ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"

STUDII I MATERIALEDE

ISTORIE MEDIE

VOLUMUL XV

EDITURA ACADEMIEI ROMANEwww.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"

COLEGIUL DE REDACTIE:

PAUL CERNOVODEANU (redactor sef), FLORIN CONSTANTINIU,LUDOVIC DEMENY, ERBAN PAPACOSTEA, STEFAN STEFANESCU,ADRIAN TERTECEL (secretar)

Revista Studii i materiale de istorie medie" apare o datA pe an.

In lard, revista se poate procura pe bazA de abonament la: RODIPET S.A., PiataPresei Libere, nr. 1, Sect. 1, P.O. Box 33-57, Fax 401-2226407, Tel.401 6185103, Bucurqti, Romania; ORION PRESS INTERNATIONAL S.R.L.,$os. Oltenitei 35 37, Sect. 4, P.O. Box 61-170, Fax 401-3122425;401 6347145, Tel. 401-6346345, Bucure0, RomAnia; AMCO PRESS S.R.L.,13d. N. Grigorescu 29A, ap. 66, Sect. 3, P.O. Box 57-88, Fax 401-3125109, Tel.401 6349390; 401 3125109, Bucureoi, RomAnia.

La revue Studii i materiale de istorie medic" parait une fois par an.Toute commande de rètranger pour les travaux parus aux Editions del'Académie Roumaine sera adressee a: RODIPET S.A., Piata Presei Libere, nr. 1,Sect. 1, P.O. Box 33 57, Fax 401-2226407, Tel. 401-6185103; 401-2224126,Bucureoi, RomAnia; ORION PRESS INTERNATIONAL S.R.L., $os. Oltenitei

37, Sect. 4, P.O. Box 61-170, Fax 401-3122425; 401-6347145, Tel.401 634614S, BucureVi, RomAnia; AMCO PRESS S.R.L., Bd. N. Grigorescu29 A, ap. 66, Sect. 3, P.0 Box 57-88, Fax 401-3125109, Tel. 4014439390;401 3125109, Bucurevi, Romania.

Corespondenta, manuscrisele i publicatiile vor fi trimise pe adresa Colegiului deredactie: B dul Aviatorilor nr. 1, 71247, Bucurqti, tel. 6509045.

EDITURA ACADEMIEI ROMANE

Ca lea 13 Septembrie nr. 13, Tel. 4103200

..)5

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"

STUDII 1 MATERIALEDE

IS TORIE MEDIEVOL. XV, 1997

SUMAR

REMEMBER MIHAI BERZA

RADU MANOLESCU, Profesorul Mihai Berza stimulator al cercetarii culturii urbane me-dievale din affle Romane extracarpatice 5

ANDREI PIPPIDI, Arhiva Mihai Berza 9NICOLAE-SERBAN TANA$OCA, Profesorul Mihai Berza §i destinul generatiei sale 17

IMPERIUL OTOMAN SI TARILE CREsSTINE

ILEANA CAZAN, Prime le ambasade ale Habsburgilor in Imperiul otoman i lupta pt ntrucucerirea Transilvaniei (1547-1562) (II)

$TEFAN ANDREESCU, Comercul danubiano-pontic la sfai*tul secolului al XVI lea: MihaiViteazul i drumul moldovenesc"

ILEANA CAZAN, Formule de protocol i clauzele tratatelor de pace habsburgo-otomane Imre1533 i 1562

ADRIAN TERTECEL, Construirea cetatii otomane Yeni Kale (1 03) pentru bl carea accesului Rusiei la Marea Neagia

NAGY PIENARU, Informatii istorice dintr-o colectie ineditä de docum nte ot mane din 1 37.Telhisat-i Sadrazam Muhsinzade Celebi Abdullah Pa a" (Rap artele marelui viz rMuhsin.zade Celebi Abdullah Pa§a)

EVREll IN ISTORL4 ROM;INIEI

23

41

61

73

85

EUGEN GLUCK, Contributii cu privire la populatia evreiasca a Banamlui in secolele X XVIII(pand in 1779) 97

ANTON DORNER, Evreii din comitatul Sam Mare in veacul al XVIH-lea 111

Studii i materiale de istorie medie", vol. XV, p. 1-244,1997

.

.

.........

.

www.dacoromanica.ro

2

DOCUMENTAR

CONSTANITN REZACHEVICI, Contribufie la istoria Cantacuzinilor: testamentul inedltal postelnicului Constantin Cantacuzino 119

SII VIU ANDRIES TABAC, Heraldica medievala a oraselor Moldovei dintre Prut si Nistru 155ITI AN ANDREFSCU, Pc marginca unui act din Arhivele din Genova 165

OVIDIU CRISTEA, Cateva steme ale Daciei i o sterna a Valahiei intr-un armorial desecol XVI 167

MARIA MAGDALENA SZLKFLY, Observalii marunte in vechi biserici moldovenesti 171PAVE L MIRCEA FLOREA, Docun nte muntenesti din secolele XVI si XVII (I) 181L GEN DLNIZE, Un calator spaniol la curtea lui Gabriel Bethlen Diego Duque de Estrada 193MARIANA LAZAR, Dorneniul boiere c al lui Serban Cantacuzino (strategii de constituire,

implicalii politice) . 203COS FIN FENE$AN, Maximilian Franz von Habsburg: jumal de calatorie prin Banat (1777) 215

RECENZI1

ION C. IlFRA BUCUR, Monografia comunei Berevoiesti-Muscel, Editura Tehnica, Bucuresti,1996 [382 p. + XX planse) Constantin 235

GHEORGHE POSTICA, NICOLAE CONSTANTINESCU, Ceipriana. Repere istorico-atheologice, $timfa, Chisinau, 1996 [111 p. + 19 fig. i pl. color + 88 fig. + 6 file cusectiuni si profile ale investigaffilor) (Constantin Balan) 237

COSTIN FENESAN, Cne-i si obr.rcnezi in Banatul imperial, 1716-1778, Editura AcademieiRornane, Bucuresti, 1996, 255 p. (J'iorel Achim) 239

MONIQUE BOURIN DERRUAU, Temps d'equilibres, temps de ruptures: XIII' siacle, Edi-tions du Seuil, Paris, 1990, 338[ 346] p. + tabele + hàli (Ecaterina C. Petrescu) 242

PINUCCIA F. SIMBULA, Corsari e pirati nei mari di Sardegna, Consiglio Nazionale delleRicerche. Istituto sui rapporti italo-iberici, Cagliari, 1994, 491 p. (Eugen Denize) 243

$

Billan)

.

-. .

.

.

.

.

.

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA ROMANA

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA"

STUDII I MATERIALEDE

IS TORIE MEDIEVOL. XV, 1997

CONTENTS

REMEMBER MIHAI BERZA

RADU MANOLESGU, Professor Mihai Berza Promoter of Research of the Medieval TownCulture in the Extracarpathian Romanian Principalities

ANDREI PIPPIDI, Mihai Berza's Personal PapersNICOLAE-SERBAN TANASOCA, Professor Mihai Berza and the Destiny of His Genera-

tion

THE OTTOMAN EMPIRE AND THE CHRISTIAN COUNTRIES

5

9

17

ILEANA CAZAN, The First Embassies of the Habsburgs in the Ottoman Empire and theStruggle for the Conquest of Transylvania (1547-1562) (II) 23

$TEFAN ANDREESCU, The Danubian-Pontic Trade at the End of the 16th Century: Michaelthe Brave and the "Moldavian Road" 41

TLEANA CAZAN, Protocol Formulas and the Stipulations of the Habsburg-Ottoman PeaceTreaties between 1533 and 1562 61

ADRIAN TERTECEL, The Building of the Ottoman Fortress Yeni Kale (1703) in Order toObstruct Russia's Access to the Black Sea 73

NAGY PIENARU, Historical News from an Unpublished Collection of Ottoman Documentsfrom the Year 1737: "Telhisat-i Sadrazam Muhsinzade Celebi Abdullah Pasa" (TheReports of the Grand Vizier Muhsinzade celebi Abdullah Pasa) 85

THE JEWS IN THE HISTORY OF ROMANIA

EUGEN GLUCK, Contributions concerning the Jewish Population of the Banat Reg n in the10th-18th Centuries (until 1779) 97

ANTON DORNER, The Jews in the Sam Mare County in the xvIrph Century ..... 111

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 1-244,1997

.

.

.

.

www.dacoromanica.ro

4

DOCUMENTARY

CONSTANTIN REZACHEVICI, Contribution to the History of the Cantacuzenusthe Unpublished Testament of Seneschal Constantin Cantacuzino 119

SILVIU ANDRIES-TABAC, The Medieval Heraldry of the Moldavian Towns SituatedBetween the Prut and the Dniester Rivers 155

STEFAN ANDREESCU, About a Document from the Archives of Genoa 165OVIDIU CRISTEA, Some Coats of Arms of Dacia and a Coat of Arms of Wallachia in a

16th Century Armorial Book 167MARIA MAGDALENA SZEKELY, Small Observations Made in Old Moldavian ChurchesPAVEL MIRCEA FLOREA, Wallachian Documents from the XVIth and xvrrh Centuries (I) 181EUGEN DENIZE, A Spanish Traveller at Gabriel Bethlen's Court-Diego Duque de Estrada 193MARIANA LAZAR, Serban Cantacuzino's Landed Properties while being a Boyar (Consti-

tution Strategies, Political Implications) 203COSTIN FENESAN, Maximilian Franz von Habsburg: Diary of a Journey in the Banat

Region (1777) 215

BOOK REVIEWS

ION C. HERA-BUCUR, Monografia comunei Berevoiesti-Muscel (A Monograph of theBerevoiesti-Muscel Commune), Editura Tehnica, Bucuresti, 1996 [382 p. + XX planse](Constantin &Van) 235

GHEORGHE POSTICA, NICOLAE CONSTANTINESCU, Cdpriana. Repere istorico-arheologice (Capriana. Historical and Archaeological Reference Points), Stiinta,Chisinau, 1996 [111 p. + 19 fig. si pl. color + 88 fig. + 6 file cu sectiuni si profile aleinvestigatiilor] (Constantin Bolan) 237

COSTIN FENESAN, Cnezi si obercnezi in Banatul imperial, 1716 1778 (Knezes and Ober-latezes in the Imperial Banat, 1716-1778, Editura Academiei Române, Bucuresti, 1996,255 p. (Norel Achim) 239

MONIQUE BOURIN-DERRUAU, Temps d'équilibres, temps de ruptures: NIP sMcle, Editionsdu Seuil, Paris, 1990, 338[-346] p. + tables + maps (Ecaterina C. Petrescu) 242

PINUCCIA F. SIMBULA, Corsari e pirati nei maro di Sardegna, Consiglio Nazionale delleRicerche. Istituto sui rapporti italo-iberici, Cagliari, 1994, 491 p. (Eugen Denise) 243

Family:.

..

..

.

..

......

www.dacoromanica.ro

REMEMBER MIHAI BERZA

PROFESORUL MIHAI BERZA - STIMULATORAL CERCETARII CULTURII URBANE MEDIEVALE

DIN TARILE ROMANE EXTRACARPATICE*

RADU MANOLESCU

Mthai Berza1907-1978

Deoarece una dintre sursele istoriografiei este memoriahstica, voi faceapel §i la memoria mea. Era in toamna anului 1956, cSnd profesorul MihaiBerza, care se ocupase indelung de istoria urbana si de cultura medievala univer-sala i romaneascal, mi-a propus sa elaborez un studiu despre creatia culturala

Comunicare, revAzutA, prezentatA cu prilejul evockii profesorului Mthai Berza, organizatala Facultatea de istorie a Universitlitii din Bucuresti la 17 ianuarie 1996.

' Cf. R. Manolescu, rProfesorul Mihai Berzaj, in Studii i articole de istorie", XXXVII-XXXVIII, 1978, p. 223-224.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 5-7,1997

'

'

°

' EM

*

www.dacoromanica.ro

6 Radu Manolescu 2

or5seneasc5 din Moldova din a doua jurn5tate a secolului al XV-lea pentru volu-mul in preg5tire Cultura moldoveneascci in timpul lui ,Ftefan cel Mare. Propune-rea m-a m5gulit si, totodatà, rn-a ingrijorat. M-a m5gulit pentru c5 mi-a fost pro-pus acest studiu mie, pe atunci un istoric la inceputul carierei. M-a ingrijoratpentru c5 mi-am dat seama de dificult5tile elabofarii unui astfel de studiu. Dac5pentru Transilvania si mai ales pentru Europa apuseada si centra15, unde cerce-tarea vietii urbane si a culturii ofasenesti beneficiaz5 de un bogat material docu-mentar si de numeroase contributii istoriografice, dificulfatile legate de un atarestudiu rezid5 mai ales in selectarea acestora, pentru ambele fari Romane extra-carpatice dificult5tile constau in putin5tatea si dispersarea materialului docu-mentar si in lipsa unor contributii istoriografice de ansamblu. Pentru Moldova,actele urbane din secolul al XV-lea pástrate sunt extrem de putine, suplinite,numai in parte, de alte referiri documentare i arheologice2.

In elaborarea studiului, am pornit de la conceptul cà viata or5seneasc5,indeosebi dezvoltarea mestesugurilor, comertului, operatillor b5nesti, navigatieiin orasele portuare ca i cerintele administratiei urbane, desi mai limitate decatin alte t5ri, impuneau creatii culturale care sá serveasc5 la desf5surarea lor sicare le atest5 existenta.

Pentru a nu intra in detaliile intocmirii studiului, incheiat in primavaraanului 1957, mentionez ea am tratat aspecte legate de elaborarea si aplicareanormelor juridice locale si cunoasterea celor straine, de cunoasterea i folosireascrisului, de invät5mantul local si frecventarea unor universitati str5ine, de pozi-tia f45 de biseric5 i consecintele in plan cultural ale faspandirii husitismului,de creatia folcloricä. Stadiul Inca insuficient de maturizat al vietii urbane si, inconsecint5, al evolutiei culturii or5senesti, a generat ins5 numai creatii culturalescrise cu caracter practic, datorate elementelor gat autohtone, cat si alogenenu Inca o creatie mai evoluat5, cu caracter istoriografic, filozofic, literar etc.Mentionez c5 nu m-am incadrat rnasinal in limitele cronologice ale titlului studiu-lui, adic5 nurnai in a doua jum5tate a secolului al XV-lea, deoarece, in cepriveste inceputul culturii orásenesti, fadacinile ei istorice din timpul domnieilui Stefan cel Mare se implantau in prima jum5tate a acestui secol (de ex. primulact municipal p5strat emis la Baia in 1421 sau traducerea din 1440 a Bibliei dela Targul Trotus, f5cuta sub influent5 husit5)3.

in calitate de coordonator al volumului, profesorul Mihai Berza a cititmanuscrisul studiului, s-a declarat de acord cu conceptul si structura lui si arernarcat caracterul de pionierat al unei teme insuficient abordate pan5 atunci.

2 Cf. M. D. Matei, Probleme de culturd ordyeneascd in Moldova medievald in Srudiicercetäri de istorie veche", 1956, nr. 3, p. 533-544.

3 Cultura ord,reneascd in Moldova in a doua jumdtate a secolului al XV-lea, in vol.Cultura moldoveneascd in timpul lui $tefan cel Mare, p. 47-95.

si

si

www.dacoromanica.ro

3 Profesorul Mihai Berza 7

Din pacate, volumul a mai asteptat cativa ani. Diriguitorii de atunci cu rolideologic si de decizie din domeniul istoriei au obiectat Ca volumul cuprirideaprea multe contributii cu caracter religios. Era firesc ca intr-o epoca in care reli-gia si biserica ii puneau amprenta pe creatiile culturale-artistice, studiile elabo-rate sa reflecte aceasta situatie. Nehotarati, ei au amanat publicarea volumului,astfel incat, dupa o indelungata perioad5 de asteptare, acesta a putut aparea nucu prilejul aniversarii a 500 de ani de la inscaunarea lui tefan cel Mare, in1957, asa cum era programat, ci la 460 de ani de la moartea sa, in 1964. Este unvolum magnific, prin contributiile cuprinse si prin infatisare; din pacate, tirajulde 3 150 exemplare nu i-a putut asigura raspandirea necesar54.

Noutatea abordarii temei 1-a determinat pe profesorul Mihai Berza sä maindemne s5 continui cercetarea culturii medievale urbane, extinzand studierea eiin spatiu si timp. Astfel, printre preocuparile mai insemnate privind culturamedievala urbana, am cercetat evolutia ei din Tara Romaneasc5 in secoleleXVXVI5 si din Moldova in secolul al XVI-lea6 i, reluarld preocupari mai vechi,am schitat rolul cultural-artistic al orasului din Europa apusean5 din evul mediudezvoltat pada' in epoca Renasterig.

Problematica culturii medievale urbane a intrat, de-a lungul anilor, in cir-cuitul istoriografic, validand insemnatatea temei pentru istoriografia romS-neasc58.

Sesizandu-i importanta, profesorul Mihai Berza constata, Inca din 1970, ca.Recemment, on a commence l'étude du développement culturel des couchesurbaines de Moldavie et de Valachie aux XVe et XVIC siecles" 9.

Datorez preocupärile si rezultatele mentionate indemnurilor si sfaturilorprofesorului Mihai Berza, care a intuit insemnatatea unei atari teme indeosebipentru istoria culturii medievale din Tari le Romane, indemnuri si sfaturi pentrucare imi exprim, si cu acest prilej, in memoria sa, profundul meu omagiu.

4 Cu Itura moldoveneascd in timpul lui .Flefan cel Mare. Culegere de studii ingrijita de M.Berza, Bucuresti, 1964, 686 p.

5 Cultura oniseneascd in Tara Romdnea.scd in secolele XV-XVI, in Analele Universitätiidin Bucuresti, Istorie", 1969, nr. 2, p. 37-53.

6 Cu ltura ordieneascd in Moldova in secolul al XVI-lea, ibidem, 1971, nr. 1, p. 51-77.7 Les villes centres de creation et de diffusion de la culture dans l'Europe occidentale

(du Xlle siècle it la Rendssance), ibidem, 1985, p. 37-49.8 Cf. P. Cemovodeanu, C. Rezachievici, lnfdptuiri ci prioritdli in medievistica

romeineascd, in Revista de istorie", 1980, nr. p. 1 356-1 357; C. C. Giurescu, Tdrguri sauorase moldovene din secolul al X-lea pdrui la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucuresti,1967, P. 167-172; . M. D. Matei, CiviIizaia urband medievald romeineascd.Bucuresti, 1989, 224 p.

9 Mihai Bens, Pentru o istorie a vechii culturi romtinesti, Bucuresti, 1985, p. 6.

celdfi#

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

ARHIVA MIHAI BERZA*

ANDREI PEPPEDI

Prinosul de recunostint5 la care se asociaz5 Institutul de studii sud-esteuropene, unde o intreag5 generatie de cercet5tori p5streaz5 cu devotarnentamintirea fostului lor profesor, care a fost timp de 15 ani si directorul lor, n-acantat cu tot dinadinsul un prilej de comemorare. Eventual, acesta s-ar fi pututg5si in implinirea a 60 de ani de la al V-lea Congres de Studii Bizantine laRoma, cand, cum mentiona N. Iorga intr-o dare de seam5 careia semn5tura sa iiacorda valoarea unei distributii de distinctii m5gulitoare, tarfarul secretar alScolii romanesti din Roma, d. Berza, a vorbit despre cercetarile sale privitoarela Amalfi'''. Sau am putea, de asemenea, evoca un alt congres de bizantinologie,cel organizat chiar de Mihai Berza la Bucuresti, acum dou5 decenii. Dar initia-torii intalnirii noastre au crezut ca nu e de asteptat una din acele aniversari carorali se dä adesea un caracter ritual, deci superficial, ci &à, find oricum In intarzi-ere fata de atatea datorii, cea de a sublinia importanta contributiei lui M. Bermla activitatea istoric5 din tara noastrà era mai urgenta deck altele, pentru a int5riacel spirit de continuitate a c5rui nevoie o simtim zi de zi.

Ceea ce, personal, eram obligat s5 nu mai aman era prezentarea, deocam-data provizorie, a materialului stiintific i documentar 15sat de M. Berza, oarhiv5 despre care spuneam acum zece ani2 c5 se imparte in trei loturi: manu-scrisele care se afla in posesia familiei, hartiile oficiale, dar si corespondent5destinat5 colegilor din comunitatea savanta internationalk ramasa in arhivaInstitutului, si, In srarsit, o parte care mi-a revenit mie, fie in cursul relatiilor pecare le-am considerat intotdeauna ca un privilegiu, fie prin bun5vointa vechilormei prieteni Tudor i Maria Berm, atunci cand lucram la editarea volumuluidin 1985.

Mai inainte ins5 de a intra in substanta, foarte tehnick a acestei comu-e bine sa amintesc Inca un lucru. 0 cantitate enorm5 de informatie s-a

pierdut in Romania dup5 ultimul r5zboi, cu confiscarile care insoteau arestarile,

* Comunicare prezentatä cu prilejul evocarii profesorului Mihai Berza la Facultatea deistorie a Universit4ii din Bucure§ti, la 17 ianuarie 1996.

N. Iorga, Congresele de istorie de la Venetia fi de la Roma,Academia Romank memo-riile sectiunii istorice", s. III, t. XVIII, 1938, p. 334.

2 M. Berza, Pentru o istorie a vechii cUlturi romiinegi, ed. Andrei Pippidi, Bucure§ti, 1985,p. VII, n. 3.

Studii qi materiale de istorie medie", vol. XV, p. 9-15, 1997

nic5ri,

I

www.dacoromanica.ro

10 Andrei Pippidi 2

in perioada de crancenä represiune politicä dintre 1948 si 1964, cu disparitia sauemigrarea familiilor care avuseser5 un rol in conducerea Orli cateodatà,vreme de secole si cu crescanda indiferent5 cu care au fost dup5 aceea Privitehartiile, bietele hartii, de care oricine a avut scrisul drept profesie nti'se indur5 sàse despart5 pan5 cand ele ajung in seama mostenitorilor. Nu se stie indeajuns,desi faptul a fost semnalat de colegul nostru, dl. P. S. N5sturel, c5 M. Berza afost el insusi implicat in periculoasa actiune de salvare a manuscriselor lui Gh. I.Br5tianu3. Unele au fost transmise clandestin In Frantz, cu complicitatea asomp-tionistilor de la Institutul de studii bizantine, si au alimentat ani indelungatiRevue des etudes roumaines", in acelasi lot intrand manuscrisele Ma-ill Negre§i Sfatului domnese Alt5 lucrare elaborat5 in conditiile domiciliului fortat,Formules d'organisation de la paix dans l'histoire universelle5, §i o pretioas5corespondenta de familie, din care nceau parte scrisorile lui I. I. C. Bfatianu siale Mariei Moruzi care fiul lor, precum si cateva scrisori de tinerete ale lui Gh.I. Beatianu, cu impresii proaspete din Parisul studiilor sale, au fost incredintatelui M. Berza. P5strate de el pan5 la moartea sa si de fiul s5u dup5 1978, ele aufost restituite din 1990 d-nei Maria Beatianu. Povestea merith cunoscutà, atat cadovad5 a fidelitAtii farà preget de care M. Berza era capabil, cat i ca episod alunei indelungate si invizibile rezistente pe care o parte a societ5tii romanesti aopus-o regimurilor de dictatur5, transmitand intact adevärul ei, ca traditie oral5,ori chiar ca marturie scris5. Noblesse oblige" si, cum ad5uga M. Berza, citando vorb5 spiritual5 a lui Valery Larbaud, elle ne fait qu'obliger".

Ambianta in care au fost redactate opere trainice ale istoriografiei noastrear fi trebuit ocrotità sau m5car s5 fie deschis5 sursa de informatie, adeseori deneinlocuit, pe care o constituie colectia de earti a unui savant. Suntem azi in situ-atia de a constata cà mari biblioteci s-au impeastiat ori sunt Inca inaccesibileexceptie facand aceea a lui P. P. Panaitescu, pe care Facultatea noastrá a cumpà-rat-o la vreme, aceea a lui D. M. Pippidi, dkuit5 Institutului de Arheologie, siaceea chiar a lui M. Berza, care formeaz5 un fond special in bogata zestre decarti a Institutului de studii sud-est europene. Fericite exceptii intr-o vreme incare am v5zut camera de lucru a lui Gh. Titeica neatins5 de o jumatate de secol,inainte ca aceast5 atmosferá de Mari le sperante" s5 se risipeasc5 defmitiv, asa

3 P. $. NAsturel, Quelques éclaircissements autour de la communication de G. I Breitianu,Revue des etudes roumaines", XVIIXVIII, 1993, pp. 33-34. Dintr-o inadvertentà, M. Berza eamintit ca director adjunct, in 1948, al Institutului sud-est european; in realitate, el a delinut din1941 aceastA functie la Institutul de istorie universalä N. Iorga", pada- la desfiintarea acestuia, iniunie 1948.

4 Georges I. BrAtianu, La mer Noire. Des origines a la conquite otomane. Munchen, 1969;Gheorglie I. Bratianu, Sfatul domnesc adunarea stdrilor in principatele romane, Evry, 1977.

5 Tab la de materii i un capitol au fost publicate in Anuarul Institutului de Istorie §iArbeologie" din Ia0, XXIV, 1987,2, pp. 45-61, impreund cu deslwirile mele. Textul intreg insä,avand 417 pagini in manuscrisul autograf, a rAmas pang acum inedit.

ci

www.dacoromanica.ro

3 Arhiva Mihai Berza 11

cum au fost demantelate biblioteci care reflectau o cultura complexa si rafinata,preocupari absolut singulare in mediul intelectual romanesc. Emil Läzarescu,Maria-Ana Musicescu, Maria Holban, inconjurati, fiecare, de cartile stranse zecide ani, au reprezentat asemenea izolate zone de lumina, pada la lama stinse deravagiile unei istorii nemiloase.

Cat priveste recuperarea manuscriselor unor istorici, echivalente cu lite-ratura de sertar" a scriitorilor contemporani, munca de editare, desfasurataindeosebi la Iasi, in Institutul A. D. Xenopol", incepe a da roade: I. Nistor simai ales Victor Slavescu au lasat o mostenire considerabila, iar ineditele luiH. Dj. Siruni nu s-au pierdut, se pare, nici ele.

In cazul lui M. Berza, arhiva pe care o prezentam astazi lasand la oparte dosarele de la Institutul de studii sud-est europene, clasate, dar necercetateinca, pada se va ocupa de ele vreun coleg mai tanar, cuprinde materiale refe-ritoare atat la biografia, cat si la activitatea invatatului, strans impletite de altfel.

In primul rand, se gasesc acolo acte personale si arnintiri de familie.Primele au un caracter oficial: o adresa a Directiei Invatamantului din Ministe-mil Instructiunii, Cultelor si Artelor, in 1935, an in care M. Berza si-a trecut doc-toratul, transferandu-1 de la Scoala de Meserii (Baieti) din Fälticeni la catedra deistorie de la seminarul teologic din Curtea de Arges (unde n-a predat nici o ora);o scrisoare a directorului Institutului Francez din Romania, Alphonse Dupront,la 17 iulie 1935, prin care e anuntat despre bursa de 2500 de franci care i s-aacordat; un afi§ de conferinte la coala Romana din Roma care mentioneaza ca,la 8 martie 1938, M. Berza a tinut prelegerea II comrnercio italiano nei paesiromeni alla fine del Medio Evo; Monitorul Oficial" de la 22 iunie 1945, curaportul comisiei recomandand numirea sa ca profesor titular la coala de Arhi-vistica, §i cel de la 6 iulie 1945, in care a aparut decretul regal de confirmare inacest post; cartea de membru al Asociatiei Amicii Frantei" din acelasi an;diploma de doctor in filosofie si litere, emisa de Universitatea din Iasi la1 noiembrie 1946; o adresa semnata de P. Constantinescu-Iasi, directorul Institu-tului de Istorie si Filozofie al Academiei R.P.R., in 1952, solicitand un permis laBiblioteca Academiei pentru tovara§ul Berza, care lucreaza la colectivul Jugulotoman"; trei autobiografii pentru cadre" din anii 1956-1958 si un memoriu deactivitate stiintifico-didactica in 1960; invitatii la tcole des Langues Orientalesdin Paris si la College de France cu ocazia conferintelor tinute acolo in decem-brie 1965 si in mai 1966; afise din 1977, cand a conferentiat la Sofia despreIndependenta Romaniei, la Iasi despre Etape ale legdturilor poporului roman cuSud-Estul european, dar si la Bucuresti, despre Presa si constiinta istoricd amaselor; in sfarsit, la 30 august 1977 si 23 ianuarie 1978, ciornele demisiei de ladirectia Institutului de studii sud-est europene la care n-a primit nici un raspunsdin partea Suzanei Gidea. 0 cariera intreaga e rezumata in aceste marturii de-alungul a peste 40 de ani.

www.dacoromanica.ro

12 Andrei Pippidi 4

AlAturi, o seamA de documente evoc5 viata de familie sau reactii personalela dificult5tile unei epoci nefaste. De pild5: un exemplar din indicatorul,cursu-rilor de la Sorbona pentru anul §colar 1935-1936; o fi0 de la BibliothequeNationale, datat5 2 decembrie 1935, inregistrAnd ca adres5, la Paris, 21, rueRacine"; un numar din Le Figaro" din 1935 unde, la rubrica Mariages" acronicii mondene e anuntat5 cAsatoria d-rei Anna Tzigara-Samurca cudl. Mihai Berza, care avusese loc la 26 septembrie la Legatia Romaniei din Paris;un alt faire-part" de cununie, al bunicilor sotiei, Alexandru Cantacuzino. §iCoralia Boldur-Kostaki, tiparit la Iasi in 1875; pagini din manuscrisul tezei des-pre Amalfi §i din articolul Sur le voyage du pape Jean VIII en France, ilustratepe margini cu gratioase veverite, desenate de Ancuta Berza; memoriul unuiantreprenor despre consolidarea casei din str. M. Kog5lniceanu, 4, dup5 cutre-murul din 1940; proiectul de antologie Iorga, pe atunci intitulat Pagini literare",cu observatiile unui cenzor ideologic (cred, insu§i Miron Constantinescu) deacest gen: prea multe privel4ti nostalgice, cititorul oboseqte" sau uncle e con-tactul cu miqcarea socialistA?"; un concept de scrisoare din 1960 prin careM. Berza informa Sectia de Stiinta i CulturA a C.C. al P.M.R. despre propunereace i se fAcuse de a colabora cu un articol de istorie medieval5 la omagiul pentruAmintore Fanfani, pe atunci primul ministru al Italiei, invitatie pe care era silits-o refuze; ciornele a douA scrisori din 1976, dintre care una, la 14 octombrie,adresatA d-nei Helene Ahrweiller, pentru a-i explica de ce nu accepta titlul dedoctor honoris causa al Sorbonei, onoare care i se pAruse excesivA §i ambiguuoferita6, iar cealaltA cAtre prof. Stefan Steranescu, la 8 noiembrie, luand foarteferm apArarea lui Vlad Georgescu7.

Alt filon care poate fi urmArit in aceasta arhivA este corespondenta primitA.Nu e vorba de a enumera aici relatiile care, stabilite in diverse epoci §i pe bazaunor solidaritati diferite, ajung sA se stratifice sau chiar &A coexiste, de la jovia-lele misive ale lui August Scriban, excentricul profesor de liceu al lui M. Berza,§i pAnA la felicit5rile monoton adulatoare cum primeqte orice director. ExistA unnumAr de corespondenti care, indeosebi in ultimii ani, reprezintA o retea de cola-borare internationala la cel mai inalt nivel european: G. Duby, J. Le Goff, inlo-cuindu-1 pe bAtrinul Yves Renouard, dispArut din 1965, Andre Mirambel, LouisRobert, Paul Lemerle, Michel Francois, Rosa del Conte, Agostino Pertusi,Roberto Lopez, Charles Jelavich, Ihor ev6enko, Basil Laourdas, C. Th. Dima-ras, Tayib Gokbilgin, Wakhtang Beridze, Ivan Duj6ev, F. Barigié, K. D. Erdmann_Dar cel care face legAtura cu anii de tinerete, in care se intalnisera la Roma §i laBucure§ti, este Alphonse Dupront (cel putin cinci scrisori intre 1935 qi 1940, desemnalat celor care, la Paris, au inceput &A publice ineditele acestui personaj

6 M-EiM referit mai ambnunlit la aceasti scrisoare in introducerea la M. Berza, op. cit., p. X.7 Acesta fusese inlocuit ca secretar al unuia din volumele noului tratat de Istoria Romiiniei

care se pregtea. Arestarea sa va urma in martie 1977.www.dacoromanica.ro

5 Arhiva Mihai Berza 13

fascinant, de o statura impunatoare in cultura europeana de o influenta enor-ma in raporturile franco-romane). in al treilea din seria caietelor" pe care letipareste La Societe des Amis d'Alphonse Dupront am citit amintiri despredeux amis rencontres pendant mes annees romaines alors qu'ils etaient mem-bres de l'Academie roumaine a Rome, Mihail Berza et Pippidi, qui devaientdevenir maitres eminents dans leurs disciplines". Nu va fi fara interes sa citezaici i alte cuvinte de calda recunostinta pentru aceiasi conseillers toujours dis-ponibles et d'un devouement a toute epreuve", autorul gandindu-se desigur lafaptul ca, la plecarea sa din Bucuresti, rechemat de guvernul de la Vichy, print eputinii care 1-au insotit la gara erau cei doi prieteni, avec une sollicitude et unefidelité dont je garde un souvenir emu"8. Ar mai fi de senmalat corespondentadin anii 1935-1937 in legatura cu intentia de a publica la Bucuresti o istorie aEuropei medievale. Nu demult, am avut prilejul de a urmari ideile, mai vechi,ale lui Gh. I. Bratianu i planurile tinerilor sài colaboratori, care cuprindeau sieditarea unei reviste in limba franceza, Clio" 9. Scrisorile regasite acum de laGh. I. Bratianu, invitat sa coordoneze lucraream, de la A. Momigliano (opt dinanii 1938-1939) si de la istoricii belgieni François Ganshof, Charles Verlinden,Etienne Sabbe, A. Nowe, cei dintai chemati sa participe la proiectul initiat deDuff, Berza si Pippidi completeaza istoria acestei incercari pe nedrept uitate.0 lista de autori, schitata pe o foaie cu antetul La Source, cafe-brasserie, 35,Bd. St. Michel", cuprinde nume ca Halecki, H. Gregoire, Lucien Febvre, Cal-mette si P. Fedele, care ar fi adus competenta si prestigiul lor. Dintr-o perioadaulterioara a activitatii lui M. Berza, cea legata de Institutul de studii sud-esteuropene, s-au adunat scrisori de la colaboratorii si cei mai apropiati:V. Candea, Valentin Al. Georgescu, P. H. Stahl, Al. Dutu, M. A. Musicescu, E.Stanescu.

inainte de toate, M. Berza a fost un profesor. Cantitatea de note de curspastrate in arhiva lui este uimitoare, dovedind minutiosul efort de pregatire afiecarei lectii pana la sfarsitul unei lungi i stralucite cariere didactice. Avemastfel un material bogat pentru anii in care a predat la coala de Arhivistica, uncurs de istoriografie (de la Hecataios din Milet pana la Iorga), altul, probabil, deliteratura medievala (cu note despre Villehardouin, Suger, Chaucer, Froissart),prelegeri de sigilografie i numismatica, izvoarele istoriei Evului Mediu, metodaistorica, un curs intreg de istorie a Italiei, mergand pada' la situatia de dui:4 aldoilea razboi mondial, apoi Orasul medieval in Europa apuseana (in 1958/59),Formarea relatiilor capitaliste in Europa apuseana (1961/62), notele desprerazboaiele religioase din Franca (1969/70) si despre istoria Venetiei (1970/71),

8 Cahiers Alphonse Dupront, 3, 1994, p. 9.9 Andrei Pippidi, Un livre qui n'a jamais e.xisa, Revue des etudes roumaines", vol. cit.,

pp. 37-71.1° La 12 noiembrie 1935 i la 20 noiembrie 1938.

i

www.dacoromanica.ro

14 Andrei Pippidi 6

cursuri pe care le-am urmat ca student, ca si seminarul consacrat unei lecturicritice a lui Neculce, din care a luat nastere, in 1972, o memorabil5 comuhicarela Academie. Tot aici se afl5 copii de docurnente, de examinat in 'seminar (deexemplu, scrisoarea lui Etienne Marcel c5tre Comuna din Ypres, descriereaJacqueriei in Chronographia regum Francorum sau textul tratatului de laTroyes).

Munca paralelk de cercetare, far5 de care M. Berza nici nu concepea ros-tul de dasc51, e reprezentat5 de numeroase texte inedite. Din lista de 16 titluri,ate identificasem in 1985, trebuie sà sc5dem pe cele publicate intre timp:Metodd istoricd i personalitate creatoare (din 1947, aparut in ARAI, XXV, 1,1988), I cronisti italiani del Medio Evo e la storia di Bisanzio (din 1957, aparutin RESEE, XXIII, I, 1985), Quelques remarques sur la culture roumaine duMoyen Age (din 1977, aparut in RESEE, XVIII, 2,1980), Noile etape ale expan-siunii otomane raporturile politico-militare in Europa centro-rdsdriteand insecolul al XVI-lea (din 1978, aparut in Romanii in istoria universald, III, 1,1988). In schimb, avem de ad5ugat o conferint5 la radio din 1942 despre CetateaMbk o conferint5 din 1943 in ciclul Secolul de Aur al Spaniei" cu privire ladezvoltarea politick manuscrisul unei comunicari la Uppsala in 1960 desprecultura slavo-românall, un text de 47 pagini dactilografiate despre studiileistorice cu privire la epoca lui Stefan cel Mare pregatit pentru volumul Cul-tura rnoldoveneascd in timpul lui Stefan cel Mare, dar care n-a fost publicat in1964 , comunicarea Competitions politiques et penetration économique dans lesregions roumaines du Bas-Danube au XIIIe siecle, din 1969. In acelasi Nach-lass", in care inscriem f5r5 ezitare si un referat (16 p. dactilo) despre feudalismla Marx si la marxistii de diverse orientari 1)&15' la Hobsbawm , mai suntdou5 conferinte in limba francezi pentru cursurile de la Sinaia, despre feudalis-mul romfinesc (1960) si despre Mihai Viteazul (1968), o conferinta despreN. Iorga la cursurile de varà de la Valenii de Munte dup5 note stenografiatesi textele unor capitole din Istoria militard a poporului roman, care nu mai figu-reaz5 in vol. II din 1986 decfit intr-o forma' mult prescurtat5 i alterata: Situatiapolitico-rnilitard In Sud-Estul european si in Ungaria in sec. XIV §i C'ontributiimilitare romanesti la istoria Sud-Estului european (sec. XIVXVI). Trebuiereamintit c5 n-au fost hied' publicate texte importante din 1945-1947 N lorgalzistorien des Croisades, N. lorga istoric al Venetiei i Consideratiuni despreEssai sur les Mceurs et l'Esprit des Nations" , nici masivul manuscrisRegimul economic al donzinatiei otomane in Moldova §1 Tara Româneascd(sec. XIVXLV). 0 variant5 francez5 a acestei lucr5ri, redus5 la aproximativ 100 p.,a format cele patru lectii la College de France in 1966. in arhivk exista dosarede fise, schite ale tablei de materii si note referitoare la acest subiect.

11 Les lettres slaves dans les pays roumains. Recherches et interpretations nouvelles,Uppsala, august 1960.

.yi

www.dacoromanica.ro

7 Arhiva Mihai Berza 15

Ca in mice asemenea atelier, intilnim si fragmente nefmisate, ceea ce secheam5, cu un terrnen familiar istoricilor artei, un torso", deci pagini räzlete,par5site dup5 o vreme: este cazul unui text, Mdrturii despre istorie §.i istorici,destinat Revistei istorice" chiar in momentul cand ea-si inceta aparitia; inaceeasi situatie este un articol neterminat despre Nichifor Theotokis. Enume-rarea ar mai putea continua cu planurile de articole sau de c5rti si culegeri destudii, niciodatà realizate. Cu atAt mai melancolic5 este impresia cu care desco-perim materialul adunat pentru un volum din Revue historique du Sud-Esteuropeen" care n-a mai v5zut lumina tiparului. El cuprinde recenzii de MariaHolban, Maria Golescu, P. S. N5sturel, M. Berza, D. M. Pippidi si generalulRadu Rosetti, ba chiar o comunicare din 1947 a d-lui Ion Zamfirescu, intitulat5Scurtd dezbatere de principiu asupra legilor istoriei.

Muncii de secretar de redactie la Revue historique", c5reia M. Berza i-adat o mare parte a timpului s5u din 1941 p5n5 in 1948, i-a urmat o activitateasem5n5toare in leg5tur5 cu publicarea revistelor Studii" si Revue des etudessud-est europeennes". Rezultatul sunt zeci si zeci de referate sau recenzii, lacare se adaug5 recomand5ri1e sau observatiile critice la cererea editurilor alcaror consilier a fost. In aceast5 calitate, se poate spune &à i-a trecut prin min5majoritatea productiei istorice românesti timp de peste 35 de ani, experient5contopit5 cu cea a preocup5rilor stiirrtifice personale.

Ultima sectiune a arhivei despre care se cuvin spuse citeva cuvinte estecea fotografick desi mult mai s5rac5 decit ar fi fost de asteptat. Cele mai vechiportrete au intepeneala stangace a unei ocazii solemne (ca in 1930, sublocote-nent la 23 de ani), urmeaz5 grupurile de colegi la Scoala din Roma sau scenelede familie, cu sotia si cei doi fri, la via de la Merei, respirând o juveni15 burf5dispozitie, pentru ca mai tarziu s5 g5sim doar instantaneele de la congrese sireceptii, unde prezenta lui M. Berza aduce un accent de gravitate. Expresiaintiparit5 pe chipul emaciat de la sfarsit, ca in fotografia de pe ultimul permis laBibliotheque Nationale, in 1978, este a unei dureroase solitudini. Lista mereumai lung5 a functiilor si titlurilor sale onorifice nu putea fr o consolare pentrutristetile unui asemenea om, exigent fata de sine si sensibil la grosolania opre-siva' din jur.

0 arhiv5 personalà, chiar dacä nu spune tot, fixeaza timpul si locul in carese desfasoara o viatà. Aceea a lui M. Berza, recitita astfel in marturii risipite sitotusi reunite de o consecvent5 tenace, are drept not.5 dominantä un tiranic simtal responsabilit5tii, insotit de darul c51durii omenesti: amindou5 sunt insusiriindispensabile adevaratului istoric.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

PROFESORUL MIHAI BERZA$1 DESTINUL GENERATIEI SALE*

NICOLAE-SERBAN TANASOCA

De la 1 septembrie 1964, and am intrat, ca tan5r licentiat in limbi clasiceal Universit5tii din Bucuresti, in atunci reinfiintatul Institut de Studii Sud-EstEuropene al Academiei Romarre i pan5 la 5 octombrie 1978, cand s-a stins dinviata profesorul Mihai Berza, am lucrat i rn-am maturizat in atmosfera uneiinstitutii de cercetare c5ruia el, ca director, a tinut si a stiut s5-i creeze, prinprezenta activ5 si necontestat5 autoritate, stilul. Tocmai de aceea, rarà s5-i fi fostvreodata student ori s5 fi elaborat vreo lucrare sub nemijlocita sa indrumare, caalti colegi, ma socotesc, totusi, un discipol al celui pe care toti 11 numeam Pro-fesorur. L-am respectat si adrnirat mai mult deck, in pofida unei educatii stric-te, impulsivitatea firii si intransigentele obtuze ale tineretii mele rn-au lasat sârecunosc si 1-am iubit mai mult deck mi-am ing5duit sà-i ar5t vreodata. Gan-dindu-m5 la el cu regret pentru nesocotintele cu care 1-am mahnit, pricep abiaacum ce voia sa spunk vorbind despre Gheorghe I. Brkianu cuiva care-1 puteaintelege, cu putin inainte de propriul sari sfarsit: Nici nu stii ce dor imi e une-ori...". De elr . De ei, de toti".

Schimband tot ce este de schimbat, sentimentul care ma stapaneste ori deeke ori incerc s5-1 evoc pe profesorul Mihai Berza nu este altul deck acela pecare cuvintele sale il sugerau, cu discretie, atunci. E greu de spus si e Inca si maigreu de inteles ce dor ne-a fost, ce dor ne este adesea de ei, de toti cei stapaniti,in taina sufletelor lor, de dorul lui Gheorghe I. Brkianu si al intregii familii despirite din care acesta f5cea parte. E greu de spus, pentru c5 ar insemna s5 vor-bim despre lucruri mult prea personale si mult prea amare pentru a putea fi ros-tite, f5r5 riscul indiscretiei, in public. E greu de inteles pentru cà putini dintre ceickora ne adresäm au trait experienta relatiei afective si intelectuale cu acestioameni in conditiile generatiei din care facem parte noi, cei n5scuti in anii raz-boiului. Suntem totusi datori sa o facem, pentru cá aceasta aparenta slàbiciunesufleteasc5, acest dor de oameni care au fost, intr-un fel aparte in vremea lor,oameni constituie, de fapt, un semn si un izvor de fort5 morala, un factor decoeziune si de continuitate in viata oricgrei societ5ti. Si aceasta mai ales in viata

Comunicare destinatA evocarii profesorului Mihai Berza, in cadrul intrunirii comemorativeorgani7ate la Facultatea de istorie a Universitatii din Bucuresti la 17 ianuarie 1996.

Studii si materiale de istorie medic", vol. XV, p. 17-21, 1997

*

www.dacoromanica.ro

18 Nicolae-$erban Tana§oca 2

societAtii romfinesti, ranite adanc, in esenta ei omeneasc5 si in evolutia ei fireasc5,de nApasta cumplitelor vremi prin care noi am trecut, ale cAror grave urmati suntsi vor fi resimtite Inca, ma tem, mult5 vreme de cei ce yin dup5 noi.

Profesorul Mihai Berza apartinea unei generatii de istorici romAni caresi-au implinit intelectual si moral personalitatea in epoca de implinire culturalá

politic5 a t5rii imediat urmAtoare celui dintai razboi mondial, razboiul intre-girii noastre nationale. Des5varsind opera de cercetare i garidire stiintifica a treigeneratii succesive de invatati români de facturà modern5 si formatie occiden-tal5 generatia romantic5 a lui Mihail KogAlniceanu i Nicolae BAlcescu, ge-neratia criticA a lui Al. D. Xenopol i Dimitrie Onciul, generatia universalista siculturala a lui Nicolae Iorga i Vasile Parvan aceastA generatie, a carei figuraemblematica a fost Gheorghe I. BrAtianu, format5 intelectual in patrie, dar cares-a bucurat si de putinta unor popasuri de studii indelungate i rodnice in marilecentre culturale ale Europei occidentale, a avut misiunea de a desavarsi inte-grarea efortului romanesc de cercetare stiintificA in spiritul i ritmul de dezvol-tare ale stiintei europene, de a implini afirmarea individualitAtii noastre natio-nale prin sinteza cumpanita dintre inovatia modernizatoare i spiritul reabilitat altraditiei, de a reinnoi i aseza pe baze temeinice institutiile de invatAmânt sicercetare istoriografic5 ale tarii. I-a fost dat, cu deosebire, acestei generatii, sàrevigoreze simtul istoric autentic in cultura romineasca, impunand in spiritulpublic o conceptie a istoriografiei inteleasa ca stiintA, de expresie nation:AA, aconditiei umane si nu doar ca expresie stiintific5 a constiintei nationale, s5 mar-cheze astfel maturizarea deplina a culturii romfinesti. In spiritul acestei matu-rizari, strAlucit dovedite in al patrulea deceniu al secolului nostru, generatia luiMihai Berza s-a straduit statornic si a izbutit sa intrupeze in spatiul culturalromânesc, tipul european modern al istoricului autentic, eliberat de obsesia mili-tantismului politic si national cu mijloacele istoriografiei stiintifice, nicidecumins5 lipsit de constiinta datoriei sale civice i patriotice de a milita pentru dez-voltarea stiintei istorice nationale.

Destinul acestei generatii, din care nceau parte, pe ringA Gheorghe I.BrAtianu, Andrei Otetea, Radu Vulpe, Constantin Daicoviciu, Gheorghe Zane,Victor Papacostea, Constantin C. Giurescu, Petre P. Panaitescu, Maria Holban,Henri H. Sthal, Vasile Christescu, Valentin Al. Georgescu, Dionisie M. Pippidi,Ion Nestor, Alexandru Elian, Emil Turdeanu, Emil C. Lazarescu, ConstantinVelichi, Stefan Pascu, Emil Condurachi, Grigore Ionescu s-a vAdit insà, panA laurma, tragic. Ea a trebuit sà traiascA, patetic, marea crizA a culturii si solidaritAtiieuropene din secolul nostru, sa sufere consecintele uriasului asalt dezlantuitimpotriva idealului de libertate, demnitate umana si intelectualitate care-i erapropriu, de sumbre curente de idei antiumaniste, de rudimentare conceptii deter-ministe reductioniste, din care s-au n5scut cele douà ideologii i miscAri totali-tare, comunismul i fascismul. Aceste ideologii si miscari politice de mas5 au

si

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Berza si generatia sa 19

atacat cu aceeasi inversunare, chiar dacA in numele unor'principii antagonice,valorile, institutiile i personalitAtile civilizatiei liberale, democratice si laice pecare nAzuiau sà o desAvarseascA, dupä ce optaser5 ferm pentru ea, toate natiunilecontinentului. Generatia de istorici romani c5reia Ii apartinea Mihai Berza nu afost afectata decat superficial de influentele totalitarismului fascist, care nu asmuls mai mult decat adeziuni de ordin politic, ce n-au atins esenta demersuluiistoriografic, din partea unora dintre reprezentantii ei. Ea a avut insA de infrun-tat, dup5 al doilea razboi mondial, vreme de aproape cinci decenii, teribifa pre-siune a propagandei si constrArigerilor administrative, cu ajutorul carora regimulcomunist a incercat suprime libertatea de gandire, transformfind istorio-grafia dintr-un instrument stiintific de eliberare, prin cunoastere, a omului deservitutile existentei sale sub timp intr-un instrument ideologic de subordonare aacestuia fata de totalitarismul bolsevic. Nu putini dintre reprezentantii acesteigeneratii au fost, din pricina angajarii lor directe in politica militantA si in viatade stat din perioada premergAtoare comunismului, intemnitati pentru ani de zilesau chiar exterminati in detentie. Cfitiva au luat calea exilului i si-au continuatcu strAlucire carierele profesionale in lumea liber5. Altii au inteles sA-si mani-feste, fie cu superficialitatea cinicA a oportunistilor, fie cu fanatismul neofitilor,adeziunea la ideologia comunista, renuntand la adevArata lor vocatie inte1ectual5umanist5. Au fost insA si reprezentanti de elitA ai acestei generatii care au cAutats5 se adapteze conditiilor noului regim i s5 supravietuiasck in conditiile de re-lativA libertate din afara temnitelor, valurilor succesive de teroare, pastrandu-si,farA sA renunte la onestitatea lor, pozitiile profesionale i r5spunderile acade-mice. Acestia au ales sA duck ani de-a randul, zi de zi, tenace i discret, luptapentru apArarea autonomiei stiintei istorice si a demnitatii statutului profesionalal slujitorilor ei, pentru mentinerea in constiinte a simtului istoric, pentru dainui-rea institutiilor de cercetare i invAtAmAnt istoriografic consacrate de o venera-bilA traditie. Dintre acestia din urm5 a facut parte si profesorul Mihai Berza.

Am avut privilegiul sA cunosc, mai mult sau mai putin bine, alAturi decolegii mei, toata aceasta varietate de tipuri si destine umane. Tuturor, de la ceicare au z5cut ani de zile in temnita pan5 la cei care s-au amAgit ani de zile cuiluzia succesului si a puterii, comunismul le-a frant ori deturnat cursul normal alvietii, le-a ingrAdit ori pervertit manifestarea personalitatii, le-a inhibat ori impu-tinat puterile creatoare. Au fost, din acest punct de vedere, toti, reprezentantiiunei generatii sacrificate pe altarul absurdei utopii a Comunei intemationalisteproletare, in detrimentul CetAtii si al culturii nationale. In nici unul dintre acestioameni, comunismul caruia i se impotriviserA ori pe care, dimpotrivk 1-au servitnu putuse desfiinta ins5 anumite trAsAturi de umanitate si intelectualitate, anu-.mite deprinderi de gandire si comportament proprii intelectualului adevarat, pecare ei, toti, le datorau mediului in care se nAscuser5 si se formaserA, in lumeade dinainte de r5zboi. FatA de activistii celor dou5 revolutii culturale care au

s5-i

www.dacoromanica.ro

20 Nicolae-Serban Tanwca 4

lovit istoriografia romaneasck cea infaptuita de echipele internationaliste" alelui Mihail Roller §i cea datorat5 echipelor national-comuniste" dirijate deMircea Muat qi Ion Ardeleanu, deopotriv5 de incompetenti §i lipsiti de probi-tate, acqti oameni pareau, toti, cu deosebirile lor de caracter i ideologie, rareexemplare supravietuitoare ale unei specii disp5rute in cataclismul ultimuluirazboi.

AlOturi de prietenul s5u cel mai apropiat, profesorul Dionisie M. Pippidi,profesorul Mihai Berza a tecut §i el, asemenea altor colegi de generatie, prininfernul epurarilor §i degradarilor din anii cincizeci, dar nu a fost supus incar-cerOrii. Dup5 ce valul terorii staliniste a trecut, a fost reintegrat in viata acade-mic5 §i in inv5t5mantul universitar, de unde fusese inl5turat, pentru a primi, maitarziu, in anii destinderii, demnitäti §i functii de r5spundere in domeniulcercetarii §tiintifice, de0 nu se inscrisese in Partidul Comunist. Apogeul carieriisale a fost atins in perioada in care a condus, reinfiintatul, in 1963, Institut deStudii Sud-Est Europene din Bucurqti, revista intemational5 editaa de acestaRevue des Etudes Sud-Est Europeennes" §i Comitetul National de Studii Sud-Est Europene din Romania. A reu§it, ca nimeni altul, s5 redea, prin felul in cares-a achitat de aceste indatoriri, Bucuretiului functia european5 a unui centru deinitiativ5 menit s5 stimuleze, prin cultivarea dialogului §i a cooperärii §tiintificela nivel regional, cunoa§terea reciproc5 a popoarelor balcanice, solidarizarea lor0, in spiritul §i in limitele politicii de destindere intre cele dou5 blocuri inter-nationale de atunci, dep4irea barierelor ideologice dintre ele. Profesorul MihaiBerza a contribuit, pe aceast5 cale, la crearea in tara noastra a unui climat pro-pice dezideologizOrii istoriografiei, ren4erii studiilor de istorie universalä §i acercetarilor interdisciplinare i comparate de balcanologie, a§a cum fuseser5 eleconcepute §i promovate caridva de Nicolae Iorga, pe care 1-a restituit, in marem5surk co4iintei publice, dup5 ani de silnic5 uitare, de Gheorghe I. Br5tianui Victor Papacostea, colegi mai varstnici de generatie cu care colaborase fructuos

§i pe care-i continua cu discret5 fidelitate. A prezidat cele douà mari congreseinternationale de bizantinologie (1971) §i de studii sud-est europene (1974) de laBucureqti, care au adunat in capitala Romaniei, intr-o inmanunchiere unick elitaspecial4tilor in aceste domenii de cercetare. Din p5cate, sperantele de rena§terea vechilor traditii de larga deschidere c5tre lume ale istoriografiei romanqti pecare le ing5duia aceast5 spornic5 activitate, c5reia profesorul Mihai Berza i sed5ruise cu elan i incredere in viitor, s-au naruit o data cu ap zisa revolutie cul-tural5 ceau§ist5, promotoare a unui spirit partinic rudimentar i exclusivist, ostildialogului intelectual real §i valorilor spirituale autentice. in anii sai din urmkprofesorul Mihai Berza fusese iar5.0 marginalizat §i era supus vexatiunilor de totfelul din partea activ4tilor de partid din domeniul ideologiei.

Pentru ca s5 ne dam seama de amploarea dramei intelectuale i moraletraite de istoricii din generatia lui Mihai Berza sub constrangerile totalitarismu-

www.dacoromanica.ro

5 Mihai Berz.a si generatia sa 21

lui comunist, un eau de ale carui dimensiuni nu suntem Inca deplin constienti, vatrebui s5 ne aplec5m intr-o zi, mai atent decal 0115 acum, asupra raporturilor lorcu marxismul. Conceptia materialista a istoriei nu a fost nicidecum necunoscutaistoricilor romani din perioada anterioarà instaur5rii regimului comunist, care oinvoca abuziv pentru a-si legitima stiintific autoritatea impusa prin forta trupelorsovietice de ocupatie. Cercetarea f5r6 prejudec5ti a acestei teme va face cu usu-rinta evident adev5ru1 ca mai toti intelectualii romani de autentic6 vocatiestrict5 formatie stiintific5 au studiat cu obiectivitate i seriozitate marxismul si,daca I-au repudiat, integral sau in parte, ei au facut-o in deplin5 cunostinta decauza, din ratiuni i cu argumente stiintifice, nu numai din motive politice si dinprejudecata ideologic5. In aceste pagini de simplà evocare irni pot ingklui saamintesc, spre pild5, ca initierea mea in marxism o datorez scrierilor lui Alexan-dru G. Papacostea i celor ale prietenului sat' Stefan Zeletin, profunzi cunosc5-tori i critici pertinenti ai acestui curent de gandire Inca din anii premerg5toriprimului razboi mondial. Majoritatea istoricilor din generatia lui Mihai Berza,oameni de orientki politice diverse, dar de mentalitate europeada, au fost chiar,in spiritul vremii, receptivi la sugestiile marxismului, earuia i-au consacrat, caoric5rei alte filosofii a istoriei, expuneri critice, cum au fkut, de pild5, intrealtii, Andrei Otetea i Petre P. Panaitescu. Intelectualitatea romarieasc5 nu aveanevoie asadar de catehizarea, inrobitoare de spirit si umilitoare pentru o intreag5cultur5, la care a fost supus5 de improvizatii apostoli ignari si aroganti ai unuimarxism transformat in unicA religie de stat, pentru ca sä inteleag5 i sà valori-fice, atat cat era justificat rational, conceptia si metoda de interpretare materia-lista' a istoriei. Atunci cand 1-a practicat si atat cat 1-a practicat, marxismul mar-turisit, nu numai de circurnstant5, de profesorul Mihai Berza si de multi dintrecolegii säi de generatie, era altul decal cel impus de propaganda oficialà.

Ultima, cea mai putin asteptatà, dar cea mai binevenit5 pentru mine lectiedatorata profesorului Mihai Berza a fost ins5 cu totul alta. in seara zilei de 6octombrie 1978, la c5p5taiul &Au, in Institutul de Studii Sud-Est Europene alAcademiei de Stiinte Sociale i Politice a Republicii Socialiste Romania, undefusese depus trupul ssau neinsufletit, preotul de la biserica Mavrogheni i-a citit,dupa datina, stalpii. imi fasun5 i acuin in auz cuvintele rostite atunci de el mol-corn, cu trist5 si bland5 limpezime, dup5 enumerarea, in numele celui adormit, atuturor greselilor i p5catelor omenesti de care nici unul dintre noi nu suntemscutiti: iat.5-m5, Doamne, acurn mantuit prin credin i harul Tau". Mi s-adeschis atunci o perspectiv5 asupra lumii si a istoriei pe care, sunt convins, niciunul dintre noi nu are dreptul s5 o ignore.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

IMPERIUL OTOMAN TARILE CRE,STINE

PRIMELE AMBASADE ALE HABSBURGILORIN IMPERIUL OTOMAN SI LUPTA

PENTRU CUCERIREA TRANSILVANIEI (1547-1562) (II)

ILEANA CAZAN

La 8 septembrie 1552 sultanul, pentru a si asigura securitatea granitelor invederea proiectatei campanii, instiinta toate consiliile municipale din oraselesasesti cä orice colaborare cu Ferdinand avea s5 le aduc5 ardmarea si nimicireacetAtilor. Primeau asemenea note ofasenii din Sibiu, Sebesul-S5sesc, Brasov,Bistrita si Sighisoara, care erau somati s5 predea orasul lui Ahmed-pasa, cuceri-tonil Timisoarei".

In situatia creata Ferdinand se vedea Inca odata infrant rusinos intr-o acti-une pornifa cu multa emfaz5 de el insusi. Castaldo, m5surandu-si neputinta,cerea s5 fie rechemat. Intr-adev5r, pasivitatea sa costase viata aparatorilor Timi-soarei. In luna iulie 1552 el scrisese lui Ferdinand ca, datorit5 lipsei de bani, nupoate trimite mai mult de 1000 de oameni la Timisoara". Ca urmare a situatieipolitice Andrei Báthory renunta la titlul de voievod al Transilvaniei; in locul stiFerdinand avea sa-lnumeasc5 pe tefan Dóbó, secondat de Francisc Kendi.

Sarcina celor doi conducatori ai Transilvaniei era ingrat5. Marea nobilimedin comitatele de pe Tisa, nemultumita de rezultatul campaniilor lui Ferdinand,se r5sculase, cerind reintoarcerea regelui ales", Joan Sigismund. Mai mult,Petru Petrovid se intorcea in Banat i, intrat in gratiile Inalilor demnitari otomani,era recomandat sultanului ca aparAtor al lui Ioan Sigismund (regelui $tefan"). Ise incredinta spre administrare i aparare fortificatiile de la Caransebe i Lugoj,devenite avanposturi ale ocupatiei otomane spre Transilvania.

inconjurat de o ostilitate crescand5 in 1552 Ferdinand apela, in disperarede cauz5, la Sigismund al II-lea August, regele Poloniei, care o adapostea peregina Isabella. De la acesta nu putea obtine decit promisiunea vag5 a neames-tecului in problema succesiunii Transilvaniei. Solii lui Ferdinand, Sigismundvon Herberstein si dr. Johann Lanz, se intorceau farà un rezultat concret. Inschimb, Isabella primea la Piotrkov pe ambasadorul francez, de la Vigne, care sear5ta foarte receptiv la dorintele reginei de a se reintoarce in Transilvania, pro-

32 Ibidem, doc. nr. 16-19, p. 29-33.33 Hurmuzald, II, p. 25.

, Sn i i mate ale de i orie macre" v 1 X , p 23 0 1

.$ I

-

www.dacoromanica.ro

24 Ileana CAzan 2

mitand mijlocirea sa la Poartà. Demersurile lui de la Vigne erau sprijinite laConstantinopol si de ambasadorul polonez Stanislaus Teczynski34.

Eforturile celor doi erau incununate de succes; la 27 decembrie 1552 sul-tanul, aflat inc5 la Constantinopol, poruncea judelui orasului Sibiu ca intreagaTransilvanie s5-1 recunoascA pe loan Sigismund ca rege si il informa c5 a scrisregelui Poloniei ca acesta s5-1 trimith in scurt timp inapoi Transilvania35.

Teama lui Ferdinand fata de o reactie mult mai violenth din partea sultanu-lui era indreptAtith, mai ales c5 armistitiul pe cinci ani expirase si prevederile luifuseser5 inc5lcate din 1551. Era din nou randul demersurilor diplomatice särepare ce se mai putea dupa infrangerile rusinoase din 1552.

Sultanul insusi dorea perfectarea unui nou armistitiu, de data aceasta inconditii ce aveau s5-1 umileasc5 pe Ferdinand. La 17 februarie 1553 scria din ta-bära de la gatalca beylerbey-ului Budei s5 elibereze salv-conduct pentru solii luiFerdinand si s5-i escorteze pfirth la Constantinopol36.

Ambasada extraordinath trimis5 de Ferdinand in 1553 cuprindea catevapersonalit5ti de exceptie, intre care diplomatul Ogier Ghiselin de Busbecq siumanistul Antonio Verancsics. Propunerile de pace facute prin Vethncsics Inca din1552 erau deosebit de costisitoare". Ferdinand ruga sultanul sa evacueze teri-toriile ocupate de curind contra sumei imense de 140 000 de galbeni, plätibilianual. Pentru recunoasterea drepturilor sale in Transilvania mai oferea Inca40 000 de ducati anual (de patru ori tributul plata de fratele George")37.

Dup5 primele tratative duse de Verincsics (Malvezzi find in continuareinchis) thspunsul era negativ, dar Ferdinand obtinea respectarea unui armistitiude 6 luni, perioad5 in care avea sa aiba kc schimbul de curieri pentru a perfectaclauzele unui nou tratat. Acestea ii erau aduse la cunostinta regelui Romei", la6 martie 1553, de c5tre marele dragoman Ibrahim-pasa38.

Lui Vethncsics i se alaturau, cum am spus deja, flamandul Ogier Busbecq sicomandantul flotei Dunarii, Francisc ay. in ultimul moment se hothra s5 plecein Imperiul otoman si celebrul om de afaceri Hans Dernschwam. Participarea sala aceasta calatorie, conceputh in egal5 másurà ca o misiune diplomatick dar sica o expeditie stiintifice, a fost mult discutath. in calitate de om de afaceri,aflat cfiteva decenii in slujba Fuggerilor, s-a crezut c5 s-a alaturat ambasadeipentru a tatona terenul pentru eventuale investitii de capital ale bancherilor ger-mani in minele de cupru si in salinele din Balcani. Jurnalul sau amanuntit nuofer5 ins5 nici un fel de date speciale privind mineritul.

14 H. Uebersberger, op. cit., p. 261.35 A. Schaendlinger, op. cit., doc. nr. 25, p. 41-42.36 Ibidem, doc, nr. 28, P. 44-45.37 L. Tardy, Beyond the Ottoman Empire 14th-16t1, century Hungarian diplomacy in the

East, in Studia Uralo-Altaice" nr. 13/1978, Széged, 1978, p. 174.35 A. Schaendlinger, Die Schreiben Stileymans... an Karl V. Ferdinand I und Maximilian,

doc. nr. 16, p. 41-43. www.dacoromanica.ro

3 Prime le ambasade ale Habsburgilor (II) 25

Un studiu recent aparut al Marannei Birnbaum39 Inciná s6-1 considere peDemschwam ca agent secret nu al Habsburgilor, pentru c toti membrii ambasa-dei aveau misiunea de a aduna informatii, ci al lui Minas Nadisdy. Faptul c5Demschwam sublinia in jurnalul s5u ea' a intreprins aceast5 c515torie pe propriacheltuial5 este un indiciu c5 nu a fost trimis de Ferdinand. Jurnalul ski are treivariante: una germank una latinä gi una ungark ceea ce arata cà dac5 primeledouà variante erau scrise fie in limba maternk fie in cea in care urma .s6 fiefacut public jurnalul, cea de-a treia varianta se adresa unui ungur. C5 nu eravorba de partida reginei Isabella o dovede§te atitudinea dispretuitoare la adresaacesteia §i a nobililor ce au vandut tare in 1541. In jurnalul sau nota ca PetruPetrovi I cu alti pierde-var5" din Ungaria pranuiesc s5.-1 aducA cu forta petron pe tefan", voievodului Ioan, sau binecunoscut sub numele de fiulcatelei"40.

Ramane in picioare ipoteza ca. Dernschwam a fost in slujba lui Nadisdy,avarid in vedere stransa prietenie dintre ace§tia. Misiunea sa ar fi putut fi legatäde incercarea de a aduce In arä ram4itele pamfintWi ale lui Stefan Mai lath,mort in captivitate la Constantinopol, probabil in decembrie 1550. Nadisdyfacuse eforturi prin fratele George" i episcopul Nicolaus Olahus, ajuns secretaral lui Ferdinand de Austria, sa obtina eliberarea acestuia. Scrisoarea lui Mai latha:re Nicolaus Olahus, la sfarqitul anului 1549, era foarte optimista privind spe-ranta eliberarii. Nu tim din ce cauz5 acest fapt nu a avut loc, cert este c5 la slat.-§itu1 anului 1550 Mai lath murea in prizonierat. La rugamintea sorei sale Ana,sotia lui Mai lath, Nadasdy intreprindea noi demersuri, de data aceasta pentruaducerea trupului neinsufletit. Giovanni Maria Malvezzi Ii scria la 7 aprilie 1551ea' pa.a cere 3 000 de ducati pentru aceasta dar eu cred ea' cu putini bani amputea aduce corpul intr-un sac, in Transilvania, dup5 dorinta sa, raid' sa cer per-misiunea i farà ca omul care-1 aduce sa §tie cel-ar a§tepta"41.

Cum Malvezzi era arestat in 1551 planul ssau nu a mai fost pus la punct.De aceea e foarte probabil ca Demschwam sä fi dus la bun srarqit aceast5 tristàmisiune. Din corespondenta Anei Mai lath cu Nadasdy se subintelege cä la 15 ia-nuarie 1556 ii multumea fratelui ei pentru readucerea in tara a fam4ite1orpamante§ti ale sotului ei (inteleg din scrisoarea ta cä ai avut grija de ceea cete-am rugat sa faci; sà-mi ajute Dumnezeu ca eu i copiii mei sa te putem re-compensa pentru ajutorul tawle,42.)

39 M. Birnbaum, The Fuggers. Hans Dernschwam and the Ottoman Empire, in Siid-Ost-Forsebungen", Band 50, 1991, p. 119 si urm.

4° Ibidem, p. 135-137.41 Magyar Országos Leveltar, E. 185. 1851, scrisoarea lui Malvezzi din 24 ianuarie 1551

dAdea informatii cu privire la moartea i la modul in care a fost ingropat. Ca un bun crestin... cumulti preoti greci i armeni iar boala sa a fost apoplexia" (poplizia" in text), E. 185. 1839.

42 M. Birnbaum, op. cit., 144.

fiul

www.dacoromanica.ro

26 Ileana aizan 4

Revenind la misiunea diplomatica de baza, clauzele cedarii Transilvanieilui Ferdinand erau inacceptabile si Busbecq era trimis in Ora, in timp ce,restulambasadei ramfinea la Constantinopol43. Cum datorita bolii Malvezzi fuseserechemat, acesta ar fi dorit sa se reintoarca in patrie dupa aventurile unei atat depericuloase misiuni diplomatice. In iunie 1554 era insa din nou trimis la Con-stantinopol. Corespondenta lui Malvezzi cu Tamis Nadisdy il arat5 din nou cape unul dintre apropiatii marelui baron din Ungaria. La 12 iunie 1554 Malvezziisi exprima intregul sau devotament si recunostinta pentru generoasa oferta de a-ifurniza provizii si bani pentru noua misiune, ce o incepea sub cele mai proasteauspicii. Abia ajuns la Komáron turcii ii interziceau intrarea in Imperiu subdiverse pretexte. Speranta lui era ca in patru luni s-ar putea intoarce la Viena,daca lucrurile ar decurge normal dar va fi ceea ce Dumnezeu va voi si Serenisi-ma Maiestate... nu trimite la pierzanie servitorii sai".44 De la un informatoraflase cauza opririi sale la Komaron. Francezii datorita vechii uri pe care oaveau impotriva mea au insinuat in fata marelui turc si in fata Inaltei Porticonvingandu-i ea' de la mine ar fi invatat Rustem-pasa care il invinuise [de tra-dare] pe sultanul Mustafa, in ce mod i-ar putea scoate ochii raposatului sultanMustafa... si numitul mare turc care deja se caieste ca 1-a omorat pe fiul sau, aordonat ca de indatA ce voi ajunge la Poarta sa suport aceleasi torturi"45. In cemasura Malvezzi se amestecase in intrigile sultanei Roxolana, ce-1 inlaturase peprimul nascut al sultanului Mustafa pentru a obtine tronul pentru unul dinfiii sai (Selim sau Bayezid) nu stim. Este cert ca informatiile primite il ingrozeausi aceasta nu era totul; mai era obligat sa aduca, la cererea lui Ahmed-pasa unprizonier turc aflat la Gerardo Lorenzo", iar daca intra in Imperiu fara acestprizonier avea sa plateasca 4 000 de ducati si urma a intra la inchisoare in loculaceluiasi Lorenzo, ce, se pare, evadase din inchisoarea celor sapte turnuri".

La 8 august se afla tot la Komáron si multumea lui Nadasdy pentru butoia-sele de yin trimise. Credem ca avand in vedere frecventa cu care este amintitacest schimb de butoaie de vin (pline sau goale trimise dinspre si inspre Komi-ron), din luna august si pana in octombrie, acesta ar putea sa fi fost si un cifru46.

Cu toate pericolele, Malvezzi informa despre miscarile turcilor atat catputea el sti. Astfel, la 13 septembrie stia ca in luna iulie voievodul Stefan"(probabil loan Sigismund) era Inca la Constantinopol, unde nu se stia daca aveasa plece in intampinarea sultanului sau avea sa astepte intoarcerea acestuia incapitala, fapt ce era considerat sigur pentru toamna anului 1554.

La 30 octombrie 1554 era deja satul de atata asteptare si cerea mijlocirealui Nadasdy de a-1 elibera din acest lung exil la Komáron47. Inca din august se

43 L. Tardy, op. cit., p. 175" M.O.L., E. 185. 1849, f. 21.45 Ibidem, f. 22.46 lbidem, E. 185. 1847, f. 18.47 lbidem, E. 185. 1839, f. 7-8.www.dacoromanica.ro

5 Prime le ambasade ale Habsburgilor (II) 27

plangea c5 era bolnav datorith aerului otr5vit" din KomSron, din cauza caruiaavea febr5 mare si o continua oboseala. in luna septembrie se plangea c5 a fostatat de bolnav c5 nu a putut tine pana in mana". Treptat se poate observa cumscrisul i se deterioreaz5, devenind o incercare disperata de a trasa pe hartie lite-rele. La 24 noiembrie astepta sosirea ambasadorului lui Ferdinand pentru a i sehotari soarta48. Din informatiile pe care le-a I6sat solul asteptat, Busbecq, reti-nem convingerea acestuia ca Malvezzi a fost otr6vit49.

Situatia realà a lui Giovanni Maria Malvezzi o afl5m insà din r5spunsuldat de &Heyman la 3 martie 1554 lui Ferdinand. Cu aceastA ocazie se spune caregele romanilor" trimisese deja o scrisoare cu propuneri de pace deosebit derezonabile, pe care urma sà le aduc5 la Ina lta PoartA, Malvezzi. Continutul clau-zelor de pace era plin de concesii. Ferdinand se angaja s5-si retrag5 toate trupelein propriile granite, &à inceapà tratative cu noul beylerbey al Budei, Tuygun-pasa, pentru respectarea armistitiului i sá inceteze orke tratative sau actiunicare ar prejudicia pacea sau prietenia" cu sultanul. Si mai interesant este faptulcà deja in luna martie sultanul era infonnat de Ferdinand cà misiunea lui Mal-vezzi avea sa intarzie pentra ca acesta era gray bolnav. (Si cand acesta va fi dinnou s5n5tos va fi trimis grabnic sau dac5 nu va fi inlocuit cu altcineva" 50). Esteclar ca una din cauzele retinerii lui Malvezzi la Komaron, unde ajungea abia inluna iunie, a fost, nu un presupus complot la Poarta impotriva sa, ci teama ca arfi purtatorul unei boli contagioase. De la inceput se plingea lui Naiisdy defebra mare si de o mare srarseal5". Bolnav i singur, dupà peripetiile detentieidin prima sa misiune diplomatic5, era firesc sà vada pericolele ascunse in oriceactiune a turcilor. In acelasi timp, speranta sa a fost c5 s-ar putea obtine rechemareadin partea lui Ferdinand.

Revenind la scrisoarea din 3 martie 1554, ea anunt.5 cu mult5 pompà victo-ria sultanului, care se afla Inca la Alep, impotriva sahului Tahmasp, consideran-du-se c5 avea sà urmeze incheierea unei p5ci de durat5, deoarece am ocupattoate locurile unde el (sahul) avea de gand sà fugg" si au fost f5cuti prizoniericopiii si familia sa i ar trebui s5 se gandeasc5 la aceasta, cà o sa poruncesc catoti acesti oameni sa fie trecuti prin t5isul sabiei"51.

Evolutia situatiei din Persia il facea pe Ferdinand s`d reevalueze pozitia sadin Transilvania, pe care de altfel nu era dispus sà o piardà. Pentru aceasta cantanoi mijloace de a capta bungvointa sultanului, dar si de a-si asigura sprijinulnobilimii. R5scoala din comitatele de pe Tisa putea oricand reincepe si chiar seputea extinde in toata Transilvania.

48 Ibidem, E. 185, 1837, f. 5-6.49 Augerii Giselenii Busbequii, Omnia quae exi slant, Pestini, 1758, Epistola I.s° A. Sclaaendlinger, op. cit., doc. nr. 19, p. 49.51 Ibidem, p. 50.

www.dacoromanica.ro

28 Ileana azan 6

La 30 mai 1554, Nicolaus Olahus, arhiepiscop de Esztergom i secretar alregelui romanilor", lansa un apel catr populatia Transilvaniei senmat &Ferdi-nand. Argumentatia acestei proclamatii a redactata in cel mai pur. stil umanist.Se aducea in discutie necesitatea luptei impotriva turcilor pentru apararea cre-dintei creVine. Ferdinand nu a preluat Transil ania spunea Olahus dinambitie imperiala", ci din dragoste faca de creVinatate" §i din grija pentrucauza voastre. Sfir0tu1 acestei proclamatii avertiza ritos ca urmindu-1 peloan Sigismund, transilvanenii aveau sa fie sortiti pe veci la servitute fata deturci".

scrisoarea trimis5 la 25 august 1554 voievodului Transilvaniei, $tefanDob6, se luau in considerare noi canale" diplomatice, pentru a obtine de la sul-tan recunoWerea posesiunii asupra Transilvaniei §i acceptarea platii tributului.Regele romanilor" se arata multumit de legaturile de bun5-vecinatate stabilitede Dob6 cu domnul Tarii Rom5neqti (P5tra*cu cel Bun) care dorea s5 stabileascacu voi o prietenie sincera i sigur5"53. Din acest motiv II imputernicea pe Dob6s5 trateze cu Pätrwu posibilitatea ca acesta s5 duc5 la Poart5 tributul Transil-vaniei qi s5 pledeze cauza lui Ferdinand. Dorea acest lucru cu ata mai mult cuc5t ambasada trimis5 la 15 martie 11 aprilie 1554, in ace1a0 scop in Moldova,fusese respins5 de Alexandru Lapupeanu cu cuvinte, atat de injurioase, cum nule fusese dat s5 aud5 solilor lui Ferdinand nici din partea sultanului54.

Regele romanilor" cerea cu insistent5 lui Dob6 ca Patraqcu s5 mijloceas-c5 o intelegere §i cu domnul Moldovei, astfel incat sa se poata incheia cu ace§tiao posibila aliant5 sau macar o intelegere ca domnii romani s5 nu-0 uneasc5armata cu cea otoman5 sau cu cea a lui Petru Petrovi& Dac5 nici acest lucru nuera posibil, Ferdinand se multumea s5 fie informat la timp de orice pregatire deatac a turcilor in Transilvania55.

ingrijorarea lui Ferdinand era indreptatita pentru c regina Isabella porniseo noun carnpanie de recucerire a drepturilor, la care renuntase, mai mult sau maiputin, de bunavoie. La 8 august 1554 Michelle Suriano 11 informa pe doge caregina mama cerea plata de urgenta a intregii despagubiri datorata de Ferdinand,dac5 nu, ameninta ca avea sa revin5 in Transilvania56.

La 13 septembrre 1554, regele Frantei, Henric al II-lea, sprijinitor activ alintereselor Isabel lei la Poarta, reamintea acesteia de bunele relatii de prieteniedintre Zipolya §i Francisc I, pe care el intelegea s5 le continue, de aceea ofereaajutor financiar diplomatic nelimitat. in cazul in care ar relua ostilit5tile cu

52 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, vol. I (1540-1556), Budapest, 1876,p 523 524.

" Ibidem, p. 530.54 Ibidem, p. 507 512.55 lb:dem, p 531.56 Venehanische Depeschen, vol. III, Wien, 1895, p. 5.

in

.,si

www.dacoromanica.ro

7 Prime le ambasade ale Habsburgilor (11) 29

imparatul, cu care pe moment semnase pace, avea sg-i ofere reginei §i spnjinmilitar57.

Boa la lui Malvezzi inthrziase reluarea tratativelor diplomatice la Poartg,uncle emisarii lui Ferdinand, ramaqi din 1553, bateau pasul pe loc, find lipsiti deinstructiuni. La inceputul anului 1555 era retrimis Busbecq, ce avea sa-i ia locullui Malvezzi, in calitate de ambasador permanent, pang in 1562. Busbecq urmasa ceara pastrarea cu orice chip a Transilvaniei, argumentand prin date istorice,facand propuneri de bani sau apeland la generozitatea sultanului 'cgruia trebuiasg i se ceara Transilvania ca pe un clan pentru care s-ar fi oferit un tribut foarteridicat.

Ambasada era plimbath de aceastA data prin tot imperiul, intalnind pe sul-tan abia la Amasya, unde acesta, victorios, a§tepta incheierea pacii cu Tahmasp.Relatarea acestei caTatorii prin teritorii pline de mister §i de necunoscut o faceaBusbecq cu un deosebit spirit de observatie qi cu mult umor58. Caravana de 16persoane ce calatorea spre Amasya, a avut parte de o descoperire ce a facut yogain lumea Rena§terii, avidg de informatii privind istoria anticg. Pentru prima datao ambasada reunea alaturi de reprezentantii diplomatici, oameni de culturg caAntonio Verancsics, pasionat de studiul istoriei, precum §i oameni de afaceri,cum era Hans Demschwam. La Angora (Ankara), vizitand ruinele templului luiAugustus, descopereau o bucata de marmorg ce continea trecerea in revista adomniei lui Octavian Augustus §i testamentul sgu politic. Inscriptiile au fostcitite i copiate cu grijg, pentru ca dupà un an sa fie publicate de Busbecq.

La Angora am vazut o inscriptie foarte frumoasa, o copie a unei tabletepe care Augustus 4i facuse un scurt rezumat al faptelor sale memorabile. Ampus sg fie copiata de oamenii mei dar numai atat cat s-a putut citi... Partea para-grafelor de sus era intactg, in partea de mijloc dificultatile deveneau mari, iarpartea de jos era atat de mutilata... incit era ilizibilg. Aceasta este o marepierdere pentru literaturg §i va fi mult deplAnsg de invgtati..." 59. Dispretul turci-lor pentru vestigiile antice era intalnit la tot pasul de Busbecq, ceea ce ii starneamania. in drum spre Angora (Ankara), la Iznik (Niceea) a fost de fata ladescoperirea intactg a unei statui romane, pe care lucratorii au distrus-o, consi-derand-o imaginea unui zeu pagan". La Ankara un negustor turc, avand preamulte monede romane din bronz, le topise §i le transformase in vesela. Busbecq,pentru a se razbuna, 1-a informat cal i-ar fi cumparat monedele cu 100 de piesede aur. Dezamagirea flamandului era razbunath de tristetea ce-1 cuprinsese peturc la ideea micii averi pierdute60. Descoperirile arheologice au fost insä singu-

51 Monumenta Comitialia, p. 532-536.58 Augerii Giselenii Busbequii, op. cit., pentru confruntarea traducerilor in limba romanA

s-a folosit §i The Turkish Letters of Ogier Ghiselin de Busbecq Imperial ambasador at Constanti-nople, Oxford, 1633, traducerea din limba latini de Ed. Seymour Forster, (facsimil 1968).

59 Ibidem, p. 50.60 Ibidem, p. 49-50.

www.dacoromanica.ro

30 Ileana Cilzan 8

rul profit al calätoriei; la Amasya, sultanul primindu-i lipsit de bunavointà siconcediindu-i imediat ce a aflat cererile lui Ferdinand. Nimic din atitudihea sasi din manierele sale nu se vadea a fi binevoitor, nici fata de noi; nici fata deargumentele folosite, rici fata de instructiunile aduse" nota Busbecq61. Era evi-dent ca mesajul solilor, ce reluau cererea, devenita plictisitoare pentru sultan, dea ceda lui Ferdinand Transilvania, era nedorit. Siileyman astepta ca acestia sa-iaduca supunerea deplinä si lichidarea conflictului militar. Tratatul din 1547 fu-sese srarsitul unei etape in negocierile diplomatice ale Habsburgilor si numaifaptul ca Ferdinand renuntase de a mai mentiona drepturile sale legitime inUngaria estica si Transilvania concurase la incheierea tratatului. Daca nu a maicerut Ungaria, pentru ca trupele otomane nu puteau fi infruntate, regeleromanilor" si-a canalizat toata energia pentru obtinerea Transilvaniei, pas deci-siv si indispensabil pentru dominatia politica asupra spatiului extracarpatic, cei-ar fi adus controlul gurilor Dunarii si iesirea la Marea Neagra. Acesta a fostplanul maximal vizat de Habsburgi paha' in secolul XVIII si al carui embrion s-anascut in mintea lui Ferdinand de Austria, Inca de la inceputul secolului XVI.

La 10 mai 1555 soseau tot la Amasya solii sahului Tahmasp, insotiti dedaruri atat de bogate, cum europenii nu mai vazusera. Ceea ce starnea bucuriasultanului, find probabil si un dar simbolic al supunerii spirituale a lumii siite,era exemplarul ferecat in aur al Coranului, un dar... care se bucura de cea maiinalta pretuire printre ei"62. Ina lta cinstire de care se bucurau emisarii sahuluiPersiei marca si respectul pe care sultanul il az-Ma suveranului lor, desi acesta erainvins. Pus, impreuna cu toata ambasada, intr-o situatie de inferioritate, Busbecqscria: Turcii au obiceiul prost de a trece de la o extrema la alta, fie arata cea maiinalta consideratie prietenilor fie isi arata [pe fatal placerea de a umili pe ceinedoriti"63. De departe trimisii Habsburgilor priveau cu tristete la marele ban-chet oferit de al doilea vizir, Ali-Pasa, solilor persani. Fara a li se organiza nicimacar un banchet de adio, la 2 iunie 1555, li se inmana scrisoarea catre Ferdi-nand si cáte un caftan in dar. Mesajul catre regele romanilor" era clar. I se ofe-rea armistitiul pe 6 luni cu conditia de a-i asigura drepturile legitime lui loanSigismund. Cu amaraciune, dar si cu umor, Busbecq mai nota ca el si cu toatasuita sa, imbracati in caftane de matase, si-au luat ramas bun de la sultan si ara-tau astfel inc.& s-ar fi putut crede ca sunt pe cale sa joace rolul lui Agamemnonsau al altui erou similar dintr-o tragedie" 64.

Situatia din Transilvania devenise in 1555 nesigura. Raportul trimis luiFerdinand de vicevoievodul Transilvaniei, Francisc Kendi, era mai mult decfitalarmant. Teritoriile de granita erau pradate de armata otomana si de incursiu-

61 Ibidem.62 Ibrdem, p. 62.63 Ibidem

64 Ibidem, p. 64-65.www.dacoromanica.ro

9 Prime le ambasade ale Habsburgilor (II) 31

nile domnilor din Tara Romineasc5 si Moldova; Petru Petrovid Ii tinea si el tru-pele gata pentru o interventie. Sultanul incuviinta aceste atacuri, desi era invigoare armistiOul pe 6 luni, pentru ea' dorea reinstalarea lui Joan Sigismund petronul caril65.

De altfel, scrisoarea trimis5 de &Heyman, din Amasya, lui Ferdinand (la30 mai 1555), scrisoare ce avea s5-i fie inmanata de membrii ambasadei imperi-ale, ce plecaser5 la 2 iunie, era redactat5 in termeni rafa echivoc. Pacea nu puteafi posibira decfit dac5 Ioan Sigismund reprimea Transilvania, Ferdinand urmanda se retrage complet si neconditionat66, din acest teritoriu.

Nobilimea transilvan5 vàzându-si Ora amenintat5 de o nou5 incursiuneotomana lua o hotàfire decisiv5. La 23 decembrie 1555 Dieta, intrunità laTargu-Mures, trimitea lui Ferdinand un mesaj ce vorbea de la sine despre stareade spirit ce domnea in tarà: Noi am pretuit mult cinstea de a fi vasali ai unuiprincipe crestin si de a fi in legatur5 cu un imparat roman, dar Dumnezeu nu avrut ca aceasta dureze... Ceea ce cerem noi Majest5tii Voastre este fie sd neajutati cu forte capabile sd reziste lui &Heyman, fie s5 ne eliberati de jurdina-tul tzostru "67 .

in cursul anului 1556 evenimentele se deruleaz5 rapid in favoarea regineiIsabella si a lui Ioan Sigismund68, Dietele intrunite la Turda si Cluj adeau ea's-tig de cauz5 fiului regelui". La 22 februarie 1556 Melchior Balassa numitc5pitan general al regatului" anunt.5 pe sibieni c5 Dieta intrunita la 2 februa-rie la Turda a recunoscut drepturile reginei Isabella, ce s-a intors In regat" cuajutorul otoman i cerea prestarea grabnic6 a jur5mântului de fidelitate dinpartea orasului Sibiu69.

La 10 august Dieta intrunitA la Cluj primea solii lui Alexandru L5pusneanu,care arAtau c5 domnul Moldovei i-a alungat cu doi ani in urm5 pe emisarii luiFerdinand, ca pe niste tr5datori, iar armata sa, cu cea a domnului Tarii Roma-nesti, a servit din ordinul sultanului interesele maiest5tilor lor"70.

intre 25 noiembrie si 7 decembrie 1555 regina Isabella convoca din nou, laCluj, Dieta pentru proclama oficial reintoarcerea in regat" §i pentruafirma drepturile legitirne". Desi Joan Sigismund avea deja 16 ani, iar practicaobisnuit5 acorda majoratul principilor la 15 ani, Isabella se proclama regina aUngariei legitim5 i incoronate ce avea s5 exercite regenta in numele fiului eiminor"71. Toi cei care nu doreau sà depuna la data fixat5 jur5mantul de fideli-

68 Ibidem, p. 557-558.66 A. Scheendlinger, op. cit., doc. nr. 20, p. 53-54.67 Mon. Comitialia, I, p. 475.68 Pentru detaliile acjiunilor mentionate, vezi si Histoire de Transylvanie, Budapest, 1992,

p. 251-252 i urm.69 Mon. Comitialia, I, p. 564.70 Ibidem, p. 583.71 Ibidem, vol. II, Budapest, 1877, p. 56-57.

sd

a-si a-si

www.dacoromanica.ro

32 Ileana CAzan 10

tate, la Sebe§ul-S5sesc, urmau a fi pedepsiti cu moartea §i cu confiscarea tuturorbunurilor. Lua m5suri de u§urare a sarcinilor fiscale pentru secui i pentru local-torii din comitatul Hunedoara, deoarece aceqtia fuseser5 cei mai .incercati deincursiunile domnilor romani, poruncite de sultan72. Numitii voievozi" aveaus6 inceteze orice fel de expeditii, iar pentru cA pacea era intronatk comitateleaflate sub obedienta sa (Crasna, Ugocea §i Maramure§) urmau &à-0 pl5teasc5 latimp impozitele, dup5 obiceiul transilvan" adic5 un florin de poart5"73.

In anul 1556, in tab5ra sultanului, instalatA la Zemun, tanarul rege Joan-Sigismund depunea jur5mantul solemn74. Sultanul r5spundea la randul s5uprintr-o promisiune solemn5 de ocrotire (ahdnâme"), care a constituit temeliarelatiilor juridice intre PoartA qi principatul Transilvaniei, pan5 in anul 1688.Textul acestei promisiuni prevedea ca sultanul s5 nu par5seasc5 niciodat5, nicipe principe, nici Tara Transilvaniei in nici o primejdie, chiar dac5 ar fi sä-0piard5 toate celelalte cad §i s5 r5man5 singur". Dac5 el sau urma§ii sai nu vorrespecta aceast5 f5g5duial5 s5 cadA asupra capetelor lor mania dreplatii dum-nezeieqti, i s5-i piardk s5 se despice p5mantul qi s5-i inghitk cu suflet cu tot".Obligatia lui Ioan Sigismund §i a urma§ilor s5i era de a trimite in fiecare an tri-butul la timp, iar sultanul ii va p5zi §i le va ap5ra intotdeauna libertatea kr pecine va vrea tara s5-§i aleag5 principe". Sultanul va trimite spre int5rire celuiales un cal iwuat, un buzdugan, un steag, o sabie i o cáciulá impanat5"75.

In anul 1556, cfind loan Sigismund reint5rea prin juramantul solemn depusin fata sultanului statutul de principat vasal pentru Transilvania, Ferdinand inre-gistra in Imperiul german un succes ce avea sA-i reaprind5 ambitiile pentrucoroana Sfantului tefan". Recunoscut de principi drept conducAtor al impe-riului, dup5 retragerea fratelui s5u Carol, bolnav qi dezam5git de qecul politiciisale universale76, Ferdinand a considerat cä a sosit momentul de a angrenacre§tin5tatea" intx-o cruciadci antiotomank care ar fi trebuit s5 aduc5 extin-derea dominatiei Hasburgilor la linia Dunarii de Jos qi eventual in Balcani i inMarea Neagrk sine Stramtori. Planul a fost utopic §i sortit de la inceput e§ecu-lui, cum au fost toate cele legate de cruciadele tarzii" din secolul al XVI-1ea77.Inclusiv papa Paul al IV-lea, a considerat expeditia antiotomank la care partici-

72 Ibidem, p. 60,62.73 Ibidem, p. 61.74 I. Lupas, Realittifi istorice In voievodatul Transilvaniei in secolele XIIXVI, Bucuresti,

1938, p. 80-81." A. Veress, Fontes Rerum Transylvanicarum, vol. I, p. 20.76 Pentru contextul evolutiei situatiei politice in Imperiul german si al succesiunii la tron

vezi Paula Sutter Fichtner, Ferdinand of Austria: The politics of dynasticism in the age ofReformation, New York, 1982, p. 167-180,180-210,212-220.

Fl. azan, Cruciadele, Bucuresti, 1990, pen= planurile de cruciadA din secolul XVI sirealizarea sau esecul lor vezi p. 201-220.

www.dacoromanica.ro

11 Prime le anabasade ale Habsburgilor (H) 33

pau doar efective r5zlete din Florenta i Ferrara qi o flot5 slianio15, drept un raz-boi national.

Regele romanilor" i viitorul imp5rat german, devenit neincrez5tor insoarta unei expeditii militare se reintorcea la metodele sale diplomatice traditio-nale. In iulie 1556 Ogier Busbecq sosea din nou la Constantinopol cu un mesajidentic cu acel din 1555, trimis de Ferdinand sultanului. Teama ambasadoruluiera deci justificala cand considera ea era trimis s5-qi pun5 capul in gura

Situatia in imperiu era tulbure. Rustem-paqa, favoritul sultanei RoxOlana,c5zut pentru un timp in dizgratie, pusese la cale asasinarea marelui vizirAhmed-pa§a, ce-i luase locul, reu§ind astfel reocupe pozitia. Persoana luiRustem-pa§a era binecunoscut5 europenilor, Bernardo Navagero, ambasadorvenetian, fgcandu-i in 1553, urmalorul portret: era de o mare avaritie i dornic

plac5 neincetat sultanului, era in mod instinctiv duman creqtinilor, iar prin-tre creqtini nu-i ia in seam5 decat pe cei care-lpl5tesc mai bine"79.

Busbecq avea deci de ce s5 fie ingrijorat de soarta misiunii sale diploma-tice. Ambasada condus5 de acesta, din care faceau din nou parte Verancsics qiFrancisc Thy, care, in calitate de comandant al flotei dunkene, era in m5sur5 sästrang5 qi date de interes strategic, primea in luna aprilie-iunie toate informatiilenecesare de la agentul secret al lui Ferdinand, stabilit in Raguza, Mihail Cerno-vi6 de Macedonia" (inrudit de fapt cu fosta cas5 domnitoare, din principatulZeta). Astfel, aflau de planurile lui Stileyman de a asedia Sighetul (aflat in maimlui Ferdinand) qi de pregatirile de r5zboi facute de sangeacbey-ul din Bosnia.

Ajun0 la Constantinopol &eau capitala Imperiului otoman in fierbereapreg5tirilor de razboi. Rustem-paa ii intampina cu multi r5ceala, informandu-iCa nici nu se pot gandi s5 fie primiti in audientà la sultan cu mesajul cu careveneau, la care Ferdinand adaugase insulte la adresa lui Ioan Sigismund §i alereginei Isabella, acuzati de fraudd in recuperarea Transilvaniei". Asemeneainjurii erau considerate jigniri la adresa sultanului qi practic erau inch4i, intr-uncaravanserai", timp de 6 luni, perioada in care nu au putut vorbi cu nimeni81.

In august incepea asediul Sighetului, dar, spre norocul lui Ferdinand, inoctombrie 1556 trupele otomane primeau ordin de retragere. Cauza era neWep-tata c615torie a lui Carol al V-lea spre Spania. Neqtiind despre retragerea acestuia,precipitat5, din viata publica, sultanul se aqtepta la o regrupare a flotei spaniolespre coastele Africii. Revolta izbucnità in Imperiu impotriva lui Siileyman qiatatata, in regiunea dunarean5, de Bayezid, fiul mai mic al Roxolanei, 11 silea pesultan sa-§i regandeasc5 planurile de atac.

In decursul anului 1557 situatia evolua nefavorabil pozitiei lui Ferdinandin Transilvania. La 10 iulie 1557 Sigismund Thorda, nobil maghiar ramas fidel

78 Ogier Ghiselin de Busbecq, op. cit., Epistola II, p. 77.79 Le voyage de M. d'Aramon..., p. XX.8° Ogler... de Busbecq, op. cit., p. 77-78.81 Ibidem, p. 79.

leulur..

s0-ai

www.dacoromanica.ro

34 Ileana aizan 12

lui Ferdinand, desi teoretic trecuse de partea reginei Isabella, il informa peregele romanilor" despre lucrarile Dietei de la Turda (tinut5 intre 1-10, iunie1557). Situatia in Transilvania ameninta s5 devin5 periculoas5 pentru c5 s-auprezentat in fata reginei doi soli turci ce au cerut, din partea sultanului, cedareaOradeei si a pertinentelor sale spunea autorul scrisorii. Era posibil un atacasupra garnizoanei de la Gyula (ce fam5sese credincioas5 lui Ferdinand)", iarfortele armate ale domnilor romani continuau atacurile, desi buna parte a Tran-silvaniei era acum de partea reginei Isabella.

Atitudinea ostil5 a lui Alexandru L5pusneanu in Transilvania, ce asteptasedoar pretextul poruncii sultanului pentru a rezolva propriile sale diferende, re-vine in dezbaterile Dietelor din 1558 si 1559, and regina Isabella promiteaincheierea pácii cu domnii romani, coalizati, si obtinerea unor desp5gubiri83.Pretextul prezentei firave a partizanilor lui Ferdinand furnizase ins5 in perma-nent5 moldovenilor motivul incursiunilor ce devastaserà teritoriile de granita.

Treptat ins5 familiei Zipolya ii reveniserg asa zisele teritorii patrimoniale,care se intindeau din Transilvania pan5 la Koside (in Slovacia). Lui Ferdinand iir5m5seser5 doar cfiteva capete de pod, ce aveau s5 reziste 'Ana' la 1566 (Gyula,Siria, Ineu si Sighet).

in aceste conditii, in care situatia pe campul de lupt5 era net in defavoareaHabsburgilor, evident c5 si tratativele de pace stagnau. Dup5 o adev5rat5 de-tentie la Constantinopol, doi membri ai ambasadei erau insarcinati s5 duc5 luiFerdinand rAspunsul. Busbecq era retinut ca ambasador permanent" si consi-dera c5 once era mai bine decat a face s5 nu aib5 kc un razboi, teribil, inevita-bil"84. AceastA frazA arat5 cat de grea si precar5 era soarta unui ambasador im-perial la inalta Poart5.

La 13 august 1557 se inmana faspunsul oficial al sultanului, ce cuprindeao clauz5 clar5: atata timp cat cetatea Sighet r5mane asa An mainile lui Ferdi-nand/ este greu, chiar imposibil, s5 se incheie un tratat"".

Busbecq, cu toate dificulatile de a duce tratative, reusea &à incheie in ia-nuarie 1558 un nou annistitiu pe 7 luni, care era adus la cunostinta lui Ferdi-nand, prin scrisoarea lui &Heyman trimis5 la 21 ianuarie 155886.

in acelasi an 1558, in luna septembrie murea Carol al V-lea, iar Ferdinandera recunoscut oficial de principii electori ca imparat. Pozitia sa in cadrul tratati-velor cu &Heyman se modifica si sultanul a acordat toat5 atentia cuvenit5schimb5rii de situatie politica' din Imperiul german. Aceasta se intampla cu atatmai mult cu cat, din 1557, asista mai degrab5 neputincios, la lupta pentru succe-

" Mon. Comitialia, II, p. 83." Ibidem, p. 106 107, 109.34 Ogier de Busbecq, op. cit., p. 85.15 A. Schaendlinger, op. dt., doc. nr. 21, p. 56.36 Ibidem, doc, nr. 22, p. 59.www.dacoromanica.ro

13 Prime le ambasade ale Habsburgilor (II) 35

siunea la tron ce se ducea intre ultimii sài fii in viat5, Selim §i Bayazid, amandoifii ai Roxolanei. Evident intriga f5cut5 de Selim impotriva fratelui sau Bayezid,1-a facut pe acesta s5 se apropie de §ahul Tahmasp", iar conflictul dintre frati nu1-a 15sat nep5sator nici pe Busbecq, care, stabilit din nou la Constantinopoldin martie 1558 §i bucurandu-se acum de tratamentul cuvenit unui amba-sador, c5uta s5 sprijine in lupt5 pe fratele pe care-1 credea folositor cauzei Habs-burgilor88. Alegerea lui Busbecq se indrepta, in secret, spre Bayazid, dar, cum inImperiul otoman nu existau secrete, preferinta sa avea sa-i provoace mari temeriin 1561, cand Selim reupa s5-qi asasineze fratele.

Pericolul ce plana asupra lui Siileyman, chiar in sanul familiei sale, ilcea conciliant fata de Ferdinand. Busbecq era reprimit, cu toata cinstea, ca am-basador permanent §i i se permitea sä inchirieze o cask ceea ce 11 sc5pa de su-pravegherea permanent5 din caravanserai"89.

in 1559 sosea un nou emisar al proaspät alesului impArat, Ferdinand deAustria, in persoana lui Albert de Wyss, care incerca impresioneze pe sultan

prin darurile scumpe aduse. intre aceste daruri aträgea atentia orologiul inform5 de turn, urcat pe spatele unui elefant, lucrat bineinteles din aur i incrustatcu pietre pretioase. Se risipeau, dup5 obiceiul locului, sume insemnate pentrupa§ale. Aceast5 rev5rsare de aur era bine primita de Siileyman, ce tinea ca Bus-becq sà-i prezinte darurile in tab6ra sa de la Amasya90, pentru a ar5ta o§tirii pre-tuirea pe care i-o ar5ta imp5ratu1 regilor crWini".

La 16 iunie 1559 li se inmâna la Constantinopol ambasadorilor imperialitextul armistitiului acceptat de sultan. Formula de adresare fat:5 de Ferdinand eraprotocolar5 (imp5ratul principilor crqtini, al ducilor qi beylor, vestitul §i bine-cunoscutul intre principii crqtini, pe care I-au ales mai marii credintei crq-tine")91.

Este notabil succesul inregistrat de diplomatia Habsburgilor in cei peste30 de ani de eforturi constante depuse pentru a fi recunoscuta drept parteneregal de discutie in Imperiul otoman. Trecerea de la formula seaca de rege alspaniolilor", cu care se adresa sultanul lui Carol, la aceea de imparat ales alprincipilor cre§tini", atribuit5 lui Ferdinand, arat5 c5 in plan diplomatic succesula fost evident, chiar dac5 in plan militar pierderile au fost mari, sultanul recu-noSea, in srai*t, existenta legitimä a Imperiului german.

Trebuie mentionat cá in perioada 1552-1559, respectiv de la expirareatratatului de pace pe 5 ani incheiat in 1547, toate eforturile ambasadorilor

" A. Decei, op. cit., p. 196.88 Ogler de Busbecq, op. cit., Epistola III, p. 162 si urm., Epistola IV, p. 227.89 lbidem, p. 88.99 lbidem, p. 159-160.91 A. Schaendlinger, op. cit., doc. nr. 23, p. 62 (textul german reproducere varianta

otomand a armistitiului nu pe cea lating sau italiand ce a fost inabanatà liii Busbecq).

f5-

sä-1

www.dacoromanica.ro

36 Ileana azan 14

Habsburgilor au fost ind epta e spre a se prelungi tratatul amintit. Ambasadaextraordinara trimis intre 1 53 1555 s-a intors cu un laspuns negativ. Niciincercarile lui Busbecq nu au a ut alt r zultat d at armisti ii de scurta durata,6 7 luni, care sa ingadu e lib ra circ lati a s lil r.

in 1559, la 16 iunie, se semna un nou tiatat pe 8 ani, numit de sultan ar-mistitiu (m conformitate cu conceptia lumii i lamice despre pacea cu crestinii).Era cea mai lunga pace perfectata de Habsburgi cu turcii pana la acea data.

Clauzele erau asemanatoare cu cele din 1547, cu cateva intariri de pozitiiin favoarea otomanilor.

Se prevedea, in mod expres, prezenta tdrilor romane intre cei interesati dementinerea pacii, de data aceasta inglobate total in sfera de dominatie politicaotomana. Acest tratat va fi in vigoare opt ani si slujbayii mei: beylerbey-ii qiemirii, voievozii Tarii Romariesti si Moldovei si mtregul popor urmeaza a luacunostinta c5 orice actiune potrivnica tratatului va fi pedepsita"92.

Cea mai importanta prevedere, ce marca infrangerea Habsburgilor in planmilitar, era insa cea legata de Transilvania. Ferdinand era obligat de a lua manade pe Transilvania, de pe teritoriile ce apartin de aceasta, de pe localitatile, ceta-tile si orasele, satele de aici. impotriva acestora nu trebuia sa se duca niciodatdtratative du§m5noase"93.

Linia de granita urma a se stabili sigur pe teren, de catre slujba§i a ambelorparti, pentru a se opri orice jafuri si talharii94.

