*caseta 01/A- Introducere

autor: Ieromonah Hristodulos Aghioritul

titlul cărţii: LA APUSUL LIBERTĂŢII

Dedicaţie

Această carte se dedică în primul rând bunului nostru Dumnezeu, Care ne-a răscumpărat şi ne-a eliberat din robie, dându-Şi în schimb Sfântul Său Sânge, [fiind El] răstignit pe Cruce.

În al doilea rând se dedică tuturor acelora care, indiferent de ideologie au luptat şi şi-au vărsat sângele pentru întărirea libertăţii şi a democraţiei, pentru ca noi să trăim astăzi liberi şi nu robi ai vreunui stăpân.

În sfârşit este o mică părticică a recunoştinţei faţă de toţi aceia care astăzi - din nou, indiferent de ideologie - luptă şi se străduiesc pentru apărărea libertăţii care este un dar al lui Dumnezeu şi pentru care s-a vărsat atâta sânge, libertate pe care au avut grijă să ne-o asigure cei dinaintea noastră, înaintaşii noştri şi care, din păcate, în zilele noastre, unii cu inimă uşoară îşi unesc forţele ca să o distrugă. Ba chiar [fac aceasta] într-un fel fără precedent şi într-un asemenea grad cum până astăzi nici un regim n-a încercat s-o facă.

[p. 7] Destinatarii acestei cărţi

Cartea de faţă are drept destinatar pe toţi cinstiţii şi vrednicii ierarhi şi păstori ai Bisericii Greciei, pentru că Sfânta noastră ierarhie este conducerea duhovnicească a acestui loc, a acestei ţări. Şi mai înainte de toate a fost trimisă către aceştia, înainte de a apărea [a fi editată]; de asemenea a fost trimisă Sfintei Comunităţi şi tuturor întâistătătorilor de la Sfântul Munte, autorităţii superioare, care constituie avangarda bisericii noastre. Şi am făcut acest lucru ştiind bine specificul spiritual al poporului nostru, care totdeauna aşteaptă din partea conducătorilor numiţi mai sus să-şi asume răspunderea, să intre primii în lupte; şi însuşi poporul nostru îi urmează - cu o credinţă pe care nu o mai are nici un alt popor [din zona UE] - , hotărât să suporte orice fel de jertfe care sunt necesare mai întâi pentru binele credinţei şi apoi şi al patriei noastre.

Rugăm călduros conducerea noastră duhovnicească şi cea politică să se aplece puţin asupra inimii acestui popor şi să asculte cu atenţie cum abia mai bate. Poporului nostru, fără a fi măcar întrebat i s-a impus să-şi asume pe deplin, să poarte singur pe umerii săi întregul cost al convergenţei; şi chiar mai mult, nici măcar nu a fost stabilită o dată finală, un termen limită pentru că, aşa cum se pare, vor să care pe umerii săi povara acestei convergenţe până la căderea lui desăvârşită. Şi cel mai rău este faptul că i-au luat libertatea şi ne-au făcut pe noi din cetăţeni greci liberi, - supuşi, sclavi ai unei autorităţi incontrolabile, supernaţionale [supranaţionale].

În sfârşit, cartea aceasta a fost publicată pentru a lua cunoştinţă fiecare grec care trebuie să se întrebe: “Unde merge Europa?”; şi aceasta numai şi numai pentru că îl interesează încotro merge patria sa Grecia, ca să ştie în cele din urmă încotro se îndreaptă el însuşi ca persoană.

[p. 8] Scopul cărţii de faţă

Scopul editării acestei cărţi cu titlul La apusul libertăţii este mai înainte de toate să nu accept răspunderea pe care o am ca cetăţean grec şi duhovnic, răspundere care izvorăşte şi decurge din tăcerea asupra tuturor celor ce se uneltesc în frumoasa noastră ţară. Această tăcere este considerată ca o acceptare şi ca o consimţire, de aceea şi Domnul nostru Hristos ne-a spus că mărturisirea pe care o vrea de la noi trebuie să se facă înaintea oamenilor; El ne-a cerut numai despre faptele noastre bune să nu ştie stânga noastră ce face dreapta noastră (Mat. 6,3).

În plus scopul meu este să pun în vedere tuturor acelora - şi sunt mii -, care îmi cer - fie la telefon, fie în scris, fie în particular, şi cărora nu am posibilitatea să le răspund în alt fel - ce se întâmplă exact şi unde ( î ncotro) văd eu că suntem conduşi. Şi astfel, după ce vor cunoaşte să poarte pe umerii săi fiecare răspunderea care îi revine în raport cu poziţia pe care o ocupă în societate, ca şi conducător spiritual sau politic - ( î n care calitate) care conduce, îndrumă şi guvernează - sau ca simplu cetăţean care, acceptând prin atitudinea lui pasivă se transformă de bunăvoie din cetăţean grec liber, într-un supus al unei autorităţi necunoscute şi fără putinţă de a fi controlată.

Cu durere în suflet, cel mai neînsemnat dintre ieromonahi,Hristodulos Angheloglu.

[p. 9] Prolog

În cartea editată de curând cu titlul Urna libertăţii, răspunzând neliniştii pe care o exprimaseră multe mii de creştini, fraţi de-ai noştri, cu toată certitudinea am scris că maica noastră Biserica se va pronunţa în legătură cu

1

chestiunea identităţilor electronice şi chiar în curând o va face. În duminica Floriilor, Sfântul Sinod a emis o circulară adresată întregului popor, făcând în acelaşi timp un apel guvernului să respingă legea tocmai (recent) adoptată.

Trei puncte ale aceste circulare de o importanţă majoră ne-au atras în mod special atenţia. Unul este acesta: Sfântul Sinod, dar împreună cu acesta şi fiecare cetăţean elen are prin (C)constituţie dreptul

să se pronunţe în legătură cu respectarea deplină a drepturilor individului şi ale întregii societăţi, consfinţite în Constituţie

Al doilea punct este acesta: astfel deci, cu durere observăm că progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice este legat aşa cum n-ar trebui de numărul 666, care este folosit drept număr de cod principal în respectiva tehnologie. Despre acest număr se spune în mod limpede în cartea Sfântă a Apocalipsei că este numărul Antihristului, şi prin urmare nu este posibil ca un creştin să fie indiferent în ceea ce priveşte introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viaţa lui şi (legat de aceast ă discu ţ ie,) în viaţa neamului grec care aproape în întregul său este creştin şi ortodox. Aici am constatat că maica noastră Biserica ne-a subliniat faptul că nu este posibil să fim indiferenţi ca şi creştini în ceea ce priveşte introducerea voită şi sitematică a acestui număr în viaţa noastră, şi cum că fiecare cetăţean grec are dreptul prin Constituţie să protesteze când sunt încălcate drepturile omului, drepturile sale.

Al treilea punct din această circulară foarte importantă, care mi-a făcut o foarte mare impresie este acea parte din prima pagină unde este scris: “Astfel Sfântul Sinod - cu convingerea că toate formulările care s-au făcut pe această temă până acum necunoscută cum este şi aşa numita supraveghere, observare electronică, nu este posibil să acopere toate aspectele necunoscute ale chestiunii - face apel la guvern şi în general la conducerea politică a ţării noastre, ca, în cadrul competenţei şi a răspunderii sale să aibă în vedere toate comentariile care se fac pe această temă”.

Când am citit acest mic fragment am admirat gândul smerit al celor care au scris circulara, care mărturisesc că sunt neputincioşi să facă formulări pe o temă necunoscută, cum este observarea, supravegherea electronică. Au absolută dreptate bunii noştri păstori, pentru că cei care vor să impună controlul mondial electronic ascund sistematic toate aspectele întunecate ale chestiunii şi întregul lor program este pus la cale şi este introdus în viaţa popoarelor în cea mai deplină înşelăciune şi într-o uriaşă minciună. Acesta pentru că: “oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească” (Ioan 3,20), pentru că faptele acestea sunt săvârşite în întuneric. Încheind aşadar micul lor articol, preasfinţiţii noştri mitropoliţi sinodali fac un apel guvernului şi conducerii politice a ţării noastre ca să aibă în vedere toate comentariile relative la această temă care dezvăluie anumite aspecte necunoscute ale chestiunii.

Astfel, cartea pe care o ţineţi în mâinile d-voastră nu intenţionează decât să problematizeze conducerea ţării noastre şi să-şi exprime neliniştea în legătură cu anumite teme despre care - şi acest lucru este recunoscut de toată lumea -, pe măsură ce trece timpul, tot mai mult, fiecare din noi constată că ceva nu merge deloc bine şi după cursul firesc al lucrurilor. Răspunderea o poartă cei care guvernează şi care hotărăsc în toate chipurile în legătură cu soarta acestui loc.

Ca ieromonah atonit şi ca duhovnic, în momentul în care am o autoritate superioară care este Sfânta Comunitate de la Sfântul Munte, cea care se exprimă prin intermediul tuturor întâistătătorilor şi reprezentanţilor în adunare, şi prin conducătorii celor 20 de Sfinte Locaşuri de la Sfântul Munte aş fi nechibzuit dacă aş hotărâ de unul singur să purced la dezvăluirea pe care aş face-o poporului, anumitor poziţii pentru că, fiind subordonat, sunt obligat să mă supun autorităţii mele superioare şi să pun în aplicare tot ceea ce aceasta mă îndeamnă să respect.

În ceea ce priveşte aşadar tema concretă, la 18 mai 1993, în unanimitate Sfântul Munte, când legea a fost din nou supusă votării a scris şi a făcut cunoscut poporului grec printre altele şi următoarele lucruri:

“Sfânta Comunitate doreşte să sublinieze, împreună cu alte lucruri faptul că necroza spirituală a sufletului grecesc nemuritor şi aservirea totală, fărâmiţarea şi împărţirea pământurilor greceşti pline de atâta sfinţenie, pentru care s-a vărsat atâta sânge vor fi pregătite fără tăgadă de noile identităţi electronice prin înscrierea opţională, facultativă a religiei în ele. Într-un asemenea caz, ce grec creştin şi patriot va accepta să preia asemenea identităţi? Sfântul Munte solidarizându-se cu Biserica greacă, prin prezentul comunicat cheamă poporul grec să manifeste prin orice mijloc legal şi democratic opoziţia, împotrivirea lui la editarea noilor identităţi - cartele electronice - dar şi la votarea în Cameră a amendamentului care priveşte înscrierea facultativă a religiei pe aceste identităţi”.

Şi continuă: “Nici o lege nouă nu poate să protejeze libertatea personală a cetăţeanului de tehnologia electronică modernă,

care este aproape nelimitată în posibilităţi. Numai abolirea definitivă a legii va împrăştia temerile şi va calma neliniştea vie a poporului grec în ceea ce priveşte urmărirea, supravegherea electronică generală, care e vorba să se instituie în curând şi care neîndoielnic, va pregăti terenul pentru pecetea atât de urâtă a Antihristului - 666. Fraţi creştini ortodocşi greci, treziţi-vă şi fiţi fermi şi de neclintit în sfânta noastră credinţă ortodoxă şi nu vă îndoiţi că aceasta este biruinţa care a biruit lumea - credinţa noastră”.

Ca un călugăr smerit şi păcătos şi ca un cetăţean de drept al Greciei, ascultând de autoritatea mea duhovnicească mă străduiesc să nu fiu indiferent la apelul şi la chemarea care mi se fac, înştiinţându-mă că prin acest comunicat (cine?) cheamă poporul grec, şi prin urmare şi pe mine, să manifeste prin orice mijloc democratic şi legal împotrivirea lui la emiterea noilor identităţi electronice. Am găsit aşadar, ca un mijloc legal şi democratic de manifestare a acestei împotriviri a mele publicarea acestei cărţi, drept pe care mi-l dă Constituţia ţării mele conform art. 14 par. 1, unde este

2

prevăzut că fiecare poate să exprime şi să răspândească verbal, în scris şi prin presă cugetările sale, respectând legile statului.

Văd că mulţi din d-voastră cu demnitate şi cu cea mai bună credinţă doriţi să vă exprimaţi obiecţiile, şi de aceea, aş dori să vă spun frăţeşte ca în dragostea d-voastră să aveţi un discernământ elementar, pentru că el dă calitatea supunerii şi ascultării noastre. Ca să înţelegeţi ce înţeleg prin aceasta, o să vă povestesc o mică întâmplare, care poate fi un exemplu în legătură cu ceea ce am spus:

Într-o zi au vizitat un bătrân călugăr câţiva închinători, pelerini şi el, după ce i-a primit a spus celui care îl slujea: “Frate, au venit închinătorii. Pune ibricul pe foc”. Fratele a alergat să împlinească porunca; a trecut însă destul timp şi bătrânul s-a neliniştit şi l-a strigat pe slujitorul său şi l-a întrebat: “Nu ţi-am spus să pui ibricul pe foc?”. “Da, preacuvioase, l-am pus”. “Atunci de ce nu aduci cafeaua pentru oaspeţi?” Iar slujitorul care nu avea discernământ, i-a spus: “Dar preacuvioase, mi-aţi spus să pun ibricul pe foc şi l-am pus, nu mi-aţi spus însă să pun înăuntru apă, cafea şi zahăr şi să aduc cafeaua în ceşti”.

Fraţilor, pentru că am ajuns aici trebuie să înţelegem că printr-un lucru pe care ni-l spune Biserica noi trebuie să înţelegem alte zece. Ceea ce vă spun o să înţelegeţi dacă veţi adânci puţin cuvântul pe care vi-l explică, deoarece chiar şi Domnul nostru Hristos vorbea tainic şi în pilde, de vreme ce se afla într-un mediu nesănătos şi sub stăpânire romană. Mulţi s-au străduit să se agaţe de graiurile Lui, ca să se prindă de ceva şi ca să-L hărţuiască, să-L chinuiască, dar El le-a scăpat într-un mod foarte frumos: şi spunându-le ceea ce voia să le spună, dar şi nedându-le dreptul să-L reţină. De aceea şi voi veţi asculta ce spune Biserica noastră şi vă veţi aduna. Câţiva dintre voi [probabil autorităţi politice???], stăruiţi că ceea ce trebuie să spună [Biserica] nu este permis, dar judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu [culegătorul textului a făcut completările ca fiind cele mai plauzibile în contextul dat - oare nu “se adună” oamenii politici în “sinedriu” pentru a-L prigoni pe Hristos în trupul Său, adică Biserica?]. Vă informăm cu toată convingerea că aşa cum a făcut-o de atâtea secole până acum, o va face şi în acest moment concret [adică Biserica îşi va arăta cârmuirea fiilor ei către Împărăţia lui Dumnezeu, în contextul şi condiţiile istorice concrete ce le trăim], pentru că temelia Bisericii noastre este pe Piatră, Piatră care este Hristos, după cum este scris că: “porţile iadului nu o vor birui” (Mat. 16,18). De asemnea şi în această luptă care se duce între fiul femeii bisericii şi fiară, este scris mai dinainte că: “Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Fac. 3,15). Maica noastră Biserica totdeauna a demonstrat şi demonstrează, în conformitate cu gândirea evanghelică faptul că ceea ce este al cezarului este al cezarului; când însă cezarul nu caută cele ale lui Dumnezeu şi nici pe cele ale poporului, arunci el însuşi arată că intenţia lui este să meargă împotrivă, şi se întoarce împotriva noastră. Dacă cei care supun neamul nostru la încercări nu se vor cuminţi, arătând respect indicaţiilor Bisericii noastre şi imperativelor, poruncilor voinţei populare, ci vor urmări să se opună, atunci este mai degrabă inevitabil prin forţa lucrurilor să constate întâi de toate ce înseamnă: “Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul” (Fapt. 26,14) şi în al doilea rând cum mânia poporului este vocea lui Dumnezeu, aşa cum este rostit acest lucru de gândirea populară.

///*caseta 01- Introducere / faţa B/// [p. 13] Introducere

De-a lungul timpurilor, atunci când unii încercau să apere drepturile patriei noastre, imediat, alţii care se autonumeau “progresişti” îi încadrau pe aceştia în categoria “naţionaliştilor”, a “obscurantiştilor”, a “retrograzilor”, a “oamenilor care doresc să reînvie evul mediu”. Din această cauză aşadar, prin această cărţulie mică, îi informăm pe aşa-numiţii “progresişti”, în legătură cu toate poziţiile noastre şi le demonstrăm că, într-un sfârşit ei sunt cei care nu iubesc adevărata înfrăţire a popoarelor, nici libertatea şi nici progresul patriei noastre.

Deoarece şi eu însumi am două calităţi, cum dealtfel are majoritatea copleşitoare a poporului nostru, o să-mi permiteţi să vorbesc:

1. ca cetăţean grec de drept care, în conformitate cu art. 4 par. 1, 2 şi 3 din Constituţie este egal în faţa legii, care are drepturi legale şi obligaţii şi care deţine toate privilegiile prevăzute de lege şi în cf. cu art. 5 par. 1 are dreptul să-şi dezvolte liber personalitatea şi să participe la viaţa socială, economică şi politică a ţării;

2. ca şi creştin ortodox însărcinat cu calitatea de duhovnic, competenţă pe care mi-a încredinţat-o Sfânta noastră Biserică prin încredinţarea, prin grija şi prin harul lui Dumnezeu.

Dorim Uniunea Europeană?

Grecia noastră este singura ţară care în trecut a avut de tras cele mai grele consecinţe din cauza Apusului şi care a suferit mari dezastre cu rezultatul că astăzi am rămas cu sute de ani în urmă.

Nu mă voi referi în mod special la istorie, nu mă voi opri nici la cruciade, nici la contra-acţiunile Sfintei Alianţe [???] din timpul revoluţiei de la 1821, nici la rolul pe care l-au jucat forţele europene în timpul campaniei din Asia Mică şi a catastrofei, a dezastrului care a urmat în jurul anul 1922, nici la atitudinea ostilă şi prefăcută a statelor din vestul Europei în timpul celui de-al doilea război mondial în 1940, nici la atâtea şi atâtea alte lucruri mai recente sau mai vechi, pentru că toate acestea sunt cunoscute de către toţi.

3

Aşadar, dacă există cineva care doreşte să pună capăt umilinţelor şi acestor dezastre, acest cineva nu poate - în mod logic - să fie altcineva decât noi, grecii. Aşadar, noi toţi doream şi visam o alianţă, o prietenie, în câteva cuvinte o Europă unită, în spiritul solidarităţii între state şi într-o deplină lipsă a divergenţelor şi a urmăririi unilaterale a intereselor naţionale.

Încă un motiv important care ne-a făcut să considerăm imperioasă nevoia de a fi creată o Europă unită este şi faptul că mica noastră ţară este singura în raport cu celelalte ţări europene, care are ceva specific: uneltesc împotriva ei direct sau pe dedesubt toate ţările cu care se învecinează. Este întâmplător acest lucru? Nu o să examinăm aici această chestiune. Oricum, ameninţarea unui război catastrofal atârnă deasupra capului nostru.

Este aşadar logic ca, chiar dacă toate câte s-au spus mai înainte nu proveneau dintr-o judecată artificială care este creată ca să ne oblige să recurgem la Apus, totuşi, chiar noi singuri în mod automat simţim nevoia să sprijinim micile noastre forţe pe ajutorul unei superputeri cum este aceea care se crează astăzi, aceea a unei Europe unite. Prin urmare, ca să vorbim limpede noi, ca nici un alt popor european dorim şi urmărim să ne integrăm în această Europă unită.

Să înceteze aşadar aceia ce nutresc sentimente antigreceşti să ne mai acuze că nu dorim binele şi interesul patriei noastre, interes care decurge, aşa cum susţin ei în cazul de faţă din unirea noastră cu Europa, pentru că noi dorim şi declarăm aceasta; dorim unirea aceasta ca nici un alt popor şi avem şi motive curate care ne stimulează s-o facem, fiindcă suntem ca unii ce sunt neputincioşi şi care doresc ajutorul celor puternici. Dimpotrivă, germanul de exemplu nu are în jurul lui nici duşmani să-l ameninţe şi nici vreunii nu doresc să-l distrugă, de aceea în mod firesc, motivele care îl împing către unire sunt absolut diferite de ale noastre. El o doreşte numai şi numai pentru că piaţa lui este suprasaturată şi de aceea doreşte extinderea ei. Din acest motiv a şi inventat, împreună cu alţii crearea pieţei comune, având mai dinainte deplina grijă ca întreaga legislaţie să fie în favoarea lui, pentru că altfel pentru el nu ar fi avut nici un sens o asemenea unire. Pentru aceea şi promovează punctul de vedere conform căruia va trebui ca, în luarea de hotărâri să existe un raport diferit al voturilor fiecărui stat membru în raport cu populaţia lui, lucru care, în mod natural convine marilor state şi nu celor mici.

Dorim noi ca creştini ortodocşi o unire cu popoarele europene?

Domnul nostru Hristos este Singurul care deţine şi ne învaţă dragostea desăvârşită şi dezinteresată. El, ca Părintele nostru ceresc a dorit şi doreşte să vadă că toţi copii Lui se iubesc şi sunt uniţi în spiritul dragostei şi al adevărului. Însuşi El la prima Sa venire, pe toată perioada vieţii Sale pământeşti S-a străduit să ne unească pe toţi. Totuşi, nevoind să încalce liberul arbitru al omului, pentru că noi n-am vrut să ne lepădăm de patimile noastre, încercarea Lui nu a reuşit şi cu durere ne-a spus: “De câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit” (Mat. 23,37); şi în arhiereasca Sa rugăciune Se roagă fierbinte, spunând această dorinţă: “Dar nu numai pentru aceştia Mă rog, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor, ca toţi să fie una … ca ei să fie desăvârşiti întru unime” (Ioan 17,20-21,23). Apostolii noştri au luat ca pe ceva sfânt dorinţa Domnului nostru, şi au îndemnat pe fiecare să-şi lase patimile şi dorinţele interesate [egoiste] şi să ajungă toţi într-o unire şi o înfrăţire a popoarelor “unde nu mai este elin şi iudeu (german sau italian), barbar sau scit, rob sau om liber” (Col. 3,11). În altă parte iarăşi, Apostolul Pavel mărturiseşte că doreşte ca toţi să ajungem la acestă frăţietate şi înfrăţire “unde nu mai este iudeu nici elin nu mai este nici rob nici liber, nici bărbat nici femeie, pentru că voi toţi una sunteţi în Iisus Hristos” (Gal. 3,28). Iar Sfânta noastră Biserică neîncetat se roagă pentru pacea întregii lumi şi pentru unirea tuturor; aşadar, scopul Sfintei noastre Biserici este acesta: să alunge patimile din oameni şi ca urmare din popoare, să-i înfrăţească şi să-i unească laolalltă cu Tatăl nostru comun, însă într-un spirit de libertate. Prin urmare, o asemenea mişcare de înfrăţire a popoarelor şi încercare de unire şi de pace nu a fost posibil să nu fie îmbrăţişată de Biserica noastră. Aşadar, ca şi creştini dorim şi vrem unirea popoarelor şi dorim să nu mai fie nici evreu, nici grec, nici german, nici italian, nici olandez.

Şi mai mult decât atât suntem cei dintâi care voiam şi urmăream acest lucru şi care ne rugam pentru împlinirea lui [după datoria care o avem faţă de poruncile Evangeliei].

[p. 16] Două cuvinte despre istoria Uniunii Europene

Anumite cercuri necunoscute şi obscure, având ca organe pe cancelarul german Konrad Adenauer şi pe ministrul de externe al Franţei, Robert Schumann au lansat ideea pentru clădirea unei unităţi europene de cărbune şi oţel. Pentru această idee au semnat în aprilie 1951: Franţa, Germania Federală, Italia şi ţările Beneluxului. La 25 martie 1957 aceste ţări au purces şi au semnat acordul de la Roma creînd astfel CEE, legiferând deja organe şi mecanisme pentru luarea deciziilor. Această CEE, treptat s-a extins cuprinzând în total 15 ţări. În februarie 1992, în oraşul Maastricht din Olanda, cele de pe atunci 12 ţări au semnat şi au intrat deja în procesul de transformare a CEE în UE prin celebrul Acord de la Maastricht. Prin validarea acestei convenţii, a acestui acord, s-a modificat radical acordul iniţial de constituire de la Roma din 1957 şi CEE a intrat într-un proces de unificare militară, politică şi monetară şi deja s-a creat

4

UE. Din acest moment, dar şi de mai târziu au început intens să se vadă nori negri la orizontul Europei, precum şi caracterul antidemocratic prin care se încearcă constituirea acestei unităţi.

Nevoia de a fi creată o Constituţie europeană

O constatare comună este că cercurile care promovează ideea unificării europene au purces treptat la materializarea ei, dezvăluind popoarelor încet încet, puţin câte puţin forma pe care vor s-o dea UE. Astfel arată limpede că nu vor ca popoarele să înţeleagă de mai înainte ce le pregătesc pentru sfârşit.

În această carte este imposibil să descriem cu toate amănuntele ce cuprind aceste acorduri şi convenţii. Vom exprima însă obiecţiile noastre şi părerea noastră. Aşadar le spunem acestor cercuri:

1. Întrucât susţineţi ca UE o creaţi exclusiv pentru bunăstarea şi pacea popoarelor, atunci de ce nu creaţi un cadru legal, o Constituţie europeană, care ar consfinţi toate drepturile omului şi ale cetăţeanului şi prevederile fundamentale ale constituţiilor naţionale care privesc întărirea libertăţilor fundamentale ale unui singur şi unic cetăţean? De ce nu creaţi un program de convergenţă concretă în care să se vadă limpede tot planul în UE şi care va fi forma ei finală? Oare acest plan n-ar trebui să-l puneţi în vederea guvernelor naţionale şi ele la rândul lor să-l supună judecăţii şi controlului popoarelor noastre? Şi popoarele n-ar trebui prin referendum - drept care în patria noastră decurge din art. 44 al constituţiei şi care prevede organizarea unui referendum în ceea ce priveşte proiectele de lege votate, care reglementează o problemă socială foarte importantă - să-l aprobe sau să-l respingă sau să ceară modificări ale lui, sau să ceară amendamente, modificări pe care ar dori să le facă, de vreme ce pentru aceste popoare spuneţi că realizaţi UE?

2. Nu numai că nu ne-aţi spus ce plănuiţi pentru noi, dar în mod sistematic ne ascundeţi şi costul acestei convergenţe. Nu ne-aţi informat în legătură cu sacrificiile pe care trebuie să le suferim, cum că trebuie să ne transformăm din cetăţeni liberi în supuşi şi, mai mult decât atât, controlaţi electronic. Nici măcar nu ne-aţi întrebat dacă suntem dispuşi să suportăm aceste sacrificii, sau dacă putem. Pur şi simplu voi, fără să întrebaţi pe nimeni aţi considerat că e bine să ne aruncaţi în larg şi câţi se îneacă se îneacă, câţi înoată înoată, şi dacă există norocoşi care să scape de rechini n-au decât să scape. Puteţi să ne spuneţi cum aţi acceptat să semnaţi în alb aderarea la o formă finală încă necunoscută a UE, care nu are Constituţie şi legi cunoscute de mai înainte? Cum aţi acceptat să intrăm într-o Europă unde toate se uneltesc în întuneric şi cum aţi acceptaţi să semnţi pentru o uniune fără condiţii, o uniune pe care au făcut-o în sens unic, o uniune în care convenţiile şi legile se fabrică din mers şi care ascund scopul lor suprem pe care îl urmăresc şi care nu sunt altceva decât cuvinte cu două înţelesuri pe care autoritatea supremă de la Bruxelles le interpretează de fiecare dată aşa cum îi convine, aşa cum îi cer interesele; convenţii şi legi care la scurt timp sunt schimbate, sunt reconsiderate, şi care arată o faţă europeană diferită de cea de la început? Martor al acestor lucruri pe care le spunem, îl chemăm să fie pe respectabilul nostru ministru al justiţiei, domnul Evanghelos Ianopulos, care în a VI-a şedinţă a Camerei din 31 iulie 1992, unde s-a discutat validarea Conveţiei de la Maastricht, printre altele a spus şi următoarele despre toate convenţiile de tip Maastricht, Schengen ş.a.m.d., mărturisind necunoscutul parcursului şi al scopului acestora:

“Aceste convenţii internaţionale putem şti care le este începutul, dar nimeni nu ştie care le este parcursul şi care este sfârşitul şi scopul lor” (din procesele verbale ale Camerei).

3. Însă cea mai mare crimă comisă în acest moment este desfiinţarea art. 1 - par. 2 şi 3 din Constituţia grecească, paragrafe care prevăd că temelia şi fundamentul statului este suveranitatea poporului. Toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el şi pentru neam, şi ca să ne facem înţeleşi o să explicăm cu puţine cuvinte: până acum Constituţia noastră recunoştea ca unic, singur suveran şi ca unică putere - poporul; poporul era stăpânul, alegea 300 de reprezentanţi şi îi plasa în Cameră, ca funcţionari ai săi ca să reprezinte punctul său de vedere şi ca să împlinească lucrarea pe care i-a încredinţat-o el însuşi, şi să o ducă la capăt de unde şi de numirea de miniştri, care înseamnă: “cei de sub lucrare” [după etimologia cuvântului grecesc]. Constituţia noastră spune limpede că toate puterile izvorăsc din popor şi există numai pentru el; de aceea şi vedem că, dacă vreun guvern nu exprima voinţa poporului acesta protesta şi guvernul se conforma indicaţiilor lui. Astăzi însă, unii din cei care ne reprezintă, fără să întrebe poporul care le este stăpân - şi deci neputând să facă necontrolaţi tot ce vor - au preschimbat rolul poporul, transformând poporul din stăpân într-un supus al unei autorităţi supreme, necontrolate, absolut străine de acest popor, şi s-au angajat să nu mai asculte de acum înainte ce vrea poporul grec, ci ceea ce le spune puterea de la Bruxelles care stabileşte şi reglementează viaţa poporului, atât la nivel naţional cât şi la nivelul vieţii personale. De aceea toţi care veţi protesta şi veţi manifesta pentru o chestiune care este a voastră, vă este proprie, auziţi şi veţi auzi de acum înainte, ca un singur temei al politicienilor noştri aceasta: “Este indicaţie comunitară şi suntem obligaţi să ne supunem, de aceea nu putem să facem altcumva, nu putem să acţionăm altfel”. Puteţi, fraţilor, să vă închipuiţi ce urmări nocive are această schimbare? Să vă vadă germanii că vă daţi sufletul pe drum şi tot n-o să-i intereseze, şi tot o să vă constrângă să aplicaţi indicaţiile lor! Aici aş vrea, ca avocat să îl chem pe ministrul nostru Gherasimos Arsenis, care la 27 iulie 1992, în cea de a doua sesiune a Camerei, printre alte cuvinte pline de importanţă ale lui a spus şi ceea ce urmează:

“Convenţia de la Maastricht este o chestiune serioasă, în puţine cuvinte convenţia de la Maastricht, reîmparte puterile, sau ca să fiu mai exact /// *caseta 02/A - Introducere [pag.18] /// transferă puterile de la organele care sunt

5

prevăzute chiar de Constituţie, la organele centrale ale Europei, şi o asemenea chestiune atât de serioasă ar trebui să fie discutată în Cameră, în linişte, în tihnă şi după ce va fi consultat întreg poporul elen. Convenţia de la Maastricht este un compromis istoric; este un compromis istoric al marilor puteri, care pornesc şi avansează cu paşi mici şi evazivi. Nu veţi vedea în textul Convenţiei de la Maastricht care este viziunea europenilor, nu veţi vedea în această Convenţie reflexul gândirii delicate, al gândirii subtile şi profunde a unui Goethe, nu veţi vedea în Convenţie armonia unui Beethoven, veţi simţi însă foarte puternic mâna grea a unui bancher german”.

Aceste lucruri le-a spus atunci ministrul nostru, şi a fost foarte mult aplaudat de întregul PASOK. A doua zi, domnul deputat Dimitris Kostopulos, a completat:

“Referentul PASOK-ului ieri, şi însuşi preşedintele lui azi, au vorbit despre Goethe şi Beethoven că nu se află în Convenţie, dar că există mâna grea a unui bancher german, iar noi vom spune piciorul sau cizma grea a capitalului financiar al Germaniei”.

Îi întrebăm aşadar de îndată pe toţi conducătorii noştri şi pe cei care îi ajută, mai întâi acestea: De ce nu ne-aţi pus la curent? De ce atunci când aţi fost aleşi nu aţi spus absolut nimic astfel încât să fiţi împuterniciţi de popor să acţionaţi în consecinţă? Nu ştiţi domnilor că chestiunea în discuţie, a transferului puterii depăşeşte hotarele jurisdicţiei Camerei? Este veodată posibil, întrucât invocaţi democraţia, în lipsa poporului grec să hotărâţi să cedaţi drepturile suverane ale ţării noastre Bruxelles-ului sau a oricui altcuiva? Şi întrebăm iarăşi: avem democraţie sau dictatură cruntă?

Astăzi se întâmplă lucruri înfiorătoare: în timp ce îi arătăm pe cei ce timp de 7 ani au încălcat Constituţia şi în timp ce serbăm căderea acelui regim şi restabilirea democraţiei şi a Constituţiei, astăzi, în momentul în care unii desfiinţează Constituţia noastră într-un mod absolut bine gândit şi pus la cale, şi mai mult decât atât mijlocesc transferul puterilor în afara Greciei, lucru pe care nu l-a făcut regimul de mai înainte, domneşte din partea voastră, a conducătorilor o muţenie de peşte.

Dacă oamenii noştri politici, dacă ( î ndrum ă torii) conducătorii noştri duhovniceşti şi poporul în întregime, ca unul singur nu înţeleg acum imediat ce spunem, atunci peste puţin timp vom simţi tot mai puternic gheata germanilor, dacă binenţeles n-am început deja s-o şi simţim, în acord cu ce spuneau reprezentanţii noştri parlamentari:

“Iar acum intrăm deja în acordul Maastricht. Dacă vreţi [să ştiţi, aflaţi că] eu intru cu inimă grea, nu pentru că sunt mai patriot decât d-voastră, ci pentru că ştiu că intrăm desculţi în mărăcini; şi nu pentru că vom deveni o Europă germanică ci petru că suntem deja” (Evanghelos Ianopulos, sesiunea a VI-a din 31 iulie 1992).

În mod sigur, încă de acum au grijă să nu existe posibilităţi ca popoarele să reacţioneze. Când popoarele îşi vor da seama că unii le-au luat dreptul lor elementar de oameni, dreptul elementar al libertăţii şi al posibilităţii de expresie şi că deja sunt nevoiţi să urmeze indicaţiile, recomandările obligatorii comunitare vor ajunge la revoltă populară şi la reacţiune. Cercurile UE ştiau de mai dinainte, de când au hotărât să ia aceste măsuri antidemocratice că aceste opţiuni ale lor, când, într-un anumit moment vor fi recunoscute de popoare vor conduce pe bună dreptate la reacţii violente; astfel au pus la cale, au inventat acest celebru acord de la Schengen, ca să poată - cu justificarea apărării interesului european, public şi naţional sau al siguranţei publice - să-i învinovăţească pe toţi cei care îşi vor cere drepturile omului, drepturi care binenţeles, de vreme ce n-au mai fost întărite, va fi ilegal să le mai ceară cineva, să le mai revendice şi prin urmare va fi judecat de aceea vinovat şi va fi pus sub urmărire. Lucrurile acestea vi le spunem acum pentru că mai târziu va fi interzis să se vorbească public despre ele, de vreme ce acestea vor deveni o piedică în calea planurilor lor.

Deja astăzi când vorbim în Europa încep să fie instalate camere speciale, uriaşe reţele electronice, ca să fie urmăriţi toţi cetăţenii pe străzi aplicându-se astfel o supraveghere generală, cu pretextul natural al combaterii criminalităţii. Întrebăm din curioazitate, pentru ce motiv se cumpără sisteme prin satelit de stabilire a poziţiei oriunde pe glob (GPS / Global Positionings Sistems) aşadar sisteme de localizare mondială. Aceştia au de gând, ştiind că va veni un moment în care veţi înţelege că aţi fost înşelaţi şi veţi vrea să reacţionaţi, să pună în practică instalarea unei supravegheri absolute, totalitare, ca să poată exercita un control electronic mondial.

Unii m-au întrebat: Aşa cum stau lucrurile să intrăm sau să ieşim din UE? Atunci mi-am amintit cum a fost întrebată odinioară cămila: "Vrei la deal sau la vale?" Iar cămila le-a răspuns: "Oare nu mai este nici un drum de şes?" Şi noi, la rândul nostru întrebăm acelaşi lucru: A dispărut calea împărătească, adică cea de mijloc şi democratică? De ce să ne găsim în faţa unei dileme? Să nu intrăm în UE deloc sau să intrăm desculţi în mărăcini? E atât de greu să purtăm o pereche de papuci? Sau intenţionat aceştia nu ne lasă să ne încălţam pentru că au scopurile lor? De ce au grijă şi se străduiesc să facă încât evoluţia noastră spre unitate să fie un sens unic, un drum fără de întoarcere? De ce ne pun în dilema: fie înăuntru murind, fie afară dându-ne sufletul? De ce nu ne vor înăuntru vii? Aici se află şi dezacordul nostru.

[pag. 21] Dreptul comunitar domină şi este mai presus decât orice lege naţională şi decât (orice?)constituţie

Fraţilor vă rugăm foarte mult, dacă vă iubiţi ţara, fiţi foarte atenţi, pentru că în acest moment ea trece prin cel mai critic stadiu al istoriei ei şi noi vom da socoteală pentru faptul că ori contribuim la a rămâne liberă, ori rămânând nepăsători şi nelucrători o vom ajuta să dispară, şi în mod natural împreună cu ea şi noi.

6

Observăm că poporul grec, dar şi câţiva capi ai Bisericii noastre nu cunosc această temă de cea mai mare importanţă, că oamenii noştri politici sunt neputincioşi să urmeze o politică diferită de ceea a Bruxelles-ului, şi să creeze o politică în stare să uşureze poporul nostru, iar acest lucru s-a întâmplat pentru că au cedat puterea străinilor, ca să ne guverneze aceia, după ce au fost de acord şi au semnat că în Grecia noastră doresc să se aplice dreptul comunitar.

Ştiţi ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că dreptul comunitar predomină asupra dreptului internaţional, şi astfel, în acord cu convenţia de la Roma, care este actul de constituire al CEE prevede că este un drept care are întâietate şi se află deasupra oricărei legi comune naţionale, dar şi deasupra Constituţiei. Detalii despre această temă juridică se pot vedea la capitolul: Acordul Schengen.

Cum este astăzi în ţara noastră regimul juridic

La acest lucru s-a g â ndit ş i sesiunea a patra a Consiliului ţă rii, î n 28 ianuarie 1977, la acest lucru s-a g â ndit ieri [problematic sensul textului???] sesiunea a patra a Consiliului ţă rii, considerând că după intrarea în vigoare a acordului de la Maastricht, măsura interzicerii ieşirii din ţara noastră nu poate fi impusă nici pentru impozitele datorate, nici pentru motive de interes public.

În enunţul hotărârii se menţionează că acordul de la Maastricht are o putere supraconstituţională şi că, prin urmare face inacceptabile prevederile legislative controversate care, în plus, contravin art. 5 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi art. 1 a Protocolului adiţional de la Paris (cf. Presa liberă, 29 ianuarie 1997).

Înţelegem şi simţim ce importanţă are şi care sunt prelungirile acestui fapt? Puteţi cu mintea limpede voi, toţi care guvernaţi încă această ţară să înţelegeţi toţi parametrii şi toate urmările care e posibil să decurgă din reglementările legislative ale legislatorilor europeni, care nouă ne sunt necunoscuţi, întrucât nu am avut grijă să întărim mai înainte toate acelea pe care pentru nimic în lume nu vrem să le pierdem? Este demn de atenţie fragmentul de mai jos, din discursul ministrului nostru domnul Miltiadis Papaioanu, în sesiunea a VI-a din 31 iulie 1992:

“Cu aceste acord ca care astăzi toţi suntem de acord se slăbesc parlamentele naţionale şi se întăreşte comisia europeană şi consiliul de miniştri. Tendinţa este în opoziţie cu ceea ce scrie în el, [tocmai] ca să se întărească numai organele formate din puţini membri. Opera legislativă a comunităţii nu o cunoaştem nici noi deputaţii, nu o cunosc nici judecătorii, nu o cunosc nici avocaţii, şi totuşi trebuie să o aplicăm” (din procesele verbale ale Camerei).

