Identificarea caracteristicilor contractelor folosite în activitatea comercială

Pentru efectuarea de operaţiuni comerciale se folosesc instrumente juridice denumite

contracte.

Însăşi societatea comercială se constituie ca urmare a încheierii unui contract de

societate plurilateral,reprezentând o uniune de interese,consensual,cu titlu oneros,de

executare succesivă,comutativ.

Contractile comerciale sunt acorduri de voinţă ale părţilor,în vederea efectuării

unui act obiectiv de comerţ,generator de obligaţii comeriale.

Condiţiile de valabilitate şi trăsăturile juridice sunt în principiu aceleaşi ca şi la

contractile civile.

Cele mai des întâlnite contracte în activităţile comerciale sunt:contractual de vânzare-

cumpărare,contractual de închiriere a spaţiului commercial,contractual de

împrumut,contractual de mandate cu sau fără transport,contractual de

commission,contractual de gaj,contractual de transport,contracte de finanţare a operaţiunilor

comerciale(contractual de leasing,de franchising,de lohn,etc)

În ceea ce priveşte nulitatea,efectele şi modurile de încetare a acestor contracte sunt

aplicabile reglementări de drept civil.

În cazul contractelor comerciale,plata este garantată prin scrisoarea de garanţie

bancară:cambie,bilet la ordin,ipotecă sau gaj,potrivit dreptului comun.

Efectul contractului pot înceta din cause obiective(cauze de forţă majoră) sau cause

subiective (neexecutare din culpă a obligaţiilor contractuale),prin rezoluţiune sau reziliere.

În caz de neexecutare culpabilă de către debitor a obligaţiilor sale de plată,se poate

ajunge la rezoluţiunea contractului.Rezoluţiunea poate fi judiciară,când este pronunţată de

instanţă la cererea creditorului sau convenţională,când părţile au prevăzut acest mod de

desfiinţare ca urmare a neexecutării obligaţiei.Prin rezoluţiunea contractului ,părţile sunt

repuse în situaţia anterioară încheierii contractului.

Rezilierea contractelor determină încetarea pentru viitor a efectelor acestuia.Prestaţiile

anterioare nu se restituie,în concluzie rezilierea nu are efect retroactiv

3

Revocarea,un alt mod de încetare a contractelor,este actul unilateral prin care se

retractează de către o parte sau de părţile contractante a unui act juridic valid..Ea desfiinţează

contractual pentru viitor,neavând efect retroactive, toate efectele produse anterior fiind

menţinute.

Principalele contracte comerciale

În cele ce urmează vom prezenta câteva din cele mai representative contracte utilizate î

activităţi comerciale.

Contractual de vânzare-cumpărare

Cea mai frecventă activitate comercială o constituie vânzare şi cumpărarea de bunuri

mobile şi imobile.Acest contract este prezentat de art. 1924-1404 Cod Civil,iar Codul

Comercial îi consacră art. 3 pct. 2, 60-73, 482-487 ,726, 746,760, 761 ,782, 803-811, 818.

Contractul de vânzare-cumpărare este acordul de voinţă între o parte numită

vânzător,care se obligă să transmit dreptul de propietate asupra unui bun către o altă parte

numită cumpărător,în schimbul unei sume de bani numită preţ

Contractual de vânzare-cumpărare este un contract care prezintă următoarele

caracteristici judiciare:

a) bilateral (sinalagmatic),adică dă naştere la obligaţii reciproce între părţile

contractante

b) consensual,fiind valabil prin simplul accord de voinţă al părţilor

c) comutativ:întinderea obligaţiilor reciproce este cunoscută de părţi din momentul

încheierii contractului

d) solemn:când este vorba de vânzare de terenuri agricole se prevede forma autentică a

contractului

e) cu titlu oneros,ambele părţi urmărind obţinerea unui anumit interes,o anumită

contravaloare economic(bunul cumpărat,respective echivalentul valoric-preţul)

f) translativ de propietate:prin contract se transmite dreptul de propietate asupra

bunului de la vânzător la cumpărător.

Consimţământul părţilor se materializează prin ofertă şi acceptare,contractul

socotindu-se încheiat în momentul când părţile şi-au exprimat liber (neviciat)consimţământul

de a vinde şi de a cumpăra.