Tributul de 30 000 de piese de aur", stabilit in 1547, ca rascumparare apacii pentru teritoriile ce apartineau de drept" sultanului, urma sa fi platit anualpe durata celor 8 ani ai armistitiului, adaugandu-se qi sumele neachitate dinultimii doi ani.

Teritoriile aflate in stapanirea fiului regelui" §i a reginei" (Isabella) ur-mau a fi ocolite de orice incursiune dusmanoasa din Imperiul german, la fel eraustipulate posesiunile regelui Frantei # ale dogelui Venetiei, care sunt cu Dinas-tia noastra, centrul prea-fericirii, in relatii de prietenie si de cinstire"95.

Sfarsitul era marcat de jurämantul solemn al sultanului care era o garanfiesigurd a pdcii. Pentru indeplinirea tratatului meu prea-marinimos jur din noupe Alah, creatorul cerului si pamantului''96. in acelasi timp angaja la respectareaclauzelor pacii pe toti inaltii demnitari din imperiu, ca si pe toti cei mici si maridin armata mea prea-victorioasa, ca si pe regele Transilvaniei, pe voievozii TariiRomanesti si Moldovei"97.

92 Ibidem, p. 63.93 Ibtdem.94 Ibrdem, p. 64.95 Ibidem.96 Ibidem.

9' Ibidem, p. 65.www.dacoromanica.ro

15 Prime le ambasade ale Habsburgilor (II) 37

in fapt, annistitiul din 1559 era un adevarat tratat cie pace, dac5 luam inseam6 durata de 8 ani pentru care era incheiat §i detaliile stabilite at5t de minu-tios in scris. De altfel, cea mai lung5 perioad5 pen1ni care sultanul accepta untratat era de 10 ani.

Textul latin prezentat de Busbecq, pe care Ferdinand 1-a ratificat, a fostins5 diferit, in unele formulari, de textul otoman. De aceea, din nefericire pentruambasadorul imperial, sultanul refuza s5, ratifice, la randul ski, tratatul, care nua intrat niciodata in vigoare. Era posibil sa fie doar un pretext, motivul acesteitegiversari putea fi legat de suspiciunea sultanului fat5 de diplomatia european5,in care nu avea incredere, considerfind spunea Busbecq c5 instructiunileambasadorilor sunt diferite dup5 imprejurari, §i ace§tia cer la inceput mult §iofer5 putin, apoi ofer5 mult §i cer putin.

La 24 septembrie 1559 lui Busbecq i se inmfina o scrisoare prin care sul-tanul refuza ratificarea tratatului datorit5 nepotrivirilor de text98. Negocierileerau reluate §i aveau SA dureze 1)&15 in 1562.

trite timp Ferdinand punea capát razboaielor italiene", prin pacea de laCateau-Cambresis (1559) §i incerca sa-§i concentreze toata atentia spre Ungaria§i Transilvania. Moartea reginei Isabella (in 1559, la numai 40 de ani) ',area sa-iredeschid5 poarta" prelnarii Coroanei Srantului Stefan". Francisc Ziy, coman-dantul flotei dunkene, incerca sa preia zona Partium" §i sa' o alipeasca Unga-riei ferdinandiste. Melchior Balassa i§i schimba din nou sapinul, trecind intabara imp5ratului; la fel faceau §i alti nobili care sperau s5 poat5 reunificaUngaria §i sa-i alunge pe turci. &Heyman, b5tran, bolnav §i prins de lupta dintrepropriii fill, care scindasera Imperiul otoman, parea mai putin interesat de soartagranitei dunkene, decit de luptele din Asia, care-i amenintau tronul.

Dupá 1560, pan6 in 1562, posesiunile lui Ioan Sigismund erau sensibilmic§orate §i ofensiva habsburgica era oprit5 in Bihor doar de rezistenta Inver-§unat5 a garnizoanei de la Oradea, condusa de Stefan Bdthory99. Lui IoanSigismund ii mai famáneau, in afara de Transilvania propriu-zisa, doar comi-tatele Bihor §i Maramure§. Aceste noi pozitii avantajau situatia lui Ferdinand laPoarta.

Moartea lui Bayezid, fiul cel mic al lui &Heyman §i episodul Despot,amaridouà petrecute in 1561, pareau insa s5 pericliteze serios tratativele de paceduse de Busbecq la Poart5 pentru semnarea unui nou tratat de pace. Infrangerealui Bayazid, de c5tre fratele sail Selim, aducea §i pacificarea la granita cu Persia,§ahul Tahmasp cautand sä obtina un nou tratat de pace de la &Heyman. Bus-becq, care sperase CA fiul cel mic al Roxolanei 1-ar fi inlaturat pe ambitiosul §icrudul Selim, era dezamagit de noua intors5tura a lucrurilor. Mare le vizir, Ali-pa§a,cu care ambasadorul imperial ducea tratative din 1560, ii atragea atentia acestuia,

98 Ibidem, doc. nr. 24, p. 66-67.99 A. Czettler, op. cit., p. 95.

www.dacoromanica.ro

38 Ileana atzan 16

cu multa subtilitate, cu privire la posibila imp5care a sultanului cu §ahul. Tineminte cá este mai uwr sA reincepi o veche prietenie intre doi suverani eare auaceea§i credinta decfit sa stabile§ti o notfa alianta intre principi de'diferite cre-dintem. Intr-o situatie mult mai delicata s-a aflat ambasadorul imperial candacela§i Ali-pap 1-a informat c5 Despot, cu ajutor din partea lui Ferdinand, aintrat in Moldova qi a ocupat domnia. Aprecierea corecta a situatiei Ii facea pedemnitarul turc s considere c5 nemtii... invadeaz5 Moldova, care este lanumai citeva zile de drum de Adrianopol" ceea ce nu se poate tolera"1°1.

Dup5 doi ani de tratative, Busbecq r5sufla uprat ca. putea s5 prezinte imp--ratului un nou tratat de pace, ale c5rui clauze erau mai avantajoase cleat celedin 1559. Nu este de mirare cä in 1562 nota: Am trecut cu succes peste nume-roase stanci, inclusiv infrfingerea de la Jerbo, inchiderea lui Bayezid i neferici-tul incident cu alungarea voievodului din Moldova "102.

La 2 septembrie 1562, textul redactat la porunca sultanului i semnat, Iiera inmanat ambasadorului imperial. Clauzele noului tratat de pace pe 8 ani erauasemAn5toare cu cele din 1559, dar se specifica clar mentinerea posesiunilor demoment pe perioada celor 8 ani stabiliti.

Spre deosebire de 1559, in titulatura lui &Heyman, al5turi de nenumaratelesale posesiuni din Orientul fridep5rtat, Asia Mica i Balcani, apar inscrise TamRomaneasca, Moldova i Ungaria (in 1559 fusesera nominalizate doar Timi-qoara 4i Buda ca provincii otomane). Formula de protocol cu care se adresa luiFerdinand era §i ea intruckva modificatà: acesta era rege ales al poporuluiRomei §i imp5rat al t5rii germanilor, rege al cehilor, slovacilor i croatilor"m3.

Clauzele propriu-zise erau urmatoarele: incepand cu 1 ianuarie 1562 (deciretroactiv) urma a se plati anual tributul de 30 000 de ducati ungure§ti, datoratirascump5rarii pacii. Teritoriile ce se aflau in afara Transilvaniei care de factose aflau in mana fiului regelui Ioan" sa nu fie atacate, chiar dac5 ele ar apartineteritoriilor de pe Tisa, ce tin de zona ungarà. La rfindul lui, Ioan Sigismund nuputea ataca pozitiile detinute de Ferdinand, rarà ca aceasta sa" fie caz de inc51-care a tratatului de pacelm.

Se specifica din nou ca in tratatul de prietenie" erau cuprin4i qi voievoziiMoldovei i Tàrii Romane§ti, ca i posesiunile lui Ferdinand din Croatia, Slova-cia §i Bosnia, iar pacea avea sA fie respectata pe uscat, pe mare sau in in-sule"1°5.

100 Ogier de Busbecq, op. cit., Epistola IV, p. 227.101 Ibidem, p. 197.102 Ibidem, p. 227.103 A. Scbaendlinger, op. cit., doc. nr. 25, p. 71.

IOA Ibidem.105 Jbjde,fl, p. 72.

8

www.dacoromanica.ro

17 Primele ambasade ale Habsburgilor (II) t 39

Respectarea clauzelor avea sa fie urrnarita prin slujbaqi imperiali i ai sul-tanului, ce urmau a demarca strict linia de frontiera.

Juramantul solemn al sultanului intarea continutul actului, Ii dadea autenti-citate qi permitea intrarea sa in vigoare.

La 30 septembrie 1562 dragomanul Portii, Ibrahim, aducea lui &Heymantraducerea variantei latine ratificate de Ferdinandm. Ambele parti se declaraumultumite §i misiunea lui Busbecq se incheia, odata cu intrarea in vigoare a noiipaci, perfectata pe 8 ani.

Din 1563 noul ambasador imperial la Poarta avea sa fie Albert de Wys, acarui misiune nu era deloc wail. La 7 decembrie 1562 prima plangere impotri-va incalcarii frontierei de catre armatele imperiale era trimisa lui Ioan Sigis-mund la Constantinopoll°7.

Aceea§i poveste, binecunoscuta deja turcilor, avea sa se repete. Actiunimilitare, tratative, negocieri i intelegeri secrete, care duceau la ruperea sau laprelungirea pcii, urmau a se succede pana in 1571. in acest an Ioan Sigismund,renunta, obosit de atata lupta, la titlul de rege ales al Ungariei", pe care il cedalui Maximilian al II-lea, noul imparat german, care la randul sat', satul de lupte,ceda principelui Ioan Sigismund Transilvania, ce recunotea formal suzerani-tatea Imperiului german.

Pana la acest compromis mai era cale lunga. Prime le tratative erau initiateintre Ferdinand, arhiducele Maximilian §i Ioan Sigismund, de regele Poloniei,Sigismund al II-lea, prin ambasadorul sail Martin Cromer, in anul 1562.

Armistitiul de un an, incheiat in 1562, continea in embrion toate clauzeleConcordatului de la Speyer (1571). Imparatul cerea ca ducele" Sigismund ssarenunte la ajutorul otoman, sä respecte conditiile incefarii focului §i sa prestezejuramant de fidelitate lui Ferdinand i fiului sau Maximilian, in calitate de regeal Boemieimg. Evident, formula ducele loan" marca necesitatea abandonariititlului regal. Acest armistitiu nu a avut insa nici o valoare pe moment. Am ara-tat ca in luna decembrie Ioan Sigismund se plangea sultanului de incursiuniletrupelor imperiale, conduse de Melchior Balassa. In anii urmatori hartuielilecontinua. La moartea lui Ferdinand, in 1564, tratatul din 1562 urma a fi reinoit,cu semnatura noului imparat, Maximilian. Situatia din Transilvania nu favorizatratativele de pace. Dimpotriva, in 1565-1566 avea loc ultima mare campaniesultanala din viata lui Siileyman, in timpul careia acesta murea. Habsburgii pier-deau ultimele capete de pod: Sighet, iria, Ineu i Gyula.

Am incercat sa trecem in revista diplomatia Habsburgilor in Imperiul oto-man in perioada 1547-1562 i putem conchide c infruntarea intre cele

106 Ibidem, doc. nr. 26, p. 75.101 Ibidem, doc. nr. 27, p. 77.108 Mon. Comidalia, II, p. 200-201.

www.dacoromanica.ro

40 Ileana CAzan 18

douS puteri a fost durA, pe masura mizei puse in joc, suprematia in Europa si inMediteran5. Conflictul intre cei doi frati, Carol qi Ferdinand, forta Imperiuluiotoman, aflat intr-o perioad5 de apogeu sub domnia sultanului &HeymanLegiuitorul" si insuficienta mijloacelor militare i-au f5cut pe Habsburgi säobting cu greu rezultate multumitoare in demersurile diplomatice.

Ceea ce trebuie subliniat, ca un succes al ambasadorilor Casei de Austria,este obtinerea primelor tratate scrise cu inalta Poarta (1547, 1559 si 1562) sirecunoasterea Habsburgilor si a Imperiului german ca parteneri egali i legitimide discufle.

www.dacoromanica.ro

COMERTUL DANUBIANO-PONTICLA SFAR$1TUL SECOLULUI AL XVI-LEA:

MIHAI VITEAZUL $1 DRUMUL MOLDOVENESC"

$TEFAN ANDREESCU

Faimosul drum moldovenesc", care lega Po Ionia, mai exact ora.ele Cra-covia §i Lvov, de tarmul Marii Negre §i gurile Dunarii, a fost o creatie a evuluimediu tarziu. El a retinut atentia §i a fost studiat in legatura cu chestiunea inte-meierii statelor romane§ti sau cu prezenta genovezilor in Marea Neagra, pana lacucerirea de catre otomani a Chiliei §i Cetatii Albe (1484)1. Pentru perioada ur-matoare, cea a dominatiei otomane asupra Marii Negre, functia indeplinità deaceasta artera comerciala nu a fost cercetata in chip sistematic, spre a se vedeain ce masura ea a rezistat timpului qi a putut inrauri in continuare evolutiile poli-tice de la Dunarea de Jos. Semnificativ sub acest unghi ni se pare faptill ca abiade curand au fost analizate in amanunt clauzele comerciale din tratatele polono-otomane din veacul al XVI-lea. Iar autorul acestei exegeze a observat ca, in las-timpul amintit, numarul clauzelor privind regimul comertului qi al negutatorilorcre§te neincetat, articolele referitoare la comert ajungand sa reprezinte aproapejumatate din clauzele dintr-un asemenea tratat polono-otoman in a doua juma-tate a secolului al XVI-lea. Ceea ce 1-a indreptatit sa desprincla concluzia Ca unadin ratiunile principale pentru care Imperiul otoman a dus o politica de pace cuPo Ionia a fost tocmai comertu12.

Credem, insa, ca insemnatatea drumului moldovenesc" poate fi surprinsain adevarata ei dimensiune i in imprejurari politico-militare exceptionale, cumau fost cele generate de razboiul cel Lung" (1593-1606), ce a tulburat apele"0 a provocat reactii §i luari de pozitie cu privire la situatii altminteri greu de

1 Vezi N. lorga, Trei leclii de istorie despre insemncitatea romcinilor in istoria universald,Välenii de Munte, 1912, p. 23-24; idem, Drumuri vechi (Conferinfa linutà la Scoala de poduri 5isosele), Bucuresti, 1920, p. 9; idem, Istoria comerfului cu Orientul, in vol. Opere economice, ed.ingrijitä de Georgeta Penelea, Bucuresti, 1982, p. 357 5i 364; P. P. Panaitescu, La route commer-ciale de Pologne a la Mer Noire au Moyen Age, in Revista Istoric5 Romfina", III, 1933,p. 172-193; G. I. Bratianu, Notes sur les Genois en Moldavie au XVe siecle, in acelqi periodic 5itorn, p. 154-155; Serban Papacostea, Inceputurile politicii comerciale a Tdrii Romilne.,sti fiMoldovei (secolele XIV-XVI). Drum fi stat, in Studii si materiale de istorie medie", X, 1983,p. 9-55; Mihnea Berindei, L 'Empire ottoman et la route moldave"avant la conquete de Chilia etde Cetatea-Albd (1484), in Journal of Turkish Studies", vol. 10,1986, p. 47-71.

2 Viorel Panaite, Trade and Merchants in the 10 Century. Ottoman Polish Treaties, inRevue des Etudes Sud-Est Européennes", XXXII, 1994,3-4, p. 261-262 si 264.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 41-60,1997www.dacoromanica.ro

42 Stefan Andreescu 2

deslu§it. 0 asemenea marturie ne-a atras de altfel atentia ca insu.,i demersul luiMihai Viteazul din ultima faza a existentei lui unirea sub autoritatea sa acelor trei state de la Dunarea de Jos , cu rezultatul cunoscut, ar trebui exami-nat sub acest aspect, al consecintelor sale in raport cu relatiile comerciale indati-nate din aceasta parte a Europei. WA despre ce izvor este vorba: negustorulenglez John Sanderson, intr-o scrisoare datata in Pera, la 15/25 noiembrie 1600,4i exprima satisfactia ca acum... Moldova i Tam Romaneasca sunt deschise,§i Po Ionia in mare prietenie cu acestea", ca urmare a rästurnarii lui Mihai Vitea-zul de la carma Transilvaniei. De aceea, negotul era din nou posibil §i profitabil,mai cu seama in privinta postavului englezesc (kersey). Si Sanderson adauga §iaceasta reflectie, pe care o vom retine, in legatura cu perioada abia incheiatA:Vremuri mai rele decat am avut in ace§ti doi ani trecuti nu au fost niciodata inaceste parti"3. Firete, marturia de fatA, spre a fi inteleasa cum se cuvine, are a ficonfruntatA cu o sums de repere. Sa le luam pe rand.

1. Dupa cum prea bine se qtie, organismul politic inchegat de MihaiViteazul in 1599-1600, prin gruparea Tarii Romane0, Transilvaniei i Moldo-vei sub autoritatea sa, a fost precedat de incercarea similara a principelui transil-vanean Sigismund Báthory, din anul 1595. Atunci, in conditiile rascoalei tuturorcelor trei state contra Portii, Sigismund, prin doua tratate separate, din 20 mai i

3 iunie 1595, incheiate la Alba Iulia, i-a subordonat tarile romanqti extracarpa-tice4. La prima vedere, cel putin in cazul Moldovei, intrarea in acest sistempolitic nu a avut consecinte deosebite, deoarece a fost de scurta durata. Inca' lasfarOtul lunii august 1595, o expeditie militara polona, sub comanda cancelaru-lui Jan Zamoyski intreprinsa sub pretextul prevenirii pericolului invadariiMoldovei de tatari! , a scos statul de la rasArit de Carpati de sub suzeranitateaprincipelui Transilvaniei i 1-a readus in orbita politica a regatului polon.

ExistA totuqi cateva elemente care sugereaza cat de stranse au devenitrelatiile moldo-transilvane in rastimpul mentionat qi de ce polonii le-au perceputnumaidecat drept o primejdie pentru interesele lor. Ne gandim in primul rand laun document descoperit in arhivele polone qi publicat in rezumat de regretatulIlie Corfus. La 17 ianuarie 1596, Stanislav Karnkowski, arhiepiscop primat alPoloniei qi adversar declarat al cancelarului Jan Zamoyski, recunotea totqi ea'

3 The Travels of John Sanderson (The Hakluyt Society, Second Series, No. LXVII), 1930,p. 210; E. D. Tappe, Documents concerning Rumanian History (1427-1601), collected fromBritish Archives, London, The Hague, Paris, 1964, nr. 208, p. 139: ...Now that Bugdania andValachia is open, and Poland in great frendship with thes, by reason of the driving Michall fromthe princedom of Transilvania, sales canon but be good, and all that I writt for in good request,espetially kersies. A wourse time then we have had thes two years past was never in thes parts".Actul a fost mentionat in treacAt de Ludovic Dernény si Paul Cernovodeanu, Relatiile politice aleAngliei cu Moldova, Tara Rormineascd # Transilvania in secolele XVIXVIII, Bucuresti, 1974,

P. 41.4 Vezi, pentru aceste acte, Gh. I. BrAtianu, Sfatul domnesc # adunarea Steirilor in princi-

patele romone, Evry, 1977, p. 106-111 si 211-212.

www.dacoromanica.ro

3 Mihai Viteazul i drumul moldovenesc" 43

expeditia din Moldova pe care el nu o recomandase! a fost un lucru pozi-tiv. Caci, explica el, atata vreme cat aceasta a fost supusa lui Sigismund Báthory,bucatele moldoveneqti nu s-au mai ivit in tarile rutene, boii pentru Germania aufost dusi pe alt drum, au fost puse taxe vamale pe vinul de Malvazia, pe ofran

pe alte mkfuri, care desigur doar tranzitau prin Moldova. Si arhiepiscopulKarnkowski incheia astfel consideratiile lui: Dumnezeu ne-a ferit de asemeneavecin. Transilvaneanul este un gospodar flamand, monarhul Turciei marebogat, nu se uita la ca§tigul mic"5. Apdar, intervalul 13 mai-18 august 1595,cat a durat efectiv domnia lui Stefan voda Razvan, instalat pe tron cu sprijintransilvanean, a fost suficient spre a genera consecinte economice negative pen-tru regatul polon.

Este locul sa ne amintim de acea scrisoare in limba romana, trimisa dinCampulung primarului cetatii Bistrita exact in acela§i moment, in care se propu-nea rezolvarea mai operativa a litigiilor dintre negustorii ce frecventau drumulintre cele doua ora§e, intrucat: [In]ca acmu, cu mila lui Dumnadzau, sa fie mariialui, craiu (Sigismund Báthory), sanatos qi domnu nostru Stefan voda, iaste olard c-alaltd"6. Aa a fost deci perceputa, la nivelul autoritkilor locale, din cen-tele urbane, schimbarea de orientare politica a Moldovei. Irma, pe de aka parte,controlul absolut pe care curtea de la Alba Iulia intelegea sa-1 exercite asuprastatului de la rasarit de Carpati, cu resursele lui, este cel mai bine ilustrat, in chipsimbolic, de o sterna incastrata in zidurile cetatii Suceava, astazi disparuta, darpe care a vazut-o i a descris-o Dimitrie Cantemir: pe o piatra mare", spuneprintul carturar, au fost sculptate §apte turnuri", deasupra carora se afla ocoroana imperiala pe care o sustin doi lei". Abia sub aceasta emblema heraldicaa Transilvaniei a fost figurata i stema Moldovei, capul unui bour care tineintre coarne o stea cu pse raze"7.

Revenind la afirmatiile lui Stanislav Karnkowski, vom desprinde pe cea cuprivire la boii pentru Germania", care au fost dusi pe alt drum". Avem de-a

5 Ilie Corfus, Intervenfia polond in Moldova fi consecinfele ei asupra rdzboiului lui MihaiViteazul cu turcii, in Revista de Istorie", t. 28, 1975, 4, 531-532.

6 Ultima editie a actului: Documente insemndri romdnesti din secolul al XVI-lea, cu ointroducere de Alexandra Mares, Bucuresti, 1979, nr. CII, p. 195 (s. n. $t. A.).

7 Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, trad. Gh. Gutu, studiu cartografic de VintildMihAilescu, cu o notà asupra editiei de D. M. Pippidi, Bucuresti, 1973, P. 89; Cf. DimitrieCantemir Historian of South East European and Oriental Civilizations, Edited by Al. Dutu andP. Cernovodeanu, Bucharest, 1973, p. 128. N. Iorga a observat cu drept cuvant cA a fost vorbadesigur de stema Ardealului impusA de Sigismund Báthory in zilele «vasalului» sAu StefanRazvan" (Note despre vechea Bucovina; In Revista Istoricr, an. I, 1915, 5, p. 86-87). Cu privirela reprezentkile heraldice asumate de Sigismund Báthory, vezi discutia lui J. N. Manescu, Lesarmes de Transylvanie (XVIeXXe s.), in Revue Romaine d'Histoire", XXXI, 1992, 1-2, p.35-38. Dupi Gh. I. Brkianu, moneda emisA de Stefan voda Razvan ar avea pe ea chipul luiSigismund Báthory" (Sfatul domnesc, ed. cit., p. 212). Cf., insä, Costin C. Kiritescu, Sistemul&Mem al leului çiprecursorii lui, I, Bucuresti, 1964, p. 99 si pl. VI1I114, dupä care aceasta emisi-une monetark cunoscutA in mai multe variante, era in stransti legaturil cu sistemul polonez".

si

si

at

www.dacoromanica.ro

44 Stefan Andreescu 4

face, deci, cu devierea prin Transilvania a unuia din principalele articole deexport ale Moldovei cAtre Europa centra15. cat de intens §i cum se desfa§uraacest comert la hotarul moldo-polon in epoca ne put m da seama, printre altele,din privilegiul lui Petru vod5 Schiopul pentru negustorii din Liov (Lvov), emisla Ia§i, in 6 ianuarie 1579. Prin acest act era reinfiintat iarmarocul de la Sipenit,cu vama cea veche: ate un ban de tot boul". Si, totodath, se decidea alungareadin Moldova a negustorilor evrei, pe urm5toru1 motiv: ...din cauza dispethriineguthtorilor no§tri, care îi pierd timpul a§teptand la hotar sosirea cump5rato-rilor de vite, pe cand evreii, trecand alkurea §i aducand la noi postavurilele§e§ti, dup5 ce le desfac, isi cump515 §i scot vite din interiorul thrii, 15sand peneguthtorii no§tri cu buzele umflate; noi nu le-am refuza sà-§i cumpere vite §i ininteriorul thrii, dac5 nu le-ar ajunge cele de la hotar; dar ca sà ruineze pe neguth-torii no§tri, una ca aceasta nu putem ing5dui"8. Merith subliniat ca toate m5su-rile indicate in privilegiul cu pricina, inclusiv cea privitoare la eliminarea inter-mediarilor evrei, au fost luate in cursul unei adunari a negustorilor moldoveni,convocath de c5tre domn spre a discuta plangerile lor repetate. Negre§it, inter-ventia domniei nu ar fi avut loc daca operatiunile comerciale cu Po Ionia nu ar fiprezentat un interes major, nu ar fi fost o adevarath chestiune de stat9.

Trecand acum la momentul st5panirii lui Mihai Viteazul asupra Moldovei,constathm cA qi de asth dath s-a petrecut acelaqi fenomen precum cel semnalatde arhiepiscopul Karnkowski pentru anul 1595. Socotelile cet5tii Bistrita auinregistrat sub data de 2 august 1600 sosirea din Moldova a unei cirezi de 3000de boi ai lui Mihai voievorm. Ace§ti boi au traversat Transilvania §i, apoi,prin Satu Mare §i Tokaj, c5tre sfar§itul lunii septembrie au ajuns langà Brad-slavaii. Ei au fost trimi§i de domnul roman in tinuturile imperiale spre a fi van-duti. Actele ce ni s-au p5strat in leg5tur5 cu aceasta chestiune, destul de nume-roase, vadesc faptul c5 nu top boii adu§i apartineau lui Mihai Viteazul. De pi1d5,un num5r de 338 de capete erau ale lui Teodor Chiriac, fost mare vame§ al

B. Petriceicu Hasdeu, Archiva Istoricd a Romaniei, t. I-1, Bucurqti, 1865, p. 173-174;vezi i Izvoare marturii referitoare la evreii din Romania, vol. I, intocmit de Victor Eskenazy,BucureVi, 1986, nr. 64, p. 49. Comentarii la: N. Iorga, Istoria comermlui romanesc, in Opere eco-nomice, ed. cit., p. 545-546.

9 Pentru chestiunea exportului de boi din Moldova, vezi Al. Cioranescu, Trei ducale cdtreAiexandru Ldpu.Fneanu, in Revista IstoricA", XIX, 1933, 1-3, p. 36-39; Gh. PungA, TaraMoldovei in vremea lui Alexandru Ldpupeanu, Ia§i, 1994, p. 80. Despre privilegiul din 1579, Gh.I. BrAtianu a scris cA este Inca un exemplu al consultdrii corporative a orft§enilor, intr-o chestiunece prive§te direct interesele lor" (Sfalul domnesc, p. 207).

I° N. Iorga, Socotelile Bistrilei, in Studii ci documente cu privire la istoria romanilor, III,Bucuresti, 1901, p. 25.

I I A. Veress, Documente privrtoare la istoria Ardealului, Moldovei fi Tdrii Romaneyti, VI(1600-1601), Bucuresti, 1933, nr. 211, p. 229-231 (pentru itinerariul urmat).

9

fi

www.dacoromanica.ro

5 Mihai Viteazul i drumul moldovenesc" 45

Moldovei pe vremea lui Aron voda12. Apoi, trebuie adaugat c, numaidecitdupa ce pribeag a sosit la Viena, voievodul a reclamat banii ce i se cuve-neau, care sunt pretul vitelor si mai ales al celor furate in aceste parti", surna pecare o estima in total la aproximativ 60 000 de florinin.

Episodul abia evocat ne arata limpede c intrarea Moldovei intr-un alt sis-tern politic dee& cel generat de intelegerea polono-otomana ilustrata de altfelsi de asa-numitul acord de la Tutora" din 22 octombrie 1595 atragea dupasine in chip automat mutarea principalei axe a comertului moldovenesc. Darexportul de vite, de care ne-am ocupat, reprezenta doar un aspect, anumeantrenarea comertului local pe marea cale ce strabatea Moldova de la miazazi larniazanoapte. S incercam in continuare a vedea in ce masura actiunile lui MihaiViteazul au influentat functionarea normalä a insusi tranzitului international pedrumul moldovenesc".

2. in 23 aprilie 1599, aflat la Suceava, Ieremia voda Movila Ii aducea lacumWinta regelui polon ca zilele acestea, o parte a oamenilor lui Mihai voevo-dul Tarii Romfinesti, fr veste au trecut Dunarea pe caice si au pi-Mat, au ars siau facut una cu pamantul orasul turcesc Oblucita, care era pe Dunare aproape Infata orasului nostru Reni". Cu aceasta ocazie, detasamentul muntean a surprinsla acest vad o caravana de negustori poloni, anume din Liov", care se intorceadin Imperiul otoman. fn caravana se &eau si negustori din Spania". Dar acestedin unna cuvinte au fost sterse din scrisoare, iar deasupra o alta mâna a corectat:un negustor din Anglia". Si, in plus, adauga domnul, si negustori de ai nostrimoldoveni nu putini", cu totii indreptandu-se de fapt, cu märfurile lor, catreregatul polon. Paguba produsa prin atacarea i pradarea acestei caravane eragreu de apreciat, dupà cum aflam, aproape nepretuibila...

intamplarea a atras dupà sine, o lima mai tarziu, protestul regelui Sigis-mund III Vasa pe langa Mihai Viteazul, expediat printr-un emisar special.Citam: Ne-a sosit stirea Ca nu demult oamenii, trimisi de voi, au distrus negus-torii din tam noastra, care mergeau cu marfuri din Turcia, in iinite, pe drumulobisnuit; le-au luat averile si au pus mâna pe multe märfuri ale domnilor voe-vozi, castelani si altor oameni din tarile noastre, au batut chiar pe unii oameni,iar pe altii i-au aruncat in temnita si robie. Fapt ce ne mirà mult. Din vremuri

12 Ibidem, nr. 322, p. 343; Toader Chiriiac marele vames" este pomenit intr-un act al luiAron din 28 martie 1594 (DIR, A, XVI-4, nr. 127, p. 105). El este atestat ca vames, alaturi deBattista Amorosi, i pe vremea lui Ieremia Movita, in 2 iulie 1597 (Eudoxiu de Hurmuzaki,Documente privitoare la istoria romdnilor, vol. XII, Bucuresti, 1903, nr. CCCCL1X, p. 308).

13 Scrisoare a lui Mihai cAtre imparatul Rudolf II, din 6 februarie 1601, Viena, in: MihaiViteazul in conftiinfa europeanct vol. V, Bucuresti, 1990, nr. 283, p. 416; vezi si A. Veress, op.cit., VI, nr. 281, p. 296-297.

14 P. P. Panaitescu, Documente privitoare la Mihal Viteazul, Bucuresti, 1936, nr. 31, p.78-79.

"14

5

www.dacoromanica.ro

46 Stefan Andreescu 6

vechi trecerea i drumul prin acele locuri au fost libere oamenilor no§tri qi nici oduqmAnie n-a purces din partea noastra §i a oamenilor noqtri impotriva vbastr5,din pricina cAreia ar fi avut sä se intample aceasta". Bineinteles, Tegele cerearestituirea bunurilor confiscate, precum §i punerea in libertate a prizonierilor,de bun5voie, cu toate uneltele lor"15.

Ecouri ale ispr5vii de care ne ocup5m au sosit §i la Poarta, pe la inceputullunii mai. Astfel, acolo a sosit mai intli qtirea c6 o§tenii voievodului TariiRomane§ti au traversat Dunarea i 1-au infrant pe Mamut-Basse serdarulins5rcinat cu paza tArmurilor fluviului , care cu greu s-a putut salva, cu treioameni"! 0 alt5 tire, ulterioara, ne spune acelaqi raport italian, vAdea Ca undetapment de I 600 de o§teni ai Valahului au pradat Isaccea, pe Dun 5re, qiapoi au incendiat-o, f5cand mare dobande16. La fel, in 5/15 mai 1599, HenryLe llo, agentul diplomatic englez la Constantinopol, scria c5 opt zile mai de-vreme", adic5 in 7 mai, a venit la Poart5 firea c5 Mihai, domnul Tarii Roma-neqti a f5cut o a doua incursiune peste Dunare §i 1-a infrant pe Mahomet pa§a,general al Vidinului, a.la cum inainte i-a facut lui Hafiz pa§a, care a scapat cunumai trei oameni, abandonând tot ce avea in unne. Trei zile dupä aceastafapta de anne, a fost jefuit i incendiat un mare targ, aezat pe Dun 5re, numitIsaccea, luand de asemenea qi o caravaná din Po Ionia (a Caravan of Powland),care atunci (tocmai) trecea Dunarea de aici"17.

Daca examinam comparativ elementele oferite de cele dou5 rapoarte, nedam seama uwr ca ele au inregistrat doua evenimente diferite: pe de o parte, olupt5 victorioas5 cu Gilzelce Mahmud paqa, care-§i avea rqedinta la Vidin, dataintr-un loc neprecizat, dar oricum dincolo de linia Dunarii; trei zile dupa aceastaconfruntare, un corp de oaste al lui Mihai, estimat la 1600 de oqteni, ataca innordul Dobrogei vadul de la Oblucita-Isaccea18, surprinzind caravana polon5 cese pregatea sa traverseze fluviul in Moldova. De bunä seama, daca avem in ve-dere §i scrisoarea lui Ieremia Movila, ambele evenimente s-au petrecut in cursullunii aprilie 1599. $i ele constituie faza in care voievodul T5rii Româneqti a pre-luat din nou initiativa in cadrul ostilit5tilor de la Dunarea de Jos. Am vazut insa

18 Hie Corfus, Mihai Viteazul fi polonii (cu documente inedite in anexe), Bucuresti, 1938,nr. XXVII, p. 244-245; pentru emisarul Skrzyniecki, trimis la Maui, vezi nr. XXIX, p. 247-248.

16 Hurmuzaki, Documente, XII, nr. DCLXV, p. 434.17 E. D. Tappe, op. cit., nr. 184, p. 127-128.18 Pentru ipoteza localizArii misteriosului oras bizantin Vicina la Isaccea, vezi Constantin

C. Giurescu, Probleme controversate in istoriografia románci, Bucuresti, 1977, p. 143-152.Pentru deosebirea dintre Oblucita, localitate de pe teritoriul Moldovei identificabilA cu maitArziul Cartal" , si Isaccea, de pe tarmul dobrogean al Duntirii, vezi Marcel Dumitru Chick Dinrelaliile Moldovei cu imperiul otoman in timpul domniei lui Bogdan al III-lea, in Revista deIstorie", t. 31, 1978, 7, p. 1258-1262. Autorul citat a facut remarca potrivit cAreia, in uneleizvoare, Isaccea este indicatA in paralel si sub numele Oblucita. Or, tinand seamii de scrisoarea luivodA Ieremia mai sus-citatA, tocmai acesta a fost cazul in 1599 (Oblucita = Isaccea).

www.dacoromanica.ro

7 Mihai Viteazul i drumul moldovenesc" 47

ca raportul englez vorbe§te despre cele intamplate acurri cu Mahmud pap cadespre o a doua incursiune peste Dunare" a lui Mihai, cealalta, anterioar5, findcea incheiata cu infrangerea lui Hafiz Ahmed pap. Dar se qtie c aceasta alt5incursiune qi confruntare s-au consumat in toamna anului precedent°. Deci,intre timp, Mihai nu a mai intreprins nici o incursiune peste Dunare20.

Totuqi, luptele la Dunarea de Jos au reizbucnit ceva mai devreme, find defapt reluate din initiativa otomanilor. Lucrul este v5dit de cronica lui MustafaSelaniki, care a consemnat c5, in rAstimpul 27 februarie-8 martie 1599, laPoarta au sosit ve§ti din partea lui Giizelce Mahmud pap, care fusese numitserdar impotriva Tarii Románe§ti". Si ele sunau astfel: Dunarea inghetand timpde cfiteva zile qi gazii musuhnani socotind aceasta un prilej bun de prad5, vitejiiau trecut cete dupà cete (in Tara Romfineasc5) prin locurile pe unde au vrut,impreun5 cu Ahmed pap, beilerbeiul de Silistra, qi i-au nimicit, trecandu-i prinsabie, pe afurisitii pe care i-au g5sit in partea Tani Romaneqti. Ei au adus foartemulti prizonieri i au luat patru tunuri in buna stare". Selaniki sustine c5 incursi-

. unea in Tara Romaneasca s-ar fi incheiat in chip fericit, c5ci inghetul men-tinandu-se, gazii au trecut iar5§i pe malul de dincoace cu prazi qi cu noroc"21. Pede alt5 parte, ni s-a pastrat, in t51m6cire italiank o scrisoare primita de bailulvenetian la Poartà in ajunul datei de 23 martie 1599 chiar de la GiizelceMahmud pap, in care este vorba de exact aceeaqi expeditie otoman5 contra luiMihai Viteazul. Pap Mahmud II informa astfel pe corespondentul s5u, care-isugerase sà ajung5 la o intelegere oarecare cu Mihai, cA el st5 zi qi noapte lapaza t5rmurilor Dunarii" qi c5, de curfind, apele fluviului inghetand pentru 25 dezile, Wenii s5i au putut trece in Tara Româneasc5, unde au ars 40 sau 50 delocalitati Acolo, ei au capturat oameni de-ai lui Mihai, care puteau slujidrept infonnatori (alcune buone spie), precum i tunuri qi munitie. Ba chiar, selauda pap, eu am eliberat din mfiinile lui Mihai o galer5 a prea fericituluiImparat" (sultan)22. Apdar, qi acest izvor, tot de provenient5 otomank ofer5imaginea optimist5 a unui succes militar deplin!

Exista ins5 alte izvoare, care atest5 c incursiunea otoman5 cu pricina nus-a incheiat, totqi, in chip eat de fericit_ Un raport italian din Constantinopol,datat 2 aprilie 1599, consemna qi el c5, intr-adevar, Ahmed pap de la Silistra,

19 Vezi Aurel Decei, Rcisundloarea acliune a lui Mihai Viteazul la sud de Dundre, in sep-tembrie-octombrie 1599, infififatd in cronkile furce,sti, in culegerea de studii Mihai iiikazui, ed.de P. Cemovodeanu si C. Rezachevici, Bucuresti, 1975, p. 163-178.

29 In 29 martie 1599, la Praga se stia el Mihai habbia tentato due volte ultimamente dipassar ii Danubio con buon numero di genti, ma che la prima egli sia stato impedito dalla debolez-za del giaccio, et l'altra dalla influenza delle acque" (Hurmuzaki, Documente, Bucuresti,1888, nr. CCCLXV, p. 312).

21 Cronici turcefti privind fdrile romdne (Extrase), vol. I, ed. M. Guboglu si M. Mehmet,Bucuresti, 1966, p. 395-396.

22 Hurmuzaki, Documente, I1-2, Bucuresti, 1884, anexA la nr. CLXLVI, p. 230.

(villa).

III-2,

www.dacoromanica.ro

48 Stefan Andreescu 8

cumnatul Tatarului" (hanul Gazi Ghirai), a patruns in Tara Romaneasca infruntea a 4 000 de turci §i cu 6 tunuri. Intr-o prima faza, el a atacat qi piadat oanume localitate (un casale) unde tocmai se celebra o nuntar , luand i

multi robi. Aceasta izbandA modesta dar amplificata dupà cum am vazut maisus! a fost numaidecat raportata la Poarta... Ce s-a intamplat insa ulterior?Citam: Sosind vestea la Bucurqti despre acest fapt, maritul Mihai (il granMichiel) 1-a trimis indatA pe un capitan al sau constantinopolitan din CasaPaleologilor, care 1-a a.lteptat pe du§man la trecere (peste fluviu) i-1 bah' in apchip imat cu greu a sc5pat pap impreuna cu 50 de oameni". Au fost capturatetoate cele 6 tunuri, iar prazile au fost recupemte23.

Am staruit asupra contextului militar in care a avut loc i atacul de laOblucita-Isaccea spre a putea formula unnatoarea intrebare: acesta a fost oareintamplator, un simplu episod al operatiunilor din lungul Dunarii de Jos, sau afkut parte dintr-un plan precis, menit sa asigure voievodului roman controlulasupra gurilor fluviului? Raspunsul este cu atat mai greu de dat, cu cat ciocniriles-au prelungit cel putin pada in luna iulie 159924. Si ele sunt imposibil de fixatdin punct de vedere topografic. Exista, totuO, o serie de informatii care ingaduieobservatia ca din aceasta perioada Mihai Viteazul a incercat, in paralel cu ataculde la Oblucita, sd blocheze gurile Dundrii pentruflota otomand. Ne vom aplecaasupra tirilor cu pricina ceva mai departe. Deocamdata vom reaminti doar afir-matia lui John Sanderson, din noiembrie 1600, potrivit careia ultimii doi ani aufost cei mai rai pentru comertul englez catre zona Dunarii de Jos.

Acum este momentul sä examinam, pe cat consimt izvoarele cunoscute,situatia comertului de tranzit, pe drumul moldovenesc", in vara anului 1600,adica in intervalul stApanirii lui Mihai Viteazul asupra statului romanesc de larasarit de Carpati. In acest sens vom semnala mai intai un raport german dinBratislava, datat 7 iunie 1600, care, pe temeiul relatarii unui curier valah trimisdin Moldova" la curtea imperiala, vorbind de biruinta ca§tigata de Mihai langacetatea Hotin, in 18 mai, pomenea §i de numeroasele prazi dobandite de voievod,printre care o mare cantitate de yin de Malvazia" (Under ander Peuth habensie viel Malvasier belcommen)25. Nu putem decal banui ea' aceasta cantitate mare

23 Alexandra Cioranescu, Documente privitoare la istoria romemilor culese din arhiveledin Si mancas, Bucuresti, 1940, nr. CCXCVIII, p. 139 (vezi §i MVCE, vol. IV, Bucuresti, 1986, nr.108, p. 151-152 si 153). De acest episod s-a ocupat Ion Sarbu, Istoria lui Mihai Vodif Viteazuldomnul Vint Romemegi, ed. ingrijitä de D. Mioc, Timisoara, 1976, p. 445.

24 Un act intern, un hrisov domnesc din 17 iunie 1599 (st. v.), poarta mentiunea ca a fostscds dupli prada Eigarenilor, and au prädat si au robit Tara Rom'aneasce (Documenta RomaniaeHistorica, B, Tara Románeasa, vol. XI, Bucuresti, 1975, nr. 333, p. 459). Pe de altà parte, in 28iulie 1599 (st. v.), la Poarti se stia al pasa de la Silistra a trecut pentru a doua oath Dun'area si ainamtat cam 10-12 mile in interiorul fall, dar gdsind satele pustii si temandu-se de o capcani, s-aretras farA sil fad{ nimic" si a distrus podul pe care-1 utilizase (E. D. Tappe, op. cit., nr. 187,p. 128).

25 MVCE, IV, nr. 205, p. 274.

www.dacoromanica.ro

9 Mihai V iteazul i drumul moldovenesc" 49

de yin strabatuse Moldova si era pe punctul sa tread. in Polonia,.cand a fost cap-turata de oamenii voievodului... Iar ea a fost desigur transportata de o caravana,dintre cele care in chip obisnuit erau prezente pe drumul moldovenesc". Oricum,insa, acest episod poate fi randuit printre consecintele normale" ale operatiu-nilor militare din cursul expeditiei in Moldova. Cel putin la prima vedere. Caciexista un alt izvor, care mentioneaza alte doua caravane polone, una aflata dejain Moldova, cealalta pregatindu-se sa treaca Dunarea, surprinse de aceeasi expe-ditie din mai 1600. Sa vedem in continuare ce s-a intamplat si cu ele.

Relatarea polona de care ne ocupam a fost intocmita pentru uzul regeluiSigismund III. Autorul ei, anonim, a fost trimis de nobilul Alexandru Chod-kiewicz in Imperiul otoman sa-i cumpere cai de rasa'. La intoarcerea de laConstantinopol, el s-a alkurat unei caravane, din care faceau parte si sapte carecu diferite marfuri" ale negustorilor din Liov. Vestea despre instapanirea luiMihai asupra Moldovei s-a aflat ce am trecut Dunarea". Polonul, impre-una cu caii stapanului sail, a fost dus la Iai, unde a fost nevoit s zaboveascapatru saptamani", pang ce a fost slobozit sa-si reia drumul catre casà. El ainregistrat mai intai zvonurile nu stim cat de exagerate! despre omoru-rile ce s-au facut printre bietii negustori supusi ai mariei tale, care mergeau laDunke dupa peste si alii, care mergeau dupa alte marfuri ale lor care erau pemare, si au venit la Smil (= Ismail); acestora nu numai ca ii s-a luat averea cataaveau, dar chiar multi dintre ei au fost omorati de catre romani". Pe de altaparte, negustorilor din Liov, cu cele sapte care ale lor adusi si ei la Iai , iis-a pretins peste vame Inca o suing de cateva sute de galbeni".

Dar iata fraza care ne intereseaza cu precadere in acest izvor: Dupa aceea(Mihai) a poruncit negustorilor i mie sa ne ducem in Transilvania, insa i s-aadus la cuno§tinca ca acele care foarte anevoie vor putea suporta marile geutatiale drumului in munti". Pada la urma, potrivit autorului relatarii, ii s-a dat inga-duinta sa-si urmeze drumul ckre Po Ionia nu din alt motiv, ci spre a ademeni oaltà caravana, mult mai bogata, ce adasta de cealalta parte a Dunarii! Citam dinnou: Pe acei negustori i pe mine desigur ea' nu ne-ar fi lasat sa plecam din ;arksi a facut-o numai pentru ca s poata amagi pe alti negustori, supusi de ai mariei tale,care cu cateva zeci de care s-au oprit dincolo de Dunke, asa Inc& aceia, auzindca pe acestia i-a lasat, (sa se apuce) sa treaca i ei peste Dunke In Moldova"26.

Maria Holban, in nota introductiva cu care a insotit reeditarea in seriaCdldtori strdini despre fdrile romane a textului de fata, a apreciat, pe buna drep-tate, ca el reprezinta un amestec ciudat de adevk si fantezie", mai ales in pri-vinta stirilor politice pe care le ofera (asupra ckora nu am staruit!). Dar a ran-duit printre tfrile putin credibile i ordinul lui Mihai Viteazul de a indrepta spreTransilvania pe negustorii din Liov. Dupa pkerea sa, acea porunca s-ar fi referitnumai la caii pe care ii ducea autorul anonim al relatkii... Dimpotriva, noi cre-

26 Ccildtori strâini despre faille romiine, IV, Bucuresti, 1972, p. 198-200.

dupa

www.dacoromanica.ro

50 5tefan Andreescu 10

dem ca acel ordin a existat. Iar renuntarea la el trebuie pusa, probabil, in lega-turn cu demersul diplomatic prin care Mihai Viteazul a incercat sa intfirziereactia polona la ocuparea Moldovei27.

Ce concluzii ferme ne ingaduie examinarea marturiilor de mai sus? Maiintai, ca in momentul expeditiei lui Mihai Viteazul, nu mai putin de trei cara-vane se aflau pe segmentul moldovenesc al drumului comercial ce lega Imperiulotoman de Polonia: una, care transporta vin de Malvazia, se gasea la Hotin, alta,din care faceau parte sapte care ale negustorilor din Liov, patrunsese in Moldovasi a fost retinut5 temporar din porunca voievodului, iar o a treia, cu mai multezeci de care ale negustorilor poloni, se pregatea sä treac5 Dunarea pe la vadul dela Oblucita-Isaccea. In plus, o serie de negustori poloni erau veniti la gurileDunarii spre a achizitiona peste, iar altii asteptau aici, mai exact la Ismail, mdr-furi ce urmau sd soseascd pe mare! Este, credem, o imagine suficient de gal-toare asupra intereselor economice polone legate de Moldova, in clipa in carecontrolul politic asupra ei a fost preluat de Mihai Viteazul. Tinand seams dedevierea comertului cu boi moldovenesti, care, asa cum am vazut, a avut kc,porunca voievodului de a indrepta catre Transilvania una din cele trei caravane

desi retras5 ne aratA ce ar Li urmat si in cazul comertului de tranzit, dacaMihai ar fi izbutit sA-si consolideze sfapanirea la rasarit de Carpati. Asadar, sepoate spune c5 reactia hotarata a cancelarului Jan Zamoyski din anul 1600 aavut, dincolo de considerentele politico-strategice, aceleasi ratiuni economice ceau prezidat interventia lui in Moldova din anul 1595.

Puternica ax5 comerciala de care ne ocup5m a retinut nu o data atentiaobservatorilor occidentali in a doua jumatate a secolului al XVI-lea. Ne gandimacum mai ales la relatia nuntiului apostolic in Polonia, Giulio Ruggieri, infati-sata la Roma in 1568. El a tinut sá consemneze atunci proiectul de imbunatatirea functionarii acestei cai, prin inlaturarea obstacolelor care impiedicau navigatiape Nistru. Acest proiect a fost inaintat spre aprobare Dietei polone, in mai multeranduri, de florentinul Giovanni Tebaldi. Desi nu a fost pus in aplicare, el ne dàmasura interesului pe care il starnea in epoca artera comerciala ce lega Poloniade Imperiul otoman. Astfel, semnala Ruggieri, in Liov se fac diverse afacericu turci si levantini, care vin de la Constantinopol, trecand prin Moldova, sitransporta pe care covoare, tesaturi (din par de capra sau camila), panzeturi

27 p. 197: ...acea poruncA de a-I trimite in Transilvania trebuie inteleasa tot inlegAturA cu expedierea cailor si nu cu drumul negustorilor poloni". Ni s-au pdstrat, pe de altäparte, instructtunile lui Mihai, redactate de bunA seamd in Moldova, in cursul lunii iunie 1600,pentru un sol al sau timis la regele polon, in care motiva expeditia lui contra lui IeremiaII asigura cA n am tidiest sabiia spre craiul lesescu sau spre teara lui, sâ ne chemAm noi vrAjmasiilor" (ultima editie: Documente i Insemnciri nr. XLIV, p. 142-143). Acest sol al luiMihai era slobozit de rege sA se intoarcA in preajma zilei de 10 iulie 1600 (I. Corfus, Documenteprivitoare la istoria Romoniei culese cNn arhivele polone (Secolul al XVI-Iea), Bucuresti, 1979, nr.218, p. 409).

fbi dem,

Movilä §i

romanelei...,

www.dacoromanica.ro

11 Mihai Viteazul i drurnul moldovenesc" 51

turcesti" (portano sopra carri, tappetti, ciambellotti, drappi turcheschi). Pe dealth parte, din aceeasi directie soseau in Po Ionia toate stofele din Anglia siFlandra, care se trimit in Levant" (tutte le pannine di Inghilterra et Fiandra, chesi mandano in Levante). Ele parcurgeau mai intai, pe uscat, drumul pa'n5 laVenetia lucru foarte costisitor! , de unde, pe calea m5rii, ajungeau laConstantinopol (prin deschiderea navigatiei pe Nistru, aceste marfuri si-ar fischimbat itinerariul, fiind transportate practic aproape numai pe ap5: maiintSi laDanzig, iar apoi pe riurile din Po Ionia, pfin5 la Nistru!). Fluxul contrar, al ex-portului din Po Ionia cAtre Constantinopol i, apoi, c5tre Venetia, ne spune acelasidocument, era constituit din pine, nutreturi, tot soiul de vite i piei". Acesteproduse plecau din tot regatul si mai cu seamA din Podolia, tinut foarte fertil"28.Adick intregim noi, din imediata vecin5tate a cap5tului de la miaz5noapte aldrumului moldovenesc"!

Desprindem din cele de mai sus m5rturia cA postavul englezesc era deja pela 1568 un articol insemnat in traficul comercial dintre Imperiul otoman si Polo-nia. De aici a decurs desigur interesul englezilor de a avea acces direct pe dru-mul moldovenesc". Si asa se explic5 prea bine privilegiul din 27 august 1588,obtinut de ambasadorul William Harborne din partea voievodului Petzu Schio-pul, in baza camia negustorii englezi puteau face comert liber in Moldova,p15tind numai o taxa' vamal5 de 3%, si nu de 12%, cum era cea la care eraudatori inii supusii domnului29. C5 negustorii englezi au inceput sa frecventezenoua cale o dovedeste chiar episodul consumat la Isaccea in aprilie 1599: in ca-ravana poloná atunci atacath si capturat5 se gasea, potrivit textului corectat alscrisorii lui Ieremia Movila, i un negustor din Anglia". Dar faptul pe care-1socotim cu deosebire semnificativ este c5 intr-un document intern moldovenesc,din 24 noiembrie (1598), privitor la un banal schimb de propriethti, figureazA laun moment dat mentiunea: i-a mai dat Inca si trei coti de- postav deLondra" (s.n. St. A.)3°. in consecint5, redeschiderea pietei" de la Dunareade Jos, ca urmare a caderii lui Mihai Viteazul, mai cu seam5 pentru postavulenglez, anuntath de John Sanderson in noiembrie 1600, räspundea de acum, inmod sigur, si unei cereri locale, pe ling5 faptul ca oferea conditii pentru tranzitulcare Polonia.

3. M5rturiile trecute in revist5 mai sus, precum i Insi premisa de la caream pornit in incercarea noastra drumul moldovenesc" a functionat neintre-rupt si in epoca suprematiei otomane in bazinul pontic vin in contradictie

Athanasius G. Welykyj OSBM, Litterae nuntiorum apostolicorum historiam Ucrainaeillustrantes (1550-1850), I, Roma, 1959, nr. 46, p. 67-68.

" Vezi mai ales discutia lui Paul Cernovodeanu, Privilegiul comercial acordat negusto-rilor englezi in Moldova la 1588 fi reisunetul au politic in anii unirii principatelor, in Revista deIstorie", t. 31,1978,6, p. 1041-1043; vezi i Ccildtori straini, IV, p. 596.

Documente privind istoria Romeiniei, A, Moldova, XVI-4, nr. 293, p. 239.

...si

www.dacoromanica.ro

52 Stefan Andreescu 12

evidenta cu teza sustinuta odinioar5 de P. P. Panaitescu, dupA care in secolul alXVI-lea comertul mare pe drumul moldovenesc nu mai exista si nu s:a maiinnoit". Dup5 opinia sa, ...marele comert de stofe si de vite din Moldova siPolonia a fost ruinat", iar de comert de tranzit, fireste cA nu mai poate fi vorba".Printre alte consecinte ale inchiderii drumurilor de comert" a fost si aceeaspre sfarsitul veacului in cauzA, Moldova si Tara RomaneascA erau unitAti eco-nomice autarhice", imprejurare nefavorabilA unitAtii politice"31.

CercetArile mai noi tind sA modifice radical aceasta viziune. Dar, ap cumspuneam, ele nu sunt decfit la inceput. Inc5 un exemplu: in incheierea studiuluisAu inchinat drumului moldovenesc" panA la 1484, Mihnea Berindei, petemeiul lecturii registrelor vamale de la Akkerman (Cetatea Alba, Moncastro),de la inceputul secolului al XVI-lea pe care anunta cA le va cerceta sistematic,impreunS cu Gilles Veinstein vorbea de curand nu numai de redeschiderea sicontinuarea functionarii comertului international pe aceastS cale, ci si de o evo-lutie ascendenni a traficului comercia132! Din pAcate, dup5 stiinta noastrA, stu-diul cu pricina nu a vAzut pAnA in prezent lumina tiparului si trebuie sA nemultumim doar cu informatia preliminarA abia pomenia.

In ce ne priveste, in aceast5 sectiune a studiului de fatA vom incerca, pen-tru momentul care ne intereseazA, sA examinAm perspectiva otomanA asupracomertului la DunArea de Jos. i o vom face introducand mai intai In discutie unizvor pe care-1 socotim deosebit de pretios. Sub data 21 decembrie 1613, laVenetia era consemnata vestea cA in Varsovia au inceput lucrarile Dietei, in fatacareia s-a infatipt un ceaus mandato dal Scander Bassa" (Iskender pap, carein lunile precedente a participat la expeditia contra lui Gabriel Báthory, princi-pele Transilvaniei, iar acum tocmai era numit valiu al Bosniei"33). Acestaprotestava al Re di non risolver cosa pregiudiciale al Gran Signore, intendendoegli di continuar la pace con Poloni... anco ii Chiaus doluto con la Maesta Sua,che da m115 Cosacchi, che si trovavano alle bocche del Danubio, confmi di quelRegno, scorendo sino al Mar Negro, depredavano barche con merci, che diVallachia et Ungaria andavano a Constantinopoli con gran danno d'Ottomani,

31 Vezi P. P. Panaitescu, Interpretcfri românesti, ed. a 11-a, prefata, note i comentarii deStefan S. Gorovei §i M. M. Székely, Bucurqti, 1994, p. 97-98 i 105-106.

32 Vezi Mihnea Berindei, op. cit., p. 71: La poursuite et l'expansion de ce commerce de-viennent evidentes a la lecture des registres de douane d'Aqkerman du debut du XVI-e siecle...".ExistA deocamdatA un studiu al registrelor vamale de la Tulcea, din 1516-1517. Dar autorul sAu s-aablinut sA formuleze concluzii definitive asupra importanlei comertului desf4urat in aceastA zonAa Dunarii, pAnA la efectuarea analizei datelor oferite i de registrele de vaml de la SemendriaGiurgiu (J. Hóvari, Customs register of Tulca (Tulcea), 1516-1517, in Acta Orient. Hung.",t. XXXVIII, 1984, p. 114-141).

33 Pentru numirea lui Iskender, vezi raportul veneiian din Pera, datat 6 decembrie 1613, laOvary Lipöt, Diplomatanum relationum Gabrielis Bethlen cum Venetorum Republica, Budapest,1886, p. 469-470. hi 15 ianuarie 1614, el Ina nu revenise la Adrianopole din Transilvania(Ibidem, p. 471).

cA,

si

www.dacoromanica.ro

13 Mihai Viteazul i drumul moldovenesc" 53

importante da 3 anni in qua piit di 5 millioni d'oro di valuta, rocovrandosi poi liCosachi in Russia, et che perO Sua Maesta dovesse provedervi..." 34. Deci, a.sadupa cum indic5 acest izvor, pagubele provocate de cazaci la gurile Dun5rii inrastimpul anilor 1611-1613, prin atacarea si jefuirea navelor cornerciale, cetransportau nfarfuri din Moldova si Transilvania care Constantinopol, au fostestimate de otomani ca se ridicau la impresionanta sum5 de cinci milioane demonede de aur! Negresit, va trebui s5 zabovim putin spre a verifica, pe cat posi-bil, credibilitatea acestei informatii.

Banuim c o urmare direct5 a protestului otoman a fost proclamatia regard'adresata cazacilor in 21 decembrie 1613. Potrivit acesteia, regele polon primisestiri despre faptul ea' in mai multe locuri cazacii se aduna i f5r5 a tine seam5 derepercusiuni, se pregatesc sä invadeze tarile Valahe". El le poruncea sä se im-pr5.stie numaidecat si sä revin5 la salasele kr, abtinandu-se s5 mai pricinuiasc5alte daune in tinuturile coroanei polone i s5 nu cumva s5 indrazneasc5 s5 intrein Wile Valahe" sau in vreo alta tara vecin535. Pe de altà parte, in 31 mai 1614,la Varsovia sosea Inca un ceaus, care, in numele sultanului, aducea urm5torulmesaj: vazand c5 regele nu poate cu Mci un chip sa-i retina pe cazaci, dinpartea c5rora are necontenite si foarte mari pagube" (continui et grandissimidanni), sultanul s-a gandit s-o fac5 el insusi, cu mijloacele sale. L-a insarcinatdeci sa intre in actiune contra cazacilor pe Iskender pasa, cu un corp de oasteotomank i ii cerea regelui polon s5 nu considere aceasta drept un act de r5zboicontra sa36.

Faptul c5 atat in vara anului 1614, cat si in anii urm5tori mai cu seamAin 1617, cand la expeditie au fost obligati s5 participe toti trei carmuitorii de laDun5rea de Jos , Poarta a incercat cu forta amelor sä pun5 cap5t incursiunilorcazacilor37, demonstreaza cà protestul consemnat la Venetia la sfarsitul lui 1613este autentic. Si merit5 semnalat, in plus, ea' astazi dispunem de un act otomandin aceast5 perioad5, care ne indic5 pan5 unde pàtrundeau cazacii, cu eicile lor,

34 A. G. Welykyj, op. cit., III (1609-1620), Roma, 1959, nr. 1108, P. 102; acelasi text afost editat in acelasi volum si sub nr. 1 101, p. 99. Aici el poarta doar data de zi 21" si esteatribuit lunii noiembrie. Relevam varianta: quale da 3 anni in qua importa da cinq'millionid'oro".

35 Vezi Wladyslaw A. Serczyk, The Commonwealth and the Cossacks in the First Quarterof the Seventeenth Century, in Harvard Ukrainian Studies", Vol. II, No. 1, March 1978, p. 82.

36 Elementa ad fontium editiones, XXVIII, Roma, 1972, nr. 444, p. 29-30. Un alt ceaus,semnalat in Varsovia la sfarsitul lunii august 1614, solicita ingaduinta regelui pentru construireade alcune fortezze" la hotare, spre a stavili incursiunile cAzdcesti (Ibidem, nr. 451-452, p.36-37).

37 Pentru expeditia din 1614, vezi: *tefan S. Gorovei, Cronica armenilor din CameniNoi jragmente, in hvoare strciine pentru istoria romemilor, vol. ingrijit de $t. S. Gorovei,1988, p. 22. Asupra imprejurarilor din 1617 si 1618, vezi $tefan Andreescu, Restitutio Daciae, II,Relajiile politice dintre Tara Rom6neascd, Moldova fi Transilvania in rdStimpul 1601-1659,Bucuresti, 1989, p. 44-45 i, mai ales, studiul lui Mihnea Berindei, citat in nota urmatoare.

,

www.dacoromanica.ro

54 Stefan Andreescu 14

pe cursul inferior al Dunkii. Actul, probabil din 15 februarie 1616, este oporuncA a sultanului Ahmed I adresala lui Radu Mihnea, domnul Trii Roma-neqti, prin care ii cerea sA ia mkuri ferme in sectorul fluviului cu care se inveci-na, intrucat cazacii fiind in permanenta actiune qi adunandu-se locul numitGebret (?), de pe malul DunArii, atacA in pktile Nicopolei §i Silistrei coràbiilenegustoregti qi altele care circula (pe Dun5re), ucigand oamenii i jefuindbunurile de pe ele"38. Prin urmare, cazacii Ii manifestau necontenit prezenta nunumai la gurile fluviului, ci mult in amonte, pada la Nicopole!

Acum, pe temeiul reperelor de mai sus, vom reveni la cele petrecute invremea lui Mihai Viteazul, mai exact in anii 1599 qi 1600, pentru care nu avemdecal informatii razlete. Am spus, de pild5, ceva mai devrerne ca Mihai, in pri-mávara anului 1599, nu numai c5 a atacat caravana polon5 de la Isaccea, ci aprocedat qi la blocarea gurilor Dunkii, spre a impiedica patrunderea galerelorturcgti, dar gi a corabiilor comerciale. Afirmatia noastra se bizuie pe mai multe§tiri, corelate intre ele. Astfel, in 25 iulie 1599, la Constantinopol se consemnauurmAtoarele: ...Barba Michale ha fondato vascelli alla bocca del Danubio,sopra quali ha fabricato un poco di forte, con haver rimesso dentro non sO quantipezzi d'artigliaria, per impedire che le galie non passino sopra le altre boche"39.Pe cat putem intelege, a fost vorba de un fel de... fort5reata plutitoare! Ulterior,in august 1599, in capitala otomada vor ajunge ve§ti despre capturarea de careoamenii lui Mihai a doda galere otomane. Ele faceau parte dintr-o flot5 de12 galere, care in iunie a paräsit tarmurile Bosforului, spre a p5trunde pe Dudare

dup5 cat se pare, spre a proteja reconstructia cet5tii Giurgiu40.Dac5 tinem seam5 de alte documente, atunci devine limpede faptul câ

forta navala de care s-a slujit voievodul Tkii Romanqti era constituit5 din §eiciale cazacilor. Astfel, in leg5tufa chiar cu cele dou5 galere capturate, exist5 orelatie potrivit careia autorii isprävii au fost cazacii: En el proprio mes (august)en el Danubio tomaron dos galeras los Cosacos, con grande mortandad deTurco"41. In insula Corfu, in 5 august 1599 ajunsese vestea ca nu mai putin dedou5 sute de eici (barcones) actionau pe coastele Marii Negre pentru Mihai42.

38 Tahsin Gemil, romdne cu Poarta otomanei in documente turcesti(1601-1712), Bucuresti, 1984, nr. 65, p. 170-171; cu privire la datarea acestui act, vezi MihneaBerindei, La Porte ottomane face aux Cosaques Zaporigues (1600-1637), in Harvard UkrainianStudies", Vol. I, No. 3, September 1977, p. 280.

39 Hurmuzaki, Documente, XII, nr. DCLXXXVI, p. 444.40Plecarea acestei note, sub comanda lui Iahiapasaoglu Saban-pasa, cu scopul de a ajunge

la cetatea Giurgiului si la Rusciuk", este inregistratA in cronica lui Mustafa Selaniki, sub data 5-14iunie 1599 (Cronici turcesti..., I, p. 396). Vezi i cele douti rapoarte din 7 august 1599, editate inMVCE, vol. I, Bucuresti, 1982, nr. 88-89, p. 242-243, precum i Al. Cioranescu, op. cit., nr.CCCV-CCCVI, p. 141 (pentru numarul galerelor otomane si data plecarii lor din Constantinopol

9 iunie 1599). Cf. Hurmuzaki, Documente, XII, nr. DCXCVII, p. 447.41 Al. Ciortmescu, op. cit., nr. CCCXX, p. 147.42lbidem, nr. CCCXIII, p. 143: aceastA fort& navalA ar fi infruntat flota otomanA, alcAtuitä

din 18 galere, din care ar fi capturat 4.

in'

gi,

Relaliile ferri 1or

www.dacoromanica.ro

15 Mihai Viteazul i drumul moldovenesc" 55

Dar numarul pare exagerat de mare. Un alt raport din Constantinopol, mai bineinformat, vorbeqte de o flotila de numai 40 de eici ale cazacilor. Ele coboraserape Nipru pang In Marea Neagra i se indreptasera eatre gurile Dunarii, unde ausurprins §i atacat cateva nave comerciale, incarcate cu vin i alte marfuri. Turcii,suparati ne spune ace1a0 raport din 14-31 august 1599 , credeau ca au fostimplicati cazaci dependenti de coroana polona. Dar polonii au respins acuzatia,sustinand ea' era vorba de cazaci moscoviti, trecuti in slujba lui Mihai Viteazul (sienit aus Po In, sonder aus Moskhaw in des Waida aus Wallachei Dienst sein)43.

Poate nu este lipsit de interes s zabovim putin asupra chestiunii ajutoruluimoscovit pentru domnul Tarii Romane0i. 0 qtire din Alba Iu lia, din 3 februarie1599, vade0e cà atunci au sosit acolo soli din partea lui Mihai Viteazul, care auincercat iara0 sa-1 determine pe principele Sigismund Báthory revenit tern-porar pe tron! sà sprijine o expeditie in Moldova, pentru inlaturarea de lacanna ei a lui Ieremia voda Movila44. Era, de fapt, o reactualizare a unui proiectmai vechi, din toamna anului 1597, de care ne-am ocupat cu alt prilej45. AcumMihai anunta din nou ca este gata cu oastea lui" sa intre in Moldova, ca sa pre-vinä ce putea sa vinä asupra amandurora din partea polonilor §i a lui Iere-mia voda46. Dar optiunea lui Mihai era in chip evident diametral opusa planuri-lor tainice ale lui Sigismund, care tocmai se pregatea sa abdice in favoarea Vara-lui sau, cardinalul Andrei Báthory, omul polonilor47!

Ecouri ale propunerii donmului muntean infatipta la Alba Iu lia au razba-tut desigur, prin iscoade! 'Dana dincolo de Dunare. Iata ce consemna laPoarta, in 21/31 martie 1599, reprezentantul englez Henry Le llo, pe temeiulinformatiilor culese §i transmise de Gfizelce Mahmud pap, serdarul ce vegheala Vidin: tarul Rusiei va trimite in ajutorul principelui Transilvaniei douaspre-zece mii de cazaci, care nu pot veni in Transilvania cleat prin Moldova, ceea ceprintul Ieremia nu va ingadui. De aceea, principele transilvanean spre a-1 tulburape numitul Ieremia 1-a facut pe un anume Marco voievod domn al Moldovei,avand intentia sa-ltrimita contra lui Ieremia, pentru ca acei cazaci sà poata trece

43 Hurmuzaki, Documente, XII, Apendice, nr. XXIX, p. 1276-1277." A. Veress, Epistolae et acta P. Alfonsi Carrillii S. J. (1591-1618), Budapest, 1906, nr.

270, p. 322.45 $tefan Andreescu, Michael the Brave's Relations with Poland: the Mission Undertaken

by Spatharus Constantin Vorsi, in Revue Roumaine d'Histoire", t. XXXII, 1993, p. 203-219.46 Michael vaivoda et altri hanno paura, che il male non piglia intrata per Moldavia, onde

perciô ha mandato a Sua Altezza i soi ambasciatori; desidera remediare per tempo, essendo prontocon il suo essercito" (vezi mai sus, n. 44).

47 Inca in 16 ianuarie 1599 Sigismund II chema in secret la curte pe cardinalul AndreiBáthory (A. Veress, Epistolae et acta..., nr. 268, p. 320). Acesta, intr-adevar, a venit din Polonia,in 20 februarie gasindu-se la Cluj, iar cfiteva zile mai tarziu se intalnea cu principele. Si, foartecurand, in 2 martie, din Sighisoara, iezuitul Carillo raporta la Roma, ca, sub influenta unora",Sigismund era mai aprins ca niciodata de dorinta de razbunare" contra imperialilor. Si, de aceea,vats cu cardinalul trecerea Transilvaniei sub autoritatea regelui polon (di fare permuta di questaprovinza con il re cE Polonia) (Ibidem, nr. 274, p. 324).

ate

www.dacoromanica.ro

56 Stefan Andreescu 16

mai usor"48. Mai intai trebuie observat ca pretendentul Marcu, fiul lui Petru Cer-cel, era de fapt adapostit si sprijinit de Mihai Viteazul. $i asta Inca din anul159749. Dar ceea ce ne intereseaza cu precadere este bineinteles stirea despreajutorul rusesc. Ea nu este singulara si din acest motiv merità sa staruim asupra ei.

Ynca de la sfarsitul anului 1598 voievodul de Smolensk, in numele taruluiBoris Godunov, cerea autoritatilor polone permisul de liberä trecere pentru oambasada ce trebuia sa mearga la curtea imperiala din Praga50. Aici, la Praga, in12 mai 1599, soseau scrisori care-i anuntau apropiata venire, in scopul ratificariipacii cu Casa de Austria pe Inca cinci ani. In acel moment solia cu pricina seafla deja la Varsovia si se stia ca ea a solicitat acolo, din partea tarului, ingadu-inta ca prin Polonia sa poata trece un ajutor in oaste" destinat domnului TariiRomanesti51. Prin urmare, ajutorul era nu pentru principele transilvanean, cipentru Mihai Viteazul. Se vede deci limpede ca ceea ce a ajuns la Poarta in mar-tie 1599 au fost ecouri deformate ale planului transmis de domnul munteancurtii din Alba Iulia in pragul lunii februarie...

Oricum, la 1 aprilie 1599, in Constantinopol sosise vestea ca un detasa-ment de cazaci a izbutit sa treaca spre Tara Romaneasca, deoarece Ieremia vodaMovila nu 1-a putut impiedica s-o fac552. in stadiul actual al informatiei nuputem preciza daca era vorba de cazaci zaporojeni, cu care Mihai intrase Incamai de mult in legatura53, sau de cazaci de la Don aflati sub autoritateaMoscovei , asa cum vor pretinde polonii in vara. Ceea ce ni se pare sigurdenm de retinut este faptul ca de acum, din primavara anului 1599, domnulmuntean a d'spus de o forta navalà, al atuita din cateva zeci de seici ale caza-cilor, cu care a actionat pe cursul infe ior al Duna ii i pe litoralul vest-pontic.

Sa trecem din nou, asa cum am facut si mai sus, la examinarea stirilor dinamil urmato , 1600, cu privire la situatia din Ma ea Neagra. La 1 iulie 1600, dinConstantinopol pleca vestea ca un convoi de sase corabii dintr-un total dedoua pre ece se pregatea sa se indrepte catre gurile Dunarii, cu gand saridice o fortareata (u ; fuerte) in partile Moldovei care ajung la Marea Neagra,spre a pune shvila pagubirilor ce le pricinuieste necontenit Mihai Voievod, de

48 E. D. Tappe, op. cit., nr. 181, p. 126-127.49 5tefan Andreescu, Michael the Brat e's Relations with Poland, p. 204.50 Hurmuzaki, Docurnente, Supl. 11 1, Bucuresti, 1893, nr. CCLXIV, p. 486.51 MVCE, IV, nr. 115, p. 159. in 8 n ai 1599, la Venetia se consemna stirea, sositä de la

Viena, ca m18 Cosacchi andarano ad unissi col Valacco, al quale l'hnperatore mandera m16archibuggi e mi2 corsaletti" (A. G. Welykyj, op. cit., II (1594-1608), Roma, 1959, nr. 660, p. 153).

52 Al. Cioranescu, op. cit., nr. CCXCVII, p. 138.53 P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, Bucuresti, 1936, p. 141-142; Ilie Corfus, Mihai

Viteazul i polonii..., p. 38-40; $tefan Andreescu, Exarhul patriarhal Mchifor Dascalul, cneazulConstantin Vasile de Ostrog Mihai Viteazul, in Revista Istorica", serie nomi, t. III, 1992, 5-6,p. 501 504. Se poste consulta i incercarea, puternic marcatift ideologic, lui Eugen Stanescu,Colaborarea milliard &titre roman! i cazaci in ultimul sfert al veacului al XVI-lea (II), inStudii", an. VII, 1954, 4, p. 204-210.

www.dacoromanica.ro

17 Mihai Viteazul si drumul moldovenesc" 57

,care turcii sunt atata de insp5imantati, cat nu se poate ar5ta in vorbe"54. Pestetrei saptamani, in 22 iulie, la Venetia se consemna ea sultanul, preocupat de tul-bufarile din Asia, are o nemaipomenit5 team5 i de Mihai, mai ales dup5 ce i s-afkut cunoscut ca in urma cuceririi Moldovei, fapt5 savar0t5 (de curand), zisulMihai ar putea merge pan5 la Constantinopol. Se scrie ea' (Mihai) are intelegerecu cazacii de pe tarmul Marii Negre, care cu eicile lor numeroase 40 inarmateimpiedic5 trecerea proviziilor care sunt duse la Constantinopol i se fac st5panipe schelele unde sosesc toate marfurile §i cele necesare traiului (clalle scale dovecapitano tutte le mercantie e robbe da vivere), aducandu-i pe turci la marerocire"55. De bun5 seama, aceste inforrnatii datau din luna precedent5. Cacipeste alte cateva zile, tot la Venetia, sosise o scrisoare din 26 iunie, din Constan-tinopol, din care iar4i rezulta ca in Marea Neagrà cazacii, cu o galera i alteeici (barche), fkeau multe pagube (otomanilor)"56. Pe o alt5 cale, prin T an-

silvania §i Viena, rhzbatea in 12 august 1600 in acela0 loc vestea despre o lupt5navalà ce se &Muse in Marea Neagrà intre flota otomank compusa din 12 galere,§i cazaci57. In fine, in Zante, in 14 august ajungeau ecouri despre faptul c5Mihai, cu §eicile lui" (con sus barcones), face buna isprava in Marea Neagra,nelasand s5 treaca provizii catre Constantinopol", ceea ce a d5unat intr-atatorawlui, Inc& insui sultanul nu mai este in sigurant5 in propriul lui serai58!

Bilantul negativ al embargoului" instituit de Mihai Viteazul impotrivaConstantinopolului era fkut in ace§ti termeni la data de 24 noiembrie 1600: Caera mare lips5 de paine, grau, faina §i came, c5 toate acestea se g5seau cu maregreutate §i vinul era foarte scump, mult mai scump lemnul de constructie, lipsin-du-le proviziile, care obi§nuiau sa vin5 din Tara Romaneasc6 §i Mo1dova"'9. Iarrandurile citate au fost Wernute in chiar preziva redact5rii scrisorii lui JohnSanderson, care, in fond, d5dea glas satisfactiei de ansamblu resimtite in cer-curile de afaceri din capitala imperial5 la vestea doborarii voievodului roman...Nu mai poate exista deci nici o indoialà: interese economice majore au prezidatactiunea concertatà polono-otoman5 contra lui Mihai Viteazul din toamna anului

54 Al. Cioranescu, op. cit., nr. CCCLIII, p. 162 (= MVCE, IV, nr. 212, P. 282).55 A. G. Welykyj, op. cit., II, nr. 687, p. 165; all:4 editie: Anton Mesrobeanu, Documente

din Arhiva Vaticanului referitoare la Mihai Viteazul (I), in CercetAri Istorice", an. IV (1928), 2,Iasi, 1929, nr. XLIV, p. 176. (=MVCE, IV, nr. 215, p. 284-285).

56 A. G. Welykyj, op. cit., II, nr. 688, p. 165.37 Ibidem, nr. 689, p. 165.58 Al. Cioranescu, op. cit., nr. CCCLX, p. 165.59 Ibidem, nr. CCCLXXIII, p. 171. De curand au fost formulate mari rezerve cu privire la

ponderea detinutA de Virile romAne, cdtre finele veacului al XVI-lea, in aprovizionareaConstantinopolulai (Bogdan Murgescu, Au provocat rometnii foametea de la Istanbul, din I595?,in Magazin Istoric", an. XXIX, 1995,11, p. 22-24 si 39). Ne propunem sA revenim asupra aces-tei chestiuni cu alt prilej. DeocamdatA ne mulomim sa atragem atentia asupra unui act otoman din28 iulie 1574, In care se sustine ca majoritatea zaherelei lstanbulului bine prizit vine de acolo"(din Moldova) (Mihai Maxim, Culegere de texte otomane, fasc. I, Izvoare documentare .Fi juridice(sec. XV.1a), Bucuresti, 1974, nr. 10, p. 49).

n no-

www.dacoromanica.ro

58 tefan Andreescu 18

1600. Restabilirea function5rii drumului moldovenesc", cu partenerii de acumtraditionali regatul polon si Imperiul otoman precum si chestiunea vital5a aprovizion5rii Constantinopolului, au fost cei doi factori care au impulsionathot5r5tor, slup5 p5rerea noastr5, initiativele militare menite s duc5 la destrà-marea organi mului politic abia infiripat la Dudarea de Jos. Contrar celor susti-nute de P. P. Panaitescu, nu autarhia economic5 la care ajunseser5 çrile romanec5tre sfarsitul secolului al XVI-lea s-a opus unit5tii lor politice, ci o realitateeconomica apartinand evului mediu tarziu, care s-a dovedit extrem de viabi15:legatura comerciala teresti5 si naval5 pe la gurile Dunarii intre ConstantinopolPolonia. Ea, aceasta realitate economics fiindamental5 a dublat" interesul politico-strategic al celor dou5 mad puteri mereu si cu drept cuvant sesizat de istorici!de a mentine rolul de state-tampon pentru Moldova si Tara Romarieasc5.

5. Ar fi o regretabil5 lacuna sa" incheiem inainte de a confrunta perspectivanoastr5 cu privire la drumul moldovenesc" in veacul al XVI-lea cu concluziile lacare au ajuns in ultimele decenii, in aceeasi problem5, istoricii poloni sau cei turci.

Istoricul polon Marian Malowist, intr-un studiu publicat in 1973, bizuin-du-se in principal pe cercet5rile colegilor s5i R. Rybarski si A. Dziubinski, a ara-tat ca expansiunea otoman5 in zona M5rii Negre in a doua jum5tate a secoluluial XV-lea, departe de a da o grea lovitura comertului Poloniei si Wilor limitrofecu Levantul asa cum au crezut istoricii mai vechi! , din contra, a facut caacest comert s5 creasc5 si &à se diversifice fat5 de epoca anterioarA60. OraseleLublin si Lvov au fost, in cursul secolului al XVI-lea, centrele comertului rega-tului polon cu Orientul. Iar aceast5 activitate s-a dezvoltat mai cu seama multu-mit5 negustorilor armeni stabiliti in Polonia sau in Wile ocupate ori doar vasaleale Portii, cum era si cazul Moldovei. Mai apoi, rolul de agenti in cadrul aceluiasicomert 1-au indeplinit si evrei provenind din Imperiul otoman. La care s-auad5ugat pana i negustori turci, care chiar erau favorizati, dac5 efectuau achizitiisi vanzAri direct pentru sultan. Pe de alt5 parte, observa M. Malowist: Lesmarchands polonais frequentaient aussi au XVIC siecle les pays ottomans, em-pruntant les routes qui, par les principautes rournaines, menaient jusqu'à Istan-bul et Brousse. Ils s'embarquaient parfois a Bielgorod et a Chilia a destinationde la capitale turque et des ports de l'Asie Mineure. Mais c'etaient les routes deterre qu'ils preferaient; ils voyageaient alors en caravanes, les conditions desecurite en Ukraine et dans les principautes danubiennes etant loin d'être satis-faisantes"61. Evident, lista agentilor economici care participau la traficul pedrumul moldovenesc" poate fi intregità cu negustori greci, raguzani sauromâni, ba chiar asa cum am vazut si englezi, c5tre sfarsitul veacului.

60 Marian Malowist, Le commerce du Levant avec l'Europe de l'Est au XVIe siecle.Quelques problémes, in vol. Histoire économique du monde méditeranéen, 1450-1650. Melangesen l'honneur de Fernand Braude!, Toulouse, 1973, p. 349-357.

61 Ibidem, p. 351.

si

www.dacoromanica.ro

19 Mihai Viteazul si drumul moldovenesc" 59

Printre articolele importate in Po Ionia din spatiul otoman, M. Malowistenumerà produse indiene, sofran si alaun din Asia Mica, orez din Balcani siindigo, dar si mohair" sau matasuri de Brusa, produse ceramice si in can-titati considerabile vinuri grecesti, mai ales de Malvazia62. Iar o parte dintremarfurile aduse din Imperiul otoman erau reexportate catre Rusia, tarile dinzona Marii Baltice si Germania. Lor li se adauga o mare cantitate de vite impor-tate din Moldova. Catre sfarsitul secolului al XVI-lea vitele reexportate dinPo Ionia catre Germania si Boemia depaseau numarul de 40 000 pe an, din careprobablement plus de la moitie, provenaient de Moldavie". in ansamblu, acestfenomen al reexportarii marfurilor turcesti si romanesti catre Occident a con-tribuit la intarirea balantei comerciale a Poloniei. Concluzia lui M. Malowisteste urmatoarea: on constate que la circulation de marchandises entre laPologne et le Levant turc et persan a considerablement augmente au XVIC siecleet que la «pax turcica» en Europe du Sud-Est et en Anatolie a probablementcontribué d'une facon importante au rapprochement economique de cette zoneavec les pays situe plus au Nord"63. Se poate spune, asadar, ca in istoriografiapolona a intervenit o radicala revizuire a viziunii despre problema care ne pre-ocupa. Si asta s-a intamplat cu destula vreme in urm564...

De curand a vazut lumina tiparului o masiva sinteza asupra istoriei eco-nomice si sociale a Imperiului otoman, a carei prima parte, inchinata perioadei1300-1600, a fost redactata de marele istoric turc Halil Inalcik. in sectiuneaconsacrata comertului, H. Inalcik a socotit potrivit sa reuneasca intr-un capitolspecial datele si concluziile sale despre Mama Neagra si Europa de Est"65. Iarin cadrul acestui capitol, un paragraf poarta titlul: Drumul BursaIstanbulAkkermanLvov", in vreme ce urmatorul, cu caracter complementar, staruieasupra insenmatatii Chiliei si Cetatii Albe pentru legatura pe aceasta cale co-merciala66. Din unghiul de vedere al profesorului Inalcik care, pe Yana surseleeuropene, a pus la contributie si o serie de pretioase izvoare otomane, drumulmoldovenesc" a functionat neintrerupt si dupa cucerirea completa a bazinuluiMarii Negre de catre turci. Ceea ce s-au schimbat in lungul timpului au fost par-ticipantii la trafic. Astfel, in cursul secolului al XV-lea, tendinta generalä a fost

62 Ibidem, p. 352.63 Ibidem, p. 353.64 Totusi, clack' pentru M. Malowist comertul cu Levantul a pastrat o mare vitalitate in

ceea ce priveste Europa de Est" in tot lungul secolului al XVI-lea (Ibidem, p. 355), pentru un altistoric polon, Jerzy Topolski, acelasi comer; a jucat un rol secundar in cadrul schimburilor in carea fast antrenat, in epock spatiul est-european (A model of East-Central European continentalcommerce in the sixteenth and the first half of the seventeenth century, in vol.: East-CentralEurope in transition (From the Fourteenth to the Seventeenth Century), editat de A. Maczak, H.Samsonowicz si P. Burke, Cambridge University Press si Editions de la Maison des Sciences del'Homme, 1985, p. 128-139).

65 An Economic and Social History of the Ottoman Empire, 1300-1914, edited by HalilInalcik with Donald Quataert, Cambridge University Press, 1994, p. 271-314.

66 Ibidem, p. 285-293.www.dacoromanica.ro

60 $ te fan Andreescu 20

de inlocuire a negustorilor genovezi, care detineau monopolul comertului nord-sud, in tot spatiul pontic. Si asta s-a intamplat Inca inainte de c5derea cet5tii-portCafia in mana Turcilor (1475), paralel cu dezvoltarea si consolidarea drumuluimoldovenesc", in detrimentul drumului tataresc", care str5b5tea stepa ucraine-an5, 0115 la Kiev si Camenita-Lvov. Pe m5sur5 ce genovezii au pierdut contro-lul asupra comertului oriental, locul lor a fost luat de supusi ai Imperiului oto-man, mai cu seam5 armeni, greci, evrei si moldoveni". Pe de alta parte,negus-tori musulmani, turci, t5tari si sirieni, apar pe prospera piat5 a Lvovului mai alesdup5 1454, cand porturile moldovenesti Cetatea Alba si Chilia au cap5tat privi-legii comerciale de la Mehmed II si drumul moldovenesc pentru bunuri orien-tale a devenit principala cale comerciala intre sud si nord"67.

Pe temeiul datelor continute in registrele de vama otomane de la Chilia siCetatea Alba', din r5stimpul 1495-1508, profesorul Inalcik a reconstituit succintcaracteristicile comertului practicat aici, in perioada de inceput a st5paniriiturcesti asupra celor dou5 puncte. in afara de sublinierea importantei centrale"detinute de portul de la Cetatea Alb5, in prima decada a secolului al XVI-lea,pentru comertul international intre sud si nord, vom retine si aceasta observatie:Nici o schimbare semnificativ5 in «modelub> de comert intre sud si nord prinChilia poate fi detectat5 in perioada 1470-1570. in intregul interval, exporturilede baz5 din regiunea de step5 din nord au inclus grille, came, peste, bl5nuri sipiei, cai si sclavi, iar importurile, ca de pild5 Eructe uscate, yin si tes5turi soseauatunci din Asia Mica si Marea Egee" 68. De asemenea, in vremea sultanuluiSiileyman I (1520-1566), sub aspect politic se remarc5 faptul Ca una din condi-tiile otomane pentru mentinerea pacii si prieteniei cu Polonia a fost intotdeaunasiguranta cailor de comert intre Cetatea Alb5 si Lvov pentru negustorii oto-mani". Iar de partea cealalta, una din plangerile polone a fost aceea cA negustoridin Imperiul otoman, mai ales armeni si greci, evitau itinerariul obisnuit sipunctele de vama si calatoreau prin zone nelocuite". Oricum, concluzia de an-samblu a profesorului H. Inalcik este c5 a existat o preocupare constanta pentrusigurant5 pe drumul moldovenesc de-a lungul secolului al XVI-lea"69.

Nu are rost s5 mai staruim. Cercetarile si interpretarile pe care le-am sem-nalat nu fac decal sa contureze in chip si mai pronuntat sensul eforturilor luiMihai Viteazul din ultimii ani ai secolului, mai intai de a intrerupe, apoi de adevia traficul comercial intens de la Dunarea de Jos, pe drumul moldovenesc".

67 lbidem, p. 276,278 si 289. De fapt, privilegiul comercial acordat de sultanul Maimed IInegustorilor din Cetatea AlbS, datat 9 iunie 1456, a succedat indeaproape acceptarea plAiii tributu-lui anual de 2 000 de ducali de aur de cdtre Peru vodA Aron al Moldovei (N. Iorga, Actul 1uiMohammed al 11-lea pentru negustorii din Cetatea Alba" (1456), in Revista Istoricr, X, 1924, p.105 si M. A. Mehmed, Documente turcesti privind istoria Romániei, 1 (1455-1774), Bucuresti,1976, nr. 2, p. 2; tot aici nr. I, p. 1 si somatia sultanului pentru plata tributului, din 5octombrie 1455). Pentru actul de inchinare, datat 5 iunie 1456, Vaslui, vezi: DocumentaRomaniae Historica, A, II, nr. 58, p. 85-87.

"Ibidem, p. 293.69 lbidem, p. 291.

www.dacoromanica.ro

FORMULE DE PROTOCOL SI CLAUZELETRATATELOR DE PACE HABSBURGO-OTOMANE,

INTRE 1533 SI 1562

ILEANA CAZAN

Existenta negocierilor si tratatelor de pace intre principii crestini si sultaniiotomani a devenit o realitate permanenta a diplomatiei incepand cu secolul alXV-lea, desi teoretic atat dreptul islamic, cat si dreptul canonic crestin interziceaonce negocieri cu necredinciosii". Fata de doctrina extremists a scolii hanefitece considera ca nu pot exista decal douà categorii de teritorii, cuprinse fie inCasa islamului" (dar-ul-islam"), fie in Casa razboiului" (dar-ul-harb"), ne-cesitatea politica si militara a impus treptat un alt concept juridic cel al Caseipace (dar-ul-ahd"), ce delimita teritoriile care isi rascumparau pacea prin plataharaciuluil. Noua categorie juridic5 nu a contrazis djhadur (razboiul srant")ca forma' de confruntare permanenta cu necredinciosii", ci a justificat negocie-rile de pace ca forme temporare de incheiere a ostilitatilor, pentru o mai bun5pregatire si inarmare a musulmanilor in vederea reinceperii razboiului Srant".

Istoricul Hans Joachim Kiss ling arata ca insusi conceptul politic de terito-riu cucerit ajunge sa fie teoretizat diferentiat, odata cu extinderea noilor doctrinece legalizau" pacea cu crestinii2. Este vorba despre doctrina muddril. De laconotatia negativa se constata transfonnarea doctrinei muddrii intr-un conceptstrict pozitiv, admis si extins de dreptul islamic pentru a facilita prin oncemijloace instaurarea dominatiei in noi teritorii3, ca pe o forma de armistitiu consi-derat5 perfect valabila si care, prin natura so, avea o durat5 strict limitata. Trata-tele de acest gen au fost de regula respectate, deoarece ele angrenau r5spundereapersonala a semnatarului, angajata prin juramant4. Ele puteau fi ins5 incalcate incazuri in care sultanul considera Ca interesele Casei Islamului" erau periclitate.5

' M. Maxim, Tdrile Romiine si Ina ha Poartd, Bucure§ti, 1993. Acestei probleme ii esterezervat un loc important, fnnd amplu dezbatutä in capitolul Statutul de ahd" in teoria si practi-ca otomand, p. 143-169; vezi i Tahsin Gemil, Romiinii si otomanii in secolele XI VXVI,Bucure0, 1991, p. 19-20.

2 H. J. Kiss ling, Rechtsproblematik in den christlich-muslimischen Beziehungen vorab imZeitalter der Tarkenkriege. Graz, 1974, p. 9-12 (extras). M. Maxim include acest concept cuforma lexicalä musvZida 'a intre celelalte categorii ale pAcii-armistitiu, op. cit., p. 158.

3 H. J. Kissling, op. cit., p. 13.4 Ibidem, p. 14.5 M. Maxim, op. cit., p. 145.

Studii i materiale de istorie medie", vol. XV, p. 61-71,1997

www.dacoromanica.ro

62 Ileana azan 2

Dreptul canonic nu a fost nici el mai conciliant la inceput, in privinta paciicu paganii". Curia papala a dezavuat nu odata pe principii crestini care iricheiauimpium foedus" (alianta nelegiuitr) CU musulmanii. Dupà epoCa de avant acmciadelor (concepute de teoreticienii lor ca find tocmai un contra-djhad")6, aurmat o reevaluare a realitatilor politice i istorice, dictata de interesele fiecaruiprincipe. Nasterea statelor nationale a subminat ideea generoasa a unitatii euro-pene, vazuta ca o republica crestinr, bazata pe coeziunea religioasa. Politicaechilibmlui de forte si principiile diplomatiei moderne au impus Europei, ca peo practica deplin legalk incheierea tratatelor si aliantelor cu rnusulmanii, chiarimpotriva altor principi crestini.

Asa se explica faptul ca, in secolul al XVI-lea, tratativele cu Imperiul oto-man duse de catre principii crestini au fost la fel de numeroase ca cele purtateintre statele europene, iar relatiile diplomatice au atins chiar faza ambasadelorpermanente.

Casa de Austria, in dorinta de a obtine cat mai mari avantaje din negocie-rile cu otomanii, a urmarit cu cea mai mare asiduitate sà semneze tratate de pacecu acestia, oferind exemplul cel mai elocvent al preeminentei intereselor de statin fata preceptelor ideologico-religioase.

secolul al XVI-lea, in momentul in care Regatul maghiar inceteaza samai fie un factor politic viabil la Dui-Ikea de Jos, dupà 1526, Habsburgii preiaustafeta luptei pentru hegemonie in centrul si sud-estul Europei prin Ferdinand deAustria. in ciuda pretentiilor7 Casei de Austria, lupta cu Imperiul otoman nu s-amai putut duce de pe pozitii de egalitate. De la inceput, Ferdinand de Austria,avand doar sprijinul sporadic al puternicului sau frate, impkatul Carol Quintul,a pomit competitia cu sultanul &Heyman I cu un handicap in planul relatiilordiplomatice. Habsburgii nu au fost considerati demni de incredere si nu au pututbeneficia de prezenta, in Imperiul otoman, a unor ambasade permanente, care shle reprezinte interesele. Din aceasta cauza orice negocieri de pace se derulaugreu, cu multe obstacole: de la obtinerea salv-conductului pentru soli, pada' laacordarea audientelor la marele vizir si la sultan.

Pe baza cuceririlor din deceniile IIIII ale secolului al XVI-lea &Heyman Is-a considerat pe drept cuvant Padisahul Lumii" si ca atare nu a recunoscuttitlul imperial al Habsburgilor8. Ferdinand de Austria, din dorinta de a capta

6 Pentru ampla argumentatie a universalismului habsburgic, vezi Fl. Cazan, Cruciadele,Bucuresti, 1991, cap. Cruciada in secolul XVI: o formuld de cancelarie sau o realitate istoricd?,p. 189 199.

7 Ibidem.8 A. Gévay, Urkunden und Aldenstacke zur Geschichte der Verhdltnisse zwischen Osterreich,

Ungarn und der Pforte im XVI XVII Jh. Gesandschall Kônig Ferdinands I. an Sultan Suleiman I.,Wien, 1838, relatarile ambasadorului N. Jurisia prezintA obstinenta cu care sultanul ii numea, inanul 1530, pe Carol al V-lea regele spaniolilor", p. 18 si urra.; vezi si M. Maxim, op. cit., p. 185.

In

www.dacoromanica.ro

3 Tratatele habsburgo-otomane (1533-1612) 63

bunavointa sultanului in conflictul cu Zipolya, nu a incetat sa i se adreseze caunui suzeran, de la care cerea cu umilinta investitura Ungarier9. Nu este decide mirare de ce, intr-o prima etapà, in relatiile diplomatice dintre Habsburgi siImperiul otoman dispare orice urma de egalitate si parteneriat, din formulele deprotocol ale negocierilor de pace. Dupa cum o dovedeste insa textul tratatuluicomercial incheiat cu Franta, in 153510 si din frazele referitoare la acest regatdin alte tratate, asemenea formule nu erau straine practicilor diplomatiei otoma-ne, din secolul al XVI-lea.

Prime le negocieri habsburgo-otomane finalizate au avut loc abia in 1533.Pana la acea data, toate eforturile lui Ferdinand de Austria de a obtinerecunoasterea, din partea sultanului, a titlului de rege al Ungariei au fost zadar-nice. Singurul rezultat a fost incheierea unor armistitii de cfiteva luni, pana la1 an, intre Ferdinand si apolya i aprobate de sultan". in rest, cei 7 ani scursi dela lupta de la Mohács au fost deosebit de grei, din punct de vedere militar, pen-tru Casa de Austria. Cele doua campanii ale lui &Heyman I ce vizau cucerireaVienei, din 1529 si 1532, au pus la incercare capacitatea militara a conglomera-tului statal din centrul Europei, condus de Ferdinand (Boemia, Austria, Ungariavestica). S-a dovedit ca acesta singur nu poate face fata invaziei otomane (1529)

ca doar cu ajutorul trupelor de mercenari, bine antrenate i echipate, aduse deimparatul Carol al V-lea, efectivele otomane au putut fi respinse, intr-un modcategoric (1532). Aceasta victorie a Habsburgilor i planurile lui &Heyman I dea relua ofensiva in Iran au condus la negocierile de pace din 1533.

In ciuda corespondentei bogate schimbate de ambasadorii Casei de Aus-tria, Geronimo Zara si Cornelius Duplicius Scepper, cu Ferdinandu, nu cunoa§-tem in detaliu clauzele armistitiului, care s-a incheiat, in final, sub forma unuiacord verbal intre sultan si emisarii Habsburgilor. Perfectarea scrisa ar fi urmatabia in 1534, cu conditia impusa de sultan, ca insusi imparatul Carol Quintul sase angajeze in tratative, doar de pe pozitia clar desemnata de &Heyman I derege al spaniolilor". Cum acest lucru era inacceptabil pentru un impärat alSfaraului Imperiu roman de natiune germanr, totul s-a redus la negocierileperfectate de Scepper, in vara anului 1533.

La 28 februarie 1533 ambasadorul Casei de Austria, Geronimo Zara anun-ta cà s-a incheiat pacea (armistitiul) cu turcii pe mare si pe uscat" si cà sultanula poruncit ca nimeni sub pedeapsa cu moartea sa nu indrazneasca a lovi sau a

9 Arhivele Statului Bucure0i, Microfilme Austria, Fond Turcica", R. 338, c. 27-28.1° Acest tratat a fost reinnoit in 1569,1581,1604 i 1673, iar de la 28 mai 1740 i se d'a ca-

racter de pace vernier, ce a fost in vigoare /Ana la 6 august 1924, cf. J. C. Hurewitz, Diplomacyin the Near and Middle East, 1535-1914, New York, London, Princeton, New Jersey, 1956,p. 1-5.

II Textul acestor tratate redat integral de R. Goos, Osterreichische Staatsvertlige.Fiirstentum Siebenbürgen, 1526-1690, Wien, 1911, p. 17 0 urm.

12 Arhivele Statului Bucure0i, Microfilme Austria. Fond Turcica", R. 338, C. 4-6,12.

§i

www.dacoromanica.ro

64 Deana Cazan 4

atinge locurile sau supusii sus-numitei maiest5ti catolice si imperiale"13. Era clarcA sultanul intelegea c trateaz5 pacea cu Carol al V-lea. Ferdinand, desi nu obti-nea declit o recunoastere a posesiunilor de moment din Ungaria vestick pan5 lalinia Dun5rii si Buda, anunta cu emfaz5 c5 a incheiat pace cu imparatul turci-lor" i cerea ca aceasta s5 fie respectata14.

La 21 iulie 1533, sosea la Viena stirea trimis5 de Scepper despre obtinereaacordului final din partea sultanului15, la perfectarea p5cii. Sultanul Ii p5stralibertatea de a ratifica aceast5 pace doar in conditiile angaj5rii imparatului Carolal V-lea, ce ar fi urmat s5 cedeze otomanilor cetatea Coron, ocupat5 in timpulcampaniei din Mediterana din 153216. Clauzele tratatului final aveau s5 fieaduse la Viena de emisarul sultanului, Aloisio Gritti17. Evolutia evenimentelorulterioare este cunoscuta". in anul 1533, datorit5 intrigilor de la Istanbul, car oraGritti le-a c5zut, in cele din urm5, victim5, plecarea sa spre Transilvania SiUngaria a fost intirziat5 neasteptat de mult. Prezenta sa ca emisar la curtea luiFerdinand de Austria ar fi lezat pe toti cei interesati de mentinerea st5rii con-flictuale in Ungaria de est si Transilvania intre Habsburgi si turcils, de aceeacomplotul din septembrie 1534, de la Medias, c5ruia i-au c5zut victime Gritti sicei doi fii ai sal, a fost dictat de dorinta domnilor români, de comun acord cuvoievodul Transilvaniei, Stefan Mailath, de a opri orice tentativ5 a Habsburgilorde a incheia o pace viabil5 cu Imperiul otoman.

Ceea ce obtinuse Ferdinand in 1533 era de fapt consfmtirea unui nouechilibru relativ de forte la Dunarea de Jos, in care otomanii obtineau inaintareaspre centrul Europei, linia de demarcatie a sferelor de influent5 otomano-habs-burgice fiind de aceast5 data' Ungaria. in virtutea drepturilor arogate de detin5torlegitirn al Coroanei Sf5ntului Stefan", Ferdinand de Austria nu a incetat s5incerce s ii extind5 influenta in Tara Romaneasc5 si Moldova, a cAror impor-tant5 strategic5 i politic5 nu a sc5pat nici un moment Habsburgilor. Pentru acestlucru Ferdinand era gata la cele mai marl compromisuri politice, pentru a captabun5vointa sultantilui si pentru a-i adormi suspiciunile. Revenind la fon:talkie

"Midem, C. 5-6." Ibidem, C. 22-23." Nuntiaturberichte aus Deutschland, 1533-1559, voL I (1533-1536), Gotha, 1392, p-

110.Ibidem, p_ 228. Aceast5 elau7A reicse din relarainie pc care le facca nua4M1 apostolic la

Vicna, cardinalul Vargerio, curia- papal, in luna mai 1534.'7Ilidem. p. I 1 1; scrisearca cardinalului Vergetio calm papa din 23 inlic 1533_Is A. Decci, Aloujro Grini in slujba he Stillman Kanuni, dupe unele doermsente falcate

(1533-1534), in ,,S_MINI.; voL VII, Bucure0, 1974, p. 107, *i sem, vczi i Crininn Ferman,kan Louis Bacque-Gramoni, Noses e 1 autres documents sur Aloisio Grad et ks Pays Itounasins,in ,,Anainlia Modesnalyeni Anadola", vol. III, Paris, f.a, p_ 92 sit umr., T_ Gcnail, Les ndattonsdela Moldavie avec la Porte onowupre pendant la premier rigne de Pant Rare* (1527-153 ), inRevue unmake d'hinoim-, in. 211978 p_ 303_www.dacoromanica.ro

5 Tratatele habsburgo-otomane (1533-1562) 65

de protocol folosite de regele romanilor" in corespondenta cu sultanul, mentio-dam apelul la termenii ce desemnau clar in lumea europeana raportul de vasali-tate. in scrisoarea din 4 aprilie 1533, adresat5 marelui vizir, Ibrahim-pa§a, ilnumea pe sultan potentissimo Imperatore de Turchi, padre nostro charissimo,signore nostro"19. Ace le* formule revin in tot cursul anului 1533, ceea ceimplica, din partea lui Ferdinand, recunoa§terea demnit5tii imperiale exercitatede sultan in fostul Imperiu bizantin §i acceptarea relatiei de vasalitate. Acestlucru era deosebit de important in conditiile in care &Heyman I nu recuno§teatitulatura imperiala a Habsburgilor i nici titlul de rege al Ungariei, afi§at deFerdinand.

Pozitia de superioritate pe care sultanul o adopta in relatiile cu Habsburgiiapare clar din schimbul de scrisori din anul 1535, prilejuit de ancheta asupramortii lui Aloisio Gritti. Nu ne vom ocupa, in cele ce urmeaza, decal de formu-larul de adresare.

Tu Ferdinand, care e§ti rege al Romei, alesul principilor cre§tinatatii din-tre mai marii profetului Isus, rege al Austriei. Astfel ati trimis voi la Poarta Mea,adapostul lumii §i la curtea noastra, pragul fericirii, care este locul de na§tere ala§trilor §i al bucuriei, o scrisoare in care ati povestit imprejurarile uciderii luiLuigi, fiul dogelui Venetiei, care in urma cu catva timp a fost asasinat in Transil-vania". Dupa ce i§i exprima dorinta expresa ca Ferdinand s5 nu intreprindanimic ostil impotriva lui apolya, deoarece acesta nu este vinovat de moartea luiGritti §i, mai mult, niciodata nu 1-a acuzat pe Ferdinand de complicitate la aceacrima, sultanul incheia: Voi din partea voastra trebuie s5 fiti cu mare luareaminte, §i s5 nu intreprindeti nimic in nici o directie cat timp dureaz5 prietenianoastra pe care am promis-o §i fara incetare sa trimiteti din partea voastrà §tiri §isa nu le intrerupeti. A§a &à §titi!"20. Tonul de comanda este elocvent de la sine §itrebuie mentionat5 oscilatia intre adresarea la persoana a doua singular (tu caree§ti rege") §i formula ambigua voi", care nu este totu§i cea de protocolMaiestatea Voastra.