Cum aţi semnat asemenea lucruri în alb? Cine v-a împuternicit să semnaţi din partea noastră că suntem obligaţi să ne supunem la toate câte legiferează de acum înainte străinii? O atât de oarbă încredere aţi arătat? Este oare vreodată posibil ca mâna unui grec să semneze în mod conştient cum că ceea ce se legiferează la Bruxelles e mai presus de Constituţia noastră şi desfiinţează articolul respectiv din ea, dând de acum înainte Constituţiei noastre - care cu sânge a fost validată - un caracter istoric, adică de domeniul trecutului?

Înţelegem aşadar, foarte bine noi, toţi că este o chestiune de timp să fie expuse la mila celor care deţin puterea, toate acele aspecte şi toţi acei parametri ai vieţii noastre care până acum au fost întărite de Constituţia greacă. Pur şi simplu trebuie să aşteptăm să se legifereze ceva la Bruxelles ca să vedem cum legea noastră respectivă cedează şi cum noi vom fi de acum înainte împovăraţi de toate urmările pe care le aduce această cedare. Dacă aş încerca aici să spun unul căte unul toate aspectele, toate prelungirile şi urmările pe care le vom suporta ca neam, ca naţiune, ca cetăţeni greci, ca Biserică, şi în calitate de creştini ortodocşi, nu cred că întrega lume ar cuprinde toate cărţile care ar trebui scrise. Astfel, mă voi mulţumi numai la acestea lăsând pe preasfinţiţii noştri ierarhi să aibă în vedere toţi parametrii şi să ţină cont de urmările care vor rezulta din coborârea dreptului nostru naţional şi al Constituţiei, în drept secundar şi de legiferare a dreptului comnunitar, ca drept predominant sau principal.

Dacă chestiunea nu este pusă acum, peste puţin timp va fi foarte târziu, pentru că, aşa cum am spus deja, au grijă să nu existe posibilitatea de reacţie a popoarelor. Şi oamenii noştri politici trebuie, fie şi acum să fie conştienţi de seriozitatea, de gravitatea chestiunii şi să-şi asume răspunderile în faţa poporului pe care se presupune că îl mai reprezintă. Dar, de asemenea şi fiecare cetăţean grec are datoria să manifeste şi să informeze pe reprezentnţii şi pe conducătorii lui despre opoziţia sa, despre faptul că se opune.

Cum se impune să fie UE

Până acum am demonstrat că noi considerăm că se impune şi dorim pe bună dreptate din toate punctele de vedere şi politic, şi economic ş.a.m.d., unirea noastră cu Europa. Însă, în mod radical nu suntem de acord cu modul antidemocratic în care anumite cercuri obscure fac să fie impusă şi pun la cale treptat-treptat această Uniune. Nu suntem de acord cu faptul că se clădeşte pe neştiinţa atât a popoarelor, cât şi a deputaţilor şi a factorilor guvernamentali, aşa cum ei înşişi o mărturisesc deschis, lucru care este demn de atenţie şi provoacă mirare. De aceea, anexăm câteva fragmente din procesele verbale ale Camerei, ca să avem drept martori la cele ce le spunem pe chiar cei ce votează legile în contul nostru, şi în general pe toţi cei care ne reprezintă.

1. În a treia întrunire din 28 iulie 1992:

7

“Modelul politicii unificării este necunoscut, când va fi şi care va fi, va fi vorba de o federaţie, de o confederaţie, sau de un commonwealth [grup de state]. Pur şi simplu şi în mod absolut, doar se sugerează în Convenţie că scopul ei este uniunea politică, fără nici o referire specială la politicile care vor conduce la aceasta, fără nici un calendar de aplicare a unor măsuri sau politici” (din discursul deputatului Ioanis Skularikis).

2. Din întrunirea din 28 iulie 1992, fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul deputatului Elefterios Varivakis:

“Ne aflăm în faţa unor compromisuri care se încrucişează, care în acelaşi timp se vor schimba, cât se vor schimba şi datele care se încrucişează. Iar acest lucru se vede pe toată lăţimea, pe toată lungimea şi pe toată adâncimea convenţiei Maastricht: contradicţii, ezitări, nesiguranţe, imperfecţiuni la toate capitolele; toate acestea arată că există o conducere, o putere nesigură, care trebuie să fie instalată şi care are nevoie de o confirmare, în timp ce lichiditatea, fluiditatea care marchează această Convenţie în sine mărturiseşte că ne aflăm exact la începutul unei lupte. Care este în această clipă caracterul UE? Unde merge Europa? Unde se găseşte Europa şi cum poate să prevadă cineva unde va merge? Este sigur faptul că ceea ce a decurs ca text nu exprimă o federalizare sau o confederalizare”.

3. Din întrunirea a şasea din 31 iulie 1992 /// *caseta 02/B - Introducere ///, punem de faţă un fragment din procesele verbale ale Camerei, din discursul domnului Evanghelos Ianopulos:

“Din păcate, nici timpul şi nici mijloacele nu ne-au permis să informăm aşa cum trebuia poporul grec. Şi să nu se considere că exagerez că mulţi din noi nu au analizat întreg conţinutul Convenţiei, dar mai ales nu am îmbrăţişat cu căldură anumite lucruri, şi acestea ar fi trebuit să fie un motiv care să ne facă să transmitem conţinutul acordului în afară; înainte de toate, tineretului care va ridica şi va purta pe umerii lui greutatea câtorva epoci, pentru că aceste convenţii internaţionale stabilite ştim când încep, ştim de unde încep, dar nimeni nu ştie ce parcurs şi ce sfârşit au”.

După cele ce le-a spus respectabilul ministru, domnul Evanghelos Ianopulos, că de fapt nu ştim unde ne duc şi care va fi sfârşitul pe care l-au ales pentru noi, întrebăm pe fiecare aşa numit “progresist”: Cum veţi întâmpina cazul în care, cineva pe care l-aţi împuternicit să vă reprezinte a semnat în contul dumneavoastră, pe partea de jos a unei coli, pe un act de referinţă care să fie în alb şi scris numai la început şi mai ales care va fi completată mai târziu şi pe care va adăuga cineva ceea ce-i place.

Apoi, nu cerem nimic absurd, ci cerem să ştim unde merge Europa, Grecia noastră, şi prin urmare noi înşine. De ce vor în mod obligatoriu să ne îmbarce într-un automobil cu un şofer necunoscut şi să nu ne intereseze încotro merge?

Ca să ştim aşadar unde mergem şi să acceptăm în final să mergem, spunem cele ce urmează despre UE:1. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate; de la început însă să fie stabilit printr-o cartă statutară

şi o Constituţie, să fie stabilită imaginea completă şi clară, şi să se stabilească încotro porneşte, pe unde va merge şi cum va arăta la sfârşit, pentru că nu este posibil niciodată ca înainte de toate acestea, să fie mutate să fie transferate puterile de la organele naţionale la cele supranaţionale. Acest lucru echivalează cu o lovitură de stat disimulată, care nu a mai avut un asemenea precedent.

2. Trebuie să se nască prin proceduri democratice, să fie o Europă care să se sprijine pe Constituţie, care va fi cercetată şi validată nu numai de guverne şi de oamenii politici, ci direct şi de popoarele însele ale Europei prin referendum, drept care pentru noi decurge din art. 44 par. 2 al Constituţiei, unde se prevede organizarea referendumului în legătură cu proiectele de lege care trebuiesc votate şi care reglementează o chestiune socială foarte importantă. Este deasemenea indispensabil ca în prealabil să se comunice un program de convergenţă cu măsuri concrete, ca poporul grec să cunoască ce sacrificii trebuie să suporte pentru a fi realizată această convergenţă. Până acum niciodată nu a mai existat niciodată o chestiune socială de o atât de uriaşă anvergură şi cred că nici nu e vorba să existe una mai mare, care să stabilească viitorul şi evoluţia acestui popor.

3. Trebuie să fie o uniune de state autonome şi confederate cu propria lor Constituţie. Prin aceasta va întări şi va apăra toate instituţiile diacronice - cu care a fost crescut şi hrănit fiecare popor, fiecare neam, fiecare naţiune -, arătând astfel respectul cuvenit şi necesar datorat identităţiii istorice, politice, culturale şi religioase a naţiunilor.

4. Trebuie să fie o Europă unită democratică, având naţiuni egale, Europă care va asigura drepturile omului şi libertăţile atât ale persoanei cât şi ale întregului, înconjurând cu un gard şi apărând înainte de toate ca un bun gospodar graniţele externe de orice agresiune, de orice gând rău. Noi nu cerem multe pentru această uniune, ci lucruri puţine şi limpezi, şi ne e greu să înţelegem de ce nu putem să cădem de acord cu aşa-zişii “progresişti”.

5. Trebuie să fie o Europă unită, aşezată pe temeliiile înţelegerii reciproce, ale înfrăţirii şi frăţietăţii popoarelor, şi pe convergenţa conştiinţelor. Nu suntem de acord cu o Europă a cifrelor şi a unei convergenţei exclusive a economiilor. Reacţionăm la o Europă-creuzet, în care pentru a intra, naţiunile trebuie să fie mai înainte nivelate, trebuie să fie coborâte, degradate, să-şi şteargă orice urmă a identităţii popoarelor lor, să piardă libertatea personală a cetăţenilor lor făcându-i supuşi, sclavi, vasali. Noi nu suntem de acord cu o Europă care consideră că popoarele sunt nevoite - şi le impune acest lucru - să spună numai “da”, la recomandările şi la decretele pe care le ia pe întreg parcursul ei, în stabilirea unui drum fără întoarcere, cu sens unic. Ajunge cu cedările lipsite de sens, ilogice, prosteşti, pe care le-am făcut până astăzi, ajunge comportamentul servil! Greciei i se cuvine dacă nu altceva, datorită istoriei ei şi credinţei ei, rolul unui membru egal şi nu rolul unei servitoare cu picioarele legate, încinsă la picioare, care ştie numai să-şi încline

8

capul, să se aplece ca să ducă la îndeplinire recomandările comunitare ale stăpânilor ei, de dragul unui bacşis Delor, care şi acesta provine din sudoarea poporului ei.

Cer de la dragostea d-voastră să mă iertaţi dacă am vorbit prea mult în legătură cu această temă, dar consider că este de o importanţă majoră. Voi încheia aici cu o mică istorioară, o mică parabolă care, însă, exprimă părerea personală a unui scriitor care nu încearcă să împiedice o situaţie sau să influenţeze vreo părere a cititorului, ci pur şi simplu refuză răspunderea creată de o acceptare tacită. Aceată povestioară este următoarea:

Lupul cel sângeros a îmbătrânit şi într-o vreme a devenit neputincios, iar în starea în care era, nu mai putea să vâneze. S-a dus aşadar într-o peşteră, s-a aşezat acolo şi a început să strige la animalele care treceau: “Ah, bunele mele animale, am îmbătrânit deja şi nu mai ştiu cât o să mai trăiesc, totuşi vreau chiar şi acum târziu să uităm cele trecute, vremurile când vă vânam ca să vă mănânc, vreau acum să facem un acord de pace, de dragoste şi să ne unim şi să fim una”. Prin vecinătate treceau iepurele, căprioara, viezurele şi alte animăluţe; l-au crezut au răspuns la chemarrea lui şi s-au dus lângă el, el însă le-a sfâşiat şi şi-a săturat foamea, umplând intrarea peşterii cu multe oase. Mai apoi a apărut şi vicleana vulpe, a făcut un înconjur al peşterii, şi după ce a cercetat-o cu atenţie, a auzit chemarea şi invitaţia lupului de a a fi întru iubire, prietenie şi unire. Atunci vulpea i-a răspuns : “Oh, biet lup, bine le mai spui tu acum! Toate sună foarte frumos, însă pe dinafară peştera ta este plină de oase proaspete. Te cred foarte tare că doreşti şi vrei să fim una, dar aşa cum înţelegi tu unirea, mie nu-mi place deloc, pentru că într-adevăr, dacă te-aş crede şi aş veni lângă tine, tu m-ai mânca şi, după ce aş fi în pântecele tău, atunci fireşte că vom deveni una. Eu nu voi mai exista deloc şi tu vei fi unul singur, de aceea pe mine mă iartă şi caută-ţi alţi proşti ca să fii una cu ei”.

Unirea care se încearcă astăzi în Europa are ca model felul de a gândi al lupului. Noi însă, fiind scârbiţi de modele de acest fel spunem din toată inima “NU”!

În continuare o să prezentăm un fragment foarte interesant din revista Nemesis a reputatei ziariste Liana Kaiodiko (nr. 35 / 20 septembrie 1997). Şi din această publicaţie se vede clar că sunt mulţi aceia care deţin puterea şi care contribuie la dispariţia noastră. Fragmentul provine din declaraţiile fostului ministru de externe al SUA, Henry Kissinger, din septembrie 1994:

“Poporul grec este greu de guvernat şi de aceea trebuie să-l lovim adânc în rădăcinile lui culturale. Numai atunci se va învăţa minte. Înţeleg adică să lovim limba, religia, rezervele lui spirituale şi istorice, astfel încât să neutralizăm orice posibilitate a lui de a se dezvolta, de a se distinge, de a domina, ca să nu ne stânjenească în Balcani, ca să nu ne stânjenească în Mediterana răsăriteană, în Orientul Apropiat, în toată această regiune nevralgică şi de mare importanţă strategică pentru noi şi pentru politica SUA”.

[pag. 27] Trebuie să se facă referendum?

Unii care încep să-şi dea seama ce se întâmplă propun să se facă în cele din urmă un referendum. Vă rugăm însă să ne spuneţi cum poate să se organizeze un referendum, când încă nu s-a făcut o Constituţie în care prin articolele ei să se stabilească mai întâi care este faţa adevărată a UE, şi în plus când nici oamenii politici nu ştiu unde va sfârşi această UE? Ce om înţelept va primi să voteze pentru ceva, când nimeni nu-l informează cum va fi? Oamenii maturi studiază problema, întocmesc un plan, verifică toate aspectele problemei, îi informează pe larg pe cei interesaţi, votează planul şi după aceea numai încep şi materializarea acestuia.

Pentru prima dată în analele istoriei universale, anumite cercuri necunoscute au reuşit să “convingă” popoarele să alerge ca să apuce să se integreze într-o uniune nesigură şi obscură, în care nu există nici o Chartă statutară, nici o Constituţie. Tragicomicul acestei afaceri este faptul că ei conduc popoarele către un viitor nesigur cu un singur imbold, cu un singur stimulent pentru acestea: să nu piardă pachetele Delor, şi să nu rămână cumva pe dinafară, la margine; cu alte cuvinte fac popoarele să se grăbească să se înrobească, să se aservească.

Aici merită să vedem ce s-a întâmplat cu poporul Danemarcei, care la referendum a spus “NU” acestei uniuni. Europenii le-au transmis: “N-aţi găsit rezultatul corect, să faceţi din nou un referendum”. Când a fost aşadar vorba să se facă un nou referendum, auziţi ce-a spus public, în Parlamentul nostru, ministrul de atunci al economiei naţionale, domnul Stefanos Manos (sesiunea din 26 iulie 1992, care este înregistrată în procesele verbale ale Camerei):

“Ce se va întâmpla la sfârşit dacă Danemarca nu va valida convenţia, acordul? La această întrebare nu s-a răspuns încă. Dar este foarte limpede faptul că cel mai bun lucru care se poate întâmpla, care se poate face este să se creeeze condiţii în stare să permită poporului Danemarcei să-şi reconsidere punctele de vedere. Cu cât mai repede va fi aceasta, cu atât mai bine pentru Europa”.

Acest text al ministrului de atunci, îl vom lăsa aşa cum este, fără comentarii, pentru că vorbeşte de la sine, spune singur totul. Ne spune câtă consideraţie se acordă popoarelor şi ne arată al cui interes se urmăreşte şi ce fel de stat avem: democraţie sau dictatură cruntă? Constataţi şi d-voastră singuri că nu vor să asculte deloc popoarele, şi singurul lucru care îi interesează este să ne conducă împotriva voinţei noastre, unde ei au hotărât înaintea noastră pentru noi.

Dacă se va face referendum în aceste condiţii, singurul răspuns logic va trebuie să fie că nu dorim nici UE, nici acorduri Mastricht sau Schengen, şi nici modificarea lor. Deasupra referendumului se găseşte garantarea drepturilor omului şi garantarea drepturilor fiecărui cetăţean în parte. Puterea de stat, aşa cum spun ei, pare să controleze toate

9

canalele de comunicaţie şi de informare în masă a cetăţenilor, şi pare că puterea a transformat aceste canale în mijloace de manipulare a conştiinţelor omeneşti. Totuşi, în ciuda controlului absolut pe care - aşa cum se pare şi se spune - îl au asupra conştiinţelor, n-au îndrăznit totuşi până astăzi şi nu îndrăznesc să lase aceste conştiinţe să se exprime liber prin intermediul unui referendum. Cu toate acestea cerem referendumul, pentru că noi credem că adevărul există, se află în conştiinţa grecului indiferent de cât de intens este bombardamentul cu mesaje pe care-l suportă el în fiecare zi.

Cu siguranţă, esenţialul problemei, esenţa problemei nu se află în faptul de a avea sau a nu avea loc acest referendum, lupta noastră se va împlini se va termina numai în momentul în care va fi consfinţit, va fi garantat fără a mai fi încălcat vreodată, dreptul fiecărui cetăţean al Europei, de a nu mai avea de suportat consecinţele aplicării acordului Schengen asupra persoanei sale. Dealtfel Constituţia grecească consfinţeşte acest drept al fiecărui cetăţean - şi aceasta indiferent de voinţa majorităţii poporului grec -, de a nu fi supus la îngrădirea libertăţii lui de conştiinţă şi a libertăţii lui personale. Insă, de vreme ce Constituţia Greciei cedează în faţa dreptului european, devine deja necesară consfinţirea principiilor fundamentale ale Constituţiei greceşti într-o nouă Constituţie europeană. Libertatea personală a omului nu este o problemă care trebuie supusă referendumului şi care depinde de hotărârea unei majorităţi sau a unei minorităţi, şi nici nu poate coborî la nivelul logicii lui 50% + 1, dar este o chestiune de respectare a libertăţi personale a individului, şi este un bun inalienabil, un bun care nu-l poate lua nici o autoritate naţională, transnaţională sau internaţională. Să vedem că vor fi consfinţite la nivel european libertăţile pe care le-am pomenit mai sus, libertăţi de la sine înţelese şi individuale, libertăţile individului, şi să vedem că este dovedit şi în practică respectul pentru libertatea persoanei umane, şi numai atunci poate că vom putea accepta să dobândim cetăţenia europeană, să devenim cetăţeni europeni, liberi. Până atunci însă vom refuza un asemenea lucru şi pentru nici un motiv şi în nici un chip nu vom permite să fim înregistraţi prin aparate electronice ca supuşi şi sclavi europeni.

În Constituţiile naţionale sunt cuprinse aşa-numitele articole fundamentale care consfinţesc libertăţile individuale ale cetăţeanului. Aceste articole nu sunt supuse procedurii de reconsiderare, de revizuire, tocmai datorită valabilităţii şi importanţei lor. Astăzi însă, prin transferul de putere de la nivel naţional la nivel transnaţional, fără a prinde de veste poporul grec, şi mai înainte de a fi consfinţite aceste prevederi fundamentale şi la nivel internaţional şi la nivel european, vedem în hotărârile unor organisme europene că sunt superioare Constituţiilor naţionale, şi vedem că astfel se crează direct pericolul unei încălcări, deja legale a libertăţilor fundamentale şi individuale ale cetăţeanului. De aceea devine imperativă necesitatea juridică şi politică a redactării imediate şi a consfinţirii ca inviolabilă a unei noi Charte a drepturilor individuale ale fiecărui cetăţean european, a cărei valabilitate va întrece dreptul european şi fiecare drept naţional.

Cine nu vrea unirea noastră cu Europa?

Oricât ar părea unora de ciudat ceea ce voi spune, totuşi e vorba de un adevăr unic şi acest adevăr este următorul: dacă noi grecii, aşa cum am explicat, dorim uniunea noastră cu Europa, Europa însăşi arată că pe noi ne vrea fie înăuntrul ei dar ca pe nişte morţi, fie absolut înafara ei. Lucrul acesta îl dovedesc foarte multe evenimente.

Totuşi aici pentru a-i încredinţa pe cei mulţi, vom spune un singur lucru: cercurile conducătoare şi obscure ale Europei au hotărât să creeze o uniune a statelor europene pe un singur criteriu - convergenţa economiilor. Au hotărât ca inflaţia să nu depăşeacă 1,5%, ca dobânzile să nu depăşească decât cu cel mult 2% dobânzile medii din cele trei ţări stabile economic, ca deficitul să nu fie mai mare decât 3%, iar datoria mai mare de 60% din produsul intern brut (PIB).

Poate multora dintre noi cifrele acestea li se vor părea necunoscute şi pentru aceea să dorească să nu ne ocupăm aici de ele.

Ce-au spus însă în două cuvinte statele? Au spus: trebuie să faceţi un efort pentru a atinge acest grad înalt de convergenţă (pentru că toate statele au avut cifre destul de mari, depăşindu-le pe cel urmărite, iar aproape că cele mai mari cifre le-a prezentat ţara noastră, Grecia). Astfel, după Maastricht, toate statele au început, s-au dedicat unui efort de realizare a acestor deziderate, a acestor obiective şi au întocmit un program pentru a creşte bugetul anual al statului lor, aplicând anumite măsuri economice cum ar fi impunerea cetăţenilor lor a unui impozit adăugat şi aşa mai departe. Veniturile care s-au adunat astfel le-au dat toate pentru a obţine cifrele cerute de convergenţă, cu rezultatul ca treptat- treptat, încet-încet să scadă cifrele la nivelurile dorite, şi astăzi, cu puţin înainte de data prestabilită a UE, care este 1999, aproape toate statele să fie aproape de cifrele prestabilite (fixate) şi să purceadă la uniune. Singura ţară care cu răsuflarea tăiată, rămâne departe şi abia mai respiră gâfâind, este ţara noastră, căreia au avut grijă de acum să-i spună că nu are nici o şansă să participe la prima fază a uniunii economice şi, de asemenea că va fi pedepsită pentru că nu a îndeplinit criteriile de convergenţă. În paralel însă, ei au recomandat că trebuie să continue alergarea.

Aici deci se poate găsi cineva în faţa unui antielenism îngrozitor, şi o să vă explicăm de ce. În timp ce toate statele aplică programul economic de convergenţă, lejer, fără probleme, întrebuinţând toţi banii pentru acest scop, noi, grecii nu putem să o facem, pentru că ne deosebeşte această specificitate a noastră, aceste caracteristici pe care alţii nu le au.

Toţi vecinii noşti ne privesc cu ochi răi graniţele, şi direct sau indirect le contestă sau încalcă drepturile noastre naţionale şi suverane. Acest lucru ne face aproape întotdeauna să dăm o mare parte din bugetul nostru pentru

10

modernizarea armamentelor armatei. Îi întrebăm deci pe puternicii Europei, oare nu văd că poporul nostru se lasă stors din punct de vedere economic precum o lămâie, de bunăvoie, , şi că deja câţiva dintre noi îşi dau duhul pe drum? Nu văd că ceea ce rezultă după această stoarcere nu ne lasă să ne mai dăm obolul pentru a realiza cifrele cerute pentru convergenţă? Germania şi alte state, toţi banii pe care îi adună în fiecare an, îi aruncă pe toţi pentru a împlini acet obiectiv al convergenţei. De vreme ce spun că ne iubesc şi ne vor în interiorul UE, atunci de ce ei înşişi nu au avut bunăvoinţa să ne spună: “Uitaţi, Grecia care vrea să fie împreună cu noi şi care duce această luptă cu toată bunăvoinţa, este nevoită să cheltuiască o mare parte din produsul efortului ei, pentru apărarea drepturilor ei suverane. De aceea trebuie să legiferăm şi să aprobăm întâi de toate o dogmă externă unitară de apărare. Să fie stabilite graniţele europene externe, astfel încât nimeni să nu mai uneltescă împotriva lor şi să le mai conteste şi astfel Grecia să se poată uni cu noi”?

Înfrăţirea şi solidaritea impun tocmai aceste lucruri, fraţii mei! Aceia însă, dimpotrivă cer de la noi să desfiinţăm graniţele noastre interne, în timp ce ne pun să semnăm acorduri misterioase, cedându-le lor toate drepturile noastre de autonomie. In timp ce impun acordul Schengen, pun în primejdie şi uneltesc împotriva libertăţii cetăţenilor noştri, arătând o absolută indiferenţă faţă de graniţele noastre externe, şi asta mai ales în momentul în care programează şi planifică până şi cel mai mic peştişor din apele noastre teritoriale. Toţi aceia care au minte înţeleg ce voim noi să spunem aici.

Întrebăm aşadar: 1. Prietenii noştri europenii, de ce nu vor să considere graniţele noastre externe, aşa cum fac şi cu cele interne,

adică nu vor să le ia în consideraţie? De ce atunci nu ne apără luându-ne partea, fiind de partea noastră? Poate ei înşişi urmăresc şi menţin acest climat pentru că pe de-o parte Franţa ne vinde avioanele ei Mirage, în timp ce Gremenia ne vinde elicopterele şi tancurile ei. Ei nu ne iau deloc partea şi o dovadă foarte evidentă pentru toate aceste lucruri este faptul că exercită presiuni ca Grecia să accepte ca turcii să fie finanţaţi, şi cel mai ciudat lucru din toată istoria asta este că vor în plus să ne pedepsească şi pentru abaterea noastră de la programul de convergenţă, impunându-ne cea mai severă austeritate. Şi ne facem că nu înţelegem ce legătură are această austeritate cu criza care creşte din ce în ce mai mult şi cu tensiunile din Marea Egee.

Ne-au spus foarte limpede şi natural că în nici un caz nu va fi vorba să intrăm şi noi în prima fază uniunii monetare. De ce? Dar se vede foarte limpede, ei sunt hotărâţi cu această austeritate atât de severă, fără nici o limită fără nici o dată a încetării ei, austeritate pe care au impus-o poporului nostru,l obligându-l, fără a-l lăsa totuşi să moară, să primească fără nici o condiţie această uniune.

Aici este foarte nimerită părerea ziaristului Mihail Fiorante (din ziarul Toparon (Prezentul) din 24 noiembrie 1996, articolul respectiv ni l-a trimis):

“Această părere în mod caracteristic ne dă să înţelegem când va înceta această austeritate: când vei lua din corp şi ultima picătură de sânge, şi o să-l laşi cadavru, atunci poţi fi sigur că s-a terminat cu donările de sânge, s-a terminat cu transfuziile”.

Încheiem lăsându-le pe toate în seama judecăţii d-voastră; noi ne bazăm pe judecata populară care spune: “Când ai asemenea prieteni (“asociaţi”), duşmani ce-ţi mai trebuie?”

Cât despre aşa-zisele măsuri corective - pe care îşi dau osteneala mereu, reconsiderând condiţiile şi atitudinea lor - să le ia asociaţii noştri, după constatările şi după reacţiile noastre, noi nu le vom lua în consideraţie pentru că am învăţat că: “Ziua bună se cunoaşte de dimineaţă”.

///*caseta1/B - pag. 27-40 [pag. 32]/// Nu avem avantaje economice

Toţi cei care susţin că ne bucurăm de anumite avantaje economice de la UE, dovedesc o mare necunoaştere a temei sau poate au vreun interes de la această uniune. Este cert faptul că anumite persoane au avantaje economice, cum de asemenea este cert faptul că cel câştigat nu este poporul, lucru pe care în această clipă îl dovedesc foarte limpede statisticile de şomaj, închiderea a sute şi mii de intreprinderi mici şi mijlocii, şi gâfâitul tuturor cetăţenilor greci contribuabili. Aşadar, după cum se pare, de avantajele economice se bucură anumiţi factori economici şi politici care se numără pe degete, dar ştiind să-şi facă bine treaba, aşa cum se spune, au pus mâna pe anumite mijloace şi canale de comunicare şi informare în masă şi prin ele arată că, vezi-Doamne, toţi grecii profită de avantaje economice.

Toţi vorbesc de pachetele Delor, dacă o să le luăm sau nu. Totuşi sunt puţin aceia care au stat şi s-au ocupat spre a vedea:

1. pentru ce motiv se dau acestea;2. de unde provin banii aceştia;3. în ce scop sunt daţi aceşti bani.Dacă nu v-aţi ocupat cu această temă o să vă informăm noi, mai întâi că aceşti bani se dau numai şi numai pentru

a se face anumite lucrări programate de Europa, şi pentru a fi creată o infrastructură care va fi folosită apoi de statul unit european. De aceea vedeţi că, în timp ce factorii responsabili susţin că nu au pentru d-voastră nici măcar o drahmă, sume uriaşe sunt puse la dispoziţie pentru a se construi lucrări mari rutiere cum este şi terminarea căii Ignatia,

11

binenţeles pentru remorcile europenilor, remorci care folosesc la transportul de mărfuri către răsărit; mai e vorba aici şi de aeroportul din Spates, pentru a avea aceştia aeroporturi modernizate; mai e vorba şi de modernizarea marilor porturi ale ţării, de modernizarea telecomunicaţiilor şi de infrastructura întregii dotări electronice, care va servi la aplicarea controlului mondial, deci la punerea lui în practică. Toate aceste lucrări se fac pentru a sluji scopurilor lor şi nu pentru dezvoltarea noastră naţională, sau pentru ajutorarea cetăţenilor mai săraci, dezavantajaţi din punct de vedere economic.

În ceea ce priveşte provenienţa acestor bani, trebuie să ştiţi că cea mai mare parte a lor provine din contribuţiile noastre personale la fondul european; sumele acestea nu sunt comunicabile, nu trebuie aşadar să ştim ce dăm noi, trebuie să ştim numai ceea ce ne dau ei, pentru a-i considera binefăcătorii noştri. Dacă totuşi facem o socoteală a celor pe care le dăm şi a celor pe care le primim înapoi, o să vedeţi că ne înşeală în modul cel mai limpede. Faceţi o socoteală ca să vedeţi care este cifra de afaceri a importurilor şi a exporturilor pe care le avem pe ramură: în agricultură, în industrie, în creşterea animalelor ş.a.m.d., şi o să constataţi că ne sorb chiar şi măduva spinării, stingând tot ce este grecesc.

Nu cumva vedeţi [prin mijloacele mediatice] şi d-voastră că poporul are avantaje economice din toată această procedură a UE? Este de la sine înţeles că pentru a câştiga noi, alţii trebuie să piardă. D-voastră credeţi că vor avea ceva de pierdut cei ce au inventat ideea convergenţei economice?

Noi, din partea noastră vedem că ne conduc cu exactitate matematică la o restrângere industrială, privatizând toate şi închizând pe rând toate intreprinderile mici şi mijlocii stabile. Vedem că singurul lucru pe care îl veţi dobândi treptat d-voastră, poporul, în cursul convergenţei va fi reducerea indemnizaţiilor sociale, cu toate urmările negative, pe care le poate aduce un asemenea lucru.

Cât despre faptul că economia noastră se va redresa cu aceste măsuri, suntem absolut siguri şi noi că atunci când toţi o să murim de prea multă strângere, şi când toate de aici vor încăpea pe mâna germanilor, atunci şi economia ţării noastre se va redresa. Aveţi în vedere că în anumite părţi ale Greciei deja au fost votate cantinele de grup, unde merg sute de săraci şi mănâncă? Sau poate s-a nimerit să citiţi sau să auziţi că aproximativ 60 de milioane de europeni se află deja sub limita sărăciei?

Epilog la partea întâi

Cred că fiecare din d-voastră, după toate acestea înţelege că: 1. Nu este posibil ca cetăţean grec să fiu indiferent în ceea ce priveşte soarta ţării mele şi nici să încerc să merg

înainte, fără să-mi pese, pe calea care duce la Dumnezeu, când în acelaşi moment ţara mea este condusă de anumite persoane către diavol …

- aici trebuie revizuită neapărat traducerea cu atât mai mult cu cât e vorba de nişte concluzii finale, şi totodată şi de o mărturisire angajantă a cititorului!!!

Consider c ă f ă r ă convergen ţ a noastr ă am â ndurora [calea c ă tre UE ş i calea c ă tre Dumnezeu / altfel n-are sens “ am â ndurora ” ] nu este posibil ca nimeni s ă prospere. Cred c ă to ţ i sunte ţ i de acord c ă aceast ă convergen ţă a am â ndurora trebuie s ă fie precedat ă de o convergen ţă economic ă cu str ă inii;

- propunere (făcută în conformitate cu dumnezeieştile porunci ale Domnului Hristos şi cu întreaga Sfântă Tradiţie a Sfinţilor Părinţi):

Consider că fără convergenţa, unirea în noi înşine, a căii care duce la Dumnezeu şi a celei care duce la UE, nu este posibil ca nimeni să prospere. Cred că sunteţi de acord că înaintea convergenţei economice cu străinii, trebuie să premeargă convergenţa, unirea în noi înşine, a celor două căi: cea care duce la Dumnezeu cu cea care duce la UE.

2. Pentru că sunt însărcinat să fiu şi duhovnic, deci am calitatea de duhovnic, la mine vine multă lume lovită de criza de care am vorbit mai înainte şi lume disperată care îmi cere să o ajut în diverse moduri sau să dau sfaturi; oamenii îmi cer sfaturi, îmi cer să le spun ce să facă. Consider de datoria mea să-mi asum durerea inimii lor, să o transmit factorilor responsabili, şi celor care conduc această ţară. Pot să le ofer acest lucru din partea mea şi asta şi fac, pentru ca să fiu consecvent cu mine însumi şi ca să nu fiu mustrat mai târziu de conştiinţa mea.

3. Iertaţi-mă dacă am vorbit prea mult despre această temă de maximă importanţă. Vă doresc, şi doresc ca noi, toţi să ne asumăm răspunderea noastră şi să acţionăm în consecinţă şi să facem ceea ce trebuie, ca să punem frână acestei crize care şi-a făcut apariţia, care vedem că se înrăutăţeşte pe zi ce trece.

[pag. 35]- aici este un desen: legea 2472 / 1997 - protejarea individului de prelucrare datelor cu caracter personal - acordul

Schengen SIS

[pag. 37] Acordul Schengen - introducere

12

Prin cele ce le-am scris în prima parte a acestei cărţi, oricine poate vedea foarte limpede că din toată procedura de creare a UE lipseşte spiritul democratic. Ei încearcă cu grijă să facă popoarele să nu înţeleagă care va fi forma finală, şi de aceea purced treptat la crearea de noi acorduri cum este şi acela de la Schengen. În mod firesc, noi rămânem neclintiţi în poziţia noastră iniţială şi nu suntem de acord cu clădirea unei UE care nu are deloc temelii. Astfel face, dealtfel, fiecare cetăţean cuminte şi lucid.

Pentru că însăşi cunoştinţa noastră cu acest acord va întări şi mai mult poziţiile noastre descrise mai sus, vom purcede puţin la analiza acestui acord.

Acordul Schengen - câteva date istoriceAnumite persoane care se găsesc în spatele întregii proceduri a UE, şi încercă să tragă sforile în cunoscutul lor

mod, dintr-o dată, într-un secret deplin, au semnat un acord diferit de celelalte. La 14 iunie 1985, Germania, Fran ţa, Luxemburg, Olanda şi Belgia au semnat în oraşul Schengen din Luxemburg, acordul cu acelaşi nume. Membrii fondatori ai acestui acord au mai făcut de atunci un pas, semnând la 19 iunie 1990 acordul de aplicare a Convenţiei Schengen, un document constituit din 142 de articole. În 1990 a semnat convenţia Italia, în 1991 au aderat la ea Spania şi Portugalia, în noiembrie 1992 a semnat acordul Schengen şi Grecia şi Austria, iar în decembrie 1996 au semnat acordul Danemarca, Suedia şi Finlanda.

Conţinutul acorduluiNu este aici posibil să cităm aici toate articolele Convenţiei Schengen, pentru că ele ar constitui o întreagă carte.

Noi o să vă spunem pe scurt ce li se impune popoarelor prin această convenţie, iar oricine vrea să vadă în detaliu care este conţinutul ei, poate să consulte cărţile care s-au editat pe această temă şi care cuprind toate prevederile şi toate articolele ei. Aşadar, această Convenţie, pentru prima dată în analele istoriei vine să ceară legiferarea urmăririi tuturor cetăţenilor. În ansamblul, ei Convenţia vorbeşte despre cum trebuie să se facă această urmărire.

În art. 99, par. 2, scrie: “O asemenea înregistrare poate fi realizată şi (pentru) prevenirea ameninţărilor siguranţei naţionale: 1. în cazurile în care există indicii reale, care crează bănuieli că o anumită persoană are intenţia să comită, sau

comite mai multe şi deosebit de grave fapte, acte infracţionale;2. în cazurile în care aprecierea globală, de ansamblu a unui anumit individ, şi în special pe baza actelor

infracţionale pe care deja le-a comis până la o anumită dată, se permite să se presupună că persoana avută în vedere va comite şi în viitor fapte infracţionale deosebit de grave”.

În acelaşi art. 99, par. 6:“Dacă nu este permis controlul special în conformitate cu legislaţia unei ţări participante la acord (semnatară a

acordului), atunci controlul special se transformă automat pentru această ţară-membru (semnatară a acordului) în observare, urmărire discretă”.

În art. 96, par.2:“Hotărârile pot să se bazeze pe ameniţarea ordinii publice, sau a siguranţei statului şi pe care posibil să o

constituie prezenţa unui străin pe teritoriul naţional. Acesta poate fi în mod special cazul b, unui străin împotiva căruia există bănuieli întemeiate că a comis fappte infracţionale grave sau împotriva cărora există indicii reale că are intenţia să execute asemenea fapte de încălcare a legii pe teritoriul unui stat membru al acordului Schengen”.

Vedem printre toate acestea că acesta acord perverteşte spiritul sistemului nostru penal, care se bazează pe fapte penale de încălcare a legii dovedite şi nu pe bănuieli sau pe suspiciuni sau indicii. Prin acest acord este desfiinţat principiul de bază al statului de drept, care este prezumţia de nevinovăţie şi se consfinţeşte prezumţia de vinovăţie a cetăţenilor. Până acum dacă cineva ne acuza de vreo faptă, trebuia să dovedească în faţa autorităţilor că suntem vinovaţi, în timp ce acum se permite urmărirea cetăţeanului numai şi numai pentru că pot exista anumite bănuieli că poate în viitor va exista o predispoziţie, o înclinaţie din parte noastră să încălcăm legea. Aşadar de acum înainte va trebui ca însuşi cetăţeanul să îşi dovedească nevinovăţia.

[pag. 39] Caracterul antidemocratic al acorduluiAstfel, aşa cum s-a făcut toată regia acordului, şi aşa cum a avut loc semnarea lui de către membrii fondatori în

1985, în cel mai mare secret, încât popoarele au aflat ce s-a comis numai în 1988, credem că se vede foarte clar că acei care au fabricat acest acord, au ezitat să-l scoată la lumină, de aceea au şi făcut-o metodic şi treptat-treptat.

Când popoarele au fost informate de conţinutul acordului, imediat au început să răsară de peste tot reacţiile statelor, ale popoarelor, ale cetăţenilor, chiar şi în Parlamentul European.

