Importanţa senzaţiei în activitatea umană

Nu cred că există vreo fiinţă de pe faţa pămîntului care să nu simtă, să nu aibă simţuri. Prin simţuri creierul nostru lucrează, ne transmite informaţii, ne creează lumea, existenţa.

Pentru a cunoaște avem nevoie de senzaţii, fiindcă senzaţia este procesul psihic elementar care reflectă diferite însuşiri ale obiectelor şi fenomenelor lumii externe, precum şi stările interne ale organismului, în momentul acţiunii nemijlocite a stimulilor, respectiv asupra receptorilor(I.Mereacre, G.Ţapu, 2003).

Întradevăr, cum am putea noi să prelucrăm informațiile, să le captăm şi să le prelucrăm, dacă nu am avea senzaţii? Pui în gură dar nu ştii ce pui, nu-i simţi gustul, nu-i simţi mirosul, nu-l vezi şi cel mai rău nici nu ai simțul tactil.

Nu ştiu ce ar fi dacă nu am avea senzaţii, nu ştiu dacă vom trăi, defapt, sigur că nu vom trăi. Noi suntem obişnuiţi să putem percepe lucrurile, să vedem, să pipăim şi să transmitem creierului o anumită informaţie de la care să aşteptăm răspuns. Spre exemplu, mergi în magazin şi vrei să cumperi mere. Ce facem noi mai întâi? Ne uităm cum arată nu? Le pipăim să vedem de sunt bune şi nu stricate, le mirosim să vedem dacă sunt naturale, le percepem într-un cuvînt şi după aceia acasă le spălăm, după care le mîncăm, să vedem ce gust au, dacă informaţia pe care am transmis-o la creier prin senzaţii şi percepţii corespund. Dar ce am face dacă unul din simturi nu le-am avea? NU e nimic grav nu, că ne rămîn celelalte…

Ceea ce trebuie să ştim este că senzaţiile iau naştere numai prin acţiunea integrală a organelor de simţ. Fără ele nu există senzaţii şi mai ales percepţii. Noi trăim prin senzaţii, nu-mi pot imagina să nu pot auzi, să nu pot vedea deloc, să nu pot simţi gustul mîncării şi să nu pot simţi şi percepe cînd ating ceva… Azi în troleibuz am văzut 2 bătrîni cum vorbeau pe muţeşte, prin semne, şi mi-am adus aminte de cazul pe care mi-l spuneaţi data trecută. E îngrozitor!!!

Eu din cauza aceasta mă tem să îmbătrînesc, nu vreau să chinui oameni, că o dată cu înaintarea în vîrstă toate simţurile noastre „mor”, nu auzi bine fiindcă ajungi la pragul maximal absolut şi poate să strige la tine, să te facă în fel şi chip, dar ţie ţii paralel şi cînd mai apuci un sunet aşa de departe mai zici

„Haaaiii?” şi ceilalţi se enervează şi ţipă şi te lasă naibii acolo în patul tău. Sau cînd nu vezi şi trebuie mereu să ai însoţitor, asta e groaznic…

Senzaţiile sunt o primă sursă a cunoştinţelor despre lumea înconjurătoare şi cea interioară a omului. Omul nu ar avea ce memoriza, nu ar putea judeca despre mediul înconjurător dacă nu ar avea senzaţii. Pe baza senzaţiilor apar şi funcţionează toate celelalte procese psihice cognitive. Senzaţiile ne orientează viaţa. Cum vom şti noi cînd bem apă sau cînd bem spirt, spre exemplu, dacă nu prin senzaţiile de miros?

Senzaţiile sunt foarte, dar foarte importante pentru om, fără senzaţii nu există OM! Nu cred că nimeni nu ar dori să-şi mîngâie pielea şi să simtă ce catifelată este sau să vadă şi să audă frumuseţile naturii… Sunt de acord că supraîncărcarea creierului cu informaţie tot nu e bine, dar cine a zis să-l încărcăm? Trăiţi frumos, nu forţaţi creieraşul nostru la maxim, relaxaţi-l!!!

Diana D.