Perioada care a urmat nu a adus nimic nou in relatiile diplomatice intreHabsburgi §i Imperiul otoman, care i§i intarea pozitia in centrul Europei, princucerirea Budei, in 1541. Primul succes diplomatic real inregistrat de emisariiimperiali avea s5 vina in 1547, prin perfectarea primului tratat scris intre celedouà Orli, tratat ce permitea Habsburgilor sà-§i numeasca la Istanbul ambasa-dori permanenti.

Tratativele de pace incepute in anul 1546 demarau sub auspicii mai favo-rabile Habsburgilor. Carol al V-lea incheiase pace cu Frantz (1544), iar &Hey-man se pregatea pentru o noua campanie in Persia. Cum ambasadorul, Gerard

19 Arhivele Statului Bucuresti, Microfilme Austria. Fond Turcica", R. 338, c. 27-28.20 Rudolf Tschudi, Ein Schreiben Siileymans I. an Ferdinand I., in vol. Festschrift fiir

Georg Jakob zum 70. Geburstag, Wien, 1932, p. 326-328.www.dacoromanica.ro

66 Ileana Cazan 6

Veltwyck, era, de aceasta data, trimisul plenipotentiar al lui Ferdinand, dar si al

imparatului, negocierile s-au axat pe stabilirea pacii in puncte de granifoarteindepartate unul de altul: este vorba despre Ungaria si Maghreb (Magrib)*,zonele in care Sfileyman fusese in conflict cu Ferdinand si respectiv cu Carol.

Pentru analiza textului tratatului din 1547, negociat de Gerard Veltwick,dispunem de o baza documentara exceptionala, pusa la dispozitie de editareaacestui tratat de istoricul austriac, Ernst Dieter Petritsch21. Se poate analiza va-rianta latina, ratificata, de Ferdinand de Austria la 26 august, la Praga, si tradu-cerea integrals a variantei originale a textului osman, intarit de sultan la 23

aban 954 H. (octombrie 1547). Ca element comparativ foarte interesant, isto-ricul austriac a adaugat i traducerea germana, facuta in secolul al XVI-lea tex-tului otoman i pusa la dispozitia lui Ferdinand. Cele trei forme ne furnizeazadate extrem de importante privind modul in care fiecare parte semnatara si-aasumat clauzele tratatului precum i maniera de adresare folosita pentru a semarca pozitia politics. Traducerea gennana facuta in secolul al XVI-lea aratä sidorinta celor ce au inmanat aceasta varianta a tratatului de a menaja susceptibili-tatea lui Ferdinand de Austria.

Textul latin cuprinde prevederi strict legate de incetarea ostilitatilor inUngaria si clauza stabilirii pacii atat pe mare cat i pe uscat"22, farà implicareaexplicita a lui Carol al V-lea, care inmanase propriile instructiuni de negociere apacii, la 1 august. Formula de adresare este cea obisnuita in protocolul curtiloreuropene Nos Ferdinandus, rex Hungariae, Bohemiae, Dalmatiae catrePrincipe Domino Solymano Imperatore Turchorum ac Asiae et Graecie

Varianta osmana originala difera mnsa mutt Eu, sultan al sultanilor, piatrade incercare a monarhilor, cel care imparte coroanele intre regii lumii, umbra luiDumnezeu pe pamant, imparat si sultan al Meccai IiI Medinei, stapanul Ierusa-limului si al Istanbulului, al Marii Albe (Mediterana), al Marii Negre, al Rume-liei, Anatoliei, al Romei (Sivei), al Karamaniei (Konya) etc._ al tinutului tatari-lor, al hanatului de Astrahan si al Magributui (Tunisia si Algeria), at PriiRomanesti (Eflak) si al Moldovei (Bogdan) al tronuful Budei (Budun) si alprovinciei Ardeal (Erdel)... sultanul Siileyman-sah fiul sultanului Selim-sah, fmal sultanului Bayezid-Han". in traducerea germana din secolul al XVI-lea ramfinmentionate toate teritoriile apartinand sutranufui, dear formula de inceput esteindulcita, pentru a nu contrasta prea mutt cu adresarea seacd cdtre regeleSpaniei'' si ,,regele Ferdinand". Aceasta formula' era: eu prea-puternicul, pica-

* Cul/ant arab ce inseamnd apus i deserrina Algtria si Tunisi21 E. Dieter Petritscb, Der Habsburgisch-Omsvemisart Friecknsvertrag des Jahres- 1547, in

Mitteilungen des Instituts fik Osterreichische Geschictiesffarscfiune vel. 38/1985, textull pub-Seam1a p_ 68 si urm_

Midem, p. 68-69.

etc..._"-

www.dacoromanica.ro

7 Tratatele habsburgo-otomane (1533-1562) 67

m5ritul si neasemuitul imp5rat si domn, cuceritor al intregii lumi, al Mec5iMedinei etc."23

Clauza privitoare la plata tributului anual de 30 000 de piese de aur, dato-rat at5t de Ferdinand cat si de Carol al V-lea, gasea o interpretare deosebit5 invariantele aduse in discutie. Varianta latin5 considera acesti bani desp5gubiriaduse proprietarilor otomani din beylerbeylicul Budei, pentru pagubele suferite intimpul fazboiului. Varianta otoman5 specifica o altà semnificatie. Pentrufiecare cetate i fortificatie in provincia Ungaria care impreun5 cu supusii s5i nuse aflà sub se5p5nirea musulmanilor, trebuie s5 fie pl5tite, ca despagubire anual,30 000 de piese de aur."24 Era clara convingerea sultanului c6 Ungaria ii apar-tine si c5 cedeaz5 prin bunavointa unele teritorii lui Ferdinand. Aceeasi preve-dere se repetä pentru posesiunile lui Carol din Africa (Magrib), care apartin dedrept tot sultanului25. Formula indulcita ce a fost adus5 la cunostint5 Habsburgi-lor era: De asemenea, in Ungaria pentru toate numitele castele, orase, targuri sisate ale crestinilor, care 105'15 acum nu au fost niciodat5 in mainile poporuluiturc, ci doar in mainile i st5pAnirea crestinilor, pentru acestea in fiecare an s5 seplateasca visteriei imperiale 30 000 de guldeni unguresti"26.

in plus, fat5 de varianta latink foarte scurta, varianta osmana cuprindeaclauze comerciale: negustorii au voie, de asemenea, in temeiul armistitiuluisigurantei s5 vinà si s5 plece, dup5 cum este stabilit in cartea noastrà imperialade legi; trebuie s5 plateasc5 pentru bunurile i marfurile lor vam5 si ceea ce maieste drept. Nu trebuie sä se permita sà intampine vreo nedreptate sau s5 fie ata-cati si pot, in timpul armistitiului si al pkii, sà mearga si s5 fac5 negot"27. Urmaapoi clauza retroced5rii obligatorii si reciproce a fugarilor, cea a respectariistricte a posesiunilor de moment, precum si cea referitoare la incetarea jafurilorla granità.

Formula de jur5mant final5 era departe de a mai pune persoana sultanuluidirect sub pedeapsa diving, in cazul nerespectarii clauzelor, cum se intampla intratatul maghiaro-otoman din 1488. Credibilitatea lui &Heyman era angajata desimpla aplicare a insemnelor de putere (tukra). Astfel s5 se stie prin nobilulinsemn al sultanului, s5 se creada i &à se increada si acestea ca sigure si adev5-rate s5 fie tinute"28.

in concluzie, tratatul din 1547 stabilea pacea pe 5 ani intre HabsburgiImperiul otoman. Desi din punct de vedere politic si militar situatia se mentineaIn favoarea sultanului, care accepta s5 primeasca un tribut anual de 30 000 de

23 lbidem, p. 71.24 lbidem, p. 73.25 Ibidem, p. 77.26 Ibidem, p. 74.27 lbidem, p. 75.28 Ibidem, p. 79.

si

si

si

www.dacoromanica.ro

68 Ileana CA72n 8

guldeni, pl5tit atat pentru posesiunile lui Ferdinand din Ungaria cat i pentru te-ritoriile africane ale lui Carol, din punct de vedere diplomatic se normalizause reglementau relatiile dintre cele dou5 puteri. Tratatul era ratificat de CarolQuintul la Augsburg la 1 august, de Ferdinand la 26 august, la Praga, cel dinuirn5 find sultanul, care impunea varianta sa ca formä fmalà, la 6/14 octombrie1547. Alaturi de aces ia, semnau documentul si regele Frantei (numit de sultannu intarnplator imparat ') i dogele Venetiei29. In aceeasi zi, 6/14 octombrie,Sdl yman mmana primului ambasador permanent al Casei de Austria la Istan-bul, Giovanni Maria Malvezzi, copia versiunii otomane, ratificat5 de sultan sidocumentul aferent de asigurare a pacii (aliclucirne)30.

Dupa 1552, anul m care expira armistitiul din 1547, nurneroase schimburide solii si eforturile sustinute ale ambasadorilor permanenti au incercat s5 obtin5de la sultan reinnoirea pkii. Situatia conflictual5 din Transilvania, ocupat5 detrupele Habsburgilor, a determinat ostilitatea constant5 a sultanului.

Situatia tensionat5 din propria familie, in care fiii s5i se luptau pentru aobtine titlul de mostenitor al tronului, frontul din Asia si, nu in cele din urmA,alegerea lui Ferdinand ca imparat al Srantului Imperiu roman de neam germanic"I-au fkut pe &Heyman s5 accepte un nou tratat de pace in anul 1559.

Este primul tratat habsburgo-otoman, care negociaz5 pacea de pe pozitiide relativ5 egalita e si reciprocitate. Cel care a avut dificila sarcin5 de a perfectao asemenea intelegere a fost flamandul Ogier Ghiselin de Busbecq, aflat inImperiul otornan cu scurte intermitente, din 1553, cand lua locul, in functia deambasador permanent, lui Giovanni Maria Malvezzi.

De data aceasta, de la formula de adresare a armistitiului din 16 iunie 1559 semarca o atitudine de deferent5 protocolarà pe care o respecta si sultanul. AceastAforrnul5 era imparatul principilor crestini, al ducilor i beylor, vestitul si bine-cunoscutul intre principii crestini, pe care 1-au ales mai marii credintei crestine"31.

Este notabil succesul inregistrat de diplomatia Habsburgilor in cei peste 30de ani de eforturi constante depuse pentru a fi recunoscuta drept partener egal dediscutie in Imperiul otoman. Trecerea de la formula seac5 de rege al spanio-lilor" cu cate se adresa sultanul lui Carol al V-lea la aceea de imp5rat ales alprincipilor crestini", atribuit5 lui Ferdinand de Austria arat5 cä in plan diploma-tic succesul era evident; chiar dac5 in plan militar pierderile au fost mari sultanulrecunostea, in scarsit, existenta legitim5 a Imperiului german.

in 1559, la 16 iunie, se semna un nou tratat pe 8 ani, numit de sultanarmistitiu (in conformitate cu conceptia lumii islamice despre pacea cu crestinii).Era cea mai lung5 pace negociat5 de Habsburgi cu otomanii pan5 la acea dat5.

In textul osman al tratatului, formula era olan Fran& paclisainuii ye Venedik begleriniiii ".313 E. Dieter Petritsch, Regesten des osmanischen Dokumente im Osterreichischen Staats-

archiv, Band I, 1480-1574, Wien, 1991, p. 52.31 A. Schaendlinger, Die Schreiben Saleymans des Priichtigen an Karl V, Ferdinand I. und

Maximilian II., Wien, 1983, doc. 23, P. 62.

si

www.dacoromanica.ro

9 Tratatele habsburgo-otomane (1533-1562) 69

Clauzele erau asemän5toare cu cele din 1547, cu cAieva intAriri de pozitiiin favoarea otomanilor.

Se prevedea in mod expres prezenta tdrilor rorniine intre cei interesati dementinerea pacii, de data aceasta inglobate total in sfera de dominatie politic5otoman5. Acest tratat va fi in vigoare opt ani i slujba§ii mei: beylerbegii §iemirii, voievozii Tarii Rornâneti §i Moldovei i intregul popor urrneaza a luacunotint5 c5 orice actiune potrivnic5 tratatului va fi pedepsit5"32.

Se stabilea regimul juridic al propriet5tii in zonele de granita dintre celedoua puteri. Se specifica faptul Ca oric5rei persoane care ar fugi dintr-o parte inalta a granitei nu trebuie sd-i fie confiscate bunurile .yi proprietdtile. Aceast5prevedere era un fel de amnistie" generala pentru toti cei care, in ultimii ani aiconflictului, schimbaserà de dou5-trei ori tabara i st5panul pe care-1 serviserá.

Satele §i locuitorii din regiunea KomAron, pe ambele pdrti ale Dundrii,r5mAneau inscri§i in registrul fiscal ca apartinand de Komáron §i avfind obligatiade a plai impozite Imperiului otoman.

SupuOlor Imperiului otoman, mai ales musulmanilor, le erau strict inter-zise incursiunile de jaf la granit5 §i mai ales prinderea de captivi. Toti prizonieriiluati in asemenea incursiuni urmau a fi eliberati.

Cea mai important5 prevedere, ce marca infrangerea Habsburgilor in planmilitar, era insa cea legata de Transilvania. Ferdinand era obligat de a lua mânade pe Transilvania, de pe teritoriile ce apartin de aceasta, de pe localit5ti1e §icet5tile §i ora§ele, satele de aici. impotriva acestora nu trebuie s5 se duc5 nicio-dat5 tratative dumanoase"33.

Linia de granit5 urma a se stabili sigur pe teren, de care slujba§i ai ambe-lor psarti, pentru a se opri orice jafuri §i talharii. Cine avea sa incalce tratatulavea s5 fie prins i pedepsit sever.

Tributul de 30 000 de piese de aur", stabilit in 1547 ca rascumparare apcii pentru teritorii ce apartineau de drept" sultanului urma a fi pl5tit anual pedurata celor opt ani ai armistiiului, ad5ugindu-se §i sumele neachitate din ulti-mii doi ani.

Teritoriile aflate sub stApinirea fiului regelui i a reginei" (Isabella) ur-mau a fi ocolite In orice incursiune dumanoasa pornita din Imperiul german, lafel erau stipulate posesiunile regelui Frantei si ale dogelui Venetiei, care suntcu Dinastia noastrá, centrul preafericirii, in relatii de prietenie §i de cinstire"34.

32 Ibidem, p. 63.33 Ibidem.34 Ibidem.

www.dacoromanica.ro

70 Ileana Cazan 10

Schimbarea de atitudine fath de Ferdinand apare si in formula finalà, ceangaja, de aceast5 dat5, jur5mantul solemn al sultanului ca pe o garantie a pkii.Pentru indeplinirea tratatului meu preamarinimos, jur din nou pe Allah, crea-tonil Cerului si P5mantului". in acelasi timp, angaja la respectarea clauzelorp5cii pe toti inaltii demnitari din Imperiu ca i pe toti cei mici i mari din armatamea prea-victorioasa, ca i pe regele Transilvaniei, pe voievozii Tàrii Romfinesti

Mo1dover35.Textul latin prezentat de Busbecq, pe care Ferdinand 1-a ratificat, a fost

ins5 diferit, in unele formulari, de textul otoman. De aceea, din nefericire pentruambasadorul imperial, sultanul refuza s5 ratifice, la randul s5u, tratatul, care nua intrat niciodath in vigoare. Urmau alti 3 ani de tratative anevoioase.

La 2 septembrie 1562, textul redactat la porunca sultanului si senmat ii erainmanat ambasadorului imperial. Clauzele noului tratat de pace pe opt ani erauaseman5toare cu cele din 1559, dar se specifica clar mentinerea posesiunilor demoment, pe perioada armistitiului in vigoare.

Clauzele propriu-zise erau urm5toarele: incepand cu 1 iunie 1562 (deciretroactiv) urma a se pl5ti anual tributul de 30 000 de ducati unguresti, datoratir5scumpàthrii p5cii. Teritoriile ce se aflau in afara Transilvaniei care de fapt seaflau in mana fiului regelui Joan" sa nu fie atacate, chiar dac5 ele apartin teri-toriilor de pe Tisa ce tin de zona ungarà. La randul s5u, Ioan Sigismund nu puteaataca pozitiile detinute de Ferdinand.

Sate le apartinand de Komáron, indiferent cat de aproape de punctul degranith al Ungariei vestice s-ar fi aflat, thmaneau sub jurisdictie otomana.

Orice inefileari de frontieth, jafuri, tfi1h5rii si luari de prizonieri erau inter-zise, cine se f5cea vinovat de asa ceva avea s5 fie prins i pedepsit sever.

Se specifica din nou c5 tratatul de prietenie" cuprindea i pe voievoziiMoldovei, Prii Romanesti, ca i posesiunile lui Ferdinand din Croatia, Slovaciasi Bosnia, iar pacea avea s5 fie respectath pe uscat, pe mare sau in insule"36.

Jur5mantul solemn al sultanului inthrea continutul actului, Ii d5dea autenti-citatea i permitea intrarea lui in vigoare.

La 30 septembrie 1562, dragornanul Portii aducea lui &Heyman traducereavariantei latine ratificate de Ferdinandr. Ambele p54i se declarau multumitemisiunea lui Busbecq se incheia, odath cu intrarea in vigoare a noii pàci, perfec-thth pe opt ani.

35 Ibidem, p. 65.36 A. Schaendlinger, op. cit., doc. m 25, p. 72.37 Ibidem, doc. nr. 26, p. 75.

si

si

www.dacoromanica.ro

11 Tratatele habsburgo-otomane (1533-1562) 71

incercarea de a trece in revisfa etapele evolutiei raporturilor diplornaticedintre Imperiul otoman si Casa de Austria a urmarit skjustifice ideea c5, in epocalui &Heyman, Imperiul otoman consolidat pozitia de hegemon al situatieipolitice din Europa centrara si de sud-est, in Africa de nord pana" in Asia cen-tralà. Forta militarà a fost dublata de cristalizarea unei propagande ideologice,manevrata cu multa abilitate in sprijinul justific5rii pretentiilor sultanului de a ficonsiderat stapdn al lurnii".

5i-a

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

CONSTRUIREA CETATII OTOMANE YENI KALE (1703)PENTRU BLOCAREA ACCESULUI RUSIEI

LA MAREA NEAGRA

ADRIAN TERTECEL

incepand din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, st5panirea otomanaasupra bazinului Marii Negre a fost gray periclitata din cauza politicii expansio-niste a Rusiei in directia Pontului Euxin §i a Stramtorilor (Bosfor §i Dardanele).Sub domnia tarului Petru cel Mare (1689-1725), Rusia se afla in plin proces deint5rire qi dezvoltare pe toate planurile. Ea dorea sa puna st5panire pe carmulnordic al Marii Negre, iar apoi sa ajunga la Stramtori §i la Constantinopol(Istanbul pentru otomani, Tarigrad pentru popoarele slave §i pentru romanii me-dievali), asiguranduli astfel ie§irea la marile caldel.

Utilizand prilejul oferit de indelungatul razboi dintre Imperiul otoman §iLiga Sfanta (Imperiul habsburgic, Polonia, Sf. Scaun §i Venetia) din anii 16831699, Rusia s-a alaturat acesteia din urma in anul 1686. Dupa ce, in 1695, auasediat zadarnic cetatea Azov (Azak), in 1696, trupele lui Petru cel Mare au ocu-pat aceasta cetate, iar apoi (1697-1698) §i alte cetati qi teritorii din apropiere,producand astfel o prima (§i indelungat5) bre§a in sistemul stapanirii otomaneasupra bazinului Marii Negre. In urma pacii de la Karlowitz (1699), slabit5 deinfrangerile suferite in fata Imperiului habsburgic, Poloniei §i Venetiei, Poartale-a cedat acestora intinse teritorii. De asemenea, prin pacea de la Istanbul(1700), otomanii au trebuit sa accepte (pentru moment) stapanirea rusa asupracetatilor-porturi Azov §i Taganrog2. Rusia obtinea astfel ie§ire do,ar la Marea de

I I. P. Tusin, Russkoe moreplavanie na Kaspiiskom, Azovskom i Cernom moriah (XVII vek)(Navigatia rusä in Marea Caspick Marea de Azov si Marea Neagrà in secolul al XVII-lea),Moskva, 1978, p. 86-158; Akdes Nimet Kurat, Tarldye ye Rusya (Turcia si Rusia), Ankara, 1970,p. 1-10; Cemal Tukin, Osmanh Imparatorlugu Devrinde Bogazlar Meselesi (Problema Stramtori-lor in timpul Imperiului otoman), Istanbul, 1947, p. 15-31. De asemenea, pentru situatia MaliNegre in secolele al XVH-lea si al XVIII-lea (pana in 1774), a se mai vedea: Robert Mantran,Istanbul dans la seconde moitie du XVII-e siecle, Paris, 1962; Paul Cemovodeanu, England andthe Question of Free Trade in the Black Sea in the 17111 Century. General Survey, in Revue Rou-maine d'Histoire", t. VI, 1967, nr. 1, p. 15-22; Faruk Bilici, La politique française en Mer Noire(1747-1789), Vicissitudes d'une implantation, Istanbul, 1992, p. 21-94.

2 S. F. Oreskova, Russko-turellde otnofeniia v naceale XVIII v. (Relatiile ruso-turce lainceputul secolului al XVIII-lea), Moskva, 1971, p. 26-33; A. N. Kurat, Prut Seferi ve Ban!,(Expeditia si pacea de la Prut), cilt (vol.) I, Ankara, 1951, p. 38-48.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 73-83,1997

www.dacoromanica.ro

74 Adrian Tertecel 2

Azov (Strâmtoarea Kerci care leag5 Marea de Azov de Marea Neagràr5manea sub controlul Portii). Ea 4i amana aplicarea planurilor pontice, intrand(in a1iant5 cu Po Ionia, Saxonia i Danemarca) in Razboiul nordic" contra Sue-diei (1700-1721) pentru a-§i asigura accesul la Marea Baltic5. Pe tot parcursuldesrawfarii Razboiului nordic", Petru cel Mare s-a str5duit din r5sputeri s5 evitedeclanprea unui nou fazboi ruso-otoman. Tarul dorea un asemenea r5zboi doardup5 incheierea Razboiului nordic"3.

Deoarece i Imperiul otoman avea nevoie de citiva ani de refacere intern5dup5 fazboiul cu Liga Sfanta deci nu putea risca imediat un conflict armat cuRusia spre redobindi stApAnirea deplin5 asupra bazinului M5rii Negrer,anii 1700-1709 (de la pacea de la Istanbul pan5 la bänlia de la Poltava) au re-prezentat pentru relatiile ruso-otomane o perioad5 de aparent5 i inefatoare

Ambele parti nceau ins5 pregairi intense pentru un nou razboi ruso-oto-man pe care fiecare n5d5jduia s5-1poan declama intr-un moment prielnic.

Modificarea important5 produs5 in raportul de forte din nordul, estulsud-estul Europei prin victoria rus5 de la Poltava (1709) asupra regelui suedezCarol al XII-lea (silit astfel s5 se refugieze in Imperiul otoman, la Bender), i-ancut pe otomani sà inteleag5 c5 trebuiau sã atace imediat Rusia inainte de a fiprea tarziu (adica inainte ca tarul ssa e4tige R5zboiu1 nordic" §i s5 loveasc5apoi cu toate fortele sale Poarta). Profitand de faptul c arul nu putea trimitecontra Portii decit o parte din trupele sale, oastea sultanului a cfi§tigat r5zboiulruso-otoman din 1710-1711. Prin pacea de la Vadul Hu§ilor (22 iulie 1711),confirman apoi prin tratatele ruso-otomane din 1712 §i 1713, Poarta a izbutit s5astupe brqa facuti de Rusia in 1696 qi s5 ráman5 st5pana deplin5 a bazinuluiM5rii Negre pa'n5 la pacea de la Kfieiik Kaynarca (1774). De asemenea, ea §i-aconsolidat, pentru efiteva decenii, dominatia (suzeranitatea efectivä i restric-tiv5) asupra Moldovei i T5rii Romanqti. In Moldova (1711) i Tara Romi-nease5 (1716) au fost instaurate domniile fanariote (care au durat 0115 in 1821).Imperiul otoman nu mai avea incredere in domnii romani (intrucit acqtia spri-jiniserà in secret sau deschis Rusia)5.

3 S. F. Oreskova, op. cit., p. 32-33; A. N. Kurat, op. cit., p. 54-62.4 S. F. Oreskova, op. cit., p. 40-49.3 A. N. Kurat, op. cit., cult (vol.) II, Ankara, 1953, p. 728-731; S. F. Oreskova, op. cit., p.

57-187; Mihai Maxim, Culegere de texte otomane, Bucuresti, 1974, p. 118-125; Mustafa AliMehmet, lstoria turcilor, Bucuresti, 1976, p. 251-255; idem, Cronica lui Mehmed Rasid ca izvorpentru campania de la Prut (1711), in Studii"nr. 4/1961, p. 925-931; Paul Cernovodeanu,Anglo-Dutch Mediation in the Russo-Turkish Peace Treaty of the Prut (1712-1713), in South-eastern Europe" (Arizona State University U.S.A.), 5, Pt. 1 1978, p- 88-101; VeniaminCiobanu, Les Pays Roumains au seuil du 18-e slick (Charles XII et les Roumains), Bucarest,1984, p. 87-154; Bogdan Murgescu, Istorie româneascti istorie universaki (600-1800),Bucuresti, 1994, p. 125-131; Adrian Tertecel, Izbucnirea rdzboiului ruso-otornan din 1710-1711pentru stclpiinirea bazinului M&ii Negre (un izvor narativ otoman), in Revista istorici", torn. V,1994, nr. 11-12, p. 1 197-1 209.

(§ia-§i

lini§te.

§i

www.dacoromanica.ro

Cetatea otomand Yeni Kale (1703) 75

Acestea au fost prezentate pe scurt cauzele, evolutia si consecinteleacerbei riva1it5ti ruso-otomane asupra bazinului M5rii Negre in distincta si ex-ploziva perioad5 1695-1714.

in continuare, vom insista asupra unor probleme de am5nunt privind ra-porturile ruso-otomane in anii 1700-1709 (care, la prima vedere, par a reprezentao perioad5 de relativ5 liniste in relatiile dintre cele douà imperii). Dup5 cum amdemonstrat ins5 intr-un articol publicat anterior6, aceast5 aparent5 liniste esteinsel5toare. in realitate, in intreg acest interval, intre Rusia i Poart5 a existat opermanent5 stare de tensiune cauzat5 de accentuarea rivalit54ii lor in privintabazinului Mani Negre. Pe lânga continutul corespondentei dintre tarul Petru celMare si sultanii otomani Mustafa al II-lea (1695-1703) si Ahmed al III-lea(1703-1730), acest fapt este dovedit atit de consolidarea fortificatiilor si a forte-lor terestre i navale nisesti din regiunile nord-pontice, cat si de contrarn5surileotomane (inclusiv operatiunile intreprinse in fiecare din anii apartinand interva-lului 1700-1709 de c5tre flota otomana in apele M5rii Negre)7. Foarte putin alipsit ca Poarta s5 inceap5 un nou r5zboi contra Rusiei in decembrie 1702ianuarie 1703 (sub conducerea marelui vizir Daltaban Mustafa Pasa)8. Doarangajarea principalelor forte ale Rusiei In directia M5rii Baltice (in cadrul Räz-boiului nordic" din anii 1700-1721) si nevoia unei pauze pentru refacerea fortelorresimtith de Poart5 dup5 lungul i dezastruosul r5zboi cu Liga Sfant5 (16831699) au facut ca pacea dintre cele douà imperii sa dureze din iulie 1700 pan5 innoiernbrie 1710. in tot acest timp insa, ambele p5rti s-au pregalit intens pentruun nou razboi ruso-otoman. Acesta a fost declansat de Poart5 la 9/20 noiembrie1710 (din motive pe care le-am mentionat mai sus)9.

Dintre problemele de amanunt referitoare la relatiile ruso-otomane in anii1700-1709, ne vom opri (in articolul de fat5) asupra construirii de catre Poart5,in anul 1703 si in anii imediat urm5tori, a cefatii Yeni Kale, pe malul vestic alStrimtorii Kerci (care uneste Marea de Azov cu Marea Neagr5). Preciz5m c5 in

6 Adrian Tertecel, Rivalitatea ruso-otomanci pentru stilpanirea bazinului M6.rii Negre lainceputul secolului al XVIII-lea (un document otoman din anul I 703), in Studii si materiale deistorie medie", vol. XIV, 1996, p. 145-152.

7 A. N. Kurat, op. cit., cili (vol.) I, p. 79-105; Cemal Tukin, op. cit., p. 34-38; S. F.Oreskova, op. cit., p. 34-40; 51-56; M. R. Arunova, S. F. Oreskova, Russlii posol v Stambule.Piotr Andreevici Tolstoi i ego opisanie Osmanskoi imperil naceala XVIII v. (Un ambasador rus laIstanbul. Piotr Andreevici Tolstoi si a sa descriere a Imperiului otoman la inceputul secolului alXVIII-lea), Moskva, 1985, p. 105-114; A. Tertecel, op. cit., p. 150-152.

8 Pentru rapoartele ambasadorului englez la Istanbul, Sir Robert Sutton referitoare lamarele vizir Daltaban Mustafa Pasa, vezi: Public Record Office (London), State Papers, Turkey,dos. 97/21, filele 96-124.

9 Mehmed Rasid, Tarih (Cronic5), cilt (vol.) III, Istanbul, 1865 1866 (1282 H.), p.336-343; A. N. Kurat, Prut Seferi ye Banp, cilt (vol.) I, p. 165-174; idem, The Despatches of SirRobert Sutton, Ambassador in Constantinople (1 710-1 714), London, 1953, p. 25-32; A. Tertecel,Izbucnirea rdzboiului p. 1 207-1 209.

3

...,

www.dacoromanica.ro

76 Adrian Tertecel 4

istoriogafia romaneasca (ca, de altfel, si in istoriografia occidental5) problemaconstruirii acestei cet5ti a fost tratat5 doar tangential, sub forma unor 'scurtem ntiuni (atunci cand s-a scris despre istoria Imperiului otoman si despre rapor-turile ruso-otomane m in ervalul 1700-1709)10. In istoriografia rusa si sovietic5problema a fost pre e tafa ceva mai amanuntit, punandu-se insa accentul maim t pe semnif cat'a si consecintele construirii cet5tii Yeni Kale (in traducere:,Cetatea Noua"), deck pe munca de clàdire a acesteia11. Cel mai arnanuntit at tat ac ast5 problem5 istoriografia turc5 (prin intermediul regretatului istoricAkd s Nimet Kurat)12. Decizia noastrà de a dedica acest articol construirii cetatiiY i Kale (d numit5 de cele mai multe ori, in izvoarele otomane de epoca, Kale-iC did, ceea c semnificA tot Cetatea Nou5") a fost deci determinata atit deput'na cuno ste e a problemei in istoriografia romaneasc5, cat si de marea eiimportanta pentru consolidarea st5panirii otomane asupra bazinului M5rii Negre,pentru relatiile ruso-otomane, precum i pentru Moldova si Tara Romaneasc5.Totodata, ne-am propus, cu acest prilej, s5 punerh la dispozitia istoriografieiromanesti un document otoman de cancelarie (referitor la accast5 problema)ramas practic necunoscut si nefolosit in Ora noasträ. Este vorba despre scri-soarea (mektub) adresat5 (probabil) de c5tre marele vizir otoman Rami MehmedPasa (28 ianuarie-19 august 1703) lui Mehmed Aka, c5petenia pirotehnicienilor(leibmabap) Portii, la 14 mai 1703 (fi 27 Zilhicce 1114). Mehmed Aga a fostnumit de care marele vizir in functia de arhitect sef (mimar) al cet5tii Yeni Kale(a carei constructie urma sã inceap5 foarte curand). Scrisoarea a fost publicat5 inoriginal (in transliterare cu litere latine) la Ankara, in 1951, de c5tre A. N.Kurat13.

Inca din anii 1701-1702, contrar prevederilor pacii de la Istanbul (1700),Rusia (dupà cum am mentionat mai sus) Ii consolidase tot mai amenint5torprezenta militara 15110 granitele nord-pontice ale Imperiului otoman. Petru celMare intarise permanent fortificatiile i garnizoanele cet5tilor-porturi Azov si

i° M. A. Mehmet, Cronica liii Mehmed Ra.yid..., p. 922; idem, Cronici turcefti privindRomiine, vol. III, Bucuresti, 1980, p. 203 (fragment tradus in lb. romana din cronica lui

Mehmed Rasid); Nicolae Iorga, Geschichte des Osmanischen Reiches, Band IV, Gotha, 1912, p.292. Dintre istoricii occidentali, din cAte cunoastem, s-a ocupat ceva mai atent de construireaco:Atli Yeni Kale doar Hammer (Histoire de l'Empire ottoman, vol. 13, Paris, 1839, p. 88-89;149-151; 163-164; 182-183). A se mai vedea: B. H. Sumner, Bayük Petro ye OsmanliImparatorluk u (Peter the Great and the Ottoman Empire), Istanbul, 1993 (traducere din englezä inturcg: Esref Bengi Ozbilen), p. 18; 25.

Vezi (de exemplu): S. F. Oreskova, op. cit., p. 51-54; M. R. Arunova, S. F. Oreskova,op. cit., p. 97-98; 111-113.

12 A. N. Kurat, Prut Seferi ye Bawl, cilt (vol.) I, p. 49-54. De asemenea, vezi: I. H.Uzuncarsili, Osmanli Tarihi (Istoria Imperiului otoman), cilt (vol.) IV, 1,1510m (partea) 1,4. baski(editia a IV-a), Ankara, 1988, p. 2-3.

13 A. N. Kurat, op. cit., cilt (vol.) I, p. 51-52.

Tiirile

11

.

www.dacoromanica.ro

5 Cetatea otomanä Yeni Kale (1703) 77

Taganrog, construise numeroase corabii militare la Voronej (pe Don), Azov i

Taganrog, clädise cetatea Kamenka (pe Niprul inferior, in apropierea frontiereiruso-otomane). Mai ales dezvoltarea flotei militare ruse§ti din Marea de Azov aprovocat o mare ingrijorare in randurile inaltilor demnitari otomani14. Ace Oanu puteau trece cu vederea nici insistenta cu care, in timpul tratativelor de paceruso-otomane din anii 1698-1700, diplomatii rt4i incercasera (in zadar).sa ob-tinsä din partea Portii cedarea Cate Rusia a cetatii Kerci i a stramtorii cu acelaqinume (ceea ce ar fi permis flotei ruse din Marea de Azov sä patrunda cu u§u-rinta in Marea Neagra)15. Devenea tot mai clara intentia Rusiei de a ataca dinnou Imperiul otoman dupa incheierea Razboiului nordic" (cu scopul de a obti-ne ie§irea la Marea Neagra §i a putea, mai tarziu, sa ajunga la Stramtori).

in aceste conditii (§i avand in vedere faptul ea' §i Poarta atepta un momentprielnic pentru a ataca Rusia i a recupera teritoriile nord-pontice pe care fusesenevoita sa le cedeze tarului prin pacea de la Istanbul) erau inevitabile o serie decontramasuri otomane. Astfel, incepand din anul 1702, otomanii au reparat i

consolidat cefatile pe care le stapaneau pe tarmul nordic al Marii Negre (Ocea-kov, Caffa, Kerci, Taman, Bender, Kilburun, Chilia i Cetatea Alba), au trimisnoi trupe in aceasta regiune, au intensificat operatiunile flotei lor militare inapele Pontului Euxin §i au luat masuri pentru construirea unor noi fortificatii pemalurile Stramtorii Kerci16. Trupele Hanatului Crimeei erau, de asemenea, per-manent in alerta. Deoarece asigura legatura dintre Marea de Azov §i MareaNeagra, Stramtoarea Kerci avea o mare importanca strategica atat pentru Rusia,cat qi pentru Poarta. Otomanii aparau cu disperare aceasta stramtoare, deoarecepatrunderea flotei ruse in Marea Neagra ar fi avut consecinte catastrofale pentruImperiul otoman17.

Inca din anul 1702, inaltii demnitari ai Portii au inteles ca fortareteleotomane Kerci i Taman nu puteau bloca suficient de bine Stramtoarea Kerci.Aceste dona cet'ali erau a§ezate in locul unde stramtoarea respectiva are latimea

14 Idem, op. cit., cult (vol.) II, p. 709-710; A. Tertecel, Izbucnirea rdzboiului..., p.1207-1209; idem, Rivalitatea ruso-otomand..., p. 50-52; Cemal Tukin, op. cit., p. 25-38; M. R.Arunova, S. F. Oreskova, op. cit., p. 49-51.

15 A. N. Kurat, op. cit., cilt (vol.) I, p. 38-43; S. F. Oreskova, op. cit., p. 29-33. De aseme-nea, vezi: Paul Cernovodeanu, Le Journal des travaux du Congres de Karlowitz (1698-1699), inRevue des Etudes Sud-Est Europeennes", t. XIX, 1981, nr. 2, p. 325-354; Rifaat A. Abou-El-Haj, The Formal Closure of the Ottoman Frontier in Europe: 1699-1703, in Journal of theAmerican Oriental Society", vol. 89, 1969, no. 3, p. 467-475; idem, Ottoman Diplomacy atKarlowitz, in Journal of the American Oriental Society", vol. 87, 1967, no. 4, p. 498-512_

16 Mehmed Ra§id, op. cit., cilt (vol.) II, p. 549; cilt (vol.) III, p. 172, 285-302; SilahdarFindikkh Mehmed Aia, Nusretndme (Cartea victoriilor), cilt (vol.) II, Istanbul, 1969 (ed. IsmetParmaksizoilu), p. 136, 201-212; Hammer,. op. cit., vol. 13, p. 88-94, 149-151, 170-171.

17 M. R. Arunova, S. F. Oreskova, op. cit., p. 97-98; 112-113. A se mai vedea: A. N_Kurat, op. cit., cult (vol.) II, p. 709-710; * * * Mufassd Osmanh Tarihi (Istoria otomana detali-atà), cilt (vol.) V, Istanbul, 1962, p. 2 378-2 390.

www.dacoromanica.ro

78 Adrian Tertecel 6

cea mai mare. Astfel, flota rus5 ar fi putut traversa strimtoarea (dinspre nordspre sud) rarà ca tunurile din cele dou5 cetali s5 ii provoace pagube pred mari.De aceea, era necesara construirea unor noi fortificatii ceva mai spre nord, inpunctul unde Strimtoarea Kerci avea 15timea cea mai mic518. Astfel, conduca-torii otomani au hot5rfit, in toamna anului 1702, sa construiasca, in punctulrespectiv, o cetate puternicä §i de mari dimensiuni (care &A poat5 gazdui catevamii de osta§i §i cateva zeci de tunuri). Cetatea urma s5 aibà i o serie de forturiexterioare (dintre care unele trebuiau construite pe malul opus al stramtorii).Pentru stabilirea pe teren a amplasamentului viitoarei cet5ti (Yeni Kale), a fosttrimisA la fata locului o comisie otomana condusa de Osman Aka, capeteniahumbaragiilor (kumbaraczbap)19.

ConducAtorul acestei comisii a ales insa un loc care s-a dovedit a fi preanisipos. Pentru a corecta aceasf5 greea15, a fost trimis in zona Stramtorii Kerciun alt reprezentant al Portii. Este vorba despre Mehmed Aka, capeteniapirotehnicienilor otomani (Iiikuncibap). Acesta, in consens cu trim4ii hanuluiCrimeei, Selim Giray I (1702-1704) i ai beilerbeiului de Caffa (Kefe), MiirtezaPap, a stabilit Ca noua cetate urma sa se construiasc5 pe malul vestic al Str5m-torii Kerci, in locul numit Alantthurnu (Capul curentului maritim"), aflat laaproximativ 15 km nord-est de cetatea Kerci. Cdteva forturi exterioare trebuiauconstruite la sud de noua cetate, precum §i pe malul opus al Stramtorii Kerci. S-amai hot5rdt construirea unei cet5ti mai mici la Temriik (la varsarea fluviuluiKuban in Marea de Azov, pe tarmul nordic al Peninsulei Taman, la aproximativ30 km est de viitoarea cetate Yeni Kale). Sultanul Mustafa al II-lea (1695-1703)qi noul mare vizir Rami Mehmed Pap au aprobat deciziile luate de MehmedAka §i au emis poruncile necesare pentru aplicarea acestora20.

De la Istanbul, de pe litoralul anatolian al Marii Negre (Sinop) §i dinPeninsula Balcanica (eialetele Rumelia §i Silistra-Oceakov) s-au trimis in

IS A. N. Kurat, op. cit., cult (vol.) I, p. 49-50; M. R. Arunova, S. F. Ore§kova, op. cit.,p. 97-98. A se vedea i harta cetaltilor otomane de pe litoralul nordic al Märii Negre (I. H.Uzuncar§th, op. cit., cilt IV, bolum 1,4. bask', harita 1; la srmitul volumului). Otomanii conce-puserä chiar un plan care prevedea astuparea cu pamant a Stramtorii Kerci. Acest plan (ramasneaplicat) I-a ingrijorat foarte mutt pe land Petru cel Mare (cf. M. R. Arunova, S. F. Ore§kova,ibidem).

T9 A. N. Kurat, op. cit., cilt (vol.) I, p. 50-52.. A se vedea qi documentul otoman publicat (itraducere) la sraritul articolului de fata. Humbaragiii (kumbaracz sau humbaracz) erau militariiotomani care fabricau §i foloseau obuzele (sau grenadele de mada) numite humbara (saukumbara). Primeau solde din vistieria statului otoman. Comandantul lor era denumit kumbaraczbaszsau humbaraubap (ciipetenia humbaragiilor). Apartineau trupelor de Poartr (kaprbilu askeri).

20 A. N. Kurat, ibidem; Hammer, op. cit., vol. 13, p. 88-89. Pirotehnicienii otomani (14mcz)fAceau parte din trupele de Poarte §i primeau solde din vistieria statului. Comandantul lor eradenumit Idizmaba.,r1 (capetenia pirotehnicienilor). In limba turck 14mcz = sapAtor de wturi itunele. Si-au cApatat aceastä denurnire intrucfit, pentru a putea arunca in aer zidurile ceatilorinamice, sápau tunele pe sub acestea. In tunele a§ezau praf de puKti, iar apoi 11 detonau.

www.dacoromanica.ro

7 Cetatea otomana Yeni Kale (1703) 79

Stramtoarea Kerci materiale de constructie, provizii si lucratori. Din poruncaPortii, Moldova si Tara Romaneasca au trebuit sa trimita pe litoralul cerchez alMarii Negre (intre fluviul Kuban si actuala Fganita ruso-gruzing) taietori delemne si salahori (baltacl ye cerahorlar) pentru faierea lemnului, cioplirea siapoi transportarea cherestelei 'Ana in Stramtoarea Kerci (desigur, pe corabii oto-mane)21. Acest fapt a lamas practic necunoscut in istoriografia romaneasca. Unrol decisiv in construirea cetatii Yeni Kale (precum si a cetatii Temriik) I-a avutflota militara otomana centrala (ce actiona de regula in Marea Mediterana siMarea Neagra) comandata de marele amiral (kapudanpaya) Awl Mehmed Pasa(dec. 1702dec. 1703). Aceasta flota a transportat materialele de constructie,proviziile si lucratorii pana in Stramtoarea Kerci. Printre materialele transportates-au numarat si multe pietre de mari dimensiuni care au fost apoi descarcatepe amplasamentul viitoarei cetati Yeni Kale (si al cetatii Temrak). Tamplarii(marangoz) de pe corabiile flotei militare otomane au confectionat lazile nece-sare in munca de pe santierul cetatii. Robii vaslasi (forsa) de pe galerele Portiiau fost debarcati si folositi la saparea si umplerea santurilor cefatii, precum si latransportul pe distante mici al pietrelor si la descarcarea acestora pe locul viitoareifortarete22.

La data scrierii documentului otoman de cancelarie sus-amintit (27 Zilhicce1114 H./14 mai 1703), flota militara otomana era pe punctul de a sosi in Stram-toarea Kerci. Asa cum am &kat, Mehmed Aga, capetenia pirotehnicienilor, erainstiintat prin respectiva scrisoare ca a fost numit arhitect-sef (mimar) al viitoa-rei cetati Yeni Kale, iar Osman Aga, capetenia humbaragiilor, si Mustafa Aga,fostul intendent al constructiei (sabika bina emini), au fost rechemati la Istanbul.De asemenea, (probabil) marele vizir ii poruncea lui Mehmed Aga ca, in mo-mentul in care va sosi flota militara otomana condusa de marele amiral, sä seinceapa imediat lucrarile de constructie a cetatii Yeni Kale (0 a cefatii Temriik).Mehmed Aga (Orland seama permanent de sfaturile hanului Crimeei si ale bei-lerbeiului de Caffa, Miirteza Pap) trebuia sä manifeste maximum de atentie,fermitate si vigilenta pentru incheierea cat mai grabnica a construirii cetatii sus-pomenite23.

La sfarsitul lunii mai 1703, flota militara otomana a sosit in StramtoareaKerci, iar construirea cetatii a inceput. Trebuie sa precizam aici faptul ea MehmedAga a fost in realitate doar supraveghetorul general al lucrarilor de construire acetatii Yeni Kale. Adevaratul arhitect al acestei cetati a fost italianul Galoppo

21 Mehmed Rgid, op. cit., cilt (vol.) II, p. 549; A. N. Kurat, op. cit., cilt (vol.) I, p. 51.22 A. N. Kurat, op. cit., cilt (vol.) I, p. 51-52. Pentru lista marilor amirali otomani din anii

1700-1709, vezi: I. H:Danismend, Osmanh Dev let Erktim (Demnitarii de stat Otomani), Istanbul,1971, p. 203-206.

23 A. N. Kurat, ibidem, De remarcat aici si rolul important jucat de cerkes Yusuf Pap, carea fost beilerbei de Silistra-Oceakov in anii 1695-1710 (cf. Hammer, op. cit., vol. 13, p. 89; 150;214-217; 231-232).

www.dacoromanica.ro

80 Adrian Tertecel 8

(care trecuse la religia islamica §i primise numele de Ahmed). El ne-a lasat qi unplan detaliat al cetatii Yeni Kale24. Lucrarile de construire a cetatii nu au phtut fiincheiate in anul 1703. Ele au durat 3-4 ani, find fmalizate abia in anii 17061707. In fiecare din ace§ti ani, flota militara otomana (sub comanda directa amarelui amiral) a actionat in Marea Neagra, transportand materiale de construe-tie, arme, munitii, provizii i lucratori nu numai pentru terminarea construiriicetatii Yeni Kale (0 a cetatii Temriik), ci qi pentru lucrarile de reparatie i con-solidare efectuate de otomani la cetatile nord-pontice Chilia, Cetatea Alba,Bender (Tighina), Oceakov, Kilburun, Kerci, Taman qi Caffa25.

Dupa incheierea construirii cetatii Yeni Kale, in aceasta fortareata a fostinstalatA o garnizoana de peste 2 000 (doua mii) de osta§i otomani, dotata, printrealtele, cu cateva zeci de tunuri de calibru mare i mijlociu. Beilerbeiul de Caffaa inceput sa-§i aiba reedinta, in majoritatea timpului, in aceasta cetate (inaintede anul 1696, beilerbeiul edea, de obicei, in cetatea Azov). in cetatea Kerciramasesera doar 500 (cinci sute) de ost.* otomani26.

Despre importanta §i consecintele construirii cetatii Yeni Kale (§i a cetatiiTemriik) se cuvin precizate urmatoarele. Cetatea Yeni Kale (secondata de ceta-tea Temriik) a fost ultima cetate construitA de otomani pe tarmul nordic al MariiNegre. Dupa aceea, otomanii s-au multumit doar sa repare cetatile din zong, faraa mai construi insa vreo alta noua. Prin construirea cetatii Yeni Kale, s-a conso-lidat, in mod substantial, stapanirea otomana asupra Stramtorii Kerci i asupraansamblului Marii Negre. Cetatea secundara Temriik (in completarea cetatiiYeni Kale) avea rolul de a proteja dinspre est Stramtoarea Kerci prin blocareaaccesului corabiilor ruse (din Marea de Azov) pe fluviul Kuban, precum i prinimpiedicarea debarcarii trupelor ruse in Peninsula Taman (pe tarmul sudic alMarii de Azov) §i a eventualei construiri de catre acestea a unui canal navigabilintre Marea de Azov i Marea Neagra (folosindu-se latimea relativ mica doar30-40 km a Peninsulei Taman qi lacurile aflate acolo). Se poate afirma cafortareata Yeni Kale a preluat, in mare parte, rolul cetatii Azov (pang la recupe-

24 A. N. Kurat, op. cit., cult (vol.) I, p. 52; B. H. Summer op. cit., p. 18, 25; E. deHurmuzaki, Documente privitoare la istoria romemilor, vol. I, supliment I si II, Bucuresti, 1886,p. 359 (dupA terminarea cetAtii Yeni Kale, Galoppo urma srt conducA lucrarile de reparatie si con-sohdare de la cetatea Bender); Hammer, op. cit., vol. 13, p. 182.

25 Silahdar Fmchklili Mehmed Aga, op. cit., cult (vol.) II, p. 136; 201-212; 218; 221;229-231; 252; 263. De asemenea, vezi: Hammer, op. cit., vol. 13, p. 88-89; 149-151; 163-164;170-171; 183; 190; 194-195.

26 1. H. Uzuncarsili, op. cit., cilt IV, böliim 1,4. bash, p. 2-3; S. F. Oreskova, op. cit., p. 51.Se cuvine mentionat aici i faptul cA, in anul 1697, otomanii construiserà cetatea Acu, pe litoralulestic al METH de Azov, la aproximativ 50 km nord-est de locul unde fluviul Kuban se varsA inaceastrt mare (si unde Poarta a clAdit, putin mai tarziu, cetatea Temrilk) (cf. I. H. Uzuncarsili,ibidem; S. F. Oreskova, ibidem).

www.dacoromanica.ro

9 Cetatea otomani Yeni Kale (1703) 81

rarea acesteia de cátre otomani in anul 1712). Este vorba de rolul de lac,it" alWadi Negre impotriva unei p5trunderi fortate din directia Märii de Azov27.

In anii de pace 1703-1710, cetatea Yeni Kale (impreun5 cu cetateaTemriik) a descurajat o eventuala tentativa a flotei ruse din Marea de Azov de aparunde prin surprindere in Marea Neagr5 (str5b5tind Stramtoarea Kerci). Intimpul fazboiului ruso-otoman din 1710-1711, cetatea Yeni Kale a fost folositaca punct de sprijin pentru atacul flotei militare otomane (sustinut de tru-pele eialetelor Trabzon i Erzurum) asupra ceatilor-porturi rusqti Azov giTaganrog28. Atacul a quat, dar a reprezentat totu§i o diversiune utila, blocand inaceasta regiune o parte din trupele tarului. Astfel, aceste unifati militare ruse§tinu au putut p5trunde in Moldova spre a participa la b5t5lia decisiv5 de la Stani-lqti (18-22 iulie 1711). De asemenea, este probabil ca una din cauzele care 1-audeterminat pe Petru cel Mare s5 evite (in anul 1711) atacarea Imperiului otomanin zona M5rii de Azov §i s5 prefere, in schimb, o campanie militara pe teritoriulMoldovei, a fost §i puternica fortificare (in anii precedenti) de c5tre otomani astrategicei Stramtori Kerci.

Anii de pace 1712-1735, interval in care otomanii au sapanit pentru ulti-ma oarà cetatea Azov (Azak), au adus o sc5dere temporar5 a importantei ceatiiYeni Kale. Ea qi-a rec5p5tat marea insemnatate in timpul r5zboiu1ui rusoaustrootoman din anii 1735-1739. in cursul acestui razboi, otomanii au pierdut defini-tiv cetatea Azov in favoarea Rusiei, situatie confinnat5 prin pacea de la Belgraddin 1739 (chiar dac5 Rusia a fost atunci obligat5 s5 d5r5me zidurile Azovului qisä nu intreting in zon6 nici un fel de forte militare, precum i s5 nu posede inzon5 nici o corabie, nici m5car comercia15)29.

Eforturile otomane de a intari cetatea Yeni Kale in anii de pace 1739-1768s-au dovedit insuficiente. In timpul r5zboiului ruso-otoman din 1768-1774,annata rush a cucerit cetatea Yeni Kale. Aceasta cucerire a fost confirmata prinpacea de la Kiiçiik Kaynarca (1774). Atunci Poarta a pierdut defmitiv (in favoa-rea Rusiei) carmul nordic al M5rii Negre. Ea a trebuit s5 renunte i la monopolulasupra navigatiei in Marea Neagr5 gi Strámtori. Cu acest prilej, qi cetatea YeniKale 10 incheia rolul s5u istoric de stalp al st5panirii otomane asupra litoraluluinordic al Marii Negre30.

22 A. N. Kurat, op. cit., cult (vol.) I, p. 49-54; S. F. Oreskova, op. cit., p. 51-52; I. H.Uzuncarsth, ibidem. A se vedea si harta Mgrii de Azov si a regiunilor inconjurAtoare (de exemplu,Atlas avtomobilndh dorog S.S.S.R., Moskva, 1981, p. 30; 73).

28 Mehmed Rasid, op. cit., cilt (vol.) III, p. 341; 346-347; 353-354. De asemenea, vezi: B.H. Summer; op. cit., p. 19; 25. .

" M. A. Mehmet, Istoria turcilor, p. 268-271; I. H. Uzuncarph, op. cit., cilt IV, half= 1,p. 289-294.

" M. A. Mehmet, op. cit., p. 288-290; I. H. Uzuncarsth, op. cit., cult IV, biiltim 1, p.422-427; Mufassal Osmanh Tarihi, cilt (vol.) V, p. 2584-2589.

www.dacoromanica.ro

82 Adrian Tertecel 10

in incheierea acestui articol, publicam, sub forma de anexa, traducerea dinlimba turco-osmana in limba romana a scrisorii (mektub) adresata (probabil) deare marele vizir Rami Mehmed Pa§a lui Mehmed Aga, capetenia pirotehnicie-nilor (liikunczbayi) Portii, la 14 mai 1703 (traducerea a fost efectuata de catrenoi A.T.)31. Punem astfel la dispozitia istoriografiei romanqti un nou izvorotoman privitor la raporturile dintre Rusia i inalta Poarta, precum i la stapa-nirea otomana asupra carmului nordic al Marii Negre in intervalul cuprins intrepacea de la Istanbul qi bat:cilia de la Poltava (1700-1709). Nadajduim c aceastasursa va contribui la clarificarea, in istoriografia noastra, atat a principalelor ca-racteristici qi a evolutiei relatiilor ruso-otomane (precum i a modului in care s-apastrat qi exercitat stapanirea otomana asupra bazinului Marii Negre) in intervalulsus-amintit, cat i a cauzelor declan§arii razboiului ruso-otoman din anii 17101711 (cu efectele pe care le §tim, nu numai pentru Rusia, inalta Poart i regiu-nile din imediata apropiere a Marii Negre, ci §i pentru Moldova §i Tara Roma-neasca).

ANEXA

TRADUCERE

Cate Mehmed Aga, capetenia pirotehnicienilor (Ilikuncrbap):

Ti se cia de vire ca scrisoarea ta a sosit. Din cuprinsul sau se intelege foarte clar cà loculfast mai inainte in Stramtoarea Kerci §i Taman pentru construirea unei cetati este nisipos. Deaceea, in acel loc, nu se pot pune temeliile unei cetati. In schimb, in Peninsula Crimeea, in loculnumit Akmtiburnu, aflat in apropiere de Kerci, precum §i in fala Peninsulei Taman, in locul numitTemrilk, aflat intre Lacul Kizilta i Marea de Azov, se poate construi cate o cetate. De asemenea,s-a comunicat (prin scrisoare ta) ca, in unanimitate, se considera potrivita construirea, in parteadinspre Marea Neagra a cetatii care se va cladi la Akintiburnu, a forturilor i bastioanelor nece-sare. Iar pentru aceasta, o portiune de teren din acea zona se cuvine a fi supusa la diverse sapaturi

alte luciari de constructie). 5i, de asemenea, maria sa preaputemicul, fericitul qi slavitul han (alCrimeei) a facut raport (an) in mod identic (cu scrisoarea ta). Iar atat oamenii sositi aici (laIstanbul) din partea sa, cat §i fratele tau au fost interogati. Din rapoartele i memoriile lor am aflattoate amanuntele situatiei. De aceea, s-a emis un finnan imparatesc pentru a se efectua lucrarile deconstructie in modul mentionat mai sus. Datorita emiterii acestui s-au trimis mubaVri

31 Pentru transliterarea textului original (I limba turco-osmanA) din alfabetul arab in alfa-betul latin, vezi: A. N. Kurat, Prut Seferi ye Barrp, cilt (vol.) 1, Ankara, 1951, p. 51-52.Parantezele rotunde din textul traducerii (ca, de altfel, §i traducerea propriu-zisa) ne apartin(A. T.). in interiorul acestor paranteze am a§ezat atat anumite cuvinte mai importante din textuloriginal (in limbs turco-osmana), cat qi o serie de completari i scurte explicatii destinate maibunei intelegeri a unor propozitii concepute la origine in turco-osmana, al cAror sens este mai greude deslwit pentru cei nefamiliarizati cu vocabularul, topica i logics acestei limbi, precum i curealitAtile Imperiului otoman.

firman,

(5i

www.dacoromanica.ro

11 Cetatea otomana Yeni Kale (1703) 83

(milbosirler)* cu ponmci ilustre pentru transportul si expedierea de la Pragul Fericirii (Istanbul) sidin Rumelia in locul sus-arnintit (Stramtoarea Kerci) a proviziilor, materialelor si lucatorilor ne-cesari. Iar Mustafa Aia, fosta capetenie a bostangiilor din Istanbul (sabika Istanbul Bostanabast)**,a fost numit intendent al constructiei (bina emini)***. De asemenea, s-a poruncit sA se trimitA tAie-tori de lemne si salahori din Tara RomaneascA (Ef lak) si din Moldova (Bokdan) pentru a tAia sitransporta cheresteaua de pe tarmul cerchez (litoralul caucazian al Mani Negre). S-a mai poruncitca, in momentul in care va sosi acolo (in Stramtoarea Kerci) actualul mare amiral Mehmed Pasaimpreung cu corAbile flotei imperiale (otomane) sa fie debarcati imediat de pe fiecare galerA(gekdiri) cate cincizeci de robi vaslasi (elliser nefer forsa). 5i at se depunA man eforturi pentrusAparea si curAtirea santurilor cetAtilor sus-amintite. S-a mai ordonat sa se porunceasca sA se trans-porte pietre mari cu barci cu vasle (sandal) §i bacuri (tornbaz) §i barcute (bot), precum si cu cele-lalte corabii si barci (sefine ye kayiklar) bune de folosit aflate in acel loc. $i sa se puna sa se toameacele pietre in locurile uncle este necesar sii se facA acest lucru. Dupa ce, cu voia lui Allah celPreainalt, vor sosi cheresteaua si materialele necesare, sa se porunceascil tamplarilor (marangoz)§i celorlalti lucrAtori aflati pe galere sa confectioneze lazi (de lemn). $i s-a mai ordonat sa li se deaporunci si povete ferme si insistente pentru a face toate eforturile posibile, in inaltul serviciu(imperial otoman), necesitate de construirea cetätii. $i s-a scris o scrisoare (mektub) pentru caOsman Aga, cApetenia humbaragiilor (Aumbaraabasi), si Mustafa Aga, fostul intendent al con-structiei (sabika bina mini), sA vied incoace (la Istanbul). Prin aceeasi scrisoare, tu ai fost numitarhitect (mimar) (al cetatii sus-amintite). Asadar, duptt ce, cu ingaduinja lui Allah cel Preainalt,flota imperiall (donanma-yr hürniiyiin) va ajunge in curand acolo, indata ce vor sosi cheresteaua simaterialele necesare, sa nu zAbovesti nici o clipA, ci a depui eforturi pentru sAparea si umplereasanturilor asa dupA cum s-a arAtat mai sus. Tinand seams de sfaturile intelepte si placute lui Allahdate de mana sa preafericitul, viteazul si slAvitul han (al Crimeei), a te strAduiesti, Med a precu-peti energja, forts si puterea, pentru terminarea arderii varului, a transportului pietrelor si a celor-lalte inalte slujbe (imperiale otomane) necesare. $i sa fad eforturi maxime si sA dovedesti cea maimare atentie pentru indeplinirea acestor slAvite porunci. (Scris) la 27 Zilhicce, (anul) 1114 H.****

* Mubasirii (la sg. miibilsir, iar la pl. mabilsirler) erau persoane trimise (de la Istanbulin diverse provincii ale Imperiului otoman) de catre sultan sau marele vizir pentru a duce porunciscrise adresate unor demnitari otomani locali si a supraveghea indeplinirea acestora. Era oinsarcinare provizorie. Dupa executarea misiunii, mubasirii se intorceau la Istanbul pentni a raportasi primeau apoi alte misiuni (unii dintre ei erau avansati in diverse functii din administratiaotomanfi).

** Bostangiii (la sg. bostana; la pl. bostanalar) erau slujitorii imperiali otomani inar-mati care lucrau in gradinile palatului sultanal si erau folositi in diverse servicii de munca, pazA siinsotire in palat si in imprejurimile acestuia. 0 parte din bostangii il insoteau pe sultan la vanA-toare sau in alte deplasari. Erau platiti din vistieria statului otoman. Comandantul lor era denumitbostanabast (cApetenia bostangiilor). El era un personaj foarte important in Imperiul otoman. Inlimba turck bostana = gradinar. Aceasta denumire reflectä, deci, sarcina lor initialä.

*** Bina emini (intendentul constructiei) = funclie provizorie acordata de autoritatileotomane centrale unei persoane de mare incredere pe durata construirii unei clAdiri de mareimportantA pentru Poarta. Era dispunzAtor de problemele de contabilitate, precum si de procurareasi evidenta materialelor de constructie, uneltelor si lucrAtorilor. Faptul ca (pentru construireacetatii Yeni Kale) in aceastA functie a fost numit fostul comandant al bostangiilor din Istanbul(sabrka Istanbul Bostancrbasr) aratA mares importantA acordatA de catre conducdtorii otomaniviitoarei fortarete.

'0*** 14 mai 1703.www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

INFORMATH ISTORICE DINTR-0 COLECTIE INEDITADE DOCUMENTE OTOMANE DIN 1737:

TELHISAT-I SADRAZAM MUHSINZADE CELEBIABDULLAH (RAPOARTELE MARELUI VIZIR

MUHSINZADE CELEBI ABDULLAH PAA)

NAGY PIENARU

Aceasta colectie (munfeat) cuprinde rapoarte (telhis-uri) adresate demarele vizir Muhsinzade Abdullah Pap (augustdecembrie 1737) sultanuluiMahmud I (1730-1754).

Aceste rapoarte vizirale sunt conservate intr-un volum unic la BibliotecaSaleymaniye fondul Biblioteca Esad Efendi, nr. 2 238. Titlul scurt al colectieieste Telhis mecmuast (colectie de rapoarte). Volumul cuprinde 139 foi numero-tate, fiecare foaie cuprinzand cite 11 randuri pe fa i verso. in catalogul Biblio-tecii in care se pastreaza colectia se indica titulatura lucrarii sub forma: Telhisat-idarer al lui Muhsin-zade celebi Abdullah Pa§a i ca opera include infonnatiiprivind Rumelial.

Volumul cuprinde rapoarte care au fost copiate in vremea sultanului Mah-mud II (1808-1839). Din acest motiv nu putem face precizari de natura diplo-matica. Scrierea copiatorului este de tip talik (cu o grafie mai elaborata), dareste greu de crezut ca a pastrat tipul initial de scriere. Copiatorul a executatlucrarea sub comanda qi din acest motiv a incercat pung in evidentatile de scrib, realizand un model de maiestrie grafica. Semnele diacritice lipsescin rare cazuri. Inexistenta unor prescureari uzitate in scrierea sub presiunea tim-pului, ca in cazul intocmirii unor rapoarte urgente adresate sultanului, ne indrep-tatesc s consideram ca foarte probabila o interventie a copiatorului in stiluloriginal al redactarii initiale. Deci rapoartele vizirale pe care le prezentam nusunt originalele trimise de marele vizir catre sultan i nici copiile care se conser-vau in arhiva viziratului. in mod normal rapoartele vizirale catre palatul imperial

I Noi am consultat acest munpat dupa microfilmul manuscrisului stambuliot, aflat laArhiva Nations lä Centralä Bucuresti, Documente turcesti microfilme, rola II, cadrele395-532. Telhisat-i sadrazam Muhsinzade celebi Abdullah Pasa este indicat in Ghidul micro-filmelor. Documente din arhivele strifine, vol. III, D.G.A.S., Bucuresti, 1976, p. 117.Documentele din Tunis sunt clasificate in acest volum de Gemil Tahsin.

Studii i materiale de istorie medic", vol. XV, p. 85-96, 1997

sA-§i calitA-

PAW

www.dacoromanica.ro

86 Nagy Pienaru 2

trebuiau sa cuprinda sigiliul marelui vizir si un semn distinctiv al sefului rapor-torilor (telhisci aga sau telhisi aga) din cancelaria marelui vizir (bab-i asali)2.

Sub aspect diplomatic telhisurile din colectie au un caracter aparte, decorespondenta speciaYa cu sens unic, in care expeditorul este marele vizir, iaradresantul este sultanul. Spre deosebire de firmane al caror intitulatio (unvan)este deosebit de bogat, telhisurile din aceasta colectie au o formula simpla deadresare. Majoritatea incep variabil, cu ,Fevketlii (Prea Generosului), ,FevketlaEfendim (Prea Generosului meu Domn) sau Kerdmetlii (Prea Puternicului).intalnim i o forma ceva mai elaborata sub forma: ,Sevkellii Kerdmedii velinime-tim Efendim Padi.yahum hazretleri (Prea Putemicului, Generosului si Binefaca-torului, excelentei sale Domnului meu Padisahului).

Actele din colectie sunt dispuse in general in ordine cronologica si acoperaintervalul de timp de la nurnirea lui Muhsinzade Abdullah Pasa in dregatoria demare vizir (5 august 1737), moment in care acesta indeplinea sarcina de coman-dant sef (serasker) al zonei Bender (Tighina), pana la inceputul iernii 1737/1738.0 exceptie ii constituie un document din (1)128 1111716 care cuprinde lista decheltuieli ocazionate de razboiul de la Varadin3. Rapoartele datate cuprind ele-mente cronologice care indica decadele lunii (I evail; II eveisit; III evahir),inceputul (giirre), mijlocul (muntasaf) i sfarsitul lunii (se/h) i ziva din sapta-mana. Anul hegirei, and este mentionat, este indicat sub forma scurta prinscrierea sutelor, zecilor i unitatilor anilor hegirei. Locul de emitere (be-makam-i)al rapoartelor lipseste, dar el poate fi dedus din continutul lor. in marea lormajoritate, rapoartele au fost elaborate in Basarabia i nordul Dobrogei. Volu-mul nu cuprinde rapoarte din intervalul sosirii lui Muhsinzade Abdullah Pasa laIstanbul si momentul mazilirii acestuia (19 decembrie 1737).

Desi autorul acestor rapoarte, Muhsinzade Abdullah Pasa, a fost o per-sonalitate activa in viata politic, militara si diplomatica din Imperiul otomandin prima jumatate a veacului al XVIII-lea, totusi, este putin cunoscut in istorio-grafia de specialitate4. Muhsinzade Abdullah Pasa era de etnie arab, fiul unuibogat negustor, Muhsin Celebi, originar din Alep. Ridicfindu-se prin calitatipersonale, a ocupat inalte dregatorii militare atat in segmentul oriental cat si incel occidental al Imperiului Otoman. Trebuie specificat ca viitorul mare vizirera un cunoscator al frontierei nordice. in perioada toamna 1727 primavara

2 Pentru o analizA detaliatA a funclionarii birourilor marelui vizirat (Bab-i Asafi), a diver-sitaiii de rapoarte (tends) §i organizárii raportorilor (telhisci sau telhisi) vezi Cengiz Orhonlu,Osmanli Tarihine Aid Belgeler. Telhisler. (1597-1607), (Documente privind istoria osmanilor.Rapoarte, 1597-1607), Edebiyat Fakultesi Basunevi, Istanbul, 1970, p.

3 Arhiva NationalA Centralä Bucuresti, Documente turcesti microfilme (in continnareA.N.C.-B., Doc. turcesti), rola II, cadru 414: yiiz yirmi seldz senesinde vald Varadin seferiniinmasrafi".

4 In mod surprinzátor, in mafile enciclopedii (Islam Ansiklopedisi §i Encyclopédie deI is/am), vocile membrilor familiei Muhsinzade lipsesc. Vezi si nota 43.

-

www.dacoromanica.ro

3 Colectie ineditA de documente otomane 87

1728, in calitate de beilerbei de Rumelia, Muhsinzade Abdullah Pasa a actionatin perimetrul otoman din nordul gurilor Dunarii pentru stingerea revoltei prinu-lui pretendent Adil Ghirai si al tatarilor nogai5. La un an dupa revolta luiPatrona Halil, deci in 1731, &and indeplinea functia de sef (aga) al ienicerilor afost implicat intr-o tentativ5 de revolta a corpurilor de ieniceri din Istanbul. Dinacest motiv a fost mazilit i transferat in postul de valiu de Adana'. Inainte deincheierea pacii cu Iranul (vara 1736), otomanii pregatindu-se pentru un razboi,la frontiera nordica, cu Rusia, probabil in pritnavara 1736, Muhsinzade AbdullahPasa a fost numit la paza (serasker) cetatii Bender (Tighina). Aici s-a deplasatinsotit de fiul sàu, Mehmed7. Dupà scurta cariera de mare vizir, acesta a in-deplinit misiuni militare in calitate de muhafiz i valiu la Salonic, Inebahti(Lepanto/Negroponte), Bender, Hotin si Ozü (Oceakov), unde va reveni dupa ointrerupere in 17568.

In conformitate cu primele rapoarte trimise din Basarabia la Istanbul,Muhsinzade Abdullah Pasa a fost onorat" aerefresein) cu primirea caftanului(hil'at) i sigiliului viziral in ziva de joi 9 august 1737, la Bender9. Deci inaceasti zi Muhsinzade Abdullah Pasa a preluat efectiv sefia viziratului, careimplica de fapt in situatia din acest moment, sarcina militara supremA de coman-dant al trupelor otomane de la frontiera Dunarii si de la frontiera nord pontica.Imediat noul vizir s-a deplasat in sudul Dunarii si dui:4 o inspectie a regiunii

stabilit cartierul general la Babadag. Prin pozitia strategica a acestui orasdobrogean, de unde au fost emise majoritatea rapoartelor din colectie, marelevizir avea posibilitatea de a urmari mai indeaproape atat confrunthrile militaredin Bosnia, Tara Romneasc i nordul Warii Negre cat si evolutia tratativelortrilaterale de la Nemirov. Datorità situatiei exceptionale in care se afla statulosman, primele masuri adoptate de Muhsinzade Abdullah Pasa au fost de naturaorganizatoric5. In postul de aparkor al Benderului a fost instalat fostul valiu deAnatolia, Ali Pasa. in punctele strategice de la linia Dunarii si de la frontiera dinBosnia au fost concentrate forte suplimentare. Cevher Aga, care racea parte dinsuita sa, a fost trimis cu unitati de voluntari cu simbrie in Tara Romaneasca. In

5 Mg& celebizade Ismail Asun Efendi, Tatih in Cronici turcefti privind fdrile romane.Extrase, vol. III, sfcirfitul sec. XVIinceputul sec. X/X, ed. Mustafa A. Mehmet, Edit. Academiei,Bucuresti, 1980, p. 251-252.

6 * * * Mufassal Osmanlz Tarihi (Istoria amanuntita a otomanilor), Istanbul, 1958, p. 2 475.7 Viata i activitatea lui Muhsinzade Mehmed Pasa a fost subiectul tezei de doctorat al

japonezului Yuzo Nagata, Muhsinzade Mehmed Pafa ye Aycinhk Muessesesi (Muhsinzade MehmedPasa i Institutia Ayanatului), Tokyo, 1976. Muhsinzade Mehmed Pass care si-a facut uceniciaalrituri de tatAl sAu in foste teritorii romfinesti (Basarabia i Dobrogea) si al cfirui destin a fost maistrans legat de istoria lArilor romane, a ocupat dregAtoria supremA de mare vizir in doua randuri:intre martie 1765septembrie 1768 si noiembrie 177Iaugust 1774.

8 Yuzo Nagata, op. cit., p. 13-15.9 A.N.C.-B., Doc. turcesti, rola II, cadni 396: mah-i rebi al-ahirenin onbirinci pencfembe

gana sahrayt Bender'de ferefresan yarad idab"...

§i-a

www.dacoromanica.ro

88 Nagy Pienaru 4

acelaqi raport in care se relateaz5 situatia fostului mare vizir Mehmed Paa(,, vezir-i azarn-i sabqk Mehmed Pa.ya...') sunt trimise la Istanbul §tiri asupra pro-punerilor otomane in privinta articolelor armistitiului (musdliha maddesi")10.

Fostul mare vizir ii lAsase motenire lui Muhsinzade Abdullah Paa nunumai o situatie militar5 dezastruoasa, dar qi o conjunctura diplomatic5 compli-catà. In primavara anului 1737, otornanii se preg5tiser5 pentru o riposta militar5contra Rusiein, atitudine la care sultanul fusese impins prin jocul diplomatic alambasadorilor Angliei, Frantei i Austriei. De deplasarea unor unit5ti militare dela frontiera occidentalà, dinspre Bosnia spre frontiera pontic5, ceea ce a dus laslabirea securilatii la frontiera vestic5 i la transformarea Dobrogei intr-un bas-tion fortificat, in care fuseser5 concentrate trupe din diverse regiuni, munitii ifuraje, considerate ca necesare in vederea desraurarii fazboiului de recuperarecontra Rusiei, a profitat Austria care a tergiversat adoptarea unei pozitii dare indiferendul dintre Rusia i Imperiul otomant2. Dezintegrarea sistemului otomande aparare dinspre Occident a permis Austriei s5 organizeze o ofensiva militarasurprinz5toare pe dou5 directii spre Bosnia i spre Tara Romaneasc5 §iMoldoval3. Noile achizitii teritoriale au permis Austriei sa"-i modifice radical

'° Silahdar Mehmed Pasa, mazilit la 5 august 1737, a fost numit in paza cetatii Airiboz,Ibidem, rola II, cadru 398.

'1 O. Gökbilgin, D. Desaive, Le Khanat de Crimée et le campagnes militaires de l'EmpireOttoman, fin du XVI1e et debut du XVIII' siecle (1687-1736), in C.M.R.S.", 11(1), 1970, p.110-118. Otomanii doreau sa recupereze Cetatea Azov (Azak) pierduta in 1736 in urma primeiinvazii rusesti asupra litoralului nord pontic.

12 Diplomatia austriaca a intoxicat cercurile conducatoare otomane cu ideea, care a capatatmulti adepti pe malurile Bosforului, ca Ausfria va indeplini un rol de intermediar, binevoitor, inconflictul dintre Imperiul Otoman si Rusia. 0 dovada a ineficacitatii sistemului de infonnatiiotoman il reprezinta faptul ca desi Inca din ianuarie 1737 Austria semnase o conventie militara cuRusia (Veniamin Ciobanu, Les Principautés Roumaines et la politique européenne (1699-1815),Edit. stiintifica si enciclopedica, Bucuresti, 1984, P. 42), totusi marele vizir si varfurile palatuluicredeau in declaratiile formale ale internuntiului von Talmann. Informatiile trimise din TaraRomaneasca si Moldova privind intentiile mascate ale austriecilor nu au avut ecou la Poarta. Dupe.'un izvor contemporan (Cronica Ghiculestilor. Istoria Moldovei Intre anii 1695-1754, ed. N.Camariano, A. Camariano-Cioran, Edit. Academiei, Bucuresti, 1965, p. 359): atunci s-au adeve-rit vorbele lui Grigore Voda, care spusese de mult Porlii otomane despre viclenia si scopurileimparatului Austriei, care s-a aratat in loc de mijlocitor al pacii, dusman, chipurile ca sa vicle-neasca Poarta sa primeasca pacea dupa vederile rusilor".

13 Desi a declarat razboi Imperiului Otoman la 6 iunie, Austria nu a inceput ostilitatiledecal la 12 iulie cand a atacat pe intreg aliniamentul, din Moldova pana in Bosnia, veziMemoirs secrets de la guerre de Hongrie pendant les campagnes de 1737, 1738 et 1739, par le Comtede Schmettau, Francfort, 1771, p. 1-2. tri acest interval Poarta nu a luat masuri eficace de apararea tarilor romfine. Spre linia frontului care se profila au fost trimise cateva piese de artilerie iarConstantin Mavrocordat a primit ordinul de a construi un pod de vase peste Dunare intre Rusciuksi Giurgiu pentru armatele otomane; stire din 20 iunie 1737 din Istanbul, Hurmuzald, Documente,vol. I, supliment 1, doc. D.CCXXXIII, p. 503. Credem ca intrarea Austriei in ritzboi a fost grabitiftde avansul rapid si usurinta annatei ruse in cucerirea Oceakovului la inceputul lunii iulie 1737 catsi de masivele pierderi umane suferite de otomani, Cristoph Hermann Manstein, Memoirs historiquespolitiques et militaires sur la Russie, depuis l'annee 1727 jusqu 'a 1744, Paris, 1771, p. 209.

www.dacoromanica.ro

5 Colectie ineditg de documente otomane 89

pretentiile" si sà incerce, in conjunctura in care otomanii luptau pe dou5 fi on-turi, s5 obtin5 intr-o pozitie avantajoasà, o legitimare juridic5 printr-un tratatbilateral cu Imperiul otoman, sau trilateral cu participarea Rusiei.

Dup5 cum rezult5 din aceste rapoarte inedite, in cursul viziratului luiAbdullah Pasa a existat o puternica presiune diplomatic5 concentric5 si simul-tan5 asupra cercurilor politice decizionale din Imperiul otoman din parteaAngliei, Frantei si Olandei, ca Turcia s5 initieze o diversiune contra Austrieiprin lansarea in spatele frontului dunarean a fiului lui Francisc Rákóczi, IosifRikOczi. Aceste interventii s-au produs insa tardiv, deoarece sultanul Mahmud Ipregatise logistic in primavara anului 1737 un razboi ofensiv cu Rusia pentru arecupera pierderile din anul 1736 in regiunile nord-pontice. Faptul c5 marelevizir Muhsinzade Abdullah Pasa a fost initiatorul afacerii Josif Rákóczi", incare s-au implicat in mod deschis Ibrahim Muteferikka si aventurierul francezAhmed Pasa Bonneval si in spatele carora s-au aflat ambasadorii Frantei,Marchizul Louis Sauveur de Villeneuve, Angliei, Sir Everard Fawkener si alOlandei, Cornelius Calkoen, este consemnat cu numeroase am5nunte si inrapoartele trimise de cei 3 diplornati. Aceste rapoarte confirm5 c5 din prima-vara 'Dana' in toanma anului 1737, in vreme ce ambasadorul Frantei s-a aflat laIstanbul15, ceilalti doi, in speta ambasadorul Angliei si al Olandei s-au asezat inDobrogea de nord, la Babadag, care a devenit pentru citeva luni centrul politicsi diplomatic al intregii imp5r5tii otomane. insusi sultanul Mahmud I, inainte demartie 1737, s-a deplasat in zona gurilor Dun5rii. Din Babadag, la 2 martie1737/29 sevval 1149; 3-12 martie/evail zilkade 1149; 17 martie 1737/15 zilkade1149; 8 aprilie 1737/2 zilhicce 1149; 12-21 aprilie 1737/evasit zilhicce 1149,sultanul a adresat mai multe firmane dreg5torilor s5i de la linia Dunarii in vede-rea facilitarii concentrarii trupelor otomane pe sesul de la Isaccea. Aici, Mahmud I

14 In primavara 1737 in vreme ce otomanii cereau restituirea Belgradului si Banatului,insotita de o despggubire de 10 milioane florini, austriecii reclamau doar rectificari minore degranità atm Principatele romane, V. Mihordea, Contributii la istoria pticii de la Belgrad,Craiova, 1935, p. 4-5. Lisa la Congresul de la Nemirov austriecii au incercat, maximal, sa oblinacedarea Tarii Romanesti pang la Dambovita, care umia sg fie granita, sau cel pulin pana la Arges(Hunnuzaki. Fragrnente, vol. V, p. 64); se pare cd ar fi vrut si Moldova (N. Iorga, Acte i frag-mente cu privire la istoria romanilor, vol. I, Bucuresti, 1895, p. 348); cedarea unor teritorii intinsecu cetatile Vidin, Nis, Bosnia, etc. (Hurmuzald. Fragmente, vol. V, p. 65); o despagubire derazboi de 20 milioane florini (N. lorga, op. cit., I, p. 347 si Hunnuzaki. Documente, vol. I,Supliment 1, p. 509).

15 In politica orientald a Fran lei, atat cardinalul de Fleury cat si secretarul de stat in aface-rile strgine, Chauvelin, erau partizanii luptei totale contra Austriei. Se dorea manevrareaotomanilor contra Austriei, dar fags se incheia o alianta scrisa i formala cu Poarta. V. Mihordea,op. cit., p. 8. Penetralia Rusiei in Marea Neagrg si accesul liber al navelor rusesti prin stramtoripuneau in pericol interesele franceze din Mediterana Orientalg. Franta urmgrea tin dublu obiectivinfrangerea completg a Austriei i limitarea ascensiunii Rusiei in bazinul pontic prin organimreaunei ofensive surprinzgtoare a Suediei asupra Petersburgului.

www.dacoromanica.ro

90 Nagy Pienaru 6

impreuna cu suita sa rezida Inca inainte de ultima decada a lunii mai 173716.Dqi ulterior suveranul osman a revenit la Istanbul, la Babadag a lamas ih con-tinuare marele vizir, Silahdar Seid Mehmed, predecesorul lui Ab'dullah Pa§a.Dupà rapoartele ambasadorului Olandei, Cornelius Calkoen, trimise la 26 mai19 iunie, din Babadag, marele vizir se afla in aceasta localitate impreuna cuambasadorul englez17. Se credea ca. la 5 iunie 1737 tabara turceasca va treceDunarea pe la Isaccea. insa planul otoman de a deschide un conflict militar doarcu Rusia pentru recuperarea cetatii Ozii (Oceakov) a fost anihilat de surprinza-toarea ofensiva austriaca in Bosnia, Tara Romaneasca qi Moldova. in acest con-text, and la Nemirov trebuiau sa' debuteze, dupà amanari succesive, tratativeletrilaterale dintre Turcia, Austria i Rusia, Mahmud I, pentru redresarea situatieide la frontierele dunarene, 1-a pomovat ca mare vizir pe experimentatul militarAbdullah Pap. Acum a redevenit actual proiectul de a se creea o diversiune incoasta Austriei. Se spera ca in jurul lui Josif Rákóczi se vor ralia gruparilenobiliare ungurqti care manifestau atitudini antihabsburgice.

Dupa un raport inedit din 29 noiembrie 173618 adresat din Istanbul de SirEverard Fawkener consilierului regal Horatio Walpole fiul Printului Rákóczi asosit la rqedinta tatalui sau la Rodosto, la Marmara. El a debarcat de pe o navafranceza la Gallipole".

Sultanul Mahmud I, considerat in istoriografie ca un suveran papicdeosebit de precaut, a amanat aplicarea planului antiaustriac datorita spectru-lui periculos pentru otomani de a lupta simultan pe douà fronturi cu inamici pu-ternici pada dupa asigurarea succesului contraofensivei turcqti in Bosnia,Tara Romaneasca qi Moldova i cand se conturase cu claritate, posibilitateaincheierii unui acord separat cu Moscova, iar Po Ionia oferise garantii de neutrali-tate. Mare le vizir Muhsinzade a utilizat dosarul afacerii Rákóczi" pentru a creadelegatiei otomane trimisa la Nemirov un avantaj diplomatic in tratativelesecrete cu emisarii austrieci.

Inca din cursul lunii aprilie 1737 fusese trimisa la nordul gurilor Dunarii laOceakov (Ozii) o delegatie compusa din ministrul de externe (reis iil-kuttab)Mustafa Efendi, eful cancelariei de jurnalieri (basruznamceci), Mehmed Emni

16 Documente turcesti privind istoria Romemiei, vol. I, 1455-1774, ed. Mustafa A. Mehmet,Edit. Academiei, Bucuresti, 1976, doc. 217, p. 224-225; doc. 218, p. 225-226; doc. 219,p. 226-227; doc. 220, p. 227-228; doc. 221, p. 228-230; doc. 222, p. 230.

17N. Iorga, Stiri despre veacul al XVIII-lea in ferile noastre dupd corespondente diploma-rice striline, I, 1700-1750, extras din Analele Academiei Romane", Seria II. Tom XXXII,Memoriile Sectiunii istorice, 1909, p. 33.

18 Sir Everard Fawkener, ambasadorul Angliei care consilierul Horatio Walpole: "The Sonof Prince Ragotzki is arriv'd at the residence of his late Father at Rodosto, upon the Propontis.He debarked from a French Vessel at Gallipoly". (Public Record Office, State Papers Foreign,Turkey, dosar 97/28, f. 271). Multumim i pe aceasa cale domnului Paul Cernovodeanu care cuamabilitate ne-a pus la dispozitie aceastii Vire.

si

si

www.dacoromanica.ro

7 Colectie ineditS de documente otomane 91

Bey, seful biroului de corespondent5 al viziratului (sadaret mektupcusu),Mehmet Ragib Efendi i secretarul armasilor (sildhdarlar ketibi), Said MehmedEfendi. Datorita atitudinii Austriei, care dorea s5 inceap5 tratativele de pe pozitiide fort:5, cat si a intarzierii deliberate a sosirii plenipotentiarilor rusi, convorbi-rile de la Nemirov au debutat la 16 august 1737, deci la 10 zile dup5 promova-rea lui Muhsinzade Abdullah Pasa ca mare vizir. in acel moment, in tab5raviziral5 de la Babadag, conform raportului trimis la Istanbul, continuau s5rezideze ambasadorii Angliei i Olandei"19. Din perioada imediat urm5toaredeschiderii convorbirilor de la Nemirov, dateaz5 raportul viziral adresat sultanu-lui, in care pentru prima data sunt mentionate presiunile diplomatice pentruinstalarea fiului lui Francisc Rákóczi pe tronul regatului"20. Dup5 raportareaunor date privind deplasarea la Tulcea21, a situatiei din zona Vidinului22, alcarui aparator, vizirul Ivaz Mehmed Pap trimisese o scrisoare printr-un emisarla Babadag cu stiri despre operatiunile contra Austriei si sosirea flotei Dunárii inpartile Isaccei23, marele vizir Muhzinzade Abdullah Pasa revine asupra misiuniiambasadorilor Angliei, Sir Everard Fawkener, si al Olandei, Cornelius Calkoen,care rezidau Inca la Babadag i intentionau sa piece la locul tratativelor"24. inleg5tur5 cu tratativele de la Nemirov, intr-un raport viziral, trimis probabil inultima decad5 a lunii august, in telhis se mentioneaz5 un acord preliminarincheiat intre ambasadori in ziva de 19 august 1737 (rebi dl-ahmtnn yirinibirincigiiniinde) s-a comunicat suveranului osman despre o scrisoare primita prinintermediul translatorului divanului vizir de la delegatii otomani, in leg5tur5 cunecesitatea acordarii unor noi scrisori de acreditare i plenipotentiare acestora,cat si a unor dispozitii oficiale in vederea incheierii conventiei cu delegatii Rusiei(Mosvov) §i Austriei (Nemge)25. in incheiere se mentiona sosirea la Babadag alui Ragib Efendi, care era practic seful delegatiei otomane in tratativele cu inter-nuntiul Austriei, baronul Leopold von Talmann26, probabil pentru a primi noiinstructiuni. Pretentiile teritoriale ale Austriei i Rusiei dep6seau plenipotentele

19 A.N.C.-B., Doc. turcesti, rola II, cadru 399: Babadaginda meks iizere olan Ingiltere yeFelemenk elvileri"...

29 Ibidem, rola II, cadru 405: bundan akdem Nalktran ok1unun kiralikim teslimzitnuretinde"...

21 Ibidem, rola cadru 412-413.22 Ibidem, rola II, cadru 417 ...hala Vidin muhafizt vezir ( Ivaz)Mehmed Pasa laillarzmn

mektubu kaimesi varzd olub..."23 Ibidem, rola II, cadru 419: Isakgi tarafina Tuna sefineleriyle geliir iken..."24 Ibidem, rola II, cadru 431: heila Babadakinda ikamet iizere olan Ingiltere ye Felemenk

elcileri mahall-i miikalemeye gidecekleri. Pentru aceasta intentie nerealizata vezi i cadru 507.25 Ibidem, rola II, cadru 477: Murahhas efendiler bu defa divan terciitnan yechyle meAtub

ye kaimeleri ye maceddeden iktiza ruhsatname miisveddesi ..."26 Inca de la inceputul secolului al XVIII-lea von Talmann a delinut functia de rezident impe-

rial la Istanbul. In aceastd calitate a participat la negocierile comerciale otomano-habsburgice din1704. Datoritii experientei acumulate in februarie 1732 a fost ridicat de la rangul de rezident impe-rial la Istanbul la cel de internuntiu, Cristina si Costin Fenesan, Doudi documente osmane privindcomerful austro-turc in Banat i Moreea (1722-1734), in Tibiscus", vol. 5,Timi§oara, 1978, p. 217.

II

www.dacoromanica.ro

92 Nagy Pienaru 8

acordate initial, de sultan si marele vizir, delegatiei otomane. Pentru a face maiflexibila Austria, din initiativa marelui vizir Muhsinzade Abdullah Pasa,a fostorganizat5 o contraofensiv5 in Bosnia si Tara Romaneascä si s-a incercat simul-tan punerea in aplicare a planului de a se creea dificulfati in spatele inamicului.intr-un raport nedatat, dar probabil anterior datei de 27 august aceast5 datafigureaz5 in raportul imediat urmsator27 marele vizir il informa pe sultan ea'asupra sa se exercitau presiuni de ambasadorii Angliei si Olandei ca si ambasa-doml Frantei, care au aversiune fat5 de austrieci si moscoviti, si care au declaratde ce nu sunt utilizati in astfel de vremuri Humbaracibasi si fli lui RikOczioilu.Acestea au fost in repetate randuri spuse de dragomanii ambasadorilor". Prinintermediul lui Ibrahim Muteferikka (Basmaci Ibrahim Efendi), Ahmed BonnevalPasa (Humbaracibayi Ahmed) ceruse marelui vizir ca prin decizia sa fiul r5po-satului rege Rákóczi, care se afla acum la Tekfurdag ssa fie introdus printreunguri si s`a pricinuiasc5 o mare revolta in tara austriac5". In incheiere, marelevizir cerea emiterea unui firman imperial (ferman-i hiimayiin) pentru aducerealui Humbaracibasi, cu o zi mai devreme in tabàra oastei imperiale, pentru dis-cutarea acestor probleme28.

Pe lang5 faptul c5 porecla de Tipograful (Basmaci) intrase si in circuitulcancelariei otomane, acest raport dezvMuie partea cea mai putin cunoscut5 dinactivitatea de dreg5tor de stat si diplomat a lui Ibrahim Muteferikka, anumeimplicarea lui direct5 in afacerea RakOczioglu". Originar din Transilvania,vorbitor al limbii maghiare, cunoscut doar sub numele islamizat, IbrahimMuteferikka a fost in relatii deosebit de apropiate cu fostul principe al Transil-vaniei, Francisc Rákóczi II in perioada in care ultimul s-a aflat in Imperiulotoman ca refugiat (1717-1735). In 1720, dupà indeplinirea unor misiuni diplo-matice la Vicna si Belgrad, sultanul Ahmed III 1-a numit ceaus imperial si ofiterde leg5tur5 pe lang5 Francisc Rákóczi, cu misiunea de a-1 supraveghea pe acestacat si numeroasa sa suit5 maghiar5 gazduit5 la Rodosto. In aceast5 calitateIbrahim a adresat la 24 august 1720 (19 sevval 1132) o cerere (arz) serviciuluicontabilit5tii centrale de a fi renumerat in luna respectiv5 cu suma ce i se cuve-nea de 1 800 akcele. Solicit 5ri similare au fost adresate la 26 noiembrie 1720(25 muharrem 1133); 14 decembrie 1720 (13 safer 1113); 22 februarie 1722 (23rebi-ul-ahir 1134); 6 iunie 1722 (21 saban 1134); 29 decembrie 1727 (15 cfimaziiil-evvel 1140); 1 aprilie 1731 (23 ramazan 1143); 18 noiembrie 1731 (18 ciimaziiil-evvel 1144); 18 februarie 1732 (21 saban 1144)29.

Cat de apropiate au fost relatiile dintre Ibrahim Muteferikka si familia luiRákóczi II sunt semnalate de ultimul in scrisoarea sa de adio, elaborat5 cu putintimp inainte de producerea decesului s5u (aprilie 1735). Francisc Rákóczi reco-

27 A.N.C.-B., Doc. turcepi, rola 2, cadrul 484-485. Raportul este datat miercuri 27 august1737 (mitnazi iil-evvel geirre ceharsernbe gana) i se referä la activitatea hanului f5tar MengliGiray, aflat dincolo de Durfare, in Basarabia cu misiunea de a recupera cetatea Ozii (Oceakov).

28 midem, rola 2, cadru 482-483. Raport in curs de publicare in Revista istoricr, I. VIII,1997, nr. 7-8.

29 Maria M. Mravkova, A Rah:dui emigració Törbkországban. T6rök i ratok a szófiaiNemzeti Kcinyvtar Orientalisztikai Osztályanak anyagaban, in Százodok", 1976, nr. 6, p. 1 121-1 130.

www.dacoromanica.ro

9 Coleclie inedità de documente otomane 93

manda bunavointei marelui vizir Hekimoilu Ali pe toti prietenii s5i care-1 urma-ser5 in refugiul din Imperiul otoman, pe dregatorii turci pusi in slujba sa si sedpraecipue Ibrahim Effendi, meum fidelissimum Interpretem; Deus omnipotensrecompenset pretiosissimus suis benedictionibus in me effitsa facta", adic5 inmod special pe interpretul meu fidel Ibrahim; fie ca Dumnezeu atotputernic s5-1recompenseze pentru binefacerile sale fat5 de mine"30.

Dup5 moartea lui Rákóczi II, aceast5 scrisoare impreuna cu alte docu-mente au fost trimise la Istanbul unde au f s t aduse pentru m rele viiir deIbrahim-Effendi Dragoeman ou Interp e du Prince a la Port . 0 luna maitarziu asa cum rezultà din scrisoarea lui Mike elemen d n 17 mai 17 5

din Rodosto/Tekirdai marele vizir 1-a tr'm's pe Ibrahim Muteferikka la refu-giatii kuruti pentru a se ocupa din nou de problemele lor curente3t. Afectiun alui Ibrahim Muteferikka pentru Francisc Rákóczi a fost transferata asupra fiuluiacestuia, Iosif Rákóczi. Ibrahim Muteferikka a f5cut parte din grupul numerosde oameni politici otomani i occidentali, care au depus eforturi st5ruitoarepentru aducerea lui Iosif Rákóczi in Imperiul otoman si promovarea lui ca regeal Ungariei si principe al Transilvaniei".

Adept al ideilor reformatoare, apropiat prin afininifati politice de marelevizir Damad Ibrahim Pasa (1718-1730), de diplornatul Mehmed Efendi, cunos-cut sub numele de Yirmisekiz celebi (trimis ca ambasador in Franta in 1718) side fiul acestuia Sa'id Efendi care 1-au sprijinit in deschiderea unei tipografii laIstanbul (1727), Ibrahim Muteferikka simultan cu aceastA activitate culturala adesfasurat i o intens5 activitate po1itic i doplomatica. Sub influenta luiAhmed Pasa Bonneval, cunoscut sub cognomenul Humbaraci Pasa, IbrahimMuteferikka considera Rusia si nu Austria ca principalul inarnic al Turciei32.

30 Hopp Lajos, La civilisation de la Turquie vue par Kelemen Mikes chambellan du PrinceRakóczi, in vol. Tark-Macar Whir rnanasebelleri i,cigi altinda IL Rakóczi Ferenc ye macar

sempozyumu (31 Mayis-3 Haziran 1976) Istatthul Universitesi, Edebiyat Fakaltesi/Symposium on Rakaczi Ferenc 11 and the hungarian reftigees in the light of turco-hungarian cul-tural relations (31 May-3 June 1976) University of Istanbul, the Faculty of Lettres, Istanbul,1976, p. 146.

31 /bide rn.32 Contele Alexandre de Bonneval, islamizat inainte de 1731 (firmanul sultanului in carac

tere arabe a fost publicat de B. Nedkov, Osmanoturska diplomatika i paleografia, vol. 2, Sofia,1972, p. 73-74) sub numele de Ahmed Pasa, desi a contribuit la victoriile otomanilor contraAustriei, modernizand sistemul militar otoman, torusi considera Rusia i nu Austria principaluladversar. Prieten apropiat al francofilului Said Efendi, Ahmed Pasa a contribuit la dezvoltarea in-fiuentei franceze la PoartA. Heinrich Benedik, Der Pascha-Graf'Alexander von Bonneval,1675-1797, GrazKöln, 1959, p. 100, indica' srarsitul anului 1737 ca moment al apropierii intreIosif Rakoczi si Ahmed Pasa. Pentru relaiiile dintre aceste 2 personaje vezi Septime Gorceix,Bonneval Pacha et le jeune Rákóczi, in vol. Mélanges offeris a M. Nicolas lorga par ses amis deFrance et des pays de langue frangaise, Paris, 1938, p. 341-363. Datoritä impreciziei izvoarelorotomane nu am putut stabili dacd Ahmed Pasa a fost indepArtat din Istanbul si mazilit laKastamonu in urma victoriilor austriece din vara 1737 sau datoritA esecului tentativei lui IosifRakóczi. Pentru ultima variantA (1738) opteazA editorul Newt Cagatay al cronicarului MustafaNuri Pap, Netayic iil-vukiiat. Kurumlari ye iirgiitleriyle Osmanli tarihi, ed. III, vol. III IV,Ankara, 1992, p. 331.

nallte-cileri,

www.dacoromanica.ro

94 Nagy Pienaru 10

Din acest motiv implicarea lui Ibrahim Muteferikka in afacerea Rikóczioglu"pare destul de surprinz5toare, dar ea poate fi descifrata prin conditiile momentu-lui din vara anului 1737. in acest nou context international din 1737 sultanulMahmud I 1-a trimis in misiune pe Ibrahim Muteferikka la Palatinul de Kievpentru negocieri in leg5turä cu tratatul cu Polonia33, pentni a obtine avantaj depozitie in tratativele purtate la Nemirov simultan cu Rusia i Austria. La intoar-cerea din misiune Ibrahim Muteferikka, s-a intilnit in Dobrogea de nord cumarele vizir Abdullah Pa§a cat i cu ambasadorii Angliei i Olandei. Cu sign-ranta cu acest prilej diplomatul osman, care era unul din principalii promotori aialiantei turco-franceze contra Rusiei, a intervenit la marele vizir in favoarea luiIosif Rákóczi.

in conformitate cu un raport al Marchizului de Villeneuve la 20 septem-brie 173734, deci la scurtä vreme dup5 trimiterea raportului lui Abdullah Paacare sultan, Printul Rákóczi avusese la Istanbul, o intrevedere cu loctiitorulmarelui vizir (Kaymakam) qi, dup5 o promisa audienci public5 la sultan, urma sàfie trimis prin Dobrogea unde se afla tabara marelui vizir 0 Moldova inTransilvania. in mod curios in Cronica ardeleanului Gheorghe Sincai, sub aceea0data de 20 septembrie35, se noteaz5 dupa moartea lui Francisc Rákóczi IIca fiul s5u Iosif este chemat la Tarigrad atunci au c5patat firman ca sa fieprint Ardealului". in realitate acest eveniment s-a produs abia in ianuarie 173836.

In luna septembrie 1737 Abdullah Paa a ramas tot in zona Babadagului.Dup5 un raport al arnbasadorului Olandei, Cornelius Calkoen, la 7 septembriepleca, din tabara marelui vizir din Babadag, emisarul polon Stadnicki cu cererea

33 Po Ionia a incercat in 1737 reactualizarea vechiului proiect de a transforma Moldova instat tampon". Daca' in mod oficial Po Ionia se declarase pentru continuarea raporturilor polono-otomane in cadrul trasat de tratatul de la Karlowitz in schimb in instructiunile secrete dateernisarului ei la Nemirov se cerea Portii la renuntarea fortificarii Hotinului i oprirea colonizriitatarilor in Moldova. Poarta prevazand esecul tratativelor, a cerut Poloniei permisiunea ca trupeleotomane sa treaca pe teritoriul ei pana la Kiev si sa le faciliteze aprovizionarea pentru trupele de lafrontiefa. V. Ciobanu, Re latiiIe politice romano-polone intre 1699 si 1848, Edit. Acad., Bucuresti,1980, P. 64.

Hurmuzaki, Documente, vol. I, Supliment 1, doc. DCC XLII, P. 507. Kaymakam eraYeien Mehmed Pasa, care va fi numit mare vizir dupa mazilirea lui Muhsinzade Abdul lah Pasa.

" Gbeorghe Sincai, Hronica romeinilor, tom III, ed. Florea Fugariu, Manole Neagoe, Edit.pentru literatura, Bucuresti, 1969. p. 361. Motivatia actiunii lui Josif Rákóczi: pentru ca nadej-duia turcii cu cat se va apropia acesta, ungurii si ardelenii indatä vor sta cu dansul" concorda cucea expusa in raportul adresat de marele vizir, sultanului.

36 Fara pregatiri speciale Iosif Rákóczi, a plecat din Istanbul spre Dobrogea. La 18 februa-rie a sosit la Cernavoda, de unde 1-a trimis pe K. Mikes la domnul Tarii Romanesti, ConstantinMavrocordat. Apoi I. Rak6czi s-a indreptat spre Vidin, unde se aflau circa 60 de kuruti. Sprijinitde unitati turcesti trimise din capitala i zona Hotin a patruns, insotit si de Ahmed Pasa, inTransilvania. Excomunicat de Papa, ranit i infrant, la 19 octombrie 1738 Iosif Rakóczi s-a rein-tors la Cernavoda. Aici a decedat, probabil otravit de doctorul sau, cf. Carol GI:inner, PaulAbrudan, Francisc Rákoczi al 11-lea, Edit. Militara, Bucuresti, 1983, p. 207-208.

0

34

www.dacoromanica.ro

11 Coleclie inedità de documente otomane 95

otomanilor ca regele Poloniei August al III-lea sa" manifeste o strict5 neutra-litate37. La Babadag a continuat s stea i ambasadorul Angliei Sir EverardFawkener, care la 2/13 octombrie 1737 trimitea o scrisoare care cuprindea stireac5p5tat5 de la marele vizir precum c5 Austria la Nemirov cerea Bosnia, Nisa(Nis) i Vidin cu teritoriile care depind de ele, Valahia si Moldova, in afaia dedesp5gubirile de ràzboi"38. Prezenta simultana a acestor doi ambasadori esteconfirmat5 de una din ultimele rapoarte trimise de Abdullah Pasa in care se rela-ta Ca inc5 se afla la Babadag ambasadorii Angliei i Olandei"39. Cand deja seprofila esecul tratativelor de la Nemirov i otomanii incepuser5 ofensiva, amba-sadorul Olandei, a paräsit Dobrogea de nord revenind la Istanbul la 11 octom-brie 1737. A fost urmat curand si de ambasadorul Angliei. Data precisA a sosiiiilui Muhsinzade Abdullah Pasa la Istanbul nu se cunoaste. Evenimentul ins5 esteulterior emiterii firmanului din 25 octombrie-3 noiembrie 1737 (evail-i receb1150) prin care sultanul, in consecinta raportului adresat de marele vizir, ordonatrimiterea unor unit5ti militare suplimentare in Tara Romaneasce°. Este foarteprobabil ca Muhsinzade Abdullah sà fi revenit pe malurile Bosforului dup5 sosi-rea la 11 noiembrie 1737 a delegatiei otomane care participase la tratativele dela Nemirov.

Victorios pe campurile de luptA, atat impotriva austriecilor41, cat si a rusi-lor, prin intrigile sefului haremului imperial, Besir Aga, influent pe lang5 sultan,Muhsinzade Abdullah Pasa a fost mazilit la 19 decembrie 173742.

Aceasta colectie de documente Onumyeat), al earei continut 1-am prezentatin mod sumar, pune intr-o lumin5 reala activitatea unui mare vizir foarte putin

37 N. Iorga, tiri despre veacul al XVIII-lea in ferile noastre dupd corespondenfele diplo-malice strdine I 1700-1750, p. 33. Monografia lui A. A. Kampmann, The diplomatic mission ofCornelius C'alkoen in Constantinople (1726-1743). The Ottoman Empire and the Dutch Republicin the 18th Century, Stamboul, 1970, nu ne-a fost accesibild.

38 N. Iorga, Acte §i fragmente, vol. I, p. 348. Pentru poziia Austriei la Congresul de laNemirov, vezi Karl A. Roider, Futile Peacemaking: Austria and the Congress of Nemirov (1737),in Austrian History Yearbook", vol. (1976-1977), p. 100-150.

39 A.N.C.-B., Doc. turcesti, rola II, cadrul 510: Hata Babadakrnda ikarnet dzere olanIngiltere ye Felemenk elcileri..."

4° Documente turcesti privind istoria Romiiniei, vol. I, doc. 224, p. 232 233. Editorul iiidentifica pe vizirul meu Abdullah Pasa" din firman cu Abdullah Pasa, ag'd de ieniceri. Dintr-oporuncd ulterioard din 4-13 noiembrie 1737 (evasit-i receb 1150) (Valeriu Veliman, Relafiileromdno-otomane (1711-1821) Documente turcesti, Bucuresti, 1984, doc. 83, p. 222 225) caneboierii i supusii din Tara Romaneased rezultä cà seraskerul din zona Vidinului, Ivaz MehmedPasa, se adresase direct sultanului si nu prin intermediul marelui vizir.