Ce-au făcut, cum au răspuns atunci promotorii acestui acord? În acest chip [parafrază]: “Aveţi dreptate că vă temeţi şi de aceea şi noi, urmând să alungăm din d-voastră neliniştile justificate, pentru a fi pusă în aplicare Convenţia:

13

1. obligăm fiecare stat membru să voteze, să adopte cel mai târziu până la intrarea în vigoare a prezentului acord legislaţia naţională necesară, aşa încât să se asigure un nivel de protecţie a datelor cu caracter personal (cu celelalte 99 de nivele ce s-a întâmplat? [- întrebarea celui ce ia aminte]);

2. transmiterea datelor cu caracter personal care se prevede de către prezentul acord nu poate fi făcută decât numai când prevederile pentru protejarea datelor cu caracter personal care sunt prevăzute la paragraful 1 vor intra în vigoare pe teritoriul statelor-membre, state pe care le priveşte transmiterea de date (art. 126)”.

Considerând deci, ca necesară adoptarea unei legi naţionale a protejării cetăţeanului de acordul Schengen, aceştia mărturisesc foarte limpede că acest acord pune în primejdie, unelteşte împotriva cetăţenilor liberi şi ameninţă cetăţenii liberi. Cu alte cuvinte ei sunt primii care mărturisesc ceea ce noi constatăm pe urmă. Uitaţi-vă aşadar fraţilor, cum vin să ne înşele şi să ne smulgă consimţământul prin metoda inducerii în eroare şi a minciunii!

Proiect de lege - Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal Pentru că UE obligă Grecia să aplice acordul Schengen din octombrie 1997, ţara noastră a trebuit să depună

eforturi pentru pregătirea deplină a punerii în practică a acestui acord. Cele mai importante probleme cu care ne confruntăm, în ceea priveşte deplina punere în aplicare în ţara noastră a acordului Schengen, sunt următoarele:

///*caseta2/A - pag. 40-49 [pag. 40]///1. Votarea legii protejării datelor cu caracter personal. Această lege este o premisă de bază pentru ca ţara noastră

să poată trece la validarea acordului Schengen, încât acest acord să fie pus în aplicare.2. Infrastructura electronică cerută pentru suportul tehnic al acordului Schengen. În ce priveşte infrastructura

electronică - a început să fie materializată aproape cu un an mai devreme şi acordul de la Schengen se aplică cu mult înainte de a fi validat de către Cameră. Vedeţi aşadar câtă consideraţie au pentru guvernele şi pentru popoarele noastre! Mai întâi se construieşte infrastructura şi începe să fie aplicat acordul şi numai apoi reprezentanţii poporului se presupune că se pronunţă în legătură cu ce doreşte, ce vrea poporul. Atât de “democratic” ne impune această Europă toate câte le doreşte să se facă. Mai regi decât regele!

În martie 1997 a venit în Parlamentul grecesc spre aprobare şi spre votare, celebra lege cu denumirea: “Protejarea individului de prelucrarea datelor cu caracter personal” [PIPDCP]. Fiţi atenţi aici fraţilor ce s-a întâmplat!

Cu articolele legii 2472 / 1997, pe care au făcut-o, vezi-Doamne, ca să ne protejeze de acord, ei depăşesc şi cele prevăzute de acordul însuşi, şi în timp ce articolele acordului vorbesc despre date care privesc aşa-zisa combatere a criminalităţii, cu legea 2472 / 1997 se adaugă în plus culegerea de date exclusiv personale, cum este provenienţa de rasă şi naţională, convingerile politice, convingerile religioase, rasiale, filosofice, participarea la organizaţii, la corporaţii sindicale, în probleme care privesc sănătatea, protecţia socială şi viaţa personal-erotică. Cum putem constata prin acest acord, au venit să ne lege de picioare, făcând însă legea 2472 / 1997 ca să ne protejeze, ne-au legat de fapt şi de mâini şi de picioare. Foarte mulţi deputaţi din toate partidele au cerut să nu se voteze această lege şi au cerut să li se dea o explicaţie asupra scopului pe care îl ţinteşte urmărirea vieţii personale a cetăţenilor şi centralizarea şi culegerea de date intime. Binenţeles că nu au primit nici un răspuns! Domnul deputat Ioanis Kapsiis, în Cameră, la 13 martie 1997 a luat cuvântul şi a cerut domnului ministru al Justiţiei să-i răspundă de îndată şi chiar în acel moment:

“Prima observaţie a mea se adresează personal ministrului, care are un bogat istoric de lupte în favoarea democraţiei şi a drepturilor individuale, şi îl rog să-mi spună - pentru a putea să votez acest articol - un caz ipotetic în care culegerea de date intime poate să constituie un avantaj pentru societate în asamblul ei. Îl rog să mă întrerupă şi să-mi spună un caz, cel mai fantastic şi cel mai ipotetic, pentru că dacă nu mă întrerupe va trebui ca în week-end să se gândească la această prevedere şi să interzică făţiş, categoric şi răspicat orice strângere de date intime. Nu pot să înţeleg de ce societatea în ansamblul ei, sau statul va fi protejat dacă acestea cunosc care sunt preferinţele mele erotice sau activităţile mele. Nu mă tem domnule ministru, ştiţi că întreaga mea viaţă este deschisă asemenea unei cărţi! Vă fac şi un serviciu! Nu trebuie ca această dispoziţie, ca această prevedere să aibă semnătura lui Ianopulos!” (din procesele verbale ale Camerei).

Bineînţeles că nu a existat bunul simţ cuvenit, acela de a se răspunde la această întrebare a deputatului, întrebare care privea datele cu caracter intim. Şi oricine nu şi-a pierdut încă judecata, va înţelege de ce vor toate aceste date şi de ce nu răspund la aceste acuzaţii când sunt întrebaţi în mod oficial în Parlament de către reprezentanţii poporului. Dealtfel toate le fac spre binele poporului!

Denumirea legii 2472 / 1997

Această lege s-a numit Protejarea individului de prelucarea datelor cu caracter personal [PIPDCP], numai şi numai ca să fim înşelaţi, induşi în eroare. În conformitate cu cele spuse în Parlament de reprezentanţii poporului nostru, numai eufemistic a fost numită aşa această lege, pentru a nu suna urât, pentru a nu suna rău, cum spre exemplu marea neospitalieră este numită “ospitalieră”. Asemenea au făcut şi cu titlul legii!

Domnul deputat Evghenios Haitivis, la 12 martie 1997, foarte bine a spus că:

14

“În loc să ne protejeze, într-un fel aş spune disimulat, mascat, camuflat, cu o piele de lup care încercă să-l facă pe lup o oaie care nu e rea, această lege în mod evident, fundamental, esenţial legiferează şi cu atât mai mult acolo unde vrea aceste încălcări, aceste transgresări ale oricărei noţiuni de deontologie, ale oricărei noţiuni de etică, dar şi a oricărei noţiuni - aş spune - de democraţie” (din procesele verbale al Camerei).

Legea 2472 / 1997 este valabilă până la validarea acordului. În ţara noastră acum în ultimul timp, se întâmplă lucruri ciudate, paradoxale; sigur nu am vrea niciodată să

credem că miniştrii şi deputaţii noştri orice fac, fac ca să ne vândă legaţi de mâini şi de picioare străinilor. Ne adresăm deci tuturor acelora care au votat legea 2472 / 1997, şi îi întrebăm: Pentru ce motiv prietenii noştri, asociaţii noştri, întrucât spun că au proiectat această lege ca să protejeze popoarele, nu au integrat-o în articolele acordului Schengen astfel încât, după validarea acestui acord să intre în vigoare, să fie valabilă şi această lege, de vreme ce va fi cuprinsă în articolele acordului?

Răspunsul este simplu pentru toţi cei care încă obişnuiesc să gândească bine lucrurile şi să le studieze. Acordul Maastricht, acordul Schengen, orice acord european, şi în general dreptul comunitar izvorăsc din dreptul internaţional şi prin urmare sunt primare. Dimpotrivă, legea care s-a votat în Cameră este o lege ordinară, comună, naţională care după validarea acordului cedează în faţa lui. Sigur, împreună cu această lege cedează şi toate reglementările pozitive pe care le prevede şi care vin în contradicţie cu articolele acordului. Astfel, de acum înainte poporul este lăsat la mila fiecăruia din cei ce guvernează, din cei ce conduc, şi la mila unei autorităţi necunoscute, a unei autorităţi care are dreptul prin lege să culeagă şi să prelucreze date şi să hotărască în ceea ce priveşte aceste date, şi care - trebuie notat aceasta - este superioară şi necontrolabilă, adică nu poate fi controlată absolut de nimeni.

Legea de care vorbeam (2472 / 1997), serveşte două scopuri: unul este că votarea ei a fost o condiţie indispensabilă pentru validarea acordului Schengen; iar al doilea motiv este că prin votarea acestei legi a fost reactivată vechea lege 1599 / 1986 a lui M. Kutzoiorgas, legea care priveşte emiterea de identităţi electronice, cartele de identitate electronică, şi care priveşte numărul unic de cod matricol, şi deja intrăm în procedura emiterii lor.

Nu este valabil caracterul facultativ al emiterii cartelelor de identitate electronică. Îi auzim pe foarte mulţi că spun, pentru că poporul nu vrea noile identităţi electronice, va trebui ca primirea lor să se facă opţional, facultativ. Acest punct de vedere îl citim chiar şi în circularele unor cucernici şi luptători arhierei, care cu conştiinţa curată se îngrijesc de turma lor şi care nu sunt indiferenţi. Cu lucrurile puţine pe care le aducem aici în continuare, intenţionăm să ne informăm noi toţi în legătură cu această temă atât de delicată, pentru a acţiona apoi aşa cum trebuie.

Acordul Schengen izvorăşte, aşa cum am spus din dreptul internaţional care este primar şi prin urmare este superior oricărui drept naţional. Prin acordul Schengen se impune fiecărui stat membru să valideze într-o anumită perioadă de timp, până la un anumit termen prevăzut, şi să pună în vigoare şi în aplicare acordul. În cazul în care statul-membru nu răspunde favorabil acestei hotărâri în intervalul de timp prevăzut, acesta va suferi şi sancţiuni. De asemenea, nici o reglementare din dreptul naţional nu poate fi superioară dreptului comunitar (al acordului), şi acest lucru trebuie considerat de la sine înţeles, pentru că, dacă dreptul comunitar nu ar fi fost angajant, atunci comunitatea care se bazează pe acorduri s-ar fi dizolvat.

Aşadar, prin acest acord, UE obligă statele membre să respecte fără nici cea mai mică abatere recomandările ei. Orice stat care nu se conformează suferă sancţiuni, ori se retrage şi nu mai participă la acord. Prin urmare acordul este angajant şi nu lasă posibilităţi ca, într-un stat, jumătate din populaţie să se supună prevederilor acordului şi cealaltă jumătate, pentru vreun motiv sau altul să nu se supună. Acest lucru l-a spus şi ministrul nostru, domnul Evanghelos Ianopulos la 18 martie 1997 în Cameră:

“Vine aşadar recomandarea şi porunceşte! Recomandarea, directiva înseamnă Constituţie pentru Grecia. Sau o accepţi, sau ieşi afară din comunitate: DA sau NU. Aceste directive sunt legi ale comunităţii - te conformezi lor” (fragment din procesele verbale ale Camerei).

De asemenea, acelaşi ministru la propunerea care s-a făcut pentru a nu se vota acestă lege antidemocratică pentru că pentru că drepturile omului sunt consfinţite prin Constituţie, a dat un răspuns care merită atenţia noastră:

“Orice trebuie să tăiem să tăiem, dar nu în afara celor pe care le prevede recomandarea pentru că vom avea probleme. (şi se spune mai jos:) Am spus că prin această recomandare avem o Constituţie, şi gândim asupra recomandării” (fragment din procesele verbale ale Camerei, din cuvântul ministrului Evanghelos Ianopulos la 18 martie 1997).

Vedem că chiar şi statul prin Constituţia lui nu poate să nu respecte recomandarea acordului. De ce nu înţelegem aşadar că, cu atât mai mult nici chiar o parte din popor - chiar dacă această parte constituie majoritatea zdrobitoare - nu poate să nu respecte cele prevăzute de Constituţie? Când acelaşi stat se mărturiseşte că este neputincios, atunci prin ce lege naţională simplă ni se vor garanta drepturile? Sau şi mai mult acum, ca nişte naivi, promisiunilor cui vom încredinţa această temă de importanţă majoră, şi vom face să atârne un întreg popor de gâtul nostru? În ce moment, aşa cum o arată lucrurile, va ceda chiar şi Constituţia noastră pentru că acordul izvorăşte din dreptul internaţional, care este primar? În sfârşit să nu întâmpinăm această temă atât de importantă cu asemenea lipsă de responsabilitate. Să întrebăm nişte distinşi oameni ai legii, jurişti, ca să vedem dacă este cumva posibil să fie semnat acordul Schengen de stat, şi aplicarea lui să fie opţională, facultativă. Sau poate vreţi să ne bazăm pe angajamentele oamenilor noştri politici, care o

15

să ne asigure că această aplicare va fi opţională, că va fi opţională emiterea cartelei de identitate aşa încât numai ca să domolească reacţiile poporului, şi după ce vor domoli aceste reacţii în legătură cu validarea acordului, şi se vor emite cartele de identitate, atunci o să ne spună adevărul, adică: cine nu are identitatea electronică nu va fi un cetăţean legal şi va avea de suportat toate consecinţele pe care le prevede legea.

Vă rugăm foarte mult să aveţi în vedere toate aceste lucruri, precum şi că nu este posibil ca jumătate din cetăţenii unui stat membru să manifeste apartenenţa la acest acord şi cealaltă jumătate să nu aparţină. Dacă nu ar fi avut caracter angajant acesta acord, înţelegeţi ce s-ar fi întâmplat în statele-membre ale Europei? Distinşi oameni politici care iubesc ţara şi religia noastră, ne-au informat că după validarea acordului, statul va începe emiterea cartelelor electronice de identitate. Apoi cu o metodă vicleană, vor obliga muncitorii să ia aceste cartele pe ramură. Mai întâi îi vor obliga pe cei care lucrează în serviciile publice, apoi treptat-treptat pe ceilalţi, astfel încât să nu existe nişte reacţii generale împotriva acordului. De aceste reacţii generale se tem ei! De aceea şi urmăresc să izoleze într-un mod foarte iscusit, pe ramură, pe cei sensibilizaţi, cei care simt că se aduce atingere conştiinţei lor religioase şi libertăţii lor. Cred că înţelegem deja că nu este posibil să fie valabil şi să funcţioneze caracterul opţional al aplicării acestui acord în nici un caz. Adevărul acestei situaţii stă în conformitate cu cele spuse de ministrul nostru: “Sau DA sau NU”; nu este posibil ca jumătate din cetăţeni să aibă un număr unic de cod matricol şi cealaltă jumătate să nu îl aibă.

///*caseta 2/B - pag. 40-49 [pag. 44]///Cum se leagă acordul Schengen de numărul 666

Acordul Schengen este acel cadru teoretic-legislativ, prin care este dată acum şi posibilitatea juridică a culegerii de informaţii despre cetăţenii popoarelor, dându-se astfel în lături [fiind trecute cu vederea] toate articolele fundamentale ale tuturor Constituţiilor naţionale europene care, în conformitate cu Charta europeană arătau respect faţă de libertatea particulară şi personală a cetăţeanului. Este desfiinţată deja dezvoltarea liberă a personalităţii omului, este aşadar un sistem care permite unora să exercite la nivel universal o urmărire electronică şi un control la nivel personal. Şi aşa cum am explicat, pentru aceasta reacţionează fiecare cetăţean, văzând cum i se ia bunul inalienabil care este libertatea lui personală, şi cum sunt abolite toate articolele fundamentale ale Constituţiei prin care era consfinţită libertatea personală. Aici aşadar suntem de acord toţi, indiferent de ideologie că nu este posibil să fie legiferată abolirea libertăţii omului, lucru pe care l-a făcut validarea acordului Schengen.

În afară însă de partea teoretică a acordului şi de cadrul legislativ, mai există şi o altă parte care priveşte punerea în aplicare a acestui acord. Cum aşadar şi în ce fel va fi posibilă culegerea electronică de date (urmărirea), clasificarea datelor personale şi prelucrarea lor? Să vedem aşadar ce mod de aplicare au ales, numai că aici trebuie puţină atenţie ca să înţelegem exact ce se întâmplă, de ce toţi se străduiasc ca întreaga chestiune să treacă neobservată, printr-un mod mascat şi camuflat: binenţeles pentru a fi evitate reacţiile populare.

Legea 2472 / 1997 (PIPDCP), în art. 8, Interconectarea arhivelor spune că e vorba de a se face uz de un număr de cod unic. Această lege prin votarea ei, a reactivat legea 1599 / 1986 a lui M. Kutzoiorgas, care pe baza art. 2, stabilea aplicarea numărului unic de cod matricol. Acesta este format din 13 cifre şi simboluri şi este unic în lume pentru fiecare cetăţean. Cel mai probabil mod prin care va fi dat se spune că va fi cunoscutul cod barat de marcare a produselor în sistemul EAN-13 (vezi studiul electronic care urmează), sistem care ştim foarte bine că cuprinde numărul 666. Numărul unic de cod matricol va însoţi de acum înainte fiecare cetăţean şi va cuprinde:

buletinul de identitate; certificatele de stare civilă de orice fel; carnetul de votant şi numărul din lista electorală; paşaportul; cartea de asigurare; carnetul de sănătate, numărul matricol de la circa financiară; permisul de conducere; numărul matricol din registrul de naşteri de sex masculin / feminin; numărul matricol din registrul de stare civilă; numărul matricol din registrul consular; contul personal la bancă;Aşadar, în puţine cuvinte e vorba de un număr personal care va însoţi cetăţeanul în fiecare relaţie a lui cu statul,

în fiecare operaţiune pe care o face şi în fiecare activitate a lui. Acest număr va înlocui orice în ceea ce priveşte individul; numărul acesta va fi folosit oriunde şi oricând astfel încât fără el să nu fie posibil ca cineva să facă tranzacţii, operaţiuni.

Trebuie acum să vedem unde se va găsi acest număr unic de cod matricol. Fiecare număr unic de cod matricol se va găsi înregistrat în Banca Naţională de Date, care va fi conectată la Banca Transnaţională de Date de la Strassbourg şi de la Bruxelles, şi de asemenea, această bancă va fi conectată la băncile de date naţionale mai mici, adică la filialele lor

16

din statele membre. Acolo se va găsi un dosar electronic al fiecărui cetăţean înmatriculat, cu un număr unic de cod matricol, aşteptând să se umple cu toate datele care vor fi culese.

Să vedem acum cum se va face strângerea, culegerea de date. Înţelegeţi că urmărirea a 350 de miloane de oameni de către o mie de indivizi este imposibilă. De aceea, pentru a se realiza acest control, numărul unic de cod matricol trebuie să însoţească fiecare cetăţean în fiecare apariţie [publică] din viaţa lui, şi în fiecare tranzacţie pe care o face pentru a fi culese datele prin folosirea numărului de cod. Acest număr nu s-a spus nicăieri cum va fi dat fiecărui cetăţean, şi în cadrul acordului nicăieri nu se spune cum va fi dat şi unde va fi plasat. Prin urmare, de vreme ce juridic vorbind, nu s-au angajat în ceea ce priveşte locul în care va fi pus [pe corpul uman adică], şi ce va conţine, li s-a dat puterea în alb să-l pună unde doresc, şi unde văd că serveşte, şi să pună în interior orice număr de cod de siguranţă vor (666). Pentru modul de aplicare al acestui control ei nu s-au angajat, prin urmare am semnat şi i-am împuternicit în alb. Este ridicol acum să şedem şi să ascultăm pe fiecare spunându-ne că nu va fi emisă o cartelă electronică de identitate, sau nu va fi cuprinsă în aceasta numărul 666, sau că nu va fi folosit sistemul EAN-13, sau orice altceva mai inventează care să neliniştească şi să reprime reacţiile noastre. Esenţa temei stă în faptul că noi am semnat, şi nu în ceea ce spun ei sau promit cu dărnicie (când cineva face un contract şi semnează, este valabil numai ceea ce este cuprins în scris în contractul respectiv şi numai angajamentele care au fost prevăzute de către părţi să fie cuprinse în contract; promisiunile şi angajamentele din afara contractului nu au valabilitate şi nici ipostază juridică, legală. De exemplu dacă cineva face un contract cu un antreprenor pentru construirea unei clădiri, va fi cuprins în acest contract: costul, durata şi termenul execuţiei, terenul şi planul de construcţie, sistemul plăţii, toate acestea sunt valabile şi-l angajează pe antreprenor. Modul însă în care va fi construită clădirea şi mijloacele folosite, când despre ele nu există o angajare în contract, toate acestea atârnă şi sunt determinate de libera opţiune a antreprenorului, adică tot ceea ce priveşte săparea temeliilor, dacă se vor folosi muncitori cu cazmale sau se vor folosi excavatoare, sau în ceea ce priveşte turnarea betonului, dacă amestecul se va face cu mâna sau va fi adus gata în betoniere).

Revenind însă la tema noastră, vă atragem atenţia pe scurt că pentru modul de aplicare a acordului nu s-au angajat, şi acest număr unic de cod matricol pot să-l dea în orice fel, de exemplu prin cartela de identitate, prin orice fel de cartelă financiară, prin orice fel de carnet de sănătate, sau prin orice fel de microcip, pe mână sau pe frunte. În cadrul discuţiei care a avut loc în legătură cu acordul Schengen, s-a propus ca cel mai eficient mod de aplicare punerea acestui număr de cod matricol pe mână sau pe frunte, astfel încât să nu existe pericolul dacă el va fi pus pe vreo cartelă oarecare, fie de identitate fie de alt fel, să o piardă posesorul ei, sau să-i fie furată sau să fie falsificată. Propunera aceasta s-a hotărât să fie restudiată, recercetată de vreme ce anterior toate ţările fac greşeala să semneze şi să valideze acordul Schengen. Domnul K., jurist la birourile comisiei europene din Luxemburg, a spus:

“A fost discutată în cadrul acordului Schengen tema punerii acestui număr unic de cod pe frunte sau pe mână”, şi a subliniat “ceea ce vă spun s-a spus astfel, exact aşa cum vă spun şi eu acum”.

Rezumând aşadar, spunem că acordul are două faţete: una care este juridică şi teoretică şi care este şi cea mai importantă, esenţială, şi cea de-a doua care este modul de aplicare a celei dintâi.

În latura juridică şi teoretică, acest acord desfiinţează articolele fundamentale ale tuturor Constituţiilor europene şi aşadar, şi ale Constituţiei greceşti, care consfinţeau drepturile omului şi libertatea individului şi a întregii societăţi. Atfel, este desfiinţată noţiunea de cetăţean liber şi sunt fabricaţi nişte supuşi controlaţi electronic, supuşi ai unei autorităţi care nu poate fi controlată.

Lucrul împotriva căruia noi toţi reacţionăm este acela că acordul Schengen desfiinţează libertatea personală, legiferează urmărirea discretă şi prin urmare culegerea secretă a datelor. Discretă înseamnă să nu ştie celălat nici că îl urmăresc, nici că ceilalţi culeg informaţii despre el, nici cum aceste informaţii sunt clasate. Este instaurată noţiunea de suspect pe baza unor suspiciuni generale şi vagi. Este legiferată astfel posibilitatea urmăririi şi clasificării de date despre indivizi despre care se presupune că sunt predispuşi în viitor să încalce legea.

Reacţionăm de asemenea şi împotriva modului de aplicare al acestei acord, pentru că aduce atingere conştiinţei religioase a sute de milioane de creştini, prin întrebuinţarea ca număr internaţional de siguranţă a lui 666, şi prin punerea codului barat al produselor pe mână sau pe frunte. Toate aceste elemente date, [ prezenţa sau lipsa virgulei poate schimba sensul] din Sfânta Scriptură ne informează că se încearcă aservirea, înrobirea omului într-o asemenea măsură şi într-un asemenea grad care n-a avut şi nu are precedent. Aşadar reacţia împotriva semnării sau gravării [grefării] numărului este în esenţă o reacţie numai şi numai împotriva desfiinţării libertăţii, o abolire care are toate caracteristicile care apar în Sfânta Scriptură, şi care ne avertizează că orice altă abolire [a libertăţii] de dinaintea ei, ar păli în faţa acesteia.

Aceste puţine lucruri vi le-am spus ca să ştim ce vor să ne impună, şi pentru ce motiv anume reacţionăm împotriva acordului Schengen.

Statutul juridic aşa cum este el astăzi în ţara noastră

Din păcate toate în epoca noastră arată că trecem printr-o perioadă de confuzie, toate se petrec în neclaritate, în obscuritate şi se unelteşte în întuneric. Pe lângă aceste probleme ţara noastră are de suportat şi o problemă de ordin

17

juridic, care din păcate, pentru faptul că nu se rezolvă, se adâceşte şi se înrăutăţeşte pe zi ce trece şi angajează [împovărează] ţara noastră.

Prin integrarea noastră în UE, Grecia, ţara noastră se găseşte între dreptul comunitar şi Constituţia ei. Acestea două numai aparent sunt egale şi echipotente. Încă nu ni s-a explicat care din ele are putere mai mare, când se găsesc în opoziţie, în situaţia de a se contrazice, pentru că numai când unul nu vine în contradicţie cu celălalt, nu se opune celuilalt, toate lucrurile ies bine.

Astăzi constatăm că în fapt, în practică este desfiinţată Constituţia noastră când vine în opoziţie cu prevederile unui acord, cum este de exemplu acordul Schengen. Prin acest acord este legiferată culegerea şi prelucrarea de date personale, lucru care vine în contradicţie cu Constiţuţia noastră, care stabileşte:

“Respectarea şi protecţia valorii omului constituie obligaţia de căpătâi a statului”;“Libertatea personală este inviolabilă” (art. 5, par. 3);“Fiecare are dreptul să-şi dezvolte liber personalitatea lui şi să participe la viaţa socială, politică şi economică a

ţării” (art. 5, par. 1);“Toţi cei ce se găsesc în interiorul statului elen se bucură de protecţia absolută a vieţii, a demnităţii şi a libertăţii

lor” (art. 5, par. 2);“Viaţa particulară şi de familie a individului este inviolabilă” (art. 9, par. 1);“Strictul secret al scrisorilor, al corespondenţei şi confidenţialitatea liberei corespondenţe, şi a comunicării în

orice fel sunt absolut inviolabile” (art. 19);“Statul ia măsurile cuvenite pentru asigurarea şi garantarea libertăţii sindicale” (art. 23, par. 2).Există şi multe alte prevederi care sunt în contrdicţie cu cele ale acordului Schengen; vedem în practică, pe

deoparte Constituţia noastră cedând, iar pe de altă parte acordurile se arată a fi transconstituţionale, în acord cu hotărârile anumitor tribunale supreme, al căror considerent este următorul: Dreptul comunitar izvorăşte din dreptul internaţional şi fiind primar e mai presus de dreptul constituţional al statelor membre.

Ministrul de acum al Justiţiei, Evanghelos Ianopulos, la votarea legii a spus: ///*caseta3/A - pag. 49-59 [pag. 49]///

“Recomandarea, directiva însemnă pentru Grecia Constituţie, şi avem aici o Constituţie cu [prin] această recomandare, şi asupra acestei recomandări gândim”.

Însuşi ministrul mărturiseşte indirect că pentru Grecia, deja recomandarea comunitară este ca o Constituţie şi asemenea este şi acordul, şi acestuia de acum înainte suntem obligaţi să ne supunem, şi pe el trebuie să ne bazăm. Aici este chestiunea [în cauză]! Naţiunea noastră niciodată nu este posibil să se sprijine pe nici o declaraţie a vreunui ministru în ceea ce priveşte o temă atât de importantă, şi nici un judecător nu poate să se pronunţe aşa cum consideră el după capul lui. Chestiunea desfiinţării Constituţiei noastre este o chestiune care ţine de voinţa poporului grec, şi întrucât acest popor nu s-a pronunţat pentru aşa ceva, în baza art. 93, par. 4 din Constituţia grecească:

“Tribunalele sunt obligate să nu aplice vreo lege al cărei coţinut se opune Constituţiei”, şi pe baza art. 87, par. 2: “Judecătorii în exercitarea atribuţiunilor lor, se supun numai Constituţiei şi legilor, şi în nici un caz nu sunt

obligaţi să se conformeze prevederilor puse la dizolvarea Constituţiei”.Corpul nostru legislativ naţional trebuie să respecte şi suveranitatea populară, independenţa noastră naţională şi

Constituţia ţării noastre şi să nu promoveze desfiinţarea ei, care ar însemna sfârşitul autonomiei noastre şi dispariţia naţiunii noastre. Vrem să credem că ultimele anunţuri care privesc reconsiderarea, revizuirea, Constituţiei noastre, şi revizuirea care va urma, nu au drept scop subminarea tuturor acestor articole din Constitu ţie, prin care este consfinţită suveranitatea populară şi libertatea cetăţeanului, drepturile omului şi suveranitatea naţională şi autonomia ţării noastre. Dimpotrivă, sperăm că se va face o revizuire a Constituţiei noastre numai şi numai pentru a se lămuri peisajul celor două drepturi: al celui comunitar şi al celui constituţional, şi pentru a se declara şi pentru a se legifera (pentru a căpăta caracter de lege) foarte limpede dorinţa poporului pentru o Europă cu state autonome. Din păcate, auzim că revizuirea Constituţiei este iminentă şi are drept scop desfiinţarea principiilor ei de bază, legiferarea de acum înainte a priorităţii dreptului comunitar în faţa dreptului constituţional şi desfiinţarea autonomiei populare prin transferareat tuturor puterilor centrului de la Bruxelles. Dacă noi, ca popor nu reacţionăm, să cunoaştem că de acum înainte o să ni se impună toate proiectele antigreceşti şi n-o să mai putem deja să facem nimic, deoarece aceste proiecte antigreceşti vor fi deja consfinţite şi prin revizuirea Constituţiei. Credem că deputaţii, reprezentanţii poporului, cu conştiinţa curată vor răspunde supunându-se articolului Constituţiei prin care se prevede:

“Libertatea şi manifestarea nefraudulosă a voinţei populare ca expresie a autonomiei populare se găseşte sub garantarea tuturor funcţionarilor statului care sunt obligaţi să o asigure în orice situaţie”.

Credem în justiţia independentă şi în funcţionarii noştri din Justiţie care au conştiinţa curată, că aceştia vor respecta art. 87, par. 2 din Constituţie, prin care se stabileşte:

“Judecătorii în exercitarea atribuţiunilor lor se supun numai Constituţiei şi legilor şi în nici un caz nu sunt obligaţi să se conformeze prevederilor care sunt puse la dizolvarea Constituţiei”,

precum sperăm de asemenea că vor respecta şi art. 93, par. 4, în conformitate cu care:

18

“Tribunalele sunt obligate să nu aplice nici o lege al cărei conţinut se opune Constituţiei”,şi în sfârşit nădăjduim în principalul păstrător al valorilor neamului nostru, în acest brav popor grec, care încă o

dată, cu dragă inimă se va supune părinţilor lui şi Constituţiei adoptate şi votate de aceştia, care în art. 120, par. 4, stabileşte:

“Respectarea Constituţiei depinde de patriotismul grecilor, care au dreptul şi obligaţia să se opună cu orice mijloc împotriva oricui încearcă să desfiinţeze prin forţă Constituţia. Respectul faţă de Constituţie şi faţă de legile care sunt conforme cu Constituţia, şi devotamentul faţă de patrie şi de democraţie, constituie obligaţia fundamentală a tuturor cetăţenilor greci”.

Infrastructura unei dictaturi universale

Acordul Schengen în esenţă înseamnă crearea unei uriaşe bănci electronice de informaţii în care sunt catalogate şi se păstrează datele tuturor cetăţenilor care participă la acord. Fără nici o rezervă, toţi mărturisesc viciul democratic al acestui acord. Dacă vrem să credem justificările posibile pentru crearea acestui acord, nu trebuie însă în nici un fel să ignorăm faptul că pe baza viciului democratic care este creat intenţionat, poate deveni posibilă o dictatură, care în mod clar transpare prin Sistemul de Informaţii Schengen (SIS). Nu credem că poporul grec este atât de naiv încât să nu înţeleagă ce se încearcă.

Prin declaraţia (formularul) de impozitare E-9, într-o perioadă de timp fulgerătoare, au chemat poporul grec să declare tot ceea ce are până la ultimul detaliu, fără să-i dea timp să se gândească ce se întâmplă, în vreme ce funcţionarii de la circa financiară ţineau o mână pe receptor pentru a se informa ei înşişi, în timp ce cu cealaltă, primeau declaraţiile de impozitare.

În acelaşi moment în Parlament se vota legea în care dă dreptul celor care au fabricat acordul Schengen să controleze şi ce anume facem, prin urmărirea tuturor datelor intime personale, în timp ce este impus de asemenea ca orice să fie codificat prin codul barat de marcare al produselor. Trebuie ca noi toţi să ştim că înainte de impunerea unei dictaturi, premerge şi se crează infrastructura acesteia. Cei mai cunoscuţi dictatori au avut grijă să pună sub control totul, pentru a putea să reprime orice reacţie după proclamarea dictaturii.

Preacuviosul Paisie în 1987, în foaia sa foarte importantă, pe care a împărţit-o lumii, a scris foarte limpede că:“În spatele unui sistem perfect al cartelei de deservire, de siguranţă, realizată prin computer, se ascunde o

dictatură universală, se ascunde sclavia, robia faţă de antihrist (Apoc. 13,16)”.Dacă nu ne dăm seama acum ce va să vină în curând, peste puţin timp şi să vrem nu o să mai existe posibilitatea

de a reacţiona. Cercurile obscure care crează, montează infrastructura acestei dictaturi mondiale, încearcă să facă popoarele să semneze şi să valideze acordul Schengen, înainte să înţeleagă cum acţionează sistemul, pentru că atunci când popoarele vor înţelege deja este sigur că n-o să le placă; dar, pe de altă parte aceste popoare n-o să mai poată să se opună. Astfel, cu orice jertfă ei încearcă să forţeze guvernele să accepte şi să valideze documentele lor în cadrul cărora mai apoi să se mişte, să acţioneze. Aceste documente le dau puterea şi pentru urmărirea cetăţenilor şi pentru reprimarea oricărei reacţii şi împotriviri, şi pentru emiterea de cartele de identitate electronice, dar şi pentru transferarea de acum înainte a numărului unic de cod personal, de pe cartela de identitate pe mână sau pe frunte.

Infrastructura dictaturii mondiale, care este pomenită în capitolul 13 al Apocalipsei se crează cu o exactitate matematică şi este promovată cu ritmuri foarte rapide.

Din punctul de vedere al voinţei politice, se pare deja că este fapt, este o realitate. Evoluţia tehnologiei computerelor a ajuns la timp la nivelul dorit, dând şi din punct de vedere tehnologic

posibilitatea urmăririi la nivel mondial, planetar. Numărul de cod unic barat, de marcare a produselor, adică însemnarea prin care şi în care sunt înregistrate informaţiile, este deja o realitate. Numărul de cod internaţional de recunoaştere, de siguranţă care a fost pus în acesta este anume numărul Apocalipsei - 666, fără nici o îndoială sau dezminţire din partea conducătorilor. Iar “ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte, încât nimeni să nu poată cumpăra şi vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13,16-17), este deja o chestiune de timp, de foarte puţin timp pentru a se realiza într-adevăr, fiind deja pus la cale acest lucru, în mod sistematic.

Avem în mâinile noastre articole din ziare şi din buletinele publicitare ale băncilor care propun întrebuinţarea palmei pentru efectuarea operaţiunilor de depunere şi scoatere a banilor.

Noul mod de culegere şi de prelucrare a datelor

Unii nu au înţeles cum vor fi culese şi cum vor fi catalogate datele lor personale, şi cred că vor exista anumiţi oameni care o să-i urmărească prin vechiul mod tradiţional de urmărire; de aceea aici o să spunem două cuvinte şi despre noul sistem economic mondial care încet-încet se impune şi creează societatea fără bani. Scopul celor care îl promovează este să înlocuiască banul numerar cu un număr de cod. Vor să dea fiecărui om un număr de cod unic în lume pe care să nu-l mai aibă un al doilea om de pe pământ. Acest număr de cod se dă în primul stadiu pe o cartelă sau

19

o identitate electronică şi treptat se transferă pe mână sau pe frunte. În scurtă vreme se va interzice circulaţia banilor în formă de numerar şi cel care va arăta şi folosi bani lichizi va fi pedepsit, şi acest lucru va deveni realitate cu pretextul că vor dori să controleze operaţiunile ilegale, în acelaşi timp însă vor controla fiecare operaţiune bănească.

Aşadar sistemul va funcţiona după cum urmează: fiecare operaţiune economică pe care o va face un om, se va face pe baza numărului unic de cod al cartelei sale de identitate sau al microcipului de pe mână sau de pe frunte, sau în mod electronic.

Să luăm un exemplu: domnul Dimitrios Karandinos lucrează într-o intreprindere. Când e vorba să fie plătit la sfârşitul lunii, se transferă din contul şefului său în contul său personal banii, iar contul lui poartă numărul de cod 5201578349, şi este numărul lui de cod personal. Deci se transferă suma de 300.000 de drahme care este salariul lui. În ziua următoare, domnul Karandinos verifică dacă a fost transferat în codul lui suma corespunzătoare salariului şi constată că într-adevăr suma a fost depusă. Ştiind că are aceşti bani în contul lui, face diferite operaţiuni, întotdeauna în mod electronic şi scăzând fiecare sumă din codul lui; adică se transferă, pe cale electronică la fiecare operaţiune bănească suma respectivă din codul lui personal în codul celui cu care face tranzacţia. Codurile când au loc operaţiunile băneşti sunt conectate la bancă prin intermediul maşinilor electronice on-line şi astfel este înregistrată fiecare schimbare pe care o prezintă fiecare cod, pentru a fi dată pe urmă socoteală posesorului în modul cel mai detaliat, dar în acelaşi timp şi pentru a fi date informaţii exacte diferitelor servicii care le cer. Să vedem aşadar cum este înregistrată în computerul Băncii Naţionale de Informaţii mişcarea fiecărei zile a unui număr de cod. /// [pag. 53]///

BANCA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢIIFişă strict secretă a observaţiei zilnice

18 martie 1998cod personal 5201578349

subiectul: Karandinos Dimitrios vâsta: 40 de ani adresa domiciliului: Kerasondos, 167/Z, Kalamaria, Tesalonicul de Sud profesia: contabil la Eteria-alfa situaţie familială: căsătorit şi tată al unui copil(… şi în continuare celelalte date personale înregistrate)

Culegerea datelor din 18 martie 1998

05.45 AM Pune benzină Shell de 10.000 de drahme la staţia Embotsari 28.07.15 AMTelefonează la 222777, apel de o unitate - 20 de drahme.07.17 AMTelefonează la 355872, apel de o unitate - 20 de drahme.07.35 AMCumpără o plăcintă cu spanac de 300 de drahme şi o cafea de 120 de drahme de la cafeneaua Tosteki de pe calea

Ignatia 118.10.40 AMCumpără un bilet de avion pentru Atena de la staţia de benzină Angela, pentru zborul 925 de la ora 09.00 PM.02.30 PMIa masa de prânz la restaurantul Nisiotico din strada Smirnis 157, consumând umătoarele: calamari prăjiţi - 1800 de drahme; legume - 300 de drahme; pâine - 100 de drahme; 1 litru de vin Oinos alb sec - 750 de drahme.05.30 PMCumpără: ziarul Adevărul - 200 de drahme; revista Lupta Naţională - 1.000 de drahme.06.00 PMTelefoneză la 018557672, durata apelului 7 minute - 620 de drahme.06.15 PM

20

Cumpără un wisky în cofetăria Kerkeni din strada Tsimiski 43 - 900 de drahme.06.55 PMCumpără de la magazinul Lila, din strada Aghia Sophia 19, o salopetă pentru bebeluş în vârstă de până la patru

luni - 7.500 de drahme.08.40 PMCumpără de la magazinul Hellas, din aeroportul Macedonia din Tesalonic: o ciocolată dietetică - 300 de drahme, un pachet de ţigări Gold - 550 de drahme.10.30 PM Plăteşte 2500 de drahme taxiului cu numărul ABE 3583.