4

Capacitatea părţilor presupune că pot vinde şi pot cumpăratoţi cei cărora nu le este

oprit prin lege.

Obiectul acestui contract îl constituie lucrul vândut pentru vânzător şi preţul pentru

cumpărător.Pot fi vândute toate bunurile ce sunt în comerţ,adică în circuitul civil.

De reţinut: lucrul vândut trebuie:

-să existe în momentul încheierii contractului sau să poată exista în viitor

-să fie determinat sau determinabil

-să fie în circuitul civil

Fiind un contract bilateral,din acesta izvorâsc obligaţii atât pentru vânzător cât şi

pentru cumpărător.

Vânzătorul care nu a primit preţul poate să ceară desfiinţarea contractului de vânzare-

cumpărare printr-o acţiune în rezoluţiune,acţiune ce are effect retroactive

Orice contract de vânzare-cumpărare se negociază,iar problemele ce trebuie clarificate

sunt:

-descrierea bunurilor ce urmează a fi vândute

-cantitatea şi calitatea acestor bunuri

-modul de stabilire a calităţii

-când şi unde se vor livra bunurile

-preţul;cât şi în ce condiţii se va plăti

-alte prevederi pe care părţile le consider necesare.

5

OBLIGATIILE CUMPARATOR

ULUI

sa plateasca pretul in ziua si la locul

prevazut in contract

sa ridice bunurile

cumparate

sa suporte cheltuielile

vanzarii

Contractul de locaţiune

Locaţiunea este acordul de voiinţă pe care o persoană(fizică sau juridică),numită

locator,se obligă să asigure unei alte personae,numitălocatar(chiriaş) folosinţa temporară sau

parţială a unui bun în schimbul unei sume de bani munită chirie.

În vederea închirierii unor spaţii comerciale se impune o atenţie sporită pentru ambele

părţi contractante.Contractul de locaţiune trebuie să identifice correct părţile,durata

închirierii,chiria,termenul pentru plata acesteia,spaţiul să fie clar descris(adresă,scară,etaj,etc).

Acest contract prezintă următoarele trăsături:

a)bilateral(sinalagmatic),adică dă naştere la obligaţii reciproce

b) cu titlu oneros,ambele părţi urmărind un interes propiu

c)consensual,fiind valabil prin accord de voiinţă al părţilor

d)comutativ;întinderea obligaţiilor reciproce sunt cunoscute de la început de părţile

contractante

e)cu executare succesivă şi temporară

Obiectul acestui contract nu poate consta decât în bunuri individual determinate şi

neconsumtibile ,deoarece locatarul va trebui să le restituie la încetarea contractului

Preţul (chiria),obiect al contractului de locaţie trebuie să fie serios şi determinat sau cel

puţin determinabil.

6

OBLIGATIILE VANZATORULUI

sa transfere cumparatorului

propietatea asupra bunului vandut

sa predea bunul cumparatorului

sa-l garanteze pe cumparator

impotriva evictiunii si viciilor

Fiind vorba de un contract bilateral,acesta dă naştere la obligaţii atât pentru locator ,dar

şi pentru locatar.

Contractual de locaţiune se deosebeşte de contractul de vânzare-cumpărare prin faptul

că acesta transmite numai dreptul de folosinţă temporară asupra bunurilor închiriate şi nu pe

cel de propietate.

7

OBLIGATIILE LOCATORULUI

de predare a bunului in stare

de folosinta

efectuarea reparatiilor necesare intretinerii lucrului in

buna stare

garantarea impotriva tulburarilor unei terte persoane

OBLIGATIILE LOCATARULUI

sa foloseasca bunul potrivit destinatiei

prevazute in contract

sa plateasca chiria la

termenul stabilit

sa restituie bunul la expirarea termenului

locatiunii

Contractul de mandat

Mandatul comercial are ca obiect maharea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala

mandantului.

Faţă de terţe pesoane,mandantul este obligat să execute îndatoririle contractate de

mandatar în numele său,în limitele împuternicirii pe care i-a dat-o.