41 0 analiza deosebit de clara a obiectivelor austriece in 1737 si a rezultatelor contraofen-sivei otomane din toamna aceluiasi an dupd recuperarea Bosniei (august) pand in noiembrie, cândprin esecul austriac in asediul Vidinului, punct cheie al sistemului defensiv otoman in PeninsulaBalcanied, s-a produs cotitura decisival, vezi Serban Papacostea, Oltenia sub stdpiinirea austriacd(1718-1739), Edit. Academiei, Bucuresti, 1971, p. 304-305.

42 Mufassal Osmanli Twihi, p. 2 504.

9

XII-X111

www.dacoromanica.ro

96 Nagy Pienaru 12

cunoscut43 si totodata aduce o informatie inedit5, care completeaz6 cunostinteeistoricilor asupra evolutiilor militare si diplomatice din triunghiul Imperiul otomanImperiul HabsburgicRusia din cursul verii si toamnei anului 173744.

43 Relatiile lui Mubsinzade Abdullah primul mare vizir de origine arab5, care inainte sidupä aceasta dregatorie a indeplinit functii militare inalte in zonele imediat periferice tärilorromane la Bender (Tighina), IIotin, Vidin, Nicopol, si ale fiului sAu, Mehmed Muhsinzade, cudomnitorii tarilor române sunt putin cunoscute. in nici o lucrare din istoriografia romana referi-toare la razboiul otomano-ruso-austriac din 1735-1739, numele marelui vizir MuhsinzadeAbdul lah Pasa nu este mentionat. Muhsinzade Mehmed, pasa de Hotin ortografiat Musun-Zade(Florin Constantiniu, Constantin Mavrocordat, Edit. Militard, Bucuresti, 1985, P. 162) in tim-pul celei de-a treia domnii a lui Constantin Mavrocordat in Moldova (aprilie 1748-august 1749) afacilitat operatiunea de eliminare a lazilor din aceastä tara. in indicele volumului de documenteturcesti editate de Valeriu Valentin (Bucuresti, 1984) din cei 8 Abdullah indicati, 5 se referi laacelasi personaj: Muhsinzade Abdullah (I doc. 60, P. 180, februarie 1728, valiu de Rumelia"; IIdoc. 30, p. 119-121, noiembrie 1717,muharaz de Vidin"; 1H, doc. 111, p. 281-283, 15-24 februarie1744 fostul mare vizir Abdullah pap, mutasarrilf in sangeacul Nikopol" si muharaz de Vidin" sidoc. 112, p. 283-289, 30 iulie-8 august 1745, muharaz de Vidin si mutasarrfif al sangeaculuiNikopol"; IV doc. 128, p. 334-338, 31 iulie-9 august 1755, geclik/a/inspector aflat in Moldova,emir; V doc. 148, p. 401-403, 10 decembne 1760-7 ianuarie 1761, gediklii, mubasir/comisar inMoldova, emir).

44 Pentru situatia internationalà din 1737 stint deosebit de interesante rapoartele reprezen-tantilor diplomatici britanici de la Istanbul, Viena si Petersburg care in majoritate sunt inedite.Rapoartele din Rusia, partial editate in colectia Sbornik lmperatorskago Russkago Istoriceskagooboestva (cu subtitlul Diplomaticeskaia perepiska angliiskih poslov i posslanikov prin RusskomDvore) vol. 80 (pentru anii 1736-1739), St. Petersburg, 1892 au fost semnalate de PaulCernovodeanu, Re !Ode Angliei cu Principatele duncirene in secolul al XVIII-lea Vedere deansamblu, in Revista istoricA", tom. VI, 1995, nr. 11-12, p. 932-933.www.dacoromanica.ro

EVREII 1N ISTORIA ROMANIEI

CONTRIBUTII CU PRIVIRE LA POPIJLATIA EVREIASCAA BANATULUI IN SECOLELE X-XVIII (PANA IN 1779)

de EUGEN GLUCK

Prime le semne privind prezenta medievala a unei populatii israelite in sud-vestul Romaniei provin din secolul al X-lea. Cronicarul anonim al regelui ungarBela semnaleaza cazuri apartinand cultului respectiv. Mu lea' vreme contestataprezenta lor a fost confirmata recent, intr-o zona apropiata, prin descopeririarheologice pe teritoriul Ungarieil.

Exista date mai sigure despre comertul practicat de evrei pe Dunare, hota-ml sudic al Banatului. Decretul de varna al ducelui Ludwig al Bavariei mentio-neaza, in 906, aceasta realitate2.

in secolul al XIII-lea, apar brese serioase in sistemul economiei naturale,manifestata prin inviorarea circulatiei marfurilor. In acest sens, sporeste trans-portul sarii pe Mures, provenit din salinele Transilvaniei. Blocurile de saretransportate pe nave dirijate de negustori evrei, printre altele, erau de carcate laLipova si Cenad, luand apoi drumul la consumatorii din sudul Muresului.

Aceasta activitate insa a fost prohibita prin Bula de Aur promulgata deregele ungar Andrei al II-lea (1222). in 1231, regele a fost obligat sa precizezesi mai clar ca evreii ...sa nu fie pusi la conducerea... ocnelor de sare...' . Separe ca prevederile amintite, cel putin deocamdata, au lamas litera moarta ceeace a determinat intarirea dispozitiilor antievreiesti din 1230. De fapt, organiza-tiile bisericesti amplasate de-a lungul Muresului, noii beneficiari ai comertuluide sare, o vreme nu dispuneau de mijloacele de transport si personalul specialt-zat, find nevoite sa apeleze la serviciile evreilor4.

I N. Draganu, Romeinii in veacurile IXXIV, pe baza toponomiei ci onomasticit, Bucure it,1933, p. 13; Vékony Gabor: A kazar kirdés (Problema cazard), Elettink" (Budapesta), anul 19 2p. 919-938; P.B. Goldner, Khazar Studies, in Biblioteca Orientalia Hungariae", vol. 35, (19 0),p. 85.

2 Bayerische Hauptstaatsarchiv, Munchen, Fol. 59; Eugen GlOck, Un important evenirnentstiinnfic, in Revista Cultului Mozaic", nr. 480, din 1 aprilie 1981, p. 2.

3 Documente privind istoria Rorniiniei (veacul XIXIII), C. Transilvania, I (1075 1250),Bucuresti, 1951, p. 192, 250, 265-266, 398.

4 Marki Sándor: Avadveirmegye és Arad szabad királyi vciros törtenete (Istoria comitatuluiArad si a orasului liber regesc Arad), vol. I, Arad, 1892, p. 428; Monumenta EcclesiaeStrigoniensia, I, p. 284.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 97-110, 1997www.dacoromanica.ro

98 Eugen Gluck 2

In urmatoarele douà secole, Banatul find ocolit de principalele drumuricomerciale terestre, nu a fost in atentia negustorilor evrei. Schimbarea situatieine-o indica o scrisoare a capeteniilor orasului Lipova, adresata inchizitoruluiGiovanni de Capestrano (1455), in care se plang de prezenta necredinciosi-lor"5.0 dispozitie adresata, la 29 iunie 1481, juzilor i juratilor orasului Cenad,se refera la rambursarea datoriilor facute de doi locuitori ai urbei la MavsselEvreul, provenit din orasul Viena". Remarca ne face sa presupunem cà acestafacea parte din cei expulzati din capitala habsburgic5 in acelasi an6.

Uneori s-au incheiat tranzactii importante cu participarea evreilor. In acestsens, primeaza contractele mijlocite de Mendel, mare om de afaceri, in anii1515-1518, privind domeniile oimosului si Lipovei, vandute de ducele Gheor-ghe Hohenzollern de Brandenburg, voievodului Joan Zapolia7.

Dupa moartea regelui Matei Corvin (1490), cresterea anarhiei feudale s-aresirntit si in Banat, mai ales dupà inabusirea razboiului taranesc din 1514. Spreexemplu, un evreu sefard, venit la Caransebes in 1521, a fost rapit de castelanulcetatii punandu-1 la dispozitia banului de Severin. Consiliul Caransebesului a in-tentat proces pe care 1-a si castigat, primind insa doar 800 forinti despagubirepentru pierderea unui contribuabil important, evreul ramanand obligat sà acti-veze in serviciul banului8.

In anul 1552, Timisoara si o parte a Banatului au fost cuprinse intr-unpasalac, iar cealalta parte a lamas in stapanirea Transilvaniei, devenita principatautonom (1541).

Stapanirea otomana nu a impiedicat imigrarea in Banat a evreilor de ritsefard, expulzati in 1492 din Spania si receptati de Poarta. In conditiile date,intre 1552-1595, Lipova, supusa stapanirii otomane, a jucat un rol major inschimbul de marfuri, in timp de pace intre Transilvania, pasalacul Timisoareial Budei i chiar Austria de est. La o data imprecisa, se implied i evrei in acestcornett formarid chiar o comunitate.

In anul 1595, se ridica Tara Romaneasca sub conducerea lui Mihai Viteazul,impreuna cu Transilvania si Moldova impotriva stapanirii otomane. Concomi-tent cu luptele din Tara Romaneasca, o armata transilvaneana a cucerit Lipova.Un avisi", editat in Venetia la 22 septembrie 1595, relateaza ca dupa ce s-aluat cu asalt Lipova, au fost taiati in bucati toti turcii i evreii cati au fost acolo".Totodata, principele Sigismund Bithori a interzis prezenta lor in principat,dand drept oricui sa-i omoare daca Ii gaseste"9.

5 Iohannes Hofer, Biblioteca Franciscana, II, Roma, 1965, p. 356-361.6 Izvoare ci marturii referitoare la evreii din Romania, I, Bucuresti, 1986 p. 12 (in cont.

IMER).7 Geheim. Archly des Preusischer Kulturbesitz, Berlin West, fond Cavalerii teutoni,

cota XVIII/a; E. Gliick, G. Kovach, E. Dörner, Contribulii noi cu privire la rdscoala populard din1514, in Studii si materiale de istorie medie", Bucuresti, 1957, p. 441-448.

8 Monumenta Hungariae Judaica (in cont. M.H.J.), vol. 5/1, doc. nr. 281.9 IMER, I, doc. nr. 86.

si

www.dacoromanica.ro

3 Populatia evreiascg a Banatului 99

in secolul al XVII-lea, Lipova, revenita sub stapanirea otomana (1616), ajucat din nou un rol major in comertul cu sare si cereale. Astfel, negustorul Isacdin Alba-Iulia, in 1683, a desfacut la Lipova 5 000 cable gat' si 2 000 cablesecara (cca. 280-300 tone), transportate la destinatie pe Mures.

Un rol comercial a jucat si comunitatea sefarda instalata in insula Ada-Kaleh,in secolul al XVII-lea. Informatia se bazeaza pe o inscriptie gasita in sinagogadin Vidin1°.

Cea mai importanta antrepriza evreiasca in secolul amintit a apartinutevreului vienez Samuil Oppenheiner, furnizor al armatei imperiale. In anii1694-1699, el detine monopolul comertului cu sare pe Mures, avand protectiaarmatei imperiale care ocupase recent zona11.

Pe parcurs, evrei s-au asezat si in Timisoara, centrul provinciei. Primadovada a prezentei lor este piatra tombala din cimitirul de pe calea Lipovei(1636). Din textul inscriptiei reiese ca defunctul a fost originar din Salonic, dupaunii chirurg. Oricum, cunoscand dispozitiile rituale israelite, este limpede cacimitirul trebuia sá fi existat anterior12.

Avem informatii si despre un rabin cu numele de Jacob, care, dupa untimp, a parasit Timisoara si a plecat In Ucraina, cazand victima pogromului dez-lantuit sub conducerea lui Bogdan Hmelnitchi pe la 164813.

Nu putem sà obtinem cleat date partiale despre numárul evreilor dinTimisoara. Punctul 7 al actului de capitulare a gamizoanei otomane (1716), alasat la aprecierea locuitorilor civili de a ramane pe loc sau de a pleca. Nu stimcati evrei au uzat de aceasta facultate. in schimb, gram ca au ramas 12 familii,insumand 144 persoane. Desigur, este vorba de familii din cel putin trei gene-ratii i servitorii lor angajati14.

in urma pacii de la Passarowitz (1718), Banatul a fost declarat provinciede coroana intre Dunare, Tisa, Mures si Carpati. In 1769, s-a creat sistemul gra-niceresc romano-banatean, cu centrul la Caransebes, subordonat Consiliului deRazboi din Viena. in 1778-79, Banatul a fost incorporat in Ungaria, impartin-du-se in comitatele Timi, Torontal i Cams, sistemul graniceresc mentinandu-sistatutul.

1° Mihai Guboglu, Arhiva insulei Ada-Kale fi importanta ei, in Revista Arhivelor",1/1962, p. 117.

ti vol. 10, nr. 301, vol. 5/1 nr. 691; Max GrAnwald: Samuel Oppenheiner und seinKreis, vol. 5, WienLeipzig, 1913, passim.

12 ExistA informatii memorialistice cà ar fi existat §i alte pietre tombale strAvechi, dar aufost distruse in timpul asediului Timiparei din 1848-49.

13 I. Singer, Aus Vergangenheit der Temeswarer Juden, Sinai (Bucurwi), anul 1929, p. 96;M. Lowy, Sidzzen zur Geschichte der Juden in Temeswar, Temeswar, f.a, p. 2.

14 Singer Jakab, Temesvári rabbik a XVIII és XIX szcizadban (Rabini din Timipara insecolele al XVIII §i al XIX-lea), Timiwara, f.a., passim.

M.H..I.,

www.dacoromanica.ro

100 Eugen Gluck 4

in decursul secolului, datorita masurilor statale i evolutiei social-econo-mice, s-au produs mutatii importante in structura demografica a Banatului. Ala-turi de populatia romaneasc5 majoritarà i cea sarba, s-au aezat colon4ti ger-mani, mici grupuri de francezi §i spanioli. /4ezarea ungurilor incepe spre sfar0-tul secolului.

Dup5 1716, alaturi de evreii sefarzi, au inceput s5 aparà §i aOcenazi dintarile germanofone, Cehia i Moravia. Din punct de vedere organizatoric, lainceput au format o singur5 comunitate, iar pe la 1722-23, s-au scindat pe bazaritului. 0 dispozitie superioara, in 1743, i-a reunit in sens administrativ, cele-brarea cultului r5manand apanajul celor dou5 grup5ri dup5 traditie.

Din datele de care dispunem reiese ea, in 1716, evrei se gaseau doar inTimipara. Mai tarziu, apar sporadic familii i in teritoriu, ca de pild5 douàfamilii in 1726 la Caransebe15. Acestea f5ceau parte din comunitatea Timi§oaradoar din punct de vedere strict religios, avand dreptul sà fae5 apel la serviciilerabinului i s5 se foloseasc5 i de cimitir16.

Numarul evreilor domiciliati in decursul secolului al XVIII-lea, ne estecunoscut5 incomplet. in ceea ce privqte Timipara, putem intocmi urm5torultabel:

Anul Persoane Crestere %

1716 14

1739 265 184,021781-82 318 120,001784-87 386 121,38

Referitor la intregul Banat, date mai concludente ne ofer5 recens5mantu1din 1784-87, ce totodat5 oglindqte sc5derea ponderei comunit5tii-mame dinTimiFara.

Aria Locuitori %

Timisoara 368 67,07Comitatul Timis 118 19,28Comitatul Caras 44 7,18Comitatul Torontal 64 10,45Total 612

15 Temesvármegye és Temesvár (Comitatul Timis si Timisoara), red. Borovszky Samu,Budapest, 1913, p. 75-76. tri epoca contemporand, evreii europeni se imparteau in douã categorii.Sefarzii (de limba i culturrt zis6 ladino) erau urmasii celor expu1zati in 1492 din Spania, i apoi,din Portugalia. Askenazii au adoptat limba gennand medievalà, adaugand elemente ebraice siarameice, find expulzati in mare masurà din Europa de vest in timpul cruciadelor.

16 Arhiva ComunitAlii Evreiesti din Timisoara, Registru procese-verbale sec. XVIII, poz.1-2/1743, (in cont. A.C.E.T.)

.

www.dacoromanica.ro

5 Populatia evreiascd a Banatului 101

In confmiile militare prezenta evreilor dup5 1769, oficial nu a fost tolerata,de aceea ei nu figureaz5 in recensAmint. La sfagitu1 secolului §i la inceputulsecolului urmator, evreii au fost mai tolerati, ceea ce a facut ca, in anul 1820,numarul lor sS se ridice la 2 616 din care 1 124 la Tim4oara (42,96%)".

Este neindoios ca crqterea numerica a populatiei evreie§ti s-a realizatdatorità prolificientei, precum §i diferentei dintre imigare §i expulzare, respec-tiv emigrare.

Vigoarea biologicA a evreilor timi§oreni este indicata de faptul ca. in 1784,39, 56% dintre acqtia nu dep4iserà vfirsta de 20 de ani. Contingentul celorintre 1-7 ani era egal cu a celor de 7-20 ani, ceea ce oglinde§te nivelul mai sca-zut al mortalitStii juvenile. Efectivul mediu al unei familii (douS generatii) erade 4,88 suflete. Se asigura, pe aceasa cale, in cca. 50-60 ani, o dublare a efec-tivelor.

In perioada 1716-1739, a intervenit o schimbare esentia15 in componentapopulatiei evreie§ti. In 1739, in Tim4oara tralau 94 persoane sefarde formând15 familii mari. Dintre ei, 11 capi de familie erau n5scuti in Timi§oara, cu vreo70 inembri de familie, ceea ce denota injumStatirea efectivului existent in 1716.Ceilalti capi de familie proveneau din Tara Romineasc5 (2), Constantinopol (1)§i Belgrad (1). In schimb, grupul a§kenaz s-a ridicat la 31 familii cu 171 mem-bri. Locul na§terii capilor de familie indica' recenta lor imigrare, fiind originaridin Moravia (18), Ungaria (6), Cehia (3), Austria de Jos (1), iar in trei cazuri nuavem date.

Nu este intampl5toare aceastA mutatie. Sefarzii s-au imputinat prin emi-grare, din cauza politicii antisemite a autorit5tilor habsburgice, in opozitie cusituatia mai favorabila avut5 anterior. Pe de alt5 parte, s-a resimtit efectullegii din Moravia (1726), ce limita dreptul de a intemeia o nou5 familie doarunui singur fiu, ceilalti fund obligati s5 caute posibilitatea in afara provinciei.Cei veniti din Ungaria cu siguranta doar au tranzitat-o, avand sorginte tot inMoravia.

Curind dup5 1716, au intervenit mSsuri limitative in cre§terea populatieievreiqti, care s-au resimtit chiar din primii ani de stSpinire habsburgick practi-catà de mercantilistul guvernator, Mercy. Aceast5 politicS ce c5uta anumitefoloase statale de pe urma contribuabilului evreu, a fost inlocuita, in 1736, de opolitics ce urmarea expulzarea sau cel putin minimalizarea efectivului de evreidin Banat. Potrivit dispozitiilor date, puteau famane numai cei aprobati de gene-ralul Mercy, respectiv descendetii lor. Excedentul urma s5 fie expulzat. in acest

17 IMER, 1112, nr. XXI; Thirring Gusztiv, Magyarország népessége 11. József koraban(Populatia Ungariei in epoca lui Iosif al II-lea), Budapest, 1938, p. 121-122; Aurel Tinta,Colonizcirile habsburgice in Banat (1714-1740), Timisoara, 1972, p. 73; Adattár az 1780 évinipszcimledas országos összesild tabellajának adataihoz (Documentar la tabelele cumulative peOA al recensamantului din 1780), in Törtneti Statisztikai Kiizlemények, 1957, I.

www.dacoromanica.ro

102 Eugen Gluck 6

fel, unii evrei au fost declarati tolerati", iar ceilalti considerati indezirabili.Practic, obligatiile acestora din urm5 au fost marite fat5 de stat i dedublate fatade functionarii administratiei. Lor ii s-au mai adaugat, in 1737, familii refugiatedin Serbia (in urma retragerii trupelor imperiale invinse din Belgrad) stapânit5vremelnic de habsburgi (1718-1737). Pacea incheiat.5 in 1739 a zdruncinat spe-rantele lor de intoarcere, iar autorit5tile b5n5tene n5zuiau la expulzarea lor, maiales dup5 ce mareplul Olivier, fostul guvernator al Serbiei, protectorul lor, ince-tase s aib5 comanda in zon518.

Situatia s-a agravat in 1743, punandu-se la ordinea zilei efectuarea expul-z5rii celor care nu aveau calitatea de tolerat. Ce-i drept, cu anumite rezerve, li sepermitea scoaterea din provincie a avutului lor, ceea ce se qi referea in esent5 laimpiedicarea scurgerii in exterior a metalelor pretioase. Dupa o perioad5 de in-certitudini, la 27 ianuarie 1745, s-a fixat termen pana la 31 martie pentru plecare.

Ca de obicei, practica a depa.lit teoria qi au inceput sa" apara exceptii. Ple-carea lui Mo§he Canachel din Lugoj §i a unei femei din sudul Banatului a fostarnfinat5 far5 termen. Pe m5sur5 ce s-a repetat data fixat5 pentru plecare, aucrescut exceptiile, far5 s5 §tim numarul exact al celor plecati i fama.0. Este ca-racteristic c5, in 1748, s-a acordat drept definitiv de domiciliere la .ase familii,capii lor find considerati de neinlocuit, ca un antrenor de c51arit. Atmosfera deconfuzie este caracterizata de o adres5 a oficiului administrativ din Caransebq,cerind 15muriri in cazul lui Michael Pinkas, dac5 beneficiaz5 de exceptie, findla zi cu plata taxei tolerantiale19.

Paradoxal totodata apare §i o anumita imigrare determinat5 de int5rireainfluentei mercantiliste in administratia centrala habsburgica, In opozitie cu cer-curile militare habotnic antisemite. La mijlocul secolului, se ajunge la stabili-tate, ceea ce se oglinde§te §i in faptul c5, comunitatea din Timiwara a fost auto-rizata s cumpere o cas5 pentru scopuri obqte§ti. In 1760, s-a aprobat edificareaunei sinagogi qi chiar a unui centru comunitar, in ins.* incinta cetatii20.

Dup5 o pauz5 de vreo dou5 decenii, in 1776, apare Juden-Ordnung", o sintez5 a dispozitiilor generale existente in imperiu, cu aplicarea laBanat21. Documentul ins5 a avut o vigoare efemera p5n5 dupg schimbareapozitiei statale a Banatului. In realitate, s-a c5utat limitarea activitatii evreie§ti,dar qi creqterea veniturilor vistieriei.

In preambul, se obiecteaza c5, intre 1755 §i 1776, numarul familiilor dinTimi§oara a crescut la 76, find necesar5 oprirea imigearii. Pe viitor, se face dis-tinctie intre cei din Tim4oara, limitati la 45 familii, i cei de pe teritoriu al c5rornum5r nu se fixeaz5. S-a defmit notiunea de familie, intelegand prin ea sot qi

18 Béla Schiff, Unser Alt Temeswar, Timisoara, 1933, p. 198-199.besterreichische National Bibliothek, Wien, Seclia ms., cota 8 344, 8 455.

20S1'jdia ludaica Austriaca, vol. X, p. 5-30; IMER, 11/2, nr. 99, 28.21 Dosarul complet se gAseste la Kameral Archiv, Viena, fond Banatica.

ap-zisul

19

www.dacoromanica.ro

7 Populatia evreiasca a Banatului 103

sotie, copii gi servitori. Aceasta defmitie reducea cu mult num5ru1 persoanelorcare puteau intra sub efectul aprob5rii de a ramâne in Timirara. Vaduva care seintretinea singur5 era asimilatà capului de familie. Se c5uta i validarea legiimatrimoniale din Moravia. Dac5 se stingea o familie cu domiciliul in reedintaprovincialà, locul ei putea fi ocupat de alt pretendent (in lips5, chiar i din afaraprovinciei). intre familiile admise, figurau patru ale c5ror capi erau in serviciulcomunitar, inclusiv rabinul. In cazul in care capul familiei privilegiate inceta dinviat5, membrii ei trebuia &à paràseasc5 provincia. Dac5 vreunul dintre ei g5seaun loc vacant in cota familiilor admise i putea deveni contribuabil, ramanereaera autorizata.

Cas5toria se putea efectua numai cu aprobare in limita locurilor, dar celorde pe teritoriu nu li s-au impus ingrádiri. Cas5toria propriu-zis5 se incheia nu-mai in fata rabinului, raspunzator i pentru completarea unei evidente riguroasea enoria4ilor.

Deplas5rile in afara localit5tii de reedint5 erau conditionate de un paa-port. Accesul temporar al evreilor in Banat era legat de eliberarea unei legiti-matii obtinute la vam5, cu durata precizafa, pffitindu-se o tax5 zilnica de 5 groqi.Lipsa acestui document facea ca respectivul, depistat de autorit5ti, &à fie consi-derat vagabond. Cei ce veneau la targuri erau exceptati de la tax5. Regulamentulprevedea categoriile care pot avea acces in Banat ca, de exemplu, cei veniti pen-tru incheierea unor contracte comerciale sau vizitarea rudelor.

Traditiile multiseculare ce au ingràdit gama profesiilor ocupabile de evreipe trei continente au determinat evreii s5 se ocupe prioritar de comert. In Banat,au pracfcat aceasta ocupatie al5turi de macedoromâni, greci qi armeni. In anul1739, la Timiwara din cei 46 capi de familie nominalizati, 27 (58,69%) eraunegustori, 4 mWe§ugari (8,69%) i eke unul lucra in domeniul manufacturilor,respectiv, era intelectual (2,17-2,17%). Un numar de 13 capi de familie (28,26%)nu au fost inregistrati cu ocupatie definitiv5. Evreii de pe teritoriu, aproape raraexceptie, erau legati de circulatia marfurilor.

De fapt, cei fara ocupatie definit5 erau negustori de ocazie, ambulanti sauzilieri. Este important de remarcat cã optica contemporan5 a plasat in randulcomerciantilor i pe detin5torii de localuri de consumatie.

Structura sus-amintit5 s-a schimbat intrucfitva pe parcurs. La Caransebq,spre exemplu, in 1781-82, unde faptic domiciliau 13 capi de familie, 7 practicaucomertul (53,84%), iar 4 erau meSqugari (30,76%)22.

0 parte din comercianti erau angrosiqti. Fratii Abraham §i Iacob Keppich,in prima jum5tate a secolului al XVIII-lea, au preluat din depozitul central aladministratiei banatene o mare cantitate de miere, cu sarcina de a o desface pepiete vestice. Pe la 1740, Isac Adam Achracher exporta piei in Moravia. In

22 IMER, 11/2, nr. 149; Singer, op. cit., p. 63.www.dacoromanica.ro

104 Eugen Glack 8

1779, Schlesinger Wolf, mare furnizor al armatei imperiale, in perspectiva r5z-boiului austro-turc, cump5r5 cu 4 000 fl. o clàdire in Timisoara pentru reptezen-tanta lu 123.

vreme dup5 1716, s-a mentinut preponderenta importului márfurilorvenite de la sud de Carpati, mai ales prin intermediul farii Romanesti. Astfel, la29 ianuarie 1726, administratia provincial5 permite continuarea activitätii prinzona Orsova, cu plata unor taxe.

Dezvoltarea manufacturilor in proviciile ereditare habsburgice a fost ur-mat5 de str5duintele oficialitatii de a le asigura debuseu, inclusiv in Banat.Decretul imperial din 1736 interzice negustorilor evrei s'a importe din surseletraditionale marfuri, in afarà de bl5nuri i articole de c5ptusea1à. Ca urmare, inconscriptia din 1739, intre angrosisti apar sapte capi de familie in Timisoaracare mijlocesc produse zise germane". Intre ei figureaz i trei sefarzi, care inmod traditional erau legati de importurile sud-estice i sudice. Un singur corner-ciant angrosist desf5cea ambele sorturi, personificând tranzitia. Evrei localniciapar si printre furnizorii armatei. Astfel, in timpul ràzboiului austro-turc, in1738, ei au aprovizionat garnizoana cezaro-cr5iasc5 din Orsova.

Negustori evrei din Tara Româneasc5 au tranzitat prin Banat m5rfuri1eaduse de la targurile bianuale de la Lipsca. 0 vreme, i cei din Banat au pututparticipa la acest eveniment economic, ins5 decretul din 1736 si in acest sens acontinut restrictii. Comerciantii timisoreni au inaintat un memoriu cerand abro-garea masurilor. Din evidentele existente la muzeul de specialitate din Lipscareiese ca prezenta ban5tenilor totusi nu s-a redus la cazuri de exceptie. Másurileprotectioniste ale Vienei si-au atins apogeul prin decretul din 1770, care a in-terzis orice import in Ungaria, Transilvania i Banatul Timisan, ce in practic5 s-aputut realiza doar partial, rar5 s5 mai vorbim de contraband5.

Evreii au jucat un rol si in comertul cu amariuntur, fapt relatat de JohannLehmann, care a vizitat Timisoara pe la 1783-178524.

Situatia cea mai grea o aveau comerciantii ambulanti, periclitati in conditi-ile unei sigurante publice precare. Astfel, in 1724, un asemenea negustor a fostatacat, cu familia lui, intre Mehadia i Caransebes, jefuit si asasinat.

Concurenta neloial5 cauta s5 se sprijine pe m5suri discriminatorii. Astrel,in 1743 s-a cerut administratiei provinciale excluderea evreilor din circulatiamarfurilor in Timisoara, folosindu-se argumente clasice ale antiiudaismului.

Nu putine greut5ti trebuiau surmontate in vederea incasarii creditelor, maiales cand era nevoie de asistenta oficialà. Negustorii Kohn si Herschl, dupà anide insistenta, au obtinut, in 1741, lichidarea sumei de 186 fl. din 1as5mantu1

23 M.11.1, vol. 3, nr. 51; IMER, II/1, nr. 109; Singer, op. cit., p. 2, 5.24 Baróti Lajos: Adattár Délmagyarorszcig XVIII szcizatu tOrténetéhez (Docunientar privind

istoria Ungariei de Sud in secolul al XVIII-lea), Budapest, 1893-1907, II, p. 239; IMER, II/I, nr. 20,II/2, nr. 71, 73; Miff. vol. 3, nr. 290.

0

www.dacoromanica.ro

9 Populatia evreiascä a Banatului 105

unui capitan. Juden-Ordnung a redus la opt numarul autorizatiilor pentru negotsi la sase bolti" (pravalii) desfacerea hainelor uzate in Timisoara. Fiecare ne-gustor avea dreptul la o singura pravalie, insa produsele alimentare erau excluse,cu exceptia celor nominalizate, ca tutunul. Comertul ambulant a fost prohibit sideplasarea celor din Timisoara in teritoriu redusa la participarea la targuri, undeputeau veni si evrei s1raini25.

Meseriasii satisfaceau modestele cerinte ale consumatorilor localnici, ele-mentele suprapuse acoperindu-si dorintele cu produse vieneze. in 1739, figurea-za la Timisoara patru meseriasi (cite un croitor, fierar, sapunar si macelar). LaCaransebes, in 1781-82, afläm doi sapunari, cate un gravor de sigiliu si argintar.Restrictii au aparut si in aceasta directie. in 1735, Consiliul de Rázboi se declaranemultumit ca brutaria oraseneasca din Timisoara este deservita de evrei.intrucat momentan brutarii nu au putut fi inlocuiti, problema sea' pe rol doi ani26.

Autoritatile au fost mai ingaduitoare in legatura cu manufacturile, de faptmodernizarea unor instalatii mai vechi, proprietate de stat. Astfel, in 1717, fratiiIacob si Abraham Keppich preiau fabrica" de bere si o velnita in Timisoara.Tot ei au arendat si o moara pe apa de pe Bega. in 1726, productia de bere situica a fost incredintata lui Wolfgang Mentzer si Levi Schlesinger.

Activitatea cea mai ampla au avut-o Samson Bacherach si asociatul sau WolfMdlz, care au pus in functiune la Timisoara o manufactura de postav (17311743). Proportiile productiei se oglindesc in faptul ea ei nu si-au putut acoperinecesarul de 1115 din productia provincialà, ci au importat materie prima dinTurcia", in realitate din Tara Romaneasca. Postavul timisorean ajungea si pepiete indepartate. Cu ocazia unui incident ce tulbura deplasarea convoiuluicu marfuri langa oraselul Trnva (azi, Slovacia), lotul era compus din 26 caruteincarcate.

Aceiasi intreprinzatori obtin avizarea unei tabacarii in 1735. In 1743, seevidentiaza ca resursele interne nu acopera nevoile lor si au recurs la acelasi ex-pedient ca si anterior in problema lanei27.

Epoca studiata, in Banat, nu a fost favorabila pentru formarea unei intelec-tualitati laice evreiesti, in Timisoara functionau un rabin si un invatator cu pro-fil religios.

In secolul al XVIII-lea se observa o stratificare crescanda in iindurileevreilor banateni. Comerciantii angrosisti, diriguitorii manufacturilor si cativaproprietari de casa reprezinta ',aura instarita. Din conscriptia caselor din cetateaTimisoarei (1779), reiese ea' evreii detineau cinci, ceea ce echivala cu 3,20%.

25 Baróti L., op. cit., II, p. 184, 196, anexa p. 12.26 Ai.H.J, vol. 2, nr. 149.27 Ibidern, II/1, nr. 44, 201; 1112 nr. XIX; M.H.J., vol. 3, nr. 360, 376, 475, 604, 606, 612,

614; Baróti L., op. cit., II, p. 18. www.dacoromanica.ro

106 EugenGlück (10

Patura mijlocie era reprezentath de comerciantii cu dever mai redus si me-seriasi. Saracimea se compunea din comercianti qi cei care traiau din mundi oca-zionale.

Din textul lui Juden-Ordnung, reiese c, papa atunci, in Banat, nu au fostaplicate riguros legile habsburgice privind prohibitia conlocuirii crestinilor siisraelitilor sub acelasi acoperis. In principiu, nici un crestin nu putea innopta inlocuinta vreunui evreu sau sa accepte hrana in contul remuneratiei muncii sale.Amintitul regulament de acum staruia sa se aplice dispozitia din 1772, iarcrestinii sa se mute in termen de opt zile, in tot Banatul, din case evreiesti.

Totusi, in Banat, nu gasim dovezi ca ar fi existat vreodata un ghetou zavo-rat, dupa modelul unor orase occidentale. Doar in 1740, li s-a interzis sä ridicecase in incinta cethtii. In realitate, ei se concentrau in special in jurul asa-ziselorcurti evreiesti". Neputand aplica dispozitia precedenta din 1754, autoritatile aupermis ramanerea celor 33 familii, respectiv a descendentilor lor, care au locuitacolo inainte de anii 1736-1737. Pentru ceilalti, s-a fixat cartierul Fabric", re-cent intemeiat.

0 adevarath lovitura de teatru a produs statutul din 1776, dispunand caevreii sä se aseze in cetate. Nu este exclus ca, de data aceasta, sa se fi plarnaditintentia creerii unui ghetou veritabil, planul naufragiind din cauza lipsei fon-durilor, opozitiei evreilor si schimbarilor legislative puse in aplicare dupa. 1779.

Autoritatile, staruind in aplicarea dispozitiei din 1776, au largit careul ocu-pabil in cetate si le-au asigurat imunitatea fiscala de zece ani pe casele nou con-struite acolo. Mentionam c locul destinat sinagogei i anexele sale (1760), segaseau in cetate. Locuitorii in afara Timisoarei aveau dreptul la doua case, unade locuit si alta pentru negot. Puteau detine si o livada, evident pentru productiade prune. In schimb, Ii s-a interzis locuirea in casele crestinilor, dar pentru efec-tuarea mutarii s-a acordat o pasuire de doi ani28.

Evreii aveau si un regim fiscal special ce, in fond, dupa cum s-a mai ara-tat, cauta sà imbine toleranta lor cu beneficiul statal, bineinteles in perioadelecand cercurile habotnic-antiiudaice nu-si puteau impune expulzarile. In 1719, s-ainstituit in Banat amintitul impozit ce constituia conditia suprema in ceea cepriveste toleranta lor. Ulterior, aceasta fiscalitate se amplifica in asa-zisa taxatolerantiala, aplicata intr-o serie de provincii imperiale. Incasarea acestora, ca sia altor impozite cu caracter general, de regula, erau arendate prin licitatie, decele mai multe ori formala, unui protejat al administratiei, care, in mod obligato-riu, trebuia sä fi fost si el evreu. Acesta, la inceputul activitatii lui, trebuia saverse in vistierie prima rata a impozitelor si apoi, la termen, cotele aferente.Riscul incasarilor revenea arendasului. Spre exemplu, in 1728,.WolfgangMentzer, timisorean, se obliga sa verse anual 700 forinti in patru rate. In 1736,

28 Ibidem, I, p. 50, 123; Singer, op. cit., p. 5; Schiff B., op. cit., p. 198; IMER, 1112,nr. 9, 171.

www.dacoromanica.ro

11 Populatia evreiascrt a Banatului 107

totalul obligatiei s-a urcat la 800 i mai tkziu chiar 1 000 forinti. incepand cuanul 1733, la Timi§oara au fost impu.,i cu taxa de paiment" insumand 238forinti. Dat find faptul c5 incaskile mergeau anevoie, existand o discordant5intre capacitatea de plat5 a contribuabililor i pretentiile oficiale, arenda0i nurareori au trebuit sá recurg5 la sprijinul oficialitàçii pentru incasarea fortata aimpunerilor. Astfel, in 1735, a solicitat i obtinut sprijin arendawl AbrahamPolitzer29.

Pe parcurs, au ap5rut §i impuneri ocazionale. in timpul r5zboiului din1741-1748, familiile au fost impuse, f5r5 exceptie, cu cfite 100 fl. neplata atra-gand dup5 sine expulzarea. Este greu de crezut c aceast5 povara s-a putut rea-liza integral. Cunoa§tem cazul lui Isak Ioseph din Aradul-Nou, care a vksat 95fl., faptul find atunci demn de mentionat. in 1746, s-a introdus capitatia de 2 fl.Uneori, au apkut taxe de-a dreptul stranii, ca cea din 1760, pentru tolerantasinagogei30.

Dispozitiile din Juden-Ordnung au evidentiat i mai mult caracterul mer-cantilist al politicii fatà de evrei. Sarcinile familiale trebuiau fixate individual,excluzand subrepartitia i uneori subventionarea in favoarea unora care puteaupierde, din cauza särciei, statutul de tolerat.

Evreii erau scutiti de robote §i chiar de incartiruiri, nu datorità clementei,ci prejudec54ilor legate de conlocuirea lor cu

in conditiile contemporane, comunitatea, pe Ifing5 caracterul s5u prioritarreligios, acoperea nevoile multiple ale enoriaOlor, considerati un corp strain insocietate. Pe de alt5 parte, comunitatea a fost folosit5 de stat pentru transmitereaunei parti a jurisdictiei sale, in special ca organ de executie a dispozitiilor invigoare. Dup5 cum s-a mai relatat, dup5 o scindare a comuniatii pe baza de nit,in 1743, s-a impus unificarea administrativa. in fruntea comunit5tii satea unjude (Richter), provenit alternativ anual din cele &ma' grup5ri. Primul jude a fostAbraham Politzer, de fapt impus de administratie, care s-a amestecat nemijlocitin alegere. Organul suprem era un consiliu director, ales de capii de familie con-tribuabili. Un comitet executiv compus din zece membri avea competente coti-diene, in probleme gospod5rWi qi economico-fmanciare. in ambele consilii,figurau membri proveniti din ambele rituri31.

Functionarea comunitatii era normatà de dispozitiile generalului Mercy,emise la putin timp dup5 cucerirea provinciei de catre habsburgi i care auramas in vigoare neschimbat 0115 in 1776.

Cea mai important5 sarcin5 a comunit5tii din Timipara a constituit-o rit-micitatea serviciului divin i intretinerea cimitirului. Dup5 1716, au intretinut o

29 Ibidem, nr. XIII, XVIII, XIX; Baróti, L., op. cit., I, p. 54, II, 176, 286, Anexa p. 3;A.C.E.T., fondul de chitante.

3° Bar6ti L., op. cit, I, p. 63, 68, 149, 171, 195; II, 301.31 IMER, 1I12, nr.XDC; A.C.E.T., Proces verbal, 1743, 1794.

II/2,

ai

crestinii.

www.dacoromanica.ro

108 Eugen Gluck 12

cas5 de rug5ciune pe locul actualului tribunal. intre 1739 si 1762, s-a oficiat subbolta portii Eugeniu de Savoya", situat5 pe actuala str. Ungureanu32. in,1760,s-a inceput ridicarea sinagogii cu dou5 localuri de cult, conform5 celor dou5 ri-turi, folosite incepand cu anul 1762. in Imperiul habsburgic, sinagogilor le eraprohibia forma unei biserici, fiind obligate s5 se limiteze la exteriorul unei casede locuit.

Sala sefard5 avea banci de-a lungul peretilor, distribuite pe 3-4 randuri, iaramvonul era plasat in mijloc. Peretii erau decorati cu fresce, avand motive flo-rale si scene ceremoniale. Obiectele de cult erau ornamentate artistic. Sala aske-nazilor era mai sobrà, dominata de chivotul cu sulurile sate, ceea ce de-altfelse gIsea si in cea sefard5.

Datorit5 cresterii numarului enoriasilor, asezati mai ales in cartierul Fabric,la mijlocul secolului al XVIII-lea s-a simtit nevoia unei case de rugaciune de nitaskenaz. Odath cu dezvoltarea orasului, numarul lor a crescut, find intretinutede grupuri familiale, totusi in subordinea comunit5tii. int5rirea grupurilor deevrei in teritoriu a plam5dit dorinta creerii unor sinagogi, primele initiativeap5rând la Lugoj si Sanicolaul-Mare.

Puterea economica crescand5 a comunit5tii din Timisoara, dup5 1762, apermis pe parcurs crearea unui adevarat complex pe locul curtii evreiesti".Aici, s-a edificat scoala cu profil religios, localul birourilor, maceraria, nouabaie ritual5, locuintele rabinului si ale celorlalti angajati comunitari (cantori,hahami etc.)33.

Juden-Ordnung a admis mentinerea in functiune a sinagogei din Cetate sia ing5duit devotiunile s5varsite acasà. In casele de rug5ciune, s-a interzis oriceceremonie. Aceast5 dispozitie din urma era valabi1 5 in toatà provincia.

Normele instituite in 1776 au mentinut competenta Bet-dinului, 1imitandins5 valoarea disputabil5 la zece forinti. Sentintele acestuia se puteau apela lainstantele statale, care in toate cazurile referitoare la evrei aplicau procedurajudiciara din Austria de Jos. Competenta Bet-dinului ins5 a fost restransA laTimisoara, in teritoriu competenta apartinea exclusiv instantelor statale.

Una din sarcinile majore ale colectivit5tii iudaice a fost asistenta saracilor,bolnavilor si a celor aflati in criza fulanciar5. in acest scop, exista un fond numitcutia fr5teascr. Pentru bolnavii israeliti, s-a asigurat spitalului oräsenesc o sub-ventie anual5 de 50 fl.

.

Veniturile comunitare in primul rand proveneau din gabela", o tax6 adau-gata la pretul alimentelor rituale. Din aceasta surs5, s-au asigurat nu numai chel-tuielile curente, ci cresterea lor dup5 1750, a permis acumularea de fonduri pentruedificarea sinagogii si complexului comunitar, respectiv rambursarea imprumu-

32 Baroti L., op. cit., II, p. 582.33 A.C.E.T., Acte 1760; IMER, 11/2, nr. 28, 283; Singer, Timifoarai Zsinaprigák

(Sinagogile din Timisoara), in Almanahul Evreiesc", 1936-1937, p. 209, 215-216.

www.dacoromanica.ro

13 Populatia evreiascA a Banatului 109

turilor contractate in aceste scopuri. Pe masura lichidarii acestora, excedentulgabelei s-a varsat in cutia fratiei, alimentata pana atunci doar din donatii benevole.

Din cele de mai sus, reiese a doar la Timisoara s-a admis existenta unuiaparat comunitar. Rabinul trebuia sa aiba dovezile prescrise si de stat. Salariullui era modest, de 150 fl./an, la care se mai adaugau taxele stolare, maximalizateoficial, prevazute cu un anumit adaos in cazul oficierii in afara resedintei pro-vinciale. in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, figurau pe statele de plataate un cantor, haham, dascal, secretar si epitrop pentru fiecare rit. Toate functi-ile erau eligibile, comunitatea avand drept de a desemna prin vot trei candidati,dintre care unul era confirmat de oficialitate.

Primul rabin cunoscut nominal in secolul al XVIII-lea este Iacob Moses,de nit sefard. Se presupune ca si-ar fi inaugurat activitatea Inca in timpul stip&nirii otomane. Oricum, a ramas in functie timp indelungat, incheindu-si misiu-nea inainte de anul 1741, and scaunul rabinic era ocupat deja de Lewy Abra-ham Meyer, de rit askenaz. Pe la anul 1743, el este dedublat de R. E. MeyerLitmann (b. Beniamin Zeeb), care a ramas in functie pada" in.1768. El era de ritsefard si deosebit de apreciat pentru sentintele sale intelepte. In lumea iudaica, astarnit ecou sentinta lui pronuntata in junil unui diferend ce a zguduit comuni-tatea din Alba-Iulia si care in fond intruchipa intreaga colectivitate evreiasca dinPrincipatul Transilvaniei.

in timpul activitatii lui, i se va conferi si titlul de sef-rabin al Banatului, pecare 1-au purtat in continuare succesorii lui din Timisoara-Cetate 'Ana la mijlo-cul secolului al XIX-lea. Aceasta titulatura i-a confirmat jurisdictia asupra tuturorenoriasilor din provincie, dar si asupra rabinilor care incepeau sa apara temporarin unele localitati, cu un grup mai mare de enoriasi, ca de exemplu la Lugoj sauSfinicolau-Mare.

in prima jumatate a secolului al XVIII-lea, a trait in Timisoara si rabinulMordechai Leipnik, fara sa stim daca a functionat in cadrul comunitatii, ulteriorplecand in Moravia. El insa a devenit celebru prin cartea lui de comentarii bibli-ce. Alaturi de el a trait la Timisoara ruda lui, Iosef, autor al mai multor carti cucontinut sacru ce i-au asigurat notorietatea in literatura iudaic534.

La dorinta askenazilor, a functionat, in perioada data, mai intai si rabinulLobl, iar apoi, Wolf Iacob (1752-1768). Ales rabin-sef al Transilvaniei, a plecatla Alba-Iulia. in schimb, abandonând functie amintita, Iochanan ben Israel asosit la Timisoara pe la 1773 si a decedat in 1781. El se incadreaza in traditiaculturala a rabinilor din Timisoara, mai ales tot prin cartea lui de sentinte, cu olarga circulatie mondiala35.

34 Cartile, azi raritati, au fost väzute la Muzeul Evreiesc de Stat din Praga.35 Biblioteca Universifatii Bar-Ilan (Israel) detine o colectie completà a sentintelor rabinice

editate (vizita noastrà in 3 ianuarie 1993). Bet-dinul era o instantä comunitara prezidata de unrabin (sau altä personalitate in lipsa) §i asesori desemnati de colectivitate.

www.dacoromanica.ro

110 Eugen Gluck 14

Desigur, ob§tea evreiasca din Banat era de neconceput fara activitateasocietatii sacre Chevra-Kadi§a", cunoscuta din anul 1719. Este insa foarke ve-rosimil ca, de fapt, inceputurile ei au aparut Inca in secolul precedent, din mo-ment ce functiona, in 1636, un cimitir israelit la Timi§oara. Tocmai sarcinile salefundamentale sunt de domeniul sanitar §i asigurarea inmormantarii rituale acelor decedati. Nu puteau uita ca decedatii israeliti din tot Banatul contemporanerau adu§i in cimitirul amintit, in afara de cazurile absolut insunnontabile.

in stadiul actual al cercetarilor, dispunem de putine date referitoare laactivitatea §colarä. Este neindoios ca aceasta se desfa§ura in forme traditionale,continand scrisul §i cititul ebraic, cuno§tinte biblice qi asimilarea codului ritualSulchan-Aruh. invatatorii erau angajati de familii mai instarite sau un grup incazul celor cu posibilitati mai modeste. Instruirea copiilor saraci intra in pre-ocuparile comunitatii. in statul de plata din Timiqoara apare in permanenta citeun dascal. in 1781-82, este nominalizat la Caransebe§ invacitorul Avram Hers36.

in ciuda atmosferei ostile fata de evrei, intretinuta in special de oficialitate,in decursul secolului al XVIII-lea, nu cunoa§tem vreun pogrom sau aparitia acu-zatiilor antiiudaice de tipul a§a-zisului omor ritual. Din registrele de botezati cene-au ramas din epoca, nu am putut gasi cazuri in care copii israeliti ar fi fostbotezati, fara aprobarea parintilor, de clerici sau moa§e, irivocand pretextul cänoul nascut este in pericol de moarte37.

in deceniile urmatoare, vor lua fiinta noi comunitati §i, pe masura intarinirolului lor economic, evreii din Banat vor contribui serios la inchegarea oranduiriicapitaliste in zona.

36 A fost un absolvent al unei iesive din Galitia.37 Constatarile noastre pe baza cercetarilor efectuate la Arhivele Nationale din Timisoara,

in registrele botezatilor din Timisoara, Lugoj si Sfinicolaul-Mare.

www.dacoromanica.ro

EVREII DIN COMITATUL SATU MAREIN VEACUL AL XVIII-LEA

ANTON E. DORNER

Activitatea de cercetare este legata indisolubil astazi de existenta unor sur-se de informare rapida, precum: indrumatoare, repertoare sau bibliografii. Laaceste izvoare primare face apel specialistul dar nu numai el in abordareaunei problematici anume. Cu regret, se poate constata ca, pentru cei ce se aratainteresati de istoria evreilor din Transilvania, asemenea posibilitati de orientarecurenta lipsesc aproape total, ceea ce fie descurajeaza, fie transforma munca cer-cetatorului intr-o activitate de cautare, nu intotdeauna incununata cu succesula§teptat. De fapt, subiectul adus In discutie nu este de data recenta. in urma cuaproape o suta de ani, Eisler Mayas, intr-o parte introductiva a unui scurt studiude al sau intitulat Din trecutul evreilor transilvdneni care, in treacat fie spus,ramane unul din putinele repere in peisajul bibliografic evreiesc transilvanean

afirma urmatoarele: Istoria evreilor din Transilvania constituie un subiectcare nu §i-a gasit Inca un prelucrator. 0 cauza constituie, pe de o parte, trezireain evreimea transilvaneana a sentimentului istoric tarziu, iar pe de altà parte,putinatatea izvoarelor istoricet.

Desigur, se gasesc destule explicatii pertinente de ce nu a existat o preocu-pare mai intensa in domeniul istoriografic in acest secol: mai intai primul razboimondial, urmat de deceniile perioadei interbelice cu problemele sale specifice,cand se punea, in primul rand, problema supravietthrii §i, in fine, anii comunis-mului, cand evreii au fost transformati intr-o moneda de schimb de regimul tota-litar, iar actele privind trecutul lor au fost bine zavorate in arhive §i biblioteci.

A§ fi ramas la aceasta imagine indeob§te folosita in cercuri largi de spe-ciali§ti, daca nu a§ fi avut curiozitatea sa urmaresc acela§i fenomen intr-unspatiu geografic vecin, in speta, al Ungariei. Surpriza a fost totalà. Luand in cal-cul aceea§i unitate de timp de un secol, am putut, fara mare dificultate, depista:18 volume de izvoare reunite sub titlul generic de Documente ale evreimii ma-ghiare2, un amplu lexicon evreiesc3, cat §i o interesanta bibliografie a revistelorevreie§ti4, dar §i multe monografii ale unor comunitati locale din Budapesta,

I Eisler Mátya.s, Az erdélyi zsidok nuiltjaból, in Erdelyi Miizeum, XVIII, 1, 1901, p. 95.2 Magyar Zsidó Ok !even& (in continuare MZs.0.), Budapesta, 1903-1980.3 Zsidó Lexikon, Budapesta, 1929, 1988.4 Scheider Sandor, A magyar zsidó folydiratok bibliografiaja 1847-1954, Budapesta, 1990.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 111-117, 1997

I-XVIII,

www.dacoromanica.ro

112 Anton E. Dömer 2

Sopron, Ujpest, Pecs, Gyor, Miskolc etc.5. Cele mai multe dintre materiale suntinsotite i de documente, ceea ce denota o preocupare intensa in acest domeniu.Prin urmare, intrebarea persists: cum de s-au putut realiza toate acestea in Unga-ria iar in conditii geopolitice aproape similare, in Transilvania, nu?

Nici investigarea altei supozitii, potrivit careia problema evreiasca a fostinclusa in monografiile generale ale comitatului Satu Mare, de exemplu, nu s-aconfirmat. Parcurgand lucrarile de referinta, qi aici ma refer la autori precum,Szirmay Antal6, Stem MOP, Sarkady Nagy Mihaly8 sau la §i mai cunoscuta lu-cral e realizata sub redactia lui Boiovszki Samu9, nicaieri nu apare un capitol, catde re hans, consacrat populatiei evreiqti.

Profitand de o conjunctura politica favorabila, in deceniul 9, o seama dereprezentanti ai intelectualitatii evreiqti au reqit sa concretizeze o idee maiveche, de initiere a unui corp de docurnente privind evreimea din Romania,volum axat mai mult pe reunirea unor date aparute deja in literatura istorica despecial itatem.

Senmele unei redresari vizibile se pot constata, insa, dupà anul 1990, candceicetalea fenomenului cunoate un reviriment deosebit. incercari individualeapar in spatiile revistelor de istorie (Anuarul Institutului de Istorie din Cluj")11sau in cele ale revistelor de cultura (Korunk")'2, dar in special, in nou consti-tuita Studia Iudaica". Un reviriment cunoate qi politica de carte, unde, alaturide carti cu subiecte de istoria evreilor in general, se instituie i o interesantaserie Bibliotheca Judaica", cu un prim titlu de mult aSeptat Istoria evreilor dinTransilvanian. Concomitent, inceput activitatea un Institut de Iudaica, care,pe baza unei metodologii de investigatie modema, efectueaza o cercetare siste-matica a diverselor fonduri arhivistice, scotand la iveala un material documentarextrem de interesant, care va schimba, cu sigurantS, unele conceptii preconce-pute perpetuate de secole. In acest context, se inscrie i studiul de fatS referitor

5 Vezi partea bibliograficA a cartii lui Moshe Cannilly-Weinberger, Istoria evreilor dinTranstiva ua (1623 1944), Bucuresti, 1994, p. 183-191.

6 Szirmay Antal, Szatmar varmegy fekvése, tartineti és polgari esmérete, III, Buda,1809 1810.

7 Stern Mor, Szatmari zsidak atja. Tarténeti tanulrnany, Satu Mare, 1931.Sarkady Nagy Mihaly, Szaimar-Nemeti szabadkiráiyi varos, 1860.

9 Borovszki Samu, Szatmar varmegye, Budapesta, 1908 si Szatmarnémeti szabad kiralyiBudapesta, 1908.I° 1zvoare marturii referitoare la evreii din Romania, (in continuare: Izv. ,ci mdrturii), I,

II, 1, Bucuresti, 1986, 1988.11 Volumul XXXIV al seriei din anul 1995 contine sub genericul Societatea romaneascii

evreii in prima jumAtate a secolului XX" comunicArile unor profesori i cercetAtori tinute cu prile-jul sesiunii stiintifice organizate de institutul clujean din toamna anului 1994.

12 Korunk Kultara. Haza. Nagyvilag 3-ik folyam, anul II, 1991 apar mai multe studii aleintelectualitAtii de limbA maghiarg referitoare la evreii din Transilvania.

13 Mosbe Carmilly-Weinberger, op. cit., Bucuresti, 1994.

,si

si-a

lams,

www.dacoromanica.ro

3 Evreii din comitatul Satu Mare 113

la problema evreilor din tinutul Satu Mare in veacul al *VIII-lea, rod al unorcercetari de arhiva metodice14.

Odata cu incheierea rascoalei rikocziene, autoritatile habsburgice iau ma-suri grabnice de redresare economica a Transilvaniei. Printre aceste masuri sesitueaza i colonizarea in 1724 a §vabilor catolici din spatiul german in comita-tul Satu Mare", in mijlocul unei populatii preponderent protestante. Neintelege-rile vor aparea aproape imediat, fapt ce va crea multe probleme autoritatilorcomitatense. Reactia comitelui suprem, contele Alexandru Karolyi a fost imedi-ata; profitand de expulzarile evreilor din Po Ionia i de preocuparile foruriloraustriece de a restabili echilibrul economic al tinutului, aflat de multa vremeintr-o situatie dezastruoas516, solicita Curtii aprobarea de a§ezare a populatieievreie§ti pe cuprinsul comitatului. Consiliul regal locumtenential aproba pla-nurile comitelui cu observatia, ca autoritatile comitatense sa aiba un tablou exactal tuturor celor a§ezati in teritoriul lor17. Intrucát numarul celor sositi este relativmare, Al. Karolyi reu§e§te sa le procure §i un rabin necesar cultului mozaic18.

Prezenta evreilor in spatiul geografic al comitatului Satu Mare nu este dedata recenta, ci avem de-a face, cu incepere din vara anului 1725, cu o colonizareorganizata. Informatiile statistice arata ca in anii 1720-1721 locuiau deja in co-mitat 112 evrei, ceea ce reprezenta un procent de 0,27% din totalul populatieicomitatului19. Cu unii dintre ace0a incheie in 1723 contele Kirolyi caredevenise intre timp consilier intim al imparatului Carol VI un contract pri-vind drepturile i obligatiile lor pe domeniile sale, act reinnoit apoi ulterior".

in mare parte, conceptia sa s-a adeverit. Un bogat material documentaradeverqte contributia evreilor pe meleagurile satmarene.

Printre ocupatiile primordiale au fost arenda0a21, micul comert22, fier-berea rachiului23, carciumaritu124 §i, mai rar, agricultura25. Ei comercializau sin-

14 Cercetarea a vizat doar seria actelor administrative ale comitatului Satu Mare (Acta pu-blico politicorum), din care pana la aceasta data a fost parcursa exhaustiv perioada 1690-1736.

15 Szatmcir wirmegye, p. 492.16 Filiala Arhivelor Statului din Cluj-Napoca, fondul: Prefectura judetillui Satu Mare. Acte

publico-politice (in continuare A.S.C.), anul 1724, fasc. 1, nr. 63. Asemenea acte sunt foarte multesi in anii urmatori.

17 A.S.C., anul 1725, fasc. 2, nr. 151: ...et non absimiliter etiam, CathalogumUniversorum im Comitatu bocce de praesenti subsistentium Iudaeorum, cum specificaDeclaratione in qvo qvis Loco moretur, annus, et qvid ydem modofati in Comitatu isto subsisti-terint, et contribuerint genuinam et Circumstantialem Informationem, Consilio huicce Regio, qvan-tocyus submittera velint et non intermittant..."

15 Szatmár varmegye, p. 493.19 lzv. ,si meirturii, II, 1, p. 39.20 Izv. i mcirturii, II, 1, p. 42-44 si p. 104.21 A.S.C., anul 1726, fasc. 3, nr. 1.22 A.S.C., anul 1726, fasc. 3, nr. 260.23 A.S.C., anul 1726, fasc. 3, nr. 260: ott a sid6 Fdlinkás mellett".24 fry. ,,si mcirturii, II, 1, p. 43.25 A.S.C., anul 1730, fasc. 7, nr. 232 si 236.www.dacoromanica.ro

114 Anton E. DOrner 4

guri produsele. Efectuau transport de mara, chiar si in regiuni mai indepartateale Ungariei, Poloniei sau Moraviei. Nu rareori, activitatea este sprijinid chiarde consiliul regal sau de forurile locale. Astfel, in anul 1771, fordrile centraleintervin pe lang5 autoritStile comitatense SS acorde evreilor pasapoarte coiner-ciale pentru transportarea painii de buns calitate26. Au fost reglementate si co-mertul en gros cu piei cruden, tabac28, giu29 etc.

Desigur, pot fi amintite si multe neimpliniri ce vor marca configuratiacomunietilor evreiesti in veacul al XVIII-lea. Nici m5car contele Karolyi, carea sprijinit at5t de mult venirea evreilor in comitatul Satu Mare, nu s-a putut achi-ta in totalitate de anumite conditii contractuale. Cele 10 case de locuit promiseevreilor din Carei inch in anul 1728 nu au fost ridicate, dup5 cum nici sinagogasau scoala". Toate acestea ii determina pe unii evrei de cele rnai multe ori pecei bogati s5 plece pe alte meleaguri31. De aici si desele solicitari in directiarevizuirii taxei de toleranta aplicate asupra lor de puterea centralS32, dar si altorimpuneri acute de c5tre diversi nobili33. Cele mai multe dintre cereri sunt neso-cotite de c5tre destinatari, unele ins5 si-au g5sit o rezolvare favorabilà. Astfel,de exemplu, contele Kirolyi, in schimbul rámanerii pe mai departe a evreilor pedomeniile sale, le acord5, in anul 1731, dreptul de a tine un rabin, un inv5t5tor siun haham, iar ulterior si alte facilit5ti34.

Domeniul cel mai bine reprezentat dintre toate activiatile economice aleevreilor din comitatul Satu Mare a fost arendasia. Un arendas cunoscut al aces-tei prime perioade este Jacob Herskovits din Satu Mare. Acesta a incheiat ointelegere cu un nobil din partile locului pentru comercializarea rachiului si aberii cu butoiasul, chiar lang5 podul de peste Somes. Arenda se ridica la peste2 000 de florini pe anul 174735, o sum5 insenmata pentru vremea respectiv5, dacase are in vedere c5, al5turi de bani, arendasii mai erau obligati si la alte sarcini.

intr-o lume a afacerilor rezervat5 aproape in exclusivitate barbatilor sunt siexceptii. Intrucfit sotul s5u se afla in slujba comitatului, find un notar extern deapreciat, Eva Perenyi s-a v5zut nevoia s5 conduca ea problemele economice aledomeniului, rezolvand printre multe altele si felurite afaceri cu un arenda-tor evreu aflat pe proprietatea familia1536.

26 A.S.C., anul 1771, fasc. 48, nr. 348.27 A.S.C., anul 1736, fasc. 13, nr. 173.28 A.S.C., anul 1762, fasc. 39, nr. 176.29 A.S.C., anul 1772, fasc. 49, nr. 365.39 /TV. fi mcirturii, II, 1, p. 57.

31 M ZS. O., HI, p. 656.82 A.S.C., anul 1732, fasc. 9, nr. 131. Act catalogat gre§it la anul 1732, find de fapt vorba

de un act al cancelariei magbiare din anul 1723.33 lzv. fi mcirturii, II, 1, p. 57.34 In,. 41 mcirturii, II, 1, p. 104-107 §i p. 97-98." Moshe Cannilly-Weinberger, op. cit., p. 72.36 A.S.C., anul 1726, fasc. 3, nr. 260.

www.dacoromanica.ro

5 Evreii din comitatul Satu Mare 115

Un caz mai aparte este cel al arendasului Simon Lazar. Acesta s-a asezatpe domeniul contelui Karolyi din Carei, Inca' in deceniul trei, unde s-a remarcatatat ca negustor, cat i ca arendas37. Comitele suprem era extrem de multumit deel, semnand chiar un contract de carciumarit: In perioada arendasiei sale pedomeniul meu din Carei, a plait periodic si punctual arenda stabilita, iar corecti-tudinea fata de mine a considerat-o ca pe o datorie"38. Cu siguranta c i datoritaacestor raporturi pozitive, in 1736, contele Karolyi 1-a numit ca jude39, functiepe care o va detine 1)&15 in vara anului 1740, cand va demisiona in favoarea luiJacob Hersch140.

LAzar Simon era cunoscut si ca un bun negustor; stau marturie in acest senslistele de cumparaturi din anul 1738, de exemplu, cand a importat din Nickols-burg panza, matase, nasturi de argint, zahar cafea, p'per, chihlimbar, lamai etc.41.Ceva mai devreme, in 1736, a achizitionat, la targul din Debretin, imbracaminte,postav padovan, ciorapi pentru copii, mirodenii, hartie si ceara spaniola42.

La serviciile sale a recurs si armata, cu care a mcheiat in anul 1758 uncontract prm care se obliga sa livreze un numar de 4 000 de cai43, cifrà extern demare pentru vremurile tulburi de atunci. Din actul din 30 iunie 1758 rezultä cavaloarea totala a tranzactiei se ridica la 38 000 de florini44. Datoritä razboiuluise urgentau mereu expedierile. Ritmul acestora este insa extrem de lent. Pada' in1761 s-au livrat doar 2 500 de cai45, fapt care atrage nemultumirea comisaruluiprovincial Andreas Siskovits. Acesta 11 reclama la forurile centrale, iar in 1762este pus sub acuzare46. In paralel, Lazar Simon trebuie sa faca fatA si unui pro-ces de fisc, find acuzat de evaziune fiscalà47. Derularea proceselor se prelun-geste mai multi ani. Avem o informatie, din 17 septembrie 1767, dupà care pro-cesul a fost transferat la Viena, iar judecatorii de scaun schimbati48. Noua in-stanta 11 &este vinovat si aduce un verdict final. La 9 noiembrie 1768, consiliulregal locumtenential din Bratislaia o instiinteaza pe sotia negustorului evreu,Eva Schlichter, despre incetarea actiunii de urmarire penala impotriva sotuluiei49. Date asupra procesului aflam mai pe larg dintr-un act ulterior, la 4 august

" Izv. ,i mdrturii, II, 1, p. 67, 98.38 Moshe Carmilly-Weinberger, op. cit., p. 71.39 lzv. ci mcirturii, II, 1, p. 75.4° M. Zs. 0., Ill, p. 95.41 Moshe Carnnlly-Weinberger, op. cit., p. 71.42 Ibidem.43 A.S.C., anul 1758, fasc. 35, nr. 300." A.S.C., anul 1758, fasc. 35, nr. 202.45 A.S.C., anul 1761, fasc. 38, nr. 12.46 A.S.C., anul 1762, fasc. 39, nr. 4.

A.S.C., anul 1767, fasc. 44, nr. 96." A.S.C., anul 1767, fasc. 44, nr. 250. Mutarea procesului s-ar fi datorat faptului cà Lazar

Simon ar fi avut domiciliul stabil in Viena: evreul Simon Lazar care a locuit si a murit in nobilaAustrie, in orasul Viena", vezi hv. mdrturii, II, 2, p. 91.

49 A.S.C., anul 1768, fasc. 45, nr. 28.

47

t

www.dacoromanica.ro

116 Anton E. DOmer 6

1770, imp5r5teasa Maria Teresia se adreseaz5 oficialit5tilor comitatului SatuMare, ar5tfind c5 un oarecare Solomon Abraham a achitat in intregime datoriadecedatului Lath Simon fata de autoritatile fiscale50. Prin urmare, la acea dat5,dotatul si inventivul negustor nu mai era in viat5. Dar odata cu moartea acestuianu s-a aplanat si cazul declansat, al:al-and in prim plan v5duva lui, Eva Schlichter,care contesta o serie de hot5riri, mai intai la forurile comitatului51, iar maiapoi la tribunalul din Debretin52. De mentionat c5 procesul mai era pe rol in anul177753.

Un num5r insemnat de acte ale materialului cercetat se refer5 la fiscalitate.Modalitatea de percepere a impozitului difer5, in unele cazuri, de practica obis-nuitS. Astfel, evreii pl5teau dare pe fiecare membru de familie. Dac5 cei s5racinu puteau sa-si achite obligatiile, acestea trebuiau solutionate de cei bogati.Alaturi de taxa de toleranta, specific5 evreimii, ei mai suportau o impunere mili-tar5 si o seama de contributii publice. Chiar la stabilirea kr in comitatul SatuMare, ei au cerut eliminarea obligatiei din urm5, intrucfit aportul lor fiscal sesitua oricum peste cota celorlalti locuitori. R5spunsul primit in vara anului 1725din partea consiliului regal a fost ferm: plata in continuare a darii publice54.

Alaturi de sarcinile mentionate, evreii mai achitau periodic si alte sume debani nobilului pe proprietatea cAruia se aflau, orasului Satu Mare, comitatului,Camerei aulice si chiar bisericii catolice sau protestante. Cuantumul contributieise fixa de diets si se situa in jurul sumei de 400-500 de fkrini de persoanA55.Banii trebuiau achitati, de cele mai multe ori, imediat dup5 repartizare. Terme-nul mult prea scurt de plata a determinat, de repetate ori, intarzieri, restante,urmate de amenint5ri din partea factorilor responsabili. De aici si pan5 la fugaevreilor de pe domeniu din fata impunerilor mereu in crestere nu mai era decattin pas.

Datorit5 si acestei fluctuatii perpetue de populatie caracteristicA intre-gului imperiu autoritatile centrale s-au str5duit s5 afle num5rul exact alevreimii din intreg teritoriul Transilvaniei. Chiar in momentul stabilirii lor pecuprinsul comitatului, consiliul regal din Bratislava a solicitat oficialifatilor co-mitatense s5 treaca imediat la conscrierea evreilor asezati aici56. Timp de doiani, forurile locale nu au intreprins nimic concret in acest sens. La solicitarilerepetate, congregatia nobiliarà din vara lui 1727 hotaraste aplicarea dispozitiilorregale privitoare la conscrierea evreilor57. ins5 o reusitä nici acum nu se intre-

50 A.S.C., anul 1770, fasc. 47, nr. 199.51 A.S.C., anul 1774, fasc. 51, nr. 364.52 A.S.C., anul 1777, fasc. 54, nr. 266.53 A.S.C., anul 1777, fasc. 54, nr. 213.54 A.S.C., anul 1725, fasc. 2, nr. 151.55 Moshe Carmilly-Weinberger, op. cit., p. 75.56 A.S.C., anul 1725, fasc. 2, nr. 151." A.S.C., anul 1727, fasc. 4, nr. 19.

www.dacoromanica.ro

7 Evreii din comitatul Satu Mare 117

vede58. Abia noua imp5fateas5, cu energia ei recunoscut5 a facut ca, in anii1746-1748, sa se treac5 efectiv la actiunea de conscriere59. Prima conscriptie afost urmat5 apoi si de altele, partiale, precum cele din anii 175260, 175361, 176862,178763, sau 179464. Ar fi de remarcat aici c5 tabelele intocmite nu au fost trimiseintotdeauna forurilor fiscale imediat, constatándu-se, uneori, intarzieri maxi.Astfel, conscriptia efectuat5 de comitat in anul 1768 a fost trimis5 factorilor der5spundere abia in august 177165.

Nu mi-a stat in intentie s5 abordez o tema extern de incitantà: evrdii dinSatu Mare in perioada reformelor Mariei Teresia si Iosif al II-lea. Ea poatedeveni subiect pentru un alt material. In prezenta comunicare, am dorit s5reliefez faptul ea printr-o cercetare sistematick exhaustiv5 a unor fonduriarhivistice, se pot scoate la lumin5 infonnatii care &à demonstreze prezenta sirolul populatiei evreiesti din comitatul Satu Mare in configuratia geo-politic5 aveacului al XVIII-lea, fapt ignorat aproape total de vechile monografii. Pe dealta parte, am intentionat s5 infirm vechea supozitie a lui Eisler privind lipsa demateriale documentare referitoare la evrei.

58 In anul 1740 se reuseste conscrierea evreilor din targul Carei, vezi Izv. fi mcirturii, II, 1,p. 92-97.

59 A.S.C., anul 1746, fasc. 23, nr. 168, nr. 180, nr. 335, nr. 338; anul 1748, fasc. 25, nr. 297,298, nr. 299, nr. 300, nr. 301, nr. 302.

60 anul 1752, fasc. 79, fasc. 29.61 A.S.C., anul 1753, fasc. 30, nr. 127, nr. 262.62 17 v. # mcirturii, II, 2, p. 81-86.63 Izv. fi mirturii, II, 2, p. 324.64 A.S.C., anul 1794, fasc. 68, nr. 134.65 A.S.C., anti! 1771, fasc. 48, nr. 405.

A.S.C.,

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTAR

CONTRIBUTIE LA ISTORIA CANTACUZINILOR:TESTAMENTUL INEDIT AL POSTELNICULUI

CONSTANTIN CANTACUZINO

CONSTANTIN REZACHEVICI

Cu mai bine de un sfert de veac in urma, reconstituind domeniul boierescal lui Radu erban, aminteam existenta testamentului inedit al ginerelui acestu-ia, postelnicul Constantin Cantacuzinot, personaj ilustru ce ma la baza ramuriiCantacuzinilor munteni, chiar daca nu era primul din familia sa venit in TaraRomaneasca, testament pastrat multà vreme nqtiut intr-o arhiva particulara. Ellamurqte unele momente importante din istoria acestei familii, incepand cu ceaa datei casatoriei lui Constantin Cantacuzino cu Elina, fiica raposatului Radu

erban. Fiindca tocmai calitatea de sot al unui vlastar domnesc 1-a propulsat cuadevarat pe tanarul grec venit din imparatia otomana, la rangul de mare boier i

dregator muntean. Noua familie domneasca a Basarabilor (Craiove§ti), in care aintrat astfel, ce incepe tocmai prin Radu erban, donmul caruia i s-a atribuitpentru intaia oara in Tara Romaneasca numele de familie Basarab2, a dominatpolitic intreg veacul XVII prin Radu erban, Matei Basarab, Constantin erban,

erban Cantacuzino §i Constantin Brancoveanu, ultimii find chiar fiu, respectivnepot direct, ai postelnicului Cantacuzino.

I. AVANTAJELE INRUDIRII CU BASARABII (CRAIOVESTI),ORIGINEA IMPERIALA $1 INCEPUTUL CARIEREI

LUI CONSTANTIN CANTACUZINO IN TARA ROMANEASCA

Legatura cu noua dinastie a Basarabilor (Craiovqti), care porne§te in faptde la Radu erban3, fiul unei stranepoate a lui Radu postelnic Craiovescu de la

I Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu .Ferban, in Studii", XXIII(1970), nr. 3, p. 484. Documentul a mai fost comunicat la Sesiunea festivci 1971-1982 a Comisieide heraldic:4, genealogie si sigilografie, Bucuresti, 7 mai 1982.

2 Izvoare si comentarii la Constantin Rezachevici, Nume .fi porecle domnegi. Onomasticadomnilor romani in secolele XIVX1X (mss.). Vechea dinastie a urmasilor lui Basarab I din seco-lul XIV nu a avut int nume de familie. In cadrul ei Basarab a fost doar un nume propriu, de botez.

3 La aceast5 familia a Basarabilor", care incepe cu Radu $erban, si nu la urmasii luiBasarab I din secolul XIV, cum s-ar crede la prima vedere, se refera in veacul XVIII afirmatia ge-nealogistului Mihai banul Cantacuzino, altfel paradoxalk ea' prin cAsgtoria lui Preda Brancoveanul

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 119-154, 1997www.dacoromanica.ro

120 Constantin Rezachevici 2

sfarOtul secolului al XV-lea qi inceputul celui urmator, de la care acesta a mo--tenit o buna parte a domeniului Craiovqtilor4, a avut, subliniem, o insembatatedeosebita pentru primul Cantacuzin impamantenit in Tara Romaneasca i pentruurm4i si. Cdscitoria cu Elina, a doua fiicd a lui Radu 'erban ci sord a uneialte doamne a Tdrii Românegi, Anca, vdduva lui Nicolae Pdtraycu (1599-1600),1-a ayezat dintr-odatd pe tándrul Constantin Cantacuzino, dupd mai bine de undeceniu de activitate obscurd in noua sa patrie, in rdndul celei mai insemnate

familii din bard, cea domneascd a Basarabilor Prestigiul ca mare boier Oman-tean", averea satele din zestrea sotiei, intre care chiar cel de baSinä a luiRadu $erban i a stramoqilor sai5, trecerea deosebita pe langa Matei Basarab,binevoitor fata de rudele sale domngti din neamul lui Radu erban, ca qi pelanga cumnatul sau Constantin $erban, toate acestea i le-a adus casatoria cuElina, altfel ea ins4i o figura remarcabilk casatorie asupra careia testamentulpostelnicului Constantin Cantacuzino, pe care-I prezentam mai jos, arunca o luminanoua.

E adevarat insa cA tanarul Cantacuzin era, la randul sau, posesorul unuinume imperial, pastrat cu grija de urmai §i de intregul salt neam (dqi aceastanu-i dadea vreun drept la iron in spatiul romanesc), care cultiva cu staruintatraditiile apartenentei la familia imperiala bizantina6 alaturi de abilitatea de aincheia casatorii favorabile (exemplul lui Constantin Cantacuzino insuqi find

cu o nepoata de sofa a lui Matei Basarab: au luat .yi Briincovenii numele de Basarabi, cu toate ccinumele lor este mai vechhl, si pot zice si mai mare deceit al Basarabilor (GenealogiaCantacuzinilor, ed. N. Iorga, Bucurelti, 1902, p. 407-408). Pentru originea Brancovenilorfamilia lui Matei Basarab (care este §i el un Brfincoveanu), cf. i Ilie ChiritA, OrigineaBrancovenilor, in Arhivele Olteniei", XIII (1934), nr. 74-76, p. 343-346; idem, BoieriiBriincoveni. Fii lui Danciu vornicul, ibidem, XIV (1935), nr. 77-78, p. 46-59; I. C. Filitti,Craiovestii rolul kr politic, ibidem, p. 11-13. Atanasie Comnen Ipsilanti explicA in secolulXVIII numele Basarab" adAugat lui Constantin Brfincoveanu, prin descendeta acestuia dinvechiul domn Serban Vodd Basarab"(Radu Serban) (Hurmuzaki, XIII, p. 158).

4 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu Serban, p. 469-484 §i tabelul nr.1, p. 488-491.

5 Satul Coiani-Mirone§ti, jud. Ilfov, wide, dupà Paul de Alep, Constantin Cantacuzino areun mare palat dupd felul palatelor de la Constantinopol" (Cdicitori strelini despre drile romilne,VI, Bucuresti, 1976, p. 231-232). Constantin Cantacuzino era considerat ctitor la manastireaMArgineni a lui Radu Serban (Inscriptiile medievale ale Romaniei, I, Orasul Bucuresti, Bucurelti,1965, p. 634; N. Iorga, Studii documente cu privire la istoria romcinilor, III, Bucuresti, 1901, p.56, nota 1).

6 Cum arAta V. Laurent intr-un temeinic studiu genealogic asupra urma§ilor lui loan VICantacuzino din veacul XV: Din toate familiile care, in lume, au purtat dupii 1453 un nume dedinastie domnitoare in Bizant, Cantacuzinii, cu o stApanire foarte scurtä (1347-1354) i aproapeepisodica, au §tiut, mai bine deck toate celelalte, puna in valoare originea lor imperialA" (V.Laurent, Alliances et filiation: des Cantacuzenes au XVe siecle, la Edith Brayer, P. Lemerle, V.Laurent, Le Vaticanus latinus 4789. Histoire et alliances des Cantacuzenes aux XlVeXlie siecles,in Revue des etudes byzantines", IX (1951), Paris, 1952, p. 64.

si

sa-si

1l

pi

www.dacoromanica.ro

3 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 121

edificator)7. Politica matrimonial5 find cea care a favorizat in decursul veacuri-lor r5spandirea acestui neam prolific si longeviv, nu numai in lumea meditera-nean5 si Orientul Apropiat, ci i intr-o bun5 parte a Europei, din Bavaria panAin Rusiag. Era ins5 Constantin Cantacuzino cu adev5rat un unnas al imparatuluiuzurpator loan VI Cantacuzino (1341-1355)? Sau facea parte din ceea ceV. Laurent numea branse colaterale, deci neimperiale", araland c5 purt5toriiacestui nume erau numerosi i inaintea in51t5rii pe tron al lui loan VI9. Cu atatmai mult cu cat in secolul XV Cantacuzino nu era, se pare, doar un nume sau unprenume, ci i un titlul nobiliar la greci, italieni si slavii balcanicim.

Pentru urmasii lui, apartenenta lui Constantin Cantacuzino la familia im-p5r5teascâ bizantin5 era mai presus de orice indoialà! Inscriptia pus5 la man5s-tirea Bistrita oltean5 de noul ctitor, nepotul s5u de fic5, Constantin mare spalarBrancoveanu, la 12 septembrie 1683, il numeste: Costandin vel spdt(ar),carele, dd spre tat(d) trdgandu-se dd(n) veachia dungd a Craiovaytilor, cariBdsdrabwi chiamd i, dd spre mumd, .7i mai &in bdtrana impdrdteascaCasd a Cantacuzinilor"11. Ca s5 nu mai vorbim de mult discutatul programimperial bizantin" al lui Serban Cantacuzino, fiul s5u, dedus din mai toate ma-nifestArile diplomatice si culturale ale acestuia, bazat pe originea sa imperialà,relevat5 de el insusi si de contemporanii s502. De afirmarea aceleiasi origini pepecetile, pietrele de mormant, pisaniile ctitoriilor cantacuzinesti, toate purtand vul-turul bicefal, socotit imperial, sau in operele stolnicului Constantin Cantacuzino'3.

Contemporanii nu s-au indoit nici ei de originea imperial5 a postelniculuiConstantin Cantacuzino. Inscriptia portretului acestuia stampata la Venetia de

Mihai banul Cantacuzino nota semnificativ: s-a marit al lui ipolipsis, nu numai cAci cAera Cantacuzino i ginere de Basarab, ci mai mult cu ingrAdirea ce se incuscrise cu douAsprezecefamilii din cele mai de seamit ale Valahiei, prin mijlocirea insurarii fillor sAi si a maritisului fetelorsale" (Genealogia Cantacuzinilor, p. 82).

8 Cf. mai nou, Ion Mihai Cantacuzino, 0 mie de ani in Balcani. 0 cronicd a Cantacuzinilorin vciltoarea secolelor, Bucuresti, 1996.

9 V. Laurent, op. cit., p. 64-65, nota 1.10 Titlul de Cantacuzin i-a fost acordat lui Carlo I Tocco in 1415 (Giuseppe Schiro,

Manuele ilPoieologo incorona Carlo Tocco, in Byzantion", 29-30 (1959-1960), p. 228-229." N. Iorga, Inscriptii din bisericile Romdniei, I, Bucuresti, 1905, p. 194.12 Cf. Dan Ionescu, Serban Cantacuzino et la restauration byzantine. Un ideal a travers

ses images, in Etudes byzantines et postbyzantines, I, Bucuresti, 1979, p. 239-266; AndreiPippidi, Hommes et idies du Sud-Est européen a I 'aube de Pike moderne, Bucuresti, Paris, 1980,p. 284-285; idem, Tradipia politicd bizantind in fdrile romdne in secolele Bucuresti,1983, p. 221-226; RAzvan Theodorescu, Dunga cea mare a rodului neamului sdu". Noteistoriste in arta brcincoveneascd, in Constantin Brcincoveanu, Bucuresti, 1989, p. 187-188. $irelatiirile lui G. B. del Monte Santa Maria sau Cornelio Magni (Cdlcitori strdini despreromeme, VII, Bucuresti, 1980, p. 238,556). D. Wastase, L'heritage imperial byzantin dans I 'art ethistoire des pays roumains, Milano, 1976, p. 26.

13 Cf. Joan C. Filitti, Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino, Bucuresti, 1919, p.Andrei Pippidi, Hommes et idées, p. 284,288.

.yi

ci

pia

XVI-XVIII,

idrik

VII-VIII;

www.dacoromanica.ro

122 Constantin Rezachevici 4

Antonius Bosius, probabil in vremea lui Matei Basarab, afirma limpede: HocConstantinus spirat rediuiuus in aere Cantacuzenae gloria prima Domus"14.Epitaful grecesc de pe lespedea sa tombala spune ca era Din neamul odinioardIncoronat al Cantacuzinilor"15. Paul de Alep, care l-a cunoscut personal, inre-gistreazi chiar in Tara Romaneasca: Se spune cd este scoborator din dinastiaCantacuzinilor, impdrati greci"16. Iar cronicarul sas Georg Kraus cobora origi-nea neamului sau tocmai pana la Constantin cel Mare17.

Numeroi autori greci din secolele XVIIXVHI se refera gi ei la origineaimperiala a unna.,ilor postelnicului Constantin Cantacuzinom. Stephan Gerlach,Gheorghe Etolianull9 qi Martin Crusius" in secolul XVI vorbesc, de asemenea,despre originea impäräteascä a bunicului sâu Cantacuzino eitanoglu.

Patriarhul Ierusalimului Dosoftei tia la 1688 &à erban Cantacuzino, flu!Postelnicului, avea ca stigino (tat5l str5bunicu1ui s:iu!) pe Dimitrie Cantacuzino(marele domestic al Patriarhiei)21, iar peste vreo dotia" decenii Dimitrie Cante-mir, atat de critic fatá de pretentiile genealogice Basarabeti" ale urm*lorPostelnicului, recunoa§te totqi cà flul acestuia, erban Cantacuzino se tragedin sage impdrdtesc ci anume cantacuzinesc "22. Iar Atanasie Comnen Ipsilantinota in veacul XVIII ca acela0 Serban: A fost vestit cu numele de Cantacuzino,pentru cd se trdgea din neamul impdratului loan Cantacuzino "23. Tot la stirpeaimpargteascä a lui $erban Cantacuzino s-a referit i Chesarie Daponte24, iar J. L.Carra atribuia la 1777 aceea0 origine imparäteasc5 Cantacuzinilor din toate Orileromfine25.

14 Originalul la Biblioteca Nationala din Viena (A. Veress, Documente privitoare la istoriaArdealului, Moldovei i Tdrii Rom:Meg, XI, Bucuresti, 1939, p. IV).

13 Radu-Stefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, Bucuresti, 1982,p. 79.

16 Cdatori strdini, VI, p. 147.12 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, Bucuresti, 1965, p. 571.18 Sofronie Licudi (Hurmuzaki, XIII, p. 177). Cf. si Andrei Pippidi, op. cit., p. 285.19 La loan C. Filitti, op. cit., p. VIIVIIL20 Martin Crusius, Turco-Graecia libri octo, Basel, 1584, p. 211 (la (Sever Zona), Despre

Genealogia Cantacuzinilor, in Arhiva genealogicir, I, (1912), nr. 7-8, p. 100).21 Introducere la Biblia din 1688, cit. de Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 106. Cf. si N.

Iorga, In legifturd cu Biblia de la 1688 si Biblia de la 1687 a lui Nicolae Milescu, Bucuresti, 1915,extras, p. 4-5.

22 Dimitrie Cantemir, Hap lui Constantin Cantemir, ed. Radu Albala, Bucuresti, 1973, p.124-125.

23 Hurmuzaki, XIII p. 158.Chesarie Daponte, la Constantin Erbiceanu, Cronicarii greci carii au scris despre

romeini In epoca fanariotc4 Bucuresti, 1888 (1889), p. 20. Despre originea impiiräteasca a luiSerban Cantacuzino cf. si N. Iorga, Chestiunea Dundrii, Valenii de Munte, 1913, p. 219; idem,Viala si domnia lui Constantin-Vodd Briincoveanu, Bucuresti, 1914, p. 28; Stefan lonescu, PanaitI. Panait, Constantin Vodd Brdncoveanu, Bucuresti, 1969, p. 36-37.

23 J. L. Carra, Histoire de Moldavia et de Valachie, [Iasi], 1777, p. 98.

24

www.dacoromanica.ro

5 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 123

,Ace le* referiri se leag5 §i de un alt flu al Postelnicului, mvatatul stolnic

Constantin Cantacuzino. In 1705 solul curutilor lui Francisc Rákóczi II la Con-stantin Brancoveanu ii socotea ndscut din neamul impciratilor greci Cantacu-zini de odinioard"26, el dovedind aceasta cu multe scrisori de la imp5ratii bizan-tini, privilegii pentru neamul Cantacuzinilor i m5rturii din istoriile cele vechipentru siraua familiei", m5rturii care s-au pierdut cand a fost dus la Poarta §iexecutat27.

Originea imperial5 era atribuit5 qi lui Constantin Brancoveanu, nepotul defiic5 al Postelnicului, la 1698 Radu logofat Greceanu scriind cá acesta se trageDe cdtrd mumd din neam impdrdtesc, din prea fericitul Ioan Cantacuzino "28,Panâ qi DumitraFu Cantacuzino, domnul Moldovei (1673-1675, 1684-1685),un nepot de frate al Postelnicului, de0 aspru judecat de Ion Neculce, e totu0recunoscut de cronicar drept grec tdrigrcidiian de felul lui, niiam de-npdratcraytinescu di Ca(n)tacuzines.yti"29.

In sfar§it, inscriptia de pe mormantul lui Rudolf Cantacuzino (1699-1761)din biserica Srantul Ioan Inainte Merg5torul din Camenita Podoliei arata peacest descendent mai indep5rtat al Postelnicului coboriitor din neamul Canta-cuzinilor cari au domnit in Orient de la anul 1341 "30.

La 1787 insa in Genealogia Cantacuzinilor, Mihai banul Cantacuzino nuse multumea sä derive pe stramogii postelnicului Constantin Cantacuzino dinimparatul Ioan Cantacuzino, ci, pe baza genealogiei comandate lui Saul Arvani-tohoritul, le cobora ascendenta parià la anul 800", tr5gind-o din neamul Valoa(din cari Valoa au st5tut i crai de Franta)"31.

Istoricii romani au admis in general descendenta Cantacuzinilor din tarileromfine din imparatul Ioan VI qi Matei Cantacuzino, fiul s5u, far 5. a putea pre-ciza patia de curarid filiatia exact5 pentru perioada din a doua jumätate a secolu-

28 Caleitori strciini, VIII, p. 228.27 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 298.28 Radu Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Breincoveanu voievod

(1688-1714), ed. Aurora flies, Bucuresti, 1970, p. 52." Ion Neculce, Opere. Letopiseful Torii Moldovei, ed. Gabriel Stempel, Bucuresti, 1982,

p. 235.30 Theodor T. Burada, 0 calritorie la românii din gubernia Kamenitz-Podolsc (Rusia), in

Arhiva", Iasi, XVII (1906), nr. 12, p. 539 (extras, p. 6).31 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 25-26 (pentru aceasta Ioan C.

Filitti, op. cit. p. N. Iorga, Despre Cantacuzini, Bucuresti, 1902, p. XXII; AndreiPippidi, op. cit., p. 285-286). Cf. si Famille des Kantacune dont l'origine remonte aux Valois,Paires de France (De 800 a 1787), Paris, f.a., extras din Archives historiques", p. 71-76; A. D.Xenopol, Istoria romdnilor din Dacia Traianii, IV, ed. a IV-a, Bucuresti, 1993, p. 169-170,nota 50.

il

VIIIIX;

www.dacoromanica.ro

124 Constantin Rezachevici 6

lui XV si prima jumatate a veacului urmator32, ceea ce, de altfel, nu au facut-onici cercetarile asupra genealogiei Cantacuzinilor intreprinse pe plan univeAa133.

Iata insa ea in 1992, reluand o cercetare mai veche, infatisata la Paris in1988, Petre S. Nasturel prezinta la cel de-al treilea Simpozion de Studii Genea-logice, desfasurat in iunie la Iai, o comunicare care intregeste aproape cu certi-tudine sirul Cantacuzinilor, de la imparatul Joan VI la Constantin postelnicul dinTara Romaneasca, tiparita in 199434 si republicata cu o spita de neam, in 1995,la Copenhaga, intr-o revista romaneasc535. Conform acestei cercetari docu-mentate, sirul neamului imparatesc se prezinta astfel: loan VI Cantacuzino(f1383) Matei Cantacuzino (coimparat si despot, t 1383) Dimitrie Canta-cuzino (sevastocrator si despot, 1-1384) Gheorghe Cantacuzino DimitrieCantacuzino (sekbanul", mare domestic al Patriarhiei, c. 1492) Mihail Can-tacuzino (t 1522) Dimitrie Cantacuzino Saitan (Dracul) (mare domestic alPatriarhiei (t 1574)) Mihail Cantacuzino Saitanoglu (fiul Dracului) (maredomestic al Patriarhiei, t 1578) Andronic Cantacuzino (sustinatorul lui MihaiViteazul, mare vistier al Tarii Românesti, t dupà 1600) Constantin Cantacuzino(postelnicul, t 1663).

La acestea Stefan S. Gorovei observa ca porecla Seitan (Dracul) pare unsupranume care ar putea veni tocmai de la Gheorghe Cantacuzino, poreclit dealbanezi Sakatai". Fiul acestuia, Dimitrie Cantacuzino Sektanis", purtind deci

32 N. Iorga, op. cit., p. XXXXI; idern, Les grandes familles byzantines et l'idee byzantineen Roumanie, in Académie Roumaine Bulletin de la Section historique", Bucuresti, XVIII(1931), p. 4; idem, La continuation des hdpitaux byzantins par les hdpitaux roumains, Bucuresti,1932, p. VII (Cantacuzinii descind, farA nici o indoialä, din imparatii bizantini"); Sever Zotta, op.cit., p. 100; loan C. Filitti, op. cit., p. VII i urm.; idem, Notice sur les Cantacuzene du Xle auXVIP siècles, Bucuresti, 1936; A. D. Xenopol, op. cit., p. 171-172; Alexandros von Randa, LosCantacucenos, in Oriente", Madrid, III (1953), p. 187-196; idem, Das Haus Cantacuzino,München, 1965; $tefan S. Gorovei, Paharnicul Constantin Sion, Arhondologia Moldovei,Bucuresti, 1973, p. 97, nota 40; Virgil Candea, Cantacuzinii munteni in Magazin istoric", XVI(1982), nr. 11, p. 21; Mihail-Dimitrie Sturdza, Dictionnaire historique et genealogique desgrandes families de Graces, d'Albanie et de Constantinople, Paris, 1983, p. 249-251; Radu-StefanCiobanu in vol. Constantin Briincoveanu, Bucuresti, 1989, p. 220; Ioan B. Cantacuzino (la MihaiRAdulescu, Un manuscris inedit privind genealogia Cantacuzinilor, in Revista arhivelor", LXVI(1989), nr. 1, p. 72); Räzvan Theodorescu, op. cit., p. 187, nota 12 etc.

33 Donald M. Nicol, The Byzantine Family of C'antakouzenos (C'antacuzenus) ca.1100-1460. A genealogical and prosopographical Study, Dumbarton Oaks Studies, XI,Washington, 1968, p. VVI; V. Laurent, Alliances et filiations des Cantacuzenes, p. 64-105 sitabel, p. 103 (descendenta lui loan VI Cantacuzino prin fiul sAu Matei). Lucrarea mai veche a luiE.R.R. [Emmanuel Rhizo-Rhangabfl, livre d'or de la noblesse Phanariote et des familles prin-cieres de Valachie el de Moldavie, ed. II-a, Atena, 1904, p. 40 si urm., contine multe erori.

34 Petre NAsturel, De la Cantacuzinii Bizanfului la Cantacuzinii turcocrafiei ai (ardorromdne, in Arhiva genealogicA", Iasi, I (1994), p. 171-175.

" Idem, De la impdrafii Cantacuzini Ia Cantacuzinii roma/2i, in Dorul", Copenhaga,noiembrie 1995, p. 24 26.

5. ci

www.dacoromanica.ro

7 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 125,

i el porecla de Seitan, intr-o form5 greceasc5 corupta (> seitanis), care nu arveni de la turc. sekban (= paznicul cainilor de vanatoare ai sultanului), cum cre-dea P. S. Nasture136. P6rerile ambilor autori amintiti find recent acceptate de IonMihai Cantacuzino37.

,Feitan ar fi apdar, foarte probabil, o porec15 purtata, intr-o form5 sau alta,de cel putin cinci generatii, de la Gheorghe Cantacuzino, stranepotul imparatuluiloan VI, pang la Mihail Cantacuzino Seitanoglu, bunicul postelnicului Constan-tin Cantacuzino, dovedind i pe aceast5 cale continuitatea intre Cantacuziniimunteni i imparatul Ioan VI Cantacuzino.

Nu numai c5 postelnicul Constantin Cantacuzino se tr5gea din familiaimperia15, dar aqa cum s-a observat, mai cu seam5 in ultimele decenii, i altimembri ai familiei sale au venit pentru un timp in carile romane extracarpatice,jucand un rol important in cadrul acestora in a doua jumsatate a secolului XVI.Este vorba in primul rand de fratele qi sora lui Mihail Cantacuzino Seitanoglu,bunicul s5u, lane (Ioannis) Cantacuzino, respectiv Tudora (Teodora) Cantacu-zino, mama lui Mihai Viteazul. Chiar qi Mihail Cantacuzino (c. 1515-1578)al c5rui nume il poart5 nepotul sa.0 de sor5 Mihai Viteazul un personaj cuadev5rat fairnos in Imperiul otoman in a doua jum5tate a secolului XVI, sustinutde marele vizir Mehmed Sököllu, c5m5ra§ al ocnelor de sare din tot imperiul,avand apoi, dup5 1576, monopolul negut5rii blanurilor moscovite pentru sultan,§i st5panind un magnific palat la Anhialos, pe tarmul golfului pontic Burgas (inBulgaria)38, a intervenit in mai multe randuri in treburile Moldovei i ale TariiRomanqti. A contribuit, apdar, in 1568 la inraturarea lui Petru cel Tank qi amamei sale, domna Chiajna (Mircioaia"), din Tara Romaneascà, ca urmare aruperii cas5toriei unei face a acestuia cu Iane Cantacuzino, fratele s5u39, susti-nand in schimb la Poarta inseaunarea cumnatilor" s5i: Alexandru II Mircea inTara Romaneasca (1568) qi Petru Schiopul in Moldova (1574), pe unde a i tre-cut in drum spre Moscova40. De altfel, i executarea sa la 3 martie 1578, la An-hialos, din porunca lui Murad III, s-a datorat parilor hanului din Crimeia referi-toare la amestecul lui Mihail Cantacuzino Seitanoglu in treburile Moldovei,poate i interventiilor doamnei Chiajna, devenit5. din 1575 soacra sultanului41.

36 Stefan S. Gorovei, Continuitatea Cantacuzinilor: un punct de vedere, in Arhivagenealogicr I (1994), nr. 3-4, p. 321-322.

37 Ion Mihai Cantacuzino, 0 mie de ani in Bakani, p. 107-109.38 Ibidem, p. 114-115; loan C. Filitti, Arhiva, p. XXXXI; idem, Notice, p. 10-11; N.

Iorga, Contributiuni la istoria Munteniei, in Analele Academiei Romane", M.S.I., S.II, t. XVIII,1896, p. 16-19.

39 Ibidem, p. 112-114.40 Hurmuzaki, III, p. 607; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 115-120.41 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 119-122. Cf. si Gr. G. Tocilescu, Fragmente docu-

mentale (sic) 1577-1589, in Foaia Societätii Romanismul", II (1871), nr. 2-5, p. 176; N. Iorga,Despre Cantacuzini, p. XXVXXXIX; idem, Bizant dupti Bizant, Bucuresti, 1972, p. 113 si urm.;loan C. Filitti, Arhiva, p. XX si urm.; idem, Notice, p. 10 si urrn.; Mihai banul Cantacuzino,Genealogia Cantacuzinilor, p. 22; Hurmuzaki, IV2, p. 103-105.

www.dacoromanica.ro

126 Constantin Rezachevici 8

in orice caz, in veacul XVIII mai circula Inca traditia, consemnata de AtanasieComnen Ipsilanti, c5, pe lang5 locuinta de la Anhialos, mofiile ogoat'-ele cicelelalte posesiuni ale lui ajungeau pad la Dundre "42.

Fratele s5u lane (Ioannis) Cantacuzino (unchiul dinspre mam5 al lui MihaiViteazul, qi dinspre tat5 al v5rului acestuia, Andronic Cantacuzino, tat:51 postel-nicului Cantacuzino), caruia mult timp i-a fost contestat5, pe nedrept, aparte-nenta la familia imperial5 a Cantacuzinilor43, dovedita insa reala, prin inl5tu-rarea confuziilor genealogice", acesta, chiar dac5 nu poate fi cu certitudineidentificat cu marele postelnic al lui P5tracu cel Bun, tat51 lui Mihai Viteazul,din anii 1554-1557, devenit apol mare ban (1557, 1560-1568), atunci cand ar fiinceput legatura lui Patrwu cu sora sa Teodora, in orice caz a fost mare vistier-nic al Moldovei in 1574-1576, 1578-1579 i parc5lab de Neamt intre 1576 §i1578, iar apoi mare ban in Tara Romaneasc5 in 1586-159245. in acela§i timp,din 1587, lane Cantacuzino a fost capuchehaie la Poart5 al domnilor din Mol-dova §i Tara Romaileasca, devenind un fel de arbitru in chestiunea schimb5riidomnilor qi in probleme interne pdn5 la sfarqitul lui decembrie 1592, cfind amurit, MI5 a mai putea contribui efectiv la numirea ca domn al Tarii Romfine§tia nepotului s5u, Mihai Viteazu146, pe care il sprijinise in activitatea anterioar5domniei, ca negustor, ban de Mehedinti §i apoi pan5 la treapta de mare ban alCraiovei, nu odat5 nepotul reprezentindu-1 in tar5, in vremea absentelor sale inexterior47.

42 Hurmuzaki, XIII, p. 158. Cf. si Chesarie Daponte, la Constantin Erbiceanu, op. cit.,p. 20-22.

43 La parerile de acest fel, al caror exponent a fost din 1935, N. Iorga, Istoria lui MihaiViteazul, Bucuresti, 1968, p. 29-30, se adauga mai cu seama cele ale lui Ion Ionascu (cf.Constantin Rezachevici, Origrnea lui Mihai Viteazul. Dezbateri in cadrul Comisiei de genealo-gie ci heraldicur, in Revista de istorie", XXIX (1976), nr. 12, p. 1989). Cf. si Victor Papacostea,Esquisse sur les rapports entre la Roumanie et l'Epir, in Balcania", I (1938), extras, p. 4, nota 2.

44 George D. Florescu, Dan Plesia, Mihai Viteazul urmas al impdrafilor bizantini, inScripta Valachica", Targoviste, IV (1973), p. 141-151; Stefan Andreescu, Mihai Viteazul,Cantacuzimi si marea beinie de Craiova, in Anuarul Institutului de Istorie i Arheologie A. D.Xeuopol", XXV2 (1988), P. 187-188; Andronikos Falangas, Cu privire la genealogia lui MihaiViteazul, in Arhiva genealogica", I (1994), nr. 3-4, p. 231-236. Cf. si relatarile lui AtanasieComnen Ipsilanti, neutilizate in acest sens pana acum (Hurmuzaki, XIV, p 100).

45 George D. Florescu, Dan Ple§ia, op. cit., p. 141-147; Nicolae Stoicescu, Diclionar almarilor dregatori din Tara Romemeascii si Moldova. Sec. XIVXVI, Bucuresti, 1971, p. 64-65;idem, Lista marilor dregiitori moldoveni (1384-1711), in Anuarul Institutului de Istorie siArheologie, A. D. Xenopol", VIII (1971), p. 410.

46 Data mortii sale la Ion Matei (Constantin Rezachevici, op. cit., p. 1991), apoi la StefanAndreescu, kc. cit. §i nota 8.

42 George D. Florescu, Dan Plesia, op. cit., p. 147,157-161; Nicolae Stoicescu, Diclionaral marilor dregcitori, p. 70-71; cf. si bibliografia despre Iane la p. 65; Gh. T. Ionescu, lane banul

actul din 24 mai 1603 de la Radu Serban, in Istros", Braila, IIIll (1981-1983), p. 266; StefanAndreescu, op. cit., p. 189-191.ai

www.dacoromanica.ro

9 Testamental lui Constantin Cantacuzino 127

Loan VI Cantacuzino(1337-1356; 1-1383)

1

Matei Cantacuzino(coimparat 1353-1357)

1

Dimitrie Cantacuzino(sevastocrator; t 1384)

i

Gheorghe Cantacuzino Sakatai"i

Dimitrie Cantacuzino Sektanis (Seitanis)(mare domestic al Patriarhiei; tpost 1492)

1

Mihail Cantacuzino(t 25 iunie 1522)

1

Dimitrie Cantacuzino Seitan(mare domestic al Patziarhiei)

1

Mihail Cantacuzino Seitanoglu Ioannis (Jane) Cantacuzino(mare domestic al Patriarhiei) (mare ban 1586-1592; t 1592)

1-1587 I

it t t

Dimitrie1

Andronic Cantacuzino Ioanis Tudor(mare vistier, mare ban (Jane) Cantacuzino (Tudorache)1591-1594; t 1601) Cantacuzino Saitan+ Irina Ra Ili (capuchehaia

lui MihaiViteazul)

1

I I I

Constantin Iordache Bella +Cantacuzino Cantacuzino Lascarpostelnic mare vistier Rosetos

liriCantacuziniidin TaraRomaneasa

CantacuziniidinMoldova

I

Fuca'+ Ralli

Tudora

I

Apostol Mihai(Curt Salam Viteazulceaus)

DionisieRalli(arhiepiscopde Tarnovo)

Fig. 1 Cantacuzinii de la imparatul loan VI la Constantin postelnicul (amintiti in articol).

Sarcina de a-1 ajuta pe Mihai in dobandirea domniei a revenit varului aces-tuia, Andronic Cantacuzino, tatal Postelnicului. Fiul cel mare al lui Mihail Can-tacuzino Seitanoglu, Andronic (1553 ante 4 noiembrie 1601), a izbutit &à fugAdin palatul de la Anhialos dup5 executarea tatalui s'au, salvanduli viata, ca qi ceidoi frati ai sai amintiti de Gerlach", care pot fi identificati cu destulä probabilitate:Ioannis (lane, Ianache) Cantacuzino (cel care va deveni capuchehaie la Poarta avarului sàu Mihai Viteazul, scäpand de la moarte in 1594, dup5 rascoala anti-

48 Stephan Gerlach, Des Aeltern Turldschen Tagebueh, Frankfurt, 1674, p. 466, menjio-neaza a Mihail Cantacuzino Seitanoglu a avut trei fii.

www.dacoromanica.ro

128 Constantin Rezachevici 10

otoman5 a acestuia, prin trecere la mahomedanism)49 qi Dimitrie sau poateTudor (Tudorache) Cantacuzino Saitanul, care va deveni §i el mare sluger,postelnic qi ban in sfatul lui Mihai in 1593-15955°, dac5 nu cumva ultimul, dui:4nume i porecla, nu va fi fost cumva un frate al lui Mihail Seitanoglu gi alTudorei, mama lui Mihail Viteazul. Averea tatalui lor a fost confiscatà, darAndronic Cantacuzino, cu ajutorul marelui vizir, Mehmed Sököllii, a dobanditgratia sultanului, r5scumpArand i casa Cantacuzinilor de la Constantinopol51.