Sfârşitul înregistrării urmăririi zilnice

BANCA NAŢIONALĂ DE INFORMAŢIIFişa strict secretă a prelucrării zilnice a datelor computerului

18 martie 1998cod personal 5201578349

A cumpărat astăzi benzină de 10.000 de drahme, în luna aceasta a cumpărat în total bezină de 50.000 de drahme. Preferă benzina Shell. În mod evident, în afară de faptul că merge la serviciu, găsindu-se la o distanţă de 20 de kilometri de la locuinţa sa, trebuie să meargă şi în altă parte. Din cumpărarea benzinei la ora 05.45 AM şi datorită faptului că programul lui de lucru începe la 08.30 AM, concluzionăm că a plecat atât de devreme de acasă pentru a merge undeva. Din celelalte prelucrări ale datelor zilelor anterioare, s-a înregistrat că în jurul orei 07.00 AM, a cumpărat anumite cărţi creştine de la standul Bisericii Sfinţilor Arhangheli. Se pare că în răgazul de timp scurs merge la biserică. Este creştin şi participă la Liturghii. Vedem că întotdeauna în intervalul de timp scurs înaintea începerii slujbei, în jurul orei 07.35 AM, cumpără de la un anumit local Tosteki, plăcintă cu spanac şi cafea. Acest local se găseşte în vecinătatea Bisericii Sfinţilor Arhangheli, lucru care confirmă supoziţiile.

Telefonul cu numărul 222777, la care a telefonat la 07.15 AM aparţine deputatului Pasok K. B., un om cunoscut pentru poziţiile lui pro-bisericeşti, şi pentru atitudinea lui împotriva acordului Schengen. În trecut a fost provocator de reacţii împotriva acordului şi prin cele ce a scris a ridicat multă lume şi este considerat periculos pentru siguranţa naţională.

Telefonul 355872 pe care l-a dat la ora 07.17 AM aparţine d-nei Maria Karaghiropolu, mama unui ieromonah atonit, numit Atanasios, care este cunoscut pentru ideile lui antieuropene, împotriva acordului Schengen, şi care este scriitorul multor cărţi pe această temă, prin care a ridicat multă lume. Este considerat de asemenea periculos şi s-a hotărât să fie pus sub urmărire discretă, fiindcă există bănuiala ca poate să vorbească din nou în viitor şi să ridice lumea.

Din aceste două telefoane există bănuieli întemeiate că Dimitrios Karandinos colaborează cu elemente subversive, şi este considerat suspect de a fi periculos pentru siguranţa naţională. Se impune să fie pus sub urmărire discretă.

Până acum, în cursul acestui an a făcut trei călătorii până la Atena. Slujba lui nu justifică aceste călătorii. În mod evident merge pentru treburi personale şi pentru întâlniri. Întotdeauna pleacă vinerea seara, lucru care înseamnă că exploatează weekend-ul şi nu vrea să-şi ia zi liberă de la slujbă şi evident că face aceasta pentru a nu i se cunoaşte preocupările.

Din prânzul său, se vede că totdeauna miercurea şi vinerea, mănâncă alimente de post. Acest lucru confirmă faptul că este creştin de conştiinţă şi că urmează tipicul Bisericii. Are o anumită pasiune şi plăcere pentru consumarea vinului. La fiecare prânz consumă aproximativ un litru de vin şi este periculos la şofat, de vreme ce conduce aproape întotdeauna după ce ia prânzul, şi după ce a băut vinul.

[… mai mult spaţiu neînţeles, aproximativ 5-6 minute, la mijlocul feţei B a casetei nr. 3 - pag. 49-59]… a incitat tinerii la împotivirea faţă de noi. În ultimul timp a dobândit o fetiţă, şi pentru această fetiţă se pare ca

a cumpărat Karandinos salopeta pentru bebeluş. Banii pe care Karandinos i-a plătit taxiului - 2.500 de drahme, sunt o dovadă în plus că destinaţie lui era acolo pentru că de la aeroport şi până în Kifisia unde locuieşte Dimitriadis …

[…] … Informaţii de asemenea putem să culegem şi de la şoferul taxiului fiindcă avem …[…]

Sfârşitul prelucrării zilnice a datelor computerului pentru codul personal 5201578349

21

Toate adresele, telefoanele şi numele menţionate mai sus sunt fictive, le-am folosit numai …[… aici lipseşte cam 1 minut, probabil defect de la înregistrarea pe bandă sau altă cauză tehnică] … informaţii care privesc viaţa noastră intimă. În mod firesc, toţi cei care cunosc tehnologia computerelor, au în vedere faptul că în numărul de cod al fiecărui

cetăţean există posibilitatea de înregistrare a multor pagini electronice, despre toate subiectele care ne privesc. De exemplu poate oricine să meargă la numărul nostru de cod, la arhiva Sănătate. Acolo, pe ecranul computerului poate să vadă tot istoricul sănătăţii noastre, din momentul în care ne-am născut: ce boli am avut, grupă de sânge, ADN-ul, care au fost afecţiunile cronice de care am suferit, când şi câte internări în spital am avut, din ce motiv şi câte zile am stat în spital, care medic ne-a urmărit şi tratat, ce medicamente luăm, şi orice poate să aibe legătură cu sănătatea noastră.

Dacă de exemplu circa financiară, merge la arhiva Finanţe, la sfârşitul fiecărui an, adunând toate tranzancţiile noastre economice, poate face şi singură declaraţia de impozitare şi o să ne-o trimită numai ca să o semnăm sau pur şi simplu o să ne ceară impozitul pe care trebuie să-l plătim. Binenţeles, cu ajutorul computerului se va face o comparaţie a situaţiei noastre economice cu aceea din anul trecut. De asemenea va exista şi posibilitatea, de a avea loc verificarea dacă ceea ce cheltuim este proporţional cu ceea ce încasăm.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru diferite alte subiecte, pe care n-o să le dezvoltăm aici. Vor exista atâtea arhive în codul nostru încât să poată să fie înregistrate, catalogate datele, în ce priveşte toate activităţile şi orice latură a vieţii noastre personale, care va deveni transparentă. De peste tot se vor culege elemente care vor fi înregistrate în codul nostru personal la Banca Naţională Centrală de Informaţii, de unde se vor vărsa către Banca Europeană de Date.

În general aşa cum deja aţi ajuns la o concluzie, este desfiinţată chiar şi porunca Domnului care spune că nu trebuie să ştie stânga noastră ce face dreapta noastră (Mat. 6,3). Toate vor fi cunoscute autorităţii, şi acolo unde ea va crede că trebuie, se va oferi, se va acorda produsul culegerii datelor.

În acelaşi timp este instaurat sistemul mondial de control cu ajutorul sistemului mondial de localizare prin intermediul satelitului ş.a.m.d. Codul acesta va fi pus pe maşini, pe animale, pe oameni, sub formă de microcip, încât încât să fie localizate imediat în orice colţ al pământului s-ar găsi cineva. Aşadar oricine nu închide ochii poate vedea că ne aflăm cu puţin înainte de desfiinţarea libertăţii omului, şi că deja prinde carne şi oase sistemul unei tehnologii avansate cu toate caracteristicile care sunt arătate în capitolul 13 din Apocalipsă. Sistemul acesta va exercita un control internaţional “încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei” (Apoc. 13,17). Puteţi să vă închipuiţi ce îngrozitoare exterminare am fi suportat dacă în trecut dictatori asemenea lui Hitler ar fi avut în mâinile lor o tehnologie de o asemenea formă încât să controleze fiecare operaţiune a noastră şi să ne localizeze absolut în orice moment, şi să ştie unde ne găsim pe planetă?

[pag. 59] Dacă sunt curat, de ce trebuie să mă tem?

Unii spun cu naivitate, impregnată mai degrabă cu laşitate: “Pe mine nu mă deranjează să vadă toate câte le fac pentru că sunt curat şi nu mă tem”. Şi noi suntem de acord cu ei că sunt curaţi, însă lucrul de care ne temem este acesta: Ce se va întâmpla dacă sistemul ajunge pe mâna vreunuia murdar care îi urăşte pe curaţi? Atunci ce se întâmplă? Când va vrea să-i extermine pe cei curaţi, ce posibilitate vor mai avea ei să-şi ceară dreptul lor şi la ce şi unde se vor refugia pentru a-l găsi? Nu ştim câţi împăraţi în trecut, având puterea în mâinile lor, i-au persecutat pe cei curaţi şi sfinţi, şi din mâinile lor au murit ca martiri milioane de curaţi şi sfinţi.

Chiar la timp ne-a venit un articol din ziarul Tanea / Noutăţile (vineri 16 mai 1997), pe care îl anexăm aşa cum este, după cele ce urmează mai jos.

Noi în ceea ce priveşte inventarea cuţitului nu ne mulţumim să-l preamărim în chip formal, de suprafaţă, superficial - adică putem datorită lui să tăiem mai uşor pâinea -, ci ca nişte oameni care gândesc cu luciditate, vrem să excludem prin lege, reaua lui întrebuinţare. Iar legea este simplă şi se exprimă în două cuvinte: este interzisă culegerea şi prelucrarea datelor cu caracter personal şi se impune respectarea prevederilor fundamentale care privesc şi care consfinţesc libertatea pesonală a fiecărui cetăţean în parte. ///*caseta nr. 4/A - pag. 59-70///

Anexă

Articolul din ziarul Tanea / Noutăţile (16 mai 1997), cu titlul: Israelul vrea să caracterizeze drept infracţiune penală deţinerea Noului Testament

[… nu se aude la începutul casetei 4/A aproximativ 35 de secunde]

22

… deţinerea Noului Testament. Tulburaţi sunt creştinii de proiectul de lege al Israelului, prin care, aşa cum ei se tem şi denunţă, va deveni deţinerea Noului Testament infracţiune penală, care se va pedepsi cu închisoare de un an. Această nouă lege propusă constituie o prelungire a legislaţiei în vigoare, împotriva prozelitismului şi este în studiu la comisia legislativă a Knesetului - Parlamentul Israelului.

Clarence Wagner, un bun creştin, care trăieşte în Ierusalim şi este membru al organizaţiei religioase “Punţi pentru Europa”, declară: “Proiectul de lege va face să devină ilegale textele care pot fi considerate ca unelte de prozelitism; faptul de a deţine, de a avea Noul Testament acasă la mine, poate fi interpretat de anumite cercuri drept o intenţie a mea de a converti evreii. Asemenea legi constituie o ameninţare pentru statul evreu şi pentru democraţie”.

Creştinii aşteaptă reacţia Camerei împotriva acestui proiect de lege, chiar dacă nu caracterizează acest eveniment prin faptul că partide religioase şi-au sporit puterea în Kneset după ultimele alegeri, şi dispun acum de 23 de locuri, având posibilitatea să formeze sau să dizolve orice guvern de coaliţie. ///[pag. 60]///

Două mari urmări, implicaţii:1. Extinderea acestei noi tehnologii electronice, va avea ca primă urmare reducerea locurilor de muncă, în

asemenea grad încât este greu în această clipă să se prevadă care va fi procentul exact. Când de exemplu ministerul Finanţelor va avea pe computer toate operaţiunile noastre şi toate datele noastre financiare, putem din aceasta să ne gândim câte mii de funcţionari din serviciul de Finanţe vor rămâne pe drumuri, fără slujbe. Când locurile de trecere a autovehiculelor vor primi plata pe cale electronică şi automatic prin cod, înţelegeţi câţi funcţionari, vor merge acasă. Când tranzacţiile, operaţiunile se vor face automat, vă daţi seama câţi funcţionari de la bancă vor fi de prisos. Deja am intrat în procesul de fuzionare al băncilor care la sfârşit, din cauza faptului că nu vor mai circula bani lichizi, băncile vor fi înlocuite de Banca de Informaţii. Puteţi să vă închipuiţi la ce procent de şomaj vom ajunge? În numele aşa-zisului “interes public” se va găsi cel mai mare procent de cetăţeni pe drumuri, şi toţi banii vor fi adunaţi de trei sau patru întreprinderi multinaţionale electronice, cu care este creată, este montată toată această infrastructură a controlului mondial. Sigur că atunci nu vor mai exista posibilităţi de împotrivire, pentru că imediat vom fi acuzaţi pentru perturbarea, tulburarea ordinii publice. O să se ceară urmărirea noastră penală şi urmărirea noastră discretă.

2. Puteţi să vă închipuiţi câtă radiaţie va primi întreaga noastră planetă, când toate sunt programate să se facă în mod electronic? Se va face o planificare pentru ca toate să fie conectate la sateliţi care în fiecare secundă vor trimite uriaşe cantităţi de radiaţie pe pământ. Toţi cei care folosesc scanerele, şi cei care vor face operaţiuni, tranzacţii, vor primi radiaţie în plus. Deja până în anul 2000, specialiştii se pronunţă că unul din doi indivizi va fi lovit de cancer. Ne întrebăm atunci: Am înnebunit? Din păcate chiar şi organizaţiile care luptă împotriva distrugerii mediului, se interesează de atâtea şi atâtea teme şi nu se ocupă cu acest pericol mondial care provine din radiaţie. Încotro mergem când specialiştii, cunoscătorii ne avertizează că vatămă serios sănătatea noastră chiar şi telefoanele mobile, antenele, telecomanda cu care deschidem televizorul? Puteţi să vă închipuiţi ce va fi peste puţin timp când vom primi atâta radiaţie, de peste tot?

Nu o să ne întindem aici la nenumărate alte urmări nefaste pe care le vom suporta de la tehnologia electronică, lăsând pe fiecare să gândească singur şi să judece ce este mai avantajos.

Atenţie! Ca să fim scurţi şi să rezumăm, vă reamintim că esenţialul temei împotriva căreia stăm este faptul că a fost legiferată desfiinţarea libertăţii personale şi a vieţii particulare a omului de dragul interesului public, lucru nepermis într-o societate guvernată de legi drepte şi într-un stat democratic.

Bunul inalienabil al libertăţii nu este posibil niciodată să fie desfiinţat pentru absolut nici un motiv. Mulţi ani ne-am concnetrat atenţia asupra problemei, nu a legiferării acestui fapt criminal care desfiinţează libertatea persoanei umane, ci asupra modului de aplicare a legii concrete. Aici însă trebuie să fim din nou atenţi pentru că toţi ne concentrăm interesul asupra cartelelor de identitate, asupra identităţii, în timp ce ei - şi repet acest lucru -, nu s-au angajat încă în ce fel vor da codul unic cetăţenilor. Se poate să-l dea prin cartela de identitate, se poate prin microcip pe mână sau pe frunte, se poate prin identitatea care priveşte impozitarea, să-i oblige pe toţi grecii, poate prin carnetul de sănătate, poate prin orice altă cartelă sau carnet care totuşi va fi electronic, pentru a fi posibil controlul deplin al individului, prin tranzacţiile pe care le face, prin intermediul codului lui personal unic. Repetăm că vor încerca cu orice chip să ni-l impună; ca să conştientizăm în mod absolut ce se întâmplă să vedem, să ne reprezentăm mai clar acest subiect: cum se ştie sufletul este superior trupului şi când iese, trupul moare. Aici, în cazul nostru, locul sufletului îl ţine legiferarea observării, urmăririi electronice a tuturor cetăţenilor, iar corpul este modul de aplicare al documentului de care este vorba. Dacă ne ocupăm cu trupul, ne vor irosi în zadar puterile, dacă însă ne ocupăm cu sufletul, atunci n-o să mai avem probleme nici cu trupul.

Aşadar, toţi, împreună să ne împotrivim făcând cunoscut tuturor factorilor responsabili că nu acceptăm:1. Legea 2472 / 1997 PIPDCP;2. Acordul Schengen.Subliniem în acelaşi timp că, de veme ce nu s-au angajat asupra modului în care vor da acest număr de cod

matricol, este posibil să nu folosească în prima fază nici codul barat (bar code), nici sistemele UPC şi EAN-13, şi nici

23

numărul 666. Urmând să dea fiecărui cetăţean numărul unic de cod matricol, pot să-şi împlinească scopul, adică centralizarea, concentrarea în el şi prelucrarea în orice fel a tuturor informaţiilor şi a altor date. Aşadar, acest număr fiind dat fiecărui cetăţean şi realizat scopul fiind, acest număr poate să intre pentru început chiar şi pe o simplă cartelă electronică şi treptat să-l transfere într-o cartelă electronică de orice formă, sau într-un microcip pe care îl vor alege la sfârşit.

Să nu ne culcăm pe o ureche, şi să cădem victime ale diversiunii, pentru că atunci când ei promit că nu ne vor da nici cartelă de identitate, nici bar code, că nu va fi nici numărul 666, atunci vor încerca să ne acuze pe noi toţi că ne împotrivim, că reacţionăm pentru nimic şi ne neliniştim în zadar. Deci, trebuie să ne focalizăm toată atenţia asupra rădăcinii probleemei, care constă în documentele de care am vorbit mai înainte şi în modul de aplicare al acestora, mod de aplicare care se realizează prin numărul unic de cod matricol; de aceea, nu trebuie să ne concentrăm încă atenţia asupra formei în care ni se va da acest număr de cod. Dacă nu suntem atenţi, vom înţelege puţin mai târziu că am fost amarnic înşelaţi.

Celor puţini, care vor să impună cu zorul acest număr poporului grec, dacă le place atât de mult, le spunem că graniţele sunt deja deschise, pot să se ducă în oricare ţară [“au acceptat” - cine?], ca să trăiască ei bine şi noi şi mai bine.///[p. 63]///

Esenţa problemei este abolirea libertăţii noastre şi acceptarea voluntară din partea noastră a unui sistem totalitar

Aşa cum s-a profeţit cu exactitate că acela care Îl va trăda pe Hristos va cere în schimb suma concretă de 30 de arginţi şi profeţia s-a împlinit literă cu literă, şi nu s-a pierdut nici un argint, tot aşa s-a profeţit că într-un anumit moment se va impune pe pământ un sistem economic de o asemenea natură încât pentru a putea face tranzacţii economice, să vinzi sau să cumperi, sau să lucrezi cu banii, va trebui să primeşti un semn gravat pe mână sau pe frunte, care va avea şi un element în plus, se va afla deasupra acestui semn, numărul numelui antihristului, care este 666. Aici e nevoie de puţină atenţie, ca să înţelegem cum trebuie să întâmpinăm această problemă.

Când în vremea Domnului nostru Iisus Hristos, cineva mergea să cumpere o haină şi îi cereau treizeci de arginţi, nu lega acest lucru cu profeţia, pentru că cei 30 de arginţi din profeţie erau legaţi direct de trădarea lui Mesia şi nu de cumpărarea vreunei haine sau de vreun împrumut sau de orice altceva. Însă ceea ce profeţia denunţa, nu era folosirea numărului celor 30 de arginţi, ci actul în sine al trădării, act care a făcut să fie inacceptabili cei 30 de arginţi, chiar şi pentru arhiereii care au acceptat trădarea: “Iar arhiereii, luând banii, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului, deoarece sunt preţ de sânge. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor. Pentru aceea s-a numit ţarina aceea Ţarina Sângelui, până în ziua de astăzi. Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: «Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, şi i-au dat pe Ţarina Olarului, după cum mi-a spus mie Domnul»” (Mat. 27,6-10).

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Noi nu avem nimic cu numărul 666. Dacă de exemplu cumpărăm aliment de la băcănie şi chitanţa pe care o primim arată 666 de drahme, lucrul acesta nu deranjează. Dacă numărul camerei pe care o primim la hotel este 666, din nou nu ne deranjează. De asemenea nu ne deranjează nici dacă numărul automobilului pe care îl cumpărăm cuprinde în el numărul 666 (de exemplu 666793). Întâlnirea noastră întâmplătoare cu numărul acesta nu are absolut nici o importanţă pentru noi şi-l acceptăm fără ezitare, chiar dacă unii fraţi ai noştri, dintr-o hipersensibilitate şi cucernicie nu vor să vadă nicăieri în viaţa lor personală acest număr, lucru care este problema lor personală, şi nu cred că cineva poate să-i judece pentru această bună dispoziţie a lor.

Omenirea întreagă nu a avut nici o problemă cu numărul 666, oriunde l-a întâlnit, până în deceniul lui 1970. Atunc,i în America, a apărut pentru prima dată şi a început să fie pus în aplicare un sistem economic bazat pe folosirea unei cartele electronice. Pe fiecare cartelă exista un număr de cod pentru fiecare posesor, număr care era scris cu o nouă unitate de măsură de numărare, cu un nou mod de calculare, sistem pe care o să-l explicăm mai jos. Cu surprindere au văzut atunci toţi că în interiorul numărului de cod al fiecărei persoane era cuprins numărul 666 şi, binenţeles, societăţile (comerciale?) au lansat peste tot ideea că acest număr ar anunţa o nouă epocă ce ne stă înainte şi care va să vină.

Reacţiile lumii au fost puternice şi societăţile (comerciale?) au suportat pierderi economice uriaşe, datorită boicotului produselor lor de către credincioşi. De atunci au început sistematic să ascundă adevărul. Repetăm că noi nu avem nimic împotriva numărului în sine 666. Repetăm că nu e un capriciu al nostru respingerea acestui număr, şi că nu ne temem şi nu este posibil să ne provoace vreun rău. Esenţa acestei chestiuni nu este numărul 666, acest număr este numai o caracteristică dată nouă pentru a ne da seama de faptul că se va împlini profeţia.

Sfântul Ioan Teologul a pus în puzzle-ul, în jocul de bucăţele al profeţiilor, încă trei bucăţi pentru a ne fi nouă mai uşor şi pentru a ne fi mai lesnicios să recunoaştem vremurile.

Prima bucăţică este faptul că la un moment dat cineva va impune un sistem controlat la nivel mondial, un sistem de schimb şi nu va mai fi nimeni liber să schimbe, să vândă, să cumpere dacă nu va consimţi la acest sistem.

A doua caracteristică, al doilea element de recunoaştere este că acest sistem economic va cere ca cei care doresc să vândă sau să cumpere să primească în mod concret, pe mâna lor dreaptă sau pe frunte semnul gravat.

24

A treia caracteristică este că în acest semn gravat va fi cuprins numărul 666, care însă nu este pus ca un număr întâmplător, care nu are nici o importanţă ci, aşa cum ne explică Sfântul Ioan, ca un număr al omului antihrist, deoarece combinarea literelor numelui lui va avea ca rezultat final numărul 666. ///*caseta nr. 4/B - pag. 59-70 [pag. 64]///

Aici e nevoie să facem o distincţie: acest număr pe identitatea, pe mâna sau pe fruntea noastră nu este simpla cifră 666 pe care o întâlnim în camera de hotel sau oriunde altundeva, ci dintru început a fost legiferat ca un număr nefast când se găseşte în legătură cu cele pe care le-am spus mai sus, şi acest lucru pentru că el urcă până la persoana antihristului.

Ca să fim mai bine înteleşi, vă dăm şi următorul exemplu: în identitatea noastră avem un număr general care ne-a fost dat: 445566, acest număr corespunde persoanei noastre. În identitatea noastră se arată că suntem cetăţeni greci şi acest lucru este validat de parafa care se află pe identitatea noastră, ştampilă pe care scrie: Republica Elenă. Aceast însemn al ştampilei este simbolul statului nostru. Vedem aşadar că această ştampilă nu este un oarecare semn albastru pe o hârtie şi, de asemenea nici nu are valoarea limitată a unei ştampile a vreunei asociaţii spre exemplu, ci pe respectiva ştampilă scrie Republica Elenă. Dacă se află pe identitatea noastră, dobândeşte un rol foarte important de vreme ce înainte de toate validează însăşi identitatea noastră şi automat ne recunoaşte ca cetăţeni greci şi pentru acest lucru noi ne bucurăm de anumite drepturi, dar în acelaşi timp suntem şi obligaţi să ne supunem legilor statului. Vedem aşadar că această simplă ştampilă cu tuş, certifică cele de mai sus şi ne îndatorează ,să respectăm şi să ne supunem legilor statului, pentru că dacă nu le respectăm, atunci trebuie să suportăm consecinţele de rigoare.

Să revenim acum la celălalt sistem, adică la semnul gravat (codul barat pe care-l dau şi la numărul unic matricol de cod). Pe acesta îl dau pentru a fi caracterizat un om de acest număr şi pentru a fi recunoscut prin el. Plasarea acestui număr 666, aşa cum am spus mai sus, este emblema antihristului. Când este pus acest număr, are valoarea, forţa şi valabilitatea pe care o are emblema de stat, pentru că face cunoscut faptul că posesorul acestui număr acceptă faptul că este un supus, un sclav, un rob al antihristului. Acestui i se datorează, precum i se datorează şi statului, supunere. Ceea ce reproşăm noi nu este atât numărul, semnul gravat, ci însăşi acceptarea în sine voită [consimţământul] din partea noastră, a acestei calităţi de supus, care s-a stabilit să se înfăptuiască prin gravarea semnului, numele fiarei ş.a.m.d.

Prin ce-am spus noi mai sus vrem să subliniem că nu ne împotrivim vreunui număr oarecare, ci sistemului concret care desfiinţează libertatea noastră personală şi ne forţează să ne supunem acestui sistem care se exprimă printr-un anumit număr. Credem că până acum ne-am făcut destul de bine înţeleşi în ceea ce priveşte relaţia noastră cu acest număr. Unii însă, pentru că vor să promoveze, să avanseze acest sistem de care vorbim evită sistematic să vorbească public şi deschis, pe faţă, ce se va întâmpla cu plasarea acestui număr, pentru că astfel vor suporta mari pierderi economice. Dar în timp ce nu mărturisesc, totuşi nici unul dintre ei nu neagă şi nu dezminte; ba, dimpotrivă, cei mai puţin vicleni dintre ei spun că este un număr de cod simplu internaţional prin intermediul căruia au fost reglate astfel încât să funcţioneze computerele şi pe care nu pot ei înşişi să-l schimbe.

De vreme ce unii fraţi ai noştri n-au înţeles cum este cuprins acest număr, anexăm aici un studiu ştiinţific, pentru a fi informaţi pe această temă toţi cei care doresc. Studiul acesta nu a fost făcut de un singur electronist, ci a fost făcut prin colaborarea şi cooperarea foarte multor savanţi electronişti, oameni de ştiinţă din toată Grecia şi din străinătate. Aceştia sunt profesori, specialişti în electronică şi în mijlocele de recunoaştere şi citire optică, specialişti programatori şi în general oameni de ştiinţă.

Caracteristic este faptul că, printre cei cărora ne-am adresat nu am găsit nici unul care să aibă o părere diferită şi să nege existenţa celor trei de 6 în sistemul UPC dar şi EAN-13. Bineînţeles, poate că unii nu vor înţelege prea bine studiul acesta datorită faptului că este făcut de specialişti. Totuşi, cei care s-au ocupat cât de cât cu această problemă, o să-l înţeleagă.

Sfârşind acest prolog, dorim să reamintim dragostei dumneavoastră că nu ne împotrivim numai numărului, ci esenţialului problemei care este de fapt abolirea libertăţii noastre, şi acceptarea voită din partea noastră a unui sistem totalitar care desfiinţează libertatea, care acum se construieşte şi care în forma lui finală va împlini toate caracteristicile profeţiei Sfântului Ioan Teologul (Apoc. cap. 13), şi care treptat-treptat se dezvăluie în cursul evenimentelor mondiale. /// [pag. 67] ///

STUDIU ELECTRONIC

Introducere

În ultimul deceniu, cu prilejul discuţilor despre emiterea aşa-ziselor cartele de identitate electronice, au fost provocate multe dezbateri şi s-au scris multe texte privitoare la problemele pe care este probabil să le creeze întrebuinţarea acestor identităţi.

Astăzi, după votarea în Cameră a legii 2472 / 1997 PIPDCP, subiectul revine în actualitate pentru că votarea legii mai sus-amintite era indispensabilă şi pentru emiterea de identităţi electronice care trebuie să urmeze cât de curând şi pentru activarea acordului Schengen.

25

În cartelele de identitate de tip vechi există o literă capitală (din alfabetul grecesc) şi un număr de serie, care împreună cu litera pe care o însoţeşte, constituie o combinaţie unică pentru fiecare cetăţean. Numărul acesta este scris cu caracterele cunoscute arabe 0, 1, 2, 3, 4 … Însă în identităţile electronice care urmează să fie emise numărul unic pentru fiecare om, numărul unic de cod matricol, pentru a putea fi recunoscut pe identitatea electronică prin citire optică, trebuie să fie reprezentat într-un oarecare sistem al codului barat (bar code).

Acest cod de bare sau de linii este posibil să fie reprezentat cu linii negre de grosime diferită pe hârtie albă şi prin urmare să se vadă cu ochiul liber, aşa cum spre exemplu sunt codurile care se găsesc pe aproape toate alimentele şi pe multe alte produse de uz zilnic. Este de asemenea posibil să fie imprimat pe bandă magnetică, aşa cum sunt acelea care se găsesc pe suprafaţa din spate a mai tuturor cartelelor comerciale (Eurocard, Cashcard etc.), iar în ultimul caz numărul de cod nu este vizibil pentru că astfel oricine ar putea să transcrie foarte uşor numărul care corespunde altuia şi aşa ar putea să-l folosească pentru el în operaţiunile sale cu bani (pe benzile magnetice codul de bare există sub forma unor linii magnetizate şi nemagnetizate şi citirea se face de către maşini speciale).

Să punem acum o paranteză în cursul celor scrise, ca să spunem două cuvinte despre sistemele de numărare, încât să devină mai pe înţelesul tuturor cele ce le vom explica în continuare. Numărarea este reprezentarea numerelor naturale prin simboluri. Cel mai obişnuit mod de numărare în Grecia antică era prin folosirea literelor alfabetului grecesc. În acest mod reprezenta numărul 1, reprezenta numărul 2, reprezenta numărul 3, reprezenta numărul 4, numărul 10, numărul 20 ş.a.m.d. Romanii, pentru reprezentarea numărului 1 foloseau I, pentru 2 – II, pentru 5 – V, pentru 10 – X ş.a.m.d. Astfel de exemplu vedem în textul sfânt al Noului Testament, în capitolul 14 al oricărei Evanghelii cum numărul 14 este reprezentat prin [iot mare şi delta - – 10, iar – 4] ş.a.m.d. Numai în secolul al XIII-lea a început numărarea în sistemul arabo-indian cu cifrele cunoscute: 0123456789, iar acesta este sistemul zecimal de numărare a cărui întrebuinţare s-a generalizat în secolul al XV-lea. Acest sistem numeric se foloseşte astăzi pretutindeni pe planetă.

Din 1970 şi până astăzi s-au folosit prin progresul tehnologiei noi moduri de numărare absolut diferite de cele pe care le ştiam. Aşadar, s-au folosit codurile barate pentru reprezentarea cifrelor. Motivele pentru care sunt folosite codurile de bare (code bar) pentru reprezentarea cifrelor este că alternanţele liniilor negre cu cele albe sunt uşor de recunoscut de către sistemele de detectare, adică de cătră aşa-numitele “creioane luminoase” (lightpen), ale calculatoarelor electronice. Astfel, citirea numerelor de pe diferitele produse se face foarte repede şi fără nici o greşeală. Citirea cifrelor se face prin plimbara deasupra codului barat a unui fascicul foarte delicat de lumină coerentă (continu ă ) (laser), care se reflectă în mod diferit atunci când cade pe linia neagră şi altfel atunci când cade pe linia albă. Exact această succesiune a liniilor negre şi albe de grosime diferită este este unică pentru fiecare cifră, şi constituie identitatea fiecărui număr.

Sistemele care folosesc codul barat şi care s-au folosit pentru reprezentarea numereor de cod pentru diferite produse sunt aproape 200 la număr. Din acestea, cele mai cunoscute şi cele mai larg întrebuinţate sunt UPC (Universal Product Code - codul universal al produselor) şi sistemul EAN-13 (European Article Numbering - numărarea europeană a obiectelor). Aceste două sisteme de coduri, au foarte puţine diferenţe. Din acestea, al doilea cod, EAN-13 se spune că urmează să se folosească pentru înscrierea numărului de cod care va fi unic pentru fiecare om, iar acest număr se va găsi pe cartela identităţii electronice.

Mulţi îşi exprimă reacţiile lor, împotrivirea la folosirea codului barat. Aceste reacţii sunt fundamental două: a. Prima este legată de faptul că, prin întrebuinţarea acestui număr unic de cod matricol - care va înlocui orice act

sau document public (de ex. cartela de identitate, permisul de conducere, paşaportul, cartela economică sau financiară, carnetul de sănătate etc.) - va fi posibilă (datorită interconectării arhivelor calculatoarelor electronice) interconectare permisă deja prin legea care s-a votat de curând (2472 / 1997 PIPDCP) , urmărirea a mai tuturor activităţilor oricărui om, în Grecia şi în afara Greciei.

b. A doua obiecţie este folosirea numărului nefast 666, care se spune că este cuprins în două elemente de cod folosite, atât în sistemul UPC cât şi în EAN-13.

Scopul acestui mic studiu este verificarea adevărului aserţiunii că în sistemele de codificare mai sus-pomenite este cuprins numărul 666.

Studiu electronic al sistemului de codificare European Article Numbering (EAN-13)

DescriereCum s-a spus şi mai înainte, în sistemul EAN-13, cât şi în sistemul foarte înrudit cu el UPC, numerele sunt

reprezentate sub formă de bare, de linii paralele verticale, negre şi albe de lăţime diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel face munca mult mai uşoară, pentru că citirea acestora într-un mod electronic, optic, este rapidă şi fără de greşeală.

Sistemul EAN-13 se cheamă aşa pentru că numărul de cod al fiecărui lucru, obiect, articol este constituit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr din 13 cifre se scrie separat, ca un număr arab, în stânga codului barat, în timp ce celelalte cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri - care înjumătăţesc întregul cod -, unul care se află la stânga şi unul care se află la dreapta şi care alcătuiesc caracterele codului barat. Primele şapte cifre indică ţara de provenienţă şi

26

fabricantul obiectului, produsului (elementele 2,3 şi respectiv 5,4), în timp ce celelalte cinci cifre din cele şase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul a citit corect codul barat (vezi diagrama 1).

Cele două subcâmpuri ale celor 12 cifre sunt despărţite prin caractere auxiliare alb-negru, care se găsesc unul în stânga, unul exact la mijloc şi unul la sfârşit, în partea dreaptă. De aceste caractere ne vom ocupa mai târziu.

Structura codului barat EAN-13Codul barat este constituit din linii paralele întunecate, de grosime diferită, între care sunt intercalate intervale,

linii luminoase care de asemenea sunt de grosime variată. Diferitele cifre ale numerelor sistemului zecimal (0123456789) sunt reprezentate sub forma unei alternanţe, a unei succesiuni care este diferită şi unică pentru fiecare cifră - succesiune de intervale sau linii negre şi albe de lăţime diferită. Această succesiune a liniilor negre şi a intervalelor albe, din care este constituit fiecare din cele douăsprezece cifre ale codului sistemului EAN-13, are alcătuită lăţimea din 7 unităţi de lăţime imprimate, numite module. Fiecare asemenea unitate de lăţime are, conform cu normele sistemului EAN-13 o lăţime de 0,3 milimetri ///*caseta 5/A - pag. 70-86/[pag. 70]///, fiecare din cele 12 cifre fiind reprezentată cu linii negre şi albe, într-o succesiune diferită, de lăţime variată, care are însă, o lăţime totală de 0,33 mm x 7, adică 2,31 mm. În mod concret pentru reprezentarea fiecărei cifre se folosesc … [… aici lipsesc maximum 10 cuvinte, care nu se aud bine de pe bandă] … de linie, dar cu totalul de 0,33 x 7, adică egal cu 2,31 mm (vezi diagrama 2 şi 3). Este posibil să se facă o micşorare dar şi o mărire a întregii reprezentări. În primul caz însă nu este permis ca grosimea modulului să fie mai mică de 0,23 mm.

Pentru a face ca să fie cât mai bine înţelese cele spuse mai sus, trebuie să vedem diagrama nr.3. În această diagramă observăm următoarele:

Fiecare număr al codului barat se întinde pe o lăţime de 7 unităţi de lăţime imprimate, adică module. Astfel numărul 0 din setul A este reprezentat în felul următor: trei unităţi de lăţime albe, două unităţi de lăţime negre, o unitate de lăţime albă şi una neagră - lăţime totală 7 unităţi de lăţime. Această succesiune concretă de negru şi alb, de o anumită lăţime stabileşte cu cele patru alternanţe ale ei numărul 0. Succesiunea respectivă în aceeaşi serie (set) A, pentru numărul 2 este: două unităţi de lăţime albe, una neagră, două albe, două negre. Mai jos este desenat:

0 = 00011012 = 0010011

În seria de mai jos a aceleiaşi diagrame 3, setul C, observăm o reprezentare diferită a aceloraşi cifre. Numărul 0 este reprezentat astfel:

0 = 1110010,în timp ce numărul 2:

2 = 1101100.Cu puţină atenţie constatăm că reprezentarea cifrei 0 în ultima serie setul C ca şi a lui 2, şi a oricărei alte cifre din

sistemul zecimal, este inversarea reprezentării aceleiaşi cifre din prima serie setul A. Adică acolo unde cifra zero are o linie neagră în prima serie în setul A, aceaşi cifră are un interval alb, o linie albă în setul C, şi acolo unde are un interval alb în prima serie are prin corespondenţă o linie neagră în ultima serie. Este vorba de o codificare inversată, vezi setul A şi setul C, imediat mai jos.

Lucrurile sunt însă mult mai complicate în sistemul de cod EAN-13. În aceeaşi diagramă 3 vedem trei serii orizontale, seturile A, B şi C, cu o codificare diferită a cifrelor 0123456789. Seriile A şi B, adică setul A şi setul B, se întrebuinţează pentru codificarea cifrelor din subcâmpul stâng din codul barat, în timp ce setul C se foloseşte pentru codificarea numerelor din subcâmpul drept al codului barat (vezi diagrama 3 şi 4a). Prima serie setul A şi ultima serie setul C constituie codificările cifrelor, prin mecanismul care a fost explicat mai sus, acela al codificării aceluiaşi număr în două serii, în setul A şi setul C, lucru care se face prin simplă inversare. Reprezentările cifrelor seriei de mijloc setul B, care se foloseşte şi ea pentru reprezentrea numerelor în subcâmpul stâng al codului barat constituie imaginile în oglindă, adică aici se observă o inversare a întregului număr, a reprezentărilor seriei C, adică setul C. În plus, observăm că reprezentarea cifrelor în setul B, este imaginea inversată (răsturnată şi negativă), a reprezentării cifrelor din setul A. Aşadar să luăm un exemplu:

numărul 6 este reprezentat:în setul A = 6A = 0101111în setul B = 6B = 0000101în setul C = 6C = 1010000

numărul 0 este reprezentatîn setul A = 0A = 0001101în setul B = 0B = 0100111în setul C = 0C = 1110010

Pentru toate grupele de codificare - setul A, setul B şi setul C fiecare unitate luminoasă de lăţime, fiecare modul corespunde în limbajul calculatorului lui 0, în timp ce fiecare unitate neagră, întunecată, lui 1. În acest fel, fiecare cifră a

27

sistemului zecimal (0123456789) este constituită dintr-o succesiune diferită de 0 şi 1, acesta fiind sistemul dual sau binar. Aşa cum se vede în diagrama 3 şi după cum am explicat mai sus, numărul 0 în setul A, care este reprezentat cu codul barat ca 0001101 va corespunde în limbajul calculatorului cu succesiunea 0001101. Numărul 4 din setul C este reprezentat prin codul barat ca 1011100, iar acelaşi număr în sistemul dual (binar) corespunde succesiunii 1011100 ş.a.m.d. (vezi diagrama 3). Dacă observăm cu atenţie diagrama 3, o să constatăm existenţa unui al treilea element caracteristic al codificării care există în cele trei seturi de numere A, B şi C. Acest element caracteristic este următorul: toate numerele din setul A şi B care se folosesc pentru codificarea numerelor în subcâmpul din stânga în codul barat sunt impare, încep adică de la 0 şi se termină la 1 [adică ultima cifră este întotdeauna 1]. De exemplu numărul 5 în setul A se scrie ca 0110001, în timp ce în setul B se scrie ca 0111001, în timp ce toate numerele din subcâmpul drept al codului care se iau din setul C sunt pare, încep adică de la 1 şi se termină cu 0 [adică ultima cifră este întotdeauna 0]. Astfel numărul 5 în setul C se scrie ca 1001110. Acest fapt, existenţa adică a numerelor impare pentru calculator în subcâmpul stâng şi a numerelor pare în subcâmpul drept, este al treilea element caracteristic al codificării.