Contractul de mandate poate înceta prin:

a)revocarea mandatului de către mandant

b)renunţarea mandatarului la mandate

c)moartea,interdicţia,nesolvabilitatea sau falimentul mandantului sau mandatarului.

8

OBLIGATIILE MANDATARUL

UI

sa execute mandatul cu care a fost

imputernicit de mandant

sa-si indeplineasca obligatiile,respectan

d clauzele contractuale

sa il instiinteze pe mandant de executarea mandatului

OBLIGATIILE MANDANTULUI

sa puna la dipozitie mijloacele de executare a mandatului

sa plateasca mandatarului

remuneratia dorita

sa restituie mandatarului

cheltuielile pentru executarea mandatului

Contractul de franciză

Contractul de franciză reprezintă acordul pe care îl dă comerciantul producător,numit

franchiser,dreptului de a beneficia de un sistem de relaţii ce conţine marca,renumele,know-

how-ul şi asistenţa unui comerciant,persoană fizică sau juridică,numită franchisee,în schimbul

unui preţ constând într-o sumă iniţială de bani şi o redevenţă periodic,numită franchise fee.

În sistemul american franciza este o convenţie ce oferă unei părţi dreptul de a

distribui,de a vinde,de a furniza bunuri şi servicii sau facilităţi intr-o zonă determinată.1

Reţeaua de franciză cuprinde un ansamblu de raporturi contractual între francizor şi

mai mulţi beneficiari,în scopul promovării unei tehnologii,unui produs sau serviciu,precum şi

pentru dezvoltarea producţiei şi distribuţiei unui produs sau serviciu.

Know-how-ul este ansamblul formulelor,definiţiilor tehnice,documentelor, reţetelor,

procedeelor care servesc la fabricarea şi comercializarea unui produs.

Încheierea contractului de franciză prezintă o etapă precontractuală,în care părţile

contractante confer hotărârea de a colabora2.

Obligaţiile părţilor contractuale:

-francizorul se obligă să furnizeze informaţii despre experienţa dobândită şi

transferabilă,să asigure beneficiarilor săi o pregătire iniţială şi asistenţă comercială şi tehnică

permanent pe toată durata existenţei drepturilor contractual.

-francizorul se obligă să notifice în scris beneficiarul pentru orice încălcare a

obligaţiilor contractual.

-beneficiarul se obligă să dezvolte reţeaua de franciză şi să menţină reputaţia acesteia.

-beneficiarul se obligă să ofere francizorului informaţii privind performanţele şi

situaţia financiară.

- beneficiarul se obligă să nu divulge unor terţe personae know-how-ul.

-beneficiarul trebuie să respecte obligaţiile ferme de protejare a caracterului

confidenţial al afacerii.

Acest tip de contract s-a dovedit a fi un instrument efficient pentru atragerea în circuit

a unor potenţiale forţe economice.

Contractul de franciză poate înceta prin reziliere1Smaranda Angheni,Magda Volonciu,Camelia Stoica,”Drept comercial”.ed. Universitară,2005,pag.3902Gheorghe Gheorghiu,Gabriel Turcu,”Contract de franciză”,”Revistă de drept commercial”,nr 3/2000,Ed Lumina

lex,pag 49-57

9

Contractul de leasing

Contractul de leasing reprezintă acele operaţiuni prin care o parte,denumită locator-

finanţator,transmite pentru o perioadă determinată dreptul de folosinţă asupra unui bun al

cărui propietar este,altei părţi denumită utilizator,la solicitarea acestuia,contra unei plăţi

periodice,denumită rată de leasing3.

Trăsăturile juridice ale contractului de leasing sunt:

-este un contract bilateral-sinalagmatic;

-este un contract cu titlu oneros;

-este un contract cu executare succesivă;

-este un contract consensual.

Simplul accord de voinţă al părţilor este sufficient pentru a se realize acest contract în

mod valabil4.

Subiectele contractului de leasing sunt:

-finanţatorul;

-utilizatorul.

Finanţator poate fi orice societate de leasing,persoană juridică română sau străină.

Utilizatorul poate fi atât o persoană fizică,cât şi o persoană juridică română sau străină.