CAsStorit inc5 din 1576 cu bogata Irina, fiica lui Iacob Ralli din Adriano-po152 ace0a find pArintii postelnicului Constantin Cantacuzino Andronics-a refugiat in Creta, sub st5p5nire venetian5, la o sor5 a sa m5ritat5 tot cu unRalli (al caror fiu a fost Dionisie Ralli, mitropolitul de Tirnovo i apropiat al luiMihai Viteazu1)53, unde va r5mine mai multi ani pina pe la 159054. Refacandu-qiaverea §i dobaridind influent5 la Constantinopol, ca §i unchiul sau, Iane Canta-cuzino, el sprijina pe Stefan Surdul in Tara Romaneasc5, care il face mare vistier

49 Chesarie Daponte, la Constantin Erbiceanu, op. cit., p. 20, cu precizarile genealogice alelui Andronikos Falangas, op. cit., p. 233-234, care traduce corect textul lui Daponte: MihaiCantacuzino... (era) tatAl lui Ianakis, care, vai, s-a turcit ca at' nu-1 omoare ImparAtia turcilor,deoarece a fost capuchehaiaua ocrotitorului credincio§ilor 0 al razvilititorului turcilor Mihai vodA;dupA aceasta, s-a racut i chiuciuc tefterdar §i i s-a dat hatarul pentru turcirea sa". Autorul tradu-cerii crede insA eronat cA Daponte se referä la Iane banul, fratele lui Mihail Seitanoglu, care ar fitrecut la islam, de0 era decedat in 1594, cel turcit fiind de fapt fiul sAu Apostol (p. 235), iar Gh. T.Ionescu, op. cit., p. 283 §i $tefan Andreescu, op. cit., p. 197, cred CA la islamism a trecut doar fiullui Iane banul Cantacuzino, Apostol. In reafitate, s-au turcit din motive diferite, pentru salvavista, atat Ioannis (lane) Cantacuzino, reprezentantul lui Mihai Viteazul la PoartA, in 1594, cat §iApostol (Curt Salam ceau.$), varul sau, pentru vina de a se fi incurcat cu o femeie de religie islamica,plAtind in plus 0 o mare rascumpArare (Mihai Maxim, New Turidsh Documents concerning Michaelthe Brave and His Time, in Revue Roumaine d'Histoire", XXXII (1993), nr. 3-4, p. 186 §i urm.

5° $tefan Andreescu, op. cit., p. 193-195. De0 identificA cel putin pe Tudor $aitanulCantacuzino cu un frate al lui Andronic Cantacuzino (p. 194), 0 cunoa0e, dupà Gerlach, cA acestadin urmil a avut doi frati, mai apoi, dupft sugestia lui G. D. Florescu §i Dan P1e0a, op. cit., p. 155,autorul se referà la alti doi dregatori, marii spAtari Dumitru (1593-1594) 0 Ion (1600) care par afl fratii, de asta datA stiuti, ai lui Andronic Cantacuzino" (p. 197). Cf. 0 Andrei Pippidi, Notes etdocuments sur la politique balkanique de Michel le Brave, in Revue Roumaine d'Histoire",XXIII (1984), nr. 4, p. 356-357.

51 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 121-123, 125. Casa Cantacuzinilor de laConstantinopol era Ian& cartierul Fannr. Atanasie Connen Ipsilanti aratA cA in timpul sultanuluiIbrahim (1640 1648), cu prilejul unui incendiu, a ars §i metohul Sfantului Mormant de la Diplo-Fanar, care era odald casa Cantacuzinestilor din Tara Romeineascd, unde era fi o bisericd foartemicd" (Hurmuzaki, XIV, p. 466).

52 Martin Crusius, Turco-Graecia, p. 67; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 119. Pentrufamilia Ralli, cf. Joan C. Filitti, Arhiva, p. 287-288 §i p. XXV.

53 P. P. Panaintescu, Mihai Viteazul, Bucure0i, 1936, p. 52.54 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 119, 123. Cf. §i traditia deformatd in timp despre

aceste evenimente, la DU:nit:tie Cantemir i Mihai Racovita, nepotul lui Andronic (Mihai banulCantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 36).

www.dacoromanica.ro

11 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 129

(1591-1592), iar apoi, dupà moartea lui Jane, preia in februarie 1593, la dorintalui Murad Ill, functia de capuchehaia la Poarta a lui Alexandru cel Rau si toto-data, pentru scurt timp, pada spre sfarsitul lui aprilie 1593, dregatoria de mareban in interior (unde aceasta era efectiv indeplinita de varul sau Mihai Viteazul).

Aflat in corespondenta cu Petru Schiopul, care urmarea sà reia domnia inMoldova, Andronic Cantacuzino 1-a fdcut domn al Tdrii Romilnesti pe banulMihai" in septembrie 159355, fiind pastrat de acesta pada cel putin dupd10 noiembrie 1593 in dregatoria de mare ban. Ca vistier a fost unul din sem-natarii actelor de legamant ale lui Mihai cu imparatul Rudolf II, la 9 iunie 1598,si cu principele Andrei Báthory, la 26 iunie 1599, si tot ca vistier apare in sfatuldomnesc al lui Nicolae Patrascu din Tara Romaneasca (1599-1600). La ince-putul lui 1600 Mihai Viteazul ar fi cerut la Poarta pentru el domnia Moldovei,dupà care la mijlocul aceluiasi an Andronic a facut parte din locotenenta dom-neasca lasata de Mihai la conducerea Moldovei, inaintea preconizatei instaufaria lui Marcu Cercel.

Nu 1-a insotit pe Mihai Viteazul In pribegie, in schimb Andronic vistier aluat parte la rascoala boierilor munteni din iunie 1601, impotriva lui Simion

dupà alungarea acestuia participand la locotenenta domneasca care acondus Tara Romaneasca in iunieseptembrie 1601, in locul lui Mihai aflat Incain tinuturile imperiale. Capturat desigur de Simion Movila, dupà restaurareaacestuia, a fost executat dupa 8 septembrie 160156, foarte probabil spre srarsitullui octombrie, capul sau find adus la Poarta de trimisi moldoveni inainte de4 noiembrie 160157.

Este limpede ea Andronic Cantacuzino, aratat in izvoarele vremii ca rudaa lui Mihai Viteazu158 si partizan al acestuia, ctitor al manastirii Banului dinjudetul Buzau, a trait ultimul deceniu al vietii sale (1591-1601) indeosebi inTara Romaneasca, dar si in Moldova, ocupand functii de seama in sfatul silocotenentele domnesti ale acestora si trebuie tratat cu adevarat ca vat- al luiMihai, apartinand familiei Cantacuzinilor din ramura imperia1659. El este ince-

55 Mihai Viteazul in constiinfa europeanci, I, Documente externe, Bucureoi, 1982, p. 66.Revista arhivelor", LVIII (1981), nr. 3, p. 338; Mihail Guboglu, Mihai Viteazul in documenteturcesti, idem, LH (1975), nr. 2, p. 146-148.

56 La 8 septembrie 1601 a mentionat incA in fruntea boierilor munteni care trebuiau sAprirneascA scrisori de incurajare de la imperiali (Hurmuzaki, XII, p. 1 231).

57 George D. Florescu, Dan PleOa, Mihai Viteazul, p. 151-154; Nicolae Stoicescu,Dicfionar al marilor dregeitori, p. 41; Constantin Rezachevici, Bareilia de la Gura Niscovului(august 1601). Contribufii privind istoria Tirii Row-magi in epoca lui Mihai Viteazul si activi-tatea militant' a lui Radu ,yerban inaintea domniei, in Studii", XXIV (1971), nr. 6, p. 1 1441 156; Stefan Andreescu, op. cit., p. 191-192, 198; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 125-126,129; A. D. Xenopol, Istoria romcinilor din Dacia Traianci, IV, ed. a IV-a, p. 176-177.

58 Andronikos Falangas, Cu privire la genealogia lui Mihai Viteazul, p. 234-235.

Movi15,

www.dacoromanica.ro

130 Constantin Rezachevici 12

pdtorul familiilor Cantacuzino din Tara Româneascd si Moldova, care panaast5zi totalizeaz5 cam cinci sute de persoane grupate in douäsprezece'gene-rate°. In vreme ce fii sdi Constantin si Iordache stau la baza rarmirilor acestorCantacuzini din respectivele tdri romiinesti61.

Moartea n5praznic5 in a doua jum5tate a anului 1601 a lui Mihai Viteazula värului sau Andronic Cantacuzino, urmat5 de confiscarea averilor lor, a

gcut ca fii acestuia din urm5, n5scuti parte in Imperiul otoman, parte, chiar inTara Romaneasck s5 se refugieze fie la Constantinopol, in casa din Diplo-Fanara Cantacuzinilor62, fie, cum se crede indeol*e, la m5tup lor c5s5torit5 in fami-lie Ralli, in Creta venetian563. Ce i-a gcut sä reving in t5rile romane extracarpa-tice peste mai bine de un deceniu nu se §tie cu adevarat. Foarte probabil, inprima decad5 a veacului XVII, Constantin Cantacuzino, ca de altfel i fratiia intrat in leg5tur5 cu pribeagul Radu Mihnea, eferaerul domn al rariiRomaneqti din 1601-160264. Aläturi de acesta, sustinkor al grecilor din tarà §idin afarä i sprijinit de ace§tia, cum ne asigur5 Matei al Mirela65, familia Mih-netilor find, de altfel, de mult in leg5tur5 cu Cantacuzinii, Constantin a venit inTara Rom5neascA in 1611, odat5 cu indepartarea de cgtre turci a lui Radu er-ban, sau indat5 dup5 aceasta. El gcea parte dintr-un val de greci, cei aduseaseRadu vodd pre multi cinstise si-i miluea"66, i sud-dunareni, din care o bun5parte s-au impamantenit". Momentul sosirii sau revenirii sale poate fi precizat

59 Identificarea lui Andronic banul i vistierul cu Andronic Cantacuzino a fost push subsemnul IntrebArii (I. Ionascu, Din viala yi din activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino(1640-1716),in Studii", XIX (1966), nr. 4, p. 635-638), parere combhtuth cu argumente serioase(cf. notate 57-58 i Dimitrie Gh. Ionescu, Precithri privind viala ci activitatea stolniculuiConstantin Cantacuzino, in Studii", )OII (1969), nr. 2, p. 289-295). 0 parere ciudath, de-a drep-tul naivh, emite Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 129, duph care Mihai Viteazul «descindeaodin Cantacuzini prin sotia sa Stance, astfel eh Andronic Cantacuzino va fi, pur i simplu, varulprimar al Stanciii, sotia lui Mihai Viteazul"l

60 Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 125.61 Cf. tabelele genealogice, ibidem, plansele IX; anexa genealogich la Franz Babinger, 0

relaliune neobservatri despre Moldova sub domnia lui Antonie-Vodii Ruset (1676), in AnualeleAcademiei Romane", M.S.I., S. HI, 1937; loan C. Filitti, Arhiva, p. XXVXXVII, N. Iorga, Lesgrandes families byzantines, p. 11 si urm.

62 Cf. nota 51.63 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 36; N. Iorga, Despre

Cantacuzini, p. XLIIIXLIV; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 129. A. D. Xenopol, op. cit., p.177 si Virgil Candea, Stolnicul Constantin CantaCuzino omul politic-umanistul (I), in Studii",XIX (1966), nr. 4, p. 652, cred eh fii lui Andronic au trecut direct in Moldova; cf. si I.Tanoviceanu, lnceputul Cantacuzine.ytilor in grile romdne ci inrudirea lor cu Vasile Lupu, inArhiva", Iasi, ILI (1892), nr. 1, p. 14 si urm.

64 I. Ionascu, Date noi relative la Radu voclif Mihnea in Tara Romdneascii, in Studii",XIV (1961), nr. 3, p. 704-708.

Matei al Mirelor, la N. Iorga, Manuscriple din biblioteci strcrine relative la istoriaromdnilor (II), in Analele Academiei Romine", M.S.I., S.I1, t. XXI, 1899, p. 23-24.

66 Radu Popescu, Istoriile domnilor Tcirii Romdneyti, ed. Const. Grecescu, Bucuresti, 1963,p. 85. PentrupreIaii greci, cf. Andrei Pippidi, Tradifia bizantinci, p. 192-193.

62

ai

sgi,

www.dacoromanica.ro

13 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 131

dupa documentele din 14 aprilie 1666 §i 18 iunie 1669, prin care mitropolitultefan, cu intreg sfatul domnesc largit, respectiv Antonie voda din Pope Si, mar-

turisise ca de and Constantin postelnicul Cantacuzino a devenit mosiean alTarii RomâneSi siint trecuti ani 50 si mai bine, Inca' din zilele Radului Voevod",s-au umplut mai bine de 50 de ani"67 . La 3 ianuarie 1624 Alexandru Coconulmentioneaza câ tatal sat', Radu Mihaea (1611-1616), a rinduit cercetarea uneipricini de catre mai multi boieri, in frunte cu cinstitul boier al domniei melejupan Cantacozin "68, care deci era in Tara Romaneasca la vremea respectiva. Intimpul primei domnii muntene a lui Alexandru Ilia (1618-1618), ConstantinCantacuzino cumpara un loc de cash in Bucuresi69, i nu Sim sa fi avut pe atuncivreo altà avere, cel putin imobiliara. De altfel, i fratii sài, Toma i Iordache,apar in Moldova la 1618, in vremea primei domnii aici a lui Radu Mihnea(1616-1618), pe care 1-au insotit70.

Este interesant de remarcat ca in lunga sa viata qi activitate politica postel-nicul Constantin Cantacuzino, altminteri om invatat, posesor al unei bogate bi-blioteci in casele sale de la TargoviSe, nu a facut nici cea mai mica aluzie lavreo origine imperiala a familiei sale71, acceptand desigur realitatea ca la bazaaverii i in parte a carierii sale politice, a stat in primul rand casatoria, aduca-toare de bogafa zestre i relatii sociale, cu Elina, fiica lui Radu erban.

Nascut la 1593 (dupà alte pared in 1598)72, poate chiar in Tara Roma-neasca, oricum, stabilit in aceasta la o virsta tanara, Constantin Cantacuzino vafamine apoi, cum am mai amintit, mai bine de un deceniu in umbra, in ciuda

67 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, Bucuresti, 1902, p. 66,77.68 Documente privind istoria Romciniei, B, XVII-4, p. 365. Pentru stabilirea lui Constantin

Cantacuzino in Tara Romaneasca in vremea lui Radu Mihnea, dar fr a a preciza in care dintredomniile acestuia, se pronunta §i N. Balcescu, Postelnicul Costandin Cantacuzino, in Opere,Bucure§ti, 1974, p. 127; N. Iorga, Despre Cantacuzini, p. XLVII; Ioan C. Filitti, Arhiva, p.XXVII, P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 51; I. Iona§cu, op. cit., p. 638; I. C. Mihalcea, NecunulCantacuzinescilor de la asezarea lui in Icfrile romcine pcind la domnia lui Serban Cantacuzino,BucureOL 1889, p. 40-50 (se refera la anii 1610-1616). Mihai banul Cantacuzino, op. cit., p. 32a,52 a, 77, mentioneaza eronat anii 1632-1633, preluati in multe lucrari istorice.

89 loan C. Filitti, kc. cit." Stefan S. Gorovei, Cantacuzinii moldoveni, in Magazin istoric", XVII (1983), nr. 4, p.

14; Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregdtori, p. 361-363.71 Tott4i, in chip ciudat, Andrei Pippidi, op. cit., p. 114, referindu-se la originea bizanti-

na" (imperiala) afirma cä Singurii care o invoca sant Cantacuzinii, incepand cu postelniculConstantin, capul stirpei".

72 Dupa traditia familiei, in 1663 era in vcirski trecutci de ani 70". (Miliai banulCantacuzino, op. cit., p. 90), putand fi nascut in jurul lui 1593. Pentru anul naoerii cca. 1592"opteaza i Franz Babinger, op. cit., tabelul genealogic. Andrei Pippidi, Hommes et idées, p. 286,propune anul 1598, acceptat i de Ion Mihai Cantacuzino, 0 mie de ani in Bakani, p. 145; Radu-Stefan Ciobanu, Pe urmele Stolnicului Constantin Cantacuzino, p. 41. Data 1598 calculata dupatextul copiei unui epitaf grecesc aflat intre hartille fiului sau, stolnicul C. Cantacuzino (p. 79).Forma de exprimare a varstei Postelnicului: De cinci on ate treisprezece ani a trait", adica 65 deani, este insä cel putin ciudata, dar nu neobipuitil in epitafurile greceoi.

I,

www.dacoromanica.ro

132 Constantin Rezachevici 14

numelui s5u imperial", si a perindarii pe tronul Tarii Romariesti a unor domniiubitori de greci ca Radu Mihnea si Alexandru Ilias, pan5 and un anume fapt ilva proiecta dintr-odat5 in rândul marilor dreg5tori, superior chiar multora prinavere. Evenimentul a fost tocmai as5toria cu doamna" Elina, cum e numit5dup5 obiceiul din veacul XVII, t5n5ra printes573, fiica lui Radu Serban, una din-tre cele mai bogate mostenitoare din Tara Româneasa, coboratoare prin tat5 dinneamul Craiovestilor, iar prin mama, Elina din Margineni, din cel tot atat devechi al M5rginenilor, inruditi cu Florestii, cu boierii din Obislav, Bengestii, cucei din Sarata si Filipesti74.

Elina, purtand numele mamei sale, probabil datorat5 imprejurarii c5 s-an5scut in jurul datei de 21 mai 1611, a v5zut lumina zilei la Suceava, unde mamasa astepta intoarcerea sotului ei din campania asupra lui Gabriel Bithory75. Si-aurmat apoi familia in pribegie, find educat5 la Viena, dup5 marturia fiului eiConstantin stolnicul Cantacuzino76, pentru a reveni in tar& impreun6 cu mamasa, indati dup5 moartea lui Radu Serban in resedinta imperial5 (martie 1620),impunatorul cortegiu al celor dou5 doamne, pornit in vara lui 1620 de la Viena,ajungánd dup5 lungi popasuri la 5 octombrie 1620 era la Cluj , in cele dinurma la Brasov, unde ramase intre 4-23 noiembrie 162077.

Curand dup5 sosirea in Tara Romaneasa, Radu Mihnea ii inapoia vaduveirivalului sau satele de zestre din domeniul confiscat al lui Radu Serban, doamnaElenia vanzand o parte din acestea78 sau miluind pe cei ce o slujiser5 cu credint5prin gri straine"79. in stapanirea sa ajunse insa si restul satelor lui Radu Ser-ban, Radu Mihnea inapoind fiicei sale nevarstnice Elina, intreg domeniul tataluiei, caci raid obiceaiu" prin care domnii care pierdeau domnia, pierdeau sidomeniul lor, lovea doar pe fii acestora nu si pe flices°, care nu aveau dreptul latron, norma juridica neobservata pan5 acum de istoricii dreptului, asupra areiaatragem atentia. Buna doanm5 Elina din M5rgineni, care daruise un sat si fiuluinatural al sotului ei, Constantin clucerul (viitorul domn Constantin Serban)81, s-a

" La 13 mai 1626 (Documenta Romaniae Historica, B, XXI, p. 118).74 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu Serban, p. 470-471, 473,

479-480.75 Istoria Tdrii Romeinesti 1290-1690, ed. C. Grecescu si D. Simonescu, Bucuresti, 1960,

p. 89. A fost botezatä de mitropolitul Anastasie Crimca la Suceava.76 N. Iorga, Manuscripte din biblioteci streiine (II), p. 76.77 Cf. A. Veress, Documente, IX, p. 219; Socotelile Clujului, la St. Metes, Domni si boieri

din Iiiiile romiine in orasul Cluj si romiinii din Cluj, Cluj, 1935, p. 47; N. Iorga, Socotelile Braso-vului, in Analele Academiei Romfme", M.S.I., S.II, t. XXI, 1899, p. 156. Aceste date fac inutilaprecizarea" lui Dimitrie Gh. lonescu, op. cit., p. 292. despre prezeno vaduvei lui Radu *erban inTara Romineasc5 inainte de septembriedecembrie 1625".

78 Constantin Rezachevici, op. cit., p. 484, nota 87.79 D.R.H., B, XXI, p. 414.80 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 126-127.

www.dacoromanica.ro

15 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 133

stins inainte de 20 mai 163382. Lasa doua fete: Anca (Ancuta) casatorita in pri-begie, la 10 iulie 1618, cu Nicolae Patrascu, fiul lui Mihai Viteazul" (dupàmoartea caruia in iulieaugust 1627 ramase la Viena pang in toamna anu-lui 1640 pentru a supraveghea educatia copiilor ei Mihai Patrascu i Ilinca, reve-nind in tara cu aceasta din urma in noiembrie 1640, bine primite de MateiBasarabm) si Elina casatorita cu Constantin postelnicul Cantacuzino.

Cand a avut loc aceasta din urma' casatorie, care a pus bazele familieiCantacuzinilor din Tara Romaneasca? S-a crezut ca ea s-a petrecut in vremea luiMatei Basarab85, pc la 1640", in 1641 sau 1642"86, pe la 1629-30"87, iar mairecent in 1628"88. Iat insa c testamentul postelnicului Constantin Cantacu-zino coboara in timp data ei. Tinand seama de afirmatia explicata a acestuia ca:piin astdzi sdntu 38 de ani de de candu ne-am impteunat ci am trait aceastdviatd trecdtoare"89, i socotind cà testamentul nedatat putea fi redactat cel multin 1663, anul uciderii postelnicului, rezulta Ca amintita casatorie a avut loc celtetrziu piind in 1625. In acest an limita insa Elina era o copila de 14 ani, careconform obiceiului vremii se putea casatori.

in secolele XVXVI Cantacuzinii s-au mai incuscrit cu familiile domni-toare din Tara Romaneasca. Astfel, sotia lui Neagoe Basarab, Milita-Despinadescindea din Irina, casatoritä cu despotul Gheorghe Brancovici, o stranepoata aimparatului Ioan al VI-lea Cantacuzino, si din fiul ei Lazar, trecuti ca atare inpomelnicul manastirii Arges9°, iar Jane Cantacuzino fratele lui Mihail Seitan-oglu s-a casatorit pentru putin timp, in 1564, cu Marina, fiica lui Mircea Ciobanusi a doamnei Chiajna91. Dar aceste inrudiri departate sau efemere n-au avut nicipe departe insenmatatea casatoriei Elinei cu Constantin Cantacuzino.

81 D.R.11., B, XXII, p. 524-526; XXIII, p. 280-281.82 Cand e mentionati ca raposate (ibidem, XXIV, p. 114).83 A. Veress, Documente, IX, p. 168.84 Ibidem, X, p. 77,83.85 Al. G. GaTiseseu, Spiit arul Mihai Cantacuzino 1650-1716, Bucuresti, 1906, p. 6.86 N. Iorga, Istoria romemilor in chipuri ci icoane, Bucuresti, 1992, p. 72; idem, Despre

Cantacuzini, p. LX.87 George Florescu, Despre schitul Lespezi, in lnchinare lui Nicolae lorga, Cluj, 1931, p.

169; Corneliu Dima-DrAgan, Le stolnic Constantin Cantacuzene, in Revue Roumained'Historie", X (1971), nr. 5, p. 854-855.

88 I. Ionascu, Din viala si din activitatea stolnicului Constantin Cantacuzino, p. 640;Alexandru Popescu, ,Ferban Cantacuzino, Bucuresti, 1978, p. 9; Radu-$tefan Ciobanu, op. cit.,p. 42,304, numind insi pe Elina, sotia Postelnicului, nepoat'd a lui Matei Basarab" (?!); Ion MihaiCantacuzino, op. cit., p. 145.

89 Cf. ANEXA I.9° loan C. Filitti, Arhiva, p. XV; V. Laurent, Aliances et filiations des Cantacuzenes, p.

103, tabelul genealogic.91 Hurmuzaki, XIV% p. 55-56; loan C. Fillitti, op. cit., p. XXIXXII; Vasile Grecu,

Cronografid lui Doroteiu al Monembasiei, in Codrul Cosminului", (1925-1926), Cell:LAO,1927, p. 552-556; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., p. 113.

11III,

www.dacoromanica.ro

134 Constantin Rezachevici 16

Prin aceasta, tanarul Cantacuzin devenea, alaturi de sotia sa, staparml unuiintins domeniu boieresc, actele Cantacuzinilor din a doua jumatate a secolului alXVII-lea mentionarid 40 de sate si parti de sate, aflate in stapanirea acestora dindomeniul boieresc al lui Radu Serban92, cu atat mai mult cu cat dupa intoarcereain tara a cumnatei sale Ancuta si a fiicei ei Ilinca, ajutate de altfel in fel si chipde Postelnic, acestea si-au concentrat atentia pentru redobandirea domeniuluisocrilor, respectiv bunicilor lor, Mihai Viteazul si doamna Stanca93. Nu intim-plator, recunoaste Mihai banul Cantacuzino, autorul Genealogiei ca Postelniculin primul rand: cu clironomia (mostenirea n.a.) de la socrul sdu (RaduSerban n.a.) si de la cumnatul sdu Basarab Voevod (Constantin Serban

s-a imbogeitit"94. in fapt, stapanirea ereditarä a satelor constituia adevaratadiploma de noblete in Tara Romaneasca, caci, asa cum consemna aceasta normanescrisa, Atanasie Cornnen Ipsilanti: mo,stenirea imobilelor aratd vechimeastrdbunilor prin urmare noblefea; iar mostenirile care tree din vremi indelun-gate de la pdrinti la copii sunt singurele dovezi de noblete"95. In sfarsit, nu e defel o coincidenta faptul ea' prima mare dregdtorie Constantin Cantacuzino aobtinut-o in Tara Romeineascd la 16259'5, tocmai in perioada (sau mai degrabd

dupd aceea) cand a avut loc cdsdtoria sa cu teindra doamnd Elina.

IL ACTIVITATEA LUI CONSTANTIN CANTACUZINO DUPA CASATORIACU ELINA, FHCA LUI RADU §ERBAN

Mare postelnic in aprilie 1625noiembrie 1627, inaltat la aceasta dregato-rie de Alexandru Coconul (1623-1627), fiul primului sau protector, trecut indomnia Moldovei, apoi mare paharnic in 1629 sub Alexandru Ilias (1627 1629),Constantin Cantacuzino ajunge in cele din urma din nou mare postelnic qi con-silier intim"97 al lui Matei Basarab, devenit ruda a sa prin alianta, aproape in-treaga donmie a acestuia (1632-1654)98. In vremea lui Matei administreaza cu

92 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ,Serban, p. 484 si tabelul nr. 1, p.488-491.

93 Amanunte documentare despre acest proces la Constantin Rezachevici, Radu ,Ferbanepoca sa (in mss.).

94 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 82.95 Hurmuzaki, XIII, p. 158-159. Marturie ce se cuvine relevata in chip deosebit.96 Constantin cuparul care semneaza greceste, mentionat in Tara Româneasca intre

1626-1627 (D.R.H., B, XXI, p. 255,406,423,458), nu e Constantin Cantacuzino, care in aceastdvreme e mare postelnic. In Moldova apare un Constantin Cantacuzino mare paharnic in sfatul luiRadu Mihnea, la 12 noiembrie 1624, aliituri de Mihail Cantacuzino mare postelnic (D.I.R., A,XVII 5, p. 307), primul fiind, fie Constantin Cantacuzino (cum crede Nicolae Stoicescu,Dic(ionar al marilor dregeitori, p. 135), venit temporar din Tara Romfineasca la fratii sal dinMoldova, fie, cum presupune loan C. Filitti, Arhiva, p. XXVIII, un alt personaj mare paharnic in1624-1625 si 1627-1629 (de fapt 1630), care evident nu este din ramura lui Andronic".

97 Inscriptia portretului sAu gravat in armli la Venetia (A. Veress, Documente, XI, p. IV).9g Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 135-136; I. Ionascu, Din viaja si din activitatea stolnicului

Constantin Cantacuzino, p. 638-639.

indatd

pi

www.dacoromanica.ro

17 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 135

m5n6 ferm5 domeniul mWenit de la socrii sài, Radu Serban §i Elina din Margi-neni, neing5duind nim5nui s5 se ating5 de acesta99, e mentionat intre ctitoriimariastirilor familiei r5posatei sale soacrem etc. Cas5toria cu o fic6 de domnfacuse din el un boier pdrnanteanm, astfel ca hrisoavele lui Leon Tom§a diniulie 1631, pentru scoaterea din tar5 a grecilor strdini" (nu qi a celor impaman-teniti) nu-1 afecteaz5, ba Inca apare intre martorii celui din 23 a lunii, al5turi deali boieri p5mantenil°2.

Din 1640, vreme de cativa ani, g5zduie§te In casa sa pe cumnata sa, doam-na Ancuta, váduva lui Nicolae Patra§cu, i pe flica ei Ilinca, ajutand-o pe aceastadin urma s5 redobandeasc5 domeniul mo§tenit de la Mihai Viteazul i doamnaStanca, bunicii ei103. Se ocupa insa i de sporirea domeniului propriul°4, findunul din cei mai bogati boieri ai Tarii Romine§ti la acea vreme.

Grija pentru st5paniri1e sale i pentru numeroii sai urma§i 1-au f5cut cadup5 moartea lui Matei Basarab i venirea la tron a cumnatului san ConstantinSerban (1654-1658), sA nu mai pohteasce nici o dreg5toriel°5, asigurandu-qiin 1655 protectia principelui Transilvaniei, Gheorghe Rákóczi II, la care aindeplinit in acela§i an §i o solie diplomatical°6. Dar i aa, ca fost mare drega-tor, retras acasa, dupà observatia lui Paul de Alep: El a ajuns adnzinistratorulprincipatului, randuindu-i toate treburile; toti boieri veneau la casa lui pentrua-i cere sfaturi. El se ducea la dornn in fiecare zi de dimineatd fi nu se petreceanimic fdrd sfatul Numit mare logofat in iunieiulie 1658 de Mihnea III(1658-1659)108, ulterior a fost ins5 persecutat de acesta, pentru orientarea sa pe

99. Cf. procesul din 1634 cu Oancea logofat, fostul om de credintà al lui Radu $erban(D.R.H., B, XXIV, p. 513-514); actul din 12 ianuarie 1635 referitor la tigania räposatei doamneiElinei" (Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucuresti, Documente istorice, CXXVH/88) etc. Cf.si Virgil Dräghiceanu, Casa Cantacuzinilor din Mcigureni, in Buletinul Comisiunii monu-mentelor istorice", XVII (1924), nr. 39, p. 12-45.

1°° D.R.H., B, XXIV, p. 114; Paul de Alep (Ccilcitori strelini, VI, p. 147).101 Cronica intemA ne arata c;a: Avut-au skaca de Vied noroc pentru acel om bun, carele

sta in toatà vrémea pentru binele ei [...] Ca si el era mosnean intr-insa, cu case si cu olate, ca sialti boiari" (Istoria Tdrii Romcinesti, ed. 1960, p. 146).

102 D.R.H, B, XXIII, p. 406-409, 412-414. Cf. si Constantin Rezachevici, Fenomene decrizci social-politia in Tara Romcineascei in veacul al Partea I, in Studii si materie deistorie medie" , IX (1978), p. 75.

103 Mihai banul Cantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 54-56, act din 1644 iunie 25.104 Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucuresti, m-rea Sf. Apostoli, ms. 184, f.

156-157; idem, Documente istorice, D/7, XXIX/198, CCl/20; Muzeul de istorie Bucuresti,LXXXV/3.

105N. Iorga, Studii documente cu privire la istoria romdnilor, IV, Bucuresti, 1902, p. 32.106 Mihai banul Cantacuzino, op. cit., p. 92-93; Cidcitori straini, V, p. 528.101 Calcitori strelini, VI, p. 147.10i Pentru evolutiile politice interne in cadrul ckora se desfasoard pana la sfarsit cariera

politicä a lui Constantin Cantacuzino, cf. Constantin Rezachevici, Fenomene de crizii social-politica- in Tara Romeineascii in veacul al XVII-lea (Partea a II-a: A doua jumcitate a secolului alXVII-lea), in Studii" i materiale de istorie medie", XIV (1996), p. 100 si umn.

.yi

8

XVII-lea,

www.dacoromanica.ro

136 Constantin Rezachevici 18

care domnul o banuia ostila planurilor sale antiotomane *i silit sä fuga in Tran-silvania §i Moldova, unde va lua legatura cu familia Ghicule§tilorm. La' acestepisod al fugii lui Constantin Cantacuzino peste Carpati, de la Filipqti (Praho-va) la Bra§ov, se refera desigur i prevederea testamentului acestuia primind las-platirea feciorilor unui ruman din Secaria (Prahova) cu 50 de taleri pentru sluj-

lie,ba ce ne-au fdcut tatal kr la nevoia noastrd" conducandu-1 probabil pePostelnic, impreuna cu insotitorii sai, pe carari mai putin umblate.

Executarea unui mare numar de boieri de catre Mihnea III a impus inprimul plan clanul Cantacuzinilor, in frunte cu batranul Constantin Cantacuzino,care dupa 1658 devine o adevarata grupare boiereasca ( Cantacuzinii"), cuprin-zand numeroasa familie a Postelnicului cu toate incuscrile ei §i o larga clientelapolitica, avand un cuvant insemnat in evolutia puternicei crize a autoritatiidomne§ti din Tara Romaneasca in deceniile §apte i opt111.

Datorita influentei sale la Constantinopol, unde a fost chemat la judecataprin uneltirile lui Mihnea III, Constantin Cantacuzino, ajuns arbitrul domniei, caodinioara tatal sau Andronic, a izbutit sa ridice pe tronul Prii Romane§ti peGheorghe Ghica (1659-1660)112, iar apoi pe fiul acestuia Grigore Ghica (16601664), marele vizir Idsánd pre credinta lui 0 domniia 0 tara, ce-i va fi voia luisd facd 0 sd tocmeascd"113. Refuzand el insu§i domnia, cu toate pericolele pecare le aducea aceasta114, §i aducand pe tron pe tanarul Grigore Ghica care-ijurase pe evanghelie i in scris ca sd-I aibd ca pre tat-sdu .0 sd-1 cinsteascdcum sd cade"115, batranul Postelnic (a carui fosta dregatorie devenise un aldoilea nume), ce obtinuse intr-adevar in 1660 de la noul domn sa nu-1 amestecenici la boierie" (dregatorie), nici la alte treburi ale Orli, ci sd aibd a se rdpo-sa la casa lui "116, ajunsese in fapt personajul cel mai insemnat din viata politicaa Prii Romane0.

Era acum in culmea carierii sale politice, hotarand mai mult ca oricandtreburile domniei, mentorul §i conducatorul lui Grigore Ghica, care se odihneain credinta lui", inzestrandu-1 ca pe un mare feudal cu imunitate, scutiri de sar-cini interne i chiar de dregatorii care 1-ar fi pus intr-un fel in subordinea dorn-nului117. in lipsa sa, ramas un timp reprezentant la Poarta, voievodul se declaramut 0 surd", imputernicindu-1 ce-ti va fi voia, asa vei face cu mine", caci

noi amiindoi una siintem "118. Constantin Cantacuzino ocupand, asadar, in

109 N. Iorga, Despre Cantacuzini, p. LXIII si urm.; N. Bälcescu, Postelnicul CostandinCantacuzino, p. 128 si wm.; Constantin Rezachevici, op. cit., p. 102.

no Cf. ANEXA I.t il Constantin Rezachevici, op. cit., p. 104-108.112 N. Iorga, op. cit., p. um.113 lstoria Tdrii Ronainefti, ed. 1960, p. 146.114 Cf. N. Iorga, op. cit., p. LXXI.its Istoria TIM Romdne§li, loc. cit.; N. Iorga, op. cit., p. LXXIILXXIIL116 Mihai banul Cantacuzino, op. cit., p. 84-85.1 ti Ibidern; Istoria Tilt* Rorndnelti, ed. 1960, p. 148.its Mihai banul Cantacuzino, op. cit., p. 86-89.

www.dacoromanica.ro

19 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 137

1660, in raport cu domnia o pozitie pe care nici unul din boierii n-o maiavusese inaintea sa in veacul XVII, era firesc ca neintelegerile intre gruparea saboiereasc5, a Cantacuzinilor", i cea rivalà, condus5 de Stroe Leurdeanu,creasc5119.

Nu stAruim asupra cauzelor executarii baranului Constantin Cantacuzino,la 20/30 decembrie 1663, in m5n5stirea de la Snagov120, pe care le-am amintitintr-o lucrare mai ampla121. In conditiile in care Grigore Ghica, care s-a dovedita avea mai mult5 personalitate §i calitati organizatorice122 deck lasau SA sein vadá afirrnatiile sale de mai sus, trecute treptat in uitare, pe masura intaririidomniei, uciderea Postelnicului din porunc5 domneasc5 a folosit ca pretext in-trigle lui Stroe Leurdeanu i ale nepotului s5u Dumitra§cu Cantacuzino123. Nustaruim nici asupra luptei dintre urma§ii postelnicului i adversarii lor, in fruntecu Stroe Leurdeanu, transforrnat5 in urmatoarele decenii intr-o lupt5 intregruparile boierqti ale Cantacuzinilor" i Leurdenilor" (numire care exprimamai corect continutul i conducerea acest i grup5ri decat cea veche: partidaBalenilor")124.

In cele din urm5, Constantin Cantacuzino, care n-a fost numai un maredreg5tor, ci, reamintim, qi posesorul celei mai mari biblioteci din Tara Roma-neasea in veacul al XVH-lea, cuprinzand carti pretioase §i manuscrise bizantineunice in Europal25 (p5strate un timp la Targov4te, apoi la manas irea Margi-n ni 126, de unde apoi cele mai multe" au fost duse farà dreptate" de Nicolae

119 Con.stantin Rezachevici, op. cit., p. 109-110.120 Istoria Tdrii Romanesti, ed. 1960, P. 149.121 Con.stantin Rezachevici, op. cit., p. 111, nota 208.122 Recunoscute de Istoria Tthii Romanesti, ed. 1960, p. 147 §i de Radu Popescu, Istoriile

domnilor Tdrii Romanesti, ed. 1963, p. 128.123 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzinilor, p. 65 o9, 70 72, 75 82;

Istoria Ter)* Romanesti, ed. cit., p. 149; Radu Popescu, op. cit., p. 130; Anton Maria Del Chiaro,Is oria delle moderne rivoluzioni della Vallachia, Venetia, 1718, p. 124; Mihai banulCantacuzino, op. cit., p. 90; idem, Istoria politicd geograficd a Tdrii Romanesti, Bucure§ti,1863 p. 150; Poveste de jale asupra uciderii postelnicuhd Constantin Cantacuzino (20 decembrie1663), in Cronici povestiri romanesti versificate, ed. Dan Simonescu, Bucure§ti, 1967, p.46-48; Mihail KogdIniceanu, Cronicile Romaniei, III, ed. a II-a, Bucure§ti, 1874, p. 146 147;Cronica Ghiculestilor, ed. Nestor Carnariano i Ariadna Camariano-Cioran, Bucure§ti, 1965, p.246-247; Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, ed. 1965, p. 571-572; D. Nekesch-Schuller (Adolf Armbruster, Dacoromano-Saxonica, Bucurqti, 1980, p. 244). Cf. qi AlexandruOdobescu, Cateva ore la Snagov, in Note de caldtorie, Bucure§ti, 1981, p. 113-116.

124 Constantin Rezachevici, op. cit., p. 105-106.125 Paul de Alep (Ciildtori strdini, VI, p. 184-185), Cf. §i Corneliu Dima-Drägan,

Biblioteca unui umanist roman Constantin Cantacuzino stolnicul, Bucureoi, 1967, p. 201; Radu-$tefan Ciobanu, in vol. Constantin Brancoveanu, Bucure§ti, 1989, p. 220.

126 Gabriel Mihaescu, Eugen Fruchter, Sediul primei biblioteci a Cantacuzinilor munteni,in Scripta Valachia", IV (1973), p. 362-366.

sa

si

ci

frith

www.dacoromanica.ro

138 Constantin Rezachevici 20

Mavrocordat (1716; 1719-1730) in biblioteca sa de la Constantinopol)127, a fostreabilitat, recunoscandu-se c5: au slujit cu bund dreptate cu creding cum sifeciorii lui: ci rdposatului Matei Voevod, ani 23 si altora tuturor...

Aproape patru decenii postelnicul Constantin Cantacuzino a avut un spri-jin de nadejde in sotia sa Elina. Fiica lui Radu erban s-a ingrijit de ctitoriiletatalui s5u de la Coiani (Mironqti-jud. Ilfov) i manastirea Cobia129, dar maiales de moOle Craiovqtilor §i Marginenilor, mo§tenite de la parintii sài, Radu

erban i Elina din M5rgineni, pe care le-a sporit qi dup5 moartea sotului, exem-plul fiindu-i urmat indeosebi de fii ei mai mart Dr5ghici i $erban130. Astfel cala temelia marelui domeniu al Cantacuzinilor munteni, pastrat i sporit pana inveacul nostru a stat mNtenirea Craiove§tilor §i Margineni1or131.

Dup5 o calatorie la Ierusalim (1681-1682), memorabila §i prin fastul suiteimilitare'32, batrana postelnicease s-a stins in varsta de 75 de ani", inainte de8/18 ianuarie 1686133, aproape o data cu fiul ei Matei Cantacuzino, fapus deboala134, trupul adus la manastirea Margineni, alaturi de cel al sotului ei,care odihnea aici de mai bine de dou5 decenii135. Numero§ii lor urm*prosper5,inrudindu-se cu mai toate familiile de seama din tara, urea' pe tronul fariiRomane§ti, trec in Moldova, sporind aici numarul Cantacuzinilor, urm* aifratilor Postelnicului, se stabilesc in Rusia, Austria, Franta, Anglia, Belgia etc.136.

DIATA" POSTELNICULUI CONSTANTIN CANTACUZINO

De0 faptul poate parea curios, dat find persoana postelnicului ConstantinCantacuzino i insemnatatea testamentului sau, acest act a lamas inedit §i chiar

127 Unde au intrat mai tarziu pe mana creditorilor fiului sau, Constantin Mavrocordat (N.Iorga, documente, III, p. 56, nota 1). Circa 30 de carti ale Postelnicului s-au pästrat inbiblioteca fiului stiu omonim (Mario Ruffini, Biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino,Bucuresti, 1973, p. 19), dar numarul lor trebuie sA fi fost mai mare.

128 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzinilor, p. 65-69, 70-72, 75-76,77 82, 82-83.

129 Idem, Inscriplii din bisericile Rombiniei, 1, p. 88; Hurmuzaki, XIV3, p. 39.130 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 61, 62, 63-64, 244, 245, 247,

248.131 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ,Serban, p. 484, 488-491.132 Hurmuzaki, XIV', p. 248; Istoria 7&ii Romiinefti, ed. 1960, p. 180.133 N. Iorga, Studii documente, XI, p. 160, nota 2. In Istoria Romtinefti, ed. 1960,

p. 181, apare data eronatA 2 martie 1687, preluatift si in unele lucrAri istorice moderne.134 La 23 decembrie 1685/2 ianuarie 1686 (Inscriplii medievale ale Romiinier, I, p. 235,

moartea lui Matei grabind sau chiar provocand pe cea a mamei sale).1" Isioria rcirii Romiine,Fti, loc. cit.136 Ioan C. Filitti, Arhiva, p. XXVIII-XXXI; Mihai banul Cantacuzino, Genealogia

Cantacuzinilor, p. 79 0 urm.; cf. si P. V. Nasturel, Neamul boierilor Cantacuzini clin ramura lui.Ferban voevo4 in Literatura 0 arta romana", XII (1908), p. 214 si Jim.; idem, Neamul boierilorPriqcoveni incusairea lor cu Cantacuzinii din ramura marelui spcitar Drcighici Cantacuzino,Bucuresti, 1906 ;i anexa; Ion Mihai Cantacuzino, op. cit., pl. I-V.

fiindu-i

Studii ;i

,si Tdrii

pi128.

IlL

44

www.dacoromanica.ro

21 Testarnentul lui Constantin Cantacuzino 139

necunoscut, Cu exceptia semnalarilor sale din ultimele decenii de catre autorulacestor rariduri. Pastrat multà vreme intr-o arhiva particularaw, in deceniul sapteel a intrat in fondul de documente al Bibliotecii Academiei, de unde ulterior atrecut la Arhivele Nationale Istorice Centrale din BucurestP38.acum, subliniem ca el std la baza tuturor testamentelor sotiei sale Elina Canta-cuzino, privind impthirtirea imensei lor averi i prevederile sale, incepand cu de-semnarea lui Draghici, fiul cel mare, ca pdrinte" asupra celorlalti frati,.au in-ceput a ft marturisit aplicate de catre aceasta indata dupa moartea Postelnicului.

intr-o epistola adresata lui Draghici, dupa acest trist eveniment, Elina Iiexprima dorinta de a-si tocnii" i aseza" flu (,, ajungiindu-md bdtriinetele cifind slabd"), dupd cum am vdzut si scrisoarea fericitului al nostru parinteal mieu sot"; termenul de scrisoare" find chiar cel folosit de Postelnic pentrua-si numi diata. Aceasta este, asadar, prima mentiune despre existenta testamen-tului Postelnicului, pe care vaduva sa ii cunostea foarte bine. Tocmai la prevede-rile acestui document se refera atunci când numeste pe Draghici pdrinte" pesteceilalti frati: Iara pe tine, Draghici, te las sà le flu tatä, in locul tatalui vostru,dupd cum si dumnealui te-au ales sd lefli tatd (s.a.) asa i eu te aleg. Deci, totisa aibd a te cunoaste ca pe un pdrinte" (s.a.)'39. Este limpede ca aici Elina aveain vedere in mod expres prevederea din testamentul Postelnicului care arata:iar incd las pre Dreighici epitrop in loc de pdrinte celorlalti" frati140.

Pe baza testamentului lui Constantin Cantacuzino, care rasa: pre sotulmieu pre Ilina desdvdrsitu stdpdnd intru cdte am cdstigat necldtite [ ...]toate sd le strdngd i sd le stdpdneascd ca o desdvdrsitd stdpdna; de vriame ceiatd cistdzi satu 38 de ani de cdndu ne-am impreunat si am trdit aceastdviatd trecdtoare", Elina Cantacuzino a pastrat dreptul de mostenire asupra in-tregului domeniu, cuprinzand pdrinteasca (mea) avere i cea de la sot "141.Testamentele sale si catastifele de impartire a mosiilor intre flu saP42, dovedesco grija deosebita pentru imensa avere a familiei. Initial, asa cum ceruse Postel-

137 Pe verso ultimei file are insemnari din veacurile XVIII qi XIX: Diata raposatuluiCostandin K. postelnic" §i douà numere de inventar.

138 Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucure§ti, Documente istorice, CC1/25A.129 Mihai banul Cantacuzino, op. cit., p. 95.140 Pentni toate citatele din testamentul Postelnicului, i in continuare, cf. ANEXA I.141 N. Iorga, Testamentele domnilei Elina Cantacuzino, in Analele Academiei Romane",

M.S.I.., S. III, t. XVI, 1934, p. 100142 Ibidem (18 noiembrie 1681); cf. §i p. 96-99; idem, Documente privitoare la familia

Cantacuzino, p. 42-60 (18 septembrie 1667), p. 69, 83-96 (1 septembrie 1667); p. 104-110;Hurmuzaki, XIV1, p. 244-247; Albumul familiei Cantacuzino, BucureA 1902, pl. XIV; A. D.Xenopol, Testamentul Elenei, soya lui Constantin Cantacuzino, din anul 1682, in Arhiva", I(1889-1890), p. 249-254. Cf. §i marturii ulterioare, N. Iorga op. cit., p. 112-113, 123-153,158-161, 169-175; idem, Studii ci documente, XXI, p. 73; Ioan C. Filitti, op. cit., p. 58-59; N. Iorga,Despre Cantacuzini, p. CXXXVCXXXVIII; G. Potra, Documente privitoare la istoria orasuluiBucuresti (1634-1800), BucureA 1982, p. 207 (catastihul lui $erban Cantacuzino din 1669).

Publicfindu-1

vi

ratite ci

min

1S'i

www.dacoromanica.ro

140 Constantin Rezachevici 22

nicul, ea impktise averea intre toti fiii s5i143, iar dac5 mai apoi Serban Cantacu-zino, al doilea flu, ajuns domn, a fost inl5turat de la mostenire in 1681, aceastas-a datorat faptului c5, anterior, incercand sa ia domnia, Grigore Ghica a pr5datCasa dumniaei", dar mai ales temerii ca in cazul pierderii domniei, Serban vapierde si averea sa si a filo; cum au p5tit dup5 un rent obicei", mentionat maisus, urmasii lui Neagoe Basarab si chiar tat5l ei, Radu Serban144.

Si alte prevederi din testamentele Elinei Cantacuzino, cum vom vedea,sunt de asemenea m5rturisit inspirate din testamentul Postelnicului. De altfel,acesta s-a pastrat impreuna cu cu cea mai veche diata a Elinei, din 1 septembrie1667145, cunoscut5 ins5 pan5 acum doar dup5 o copie din17761146.

Foarte probabil, diatele celor doi soti p5strate impreuna, au apartinut Eli-nei Cantacuzino, si este interesant de observat ca ,Ferban Cantacuzino n-a cu-noscut niciodatti testanientul tatillui sdu, care prevedea impa'rtirea egal5 amosiilor intre toti fiii Postelnicului, ceea ce era in interesul s5u, referindu-seintotdeauna cu prilejul actiunilor sale pentru reimpktirea averii parintesti, doarla diiatele maicii sale"147 . Elina desi a respectat prevederile testamentuluisotului ei, nu l-a dat in vileag, inlocuindu-1 in decursul anilor cu diatele sale suc-cesive, adaptate la schimbdrile vrernilor. De aceea, el nu a iesit la iveal5 nicimacar cand Serban Cantacuzino, ajuns pe tronul Tarii Romanesti, fiind silnic ,Fiputiarnic", s-a ridicat asuprafi-afilor cu groazd", cerind diatele si catastifelede impartire ale mosiilor parintesti, exercitarid mari presiuni asupra membrilorfamiliei sale si a anturajului lor, paná la inalte fete bisericesti legate de mama5a148, amenintind indeosebi pe b5tranul Stoica logof5t Ludescu cd cu reamoarte va sci-I omoare", daca nu va spune unde sunt acestea149. Nici atunci, nicimai tarziu, cand dup5 moartea Elinei (1686), Serban Cantacuzino a facut altepresiuni pentru anularea testamentelor acesteia de dup5 1681150, si nici maiapoi, dup5 disparitia fizic5 a persoanelor interesate, testamentul Postelniculuin-a iesit la lumin5, traducerea acestuia p5strata impreuna cu diata Elinei Canta-cuzino din 1667, find cu adev5rat descoperit5 de abia in zilele noastre.

Docurnentul mentioneaz5 de la inceput c5 e vorba de o traducere din secolul alXVH-lea (Diata rdposatului pcirintelui nostru Costandin postelnic C(antacuzino)scrisd cu mdna dumisale grecive")151. Am fi tentati sA o atribuim Stoic& Log.

143 N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 84 si urm.; Hurmuzaki,XIV', p. 294.

1" N. Iorga, op_ cit., p. 108, 126-127; Hurmuzachi, XIV% p. 283-285, 286-287.145 Arhivele Nationale Istorice CentraIe, Bucuresti, Documente istorice, CCT/25.146N. Iorga, op. cit., p.. 84-85 (in catastihur Elinei, p, 83-95),147 Ibidem, p. 129."s Serban Voinea-Semo, Conflict pentrre o moftenire, in Magazin istoric", XVIII, (1984),

nr. 3, p. 46-47. .

149 N. Iorga, kc. cit.150 $erban Voinea-Semo, op. cit., p. 47.151 C. Cantacuzino semneazi greceve (acte din 1630-1632, D.R.H., B, XXIII, p. 126, 162,

193, 518, 544, 552) §i e amintit Inca drept grec" la 1655 (Calitori stream-, V, p. 534).www.dacoromanica.ro

23 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 141

cel Bdtran Ludescul, sluga cea credincioasd a Casii dumnealor den copildriialui"152. Singurul om de casa al Postelnicului amintit in mod expres in testamen-tul acestuia: Stoicdi logofdt pentru multa slujbd ce ne-au slujdt de nu voiapuca eu sd-i dau, sd-i dat voi un sdlas bun de tigani ci o mosioard dencumpdrdtorile méle, uncle vd se va pdrea, cu voia tuturor fratilor".

De altfel, Stoica Ludescu, de fapt Liudescu, de la Liudqti liude) dinPotoc, judetul Dimbovita153, autorul prezumtiv al Letopisetului Cantacuzinesc,sau al unei p5rti a acestuialm, slujitor (diac logont) al lui Constantin Canta-cuzino qi a familiei acestuia Inca din copilarie, iar din 1631 logofat §i al cancela-riei domnqti155, a scris i testamentele §i catastifele de mo0i ale Elinei Canta-cuzino, facand parte dintre apropiatii acesteia156 (,,57 eu bdtrdnd slugd a dum-nealor, Stoica Ludescul Logofdt, am scris cu porunca a bunei stdpane, dum-neaei Elena, stara postelniceasa")157, tot el, in aceea0 dublà calitate, redac-Lind i actul domnesc din 7 februarie 1668 care-i int5re§te acesteia satele dinzestrea parinteasc5158, precum i catastiful moqiilor boiere§ti ale lui Serban Can-tacuzino din decembrie 1681159. Stoica Ludescu cunqtea limba slav5 in care ascris acte Inca din 1631-163216°, nu §tim insa dac5 i cea greaca in care sepastreaz5 o forma (traducere) a diatei Elinei, din 1 septembrie 1681, al carui ori-ginal a fost redactat de el161. Oricum, atenta cercetare comparat5 a scrisului sau,

152 N. Iorga, op. cit., p. 128.153 Ilie Corfus, Insemndri de pe manuscrise ci cdr# de cult privind istoria bisericii orto-

doxe romdne, in Biserica Ortodoxa Romana", XCIV (1976), nr. 7-8, p. 4; Al. Cioranescu, Un actal lui Stoica Ludescu, in Revista istorica", XX (1934), nr. 7-9, p. 219-220.

154 N. Iorga, Istoria literaturii romdne, I, ed. a II-a, Bucuresti, 1925, p. 356-358; NicolaeCartojan, Istoria literaturii romdne vechi, Bucuresti, 1980, p. 424 si urm.; Dan Simonescu,Introducere, la Istoria Tdrii Romdnesti de la 1290-1690 (Letopiseful Cantacuzinesc), Bucuresti,1960, p. XVIXIX; Liviu Onu, Date noi cu privire la Stoica Ludescu: din nou problema pater-

Letopisefului Cantacuzinesc, in Limba romane, XXI (1972), nr. 1, p. 17-26; Dan HoriaMazilu, Vocafia europeand a literaturii romane vechi, Bucuresti, 1991, p. 67-68. Cf. si AndreiPippidi, 0 cronicd munteand i un cronicar moldovean: o ipotezd, in Anuarul Institutului deIstorie i Arheologie A. D. Xenopol", XXVII (1989), p. 546; Catalina Velculescu, Imre scriere cioralitate, Bucuresti, 1988, p. 50-51.

155 I. Ionascu, Despre logojatul Stoica Ludescu ci paternitatea cronicii Istoria TdriiRonainesti", in Analele Universitalii C. I. Parhon" Bucuresti. Seria St. soc., Istorie, V (1956), nr.5, p. 270-281 si anexele, p. 283-297. Cf. si G. Potra, op. cit., p. 76, 138.

156 D. Simonescu, op. cit., x.a.157 N. Iorga, Docutnente privitoare la familia Cantacuzino, p. 43, 95, 110, 128;

Hurmuzaki, XIV', P. 247-'58 N. Iorga, op. cit., p. 75.159 G. Potra, Averea lui Serban Cantacuzino si intemeierea mdrastirii Cotroceni, in

Revista istorica romane, IV (1934), p. 306 (Academia romfina, mss. A 3192).160 I. Ionascu, op. cit., p. 270. Si o copie in limba slava dupa diata Elinei Cantacuzino din

1 septembrie 1681 (Hurmuzaki, XIV1, p. 280) i se datoreaza probabil tot lui Stoica Ludescu.161 Hurmuzaki, p. 244-247.

nithfii

XIV',

www.dacoromanica.ro

142 Constantin Rezachevici 24

din actele si catastifele redactate cu maim sa162, cu cea a diatelor Postelnicului sia Elinei Cantacuzino (din 1 septembrie 1667), scrise de aceeasi mina, pe douafolii rezultate din plierea unei singure coale (21,5 x 32 cm, hârtie germana dupafiligranul cu vulturul bicefal), arat5 ea' nu Stoica Ludescu este cel care a scriscele douà testamente.

in realitate, scriitorul acestora si desigur traducatorul din greceste a diateiPostelnicului, a fost foarte probabil invaatul stolnic Constantin Cantacuzino,bun cunoscator al limbii grecesti, full lui Constantin Canta-cuzino si al Elinei.Nunzai un fiu al Postelnicului putea, fireste, scrie in capul traducerii testamen-tului acestuia: Diata rdposatului pdrintelui nostru Costandin postelnic C(anta-cuzino) scrisii cu mina dumisale gréceste". Nu numai ea" scrisul testamentelorin cauza este asemariator cu al acestuia, dar se stie ea' in vremea presiunilor lui

erban Cantacuzino, fratele sal, Stolnicul, a copiat, intre alte acte, testamentuldin 1681 al mamei sale Elinat63, pentru a-1 scapa de la distrugere, si e foarteprobabil Ca atunci, sau cu alt prilej, poate la cererea Elinei, a tradus si diata tata-lui sal, alaturandu-i primul testament al mamei sale, din 1667, alcatuit in spiritulcelui dintal.

Testamentul Postelnicului nu e datat. A fost desigur alcatuit dupa prigoanalui Mihnea III din august 1659, in intervalul de pina la executarea neasteptata aPostelnicului, in decembrie 1663, chiar mai aproape de acest eveniment, devrerne ce aminteste de convietuirea de 38 de ani cu sotia sa Elina. Cheia datariisale post quern ne-o releva aparent enigmatica prevedere a documentului referi-toare la plata a 50 de taleri care feciorii lui erban din Secaria, rumânii riipo-satului spdtarit I, de nu voi apuca sd le dau eu", dupà cum le fagaduise: pentruslujba ce ne-au fdcut tatal lor la nevoia noastrd". Aceasta slujbe, cum ammai amintit, a avut loc cu prilejul incercarii de capturare a Postelnicului si amembrilor familiei sale, aflati la resedintele lor din zona muntoasa a judetuluiPrahova, de care slujitorii lui Mihnea III, in dimineata de 16/26 august 1658.Gonitu-i-au pre tofi muntii Praovei, 2 zile si 2 nopti, pan le-au daSchisDumnezeu calea si au scdpat in cetatea Brasovului cu jupanése, cu coconi cutoti"16 4. Desigur cu acest prilej, erban din Secaria, judettil Prahova, 1-a conduspe Postelnic pe cararile tainice ale muntilor Bucegi, in schimbul fagaduieliiplatii foarte mari de 50 de taleri. Cum acesta si feciorii sal erau ruinânii rapo-satului spatariu", care nu e altul decit Udriste Nasturel, cumnatul lui MateiBasarab, mare spatar intre decembrie 1658 si iunie 1659, executat de Mihnea

162 Cf. Athivele Nationale Istorice Centrale, Bucuresti, Documente istorice, CXCII/72;Episcopia Argef, XLV/16; Academia RomanA, mss. A 3192.

163 Serban Voinea-Semo, op. cit., p. 47.164 Istoria Tdrii romanesti, ed. 1960, p. 135. Cf. si Radu Popescu, Istoriile domnilor Tdrii

Rondinesti, ed. 1963, p. 123.

www.dacoromanica.ro

25 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 143

III, impreung cu alti boieri, intre 4/14-15/25 iulie 1659165, rezulta cà testamentulpostelnicului Constantin Cantacuzino nu putea fi redactat decat dup5 iulie 1659.

Nici o referire in el la slabiciunile batranetii sau la vreo primejdie demoarte imediata. Actul redactat pe un ton sfatos pentru tocmire" a mqteniriisale, avand o anumita savoare literara arhaica, nu se refera la impartirea ama-nuntita a averilor intre fiii i fiicele sale, cele imobiliare find, de altfel, consem-nate in catastifele ce indica in general modul cum sa se faca aceasta.In virtutea casniciei lor de 38 de ani, dupà moart a sa, Elina urmeaza sà devinadesdvdrsitu stdpdnd intru cdte am castigat cldtite necIdtite", deci stapana peintreaga lor avere mobiliara qi imobiliara, si orice fecior nu o va asculta sd-Ibatd mdniia lui Dumnezeu blestetnul mieu". 0 singura conditie i se pune: safaca milostenii i pomeni pentru sufletul sari in valoare de 1500 de taleri.

Dupà moartea Elinei, moqiile i robii tigani urmau sa treaca exclusiv instapanirea celor vase feciori ai lor, amintiti in ordinea varstei: Draghici, Serban,Constantin, Mihai, Matei qi Iordache167, ce urmau sa stapaneasca atat pre aleIngle mosneni,sti cdt si pre ale mumei bor", acestea din urrna provenind din zes-trea Elinei din Margineni, sotia lui Radu Serban i mama Elinei Cantacuzino,reprezentand in primul rand moqtenirea boierilor Margineni din secolul XVI, dar§i a Floreqtilor inruditi cu ei168. In vreme ce banii, hainele, podoabele, lucrurilecasei §i anirnalele urmau sa se imparta doar inhe patru frati: Constantin, Mihai,Matei qi Iordache, de vréme ce pre cei 2 dentdi, adecd Drdghici .yi ,Fdrban i-amasdzat mai nainte, i i-au miluit ci Dumnezeu", altfel spus, fusesera inzestrati dePostelnic la casatorie i Ii facusera intr-adevar cumparaturi de mo§ii169 i pro-priile reedinte boiereqti de piatra la Magureni, respectiv Draganeti, cum mar-turisqte chiar mama lor in testamentul ei din 1 septembrie 1681: pentru cdfind ei mai mari ajungand noi vremi bune norocite, fdcutu-le-a sotul mieucastig bun, cu care caytig si-au fdcut lor osebi sate, mosii, tigani si case de pia-trd, unul la Mdgureni, altul la Drdgdnesti "170. i in problema viilor de la Bal-tati, judetul Prahova, i Sarata, judetul Buzau, unde Draghici i Serban Cantacu-zino aveau deja proprietati171, iar Postelnicul Ii rasa partile sale de vii doar

165 Constantin Rezachevici, Fenomene de crizd social-politicd in Tara Romdneascd inveacul al XVII-lea (II), p. 103 si nota 154.

166N. Iorga, op. cit., p. 42-60,84-95.167 Pentru acestia, ftind toti marl dregAtori caz unic in istoria Tarii Romanesti", cum su-

blinia Nicolae Stoicescu, Dictionar al marl lor dregdtori, p. 136, cf. ibidem, sub voce.168 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ,Ferban, p. 479-481, §i Tabelul

nr. /, p. 488-491; harta anexa.169 Pentru aceste cumparatmi de proprietliti ale primilor doi Iii ai Postelnicului inainte de

moartea acestuia, cf. N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino, p. 11-42; G. Potra,op. cit., p. 300-306; si mai ales G. Georgescu-Buzäu, MociiIe lui ,Yerban Cantacuzino, in Studii",XXII (1969), nr. 2, p. 299-301.

170 Hurmuzaki, XIV1, p. 246; N. Iorga, op. cit., p. 107-108.171 Pentru viile de la Sarata" ale lui Serban Cantacuzino, cf. G. Potra, op. cit., p. 304.

fami1iei166,

si

i

www.dacoromanica.ro

144 Constantin Rezachevici 26

celorlalti patru fii (singura exceptie de la imp5rtirea viitor intre cei sase frati),Elina, prin catastiful de impartire a mosiilor cantacuzinesti din 18 septembrie1667, adopts in parte solutia rAposatului ei sot172.

Dintre flice, as5torite si inzestrate pang la data elaborkii diatei Postelni-cului173, e amintita doar B5lasa, cea mai mica, Inca nemritata (c5reia, de alifel,nici nu i se cunoaste vreun sot), care, pe langa zestrea obisnuita, ca a celorlaltesurori ale ei, urmeaz5 sA primeasc5 1 000 de galbeni p5strati de fratele ei maimare Draghici Cantacuzino.

Este semnificativ ea dup5 rostuirea familiei, Postelnicul se refera dintreslujitori, doar la Stoica Ludescu, logofaul de credinta al casei sale, inc5 dincopilaria lui, cum am vazut mai sus, cunoscatorul multor taMe, intrig i proceseale familiei, ce va ramâne si dup5 moartea lui Constantin Cantacuzino princi-palul scriitor de acte ale Cantacuzinilor174 si poate chiar a unei pkti din Letopi-seful Cantacuzinesc. Caruia Ii lasa totusi mai putin decal ne-am astepta, tinandseama de uriasa avere a familiei, doar un s5las de tigani si o mayioarci" dincumparaturile sale, acolo unde vor voi fiii sai. Proportional chiar mai putin deckfeciorilor lui Serban din Secaria, 50 de taleri (!), pentru ajutorul dat de acesta,cum am vazut, cu prilejul pribegiei peste munti, la Brasov, din august 1658.

Acéstéa vd poruncescu fetii miei sd facer, continua Postelnicul, ca invechile povesti populare, lasfind pe Dr5ghici, feciorul cel mare ca epitrop inkc de pdrinte" celorlalti frati; acceptat in aceastA calitate si de mama sa Elina.

in sfarsit, sfaturile fmale, pline de miez, adresate feciorilor sai, indeamn5la pace" intre ei (indemn preluat si in testamentul Elinei din 1 septembrie1681)175, la intelegere, astfel ca nimeni din afara sä nu cunoasea impdrfélelevoastre, cdt la alte trébe ce a-ti avea intre voi". Sub amenintarea judecatii luiDumnezeu, Constantin Cantacuzino Ii satuieste feciorii: sd nu ascultatipovesti intre voi sau vrajbele muerilor voastre". indemnuri de data aceasta mar-turisit preluate de Elina in testamentul salt amintit: A.yijderea, felii mei, vd maiadaog o invdfdturd din cele ce stiu câ v-au invalat si tafal vostru (s.a.) v-aulegat cu blestem [...] ca sd nu vd plecati urechile voastre sub ascultarea cuvin-

172N. Iorga, op. cit., p. 44, 58, 86, 93.173 Dupl portretele de familie din biserica manästirii Hurezu e vorba de Marica, casatoritä

cu Radu Filipescu, Ancuja, cu Stoian Florescu, Ilinca, cu Vintila Corbeanu, i Stanca, cu PapaBrancoveanu (Mihail Caratasu, Paul Cemovodeanu, Nicolae Stoicescu, Jurnalul ceildtoriilorcanonice ale mitropolitului Ungrovlahiei Neofit I Cretanul, in Biserica Ortodoxii Romana",XCVIII (1980), nr. 1-2, p. 297; Gr. G. Tocilescu, Raporturi asupra cdtoru-va mdmistiri, schituri cibiserici din ALIA in Analele Academiei Romane", S. II, t. VIII, 1888, p. 179), Cf. si Mihai banulCantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, p. 81.

174 N. Iorga, op. cit., p. 43, 55-56, 75, 95, 128; Hurmuzaki, XIV', p. 247.175 Hurmuzaki, XIV', p. 244.

i

si

www.dacoromanica.ro

27 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 145

telor jupeineaselor voastre, insd ceale proaste vrajbctoare", iar in caz debdnuiald" intre frati: voi singuri in taind sdvd tocmiti vd impdcati"176.

Drept pild5, Postelnicul invoc5 exemplul fratilor sai: cum au petrecut instreindtate cd au luat pcin la 3 muerim ci intre ddnsii nici odinioard 7114 se-auauzit vrajbd, nici la impiirtealele lor i-au simtit cineva", extinzand apoi exem-plul si la vard-mea Cantacuzini cu alaltee surori, murindu tato? Ion nimeni nule-au stiutm cuin au trdit si cum au petrecut, mai viirtos in tard turceascd fiindu".

Testamentul lui Constantin Cantacuzino se incheie cu aceste cuvinteamintind parca simbolic, locul de origine al familiei Cantacuzinilor, devenitpentru Postelnic, dup5 o lung5 viata pe r cuta in Tara Romaneasca st teinatate".

Pe fol. a doua a hârtiei care adaposteste traducerea diatei acestuia, a fostcopiata, poate in acelasi timp, in orice caz nu mult mai tarziu, de aceeasi mana,care este foarte probabil cea a invatatului stolnic Constantin Cantacuzino, fiulpreferat al sotiei Postelnicului, dupa moartea lui Draghici (post 21 septembrie1667)179 si urcarea pe tron a lui erban Cantacuzino, primul testament al ElineiCantacuzino, din 1 septembrie 1667. Daca pana acum acesta era cunoscut doardupa o copie din 17 martie 1776, a catasthului celui vechi [...] pentru satele cimosiile easel (Cantacuzino n.a.), care s-au fdcut pentru impaileala pe seasefrati", publicat de N. Iorga in 1902180, putem acum sa prezentam cea mai vechecopie a sa, datand din a doua jumatate a secolului al XVII-lea, cu destule deose-biri de forma fat5 de cea din 1776.

Prin aceasta diata redactata in limba româna, sub o invocatie slavona,marea Postelniceasd ", cum era numita in acei ani181, simtindu-se ajuns5 labdtriinéte si la mare sldbiciune", desi va mai trai din plin aproape doua decenii,Ii imparte mostenirea peste care soil ei o f5cuse st5pana deplina la cei sase fiiai sai, din care cinci erau de fata, doar Constantin au lipsit fiindu dus la Roma

176 Ibidem, p. 246-247; N. Iorga, op. cit., p. 109.177 Se stie ca au fast casAtoriti de mai multe ori fratii Postelnicului: Toma Cantacuzino (cu

Eftimia Ciolpan si Ana Prajescu) i Iordache Cantacuzino (cu Catrina oldan si AlexandraGavrilas) (Nicolae Stoicescu, Dictionar al marilor dregritori, p. 361,363, si Franz Babinger, op.cit., tabelul genealogic).

178 Se refera desigur la vara sa Bella Cantacuzino, Fuca lui lane Cantacuzino (fratele luiAndronic Cantacuzino, deci unchiul Postelnicului, fost capuchehaie al lui Mihai Viteazul),torita cu Laskaris Rosetos mare skevofilax (1613) si mare logothit (1629-1646) al patriarhiei deConstantinopol, din care se trage familia Rosetti din Moldova, cu toate ramurile sale (ConstantinErbiceanu, Cronicarii greci, p. 18; Franz, Babinger, op. cit., tabelul genealogic; Andrei Pippidi,Originea familiei Rosetti cj confirmarea unei mdrturii a lui Neculce, in Anuarul Institutului deIstorie si Arheologie A. D. Xenopol", XX (1983), p. 276). Nu se stie ins:a nimic despre alte suroriale Bellei Cantacuzino, mentionate fara nume in testathentul Postelnicului.

"9 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 137.

180 N. Iorga, op. cit., p. 84-85.

181./bideln, P. 61.

ci

casa-

www.dacoromanica.ro

146 Constantin Rezachevici 28

pentru invdtdturd". Elina Cantacuzino adauga doar prevederea referitoare lamoqiile sale personale i ale surorii sale, doamna Ancuta, vaduva lui NicolaePatraFu, din mWenirea tatalui, Radu Serban182, qi zestrea mamei lor, Elina dinMargineni ( Scaunul caselor mdrginelnelscu")183, domeniul parintesc, pe care,conform testamentului lui Radu Serban din 1620, cit a trait in Tara RomineascaAncuta, sora sa mai mare (intre 1641 iulie 24 i 1668 februarie 7), 1-au stapanitimpreuna184. Partea Ancutei urmind sa revina apoi fiicei acesteia i nepoata asa, Ilinca, vaduva lui Istratie Leurdeanu, cel executat de Mihnea III in august1658185, pe timpul vietii, dupa care, aceasta neavirid copii, trebuia sa treaca instapinirea celor §ase fii ai Elinei Cantacuzino. Fapt care s-a intimplat foartecurând, peste citeva luni doar, caci doamna Ancuta i fiica ei Ilinca murindodata, probabil de board', la 7 februarie 1668 Radu Leon intarea deja mWenirealor amintita Elinei Cantacuzino §i celor ase fii ai ei186.

in sfirit, testamentul Elinei Cantacuzino se incheie cu indemnuri ladragoste intre fiii sal. §i cu strapicul blestem parintesc pentru cel care nu varespecta prevederile sale. Se marcheaza locul pecetii i semnatura simpla aElinei.

Testamentele lui Constantin postelnicul i a Elinei Cantacuzino (din1667), nu au nimic din solemnitatea celor ale contemporanilor lor domnWi,Stefan Petriceicu (19 decembrie 1680), sau Constantin Serban (28 februarie1685), ruda lor, pastrate tot in copill87. Sunt mai degraba ale unor mari boieripreocupati de grija gospodaririi unei imense averi, la fel ca §i cele ale fratilorpostelnicului din Moldova188, rezultate din contopirea unor bogate zestre adusede boieroaice de neam domnesc, sau inrudite cu acesta, cu numeroase cumpara-turi proprii de sate §i mo0i. Cine ar mai fi spus la 1659-1663 ca postelniculConstantin Cantacuzino, care 4i scria totu§i diata cu mina sa in greceqte, nu eraun boier pamintean!

182 Un catastif de mosiile si satele ramase ei de la Radu $erban si stramosii (Craiovesti) aiacestuia, la Arhivele Nationale Istorice Centre le, Bucuresti, Documente istorice, XLIV/124,mentionat doar de N. Iorga, op. cit., p. 69.

183 0.1131 il numeste Elina in diata din 1681 (Hurmuzaki, XIV', p. 246).184 Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu ,Serban, p. 484.188 Idem, Fenomene de crizd social-politicd in Tara Romdneascd in veacul al XI/II-lea (ID,

p. 102.188 N. Iorga, op. cit., p. 72-75; Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu

.5'v-ban, p. 484 si note 89.182 P. P. Panaitescu, Pribegia lui Constantin Serban Basarab si a lui Pefan Petriceicu si

testamentele kr, in Analele Academiei Române", M.S.I., S.III, t. XXI, 1939, p. 416-417,421-425.

188 Cf. testamentul lui Iordache Cantacuzino, ante 1688, la N. Iorga, op. cit., p. 119-123;idem, Studii fi documente, V, p. 45.

www.dacoromanica.ro

29 Testamentul lui Constantin Cantacuzino 147

ANEXE:

(Post 15/25 iulie 1659 ante 20/30 decembrie 1663). Testatnentul postelnicului ConstantinCantacuzino.

t Diata raposatului parintelui nostru Constandin postelnic C(antacuzino) scrisa cu manadumnisale grecéste.

t In slava Tatalui si a Fiului si a Duhului sfantului Duh, a unii dumnezeiri i inparatiiintru unul Domnul Iisus Hristos, gandindu dar si eu de nevazuta moarte, vrut-anl dentru a mea asa[1] buna vointa, a face aceasta scrisoare intru tocmire i stiinta tuturor, dupa moartea mea, canduva fi voiam i porunca liii Dumnezeu a ne muta den viata.

tntai ma rog tuturor ca un pacatos sa md iarte si cei le-am gresit i cei ce nu le-am gresit, cala mai multi am gresit decat n-am gresit.

Dupg aceasta lasu pre solul mieu, pre Ilina desevarsitu stapana intru cate am castigat clatiteneclatite, adeca moii, igani, vii[i] i dobitoace si orice altu s-ar afla la mana ei i afard, toate sa

le stranga si sa le stapaneasca ca o desavarsita stapana, de vreme ce, iata, pada' astazi santu 38 deani de cand ne-am impreunat si ara trait aceasta viata trecatoare. $i oricare fecior nu o va ascultasa-lbatä mania lui Dumnezeu i blestemul mieu.

Dupa aceasta sa scoaca taleri 1500, sd Ned milostenii si poméne pentru multu pacatosusufletul mieu, ca doar cu nenumaratele milile a tot milost[t]ivului Dumnezeu [ca] sa fac mild inzio judecatii, sa nu-s aduca aminte de rele faptele méle.

$i dupd moartea sotii méle Elinii sa le stapaneasca feciorii nostri: Draghici, $erban,Costandin, Mihai, Mateiiu i Iordache. Ei toti sa fie frati pre mosii si pre tigani, atat pre ale mélemosnenisti cat si pre ale mumei lor. Numai bani, multu, puini, ce vor fi i s-ar afla, de vréme ce sastiu pre unde au perit, oricati se vor afla, au talere, au galbeni i haine, dichise i povijaia casei,acéle numai pre patru frati sa-sa imparta, Costandin, Mihai, Mateiiu i Iordache, de vréme ce precei 2 dental, adeca Draghici i $arban i-am asazat mai nainte i i-au miluit si Dunmezeu i vadu

nenumarata mila sfmtii sale. Dérept aceéia dar, numai acei 4 frati sa imparta, adecaha(i)ne, bani, dobitoace cc ar gasi. Iar moiile toti frateste pre 6 frati sa le impala.

Iar viile la Baltati si la Sarata are Draghici ale sale. Asijderea i $erban are si la Baltati si laSarata. Pentru cà acesti 4 (frati) neavand si ei la acéste locuri, adeca la HM00 si la Sarata, am lasatsa le imparta ei pe patru frati fräteste'9', cate am tinut i eu. Iar alalte vii cate se vor afla, incepandde la vii1e'91 Filipestilor pana unde se vor srarsi si i dupà la alte sate, oriunde ar fi, toate fratestesa-sa inparta pre 6 parti'92. Iar de vor vrea la uncle sd lase parte mai multd193 la partea cea maislaba ce ar ft, bine va fi, ia(r) de nu vor vre, cum le va placea faca. In scurtu pre 6 pal-0'92 intr-altuchip nu poci face.

Pre fie-mea Balasa, sora voastra, de nu voi apuca sa o marit, sa i scoat(a) zéstrele ei denbucatele méle, ca si pre alalte fete ale méle, sororile voastre, i Inca si mai bine. $i are osebi ai eigalbeni de aur o mie, care sant la Draghici. Fara acestea sa i sa dea zCstrele deplin, atat hainele catsi sculele si mosie i dobitoace. $i sa o miluiasea Dumnezeu cu noroc ca sa caz(a) pre inana debarbat bun.

189 Ultimele trei cuvinte scrise peste un loc sters in text.190 $i vadu mite scris inghesuit la corectarea textului.191 Scris deasupra rfindului.192 Inaintea acestui cuvant era scris frati", sters in text.193 Scris peste cuvantul mare".

si

t

=EA.°,

www.dacoromanica.ro

1.25- 11 .1h1.1/71 fir" 11 fn:YAV (7?&VlikVe noir- 4, <7 /7 .

CC4 '

- (-7' ..) .1 . 2 , ,4 ,1 -71

ji 74t./Ir p

41till" 14

-2%---

i I'l- 11;41 key 1V jr.,-/-eio-rg.,s,y,q,fis.,,,T7'..14,<L i

p awitzrr,rm/A y . a fejy,,44, , ,,, fity,Arm,. illirreA4/4Y v. )',01 f l'iirff .1 Ild.9,177147iftxi, I . I ...-e--, (4' p. ,.,' 4-7"" '! .

/Ad" izt)g.01.4., A i /17-.,,..sp- ...ill-, "1:i717:71'

/ --.....6y Aeop:mt..;-.0 ..i , ..-s, ,---t;

-4 ,-ti ra./kar-r744 /1.o.f Am rnr , 201 Xe Zrly f. drig" 7114e% 4,-7"*. J -1

' -1 -S ..--,-

At tit Oa f /I/ iii 4.;;,,.;,ii.54 24.7_, . .-7

-j-rr 'If c ice ni f mv. in.7.1,71,,-> , .*,1,-,,.?.,,,e;,/11,- r.r.,/, i i kr, f.ir-r ...,-,n, :c ,c' - A.' (

'141/74177C ' I/P."14." Lit;; ft-adri ei .r. s Attil jos-rf.yr.y4 'allure f:yrrefijay.l'rrie i '..1..s. `r, '7 C. "Willi /rivals' /bit ,,rfotri all fiie i,771/72.,,h./,--"ydert:Z/771/71,,eli..:7(7

''.:/ //77( il frAY 2f pi! t rx li rr 1,;,.-4,15*1 i6-- J r r jai //An:04,dr , ..tv c-y via t.,, c ,z, 4,4.y1;77 ( J 0:1# 7 47/001......"'44( ii I.1.1%. ..--; 0 `-' ,d,

`I .. , 1 l. ;1 J .1"----A-' ,n-"". .,-7-Ify rovirstr s if wi .57-1.0411111

....-' '' r7 -.cre74-./s" srPrr7471777Zer./Az.,,A- 1pyscr:fisH '... we/ /r).7e14--7074/77-e. '"m'ii/774'

'. -1

ni4i7"7-e".`' /0"14e k y ',Veil./ 74"1 p4 fii,-, 1.1", I/4; /414,s4e;le,"4417:4).f1,11,.. ' ": -,.--') , -7, ;

/ 41114 trirrr4f"ri i et i i ,1;77 2,7,1 ,v)., ...ni.,,..f. .,..,;;.. ,i ,.,-#2,-,/,iri,,,..- .71, ;. _ .

, r i i ,....i.v., : .ofa rr 2,,.....,-_,4. 4 ,.,

Xi

..). 1. , .p-7 .--1:: )41,

0... At'. 4 .:7 ;* , T nyn .14,74,4... Wi:/isrrn...40 . ,01 I / e-lir4r/if : VP.' : f'l. . -1 Al//.14 C Al ..7p,,,,..........,; oi;,-(4. p-rary, 0.4.0./1.4,."' im-,,r11.1: /1.7.0.x. crlor4r4c.'--.1" .. ..

.

1.-7.r,If Tref! .42.fr,/ nrsu zei/ 1 tizec y 4t4r7I 4-''' ' 6-'id -J .

r.t ...,14j 777.44 1 C 4 fa M. 01-j,ip it/ 4" 2:kt I 17.e.11.1.41. i.(4!C j11"),y//1-01 rld/ fl, P ,:s .11 I. 4 , ,*c-).- n c"31/741 Z 11 / id J7:73 jr jr14 1.4/ if..,,,.i..; fer zerytt{t %Li i p I'

'7_ler"' jy rf 214211 l sly_ AA 101.1fli .41.4 ke4'slinT 1-114,4.,41,yyki Lad fitri\eigt

ft,,, '. .; -1 ,1 _ ,ti,t, A14/ 4 nt.44 /jd K Ji i M /44c ) f.p.Aryti:vf .11. 4.9 i 1,7,171 g tiA'.

F) ...)1 21 IA ,//)11/7-1fi 71- A dIf : M oid_oix,...4,1--47,v?-,roffsavfj=1. e 74_9 f.:;..,,,,t7 , 1

,fr"ftF' A g-me,...., 1, ,,,,N 1s (j..3. ,Icery,K,Jew, .

..fioe ,t.i pi l 44d,e 47Tzr , /4,r2J 41/77 OC 00 h 104 (Rg1;77(.4.4 iii, jA rilli.41 i-v '7 1 0 1 -1 i p V:Iy/iitiq:-. rr .-d- r' 4 "J I

ir/i3,-./ j .,, ./41,0,.., ..,/,,..,i . ..,,,,,,, .,,,,..., r a-

ra, /qv 27", ,,,,f lt 1.:,..) 771 'Were sill ie.( j Aof rorE-vr71V A

-.1 4 r-er CO-4 PYarr 4.-' ,-,4 fi 1 177f1 AoTylitiC //,.pfyy rit., 'Arils , .m.iy",

i/.,-i (I(D7(fik7l , /74.77P n'rx-rAril z# :,--nri/r-ref ., ,er/fr.4,ef r ;r-) ..-..) ,. A it-,

- nvy 715 YO. ''PC 6141"/"IfY ) i//11,7t7/e'rcidy r7 3 svu -YI (

L. nasses

Fig. 2. Testamentul postelnicului

' ..,I .

4 -..........".-7._. ....?"->"'....7., :'?!.."-:.1'.. C.

I . .

1,..

, Al f".--1 4--1 ' : i.....% I

I. ..

n6i. - , , . ,

I.../i17/. 4 7/":///tdf(.,5/ 1:7.-3.7. ' d

. >4 '0.,-,:r ...,g,..11,......, py.f04.-/yy, r 609.1 .J!-

J.',d, if-vs-A,

'''0.

c / ".. o'N .-40..... e le, t.. i 77.412s. ,: p47/1/27.11/r/ydr"Y"'°"r

c Hi c J i t ?. I. ,

. a9 . .i

.

.

e. ,I(4'

' . 4-', , .eC Ar !----er e .7( I ., aeAcg

.,

.

.

-ft,. -.c mi /14.ffreirA

.1 ) 1

m 1

: 4

, ,....-_, -. .

221 A rlde Ai g

frei,7 At- mrrly, -r -1 e'V. . -

1 '.. .

-, cl --1. 47" -.'

°,-1 -- gn, ',

A- .

.-s dr J't 4

.

;fill46 P--' C V ,1 >4.0 rdlc i i

1 ::

I 0 11.

, 4 , t , ,.:: . _ i

)t al 4 -..2..a 9. . 4-

:

1

.

.1

A . C '

nu

.

....- 11- --rn""

.

,

1

.--r

7' a. -3 t

.

.11)

IL' n1/1

e/..

. _},..A . ... -Y. ...

www.dacoromanica.ro

1 g 4 --) 4.

i,101/ It-:.1iirrivoilv `Pe' A,CM/e1,-,1'6. /.4).14;./41/117./e (..0 ii A i A 4 . 5 i '1 i.,0/211114ilerr7977y/titi, :71/9?;' oly al i/yey/r.4 , 20-14eff4Yr4lin if

, ..... ,7 "*.rim gfp'omir yerril,liervii Zotii/I.;--ft. f it< c i"fots jyral/V1ift.0 :41

-) '.1(1 nic Williti Ail Ntflatse .. -&rpm/77,4Zr* 'lei illimwieill l'I'l Nrc/1.1." -J, !

,-.. 9,y s;11 I

rif VC/ X 4 ft i 1 4oh/ -12,,*' 41 ki ja/Zf/r.4-14(ji ICI

i 1 ; .Aid 1 , t are / i jua. gr At,v_it.tv,,--4--rhhiediapif.Ar2edgl: /AVM /I c iji /3/4-,?1,6'-hrlif ra :;?ite e-iiilyke ief 4, 4,11 ( - ....

,e Pb.' -alA)azyc nil 4; .y. it4 VlIV,v7//71,* 11Yelo.wThrffirtyp.-- - frry,,4,4/P ah c1 )1/ , 0 I .1 ,. ,;ilti, trrl:// (4,1 (41nolinf lab, grimy 117111,?/1 40yptiay.1,14r/y-1-

-1/7:71 ',Nit,: --itfarriA lap (Tr 177...1t, 111114.A. rip), qj Ypti.,,ryi,,...

,i1. ie7 11/(1,144. .

iTilaarte/17/isuit.i.g a

d. /0it7, A4 ifie(16/IN'eeffriV,ite.r liti,,A; ir.iftiltif .141 fill c.i All ''' i \ re4,11igplyr/anIt" dopuig.ditel..', )4'V1effarWe2*(17714"viilC ei,-, ,r

.;.a.lieffr /7 Mit ll ////yy./-4.11111N,r 4047,777/4./emf:20/77%.14/7711r? '

477 4 AllIclir.-1

A', ,-1 P. 10.41tyf c$17,0 g4apir/r 7r.,fie._.,.-...,)/eira,../77/6//74r0r7tAil..4/01-1i se al er /7.q1;ti itil:e'calrer.44071-Z;

ttliiA.fnMifi(re .ffCA rffi4/riger'i

-, .. ., . P.1 pi. Y

4<1;.-- ...., El I -.6.,1)i 8 i ' 8 f 1 ` .4 V r 177, r1,r J4/44'/1/47.4/7/j/T/1"/7/7C4/41

3.A.ki / ?le' `"-.,r-gaNIP1. , lc ..,;1vd

7,..-//0771.114' at 4-1/;-1.-kite :11.nr.' foizeirti am, f 1 VrWit. . ,1 fl Ic p ci'l, I

eh .1 '77. 41111' Y1412feevirid.t ALtvint.lrfit4r, ,4n

,ria,cli ,e. '7.)/ /- c 1p irtireld , y4;viag44. eratgrA-Tifikrenees-ccychy,20...

IIPIno , t.e.,IL , A-,-Al 2,-/Watrfnlyouti.o.ifjel-i.Y/74A1''111.7rill 404 l'a:1C41,40/fftly,q'"

A.' , " 4.; /7',liftrf -iyied.137:44 M-tniZo441. v1,41_17,1 -

A 1

ill k 21-1 11/IY,ey.0!? 1111 irif OW,If hr Y /7/..0 z. h.-xi j,4 .1.01cirra. 2 ILI.J,y r.77f 4 114',/

,.)s, '1 k-',,

7.'"IR' 4 (/,4filisAki i Ifi ite6Ulitir' Ill'f 711/77,CIA42

/77( $447-1-147(7{- 1/2 ' Ifty4.1 `i"rilli-r,..yr , 04

,wei.5Vcrti74' t J fio , v

-11/i/sr.tc,tc.)IR:I) 11:),Ackftra',:arfr.virlic f.,.444'!-,(11;

ff. fiAA:12f1;1.31-4.,MAY k /1 rile 2iije.y.lit:igig.nyki/fiim.:/

4.1 f* 4 4

Ill M./ 41-);71 kcPtdi,j). -- e ri ,°.:Ii...7,1Tr4417r4nraleru,Nla,41x za, i 1.4)--,tx ,.- t r--iii/y144)\/4y r.7 4 .iit-C":'. .0. , eit770 pe?-074' 7 Ili/ .. ..

Constantin Cantacuzino.

)

s4

. q

x

,. I;

,

1 ;

/Ir-

i 6. c 4-, . .1 . 1 -," ---)

'Ytt kY:

7fifiero kid .,103p,,v --, 4-)y

e

'.'..,, cif 9,7,4-,:littlh(li P4 n r71P4,

,.)---

r 0.,.

' 1;4i\rm .i ,

A L

c

s .

, s f. - ...

4-

11/_

.

www.dacoromanica.ro

150 Constantin Rezachevici 32

$i Stoicai logofat pentru multa slujba ce ne-au slujat, de nu voi apuca eu sa-i dau, sa-i dalvoi un salas bun de tigani si o mosioara den cumparatorile méle, unde va se va parea, cu voia tutu-ror fratilor.

Feciorilor hi $irban de la Secaria, rumanii rapaosatului spatariul, de nu voi apuca sa le daueu, sa cautat sa le dat dentr a mea stransoare taleri 50194, cd i-am fagaduit pentru slujba ce ne-aufacut tatal lor la nevoia noastra.

Acést6a va poruncescu fetii miei sa faceti, iar care ar lepáda porunca mea sa-I bataDumnezeu, iar care va asculta invatatura i porunca parintelui sau, sa-1 miluiasca Dumnezeu si inceasta lume i (in) céialalta.

$i iar inca lasu pre Draghici epitrop in loc de parinte celorlalti, mai vartos spre partea céluislabu, ca sa i chiverniseasca far de pagubirea lor.

$i iar pui[i]u pre Dumnezeu judecatoriu intre voi, oricare dentru voi va calca dentr-acésteace mai jos zic, sa 1 judece Dumnezeu. Intäiu sä trait cu pace 'nitre voi, nici de o parte sa nu va stiece vet avea 'Mire voi, atilt la impartélele voastre, cat si la alte treabe ce avea intre voi. Sä nuascultat povesti intre voi sau195 vrajbele muerilor voastre, numai cat vet putea sa va iubit unul prealtu i sa va aflat cu pace. Pentru cä unde iaste dragost6 acolo iaste si Dunmezeu, iar unde iastevrajba, acolea iaste si diavolul. Ca sa vaza altii sa sa minunéze si sa cunoasca ca santet feciori deun parinte.

Sa socotit i aceasta, sä luat pilda de la fratii miei, unchii vostri, cum au petrecut in streina-tate, ca au luat pan la 3 mueri, si intre dansii niciodinioara nu se-au auzit vrajba, nici la impartelelelor i au simtit cineva, pentru care si Dumnezeu le-au ajutat si i-au i miluit. Precum i vara-meaCantacuzini cu alalte surori, murindu tatal lor, nimeni nu le-au stiut cum au trait si cum au petre-cut, mai vartos in tara turceasca fiindu.

Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucuresti, Docutnente istorice, CC1/25A.Traducere din a doua jumatate a secolului XVII.

II

1667(7176) septembrie 1. Testamentul Elinei Cantacuzino. Cea mai veche copie, din a douajumeitate a secolului XVIP96.

Septembrie 1 leat 7176.

HMik WTH,A H Mar% H ClitT0r0 AVIV, Tp0H1.1,1. Hep0.34tACH06, AMHH197

194 Urmeaza un cuvant sters in text.

195 Urmeaza cuvantul turbu(rari)", sters in text.196 Actul a fost publicat de N. Iorga, Documente privitoare la familia Cantacuzino,

p. 84-85, dupa textul pastrat in copia din 17 martie 1776 a catastifului vechi de impartire a mosiilorCantacuzinesti pe sase frati de catre Elina Cantacuzino. Aceasta copie, la randul ei pastrata intr-ocopie din secolul XVIII, are multe omisiuni, deosebiri de cuvinte si parti de fraze (datoratecopistilor si poate, in parte, editorului din 1902), fata de textul pe care 11 publicam acum, repro-ducere mult mai fidela a originalului. Aceste deosebiri, care justificci noua edifie a documentului,le vom marca in note infrapaginale.

197 Li limba slava: In numele Fiului fi al Sfantului Duh, treime nedespcirlitci,amin". Lipseste in editia N. Iorga.

13%

Taidlui yi al

www.dacoromanica.ro

33 Testamental lui Constantin Cantacuzino 1 5 1

tAdverez eu una198, multg199 pgcatoasa roaba lui Dumnezeu E1ina200, care am fostjupgneasa rgposatului Constandin201 Cantacuzino biv ve1202 postelnic, fata doamnei Elinii otmgrginéni2035 nepoata jupgnései Marii ot Coiani204, pentru toata tocmeala si asezamantul caseiméle, care mi o au dat205 Dumnezeu. Mai värtos ajunggndu acum la bdtranéte206 si la mare slàbici-une207, cugetat-am in inema mia208 incd mai nainte, pang nu ma petrec den lumea aceasta, de amtocmit si am asazat pre 6209 feciori ai miei 210, anume: Drgghici, Serban, Constandin211, N4 ihai212,Matei213 si Iordache, pre acestea deruindum214 Dumnezeu den215 pgcatele mete, cu unul de lasfmtlia216 sa dat sotul mieu212, mai sus num[e]itu1218 Costandin postélnicul.

.

Sezut-am eu cu tot219 impreung, numai Costandin22° au lipsit221, fiindu dus la Roma pentruinvalátura222. Iar cu 5 intelesu-mi-am ca cu o gurg223. Fiindu C1.1224 voia tuturor, imparlituie_am225toate satele si mo siile Teara222si nimanii cate226 am avut in Rumgneascg si de mosie228 si decumpargtoare, si partea mea si partea surorii mete doamnei Ancutei229, insg aceastd parte sg aibg ac, onea nepoata-mea Ilincg230, sä o braneasca pang cat va II cu z11e281. Iar in urma e1232 sg aibg a o

198 Lipseste in editia N. Iorga. hi continuare, toate omisiunile si cuvintele deosebite,mentinute mai jos, se referg la ed. N. Iorga.

199 Mult.

20° Elena.201 Costandin.202 Fost mare.203 Elenei din Mgrgineni.204 Mariei din Coiani.205 Care mi-au &mit.206 La vreme de batranete.201 Neputintà.zos Mea.209 Pe sease.210 Mei.211 Costandin.212 Mihaiu.213 Mateiu.214 Dgruindu-mi-i.215 Din.216 Mila.212 Dat mie sot.218 Pomenitul.219 Si sezut-am cu ei.220 Fiu-meu Costandin.221 Lipsind.222 Cgci au fost de la noi cane partea Romei dus, pentru invgtatura si cunostinta stiintelor.223 Jar cu cei cinci intelesu-m-am cu o gurd.224 Lipseste.223 51 le-am impartit.226 CO.222 Tara.

226 Mostenire.229 AlIC1411.

230 Elina.231 Ca sa' se hraneascg cat va avea viatd.232 Dupg moartea ei.

www.dacoromanica.ro

41Jft' r .-, A

7 I( A elteyA

esvs# aC0 I 14 Mil trar.4474 nrj ,IrjyR7,1(14/5,1-,,,

CY.-/y/ti-,

ITAYA1114474.14'19 /77 4"/ Y'N it";tirli < ;-1.:?:c,1^417eirf'C C'11:141.:,kj /5iip/Viril 'A-4 if e..1 li.e..t4ir-j://i7;rrrhy ma

-1 ,c'Ad1441. #/f7kt''31.4Ac i i I/14 lee7,

0.41 fra7/yei4 14, 'A / . 6 ir "

Jr P ii'').(:)1,57,71,t7r 2.i.f-M44 £.'eierA$47/i/e.c,, porn y av"r114/ iN I/by npv-ar a if at W 17607-Za504,7I4112

k k r"..

i ;27 ). f-14.1 /vic '-) /1,1i1 L/

/yac roc i ,,7( LC)rdib' et

1-2114iegp;n:iii-',7%. I yo-/x-::. pi 17;1/4.. ^14(7/flY'' r x. ".. --1 ;-1 . ' . "' --- A11.1Mr/73 C ,irirA , .1..irl,dry Hfr,N4 s..7'7 t tyrrAt.) ir i ,s ,PO'ife, (7, _,,,/.i, --, x a n -r ,6-.-"- --F

.e. /..fr:WdiA 7 I A lit/ C .9%yfrif IY:rni: p fporAl ryZf vc )11,41.:4#42 I

#1- truirarrvcarla info f 4 C Ijc..t4s.11, , ...41'1_104'.; ;AerieA ).0 lit f4i .3?)// 1 mehd i 21! f TA;i7/-/ni- .zd 1 aliglz 1 Mr;) Olt el/xi j I! 'Y V.1`

'.'. ; -,..:#,:1-,?111.fit-fal/7-Slyi-1.1,7pif iri ifi rioi rrd As 1. f 'At:I/el/Ivy m/,'7/

. __.. .. __ ..- ....._ r2 . . (4. 3.,... 9' `7%,,,-) a 4jy ,c/J4 .rai, 1 riAtf74 .irif

half,x lia. i 411770j}1..,,EP ch, ,,,, .r ,rnz.-1.c: .7 ii; .1 JO/ i Y.1 ffic.rogi,14A/ X.1.4g "1JeV 14.f/44 , 4/ ti til I.e., iti_rri J171.4"is Ah7/Th 1--Afi-: 1114,-IY ;i4.4' ..g0/1-1

s

4. -% P 1.1 1:". (11 y .., ,,,,iiire,ys. RIA.,APe7 J ,,,,J ,I 1,-). . .r 4

( a7044.471741,4r.ftritt4dgiiiial , At, 1 (lol 45:4 d (.6 v rp,, 1+, r.o-rli,r. . d ----7,iall "mr 2ki rib phi e.-- .. )7( 1 r ice,. irr.crti g, vm4mt errtic

. ,, ,J I ,,_I (fp.1.er.t I! Ili j Atr,17-7i.eizo "yr k4s9,

/77 i /lit 2: a l /VOW IA/ Idols frtvAl/Z4-1!

Wirl.17::-. all: ;'(.7371.74vd.---

P.,

h..

'1 ....., ,./ {

1,1C. ., .

fir7C"Al...7 V . L... ...." I A

t Ito,f 06.4.1,44 IA "In. 61.4 filftelti?e4A"; a.1.5 dj 4( AT rok

1/(', klliti-e hIg4-, 1, ..).

Fig. 3. Testamentul Elinei Cantacuzino din 1 septembrie 1667.

,I.

. ".

vi :0_:11/ eC* r'r fHf,I

.) ,..,r f, 0 ./Frx,

1, 4.-, .... '

'. o!

4.)..

44-K ra 4.14-4-r 04. , .i."-, A.--I! ...- 414 iMY V'y qt il

Is r'''vit/(34,` 1\ Ift--)

.tpi--,

...*,:ifre" ,'

1

iv?.1./A4.,.. , ;AT% 744f del(.04; I li t?.(A011I /*44.Te /40/141 7 .},j2..(d r-. .

,,,,I, .41 4-1-Id . ; /. a____,,__

.

. oY .

4 r,"-- eqt,t,...) , [fury'. vicAteiyf <if

(Ili5-

(7,14*c

5, rr/PY

1141 C..... ..

it --' .1-^A. ,. : .. .1

1..,r;rt...) :I

;

-: 33

i

r7 e. e"--) . fI

. .

tlIpitifell s'y /.1 le , ;re.

. . .

/d i ad .ii

. ''''

,/211 jsr id( ,idfigkei .://w

'1, :

',I4.-

ply

..tg '...1:cEIszpio

tilte ----- ..:,

-www.dacoromanica.ro

. .

I

e.4,1-"re 4.'4.4_ .";

7'7.7I. 44.1

Copie contemporand (a doua jumatate a secolului XVII). Recto-verso.

.

(

, .

. A r......i

64r/4 e1/,,.. ,1 l:. i--7.1,--1

,

t

'

www.dacoromanica.ro

154 Constantin Rezachevici 36

tinea feciorii miei233, precum se-au impartit i se-au gazat la234 acestu catastib, caci alti fecioriden235 trupul ei n-au nascut.

Deci ap am dat i am tocmit236 pre direptate tie fte0ecare1e a 1ui237. parte cu bunapace, pentru ca se-au voit238 toti demiintea mea 0 au fost239 la un cuvant qi la o dragoste de bunavoia lor240. Pentru care lucru241 rog pre Dumnezeu ca i de acum nainte sa-i tie tot la acea dragostefrateasca i sa i adaog pre bun sporu pre ei qi pe toata sementia242 lor in véci, amin.

Iar de se va ispiti in urma mea vreunul den243 frati ca sa calce i sa strice aceasta tocmeala,care iaste244 intArita supt pecetea mea §i suptu iscãliturile lor245, pre unul ca acela 11 lasu subtblestemul rnieu cel parintescu, iar care va tine §i va cinsti, sa alba blagoslovenie 0 de la Dumnezeu§i de la noi246, amin.

0247

Elina248.

Arhivele Nationale Istorice Centrale, Bucure0i, Documente istorice, CC1/25.Copie din a doua jumatate a secolului

233 Mei.

234 a235 Din.236 A wzat.

237 Fiecare a sa.738 Invoit ei.239 Se adaugA toti".740 De a lor bung voie.241 Lipseon.

242 Sa-i adauge spor spre ei i toata semintia.243 Din.24.4 Este.

245 mein.

246 Se adaugA in veci".247 Locul pecetii marcat printr-un cerc.248 Elena.

sal

XVII.

www.dacoromanica.ro

HERALDICA MEDIEVALA A ORA$ELOR MOLDOVEIDINTRE PRUT $1 NISTRU

SILVIO ANDRIES-TABAC

in problema existentei unei heraldice clasice in tarile romane specia14tiiinclin spre un ràspuns pozitiv. Aceasta existenta este sustinuti de studiile luiC. Moisil, E. Vartosu, D. Ciurea, D. Cemovodeanu, St. S. Gorovei, Renate Mah len-kamp §i altii care au la baz5 in marea majoritate vestigiile sigilare. Caci sigiliile§i dup'a instaurarea dominatiei otomane prin traditie conservA vechea emblem5 a

farà scutul heraldic.Targurile sau orwle Orli chiar de la aparitia lor au fost proprietate dom-

neasck ca o consecintA a dreptului dominial asupra intregii tari, se bucurau deanumite privilegii i aveau o administratie locala formata dintr-un §oltuz (graf,voit) i 12 pargari algi din randul localnicilor in fiecare an de obSea targului.Domnul era reprezentat de vornic, posadnic §i divet* dregalori administrativo-fiscali, earora domnul le transferase drepturile sale.

Unele particularit5ti au avut carmuirile oraelor Cetatea A1b i Chilia cafavreme au fost in sapathrea genovezilorl.

in secolul XVIII, in Moldova, locul qoltuzilor, voitilor i pargarilor esteluat de epitropi" i epitropii" forme de conducere cu un rol diminuat2.

Administratia or4eneasca era imputemicita sa emita acte, care se validaucu sigiliile ofa§enqti. Dreptul la sigiliu al targurilor era un drept domnesc caredecurgea direct din dominium plenum §i care putea fi qi era concedat de domnie3.

Sigiliul municipal este anuntat de obicei in coroboratia actului emis prinformula qi pentru mai mare credinta am pus pecetea targului". De obicei sigili-ile municipale sunt rotunde de circa 30-40 mm in diametru, avand legenda inlimba latina (cele mai vechi4), slava' sau romana, ce contine invocarea orawlui,

' C. C. Giurescu, Tdrguri sau orase i cetaji moldovene din secolul al X-lea panel latnj locul secolului al XVI-lea, Bucure0i, 1967, p. 125-139.

2 E. Vartosu, Sigilii de tdrguri si orase din Moldova fi Tara Romcineascd, in AnaleleUniversialii C. I. Parhon", seria tiine Sociale (Istorie), 1956, nr. 5, p. 143.

3 E. Vartosu, Despre dreptul la sigiliu, in Studii cercetdri de numismaticd, vol. III, 1960,p. 343.

4 St. S. Gorovei, Am pus pecetea ora.yalui, in Magazin istoric, 1978, nr. 2, p. 35-38,55; R.Mtiblenkamp, Die altesten Siegel moldavischer Stddte, in Jahrbücher fur Geschichte Osteuropas,29 (1981), H. 3, Wiesbaden, p. 337-365.