Caracteristicile sistemului de codificare EAN-13 sunt următoarele:1. Fiecare număr este compus din 4 alternanţe, două de negru şi două de alb, de un număr diferit de unităţi de

lăţime pentru fiecare alternanţă.2. Se observă fenomenul de inversare în codificarea fiecărei cifre, inversare care, când comparăm seturile A şi C,

este o inversare simplă, în timp ce atunci când comparăm seturile B şi C este inversarea întregului număr, sau inversare în oglindă. Când însă comparăm seturile A şi B observăm că inversarea este răsturnată şi negativă.

3. Toate numerele din subcâmpul stâng sunt impare în timp ce numerele din subcâmpul drept sunt pare.

Caracterele auxiliare – barele de siguranţă (gard bars)În unitatea de mai sus am încercat să explicăm modul de codificare în sistemul EAN-13, al celor douăsprezece

numere variabile ce alcătuiesc subcâmpul stâng şi apoi cel drept al codului barat. Dacă observăm însă diagrama 1, o să constatăm că înafară de reprezentarea barată a celor 12 numere variabile care se schimbă de la obiect la obiect, există şi trei caractere auxiliare invariabile, care se numesc bare de siguranţă (gard bars). Aceste caractere care se prelungesc în jos există în toate codurile (EAN-13) în aceaşi poziţionare: în stânga, în centru şi în marginea din dreapta a codului barat. Codificarea liniară barată a acestor caractere sau bare de siguranţă, se vede că este reprezentată astfel:

la stânga = 101în centru = 01010la dreapta = 101,

[pag. 73, ultimul paragraf]respectiv în diagrama 2, în timp ce în realitate este aşa:

la stânga = 0101în centru = 01010la dreapta = 1010.

Aceste caractere, dacă sunt scrise în formă duală (binară) sunt următoarele: 0101, 01010 şi respectiv 1010. Aserţiunea că aceste caractere de siguranţă au o a doua codificare liniară şi respectiva formă duală, provine din observaţia că prima linie albă din partea stângă şi ultima din partea dreaptă se confundă şi fuzionează cu marginea albă care, aşa cum se vede din diagrama 2 constituie parte din întreaga reprezentare a codului barat şi de aceea aceasta se cheamă zonă liniştită (quiet zone).

Trebuie să notăm că în conformitate cu normele codurilor barate UPC şi EAN-13, este indispensabilă existenţa unei margini albe (light margin) în stânga şi în dreapta întregului câmp de linii care începe de la bara de siguranţă din stânga şi se sfârşeşte la bara de siguranţă din dreapta. Marginea albă nu numai constituie o parte integrantă a întregii reprezentări a codului barat, dar trebuie să aibă şi o anumită lăţime care, în sistemul EAN-13 este cel puţin egală cu zece unităţi de lăţime, adică module. O dovadă în plus că trebuie să existe de ambele părţi o margine albă satisfăcătoare este faptul că cei ce fabrică aceste coduri barate recomandă să nu se imprime aceste coduri pe marginile ambalajului diferitelor produse, iar o altă dovadă este şi recomandarea ca această margine albă să fie complet curată (vezi desenele 1-5).

Şi mai importantă este observaţia că numerele din subcâmpul stâng încep de la 0 şi se termină la 1, în timp ce cele din subcâmpul drept încep de la 1 şi se termină la 0.

Concluzia pe care o tragem de aici este că scanerul, prin fasciculul laser care trece peste codul de bare, fie mişcându-se din stânga spre dreapta, fie invers din dreapta spre stânga, totdeauna începe să citească de la zero. Dacă nu există o margine albă, nu-i este posibil computerului să citească acel cod. Aici trebuie să observăm cum, codificarea barată a caracterului auxiliar din dreapta (gard bar) este codificarea liniară a caracterului auxiliar din stânga, inversată, simplă şi oglindită.

În ceea ce priveşte caracterul auxiliar din mijloc, acesta constituie o fuziune a caracterului auxiliar stâng cu cel drept. Acest caracter, pentru că se află exact la mijlocul câmpului codului barat nu ar trebui să fie posibil să fie reprezentat nici cu grafia stângă, nici cu cea dreaptă care este inversarea celei stângi. Această reprezentare grafică a

28

barei de siguranţă de la mijloc este rezultatul grafiei din stânga şi din dreapta a caracterelor auxiliare, astfel: la stânga = 0101, la dreapta = 1010 şi combinarea lor = 01010. Cu această ultimă formă a ei, bara de siguranţă din mijloc este citită de scaner la fel în ambele sensuri, începând de la intervalul alb = 0, atât de la dreapta la stânga, cât şi de la stânga la dreapta, aşa cum se întâmplă exact şi cu citirea celorlalte numere din subcâmpurile codului barat.

După cele spuse mai, sus pe bună dreptate se poate întreba cineva, nu cumva aceste caractere auxiliare (gard bars), aşa cum sunt reprezentate cu sistemul barat şi dual (binar), corespund vreunui număr? Dacă acestea corespund vreunui număr, care este acesta?

Cum s-a explicat mai sus, reprezentarea lineară este la stânga = 0101, la dreapta = 1010, în timp ce reprezentarea respectiva duală (binară) este 0101 şi 1010. Poate observa oricine, cu surpriză că acest caracter auxiliar:

1. arată patru alternanţe alb negru, două alternanţe de negru şi două de alb;2. scrierea caracterului auxiliar din dreapta este scrierea inversă a caracterului din partea stângă, şi poate

fi simplă - adică model după model -, sau poate fi oglindită - adică inversarea întregului număr;3. reprezentarea stângă a lui este un număr impar, 0101, în timp ce numărul din dreapta este par, 1010,

adică arată toate caracteristicile codificării numerelor sistemului barat EAN-13, şi corespunde, prin urmare,unui anumit număr.

Dacă privim în diagrama 3, vom constata că numărul care îndeplineşte toate premizele enumerate mai mai sus ale scrierii codului barat EAN-13 este singurul care completează cele 4 alternanţe alb-negru, şi prin urmare stabileşte pe deplin identitatea lui fără a se confunda cu nici un alt număr, deci completează după cum spuneam în 4 unităţi de lăţime succesive 4 module. Acest număr este numărul 6 (vezi setul B şi setul C).

Această calitate unică a numărului 6 de a fi dat în întregime, complet de patru intervale comunicante, module, calitate pe care nici un alt număr al sistemului barat nu o are, face posibilă identificarea şi recunoaşterea lui. Celelalte trei intervale, module, care în cazul concret al numărului 6, aşa cum este reprezentat în seturile B şi C sunt albe şi nu creeză o altă alternanţă negru-alb, şi prin urmare nu oferă nici o informaţie în plus (vezi diagrama 4a şi 5). Aşadar computerul fie că citeşte 0101, fie că citeşte 0001010 înţelege în ambele cazuri identitatea numărului 6. Lucrul acesta este valabil pentru ambele moduri de lectură de la stânga la dreapta, sau invers.

În ceea ce priveşte bara de siguranţă din mijloc (gard bar), trebuie să adăugăm următoarele: dacă se folosea numai un set de reprezentare lineară a cifrelor, nu ar fi fost nevoie să existe şi o bară de siguranţă de mijloc. Când însă se folosesc două sau trei seturi de numere, aşa cum se întâmplă în sistemul UPC şi respectiv EAN-13, atunci, pentru a nu se confunda numerele din mijloc [adică din centrul numărului de cod în ansamblul său, sau mai bine zis din proximitatea barei de siguranţă din mijloc] ale subcâmpului stâng şi ale subcâmpului drept din cod, este indispensabilă existenţa acestei bare.

Fabricaţii codurilor UPC şi EAN-13, având în vedere acest lucru trebuie să dea un răspuns de ce au optat pentru folosirea mai multor seturi de numere, când şi cu un singur set de numere ar fi fost posibil să fi fost date aceleaşi informaţii pentru fiecare produs. Înşişi fabricanţii trebuie să dea un răspuns de ce au rezevat această reprezentare barată lineară concretă, această anume reprezentare lineară pentru numărul 6 care este singurul număr care este dat în mod deplin de patru intervale de lăţime, module comunincante şi nu pentru oricare alt număr, dat fiind faptul că nu există o structură legică matematică pentru reprezentarea barată a cifrelor de la 0 la 9. Poate ca să fie asigurată prezenţa celor trei de 6, dintr-un motiv cunoscut numai de ei!

După cele spuse până acum, dincolo de asemănarea optică, rezultă de la sine concluzia că barele de siguranţă (gard bars), la începutul la sfârşitul şi la mijlocul codului barat în sistemul EAN-13 şi UPC sunt trei de 6, care se găsesc într-o legătură de nedesfăcut, indisolubilă cu numerele variabile ale codului, cu atât mai mult cu cât bara din mijloc nu este indispensabilă (numărul 6), dacă se folosea numai un singur set de numere.

În sfârşit, fabricanţii codurilor barate UPC şi EAN-13 sunt întrebaţi: De vreme ce reprezentarea barelor de siguranţă (gard bars), creează probleme de conştiinţă creştinilor de pe tot globul, de ce nu înlocuiesc simbolismul barat al acestor bare de siguranţă?

Este, desigur un prilej să se facă acest lucru acum când va exista necesitatea, datorită anului 2000 a schimbării datei pe computere.

*Aşadar, de ce se va folosi pentru oameni EAN-13, care este numerotarea europeană a obiectelor? Atât de mare

este desconsiderarea lor faţă de persoana umană? Exact aici este dezvăluită diferenţa abisală între antropologia creştină ortodoxă - care vede omul încununat în

slavă şi cinste şi cu puţin mai mic decât îngerii -, şi antopologia cunoscuţilor dictatori ai lumii, pentru care omul, care este după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu este un goim, un animal şi prin urmare poate fi marcat cu semne de neşters pe mâna lui dreaptă sau pe frunte, ca să fie recunoscut de stăpâniii lui.

[urmează diagramele 1, 2, 3, 4A, 4B, desenul 1, 2, 3, 4, 5 şi urmează diagrama 5 la pag. 81][pag. 82]Sfântul Sinod al Bisericii noastre, prin circulara atât de importantă a lui, cu nr. 2626 / 7 aprilie 1997, în mod

responsabil ne-a făcut cunoscut că:

29

“Progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice a fost legat aşa cum nu trebuie cu numărul 666, care este folosit ca număr principal de cod în această tehnologie”.

Fireşte că aceia care au încredere în maica noastră Biserica, nu au nevoie de dovezi în plus. Societăţile din străinătate care fabrică aceste coduri fiind puse înaintea protestului universal al conştiinţelor - protest care a apărut în publicaţii -, s-au justificat că este cu neputinţă de a schimba numărul 666, pentru că:

1. reprezentarea barată, liniară a lui 666 slujeşte tehnologia, aşa cum nu o poate face nici un alt număr;2. pentru că o eventuală schimbare a programului ar cere cheltuieli de ordinul miilor de miliarde de dolari.Reprezentanţii guvernului şi miniştrii, în apartiţiile lor la televiziune, când au luat poziţie faţă de acest subiect s-

au justificat prin aceea că nevoile tehnologiei impun folosirea acestui număr pe plan mondial şi că nu este posibil să fie exceptată ţara noastră din acest sistem.

În legătură cu acelaşi subiect, distinşi şi obiectivi ziarişti au făcut studii pe care le-au publicat în ziare. Cu studiile acestea au confirmat existenţa celor trei de 6 în reprezentarea barată liniară a sistemelor UPC şi EAN-13. În plus, zeci de deputaţi ai noştri au informat în mod obiectiv publicul în legătură cu această temă şi au depus în Cameră studii importante, aparţinând unor oameni de ştiinţă renumiţi în domeniul electronicii, care explică modul cum este cuprins acest număr în respectivele sisteme de codificare.

După această mărturisire, după această recunoaştere publică la nivel mondial, n-ar fi nevoie ca noi să mai adăugăm ceva. Singurul lucru unde am socotit că trebuie să mai contribuim cu ceva este următorul: să arătăm fiecăruia, care are dispoziţie să înveţe, cum poate fi deconspirat acest număr mascat care este ascuns în mod intenţionat pentru a fi înăbuşite şi reacţiile şi obiecţiile de conştiinţă ale credincioşilor, şi pentru a fi evitate urmările economice pe care le-ar suporta societăţile din cauz boicotării produselor lor de către popoarele creştine, lucru care ar însemna pentru ele pierderi de miliarde de dolari.

[pag. 83]Intrarea metodică, sistematică, a numărului 666 în viaţa noastră

Unii spun că nu-i deranjează dacă iau numărul 666; nu ne explică dacă înţeleg prin aceasta că vor lua acest număr în numărul lor de telefon sau în numărul chitanţei de la vreun cont al lor, nici nu ne explică dacă înţeleg că vor accepta acest număr pe vreo cartelă care va servi la operaţiunile lor financiare sau pe cartela lor de identitate, lucru care arată identificarea lor cu cele înscrise pe această cartelă, sau în sfârşit dacă înţeleg că vor lua numărul 666 pe mâna lor dreaptă sau pe fruntea lor. În ceea ce priveşte faptul de a lua semnul pe mâna lor dreaptă sau pe frunte (Apoc. 14,16), Sfânta Scriptură este foarte limpede şi avertizează că acest simbol exterior echivalează cu o lepădare. Cu toate că este un simbol exterior, are totuşi consecinţe spirituale şi ca urmare şi propriul lor chin veşnic, adică iadul: “Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apoc. 14,11).

În ceea ce priveşte subiectul identităţii, credem că circulara Sfântului Sinod este foarte limpede când spune: “Nu este posibil ca un creştin să fie indiferent la introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viaţa lui”.De asemenea, şi Cuviosul Paisie în 1987, în foaia lui cu titlul Semne ale vremurilor - 666 a scris:“Aşadar, cu toate cele spuse de mine mai înainte, putem auzi, din păcate o grămadă de aberaţii ale creierului,

spuse de anumiţi gnostici contemporani. De pildă, unul spune: «Eu voi primi identitatea cu 666, dar voi pune peste ea o cruce», în timp ce altul zice: «Eu voi primi semnul gravat pe cap cu 666, dar o să fac şi o cruce pe cap». Tot aşa se mai pot auzi o grămadă de asemenea stupizenii, crezând aceştia că în acest chip se vor sfinţi, în timp ce toate acestea ale lor nu vor fi decât amăgiri” (Ieromonah Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, pag. 191-192).

Ceea ce trebuie să ştim foarte bine este că toate au un început şi un sfârşit. Ca să înţelegeţi ce vrem să spunem, o să vă dăm un exemplu: până când să ajungă cineva să comită păcatul curviei care este ultimul act, trece încet-încet prin diferite stadii. Începutul păcatului este bântuirea gâdurilor necurate, lovire raţională pe care o primeşte mintea omului. Aşadar, vede cineva o femeie frumoasă şi gândul îl îndeamnă la rău. Dacă mintea omului nu are o ură desăvârşită faţă de păcat şi o iubire deplină faţă de Dumnezeu, datorită înclinaţiei sale păcătoase, se creează înlăuntrul lui chipuri ale poftei. Dacă mintea omului ar avea o ură desăvârşită faţă de păcat şi o iubire deplină faţă de Dumnezeu n-ar trece la al doilea stadiu al păcatului care este consimţământul cu ceea c-ei aduce înainte gândul. Dacă însă omul este înclinat înspre păcat, va consimţi, justificându-se şi considerând că de fapt nu e nimic rău în acest gând, iar în imaginaţia sa plăsmuiesc scene ale săvârşirii păcatului. Aşadar, ajunsă la acest punct, mintea este luată prizonieră, este înrobită şi, fiind inofensivă şi neluptătoare este târâtă şi împinsă către ultimul stadiu al comiterii păcatului, cu trupul. Fără îndoială că, în orice stadiu aflându-se un om, dându-şi seama de slăbiciunea lui şi luptând cu umilinţă, harul lui Dumnezeu îl va acoperi şi nu-l va lăsa să cadă.

Putem aşadar să redăm schematic acest proces:1. primul stadiu - bântuirea minţii şi sfătuirea la rău a gândului;2. al doilea stadiu - discuţia care se poartă cu gândul şi care se termină prin consimţământ, iar această învoire

crează în mintea omului scene ale săvârşirii păcatului;

30

3. al treilea stadiu - după consimţământul minţii urmează comiterea păcatului care este destrăbălarea trupească;Vedem, aşadar că păcatul este introdus sistematic, cu metodă şi cu viclenie în om. Cu cât mai devreme îşi dă

mintea seama de introducerea păcatului şi îl respinge, cu atât mai uşor se dezrobeşte şi scapă de urmările căderilor ei. Cunoscând Ziditorul şi Dumnezeul nostru ca nimeni altul şiretlicurile duhurilor rele ale celui viclean, pentru a ne feri de căderea în păcat ne-a dat poruncă să căutăm împărăţia Lui, respingând fiecare gând rău şi a hotărât că însăşi aplecarea şi consimţirea minţii către păcat este păcat înaintea Sa. De aceea şi a spus că oricine văzând o femeie şi poftindu-o, deja a şi comis desfrânare cu ea în inima sa (Mat. 5,28).

Mai apoi şi toţi Sfinţii şi Părinţii Bisericii noastre, ne-au învăţat un lucru: să oprim păcatul în primul lui stadiu, izbăvindu-ne astfel de toate urmările lui amare.

Cu acest exemplu vedem că şi în privinţa lui 666 este valabil acelaşi lucru, adică cei care vor să impună oamenilor acest număr, conduşi de experienţa tatălui lor cel viclean, introduc metodic în viaţa oamenilor acest număr.

Înainte de toate vedem că este promovat acest număr de organisme internaţionale, la diferitele manifestări internaţionale, la întâlnirile sportive, pe orice cale acest număr este promovat şi intră pe tăbliţele magazinelor, pe jucării sau jocuri, pe obiecte de uz casnic, pe monede, pe cartele de tot felul ş.a.m.d.

În stadiul iniţial am văzut că este introdus cumva mascat, disimulat, şi cei ce promovează acest număr fac acest lucru ca să cântărească în ce măsură avem minte limpede şi reacţionăm, aşa încât să poată trece la alte uneltiri. Dacă vor constata că mintea oamenilor nu este interesată de nimic altceva înafară de pâine şi de circ, de spectacole, vor trece încet-încet la al doilea stadiu, punând de acum înainte acest număr în mod vizibil în cazurile enunţate mai sus sau la manifestările la care ne-am referit. Dacă vor constata din nou că unii încep să înţeleagă ce se întâmplă, vor încerca prin organele lor fie să convingă oamenii că este întâmplător, fie să ridiculizeze această temă.

Cel mai important lucru este că se vor strădui să reuşească în a-i familiariza pe oameni cu această chestiune. De exemplu: când, în trecut cineva fura 1.000 de drahme, toate ziarele dezbăteau tema zile întregi, crescând însă păcatul furtului şi ajungând astăzi să se fure miliarde, atunci când s-a furat de la cineva 2.000.000 de drahme nu mai dăm nici o importanţă, pentru că ne-am obişnuit cu furtul de miliarde. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu omorul: dacă în trecut era omorât cineva, se făcea mare vâlvă şi aveau loc mari dezbateri care durau luni de zile. Astăzi un omor, o crimă, dacă nu trece neobservată se va discuta despre ea cel mult până la următorul buletin de ştiri, şi acest lucru este cel mai rău.

Din păcate însă, până la un anumit punct au şi reuşit, pentru că deja a ajuns să se pună problema identităţii noastre, iar simultan se face deja propagandă la stadiul următor, al punerii pe mână sau pe frunte; dar din păcate unii încă mai spun: “Ce ne deranjează să primim numărul 666?”, şi ca şi când n-ar fi fost de ajuns aceasta, le şi reproşează celor care luptă cu bună credinţă.

Uneori, în mod artificial, pun disimulat acest număr 666, ca şi când ar fi rezultatul adunării anumitor numere, şi cel mai recent exemplu îl avem în cazul documentului public pe care au fost chemaţi să-l semneze poliţiştii din toată Grecia. Aici vrem să explicăm că bunii noştri poliţişti nu au stat ca să adune numerele pentru a obţine 666. Dar cei ce au uneltit acestea şi care au ştiut că rezultatul adunării acestor cifre este acest număr, au chemat la telefon - desigur anonim - anumiţi poliţişti şi le-au spus: “Vedeţi, vă forţăm să semnaţi acest document cu 666. Dacă nu credeţi, faceţi adunarea şi o să constataţi singuri”.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu bancnota de 5,000 de drahme şi cu atâtea altele, şi fac acest lucru în mod intenţionat şi artificial numai şi numai ca să-şi bată joc de subiectul acesta, să-l ridiculizeze şi să determine opinia publică să-i considere pe creştini că scotocesc ca să găsească peste tot 666. Ce realizează cu asta? Pun în aplicare vechea poveste a ciobanului cu lupul. E vorba de ciobanul mincinos care striga într-una: “Lupul la oi”, iar lumea alerga întruna ca să-l ajute, până când, în sfârşit au încetat să-l mai creadă pe cioban, şi când, într-adevăr lupul a năvălit la turmă; iar când lupul era între oi, nimeni nu a mai crezut strigătul ciobanului.

Aşadar îi provoacă pe creştinii sensibilizaţi deja, care îşi dau seama de ce se întâmplă să protesteze, şi opinia publică să creadă că ei strigă fără motiv despre numerele antihristului. Pe de altă parte, în modul acesta opinia publică se obişnuieşte cu toate aceste strigăte de protest şi începe deja să-i considere pe creştini psihopaţi care văd lucruri care nu există. Astfel, când se va pune numărul acesta pe identitate, pe mână sau pe frunte, atunci vor spune: “Ei şi, aceştia sunt cei ce văd peste tot 666!”, şi astfel cercurile obscure care promovează întreaga chestiune, vor reuşi ca această temă să treacă aproape neobservată. De asemenea, constatăm deja toţi că, de vreme ce au întârziat să dea codul pe mână sau pe frunte, au început cunoscutul proces al familiarizării oamenilor cu această idee. ///*caseta nr 6/A - pag. 86-96 [pag. 86]///

De aceea vedem că se adoptă în diferite părţi ale lumii întrebuinţarea palmei în diferite moduri, de exemplu marcarea pe mână, care am văzut-o de curând în Cecenia sau Albania, aşa cum auzim că se întâmplă şi în anumite cazinouri şi în anumite aeroporturi sau în altă parte, de exemplu în Euro-Disney în Franţa. Ne-am informat că deja, la anumite bănci se face uz de palmă, deci se întrebuinţează palma pentru seifurile băncii. Astfel ei încearcă să-i obişnuiască pe oameni cu ideea folosirii palmei, încât atunci când peste puţin timp vor anunţa că numărul unic de cod matricol se va da pe mână sau pe frunte, toată lumea care nu cunoaşte problema va spune: “Ei, nu e nimic! Aşa cum au întrebuinţat-o atâţia ani acolo, acolo şi acolo, acum e mai bine să se dea aşa, pentru că hoţul n-o să mai poată să fure cartela”. Într-adevăr, ne temem. Unii spun fără să se gândească prea mult: "Ei, de ce ne temem?"

31

Amintim tuturor acestora care găsesc încontinuu pretexte pentru păcate că începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu (Ps. 110,10), care este însă o teamă dezinteresată, care izvorăşte din străduinţa unui suflet cucernic şi credincios, ca să nu facă ceva ce nu i-ar plăcea lui Dumnezeu sau ceva care L-ar mâhni.

În ceea ce priveşte acest subiect, dacă ne temem, ne temem să nu-L mâhnim pe Sfântul Duh: “Să nu întristaţi Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu, întru care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării” (Efes. 4,30), în conformitate cu îndemnul Apostolului nostru. Toţi cei care reacţionează, se împotrivesc şi pun înainte piepturile lor, arată că nu se tem de nimeni şi merg împotriva sistemului mondial, lucru pe care ceilalţi nici măcar nu-l înţeleg şi nici măcar nu se gândesc să-l facă, pentru că se tem să nu piardă bunurile materiale pe care le-au dobândit, şi care toate decurg direct de la cei care impun planurile lor care sunt ale antihristului.

Părintele Porfirios, întrebat fiind de către stareţul unei mănăstiri, de ce n-a spus ceva lumii despre aceste subiect al identităţilor şi al numărului 666, a dat următorul răspuns, şi în el este cuprins întregul adevăr. Iată cum explică părintele de ce unii desconsideră această temă:

“Şi eu lupt pentru această chestiune, însă în mod diferit. Am constatat că mintea omului, luptând cu patimile este întunecată şi nu vede. Aşadar, orice aş spune, pentru că această minte a omului este lipsită de lumină şi nu vede fiind întunecată de patimi, cuvintele mele nu vor ajuta cu nimic. De aceea, întregul meu efort este de a-l face pe om să înţeleagă că, din cauza patimilor lui este orb şi de aceea este firesc să nu vadă duhovniceşte. Fac acest lucru pentru a-l îndemna pe om să-şi cureţe sufletul, ca să poată să vadă toate câte se întâmplă în zilele noastre”.

Aceasta este astăzi o constatare obişnuită. Vedem teologi, oameni ai spiritului ş.a.m.d., care pe de o parte spun “Poate este aşa” şi pe de altă parte spun “Poate nu este aşa”, arătând astfel, nedisimulat că ei înşişi sunt lipsiţi de vederea spirituală şi sunt purtaţi de colo-colo: “duşi de valuri, purtaţi încoace şi încolo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor, spre uneltirea rătăcirii” (Efes. 4,14). Prin acest comportament al lor, singurul lucru pe care-l reuşesc este să se expună continuu pe ei înşişi şi să dovedească în mod real că nu văd. Sfinţii noştri când spuneau “da” era “da” şi când spuneau “nu” era “nu”. Adeverind acest lucru, Apostolul Pavel scrie: “Credincios este Dumnezeu, că n-a fost cuvântul nostru către voi da şi nu” (2 Cor. 1,18). Astfel, ei înşişi, prin atitudinea lor arată tuturor celor care îi ascultă că dau atenţie cuvântului Evangheliei şi toate câte le scrie părintele Paisie în cartea sa Părinţi atoniţi şi întâmplări din Muntele Athos:(Fapte minunate de la p ă rin ţ i atoni ţ i sau Patericul atonit? )

“Dacă cumva, cineva dintre noi părinţii (gherondes) este puţin nevăzător duhovniceşte, să nu cerem supunere oarbă de la călugări, că să nu cădem cu toţii în prăpastie, aşa cum scrie: «Şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă» (Mat. 15,14)”.

Părintele Paisie, datorită sufletului lui purificat şi minţii sale extrem de limpezi a văzut toate câte se întâmplă. De aceea, foaia sa care se numeşte Semne ale vremurilor - 666 (vezi Hristodulos Aghioritul, Părintele Paisie, pag. 188) scrie:

“Iar semnele apar foarte limpezi. Fiara la Bruxelles cu 666, aproape că a sorbit toate statele în computer. Cartela sau identitatea, sau introducerea semnului gravat, ce altceva arată?”

Vedem cum toţi se ocupă numai şi numai de introducerea numărului 666 în viaţa noastră şi nu se referă deloc de celelalte lucruri care au fost spuse foarte limpede mai sus şi care se împlinesc în zilele noastre, şi sunt legate direct cu promovarea acestui sistem economic mondial.

Aici nu o să ne mai ocupăm cu aceste subiecte. Cei dintre d-voastră care doriţi să vedeţi ce se întâmplă exact, unde ne găsim şi care sunt acele lucruri pe care sufletul pur, curat al părintelui Paisie au apărut deja şi se văd foarte limpede, în timp ce noi nu le vedem, vor avea posibilitatea să le cunoască în cartea care va apărea curând, şi care se numeşte: Vedeţi ca nu cumva cineva să vă ducă în rătăcire, carte a ieromonahului Hristosulos Aghioritul.

Este nevoie de o supunere cu discernământ

Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos respectă ca nimeni altul libertatea persoanei umane şi niciodată nu încalcă libeertatea noastră personală, va trebui să avem discernământul necesar în ceea ce priveşte această temă delicată pe care o analizăm mai jos, temă care a fost dată cu prilejul unei discuţii care a avut loc între anumiţi fraţi ai noştri. Aşadar, aceşti fraţi care câteodată când ascultă vreun patriarh, vreun episcop, vreun duhovnic spunându-le ceva ce nu este în armonie cu tradiţia noastră ortodoxă se întreabă dacă trebuie să asculte şi să se supună sau nu, pentru că aceştia poartă un anume grad de sfinţenie în ierarhia clericală.

Este trebuinţă ca noi toţi să înţelegem foarte bine că toţi oamenii avem o calitate, pe care binenţeles o acceptăm de bunăvoie şi în libertate: suntem toţi robi ai Domnului nostru Hristos, şi patriarhi şi arhiepiscopi şi episcopi şi diaconi şi călugări şi laici, toţi suntem robi îndatoraţi a asculta cuvântul lui Dumnezeu, şi toţi uniţi alcătuim împreună cu capul care este Hristos, trupul Bisericii. Aşadar, Dumnezeu a alcătuit rânduiala trupului Său care este Biserica, şi ne-a arătat în ce chip se cuvine să fim uniţi unii cu alţii întru El. El să fie Capul, iar noi mădularele trupului Său, într-o alcătuire indestructibilă, adică un membru să depindă întru totul de celălalt, cu rezultatul că numai un singur mădular dacă suferă, suferă întreg trupul. Dumnezeu a rânduit alcătuirea trupului Său, ca un singur mădular să nu poată fi despărţit de trup, şi acest lucru l-a făcut bunul Dumnezeu ca să ne unească cu dragostea desăvârşită. Aducem aici un mic exemplu:

32

Patriarhul, care este cel dintâi în ierarhia robilor lui Hristos, nu poate săvârşi de unul singur Taina Sfintei Euharistii, ci trebuie în mod obligtoriu să fie de faţă cel puţin un membru de rând al Bisericii, şi aici este nobleţea lui Dumnezeu, faptul că a stabilit, a dat ca un singur mădular să aibă absolută nevoie de celălalt, pentru ca mădularele să aibă neapărată tebuinţă unele de celelalte.

Apostolul Pavel analizează foarte bine faptul că suntem “trupul lui Hristos, şi mădulare fiecare în parte” (1 Cor. 12,27). Aşadar toţi robii din ierarhia Bisericii de la gradul cel mai înalt al patriarhului şi până la gradul cel mai mic al mireanului au o singură datorie, să se supună şi să asculte în mod absolut de cuvântul lui Dumnezeu, de poruncile Sale. Pur şi simplu singura diferenţă care există este că gradele superioare ale ierarhiei Bisericii şi-au asumat lucrarea de a transmite cuvântul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, şi acest lucru pentru că Dumnezeu, aşa cum se spune: “Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al păcii”, şi de asemenea El voieşte “Ca toate să se facă cu cuviinţă şi după rânduială” (1 Cor. 14,33,40). Trebuie însă să înţelegem foarte bine că, în ciuda faptului că există o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligaţi să fie legaţi şi uniţi cu Capul, totuşi, pentru că ei sunt robi, dar în libertate, în orice moment vor dori pot să refuze şi să repingă cuvântul Domnului nostru, să folosească propria lor logică şi să urmeze propria lor voinţă.

Aici începe o altă problemă, pentru că, în timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt ei servesc propria lor voinţă, întrebuinţând propria lor logică. Aşadar, ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuie să facem în acest caz?

Pe când Domnul Hristos se afla cu ucenicii şi cu Apostolii Săi, la un moment dat i-a îndemnat să fie atenţi la învăţătura fariseilor, şi acest lucru ca să poată să distingă dacă aceştia caută cu adevărat cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: “Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac” (Mat. 23,2-3). Să vedem aici, cu luare aminte ce spune Hristos: “Cărturarii şi fariseii au şezut în scaunul lui Moise”. Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscut ucencilor Lui că scaunul pe care îl ocupase mai înainte profetul Moise, şi de unde învăţa poporul cuvântul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui, deci pe acest scaun au pus mâna acum cărturarii şi fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate că au pus mâna pe acest scaun şi şi-au luat această întâietate aceşti oameni plini de ură şi înrăiţi, Hristos nu îi îndeamnă totuşi pe ucenicii Lui şi nici poporul să plece de lângă acest fel de învăţători, nici să fugă de ei şi nici să nu-i asculte, ci îi sfătuieşte în felul următor: “toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le”. Vedem că Hristos Domnul nostru, pentru că ei se găsesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat poruncă să dăm ascultare şi să imităm modul lor propriu de a fi, şi să ascultăm de produsul propriei lor logici, propriei lor gândiri izvorâte din criteriile lor interesate, ci ne-a dat porunca concretă să-i ascultăm numai în ceea ce ne spun să păzim. Cuvântul “a păzi” se referă la toate câte Domnul ne-a spus să le împlinim sau toate câte sunt scrise în Sfintele Scripturi, sau toate câte au fost legiuite de Părinţii Bisericii prin Soboarele Ecumenice. Ei, aşadar au datoria să asculte de cuvântul lui Dumnezeu, şi prin urmare, să ne îndemne pe noi să-l păzim şi noi. Dacă ei ca robi ai lui Dumnezeu, aflându-se în libertate nu vor vrea să dea ascultare anumitor lucruri, vor fi liberi să nu dea ascultare, suportând însă toate consecinţele pe care le aduce cu sine apostazia, această ridicare împotriva lui Dumnezeu şi această îndepărtare şi rătăcire a lor de cuvântul lui Dumnezeu. Dar şi noi fiindcă suntem datori să ascultăm numai de poruncile Domnului nostru, întrucât cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne îndeamnă să păzim vreuna din poruncile Domnului, nici noi nu suntem datori să-i ascultăm, pentru că dacă am fi datori întru acest chip, cuvântul lui Dumnezeu ar spune aşa: “toate câte le spun vouă să le faceţi faceţi-le”, adică toate câte vi le spun să le înfăptuiţi, înfăptuiţi-le. Dimpotrivă, nu numai că nu trebuie să ascultăm de propriile lor credinţe şi păreri, dar Apostolul Pavel este mult mai aspru şi spune: “Chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceasta pe care v-am vestit-o - să fie anatema!” (Gal. 1,8).

Domnul nostru, Care după Învierea Sa i-a trimis pe Apostoli la marginile lumii nu le-a dat poruncă acestora să meargă şi să-i înveţe pe oameni diferite oarecare învăţături, porunci omeneşti, cuvinte frumoase teologice şi oarecare bune istorisiri. Două sunt poruncile pe care li le-a dat lor, spunând: “Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Mat. 28,19-20). Vedem, aşadar că cea dintâi poruncă este de a-i boteza Apostolii pe credincioşi, pentru a se sălăşlui Dumnezeu în cei botezaţi, iar cea de-a două poruncă este să-i îndemne pe credincioşi să păzească toate câte El a dat poruncă să fie păzite. Prin urmare, Sfinţii Apostoli şi apoi urmaşii lor patriarhii, episcopii, preoţii, teologii şi aşa mai departe nu este cu putinţă să înveţe lumea ceea ce le spun propriile lor gânduri, propria lor judecată că este corect sau că ei înşişi cred şi ne sfătuiesc ce trebuie să facem în orice situaţie. Fie că cineva este patriarh sau arhiepiscop, sau duhovnic, sau preot, sau diacon, sau călugăr, sau mirean, este obligat să ne transmită cuvântul lui Dumnezeu, învăţându-ne, sfătuindu-ne anume să păzim poruncile Domnului nostru: “Căci nu ne propovăduim pe noi înşine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi înşine suntem slugile noastre, pentru Iisus” (2 Cor. 4,5). Aşadar trebuie să avem o supunere plină de discernământ, la care cineva poate ajunge numai prin umilinţă adevărată.

De semenea, trebuie ca toţi robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au în ierarhia sacramentală - rang pe care-l are prin iconomia lui Dumnezeu -, deci toţi robii lui Hristos trebuie să fie uniţi prin supunerea faţă de Capul Bisericii, Care este Domnul Iisus, pentru că dacă un singur mădular se desprinde şi este tăiat, acest fapt aduce neorânduială în tot trupul, iar acest membru va da socoteală pentru dezordinea pe care o va crea.

///*caseta 6/B - pag. 86-96 [pag. 91]///

33

Terminând cuvântul Său, Domnul a spus: “dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac” (Mat. 23,3). Aici ne putem minuna după adevăr de măreţia dragostei lui Dumnezeu, Care ne sfătuieşte că trebuie să păzim ce ne spun ei să păzim şi nicidecum să facem ceea ce fac ei, pentru că prefăcându-se, ei vor spune, dar nu vor înfăptui. Aici ne arată Domnul nostru Hristos că noi nu trebuie să-i judecăm şi nici nu trebuie ca faptele lor viclene să devină o cauză a depărtării noastre de El, ci ne spune că trebuie să păzim cu credinţă cea ce ne spun ei să păzim, indiferent dacă ei înşişi în esenţă nici nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, ci sunt nevoiţi de scaunul pe care-l ocupă să se prefacă, îndemnându-ne pe noi să păzim poruncile Lui.

Discernând acum voi înşivă adevărul, vedeţi ce veţi face, dacă:1. un episcop vă spune: “Bunii mei copii, Hristosul nostru ne-a profeţit în capitolul 13 al Apocalipsei, că va veni

cineva care ne va impune să luăm semnul cu numărul 666 pe mână sau pe frunte. Lucrul acesta nu trebuie să-l acceptăm, pentru că vom fi osândiţiţi pe veci, şi ca să nu-L mâhnim pe Hristos nu trebuie să-l luăm nici pe identitate, nici pe vreo cartelă, şi nici să validăm proiectul de lege prin care va fi dată puterea de a ne fi impus acest număr, pentru că aşa cum este scris că oricine te sileşte să mergi cu el o milă, mergi cu el două”.

2. un alt episcop va spune că: “Toate acestea sunt prostii, nici un 666 şi nici un semn exterior nu o să vă vatăme. Nu vă ocupaţi cu acestea, însemnaţi-vă cu numărul şi vedeţi-vă mai departe de treburi şi nu mai ascultaţi toţi fanaticii şi toţi apucaţii, toţi bântuiţii şi posedaţii de demoni”.

Cred că din acest exemplu fiecare dintre voi poate să-i distingă pe aceia care Îl iubesc şi Îi slujesc lui Dumnezeu, şi care au grijă de propria voastră mântuire, şi care sunt ceilalţi interesaţi numai să se arate oamenilor (Mat. 6,5) şi care vă înşală voind să se arate buni faţă de voi şi să-şi justifice atitudinea lor de apostaţi, de întoarcere de la Hristos, urmând să-şi trăiască viaţa lor aşa cum le e lor mai bine, pentru a se servi pe ei înşişi, şi nu pentru a-L servi pe Hristos. Pentru cei din urmă, să nu uităm că este valabil şi ce spune Apostolul Pavel: “Fiindcă toţi caută ale lor, nu ale lui Iisus Hristos” (Filip. 2,21).