Obligaţiile finanţatorilor:

-să respecte dreptul de opţiune al utilizatorului

-să îcheie contractul de leasing cu utilizatorul şi să transmit acestuia toate drepturile

din contract cu excepţia celui de dispoziţie.

-să încheie contracte de vânzare-cumpărare cu furnizorul desemnat de utilizator în

condiţiile funizate de acesta

-să respecte dreptul utilizatorului de a allege furnizorul potrivit necesităţilor sale

-să garanteze utilizatorului liniştita folosinţă a bunului.

Să asigure,printr-o societate de asigurări,bunurile oferite în leasing.

Obligaţiile beneficiarului:

-să recepţioneze şi să primească bunul la termenul prevăzut în contrctul de leasing

-să folosească bunul conform instrucţiunilor elaborate de către furnizor

-să respecte termenele de plată şi cuantumul ratelor de leasing

-să-şi asume în totalitate obligaţiile ce decurg din folosinţa bunului

10

-să permit finanţatorului să verifice starea şi modul de exploatare a bunului.

-să înştiinţeze finanţatorul pentru orice tulburare de folosinţă venită de la terţe

personae.

-să restituie bunul la expirarea termenului contractului.

Obiect al contrctului de leasing îl constituie o clasă largă şi variată de bunuri.

Prin rata de leasing înţelegem,în cazul leasingului financiar,cota parte din valoarea de

intrare a bunului şi dobânzii de leasing.

Dobânda de leasing este reprezentată de rata medie a dobânzii bancare pe piaţa

românească.

La sfârşitul perioadei de leasing,finanţatorul se obligă să respecte dreptul de opţiune al

utilizatorului de a cumpăra bunul,de a prelungi contractul de leasing ori de a se încheia

raportul contractual.

Contractul de leasing este în acest moment atât pe plan intern dar şi pe plan

internaţional unul dintre cele mai răspândite mijloace de finanţare.

Leasingul este un contract propiu de finanţare,fiind rezultatului unei fuziuni de tehnici

judiciare.

În cazul neîndeplinirii obligaţiilor asumate de către vreuna din părţi,contractul de

leasing poate înceta prin reziliere

Clauzele de reziliere pot fi:

-refuzul de finanţare

-neplata ratelor de leasing

-livrare neconformă a bunului.

Aceste cause stipulate în contract pot fi atât în interesul finanţatorului cât şi a

utilizatorului.

11

Contractul de lohn

Contractul de lohn este acordul de voinţă între producător (executant) şi

beneficiar(ordonator),producătorul obligându-se să execute un produs la comanda

beneficiarului în schimbul unei remuneraţii şi pe baza unei documentaţii tehnice puse la

dispoziţie de ordonator.

Sistemul de producţie în lohn se practică frecvent în ţările unde forţa de muncă este

ieftină.

Beneficiarul pune la dispoziţia producătorului materialele şi materiile

prime,documentaţia de execuţie(modele ,proiecte,desene)după care va fi realizat produsul

finit,stabileşte parametrii tehnici şi indicatorii de calitate ai produsului finit.Producătorul se

angajează la rândul său să relizeze produsul finit în conformitate cu normele tehnice stabilite

de beneficiar până la o dată prevăzută în contractile de lohn.Contractul de lohn prezintă

următoarele caractere juridice:

-bilateral –sinalagmatic,adică crează obligaţii reciproce între părţile contractante;

-consensual,este valabil prin acordul de voinţă al părţilor

-cu titlu oneros-ambele părţi urmăresc obţinerea unui anumit interes,o anumită

contravaloare economic

-cu executare succesivă

Obiectul acestui contract îl constituie produsul finit pentru producător şi procentul din

profit pentru beneficiar.

Pentru ca să se poată îndeplini condiţiile unui contract de lohn trebuie asigurate şi

echipamentele tehnologice şi know-how-ul necesare.Producătorul are avantajul că de cele mai

multe ori de toate acestea se ocupă însuşi beneficiarul care realizează retehnologizarea

fabricii.

Producătorului îi revine doar un mic procent din profit care nu îi permite o dezvoltare a

afacerii care iî aduce comenzi.Cu cât volumul acestora este mai ridicat şi venitul

producătorului cresc direct proporţional.