Studii i materiale de istorie medie", vol. XV, p. 155-164,1997

de§iorasului,

t

96

www.dacoromanica.ro

156 Silviu Andriq-Tabac 2

sau un text religios, sau numele domnului in domnia c5ruia a fost nurit, si nu-mai intr-un sigiliu al Bucurestilor de la mijlocul secolului XVII se mentiOneaz5numele judetului orasului si existenta celor 12 pargari5.

Dup5 tip, ne arat5 E. Vartosu, sigiliile municipale sunt, cele mai multe,heraldice, altele sunt iconografice, si anume hagiografice. Emblema, sterna tar-gului sau a orasului a fost fixat5 de conducerea orasului: municipalitatea, res-pectand obstea locuitorilor, isi constituie o imagine, in leg5tur5 cu un produsspecific, un monument religios, o imprejurare speciala, o 1egend5 sau un patro-nat religios" 6

Tot E. Vartosu deosebeste dou5 epoci in sigilografia veche romaneasca:cea mai veche, clasick in care stemele cArilor si ale unor orase (Baia,

Roman, Campulung) se af15 intr-un scut potrivit regulilor heraldice, bine legat5de Europa;

si a doua, in care stemele municipale nu mai sunt asezate in scut, ci di-rect in campul sigiliului reprezentand o traditie sigilarà mai simplà, n5scutà inparte din realit5tile si nevoile locale, pe m5sura ridicarii si dezvoltarii targurilor"7.

Alte izvoare de cercetare a heraldicii medievale europene ne pune la dis-pozitie, in anumite cazuri, si numismatica.

incerc5m, mai jos, s5 contur5m stemele oraselor dintre Prut si Nistru, re-evaluand p5rerile inaintasilor no0ri la un alt nivel de cercet5ri, realizate in ulti-mii ani, si aducand unele contributii si ipoteze noi.

Cetatea MIA. Cel mai vechi oras dintre Prut si Nistru este Cetatea Albkport pe limanul Nistrului. A fost intemeiat in a doua jum5tate a secolului VIIi.e.n. ca o colonie a grecilor milesieni cu numele Tyras, c5ci Tyras era numelegrecesc al Nistrului. Co Ionia Tyras a b5tut frumoase monede de aur, argint sibionz. Din a doua jum5tate a secolului IV i.e.n. (350-340) au inceput sa. fiebatute monede cu imaginea unui taur impungand cu coarnele, mergand saustand linistit. Taurul impungand a fost citit de A. N. Zograf ca intruchipareafortei furtunoase si de nest5vilit a cursului Nistrului, o imagine animaliera a zeu-lui raului Tyras8, iar V. P. Alexeev propune explicarea acestui taur si ca simbolal puterii generatoare a apei9. Grecii antici, probabil, nu erau str5ini nici de omo-fonia Tdcupoa (taur) ropaa (Tyras). A. N. Zograf de asemenea consider5 carepetarea permanent5 a acestui motiv pe monedele Tyrasului din diferite

3 E. Vartosu, Sigilii, p. 150.6 lbidem, p. 151.7 lbidem, p. 153 154.83orpao A. H., Monembi Tliphl, MocKea, 1957, p. 48-49.9 Anetcceee B. H. 0 cemanmuice peeepcnbix u3o6pamenua Ha monemax

TupbI IV a. g.n. 3.//11ymu.3.mamamecicue accriegoeanum no acmopua 102o-Bocmounoa EepOnbf, KHWIllieB, 1990, p. 67.

www.dacoromanica.ro

3 Heraldica medievata a orgelor Moldovei 157

perioade poate fi explicata prin faptul ca taurul impungand a fost Tapecangov-ulorasului1°.

Asezarea s-a perpetuat de-a lungul istoriei cu mai multe denumiri. Bizan-tinii i-au zis 'Ac1cp6xampov, adica Cetatea Alba', dupa numele Aanpog dat deConstantin Porfirogenetul fluviului Nistru, sau mai probabil limanului acestuia,a cArui culoare se deosebea de a marlin. Aceeasi denumire, dar in limbile pro-prii, va fi utilizata si de celelalte popoare, care au sfapanit orasul, respectiv Ak-kerman la pecenego-cumani, apoi la fatari si turci, Belgorod la slavii de raskit,Cetatea Alba la romani.

Cetatea Alba intra in componenta Moldovei in a doua jumatate a secoluluiXIV, cand statul feudal moldovenesc ajunge la hotarele lui naturale.

Asupra datei exacte a acestei incorporari istoricii Inca nu au ajuns la oparere comuna. Serban Papacostea o plaseazA intre 6 iulie 1391 si 30 martie139212. Constantin Cihodaru o pune pe seama lui Petru I, in anii 1386-138713.V. Spinei aduce mai multe dovezi ca in deceniul IX in hotarele statului moldo-venesc era inglobat intreg spatiul carpato-nistrean, considerind insa, ea' incorpo-rarea laturii de sud-est a Moldovei la restul voievodatului s-a facut mai inainte,probabil in domnia lui Latcul4. In aceasta discutie diversitatea opiniilor se dato-reaza pomenirii in registrele Massariei de la Caffa la 2 mai 1386 a doi maridemnitari in spatiul carpato-nistrean: Constantin si Petru, ultimul fiind unanimidentificat cu domnul Moldovei Petru I Musat. Problema aici se reduce la sta-bilirea faptului cine a fost acest Constantin: domnitorul suveran al unei fonnati-uni statale la mare (interpretata apoi ca Tara de Jos) identificat cu acel Costeavoievod intercalat intre Latcu si Petru in pomelnicul madistirii Bistrita (S. Papa-costea)15, fratele si asociatul la domnie al lui Petru I. (C. Cihodaru)16, un dem-nitar din subordinea lui Petru Musat" (V. Spinei)17.

Primul document intern, in care domnitorul Moldovei este stapan de lamunte pana la mare" dateazA din 30 martie 1392 si a fost emis de cancelaria luiRoman I.18 Stefan S. Gorovei, insa, atrage atentia asupra mentionarii anterioare

i° 3orpacto, A. H. op. cit., p. 49.11 C. C. Giurescu, op. cit., p. 200; Vezi i Matei Cazacu, A propos de l'expansion polono-

lituanienne au nord de /a Mer Noire aux XIVeXVe siecles. Czarnigrad, la Cite Noire" de l'em-bouchure de Dniestr, in Passé turco-tatar. Present sovietique: Etudes offertes a AlexandreBennigsen, Paris, 1986, p. 99-122.

12 *. Papacostea, Geneza statului in evul mediu romiinesc, Cluj-Napoca, 1988, p. 104.13 C. Cihodaru, Formarea hotarului dintre Moldova fi Tara Romeineascd in secolul al

XV-lea, in Stat. Societate. Naliune: Interpretdri istorice, Cluj-Napoca, 1982, p. 85.14 V. Spinei, Moldova in secolele XIXIV, Chi§inAu, 1994, p. 380-385.13 Ibidem, p. 97-112.16 Ibidem, p. 85, nota 25." lbidem, p. 383-384.18 D.R.H.-A., vol. I, p. 3.

www.dacoromanica.ro

158 Silviu Andrie-Tabac 4

a Cet5tii Albe ca oras romanesc in lista oraselor rusesti datat5 cu cca. 1390, inenciclicele catolicosilor armeni din 1384 si 1388 si alte documente externe, sus-Orland ideea incorpor5rii in Principatul Moldovei cel tarziu in prima parte aanului 1387 (mai sigur, insà, cu cel putin doi ani inainte)". Analizand acest su-biect prin prizma relatiilor moldopolonolituaniene, cercet5torul consider5actul depunerii jur5mantului de credint5 fat5 de coroana polon5, de regeleWladislaw al II-lea Jagello si regina Hedviga, de c5tre Petru I Mu.sat impreun5cu cativa din boierii mari ai Moldovei la 26 septembrie 1387, in primul randdrept o consfintire a dorintei principatului moldav de a-si asigura drumul co-mercial LvovMarea Neagr5 cu veniturile pe care i le aducea", si deci o confir-mare a st5pfinirii moldovenesti de-facto asupra Cefatii Albe orasul-port siforthreat5 strategicá ce inchidea accesul in Moldova dinspre mare. In aceast5ordine de idei se inscrie si erniterea primei monede moldovenesti la 1377. Un altpunct de reper in elucidarea problemei incorporkii Cefatii Albe t. S. Goroveiconsider5 fixarea intr-o cronic5 teuton5 a stirii despre campania nereusit5 a osti-rilor lituaniene asupra romanilor in 1377 campanie care ar putea fi pus5 inleg5tur5 si cu schimbarea stapanirii orasului pontic19.

In continuare, Cetatea Alb5 isi p5streaz5 o autonomie destul de larg5, careva dura, probabil, pan5 la consolidarea domniei lui Stefan cel Mare. in aceast5perioad5, orasul bate monede cu sterna Moldovei pe de o parte si avand ocruce greceasc5 (cu bratele egale) pe cealalt5 si denumirea orasului-emitentAC11P(0)KASTPOY" simbolul autonomiei lui.

Reconstituind istoria acestei cruci, L. Polevoi presupune ca. Inca de lasfarsitul secolului XIII la Cetatea Alb5 se emiteau monede de aramA cutamghaua tiimennojan-ului Nohai, conduckorul suveran de-facto al partii devest a statului Giucizilor, si cu o cruce greceasc5 cu besanti intre brate, asem5-n5toare cu cea care va apare mai tarziu pe monedele moldovenesti din primatreime a secolului XIV, din anii treizeci insotit5 de elementele heraldice dom-nesti (coroana, roza, semiluna), iar din anii cincizeci, in vremea domniei luiPetru Aron, chiar inclus5 intr-un scut heraldic triunghiular timbrat de o coroan5deschisa".

19 St. S. Gorovei, Pozifia internationald a Moldovei in a doua jumdtate a veacului al XIV-lea, in Anuarul Institutului de Istorie fi Arheologie A. D. Xenopol", torn XVI, Ia0, 1979,p. 218.

20 lloneoon JI..11., PegKan cepuir Ato.agaecicux eopogcux monem Ee.a2o-poga na ,anecmpe u neKomopue eonpocu ezo ucmopuu XV e., in Hy.uu3.uct-muvecicue uccriegoeanuR no ucmopuu 10eo-Bocmoituoa Eeponu, Kinimee,1990, p. 174-175.

www.dacoromanica.ro

5 Heraldica medievalà a oraselor Moldovei 159

Cercethrile intreprinse de Ernest si Irina Oberlander-Tarnoveanu au de-monstrat c5 monedele tataresti cu aceast5 cruce insotita de besanti au fort balutela Isaccea2' si astfel primul segment al acestui sir s-a exclus.

Primii cercethtori ai monedelor cu cruce de la Cetatea Alba Vladimir ah-Nazarov22 si Paul Nicorescu23 au interpretat crucea ca fiMd genovez5 si repre-zentand armele orasenesti, primul sustinand chiar Ca monedele ar fi fest emisede comunitatea genoveza. L. Polevoi explica aparitia acestei cruci prin faptul cain secolul XIV Cetatea Alba era un important centru religios, aici find unul dincele doua sedii episcopale moldovenesti24.

Ultima parere in aceast5 problema a fost expusa de Octavian Iliescu, careconfirma faptul ca crucea greceasca (uneori labath sau ancorata) simpla sau can-tonata de patru basanti reprezinta sterna orasului-emitent invocat in legenda cunumele sau grecesc, dar se detaseaza de parerea lui P. Nicorescu, cä monedele arfi fost o emisiune locala a statului moldovenesc si sustMe ca emisiunile, celputin primele, se datoreaza comunitatii bizantine din Cetatea Alba, interpretandrespectivul simbol heraldic ca cruce bizantina25.

Evolutia armelor urbei cunoscutul numismat o vede in felul urmator. Lainceput, cam pe la sfarsitul secolului XIII Cetatea Alba adopth ca sterna propriecrucea bizantina cantonata de patru basanti, asa cum apare ea pe reversul unoremisiuni monetare ale imparatului Andronic II, singur sau cu fiul sau Mihail IX,

simbol de origine imperiala ce reprezinta emblema orasului in contramarcileaplicate pe asprii mongoli si pe reversul monedelor de bronz cu legenda retro-grada. Crucea greceasca fara besanti, ce figureaza pe reversul monedelor debronz cu legenda directh, este o varietate ulterioara a armelor primitive adoptatede Asprocastron. Blazonul de pe reversul monedelor de tip Petru Aron care arecrucea ancorata inclusa intr-un scut antic timbrat de o coroana deschisa cu treifleuroane nu reproduce fidel emblema orasului, dar are aceeasi influent526.

in 1484 Cetatea Alba a fost cucerita de Baiazid al II-lea si asa s-a incheiatperioada heraldicii clasice aici.

21 E. OberlAnder-Tarnoveanu, I. Oberlander-Tarnoveanu, Contributii la studiul emisiunilormonetare fi al formatiunilor politice din zona gurilor Dundrii in sec. XIIIXIV, in Studii cicercetdri de istorie veche si arheologie, tom. 32, nr. 1, 1981, ianuarie-martie, p. 88-110; Idem,Noi descoperiri de monede emise in zona gurilor Dundrii in secolele XIIIXIV, in Studii sicercetdri numismatice, vol. IX, Bucuresti, 1989, p. 121-129;

22 V. Sah-Nazarov, 0 monedd necunoscutd a ora,sufui Cetatea-Albd cu sterna Moldovei, inCetatea-Albd, 4, 1937, nr. 6, p. 9-10;

23 P. Nicorescu, Monete moldovenesti bcitute la Cetatea Alba; in Cercetdri istorice, 17,1943, p. 75-88.

24 floneson JI., op. dr., p. 173.23 0. 'EMU, Les armoiries de la ville d'Asprokastron et leur origine byzantine, in Etudes

byzantines et post-byzantines, 11, Bucuresti, 1991, p. 155-159.26 lbidem, p. 159-161.

www.dacoromanica.ro

160 Silviu Andries-Tabac 6

Orheful, situat in inima codrilor moldovene§ti pe malul stang al Rautului,este unul din cele mai vechi ora§e ale Moldovei. Se presupune, ca numèle luivine de la vechiul cuvant moldovenesc orhei" (cetate) de provenienta ungara(var cetate, ora sau or veghe, paza i heli loc). Cuvantul etimon eposibil sa fi fost preluat de b4tina4i de la o populatie romanica venita din zonamuntilor Carpati27..

Pana la a doua domnie a lui Alexandru Lapuqueanu (1564-1568) Orheiulse afla intre actualele sate Trebujeni gi Butuceni horodiqte cunoscuta azi subnumele de Orheiul Vechi §i declarata din 1968 monument national. Aici, pe teri-toriul horodiqtei s-au gasit urme ale unei a.,ezari paleolitice, ale unei aviari dincultura TripolieCucuteni, ramagite de statiune getica, vestigii ale unei aviaridin cultura Santana de Mureq, Cerneahov, sel4ti slave timpurii din secoleleVIVII, rama*itele orwilui ehral-dedid-Yanghi-gehr (Oravl Nou) din sec.XIV, apartinand Hoardei de Aur, rarritele unei localitati moldovene§ti aparutein secolul XV28.

Prima atestare documentara o avem de la 20 decembrie 1437 ca a§ezaremai sus de Vadul Petrei, tot pe Mut, la capatul stancii"29.

Orheiul Vechi a suferit in repetate randuri atacuri ale turcilor, in rezultatulcarora cetatea a fost transformata in mine, iar oraqul ars §i distrus pana la teme-lie. Din aceasta cauza la mijlocul secolului XVI populatia se !mita mai la nordqi fondeaza un nou ora§, care deja la 1607 este mentionat ca targm.

Cfiteva documente din secolul XVI ne arata ca in sigiliul Orheiului sereprezenta un cal spre stanga. Ap il vedem pe un document din 10 septembrie1627/71353', pe un altul din 4 aprilie 163632, pe un al treilea din 3 august 165533insotit deasupra i dedesubt de cate o stea cu opt raze, §i in srar§it, pe un docu-ment din 30 august 167934.

Permanenta in timp ne arata ca imaginea calului spre stanga este o ern-blema heraldica sigura a targului Orhei, care nu se modifica odata cu schimba-rea administratiei municipale. Calul ca simbol poate fi legat de ocupatiile locui-torilor sau de amintirea importantului ora§ al Hoardei de Aur.

27 A. I. Eremia, Thine le numelor geografice. De ce? De unde? De cfind?, Chisinau, 1986,p. 66.

"Coeemcicafi Mangaewr: Kparnrcaa anivivionegua, K1411114HCB, 1982, p. 456,593; E.S.M., vol. 5, p. 85; V. Spinei, op. cit., p. 260-261.

" V. Nicu, Localitdrile Moldovei in documente fi ca-rfi vechi, Chisinau, 1991, vol. II,p. 104.

30 A. I. Exemia, op. cit., p. 67.31 A.S.B., Documente istorice, DCXXI/186; D.R.H.-A., vol. XIX, nr. 118;32 A.N.R.M., f. 220, inv. I, d. 207; M.E.F., vol. 3, Cbisiniu, 1982, p. 356-358;33 A.N.R.M., f. 220, inv. I, d. 259; M.E.F., vol. IV, Chisliiiiu, 1986, p. 255-256;

A. Sava, Documente privitoare la teirgul §i finutul Orheiului, Bucuresti, 1944, plansa.34

www.dacoromanica.ro

7 Heraldica medievald a oraselor Moldovei 161

Hotinul s-a intemeiat la un stfavechi vad al Nistrului, pe unde trecea unadin ramurile drumului dintre M5rile Neagrà i Baltic5. Dup5 parerea lui C. C.Giurescu, cea mai veche mentiune documentarà a urbei este o insemnare italianädin 15 februarie 1310, care pomenqte pe episcopul catolic de la Chocina". Iaretimologia toponimului Hotin se crede ea se trage de la vechiul cuvant slayXOTb" iubit, drag35.

in preajma intemeierii statului moldovenesc Hotinul nu se afia in orbitacontrolului politic al Cnezatului de Halici-Wolhynia, c5ci astfel ar fi fost anexatimpreunA cu celalte posesiuni ale cnezatului rusesc la regatul polonez in anul1349, ceea ce nu s-a intimplat36.

Dup5 unii cetatea Hotinului exista deja in secolul XIV sau chiar qi maiinainte qi a fost stapânifa de moldoveni Inca inainte de intemeierea statului mol-dovenesc37. Dup5 altii, ridicarea celatii incepe pe vremea lui Alexandru cel Bun,la inceputul secolului XV, cu ajutorul Marelui Cneaz al Lituaniei Vitautas (13921430), aceasta versiune find sustinutä i de aspectul exterior qi arhitecturacet5tii38. Pe de alt5 parte Alexandru cel Bun putea doar sä reconstruiasea cetateaveche. in citeva randuri Hotinul a ajuns in mainile polonezilor, dat5 find impor-tanta strategica a cet54ii, mai ales cand dupa cucerirea Cetatii Albe de c5tre turcila 1484 cetatea Hotinului ajunge pe primul loc. in 1713 Hotinul este ocupat deturci qi in 1715 transformat in raia39. in 1856 cetatea a fost desfiintata-40.

Sigiliul Hotinului din secolul XVII ne este qi el cunoscut. Mai intai 1-apublicat V. A. Urechia41, apoi D. Ciurea42. Originalul documentului pe care afost aplicat se p6streaz6 la Arhivele Statului din Bucureqti43. Sigiliul rotund altargului are in camp imaginea unei figuri geometrice sau a unei cruci dezvoltateqi stilizate, asuprind un cerc i insotita in dextra qi in senestra de cite o stea cu 6colturi sau durite. in exerga legenda: t neurrh AklicaCTA XOTUMCKAPO.

V. A. Urechia considera ea ea aminteqte episcopia de acolo. D. Ciurea ilcombate, sustinand ca episcopia de Hotin apare abia in secolul XVIII". E posi-bil ca figura s5 fie de influent5 polonez545.

35 C. C. Giurescu, op. cit., p. 233-234.36 V. Spinei, op. cit., p. 265.37 C. C. Giurescu, op. cit., p. 235.38 Cetdfile Moldovei, Chisingu, 1991, p. 9-10.39 C. C. Giurescu, op. cit., p. 236.4° Cetdtile Moldovei, p. 12.41 V. A. Urechia, Schite de sigilografie romdneascd; Bucuresti, 1891, P. 17.47 D. Ciurea, Sigiliile medievale ale oraselor din Moldova, in Studii qi cerceleiri fliinpfice

(filiala Iasi), Istorie, anul VII (1956), fasc. 2, pl. I., fig. 6; idem, Organizarea administrativd astatului feudal Moldova, in Anuarul Institutului de Istorie si Arheologie, Iasi, anul II (1965),planse, fig. 10.

43 A.S.B., Documente istorice, IV/228.44 D. Ciurea, Sigiliile medievale..., p. 158;45 Vezi asemenea figuri la C. Moisil, 0 pagind de heraldicd romiineascd veche, Bucuresti,

1949.www.dacoromanica.ro

162 Silviu Andries-Tabac 8

Interpretarea figurii din campul sigiliului Hotinului, se pare frisk ca esteurmatoarea. I. Nistor in doua lucrari ale sale, dar ar s. a indica vreo sursa, afirmaca pecetea Hotinului infatisa un ostas la panda cu cate o stea de ambele particeea ce inchipuia pe strajerul de hotar al Moldovei''46. Informatia este preluatafara obiectii si de V. Pocitan-Barladeanu47. Deci, aceasta figura geometrica ar fio stilizare a acelui pandas de hotar", adica granicer. Nu stim care este rostulstelelor. Daca totusi sunt durite de pinten, si daca pandasul" este o interpretaretarzie a cavalerului, figuri heraldice clasice, am fi tentati sa credem, ca blazonuleste foarte vechi, de vadita influienta heraldica europeana clasica. Faptul, cascutul lipseste, nu are nici o importanta pentru secolul XVII.

Tot I. Nistor sustine, si tot fra a al-Ma vreo sursa, ca turcii, dupa instalareain cetate, schimba vechea pecete a Hotinului punand pe un camp de aur treitumuri dintre care cel din mijloc are varf de semiluna, deasupra careia sunt atar-nate doua sabii incrucisate" si apoi rusii vor pune deasuprea sabiilor o cruce deargint".

Fapta turcilor, musulmani si, deci, lipsiti de o cultura heraldica, ni se parefoarte stranie, dar nu imposibila. In primul rand, pozitia geografica a Hotinuluiera deosebitä de a altor raiale: foarte departe de hotarul imperiului si foarteaproape de lumea occidentala. Intr-al doilea rand, era vorba doar de un sigiliu,necesar, poate, mai ales pentru relatiile cu lumea heraldice din jur.

Afirmatiile lui I. Nistor nu pot fi nici sustinute, nici combatute atata timpcat nu s-au gäsit probe documentare sigure.

Soroca, un alt vechi oras pe Nistru, pentru prima oath este atestat docu-mentar la 1470. Intr-un document de la 25 septembrie se mentioneaza satulDraganesti din tinutul Sorocii49, iar in altul din 23 noiembrie acelasi an apareAlbul, parcalabul cetatii Soroca50.

Cand s-a facut cetatea Sorocii este o problema Inca neelucidata pe deplinin istoria Moldovei. La inceput s-a crezut ca cetatea a aparut pe locul Olhoniei,factorie greceasca apoi genoveza, de aceasta parere find D. Cantemir, Sc. Panai-tescu, 0. Lecca, N. Iorga, M. Costachescu; ea ar fi fost construita de genovezi,apoi la inceputul sau mijlocul secolului XV a ajuns in stapanirea Moldovei. Infavoarea acestei versiuni vorbea printre altele si arhitectura cetatii, care amm-teste castelul medieval italian Caprarola. De aceea s-a considerat, ca Stefan celMare la 1475 tidied' cetatea asa cum o stim noi51. Cercetarile ulterioare au con-

46 I. Nistor, Drepturile noastre asupra Hotinului, Chisithiu, 1918, p. 19. Idem, IstoriaBasarabiei, ed. II, Cerauti, 1923, p. 204.

47 V. Pocitan-Barlädeanu, Vechea episcopie a Hotinului, Bucuresti, 1933, p. 15.48 I Nistor, Drepturile, p. 27.49 D.R.H.-A., vol. II, p. 434-435.50 Ibidem, p. 443." Cf. 4eo6orapeinco P. 0.,Kpenocina ha ;I necmpe, KHILIIIHeB, 1989, p. 11-16.

www.dacoromanica.ro

9 Heraldica medievald a oraselor Moldovei 163

statat, ca $tefan cel Mare a inaltat o cetate de lemn la trecerea peste Nistru, pelocul &Area Petru Rareq a cladit (pe la 1543) o cetate de piatra52.

Targul Soroca este mult mai vechi cleat primele mentiuni documentaredat find faptul ca a dat numele salt tinutului respectiv, tinut care deja trebuia säfi existat sub primii voievozi. La 1517 apare gi ca centru de oco153. Soroca erare§edinta tinutului omonim. Aici, la cetate, osta§ii moldoveni Ii faceau serviciulmilitar sau sorocul", cum se spunea odinioara. A. I. Eremia considera ca de aicivine numele ceta4ii54. G. F. Cebotarenco este i el de parerea ca Soroca provinede la soroc", dar explicä cuvantul ca termen ce indica indatorirea feudala ataranilor din imprejurimi de a lucra cateva zile pe an pentru cetate55. C. C.Giurescu gi a1ii considera ca toponimul Soroca vine de la cuvantul rusesccopoKa" cotofana56, dar etimologia sigura a acestei denumiri nu s-a stabilitdefmitiv. Azi cetatea este declarata monument istoric national §i se afla subocrotirea statului. La srarqitul anilor 1970 inceputul anilor 1980 ea a fost res-taurata.

Cunoaqtem §i un sigiliu al targului Sorocii pus pe un document de la 1 mar-tie 164757, dar amprenta este neclara §i nu poate fi descifrata. Problema poate fielucidata numai descoperind alte documente cu sigiliul ora§enesc. D. Ciureaconsidera, c sunt reprezentate albine58.

La randul nostru, credem, ea am vazut o pasare spre dreapta cu aripile des-acute. Daca este o pasare, poate sa fie soroka", adica o cotofana. Data findutilizarea indelungata a limbii slavone in cancelaria tarii, nu este exclus ca avemde-a face cu o sterna vorbitoare, destula lume find probabil i in evul mediu deparerea lui C. C. Giurescu in privinta etimologiei toponimului.

Lapulna, pentru prima data a fost atestata documentar la 10 aprilie1430-1431 ca satul Lepove§na" pe Lapupa59. intr-un document din 25 august1454 e mentionat ca targ cu vam66°. Vechimea aezarii pare sa fie qi mai mare,dat fiind faptul existentei tinutului omonim. Dar tinutul putea sa-0 ia numelede la raul Lapu§na. Oricum, targul Lapqna era in secolele XVXVII un impor-tant centru economic i re§edinta tinutului omonim, avand parcalabii sai. Deca-derea Lapu§nei este in directa legatura cu cre§terea in secolul XVIII a targuluiChi 01151.161.

52 lbidem, p. 25; C. C. Giurescu, op. cit., p. 276.53 C. C. Giurescu, op. cit., p. 275, 277.54 A. I. Eremia, op. cit., p. 80-81.55 Op. cit., p. 79.56 Op. cit., p. 276." A.S.B., Documente istorice, LXXII/48; D. Ciurea, Sigiliile medievale..., pl. IV, fig. 20;

idem, Organizarea..., plans; fig. 21.58 D. Ciurea, Organizarea...., p. 187, n. 219.59 D.R.H.-A., vol. I, p. 145.60lbidem, vol. II, p. 60.61 C. C. Giurescu, op. dt., p. 249; E.S.M, vol. 4, p. 1570.

§i

www.dacoromanica.ro

164 Silviu Andries-Tabac 10

Toponimul L5pupa, identic cu hidronimul L5pupa, este de origine slav5.In bu1gar5 lopu" inseamn5 scai, scaete, iar in rus5 lopuh" inseamn5 brusture.Documentele scrise in limba slav5 in secolul XV dau dou5 forme Lopugta"Lapupa"62.

Amprenta sigiliului targului L5pupa aplicat pe un document datat cu circa1595-160063 reprezinfa o cruce cu bratele egale fonnat5 din patru cruci latine(la croix recroisettee), cunoscut5 in lume qi ca cruce romaneascA64, i avand inexerg5 legenda: f nemetm Artnrwiin intre dou5 cercuri liniare continui. PeceteaUpueni s-a mai pus pe un document din 20 martie 1647, cunoscut in regest65.

ChlginAu. A Sava ne semnaleaz5 un zapis de vanzare din 8 ianuarie 1671

din colectia lui Ion Pelivan, care era validat cu o pecete rotunda in tuq negru, cereprezenta un scant imbfacat in zale, iar din legenda se putea desprinde cuvantulChiqin6u66. N-am descoperit unde se pastreaz5 originalul acestui documentacum §i nu putem s5 confirmAin sau s5 combatem aceastà informatie. Dar ima-ginea srantului poate fi legati de faptul Ca din 1641 Chiqinäul este o proprietatem5n5stireasc567. Pe de alt5 parte, ne indoim, c5 un targupr atat de neimportantca Chiqin5u1, totodat5 fiind proprietate m5n5stireasc5 gi deci neavfind nici olibertate sau vreun privilegiu donmesc care s5-i justifice dreptul la sigiliu, s5 fiavut pecetea targului". Actul invocat, probabil, avea pe el amprenta sigiliuluiman5stirii sau al unei persoane particulare.

Cercearile ulterioare sper5m Ca ne vor permite s5 descoperim sigiliileheraldice sau hagiografice ale altor targuri dintre Prut i Nistru, de0 nu vedemcare din ek, in afara Tighinei, ar fi putut sa le aib5.

62 C C. Giurescu, op. cit., p. 249-250; A. I. Eremia, op. cit., p. 60-61.63 A.S.B., Doctunente istorice, LXXIII/27; A. V. Sava, Documente privitoare la tiirgul fi

finutul Ulm mei, Bucuresti, 1937, nr. 15, p. 24-25, fig. 1, 2; D. Ciurea, Organizarea..., planse,fig. 20; idem, Sigiliile medievale..., fig. 22.

64 Iloxne6ium B. B., MeArgyttapognatt cuAtemautca a 3.u6fleA6arnuica (Onbunciweapit), MocKaa, 1989, p. 285, fig. 13.

65 A. V. Sava, op. cit., nr. 48, p. 69.66 Idem, Documente privitoare la tiirgul Orheiului, Bucuresti, 1944, nr. 126,

p. 310.67 E.S.M, vol. 3, p. 284.

finutul

www.dacoromanica.ro

PE MARGINEA UNUI ACT DIN ARHIVELEDIN GENOVA

STEFAN ANDREESCU

De curand, tanarul istoric italian Enrico Basso, care face parte din ultimageneratie pregatita de venerabilul Profesor Geo Pistarino, a publicat un grup dedocumente, dintre care unul ne va retine aici atentia. Este vorba de un act notarial,rogat la Caffa, in data de 13 aprilie 14671.

Ce contine actul in cauza? Un anume Antonio de Bozzollo quondamluliani recunoa§te ca i s-a restituit suma de patru sute de ducati de Moncastro",care a fost achitata de raposatul Ettore Mansano unchiului i tutorelui lui Anto-nio, Carlo de Bozzollo. Drept urmare, moqtenitorii lui Ettore Mansano suntdescarcati de orice obligatie fata de el, in ceea ce privea aceasta datorie. In tex-tul actului sunt citate alte trei nume de genovezi, Giacomo Berguchius, Giro-lamo di Zoagli §i Branca de Oliva, care au fost martorii citati in chitanta elibe-rata de Carlo de Bozzollo, in momentul in care a incasat suma cu pricina.

Mentiunea ducatilor de Moncastro" 1-a indemnat pe editorul actului sapresupuna ca fratii Giuliano qi Carlo de Bozzollo avessero esercitato un'attivithcommerciale e fmanziaria nell'importante scalo commerciale moldavo", la fel,de altminteri, precum Ettore Mansano, dar qi cei trei martori pomeniti mai sus.De observat ea' numai pentru unul dintre ace0a din urma, Branca de Oliva, afost gasit un alt reper documentar: el a fost uno deipatroni che avevano messole proprie navi al servizio del Banco di San Giorgio per portare rifornimenti esoccorsi a Caffa nel 1455"2.

in notele de fata incercam sa verificam in ce masura ipoteza formulata deEnrico Basso este sau nu indreptatita. Mai exact, vom semnala cateva elementein legatura cu cele doua personaje principale ale actului, anume Carlo deBozzollo i Ettore Mansano. Pe cel dintai, de pilda, 1-am gasit pomenit, subforma Karulus de Buzelo Italicus, in martie 1445, la Lvov, printre martorii luiAngelo Lercari, care se judeca atunci cu un cetatean al oraqului, NicolausZyndrich3. Apoi, un alt act genovez, din 23 august 1453, atesth prezenta lui

1 Enrico Basso, Genova: un impero sul mare, Cagliari, 1994, doc. 11, p. 307-308.2 lbidem, p. 134-135.3 Akta grodzkie i ziemskie z czasow rzeczypospolitej Pols lief z Archiwum tak zwanego

bernardijnskiego we Lwowie, ed. A. Stadnicky, t. XIV, Lvov, 1889, nr. 1340, p. 165-166.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 165-166,1997www.dacoromanica.ro

166 Stefan Andreescu 2

Carolus de Bozolo" in Pera, unde, indata dup5 cucerirea Constantinopolului decAtre turci, se grAbea sA vandà o cantitate de yin de Malvazia, spre a nu fi cap-turatä de o§tenii otomani4. in fine, la 29 ianuarie 1454 Carlo de- Bozzollo segAsea in insula Chios, posesiune genovez5, unde este mentionat ca martor intr-unact notarial rogat in aceasta zi5. Se va fi pus deci §i el la ad5post, la fel precummulti alti genovezi, dupá caderea Stramtorilor in mana sultanului Mehmet II.Dar ulterior a revenit in Crimeea, la Caffa, §i §i-a reluat afacerile, a§a cum và-de§te actul recent editat.

Cat despre Ettore Mansano, §tim c5 in anul 1452 el rezida in Cetatea Alb5,avand acolo statutul de burgensis"6. Cu alte cuvinte, se poate spune c5 atat el,cat qi Carlo de Bozzollo i§i derulau afacerile in stans5 legAturà cu faimosuldrum moldovenesc", ce lega Polonia, mai exact Lvovul, de litoralul pontic. i,astfel, iat5 c5 ipoteza editorului actului luat in discutie se confirm5. Totodatà,devine cu atat mai probabil §i ca cei trei martori amintiti mai sus s5 fi fost impli-cati in comertul din aceea§i zonA.

4 Ausilia Roccatagliata, Noted genovesi in Oltremare. Atti rogati a Chio (1453-1454,1470-1471), Genova, 1982, nr. 18, p. 22-24.

5 Ibidem, nr. 96, p. 163: ...presentibus testibus Aron Maiavello et Carolo de Bozollo,civibus Ianue".

6 N. Iorga, Acte ,Fifragmente cu privire la istoria románilor, vol. III, Bucure§ti, 1897, p. 28.www.dacoromanica.ro

CATEVA STEME ALE DACIEI SI 0 STEMAA VALAHIEI INTR-UN ARMORIAL DE SECOL XVI

OV1DIU GRISTEA

In monumentala sa lucrare consacrat tiintei i artei heraldice in Roma-nial, d-1 Dan Cernovodeanu discuta problema aparitiei stemei Daciei in anumitearmoriale occidentale. Cei doi lei care apareau ca mobile in eampul scutului iiindemnau pe reputatul cercefator s5 afirrne, in lipsa unor date sigure, cà aceastasterna ar fi putut fi creatà fie in evul mediu, sub influenta artei heraldice aparutaatunci, fie in epoca umanismului"2.

Problema este complicati de instabilitatea" manifestatà de izvoarele me-dievale In problema localizrii regatului dacilor, nu putine find sursele care auidentificat Dacia cu Dania Danemarca3. Confuzia poate fi intalnita parfa tAr-ziu in secolul al XV-lea, nu numai in surse occidentale4, ci in mod surprinia-tor i intr-o surs5 bizantina'. Astfel intr-un act din 20/23 noietnbrie 1402 princare dona reginei Danemarcei un fragment dintr-o relicv5, imparatul Manuel IIPaleologul o numea pe aceasta Margaretam Dei gracia reginam Dade (subl. n.),Suecie et Norvegie"5.

Prin urmare, se poate naqte intrebarea: este sterna atribuith Daciei rezulta-tul unei confuzii cu cea a Danemarcei (3 leoparzi azur unul peste altul in camp

Dan Cernovodeanu, Pinta si arta heralclicci in Romania, Bucure0i, 1977.2lbidem,p. 72-73.3 v. Al. Bareacilà, Dacia si Dania in istoriografia si cartografia medievalcr, SMIM, 3,

1959, p. 341-358; cf. A. Armbruster, Evolufia sensului denumirii de Dada. lncercare de analizeia raportului intre terminologia politico-geografidi ci realitatea ci gandirea politicd, StudiiRevista de Istorie", 22, 1969, 3, p. 423-444 (cu bibliografia problemei). Existä i autori care facdistinctie intre geti qi daci v. Ileana Cazan, Inceputurile politicii pontice a Casei de Austria inscrieri umaniste # in izvoare cartografice din secolul XVI, RI, 5, 1994, 11-12, p. 1189.

4 De ex. in cronica florentinului Benedetto Dei, La Cronica dell'anno 1400 all'anno 1500,a cura di Roberto Barducci, Firenze, 1984, p. 138 sau in Traité d'Emanuel Piloti sur le Passageen Terre Sainte (1420), publ. par P. H. Dopp, Louvain-Paris, 1958, p. 175.

5 Textul grecesc pastreazg acelai titlu: Kwav Maplaprrav a(co)u Xapvn 'pqyatvav TINAa4tac, lov4tag xat Noupfteitag" v. G. T. Dennis, Two unknown documents of Manuel IIPalaeologus, Travaux et Memoires, 3, 1968, p. 397-404. Spre comparatie Laonic Cbalcocondilfolose0e, pentru Danemarca, numele Dania v. Laonic Cbalcocondil, Expuneri istorice, ed. V.Grecu, Bucure§ti, 1958, p. 59 0 nota 3.

Studii i materiale de istorie medie", vol. XV, p. 167-169, 1997www.dacoromanica.ro

168 Ovidiu Cristea 2

auriu)? R5spunsul pare sä fie mai degraba negativ asa cum o sugereaz5 i catevasteme dintr-un armorial de secol XVI semnalat de d-I Virgil Candea6 i astrat laBiblioteca regal5 din Bruxelles7. Armorialul cuprinde dou5 pkti, Prima consti-tuind partea universal5 in care apar si stemele care ne intereseaz5. Astfel, la fila asasea apar sase scuturi ale regilor Daciei a15turi de cele ale lui Arcicoras primulrege al Sardiniei", ale regelui Galiei si a regelui Menapin. Unul din cele vasescuturi, care poart5 inscriptia Borbiste fut le premier roy de Gotlandia l'an dumonde 5109 et devant la nativite 90" este, din pkate, cu totul sters. Primul scutare intr-un camp de aur 16 inimioare rosii dispuse 4-3A-3-2, autorul anonimprecizand Cent et neuf ans devant la nativite (...) fin le premier roy de Dadeen Danemark" (subl. n.). Al doilea scut are ca mobil5 acelasi camp de aursemanat cu inimi rosii si ca mobilà 3 leoparzi lionati azur, unul peste altul. Tex-tul ne precizeaza sumar les rois de Dacie depuis". Al treilea scut este aproapeidentic cu al doilea, singura diferent5 constand in absenta inimilor din campulscutului.

Ultimele dou5 steme sunt ceva mai complicate. Al patrulea este un scutpeste tot" (sur le tout). Scutul cel mare, scartelat, are in pozitiile 1-4 cei treileoparzi de azur in camp de aur sem5nat cu inimi rosii, in pozitia 2 sternaNorvegiei, iar in pozitia 3 un dragon. Scutul mai mic copiazâ pe cel mai mare,cu diferenta c5 in pozitia 3 campul este fasciat in aur i rosu. Textul ce insotestescutul este identic cu cel al stemelor 2 si 3.

Ultimul scut peste toate" (sur le tout du tout) repetà In primele douä scu-turi in pozitiile 1-4 cei trei leoparzi, in pozitia 2 leul Norvegiei si in pozitia 3dragonul. Scutul cel mai mic este fasciat in aur si rosu. Textul este acelasi: lesrois de Dacie depuis".

Aceste steme ne permit s5 credem ca posibilitatea ca sterna Danemarcei s5fi influentat pe autorii stemelor Daciei, care plasau regatul antic la nord de flu-viu, este destul de mica. Ar fi dificil de explicat felul in care s-a fcut trecereade la cei trei leoparzi la cei doi lei afrontati. Ar fi de asemenea greu de doveditc5 aparitia celor doi lei pe sigiliul lui Mlhai Viteazul in cazul in care s-ardemonstra ca ar avea Iegatur5 cu sterna Daciei antice din anumite armoriales-ar fi putut datora unei influente scandinave.

Ace Iasi armorial mai prezint5, ca o curiozitate, o sterna a regelui Varahieicare apare pe aceeasi fila cu cele ale regelui Prusiei si a regelui Bosniei Sternaconsta intr-un scut clespktit in triunghiuri imbucate argint si negru. Ea este cu

6 Virgil Candea, Maiturii romcine,sti peste hotare, micei encickpedie, r, g. 131_7 Bibliotheque Royale mss. 18 088-18 106_

www.dacoromanica.ro

3 ateva steme ale Daciei 169

totul neobi§nuità pentru armeriile atribuite Prilor Romane in armorialele occi-dentale, iar textul ce o insote§te nu ne lamurete rnai mutt: Pan de Seigneur1133 fut le premier roy de Wallaquia". Cum nu putem ti ce surse a folositautorul in alcatuirea armorialului sau, putem presupune ca este vorba de o stemaimaginara atata timp cat identificarea cu unul din reprezentantii statului Asanq-tilor nu este posibila din pricina anului §i a faptului ca sterna Bulgariei apare inalta parte8, iar o localizare a Valahiei la nord de Dunare este, pentru data respec-tiva, cu totul imposibila.

8 f 7 verso; Ea se aseamAna cu cea din armorialul Wijnbergen cu deosebirea ea' fasciilesunt argint si rosu si nu aur si rosu. Pentru armorialul Wijnbergen v. Dan Cernovodeanu, Stemelevalahe din armorialul Wijnbergen in lumina ultimelor cercetdri, RI, 5,1994,3-4, p. 295-302.

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

OBSERVATII MARUNTE IN VECHI BISERICIMOLDOVENETI

MARIA MAGDALENA SEKELY

Nu s-ar putea spune ca vechile lacasuri de cult din Moldova nu au fost stu-diate cu temeinicie. Cel putin in ultima suta de ani, preoti, calugâri sau profesoriaplecati spre fapta trecutului, arhitecti, istorici de arta, esteticieni, arheologi,nemaivorbind, fireste, de istorici, au cercetat cam tot ce se putea cerceta: arhi-tectura, tehnica de constructie, pictura (interioara sau/si exterioara, dupa caz),pietrele de mormint si chiar mormintele insele; s-au facut studii de istorie a cos-tumului dupa tablourile votive, s-au gasit scene de viata cotidiana in pictura reli-gioasa, s-au rascolit cele mai ascunse unghere in cautare de inscriptii, au fostscoase la lumina carti, obiecte si vesminte liturgice. Si cite altele. Mii de paginis-au scris despre aceste monumente si, fireste, se vor mai scrie Inca pe atitea.Caci bisericile noastre cele de demult mai ascund destule taine.

Doua calatorii de studii acute la cateva biserici moldovenesti rn-au con-vins ca niciodata specialistii nu vor putea sustine ca si-au spus ultimul cuvint inprivinta unui monument sau a altuia. Observatiile pe care le-am facut cu acestprilej sunt marunte; totusi, ele indreapta erori mai vechi si completeaza unelegoluri.

1. Dobrovelf

In naosul bisericii mari a Dobrovatului, pe peretele de vest, in stinga usii,acolo unde sunt intatisati Sfmtii Imparati Constantin si Elena, se mai poate citicu usurinta o inscriptie slava cu duct elegant:

Ko3yma Y(e)p(o)no(tia)x Pyctili // wT Og(A)Taa ropa, r3p95(7196), m(-hcA)1.0...Textul este, dupa cum se vede, neterminat. Lipsind luna, se poate spune

doar ca ieromonahul Cozima de la Sfintul Munte si-a zgariat numele pe pereteintre 1 septembrie 1687 si 31 august 1688, adica dui:4 inchinarea manastiriiDobrovat la Athos (1651)'.

1 HurmuzakiIorga, Documente, XIV/1, p. 195, nr. CCLXXIV.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 171-180, 1997

www.dacoromanica.ro

172 Maria Magdalena Székely 2

Pe acelasi perete despartitor dintre naos si camera mormintelor, de dataaceasta pe partea dinspre gropnica, un alt grafit, facut cu o mana mai putin clibacein ale scrisului:

lipeCT4131-1 C 'uzou li/IapTA // NceroA, ruag (7262), ist(kcA)isq (24).

Cine s fi fost aceasta cucona" Maria Rusetoaia, a carei data de moarte afost insemnata, spre amintire, pe peretele bisericii Dobrovat? Fara indoialä, estesotia lui tefan Ruset vel paharnic, Maria, nascuta Sturdza, jupaneasa care apatronat, la 1743, impreunä cu sotul ei, unele lucrri efectuate la turnul-clopot-nita de la Dobrovat2. Iata textul pisaniei acestui turn: Intru numele DomnuluiHristos, inceputu-s-au acest turn a se zidi din temelie dupà cum se vede, inaun-tru cu paraclis, hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, In zilele luminatuluidomn Io Constantin Neculai voievod, cu toata cheltuiala si osardia sfmtiei salekyr Macarie Hrisoverghi monah, pentru vesnica sa pomenire; fost-au sarguitoricu osteneala dumnealui tefan Ruset vel paharnic, cu jupaneasa dumnealuiMarie Sturdza; leat 7251 (1743) martie 5"3

monografia inchinata familiei Rosetti, generalul Radu Rosetti a inregis-trat un tefan, biv vel paharnic la 1743, fiu al lui Iordache Ruset si al SafteiRacovita, casatorit cu o Catrina Sturdza4 si un alt $tefan, fiu al lui ManolacheRuset (deci var primar cu cel de dinainte) si al Irinei Buhus, casatorit cu SaftaAslan5. Sunt mentionate, in aceeasi lucrare, si doua jupanese din familia Sturdzanumite Maria, dar una, Maria I. Sturdza, este aratata ca soata a lui IordacheRuset, si el var primar cu cei doi tefan6, iar cealalta, Maria Sturdza, ca nevastaa lui Andrei Ruset, acesta din urma find frate cu primul $tefan7. Adica:

Iordache Rusetoo

Safta Racovita1

Stefanbiv vel paharnic1743

oo

CatrinaSturdza

1

Andreimare logofat

1743oo

MariaSandu Sturdza

Manolache Rusetoo

Irina Buhus

sS'tefan

vel paharnict ian. 1739

oo

SaftaAs lan

Lascarache Ruset

Iordachecaimacam

1743oo

1. Safta Jora2. Maria I.

Sturdza

2 Voica Maria Puscasu, Mdrastirea Dobrovdfului date istorice (II), in MitropoliaMoldovei i Sucevei", an. LIV, 1978, nr. 5-8, p. 533.

3 N. Iorga, Inscripfii din bisericile Romiiniei, vol. H, Bucuresti, 1908, p. 205-206.4 Generalul R. Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, BucureSti, 1938, p. 59 (81IV).5 Ibidem, p. 63 (16/N).6 Ibidem, p. 51 (2/IV).7 lbidem, p. 58 (71IV).

fn

I

www.dacoromanica.ro

3 Vechi biserici moldovenesti 173

Aceasta inseamn5 c avem, pe de o parte, doi ,Stefan Ruset, dar nici unuldintre ei cas5torit cu o Maria Sturdza i, pe de alta parte, cloud Maria Sturdza,151.5 ca vreuna din ele s5 aib5 ca sot un Stefan Ruset. Si totusi, informatiile denatur5 genea1ogic5 din pisania clopotnitei de la Dobrov5t nu pot fi puse subsemnul indoielii.

La prima vedere, cele mai mari sanse in identificarea cu ctitorul turnuluideci, cu sotul cucoanei Maria Rusetoaia) le are Stefan Ruset, fiul lui Mano-

lache si al Irinei Buhus. Aceasta, intrucat la 1738 el a fost surghiunit o lun5 laDobrov54 de Grigore vod5 Ghica, in chip de pedeaps5 pentru inchinarea sa infata austriecilor, in timpul razboiului acestora cu turcii (1737). Episodul estepovestit in Letopisetul lui Ion Neculce: Si pe Steranità vornicul Ruset, hiindmai b5tran, 1-au facut surgun o lunà la mariàstiri la Dobrov5tu si apoi 1-au dus lales si 1-au iertat. Si i-au m5ritat o fata ce ave, cu cheltuiala lui vod5, dupà Scar-latachie comisul, ficior Lupului Gavriliti"8. In ultimii ani de viat5, Stefan Ruseta fost vel paharnic. Atata doar cà a murit in ianuarie 17399, iar lucrárile la tumulde la Dobrov5t s-au terminat in 1743. Fireste, s-ar putea presupune ea' aceste1=56 au inceput pe cand Stefan Ruset trala si era vel paharnic adica, avânddreg5toria pomenità in pisanie Ca s-au ispeavit dup5 moartea acestuia. Darpersonajul In cauz5 a avut ca soata pe Safta Aslan, nume care apare in arborelegenealogic al Rosettestilor din biserica de la Roznovm.

0 investigatie mai atenta dovedeste ca, in ciuda coincidentelor, nu acestaeste Stefan Ruset, sotul cucoanei Maria Rusetoaia.

Am ar5tat mai inainte c5, exact in aceeasi generatie, a mai existat unStefan Ruset, Vas primar cu cel despre care tocmai a fost vorba. Despre acesta sestie c5 a ocupat dreg5toria de vel paharnic (1741 primele luni din 1742), findmentionat, dup5 1742, ca biv vel paharnic. Dupa generalul Rosetti (care citeaz5pe Alexandru A. C. Sturdza si N. Iorga), acest Stefan ar fi avut ca jupaneas5 peo Catrina Sturdza". Stefan era, cum am mai spus, fiul lui Iordache Ruset i alSaftei Racovit5. Dar Safta era fiica lui Neculai Racovita hatmanu112, al doileactitor al m5dastirii Dobrov5t. Cum dreptul de ctitorie se mostenea de la parinti lacopii, este lesne de inteles c5 de el a beneficiat i fiul Saftei, Stefan Ruset. Invirtutea acestui drept, el a putut s5 intervinâ la repararea i amenajarea tumului-clopotnit5 din curtea marfastirii Dobrov5t. Prin urmare, el este Stefan Ruset dinpisania clopotnitei. intrucat, repet, nu exista nici un motiv de a pune la indoial5exactitatea numelor si a datelor cuprinse in textul pisaniei, trebuie s5 conchid,Ftefan Ruset vel paharnic a avut ca jupdneascd pe Maria Sturdza, nu pe CatrinaSturdza, cum s-a crezut pdnd acum.

8 Ion Neculce, Opere, editie critica si studiu introductiv de Gabriel *trempel, Bucuresti,1982, p. 801-802.

9 Generalul R. Rosetti, op. cit., p. 64.lbidem, p. 64, nota 2.

11 Ibidem, p. 59; V. si nota 3.12 Ibidem, p. 35.

10

(si,

si

ci

www.dacoromanica.ro

174 Maria Magdalena Székely 4

2. Volovdf

Biserica de la Volov5t, construit5 de Stefan cel Mare, nu a fost niciodatapictat5 in interiorI3. De jur imprejurul ferestrelor si usilor exista, insa, un decorpictat de caramizi aparente. Pe fondul rosu al acestor cafamizi", o multime deinsemn5ri formeaz5 un adevarat al doilea rand de decor. Din pacate, nu toateaceste inscriptii mai sunt lizibile astazi: in unele locuri, parti din ele au disparuto data cu tencuiala cazuta, in alte locuri au fost distruse de stranele care freacacu ind5fatnicie zidul. S-au salvat doar cele scrijelate la inaltimi mai marieventual, cele acoperite cu un strat subtire de tencuiala mai nou5. Toate acestegrafite sunt in limba slava.

in naos, pe peretele de vest, in dreapta usii, dintr-o inscriptie pe trei ran-duri, se mai desluseste doar:

t 0 ... HA ... A ... pit // in. Atib ... 0 ... A ... KOE ... // 11 la AT(0)r3PA (7101).Tot in naos, de data aceasta pe peretele de sud, pe banda de caramizi pic-

tate din stanga ferestrei, jos, acoperita partial de strane, o aka' inscriptie, p6strataaproape intreag5:

t Ilvficraati CA illiapIa // f Hon(a) ToAepb // s(-6) A-k-r(o) r2pa(7101) M(fiCA)U,A ttlegp(Vapia) // KA (24). // t HrfivraKii CA ...Se observ5, chiar de la prima vedere, ca inscriptia de la us5 si cea de la

fereastr5 au fost fácute de aceeasi man5. De altminteri, ele sunt absolut contem-porane (anul de la Facerea Lumii 7101). Mai exista, insa, si altele.

Pe acelasi strat de caramizi aparente pictate din stanga ferestrei, cu douaranduri deasupra grafitului citat mai inainte, un alt anonim a scrijelat:

t Hp-hcTagn CA ... // H EACHAlie il ropixtle // K1. AT(0) r3pri(7150) ri HA'I' (4) // A(1CA)14A ...Textul se intrerupe aici (probabil, la 1642, cand a fost scris, zidul avea in

acest loc o gaura, astazi astupata) si continua putin mai jos:m(hcA)u,(a) Anprin(ia).in fine, de cealalta parte a ferestrei, am reusit sa mai descifrez cateva

cuvinte dintr-o inscriptie partial distrusa:t pIe I/ ... AH6 KOMI EV 1/ ... II TVOKH ll... AHwAtI IIETOH // `1A1-1K0 KOA6.

Indiscutabil, este vorba aici despre campania turceasc5 din noiembrie1673, incheiata cu scoaterea din domnie a lui Stefan Petriceico. in timpul acesteiinvazii cum se intampla de obicei multe biserici au fost arse si pi-Mate,asa inc.& un calator strain care a trecut prin Moldova un an mai tarziu, avea s5remarce: Toate bisericile din Suceava au fost devastate de turci, ca si cele dinCotnari"I4.

13 G. Bals, Bisericile lui $tefan cel Mare, Bucuresti, 1926, p. 131-132.14 Cdldtori sire 1 ini despre Tdrile Romeine, vol. VII, ingrijit de Maria Holban, M. M.

Alexandrescu-Dersca Bulgaru, Paul Cemovodeanu, Bucuresti, 1980, p. 101.

-

www.dacoromanica.ro

5 Vecbi biserici mo1dovene§ti 175

Cele patru grafite de la Volovat pe care le-am prezentat consemneazaintamplari mai importante din viata comunitatii, fie ca este vorba de moarteaunei preotese sau de moartea mai multor barbati in aceeasi zi, fie ea' este vorbadespre evenimente politice cu repercusiuni in existenta satului. Nu este exclusca insemnarea facuta pe ornamentul pictat al usii, din care nu se mai intelegedeca foarte putin, sa inregistreze un lucru petrecut in domnia lui Aron.voda.Astfel, inscriptiile de la Volovat se constituie intr-o veritabila croniea, tinuta peparcursul a 80 de ani, de trei persoane. Ar fi interesant de vazut ce mai exista(daca mai exista!) in spatele stranelor i pe sub tencuielile mai noi. Citirea tutu-ror inscriptiilor de la Volovat, eventual gruparea lor dupà autori, se impune.Dupà cum se impune recuperarea, in masura in care este posibil, a inscriptiilorvechi din toate bisericile noasti-e15. Sunt cuprinse, acolo, frânturi de viata pe carenu se cuvine a le risipi.

3. Parhifuti

Ocupindu-se de biserica din Parhauti, G. Bals a remarcat: pe tabloulvotiv, care se &este la locul obisnuit, se vede singur Gavril Trotusan (capuleste refacut). E infatisat cu acelasi fel de coafura ca si Sendrea la Dolhesti silogofaltul Teodor la Humor; el poarta o barba rarà. E de observat ca nu tine bise-rica in mfiini"16. intr-adevar, ctitorul Parhautilor, Gavril Trotusan logofatul, in-vesmântat in costumul specific primei jumatati a veacului XVI, a fost pictat inatitudine de ruga, la picioarele tronului pe care sta Mantuitorul. Bratele suntintinse care Hristos; se vede clar bratul drept si palma iesind dintr-o manseta dedantela alba, se vede i bratul stang dar (surpriza!) fara palma i fara manseta.Un invent& succint dovedeste ca, in majoritatea covarsitoare a cazurilor (printreexceptii, Vorone i Arbure), ctitorii poarta macheta bisericii doar pe palmast'anga. Lipsa machetei in tabloul de la Parhauti, dar i lipsa palmei care ar fi tre-buit sa sprijine aceasta macheta dovedesc ca tabloul votiv nu a fost terminat.Din motive necunoscute, logofatul Trotusan a lasat pictarea machetei bisericiipentru o etapa ulterioara; in aceeasi etapa, o data cu macheta, ar fi trebuit pictatasi palma stanga a ctitorului.

15 Tncepuml a fost fäcut deja: Petre S. Isiasturel, Insemndri din II& !du ci imprejurimi, in

Monumente §i Muzee", I, 1958, P. 215-226; Victor BrAtulescu, Grafitele de la Moldovila, inMitropolia Moldovei i Sucevei", an. XLI, 1965, nr. 7-8, p. 419-426; idem, Nume de cdlugori ci

de died in grafitele de la miimistirile Voronef i Homor, in Mitropolia Moldovei i Sucevei",

an. XLI, 1965, nr. 9-10, p. 541-554.

16 G. Ba4, op. cit., p. 179.www.dacoromanica.ro

176 Maria Magdalena Székely 6

4. ST Ilie Suceava

La Sf. Ilie, biseric5 zidit5 de Stefan cel Mare in 1488, tabloul votiv sedesfa§oar5 pe doi pereti: pe cel de vest este reprezentat Stefan cel Mare inchi-nind biserica Mântuitorului, intercesor fiind Sf. Ilie, iar pe peretele de suddoi b5rbati purtand coroane, urmati de doamna Maria. Cum numele personajelors-au ters, in privinta identit5tii celor doi s-au emis mai multe ipoteze: doivoievozi, probabil doi din fiii lui" Stefan cel Mare17; una din cele douà figurireprezint5, probabil, pe Petru Rarq18; cei doi sunt Bogdan III i Steal-1019;primul este Bogdan III, cel5lalt r5mane neidentificat20; Bogdan III §i un per-sonaj bArbatesc cu coroan5, a carui prezent5 complic5 descifrarea ansamblului,punandu-se chiar problema unei refaceri integrale tarzii"21. Lista cu exemple arputea continua. Numai c5, mai nou, intr-o monografie inchinatà bisericii Sf. Ilie,s-a stabilit, cred in chip definitiv, c5 personajul din fata doamnei Maria este unStefan: Analizind reproduceri §i fotografii mai vechi, se observA a fi scris dea-supra personajului in discutie cuvintul «Stefan voievod»"22. A urmat, firesc,intrebarea: este, oare, acest Stefan, Stefanit5 sau Stefan LAcust5? Mai multeargumente i-au condus pe cei doi autori la concluzia c5 in tabloul votiv estereprezentat Stefanit523. Unul din argumentele care au cântarit greu in demon-stratie a fost prezenta lui Stef5nit5 in pomelnicul de la Sf. Ilie, dup5 Stefan celMare §i Bogdan 11124. Or, acest pomelnic, alcAtuit abia in veacul XVII125, ainregistrat, in partea inchinat5 ctitorilor, numele personajelor din tabloul votiv,nume care, fa'r5 indoial5, la 1 754 se mai puteau inca citi. Practica era curent5:autorii de pomelnice din epoci mai tirzii ob4nuiau, in lipsa altor marturii, saculeag5 numele de pe tablourile votive §i s'à le a§eze in locul cuvenit ctitorilor.Aceasta completare adus5 la observatiile lui Gh. Bratiloveanu i Pavel Blaj inlà-tur5 definitiv posibilitatea identificarii celui de-al treilea bArbat din tabloul de laSf. Ilie cu altcineva cleat Stef5nità voda.

17 Ibidem, p. 29.IS M. esan, Biserica Sf Ilie Suceava, in Mitropolia Moldovei i Sucevei", an. XXXV,

1959, nr. 1 2, p. 80-86.19 Petru Comarnescu, Indreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, Suceava,

1961, p. 312; I. Zugrav, Biserica Sf Ilie de kingii Suceava, in Mitropolia Moldovei i Sucevei",an. XLV, 1969, nr. 10-12, p. 647.

20 Ion I. Solcanu, Portretul lui Stefan cel Mare in pictura epocii sale, in CercetariIstorice", VI, 1975, p. 86-87.

21 Vasile Drilgu1, Pictura murald din Moldova. Sec. XVXVI, Bucuresti, 1982, p. 43,nota 58.

22 Gh. Bratiloveanu, Pavel Blaj, Biserica Sf Ilie Suceava, Iasi, 1988, p. 36.23 lbidem, p. 38.24 Ibidem.

25 Zugrav, op. cit., p. 651.

II

www.dacoromanica.ro

7 Vechi biserici moldovenesti 177

Biserica Sf. Ilie face parte dintr-un ansamblu de trei monumente absolutcontemporane, ansamblu in care mai sunt incluse biserica de la P5tr5uti (1487)si cea de la Voronet (1488). Iat5 care este compozitia tablourilor votive din acestebiserici:

Pdtrduti Sf. Ilie Voronet1. tefan cel Mare 1. Stefan cel Mare 1. Stefan cel Mare2. Bogdan III 2. Bogdan III 2. 0 fetit53. 0 fetici 3. Stefànit5 3. Doamna Maria4. Doamna Maria 4. Doamna Maria 4. B gdan III5. 0 fetità

Ma voi opri, pe scurt, la fiecare dintre ele.Tabloul votiv de la Pairduti a fost repictat26, dar, fara indoiala, respectân-

du-se ordinea personajelor din fresca veche. in chip cu totul surprinz5tor, Teo-dora Voinescu a considerat c5 actualul tablou votiv de la Patrauti are toatecaracteristicile picturii timpului si acelasi stil cu restul ansamblului"27. Oricinepriveste, insà, figurile lui Stefan si ale membrilor familiei sale si le compara cuaceea a Sfantului Constantin, aflat in postura de intercesor, pe peretele de vest alnaosului, ii d5 seama ca partea din tabloul votiv cu imaginea ctitorilor nu poates5 apartin5 vremii lui Stefan cel Mare. Asa cum s-a remarcat, fetele sunt urn-flate, turtite, trupurile ingrosate, lipsite de suplete. Mai mult decal atit, coroa-nele pe care le poarta personajele sunt grosolane, neavand nim.c de-a face cucoroanele pictate, bun5oar5, la Voronet. Este un sernn clar câ aici suntern in fataunei picturi din vremea in care domnii Moldovei nu mai purtau coroane si pic-torii nu mai acordau atentie reprezent5rii acestor obiecte. Cel care a rencuttabloul de la Patr5uti a pictat, pe un nou strat de tencuialà, farà dibacie, ceea ceVazuse in tabloul vechi: un barbat cu macheta bisericii in maini, un tânar i oferneie insotita de douã fetite. Este atat de inabil pictat, incit G. Bals credea ea'Stefan cel Mare este insotit de douà femei28! Mai mult deo& atat, dovada clara arefacerii tabloului votiv intr-o etap5 ulterioarà este lipsa nurnelor personajelorrein zentate. in forma sa originark tabloul votiv de la Patrauti a fost pictat in15stimpul iulie I496ante 23 noiembrie 149929. incercand s5 explice motivulpentru care a fost nevoie de repictarea lui, Maria Ana Musicescu a avansat douäipoteze: ori c5 in cuprinsul lui se afla o greseal5 sau o inabilitate de executie

26 V. Repertoriul monumentelor obiectelor de artd din timpul lui Stefan cel Mare,Bucuresti, 1958, p. 61; Monumente istorice bisericesti din Mitropolia Moldovet i Sucevei,1974, cap. despre Pätrauti, alcatuit de I. Caprosu, p. 50; Ion I. Solcanu, op. cit., p. 89; VasileDr5gut, op. cit., p. 43, nota 49.

27 Teodora Voinescu, Portretele lui Stefan cel Mare in arta epoci sale, in vol. Cuhuramoldoveneascd in timpul lui Stefan cel Mare, Bucuresti, 1964, p. 471, nota 1.

28 G. Bals, op. cit., p. 22.29 Maria Ana Musicescu, Consideraiii asupra picturii din altarul ci naosul Voronetului, in

vol. Cultura moldoveneascd..., p. 368.

piIasi,

www.dacoromanica.ro

178 Maria Magdalena Székely

care a facut necesarà repictarea; ori ca in cursul pictarii monumentului a inter-venit schimbarea in situatia lui Bogdan, ceea ce a avut drept urmare punerea inconcordant5 a tabloului cu noul rang pe care il detinea singurul fiu al luiStefan"30. Am explicat de ce repictarea tabloului de la Patrauti nu se poate plasain epoca lui Stefan cel Mare, deci cea de-a doua ipotez5 formu1at5 de Maria AnaMusicescu nu se poate lua in consideratie. Dar dac5 o admitem ca valabilà peprima si daca tinem seama de faptul c5, in biserica de la Par5uti, toate inscrip0-Ile de pe scenele pictate sunt In limba greac5, ne putem intreba ce titlu purta,Ftefan cel Mare in tabloul votiv (sau cum era el inf5tisat!) i daca nu cumvaaceasta era greseala pe care urmasii au trebuit s-o indrepte, tarziu, in alte con-j uncturi politice!

In ceea ce priveste tabloul votiv de la Voronet, intrucit si aici inscriptiileau fost partial sterse, personajul masculin care apare dup5 doamna Maria a fostidentificat fie cu Bogdan III31, fie cu Alexandru32. Pentru identificarea cuAlexandru, Petru Comarnescu a adus ca argument fizionomia tan5rului" careeste rnai apropiat5 de cea a portretului de pe epitrahilul de la Putna decal defizionomia portretului lui Bogdan al III-lea de la catedrala Sf. Gheorghe dinSuceava"33. Dar aceasta comparatie nu se sustine intrucat, asa cum a demonstratSorin Ulea, portretul din vechea catedral5 mitropolitan5 apartine lui Stefanit5,nu lui Bogdan III34. Raman, asadar, la identificarea thriarului din tabloul de laVoronet cu Bogdan III. Dupa demonstratia facutà de Maria Ana Musicescu,acest tablou a fost pictat In intervalul iulie 1496prirndvara 149735 .

acum, din nou, despre tabloul votiv de la Sf. Ilie. Prezenta lui Stefanitàin aceastA compozitie conduce automat la concluzia ea in starea actualà, tabloulpoate proveni de la Bogdan sau Steranit5"36. Totusi, in acest caz, este ciudathdispunerea personajelor. Daca tabloul ar fi fost pictat intr-o epoca ulterioaradomniei lui Stefan cel Mare, logic ar fi fost ca doamna Maria sa fie plasat5 ime-diat dupa sotul ei, iar Bogdan si StefAnità sà-i urmeze (ca la Sf. Nicolae dinDorohoi, de exemplu37).

" Ibidem, p. 370, nota 2.31 Repertoriul..., p. 81; Monumente istorice bisericesti..., cap. despre Voronet elaborat de

Scar lat Porcescu, p. 57; Vasile Dragut, op. cit., p. 17 §i p. 43, nota 57; Ion I. Solcanu, CostacheBuzdugan, Biserica Voronef, ManAstirea Neamt, 1984, p. 22.

32 Petru Comarnescu, op. cit., p. 311, nota 1.33 Ibidern.

Sorin Ulea, Datarea frescelor bisericii mitropolitane Sf Gheorghe din Suceava, inStudii i CercetAri de Istoria Artei", XIII, 1966, nr. 2, P. 221-222.

35 Maria Ana Musicescu, op. cit., p. 367-370.36 Monumente istorice bisericesti..., cap. despre Sf. Ilie alcAtuit de I. Zugrav, p. 61.

Aceea0 concluzie la Gh. Bratiloveanu 0 Pavel Blaj, op. cit., p. 3837 Sorin Ulea, Datarea ansamblului de picturd de la Sf Nicolae Dorohoi, in Studii si

Cercetari de Istoria Artei", XI, 1964, nr. 1, P. 74-76,79.

34

8

www.dacoromanica.ro

9 Vechi biserici mo1dovenesti 179

Sa ne intoarcem putin la compozitia tablourilor votive de la Patrauti, Sf.Ilie §i Voronet. Este lesne de constatat asemariarea dintre cele trei compozitii.Deosebirile sunt: 1. la Patrauti, fata de Voronet, mai apare o fetita, care incheie§irul ctitorilor; 2. la Sf. Ilie nu mai exista nici macar fetita care la Voronet erainfatiqata in fata doamnei Maria; 3. la Sf. Ilie apare tefanita. La Sf. Ilie, figurilepersonajelor din tablou au fost refacute. Dar nu numai atat: sStefdnitel a fost pic-tat pe un strat nou de tencuiald, aplicat pe ziddrie dupd decaparea tencuieliicelei vechi. Normal ar fi fost ca i in aceasta biserica, doamna Maria sa aparainsotità de cele douà fiice, Maria §i Ana (sau numai de una dintre ele, in functiede momentul pictarii). Prezenta lor acolo ar justifica plasarea doamnei pe ulti-mul loc in tablou. Lipsa fetelor, insa, conduce la o singura concluzie: tabloulvotiv de la Sf Ilie a fost contrafdcut in domnia lui Stefeinitd; mai mult ca sigur,s-au scos din sirul ctitorilor, copilele si, in locul kr, a fost introdus iFtefdnild.Dar, cum locul doamnei Maria nu mai putea fi schimbat, sotia lui tefan celMare a lamas &à incheie irul descendentilor sai.

Aceasta observatie restituie pictarea bisericii Sf Ilie (inclusiv tabloulvotiv) epocii lui ,Stefan cel Mare. Modificarea din vremea lui sStefdnitd rdmiinedoar introducerea chipului sdu in reindul ctitorilor.

Ce cauta teranita in tabloul de la Sf. Ilie? Prezenta lui acolo trebuie sa fiejustificata de oarecari lucrari facute la ctitoria bunicului sau. Dar, fire§te, pentruaceasta nu era nevoie sa modifice vechiul tablou votiv; se putea pieta (mai suntasemenea cazuri) ca al doilea ctitor, in aka parte a bisericii. Inseamna catefanita s-a dorit pictat acolo, dupà bunicul i tatal sau. Gest care se poate

explica doar prin complexul bastardului. Ca teranita suferea de acest complexo dovedqte i inmormantarea maicei sale, Stana, in necropola primilor domni aiMoldovei, biserica Sf. Nicolae din Radauti.

*

Excursiile de studii la cfiteva vechi biserici moldovene§ti au pus in evi-denta, Inca o data, starea jalnica in care se gasesc aceste monumente. Lipsa deinteres a celor priceputi, pe de o parte §i zelul celor nepriceputi, dar calauziti deintentii frumoase, pe de alta, au facut ca in ultimele decenii bisericile noastremedievale sa se deterioreze intr-un ritm de necrezut. La Dobrovelt, paraclisulMovile§tilor s-a ruinat §i, o data cu el, a disparut pentru totdeauna delicatulportret funerar al lui Pavel Movila. Tumul-clopotnita este §i el intr-o stare jal-nica: neingrijit, crapat, locuit de ciori, pare un turn din romanele englezqti cufantome. La VoLoviii, biserica se lasa pe o parte §i un contrafort de pe peretele denord, menit sa sprijine constructia, este acum ridicat de la sol cu mai bine de5 cm. Zidaria bisericii este, insa, solida i, deocamdata, sustine ea contrafortul!0 43ordura de ciment turnata de jur imprejurul edificiului nu lasa apa sa sescurga; in interior, mucegaiul roade cu temeinicie tencuiala. La Perrhiluti, unpreot harnic a podit biserica cu scanduri. Nu se mai pot citi inscriptiile de pe

www.dacoromanica.ro

180 Maria Magdalena Székely 10

pietrele de mormant, dar poate ap se vor pastra mai bine. La Sf. Ilie, cfitevapietre tombale, scoase in fata uqii, au fost prinse intr-o placa de ciment, ca sa nue mai poata lua de acolo cleat, eventual, sparte. in plus, peste tot, strane noi,

luci ate fara pricepere de mqteri locali i montate frà grija, freaca vechea ten-cuiala i, unde este cazul, fresca. in spatele acestor strane, peretii par bolnavi de1 pra.

Am incetat sa mai sper ca se vor gasi bani qi bunavointa pentru restaurareaintretinerea ace or monumente. in cateva decenii, oricum mai putin de o sutA

d an', b. ell Ile noastre vechi vor fi doar o frumoasa amintire. Tocmai de aceeaInd n la recupe rea tuturor grafitelor, la cercetarea tuturor detaliilor, chiar alu rurilor lips'te, aparent, de importanta: putern lasa, astfel, specialiqtilor carevin dupa noi, dovada unui tre ut care a existat qi care, prin neglijenta qi irespon-sabilitate, s-a pierdut pentru totdeauna.

i

www.dacoromanica.ro

DOCUMENTE MUNTENESTIDIN SECOLELE XVI $1 XVII (I)

PAVEL MIRCEA FIJOREA

Cercetarile efectuate pe parcursul ultimilor ani in depozitele de arhivä §icolectiile muzeelor ne-au dat posibilitatea detectarii unor documente nou achizi-tionate, deosebit de interesante din punct de vedere al continutului i in cea maimare parte necunoscute cercului larg al specia14tilor. Numarul semnificativ alacestora ca i bogatia de informatii ce ni le ofera ne-au determinat sa grabimpregatirea lor editoriala pentru a intra in circuitul §tiintific, cu atat mai mutt cucat acestea se plaseaza in intervalul de timp acoperit de cele doug corpusurinationale de documente: Documente privind istoria Romdniei i DocumentaRomaniae Historica.

Lucrarea de fata reune§te un lot de 9 documente plasate cronologic inperioada cuprinsa intre anii 1568 i 1629 provenind din cancelariile domnilorAlexandru al II-lea Mircea, Radu erban, Radu Mihnea §i de la autoritateaora§eneasca din Targovi§te. Marea majoritate a acestora privesc reintariri deproprietati, uneori ca urmare a unor procese ce se intind pe zeci de ani, sau con-firmari ale dreptului de stapanire dobandit in urma cumpararii de bunuri funciare.Dar dincolo de consemnarea unor asemenea practici curente in diplomatica me-dievala romaneasca, sunt alte documente ce contin informatii noi privitoare laexistenta unor sate disparute, necunoscute pana in prezent, cum este satul iota-rani de pe raza actualei comune Berislave§ti (Valcea), sau practici juridice rare,ca prezenta a 88 de martori in procesul pentru satul Zimnicele Mari din judetulTeleorman. intre informatiile indirecte furnizate de aceste documente, se rega-sesc unele privitoare la viata politica a epocii qi la unele personalitati ale vremii.Cea mai interesanta se refera la campania otomana in Transilvania, desuratacu participare romfineasca, care viza instaurarea lui Gabriel Bethlen, campaniein prag de desrwirare la inceputul lunii august 1613, cand Radu Mihnea cu tru-pele sale, se afla pe apa Teleajenului, mai jos de oplea" (cum rezulta din actuldatat 4 august 1613) deja reunit sau pe cale de a face jonctiunea cu Wile semi-lunii, al carer comandant, Ali Paa Magearoglu scria in aceeasi zi, u Teleajeelo scrisoare in limba roming, catre autoritatile de la Brasov_ Semnificativg este

1 N. Iorga, Studii fi documente, vol. X, Brafovul fi rotnanii, Bucuresti, 1905, p. 287-288,doc 4.

Studii si materiale de istorie medie", vol. XV, p. 181-192,1997www.dacoromanica.ro

182 Pavel Mircea Florea 2

prezenta in tab5ra de l'ang5 Soplea a lui Matei paharnicul", din Brincoveni,ajuns apoi viitor ag5 i domn al Tarii Românesti, legatà de o aproape cera parti-cipare la ràzboiul ce se preg5tea si implicit de un inceput al viitoarelor sale leg5-turi transilvane.

Alte documente se individualizeazá prin absenta unor elemente ale formu-larului diplomatic curent uzitat in cancelariile voievodale ca in cazul porunciidomnesti din 12 martie 1612 areia Ii lipseste numele si titulatura emitentului.

Interesante sunt si referirile la earti" anterioare, in parte identificabile,utile in ce pri% este reconstituirea evolutiei proprietalii dintr-unele localiti, caa formelor de transmitere a posesiunii.

La toate acestea se adaug5 o mare varietate de toponime i antroponimementionate in actele redate mai jos.

Documentele provin din colectiile Muzeului judetean Válcea (1), Muzeu-lui Buco% inei, Suceava (1) si ale Arhivelor Nationale. Directia municipiuluiBucuresti (7).

In transcrierea documentelor a fost fo1osit5 metoda adoptatà la intocmireaeditiei Docwnenta Romaniae Historica, Seria B, Tara Romaneascd, cu menti-unea cà pasajele cuprinse in paranteze unghiulare contin intregiri ale autorului,iar cele din parantezele drepte semnaleaz5 cuvinte redundante din textul originaldatorate unor greseli ale copistului. Asteriscul (*) marcheaza loc alb in text.

1. 1568 (7077) septembrie 21. Bucure§ti. Alexandru al II-lea Mircearoievod intdreste lui Mezlco si Drdgoi din Berisldvesti o ocind in Hotdrani(Vliicea fost Arges) in urma unei judecdti.

ilAHAOCTIFO 6000 ILLY LiAllaAtiMiV g011gOAA 11 rocnoAnn grh<cen3em>dn VrrpOgi14XHCKOH, CHU% ge/tHKAPO U rip+Aosparo Atimptia g011g044,anencO? ItAnxnea g<011gOAA>. AAHAT POCHOAC7130 MH CTFO HOgeA+1174rOCHOACTE4 MH IVIA'hKOM ii Airhroto urT Eepncd'hgewn r4K0>KE AA 11M ecTw91-0? Xompan, wT ni a-h<c>a vrap TpeTdro Aed, nonewe noannwWT OTOrati C1111-6 0-T4n4wdog urr Xompan 34 0 acnpn H 34 e4llt1 KOH

elpece WI- non Ann EAAAA gOegOAA IcarWrepd. H map Ad ca,311410, W7 MATKOH <Konc>9es noaAe ECT crdpa MATO?, U WT KOF1CK4AM-1 V rptitiAV U WT rpm-JAY Aqui rorfi HY9u40p U WT T5'r-4134d-k 41541_1,11A0p H WT TVra F1 V i'o flO & AO/tile Aopn WT TVra

1? ELIA Ali4peretWVA0g, 11011E>KE tiM ecT cTapd WHIlti F1 4fipit1Hvh.A noTond tiMAW nperaid rirkA HeTpV H0116044 ChC OTOF1K4 F1 CC

POMAH 11 MC gec meT liX pdAn peNH4 upinnV. H 74KO npew <0-ro>nKa iiPoman Ii g'bC meT nx KANO ecT gnwe pemna wmulha HA% 34 A-hAnta.Tem HeTpV 130118044 44A ECT OTO11K1.13 11 POMAtiOti 11 tleT &AV 34K0H .8igOArap 4 341CAEX KAKO ecT Tle 0911t1V FM [Tara Wit1ta] WT AvkAtu-n?Tex <sodui>p WHI1 CAA41.11 11-hroe KHIVE W7 Cg'fiTOret MOH4CTI1p WT KO3F1ritii p43Ymew KAKO ecT TAE wintilte smile pemundA AtoAl nmerieg MAI.KOM H

Amp.,

Aopnopnr U

Amu

si

t

Is'

www.dacoromanica.ro

3 Documente muntenesti (secolele XVIXV11) (I) 183

Arbroto .3A AtkAtitiV, a 01.011Ka ii POMati ii meT AA iie natax ii rigatoicaxV O-rorma II POMAH 11 men- rim aaKaex... tinwrome vbc 1-kxsonthput auk wc-rawe w-r 3aKout WT npeA He TO? 11011130M, TAME H TAKO

wcTaartwe OTOHKA ii POMAH no MAI.KOM Ft Arbroro H <n3e4rocnoAcTga MH>... Ha UNHFIV. X rocnoAcTso MU l'AEAAX ft CVAHX... <nonpaa$:? Ft no 3aKora>... II Bri Aax FOCrIOACTRO MH Km-1r Herpa BOHSOAA...chc smile pE41-14 W4110? <01'01-OKA U .POMAH II MET ea0? WT nirtArocnoAcTsa MK AliAl.KOM ii Arbrovo raKOWE AA HM ECT <WM1111V> Ft

11% OXAS HM U CHHOBEM 11M U SHVKOM U lipaSINMATOM tIM HESOKOASHMOnO opti3mo P0CI1O4CTS4 MH.

H CSE4ETEM1 <SOCTARAX rocnoAcTso> MU 4&fl4U Aosponuip SEAIIKHSIM KpaAESCKI11 H Aanati Aparomnp SEAFIKH ASOptiliK it incu PaAVgea<nat aoro>4.eT U EaNt SHCTrap U OTAH CUATA u BAAAV KOMHCHIKALIIKO CTOAlitiK <H Foriu,a>1 SAXA131111K U GTOHKA SEAHK11 SOCTEAtitIK.HCripaSHHK PAAV SeAttlat norockT.

Hanticax g HACTOAtill rpaA EVapetpti WT TEKV4111 AT WTAAAMA AO CrkA irk atk-r r303.

aieceqa cen-ri.aulpue Ka.t 1w eullaatiApV 1301113044, Eowieto MHAOCTE1O, POCIIOAHHE.

1 Tntregirea facuta pe baza documentelor datate augustseptembrie 1568 (D.R.H., B., vol.VI, doc. 91-110).

t Din mila lui Dumnezeu, Io Alixandru voievod i domn a toat5 saraUngrovlahiei, flul marelui i preabunului Mircea voievod, nepotul lui Mihneavoievod. D5 domnia mea aceastA porunc5 a domniei mele lui Wilco si Dragoidin Berisravesti ca sä le fie lor ocina Hotaranii, de peste tot hotarul a treia partedeoarece au cumparat-o de la Stoian lui Stanciu din Hotarani pentru 200 deaspri si pentru un cal bun, Inca din zilele lui Vlad voievod Calugarul. i hotarul&à se stie: de la matca Coiscai, pe unde este vechea matca, si din Coisca pan5 Ingura e(rbanest)i2 si din Coisca pin6 in Grind si din Grind pa.n5 in MunteleNucilor3 si de acolo paln5 in Valea Fagilor si de acolo si in sus pe partea pán5in... si de acolo pan5 in Valea Andreiasului4 in jos, pentru cà le este veche ocin5si dedin5.

Iar apoi au avut par5 inaintea lui Petru voievod, cu Stoica si cu Roman sicu toata ceata lor pentru ocina mai sus spusà. i asa para Stoica si Roman sitoatà ceata lor, c5 este mai sus ziva ocin6 a lor de dedin5. i pentru aceasta Petru

I Satul Hothrani se afla pe teritoriul actualei comune Berisldvesti, probabil pe malul dreptal parfiului Coisca, unde i azi existà un deal al Hotäranilor. Toponimul Plei1e Hotaranilor aparementionat la 1535 mart. 31 (D.R.H., B, vol. III, doc. 193).

2 intregire posibila pe baza unui toponim din zong.3 Poate muntele Cozia, la poalele caruia se afla satul, conform ipotezei Cozia Nucet (pen-

tru detalii, vezi M. Gaster, Nomenclatura topicd a judelului Valcea, in Buletinul SocietatiiRomane de Geografie", an VI (1885), p. 132).

4 Valea Andreias, mentionatA in hotarul fostului sat Liesti (corn BerislAvesti) D.RH., B,vol. IV, doc 238.

HM...EI

Cl.

11%

II liC liauch

fiul

-=

www.dacoromanica.ro

184 Pavel Mircea Florea 4

voievod a dat lui Stoica si Roman si cetei lor lege 12 boieri s5 jure ea' este a loracea ocin5 de dedina. Iar acei boieri au urmat cartii lui Neagoe de la srand rn-reCozia5 si au inteles c5 este acea mai sus numit5 ocin5 a oarnenilor nUmii Mâlcosi Dr5goi de dedin5, iar Stoica si Roman si ceata lor... s5 jure nu au putut

nimic cu acei 12 boieri (deci) acestia au r5mas de lege inaintea lui Petruvoievod; iara, de asemeni au r5mas Stoica si Roman dup5 Mdlco si dup5 Dr5goi

inaintea domniei mele. Iar domnia mea am cercetat si am judecat... (dup5dr ptate i dup5 lege)...si a vazut domnia mea cartea lui Petru voievod...c5 maisus zisa ocina, Stoica si Roman si ceata lor inaintea domniei mele... (Deci a datdomnia mea) Malco si Dr5goi ca sà le fie de ocin5 si de ohab5, lor si fiilorlor si nepotilor i stranepotilor (lor), neclintite dup5porunca domniei mele.

martori am pus domnia mea: pe jupan Dobromir mare ban al Craioveijupan Dragomir mare vornic si jupan Radu mare logofat, i Badea vistier si Stansp5tar si Vlad comis, Ivasco stolnic i Gontea paharnic i Stoica mare postelnic.Ispravnic Radu mare logof5t.

Scris in cetatea de scaun Bucuresti din anii curghtori de la Adam pana inprezent in leatul 7077. A scris L5tea6, luna septembrie 21.

t Io Alixandru voievod, din mila lui Dumnezeu, donm.

Muzeul judeteaa Vdlcea. Col. documente nr. 1313. Original, pergament (40 x 25,5 cm.),indoit, rupt la indoituri, text partial ,sters, cerneald rdddcinie ci chinovar, pecete aplicatd cdzutd.

2. 1571 (7080) septembrie 5. Bucurestl. Alexandru al II-lea Mircea voie-vod, intdre.,ste jupanului Vintild paharnic .,si curnnatului acestuia Micul armaysoliilor lot; satul Zitnnicele Mari (jud. Teleorman)

AllinocTIto BomneYlo IWH zunaatiApV goego44 ii rocnopityl.11'13C011 3eAkAe OVrppogneix'incKoe, CHEM BEAHKAPO ilAtipmeg floegoAlf? cura

goeflOAV AARAT r0CflOACTgO MH C7E0 nosentfiffifie FOCIIOACTIIA MEIson-kpom POCNOACTSA MN ?KVIIAHV &MTH/1% fleXAptitIK H xtrremintwa eroAllapYea ii manat-6? Mm&itott apmaw ii mcVnatitNeg ero ilitVweg cc MIXCHHOEUIX eAmpi HM BOrh riptuovr MOM AA HAI C&T CEA() Eenimitt 311nuirr9e,gliC cic hCOM npvhivfin rix ii urr rop H w-r Aoa, notieme rim 05zT CTApAflpAgA WIlltiA ii A+.ANHA HM AgOptitIK.

110TOM HMAAH CS'T npurreptieurte(!) non AHU POCEIOACTHA MU WTAVIIA111114A Oam(taip.a. TAKO ECT c-bnpen ANnamiu,a Camckipa KAKO AAVecr 611A tiernioe W1111-1V TOPO ceao 34 AtkAtitiV. V TeAi rocnOACT&O MUrneAax H Ote'AtIX C'he li`bCAM11 `IFICTIITHM11 npaarrreae POCEIOACTBA MU II

3 Acest pasaj probeaza existenta la ra-rea Cozia, a unui loc de depunere a documentelorspre pAstrare, de eatre persoane particulare, funclia specified locurilor de adeverire (loca credi-bila), fiind una din cele mai vechi atestäri ale acestei institutii la sud de Carpati.

6 In afarii de acest document se mai cunosc alte douA scrise de ace1a0 diac (D.R.H., B., vol.VI, doc 95 i 96).

Si si

ci

Ilinxneg

ii

T-ucTV KmiAeg

si

t

A

A

www.dacoromanica.ro

5 Documente rnuntenesti (secolele XVIXVII) 185

egieme gtwfix rocnoAcTgo mit H npotieTAx KtIU nogontiaro 13AAAVA4g oesomt [goegoAd]! K41.9 ECT 34KAeA .139.pKore, AeM? >anatunteg

tt iliWweg Y&A gon+pti paAn Toro CeA KAKO ecT BHA tierogAAtiti& A noTonn n KUM noKonnaro PAAVAA goesom KaWrepn, Imo

ecT HMAA KI.HAA Agopring npuTecuetge wT Kpatowint pnAn C'EM CEA()E ttwe ecT 3AKAEA KLIMA ABOOMIK 131 SOA-kpn npe4 rocno,AcTg en0?, U WCTAAH C&T Kpcuoaettin WT 34K0tt WT npeA PaA0yA4110eg04A. HOTOM BHA+ rOCUOACTEA Mil H Matt' HOKOHHOMVg oesoAn KAKO eCT 3AKAeA AgOetitIK gon+p npe3 3AKOH

Krb,legirtm ii Hp-6aVAeg1nnit, ripe3 /RH EoAp HX, TAK 113tIMIAOX rocflOACTEtO Mit H HCTIltiCTI3ORAX IleAMA ROA+ KAKO CSIT tinxtte UNUUU gomaTe

A'fiAttta WT I1U CTApti Ann, A AtVIIAtitILI,A OAM4Ittpa RH emu) me-rkxHE HMAT C9C T'fiX gnwe peine WMHHE tingorAA, L g-hgtt, H td? H WCTAATAKOME WT 3AKOH WT npeA Foci-tom-rad MH.

HOTOM AAAOX U HOMHAOBAX rocnoAcTao M11 cnV3ex rocnoAcTgnA111 uw etletteM BlitiTHAI% nexaptum U AtInKVA apMAW C Toro Situ,peinn <ceno pa>Aut npago 11 Reim CAV>gsV eAce C&T 110CWMHA rocnoAcTeaAtli. 0E1'0 paAn 11 rOCrIOACTKO MU AaAox rztKOACE AA HM CVT 111. WItttiV131. o>xas$? tint H CHHOBOM HM H IIHVKOM tIM H nAgn&MeTont rim H Hit WTforme neno<gonestimo g irkKba no pei rOCtIOACTESO MU>.

e?Ke H ca+AeTenne flOCTAKHX rOCHOACTI10 MK ?O&M" AparonuipHeAtIKH ABOptitIK H )ariAtt IKAwKO KeAHKH noro4)eT H OTAti crinTap4P5innuTpV SHCTilep H EAA CTOAHHK H rOHU,A nexnprinK H MuTprk KOMHCtt Aariati OTOHKA aenntai nocTentunc. Ilcnonannic IBAWKO BeAtIKH AOr4ET.

CTOAHH rpm oy DMpeititt Erh Anece144 cenTentapne 6 Annur r ZIAAAA TeKVL.p(ro AT AO Cep() rincatfie Ii ATO r3II.

LA; annaatiApV gongoAa BOAclei0 MHAOCTelO rocnoAnwh.

t Din mila lui Dumnezeu, Ion Alexandru voievod §i domn a toafa taraUngrovlahiei, fiul marelui §i preabunului Mircea voievod, lui Mihneavoievod. Da domnia mea aceasta porunca a domniei mele boierilor domnieimele jupanului Vinti1 paharnic §i jupanitei lui Mariia §i jupanului Micul arma§§i jupanitei lui Mu§a cu fiii lor, cati Dumnezeu le va da, ca sà le fie satulZitmlicea Mare', tot cu tot hotarul lui din sus §i din jos deoarece le-a fost dreaptaocina §i dedina a socrului lor lui Candea vornic2.

Iar apoi au avut cotropire in zilele domniei mele de la jupanita Samfira. Sia§a para jupanita Samfira cà a fost a ei ocina acelui sat de dedina. Iar intru aceeiadomnia mea am cautat §i am judecat cu toti cinstitii dregatori ai domniei mele §i

1 Atestat pentru prima data in documente la 21 noiembrie 1504, satul Zemnicele esteoraruit de Ivan clucer vlastelin (Ivan Calinescu clucer, mare stolnic 1508-1512, apoi mare logofat1512-1513 N. Stoicescu, Diclionar d marilor dregritori din Tara Romeineascd fi Moldova,Bue, Edit. Enciclopedia Romank 1971, sub voce])"m-rii Glavacioc (D.R.H., B, vol. II, doc 28,p. 67-68).

2 Candea vornic, fiul lui Wirjoghe sluger.

(I)

Ap(e c-hc34

petinV, C9C

A AAtipmeeKIA-1A4 Ca,C 1111

30i

<F1

n

1111C 111.

H H

11.

fiul

www.dacoromanica.ro

186 Pavel Mircea Florea 6

inca am vazut, domnia mea i am citit cartea raposatului Vlad voievod3 cum ajurat Vfirjoghe4, bunicul jupanitelor Mariia §i Mup5 cu 24 boieri pentru acel sat,cum a fost al sau de dedina, qi apoi (am vazut) i cartea raposatului Radu voie-vod Calugarul, cum a avut Candea vornic cotropire de la Craiove§ti pentru acelsat mai sus zis, caci a 0 jurat Candea vornic cu 12 boieri inaintea domniei lui, qiau famas Craiove0ii de lege inaintea lui Radu voievod. Si apoi vazand domniamea i cartea raposatului Mircea voievod cum a jurat Candea vornic cu 88boieri peste legea Crace0ilor6 §i Parvulqtilor7, peste 48 boieri ai lor, ap amaflat domnia mea i am adeverit cu toata voia ca sunt ocinile §i averile kr dededina din zilele de demult, iar jupanita Samfira nici un amestec nu are cu acelemai sus zise ocine, niciodata in veci, caci a ramas, de asemenea, de lege dinnaintea domniei mele.

Si apoi am dat i am miluit domnia mea, slugilor domniei mele mai susspuse, Vintila paharnic i Micul arma. cu acel mai sus zis (sat) pentru dreapta §icredincioasa slujba cu care au slujit domniei mele de aceea §i domnia mea le-am

3 Vlad cel Tank intareste la 1511 (7019) august 20, lui Varjogbe slugerul, satele Voie-vodestii de la gura Vedii... Zemnicele tot cu tot hotarul...pe gura Uhnuletilor si drept la Dunare laPlopii lui Virjoghe si gkla ce iese la iezer si iarasi de acolo sa-i fie garla Svistovului si GarlaMare care impreuna cu Vedea si Balta lui CalotA si Vraminarul i Zlatanul i Crivdea si Ciulnita side acolo cate lacuri sunt in acele bMti pani unde da in hotarul de jos si Fkana si Mlajetul tot sä-ifie in dos pe Dunare pani in Crangul Manei si de acolo peste baltà pia unde se impreund garla cuVedea..., deoarece Vaijoghe a jurat cu 24 de boieri ca-i este dreapti si veche ocing si dedinA de laparintii si bunicii lui B, vol. H, doc. 90, p. 186-1871 Mai mult un document din 1602iunie 16 afirma ca Varjoghe sluger ar fi dobandit acest sat cand s-a asezat toatA Tara RornaneascA"ID.I.R., B, veac XVII, vol. I, doc 61) Trebuie subliniat ca intr-un document din 1621 aparementionatA o carte de judecatà cu leatul 69(7)5 de la Radu cel Frutnos privitoare la satulZimnicele B, veac XVII, vol. IV, doc 9, p. 9-111

4 Vadoghe sluger, va ajunge membru al sfatului domnesc in timpul efemerelor domnii alelui Vladislav al HI-lea, (1525) cu rangul de clucer (N. Stoicescu, Dictionar dreg. sub voce).

3 Fiicele liii Candea vornic au ramas orfane la varsta de unu 5i doi ani dupà decapitareatatAlui lor de catre Mircea Ciobanul (D.I.R, B., veac XVII, vol. IV, doc 9) fapt care va favbrizacotropirea mosiilor parintesti urmate de lungi procese.

6 Obstea mosnenilor din satul Cracesti, ce se invecina cu Zimnicele (v. documentul din1684 (7192) iun. 4. Zapisul lui Mihai logo fat si al hii Mihnea fii lui Sava sufar din Furduiesti caredkuiesc Cotroceni si egeumenului Partenie, toata averea ramasA de la jupineasa Aviana,sotia vArului kr (Itadu fiul lui) Mihai Cuvtureanu: movie in satul UlmuIecul vi in satui Zim-nicea..., movie in satul movie in satuI Scaievti 51 In satul Fotevti..., movie inselivtea Cracevtilor yi a Voevodestflor) (Documente referitoare la istoria judefului Teleorman,1441-1700, Catalog vol. I, Bucurevti, 1989, doc 623, p. 259).

7 Urmasi ai lui Pfirvu. U Craiovescu. Cotropirea satului ZimniceIe Mari s-ar fi putut pro-duce in timpul domniei lui Radu de la Afumati cand Pfirvu ajuns mare ban trece in tab:5ra acestuia,beneficiind in acest fel de eventualele confisari de proprietati ale partizanilor Iui Vlasidlav al

intre care se afla i Varjoghe clucer.

[D.I.R.,

rn-rii

Zimnicealelor...

(D.R.H.

112-lea,

www.dacoromanica.ro

7 Documente muntenesti (secolele XVIXVII) (I) 187

dat s5 le fie de ocin5 si de ohaba lor si fiilor lor si nepotilor lor i strarkepotilorlor si de nimeni neclintit in veci, dup5 porunca domniei mele8.

lath si martori am pus domnia mea: jupan Dragomir mare vornic si jupanIvasco mare logoat si Stan sp5tar si Dumitru vistier si Badea stolnic si Gontapaharnic si (Mitrea comis) si jupan Stoica mare postelnic. Ispravnic Ivasco marelogofat.

A scris...(*) in orasul de scaun, la Bucuresti in luna septembrie 3 zile,(iar) de la Adam ani curg5tori pana la aceast5 scriere in anul 7080.

t Io Alexandru voievod cu mila lui Dumnezeu domn.

Arh. Nat. Dir. Mun. Buc., fond 157. Col. Documente istorice, XV/I Pergament (44 X 29cm), inifialdci monogramd scrisd cu clzinovar, pecete nujlocie timbrald

3. 1574 (7082) mai 8. Bucuresti. Alexandru al II-lea Mircea voievod,intdreste mai multor mosneni hotare la Racovita jupanitei Calea, VulpeniBaty Cud. Olt, fost Romanati) in urma unei judecdfi cu maynenii din Robaesti.

AAHAOC'eieE0 E0>KIelO 1w A.AllaAHAPY BOEBOAA ii rocnoAntri. 111.COH3ee 0yrrppognarnicKon, CHU% HEM-WAN) u Aosparo 110egOAA,

CHU% iiiinxnea goesima. 4AB4T COC1IO4CT110 MK Cle flOgeAHHe FOCFlOACTBA MH WileM.311 AEOAlle HA HMe WT PAKOSHUA ANCIAMWell EAAea,MOO H El W7 .6YrIfrktill, Hp0AAH u IlliOAAOIVitr6 H TOMA H WTEAAWA, AYAurrpY n OTAINKM it Arl.FYAHH H cc CHHOEH UM emiun HMEOrh AACT raKOMe AA HM CT HHXHe wunie, Erbcex, whcex xo-rapose,noneAce ex WI- c-rape ii npage wainue H A+AHHe.

flOTOM IIHU1 CeAA PAKORWO K$A1AHHLI,eg EAAell H EYArrktinEAAWA nmeulle npenne Ca,C CeAO POGyhtlelliTh npeA FOCCIOACTIIA MH pAAH

AKOH xoTape HA HMe w-r Human PewK-hnea AO MATKA 1111ChAeg. HTAKO npeui CEA() Pos%neuilli npeA COCIIOACTRA MH KAKO lie HMAET SHWpe`IHH CeAA HU AHO me-r-hxY WT MICINA AO MT ApAriell WT MATKAEIKrhAell Aopn EOMMKYA 11-kroeg. sq. TOM FOCHO4CTI10 MU rnemx ncYArix no npasAY H 110 3AKOHY H ChC 131.C'fiMH HICTHTHMH npmuiTene

8 Varjoghe sluger, se infia/ise in timpul lui Vladislav voievod" peste satul Zinmicele, cuStan stramosul boierilor din Fieresti. Dupä moartea acestora infrätirea este anulatä de cAtre MirceaCiobanul la cererea lui Candea medelnicerul, fiul lui Varjoghe clucer care ramâne unic proprietarpeste sat in defavoarea lui Varjoghe logofat si Udriste Beceriul din Fieresti feciorii lui Stan. [docdin 1551 mai 6, Bucuresti, D.R.H., B, vol V, doc 7, p. 111. Aceasta infrätire temporara, cu toate càa fost anulata, va genera un indelungat proces cu familia Nastureilor, care in cele din unnd ajungsingurii proprietari ai satului Zimnicea. In 1704 satul se afla in stApanirea lui Serban Nisturel(Documente privind relafiile agrare in veacul al XVIII-lea, vol.. I, Tara Româneascd, Buc., 1961,doc 23, p. 206) stranepotul lui Radu Nasturel, stranepotul lui Varjoghe logofat [Stoicescu N.Dictionar dregritori, p. 214]. Pentru acest indelungat proces vezi si General P. V. Nisturel,Genealogia Ntistureilor, in Revista pentru Istorie, Arheologie i Filologie" vol. XI (1910).

fi

IAI1pM

Mt-1pm

Vol

peweeAH

A

www.dacoromanica.ro

188 Pavel Mircea Florea 8

rOCrI04CTI14 M11 li ,A440x rocnoAcTio MU ceno POE'huelpH4013 .34K0Hsowkini AA 34KAET Kl1K0 ECT 1111XHV 4+411tiV urr Ao ApculeaIi urr ic 1hLALLIC11111 MATKA 1.111cLAEK 40p11 KOAHIll&A IFfiroeg. X cenoPowmietifitt H Wt111 in-Man:St tie 11-63M0r0111 11011X134THT11 THE urr 3aK0ti, IIHi? ocTaul ceno Powmietpiti urr 341c0n urr r0C1104CT&A MU.

Gero p44I 4440x II ocnommo MH Ciem gHW petterm CEA4, AFOMEMFM time M.00 H MI-WM 11 iii0M0gEH It T0M4 F1 AVAkirrpV 11 OT411%110A 11ArbrVntiu H H044U raKOXE AA HM ECT II% waffle H WX4S HM HCHOSOM HM t1 gtiVKOM ii npagraMe-rom tIM ti WI. Korome tiegOKOAEHMO110 pei rOCrIOACTRA MH.

0E)KE 11 cileAtiTeae 110CT4BAEX r0C1104CT130 MI1 ANI-1411 AparomtipgEM1K11 AgOpHHK H )041411 IgAWKO gEMIKH 401.041ET 11 0T4U Crl4T4 0 11

AVMHT0V gt1CTrap E1 IVIHTp-k KOMI1C t1 EaNk CTO4HIIK 11 110t1U,A rieppritticII hOiriati OTOIIK4 KEAHK11 110CTEAHHK. 11C1104EHHIC Aparomup HEAHK11AgOptillK.

H i, 11%-rpV eroke Hanticax &h CTOM111 r EVapegine iw-kcei.44Mal fa 41111 11 WT AMA Tei&Ltiaroe Eh A'fiTO 31Th.

Iku rutigatiApv 110111104A gomYeFo MIMOCTEIO rocnomurh.

t Din mila lui Dumnezeu, Io Alixandru voievod i domn a toat5 OraUngrovlahiei, fiul marelui qi bunului Mircea voievod, fiul lui Mihnea voievod.D5 domnia mea aceasta porunc5 a domniei mele acestor oameni pe nume dinRacovita jupanitei Calea, Motea i Mircea *i din Vulpeani, Prodan *i Moldoveanqi Toma *i din Bal*, Dumitru i Stanciu *i Dr5gu1in cu fii lor câti le va daDumnezeu, ca s le fie ocinile lor, toate, cu toate hotarele, deoarece acestea lesunt vechi *i drepte ocine *i dedine.

Iar apoi mai sus zisele sate Racovita jupanitei Calea i Vulpeanii *iau avut parà cu satul Rob5ne*ti inaintea domniei mele pentru ni*te hotare anumede la Piscul Re*calei pa'n5 la matca Sc5ii. Si aqa Ora satul Robbeqti inainteadomniei mele ca nu au mai sus zisele sate nici un amestec de la Scheaua p5n5 laDrumul lui Dragnea, de la matca Scalei pang la colnicul lui Neagoe. Iar intruaceia, domnia mea am v5zut *i am judecat dup5 adev5r i dup5 lege qi cu toticinstitii dreg5tori ai domniei mele, *i a dat domnia mea satului Robane*ti lege12 boieri ca s5 jure ca sunt a lor dedin (hotarele) de la Scheaua pang la Drumullui Dragnea qi dinspre B51*eni, matca Scalei pang la Colnicul lui Neagoe. Iarsatul Robane*ti i ei nicicum nu au putut sà-i apuce pe acei (boieri) de lege ci a*i ramas satul Robane*ti de lege inaintea domniei mele.

De aceea am dat i domnia mea acestor mai sus zise sate cu oamenii penume Motea i Mircea i Moldovean qi Toma qi Dumitru *i Stanciul qi Dr5gu1in

Prodan ca sl le fie lor de ocing *i ohabl lor, *i fiilor lor qi nepotilor qi str5ne-potilor lor de nimeni neclintit dupä spusa domniei mele.

WA* martori am pus domnia mea: jupan Dragomir mare vornic *i jupanIva*co mare logoat *i Stan spatar *i Dumitru vistier *i Mircea comis qi Badea

JEll

lthcrkVA rheT

npeA

si

Balsul

StSC

t

ai

www.dacoromanica.ro

9 Documente muntene§ti (secolele XVIXVII) (I) 189

stolnic i Gonta paharnic qi jupan Stoica mare postelnic. Ispravnic Dragomirmare vornic.

Si eu, Patru, cel care 1-am scris in cetatea de scaun Bucurqti luna mai 8zile i de la Adam curgator in anul 7082.

t Io Alixandru voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.