În Ortodoxie nu este trebuinţă încă de nici un papă care să-L înlocuiască pe Domnul Hristos prin infailibilitatea sa papală. Prin urmare, dacă vedem că cineva nu caută cele ale lui Dumnezeu, avem atâţia alţi buni episcopi şi clerici care le caută pe cele ale lui Hristos, şi putem să-i ascultăm pe ei spunându-ne ce trebuie să păzim. Apostolul Pavel, într-un asemenea caz sfătuia aşa: “Iar de învaţă cineva altă învăţătură şi nu se ţine de cuvintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învăţătura cea după dreapta credinţă … depărtează-te de unii ca aceştia” (1 Tim. 6,3,5).

Deja creştinii, dându-şi seama că au început să apară unul câte unul semnele, se găsesc aşa cum ne găsim noi toţi în situaţia dificilă în care se găsea Pilat, care în timp ce avea în faţa lui întreg Adevărul, se întreba: “Ce este adevărul” (Ioan 18,38). Mulţi fraţi ai noştri sunt neliniştiţi şi se întreabă pe bună dreptate în legătură cu aceste chestiuni şi în special cu subiectul identităţilor electronice.

Într-o zi, un grup de patru tineri discuta despre tema identităţilor, şi fiecare în parte avea câte o părere diferită. Aşadar, spuneau:

"– Eu l-am ascultat pe duhovnicul meu şi mi-a spus că nu trebuie să luăm această identitate" - a spus cel dintâi. Sigur, ca o confirmare mi-a arătat foaia părintelui Paisie.

"– Mie mi-a spus duhovnicul că sunt ridicole toate aceste lucruri, şi că identitatea nu poate să mă vateme în vreun fel" -, a spus al doilea.

"– Duhovnicul meu mi-a spus că dacă iau această identitate, să pun şi o cruce deasupra, căci astfel n-o să-mi facă rău "-, a spus al treilea tânăr.

"– Eu l-am întrebat pe duhovnicul meu şi mi-a spus că el nu se ocupă cu antihristul ci cu Hristos, şi m-a sfătuit să fac şi eu la fel " -, a completat cel de al patrulea.

După toate acestea, tinerii se întrebau cu nedumerire dacă trebuie să asculte de duhovnicul lor, şi dacă da, atunci ce se întâmplă când duhovnicii au păreri diferite, şi mai mult decât atât, absolut opuse una faţă de cealaltă.

Mai apoi m-au întrebat şi pe mine şi le-am spus că fiecare trebuie să asculte de duhovnicul lui, până atunci când buna noastră maică Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunţa şi va conduce lupta aceasta şi până când se vor risipi norii cei întunecaţi.

Unii fraţi ai noştri spun că anumiţi preoţi îşi exprimă cu siguranţă şi certitudine părerile lor şi le şi publică în cărţi, şi astfel se face publică diferenţa de păreri care are următorul rezultat: dacă cineva se găseşte în adevăr, atunci se va împărtăşi de acest adevăr multă lume, dar dacă acesta nu se găseşte în adevăr, multă lume va fi vătămată şi va avea de suferit.

Biserica noastră spune că nu o să fie cuprinşi de hăţişuri şi nici nu o să se rătăcească toţi aceia care o să aibă grijă ca mintea lor să fie plină de râvnă curată şi de trezvie, cu ajutorul Sfintelor Taine şi al ascultării duhovniceşti.

Biserica noastră plină de iubire ne învaţă că Sfântul Duh este Unul şi că pentru fiecare problemă, chestiune are o singură părere şi o singură voinţă. Din acest motiv este imposibil ca firea cea bună a Sa să-i “informeze” în legătura cu una şi aceeaşi temă pe cei patru preoţi - care sunt reprezentanţii Lui şi i-am pomenit mai sus -, în mod diferit pe fiecare. Acest stare de fapt cu consecinţe în trupul Bisericii se datorează în mod simplu şi firesc faptului că înainte de a ne dedica pe noi înşine slujirii lui Dumnezeu, nu ne-am îngrijit atât cât trebuia pentru curăţirea sufletului nostru. Dacă

34

fiecare duhovnic şi-ar lepăda propria lui voinţă şi propria lui gândire, am fi toţi una în Hristos care este Adevărul cel adevărat, şi am lăsa astfel harul să lucreze, şi atunci am învăţa toate câte El ne-a poruncit să facem. Aşadar, nu trebuie să ne înstrăinăm atunci când ne afăm în faţa unei multitudini de păreri, ci bine ar fi să avem în vedere porunca Apostolului: “Nu vă lăsaţi furaţi de învăţăturile străine cele de multe feluri; căci bine este să vă întăriţi prin har, inima voastră” (Evr. 13,9), şi cât vom putea să ne împărtăşim cu Sfintele Taine ca să se lumineze mintea noastră “ca să nu mai fim copii duşi de valuri, purtaţi încoace şi în colo de orice vânt al învăţăturii, prin înşelăciunea oamenilor, prin vicleşugul lor spre uneltirea rătăcirii” (Efes. 4,14). Până când maica noastră Biserica, prin preasfânta ei ierarhie va conduce ca un bun păstor turma ei, şi credem că acest lucru se va întâmpla curând, “tu însă rămâi în cele ce ai învăţat şi de care eşti încredinţat, deoarece ştii de la cine ai învăţat, şi fiindcă de mic copil cunoşti Sfintele Scripturi, care pot să te înţelepţească spre mântuire, prin credinţa cea întru Hristos Iisus” (2 Tim. 3,14-15).

Cine este lipsit de calitatea de a fi teolog?

Într-o oarecare revistă s-a republicat un text apărut într-o altă revistă, care după ce a fost citit a scandalizat foarte mulţi creştini. O să dăm aici câteva elemente din acest articol, pentru a constata fiecare că acesta constituie aspecte inacceptabile pentru ortodoxia noastră. Aşadar, acolo scrie:

1. “E nevoie să subliniem că sunt lipsiţi de calitatea de teologi cei care identifică antihristul cu 666”.Revista în cauză, prin republicarea acestui articol arată că nu cunoaşte şi că dispreţuieşte întru totul scrierile

Sfinte ale Scripturii şi că îi numeşte cu impietate “lipsiţi de calitatea de a fi teologi” pe Sfinţii Bisericii noastre care ne-au lăsat prin Sfânta Tradiţie scrieri şi opere foarte preţioase. Aceşti Sfinţi s-au pronunţat in legătură cu această temă, cum este Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Irineu episcop al Lyonului, Sfântul Andrei episcopul Neocezareii, Sfântul Ipolit papă al Romei, Sfântul Areta episcopul Neocezareii, şi atâţia alţi Sfinţi ai Bisericii noastre. Oare nu le e ruşine acestor necredinioşi, lipsiţi de evlavie să-i numească pe Sfinţii noştri “lipsiţi de calitatea de teologi”? Noi, considerând acest atac şi insultă la adresa Sfinţilor ca pe o insultă la propria noastră persoană [integritate personală] le spunem că numai prin faptul de a dispreţui, de a subestima, de a necinsti pe sfinţii noştri şi de a se considera teologi pe ei înşişi, prin acest fapt arată în ochii tuturor căderea lor duhovnicească pe care au suferit-o pe baza legii duhovniceşti, care spune: “oricine se înalţă pe sine (mai presus de Sfinţii noştri) se va smeri” (Luc. 18,14).

2. Tot din acest articol se vede că autorul nu cunoaşte absolut deloc poziţia Bisericii lui Hristos - şi prin extindere nici cea a Sfântului Sinod -, care ca o Maică, prin circulara ei a făcut apel, şi printre altele a explicat fiecăruia că:

“Astfel, cu durere observăm că progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice s-a legat aşa cum nu trebuia cu numărul 666, care se foloseşte ca număr propriu de cod în respectiva tehnologie. Numărul acesta se spune în mod limpede în Sfânta carte a Apocalipsei că este numărul antihristului, şi prin urmare nu e posibil ca un creştin să fie indiferent când constată introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viaţa lui şi în viaţa naţiunii elene, care este aproape în întregimea ei creştină şi ortodoxă” (fragment din circulara Sfântului Sinod - circulara nr. 2626 / 7 aprilie 1997).

La sfârşit, noi ne întrebăm: redactorul articolului în cauză şi revista care l-a republicat, şi mai mult decât atât l-au republicat ca pe un răspuns, aceştia oare ei înşişi au fost străini în Ierusalim şi nu cunoşteau cele din cetate (Luc. 24,18), sau au proclamat vreo biserică a lor şi spun numai ce judecă ei în mod arbitrar a fi corect după propria lor minte? Altfel, cum putem explica această atitudine a lor?

Sfânta Comunitate de la Sfântul munte Athos, prin circulara ei nr. 5 din 18 martie 1993 mărturiseşte foarte clar că:

“Fără nici o îndoială se pregăteşte terenul pentru pecetea lui 666, pecete care este a Antihristului şi care este vrednică de a fi urâtă”.

Aşadar autorul şi redactorul revistei, dacă sunt conştienţi de ceea ce fac, se cuvine ca reconsiderându-şi părerile să ceară iertare de la cititorii lor, şi astfel să se adune în jurul poziţiior ortodoxe ale Bisericii noastre, smerindu-şi gândirea lor care este mai degrabă trufaşă, şi să cumpănescă şi să socotească bine cele spuse de fericitul părinte Paisie, cel care a spus şi a scris aşa:

“Nu-i pun pe gânduri toate aceste fapte şi întâmplări? De ce nu pun, fie şi măcar un semn de întrebare la frământările creierului lor? Şi dacă îl ajută pe antihrist pentru pecete, cum, oare nu vor târî şi alte suflete în rătăcire? Asta se înţelege de la sine, pentru că este scris: «ca să ducă în rătăcire, dacă se poate, pe cei aleşi» (Marc. 13,22), şi vor fi duşi în rătăcire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintea lor”.

De ce însemnarea şi semnul este ceva pentru care omul va fi trimis în iad?În acelaşi articol amintit putem citi:“Nici un semn, nici o marcare, nici un semn gravat, nu ne va duce în iad, decât numai lepădarea de Hristos şi

lipsa de iubire. Fără voinţa noastră liberă, nici un semn gravat, nici o pecete n-o să acţioneze asupra noastră nici mântuitor, dar nici pedepsitor”.

De asemenea şi alţii ne-au adresat întrebarea:

35

“De ce, dacă vom lua un cod pe mână vom fi pedepsiţi şi trimişi în iad?”Îi întrebăm şi noi pe cei care spun că numai lepădarea de Hristos acţionează pedepsitor: Dacă Domnul nostru

Hristos n-ar fi spus că: “de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, şi Eu Mă voi lepăda de el înaintea Tatălui” (Mat. 10,33), ci ar fi zis: “chiar dacă o să vă lepădaţi în faţa oamenilor, nu contează, ajunge ca în lăuntrul vostru să nu vă lepădaţi de Mine, căci Eu oricum, tot o să vă aduc în rai”, atunci ar mai fi fost lepădarea un act care să aducă după sine pedeapsa? În mod firesc, ne veţi răspunde că “Nu”, deoarece atunci n-ar mai fi fost legiut acest lucru de către Legiuitor. Acelaşi lucru se pare că spune şi Apostolul Pavel: “Căci fără lege, păcatul era mort” (Rom. 7,8) şi “unde nu este lege, nu este nici călcare de lege” (Rom. 4,15), şi, de asemenea: “prin Lege vine cunoştinţa păcatului” (Rom. 3,20), adică păcatul este vădit şi cunoscut prin a fi pusă legea şi a lua aminte la aceasta.

Aşadar, este alungată neştiinţa, necunoaşterea şi astfel păcătosul nu mai are putinţa să se apere, să se dezvinovăţească. Astfel, acceptăm faptul că nu lepădarea în sine este actul care aduce după sine pedeapsa, ci încălcarea unei porunci date de Dumnezeu, de Domnul Hristos, Care a lăsat ca păcatul să aibă urmări veşnice (Mat. 25,41-46), iar păzirea poruncilor are urmările cuvenite. Pentru păzirea acestor porunci - pe care dacă le nesocoteşte cineva are de suferit veşnic despărţirea de Dumnezeu -, mii şi mii de oameni şi-au sacrificat viaţa din iubire fierbinte pentru Hristos.

*caseta nr. 7/A - pag. 96-106Toţi aceştia sunt cetele de martiri şi de mărturisitori ai credinţei noastre care, dacă Domnul nu ar fi legiuit ca

urmare a lepădării pedeapsa veşnică a iadului şi despărţirea sufletului de Dumnezeu, poate nu şi-ar mai fi jertfit viaţa lor. Dar din dragoste pentru El, şi chiar dacă lepădarea nu ar fi adus după sine pedeapsa iadului, tot nu s-ar fi lepădat de El.

Să vedem acum ce a lăsat Domnul în legătură cu tema însemnării, a semnului, a peceţii. Care sunt urmările pe care le vom suporta dacă îi nesocotim poruncile, dacă nu-L ascultăm, şi de ce vom suporta aceste urmări?

Domnul nostru Hristos a lăsat că oricine se va lepăda de El, va merge în iad şi va fi pedepsit. Unora poate să li se pară acest lucru aspru, adică pentru o simplă discuţie în care ne vom lepăda de El să suportăm în consecinţă chinurile veşnice, de aceea şi unii îi îndemnau pe mucenici să se tragă înapoi de la martiriu şi să se lepede de Iisus în mod exterior, dar lăuntric să creadă în El. Mucenicii însă le-au răspuns că prin ceea ce îi îndeamnă sunt mai răi decât înşişi prigonitorii lor, pentru că aceia îi lipseau de viaţa aceasta trecătoare, pe când aceştia se străduiesc să-i lipsească de viaţa veşnică.

Domnul a prezis mai înainte cu 2000 de ani că va veni cineva care va impune un sistem economic mondial, la care ca să adere, să participe cineva, va trebui să aibă un semn pe mâna lui dreaptă sau pe frunte. Domnul a lăsat pentru motive pe care le cunoaşte preaînţeleapta lui judecată, ca: “cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi a Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apoc. 14,9-11). Ne explică aşadar prin Scriptură foarte limpede că, dacă pactizăm oarecum, ne învoim cu acest sistem şi ne lăsăm însemnaţi, urmarea acestui consimţământ va fi pedeapsa veşnică a iadului.

Acum să vedem din ce motiv aceaasta pecete este considerată o lucrare care aduce după sine pedeapsa. Când noi creştinii suntem botezaţi şi suntem unşi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir, chiar dacă suntem unşi în exterior, pe trup, de către preot, această ungere are putere lucrătoare asupra sufletului nostru într-un mod tainic şi duhovnicesc, şi mijloceşte pătrunderea harul Preasfântului Duh, adică Dumnezeu Însuşi intră în noi, şi astfel, în mod oficial suntem socotiţi robi ai Celui Unuia Născut, Domnul nostru Iisus Hristos.

Sfântul Ioan Damaschinul spune: “Untdelemnul Botezului este considerat ca o vestire a Ungerii şi ne face pe noi unşi şi ne vesteşte prin Sfântul

Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica, vol. 1, ed. Credinţa ortodoxă, p. 446).Vedem aşadar că se împlineşte printr-o simplă întrebuinţare exterioară a Sfântului Mir, marele mister în lume,

adică se instaurează împărăţia lui Dumnezeu înlăuntrul omului. Şi aşa cum Dumnezeu a lăsat prin această simplă ungere exterioară cu untdelemn să se împlinească marele mister, să ne unim tainic cu Dumnezeu, tot El însuşi a lăsat ca prin acest semn gravat, prin această pecete exterioară să se şteargă propria Lui pecete şi să ne despărţim pe veci de El.

Vedem, dealtfel că Sfânta noastră Biserică ne învaţă să facem pe trup simbolul şi semnul Sfintei Cruci. Prin această facere a semnului Sfintei Cruci ne apărăm ca şi cu un zid de orice rău, iar demonii sunt alungaţi. Nu este un simplu simbol exterior, fară nici o importanţă, pentru că are o influenţă duhovnicească şi acest mare lucru l-a lăsat Dumnezeu să se facă într-un mod al unei întrebuinţări exterioare. Vedem încă cum Dumnezeu porunceşte profetului Moise să întindă mâinile, încât să formeze semnul Crucii, şi câtă vreme trupul lui formează semnul Crucii, duşmanii sunt puşi pe fugă, iar în timp ce el coboară mâinile, israeliţii sunt învinşi. Aşa cum spune Sfântul Ioan Damaschinul, simbolurile care se văd în chip simţit, sunt pentru cei ce înţeleg.

Să revenim la tema noastră: luarea acestei peceţi gravate, a acestui semn care se dă oamenilor va avea înţelesul acceptării unui stăpân şi domn străin.

De ce în timp ce botezul şi ungerea se fac în numele Domnului nostru Iisus Hristos, această pecete, acest semn, această însemnare se leagă cu numele sau cu numărul numelui antihristului?

36

Iar din versetul: “Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase” (Apoc. 13,18), vedem din acestea că nu este vorba de un simplu simbol exterior şi o gravare, o însemnare sau un număr întâmplător, ci este acceptarea de bunăvoie - sigur pentru cei ce acceptă semnul acestui stăpân străin [de Dumnezeu] -, este acceptarea antihristului şi înstrăinarea automată şi veşnică de singurul şi adevăratul nostru Domn.

Dumnezeu, aşadar nu pedepseşte pe nimeni, noi singuri, de bunăvoie acceptăm chinul nostru veşnic, punându-ne pe noi înşine în serviciul, în slujirea diavolului şi supunându-ne Lui. Acest semn îl primeşte cineva prin libera lui voinţă în primul stadiu, la un anumit moment dat când şi legal este consfinţit, şi intră încet-încet în viaţa noastră şi în stadiu final, când prin atitudinea noastră nepăsătoare lăsăm să ni se impună şi ajungem la punctul culminant al unei dileme finale, în a alege între Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos şi semnul cu numărul numelui fiarei. Şi atunci fiecare îşi va face alegerea lui în conformitate cu: “Nici o slugă nu poate să slujească la doi stăpâni. Fiindcă sau pe unul va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona” (Luc. 16,13), căci la modul propriu despre mamona este vorba, dacă prin această pecete, prin acest semn cineva aderă la acest sistem economic mondial. Esenţial, aşadar nu este numărul 666, acest număr fiind prisosinţa acestui sistem, pentru a ne trezi. Ceea ce nu vrea Dumnezeu de la noi este să nu cumva să ne învoim în a revinde diavolului libertatea noastră, pe care ne-a dăruit-o prin cinstitul Său sânge, răscumpărându-ne din blestemul legii. Dumnezeu nu ne vrea robi şi să ne declarăm supuşi aceluia care vrea să ne dea pe mâna dreaptă sau pe frunte semnul stăpânirii lui şi să ne întoarcă la epoca în care stăpânii îşi recunoşteau sclavii după tatuajul de pe trupul lor.

Redăm mai jos un text care apare în Washington Times din 11 octombrie 1993, şi care arată că sunt adevărate toate câte se spun:

“Tatuajul naţional de înaltă tehnologieEste vorba smart-card, adică de cartela inteligentă, deşteaptă, pe care vrea să o impună preşedintele Clinton. A

fost fabricată de societatea Huge Aircraft Company şi oricine o are nu o va pierde niciodată, a spus Clinton. E vorba de un transponder care este implantat în corpul omenesc cu seringa. Ce este un transponder? Este un nou termen tehnic, format din două cuvinte: transmiter, adică emiţător şi din responder, adică receptor. Aşadar este vorba de un transponder care primeşte semnale de unde radio de la un anumit emiţător, amplifică aceste semnale, şi le transmite pe o altă frecvenţă unui receptor. Acest microcip injectat şi implantat cu o seringă, este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil trecând toate testele cu succes şi este prin toate acestea o foarte bună metodă de recunoaştere a persoanelor, folosind unde radio. Mărimea lui nu depăşeşte mărimea unui bob de orez, şi pur şi simplu se pune sub piele”.

Care temă are prioritate?

Îi vedem pe mulţi voind să-şi impună propria lor luptă pentru o chestiune, proclamând în continuu: “Această temă cu care ne ocupăm este majoră şi trebuie să-i dăm întâietate!”

În general, fiecare dintre noi ascultă multe lucruri despre foarte multe teme, de la cele de cea mai mică importanţă până la cele de importanţă majoră cum este şi tema ecumenismului. Ceea ce însă putem noi să spunem cu toată certitudinea este următorul lucru: toate aceste probleme răsar şi cresc dintr-o singură rădăcină, care fiind acoperită de pământ rămâne nevăzută, dar care ne face să ne despărţim ocupându-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea şi mai ales ne face să ne certăm între noi şi asfel să uităm complet şi unii şi alţii de rădăcina acestor lucruri. Şi este trist acest lucru, să ne învrăjbim între noi luptând împotriva tuturor acelora care “contribuie” cu orice chip la ecumenism - şi spun “contribuie”, în sensul negativ al cuvântului. Este trist de asemenea nu numai că nu luptăm împreună ca să smulgem această rădăcină, ci mai ales pentru faptul că o şi udăm şi o şi îngrăşăm. În cartea cu titlul Vedeţi ca nu cumva să vă ducă cineva în rătăcire, o să aveţi posibilitatea să cunoaşteţi izvorul din care iese ecumenismul, şi nu cuvintele celor ce beau apă din acest izvor.

Astfel, dându-ne seama de gravitatea problemei dacă, vrem să luptăm împotriva răului, să-l lovim la rădăcină şi nu în ramuri. Cineva când vrea să dărâme un zgârie-nori nu se duce la etajul 130 şi începe să dărâme etaj cu etaj prin multă osteneală, pentru că el însuşi şi-ar primejdui viaţa iar zgârie-nori-ul ar rămâne la locul lui. Dar dacă va pune explozibil la temelia lui, în cinci minute îşi va atinge scopul.

Aceia care ne creează toate problemele, văzând că noi luptăm în diverse chipuri împotriva lor au hotărât că pentru a-şi atinge scopul nu există altă soluţie decât să ne aservească şi au găsit acest mod electronic, perfect din punctul de vedere al omului. Acum şi singuri puteţi să judecaţi dacă, după ce vom deveni robii unei autorităţi necunoscute vom mai putea pe urmă să luptăm împotriva tuturor celorlalte pe care ei au avut grijă să le legifereze, astfel încât, oricine se va opune va fi pedepsit şi urmărit zi şi noapte, fără odihnă.

Aşadar, v-aţi întrebat ce aţi putea face dacă ecumenismul este dirijat de UE cu scopul slujirii superstatului unic, deci al convergenţei religiilor şi a diferitelor dogme, urmând să facă un cetăţean european unic, fără dezbinări de convingeri religioase şi fără diferenţe de dogme? Vă atragem atenţia că nu veţi putea face absolut nimic, veţi fi nevoiţi

37

să urmaţi ordinele UE şi să vă conformaţi, altfel, noi toţi vom suferi acuzaţia de naţionalişti şi vom fi acuzaţi că reanimăm patimile religioase din Evul Mediu, de vreme ce, aşa cum se justifică ei, vom fi deja sosotiţi un pericol pentru interesul public şi naţional. Iar acordul Schengen a avut grijă să cuprindă toate aceste cazuri în obiectivele lui.

Atât am vrut să spunem aici, şi cel ce voieşte să priceapă, să priceapă! Cine însă nu va înţelege, este nevoit să aibă puţină răbdare şi va înţelege şi el, numai că atunci va fi prea târziu. Lăsăm judecăţii d-voastră ierarhizarea problemelor şi stabilirea priorităţii fiecărei teme. Oricare va fi părerea d-voastră, o vom respecta, după cum vom respecta şi prioritatea pe care o daţi temei cu care vă ocupaţi. Noi pur şi simplu dorim să înţelegeţi că vrem să fiţi liberi, ca să puteţi să luptaţi pentru aceasta.

Cum vom proceda cu banii, cu operaţiunile bancare şi ce vom mânca?

Aceasta este o întrebare pe care o putem auzi adeseori de la multe persoane, şi care se adresează tuturor. Unii se gândesc că vor supravieţui fără să pactizeze cu acest sistem economic, iar alţii vor să încerce să vadă dacă

nu cumva pot, gândindu-se la acei ani foarte grei care vor urma, şi fiind prevăzători, se gândesc ei dacă nu cumva vor putea urma pilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înştiinţat că vor urma 7 ani de foame, şi a strâns alimente ca să aibă de prisos. La început putem constata că avem o strategie foarte bună! Dar, chiar înainte de a începe războiul cu “turcii” ne îngrijim pentru locul unde vom merge şi unde ne vom ascunde şi pentru ce vom mânca. Adică îi ajutăm de la început pe proprii noştri duşmani, cum nu-i ajută nimeni altcineva: “Orice doriţi puteţi să faceţi, noi am luat deja hotărârea că o să ne învingeţi!” De la început putem să ne dăm seama ce moral scăzut avem, lucru pe care nu-l întâlneşte nimeni, nici măcar la jocurile sportive. Precum la baschet sportivii vreunei echipe, chiar şi când pierd cu diferenţă de 10 puncte şi mai au 30 de secunde până la sfârşitul meciului, nici măcar atunci nu depun armele. /// *caseta 7/B - pag. 96-106 ///

Ca duhovnic nu pot să-mi spun aici propria mea părere, dar sunt dator să vă spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus să facem, ca una dintre primele Sale porunci: “Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu” (Mat. 6,33).

Aşadar, când noi arătăm ascultare şi cerem mai întâi de toate să domnească asupra noastră Hristos, El să fie Împăratul nostru în sufletul, în minţile şi în inimile noastre, în familiile noastre şi prin extindere în oraşul nostru şi în ţara noastră, atunci bunul Dumnezeu ne-a făgăduit - şi nu există nici o posibilitate să nu se întâmple aşa cum a zis - că toate cele de care avem nevoie o să ni le dea El, şi de aceea a spus că: “toate acestea se vor adăuga vouă” (Mat. 6,33). Dealtfel, acest lucru este raţional, întrucât dorim să fim împărăţiţi de El şi prin urmare să fim robii Lui. Hristos al nostru îşi asumă să le aducă pe toate celui care în mod exclusiv lucrează pentru El şi chiar mai înainte ca acesta să aibă nevoie de ele: “ştie dar Tatăl vostru cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Mat. 6,32), şi pentru aceasta a spus: “De aceea zic vouă: Nu vă îngrijiţi pentru sufletul vostru ce veţi mânca” (Mat. 6,25). Ca să ne dea să înţelegem că pe El Il interesează ceea ce mâncăm, a spus: “Priviţi la păsările cerului, că nu seamănă nici nu seceră, nici nu adună în jitniţe, şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai presus de ele?” (Mat. 6,26), “Deci, nu duceţi grijă, spunând: Ce vom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca? … ştie doar Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele” (Mat. 6, 31-32).

Trebuie, aşadar să facem ascultare de Hristos şi să vrem din toată inima noastră să împărăţească El în noi, în familia noastră, în oraşul nostru, în patria noastră şi prin urmare să respingem şi să ne împotrivim la orice altfel de împărăţie care ni se impune prin patimi, care se impune înăuntrul nostru şi în chip felurit şi în chip viclean în familia noastră, în oraşul nostru în ţara noastră. Îmi închipui că aţi înţeles ce vreau să spun, pentru că dacă noi ne vom smeri şi vom căuta împărăţia lui Dumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie să ne facem griji. Aceasta este treaba lui Dumnezeu şi nu va exista niciodată nici un fel de problemă. Profetul David o adevereşte aceasta, punându-ne înainte experienţa lui: “Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine” (Ps. 36,25).

Fraţii mei, dacă nu căutăm împărăţia lui Dumnezeu, şi fără să ne pese lăsăm să se instaureze împărăţia aceluia al cărui număr al numelui este 666, atunci, în măsura în care suntem nepăsători vom fi nevoiţi să suportăm şi consecinţele nepăsării noastre. Şi aşa de vreme ce fiecare îşi asumă partea lui de răspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii săi povara şi greutatea imposibil de ridicat a grijii pentru el însuşi, ca să constate apoi foarte clar, ceea ce până acum nu ştia: “Fără de Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15,5).

Creştinii şi în special grecii sunt oameni cu mare bună-credinţă şi din acest motiv nu putem nici măcar să înţelegem că este posibil să-şi facă gânduri pentru ce vor mânca în vremurile antihristului, în momentul în care mai ales în perioade de pace, oameni de undeva din lume stau de bună voie în faţa vreunei clădiri a vreunui lider politic şi fac greva foamei până la moarte; şi fac acest lucru numai şi numai pentru o ideologie lumească. Nu putem să credem că idealurile pentru care aceştia se jertfesc sunt mai înalte decât cele ale creştinilor. Singura diferenţă este aceea că, creştinii care se sacrifică pentru Domnul nostru Iisus Hristos care este Adevărul se sacrifică cu bucurie, căci pe cel ce întru toată dorirea se jertfeşte pe sine, pe acesta Dumnezeu îl iubeşte.

Am putea să justificăm faptul puţinei credinţe a unora, dacă cei care acceptă toate aceste lucruri, toată această situaţie şi se lasă însemnaţi ar duce-o bine. Dimpotrivă însă, din Scripturi ştim că rănile şi loviturile Apocalipsei numai

38

ei le vor primi: “Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua, nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apoc. 14,11).

Dacă acum cineva nu vrea să se încredinţeze pe sine lui Dumnezeu, să-l asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi a găsit un soldat ascuns într-un tufiş, şi l-a întrebat:

"– Cum te cheamă?– Alexandru, a răspuns soldatul.– Şi de ce stai aici ascuns şi plin de frică?– Pentru că mi-e teamă de luptă.Atunci Alexandru cel Mare, i-a răspuns:– Ascultă soldatule, ori îţi schimbi numele, ori îţi schimbi tactica".Unii fraţi ai noştri care într-adevăr îl iubesc pe Hristos şi sunt hotărâţi să nu adere la acest sistem economic -

sistem care impune ca pentru a putea să facă cineva tranzacţii economice, operaţiuni cu bani, să primească semnul cu numărul numelui aceluia -, deci aceşti fraţi ai noştri au grijă dinainte să cumpere un domeniu dintr-o regiune îndepărtată şi să clădească acolo o căsuţă, unde în anii aceia ducându-se, neştiuţi de nimeni şi independenţi să planteze legume şi să se întreţină. Aici din nou trebuie să vă mâhnesc, dar trebuie să înţelegem cu exactitate ce se va întâmpla. De aceea trebuie să amintesc tuturor fraţilor noştri că soluţia este lupta, pentru a nu se aplica sistemul acesta în ţara noastră.

Acum am să explic de ce toate măsurile de precauţie nu vor avea nici o forţă şi nici o valabilitate. Veţi înţelege că mai înainte să se voteze încă bine legile şi acordul care permite să se culeagă şi să se prelucreze informaţiile, înainte să se voteze bine-bine acestea, ei au avut grijă să se impună formularul pentru impozite E-9, prin care declarăm tot ce avem: unde se găseşte averea noastră şi tot ce conţine averea noastră cu toate detaliile. Prin urmare, statul în această clipă cunoaşte cu exactitate ce anume avem fiecare şi unde anume se găseşte averea noastră. În acelaşi timp însă, prin sistemul mondial de control, după cum vedeţi, impun impozitele la absolut orice. Pentru a se justifica deţinerea oricărei averi, trebuie ca posesorul ei să fi avut veniturile necesare pentru a o dobândi, deci întrucât nu vom adera la acest sistem, nu vom fi în măsură să justificăm posedarea vreunui bun mobil sau imobiliar, şi nici nu vom putea face faţă obligaţiilor noastre de a plăti impozitele în momentul în care, aşa cum a pofeţit şi Sfântul Cosma al Etolului, vor pune impozit chiar şi pe găini şi pe ferestre. Astfel, chiar dacă avem ceva, pentru că nu vom putea să facem faţă marilor impozite care vor fi, ceea ce avem o să ni se ia.

Poate vreunul va spune: Dacă nu am declarat ceea ce am, statul nu va şti că am o casă sau un domeniu în cutare sau în cutare loc. Ştim noi toţi că dacă nu declarăm ce avem, acest lucru este ilegal şi se pedepseşte de lege, iar pedeapsa se aplică atunci când se va constata că nu am declarat averea. Mai mult, dacă altcineva declară propriul tău domeniu, statul îl va crede pe el şi nu pe tine, pentru că tu însuţi nu l-ai declarat. Bineînţeles că pe măsură ce timpul va trece legile vor deveni mai aspre, încât vom depinde la modul absolut de stat şi n-o să mai putem să păstrăm nimic al nostru, întrucât n-o să ne mai putem plăti impozitul respectiv. Aşadar, în ceea ce ne priveşte, ei au grijă ca statul să fie acţionar şi asociat al nostru, încât noi înşine să nu mai putem deţine nimic în mod independent.

Toate aceste lucruri le spunem pur şi simplu:1. ca să avem şi să nu ne culcăm pe o ureche cum că putem să ne îngrijim de ziua de mâine în felul arătat mai

sus;2. ca să nu ne risipim în dreapta şi în stânga, uitându-ne fiecare la noi înşine, în timp ce noi, toţi, cu toate forţele

noastre putem să luptăm împreună ca să nu se aplice acest sistem economic în ţara noastră;3. cel ce scrie aceste lucruri, personal vede ce se întâmplă şi are şi propria sa răspundere personală, aceea de a-i

informa pe fraţii lui încât, atunci când mai târziu îşi vor da seama ce-am păţit, să nu spună: “Uitaţi, nu s-a găsit nici unul să ne spună măcar câteva lucruri despre ce se întâmplă astăzi”.

Unii care ei înşişi au o problemă şi vor să se justifice şi în afară poate vor spune că toate câte le spunem noi aici sunt ipotetice. Le răspundem că în această clipă îi vedem pe unii cum şi înfăptuiesc aceste lucruri, şi pentru că aceştia încearcă şi se străduiesc să pună totul la cale într-ascuns, sigur anumite lucruri trebuie să le presupunem, pentru că atunci când vedem pe cineva că aruncă vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru şi le udă cu benzină, este nevoie să presupunem că o face numai şi numai ca să dea foc casei.

Acum, dacă unii dintre noi ne vor acuza că numai pentru faptul că a pus nişte lemne şi a turnat nişte benzină, dar nu a aprins şi focul, şi pentru aceasta ne vor acuza că vorbim la modul ipotetic, atunci le spunem că este nevoie să presupunem ce are de gând să facă cel bănuit, ca să putem păzi dinainte casa fratelui nostru, şi să facem orice ne stă în putinţă ca să fie îndepărtate lemnele şi benzina, pentru că atunci când toate aceste lucruri vor fi gata, scânteia este o chestiune de o secundă şi atunci toate vor deveni cenuşă.

Aşa cum atunci când cineva vede că vin nori negri şi vede căzând primele picturi presupune că va ploua şi aleargă şă-şi ia umbrela ca să nu-l plouă, aşa şi noi avem poruncă de la Domnul Hristos ca, atunci când vedem aceste semne să presupunem şi ce va urma. Domnul Hristos aşa a lăsat să purcedem, spunând: “Învăţaţi de la smochin pilda: Când mlădiţa lui se face fragedă şi odrăsleşte frunze, cunoaşteţi că vara este aproape. Asemenea şi voi, când veţi vedea toate acestea, să ştiţi că este aproape la uşi” (Mat. 24,32-33), în timp ce pentru ceilalţi a spus: “Când vedeţi un nor ridicându-se dinspre apus, îndată ziceţi (presupuneţi) că vine ploaie mare; şi aşa este. Iar când suflă vântul de la

39

miazăzi, ziceţi (presupuneţi) că va fi arşiţă, şi aşa este. Făţarnicilor! Faţa pământului şi a cerului ştiţi să o deosebiţi, dar vremea aceast cum de nu o deosebiţi?” (Luc. 12,54-56) Din această cauză, toţi vă spunem că trebuie să luptăm acum, pentru că şi Domnul nostru a spus: “Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui ce M-a trimis pe Mine; că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze” (Ioan 9,4).

De aceea şi Sfântul Sinod a explicat că: “Nu este posibil ca un creştin să fie indiferent în legătură cu introducerea voită şi sitematică a acestui număr în

viaţa noastră şi în viaţa poporului elen, care este aproape în întregimea lui creştin şi ortodox”.Pentru aceasta şi Sfânta Comunitate a Sfântul Munte a scris că:“Chemăm poporul grec să manifeste prin orice mijloc legal şi democratic, opoziţia sa faţă de emiterea noilor

cartele de identitate electronică sau a noilor identităţi electronice şi faţă de votarea în Cameră a amendării legii privitoare la înscrierea religiei”.

Şi continuă:“Nici o nouă lege nu poate să protejeze libertatea personală a cetăţeanului de tehnologia electronică

contemporană care este nelimitată în posibilităţi. Numai desfiinţarea definitivă a legii va alunga toate temerile şi va potoli neliniştea vie a poporului grec. În ceea ce priveşte dosarul electronic general care se pregăteşte să vină şi care fără nici o îndoială va pregăti terenul şi pentru pecetea antihristului cea atât de urâtă 666, fraţi ortodocşi greci, treziţi-vă şi rămâneţi statornici şi de neclintit în sfânta noastră credinţă ortodoxă şi nu vă îndoiţi că aceasta este credinţa cea care va birui în lume!”

Pentru aceasta şi sfinţii întâistătătorilor de la mănăstirile aghioritice scriu, atrăgându-ne atenţia: “De aceea şi Preasfinţiţii episcopi prin circularele lor, pe care le trimit mitropoliilor informează turma lor şi cu

curaj declară în scris opoziţia lor faţă de acest regim al antihristului, care urmează să fie impus”.De asemenea, după cum am scris şi în cartea Urna alegerii, Părintele Paisie a spus: “Ascultă, copilul meu, dacă cineva pune foc în casă ta cu un chibrit, în momentul în care focul este încă la

început, îţi stă în putinţă să îl stingi cu un pahar cu apă. Dacă însă neglijezi şi spui «A, nu este un foc prea mare», atunci din cauza indiferenţei şi neglijenţei tale focul va creşte şi va cuprinde toată casa. Atunci n-o să mai poţi face nimic altceva decât să te laşi mustrat fără milostivire de propria ta conştiinţă, şi, şezând, să stai să-ţi priveşti plângând propria nenorocire”.

Criza artificială

Trebuie să cunoaşteţi că acest sistem de control mondial este imposibil să se instaureze pe faţă, adică inspiratorii lui n-o să vină să ne spună niciodată în faţă că vor să desfiinţeze libertatea noastră personală şi că ne vor pune sub un control neîntrerupt, zi şi noapte. Dimpotrivă, atunci popoarele s-ar ridica şi nu ar şti unde să se mai ascundă aceşti ambasadori ai sistemului. Aşadar, înaintea acestui control mondial trebuie să premeargă o politică prin care să se pună la cale cum să se pregătească în ascuns introducerea acestui sistem, făcând într-o primă fază poporul să simtă nevoia unui anumit sistem, o nevoie însă creată de către o criză artificială. Să dăm câteva detalii: să luăm spre exemplu tema narcoticelor, a drogurilor.