Domeniul predilect pentru utilizarea contractului de prelucrare în lohn este industria

confecţiilor,deoarece aici nivelul salarizării este scăzut.Un alt sector este cel al tehnologiei

informaţiei

12

Contractul de muncă

Economia de piată (inclusive piaţa muncii)bazată pe cerere şi ofertă,pe principiul

liberei concurenţe,pentru a fi viabilă,presupune o legislaţie a muncii adecvată,corespunzătoare

exigenţelor actuale.Legislaţia actuală a muncii trebuie să se armonizeze cerinţelor normelor

uniunii europene,cu convenţiile şi recomandările Organizaţiei Internaţionale a Muncii şi

normelor dreptului internaţional al muncii.Ca subdiviziune a dreptului privat ,dreptul

muncii,desprins relative recent din dreptul civil,cuprinde ansamblul reglementărilor ce au ca

temei efectele încheierii unui tip special de locaţiune de serviciu şi anume contractile de

muncă.

Obiectul raportului juridic de muncă este format din relaţiile stabilite între cei ce

folosesc munca salariată şi salariaţi.

Raporturile juridice de muncă iau naştere doar prin încheierea unui contrct de

muncă.Ele sunt raporturi de subordonare,în sensul că persoana fizică salariată acţionează

numai potrivit dispoziţiilor celeilate părţi adica angajatorul.Legislaţia muncii reglementează

două categorii de contracte:contractual colectiv şi contractual individual de mincă.Potrivit art.

236 Cod muncii:”contractual colectiv de muncă este convenţia încheiată în formă scrisă între

angajator sau organizaţia patronală,pe de o parte şi salariaţii reprezentaţii prin sindicate ori în

alte moduri prevăzute de lege,de cealălaltă parte,prin care se stabilesc clauzele privind

condiţiile de muncă,salarizarea,precum şi alte drepturi şi obligaţii ce decurg din raporturile de

muncă”5.Prevederile contractului colectiv de muncă au efect pentru toţi salariaţii indiferent de

data angajării sau la afilierea lor la o organizaţie sindicală.Contractele colective de muncă se

încheie:

-la nivelul angajatorilor,a ramurilor de activitate şi la nivel naţional

De asemenea,contractele colective de muncă se încheie şi la nivel de grupuri de

angajatori.Durata contractelor colective de muncă este determinată dar nu poate fi mai mică

de 12 luni sau pe durata unei lucrări determinate.

Potrvit art. 245 C. muncii,contractual colectiv de muncă încetează:

-la expirarea termenului sau la terminarea lucrării pentru care a fost încheiat dacă

părţile nu au convenit prelungirea acestuia.

-la data dizolvării sau lichidării judiciare a angajatorului

-prin acordul părţilor contractului.

13

Contactul individual de muncă

Potrvit art. 10 C. muncii ”contractul individual de muncă este acordul de voinţă prin

care o persoană fizică denumită salariat ,se obligă să presteze muncă pentru şi sub autoritatea

unui angajator,persoană fizică sau juridică în schimbul unei remuneraţii denumită

salariu”.Contractul individual de muncă se încheie de regulă pe o durată nedeterminată,dar se

poate încheia şi pe o perioadă determinată.Aceste contract se încheie în baza

consimţământului părţilor ,în formă scrsă,în limba română.

Munca prestată în urma încheierii contractului individual de muncă confer salariatului

vechime în muncă

Trăsături juridice:

Contractual individual de muncă,fiind o manifestare de voinţă a două personae în

scopul stabilirii de drepturi şi obligaţii,determină caracterul sinalagmatic al

acestuia.Contractul individual de muncă este consensual deoarece se încheie prin simplul

accord de voinţă ala parţilor.El este un titlu oneros şi comutativ,deoarece părţile realizează

reciproc o contraprestaţie.Este un contract cu executare succesivă,ceea ce însemnă că se

realizează în timp.în cazul neexecutării sau al executării necorespunzătoare de către o

parte,sancţiunea va fi rezilierea care desfiinţează contracul,cu efect retroactiv.