Arh. Nat. Dir. Buc., fond 157, Col. doc. XIV/92. Original (20,05 x 32 cm), heirtie filigran,cerneald rdddcinie, monogramd cu chinovar, pecete mtjlocie timbratd

4. 1604 (7112) mai 8. Targovi§te. Radu ,5.erban voievod intarayte cumpard-turile jupanului Mihai (din Tarp.or) in Gontati ci Bldjoiul de Jos. (jud. Prahova)

t ANHA0CTIe1-0 BOACHhIO ILLY PAAVA ROEROA H rocnomity6 RI,COH3emne OvrpogmtxItICK0e 4HerICV EI.CI:sp46V BoegoA. A ABAT POCrIOACTBOniti cito nogen-kuuto rocrioAc-rga nArt WVIIAH litifixatog ti c-6c mix cm-toguemit?' edu& Eori ,. riptinVc-rwr, raKOA:e AA Aea ECT WIllitiV V rotakatim, AeaAVM/11)30g g'bCA, gape emtKa ce vice"- HagAT w-r vrrap Awl V vrap,norteme ec-r 1-101arlHA MarlAli Nimpuo 3a AO" acnpu. H 114K ecT HOINITHA?arlAti ialIXIO W4HliV V Four Aena PdAVAOS r0111.4e13, EVI,C4 gapeCAHKA Cc X0Kevr H3Ep4T 341 C acripti. H naK IlOalltIA A&IlAti ANFIVII0W%Itlha 1S 1'OHIA4L4t1 444 PATE& 4411 SI witA? V WT MOH CTIlp fl'hCA WTROA AlmAk6VAOK AOpu & xoTap gapOw0a & Epaumiog gape CAIIKA Cc xoKerII36p4T 34 rilft, 4CE1p11 ro-rogit. H 114K riotc&ritm >atiart Nittxato ummV VrOHLI,414/1 Aen 13 011K013 CIII1V IVI4H1:013 !rhea WT 1104F0 11 WT 130A Il WT 111VMH WT CeACAmpe cenom H WT noctIVAu WT 110 grhCOM vrapom 34... acripttH IlaK IIOKVIIIIA matiat 4W.11X410 WtIllta WT Ildrora 3ET A AM4CKI1110Ei CtAil AHume WT AllOHACTIlp C'hC gpatitula II Cr6C tieptigonft eAce aT WKOr6CTAAOliaCTlipeg 34 & ACIIpll 11 MAK 1101CVITHA MV1141-1 AIHX410 W411HV WT HA

cuiencen EAA1-0A011, ACA urr AA.ouacrup A Huge 11 c6c Epartutta II c-bcneptigomt 34 V 4C111311 H ITAK 110KVIIHA Adilati AIII1X410 WtIlltiV V Kau,agett,Aen AVmeg EVI.C4 gape EAHKA ce XOKET 1136p4T H PaAVA Xtriscron Aen 11M

34 W4IIHV H WT WVak H WT 110410 11 WT I30A mc Age spcAoge 3 agoAitmt4e V goAV Ten-bKeu 1-1 c-6c A Huge V Marta K113411013,...4411 Cl.3114eT 64'bK urr 130AV TeA"LICEHOS 40p11 V p-rap gapoweg 34 A acripti.H MIK 110041HA MV1-1411 111111X4E0 WT OHMI011 KaAVrep H WT 6pAT CAWGT411410A UrilltiV HAA KALcatiell 13%C4 H WT 110a1114 K'h341-1013 A Huge 34VII act-tpu roTogu. II natt not<Vrinn ANI-tati Mytxato W411W S) KaLogeti AenKp-ENVt-tog 1112.C4 34 VII acripri rorrogui. H MIK noic&ruin Aaneui ituiptounimiv & rot-14414u Aen Ailapewog EVI.C4 H Aen EpaTV CH 4p4r-Am-1ml 119.C4

WT Motiac-rtip tt WT HOriala KI:k34H011 H WT C44411416 ceno ti urr tn. HI.-COM XOTAPOM gape eAHKA ce vice-r 1136p4TH Aopti V p-rap HApowog 34,Acf) acripti. II FMK flOatntA >aflati 4/1ip10 WIltlha & AOA EAb*011 WT11pHE'kfqA 114pe EMMA ce XOKET 1136p4T WT BOA II WT LIII?Ai H W76p0AOlie 3A 1104EHH4V II urr I-10 131mCOAA p-rapom 34 A amp. H nal< [warm

www.dacoromanica.ro

190 Pavel Mircea Flores 10

i&nui MH)(410 WIHtiV & AOA HAI.:KOH Aen ApArvAog CHIN E4APPA011 g C

WT gO4 TeAr4>K11H011 11 WT WVM gape eMIKA ce xocer n3spAT 3a XAcnpn. H um; noannA mcVnan itinxato wninV ronuat4n AeA.AVAin-rpogT'hTVAECKVA011 Whet% gape eAnKA Ce xoiceT n3spirr n 3A ity,kAnnV it urrnoarmenne a'bc'hAt gpaTram em& &ape KOAHKO CVT HMAAH W Acnpn. HnaK 44 ECT lIAHxak011 WIHHV Tonu,aun AEA EAAAVAOg 141.131CNeH g'hCAeA11114 ce XOKeT H3gpa7 notieme ecT noannA ?KVIIAH ANHX410 WT HAPAAVA KVACNeli 34 VH acnpn. H naK nok-VnnA mama.' ili[nxeuo ummVAOA E41OKOH Aen ApIr119013 gl.C4.21 Aen C4 gl.C4 gape eAHIca CexoKe-T 113gpAT U MeCTOge 34 'Nice A wwttiv rorAcKvb 40 goA Ten'bioniosAmic Ao wVma ii Aopn neptigoAn E4111013 Ratta PAAVAOR 3A AC acnputH 114K FlOanHA 7KV114/1 11X410 W%111HV romoun Aen TOraCKI.13 gvhca urrAvtaKEVA Aopn AllepYn PAAVAog EAHKOR H M1ge311 U CI.0 nOratia HCC W&Ma It CI.0 nernigonti 131.C11 H WT flOCKVAH eAHKO Ce XOKeT H36p4THH n4K AA ECT Adh14H 111111)(41.0 WtIVIHV rOraCKI. WT ki.ms&A Ilosp4nn-9VA013 Aopn vrrap&A TplirVA011 ESI,C4 34lleA EKT nOKVFMA ANI-14Hltinvuo cYe gnu pethe W4Hlie 3A rla Acnpn H nAK flOI&flhi ANnomItitripto w9titil? FOHL1,4411 Aen A/Invies WT Al.MEVA 40p11

VU111KVA CoMeTVAog C'LC AHge3H H E'LC4 UNMQ OTtut 34acnpu. H np04a40we Tex SHW pewin AKIATe WT HHX AosponAsonto it

chc V3ri4t11e g-hcthm merrawom H rop H WT AOA H WT flpeA rocfl04CTI34 mu.

Gero pi 4440x U OCIWACTEO M11 ;KVII4H ii/IHXalOg riiKOM 44 MVeCT 1111W pettie wwitiV h wxas enO? H CHHOge &IA& H BUIVKOM eAtV H

np4anV4e-rom emV, U 1111K0r44UKe lienOKOARHMO nO pe4 FOCEIOACTRA M11.

OVICe H cse4e-renn nOCTaliAM r0CI104CTEL0 MU MV114ti YepMIKA geAHK11 Ag OpliHK H *VI1411 OTOHK4 ge4l1KH AOPO4)ET H ...* cn4T4ph.11 MIKA SHC'eliap 11 PAU, Ittop1{10A KOMHC H CTpoe CTOAHHK H CT'brimicKVAnepptimc H >an411 "lout geAHKH nOCTeAHK. H HCl1p4I1UK CTOHKA ge4l1KHnorockT.

H 43 EVA AorockT EME ruicax rpm Tp-hrosi1y.s..MeCeL44 MAHH Atm wT Amma 40 tri.tvh Teidkinx ATOM SI. ArkT r3PEI.

PaAVA K0118044 g0hae10 MH4OCTe10 rocnomtrib.

t Din mila lui Dumnezeu, 10 Radu voievod qi domn a toata tara Ungro-vlahiei, nepotul lui Basarab voievod. D domnia mea aceasta porunca a domnieimele jupanului Mihai qi cu fiii si, cati Dumnezeu Ii va lasa, ca sa-i fie ocina laGontati partea lui Dumitru toata, ori cata se va alege din hotar pana in hotar,deoarece a cumparat jupan Mihai pentru 2510 aspri. i iar a cumparat jupanMihai ocina la Gontati partea lui Radu Gonte toata ori cata se va alege, pentru2200 aspri. i iar a cumparat jupan Mihai ocina la Gontati partea lui Rate insa laocina de la Manastire, toata, de la apa Dambului pada in hotarul oraplui laBranitogi ori oath se va alege pentru 2500 aspri gata. i iar a cumparat jupanul

1 Mentionat cu forma Bräniciog ca toponim in hotarul oraplui Thrpor (D.I.R., B., V eacXVII, vol. IV. p. 23-24).

34

CI.0

131,C4

WT H4

WT

''E

g

g

9?

H 16KB

OW

www.dacoromanica.ro

11 Documente muntenesti (secolele XVIXV1I) (I) 191

Mihai mina' la Gontati, partea lui Voicu fiul lui Maicu toata, i din camp qi dinap5 *i. din p5dure §i din selistea satului i de peste tot, din tot hotarul, pentru...aspri. i iar a cumpárat jupan Mihai ocin5 de la N(e)agoe ginerele luiDamaschin insä 4 holde de la Matiastire cu brani§tea §i cu livada care sunt injurul Man5stirii2 pentru 400 aspri. i iar a cumparat jupanul Mihai ocin5 de lanepotul lui Badiul partea de la M5nastire, 4 holde §i cu branistea i cu livadapentru 400 de aspri. i iar a cumparat jupan Mihai ociná la Catavei, partea luiDuma toatk ori cat se va alege §i partea lui Radu Harsiul de ocin5 §i din p5dure,§i din camp, gi din apà cu dou5 vaduri de moar5 la apa Teleajenului §i cu 4 holdela Poiana lui Cazan, insa &á se §tie semnele: de la apa Teleajenului pada'in hotarul oraului, pentru 2000 de aspri. i iar a cumparat jupan Mihai de laSimion calug5rul i de la fratele sAu Stanciul ocina lor din Catavei toata, §i dinPoiana lui azan 4 holde pentru 450 aspri gata, i iar a cumparat jupan Mihaiocin5 la Catavei, partea lui Craciun toatk pentru 450 aspri gata. i iar a cum-parat jupan Mihai ocin5 la Gontati, partea lui Marg toatk i partea fratelui s5uDragomir toatk de la M5dastire i de la Poiana lui Man, qi din selistea satului,§i de peste tot hotarul, ori cat se va alege, panä in hotarul orasului, pentru 1500aspri. i iar a cumparat jupan Mihai ocin5 la Blajoiul de Jos, de la Pribeagul, oricat se va alege din apa, i din p5dure, i din vadurile de moark §i de peste tothotarul pentru 2000 de aspri. i iar a cump5rat jupan Mihai ocin5 la Bläjoiul deJos, partea lui Dragul fail lui Badiul toatk din apa Teleajenului, i din p5dure,ori cat se va alege, pentru 660 aspri. $i iar a cump5rat jupan Mihai ocin5 la Gon-tati, partea lui Dumitru TAtulescul toatk ori cat se va alege, i din dedina i dincumparkura tuturor fratilor lui, ori cat au avut, pentru 800 de aspri. i iar sä-ifie lui Mihai ocinA la Gontati, partea lui Vlad Carlocea toata, ori cat se va alege,deoarece a cumparat-o jupan Mihai de la Radu Carlocea pentru 450 aspri. *i iara cumparat jupan Mihai ocing la Blajoiul de Jos, partea lui Diaghici toatk §ipartea lui Stan toatk ori cat se va alege, i locurile de cash, 40 4(locuri din)ocina Goiasc53, pan5 in apa Teleajenului, chiar pan5 la p5dure, qi pana la livadalui Baicu, fatal lui Radu, pentru 1200 de aspri. i iar a cumparat jupan Mihaiocin5 la Gontati, partea Goiasc5 toat5, de la Dambul pan5 la Merii lui RaduBaico, §i cu livezile, cu poiana, i cu pàdurea, qi cu livada, toate i de peste tot,ori cat se vor alege. i iar s5-i fie jupanului Mihai ocina Goiasck de la DambulPobraniciului panä la hotarul targului, toat5 c5ci a cumparat jupan Mihai acestemai sus zise ocine pentru 2300 aspri. i iar a cumparat jupan Mihai ocinA laGontati, partea lui Mircea toatk de la Dambul pana la Colnicul Socetului, §i cu

2 M-rea Targsor, cu hramul Sf. Nicolae atestatà documentar la 1497 (D.R.H, B., I, doc.275) si refacuta (cu hramul Sf. Arhangheli?) de Antonie vomicul din Negoiesti dupl 1662 iunie22 (Arh. Nat, Col. Doc. Ist., CXCVII/218 spud N. Stoicescu, Bibliografia Iocalitifilor dinRomania. I. Tara Romaneascd, Craiova, 1970, vol. II, p. 673, nota 98).

3 La 1622 august 22 Radu Mihnea voievod intireste lui Neagu din Negoiesti si luiGheorghe, fUi lui Mihai din Targsor, cumparaturile facute de mil lor in zilele lui Serban voievodin Gontati si Blejoi (se menlioneaza o carte cu lest 7113 D.I.R., B., veac XVII, vol. IV, p. 184).

si

www.dacoromanica.ro

192 Pavel Mircea Florea 12

livezi, cu toata pädurea, de la Stan pentru 700 de aspri. Si au vandut aceioameni mai sus z4i de a lor bunAvoie, qi cu qtirea tuturor magiaAor din sus gidin jos qi inaintea domniei mele.

Pentru aceasta a dat i domnia mea jupanului Mihai ca sa-i fie mai suszisele ocine de ohabä lui i fiilor lui qi nepotilor lui i stranepotilor lui qi niciodafaneclintite dui:4 spuia domniei mele.

IatA dar i martori punem domnia mea: jupan Cenica mare dvornic qi jupanStoica mare logofat qi...* spatar qi Nica vistiar qi Rat Giurgiu comis qi Stroe stol-nic qi Sanciucul peharnic qi jupan Leca mare postelnic.

Si ispravnic Stoica mare logofat.Si eu Bunea logofat care am scris in ora§ul de scaun Tfirgoviqte, luna mai

8 zile i de la Adam pan5 acum ani curgAtori in anul 7112.t Io Radu voievod, din mila lui Dumnezeu domn.

Arh. Nat. Dir. Mun. Buc., fond 157, col. Doc. 1st. 11/24. Original pergament (39,5 x 35cm), cerneald neagrd, monogramd cu chinovar, pecete timbratd, cusutd.

qi

www.dacoromanica.ro

UN CALATOR SPANIOL LA CURTEALUI GABRIEL BETHLEN - DIEGO DUQUE DE ESTRADA

EUGEN DENIZE

Gabriel Bethlen (1613-1629), unul din cei mai insemnati principi din isto-ria Transilvanieil, a dus o politica externa de anvergura, reu.,ind sa impuna prin-cipatul ca un element important al relatiilor intemationale din Europa, mai alesin conditiile razboiului de treizeci de ani (1618-1648). Pe aceasta cale el a reuOtsä atraga gi atentia Spaniei, relatiile sale cu aceasta tara, destul de slabe in inten-sitate, avand un caracter contradictoriu, de confruntare in plan politic §i militar2,dar de colaborare economica §i comerciala3.

Principele transilvan considera ca trebuie s elibereze de sub dominatiaHabsburgilor §i acea parte a fostului regat ungar detinuta de ace§tia §i, cu acestscop, a organizat, intre 1619 i 1626, mai multe campanii militare in Ungaria,Austria §i Cehia, in cea mai mare parte incheiate cu victorii de räsunet. in timpulacestor lupte, armatele transilvanene s-au ciocnit §i cu trupe de mercenari con-duse de generalul Buquoys, aflate in solda Spaniei, dar puse la dispozitia imps-ratului Ferdinand II (1619-1637).

Victoriile lui Bethlen din Ungaria au provocat ingrijorare in Spania, astfelincat, la 20 martie 1620, consilierul don Godofredo Riquez ii scria lui Filip ifi(1598-1621), aratandu-i cat de necesara ar fi trimiterea unei sume de baniregelui Poloniei, Sigismund III (1587-1632), care ar putea cu ajutorul lor sainterviria in Ungaria §i sa-1 alunge pe Bethlen5. Aceasta propunere a fost luata in

Pentru viala i domnia lui Gabriel Bethlen a se vedea, printre altele, Gabrielis BethleniiPrincipatus Transsilvaniae coaevis documentis illustratus, ed. Georgius Pray, torn I-11, Pestini,1816; Bethlen Gabor fejedelem kiadatlan politikai levelei (Scrisorile politice inedite aleprincipelui Gabriel Bethlen), ed. Szilágyi Sandor, Budapest, 1879; Gyula Szekffi, Bethlen Gabor,Budapest, 1929; Petre Bunts, Gabriel Bethlen, Bucuresti, 1981.

2 Eugen Denize, Relaliile romano-spaniole in prima jumifrate a secolului al XVH-lea, inRevista de istorie", tom. 42, nr. 5, 1989, pp. 494-495.

3 Idem, Relafiile comerciale romano-spaniole panel" la pacea de la Adrianopol (1829), inibidem, tom 37, nr. 5, 1984, pp. 475-476.

4 P. Bunts, op. cit., pp. 185, 191.5 Elementa ad fontium editiones, XIX, Documenta Polonica erx archivo generali

Hispaniae in Simancas, VI pars, edidit Valerianus Meysztowicz, Romae, 1968, pp. 136-137,doc. 120.

Studii si materiale de istorie medic", vol. XV, p. 193-201, 1997www.dacoromanica.ro

194 Eugen Denize 2

discutie i aprobatA de Consiliul de Stat la 15 aprilie6. Nu stim dacA regele Polo-niei a primit bani din Spania, dar este sigur ca atacul otoman de .1a Hotin, din1621, a obligat Polonia ca, de teama unei confrunthri majore cu turcii, sa' nuintervinA in razboiul de treizeci de ani de partea impkatului.

Dar Gabriel Bethlen, la fel ca si ali principi si domnitori ai carilor romane,a inteles sa duca &politica de echilibru intre marile puteri ale vremii si, mai ales,intre imperiile otoman si habsburgic. Astfel, prin pkile de la Mikulov (1622),Viena (1624) qi Bratislava (1626) el obtine de la imperiali in sthpanire viagerAqapte comitate: Borsod, Abauj, Zemplen, Szabolcs, Ugocsa, Bereg si Satu Mare,precum si plata unei sume anuale de 50 000 de florini, dar introduce, de aseme-nea, in tratate si o clauzA prin care in cazul unei eventuale amenintki venite dinpartea turcilor, el putea obtine ajutor de la imparat, de la regele Spaniei qi de laalti principi crestini, cu singura conditie de a cere acest ajutor si de a anunta latimp profilarea pericolului otoman7. Iata deci ca se deschidea, pe aceasth cale,posibilitatea unei colaborki cu puterile crestine catolice, inclusiv posibilitateaunei colaborki politice qi militare cu Spania. Trebuie subliniat insA faptul catoate aceste posibilithti au fost doar simple tentative, rata nici o urmare practica,politica promovata de Gabriel Bethlen situandu-se in permanenth de parteablocului opus Habsburgilor si, prin urmare, Spaniei.

Legaturile lui Gabriel Bethlen cu Spania nu s-au limitat insA numai la con-fruntkile militare qi politice din Europa Centralä sau la aceste tentative equatede apropiere, ci au imbracat aspecte mai variate. Astfel, in timpul domniei saleau venit in Transilvania, din Imperiul otoman, evrei sefarditi refugiati dinSpania, carora principele le-a dat un privilegiu in 1623, acordandu-le liberthtiegale cu cele ale habanilor (anabaptisti refugiati din Moravia)8.

Se pare ca, Bethlen a intretinut cu Spania si anumite legaturi economice,deoarece misiunea pe care a trimis-o in anii 1626 si 1627 in mai multe tkiapusene, condusA de nepotul ski Petru Bethlen, si care avea ca scop ...de aface legkuri de prietenie qi negustorie cu regii, principii qi domnii din acestetari, precum si de a se socoti cu cativa negustori din aceste thri care lucrau pen-tru el (...)", a trecut si prin Spania9. Este posibil ca Bethlen sa fi vandut inSpania anumite cantithti de arama necesara pentru baterea monedei de mica va-loare, dar cu mare putere de circulatie, numith billon sau vellonw. Aceasth misi-une transilvanA, pe drumul de intoarcere, a recrutat la Padova, pentru serviciul

6 lbidem, pp. 137-138, doc. 121.7 Gabrielis Bethlenii Principatus Transsilvaniae coaevis documentis illustratus, tomus I,

p. 255, doc. XLV i p. 269, doc. XLVI; tomus II, p. 16, doc. I.a P. Bunta, op. cit., p. 117.9 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei (1608-1665), traducere de Gh. Duzinchevici

E. Reus-Mirza, Bucuresti, 1965, p. 64.I° Pierre Chaunu, Seville et l'Atlantique (1504-1650), tome VIII, 2, 2, Paris, 1959,

PP. 971-972.

si

www.dacoromanica.ro

3 Un cAlätor spaniol in Transilvania 195

principelui, un cavaler spaniol, don Diego Duque de Esta'ada, care avea impor-tante calitati artistice, stiind sá danseze, sa ante la ghitara spaniola si sa puna inscena diferite comediin.

Secolul de Aur al culturii spaniole a prilejuit si aparitia unui tip uman deo-sebit, acela al soldatului mercenar, aventurier inzestrat i cu dorinta si capaci-tatea de a lasa in scris amintirea faptelor sale. S-a creat in jurul lui o adevarataliteratura memorialistica cu rol de izvor istoric. Desigur, acest gen de izvoaretrebuie privite cu multa atentie cu mult spirit critic pentru a deosebi fanteziaautorului de adevarul istoric. OdatA separarea facuta, ele ne inlesnesc mai bunacunoastere a unor evenimente importante precum si patrunderea mai adana inspiritul epocii.

Printre acesti mercenari-scriitori spanioli s-au numamt figuri pitoresti cumar fi Jerónimo de Pasamonte, Alonso de Contreras, Miguel de Castro, DiegoDuque de Estrada si multi altii°. Ultimul dintre acestia a ajuns, asa cum amin-team ceva mai sus, si in spatiul romanesc, in Transilvania, lasándu-ne paginiinteresante i pline de farmec despre ceea ce a facut si a vazut aici, pagini incare realitatea istoria se imbina cu imaginatia i cu talentul literar al autorului.

Diego Duque de Estrada° s-a nascut la 15 august 1589 la Gand, in Flan-dra, fund fiul unui ofiter de origine nobila din trupele spaniole stationate inregiune. Dupa ativa ani de scoala la iezuiti, inceput cariera militara. A fostmai intai copil de trupa, apoi mercenar. In 1627, aflat la Padova, a acceptat ofer-ta principelui Gabriel Beth len si, la 22 noiembrie, pleca spre Transilvania, undea ramas doi ani, ping la inceputul lui 1630". S-a angajat ulterior ca mercenar in

11 Deoarece Gabriel Beth len era un mare iubitor de muzica, el a avut cei mai vestiti muzi-canti, i anume cantAreti din lautä, violoniti, tromboni0i qi corni§ti, precum i pe un spaniol, DonDiego, care canta din ghitara spaniolä i din gurä §i dansa in ace1a0 timp. Acesta a pregätitdansuri frumoase 0 a jucat deseori cu ajutorul cfitorva evrei felurite comedii in limba italiana,care-i placeau lui Beth len, de0 nu le intelegea" (G. Kraus, op. cit., p. 45).

12 José Maria de Cosio, Autobiografias de soldados (siglo XVII) Madrid, 1956; AndreiPippidi, Imagini spaniole ale Transilvaniei: Lope de Vega si Duque de Estrada, in vol. Stat.Societate. Natiune. Interpretdri istorice, Cluj-Napoca, 1982, pp. 178-180.

13 Pentru viata §i activitatea lui Diego Duque de Estrada a se vedea Manuel Senano y Sanz,Autobiografias y memorias, Madrid, 1905, vol. II, pp. CCII; Benedetto Croce, Rectlità e fantasianelle memorie di Diego Duque de Estrada, in Atti della Reale Accademia di Scienze Morali ePolitiche", LIT, Napoli, 1928, pp. 84-108; Otis H. Green, On Don Diego Duque de Estrada, inHispania", XV, Standford, California, 1932, pp. 253-256; Ciriaco Perez Bustamante, Realidad yfantasia en las Memorias de Diego Duque de Estrada, in Boletin de la Universidad de Santiagode Compostela", 17,1933, pp. 353-373; Segundo Poncela, El aventurero Duque de Estrada, inRevista Shell", XI, num. 45, Caracas, 1962, pp. 11-18; Henry Ettinghausen, Vida y autobi-ografia: los Comentarios de Diego Duque de Estrada a la luz de nuevos documentos, in Boletinde la Real Academia Espaiiola", tomo ux, cuaderno CCXVI, Madrid, 1979, pp. 189-199; A.Pippidi, art. cit., pp. 182-185; Karlo Budor, La Dalmacia y los Balcanes en los Comentarios deDon Diego Duque de Estrada, in idem, Entre Espafia y Croaica (Disquisciones filolágicas),Zagreb-Dubrovnik, 1993, pp. 168-191.

14 G. Kraus, op. cit., p. 45.

5

5iia

www.dacoromanica.ro

196 Eugen Denize 4

solda imparatului Ferdinand II, iar in 1635 s-a calugarit in Sardinia, intrand inrandurile ordinului religios San Juan de Dios. Povestirea sa se opre0e n anul1646, probabil datorita mortii survenitA in acest an sau in anul urmator.

Memoriile lui Duque de Estrada se intituleaza' Comentarios del desen-gailado de si mismo. Vida del mismo autor15. Prime le cinci capitole au fostscrise in 1614, iar urmatoarele nouà in iarna dintre 1631 qi 1632, ulterior adusela zi pentru a vedea lumina tiparului16.

Angajat de principele Transilvaniei pentru un salariu de 500 de scuzi pean, un cal qi intretinerea pentru sine §i pentru doi slujutori, Duque de Estrada aparasit Venetia la 22 noiembrie 1627. Sosea la Timiqoara la 2 ianuarie 1628. Deaici, prin Lugoj, Caransebq i Ora*ie, ajungea la Alba Iu lia, la 22 ianuarie,intra efectiv in serviciul lui Gabriel Beth len. A famas in Transilvania pada' dupàmoartea lui Beth len. La inceputul anului 1630 a fost nevoit sa paraseasca princi-patul datorita unor intrigi care-i puneau viata in pericol.

Informatiile privitoare la Transilvania se intind pe 35 de file de manuscriscu exceptia unor sumare mentiuni geografice, se refera la viata de curte de la

Alba Iu lia, la intrigile care se faceau qi se desfaceau acolo, la protocol, la sarba-tonic i balurile date de principe, la aspecte ale vietii de zi cu zi din anturajulacestuia.

Parcurgand paginile manuscrisului, douà tipuri de informatii ne-au retinutatentia. !ri primul rand cele referitoare la principele Beth len, caruia aventurierulspaniol ii face un interesant portret fizic qi moral, la care se adauga infonnatiibiografice mai mult sau mai putin exacte. In al doilea rand, schitarea unuiproiect de luptä antiotomank a unei coalitii a puterilor cre0ine indreptataimpotriva Imperiului otoman.

Chiar dacA acest proiect este o pura inventie a aventurierului spaniol cuscopul de a-0 atribui o mai mare importanta in ochii cititorului, de a scoate inevidenta cat de insemnat a fost rolul jucat de el la curtea principelui Beth len qicata consideratie i-a fost acordatk cu toate acestea credem c acest joc al imagi-natiei are, totu0, o anumita valoare de simbol. Admitand ca proiectul coalitieiantiotomane nu a existat de loc17, faptul ea el este descris cu numeroase ama-nunte de catre Duque de Estrada demonstreaza ca astfel de proiecte erau vehicu-late destul de frecvent in Spania acelei epoci. Pe de o parte aventurierul spaniol

15 Ele se pAstreazA la Biblioteca Nacional din Madrid, ms. 2 498 si rns. 2 131 si laBiblioteca Universitatii din Valencia, ms. 887. Au fost editate de Pascual de Gayangos inMemorial Histórico Espanol, tomo XII, Madrid, 1860; José Maria de Cosio, op. cit., pp. 249-484si de Henry Ettinghausen, Comentarios del desenganaado de si mismo. Vida del mismo autor,Madrid, 1982.

16 A. Pippidi, art. cit., p. 182.17 S. Rawson Gardiner, Letters Relating to the Mission of Sir Thomas Roe to Gustavus

Adolphus. 1629-1630, Camden Miscellany, VII, 1875, pp. 3, 10-11, apud A. Pippidi, art. cit.,p. 184.

si

i.

www.dacoromanica.ro

5 Un cilldtor spaniol in Transilvania 197

cunoqtea faptul cà astfel de proiecte existau, probabil, din abundenta i ca eleincludeau, ca un factor hotarator al reuqitei lor, participarea tarilor romane, iarpe de alta parte, incluzand Transilvania gi Tam Romaneasca in proiectul sauimaginar, dar destinat a fi adus la cunWinta cititorilor spanioli, el venea sa con-firme rolul important pe care romanii 1-ar fi avut de jucat in orke astfel deproiect de coalitie antiotomana. Imaginatia lui Duque de Estrada nu este gratuita

rupta total de realitate. Ea se bazeaza pe experienta unui militar de cariera §ieste intarita de cunWerea directa a spatiului romanesc gi a realitatilor politice §imilitare de aici. In acest sens putem spune ca Duque de Estrada, prin actiunilesale qi prin memoriile pe care ni le-au lasat, a contribuit, atat cat i-au permisputerile qi imprejurki1e, la mai buna cunoaqtere a tarilor romane i a poporuluiroman nu numai in Spania, ci i in alte tki din apusul continentului nostru. Darsà lasam cuvantul mercenarului scriitor spaniol.

A los tres meses que estaba en Padua vino un embajador del Principe deTransilvania, selior de gran parte de Hungria, el mayor potentado de Europa, atratar negocios con la republica, y hallindose en estos ejercicios nuestros,porque pos6 en nuestra casa, dijo: Si Su Alteza Serenisima de mi Principetuviera un hombre como éste, se llamara feliz". Fueme dicho y que me queriallevar consigo; pero no sabiendo en qué forma, no me guise mover. Partióse yyo quedé con mi monsieur (...).

Al cabo de cuato meses de esta amistad y seis de Padua, tonic!) el emba-jador, replicando a la repliblica dark cincuenta personas, las que pidiesen a titu-lo de hacerse cat6lico, y comisi6n particular pam mi. Fuéronle concedidas, vinoa Padua, y aunque puse muchas dificultades, todas me las allan6. Pedi de partidoquinientos escudos cada afio, sustentarme caballo, hacerme el plato a mi y a doscriados, creyendo no me lo darian; pero me fue concedido sin genero de replica,y si pedia mil era lo mismo. Trajome el titulo de gentilhombre de su camara ymaestro de ceremonias y lenguas (...).

Prepar6se una nave y partimos a los 22 de noviembre (...). Llegamos a lacorte y asistencia del Principe, llamada de los antiguos y latinos Alba Julia, entudesco Vaisembur, que es lo mismo, himgaros Colosbar, y comimmenteBelgrado. Llegamos, siendo justos dos meses que nos partimos de Venecia (...).

Era el Principe temido y amado, justo en su gobierno, defensa de susvasallos, liberal y piadoso; perdonaba facilmente sus injurias, pero no los delitoshechos contra la justicia; y porque aqui viene a pelo el decir su nacimiento yvida, hare digresiOn a mis sucesos.

En cuanto a las partes personales era el Principe de gran estatura, pero conextremo bien proporcionado de cuerpo, particularmente de pie y piema, igil ydispuesto, gran& cabeza y cara, frente espaciosa y lisa, ojos grandes, rasgados yseveros cuando apacible, y crueles enojado; cejas arqueadas y fecundas, bocagrande, labios belfos, dientes ralos y grandes, barba entrecana y grande, ancho

§i

www.dacoromanica.ro

198 Eugen Denize 6

de pecho y espalda, ceiiido de cintura, aspecto severo y grandioso, perfectohombre de a caballo, gran danzador a su modo, afable en la mesa, gracioso en laconversación, grave en las audiencias y resuelto en los consejos. Su nombre eraBeth len Gabor, que quiere decir Gabriel de Beth len (...). Este descendia de unode los cuatro capitanes que vinieron de Scitia a poblar a esta parte, y poblaronuna provincia que llamaron Stulia y hoy se llama Sivelia, en medio deTransilvania, que hoy es toda de catOlicos, si bien de senores que poseen en estecondado algunas tierras; porque el titulo de Conde lo tiene el Principe en ella,pues nació el referido Principe de un Baron de dos castillos malparados, maspobre que rico, y dos lugares y villas pequeiias. Fue soldado en Hungria con trescaballos a su costa, y por su valor le hizo su Principe capitan de caballos contrael Turco. El tiempo de las treguas quiso emplearlo en ver algunas provincias;pas6 a Germania y Flandes, y, dando vuelta, vio el estado veneciano y algo de laItalia. LlegO a tener gran credito con su Principe, el cual le envie) contra elPrincipe de Valaquia, al cual venció muchas veces y redujo a tributario. CasOeste senor con la mas hermosa dama del reino, rica y principal; fue enviado porsus grandes partes por embajador al Gran Turco, adnode asisti6 algunos aimsmuy estimado, asi de el como de su Principe, por su prudencia y consejo (...).

El negocio era que si se fiase del Emperador, como no se fiaba, me queriaenviar a Espana por embajador, y que queriendole ayudar el Católico Rey, teniaconfianza de poner el pie en Constantinopla, quitandosela al Turco, el cual noera el que le favoreci6 para ser Principe, sino su sucesor, con el cual se habia Ile-vado muy mal por sus tiranias. La forma y modo era ésta: debia prometer al Reyde Espana el Emperador entrar con su ejercito por Hungria, la cual fácilmenteganaria, pues no le podia venir socorro de Constantinopla ni otra parte, opo-niendosela el Principe a la entrada con cuarenta mil caballos, de modo que,tomados los pasos y metidos en medio, viviendo, como viven, descuidados,facilisimamente eran pasados a cuchillo, y juntos estos dos ejercitos, con todoslos pactos que el Emperador quisiese, hallaban el paso para Constantinopla fran-co, que le daba el Principe de Valaquia, confederado de nuestro. Principe, injuri-ado y maltratado del Gran Turco, con grandes extorsiones, y ayudaba con veintemil caballos, con que llegaba nuestro ejercito a cien mil hombres, y siendo con-tigua a Constantinopla, era muy ficil. La cual se hallaba en grandes disensionesentre los Virreyes y bajOes, dividios en bandos, y los espahies y genizaros, malpagados y tiranizados, todos amotinados. Los cristianos libres y los sujetosseimpre los teniamos seguros a cualquier motivo, que son una gran cantidad, ypor librarse de aquel tirano yugo harian lo posible. La Grecia no ye la hora desacudir esta sujeciOn, pues muchas veces han pedido socorro y armas a nuestroRey para librarse de la tirania turquesca, de que soy testigo. Por esta debia entrarla Cat (Mica Mejestad con su ejercito, divirtiéndole las fuerzas, y que los vene-cianos, con su poderosa armada, cobrasen lo que les toca de Dalmacia y Croa-cia, que para este efecto era venido este buen embajador (...). Paso adelante el

www.dacoromanica.ro

7 Un cAlAtor spaniol in Transilvania 199

Princioe, diciendo tenia convocados los tartaros, cuyos embajadores pocos diasantes eran venidos, porque entrasen por el Mar Nero, en tanto que Po Ionia leshacia guerra por Rusia, y el de Persia, enemigo capital del Turco, por su partecontinuase la guerra; y que, aseguarda esta liga, no le faltaba mas de la del Reyy Emperador, que la fiaba de mi industria, tomando a su cargo el entrar enConstantinopla el Emperador y coronarse, como el Rey de Esparia, de la gran Grecia;venecianos, de lo que les tocaba de Dalmacia y Croacia; contentandoso el poreste trabajo hacerse serior de lo que el Turco poseia en Hungria y ser feudatariojurado del Emperador sin las parias de quince mil sequies que da el Turco (...)".

(Biblioteca Nacional din Madrid, ms. 2 498, f. 432 r.-432 v., 433 v.-434 r,436 v. *i 441 r.-444 v.)

TRADUCERE

Dupa trei luni de gedere la Padova a venit un ambasador" al principeluiTransilvaniei, stapan al unei mari parti din Ungaria, cel mai mare potentat alEuropei, sa trateze afaceri cu Republica° qi, aflandu-se la exercitiile noastre",pentru ca s-a oprit in casa noastra, a spus: Daca Alteta Sa Serenisima Principe lemeu ar avea un om ca acesta, ar fi fericit". Mi-a spus *i ca dorea sä mai ia cu el;dar pentru ca nu Siam in ce forma, nu am dorit sä plec. S-a dus qi eu am ramascu prietenul meu (...)21.

Dupa ce au trecut patru luni de prietenie gi sase petrecute la Padova,ambasadorul s-a intors, solicitand Republicii sa-i dea cincizeci de persoane, pecare le cerea sub cuvant ca dorea sa devina catolic22, gi avand o invitatie specialapentru mine. Cererile i-au fost indeplinite, a venit la Padova, qi, cu toate ea amcreat mari dificultati, le-a indepartat pe toate. Am cerut de la inceput cinci sutede scuzi pe an, intretinere pentru mine, pentru doi slujitori *i pentru calul meu,crezand ca nu-mi vor fi acordate; dar totul a fost acceptat nr5 nici un fel de discu-tie qi daca a* fi cerut o mie (de scuzi n.n.) ar fi fost acelaS lucru. Mi-a acordattitlul de gentilom al casei sale qi pe acela de maestru de ceremonii *i de limbi (...).

S-a pregatit o nava *i am plecat la 22 noiembrie (...)23. Am ajuns la curtea*i in anturajul principelui, numita de antici *i de latini Alba Iu lia, in germanaWeissenburg, care este acelasi lucru, pentru unguri Kolosvar (Cluj, confuzie aautorului n.n.) *i numita obipuit Belgrad. Am ajuns exact la douà luni de laplecarea noastra din Venetia (...)24.

18 Este vorba, probabil, de Petru Beth len, nepotul principelui.19 Venetia.20 Duque de Estrada tines lectii de muzicA si dans ca sA poatA tr.& la Padova.21 Fiul ducelui de Prueli y Contarini, care era elevul ski.22 Principele Gabriel Bethlen.23 1627.24 22 ianuarie 1628. www.dacoromanica.ro

200 Eugen Denize 8

Principe le era temut *i iubit, drept in guvernarea so, ap5rAtor al vasalilors5i, om deschis *i milos; ierta cu u*urinta injuriile aduse propriei persoahe, darnu *i delictele comise impotriva dreplatii *i deoarece aici trebuie -spuse catevacuvinte despre originea *i viata sa voi face o digresiune de la propriile mele in-tamplgri.

In ceea ce prive*te aspectul fizic, principele era de statufa inalt5, dar cu uncorp foarte bine proportionat, mai ales picioarele, era puternic *i indemanatic,avea capul *i fata mari, fruntea latA *i netedk ochii mari, p5trunz5tori *i severiand era calm *i cruzi and era supgrat; sprancenele erau arcuite *i stufoase,gura mare, buzele azute, dintii mari qi rari, barba inspicat5 *i mare, pieptul *ispatele late, aspect sever qi grandios, un om perfect pentru alarie, mare dansa-tor in felul s5u, afabil la mask placut in conversatie, cu o atitudine grav5 in tim-pul audientelor *i hotarat in timpul discutiilor din consilii. Numele sAu eraBethlen Gabor, ceea ce vrea &A insemne Gabriel de Bethlen (...). Acestadescindea din unul din cei patru apitani care au venit din Scitia s5 populezeaceast5 parte *i au populat o provincie pe care au numit-o Stulia *i care azi senume*te Sivelia25, in mijlocul Transilvaniei, locuit5 numai de catolici, precum *ide nobili care posed5 in acest comitat cateva pamanturi; principele posedA titlulde conte in aceast5 provincie deoarece el s-a nAscut aici ca fiu al unui baron ceavea doul castele pAr5ginite *i dou5 locuri qi sate midi, mai mult sArac decatbogat. A fost soldat in Ungaria unde a intretinut pe socoteala sa trei cai *i,datorit5 vitejiei sale, principele 1-a numit apitan de cavalerie impotriva turcilor.Perioadele de armistitiu a dorit s5 le foloseascA pentru a c515tori, a strAb5tutGermania *i Flandra dup5 care, pe drumul de intoarcere, a vizitat statul venetian*i o parte din Italia. A ajuns 55 se bucure de mare incredere din partea princi-pelui s5u, care 1-a trimis impotriva principelui Valahiei26, pe care 1-a invins demulte ori *i 1-a redus la situatia de tributar. S-a c5s5torit acest senior cu cea maifrumoasA femeie din tark bogat5 qi de rang inalt; datorit5 calit5tilor sale a fosttrimis ca ambasador la Poartk unde a petrecut cativa ani inconjurat de mult5stimA atat de sultan cat *i de principele s5u, pentru prudenta *i sfaturile sale (...).

Problema era a dacA ar fi avut incredere in imp5rat27 a*a cum nu eracazul, ar fi dorit28 55 m5 trimit5 in Spania ca ambasador qi cA, sperand s'Aprimeasa ajutorul Regelui Catolic, era convins a va putea sA pun5 piciorul inConstantinopol *i s5-1 cucereasa de la turd, al aror sultan nu era acela care 1-aajutat s'a devin5 principe29, ci urma*ul s5u30, cu care se afla in relatii foarte rele

23 Teritoriul locuit de secui in Transilvania.26 Radu $erban (1602-1611).22 Ferdinand II (1619-1537).23 Gabriel Bethlen." Ahmed I (1603-1617).30 Murad IV (1623-1640).

www.dacoromanica.ro

9 Un ctilaor spaniol in Transilvania 201

datorith tiraniei sale. Forma §i modul de realizare ale acestui proiect erau urm5-toarele: imparatul trebuia sä promith regelui Spaniei ca va ataca cu armata sa inUngaria, pe care ar putea s5 o cucereasca cu u§urinta, deoarece trupele turce0ide aici nu ar fi primit ajutoare nici de la Constantinopol, nici din aka' parte, pen-tru ca principele le-ar fi oprit intrarea cu patruzeci de mii de calareti, astfel incat,cu trecatorile faiate i tiaind a§a cum traiesc, lipsiti de toate, ar fi fost infranti cuuwrinta; dupa aceea, cele dou5 armate unite, cu toate acordurile pe care impà-ratul le-ar fi dorit, ar fi aviit trecerea libera spre Constantinopol, trecere pe carear fi asigurat-o principele Valahiei31, aliat cu principele nostru, amenintat gi mal-tratat de sultan cu mari nedreptati, care ar fi venit cu dou5zeci de mii de calketi,astfel incat armata noastr5 ar fi ajuns la o suth de mii de oameni i, find inapropierea Constantinopolului, i-ar fi u§or sa-1 cucereasc5. Imperiul otomantrece printr-o perioada de disensiuni i rivalithti intre viziri qi pa§ale, care erauimpartiti in mai multe factiuni, precum i intre spahii i ieniceri, prost pl5titi qitiranizati 0 cu totii thsculati. Cre0inii, atat cei liberi, cat i cei supu0, care suntin mare numar, vor face tot ce le va sta in putinth pentru a scapa de jugul tur-cesc. Grecia vede deja apropiindu-se ora scuturarii acestui jug i ea a cerut demulte ori ajutorul militar al regelui nostru32 pentru a se elibera de tirania tur-ceasca, fapt pentru care eu pot depune marturie. Pe aici ar trebui s5 patrund5Majestatea Sa Catolic5 cu armatele, pentru a atrage cat mai multe forte inamice,iar venetienii, cu puternica lor flota, ar putea sa cucereasc5 ceea ce ii intereseaz5in Dalmatia §i Croatia, acesta find gi scopul pentru care ambasadorul lor a venitla aceasth curte. in continuare principele mi-a spus cà i-a convocat §i pe amba-sadorii tatari, care sosisera cu putine zile inainte, pentru ca ace§tia sä-i atace peturci la Marea Neagra, in timp ce Po Ionia le facea razboi in Rusia, iar Persia,dupnana foarte important5 a turcilor, s5-0 continue r5zboiul impotriva lor; amai spus ca, realizath aceasth lig5, imparatul ar putea intra in Constantinopol §i,la fel ca regele Spaniei, s5-0 puna pe cap coroana Greciei Mari, venetienii arputea lua ceea ce-i intereseaz5 din Dalmatia §i Croatia, iar el insu0 &à devinast5panul acelor parti pe care turcii le cuceriser5 in Ungaria i s5 depun5 jurämantde fidelitate fat5 de imparat fara a mai pl5ti cei cincisprezece mii de techini pecare-i dà turcilor (...).

31 Alexandra Ilia4 in a doua sa domnie (1627-1629).32 Regele Spaniei, Filip 1V (1621-1665).

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

DOMENIUL BOIERESC AL LUI SERBAN CANTACUZINO(strategii de constituire, implicatli politice)

MARIANA LAZAR

Abordarea problematicii proprietatii feudale se dovedeVe esentiala pentrusurprinderea transformarilor ce se produc in interiorul societatii medievaleromaneSi in secolul al XVII-lea, etapa de debut a procesului de modernizare atarilor romanet.

Intr-o societate agrara, a§a cum era cea medievala romaneasca, dimensi-unea proprietatii conferea posesorului o anumità pozitie socialà, posibilitateaimplicarii in viata politica i detinerea unui rol deosebit in conducerea statului.

Pornind de la aceste observatii, se impune cu prioritate studierea mariiproprietati funciare.

1. CONSIDERATII GENERALE

Inch de la sfarOtul secolului al XVI-lea, in structura proprietatii din tarileromane sunt remarcate modificari importante, cu efecte de lunga durata, in sen-sul concentrarii moOilor in mari domenii funciare apartinand unui numar res-trans de familii boiereSi qi al accentuarii procesului de saracire a micilor propri-etari rurali, avand drept consecinta crqterea numarului taranilor liberi farapamant, ca qi al celor dependenti2. in aceeaqi ordine de idei, se inregistreaza oaccelerare a stratificarii sociale, rezultat al diferentei de avere intre membrii co-munitatilor rurale, cei cu putere economica marindu-qi proprietatile pe seamacelor saraciti3.

La baza acestor transformari structurale s-au aflat, in primul rand, feno-mene economice, precum largirea pietei interne, extinderea relatiflor comercialecu exteriorul, tarile romane devenind totodata unul dintre principalii furnizori degrane ai Imperiului Otoman; in acest context, in dorinta de a obtine beneficii

I RAzvan Theodorescu, Civilizatia romiinilor intre medieval fi modern. Orizontul imaginii(1550-1800), Bucuresti, 1987, 2 volume. Andrei Pippidi, Hommes et idges du Sud-Est européen al'aube de l'age moderne, Bucuresti Paris, 1980.

2 C. Filitti, Proprietatea sohdui in Principatele Române kind la 1864, in Opere alese,Bucuresti, 1985, p. 286.

3 P. P. Panaitescu, Obflea gircineascif in Tara Romiineascci ,si Moldova. Oriinduirea feu-dalei, Bucuresti, 1964, p. 236-238.

Studii si materiale de istorie medie", voL XV, p. 203-213, 1997

1.

www.dacoromanica.ro

204 Mariana Lazar 2

deosebite, marii proprietari i§i intensified' actiunea de acaparare a cat mai mul-tor brate de munce. Diverse proceduri au contribuit la materializarea apesteitendinte, pada la mult discutata legare de glie" a lui Mihai Viteazue. frisk roluldeterminant in geneza acestor modificari 1-a detinut cre§terea fiscalitatii, asoci-ata transformarii darii in produse in dare in bani, in conditiile accentuarii domi-natiei Portii Otomane, intratk de altfel, intr-o criza de s1ructura6. Necesitatea dea dispune de sume cat mai mari de bani pentru cumpararea tronului, pentrumentinerea lui §i indepartarea celorlalti pretendenti, determina domnia sä im-punä populatiei plata a numeroase dari7. Povara fiscalitatii a fost, deci, una din-tre principalele cauze ale saracirii micilor proprietari rurali; incapabili de a facefata multiplelor cerinte fmanciare, unii dintre ei i§i vand proprietatile §i se vandca rumani, pierzandu-§i libertatea.

Beneficiarii principali ai acestor situatii sunt marii boieri care, prin diferitemodalitati, reu§esc sà intre in proprietatea unor parti de sate sau chiar a unor sateintregi. Din aceasta perspectivk analiza constituirii marilor domenii boiere§ti §imanastire§ti permite surprinderea proceselor ce se produc in interiorul proprietatiifeudale, cu implicaii asupra societatii in totalitatea sa. Pornind de la asemeneaconsideratii, am abordat problematica domeniului feudal al lui Serban Cantacu-zino, unul dintre principalii proprietari din a doua jumatate a secolului al XVII-lea,detinator al unor importante dregatorii, devenit domn al Tarii Romane§ti.

2. CONSTITUIREA DOMENIULUI BOIERESCAL LUI SERBAN CANTACUZINO

Demersul nostru §tiintific a fost facilitat de existenta unui inventar alaverii sale boiere§ti, redactat de logofatul Stoica Ludescu in decembrie 1680,din porunca domnului, pe baza actelor de vanzare §i a intaririlor domne§ti8.

4 Ibidem, p. 250-251. Pentru intensificarea activitii comerciale vezi: Lia Lehr, ComertulTeirii Romcinesti Moldovei in a doua jumiitate a secolului XVI si prima jumcitate a secoluluiXVII, in SMIM, IV, 1960, p. 223-306.

5 Despre legatura" lui Mihai Viteazul vezi: C. Giurescu, Vechimea rumilniei in TaraRomcineascti legertura lui Mihai Yiteazul, in vol. Studii de istorie sociala Bucurqti, 1943, p.9-124; P. P. Panaitescu, Dreptul de streimutare al Iciranilor in Pile române (pfinci la mijloculsecolului al XVII-lea), in SMIM, I, 1956, p. 93-10; C. C. Giurescu, Area:manful" sau legeitu-ra" lui Mihai Viteazul, in A.U.B., Istorie, 1970, nr. 1, p. 53-81; Florin Constantiniu, Reactialara'nimiifali de legitura lui Mihai Yiteazul: o ipotezci, in Revista de istorie", 1986, nr. 3, p.249-257.

6 Nicolae Beldiceanu, La crise monetaire ottomane au XVI-eme siecle et son influence surles Principautes Roumaines, in Sudiist-Forschungen", XVI (1957), p. 70-86.

7 I. C. Filitti, op. cit., p. 278-236.8 Biblioteca Academiei Romane, A 3 192. Acest document a stat la baza a douA Gh.

Potra, Averea lui $erban Cantacuzino intemeierea mands1irii Cotroceni, in Revista istoriciromand", torn IV (1934), fasc. 1-4, p. 300-306; G. Georgescu-BuzAu, Mociile lui SerbanCantacuzino, in Studii. RevistA de istorie", tom 22/1969, nr. 2, p. 297-303.

.,si

ti

studihpi

www.dacoromanica.ro

3 Domeniul lui $erban Cantacuzino 205

Prima parte a acestui catastif prezina achiziii1e funciare acute de Serban Can-tacuzino in calitate de boier, iar cea de-a doua se refera la daniile are princi-pala sa ctitorie manastirea Cotroceni. Datele oferite sunt destul de sumare qi nupermit o analiza detaliata a contextului achizitiei unora dintre moqii, in conditi-ile in care qi majoritatea actelor originale referitoare la aceste tranzactii audisparut.

Constituirea domeniului boieresc al lui Serban Cantacuzino a fost rezulta-tul unui proces de acumulare derulat de-a lungul mai multor decenii, cu anumiteperioade de intensitate corespunzatoare manifestarii preponderentei Cantacuzi-nilor in viata politica a T5rii Romanqti. Land in considerare aceasa obser-vatie, am procedat la realizarea unei corespondente intre functia detinua deSerban Cantacuzino i numarul achizitiilor acute in perioada respective (vezianexa 1). S-a constatat astfel el cele mai numeroase achizitii le-a acut in cali-tate de al doilea logoat (1660ian. 1664), in timpul primei domnii a lui GrigoreGhica, etapa ce corespunde lansarii sale defmitive in viata politica (26-30 ani).Aceasa domnie marcheazi i debutul unui conflict intre principalele partideboierqti (Balenii i Cantacuzinii) pentru obtinerea controlului puterii in statw,prin uciderea postelnicului C. Cantacuzino de catre domn la indemnul partideiadverse11. Manifestanduli de pe acum personalitatea distincta, Serban Cantacu-zino atrage invidia celorlalti este contextul in care va fi insemnat la nas capretendent la tron12. Veridice sau nu, acuzatiile ce i s-au adus demonstrau cadeja se conturasera unele dintre idealurile sale politice, cu imp1icaii i asupratendintelor de evolutie a propriului domeniu.

intr-un secol de criza a statului feudal, caracterizat prin accentuarea insta-biitAtii gi intensiflcarea luptei intre gruparile boierqti pentru controlulputerii13, pe langa prestigiul pe care-1 conferea o mare proprietate, veniturileobtinute din exploatarea ei permiteau detinatorului implicarea in dirijarea jocu-lui politic, sustinerea unui domn favorabil sau chiar ocuparea tronului. Aceasta afost, probabil, una dintre ratiunile care 1-au determinat pe Serban Cantacuzino sacontinue achizitionarea altor proprietati. Marirea domeniului san funciar a fost opreocupare constana, manifestaa in timpul domniilor lui Radu Leon (cand adetinut functiile de mare postelnic i mare spatar) qi a lui Antonie voda din

9 Pentru dregAtoriile ocupate de $erban Cantacuzino, vezi Nicolae Stoicescu, Dictionar almarilor dregdtori din Tara Ronuineasa si Moldova. Secolele XIV-XVII, Bucuresti, 1971,p. 138-139.

10 Eugen StAnescu, Studiu introductiv la Cronicari munteni, Bucuresti, 1961, vol. I,p. XXVI.

11 Istoriia Tdrii Runainefti de and au desalecat pravoslavnicii cre.,stini (LetopisetulCantacuzinesc), !n Cronicari munteni, vol. I, p. 143.

12 Radu Popescu, Istoriile domnilor TJni Rum-we'd, in Cronicari munteni, vol. I, p. 395.13 Eugen StAnescu, op. cit.

domniei

www.dacoromanica.ro

206 Mariana Lazar 4

Pope qti (cand a ocupat dregatoria de mare spatar)14; aceasta etapa corewundemaximei influente a Cantacuzinilor in viata politica a farii Romane 0i, Serbandevenind capul familiei in urma mortii fratelui sail, Draghici (1667)15. La in-cheierea domniei lui Antonie voda, domeniul sat' boieresc era deja constituit;din perioada ulterioara, pana la ocuparea tronului, nu mai dispunem de nici oinformatie privind vreo achizitie funciara (doar o reinfarire a unui sat cumparatanterior). 0 explicatie posibila a acestei situatii ne este oferitA de contextul poli-tic in care au evoluat actiunile Cantacuzinilor. Reugind sa se salveze prin fuga lareintoarcerea lui Grigore Ghica pe tronul tarii, Serban Cantacuzino iqi utilizeazaabilitatea qi banii in scopul obtinerii sprijinului unor importanti functionariotomani pentru eliberarea fratilor sal, inchigi din porunca domnului 0 impu0 laplata unor mari sume de bani16. In aceasta perioada, in lipsa, doua dintre satelesale infra in proprietatea unor adversari politici. Neagoe Sacuianul, care-ivanduse anterior° satul Barbdtesti (Teleorman), incearca sa-1 rascumpere de lasotia lui Serban, Maria. Refuzat de aceasta, o convinge pe Elina, mama sa, careavand nevoie de bani pentru a plati datoriile fata de domn, accepta suma ras-cumpararii18. Satul va fi inapoiat in urma judecatii lui Gheorghe Duca, nouldomn; este afirmata aici o conceptie clara asupra dreptului individual de propri-etate, strict delimitat in raport cu cel al familiei: Elina Cantacuzino nu aveadreptul sa vancla o proprietate a fiului sau, pentru Ca ...Serban vel logofat (acumparat) cu bani din casa lui gi din agonisita lui..."19. Satul Pietrile (V1aFa) iirevenea ca mo0enire din domeniul tatalui &Au". Vandut de Elina, din acelea0ratiuni fiind casa dumnealor la nevoie qi fratii... la inchisoare"21 luiRadu Nasturel (de la care-1 cumparase sotul sau)22, va fi rascumparat de SerbanCantacuzino dui:4 ocuparea tronului tarii23.

Aceasta este, in linii mari, evolutia domeniului sau in perioada anterioarapreluarii domniei. In continuare se impun cAteva consideratii asupra proprietatiisale. hi comparatie cu alte mari proprietati ale timpului, componenta principalaa domeniului au reprezentat-o achizitiile sale personale gi nu mo0ile de mo0e-nine. Din marele domeniu funciar al postelnicului Constantin Cantacuzino iirevenea o parte din moqii, conform catastifului de impartire a averii intre cei

14 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 138-139.13 Letopiseful Cantacuzinesc, p. 190-191.16 lbidem, p. 197-198.17 Arh. St. Buc., Manuscrise, 690, f. 135 v., copie."Ibidem, f. 136v-137.19 lbidem, f. 137v-138.20 Biblioteca Academiei Romane, A 3191.21 Arh. St. Buc., Mdmistirea Cotroceni, II1/8.22 Ibidem, 11113.

23 Ibidem, III110.

www.dacoromanica.ro

5 Domeniul lui Serban Cantacuzino 207

sase fii, realizat5 de Elina postelniceasa in 1667 (42 de sate si mosii, stapanite indev51m5sie cu fratii sai)24 (vezi anexa 2). Evolutia ulterioar5 a evenimentelor incare au fost implicati Cantacuzinii (ale c5rei repere le-am prezentat mai sus), nedeterming s5 consider5m Ca Elina a continuat &Ali st5p5neasc5 propriet5tilepada' la moarte (t 1687), thstimp in care se va modifica si statutul lui erban,devenit domn25. Pe baza informatiilor din catastif si din documentele referitoarela mosiile sale, am realizat o evaluare numerica a domeniului s5u funciar:31 sate, parti de sate sau mosii (dintre care 3 achizitionate ca postelnic, 13 ca aldoilea logont, 4 ca mare postelnic si 10 ca mare spatar; in ceea ce privestemosia Lacul Tátarului, nu detinem informatii asupra datei cumpararii), 3 vii(de mari dimensiuni in Dealul Pitestilor, la Sarata Buz 5u, CazanestiPrahova), vaduri de moara in apa Buzaului, numeroase salase de tigani sipravalii in Bucuresti.

Din analiza documentelor, am sutprins aplicarea anumitor strategii in con-stituirea acestei importante propriefati. Modalitatea principal5 de dobandire amosiilor a fost cumpArarea (24 de sate si mosii din cele 31). Lor li s-au adaugatdiverse danii (4 la num5r): Orboie.,sti Prahova, de la Sava Odagiul, jum5tatedin Bdclepil Mehedinti, dar de nunta de la mausa sa Anca, sotia lui NicolaeP51rascu, fiul lui Mihai Viteazul (cealalfa jum5tate ii revenea ca mostenire de lamama sa), Harteyti Muscel, danie a jupinesei Despa, pentru ea o au cautatsi o au miluit si o au izbavit den multe nevoi"26; o singur5 danie domneasc5 1-aavut drept beneficiar un codru de loc din susul Bucurestilor" (de la RaduLeon)27. Aceste propriet5ti au fost completate cu satele de zestre ale celor dou5sotii; de la Elina, fiica lui Stroe Leurdeanu, provin satele Fata Olt, Cacaleti

Romanati si o vie la Huma, iar de la Maria, fiica lui Ghetea clucer, satulBetejani Romanati. Dispunem astfel de o informatie important5 referitoare laprima sa c5satorie, cea cu Elina Leurdeanu, contractata de $erban când erapostelnic (functie detinuta sub Mihnea al III-lea, 1656-1658)28. Elucidareamodalit5tii si a momentului in care s-a destramat acest mariaj (la 1663 era dejac5satorit cu fiica lui Ghetea clucer), ar explica prezeno in proprietatea luiSerban, la 1680, a satelor Elinei, stiut find ca, in caz de divort, sotia isi reluazestrea; nu excludem nici posibilitatea ca ea s5 fi murit. S-ar pune, astfel, intr-o

24 Biblioteca Academiei Romane, A 3 191.25 Pentru analiza detaliata a problematicii mostenirii domeniului postelnicului Constantin

Cantacuzino vezi: Mariana Lazar, Domeniul feudal cantacuzin in opfiunile testamentare ale ElineiCantacuzino, in vol. Colocviul National de Istorie septembrie 1995, Muzeul NationalCotroceni, 1996, p. 24-34.

28 Biblioteca Academiei Romane, A 3 192.27 Arh. St. Buc., Matistirea Cotroceni, XXVII/1.28 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 138.

www.dacoromanica.ro

208 Mariana LazAr 6

noun lumina raporturile dintre Cantacuzini i Stroe Leurdeanu, ca urmare auneltirilor acestuia find ucis postelnicul C. Cantacuzino (decembrie 1663).

Domeniul lui Serban Cantacuzino se inscrie in liniile generale de evolutiea marii proprietati feudale din acest secol, caracterizata, in principal, prin proce-sul de comasare a mosiilor pe anumite zone geograficem. Analizand repartizareateritoriala a satelor, s-a observat existenta unei politici de achizitii, avand dreptscop concentrarea mosiilor in anumite regiuni, pentru o exploatare cat mai efi-cienta a bor. 0 mare parte dintre aceste mosii se situa in Prahova, fieful familieiCantacuzino, avand cateva puncte de concentrare dispuse de-a lungul drumuluicomercial ce ducea spre Transilvania: pe valea Cricovului Dragiinesti, cen-trul culla sale boieresti, Orbii31, Cretenii, Bárse.,ctii sau Cornul, TeitulestiOrboiesti, insumand o suprafata considerabila, dupa cum reiese si din nivelulridicat al sumei cu care au fost achizitionate (numai pentru primele trei a platit728 unghi); ele sunt completate, tot in Prahova, de Cocoritstii Caplii §iFrancesti, toate dobandite cand era al doilea logofat, urinate de Pietrosani (camare postelnic) i Ciupenta32 (ca mare spatar).

0 noun regiune era reprezentata de judetele alaturate, Ramnicu SaratBuzau: satul Bold, masurfind impreuna cu mosia ,Fchiopeni 2 637 stanjeni,Jilistea cu mosia alaturata Togoesti, viile de la Seirata (peste 60 de pogoane)vadurile de moara din apa Buzaului, care-i aduceau venituri deosebite. Cea de-atreia zona de concentrare se situa in judetul vecin, Ialomita satul Piarsica33,impreuna cu sase parti de mosie i mosia alaturatà Burducila, insumand 3 269stinjeni. El era continuat de judetele Ilfov cu patru sate (Floresti, Stoenesti,Grozdvefti, Cotroceni34 achizitionate ca mare postelnic si mare spatar),Romanati cu trei (Cacaleti, Betejani de zestre, cumparata ca aldoilea logofat); cite o singura proprietate detinea in Teleorman (Barbiltestz), Olt(Fata35) §i Mehedinti

" Letopiselul Cantacuzinesc, p. 143: Aceastà cAsAtorie nu este atestatä nici de MihaiCantacuzino, Genealogia Cantacuzinilor, ed. Nicolae Iorga, Bucuresti, 1902, nici de N. Stoicescu,op. cit., unde $erban apare crisatorit doar cu Maria a lui Ghetea clucer. Din ultima carte dedicatrtacestei familii, Jean Michel Cantacuzène, Mille ans dans les Balkans. Chroniques des Canta-cuzine dans la tourmente des siècles, Paris, 1992, p. 155; 439, reiese crt $erban a fost casAtorit dedowl ori, insA numele fiicei lui Leurdeanu este Maria (Mfg a indica sursa de informatie); in ceea ceo priveste pe a doua sotie, ea ar fi fiica lui Ghencea Rustea informatie eronata, din docunaenteleconsultate de noi reiesind cl era flies lui Ghetea clucer.

" I. C. Filitti, op. cit., p. 283-284.31 IntArirea domneascA a satului Daganesti,'Arh. St. Buc., Doc. 1st., CCXCII/1; pentru

satul Orbi, ibidem, CXCII/2.32 Arh. St. Buc., Suluri, I, 111 act din 1760 prin care nepotul lui $erban Cantacuzino

vinde acest sat.33 Idem, Doc. 1st., CCCLXVI11/1, hotArnicia acestui sat.34 Idem, Manitstirea Cotroceni, 1126 in 1671 este cumparatit prima parte a satului

Cotroceni; celelalte vor fi achizitionate in 1679, ibidem, 1/27 si 1680, ibidem, 1/39.35 Actul prin care Stroe Leurdeanu cumpara satul Fata, pe care-I va da zestre fiicei sale:

Arh. St. Buc., Doc. 1st., XL111/81, (1646).

si

(Báclesul).

ai

si

Siliatioara

www.dacoromanica.ro

7 Domeniul lui $erban Cantacuzino 209

0 remarc5 se impune in acest context: pentru ali cOmpleta o proprietate,$erban Cantacuzino recurge la schimburi de mo0i cu alti proprietari. Cunoa.-tern trei astfel de schimburi (douà in favoarea ctitoriei sale, m5nastirea Cotro-ceni), toate realizate cu manàstiri: manastirii Radu vocra ii da pentru un codru deloc de la Lupqti (Bucureqti) o mo0e de 1 000 de stanjeni la Lacul Tatarului(Ialomita)36; mariastirii Sf. Sava pentru un codru de loc de la Groz5ve§tii de Josii cedeaz5 pr5v5lii in Bucurqti37, iar m5nastirii lui Cernica vornicul pentru oparte din rnoqia satului Florqti (Ilfov) ii d5 un vad de moar5 la Muete§ti (Pra-hova), unde-i construieste i moara find aceast5 man5stire skac5 i lipsit5"38.Avantaje din aceste schimburi au avut ambele Orli.

Din studierea documentelor, s-a constatat c5, pe lang5 dimensiuniledeosebit de mart propriet5tile lui $erban se situau in regiuni fertile, de-a lungulunor c5i comerciale, lang5 b5lti sau pe malul unor ape, unde-0 construiesternori, care-i aduceau beneficii importante.

Analizand structura social5 a vanthrilor, am remarcat cä marea lor majori-tate o reprezentau boierii mari §i mici (Stroe Leurdeanu, fost mare vornic, boie-rii Rudeni, Negoita V5carescu sp5tar, Cernica vomicul, sotia lui Radu Dudesculogocat, Stoica Ludescu logofat, Neagoe Säcuianul mare ban, diferiti postelnici,logofeti, c5pitani), redus find num5rul vanzkorilor din randul micilor proprie-tari. in aceasta epoc5 de accelerare a procesului de rumanire a caranilor liberi,curios este faptul ea $erban nu a cumparat cleat un singur sat de la proprietariilui, care se vand cu totul, rumanindu-se: Piarsica (Ialomita). in prima domnie alui Grigore Ghica, c5zut-au de la Dumnezeu asupra acestei tari foamete foartemare,,, iar megieqii din Piarsica de mare lips5 §i nevoie... s-au vandut ei sin-guri rumani, fie§tecare pre capul lui i pre feciorii lui §i pre partea lui de mo-qie"39. Probabil c5 la baza unora dintre vanzarile de sate a stat aceasta situatiegrea, de safacie cauzat5 de foamete, de fazboaie sau de diferite epidemii. Dinpacate, informatia sumara din rezumatele actelor de vanzare, aflate in catastif,nu ne permite stabilirea cazurilor de vanzari care au avut la baz5 o asemeneasituatie.

Neresemnati de pierderea propriefatii qi a liberfatii, unii incearc5 Si se r5s-cumpere din rumanie. In timpul dornniei lui Mihnea al III-lea, rumanii dinBetejani, sat domnesc, imprumut5 de la Ghetea clucer 3 000 taleri pentru a sefascumpara de eatre domnie"; nereuOnd s5 inapoieze banii, singurii ei, de alor bunavoie s-au vandut lui rumani"4° era o tentativ5 quat5, ca multe altelein epoc5.

36 Idem, Miliastirea Cotroceni, 1137.37 Idem, Manuscrise, nr. 693, f. 10v.38 Idem, Doc. 1st., CCCLXXXV/21.39 Biblioteca Academiei Romane, A 3 192.40 Arh. St. Buc., Doc. 1st., XLIV/90, copie.

www.dacoromanica.ro

210 Mariana Lazilr 8

0 caracteristica esentiala a proprietatilor achizitionate de erban Cantacu-zino este aceea ca dispuneau de un numar insemnat de rumani (exemplificamprin cazul satului Sili§tioara, care poseda peste 100 de rumani, capi de fami-lie41); tendinta aceasta de a dobandi sate cu multi rumani era generati de nevoiatot mai presanta de brate de munca pe care o resimtea domeniul feudal, antrenatacum in productia yentru piatA. De altfel, sumele importante pe care le vehi-culeaza $erban Cantacuzino Inca de la inceputul carierei sale, atunci cand achi-zitioneaza cele mai numeroase proprietati, ne determina sa consideram ca labaza veniturilor sale a stat nu numai exploatarea domeniului sàu boieresc, ciimplicarea in activitati cu un caracter comercial (concludent este faptul ca secasatorise cu flica unui fost mare negustor din Nicopole, ajuns boier). 0 expli-catie in plus ar fi data de plasarea unora dintre proprietatile sale de-a lungul dru-mului comercial spre Transilvania.

Dimensiunea insemnata a domeniului &au, ca §i o valorificare eficienta, auoferit lui erban Cantacuzino importante sume de bani care i-au sustinut ambiti-oasele planuri politice. Dispunand de ele, rew§te sa-i cumpere pe cei mai influ-enti dregatori otomani, care 1-au sprijinit in disputele cu adversarii politici i 1-auajutat sa obtina tronul Tarii Romaneti (1678) punctul maxim al ascensiuniisale politice42. Experienta anterioara ii demonstrase ca, in conditiile accentuariiinstabilitatii vieii politice §i a luptei pentru putere, detinerea unei averi impor-tante conferea domnului o anumita libertate in luarea deciziilor de politicainterna §i Ii permitea sustinerea unei politici extenie active. Concludent fusesecazul lui Mihai Viteazul; dintre boierii care au ajuns domni, el a achizitionat celmai mare numar de propriefati in perioada anterioara ocuparii tronului fariiRomane§ti (44 sate, dintre care 4 de zestre)43. Lor Li s-au adAugat cele cumparateca domn, in timpul domniei sale domeniul domnesc atingand dimensiunea ceamai mare. Veniturile obtinute din valorificarea acestor imense proprietati i-aupermis, pentru o perioada, sustinerea luptei antiotomane i o anumita indepen-denta in raporturile cu boierii.

Analizand comparativ datele pe care le-am avut la dispozitie, am con-cluzionat ca, dintre boierii care au ajuns domni, dupa Mihai Viteazul, erbanCantacuzino a achizitionat cele mai multe propriefati in timpul boieriei (31).Domenii importante detineau la urcarea pe tronul Orli §i Radu erban buni-cul sau" qi Constantin Brfincoveanu nepotul sAu45, dar componenta lor majo-ritara o reprezentau mo§iile de motenire (ca boieri, primul achizitionase

41 Biblioteca Acaderniei Romfine, A 3 192.42 Radu Popescu, op. cit., p. 444-445.43 I. Donat, Satele lui Mihai Viteazul, in SMIM, vol. IV, 1960, p. 465-506." Constantin Rezachevici, Domeniul boieresc al lui Radu Serban, in Studii", torn

23/1970, nr. 3, p. 469-493.43 Iolanda Tighiliu, Domeniul lui Constantin Brâncoveanu, in vol. Constantin Branco-

veanu, coord. Paul Cernovodeanu, Florin Constantiniu, Bucuresti, 1989, p. 74-94.

qi

www.dacoromanica.ro

9 Domeniul lui $erban Cantacuzino 211

2 sate, cel de-al doilea 13). Din aceastA comparatie s-a desprins i o nou5 idee:in timp ce Mihai Viteazul a cump5rat cele mai multe sate de la micii proprietarirurali, pe unii rumanindu-i cu sila, majoritatea celor care i-au vandut lui $er-ban au fost boieri, man i mici, ceea ce demonstreaz5 o anumit5 corectitudine inactiunea sa. De altfel, nu cunoastem, pan5 in prezent, nici un caz in care vanzA-torul sa solicite retrocedarea proprietatii, pentru c5 ar fi vAndut in urma presiuniilui $erban Cantacuzino; o asemenea solicitare ar fi fost posibil5 tinind cont defaptul ca in perioada analizatA au existat si domni defavorabili Cantacuzmilor,care ar fi raspuns afirmativ unei asemenea cereri.

in conchizie, demersul nostru stiintific a vizat constituirea si evolutia dome-niului feudal al lui $erban Cantacuzino in etapa premerg5toare urcarii pe tron,surprinzand modalitatea in care dimensiunea deosebita a proprietatii i-a facilitatascensiunea politica. De altfel, din parcurgerea istoriei acestei perioade, s-a re-marcat faptul ca cele mai insemnate domnii din epocâ (Mihai Viteazul, Radu$erban, Matei Basarab, $erban Cantacuzino, Constantin Brfincoveanu) au fostale unor proprietari importanti, care si-au utilizat resursele fmanciare rezultatedin exploatarea" domeniilor personale in sustinerea planurilor lor politice siculturale.

Obtinerea domniei de c5tre $erban Cantacuzino a constituit punctul limit5al analizei noastre i pentru c5, in perioada ulterioara, politica sa de achizitii vaevolua pe alte coordonate. Avem in vedere numai faptul c5 majoritatea propri-et5tilor cumparate in primii ani de domnie vor fi donate ctitoriei sale mans&stirea Cotroceni47. Insä abordarea si aprofundarea acestor probleme vor constituiobiectul unor cercet5ri viitoare.

ANEXA NR. 1

PROPRIETATILE ACHIZITIONATEDE $ERBAN CANTACUZINO IN TIMPUL BOIERIEI

A. POSTELNIC (1656 octombrie 10 1658 iulie 25)1.Fata, j. Olt zestre de la Elena Leurdeanu.2. Cacaleti, j. Romanati Idem.3. Huma, Dealul Pitestilor, vii Idem.4. DrAgAnesti pe Cricov, j. Prahova cumparat.

B. AL DOILEA LOGOFAT R(1659-1660) 1664, ianuarie]5. Orbii, j. Prahova cunaparat.6. Cretenii, j. Prahova cumparat.7. Harsesti pe Cricov (sau Cornul), j. Prahova cumparat.8. TEttulesti, j. Prahova cumparat.9. Orboiesti (langrt Tatulesti), j. Prahova danie de la Sava Odagiul.

10. Cocorastii Caplii, j. Prahova cumparat.11. Francesti (in sus de Cocorasti), j. Prahova cumparat.

46 I. Donat, op. cit., p. 471.47 Arh. St. Buc., Manuscrise, nr. 693.www.dacoromanica.ro

212 Mariana Jair 10

12. Piarsica (cu moii1e Piarsica, Mierlari, Bordosani, Posmagul, Piatra, Pietricesti), j. Ialomita -cumparat de la tar. anii liberi, dintre care o parte se vand ca rumani.

13. Burducila (in josul Piarsicai), j. lalomita - cumparat.14. Silistioara, j. Romanati - cumparat.15. Betejani, j. Romanati - zestre de la Maria, fiica lui Ghetea clucer.16. Baclesul, j. Mehedinti - dar de nunta de la matusa sa Anca, sotia lui Nicolae Patrascu.17. Cazanesti, j. Prahova.- vii donate de tatal sau, postelnicul C. Cantacuzino.18. Hums, j. Muscel - vii cumparate.19. Vaduri de moara in apa Buzaului cumparate.20. Mosie in hotarul PizdarCai, j. Buzau - cumparata.

C. MARE POSTELNIC (1665 februarie 9 - 1667 septembrie 21)21. Pitrosani, j. Prabova - cumparat.22. Floresti, j. Ilfov - cumparat.23. Bold, j. Ramnicu Sarat - cumparat.24. Sarata, j. Buzau - vii cumparate.25. Vad de moara in apa Bulaului cumparat.26. Codru de loc din su.sul Bucurestilor" - dame de la Radu Leon voievod.

D. MARE SPATAR (1668 ianuarie 31 1672 ianuarie 5)27. Ciupenta, j. Prahova - cumparat.28. Stoienesti pe Pasarea, j. Ilfov - o parte cumparat, o parte danie.29. Grozavesti (jumatate de sat cu mori in apa Dambovitei), j. Ilfov cumparat.30. Barbatesti, j. Teleonnan - cumparat.31. $chiopeni (ling. Bold), j. Ramnicu Sarat - cumparat.32. Jilistea (sau Lamba), j. Ramnicu Sarat cumparat.33. Togoesti (in jos de Jilistea), j. Ramnicu Sarat - cumparat.34. Cotroceni, j. Ilfov - o parte, cumparat.35. Heresti, j. Ilfov - cumparat.36. Hartesti, j. Muscel - danie de la jupaneasa Despa.37. Pravalii in Bucuresti.

ANEXA NR. 2

PROPRIETATILE MOSTENITE DE $ERBAN CANTACUZINO(conform catastifului din 1667 septembrie 1, de impartire a averii postelnicului C. Cantacuzino)

JUDETNr. DENUMIREA PROPRIETATII COPROPRIETAR CU:crt. Sec. XVII0 1 2 3

1. Breaza (jumatate) Prahova Matei2. Poiana (jumatate) Prahova Matei3. Slane pe sesul Prahovei Prahova Draghici, Constantin,

Mihai, Matei, Iordache(toti 6)

4. BaltMi (vie) Prahova5. Via din Dealul Cazanestilor Prahova6 Dobreni (tot) Ilfov Mihai, Matei

www.dacoromanica.ro

11 Domeniul lui $erban Cantacuzino 213

0 1 2 3

7. Varavti (tot) Ilfov Mihai, Matei8. Vladimirevti (jumatate) Ilfov Mihai, Matei9. Pietrile (o parte, vii) Vlavca Matei

10. Pietrovani (tot) Teleorman Draghici11. Cacanaul (tot) (cu vii, balta) Teleorman Draghici12. Ivanetul (sat, helevteu, vii) Olt Draghici13. Voivodeasa Olt Draghici14. Rachitelele (movie) Argev Draghici15. Cocul (movie) Argev Draghici16. Stelanevti - 6 delnite de vii Argev Draghici17 . Bertegi Ialomita singur18. Gurguiati (movie) Ramnicu Sarat toll 619. Cascioare (movie) Rfinmicu Sarat toti 620. Scrofeni (movie) Ramnicu Sarat toti 621. avoaiele (movie) Ramnicu Sarat toli 622. Nivcoteni (movie) Ramnicu Sarat top 623. SApajeni (movie) Ramnicu Sarat toti 624. Chiliani (movie) Ramnicu Sarat toti 625. Dalbanul (movie) Ramnicu Sarat toti 626. Pecineaga (movie) Ramnicu Sarat toti 627. Caprevti (tot satul) Buzau top 628. Dudevti (tot satul) Buzau toti 629. Ruvet pe Calmatui (jumatate) Buzau toti 630. Cioravti (movie) Buzau toti 631. Caldarevti (movie) Buzau

Buzautoti 6

32. Largul (movie) toti 633. Opititi (movie) Buzau toti 634. Fututi (movie) Buzau toti 635. Stoienevti din camp (movie) Buzau toti 636. Vaduri de moarA in apa Buzaului Buzau toll 637. Sarata (din jumatate de sat 3 parti)- vie Buzau Constantin, Mihai,

Matei, Iordache38. Bezdead (jumatate) Dambovila toti 639. Runcul de pe Jalev (satul, vii) God toll 640. Dobrita (movie) Gorj toll 641. Baltivoara (movie) God toil 642. Bacleful (tot satul) Mehedinti singur43. Targovivte (loc de casA) Dambovita toll 6

4.C,l'attat3

VO g2'

22F.Fri

it:+t

63r8%z.,2">;,ac.?:7;4ii

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

MAXIMILIAN FRANZ VON HABSBURG:JURNAL DE CALATORIE PRIN BANAT (1777)

COSTIN FENESAN

Arhiducele Maximilian (Max) Franz von Habsburg' a fost acela dintrenumerosii copii ai imparatesei Maria Tereza, de care mama sa era legat5 afectivin mod cu totul deosebit si de a cArui educatie si cariera s-a ingrijit cu stiruinta.Nascut la Viena, la 8 decembrie 1756, Maximilian Franz a fost h5r5zit initialcarierei militare ji, in strans5 leg5tur5 cu aceasta, dregatoriei de palatin alUngariei. Preg5tirea militarà a tan5rului vfastar imperial numit in 1769 coad-jutor al marelui maestru al Ordinului teutonic, demnitate aflata in randul mem-brilor familiei imperiale s-a dovedit insä fata1 5 pentru Max Franz. in timpulfazboiului de succesiune la tronul Bavariei (1778) el a suferit un accident, care apus cap5t carierei sale in randurile armatei2. Drept urmare, imp5rateasa-mam5i-a ales fiului ei favorit un destin in lumea ecleziasticä. Dupa laborioase sta.-danii, Maria Tereza a reusit sa obtin5 alegerea tanärului arhiduce ca episcopcoadjutor de Köln si Miinster (1779-1780)3, iar mai apoi ca arhiepiscop si prin-cipe-elector de Köln (1784). in aceasta calitate din urma, Max Franz a fostnevoit s5 se refugieze la Viena din fata trupelor revolutionare franceze, elincetand din viat5 in capitala Imperiului habsburgic la 27 iulie 1801.

Asa cum am amintit, Max Franz fusese pregatit pan5 la accidentul din1778 pentru asumarea unei viitoare responsabi1it5ti militare, insotit5 cum eraadesea cazul in Imperiu si de o insarcinare pe planul administratiei civile.Realizarea acestei educatii complexe in arta armelor si cea a stiintelor politico-administrative a urmat, la sugestia imp5r5tesei-mame, calea pe care se formasefratele cel mai mare, imp5ratu1 Iosif al II-lea. Efectuarea unei c515torii de docu-

I Cea mai buna biografie a arhiducelui Maximilian Franz se datoreve lui M. Braubach,Maria Theresias jiingster Sohn. Max Franz, letzter Kurfirst von Kóln und Fiirstbischof vonMinster, ed. a II-a, Viena, Miinchen, 1961. Vezi marturiile de afectiune ale impArkesei-mamepentru fiul ei cel mai mic a§a cum este reflectatit in corespondenta de familie publicata de A. v.Arneth, Briefe der Kaiserin Maria Theresia an ihre Kinder und Freunde, vol. 2, Viena, 1881,p. 99, 250, 317.

2 D. Beales, Joseph II, vol. I, Cambridge University Press, Cambridge, London, New York,New Rochelle, Melbourne, Sydney, 1987, p. 429.

3 Vezi in acest seas W. Baum, Die Wahl des Erzherzogs Maximilian Franz zum Koadjutordes Kurstifies IColn und des Fiirstbistums Miinster (1779/1780), in Mitteilungen des Instituts ffirösterreichische Geschichtsforschung", vol. LXXXI (1973), p. 139 i urin.

Studii §i materiale de istorie medic", vol. XV, p. 215-233, 1997

www.dacoromanica.ro

216 Cost in Fene5an 2

mentare in diferite tari de coroana ale Imperiului sau in afara acestuia soco-tite un mijloc direct de cunoa§tere a realitatilor, precum i de stimulare a simtu-lui de observatie §i a capacilatii de luare a deciziilor a fost §i in cazul arhi-ducelui Maximilian obiectul preocuparilor personale ale imparätesei-mame qiale fratelui celui mai mare. Instructiunile elaborate in acest sens de Maria Tereza§i de Iosif al 11-lea4 sunt cat se poate de elocvente. Unicul vostru scop In timpulcalatorfilor este sa observati totul, sa va faceti insemnari, sa c4tigati afectiuneaqi increderea publicului prin afabilitatea, blandetea qi politetea voastra, fara avoi nicidecum sä straluciti sau sä amuzati prin vorbele voastre. Pentru aceastasarcina sunteti prea tanar. Ascultati i observati, caci este o mare placere §i unmare ca§tig", Ii aminteVe Maria Tereza fiului ei adolescent in aprilie 17745.Tanarului arhiduce ii este infatiqat5 in repetate randuri pilda vrednica de urmat afratelui su Iosif, un entuziast adept al calatoriilor de documentare i inspectie:Oboseala calatoriei este un fleac fata de toate cfite sunt pe lume. Imitati-1 inaceasta privinta pe imparat, care este admirabil din acest punct de vedere. El nuse suparä cu nimic pe oamenii sai, nu le cere nimic §i le da timpul necesar latoate, dar are un spirit de ordine care t.lureaza totul i, cum 4i face totul singur,n-are nevoie de nimeni."6 Sau, cu alt prilej: Din lista imparatului (referitoare laproiectul de instructiune al lui Iosif al II-lea din 22 iulie 1775 n.n.) ai vazutceea ce se urmareVe in aceste ocazii (calatoriile n.n.). Atept sa-mi spunetivoi-inqiva (deoarece nu puteti face ca imparatul) ceea ce aveti de gaud sä faceti.Este cu atat mai necesar sä va stabiliti asupra tuturor lucrurilor, cu cat aceastaprima calatorie (referire la cälatoria prin Germania, Tarile de Jos i Planta din1775-1776 n.n.) este punctul de pornire pentru toate celelalte i, daca yetiramane militar, ele se vor inmulti desigur in fiecare an..." Pentru a disciplina

4 Instructiunea Mariei Tereza din aprilie 1774 (cu intregirile din 25 aprilie 1774 5i 20aprilie 1775) datA lui Max Franz in vederea cAlatoriei in German'a, Mile de Jos 5i Franta (cf. A.v.Arneth, op. cit., vol. 2, p. 317 5i urm.); Proiectul instructiunilor de cAlatorie pentru Max Franzelaborate de Iosif al II-lea la 22 iulie 1775 i supus spre aprobare Mariei Tereza (cf. A.v. Arne)),Maria Theresia und Joseph II. Ihre Correspondenz sammt Briefen Joseph's an seinen BruderLeopold, vol. 2, Viena, 1867, p. 72 gi urm.); Reflectiile din 18 aprilie 1776 ale impariltesei cuprivire la cariera i educatia arhiducelui Maximilian (cf. A.v. Arneth, Brieft, vol. 2, p. 345 51 urm.)

5 A. v. Arneth, Briefe, vol. 2, p. 334: Votre unique but dans vos voyages doit etre de toutobserver, de faire vos notes, de gaper raffection et la confiance du public par votre affabilité,douceur et politesse, sans vouloir aucunement briller ou amuser par vos discours. Vous etes tropjeune pour cette tAche; écoutez et observez, il y a un grand plaisir et avantage."

6 Ibidem, p. 342: La fatigue du voyage n'est pas une bagatelle a regard de tout le monde.Imitez A ce sujet l'empereur, qui est admirable en ce point. II ne s'impatiente de rien vis-A-vis desses gens, n'exige rien d'eu.x et leur donne le temps necessaire A tout, mais il a un esprit d'ordre quifacilite tout et, comme il se fait tout lui-méme, il n'a besoin de personne."

7 Ibidem, p. 345-346: Vous aurez vu par la liste de l'empereur ce que lui donne dans cesoccasions. J'attends que vous me dites vous-meme (ne pouvant faire comme l'empereur) ce quevous comptez faire. 11 est d'autant plus nécessaire de vous fixer en tout, ce premier voyage faisantplanche pour tous les autres et, si vous restez au militaire, ils pourront bien se multiplier tous les ans."

www.dacoromanica.ro

3 Un jumal de cAlAtorie prin Banat (1777) 217

comoditatea spiritual5 a tanarului ei flu in aprilie 1776 Maria Tereza ii cereachiar s5-0 inving5 lenea sau mai degrab5 lipsa de vlag5"8 imp5rateasa-mama i-a pretins tinerea unui jurnal de ealatorie, ingrijindu-se s5-1 instruiasc5in aceasta privinta: Veti tine jurnalul cal5toriilor voastre potrivit cu formularulanexat, in conformitate cu ideea remarcabil5 a imp5ratului (Iosif al II-lean.n.). Trebuie s5 va sttaduiti s5 ca§tigati de pe urma c5I5toriilor voastre, care nusunt gandite pentru a face s5 treac5 timpul, ci pentru a v5 forme9. i, in. conti-nuare: Veti incepe, deci, s5 va faceti reflectiile asupra a tot ceea ce yeti vedea qile yeti Weme, voi-in§ivg, pe hartie. Acesta nu este numai un jurnal; pe acelayeti putea dicta lui Weingarten (consilierul aulic Adam von Weingarten, secre-taml arhiducelui Max n.n.) pentru a vä obi§nui cu aa ceva. Acesta este unpunct necesar, dar voi và yeti face reflectiile asupra tarilor §i a produselor lor, alocuitorilor, a religiei lor, a moravurilor bor. Veti face comparatie intre diferitelestate i popoarem. intr-un alt loc, Maria Tereza face o deosebire §i mai netaintre jurnalul pe care tanarul ei fiu avea posibilitatea s5-1 dicteze secretarului skiInca in timpul c515toriei i memoriul, mult mai complex, pe care avea s5-1redacteze dup5 revenirea la Viena: imi yeti face un jumal al c515toriei voastre,dar un pic mai metodic. Aveti timpul sà" v5 luati note §i sa le redactati apoi aici.Va trebui sa folositi fiecare zi pentru a aSerne §i dicta remarcile voastre atat inprivinta serviciului cat §i a reflectiilor voastre personale; cele din domeniul mili-tariei le yeti prezenta imp5ratului, celelalte mie. Nu-mi fac grij5, ca voi g5si aicidoar tiri despre baluri sau dineuri, ci i reflectiile voastre despre tari, despreoameni, despre ceea ce yeti gasi voi-inqiva vrednic de observat. V-am pus s5 tre-ceti prin destule tari, pentru a v5 face o idee despre diferite guvernari. Acum tre-buie sA intreprindeti c5I5toriile cugetand, pentru a deveni capabil s5 faceti unbine i pentru a fi folositor statului i qefului familiei (imperiale n.n.)"11.

8 lbidem, p. 347: surmonter la paresse ou plutik Weichlichkeit".9 lbidem, p. 337: Vous tiendrez le journal de vos voyages selon le formulaire ci-joint, con-

forme A la belle idee de l'empereur. 11 faut que vous tachiez de tirer profit de vos voyages, qui nesont pas imagines pour tuer le temps, mais pour vous former."

I° Ibidem, p. 341-342: Vous com.mencerez donc a faire vos réflexions sur tout ce quevous verrez et vous les coucherez vous-meme par &M. Ce n'est pas seulement un journal; pourcelui-ci vous pourriez le dicter a Weingarten, pour vous y accoutumer. C'est un point nécéssaire,mais vous ferez vos réflexions sur le pays et leurs produits, les habitants, leur religion, leursmoeurs. Vous ferez des comparaisons entre les différents états et peuples."

II Ibi dem, p. 347: Vous me ferez un journal de vote voyage, mais un peu plus raisonné.Vous avez le temps de faire vos notes et les rédiger apres ici. Que chaque jour soit employe acoucher et dicter vos remarques, tant sur le service que sur vos réflexions particuliéres; celle dumilitaire, vous les présenterez a l'empereur, les autres a moi. Je ne me souci pas d'y trouver desbals ou diners seuls, mais vos réflexions sur les pays, sur les gens, stir ce que vous trouverez vous-meme digne d'observation. Je vous ai fait parcourir bien des pays pour vous donner une idée desdifferents gouvemements. A cette heure ii faut faire vos voyages en réfléchissant et pour vous ren-dre capable a faire du bien et A Etre utile a l'état et au chef de la famille."

ai

ii

www.dacoromanica.ro

218 Costin Fenesan 4

Cu aceste inv5taminte in gand i con§tient de faptul Ca reprezenta Casaimperia15, aa cum ii ceruse mama sa12, arhiducele Maximilian a pornit dinViena la 17 aprilie 1777, cu intentia declarat5 de a cunoa§te indeosebi minelefortificatiile din Ungaria, Slavonia i Banat°. in cursul c515toriei tanarul arhi-duce a fost insotit de §ambelanul qi preceptorul s5u, contele Hardegg, precumde generalii Clerfayt i Browne. Pada' a ajunge in Banat, Max Franz i tovar4iisai de calatorie au strabatut Ungaria (comitatul Moson, Gyor, Komarom, Eszter-gom, Buda, Szekesfehervar, comitatele To Ina qi Baranya) i Slavonia orientalà(Petrovaradin §i Novi Sad). Apoi, la 9 mai 1777, a fost trecut5 Tisa, itinerariulprin Banat find urmatorul: 9 mai Titel, Perlez, Leopoldova, Idvor, Sakulja,Opovo, Sefkerin, Glogonj, Jabuka, Panciova; 10 mai Panciova, Star6evo,Omoljica, Brestovac, Plogica, Kubin, Dubovac, Palanka, Biserica Albä; 11-12mai Biserica A1136 (cu un drum la Moldova Nona.); 13 mai Biserica Alba,Sasca, Bozovici; 14 mai Bozovici, Valea Almajului, Craina banaleana,Mehadia; 15 mai Mehadia, Jupalnic, Orpva Veche, Tufari, Mehadia; 16 mai

Mehadia, Cornea, Teregova, Slatina Timiului, Caransebe; 17 maiCaransebq, Lugoj, Tim4oara; 18-19-20 mai Timi§oara, 21 mai Timi-para, Comloul Mare, Mokrin, Kanjiza, Szeged; 22 mai Szeged, Zenta,Szeged; 23 mai Szeged, Sz8reg, Sannicolau Mare, Periam, Fenlac, Arad;24-25 mai Arad. Dup5 opriri la Oradea (27-28 mai), Carei (29 mai) i SatuMare (30 mai), arhiducele Maximilian §i suita sa au trecut prin Hust, Ungvar §iBratislava, revenind la Viena la i 9 iunie 1777.

Pe timpul celor dou5 sapt5mani petrecute in Banat, arhiducele Maximiliana fost insotit de generalul-comandant Zettwitz §i de colonelul Geneyne, coman-dantul Regimentului de Granit5 Germano-B5n5tean. n ceea ce prive§te rea-lit5ti1e din Banat, jurnalul de calatorie dictat de arhiducele Max Franz secretaru-lui sail von Weingarten este destul de modest. Chiar dac5 tanarul arhiduce s-astfaduit s5 calce cat mai vrednic pe urmele fratelui sau mai mare, Iosif, carevizitand pan5 atunci Banatul de lrei ori (1768, 1770, 1773) redactase jurnalede c515torie i memorii extrem de patrunzatoare prin simtul de observatie §iingenioase prin solutiile propuse, el nu a reuOt sà incropeascA deck un aide-memoire relativ sarac. Ce-i drept, toate informatiile sunt cu o singura excep-tie (intinderea teritorialä a Granitei Militare Romano-Banatene) corecte, dar

12 Ibidem, p. 338: Des le moment que vous quittez votre maison paternelle, vous en etespartout le representant. Tous le monde vous observera, ii faut done savoir jouer son role, qui esttout different de celui d'ici."

13 In anexa reproducem numai partea din jumal referitoare la calätoria prin Banat. AceastacAlaorie fusese plAnuità cu mai mult timp inainte, coincizand cu cea intreprinsa de Iosif al II-leain Franta (aprilieiulie 1777). La 3 aprilie 1777, Maria Tereza ii scria fiului ei arhiduceleFerdinand: Votre frere Maximilien fera aussi une toumée le 16 de ce mois pour Temeswar,Peterwardein et les Bergsadte; cela fera un voyage des trois mois.", cf. v. Arneth, Briefe, vol. 2,p. 78-79.

§i

§i

www.dacoromanica.ro

5 Un jurnal de calgtorie prin Banat (1777) 219

multe se rezuma la constatari de ordin general. Nu e insa mai putin adevarat ca,in pofida scurtei sale sederi in Banat, Max Franz a sesizat cu destul spirit depatrundere unele probleme de ordin general, a caror rezolvare preocupa atatautoritatile banatene cat si pe Iosif al II-lea insusi. Astfel, trecand prin cimpiajoasa a Tisei, Timisului si Begheiului, tanarul arhiduce a remarcat cu ingyijorareefectele inundatiilor produse datorita revarsarilor frecvente ale acestor Lauri. Cao solutie de remediere a acestei situatii, daunatoare atat agriculturii cat si.cailorde comunicatie, el a propus regularizarea cursului canalului Bega, masura carear fi contribuit nu numai la imbunatatirea navigatiei fluviale, ci si la desecareaMlaytinii Albe, continuand lucrarile efectuate de inginerul Maximilian Fremautin anii 1769-1771. Trecand prin zona miniera de la Sasca si Moldova Noua,Max Franz a remarcat exploatarea abuziva a padurilor, recomandand, in conse-cinta, masuri de protejare a fondului forestier. Tot in zona de munte a Banatului,tanarul arhiduce a fost impresionat neplacut de un fenomen a carui eradicareequase in pofida tuturor masurilor luate de autoritati lotria. Ceea ce singula-rizeaza insa constatarile lui Max Franz in aceasta privinta este precizarea de-adreptul surprinzatoare, ca cea mai mare parte a lotrilor n-ar fi provenit din ran-dul localnicilor, ci din Ardeal si Imperiul otoman. Sederea la Timisoara i-a inga-duit arhiducelui sa remarce, pe langa mult laudata masina hidraulica" (pompade apa pentru reteaua de alimentare a orasului cu apa potabila), realizata deinginerii Kostka si Steinlein in 1774, proiectul de amenajare a unei ecluze pen-tru vase in portul orasului de catre Tobias Gruber, directorul constructiilor sinavigatiei din Banat. Asemeni tuturor celor care au trecut prin Timisoara secolu-lui al XVIII-lea, si arhiducele Max Franz a deplans climatul deosebit de nesana-tos datorat mlastinilor din imprejurimi, care constituiau Irma, pe de alta parte, unavantaj pentru sporirea capacitatii de aparare a cetatii. La fel ca si fratele sauIosif al II-lea, arhiducele Maximilian a remarcat numarul extrem de mare (600)al detinutilor care isi ispaseau pedeapsa in cazematele Timisoarei. Cu acestprilej tanarul vlastar imperial a constatat cu o candoare datorata poate varsteisale fragede, ca acesti detinuti, desi prestau cele mai grele munci, se bucurautotusi de o sanatate mai buna dee& cea a locuitorilor orasului, explicand acestfenomen surprinzator cu o unda de nedezmintit cinism: O dovada, ca mancareaputina, miscarea multi si abtinerea de la hoinareala noptatica (o aluzie delocmagulitoare la moravurile timisorenilor n.n.) sunt cel mai bun mijloc pentru ate apara de frigurile de aici." in fme, se mai cuvin remarcate observatiile perti-nente ale lui Max Franz referitoare la caliatile militare ale fortificatiilor vizitatein Banat, precum si unele sugestii de imbunatatire a acestora. Cu acest prilej,tanarul arhiduce a confirmat o data mai mult constatarile facute la fata loculuide Iosif al II-lea, potrivit carora asezarea cetatii Aradului in imediata apropiere aTimisoarei i-ar diminua mult importanta defensiva.

www.dacoromanica.ro

220 Costin Fenesan 6

CalAtoria arhiducelui ata de iubit de augusta sa mam5, a fost urmarita cuinteres de Maria Tereza. La 21 mai 1777 suverana Ii scria plin5 de multmnireunui alt fiu, arhiducele Ferdinand, despre fratele s5u mai mic: Am, de aseme-nea, scrisori de la Maximilian din 14 (mai n.n.). Toat5 lumea este'cat se poatede s511AtoasA, iar el este l5udat mult; o noua mangaiere pentru mine. N-am inaceasta privinta decal o singur5 stire, dar am v5zut pe cel revenit de acolo, negruca un tigan; zice, cà i fratele voastru este la fel"14. Trecerea arhiducelui Maxi-milian prin Banat a fost remarcat5 si de lumea romaneasc5 a t5rii. Astfel, croni-carul Nicolae Stoica de Hateg, atat de atent cu tot ceea ce se intampla inapropietea sa, a tinut s5 consemneze in Cronica Banatalui evenimentul la care afost, cu mare probabilitate, martor ocular: Anul 1776, incepand oberlaitnantulSleghel, apoi capitan, baudirectoru, a zidi din jos de Mehadia o palanc5 mare,gr5din5, ing5urit5., ca dintr-insa cu canoane (tunuri n.n.) sá se poat5 ap5m,Erthertogu (arhiducele n.n ) print Maximilian aicea viind, o v6zu, mormintienemteasc5 o numirà. Asa iaste si sä cheam5 i ast5zi"15.

Nu ne este cunoscut pan5 in prezent faptul, dac5 arhiducele Maximilian,odata revenit la Viena, a redactat in urma trecerii sale prin Banat un memoriuc5tre imp5räteasa-mam5, asa cum o f5cuse in privinta celor constate in Ungariacu ocazia aceleiasi c5l5torii'6. Existenta acestui memoriu privind rea1it5ti1e dinBanat ne-ar ing5dui sà evalu5m in deplin5 cunostint5 de cauz5 atat capacitateatan5rului arhiduce de a sesiza problemele de maxim5 important:a' ale provincieicat si modul in care a inteles sà propun5 diferite cal de rezolvare ale acestora. Inorke caz, instruirea practic5 a arhiducelui Maximilian Franz in arta guvern5rii acontinuat cu aceeasi intensitate. In vara aceluiasi an 1777, el I-a insotit pe frateles5u Iosif al II-lea intr-o nou5 c51atorie prin mai multe garnizoane din Ungaria,acolo unde impar5teasa-mam5 ii h5fazise &à fie palatin".

ANEXA

fol. 577 r

JOURNAL

Meiner Reise durch Hungarn, Slavonien und das Banat

Da bey Gelegenheit der Abreise Sr. Majestat des Kaysers nach Frankreich, ich von beydenMajestaten die Erlaubnis, eine Reise nach den in Hungarn befmdlichen Festungen und

14 Ibidem, p. 85: De Maximilien j'ai aussi des lettres du 14; tout le monde est en bonnesante et on se loue beaucoup de lui; autre consolation pour moi. II n'y a qu'une voix la-dessus,mais j'ai vu revenir quelqu'un noir comme un Zigeuner; ii dit que votre frere est de meme."

15 Nicolae Stoica de Hateg, Cronica Banatului, ed. D. Mioc, ed. a 11-a, Timisoara, 1981,p. 219. Cimitirul nemtesc" este tocmai fortificatia amintitA de arhiducele Maximilian cu ocaziatrecerii prin Mebadia.

16 M. Braubach, op. cit., p. 41 si unn. Titlul memoriului este: Hungarien, wie ich es imFriijahr des 1777. Jahrs sah.

17 Ibidem, p. 45-46.www.dacoromanica.ro

7 Un jurnal de cAlAtorie prin Banat (1777) 221

Bergwerken zu machen, erhalten, auch dazu als Reise-Gefahrten G.raf Hardegg, die Genera-len Clerfayt und Browne erkieset waren, so geschah Donnerstags, den 17ten April Frfth, der Auf-bruch (...) (fol. 597 v) Freytags, den 9ten (Mai n.n.) liefien wir uns von den Tschaikisten vonTitel erstlich fiber die TheiB, (fol. 598 r) dann nach Perlaszvarosch auf dem Canal ffihren. Gleichfiber dem TheiB-Ufer fangt das Banat an, und war der sonstige Fahrtweg wegen 13berschwem-mung noch impracticable, dannenhero auch den zu krumm gehenden Canal in eine geradeRichtung zu bringen und langst selbigen eine sichere Fahrt und TrAppelweg zu machen der Antragist. Es wfirde dadurch zugleich auch eine ziemliche Streke Morast abgezapft, der sogenannteweille Morast aber, oberhalb der TheiB, wurde eine besondere Abzapfung erforderd, da dieSchiffe, so von Perlaszvarosch nach Temesvar gehen, auf selbigem den Winden sehr ausgeseztsind, welche sie öftermahlen in das Schilff stoBen, wo sie dann lange steken bleiben.

Perlaszvarosch ist ein ziemlich groBer Handelader und mit Raizen bevölkerter Ort, so vondem Illyrischen Regiment, wie noch mehr andere, der deutschen Ansiedlung abgetreten worden.Der im Banat commandirende General-Feld-Marschall-Lieutenant Zettwitz nebst dem ObristGeney, Chef der Ansiedlung, empfmgen uns allda, welche dann die ganze Banatische Reise bisTemesvar mitmachten.

Von Perlaszvarosch giengen wir (fol. 598 v) fiber Leopoldova, Idvor, Sakula, Oppova,Sefkerin, Glogon, Jabuka nach Pantschova. Diese Ortschaften der deutschen Graniz sind schonalle, bis auf die 2 ersten, eingerichtet und meist also gebaut, daB die eine Seite von Raizen, denalten Inwohnern, die andre Seite von deutschen Ansiedlem bebaut ist. Die Plaze in der Mine desOrts sind sehr groB. Auf selbigen stehen die catholischen und griechischen Kirchen, die Schul, derPfarrhof, die Officiers-Quartiers und die Hauptwacht, die, auf eine gewisse Entfertung von einan-der stehend, mit gemauerten Pfeilem und Planken abgesondert sind. Die deutschen Ansiedlerbestehen aus den halben Invaliden der Armee, so von dem Garnison-Regiment dahin gegebenwerden, und jedem wird ein eingerichtetes Haus mit 38 Joch Aker gegeben, welches er beyGelegenheit, so wie auch die weiB und braune Montirung, nach und nach abzahlt. Obzwar sieanjezt keine Dienste thun, so haben sie jedoch ihre Officiers, so gleichfalls aus den Halb-Invalidender Armee gezogen werden. Die Ortschaften sind in die ein- und ausspringende Winkel desMorasts, so die Donau, als die GrAnzscheidung zwischen (fol. 599 r) der Turkey macht, eingeth-eilt und jedes mit einer Wacht vom Garnison Regiment versehen. Der Grund ist sehr gut, und, woer bebaut ist, ergiebig.