Probabil veţi fi observat că dacă mai înainte vor exista nişte legi severe pentru cei ce foloseau şi vindeau droguri, atunci acest fenomen era rar; când şi când mai auzeam de câte un narcoman. Încet-încet însă, s-a pus la cale elesticizarea legilor. Astfel au fost blocate acţiunile poliţiştilor şi astăzi am ajuns în punctul în care se judecă în mod formal traficanţii de droguri şi peste puţin timp sunt şi eliberaţi, luând de la început toată contrabanda şi distibuirea de droguri, fără să se teamă de nimic. Acest lucru, aşa cum toţi ne dăm seama are ca rezultat faptul că o mare parte din tineretul Greciei a cunoscut experienţa consumării drogurilor. Părinţii copiilor care deja au ajuns dependenţi de droguri, dar şi părinţii celorlalţi copii care se tem ca nu cumva copiii lor să ajungă la droguri sunt indignaţi împotriva acestor traficanţi care duc pe copii lor la catastrofă şi pieire şi protestează în toate direcţiile, cerând să se facă ceva pentru ca cei responsabili să fie arestaţi. ///*caseta 8/A - pag. 106-117 [pag. 106]///

În timp ce cetăţenii se găsesc într-un asemenea punct de disperare şi cer stăruitor să se facă ceva pentru combaterea traficului cu droguri, care, aşa cum am spus, în mod artificial a fost adus până în acest punct, auziţi de pe buzele unor miniştri propunerea de a fi desfiinţate şi legile care mai există şi să se legalizeze cultivarea drogurilor, narcoticelor, ca să existe posibilitatea ca acestea să se cultive în mod liber, chiar şi în glastra de pe balcon - după cum spun chiar unii miniştri. Ne închipuim că înţelegeţi acum unde ar duce cultivarea liberă a drogurilor, şî deci circulaţia şi întrebuinţarea drogurilor uşoare într-o primă fază. Este de la sine înţeles că o să le consume tot mai mulţi tineri. Prin urmare, factorii responsabili vor căuta să-i găsească pe traficanţii de droguri puternice, în timp ce deja comerţul lor va fi în floare. Cu cât problema va deveni mai arzătoare şi se va înteţi, se vor întâmpla două lucruri: noi, din ce în ce mai mult vom fi mai disperaţi şi vom fi din ce în ce mai indignaţi şi vom cere cu disperare să se ia nişte măsuri şi vom cere să fie prinşi şi pedepsiţi vinovaţii, în timp ce, pe de altă parte, vom asculta cuvântul absurd că: “Nu putem combate traficanţii de droguri, pentru că nu putem să-i găsim”, indiferent dacă atelierele, fabricile de producere a drogurilor din Turcia sau din Scopia [Scopije???] lucrează zi şi noapte fără a fi deranjate.

40

Aici, în acest punct, criza artificială pe care o urmăresc s-a înfăptuit, lumea a ajuns în punctul de a a cere cu disperare o soluţie şi momentul servirii sistemului celui mai totalitar, celui mai lipsit de libertate şi antidemocratic a sosit. Ba chiar sub formă de acadea. Arătându-ni-se ca mântuitori, ca salvatori ai noştri, ei ne spun că trebuie să aderăm la acordul Schengen şi să votăm o lege care să permită culegerea de informaţii şi prelucrarea lor şi să dăm fiecărui om un număr de cod matricol unic care, în ultima fază se va afla pe mână sau pe frunte, ca în acest fel să fie posibil, într-o fracţiune de secundă să poată să localizeze prin satelit infractorii, să verifice la bancă depunerile de bani murdari; şi în acest fel, bieţii părinţi care îşi văd copiii stingându-se nu au altă ieşire decât să accepte soluţia care li se propune, chiar dacă această soluţie, în condiţii diferite nu le-ar fi plăcut; şi primesc această soluţie pentru că trebuie să aleagă între viaţa copilului lor şi libertatea lor.

Dealtfel cei mai mulţi oameni preferă formula: “Mai bine rob şi viu decât mort şi liber”. În mod firesc, atunci când se vor aplica aceste planuri dictatoriale, să nu credeţi cumva că va fi combătut comerţul cu droguri, pentru că toţi ştiţi foarte bine cine sunt aceia care se găsesc în spatele traficanţilor şi ce interese urmăresc, şi ştiţi că ceea ce doresc este ca popoarele să se afle într-o stare de narcoză, să fie ameţite, să nu înţeleagă foarte bine unde îi conduc şi să nu poată reacţiona. Martor al tuturor lucrurilor pe care le spunem, invocăm poporul Franţei care, după ce a păţit ce am păţit şi noi şi a fost nevoit să semneze acordul şi să fie pus sub urmărire a văzut cu surprindere că nu numai că drogurile nu s-au redus, ci că, după validarea acordului şi după întreruperea controlului vamal, Franţa a fost inundată de droguri care vin din Olanda. Aici întrebăm: Oare nu cumva şi lor le-a spus că acordul Schengen a fost făcut pentru combaterea drogurilor şi a criminalităţii?

Credem că înţelegeţi până aici puţin din ritualul lor întunecat. Acum nu rămâne decât ca, d-voastră singuri să urmăriţi toată înscenarea acestei crize, toată punerea la cale a

acestei crize artificiale, la toate nivelele vieţii noastre şi d-voastră singuri să constataţi că este adevărat ceea ce spunem, adică:

1. e vorba ca infracţiunile grave să nu mai fie pedepsite şi legile să devină mai elestice, domnind astfel fărădelegea care minimalizează infracţiunile mari, transformându-le în delicte minore;

2. vine mai apoi conştientizarea de către noi toţi a adevăratei situaţii şi, astfel, urmează căutarea noastră plină de agonie a unei soluţii pentru această problemă;

3. va urma o soluţie pe care o vor propune “mântuitorii, salvatorii” noştri, într-o primă fază prin promovarea unei cartele electronice, şi în stadiu final prin punerea la cale a fixării codului pe mână sau pe frunte, aşa cum bine scrie şi cuviosul părinte Paisie:

“Aşadar, în spatele acestui sistem perfect al cartelei de deservire de siguranţă făcută pe computer, se ascunde o dictatură mondială şi sclavia antihristului (Apoc. 13,16)”.

Aici, că să vedeţi cum în ansamblu va fi creat peisajul, conjunctura, o să ne referim la câteva cazuri unde, deja criza artificială este destul de înaintată.

Furturile obligă să fie dată ca soluţie retragerea banilor şi adoptarea unei cartele economice electronice. Acum însă, o să vă lăsam să vă asumaţi singuri iniţiativa şi să vedeţi cum este regizată această criză artificială a creşterii numărului de furturi, pentru că trebuie ca noi toţi să ne dăm seama de cântecul care ni-l cântă, şi cum vor ei să izbândească în a ne face să dansăm pe acest cântec.

Creşterea comerţului cu prunci, a adopţiilor ilegale ş.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeţi că prin elesticizarea legilor a crescut la maximum şi această problemă. Veţi vedea că drept soluţie va fi propusă punerea unui microcip noilor născuţi încă de la naştere, pentru a fi urmăriţi şi pentru a nu fi pierduţi. O mică demonstraţie ne-o fac punând încă de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, susţin ei, controlează animalele fără stăpân şi prin satelit găsesc câinii pierduţi, dar şi pe stăpânul lor.

Combaterea evaziunii fiscale este încă o pietricică la clădirea propagandei lor. Vă gândiţi la povara impozitelor imposibil de suportat pe care ni le impun în continuu, în timp ce pe de altă parte protestează că foarte mulţi bogătaşi nu-şi plătesc impozitele. Este de notat faptul că, în timp ce, dacă d-voastră datoraţi 70.000 de drahme şi nu-i aveţi ca să-i daţi, vă confiscă averea; celor foarte bogaţi însuşi statul le dăruieşte datorii de miliarde, care în mod natural vă împovărează pe d-voastră.

Gândiţi-vă la criteriile obiective care pentru mulţi sunt nedrepte, iar pe de altă parte constataţi că ne servesc acest “plan salvator” care are drept scop combaterea evaziunii fiscale.

Vedeţi creşterea criminalităţii! Admiraţi elesticitatea legilor! Am ajuns aşadar ca o crimă să echivaleze cu 10 de ani de închisoare; şi chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa să se micşoreze. Aşadar, cineva care are predispoziţie să ucidă, deja nici nu mai este prea mult băgat în seamă.

Cei care pun la cale în mod subteran planurile UE, voind să sporească şi mai mult această criză artificială au ales calea economiei. Din acest motiv obligă guvernele şi le forţează să impună o constrângere economică popoarelor lor, urmând să coboare indicii economiei la limita pe care o vor. Lucrul acesta are drept rezultat ca ţările să-şi strângă ca într-o menghină cetăţenii lor, punându-le impozite insuportabile, cerându-le diverse contribuţii băneşti, impunând dublarea aproape a criteriilor obiective şi reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte să scadă într-un fel indicii economici ai ţărilor, dar şi să crească alţi indici până la maximum. Multe intreprinderi sunt nevoite să se închidă.

41

Anul acesta s-a anunţat că se vor închide 65% din întreprinderile mici şi mijlocii, datorită impunerii unor criterii obiective suplimentare. Anumite intreprinderi, pentru a supravieţui sunt nevoite să recurgă la evaziune fiscală sau să mituiască funcţionarii de stat, urmând ca numai în felul acesta să-şi regleze afacerile. Deci, când toate acestea se întâmplă la nivelul intreprinderilor, înţelegeţi - cu şomajul care deja domneşte - ce se întâmplă la nivel personal şi social. Începe să crească indicele furturilor, al criminalităţii, al comerţului cu prunci, adopţiile ilegale, exploatarea minorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comerţul cu droguri ş.a.m.d. Lumea pierdută într-un haos economic, care deja se impune, şi ameţită de urmările acestei nenorociri economice se refugiază în droguri pentru a-şi uita chiar şi pe moment problemele, aşa cum cu siguranţă mai înainte unii au avut grijă să niveleze toate valorile şi toate idealurile.

Creşterea acestor indici creează o destindere a coeziunii sociale. Aşadar, nu este întâmplător faptul că au ales convergenţa economiilor pentru ca Europa să se unească, pentru că această convergenţă economică conduce la o sărăcire economică ce are ca urmare naturală devierea de la valorile morale. Această Europă, prin acest mod nedemocratic pe care îl impune nu va putea să se instaureze altfel şi să se realizeze, decât numai dacă strânge prin această metodă popoarele, încât acesta să o constitue mai degrabă “salvatoarea”, pentru că se presupune că astfel va lua sfârşit martiriul lor.

Programul UE are nişte condiţii foarte dure: să se reducă indicii economiei cu urmarea de a creşte toţi indicii numiţi mai sus (de criminalitate ş.a.m.d.), dar şi alţi indici pe care din motive de spaţiu n-o să-i amintim aici. Astfel este instaurată domnia fărădelegii şi crima. Rezultatul va fi că poporul fiind opresat de măsurile economice imposibil de suportat şi de decăderea morală vă căuta cu disperare pe cineva care să-i de-a posibilitatea să-şi mai revină puţin. Această cerere plină de disperare a poporului nu va fi auzită decât numai atunci când poporul va ajunge în pragul disperării din cauza propriilor lui oameni politici şi din cauza oricărei măsuri naţionale. Atunci, în mod firesc, aceste cercuri obscure vor promova omul lor dar şi sistemul perfect de control mondial şi desfiinţarea libertăţii personale cu justificarea că aceasta e soluţia pentru a fi micşoraţi indicii criminalităţii, ai corupţiei ş.a.m.d., indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcat la nivele foarte înalte.

Acordul Schengen trebuia să fie servit cu faţă socială, ca un panaceu pentru combaterea crimei şi a comerţului cu droguri. Iar poporul pe jumătate mort din cauza măsurilor insuportabile, îi va ruga pe aceştia să-şi asume sarcina de a-l scoate din impas, declarându-le că se predă fără condiţii şi se supune acestui nou sistem de control universal pe care deja îl va accepta ca necesar pentru funcţionarea largă a societăţii. Pe de o parte vor da indicaţii pentru o mai mare austeritate, iar pe de altă parte vor servi acest sistem economic controlat la nivel mondial prin care vor fi acordate facilităţi numai la început şi numai în anumite cazuri de ordinul 50%, celor care în mod facultativ aderă la el. Restul de 50% pe care o să-l dăruiască va fi pentru răscumpărarea libertăţii lor prin desfiinţarea secretului vieţii particulare şi personale.

În mod firesc dacă am continua, ar trebui să le spunem pe toate câte se pun la cale, dar pentru aceasta nu ne-ar ajunge tomuri întregi de cărţi. De aceea, pentru că noi nu subestimăm judecata dumneavoastră şi inteligenţa şi puterea de înţelegere a dumneavoastră, pur şi simplu am atins în treacăt câteva din aceste probleme.

Am făcut aceasta ca să cunoaşteţi în chip lămurit că, dacă într-o zi veţi citi în ziare sau veţi auzi la televizor că există denunţuri cum că la pasajele rutiere de suprafaţă, unii, mână în mână cu funcţionarii, nu-şi vor plăti taxa, şi în felul acesta în fiecare an statul o să piardă miliarde de drahme, atunci aşteptaţi-vă ca la puţin timp să auziţi că s-a găsit şi soluţia. Aceste pasaje rutiere de suprafaţă, se va spune, vor deveni electronice şi în felul acesta statul va înceta să mai piardă bani. Verificaţi cu atenţie intervalul care va trece între primul comunicat care vă arată problema şi între al doilea comunicat în care se arată soluţia găsită şi veţi vedea ce inventatori straşnici avem, care la interval de câteva zile sunt gata să dea în funcţiune pasajele electronice. Principala caracteristică a acestei soluţii va fi, binenţeles un control deplin, pentru că exercitând un control electronic la aceste pasaje rutiere de suprafaţă, acestea vor servi totodată şi pentru culegerea şi prelucrarea de date.

La banca naţională de date este înregistrată ora la care a trecut cutare sau cutare automobil. De exemplu dacă a trecut pe la pasajul de la Malgaron şi dacă a trecut şi de pasajul de la Katerinis, ei presupun că maşina se îndreaptă către Atena. Socotind timpul pe care l-a făcut pentru a străbate distanţele ditre Malgaron şi Katerinis, care să spunem că ar fi de 20 de minute, ajung la concluzia că viteza cu care a circulat automobilul respectiv era de 140 de km/h. În acest caz trebuie să-i fie trimisă acasă o citaţie pentru depăşirea limitei de viteză. La pasajele de la Skimatariou, a ajuns după 8 ore, iar lucrul acesta nu e natural, dacă socotim viteza cu care mergea la început. Încrucişand toate aceste elemente, de aici reiese că un alt automobil care pleca din Atena avea aceeaşi întârziere exact între cele două pasaje rutiere. De la banca de informaţii cunoaştem că în Karavomilo, în taverna Tolimani, şoferul primului automobil a plătit la masă 60.000 de drahme, lucru care arată că de fapt a făcut cinste altora, ///*caseta 8/B/// în mod evident, acelora care călătoreau în celălalt automobil, care a avut aceeaşi întârziere. Trebuie să fie analizate aceste elemente date din dosarul lor şi să se constate dacă cei care s-au întâlnit au o acţiune comună sau pur şi simplu se potrivesc ca mod de gândire, sau în ce măsură convingerile lor religioase şi politice sunt aceleaşi ş.a.m.d.

Să nu ne lăsăm păcăliţi de acadea şi să încercăm să vedem ce se ascunde în spate! [un desen cu Grecia şi Europa - o caricatură acidă în contextul problemei prezentate în ultimul capitol]

42

Daţi Cezarului ce-i al Cezarului

Mulţi oameni politici, vrând să impună în orice chip tot ceea ce un popor inocent nu doreşte, invocă chiar şi cuvântul lui Hristos Care, atunci când I s-a arătat moneda a spus: “Daţi Cezarului ce-i al Cezarului” (Marc. 12,17), şi astfel aceşti oameni politici se pun pe ei înşişi în locul Cezarului.

Aşadar, avem să vă spunem că trebuie să se dea dovadă de o elementară sensibilitate şi un elementar discernământ. Sensibilitate, deoarece cuvintele “Noi suntem cezari şi trebuie să vă supuneţi” nu le-au spus public nici cezarii înşişi, iar discernământul este de trebuinţă, pentru că Hristos când a spus “Daţi Cezarului ce-i al Cezarului”, a spus-o având în vedere regimul care era atunci - o monarhie totalitaristă incontrolabilă. Cezar se autodeclara dictator şi prima lui grijă când a venit la putere a fost să îşi asigure pentru el însuşi un control suprem în toate domeniile vieţii publice, şi mai ales ca în afară să nu se vadă nici o schimbare (vezi şi Istoria romană, de M. Rostonzev, ed. Papazisi, 1984). Aşadar, cezarul era şi stat şi putere şi totul şi toate.

Dacă oamenii noştri politici mărturisesc că în această clipă avem, ne aflăm sub acelaşi regim, noi nu trebuie să mai spunem nimic în plus, pentru că această mărturisire a lor spune de la sine totul.

Discernământul însă se află şi în ceea ce a spus Domnul să se dea cezarului. El le-a arătat moneda pe care era închipuit chipul cezarului şi le-a spus: “De vreme ce această monedă are închipuit şi imprimat pe ea chipul cezarului, de vreme ce el a bătut-o şi el a făcut-o să circule, daţi aşadar cezarului ce-i al cezarului”, şi le-a propus să-i dea cezarului tributul, impozitele. Dar să nu uităm şi continuarea cuvintelor Mântuitorului: “şi daţi şi lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu” (Marc. 12,17).

Oricine are minte înţeleaptă, înţelege care sunt lucrurile care îi aparţin lui Dumnezeu. Pur şi simplu noi îi informăm pe cei ce nu ştiu că toate îi aparţin lui Dumnezeu. Un lucru îl respecta chiar Dumnezeu Însuşi, şi a lăsat să aparţină exclusiv omului, şi acest lucru este libertatea sa personală. De aceea şi Dumnezeu, chiar şi când e vorba de mântuirea noastră nu încalcă liberul nostru arbitru.

Aşadar, aceasta este o lege divină dar şi omenească prin care se consfinţeşte libertatea fiecărei persoane, lucru care astăzi este încălcat şi, ba mai mult, această încălcare flagrantă este consfinţită printr-un acord şi printr-o lege. Din istorie se spune că, până acum, în ţara noastră “cezarul” - adică puterea - a fost poporul. În baza art. 1, par. 2, 3 ale Constituţiei se stabileşte ca: temelia statului să fie autonomia populară, iar toate puterile să izvorască din popor, să existe pentru el şi pentru naţiune, şi să fie exercitate aşa cum stabileşte Constituţia. Prin urmare, deputaţii, miniştri, prim-ministrul, preşedintele ţării sunt funcţionari supuşi ai “cezarului” - adică ai poporului -, şi lor “cezarul” le încredinţează ducerea la bun sfârşit a vrerilor lui, şi din aceasta cauză îi plăteşte cu proprii lui bani. Dealtfel, chiar şi această denumire de “ministru” arată că orice asemenea persoană se află “sub lucrare, sub operă” [după etimologia cuvântului grecesc], deci desemnează un funcţionar al poporului, pe cineva care execută o lucrare pe care i-a încredinţat-o poporul.

Acum vrem să întrebăm: Ce s-a întâmplat, nu cumva funcţionarii “cezarului” fără să-l mai fi informat, au uneltit împotriva puterii lui şi au schimbat stăpânul, recunoscând drept stăpân şi cezar, centrul de putere de la Bruxelles? Astfel, dintr-o dată, “cezarul” de drept, legal, adică poporul îşi dă seama că a fost trădat şi înrobit altuia!

Şi, ca şi când n-ar fi fost de ajuns acestea, funcţionarii lui au devenit din ce în ce mai duri, numindu-l pe “cezar” - adică pe popor -, când “măgari”, când “întârziaţi”, când “obscurantişti”, când “retrograzi”, când “fanatici”. Dar când s-au întâmplat toate acestea? Când poporul a reacţionat dându-şi seama că funcţionarii săi îi mărturisesc că nu mai pot deja să ducă la îndeplinire vrerile sale, pentru că alţii au hotărât deja pentru el şi îi impun să se conformeze recomandărilor date de alţii.

Pe scurt, punând lucrurile la justa lor dimensiune, spunem că funcţionarii aceştia trebuie şi sunt obligaţi să-i dea şi “cezarului” ce-i al “cezarului”, şi lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Astăzi însă, din păcate, din câte vedem, aceşti funcţionari, nemaisocotindu-l nici pe “cezar” nici pe Dumnezeu, vor trebui să de-a socoteală şi “cezarului” şi lui Dumnezeu, căci sunt datori amândurora.

Veţi rătăci dacă nu veţi cunoaşte Scripturile

Domnul Iisus Hristos ne-a arătat în mod categoric cauza pentru care rătăcim. Această cauză este necunoaşterea Scripturilor.

Când pe Sfânta noastră Scriptură s-a aşternut praful şi se odihnesc păianjenii, şi astăzi singura noastră sursă de informare sunt mijloacele de informare în masă - televiziunea, ziarele, radioul - este natural să rătăcim de colo colo şi să fim în primejdie de a ne pierde cu totul minţile.

Aşa cum se ştie, aproape toate mijlocee de informare în masă - din câte se spune - slujesc interesele economice ale stăpânilor lor. Să stăm puţin şi să studiem cele spuse de ele şi programele lor, şi vom pricepe că în marea lor majoritate, cu desigur, rare excepţii sunt opuse cu cele poruncite de Domnul nostru Iisus Hristos. Numai Sfânta Scriptură şi vieţile Sfinţilor slujesc şi urmăresc cu adevărat interesul nostru duhovnicesc şi trupesc. De aceea, trebuie ca

43

şi noi într-un anumit moment să ne îngrijim şi de binele nostru, de interesul nostru şi singuri să comparăm aceste două surse, aceste două izvoare de mesaje şi să ne stabilim după cum socotim mai bine cursul vieţii noastre, evoluţia noastră. Cel dintâi izvor, adică Sfânta Scriptură şi vieţile Sfinţilor are drept scop să curăţească mintea noastră pruncească şi să o însănătoşeacă. Celălalt izvor are drept scop întunecarea minţii prin mulţimea nesfârşită de gunoaie cu care cuprinde, sufocă şi umple mintea. Sigur, toţi vor înţelege într-un anumit moment că au devenit nişte primitori de gunoaie, dar cu cât mai repede cineva va pricepe cum stau lucrurile, cu atât mai puţine vor fi consecinţele nefaste asupra trupului şi sufletului lui şi cu atât mai puţin va fi nevoit să lupte ca să se îngrijească de sufletul său pe care unii l-au transformat într-o groapă de gunoi.

În această carte ne referim la unele caracteristici ale unei profeţii care în zilele noastre se împlineşte, anume că există deja o posibilitate tehnologică prin intermediul calculatoarelor electronice - posibilitate care permite exercitarea unui control mondial. Nu e contestat de nimeni faptul că în acordul Schengen şi prin legea 1472 / 1997 PIPDCP, faptul că apare deja foarte limpede voinţa politică de a se impune controlul mondial şi de a fi desfiinţată viaţa personală. Nimeni nu poate să conteste, deasemenea faptul că apare, timid la început noul sistem economic mondial al societăţii fără bani, şi desigur, chiar şi copii mici ştiu deja că acest sistem economic mondial impune tuturor locuitorilor pământului să ia numărul unic de cod matricol sub forma unui semn gravat, sub forma cunoscutului cod barat de marcare a produselor. Că acest număr 666 este cuprins în codul barat o mărturisesc toţi, chiar şi societăţile care fabrică acest cod barat, şi de asemenea, nu neagă acest lucru nici specialiştii în electronică, de vreme ce numărul poate fi recunoscut vizual.

Aceste semne sunt cele care trebuie să ne preocupe. Totuşi, nu putem să judecăm lucrurile numai după ele, pentru că în plan paralel se împlinesc şi alte câteva profeţii, apar şi alte câteva semne ale vremurilor, şi, mai important, şi mai caracteristice, direct legate cu primele, şi totuşi nici nu le vedem şi nici nu le luăm în consideraţie, şi acest lucru pentru că nu cunoaştem Scripturile.

Când însă vom vedea că se implinesc toate profeţiile dimpreună, atunci vom pricepe exact ce se întâmplă. Aşa cum de exemplu în persoana lui Hristos nu s-a împlinit numai profeţia celor 30 de arginţi, ci s-au adeverit toate celelate semne, care au împlinit cele profeţite de Sfinţii Prooroci, aşa şi astăzi nu putem numai prin intrarea în viaţa noastră a numărului sau a semnului gravat să înţelegem, ci trebuie să vedem şi lucrurile mai importante care se întâmplă şi pe care noi nu le cunoaştem şi pe care noi nu le vedem.

În cartea noastră care va apare în curând, şi care poartă titlul Vedeţi ca nu cumva să vă rătăcească cineva, veţi avea posibilitatea să vedeţi care erau toate aceste fapte, întâmplări şi aceste fapte foarte clare pe care le-a văzut sufletul curat al părintelui Paisie, şi care s-au împlinit deja, şi atunci veţi înţelege şi d-voastră de ce strigăm şi ne neliniştim, sigur în sensul cel bun al cuvântului. Atunci veţi vedea singuri cum evoluează evenimentele, şi cum, în zilele noastre se descoperă secretele sfârşitului lumii, rămase ascunse de veacuri.

Să fim atenţi să nu atragem asupra noastră ocara lui Hristos Care ne numeşte "prefăcuţi" pe noi toţi, cei care zicem că nu vedem ce se întâmplă: “Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi să o judecaţi, dar semnele vremurilor nu puteţi” (Mat. 16,3).

Întrucât sunt scrise că se vor întâmpla, unii ne-au întrebat: “De vreme ce toate sunt scrise că se vor întâmpla, atunci de ce să ne mai împotrivim?” Acesta este doar un pretext şi doar o justificare pentru a ne ascunde moralul nostru scăzut. Le vom pune şi noi acestora o întrebare; Hristos a spus că într-o zi vom muri şi asupra acestui lucru nu avem nici o îndoială că nu se va împlini sau nu va fi deloc; acest lucru ca, şi toate celelate pe care ni le-a spus dinainte se vor împlini cu siguranţă. Aşadar, pot ei să ne spună, de vreme ce ştiu că într-o bună zi vor muri, de ce nu stau în ghearele fatalităţii, cu mâinile încrucişate şi în aşteptarea morţii? Nu fac aceasta pentru că trebuie să mânânce şi să bea ca să trăiască. Ştim că dacă nu contribuim noi înşine la menţinerea vieţii noastre, lucrul acesta este considerat sinucidere şi suntem pedepsiţi. Acelaşi lucru se întâmplă, metaforic vorbind, şi cu libertatea noastră. Cu toate că ştiu că moarte este inevitabilă, ei mănâncă, beau, adună bani, clădesc palate, cumpără maşini, cumpără terenuri şi ogoare, creează intreprinderi şi se cheltuiesc în mii şi mii de asemenea acţiuni şi toate acestea le săvârşesc în timp ce sunt convinşi că într-o bună zi va veni moartea. De ce dar, acum, pentru libertate - de vreme ce ni s-a spus că veni cineva şi ne va lipsi de ea -, nu fac absolut nici un efort şi stau ca nişte fatalişti deznădăjduiţi să li se pună cătuşele?

Acest lucru arată că sunt nişte oameni fără idealuri care întotdeauna vor să fie târâţi de valul mâniei unui “rău”, şi nu au nici o urmă de dispoziţie să lupte pentru idealul lor, pentru lupta lui Hristos Domnul nostru, dincolo de un fotoliu comod şi încăpător, de o masă copioasă, de un portofel umflat.

Pentru că Domnul nostru Iisus Hristos a spus că va veni antihristul, ce ar putea să însemneze aceasta, fraţilor? Că trebuie să-l aşteptăm şi să-l primim cu braţele deschise? Sau că trebuie să-l acceptăm? Cel ce ne-a spus că va veni antihristul, a spus cu durere şi ceea ce urmează: “Eu am venit în numele Tatălui Meu, şi voi nu mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5,43). Nu se arată aici foarte limpede că preasfânta voie a lui Hristos nu voieşte ca să-l primim pe acela? N-a spus El că, printr-un sistem economic mondial ei vor impune un sistem planetar de operaţiuni şi tranzacţii ca nimeni să nu poate cumpăra sau vinde? Şi ce înseamnă aceasta, că vor da un semn oamenilor cu numărul numelui antihristului 666? Pentru că Hristos a prezis că vor veni noi trebuie să-i acceptăm? Dar El Însuşi este Cel care a lăsat aşa: “Cine se închină fiarei şi chipului ei şi primeşte semnul ei pe fruntea lui, sau pe

44

mâna lui, va bea şi el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirul mâniei sale, şi se va chinui în foc şi pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi a Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Şi nu au odihnă nici ziua nici noaptea cei ce se închină fiarei şi chipului ei şi oricine primeşte semnul numelui ei” (Apoc. 14,9-11).

El, care a prezis că se vor întâmpla toate acestea a prezis şi urmările pe care le vor suporta toţi cei care îl vor primi pe acela şi a poruncit cum să se comporte robii Lui: “Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţă lui Iisus” (Apoc. 14,12). În acest scop, pentru a nu rătăci noi, va trimite pe profetul Ilie şi pe dreptul Enoh, ca să ne apere de rătăcire şi să nu primim semnul. Aşadar Domnul nostru ne-a dat nouă, ca unora ce-I suntem robi porunci în legătură cu ce trebuie să înfăptuim când se vor împlini toate cele pe care El le-a prezis. Noi trebuie ca unii ce suntem credincioşi robi ai Săi, să păzim aceste porunci, să le ţinem, oricare va fi evoluţia lucrurilor, pentru că aşteptăm învierea morţilor, când din nou va veni cu slavă şi va judeca viii şi morţii. Iar criteriul după care ne va judeca este dacă robii Lui au crezut în El şi au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut în El şi n-au păzit toate câte le-a poruncit.

Însă a nu crede cineva şi a nu păzi poruncile Lui, arată tocmai ceea ce spune Apostolul: “Credinţa fără de fapte moartă este” (Iac. 2,20). Hristos ne-a avertizat că ei vor încerca să ne înrobească, ne-a făcut cunoscut că El ne-a eliberat din sclavia celuilalt - a celui rău - şi, ca Un milostiv şi iubitor de oameni ne-a spus că stă în puterea noastră să apreciem această libertate sau să o vindem pentru un blid de linte sau în schimbul unor pachete financiare Delor. De asemenea, Apostolul Pavel, reamintindu-ne cel de mai sus scrie: “Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor” (1 Cor. 7,23).

Este nevoie, aşa cum cere judecata lui Hristos ca să vină smintelile. Să băgăm bine de seamă să fim departe şi să nu participăm la acestea, pentru că aşa cum Domnul Iisus spune: “Vai omului acelui prin care vor veni smintelile” (Mat. 18,6). /// *caseta9/A - pag. 117- 126 ///

[aici lipsesc câteva minute din înregistrarea casetei, pentru că iată ce urmează:]…democratic, pentru că trăsătura caracteristică a unei societăţi democratice benefice este nu numai respectul

drepturilor şi libertăţilor şi a minorităţii, ci şi a fiecărui cetăţean în parte. Consfinţirea libertăţii fiecărui cetăţean în parte este o obligaţie prioritară a unei democraţii adevărate, pentru că nu este posibil ca libertatea noastră personală să fie stabilită de voinţa celor mulţi. Acestă libertate este un bun inalienabil, care nu se supune logicii lui 50% + 1.

Le reamintim oamenilor noştri politici că şi în Politehnică o mână de studenţi s-au încuiat inăuntru şi s-au împotrivit, au reacţionat, şi atunci mijloacele de informare în masă şi dictatorii au spus că e vorba de o mână de “dandy-boys”, de “golani” şi de “fanatici anarhişti”. Am putut vedea însă atunci că aceşti studenţi au fost cei puţini care şi-au lăsat să vorbească inima lor şi care au ridicat micul lor glas împotriva regimului totalitarist al tancurilor. Am văzut şi mai departe că în spatele lor - chiar dacă de teama armelor nu au îndrăznit să vorbească până atunci -, se afla totuşi toată Grecia, care în cele din urmă a coborât pe străzi şi astfel s-a făcut începutul căderii regimului. Apoi, cei care ne conduc astăzi i-au declarat eroi pe toţi acei “dandy-boys” şi “golani” şi au stabilit prin lege ca să fie declarat sărbătoare evenimentul de atunci de la Politehnică. Trebuie să mărturisim că şi astăzi, datorită acestor puţini “fanatici”, poporul grec află ce i se unelteşte pe la spate. Dacă aceşti puţini n-ar fi strigat la noi cei mulţi, s-ar fi adeverit zicala care zice că am fi cântat acum despre casele noastre pârjolite.

Acum însă, să vedem ce înseamnă ceea ce s-a zis: “Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura?” (1 Cor. 5,6) şi “Nu te teme, turmă mică” (Luc. 12,32).

Anumite subiecte nu se supun judecăţii majorităţii, dar se iau în consideraţie în mod sever consecinţele negative pe care le suportă minoritatea. De exemplu, dacă o societate farmaceutică scoate pe piaţă un medicament împotriva durerilor de cap, şi dacă milioane de oameni se folosesc de acest medicament şi le face bine, dar dacă datorită vreunei reeacţii adverse 200 de oameni mor din cauza lui, legea impune întreruperea circulaţiei respectivului medicament. Factorii responsabili nu spun că cei care au murit sunt o minoritate, faţă de cei mulţi cărora medicamentul le-a făcut bine. Deci, nu se poate pune în aplicare raţionamentul care ar spune că întâi trebuie să moară majoritatea şi abia apoi să se retragă de pe piaţă medicamentul.

De asemenea, dacă cei care invocă minoritatea ca pe o justificare sunt oameni înduhovniciţi, le spunem, totuşi acestora că suştinând un asemenea lucru arată ce mult s-au îndepărtat de duhul lui Hristos, pentru că El este Singurul care a dat valoare persoanei umane şi unicităţii personale a fiecărui om. El a spus că sufletul omenesc nu este cu puţinţă să fie compensat nici cu lumea întreagă, şi nici cu vreun interes naţional. El ne-a arătat prin parabola Sa că lasă majoritatea celor 99 de oi şi, ca un Părinte plin de iubire se interesează numai de singura oaie rătăcită. El a lăsat ca toţi împreună să alcătuim un trup şi să fim mădulare ale aceluiaşi trup al Bisericii, încât atunci când suferă fie şi un singur mădular, să sufere împreună cu el şi celelalte, adică întregul trup. Nu a spus Domnul nostru că, dacă suferă un singur mădular tăiaţi-l şi aruncaţi-l şi nu-i mai daţi importanţă, pentru că e numai unul. El, dimpotrivă a spus că: “oile ascultă de glasul lui, şi oile sale le chemă pe nume şi le mână afară” (Ioan 10,3), iar acest lucru arată interesul pentru fiecare oaie în parte. Deci, nu le consideră turmă fără minte, obiecte sau produse, aşa cum vor unii astăzi să ne facă să fim. Foarte frumos, şi Apostolul Pavel arată că de multe ori Dumnezeu nu este de acord cu majoritatea, de aceea şi zice: “Dar cei mai mulţi dintre ei nu au plăcut lui Dumnezeu, căci au căzut în pustie” (1 Cor. 10,5).

45

Să nu uităm încă nici faptul că Dumnezeu întotdeauna i-a ales pe cei puţini şi pe cei slabi şi neputincioşi, tocmai ca să-i facă de ruşine pe cei puternici, pe cei mulţi şi pe cei înţelepţi.

Având toate acestea în vedere dacă nu altceva, cel puţin să arătăm că avem deplina cunoştinţă a situaţiei, cunoştinţă de care este mare trebuinţă.

Ce putem să facem noi? Când unii îşi dau seama de toate lucrurile pe care le-am spus aici, dar în acelaşi timp au un moral scăzut - lucru

care binenţeles nu se potrivşte nici cu a fi creştin, nici cu a fi grec - spun: “Ei, ce putem face noi în faţa UE?” sau “Cum putem noi să ne împotrivim acestor forţe obscure?”

Tocmai în aceste întrebări se află greşeala, greşeală în care am căzut noi toţi şi pe care, strămoşii noştri, în situaţii asemănătoare nu au făcut-o. În toate lucrurile ne sprijinim pe ce putem să facem noi. În toate lucrurile ne sprijinim pe ce putem să facem noi, dar noi nu putem să facem nimic singuri, fără ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu cere de la noi să facem nimic, pentru că ştie neputinţa noastră, ci cere numai să-I arătăm că nu le dorim pe toate acestea care nu-i plac nici Lui şi cere să o spunem în modul următor: “Nu!”; şi de aici mai departe este treaba Lui.

El va apăra ţara noastră cu modul Lui de a o face, în chip atât de înţelept. Admiraţi cum, atunci când poporul Israel era următor voinţei ui Dumnezeu, El avea grijă să surpe toate popoarele care unelteau împotriva lui Israel. Când însă au părăsit legea Lui, atunci şi cel mai mic dintre neamuri i-a stăpânit. Apostolul Pavel ne încredinţează aşa: “Şi toate acestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, şi au fost scrise spre povăţuirea noastră, la care au aajuns sfârşiturile veacurilor. De aceea, cel căruia i se pare că stă neclintit, să ia seama, să nu cadă” (1 Cor. 10,11-12).

Pentru acest motiv să nu vedeţi problemele care se află în faţa d-voastră ca pe nişte munţi, ca astfel să rămâneţi în inactivitate, să nu mai faceţi nimic. Rostul nostru este să arătăm buna noastră dispoziţie, anume că nu suntem de acord cu toate acestea şi prin urmare nu le acceptăm. Noi, aşa mici cum suntem o să avem de împlinit mica noastră datorie, şi marele Dumnezeu, care niciodată nu ne-a părăsit ca neam îşi va face marea Lui datorie şi va muta din loc munţii înalţi din faţa noastră, aşa după cum ne-a promis: “Toată valea să se umple şi tot mutele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe şi cele colţuroase căi netede. Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea, căci gura Domnului a grăit” (Is. 40,4-5); “Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!… Pe tine care te-am smuls din cel mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat; nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi, şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi! Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Că ei sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta Ta şi îţi zic ţie: «Nu te teme, că eu sunt ajutorul tău!» Nu-ţi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel. Iată voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei merge peste munţi şi îi vei preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă. Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi” (Is. 41,8-16).

Aşadar, dacă vom arăta că avem credinţă cât un bob de muştar vom spune acestui munte să se ridice din faţa noastră: “Ridică-te şi aruncă-te în mare” (Mat. 21,21), şi aşa va fi. De asemenea, dacă nu avem credinţă, atunci să avem rezerve de răbdare, de vreme ce cel ce are răbdare până la sfârşit, acela va fi mântuit; pentru că altfel şi stihiile naturii vor fi împotriva noastră, din cauza necredinţei noastre, şi deja se pare că au început s-o şi facă.

[pag. 120]În păcate te-ai născut tu întreg, şi tu ne înveţi pe noi?

Poporul este întru totul de acord cu toate câte le-am scris în această carte mică, el recunoaşte că strigăm numai şi numai pentru a avea consfinţirea, garantarea vieţii noastre personale şi pentru că cerem ca orice fel de drept, fie dreptul internaţional, fie dreptul european, fie dreptul naţional să aibă drept obligaţie prioritară protejarea şi respectarea valorii omului şi mai are şi obligaţia de a stabili că libertatea personală este inviolabilă, aşa cum este, dealfel, şi libertatea conştiinţei religioase.