Subiecte ale contractului individual de muncă sunt:

Contractul individual de muncă nu poate avea decât două părţi (subiecte) şi

anume:salariatul şi patronul,spre deosebire de contractele comerciale,care pot avea o

pluralitate de subiecte.

Salariatul este întotdeauna o persoană fizică,ce trebuie să aibă capacitatea de a încheia

asemenea contract.

Persoana fizică dobândeşte capacitate de muncă la împlinirea vârstei de 16

bani.Persoana fizică poate încheia un contract de muncă în calitate de salariat şi la împlinirea

vârstei de 15 ani,dar cu acordul părinţilor sau ai reprezentanţilor legali.

În afară de capacitate de exerciţiu,salariatul,indiferent de vârstă trebuie să

îndeplinească şi condiţii de sănătate fizică şi psihică corespunzătoare muncii ce urmează să o

presteze.

14

Potrivit art. 35 C . muncii “orice salariat are dreptul de a cumuala mai multe funcţii ,î

baza unor contracte individuale de muncă,beneficiind de slarii corespunzătoare pentru fiecare

dintre acestea. “

Există însă anumite incompatibilităţi pentru cumulul de funcţîi pentru

demnitari,magistraţi,etc.Salariaţii care cumulează îşi pot allege ei locul de muncă considerat

de bază.

Potrivit art. 14 C. muncii , “angajatorul poate fi orice persoană fizică sau juridică ce

poate,potrivit legii, să angajeze forţă de muncă pe bază de contract individual de muncă .”

O persoană juridică poate încheia contracte individuale de muncă ,în calitate de

angajator din momentul dobândirii personalităţii juridice.

O persoană fizică dobândeşte capacitatea de a încheia contracte individuale de muncă

în calitate de angajator din momentul dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.

Salariatul ca subiect al raportului de muncă are următoarele drepturi:

-să fie remunerate pentru munca depusă

-să beneficieze de repaus zilnic şi săptămânal

-drept de concediu de odihnă annual

-drept la demnitate în muncă

-drept la acces în formarea profesională

-drept la negociere colectivă,etc

Salariatului îi revin şi anumite obligaţii, din care amintim:

-obligaţia de a-şi realize norma de muncă sau atribuţiile ce îi revin potrivit fişei

postului

-obligaţia de a respecta măsurile de securitate şi sănătate a muncii

-obligaţia de a respecta secretul de serviciu

-obligaţia de a respecta prevederile regulamentului de ordine internă,a contractului

colectiv de muncă,a contractului individual de muncă,etc

Angajatorul are următoarele drepturi:

-să stabilească organizarea şi funcţionarea unităţii

-să stabilească atribuţii pentru fiecărui salariat,potrivit legii

-să controleze modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu de către salariaţi

15

-să constate săvârşirea abaterilor disciplinare şi să aplice sancţiuni corespunzătoare în

conformitate cu legea,potrivit prevederilor contractului colectiv de muncă şi regulamentului

intern.

Angajatorului îi revin următoarele obligaţii:

-să remunereze pe salariat pentru munca prestată şi să acorde salariaţilor toate

drepturile ce decurg din lege,din contractul colectiv şi contractul individual de muncă

-să asigure condiţii tehnice şi organizatorice astfel încât salariatul să-şi poată realize

sarcinile ce îi revin potrivit contractului de muncă

-să informeze salariatul privind condiţîile de muncă

-să plătească toate contribuţiile şi impozitele ce îi revin în sarcina sa,să reţină şi să

vireze contribuţiile şi impozitele datorate de angajaţi.

-să elibereze la cerere toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului

Obiectul contractului de muncă constă în munca prestată de slariat şi remuneraţia

plătită de angajator,numită salariu.

Salariul reprezintă contraprestaţia muncii depuse de salariat în baza contractului

individual de muncă.Fiecare salariat pentru munca depusă are dreptul la un salariu exprimat în

bani,stabilit prin negociere colectivă sau individual.

Modificarea contractului individual de muncă

Este posibilă numai prin acordul părţilor.Modificările contractului individual de muncă

pot privi:durata contractului,locul de muncă,felul muncii,condiţii de muncă,salariu,timp de

muncă şi timp de odihnă.

16