Pantschova ist ein sehr betrachtlicher Ort und das Staabs-Quartier des deutschen Ansied-lungs-Regiments, von Raizen und Deutschen, auch einigen Tfirken handelshalber, bewohnt. Zumehrerer Erleichterung des Handels soll das Contumaz-Haus neu erbaut und wie alle ftbrigeGebdude von Ziegeln gut aufgeruhret werden. In der Caseme allda liegt eine Compagnie desGamison-Regiments, so die Tschardaken-Dienste in der Graniz versehen mul3. Wir hielten unsallda nur fiber Nacht auf und giengen,

Samstags, den lOten May fiber Starczova, HomoliMa und Prestovatz, wo man zwischenden 2 leztern Ortschaften jenseits der Donau den champ de bataille von Kroczka durch den Nebelentdeken konnte, fiber Ploschitz auf Kubin, dem lezten und ziemlich groBen Ort der deutschenAnsiedlung. Auch hier liegt eine Compagnie des Garnison-Regiments auf Tschardaken Wacht.Bey Kubin ist eine Anhöhe, die einzige so in diesem (fol. 599 v) flachen Land zu sehen ist, woeinmahl ein SchloB gestanden mid noch der Plaz schiksam zu einem Fort scheinet, da gegenfiberdesselben Semendria, ein mit alten Mauern mid Thihmen umschlossener turkischer Ort, liegt,links aber die groBe Insul Ostrova ist, wo der Prinz Eugen nach Belgrad passirt haben soll. AuB-erhalb Kubin passirten wir abermahl eine Römerschanze, so gleichfalls aus nichts als einemGraben besteht, der jezo zur Graniz-Scheidung zwischen der deutschen Ansieldung und demWallachisch-Illyrischen Regiment dienet. Gleich daran fangen die Sandhugels an, welche eineziemlich lange und sehr breite Streke unfruchtbar und ungleich aufgeworffenen Sandes sind,

www.dacoromanica.ro

222 Costin Fenesan 8

deren Ende bey Dubovatz, dem ersten Wallachillyrischen Regiments-Ort, zu schen ist. Von dan-nen fuhren wir auf Ujpalanka, ein Ort der ehemahls seiner Lage nach betrachtlich gewesen seynmuB, um aber aus nichts als einer gewesten Reiter-Caserne, so jezo zum Officiers-Quartier dienetund einigen armer Wallachen Hdusern bestehet. Links desselbem ist der Einfluff der Nera undfiber (fol. 600 r) derselben der Anfang des Clissurer Gebilrges. Rechts, jenseits der Donau, liegtdas takische Ort Rama. Ein groBer Be g zwinget allhier die Donau einen groBen Umlauf zumachen und eben an dem dadurch entst henden eingehenden Winkel liegt Ujpalanka, so vor seinereine kleine Insul mit einer Redoute und Tschardake hat. Jene kleine Insul hingegen, so vor demOrt Rama liegt, gehlirt den Turken. Von dannen auf Weil3kirchen geht der Weg in einem sehrangenehn en Thal fort, welches rechts von der Nera und dem Clissurer Gebilrg, links und geradevor mit Weinbergen begrlizt wird und am ruBe derselben liegt Weiskuchen, wo der Staabs-Ortdes Wallachisch Illyrischen Regiment de se Obrister Papilla ist Ansonsten ist noch eine groBeCaserne allda, wo nebst einer Compag 'e des Garnison-Regnaents, die Staabs-Partheyen,Verpflegs Amts Offici re, die Mappeurs, die Normal Schul und das Spital untergebracht sind.Die Hauptwacht wird allhier von den ge esten Compagnien der Illyrischen GrAnti besezt, derenLeute mit schwarcem L .d rwe k, in d r schwarz und hechtengrauen Hausmontur noch dienen(fol. 600 v) Sonn gs, d n 11 ten May, war vormittag der Gottesdienst und nachmittag ward das Ortbesehen, so mcist aus Deutschen und wenig Raizen, jedoch einen Theil Wallachen bestehet.

Montags, den 12ten, Frah, rinen wir die obere Clissura zu sehen bis Moldova, wohin zukommen man durch Wallachisch und Raizisch Poscheschena und bey Radimna vorbey kam. Vondem Berg, den wir passiren muBten und welcher sehr mit Wald bewachsen ist, sieht man jenseitsder Donau Takisch Gradistye und Poscheschena, bey welchem sich der Majdanbeger Bach in dieDonau ergieSt. Das Land jenseits ist meist unbebaut, diesseits aber sehr bearbeitet. Der Fahrtweggeht fiber den Berg und dann im Thal langst der Donau nur bis Moldova, in die Kupferbergwerke,weiters aber in die mittlere Clissura ist nunmehr, nach Aussage der Inwohner, weder mit Wagennoch Pferden durchzukommen, sondern bloBe FuB-Steige. Von Moldova kamen wir also wiedernach WeiBkirchen zurack und giengen den andern Tag filh, Dienstags, den 13ten, nach Szaszka,so 3 Stunden davon und schon in Gebiirgen liege Es sind allda groBe Kupferbergwerke, dahero istauch dieses Ort cameralisch. Von dnnnen ritten wir (fol. 601 r) fiber den sehr gahen SzaszkerBerg, dann iiber den Sztantschillovaer. Dieses ist zwar der Fahrtweg der Bergwerke, jedoch ist erso beschwerlich, daB, unerachtet der guten Witterung, unsere leere Wagen mit 10 und 12 Ochsenkaum hinauf kommen konnten. Der Weg gehet in einem wegen Nachbarschafft der BergwerkegroBtentheils schon ausgebauten Eichen- und Buchenwald immer fort. Auf dem Gipfel des Bergesist die Granze wo man wieder in das Militarische kommt und allda eine Wacht vom Garnisons-Regiment wegen der Rduber, die sich noch hie tmd da auf dem Weg blicken lassen, bermdlich.Dorten war auch che AblUsung, wo wir mit den frischen Pferden fiber den sogenannten Kayserwegbis nach Poschowitsch ritten. Ober solchem komint man wieder zum Beet des Nera Flusses midsofort in das Almascher Thal. Die Almasch ist ein groBes Thal, so aus 13 Ortschafften, deren diemeisten in denen Schluchten der Berge verborgen sind, bestehet. Sie haben nur soviel Feldbau alssie zur nothwendigen Unterhaltung brauchen tmd viel kleine aber dauerhafte Pferde. Sonst dientes allermeistens zu einem Wohnsitz der (fol. 601 v) Rauber, welche grUBtentheils aus Sieben-biirgen und der Turkey herilberzu kommen, weder durch die Streiffung gegen sie, noch durch diescharfest n Strafen, sich abhalten lassen, welchem and die zerstreuten Ortschaften sowohl als dieeinschicheg g legenen S alaschen vie! Unterschleiff geben mi:igen. Es wohnen zwar schon, alswie in der Krajna, d e zug theilten fficiers wad Unte -Officiers unter Amen, sie sind aber wederenrohrt, noch bewafnet. Zu Posch w sch ist eme schöne Caserne auf ein Bataillon erbaut, inwe ch r n ine Compagme vom e Gamison-R 'ment liegt mid welche auch uns zum

www.dacoromanica.ro

9 Un jurnal de calätorie prin Banat (1777) 223

Von Poschowitsch giengen wir Mittwochs, den l4ten, noch fiber verschiedene starkeBerge bis wir in das Thal der Krajna kamen, in welchem 9, den Almascher gleiche Ortschaften,sich befmden. Von dannen kamen wir nach Mehadia.

Mehadia ist durch die im lezten Krieg anno 1738 gcweste blutige Affaire bekanut. Es liegtsolches in einem sehr schmalen Thal, also dafi an theils Orten, jederseits der Stalk, nur ein HausPlaz hat. Dieses war ehemahls auf beeden Seiten mit 2 kleinen Forts gedekt, deren jenes, (fol. 602 r)so an die Bela Reka lag, das Defile bestrich und nach den Ruderibus gut casamatirt gewesen seynmuI3. Es ist auch daselbst eine Caserne, wo eine Compagnie des Garnison-Regiments liegt,auf3erhalb aber die ehemalige Contumaz, wo nun das Militar-Spital befmdlich. AuBer dem Ort undfiber die grof3e Briicke der Bela Reka ist, da die Friedens-Tractaten die Herstellung der Schanzeverhindern, ein Freythof angetragen, der mittelst eines Grabens nOthigenfalls gute Dienste leistenkönnte, wenn solcher beyderseits mit guten Redouten gedekt wird, da er durch seine Lage dasganze Thal enfilirt und bestreicht. Von Mehadia giengen wir des andern Tags, Donnerstags, den15ten, auf Schupanek, so auf 3 Stunden davon entfernt ist. Der Weg geht in dem Thal langst derBela Reka, welche auf eine Meile ohngefahr mit der Czerna zusammenflieSt, fort und sind sehrviele sogenannte Schliissel oder Defiles zu passiren. Die Berge sind beyderseits, so viel es dasTerrain zulaf3t, bebaut, auch sieht man noch die Oberbleibsel einer alten Wasserleitung, so dieTaken zur Zeit des Friedensschlusses, zur Gewinnung des Czerna-Flusses und der Bader,fruchtlos gemacht haben. Vor Toplitza wird das Thal in etwas geraumiger, auch war (fol. 602 v)alldort das Lager unserer Armee nach der Affaire von Mehadia, da sie Orschova befreyete. Nur istzu bewundern, wie die Armee ihre Bagage, Proviant, Munition, Artillerie, Fourage und Vivresdurch den einzigen Weg so vieler Defiles von Slatina, zehen Meilen weit, bekommen konnte. VonSchupanek ritten wir rechts, langst dem Zaun und Gehsteig der die trokene Granze formirt, vonder Anhöhe unserer Tschardaken Alt Orschova zu schen, so ein elender, kleiner, ganz offener Ortist, der den Tin-ken vermOg lezten Friedensschluss(es) auf dieser Seite der Donau einberaumtward. Die Contumaz, die gerad vor der Granze liegt, ist gut gebaut und geraumig. Nachst derContumaz liegt eine Compagnie des Garnison-Regiments in der sogenannten Hahner-Caseme,welche baufallig und sehr ungesund seyn soll. Von der Contumaz aus ritten wir auf den Alion-Berg, jenseits der Czerna, und zwar auf den Plaz wo das tOrkische Retrenchement zu Beschia-ung der Festung gestanden, dessen Spuren man annoch sehen kann. Von dannen sieht man die inder Mine der Donau eine Insul formirende Festung Orschova, gleichsam a plomb ein, und gleichtsolche wegen der Höhe einem Festungs-Modell. Diese Festung (fo/. 603 r) ist von uns gebaut undilberstand anno 1738 eine Belagerung der Tarken, wiewohl sie stark vom Alion-Berg beschossenward. Es scheint, data der allzugroBe Abfall den Schiissen die grOBte Kraft benommen babe, sodata die kayserliche Armee unter Anfiihrung des seeligen Kaysers Majestat als damahligen Her-zogs von Lothringen nach gliicklich erfochtenem Siege und aus ihrem Lager bey Comiaverjagten Tiirken, selbe zu befreyen bis in das Toplitzer Thal vorrilken konnte und selbige firdiesmahl befreyete. Es ist selbige eine Art von Quarée, so durchgehends casamatirt und mitcrenaux versehen, aber sehr klein, und nicht unterhalten ist. Jenseits des Flusses, zu Bedekung derStalk an den Berg appuyrt, ist das Fort Elisabeth, so ebenfalls zu Zeiten da es christlich warerbaut worden. Die Granze an der sogenannten trokenen Graniz geht auf der Heine der Abdachungdes Berges an und wird durch die auf Pfahlen ausgesezte kayserlichen Adler angezeigt. Von dan-nen soil noch ungefahr eine halbe Stund bis an den sogenannten Woditzer MUhl-Posten, so unserauf3erster ist, und von wannen der einzige Fuhr-Weg in die Wallachey gehen soli, seyn. Mankonnte aber zu Pferd von dieser Seite nicht dahin (fol. 603 v) gelangen, daher wir fiber Doffier,einen kayserlichen im Thal der Czerna liegenden OA, zuriick ritten und dann wieder nachMehadia zurilck fubren. Die Spate der Zeit erlaubte uns nicht die von dannen noch 1 1/2 Stundentfemte Bader zu sehen. Wir giengen demnach,

www.dacoromanica.ro

224 Costin FeneRn 10

Freytags, den 16ten, Fruh, ilber Cornia, Terregova, Slatina nach Karanschebesch, welchesdie einzige Post- und LandstraBe von Mchadia aus ist. Zu Cornia beritten wir das Schlathtfeld,welches man ganz genau ausnehmen konnte. Zwischen Terregova und Slatina mulman durch densogenannten Schlfissel gehen, welches ein sehr steiniges 1 1/2 Stund langes Defile ist, so an denmei ten Orten nur eines Wagen Brei e hat und langst der Temes fortgehet. Da die Rauber dieseGelegenheit sonst benutzen so sind allda drey Wachthau.ser des Garnison-Regiments langst demWeg jederzeit ausgestellt. Slatina ist der lezte Ort der Wallachisch-Illyrischen Militar-Granze undfangt sich dorten das cameralische Banat au. Links sind die Bergwerks-Gebarge, in welchen dasEsterhazysche dritte Bataillon zur Sicherheit gegen die Rauber commandirt mid in 21 Ortschaftenverlegt ist.

Zu Karanschebesch wohnten wir in der (fol. 604 r) Caserne, welche jener zu Poschowitschv8Ilig gleich ist und wo auf3er einer Compagnie des Garnison-Regiments das EsterhazyscheBataillons-Spital verlegt ist. Ober dies ist in Karanschebesch eine gute Cavalerie-Caserne, so aufeine Escadron gebaut und eben von dem Savoyeischen Regiment belegt war; d2nn auch die Spureneines ehemahligen Schlosses Kavran zu sehen, das den Nahmen dem Ort gegeben zu habenscheint.

Samstags, den 17ten May, giengen wir Eber Lugosch, wo eine Caserne, wo die anderteEscadron der Obristens Division des Savoyeischen Regiments nebst dem Staab liegt und wozugleich der Siz eines Crei13-Amts ist, nach Temesvar. Der Weg dahin ist sehr eben und beygutem Wetter leicht fortzukommen, desto ler aber bey schlimmen, da der Grund eine pureschwarze Erde ist. Dahero sind die StraBen im Banat such sehr breit, da man 24 Klafter Breiterechnet. Beyderseits sind Maulbeerbaume gepflanzet. Der Weg geht aber meist durch ode Grande,durch Standen mit Viehweide vermischt.

Zu Temesvar blieben wir den !Sten, als Pfingst-Sonntag, ruhig und giengen nur nachmittagins Gehag, welches daselbst der besuchteste Spaziergang ist. (fol. 604 v) Montags, den 19ten May,giengen wir nach dem Gottesdienst die Festungswerke zu besichtigen, welche aus 9 regulairenPolygonen und ebenso viel Bastions bestehet. Von diesen ist eine detachirt und dreye habenCavaliers. Vor denen Courtinen sind Tenailles, vor solchen Rave lins, vor den Bastions Contre-garden und das ganze ist mit einer Enveloppe und Vorgraben eingeschlossen, alles in sehr gutemStand. An zwey Bastions sind Gebaude en coupure angebracht, deren das eine die grol3e Caserne,das andre zum Verpflegs-Amt gehOrt, und der untere Stock beyder bombenfrey ist. Die Situationmid Auswahl der Lage zu einer Festung scheint in Anbetracht ihrer selbst sowohl als des Landesund Nuzens nicht sehr gluklich gewahlet. Es deket namlich solche nicht das Banat, da sie indessen Mitte liegt und ffir einen Cordon ist sie von Peterwardein zu weit und von Arad zu nahe.Die Lage der Festung ist an der Begs in einem sich sanft absenkenden Grund und die Bega ist es,so durch ihre Inundation ihre Haupt-Starke ausmachen soli und wovon Temesvar wie eine Insulim Wasser stehend gemacht werden kann, nur mal3te man sich dessen wegen Gesundheit der Lufftnicht zu frEh gebrauchen. (fol. 605 r) Dieser trachtet man auch durch Ausgleichung derVertiefung auf der Esplanade sowohl als durch Reinigung der Graben behElflich zu seyn. DieGarnison bestehet aus 7 Compagnien des ersten Garnison-Regiments, davon 6 in der groBenCaserne tmd eine in der sogenannten Wiener Caserne liegen. Das Militar-Spital verdient wegenseinem schemen Bau gesehen zu werden, nur schade daB die Souterrains sehr feucht und daherovor Kranke nicht zu gebrauchen. Der Raum, der gemachlich auf 400 Mann angetragen, wird imHerbst und Frahjahr v011ig angeftillt, dahero zur Erleichterung in der Vorstadt, aus der ehemaligensogenannten Fabrique, ein Reconvalescenten-Haus angetragen ist. Es ist auch allda das Arsenalin dem alten SchloB zu schen. Nachmittags wurden die Aul3enwerker und der langst einer Frontvorbeygezogene Canal der Bega beritten.

Dienstags, den 20ten, des Morgens, warden die Militar-Gebaude, nachmittags aber dieGegend besichtigt, bey welcher Gelegenheit man wie gestrigen Tag Dienst-Pferde vom

www.dacoromanica.ro

11 Un jurnal de cAlAtorie prin Banat (1777) 225

Savoyeschen Regiment ritte. Man sahe erstlich (fol. 605 v) die Wasser-Maschine, so das einzigvorgeblich genul3bare Wasser in die Stadt bringt, dann den Ort wo der Pater Gruber, hiesigerHydraulicus, eine Schiffahrts-Schleusen anlegen will, wie auch den Holz-Rechen und Schwemme,dann des Praesidenten Garten mid die Josephs-Stadt, von wannen wir wieder nach Haus kamenund den Abend beym Praesidenten, so wie den vorigen beym commandirenden Generalen,zubrachten. Die Stadt Temesvar hat schöne, regelmdBige Gassen und sehr viele kayserlicheCameral- und Militdr-Gebdude, so die nicht wenig zieren. Das Gouvernement und des com-mandierenden Generals Quartier sind jedes auf einem Plaz auf das prachtigste gebaut. Aufersterem stehet noch die sehr groBe Domkirche, neben welcher das Emplacement rur denBischoff-Hof gelassen worden. Gegentiber ist die griechische nicht unirte Kirche mid Wohnungihres Bischoffs. Auf dem Parade-Plaz ist die Haupt-Wacht, ober selber die Kriegs-Kanzley, desCommandirenden und Commandanten Haus mad die groBe Franziskaner-Kirche. Die Inwohnersind fast alle Deutsche und meist Oesterreicher, so hier ihr besseres Gliik suchten, auch Raizenund Juden, die sich hier in die deutsche und spanische (fol. 606 r) Synagog Meilen. Hier sindannoch sehr viele Civil tmd Militar condemnirte Arestanten, deren 600 an der Zahl, welche,obgleich sie die schwerste Arbeit haben wad bestandig in Casamaten wohnen, einer besserenGesundheit als die andern genieBen. Eine Probe, dal3 das wenig Essen, viel Bewegung wad Ent-haltung des nAchtlichen Schwarmens das beste Mittel sich von den dasigen Fiebern zu schitzen sey.

Der Weg, den wir Mittwochs, den 2Iten May, nach Szegedin antraten, geht fiber Komlos,Mokrin bis Klein Kanischa an der TheiB im Banat fort. An dieser StraBe sind meistens neuange-siedelte gate Hoffnung gebende Ortschaften. Zu Klein Kanischa fahrt man fiber die TheiB nachGroB Kanischa, so schon in Hungarn und im Batscher Comitat liegt. Von dannen kamen wir aufSzegedin im Csongrader, wo wir nach dem Essen die Festung sahen, welche in ihrem dermahligenStand sehr unbetrachtlich, ja der Corps de la Place gegen die Wasserseite offen ist, wo man einenAnfang einer Verbesserting mid casamatirten Courtine siehet, welche nunmehr zur Unterkunftzweyer Compagnien des Karolyschen dritten Bataillons dient, die zwey andem aber in einer in derVorstadt gelegenen Caseme bequartirt sind. Szegedin ist an der TheiB eine (fol. 606 v) sehr groBebevölkerte konigliche Freystadt, die als die Communication Siebenburgens und des Banats mitHun&am und Deutschland sehr handelnd ist, dessen groBte Zweige das Vieh, Spek und Tabac zuseyn scheinen. Der ganze Combat besteht nur aus 7 aber sehr betrachtlichen Ortschaften, so sichmeist mit Vieh-Zucht "nahren

Donnerstags, den 22ten, fuhren wir das auf 5 Stund von dannen an der Theil3 gelegenechamp de bataille von Szenta zu sehen, wo man aber nichts als die Spuren des tiirkischenRentrenchements und dadurch die Unrichtigkeit der Beschreibungen dieser Action nach demTerrain sehen konnte. Auf dem Hin- und Zuruck-Weg muBten wir langst einem der Theil3 folgen-den Morast fahren, andrerseits aber batten wir die trefflichsten Trifften und Fluren, die theilsbebaut, theils wegen Oberflul3 tmd Mangel des VerschleiBes in Brach gelassen wurden, mid aufdiesen wuchs sehr hohes Gras und Klee. Es war eben die Mittagsstunde, dannenhero, wir eineunzahlige Menge Viehes, das man zur Tranke Mhrte, entdekte.

Freyrags, den 23ten, mul3ten wir wegen den Oberschwemmungen jenseits der Theill und(fol. 607 r)und zu Wasser bis Sziirek, von da aber zu Land, fiber Szentmiklosch, Periamosch undFenlok auf Arad gehen. Arad theilt sich eigentlich in viere. Das erste ist das im Banat angelegteNeu-Arad, welches schon, so als wie die auf diesem Weg gelegene Ortschaften, sehr groBangewachsen und vermöglich scheinet. Taber den Ziganka-Graben, der allhier die GrAniz-Scheidung macht, bermdet sich schon in Hungam die alte Festung Arad, so nun ganz rasirt undderen Schutt und Erde zur neuen Festung gebraucht wird. Die neue Festung liegt an einem einge-henden Winkel der Marosch bey einer Erdzungen die nur mit fleiBiger Arbeit und Epien nochunterhalten wird. Ihr Tracó und hauptsAchlich die Communication der Werker und Souterrainsscheint mir vorztglich gut zu seyn, nur schade, daB selbe hinter Ternesvar liegt. Die einzige

www.dacoromanica.ro

226 Costin Fenqan 12

attaquable Fronte ist mit AuBenwerken, die andern aber nur mit einer Enveloppe versehen und dasTerrain vor der Fronte ist so durch Ziegelschlag und Erden-Aushebung zu erniedrigen gesuchtworden, daB der Feind, ohne auf Wasser zu kommen, sich nirgends eingraben kann. (fol.' 607 v)Die Festung ist in Mauerwerk ganzlich erbaut und nur die Erde hie und da noch-aufzuschütten.Inwendig ist solche noch ganz leer und nur die Gassen ausgestekt und wird nur anjezo ffir die ausder alten Festung auszuziehen habende Franziskaner eine Kirche und Kloster darinnen gebaut. Diealte Stadt Arad, in welcher der Siz des gleichnahmigen Comitats ist, hat einige neue, groBe undhabsche Hiluser, ist auch ziemlich groB und meist deutsch und wallachisch und ist der Siz einesgriechischen nicht unirten Bischoffs. In guten Quasi Casemen allda ist eine Escadron des Modene-sischen Cuirassier-Regiments und in der alten Festungs-Caserne drey und in den Casamaten derneuen Festung eine Compagnie des D'Altonischen Regiments verlegt. Es ist auch in der Stadteine griechisch unirte Kapelle und eine Haupt-Schule bey den Minoriten.

Samstags und Sonntags, den 24. und 25ten blieben wir allda.Montags, den 26ten, giengen wir nach Gyula, eine den Erben des verstorbenen Baron

Harruker gehörigen Herrschafft, wo wir in dem leer stehenden Officiers-Quartier speisten undAbends nach Székudvar in einem eben dergleichen schlafen giengen. (...)

Haus-, Hof- und Staatsarchiv Wien, Habsburgisch-lothringische Familienarchive, Hofreisen,Karton 2, fol. 597-607.

TRADUCERE

Jurnalul cAlAtoriei mele prin Ungaria, Slavonia 0 Banat

Deoarece, cu ocazia plecArii in Franta a MaiestAtii Sale 1mpAratull, am primit din parteaambelor MaiestAti2 ingaduinta sa efectuez o cAlAtorie la cetAtile i minele aflate in Ungaria, catovara0 de drum Bind ale§i contele Hardegg3, generalii Clerfayt° si Browne5, plecarea s-a fAcut indimineata de joi, 17 aprilie (1777).

(...), (fol. 597) Vineri, in 9 (mai), ciaichioii6 din Titel ne-au trecut mai int& Tisa, iar apoine-au dus la Perlez, pe Cana?. Dincolo de malul Tisei incepe Banatul, dar calea de deplasate eraInca impracticabill din cauza inundatiei. De aceea este necesar ca parcursul prea sinuos atCanalului sA fie indreptat gi de-a lungul sAu sA se amenajeze o cale §i un drum de tras la edec si-gure. Astfel s-ar asana, in acelasi timp, o suprafatA ml4tinoasil destul de mare, dar qa-numitaMlastind alba", aflatA mai incolo de Tisa, ar ayes nevoie de o desecare deosebita, deoarece vaselecare navigheazi de la Perlez la Timisoara sunt in aces portiune foarte expuse vanturilor, care le

Este vorba de calatoria efectuata in Franta de Iosif al II-lea timp de 4 luni, incepand cu1 aprilie 1777.

2 Este vorba de Maria Tereza i Iosif al II-lea.3 Unul din preceptorii arhiducelui Maximilian.4 Charles de Croix, conte de Clerfayt (17331798), feldmarepl, s-a remarcat in Razboiul

de 7 ani (1756-1763), in razboiul austro-turc din 1787-1789 0 in campaniile impotriva Franteirevolutionare (1793-1795).

5 Aghiotant al lui Iosif al II-lea §i consilier al Consiliului Aulic de RAzboi.6 Ciaichitii erau trupe.de infanterie de granitA ambarcate pe vase fluviale usoare (Oki) §i

folosite mai ales la pregAtirea trecerii cursurilor de apA de clitre trupele regulate gi la misiuni decercetare. In 1763-1769 in zona de confluentA a Tisei cu DunArea s-a organizat ap-numitul bata-lion de ciaichi0i (cu sediul la Titel), avand statutul trupelor de grAniceri.

Canalul Bega.

1

www.dacoromanica.ro

13 Un jurnal de cAlAtorie prin Banat (1777) 227

imping adesea in stufaris, unde raman impotmolite pentru mai multri vreme. Perlez este o arterAcomercialA destul de mare si o localitate populatd cu sarbi. Ea a fost cedatA, asemeni altora, deRegimentul Iliric (de granita) pentru a fi colonizatA cu germani. Generalul-comandant din Banat,generalul-locotenent conte Zettwitz8, impreund cu colonelul Geney9, seful colonizarii, ne-auintampinat aici si au facut apoi impreunA cu noi intreaga chid:tone prin Banat panA la Timisoara.De la Perlez am purces, trecand prin Leopoldova, Idvor, Sakulja, Opovo, Sejkerin, Glogonj §iJabuka, la Panciova Aceaste localitäti din Granita Militarà GermanA sunt cu exceplia primelordouA toate organizate si construite indeosebi astfel, incat o parte este lucratA de sarbi, vechiilocuitori, iar cealaltä parte de colonistii germani. Pielele din mijlocul localitAtilor stint foarte mafi.Acolo se aflA bisericile catolice si ortodoxe, scoala, casa parohialA, locuintele ofiterilor si postulde gardA principal. ClAdirile, aflate la o anumitA distanta una de alta, suut desparjite prin garduricu stAlpi de zidArie si scanduri. Colonistii germani stint semiinvalizi proveniti din armatA, pe careregimentul de gamizoana i-a trimis aici. Fiecare primeste o casa cu tot ceea ce este de trebuinlä si38 iugAre teren arabil pentru care plAteste, incetul cu incetul, la fel ca si pentru uniforma alba simaron. Chiar dacd acestia nu mai presteazA acum serviciul militar, ei isi au totusi ofiterii lor, careprovin de asemenea din randul semiinvalizilor din armatà. Localitatile se MIA in unghiurile din-spre interior sau dinspre exterior ale mlastinii fäcute de Dunare, care reprezintà frontiera cuTurcia. Fiecare localitate este prevazutA cu un post de paza ai cArui militari sunt din regimentul degarnizoand. Pamantul este foarte bun si, acolo unde este cultivat, rodnic. Panciova este o localitatefoarte importantà. Aici este sediul statului major al actiunii de coloni72re a Regimentului Germande Granità. Panciova este locuitä de sarbi si germani, ba chiar si de cAtiva turd, aflati aici cunegotul. Pentru a fi inlesnit comertul, clAdirea carantinei ar trebui reconstruita si inAltata ca lumea,din cArAmida, asemeni tuturor celorlalte clAdiri. In cazarma de aici se aflA o companie din regi-mentul de garnizoanA, care face serviciul la posturile de paza de pe granita.

Am petrecut aici (Panciova) noaptea si sambAta, 10 mai, am trecut prin Stareevo, Omoljicasi Brestovac. titre cele doua localitati din urma, dincolo de DunAre, am putut zari prin ceata cam-pul de batalie de la Groeical°. Am ajuns apoi, trecand prin Plolica, la Kubin, o ultimil si destul demare localitate colonizatA cu germani. $i aici se did o companie din regimentul de gamizoana,care face de staid la schelele de granitA. La Kubin se aflA o inAltime, singura care se poate vedeape acest teren intins, unde se ridica odinioarA un castell1; aici locul pare potrivit pentru construireaunui fort, deoarece dincolo de fluviu se aflA Semendria (Smederevo n.n.), o localitate turceascAinconjuratA cu ziduri si turnuri vechi. In stAnga se afld marea insuld Ostrov, pe uncle se spune cA arfi trecut printid Eugeniu spre Belgrac112. ParAsind Kubinul, am trecut din nou peste un fan!

8 In armata habsburgicA gradul de Feldmarschalleutnant (FML) corespunde celui actual degeneral-locotenent (generalul de divizie). Johann Franz Anton Zettwitz (1713-1784), general-comandant al Banatului intre 1775-1784.

9 De fapt, Johann Georg liber baron de Geneyne (1715-1810), intre 1769-1783, cu gradulde colonel, comandant al Regimentului de GranitA Germano-BanAtean nr. 12, cu sediul laPanciova (Pane-evo).

'° In bdtAlia de la Groaca (23 iulie 1739) trupele habsburgice comandate de generalul conteOliver Wallis au fost infrante de oastea otomang comandatA de marele vizir Aivaz Mehmed pasa.

n Castelul Kubin (Keve) este amintit incA de cronica lui Anonymus, la sf. sec. 10inc.sec. 11, ca centru probabil al ducatului banajean condus de Glad. In castelul de aici s-a aflat, insecolele 14-15, resedinja comitetului comitatului omonim. Castelul a avut o insemnAtate militarain cursul luptelor din sec. 15 impotriva trupelor otomane, imprejurare in care a fost distrus.

12 Este vorba de campania trupelor habsburgice comandate de printul Eugeniu de Savoia,incheiatA cu asedierea si cucerirea cetAjii Belgrad (1717).

www.dacoromanica.ro

228 Costin Fenesan 14

roman", care nu este nimic altceva deck un sant care serveste acum drept hotar intre zona de co-lonizare germand i Regimentul de Granità Romano-Iliric. Indatd incep dealurile de nisip, carestint dune de nisip neroditor si inegal ingiamddit pe o intindere destul de lungd si fothe latd.Capdtul lor este la Dubovac, prima localitate din Regimentul de Granita Romano-Iliric. De aiciam purces la Palanka, o localitate care pare sa Ii fost odinioard insemnatd prin lungimea ei, darcare nu constd acum decfit dintr-o fosed cazarmd de cavalerie, servind in prezent drept locuintdpentru ofiteri, precum si din cateva case ale romanilor saraci. In stAnga acestei localitAti se andvarsarea Nerei (in Dundre), iar dincolo de aceasta incep Muntii Clisurei. In dreapta, dincolo deDundre, se and localitatea turceascd Rama. Un munte mare obligd aici Dundrea sã facit un mareocol si tocmai in unghiul format astfel inspre interior este asezatd Palanka, avand in fata ei oinsuld mica cu o redutd si un post de granitd. Insula mica din fata localitätii Rama apartine inschimb turcilor. De aici spre Biserica Alba- (Bela Crk-va n.n.) drumul trece printr-o vale foarteplacutd, marginita in dreapta de Nera si de Muntii Clisurei, iar in stanga si inainte de dealuri cuvii. La poalele acestora este asezatd Biserica Alba, unde se and statul major al Regimentului deGranita Romano-Dirk, al cdrui comandant este colonelul Papilla". Aici se mai gaseste o cazarmdmare, unde, pe langd o companie din regimentul de garnizoand, ii mai gasesc add-post personalulstatului major, ofiterii Oficiului de aprovizionare, cartografii, scoala normald i spitalul. Postulprincipal de pazd este asigurat de fostele companii din Granita Iliricd, ai caror oameni mai slujesc

acum cu uniforma proprie, de culoare neagra si cenusie, cu aplice din piele neagra.Ditminica, in 11 mai, inainte de masd, am luat parte la serviciul divin, iar dupd amiazd am

vizitat localitatea, formatA mai ales din germani si cdtiva sArbi, dar in parte si din romani.Luni, in 12 (mai), in cursul diminetii, am cdldrit pang la Moldova, pentru a vedea Clisura

superioard. Pentru a ajunge aici, am trecut prin Pojejena Romemil §i Sarbeascci i prin Radimna.De pe muntele acoperit de o padure deasd, peste care a trebuit sä trecem, se vdd, dincolo deDundre, (localitAtile) turcesti GradiSte i PofeZena; aproape de cea din urmd se varsd in DundrepArdul Majdanpek. Terenul de dincolo este in mare parte necultivat, dar de astd parte este lucratfoarte intens. Drumul trece peste munte i apoi pe vale, de-a lungul Dundrii, mergand doar pand laMoldova, la minele de aramd. Mai departe, in Clisura de mijloc, nu se poate ajunge asa cumdeclard locuitorii nici cu cdrutele, nici cdlare, ci doar pe jos, pe poteci. Ne-am intors, deci, dinnou la Biserica AIba i a doua zi, de dimineatd, adicd marti, in 13 (mai), am purces spre Sasca,aflatä la 3 ore departare, find deja asezatd in munti. Aici sunt mari mine de aramd i, prin urmare,localitatea se and sub jurisdictie camerald (civild n.n.). De aici am trecut cAlare pe muntelefoarte abrupt de la Sasca, apoi peste muntele Stäncilovei. Aceasta este, ce-i drept, drumul de accesspre mine, dar, nindcd este atfit de anevoios, cdrutele noastre goale, trase de 10 si 12 boi, abia 1-auputut urea in pofida vremii bune. Drumul trece ceva mai mult pe langd o pädure de stejar si fag,tdiatd in cea mai mare parte datoritd minelor aflate in vecindtate. Pe vArful muntelui este hotarulde unde se ajunge iardsi pe teritoriul Regimentului (Romano-Iliric) de Granitd. Din cauza lotrilor,care au putut fi vazuti ici si colo de-a lungul drumului, aici a fost pus un post de pazd al regimen-tului de garnizoand. Tot aici am schimbat si caii, cAldrind cu cei noi pe asa-numitul drum

13 Potrivit cerceldrilor de parid acum, in Banat ar fi existat trei sisteme de val si sant data-bile in epoca romand; unul dintre acestea, pe traseul de la sud de Mures, trecand prin BarAteaz,Carani, Plaica pand in apropiere de Kubin, este cel amintit de arhiducele Maximilian. Rdmane casapaturile arheologice spund cuvantul hotardtor asupra acestor asa-zise valuri romane" dinBanat.

" Pavel Dimich liber baron de Papilla (1722-1802), general-maior de origine romana;avAnd gradul de locotenent-colonel, a contribuit in mod decisiv la organisarea Regimentului deGranild Romfino-fliric din Banat, al cdrui comandant a si fost (1773-1790); cavaler al OrdinuluiMaria Tereza (1762).

sa-si

www.dacoromanica.ro

15 Un jumal de cAlgtorie prin Banat (1777) 229

'-

imperial" pang la Bozovici. Pe acest drum se ajunge din nou la albia raului Nera §i dupg putin inValea Almajului. Ahngjul este o vale mare, formatd din 13 sate, dintre care cele mai multe stintascunse in rapele muntilor. Ele dispun doar de mita agriculturg, cat le este necesar pentru subzis-tentg. Aici se ggsesc multi cai mici, dar rezistenti. In rest (Valea Almgjului) serve§te cel mai ade-sea drept loc de §edere lotrilor, cea mai mare parte a lor venind din Ardeal §i. din Turcia. Ei nu potfi tinuti in frau nici prin potere, nici prin cele mai severe pedepse. Localitätile rgsfirate, precumsgla§ele izolate, le oferg numeroase ascunzgtori. Ce-i drept, (in aceste sate) locuiesc deja la felca in Craina ofiterii i subofiterii repartizati aici, dar ei nu sunt trecuti in ordinea de .bdtaienici inarmati. La Bozovici a fost construitg o cazarmg frumoasg pentru tin batalion, dar in ea nu sedig decat o companie din primul regiment de garnizoang. Ea ne-a servit pentru innoptare.

Miercuri, in 14 (mai), am purces de la Bozovici, trecand peste diferiti munti inalti, pang amajuns in valea Crainei, in care se aflg 9 sate, asemeni celor din Almgj. De aici ne-am dus laMehadia. Mehadia este cunoscutg prin bgtglia sfingeroasg care a avut loc aici in timpul ultimuluiräzboi, in anul 173816. Localitatea se aflg pe o vale foarte ingusta, astfel cg, in unele locuri, deambele parti ale drumului, este loc doar pentru o casg. Odinioarg Mehadia era apgratg din arnbeleparti de doug mici forturi, dintre care cel aflat pe Belareca tinea defileul sub bgtaia tunurilor §i,dupg cum o aratg ruinele, a dispus de intgrituri solide. La Mehadia este 0 o cazarmg, unde se afläincartiruitä o companie din regimentul de garnizoang. In afara cazArmii este clgdirea fostei caran-tine, acolo functionand acum spitalul militar. Afarg din sat §i dincolo de podul mare pesteBelareca s-a propus amenajarea unui cimitir deoarece tratatele de pace interzic amenajareaunui §ant fortificat care, la caz de nevoie, ar putea face servicii bune prin sgparea unui §ant, incazul in care cele doug flancuri ar fi apgrate de doug redute corespunzgtoare, aceasta deoarece prina§ezare cuprinde §i tine sub bgtaie intreaga vale. A doua zi, joi, in 15 (mai), am purces de laMehadia la Jupalnic, care se aflg la o departare de 3 ore. Drumul trece pe vale, de-a lungulBelarecgi, care, la o departare de o milg, se varsg in Cerna. Aici sunt de trecut foarte multe a§a-numite chei sau defileuri. Munti sunt de ambele parti i, atat cat o inggduie terenul, sunt folositipentru agriculturg. De asemenea, se mai vgd ruinele unui vechi apeduct, construit zadarnic de turcipe vremea incheierii tratatului de pace in scopul de a ca§tiga raul Cerna i Bgile (Herculane).Inainte de Toplef vales devine ceva mai largg. Acolo s-a aflat tabgra armatei noastre dupg bataliade la Mehadia, atunci cand a eliberat Or§ova17. Este uimitor, cum de a reu§it armata sg-§i pri-meascg bagajele, proviziile, munitiile, artileria, furajele i alimentele pe singurul drum ce vine dela Slatina (Timi§ului), strgjuit de atatea defileuri, cale de zece mile. De la Jupalnic am cglarit indreapta, de-a lungul fg§iei 0 a potecii care formeazg granita pe uscat pang la postul nostru de pazgde pe o Inällime, pentru a vedea Or§ova Veche. Aceasta este o localitate cu totul deschisA (neforti-ficatg), mizerabilg i mica, pe care turcii au primit-o de astg parte a Dungrii pe temeiul ultimuluitTatat de pace18. Clgdirea carantinei, care se aflg exact in fata granitei, este bine ziditA i spatioasilIn apropiere de caranting se aflg o companie din regimentul de garnizoang in a§a-numita cazarmgHahner, care are nevoie de reparatii 0 pare sg fie foarte nesangtoasä. De la caranting am cglaritpang pe muntele Alion, dincolo de Cerna, anume pang la locul unde fusese amplasatA intaritura

18 Drumul i§i datore§te denumirea cu mare probabilitate faptului cg pe aici trecuse impara-tul Iosif al 11-lea in cursul a doug dintre cglgtoriile sale prin Banat (1768,1773).

16 Bgtglia de la Mehadia dintre trupele habsburgice i cele otomane a avut loc la 9-10iulie 1738.

17 De§i despresuratg de trupele habsburgice la 14-15 iulie 1738, acestea au fost totu§inevoite sA se retragg in timpul contraofensivei otomane, care va avea ca rezultat capitularea garni-zoanei imperiale de la Or§ova, la 15 august 1738.

18 Este vorba de tratatul de pace de la Belgrad (18 septembrie 1739), prin care a fost stabilithotarul din zona Banatului.

si

si

si

.

www.dacoromanica.ro

230 Costin Fenesan 16

turceasca din care s-a tras asupra cetatii19. Urmele acesteia se mai pot vedea. Din acest loc sezareste in mijlocul Dunarii, pe o insula, cetatea Orsova, asemeni unei plombe. Din cauza inaltimii,ea se aseamana cu un model de cetate. Ea a fost construità de noi si a rezistat in anul 178 unuiasediu al turcilor desi fusese violent bombardata de pe muntele Alion. Se pare ca diferenta preamare de inaltime a luat proiectilelor cea mai mare parte din putere, astfel ca armata imperialg subcomanda raposatei Maiestati Imperiale, pe atunci duce la Lorena20, dupà ce a obtinut fericita vic-tor* si i-a alungat pe turci din tabara de la Cornea'', a putut pdtrunde pang in valea de la Topletpentru a elibera cetatea Orsovei, ceea ce i-a si rewit de acea data. Cetatea Orpol ei este un fel depatrat, fiind prevazuta in intregime cu cazemate din zidarie si creneluri de tragere. Este insa foartemica si neingrijitg. Dincolo de fluviu, pentru a apara drumul, se afla sprijinit de munte fortulEltsabeta, care a fost construit tot pe timpul stapAnirii crestine. Frontiera de-a lungul asa-numiteigranite uscate trece pe la jumatatea culmii muntelui si este marcata prin vulturul imperial inältatpe pari. De aici ar mai fl cam jumatate de ora pang la asa-numitul post de granita de la moaraVoditei, cel mai inaintat post al nostru. De aici pomeste drumul de care spre Tara Romaneasca.Din aceasta parte n-am putut ajunge acolo cglare si de aceea ne-am intors prin Tufdri, o localitateimperiala aflata pe valea Cernei, la Mehadia. Timpul inaintat nu ne-a ingaduit sä vedem Baile(Herculane) aflate la distanta de o ora si jumgtate. Prin urmare, vineri dimineata, in 16 (mai), ampurces, trecand prin Cornea, Teregova §i Slatina, la Caransebe.F, pe aici fiind singurul drum postalsi cale de acces de la Mehadia. La Cornea am trecut cglare peste campul de batalie, care a putut firecunoscut cu mare urusinta. Intre Teregova §i. Slatina trebuie sa treci prin asa-numita Cheie, careeste un defileu foarte stancos, cale de o ord si jumgtate. In cele mai multe locuri nu este mai lat cao caruta si urmeaza cursul Timisului. Deoarece lotrii se folosesc de acest avantaj, aici sunt postatein penuanenta de-a lungul drumului trei pichete de paza ale regimentului de garnizoana. Slatina(Timi fului) este ultima localitate din Granila Militarg Romano-Iliricam, aici incepand BanatulOat sub administratie cameralg. In stanga se afla muntii cu mime, in care a fost trimis pentru aasigura paza impotriva lotrilor batalionul al III-lea din regirnentul Eszterházy, care a fost dislo-cat in 21 de localitati.

La Caransebef am locuit in cazarma, care este intru totul identicg in constructie celei dinBozovici. Aici se afla, in afara unei companii din regimentul de garnizoana, si spitalul de batalional regimeutului Eszterházy. In rest, la Caransebef este o bung cazarmg a cavaleriei avand capaci-tatea unui escadronn. Aici se afla incartiruit regimentul Savoia. Tot aici se mai pot vedea siurmele fostului castel Kavran, care pare sg fi dat localitatii numele23.

19 Este vorba de cetatea Orsova Noug, aflatä pe insula Ada-Kaleh, bombardata de trupeleotomane in 1738.

20 Francisc I Stephan (1708-1765), mare duce de Lorena si Toscana, sot al Mariei Terezasi asociat de aceasta la domnie (1745-1765).

21 Bgtalia de la Cornea (4 iulie 1738) s-a soldat cu victoria trupelor habsburgice asupracelor otomane.

21' Eroare a lui Maximilian de Habsburg, deoarece Regimentul de Granitg Romano-Iliric seintindea pe intreaga vale a Timisului, inclusiv Caransebesul.

22 De§i figura lista monumentelor istorice, totusi Cazanna Cavaleriei de la Caransebes afost demolatg in anii 1986-1987.

23 Confuzia intre Cavaranul (Karan, Kavran) i Caransebesul medieval este frecventa chiarsi in prezent. Cavaranul a fost in Evul Mediu sediu al districtului omonim, aici fiind descoperitevestigii arheologice din sec. 12-15. Sebesul (pe locul Caransebesului de astgzi) a fost sediul dis-trictului medieval omonim. Aflate la mica distanta, deci usor de confundat de care straini, algtu-rarea celor doug denumiri de localitati distincte au dus la aparitia toponimului Caransebes (insec. 17 este atestata si forma romaneasca Cdvdransebe&. Cat priveste ruinele amintite de arhi-ducele Maximilian, credem CA este vorba cu mare probabilitate de vestigiile cetatii Caransebes, acarei demantelare a fost impusa Portii prin tratatul de pace de la Karlowitz (1699).

pe

www.dacoromanica.ro

17 Un jurnal de cAlatorie prin Banat (1777) 231

SambAta, in 17 mai, am purces prin Lugoj, unde se aflä o cazarmä in care este incartiruitescadronul al doilea din divizionul de colonel al regimentului Savoia impreunA cu statul major,precum si sediul unui Oficiu cercual, la Timipara. Drumul intr-acolo este foarte neted si usor deparcurs pe tinap frumos, dar cu atat mai anevoios pe vreme rea, deoarece la suprafata este unpamant foarte negru. De aceea drumurile din Banat sunt si atAt de late, dacd se ia in calcul o lAtimede 24 de stfinjeni24. Drumul trece insA mai ales prin terenuri pustii, priu tufArisuri amestecate cupAsuni.

La Timifoara am rämas sA ne odihnim in ziva de 18 (mai), anume in duminica Rusaliilor,si doar dupà amiald ne-am dus la Promenada; acesta este aici locul cel mai frecventat de plimbare.

Luni, in 19 mai, dupA serviciul divin, ne-am dus sii vedem fortificatifie cetAtii, care esteformatd din 9 poligoane regulate si tot atfitea bastioane. Dintre acestea, unul este detasat si trei dis-pun de sevaliere. In fata curtinelor sunt clesti, in fata acestora raveline; in fata bastioanelor suntcontagarde si totul este inconjurat cu o anvelopA si un avansant. Totul este in foarte bung stare.La douA bastioane sunt ridicate clAdiri en coupure, dintre care una este cazarma cea mare, iarcealaltA apartine Oficiului de aprovizionare. Nivelul de jos al ambelor clAdiri rezistA loviturilor deghiulea. Modul si alegerea asezarii cetätii par sa nu fi fost prea fericite atfit in ceea ce o privestedirect cat si tinfind seama de folosul tArii, deoarece cetatea nu aparA Banatul, aflAndu-se inmijlocul lui si in cadrul unui cordon de fortificatii, dar prea departe de Petrovaradin si prea aproa-pe de Arad. Cetatea se aflA lfingA rAul Bega, pe un teren in pantA ce coboarA lin, iar Bega este ceacare, prin inundatiile ei, urmeazA sA fie forta principald a cetatii, asa cA Tim4oara poate fi trans-formata intr-o insuld aflatA in mijlocul apei. La acest mijloc ar trebui sA nu se recurga insA preadevrerne din ratiuni de sanAtate a atmosferei. Se incearcA inlAturarea acestui neajuns prin ecbili-brarea adancimii de la esplanadA, precum si prin curAtirea santurilor. Garnizoana este formata din7 companii ale intfiiului regiment de garnizoanA, 6 dintre ele fiind adapostite in cazarma cea mare,iar una in asa-numita CazarmA vienezii. DatoritA constructiei sale frumoase, spitalul militar meritasA fie vAzut. E insa pAcat, cd subteranele sunt foarte umede, de aceea neputfind fi folosite pentrubolnavi. Spatiul, care cuprinde cu usurinta 400 de oameni, se umple cu totul toamna si primAvarasi de aceea, pentru imbundtAtirea situatiei, s-a propus construirea unei clAdiri pentru convalescentiin suburbia numitA odinioard Fabric. In vechiul castel de aici25 este aclApostit arsenalul. DupA amiazAam inspectat calare lucrArile exterioare (de fortificatie) si canalul Bega, care trece prin fata bor.

Marti dimineata, in 20 mai, am vizitat clädirile militare, iar dupd amiaza imprejurimile(cetAtii), prilej sa calaresc la fel ca si ieri cai de serviciu ai regimentului Savoia. Mai intfiiam vazut masina hidraulicA26, ce aduce in oras singura ap5 pe cfit se pare potabilA. Apoi am vizitatlocul in care T. Gruber, speciafistul hidraufic de aici", vrea sA construiascA o ecluzA pentru vase,precum si depozitul de lemne si locul pfinA unde yin plutele cu lemne, apoi grAdina presedintelui(Administratiei Tarii Banatului) si (cartierul) Ioserm. De aici ne-am intors acasa, iar seara ampetrecut-o la presedintele (Administratiei Tali Banatului)28, dupA cum in seara precedenta fuse-sem oaspetii generalului-comandant". Orasul Timifoara are strazi frumoase si regulate, precum sifoarte multe clAdiri ale (administratiei) imperiale camerale si militare, care il impodobesc nu

24 1 stAnjen vienez = 1,896 metri. .

25 Este vorba de Castelul Huniazilor, actualmente sediul Muzeului Banatului.26 PompA hidraulicA pusA in functiune in 1774, prin care se pompa apa intr-un sistem de

conducte, drept sursA de apA potabilà servind o ffintfinA de mare adAncime. Prima pompdhidraulicA de apfi a fost data in exploatare la Timisoara in anul 1732.

27 Tobias Gruber (Grueber) (1744-1806), a fost in anii 1774-1778 Bau- und Navigalions-direktor in Banat.

28 Pompeius conte Brigido de Bresowitz (1729-1811), ultimul presedinte al AdministratieiTarii Banatului (1777-1778).

29 Este vorba de generalul-locotenent Zettwitz.www.dacoromanica.ro

232 Costin Fenesan 18

putin. Clgdirea guvernatorului si a generalului-comandant, care sunt c5t se poate de frumos con-struite, se afla in ate o pia. In cea dintai piata" se mai afld marea bisericg-catedralg, langg carea fost lgsat liber amplasamentul pentru construirea resedintei episcopale. De cealalta parte (apietei) se ridica biscrica greco-neunita si locuinta episcopului. In pima de paradd''' se af15 corpulprincipal de gardA, deasupra acestuia cancelaria rmlitarg, apoi casa generalului-comandant si acomandantului (cetatii), precum i marea bisericg fianciscana32. Locuitorii sunt aproape cu totiigermani si mai ales austrieci, care ii cauta aic norocul, dar i sarbi i erei din eel germani sispanioli, care ii impart aici sinagoga intre ei. Aim se mai aflg foarte multi detinuti civili i mili-tari, in numar de circa 600, care, desi presteala cea m, i grea muncA si cunt tinuti tot timpul incazemate, se bucurg totusi de o saatate mai bunil ca reiIali (locuitori). 0 dovada, c mancareapuling, miscarea multa i abtinerea de la hoinantul noptatic sunt cel mai bun mijloc pentru a teapara de frigurile (febra tifoida n.n.) de aim.

Drumul pe care am pornit spre Szeged miercuri, in 21 mai, trece prin Comlo,sul (Mare),Mokrin pang la Mala Kanjila de pe isa, pe terito-iul Banatului In lungul acestui drum se aflamai ales localitati recent colonizate, care oferg frumoase sperante. La Mala Kanjila se trece pesteTisa la Velika Kanjila, care se aflä deja in Ungaria, in comitatul Bács. De aici am ajuns la Szeged,in cornitatul Csongrad, unde, dup5 ce am mancat, am vizitat cetatea care, asa cum arata acum, estecu totul neinsemnatg. Mai mult, latura dinspre ap5 a pietii (fortificatiei) este descoperitA. Aici sezareste inceputul unei amelioräri si a unei curtine intarite cu cazemate, care servesc drept adrpostla doug companii din al HI-lea batalion al regimentului Karoly. Celelalte doug (companii) suntincartiruite intr-o cazarma allata in suburbii. Szeged este un oras liber regesc foarte mare si popu-lat, si se afla pe Tisa. El este foarte activ in comertul Ardealului i Banatului cu Ungaria si Germa-nia, cele mai importante produse parand sa fie vitele, slanina i tutunul. Intreg comitatul (Cson-grad) este format din numai 7 localitati, care sunt ins5 foarte mafi i ii asigura subzistenta dincresterea vitelor.

Joi, in 22 mai, ne-am dus sa vedem campul de batalie de la Zenta" pe Tisa, la o departarede 5 ore (de Szeged). Aici nu se mai vad decat urmele intariturilor turcesti, astfel putandu-se con-stata pe teren inexactitatea descrierilor acestei acjiuni. Pe drumul de ducere i de intoarcere a tre-buit sg trecem pe langg o mlastina care unna cursul Tisei; pe de alta parte, am vazut excelentepasuni i campuri, in parte cultivate, in parte lasate In parloaga datoritg prisosului (de produseagricole) si a dificultAtilor de vanzare. Pe acestea crestea iarbd foarte inaltg i trifoi. Fiind tocmaivremea amiezii, am vgzut nenumarate vite care erau duse la adapat.

Vineri, in 23 (mai), a trebuit sa trecem Tisa din cauza inundaliilor si am calatorit pe apapana la Szóreg, de unde ne-am continuat drumul pe uscat pang la Arad, trecand prin SemnicolaulMare, Periam i Fenlac. Aradul se divizeaza de fapt in patru parti. Prima este Aradul Nou, aflat inBanat. Ca si celelalte localitati aflate pe acest drum, Aradul Nou a devenit foarte mare si pare säfie instarit. Dincolo de santul Tiganca, ce reprezintg linia de hotar, aflatg deja pe teritoriulUngariei, se afig vechea cetate Arad, acum complet demolata. Molozul i pamantul de la aceastaeste folosit la noua cetate. Aceasta se and intt-un unghi facut de Mures inspre interior, pe o limbade pamant intretinuta prin muncg hamica I cu impletituri. Planul ei, dar mai cu seama comuni-calia intre lucrarile de arta i subterane mi se pare excelenta. Pacat numai, cg aceasta (cetate) seand acoperita pared de Timisoara. Singurul front atacabil este prevazut cu lucrari exterloare, cele-

" Este vorba de Piala Unirii.31 Este vorba de Piga Libertatii.32 Cu exceptia Bisericii Minoritatilor, demolata in 1910, toate celelalte cladiri exista si in

prezent, uncle intr-o forma modernizata.33 Victorie a trupelor habsburgice comandate de printul Eugeniu de Savoia asupra ostilor

sultanului (11 septembrie 1697).

8

www.dacoromanica.ro

19 Un jurnal de calatorie prin Banat (1777) 233

lalte doar cu o anvelopa, iar terenul din fala frontului a fost nivelat in asemenea masura prinexcavari de pamant si scoaterea lui pentru (fabricarea) caramizilor, incat inamicul, fara sa villa peapa, nu are unde sä se retranseze. Zidaria cetatii este complet terminata si numai ici si colo maitrebuie rasturnat pamant deasupra. In interior, cetatea este Inca in intregime goala. Nurnai uliteleau fost trasate. Acum, in interior se construieste o biserica si o manastire pentru franciscanii careau trebuit sa paraseasca cetatea veche. Vechiul oraf Arad, unde se afla sediul comitarului cuacelasi nume, are cateva case noi, man si &muscle. Orasul este destul de mare, Bind locuit maiales de germani si romani. Aici se afla sediul unui episcop greco-neunit. Intr-un soi de cazarmi, dealtfel bune, este incartiruit un escadron din regimentul de cuirasieri Modena, iar in cazirma dincetatea veche si in cazematele cetAtii noi o companie din regimentul d'Alton. In oras se afla si ocapeld greco-unitA, precum si scoala principald a minoritatilor.

Sambatà si duminica, in 24 si 25 (mai), am ramas aici.Luni, in 26 (mai), am purces la Gyula, un domeniu care apartine mostenitorilor raposatului

baron Harruker, unde am mancat intr-o locuinta ofitereasca goala. Seara ne-am oprit la Székudvar,unde am dormit tot intr-o astfel de locuinta ofitereasca. (...).

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

RECENZII

Prof. dr. ing. Ion C. Hera-Bucur, Monografia comunei 13erevoiesti Muscel, Editura Tehnica,Bucuresti, 1996 [382 P. + XX planse].

De pe meleagurile vechii asezari rurale a Berevoiestilor, in care se facuse cunoscut, cu maibine de 50 de ani in urma, Vasile V. Caramelea, pentru interesul sau pe taramul anchetelor socio-logice, indrumate de distinsul specialist Dimitrie Gusti, un alt fiu al locului, reputat cercetator indomeniul tehnologic, izbuteste prin editarea prezentului studiu sa indeplineasca un deziderat alinaintasilor sai. Si aceasta la capätul unor laborioase investigatii i eforturi pentru a dobandicunostintele necesare prospectarii izvoarelor istorice in parte inedite, si a aduna noianul de datece 1-au ajutat sa alcatuiasca, cum ne-o marturiseste in Prefalcio lucrare complexa cu profil istorico-socio-economic". Ea cuprinde 13 capitole §i a fost prezentata de Valentin Borda sub sugestivulmoto Un act de cultura".

Monografia infatiseaza de la inceput atat meritele acelora care au facut cunoscut numeleBerevoiestilor i dincolo de granitele tarii i anume a lui Mihai Thcan Rumano, prin scrierilememorialele sale de cMatorie, a lui Vasile Caramelea, pentru realizarile din sfera sociologiei si aantropologiei culturale.

Discutiile purtate in legatura cu bibliografia de specialitate evidentiaza, printre investigati-ile precedente lucrarii de fata, numeroase cercetari dintr-un larg spectru de preocupari cum suntcele dedicate Muscelului, ale lui C. Radulescu-Codin, sau studiul prof. univ. Petre Ramneantu, dela Cluj, Problema emigrcirii romcinilor din Transilvania in Principatele Romilne, in care se referala insusirile sero-antropologice ale locuitorilor din Berevoiestii-Ungureni, ce pot fi regasite lasatenii din Berivoii Mari si Berivoii Mici in tinutul Fagarasului, asezari de bastina ale inaintasilorberevoiesteni.

Studiul lui Ion Hera-Bucur este bazat in principal pe surse documentare, catagrafii i alteizvoare documentare pe care le-a prospectat, unele aflate in strainatate, in Rusia, chiar i pe mate-riale epigrafice, note sau insemnari provenind fie de la V. Caramelea, fie de la distinsul dascallocalnic, Ion Amzica. Asa cum este conceput i realizat de autor, el constituie fara indoiala unmaterial valoros, elaborat corespunzator cerintelor actuale in domeniul investigatiflor socio-istorice.

Pornind de la aspectele specifice Cadrului natural, abordate in cel de al doilea capitol, citi-torului ii sunt restituite, treptat imagini despre Berevoiesti pe firul istoriei, in capitolul al treilea,expunerea continuand cu atatea secvente din trecutul celor sase sate ale comunei.

Ceea ce impresioneaza de la primul contact cu lucrarea realizata de Ion Hera-Bucur, nueste numai cadrul larg al investigatiei, al datelor comunicate, ci si capacitatea sa de a sistematizaunele informatii grupate sau sintetizate cu ajutorul unor harti, scheme, schite, tabele, prezente ade-sea in text, ca si a materialului ilustrativ. In legatura cu toate aceste aspecte trebuie subliniat,desigur, i meritul Editurii Tehnice, nu mai putin a talentatei pictorite Marieta Proca-Jinga, ceacare a realizat crochiul asezarii de la Berevoiesti cu satele dispuse de o parte si de alta a Rausoru-lui si a apei Bratiei, o sugestiva imagine de ansamblu a comunei, cum apare imprimata pe anve-lopa cartii.

Pentru stabilirea principalelor repere i coordonate ale vechimii i evolutiei yield locuito-rilor din arealul berevoiestean, nu au fost neglijate nici vestigiile arheologice aduse la lnmink carevadesc urme ale existentei umane Inca din epoca neolitica, posibil chiar cu mai mult de 2 500 deani inainte de era noastrfi.

Studii i materiale de istorie medic", vol. XV, p. 235-244, 1997

si

www.dacoromanica.ro

236 Recenzii 2

In incercarea de a aduce noi marturii in sprijinul demersurilor sale, autorul si-a extinsancheta si asupra toponimiei locurilor identificand aproape 250 de apelative, printre care DrumulArvafilor, Piscul Negru Vodd sinonim cu Piscul Tuntului v.a. (cf. Anexa 1). De asemeiiea, IonHera-Bucur a utilizat si sursele epigrafice conservate de monumentele lapidare faSpandite pe teri-toriul comunei, cea mai veche, de pe o piatra mormantala amintind decesul jupanitei Stanca, la1564. Totodata inscrisurile de odinioara pastrate la cele trei lacasuri de cult de la Berevoiesti, peValea Satului (a. 1584; 1756; 1835), din Vaira Satului (c. 1700) si de la Ungureni (1769), s-auconstituit si ele in dovezi despre comunitatea megiesilor de aici.

In discutiile purtate pentru stabilirea principalelor coordonate ale trecutului fiecgrui sat,incepand de la Berevoieftii Pdmanteni, la Ndparteni, la Berevoieitii Ungureni, Mdnefti, Olelu,Bratia, Gdmdcefti (pana in sec. XVII-XVIII numit Plgiasul), autorul a pornit de la o temeinicgbazit documentarg. Fara a starui insa in chip deosebit asupra unor aspecte importante din existentaasezarilor berevoiestene, ca de exemplu structurgrile produse in regimul proprietalii megiesilor,vadite in special din spre mijlocul sec. al XVII-lea, Ion Hera-Bucur a incercat in schimb sä sur-prinda cu ajutorul surselor arhivistice, in Tabelul 2, atat evolutia satelor cat si a populatiei indecursul veacurilor, pang in 1992. Atentia sa a fost indreptata si cgtre Strdvechiul sat Colcotiva, cea fiintat in sec. XVI-XVII, pe paraiasul omonim, afluent al Rausorului, si spre lacasul de cult deaici (din veac. XVII-XVIII), pierdut in negura vremurilor, ca si asupra Schitului Biindea clgditpe la 1720.

Vom observe bask ca in stabilirea cronologiei atestarii asezarilor din arealul comunei, nereferim de pilda la Berevoiestii Pamanteni, datorita receptgrii unor informatii din ColectiaDocurnente privind istoria Romiiniei 0 nu din noua serie Documenta Romaniae Historica, B.Tara Romdneascd, au fost preluate identificari, acum susccptibile de a fi amendate (de ex.localizarea satului Berevoiesti in actul din 25 iunie 1506, in text la p. 65).

Relativ la viala locuitorilor din zona supusä studiului sgu, la itupactul unor evenimente in plansocial, avem in vedere situatia megiesilor cazuti in rumanie, Inca de la inceputul sec. al XVII-lea,la jupanita Chiajna vorniceasca, apoi unii dintre acestia eliberati, autorul ar mai fi avut laindemana semnificative relatii si in actele din 1626 (in DRH, B, XXI, p. 48, doc. nr. 30 si p. 124,doc. nr. 70, s.a.).

Este evident insa faptul cil o cercetare monograficg, ca cea de feta, ce abunda in amanuntenu numai pentru evul de mijloc, dar si pentru epocile de istorie moderng si contemporang, a pututindrepta demersurile lui Ion Hera-Bucur mai ales spre timpurile mai noi, care au adus, treptatschimbgri in traiul berevoiestenilor. Astfel se fac printre altele si referiri la improprietarireasgtenilor in vremea lui Alexandru Cuza, la situatia unor clacasi si cu deosebire la drepturile mos-nenilor, autorul punand in evidenta cu ajutorul a 23 de scheme genealogice, filiatia diferitelor cetede neamuri, asa cum au fost ele inregistrate, uneori pe o durati de peste doua veacuri.

In cuprinsul lucrarii s-a acordat totodata atentie activitglii institutiilor locale, primdriei,;cola, evoluliei social-economice, aspecte sanitare etc. Nu lipsesc nici referirile cu privire la par-ticiparea berevoiestenilor la Razboiul de Independentg (1877-1878), la cele doua mari conflagratiimondiale (1916-1918 si 1941-1945), marcate si de imprejurari ce si-au pus amprenta in chip dra-matic asupra vietii locuitorilor.

Cat de departe au mers strgdaniile lui Ion Hera-Bucur de a oferi cititorilor mai multe datedin istoria locurilor si in acelasi timp mai usor accesibile se poate constata din faptul ca in textulsau, de la p. 87-197, si anume perioada de la Alexandru Cuza si pang in 1945, sunt intocmite 45de liste, scheme, schite, tabele, deosebit de utile, cel referitor la dascglii scolilor berevoiestene,pentru anii 1835-1995, totalizand numele a 104 cadre didactice.

In functie de vechimea satelor, de problematica existenjei locuitorilor stint evidentiatede pildg pentru Berevoieftii Ungureni consideratii legate de emigranjii transilvgneni, in cepriveste Gdmdceftii (Plgiasu) precizari ca asezarea a fost injghebata in mare parte cu locuitori

www.dacoromanica.ro

3 Recenzii 237

veniti din habitatul de la Colcotiva §i cu rudari o atentie deosebitg acordandu-se si aspectelordemografice.

Un capitol special (12) este dedicat Mineritului, date find exploatArile de aproape 100 deani a bogatelor surse de carbune din zong, activitate care a influentat traiul multor familii dinBerevoiesti.

Cel de al 13-lera capitol redg sintetic evenimentele petrecute in cei peste 50 de ani care autrecut de la al doilea fazboi mondial si reverbergrile lor in arealul comunei, in deosebi produse decolectivizare, cu schimbari ce au marcat modul de organi7are a muncii si de trai al sgtenilor, curezultate obtinute in ce priveste plantatiile de pomi fructiferi sau in zootehnie si in mici sectoarede producere a varului, a cgrAmi7ilor si evident in sectorul minier.

Studiul asupra caruia ne-am oprit se incheie cu o privire de ansamblu relativ la Berevoiestiin anii tranzitiei observandu-se greutAtile ce se fac simlite in anumite segmente din viata localni-cilor, pe care Ion C. Hera-Bucur socoteste cg ei le vor depäsi folosind experienta rezultatg de-alungul existentei asezgrii timp de mai bine de o jumgtate de mileniu.

Postfata, urmatà de indici si anexe marcheazd srarsitul elaboratului studiu pe care autorul ilinching memoriei parintilor sgi, Floarea si Constantin Hera-Bucur, apreciind cg prin aparitia luicomuna Berevoiesti si-a ggsit cartea sa de identitate.

Lucrarea va fi un pretios indrumar deopotrivä pentru cercetgtori, cadre didactice, studenlisau pentru un public mai larg, domici sg strgbatg prin veacuri cgile cu impliniri si suferinte strgbd-tute de localnicii berevoiesteni in indelungata lor vieniire in vatra strgbuna.

C. Bolan

Gheorghe Posticg, Nicolae Constantinescu, Capriana. Repere istorico-arheologice, Chisingu,Stiinta, 1996 [111 p. + 19 fig. si pl. color + 88 fig. + 6 file cu sectiuni si profile ale investi-gatiilor].

Lucrarca a putut sii vadil lumina tiparului ca urmare a acordului de colaborare dintrcAcademia Romfing, prin Institutul de Arheologie Vasile PArvan" si Academia de Stift* aRepublicii Moldova, prin Institutul de Arheologie si Istorie Veche, cu suslinerea MinisteruluiCulturii al Republicii Moldova, Directia Principalg Patrimoniu Cultural, Arte Plastice, si de laUniversitatea Liberg Internationalä din Moldova. Ea dezvgluie rezultatele fructuoase obtinute caurmare a strädaniilor celor doi prestigiosi specialisti, Gheorghe Posticg, acum vicerector laUniversitatea Liberg, mai sus amintita, si a lui Nicolae Constantinescu, doctor in istorie slujind de42 de ani cercetgrile pe taram arheologic, din cadrul cunoscutei Institutii Academice de laBucuresti.

Investigatiile intreprinse la m-rea Cgpriana, unul din cele mai vechi lgcasuri monastice dinpartea de rasgrit a Moldovei, de pe Visnevgl, in linutul Lapiisnei, au fost sustinute pe teren de omai largd echipd de cadre universitare, alti specialisti, studenti si elevi (14 nominalizati inPreambulul monografiei), dar si de 40 de sgteni localnici si s-au desfgsurat pe o duratg de patruluni (mai august 1993).

Asa cum remarca Prof. Dr. Petre Alexandrescu in al sgu Cuvânt inainte, angajarealucrarilor arheologice la chinovia duratg pe Valea Isnovgtului si rezultatele lor preliminare poate ficonsideratg ca o non:4 cale in promovarea raporturilor inter-romanesti.

Pentru a deschide o mai largg perspectivg asupra existenlei asezknantului monastic de laIsnovgt (Visnevgt), din secularii codrii ai BAcului, autorii nu intamplgtor s-au oprit si asupracoordonatelor geografice si a cadrului natural, in care a dginuit peste vremi vechea ctitorie, zongdominatti de un adevarat masiv silvic. in acest areal sursele documentare atesta, incg de la 1420, o

www.dacoromanica.ro

238 Recenzii 4

poianA a lui Chiprian toponimic, care, ap cum precizeazA Gh. PosticA 0 N. Constantinescu,conduce cAtre viitoarea vatrA mAnastireascA a CAprianei", deci in ambianta I;novatului".

Date certe cu privire la 1aca;u1 de la Vi;nevAt, cum se desprinde din paragrafele celui de aldoilea capitol al lucrArii, sunt consemnate la 10 februarie 1429, cand voievodul Alexandru cel BunIi daruie;te doamnei sale Marena i fiului lor Petru voievod manAstirea de aici cu locurile din jurpanA in hotarul cneaghinei", precum ;i ;i la Botne, Vranevii g.a., in total opt sate 0tigani.

Pornind de la informatiile cartilor domne0i deja citate, dar 0 de la actele din 1 aprilie gi7 mai 1470, autorii au putut stabili mai exact relatia existenta intre hotarul prisacii poienii luiChiprian i acela al locurilor in care a fost a.,sezatA ctitoria de la Vi;nevät, unde era egumenChiprian, viitoarea manastire apriana

A;a cum se desprinde din demersul IW Gh. PosticA 0 N. Constantinescu, la 1470 lAca;u1 seafla in stApanirea Chiajnei, fiica lui Alexandru cel Bun 0 a Marenei, matu;a voievodului Stefancel Mare, care claruia scum rn-rii Neamt o parte din domeniul de la Vipieviit, pästrand insa inposesiunea ei mAnAstirea de acolo i hotarul cneaghinei.

FArA a fi stAnnt asupra informatiei tarzii de la 1817 consemnata de o inscriptie votivAde la m-rea Zografu, qi anume cA Stefan cel Mare ar fi fost 0 el ctitor la Cdpriana, autorii au urmatfirul surselor sigure dinspre mijlocul sec. al XVI-lea, vrerne in care a;ezat *nantul monastic incepesA fie mentionat sub acest nume. Faptul este vAdit cu certitudine de dania tetraevangheliaruluiferecat de Petru Rare; cu doamna lui, Elena ;i flii lor pentru laca;u1 numit CApriiana" cu hramulUspenia Adormirea Maicii Domnului in octombrie 1545.

Este posibil ca, incA de la 1541-1542, dacA se au in vedere i datele pisaniei tarzii, din1820, manAstirea sA fi cunoscut ample luciari de refacere, ceea ce se constatA cu deosebire dininvestigatiile arheologice care atestA a;ezarea noii structuri de zidArie a lficaplui CAprianei pestevechea fundatie a bisericii VipevAtului. Astfel inAltata, chinovia din tinutul Lapupei va cunoaqte

nu intamplAtor in etapa urmAtoare un sprij in deosebit in domnia lui Alexandru LApupeanu,devenind stApanitoarea unui mare domeniu. Voievodul va ft de aceea infati;at in tabloul mural dela rn-rea Zografu ca inoitor al Caprianei".

La drumul strAbatut prin timp de insemnata ctitorie, Gh. PosticA 0 N. Constantinescu asazA;i actul de inchinare a ei la m-rea Zografu, in 1698, prin hotararea voievodului Antioh Cantemir,raporturile cu lavra AthonitA explicand, desigur, prezenta acolo, panA la o datA tarzie, a chipurilorvoievozilor Moldovei din tabloul mural mentionati mai inainte.

DupA 1812, cAnd 1aca;u1 de obve monahalA de la CApriana avea sA treacti odatA cu teritoriultranslat de PoartA in stApanirea Rusiei, lucrärile de restaurare i noi constructii intreprinse in incintA,in special de la 1818-1820, i-au marcat nu numai existenta, dar i infatiprea. Este de altfel vrerneain care mitropolitul exarh Gavriil Banulescu-Bodoni urmArea sa a;eze aici reqedinta episcopalA.Atunci a fost refaculd vechea bisericA Adormirea Maicii Domnului (Uspenia) hrarn dobanditdin 1545, s-au inceput constructiile la 1aca;u1 Sf. Gheorghe, ca paraclis de iarnA, ce a cunoscutapoi patronajul Sf. Nicolae, iar la corpurile de casA, la beciuri lucrarile au continuat i dupd 1862,cand s-a zidit i StAretia, ulterior, in 1903 find inAltatA i spatioasa bisericA Sf. Gheorghe. Acesteaau coudus la modificari ale aspectului intregului ansamblu arhitectural, cum remarcd autorii,aspecte ce se pot desprinde indeajuns ;i din materialul ilustrativ incorporat in studiul de fata.

Exoursul asupra trecutului manAstirii (p. 11-33) este urmat, in cel de al treilea capitol(p. 33-100), de un adevarat recital" arheologic care dezvAluie fructuoasele rezultate ale investi-gatiilor intreprinse in 28 de seetiuni (casete), din trei sectoare, de-a lungul unui perimetru de 762 mliniari, sApaturi vizAnd cu deosebire vechea ctitorie a asezfimantului monahal.

Parcurgerea lucrarii pune in evidentA nu numai informatiile obtinute din cercetarile deteren, ci ;i conceptia celor doi speciali0i in abordarea investigatiilor, o adevaratA metodologicecare a facut posibilA receptarea suitor observatii stratigrafice asupra solului incintei, a orizonturilor

Chlinlutii,

www.dacoromanica.ro

5 Recenzii 239

din via/a manastirii, de la prima faza de constructii pana la acelea ale refacerilor. Rezultateleoblinute sunt judicios infatisate pe obiective, cel mai insemnat fiind acela ce a permis surprindereatemeliei primei biserici din sec. al XV-lea sau pe aceea a innoirilor de la mijlocul veac. al XVI-lea,dar si a lucriirilor din 1819-1821.

Observatiile desprinse din cercetarile arheologice abunda in date de microstratigrafie, deinventar, relevand fragmente de ancadramente, de ceramica, cable v.a., ce sunt judicios receptatein zeci de figuri i planse cu profilele diferitelor sectiuni si a elementelor structive sau decorativeaduse la hunina.

La capatul laborioaselor investigajii in Consideratiile finale ale lucrarii cei doiGh. Postica si N. Constantinescu considera ca, pe langa datele valoroase oblinute si a

problemelor solutionate prin campania din 1993, unor hiatusuri sau indoieli ce ar putea fi expri-mate Inca, li se vor da raspunsuri in viitoarele cercetari. In aceasta ordine de idei remarcam sprepildft ca la nota 58, de la p. 105, pentru relatia cu privire la Chiajna, fiica lui Alexandru cel Bun sia doamnei Marena sau in legatura cu Stanciu cel Mare, din Tulova, cel de al doilea sot al Chiajnei,era indicat a se citeze Letopiseful anonim al Moldovei, in care figureaza informatia despre dece-sul acestora (cf. Cronicile slavo-române din sec. XVXYL publicate de Ion Bogdan, ed. P. P.Panaitescu, Bucuresti, 1959, p. 19 traducerea, informatii cuprinse si in Letopiseful de la Putna

ibidem, p. 64 traducerea).Fara indoiali, cercetarile de felul monografiei Caprianei, sunt asteptate cu deosebit interes,

cu atat mai mult cu cat ele poarta pecetea experientei unor distinsi specialisti si pot sluji nu numaila adancirea cunostintelor pe taramul monumentelor istorice, dar i la receptarea de noi informatiidin existents de odinioara a tarilor romfine, a lumii evului de mijloc sau din epoca modernl.

C. Bdlan

Costin Fenesan, Cnezi ci obercnezi in Banatul imperial, 1716-1778, Editura Academiei Romane,Bucuresti, 1996,255 p.

in ciuda titlului, care poate parea limitativ, si a ponderii mafi pe care o ocupa analiza unordestine individuale de cnezi i obercnezi, cartea pe care Costin Fenesan o publica la EdituraAcademiei Romfine este, de fapt, o monografie. Ea trateaza una din institutiile administrative celemai reprezentative pentru Banatul secolului XVIII cea a cnezilor satesti. Este un subiect cares-a bucurat de foarte putina atentie in istoriografie. Aici, mai mult decat in cazul altor subiecte, oabordare innoitoare era de neconceput ra r folosirea imor surse documentare noi. C. Fenesan iiintemeiaza monografia prioritar pe documente inedite din arhivele vieneze. 0 parte din ele (cca.100 pagini de carte) sunt editate, la sfarsitul capitolelor càrii, incit avem de-a face si cu o lucraredocumentark in acelasi timp. Cartea reconstituie, astfel, cu rigoare, intr-o maniera in care fiecareafirmatie este sprijinita cu documente, variatele aspecte ale istoriei institutiei cneziale in secolulXVIII: adoptarea ei de catre autoritatile habsburgice proaspat instapanite in Banat, modul defunctionare, instituirea obercnezilor, raporturile cnezi-obercnezi, raporturile lor cu oficiile distric-male, raporturile dintre cnezi i slitenii de rand, locul cnezilor si obercnezilor in societatearomaneasca a timpului, etc. Cum demonstreaza cartes de care ne ocupam, cnezii i obercnezii aufost implicati in toate problemele istoriei romanilor banateni in secolul XVIII. In capitole distinctesunt analizate, prin prisms rolului pe care I-au avut cnezii i obercnezii, i aducandu-se un plus deinformatie documentara, cateva aspecte importante de istorie a provinciei: lotria, rascoalaromaneasca din 1738 (p. 52-63), petitiile pe care romanii le-au adresat imparatului Iosif II cuprilejul cAlAtoriilor acestuia in Banat (p. 191-201), infiintarea batalionului roman de granita dinBanat in 1771-1772 (p. 202-244).

spe-cialisti,

www.dacoromanica.ro

240 Recenzii 6

Cnezul i cnezatul constituie una din institujiile rominesti cele mai vechi. In Banat cneziiau funcjionat din evul mediu pAnA la mijlocul secolului XIX. Stipinirea habsburgici instaurati inBanat in 1718 a pastrat institujia cneziali si a inglobat-o in noul sistem de administrare distric-tuali. Ina de continuitate se poate vorbi doar in ceea ce priveste numele. Pentru ci una este clasafeudali a cnezilor din perioada de inceput, inclusiv din epoca regatului maghiar, i altceva estecategoria administrativi pe care o reprezinti cnezul in epoca otomani si apoi in cea austriaci.Otoraanii, care au impus aceasti rupturi in evolutia cnezatului, au avut meritul de a fi extins insti-.tutia cnezului la intregul Banat, si in zonele unde anterior nu au existat cnezi, inclusiv la satelesilrbesti colonizate in campie.

De fapt, austriecii au preluat aceasti reafitate de la otomani. Din considerente de ordinpractic, ei au pistrat o institutie care se arata a fi cea mai potrivita in administrarea populajieilocale din provincia nou cuceriti. Daca in satele cu colonisti gennani administratia comunititii eraincredinjati judelui (Richter. Schulze), in satele romfinesti i sirbesti austriecii au permisfuncjionarea pe mai departe a cnezilor (chinez in graiul rominilor banAjeni; knez in sarbi; Knessau Richter in gennant kenéz in magbiari). Sub acest aspect, a existat in Banat, in secolul XVIIIindeosebi, o duafitate. Cum demonstreazi lucrarea lui C. Fenesan, activitatea administrajiei localein satele rominesti i sirbesti se desfasura in mare parte dupi reguli i cutume proprii. Avem de-afact cu o structuri aparte, care arunci o lumini noua asupra adeviratelor dimensiuni ale centralis-mului habsburgic intr-o provincie care indeobste este tratata ca model de acjiune centralizatoare siuniformizatoare habsburgica. Desigur cA rajiuni de ordin practic au fost cele care au condus laadoptarea acestei solujii.

In epoca babsburgici cnezul a fost o institujie de rang inferior a administratiei locale. Ea aexistat nu numai in satele romfinesti si sarbesti; si comunititile orisenesti cu populatie romaneascimasivi (Caransebes si Lugoj) au avut cnezii lor proprii. Cnezul era ales de citre comunitateasiteasci din randul ei pe o perioadi de timp limitati (de reguli trei ani) si era confirmat in functiede administrajia districtualii. El era conducitorul obstii sitesti si era veriga de legituri intre sat siadministratie. Obligaiiie cele mai importante pe care le avea erau: repartizarea si strangerea dari-lor si a contribujiei (impozitul pentru armati), asigurarea si repartizarea supusilor necesari ladiferite munci de interes public, repartizarile in cazul incartiruirii trupelor imperiale in sat, recruta-rea pentru armatft. Autoritatea sa asupra satului era deosebit de extinc.4 Cnezul nu primea salariu, darbeneficia de scutire de diri si robote pe timpul exercitirii funcjiei. Cum rezulta din documente,comportatnentul multor cnezi era arbitrar. Pentru a-si spori averea, acoperiji fiind de autoritijiledistrictuale, ei raceau numeroase abuzuri pe seams consitenilor bor.

Obercnezii nu aveau nimic de-a face cu institujia romaneasci. Institutia obercnezilor a fosto crercie a administraliei babsburgice. Ea a fost instituita in 1718 si a functionat pana in 1776,cand a fost desfiintati. In fiecare din cele 11 districte cite au existat in Banatul imperial, aufunctionat unu sau mai multi obercoezi, in funcjie de mirimea districtului si de numarul cercurilorcare-1 compuneau. Obercnezul era desemnat de Administrajia Banatului, pe baza unor propuneriinaintate ierarhic: fiecare sat care se afla sub autoritatea obercnezului inainta o propunere oficiuluiadministrativ al districtului; pornind de la acestea, dar putand inscrie si alte persoane, oficiul clis-trictual intocmea o Usti cu trei propuneri, care era inaintati Administratiei Banatului, cea care ildesemna pe noul obercnez. Cel mai adesea, functia de obercnez era incredinjati unor fosti cnezisitesti. El avea in subordine cnezii dintr-o anumiti zoni. Era intermediarul intre acestia si achni-aistratia districtului. In aceasta calitate el participa la sesiunile administrative (Amtstag) ale oficiu-lui districtual. Spre deosebire de cnezi, obercnezii erau salariaji; in plus, ei beneficiau si de scuti-rile de care se bucurau cnezii sitesti.

Funcjia le asigura cnezilor si obercnezilor numeroase avantaje si mai ales sporirea averii,pe cai mai mult sau mai putin licite. Ei dobfindeau o pozijie sociali inalti in cadrul comunititii

www.dacoromanica.ro

7 Recenzii 241

locale sau a zonei respective. Li se deschidea calea unei ascensiuni sociale deosebite si, mai alesin cazul obercnezilor, posibilitatea promovarii ca functionari ai oficiilor districtuale.

Cartea (p. 64-116) se ocupd in detaliu, in adevgrate studii de caz, de caliva cnezi si ober-cnezi cu o evolutie tipicg pentru aceasta categorie: obercnezii Paul Micu din districtul CiacovaMarcika Jurkovi6 din cercul Mures (districtul Cenad), obercnezul Gavrilg Gurean din cerculLunca (districtul Lugoj), cnezul Curea Pepa din Domasnea (districtul Caransebes), obercneziiAlexandru Petrascu si Martin Groza din cercul Lugoj. Sunt analizate dosarele lor, cuprinzandreclamatiile sgtenilor la adresa lor, declaratii ale lor si ale sätenilor, observatii i concluzii aleanchetelor autoritgjilor administrative, etc. Sunt urmgrite ascensiunea lor, abuzurile, conflittul lorcu sgtenii, raporturile cu autoritglile districtuale si cele de la Timisoara, etc. Sunt publicate actelede arhiva care privesc aceste persoane. Sunt documente extrem de interesante, mai ales pentruistoria sociald a satului din Banat in secolul XVIII, care se preteazg si la analize de alt tip (cum arfi, de exemplu, istoria mentalitglilor).

Un aspect extrem de important este acela al implicgrii cnezilor si obercnezilor in viata eco-nomicg a provinciei. Din textul lucrarii (indeosebi p. 45-48) si din documentele publicate aici,vedem cum unii obercnezi si cnezi iau in arena predii sau pescuitul morunilor in Dungre; cum seocupg de construirea si exploatarea de mori; incheie contracte de transport cu administratiaprovincialg. Unii dintre ei se numarg printre actionarii societatilor de come/ din Banat. Din emi-merarea abuzurilor pe care le fac, reiese interesul lor pentru spori averea mai ales cu liven sivii, si de asemenea, comertul cu animale, luica etc. pe care-1 practicg. Conform unei surse deepocii, in randul lor (adicg al obercnezilor si cnezilor n. V.A.) trebuie cdutaji oamenii cei maiavuti din intreaga targ" (p. 48). In Banatul habsburgic a existat o burghezie romaneascg si ar iiinteresant de stiut in ce mgsurg cnezii i obercnezii au contribuit la formarea ei. Rolul economic alcnezilor i obercnezilor in Banat este un subiect care credem Ca ar merita sg fie studiat, pe docu-mente de arhivä care asteaptg sa fie cercetate.

Capitolul fmal al carlii se ocupd de o problemg careia autorul incearcg sg-i dea o rezolvarein acord cu materialul pe care se cladeste cartea: Cnezii fi obercnezii o dila? (p. 245 249).Concluziile sale sunt, credem, pertinente: dacg in privinta statutului juridic cnezii i obercnezii nuse deosebesc de ceilalti locuitori, flind cu totii iobagi ai fiscului, in ce priveste situatia de facto, eireprezintg o elitg. Mai ales dobandirea functiei de obercnez deschidea calea spre ceea ce poate ficonsideratd o elitg. Cum rezultg din documente, obercnezii, dar intr-o oarecare mAsurd si cnezii,reprezintg in aceastg epocg elita sociald i economica a romanilor din Banat. Dar, remarcg autorul

polemizand cu opinia conform cgreia cnezii din secolul XVIII erau purtgtorii de cuvant aipopulatiei autohtone, cu rol in adoptarea reformelor In societatea romaneascg izvoarelecunoscute pang acum nu ne indreptatesc sg-i socotim drept o elitg a purtgtorilor ideilor najionalece se ngsteau sub semnul iliiminismului. Prea adanc ancorali in realitatea cotidiand a satului roma-nese i prea mult legati de propria lor ascensiune socialg i economica, lipsiti, pe de altA parte, inmajoritatea covarsitoare a cazurilor, de o pregatire intelectualg adecvatg unor judecgti national-politice, obercnezii i cnezii bang:tali au rgmas in tot cursul secolului al XVILI-lea ceea ce au fostdintotdeauna prin origine i mentalitate: niste tgrani. Nu e mai putin adevgrat cä, tocmai multidintre urmasii acestei pgturi rurale instarite vor fi cei care, de la sfarsitul secolului al XVIII-leainceputul celui urmätor, se vor ridica datoritä preggtirii lor intelectuale in randul celor ce aucontribuit la renasterea nationald a romanilor banaleni" (p. 249).

Suntem in fata unei carti de exceptie in istoriografia romaneascg a ultirnilor ani. Este simeritul Editurii Academiei Romane care, intre putinele carti de istorie pe care le scoate, a facutloc i uneia de calitatea acesteia. Aflam cu aceasta ocazie si de existenta Fundatiei Elias, sub egidacareia a apgrut cartea, fundatie care pare sg anunte astfel cg-si reia rosturile de altgdatg.

Viorel Achim

5i

a-5i

www.dacoromanica.ro

242 Recenzii 8

Monique Bourin-Derruau, Temps d'equilibres, temps de ruptures XIIP siecle. Editions du Seuil,Paris, 1990, 338 [ 346] P. + tabele +134

Lucrarea doamnei Monique Bourin-Derruau Temps d'equilibres, temps de'ruptures XIIIsiecle, reprezintA cel de-al patrulea volum al seriei Nouvelle Histoire de la France mediévale".Daca, pana la elaborarea lucrarii de fata, secolul al XIII-lea inspirase in general biografii con-sacrate regilor, autoarea ii propune sa insiste asupra a doua aspecte mai putin tratate in istorio-grafia francezti: diferentele regionale pe de-o parte si transformarile comportamentale i structurilementale pe de alta.

Volumul are doudsprezece capitole: Cap. I (Une diffiision nouvelle pour de nouveauxobjets). Cap. II (La parole et l'écriture: nouvelles formes de diffusion pour une nouvelle culture).Cap. 1II (Recherches speculatives et nouveautes techniques). Cap. IV (Multiple France: le Nord etle Midi). Cap. V (Croissance démographique et developpement économique: variationsregionales d'un theme general). Cap. VI (Les chemins cllvers du developpement des campagnes).Cap. VII (Dynamismes urbains). Cap. VIII (Chronique des ambitions capetiennes (1204-1285).Cap. IX (Gouverner et administrer la France au XIII siecle: vers 1200vers 1280). Cap. X(A &Ste du pouvoir royal: les barons, les clercs, les villes et les autres: vers 1200vers 1280).Cap. XI (La premiere crise de croissance de l'Etat: le regne de Philippe IV et de ses fils:1285-1328). Cap. XII (Une crise de croissance de reconomie: vers 1270-1348).

Prima jumatate a secolului al XIII-lea inregistreaza o serie de transformari importante petoate planurile, marcand astfel o perioada de echilibru. Unei imbunatatiri a nivelului de trai, cutransformari in structura habitatului, Ii corespunde o raspandire mai larga a acelor obiecte de luxcare pada atunci apartinusera unei anumite categorii sociale. Din punct de vedere demografic,populatia este in continua crestere; astfel, se vor ridica noi ziduri pentTu marirea incintei cetAlii.Dar aceasta crestere demograficd nu rezolva problema diferentelor de densitate de la o regiune laalta (mai ales intre Nord si Sud) cu atat mai mult cu cat aceasta se regAseste si la nivel regional. Inmediul rural noile inovatii vor contribui la cresterea economica. Autoarea distinge trei tipuri dedezvoltare economicA: unul bazat pe cresterea transhumanta a vitelor, altul reprezentat de culturacerealiera practicatA intensiv mai ales in zonele cu o mare densitate si un al treilea tip deeconomic, dar care s-a bucurat de o mai micA raspandire, viticultura si horticultura.

Orasul se dezvoltA, In functie de regiunea in care se affa, in jurul a doi poli: in nord in jurulcatedralelor, care vor ramane simbolul acestui secol, iar in Midi, orasele se vor concentra in preaj-ma castelelor. $i la nivelul organizarii puterii municipale apar o serie de diferente: orasele septen-trionale erau conduse de un primar, iar cele sudice de tin guvern al consulilor. Diferente dintrenord i sud se inregistreaza in primul rand pe plan climatic, cu importante implicatii asupra florei,faunei, alimentatiei si nu in ultimul rand a agriculturii. Si situatia evreilor este diferita: In nord, In1182, erau expulzati pentru prima data, in timp ce in sud ei sunt numiti de principi in functiilepublice. Abia in 1247 era enuntata prima acuzatie de omor ritual in Midi.

Noile transformari nu ocolesc nici planul cultural; printre formele de comunicare se consti-tuie acum literatura, iar pentru transmiterea culturii religioase iconografia. Bazandu-se pediferite criterii, clericii incep sa distinga mai multe categorii ale auditoriului, realizand o serie depredici pentru fiecare in parte. Dezvoltarea universitatilor si mai ales avantul pe care-I cunosc fa-cultatile de drept precum i aparitia literaturii orasenesti, relevA transformarile petrecute in timpulcelui de-al XIII-lea secol. Scolii traditionaliste dezvoltata in nordul Frantei i se va opune scoaladin sud, axata pe baza comentariilor lui Averroes pe marginea lucrarii lui Aristotel, ce limita atot-puternicia lui Dumnezeu. In ceea ce priveste disciplinele stiintifice i domeniul experimental, elecunosteau o dezvoltare dar in exteriorul universitAtii.

Si pe plan politic, secolul al XIII-lea este un secol de echilibru, in acest rastimp domnindpatru suverani. Prima jumAtate a secolului este marcata de eforturile regalitatii de a-si supune

www.dacoromanica.ro

9 Recenzii 243

marii vasali. Astfel, conflictul dintre Capetieni si Plantageneti apare ca un conflict intre suveran sivasal avand drept momente importante victoria lui Filip al II-lea August la Bouvines (1214) sitratatul din 1259. Imaginea regalitatii n-ar fi totusi completä, ne spune autoarea, fara a tine cont defamilia regard' i consilierii consultati de la o domnie la alta, asigurand prin continuitatea lor pe ccaa coroanei.

!n materie de guvernare, noutatile aduse in aceasta prima jumatate a secolului o constituielegatura dintre administratia locala i guvem, asigurata de acei balivi i senesali, recrutati din randul micii nobilimi, originard din Ile-de-France. Chiar si dupa supunerea marilor vasali, regele va finevoit sa faca fata protestelor clericilor, nemultumiti de sprijinul acordat de regalitate ordinelorcersetoare, cat si oraselor atunci cand erau obligate sa suporte cheltuielile militare.

Ultimele decenii ale secolului vor inregistra primele semne ale declinului, constitumdu seastfel intr-o perioada de ruptura", NIA' de restul secolului. Transformarile de ordin climatic o

racire a vremii vor afecta in primul rand agricultura, in special decliuul culturii graului,impunand chiar i o modificare a alimentatiei. Populatia din zona secetoasa va migra catre oras,iar senioria se imparte intre urmasi ajungandu-se la diminuarea ei. Aceasta perioada de decadereva corespunde domniilor lui Filip al IV-lea cel Frumos si ale urmasilor sai, ce deschideau seria nea-gra a suveranilor Capelieni. Astfel afacerile" ultimilor Capefieni directi tind sa umbreascd luminaraspandita de aura srantului lor stramos Ludovic al IX-lea. Guvernarea este asigurata pe langafamilia regard si reprezentantii marilor nobili de acei legisti care reusisera sa dobandeasca incre-derea suveranului. Administratia (atat locala, cat si centrala) va creste raid incetare. Regalitateaavea nevoie de noi venituri, iar Filip al IV-lea va marca inceputul unei perioade in care regii auemis o moneda falsa.

Volumul mai ofera o cronologie a evenimentelor de la inceputul secolului al XIII-lea panala sfarsitul domniei lui Carol al IV-lea (1328), arbori genealogici privind descendenta lui Filip alII-lea August, si nu in ultimul rand ample harti (ce ilustreazd situatia densitätii populatiei, repartilia bogatilor si un plan al Parisului in timpul lui Ludovic al DC-lea). Lucrarii nu-i lipsesc deasemenea o bibliografie i un index.

Din perspectiva problemelor pe care autoarea propus sa le abordeze, lucrarea aduce ocontributie importanta la o mai buna cunoastere a acestui atat de tulburat secol al XIII-lea.

Ecaterina C. Petrescustudentd anul III, Istorie

Pinuccia F. Simbula, Corsari e pirati nei man cli Sardegna. Consiglio Nazionale delle Ricerche.Istituto sui rapporti italo-iberici, Cagliari, 1994, 491 p.

Lucrarea pe care o aducem in atentia cititorilor in randurile urmatoare reprezinta un ade-varat model al genului. Autoarea ar fi putut imita numeroasele lucrari precedente din domeniu sisa prezinte numai anecdote multiple si caracteristice pentru istoria razboiului maritim de cursä i apirateriei. Evident ea' episoadele i intamplarile, dramatice i uneori romantice, trezesc curiozitatea

mentin atentia intreaga, dar aceasta carte, mult mai bogata, pune laolalta placerea provocata delectura ispravilor protagonistilor cu exigentele stiintei istorice.

Autoarea, alegand o perioada fecunda, secolele XIV si XV, a stiut sa adune i sä analizezecritic o bogata documentatie scoasa din Arhivele Coroanei de Aragon de la Barcelona. Argumen-tatia pe care o prezinta este solida, la fel ca si baza documentara, inradacinata adanc in limp sispatiu. Documente de natura economica privitoare la armamentele maritime sunt folosite alaturide cele ce privesc legislatia relativa la razboiul maritim de cursa, al carui cel mai vechi textdateaza din 1129, si cu anchete si hotarari judecatoresti a caror precizie aduce la lumina, de omaniera foarte vie, practicile i uzan/ele din acest domeniu. Cu o onestitate stiintifica demna de

§i-a

si

www.dacoromanica.ro

244 Recenzii 10

lauda autoarea oferil cititorului mai mult de o sad de pagini de documente prezentate de omanierA irepro§abila. Cel care poartà numarul III, o procedurd judiciard din 1387, este un exemplu

,elocvent in acest sens.

Dar cum pot fi deosebiti piratii de corsari? Este o intrebare la a carei clarificare aceastäcarte are o mare contributie, farA a avea insä §i pretentia de a o rezolva in mod absolut, de§i inter-ventia puterii publice in armarea coräbiilor §i a flotelor, precum §i in reprimarea violentelor de pemare sunt prezentate ca un element fundamental. Instituirea amiralitAtii in Aragon, atestatä pe la1230 §i urmatA de o serie de ordonante, este o dovadA in acest sens, la fel ca §i integrarea corsa-rilor de profesie in flota regelui aragonez.

Documentalia aruncá, de asemenea, o lumina' foarte vie asupra spatiului unde se desfa§oarAevenimentele, cAci autoarea a cartografiat zonele de activitate ale corsarilor 0 ale piratilor. Pozitiaremarcabild a Sardiniei era cunoscutA, mai ales datorita lucrarilor lui F. C. Casula §i M. Tanghe-roni, dar era necesar sa fie scoase in evidentà in mod grafic rolul preponderent al ora§elor Caligari§i Alghero, la fel §i zonele unde atacurile au fost cele mai frecvente §i mai bogate in pradA: gurilefluviului Bonifacio, coastele provensale, stramtoarea Messina, Mediterana Orientala. Tabeleleanexate lucrdrii contin o multirne de informatii despre tipurile de nava', mai ales cea denumitàcocca, despre natura §i valoarea prazilor, fard a fi uitata nici provenienta bastimentelor, origineapatronilor lor 0 locurile de vanzare a prazii.

Dona exemple de operatiuni retin in mod special atentia. Primul este interventia unui per-sonaj celebru, Pedro Nino, autorul renumitei lucrari Victorial, pentru a restabili ordinea inMediterana, mai ales in anul 1404. CelAlalt este campania, desfa§uratA intre 29 iunie 0 20 august1382, de cAtre Sent Julia in largul coastelor Cataloniei §i Franjei, care a adus la Alghero o pradade o valoare foarte mare. De asemenea nu lipsesc nici analizele unor documente ce cuprind plan-geri ale victimelor pirateriei sau ale razboiului de cursa.

De asemenea, autoarea subliniaza faptul cA räzboiul maritim de cursit 0 pirateria au consti-tuit instrumentul militar cel mai putin costisitor pentru regatul catalano-aragonez in timpulräzboiului purtat pentru cucerirea Sardiniei. Captura de nave 0 de bunuri a cApätat o importantAdecisivA pentru aprovizionarea teritoriilor de coastä cucerite, mai ales pentru acele enclave consti-tuite din orgele Cagliari §i Alghero.

Situalia din Cagliari este diferità §i mai complexd decal cea din Alghero. Categoria cea maiimportantA care participti la rAzboiul de cursd este in ambele ora§e aceea a ofiterilor regali careprimesc ajutorul municipalitatii. Deosebite stint InsA modurile de interactiune ale acestor compo-nente ale puterii. hi ceea ce prive§te armarea navelor la Caligari sunt u§or de observat puternicecontradiclii intre diferitele autoritati. Aici se manifestà o confuzie evidentA in privinta drepturilorasupra prazilor pe care le au guvernatorii §i ceilalti functionari regali, in privinta inarmArii oraplui0 a navelor corsare 0 piratereoi etc. Alta este situatia la Alghero, tmde lucrurile sunt mult maiprecise 0 mai dare. Faptul este explicabil dacd avem in vedere cd Alghero avea dimensiuni maimici §i o numeroasA populatie iberica venitä aici imediat dupd cucerirea catalano-aragoneza, pecand Cagliari era un ora§ cu o veche traditie, cu un dezvoltat sentiment al rolului municipalitatii §ial apararii propriilor drepturi cetAtene§ti in fata puterii regale 0 a celei nobiliare.

Mai trebuie adaugat §i faptul cA fenomenul rAzboiului maritim de cursä §i al pirateriei, dill-cil de delimitat cu multa claritate, a influentat in mod profund economia ora§elor Cagliari §iAlgh ro, mat ales in perioada de la cumpana veacurilor XIV §i XV. Aici economia capAta un ca-racter asemanator cu cea din insulele Malta §i Pantelleria, precum 0 cu cea din orasele berbere depe coastele Mediteranei din secolul XVI. Dar, evident CA in acest sens nu pot ft propuse modeleeconomice, mai ales cA razboiul maritim de cursa §i pirateria sunt peste tot fenomene tranzitorii,nicaieri nu capata un caracter permanent.

La incheierea acestor catorva randuri, nu ne ramane de adaugat decal faptul &à aceastA cartemerita o larga audienta in randurile comunitAtii internationale a istoricilor.

Eugen Denizewww.dacoromanica.ro

NOTA CATRE AUTORI

Autorii sunt rugati sa trimità studiile, notele si comunicarile,precum si materialele ce se incadreaza in celelalte rubrici, dactilo-grafiate la doua rinduri, trirniterile infrapaginale fiind numerotatein continuare. De asemenea, documentele vor fi dactilografiate.Ilustratiile vor fi plasate la srarsitul textului. Responsabilitatea asu-pra continutului materialelor revine in exclusivitate autorilor.Manuscrisele nepublicate nu se restituie. Corespondenta privindmanuscrisele, schimbul de publicatii se va trimite pe adresa redac-tiei: B-dul Aviatorilor, nr. 1, Bucuresti, 71247.

www.dacoromanica.ro

LUCRARI APARUTE RECENTIN EDITURA ACADEMIEI

CONSTANTIN BALAN, Inscriptii medievale 0 din epoca moderni a Rominiel,Judetul istoric Arges (sec. XIV-1848), 1994, 648 p., 1 900 lei.

VENIAMIN CIOBANU, Po Midi sl diplomatie In secolul al XVII-lea. pH leromfine in raporturile polono-otomane-habsburgice (1601-1634), 1994,248 p., 1 800 lei.

APOSTOL STAN, Agriculture routine ase6 in faza (Wall a clicisiel, 1831--1864, 1994, 192 p., 1 100 lei.

PETRE TURLEA, Scoala romiini din Franta, 1994, 124 p., 1 100 lei.INSTITUTUL DE ISTORIE DIN CLUJ-NAPOCA, Documents Romaniae

Historica, C. Transilvania, vol. XIII, 1366-1370, 1994, 934 p., 3 850 lei.NICOLAE LIU, Revolutia trance* moment de rfiscruce In istoria umaniatii,

1994, 448 p., 2 800 lei.GHEORGHE PLATON, AL.-FLORIN PLATON, Boierimea din Moldova in

secolul al XIX-lea. Context european, evolutie sociali si politicii (Datestatistice i observatii istorice), 1995, 204 p., 6 500 lei.

EUGEN COMSA, Figurinele antropomorfe din epoca neoIitIc pe teritoriulRominiel, 1995, 224 p., 5 500 lei.

COSTIN FENESAN, Cnezi i obercnezi in Banatul imperial, 1716-1778, 1996,256 p., 5 000 lei.

Dr. FLORIN SALVAN, Viata satelor din Tara Bfirsei in evul mediu (secoieleXIIIXVII), 1996, 212 p., 9 000 lei.

INSTITUTUL DE ISTORIE NICOLAE IORGA", Documents Romaniae Histo-ries, B, Tara Romineasci, vol. VIII, 1576-1580, 1996, 632 p., 18 000 lei.

INSTITUTUL DE ISTORIE A. D. XENOPOL", Documenta Romaniae Histo-ries, A, Moldova, vol. XXIII, 1635-1636, 1996, 908 p., 30 000 lei.

ISSN 1222 4766

Lei 8 500

,

www.dacoromanica.ro