Aceste lucruri însă, pe unii care stau în fotolii largi şi încăpătoare, care au salarii grăsuţe şi a căror muncă nu este supusă judecăţii, deci pe aceştia nu-i intereasează deloc cele ce le-am spus. Singurul lucru care-i interesează este ca vânzându-le pe toate, vânzând tot, să aibă ei înşişi avantaje materiale, economice. Fără îndoială că din cauza lipsei de argumente care să justifice atitudinea lor de nejustificat, aceştia se cheltuiesc într-o luptă de exterminare, care are ca singură ţintă aruncarea cu noroi asupra tuturor acelora care spun adevărul. Pe aceştia îi caracterizează drept “fanatici”, “apucaţi”, “posedaţi de demoni”, “nebuni care cred în numerologie”, “parareligioşi care se îmbogăţesc informând poporul”. Ei folosesc şi multe alte asemenea sofisme care este imposibil să le descriem aici, încercând cu orice chip să abată poporul şi să-i vatăme gândirea, judecata. În acelaşi timp, au însă grijă - atunci când vând tot ce avem sfânt şi cuvios -, să arunce publicităţii câte un scandal existent sau inexistent, pentru a vătăma judecata opiniei publice şi să spună: “Da, de acest fel sunt cei ce spun lucruri de felul acesta”. Datorită faptului că noi suntem lipsiţi de viclenie, dar

46

şi pentru că ei deţin toate mijloacele, reuşesc, până la un anumit punct să strice judecata poporului şi astfel să-l înşele şi să închidă gura tuturor celor care strigă, denunţând înşelarea poporului. De aceea, să cunoaştem bine şi să ne aşteptăm în mod sigur că vor începe o luptă împotriva Bisericii noastre, în care vor arunca cu noroi. Cu siguranţă, vor încerca să-i murdărească, să-i mânjească pe toţi cei care luptă pentru drepturile bunilor noştri clerici: oameni ai Bisericii, cetăţeni de onoare, ziarişti pe deplin obiectivi. Noi însă nu trebuie să-i credem. Din ce motiv? Pentru că încearcă să ne abată atenţia, să ne dezorienteze. Dimpotrivă, noi trebuie să ne împotivim, lângă şi alături de Biserica noastră şi alături de oamenii care luptă pentru noi şi pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge prizonieri încătuşaţi ai unei superputeri, trebuie ca cei care luptă să nu se oprească să vorbească, indiferent dacă în viaţa lor personală au şi ei, ca nişte oameni păcătoşi anumite patimi şi păcate.

O să vă dăm aici un mic exemplu, ca să înţelegeţi ceea ce vrem să vă spunem. Când au pus un soldat să păzească graniţele şi să observe atunci când îşi fac apariţia duşmanii care vor vrea să intre în tabără, în timp ce toţi dorm, şi pentru ca el să-şi dea seama când tabăra este încercuită de duşmanii care vor să-i ia prizonieri şi să-i chinuiască, să-i supună la chinuri pe toţi cei care se găsesc înăuntru, această santinelă trebuie să strige şi să tragă câteva focuri de armă ca să se trezească şi ceilalţi soldaţi. Lucrul acesta - adică îndatoririle pe care le avem ca santinelă -, nu are nici o legătură cu viaţa noastră personală şi de aceea nu pot să iasă unii ofiţeri care au colaborat cu duşmanii şi să-i liniştească pe soldaţi, spunându-le: “Nu-l ascultaţi, acesta este un om lipsit de morală, face bani mulţi şi are câştiguri ilicite!”, sau vor inventa orice altceva de acest fel. Ce legătură are viaţa personală a soldatului, pentru care va da socoteală numai lui Dumnezeu, cu faptul că el strigă numai ca să scape tabăra de distrugere? De aceea şi noi să nu fim târâţi de ceea ce spun ei, ofiţerii, cei ce au colaborat şi colaborează cu duşmanii, şi să nu ne sperie noroiul pe care îl aruncă împotriva santinelelor, adică a celor cinstiţi şi a celor de bună credinţă, care strigă de dragul nostru. Noi să vedem să luăm aminte numai dacă această santinelă strigă pentru binele nostru. Poate aici să fie folositoare pomenirea cuvintelor lui Hristos: “Dacă am vorbit rău, dovedeşte că este rău, iar dacă am vorbit bine, de ce Mă baţi?” (Ioan 18,23), şi “mulţi dintâi vor fi pe urmă, şi cei de pe urmă vor fi întâi” (Mat. 19,30) şi, de asemenea: “Vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în împărăţia lui Dumnezeu” (Mat. 21,31).

Dorim să punem aici răspunsul pe care îl dau evreii farisei şi urmaşii lor de astăzi, fiecăruia care îndrăzneşte să tragă semnalul de alarmă al epocii noastre, răspuns care este: “În păcate te-ai născut tu întreg, şi tu ne înveţi pe noi?” (Ioan 9,34). Ce ar trebui adică, orbul, pentru că s-a născut în păcate, n-ar trebui să mărturisescă faptul că i-a deschis ochii Hristos? Noi îi punem pe toţi aceştia în faţa acelei scene când unii cereau să fie omorâtă cu pietre desfrânata, şi când Domnul Hristos i-a privit, spunându-le: “Cel fără de păcat dintre voi, să arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8,7), şi aceştia şi-au dat seama, binenţeles, de greşeala lor şi s-au îndepărtat. Din păcate urmaşii lor de astăzi, găsindu-se într-o stare duhovnicească şi mai rea consideră că ei înşişi sunt lipsiţi de păcate, şi în timp ce se află o bârnă în ochii lor, merg să scoată ghimpele şi paiul din ochiul fratelui lor. Această nesimţire duhovnicească îi determină să-l umilească pe acela ce ca un om, poate a căzut şi el, în vreme ce ei înşişi otrăvesc în mod conştient societatea cu lipsa lor de moralitate, cu crima, cu acuzaţiile reciproce, cu incriminări reciproce, cu droguri şi cu alte asemenea lucruri. ///*caseta 9/B - pag. 117-126///

Scriitorul acestei cărţi mărturiseşte în mod public, că în lupta personală pe care şi-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fraţii lui duhovniceşti, înainte să înceapă ceastă luptă nu a pus drept criteriu ceea ce va mulţumi şi mulţumeşte lumea. Fără îndoială, ştia că pe mulţi îi va mulţumi, pe unii îi va nemulţumi această carte, pentru că nu este posibil să facă excepţie de la regulă şi toţi să fie mulţumiţi împreună cu el, de vreme ce, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos găsim scris: “Şi s-a făcut dezbinare în mulţime pentru El” (Ioan 7,43). Astfel, poporul Il urma pe El şi-L asculta, în timp ce stăpânii lumii Îl urmăreau fără odihnă ca să se prindă de vreun cuvânt pe care îl rostea, că să-I poată izvodi o acuzaţie împotrivă. Şi pentru că n-au găsit, s-au refugiat în mocirlă, zicând: “că are pe Beelzebul şi că, cu domnul demonilor, alungă demonii” (Marc. 3,22). Au găsit, aşadar şi pe unii binevoitori care au dat mărturie împotriva Lui, încât să-L răstignească.

Cunoscând scriitorul acestei cărţi aceste două laturi, a hotărât să nu o ia nici pe una în consideraţie; aşadar a hotărât să nu-i asculte nici pe cei mulţumiţi care îl vor lăuda pentru lupta lui plină de bună credinţă, dar nici să asculte sau să ia în consideraţie ameninţările, acuzaţiile false şi noroiul pe care unii încearcă să i-l arunce în faţă pentru că numai în felul acesta îşi ating propriile interese, sau pentru că la acest lucru îi sileşte invidia.

Aşadar, pe cei care îl laudă pe scriitor n-o să-i asculte deloc, deoarece crede cu tărie că el însuşi este un rob netrebnic care a făcut ceea ce era dator să facă; şi nu se expune în mod nesăbuit laudelor, pentru că îl pândeşte pericolul de a-şi forma o idee bună despre el însuşi, idee care ar avea ca urmare firească nişte consecinţe negative, aşa cum spune legea vieţii duhovniceşti, că oricine se înalţă pe el însuşi (adică oricine îşi formează o bună idee despre el înşuşi), se va smeri. Pentru toate acestea însă, mulţumeşte tuturor acelor care sunt robi împreună cu el, care au mintea clară, plină de bunătate şi care, datorită dispoziţiilor lor curate pot distinge că toate câte le spune nu sunt ale lui, ci ale lui Hristos şi că, din pricina lui Hristos aceştia îi mulţumesc scriitorului. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi care nu au o părere bună despre nimeni, şi prin urmare nici despre scriitor, acestora are să le spună că nu este posibil niciodată ca un preot sau un călugăr să-şi ţină gura închisă, temându-se să nu cumva să-l acuze sau să-l denunţe, să-l ameninţe, sau să-i creeze alte

47

probleme. Un preot care, într-adevăr lucrează ca un rob pentru Domnul său, îşi jertfeşte până şi sufletul urmând să-l slujească pe Domnul cu credinţă, şi astfel, şi în faţa oamenilor să-L mărturisească.

Scriitorul acestei cărţi ar dori să mulţumească şi acelor care vor încerca, denunţându-l, calomniindu-l sau acuzându-l să-i închidă gura. Şi le mulţumeşte acestora, dându-şi seama de starea jalnică în care se află, pentru că de mic îl ruga el însuşi pe Dumnezeu să se milostivească de el şi să-l izbăvească din această stare jalnică şi de neîngăduit. Acum însă nu e singur, are ca martori şi mărturisitori pe toţi aceia care îl acuză, şi aşa poate mai degrabă să-i ceară lui Dumnezeu mila Sa, arătându-I şi atâţia martori. În ceea ce priveşte toate aceste lucruri de care îl acuză respectivii, a avut grijă ca el însuşi, mai înainte de toţi să le treacă la activul lui.

De semenea, scriitorul ar vrea să se apere şi pentru că, prin cele ce a scris s-au mâhnit anumiţi fraţi ai săi. A folosit cuvântul “lume” în sensul: toţi oamenii, cu toate vrerile lor nemăsurat de multe. Prin urmare, pentru că mulţi fraţi ai lui nu se îngrijesc să-şi unească vrerile într-una singură, acea unică vrere a lui Hristos, cu care noi încercăm - lăsându-le la o parte pe ale noastre - să ne unim şi să ne armonizăm, este imposibilă - chiar dacă am vrea - unirea voilor noastre cu vrerea tuturor acestor oameni, pentru că fiecare cere altceva. Noi, aşadar nici să vrem să-i mulţumim pe toţi oamenii nu ar fi posibil acest lucru, din cauză că vrerile noastre nu coincid. Dar, pentru că Hristos are numai o vrere, este posibil ca toţi oamenii să ne adunăm în jurul vrerii Lui, încât şi pe El să-l mulţumim dar şi între noi să ne împărtăşim cu cuvânt şi să fim în iubire unul pentru altul. Pe noi oricum nu ne interesează nici să plăcem nouă înşine, aşa după cum este scris: “Dacă aş plăcea încă oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos” (Gal. 1,10). Dealtfel, un rob plin de bună credinţă şi care îl iubeşte pe Domnul său nu va dori să aibă parte de la oameni de un tratament mai bun decât a avut însuşi Domnul. Domnul nostru, voind să ne arate că drumul nostru nu este aşternut cu lauri, ne-a pregătit, spunând: “Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lume vă urăşte. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul său. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi” (Ioan 15,18-20).

În anumiţi fraţi ai noştri se naşte întrebarea dacă pentru toate câte le-am scris am avut de suportat presiuni sau, dacă împotriva mea s-a pornit un război pentru a fi oprită lucrarea ce se săvârşeşte. Simt nevoia să spun tuturor prietenilor cititori, că după apariţia cărţii Urna alegerii, în care au fost cuprinse aproape 11 pagini informative cu informaţii despre toate câte e vorba să se întâmple, unii, fiind nemulţumiţi de ceea ce am început, de faptul că am început să informăm poporul, imediat au început să dea telefoane, să trimită scrisori şi anonime, şi să-l ameninţe pe scriitor că, dacă nu va înceta să vorbească despre aceste subiecte, o să-l facă de râs, o să-l ridiculizeze în mijloacele de informare în masă, arătând lumii că este un escroc un înşelător ş.a.m.d. Scriitorul a primit şi o mulţime de altfel de ameninţări. Anonimii au avut grijă să-l informeze că în primul stadiu vor aplica metoda aruncării cu noroi - iar probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor la procuratura din Tesalonic, în ianuarie-februarie 1997, ca mărturii oficiale în plângerea care a fost depusă împotriva unor necunoscuţi. Presiunile care se exercită asupra lui pentru a fi întreruptă această lucrare de informare a dumneavoastră, din câte se pare, aceste presiuni provin de la factori guvernamentali care, din păcate se află în colaborare cu anumite feţe bisericeşti şi, de asemenea, în colaborare cu anumiţi ziarişti.

Desigur, aşa cum era de aşteptat, aceste cercuri au fost nemulţumite şi mai mult după emisiunile de la televiziune în care publicul larg a fost informat exact despre ce anume se întâmplă astăzi în patria noastră. Scriitorul, chiar şi la nivel personal suportă consecinţele pomenite şi în cartea Urna alegerii (pag. 430), carte care a apărut în decembrie 1996, dar va explica şi aici aşa cum a explicat şi acolo: “ceea ce am scris, am scris având deplina cunoştinţă a tuturor consecinţelor”. Nu mi-a fost însă posibil să tolerez în continuare, să văd cum ne înşeală şi cum ne subminează. Am rezerve dacă voi face cunoscute iubirii d-voastră o parte din aceste presiuni pe care le suport, sau dacă ar trebui să-mi ţin gura închisă. Veţi vedea până la ce punct au ajuns oamenii statului, care din păcate, aşa cum ne-am informat acţionează în colaborare cu feţe bisericeşti sau persoane din rândurile bisericii, care în această clipă poartă răspunderea pentru multe probleme care chinuiesc Biserica şi ţara noastră. O să vă prezentăm chiar şi documente publice plastografiate, falsificate care aveau drept scop să exercite presiuni asupra noastră. Aş vrea să vă asigur pe dumneavoastră pe toţi, iubiţii mei fraţi, că nu am deloc intenţia să mă opresc din a vă informa şi în continuare, deoarece pentru dragostea d-voastră sunt obligat de Hristos să-mi jerfesc, dacă trebuie şi sufletul. Atât timp cât d-voastră veţi vrea să fiţi informaţi, să aflaţi şi să ascultaţi, eu vă voi informa. Sunt numai două cazuri în care m-aş putea opri:

1. dacă văd că şi d-voastră nu mai vreţi să ascultaţi;2. dacă va îngădui Dumnezeu ca gura mea să se închidă pentru totdeauna. Călduros, vă sunt îndatorat tuturor celor care-mi staţi alături în această luptă, cu orice chip şi cu orice mijloc, şi

de aceea doresc să vă mulţumesc pentru acest ajutor pe care mi-l daţi, stând alături de mine. Caracteristică este o scrisoare a unui frate pe care nu-l cunosc şi care, din adâncul sufletului îmi mulţumeşte şi îmi recomandă să aplic zicala: “Caravana merge, lăsaţi şacalii să urle”, lucru pe care îl face şi scriitorul, indiferent dacă, personal, nu consideră în nici un caz că fraţii lui sunt şacali.

48

Soluţia nu este să întoarcem pagina

Odată am vizitat un cunoscut de ziua lui onomastică. Mi-a invitat să iau loc pe o canapea, lângă un alt musafir. Unul din oaspeţi a luat de pe masă un mare album cu fotografii de familie, s-a aşezat lângă mine şi a început să răsfoiască albumul admirând clipele personale imortalizate din viaţa stăpânului casei. Deschizând la prima pagină, acolo trona o minunată fotografie de la nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumuseţea miresei, de rochia ei bogată şi de aerul mândru al mirelui. După ce s-a săturat de această fotografie a mers la pagina următoare. Acolo era cuplul de tineri căsătoriţi într-un Jaguar de lux, împodobit în exterior cu flori şi panglici. În fotografie apărea toată măreţia luxului. După ce a admirat şi această fotografie a întors din nou pagina, iar fotografia de acolo era de la masa de nuntă, Se vedea o masă bogată, cu zeci de feluri de mâncare, de băutură şi dulciuri. Pe fundal apăreau oaspeţii care petreceau şi dansau cu foarte multă veselie. Paginile care cuprindeau în ele viaţa stăpânului casei erau întoarse de musafir una câte una, sorbind cu bucurie clipele de vis ale vieţii lui. Am ajuns aproape de sfârşitul albumului de familie, când întorcând din nou pagina, oaspetele a căzut cu privirea pe o temă cu totul diferită de cele precedente. În fotografie apărea un mort în coşciug. Era vorba de tatăl mirelui, planul era apropiat şi se vedea numai capul mortului, palid, îngheţat, fără de chip, urât, înconjurat de flori care risipeau îngheţul mortuar. Eu, fiind alături de el nu am apucat să văd bine fotografia, pentru că oaspetele de îndată ce a văzut mortul, fără de nici un răgaz a întors pagina. Am intervenit şi l-am rugat să întoarcă înapoi pagina, ca să văd; iar atunci mi-a răspuns: “Vă rog, mult pentru că mă mâhnesc atunci când văd asemenea lucruri, le evit. Două minute, să termin albumul şi apoi vi-l voi da să-l răsfoiţi şi să-l examinaţi cu atenţie numai d-voastră”. M-am minunat atunci cum în acest om, realitatea morţii a creat o răscolire sufletească, şi în acelaşi timp am văzut că modul lui de a aborda această problemă era greşit. Credea că rezolva problema numai întorcând pagina, fără să privească înaintea lui. Era un adorator al vieţii şi voia să vadă numai evenimentele fericite, care însă nu erau deloc sigure. Chiar şi un banal “poate” este posibil să schimbe cursul acestor evenimente fericite. Singurul lucru sigur pe care îl are această viaţă şi pe care nici un “poate” nu este în stare să-l schimbe, este moartea.

Moartea constituie cel mai mare eveniment al vieţii unui om, fiind un pas fundamental şi fiinţial. Şi totuşi, numai cu această problemă esenţială a vieţii noastre nu vrem să ne ocupăm, sub pretextul ca acest eveniment ne creează o tulburare puternică în suflet şi ne răscoleşte sufletul. Oare nu ştim că va veni acea clipă - fie că o vrem, fie că n-o vrem -, în care o să ne întâlnim şi cu moartea? Poate o să ne întâlnim cu ea nu numai o singură dată, ci de mai multe ori, pentru că este în putinţă s-o întâlnim la fratele nostru, la bunica noastră, la mama noastră sau la multe alte rude ale noastre. Cum o să rezolvăm această problemă? Să nu mergem să-l vedem pe tatăl nostru mort?

În felul acesta, nu întâmpinăm bine nici o situaţie de viaţă, ci, dimpotrivă creăm alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare. Soluţia este să privim chestiunea în faţă, să o rezolvăm, şi să nu ne mai mâhnească, ci, dacă e posibil, chiar să ne producă bucurie. Un creştin adevărat se exprimă cu toată plinătatea prin aceste cuvinte: “Prăznuim omorârea morţii, pieirea iadului şi începătura vieţii veşnice, şi săltând, cântăm imnuri de slavă Celui ce pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul părinţilor noştri, Cel binecuvântat şi în veci slăvit”.

Unii fraţi ai noştri - şi din păcate şi anumite feţe bisericeşti - se pare că abordează în chipul amintit tema morţii, şi în asemenea chip şi situaţia care apare în zilele noastre şi de care este vorba şi în această carte. Când se găsesc faţă în faţă cu această problemă şi trebuie să o înfrunte, încearcă să întoarcă cu disperare pagina, şi-i auzim că spun cu multă meşteşugire, acoperindu-şi problema: “Noi ne ocupăm cu Hristos şi nu cu antihristul”. ///*caseta nr. 10/A - pag. 126-135/// [pag. 126]/// Ei arată astfel că nu pot să înţeleagă că ocupându-se de moarte, de fapt sunt ajutaţi să abordeze într-un mod corect viaţa şi să o trăiască nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt nu înţeleg că atunci când spunem “doresc lumina” sau “urăsc întunericul” spunem acelaşi lucru, şi că atunci când spun că “Il iubesc pe Hristos” sau că îl “urăsc pe Antihrist şi încerc să evit orice are legătură cu el, pentru că nu-l vreau nici pe o simplă cartelă de-a mea, nici pe cartea mea de identitate şi nici pe mâna mea”, deci nu înţeleg aceştia că iubirea faţă de Hristos şi ura pentu antihrist izvorăsc din aceeaşi lucrare a duhului (Mat. 6,27).

În această problemă contemporană - cu care ne-am ocupat în cartea de faţă -, trebuie să se dea dovadă de mult discernământ pentru că, de multe ori se întâmplă ca părinţi preacucernici şi purtători de Dumnezeu care au vorbit sau au scris de această temă a antihristului şi a peceţii lui, să fi avut o atitudine diferită, dar într-un caz special. În care anume? Atunci când frate are judecata mai slabă, sau pur şi simplu este înecat în chinurile vieţii, sau îl chinuiesc probleme de familie sau boli. Acesta este cazul în care părintele, cu un mare discernământ, întrevâzând că situaţia sufletească a fratelui său nu este una care să permită ca acesta să fie informat - pentru că la durerea lui s-ar mai adăuga o altă durere, insuportabilă la măsurile lui -, deci părintele având darul şi virtutea unui asemenea discernământ, recomanda respectivului frate să nu se ocupe de antihrist, ci de Hristos.

Aşadar, trebuie să avem puţin discernământ şi noi. Este bine să vedem cui i-a spus părintele să nu se ocupe cu antihristul şi în ce situaţie se găsea fratele respectiv.

Scriitorul acestei cărţi a trăit împreună cu părintele Paisie multe asemenea clipe. Într-un asemenea moment, părintele Paisie împărţea cu miile foaia lui cu titlul Semne ale vremurilor - 666 şi informa lumea, iar câtorva fraţi răniţi şi suferinzi el le recomanda să nu se ocupe cu această temă. Vedeţi, părinţii noştri duhovniceşti nu sunt grosolani.

49

Ca să înţelegem mai bine exempul, cu un asemenea discernământ înfruntă anumiţi părinţi tema informării anumitor fraţi ai noştri bolnavi de cancer, care nu ştiu de ce suferă. Aşadar, părinţii, când constată că cineva - dintre cei bolnavi de cancer -, este spovedit şi împărtăşit şi nu se teme de moarte, atunci îl informează despre boala ce o are şi îi spun că are cancer. Când însă, acest frate nu poate să accepte anunţul care i s-ar face spunându-i-se că suferă de cancer, şi, mai mult, acesta i-ar crea probleme în plus, fără rezultate pozitive, atunci ei evită să-i spună, binenţeles fără ca acest lucru să însemne că fratele nu mai are cancer. Un singur lucru care are valabilitate aici este acela că nici un părinte purtător de Dumnezeu nu contrazice cele ce le spun despre însemnare, despre pecete alţi părinţi purtători de Dumnezeu.

Trebuie însă mult discernământ ca să intrăm în duhul Sfinţilor. Dacă nu avem acest discernământ, credem că cutare părinte, dacă nu vorbeşte nu este de acord, însă la asemenea concluzii pot ajunge numai cei care au un suflet superficial, care sunt superficiali şi lipsiţi de discernământ. Vedem, din păcate, cum anumiţi fraţi ai noştri, aflându-se într-o deplină necunoaştere, în timp ce nu se preocupă în mod corect de toate cele ce se întâmplă şi nu luptă împotriva duşmanilor credinţei noastre, îi combat pe fraţii noştri cei care cu suflet treaz se opun impunerii simbolurilur antihristice, supunându-se aceştia din urmă Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfătuieşte:

“Cu durere observăm că progresul civilizaţiei în domeniul aplicaţiilor electronice a fost legat aşa cum nu trebuie de numărul 666, care este folosit ca număr principal de cod în această tehnologie. Numărul acesta este pomenit în mos limpede în Sfânta carte a Apocalipsei drept numărul antihristului şi, prin urmare, nu este posibil ca un creştin să fie indiferent la introducerea voită şi sistematică a acestui număr în viaţa noastră şi în viaţa poporului grec, care aproape în întregime este creştin şi ortodox”.

Noi ne întrebăm: fraţii care nu iau în considerare nici cele spuse de Biserică, şi spun ceea ce le trece prin minte, ei oare nu citesc deloc Evanghelia ca să vadă că Hristos îi sfătuieşte să-i lase pe toţi cei care nu sunt împotriva noastră pentru că vor fi cu noi? Sau, poate, pentru că nu au înlăuntrul lor îndrăzneala şi curajul să-şi pună înainte piepturile lor în faţa duşmanilor lui Hristos, şi de aceea încearcă să facă paradă de forţă înaintea celor mici şi puţini ai lui Hristos?

Părintele Paisie, cu durere a scris pentru aceşti oameni:“Ciudat însă este că şi mulţi oameni înduhovniciţi, înafara faptului că îşi dau propriile lor interpretări, se tem şi ei

de teama comună a urmăririi prin maşinile electronice, în timp ce ar trebui să se neliniştească duhovniceşte şi să-i ajute pe creştini printr-o bună nelinişte şi să le întărească credinţa, şi să simtă mângâierea divină”.

Acestora, care din cauza lipsei de curaj continuă să se alăpteze cu următoarea formulă: “Noi ne ocupăm cu Hristos şi nu cu antihristul”, le spunem că nu mai este trebuinţă de acum înainte să ne ocupăm de ei, îmbrăţişând o foarte bună observaţie a lui Alexandros Tsiringanis:

“Unii creştini au nişte păreri şi nişte scopuri atât de înalte şi cereşti, încât ajung să nu mai fie folositori aici pe pământ; aşadar, cum s-ar zice, zboară prin cer, dar nu mai păşesc pe pământ”.

Noi, fraţilor avem în faţa noastră această pagină concretă de istorie şi chiar dacă ceva nu ne place, nu o întoarcem ca să evităm conţinutul ei, pentru că dacă şi noi am întoarce-o, nu însemnează că ea încetează să mai existe. Vrem ca, privind-o în faţă şi în mod corect cu credinţă în Dumnezeu, în Hristos, s-o înfruntăm şi asta cât mai devreme cu putinţă. Dacă cineva dintre d-voastră crede că problema se rezolvă numai închizând ochii şi nemaiprivind-o, atunci să imite exemplul struţului pe care-l iubeşte.

Fireşte, noi fiind mânaţi şi de datoria iubirii frăţeşti şi de datoria pe care o avem faţă de Hristos n-o să încetăm să-l lovim prieteneşte pe spate şi să-l îndemnăm să vadă primejdia care se apropie vertiginos, aşa încât tăvălugul demonic să nu-l găsească expus, ci noi ne vom face datoria noastră pentru fraţi, ca să avem liniştită conştiinţa noastră.

Sigur, bunul Dumnezeu care nu vrea să se rătăcească creaturile Lui, prevăzând dinainte ne-a prevestit că va trimite pe doi mari profeţi ai Săi, pe profetul Ilie şi pe dreptul Enoh, ca să îndemne lumea să nu-l acepte pe antihrist şi pecetea lui.

Sigur, cunoaştem că le creăm gânduri serioase şi grele tuturor celor pe care îi informăm, pentru că deja este valabil: “De n-aş fi venit şi nu le-aş fi vorbit, păcat nu ar avea; dar acum nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan 15,22). Valabil este şi ceea ce se zice: “Iar sluga aceea care a ştiut voia stăpânului şi nu s-a pregătit, nici n-a făcut după voia lui, va fi bătută mult” (Luc. 12,47). Fiecare dintre noi însă trebuie să cunoască, să ştie că toată taina fărădelegii se face prin îngăduinţa lui Dumnezeu, pentru că El lasă să fie aşa cu un singur scop, aşa cum spune Apostolul Pavel, pentru a fi judecaţi toţi cei care “n-au primit iubirea adevărului, ca ei să se mântuiască. Şi de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amăgire, ca ei să creadă minciuni, ca să fie osândiţi toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci le-a plăcut nedreptatea” (2 Tes. 2,10-12).

Sfârşit şi lui Dumnezeu slavă.

†

[pag. 130] Am hotărât editarea acestei cărţi după votarea legii 2472 / 1997 PIPDCP şi după validarea acordului Schengen,

pentru că am vrut mai întâi să vedem ce intenţie au toţi cei care guvernează această ţară într-un fel sau în altul. Pentru

50

că dacă ar fi făcut vreo mişcare de frânare, atunci nu am fi avut nici un motiv să edităm această carte. Totuşi, ea apare acum în cele din urmă, dat fiind fptul că, Constituţia noastră prevede că chiar legile votate, dacă poporul o cere, responsabilii sunt obligaţi să le supună referendumului.

Imitând şi eu gândul umil al celor care au scris circulara Bisericii noastre, care a apărut de curând, rog ca aceşti responsabili să ia în consideraţie şi toate comentariile pe care le-au făcut distinşi jurişti, oameni politici lucizi cu conştiinţa trează sau ziarişti obiectivi şi sinceri, care cu luare aminte îşi exercită funcţia lor şi ne dau posibilitatea să fim informaţi în mod corect şi adevărat.

Să asculte aceşti responsabili vocea ierarhilor noştri preacucernici, a întâistătătorilor noştri, a preoţilor noştri, a teologilor noştri şi vocea fiecărui cetăţean grec care le face cunoscut câte un aspect nevăzut pentru mulţi al acestui sistem obscur care este aproape de a fi impus.

Dacă, cu toate câte vi le-am spus şi cu toate informaţiile pe care vi le-am dat am devenit cumva cauză de mâhnire pentru sufletul d-voastră plin de bunătate, vă cer iertare. Vreau numai să înţelegeţi că intenţia mea este să vă apăr de o mâhnire şi mai mare, aşa cum cum fericitul părinte Paisie a vrut şi aşa cum el a luptat cu toate puterile lui pentru împlinirea acestui scop.

[pag.131] Apel către preacucernica noastră ierarhie şi pentru fiecare conducător duhovnicesc sau politic al ţării

noastre

Omul există ca persoană numai când este fiinţă liberă şi apropierea şi înstrăinarea de Dumnezeu sunt opţiuni libere ale omului, pe care le respectă însuşi Dumnezeu. Aşadar, când se încearcă desfiinţarea ontologică a sensului de persoană umană prin produse de tipul acordului Schengen, deja tema este în primul rând duhovnicească şi teologică, şi prin urmare Biserica are datoria, ca un organism de natură divină şi umană să apere până la sânge esenţa a ceea ce propovăduieşte. Are, aşadar datoria să asigure posibilitatea îndumnezeirii creştinilor în deplină libertate. Dacă trupul Bisericii nu îşi împlineşte datoria într-un anumit moment, ne temem foarte mult că, atunci, acest trup se va lepăda de Capul său. Pe plan secundar, sigur tema aceasta are şi o dimensiune lumească - pentru această dimensiune lumească se impune să lupte şi cei care neagă natura dumnezeiască a omului, dar care vor să spună că respectă drepturile omului şi libertatea individului.

Cu consideraţie, respect şi dragoste filială către Maica noastră Biserica,

cel mai mărunt între monahi, Hristodulos Aghioritul

[pag. 132] În cartea Vedeţi să nu vă ducă cumva în rătăcire o să vedeţi ce au fost acelea pe care le-a văzut sufletul curat al

părintelui Paisie şi pe care le-a scris în foaia sa Semne ale vremurilor 666, pentru a ne pune într-o stare de bună nelinişte.

O să aflaţi fraţilor, că se întâmplă în zilele noastre evenimente foarte importante pentru istoria lumii şi o să vă informaţi că unirea Europei se va face numai cu 10 state.

Veţi vedea ce urmări va avea şi veţi înţelege foarte limpede şi din ce motiv, aşa cum şi părintele ne-a spus, în acest sistem economic pe care îl promovează ei, vor avea şi numărul 666, ca număr internaţional de cod de siguranţă, şi de asemenea veţi vedea pentru ce motiv nu vor şi nu e vorba să înlocuiască acest număr cu altul.

Ce eveniment pentru istoria lumii va avea loc prin unirea celor zece ţări europene? Se aud multe: că antihristul s-a născut. Dacă da, de unde îşi va face apariţia şi în ce calitate? Veţi fi informaţi de la bun început despre evenimente care se vor implini într-un viitor apropiat, le veţi afla înainte să se întâmple, ca atunci când se întâmplă, să credeţi.

Profeţii noştri ne-au prezis cu toate amănuntele când va veni Hristos, din ce seminţie a lui Israel se va naşte, că se va naşte din Fecioară şi la Betleem. Au prevăzut uciderea pruncilor, fuga în Egipt, stabilirea la Nazaret, începutul predicii Lui la Capernaum, apariţia cinstitului Înaintemergător Ioan, întreaga Sa viaţă, intrarea în Ierusalim - fiind El aşezat pe mânzul asinei. Au prezis că din gura pruncilor şi a celor ce sug va fi El lăudat şi preamărit, că va fi trădat pe un preţ de 30 de arginţi care se vor da pentru cumpărarea Tarinii Olarului. Au văzut mai înainte proorocii că va fi socotit cu cei fărădelege, au profeţit împărţirea veşmintelor Lui şi tragerea la sorţi a cămăşii Sale şi au profeţit că nu va fi zdrobit nici un os din trupul Lui, şi în general au descris în amănunt toată viaţa Lui. Am văzut că toate s-au împlinit literă cu literă şi în nici o profeţie nu au spus vreo minciună şi nu au greşit cu nimic, încât nici despre una nu se poate spune că ar fi rămas neîmplinită. Aşadar, înşişi profeţii - cei care au fost încercaţi în atâtea veacuri şi care s-a dovedit în timp că au spus adevărul, şi despre care s-a dovedit că au fost inspiraţi de către Sfântul Duh Dumnezeu, Duhul Adevărului - aceşti profeţi ei înşişi au prezis că înainte de Preaslăvita a doua Venire a lui Hristos, va veni cineva care va încerca să se dea drept El, şi acest cineva este numit antihrist. /// *caseta 10/B - pag. 126-135 [pag. 133] /// Sfin ţii Prooroci au făcut şi pentru acesta un puzzle cu detalii, prezicând iarăşi diferitele evenimente: originea lui, cine va fi,

51

cum îl vom cunoaşte, cum se va remarca, cine sunt cei care-l vor promova, când şi cum va încerca să se impună umanităţii, ne-au vorbit de asemenea şi despre cei care-i vor netezi drumul înaintea arĂtĂrii lui.

Scriptura ne descrie cu toate amănuntele crearea UE şi este categorică şi severă atunci când spune că unirea europeană se va face numai cu zece state, şi acest lucru este prevestit şi-n această carte acum pentru ca să vedeţi cu câtă exactitate sunt toate prezise în Sfânta Scriptură. Chiar şi Scriptura ne vesteşte exact ce va urma după unirea celor zece state, despre acest lucru se scrie şi în cartea Urna alegerii apărută în decembrie 1996. Această carte este oferită d-voastră tuturor celor care nu sunteţi indiferenţi şi care sunteţi mişcaţi de îndemnul părintelui. Ar trebui să-i neliniştească duhovniceşte şi să-i ajute pe creştini cu o bună nelinişte, să le întărească credinţa, să simtă mângâierea dumnezeiască. Părintele mai scrie:

“Mă mir, nu-i pune nimic pe gânduri din toate aceste evenimente, de ce nu pun nici măcar un semn de întrebare interpretărilor creierului lor?”

O să vă fie dată posibilatea, cu această carte să vedeţi care sunt toate aceste evenimente despre care părintele Paisie se mira că nu ne pun pe gânduri, că nu ne neliniştesc, că toţi ne ocupăm numai cu acest sistem universal de control economic, cu numărul de cod 666 şi nu vedem toate evenimetele importante pentru istoria lumii, care au loc în zilele noastre.

Când veţi vedea exact ce se întâmplă, vă va fugi orice îndoială pentru faptul că 666 este numărul despre care, ca o completare se rosteşte Sfânta Scriptură prin Sfântul Ioan Teologul în capitolul 13 al Apocalipsei. Iar acesta nu este un eveniment unic, decupat şi rupt de profeţiile celelalte, ci o parte a puzzle-ului care compune imaginea pe care ne-au dat-o profeţii.

Vom invita dragostea d-voastră să nu se grăbească să judece sau să respingă ceva înainte să citească această carte. Prin această carte nu urmărim să umplem inimile dumneavoastră lipsite de vicleşug şi simple cu interpretări ale creierului nostru, cu gânduri omeneşti, cu presupuneri, temeri sau fobii. Scopul nostru este să vă facem să înţelegeţi toţi cu ajutorul lui Dumnezeu şi cu mijlocirile părintelui, să înţelegeţi unde vă aflaţi şi ce va să vină şi să se întâmple, aşa încât să fiţi treji, ca să nu vă găsească nepregătiţi tavălugul cel diavolesc.

[pag. 134] În epoca noastră se vor întâmpla toate lucrurile pentru care părinţii noştri s-au rugat lui Dumnezeu să nu îngăduie să se întâmple în vremurile lor. Din cauza faptului că evenimentele au o evoluţie foarte rapidă, şi datorită faptului că primim mereu o mulţime de scrisori şi de telefoane cu întrebări actuale, şi pentru că de la un punct în colo va deveni imposibil să mai părem consecvenţi în faţa d-voastră, ne dăm seama că, de vreme ce şi d-voastră o doriţi atât de mult, ar trebui să găsim o modalitate care să ne dea posibilitatea să fim uniţi, şi să fim uniţi printr-o legătură de dragoste întru Hristos şi să purcedem spre zilele grele care vin.

Ca cel mai bun mijloc omenesc de comunicare, ne-am gândit să creăm o carte de informare sub forma unui supliment de revistă, de broşură, sau de foaie, care să apară la început la 6 luni, mai târziu la 4 luni şi într-un stadiu final la 3 luni. Vor exista de multe ori şi multe ediţii speciale, pentru teme de urgenţă. În ceea ce priveşte conţinutul acestor broşuri, sau al acestor periodice, am vrea ca, de la început să ne angajăm ca în aceste pagini să nu apară texte care nu privesc purificarea şi folosul cititorilor noştri. O să vă informăm în legătură cu temele care vă privesc direct. De multe ori se întâmplă să se petreacă lângă noi evenimente importante pentru istoria lumii, şi noi, la modul propriu să nu avem habar. Profeţii noştri au înegistrat, într-adevăr evoluţia omenirii cu toate detaliile până la sfârşitul veacurilor. Profeţiile se împlinsc una după alta. Vom vedea în lumina Scripturilor toate câte se întâmplă în omenire. Va lucra pentru aceasta un întreg stat major, adunând date despre toate lucrurile care se întâmplă pe planetă ca să fiţi informaţi în foarte multe domenii, cât mai mult. Ne angajăm de la început ca conţinutul acestor broşuri periodice să nu ia vreodată vreo culoare politică, să nu intre în conflicte personale, şi ne angajăm, de asemenea să nu publicăm ştiri care nu privesc credinţa noastră, sau dragostea pentru naţiunea noastră. Nu vom cădea în ispita de a face judecăţi sau comentarii de situaţii sau de persoane, cunoscând ca singur Judecător pe Creatorul şi Ziditorul tuturor, pe Domnul nostru Iisus Hristos.

Dacă, cinstite cititorule, voieşti să mergem împreună pe urcuşul pe care ni l-a rânduit pronia lui Dumnezeu şi, întrucât eşti de acord cu conţinutul acestui periodic al nostru, atunci poţi să completezi cu datele tale cartea pe care o ai în faţă şi care apare mai jos, să ne-o trimiţi acum pe adresa înscrisă, şi să te înscrii pe listele evlavioşilor noştri abonaţi.

Această foaie va veni acasă la fiecare abonat şi nu se va difuza prin librării. Pentru că unii fraţi ai noştri declară, după mult timp că vor participa şi ei la această acţiune, pur şi simplu vă informăm că anumite coloane vor avea continuitate, şi ar fi bine, de aceea să aveţi toate numerele şi întreg materialul. De asemea, abonaţii noştri vor avea posibilitatea să se informeze primii în ceea ce priveşte toate ediţiile cărţilor noastre şi, dacă doresc, să le ia acasă. Deocamdată nu încasăm bani pentru abonament. Când abonaţii noştri se vor informa în legătură cu apariţia acestei foi a noastre, atunci vor fi înştiinţaţi şi în ce mod îşi vor putea plăti abonamentul. Noi, simţind nevoia să fim lângă d-voastră facem primmul pas. Depinde însă de buna d-voastră dispoziţie ca legătura şi comunicarea noastră să fie continuă.

Cu respect şi dragoste, cel mai mic între monahi, Hristodulos Aghioritul.

Adresa unde pot fi trimise aceste bonuri este:

52

Ieromonahul Hristodulos AnghelogluT1737 O. P. 17 C.P. 54006

Tesalonic

Mai jos este dat bonul de comandă cu :numele / prenumele / strada / numărul străzii / oraşul / codul poştal / telefon acasă sau la serviciu / profesiune /

semnătură / dată

†

53