OCROTIREA LIBERTATII INDIVIDUALEIN PROCESUL PENAL

Ordinea de drept reprezinta un ansamblu de principii si norme juridice aplicabile intr-un stat, prin care se reglementeaza relatiile statornicite in societate, intr-o anumita etapa de dezvoltare a acesteia, implicand respectarea intocmai a dispozitiilor cuprinse in actele normative[footnoteRef:1]. [1: SANDA GHIMPU, GHE. BREHOI, GHE. MOHANU, ANDREI POPESCU, IOSIF URS "Dictionar juridic - selectiv", Editura "Albatros", Bucuresti, 1985, pag. 396. ]

Realizarea ordinii de drept efective prin constrangere constituie o cale de infaptuire indirecta a acestei ordini, ce functioneaza de regula in mod subsidiar si conditionat[footnoteRef:2]. [2: VINTILA DONGOROZ si colaboratorii, op. cit., Partea generala, Vol.I, pag.6-7.]

Subsidiar, deoarece in primul rand, si in mod normal, ordinea de drept reala trebuie sa se realizeze pe cale de conformare.Conditionat, deoarece constrangerea nu poate interveni decat daca o regula de conduita a fost incalcata in imprejurari care impun restabilirea ordinii de drept prin aplicarea sanctiunilor prevazute pentru o astfel de incalcare.Asadar, realizarea prin constrangere a ordinii de drept reale nu este posibila fara preexistenta unui conflict intre vointa colectiva exprimata prin regula de conduita incalcata si vointa persoanei care a savarsit aceasta incalcare, deci fara existenta unui raport judiciar de contradictie izvorat din savarsirea unei fapte ilicite.

Conceptul general al libertatii individuale

Libertatea individuala este pentru omul care traieste in societate cel mai deseama drept, conservarea acestuia necesitand o atentie aparte. Guvernantii si legea trebuie, deci, sa-l protejeze, sa-l apere contra oricarui act arbitrar de incalcare a acestuia[footnoteRef:3]. [3: C.A .COLLIARD Libertes publiques, Ed. Dalloz, Paris, 1982, pag. 233.]

In prezent, garantarea libertatii persoanei este o problema primordiala pe plan international, ce se regaseste la loc de frunte in politica interna a statelor democratice. Astfel, Romania, proclamandu-se stat de drept (art.1 alin.3 al Constitutiei Romaniei), a confirmat conceptul de garantare al vietii, sanatatii si libertatii persoanei, unde una din exigentele specifice[footnoteRef:4] statului este consacrarea si garantarea efectiva a drepturilor si libertatilor fundamentale; astfel, nu este vorba numai de instrumente juridice ale afirmarii si realizarii omului si cetateanului, dar si de mijloace eficiente de protectie a persoanei in raporturile acesteia cu puterea[footnoteRef:5]. [4: ION DELEANU Drept constitutional si institutii politice II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993, pag. 48 - 49.] [5: ibidem 39.]

Dreptul general la libertate este o valoare sociala suprema si reprezinta posibilitatea persoanei de a gandi si activa corespunzator conceptiilor si opiniilor sale despre necesar" si "dorit, de a-si atinge scopurile propuse in vederea realizarii personale in lumea obiectiva. In conceptia filozofica, a fi liber nu inseamna a obtine tot ceea ce doresti, ci a aspira numai la ceea ce este realizabil[footnoteRef:6]. [6: Vasile Popa, C. Popeti, I. Adamescu, Drepturile omului - concept, legislatie, practica statelor, Editura "PRESA UNIVERSITARA ROMANA, Timisoara, 1994,pag.34.]

Libertatea este o valoare morala specifica individului. Ea semnifica puterea lui de a face sau de a nu face ceva. Libertatea este insa si o valoare juridica caracteristica persoanei, apartinand unei societati determinate. Ea semnifica puterea consacrata si garantata juridic, de a face sau a nu face ceva, cu conditia insa de a nu leza drepturile sau interesele altora, precum si interesele generale, comune ale colectivitatii[footnoteRef:7]. [7: ION DELEANU , Drept constitutional si institutii politice. Teoria generala I", Bucuresti, 1991,pag.75. ]

Sentimentul libertatii s-a nascut si s-a inaltat deodata cu omul. Libertatea pentru om a fost si va ramane tot atat de fireasca si de legitima cum este insasi existenta lui[footnoteRef:8]. [8: ION DELEANU, op.cit., Vol. II, Editura Fundatiei Chemarea, Iasi, 1993, pag. 47.]

Insa, libertatea individuala - ca drept fundamental, are un continut juridic concret determinat, cu o semnificatie restransa, spre deosebire de conceptia filozofica a acestui drept. Dupa cum s-a mentionat in literatura de specialitate[footnoteRef:9] , libertatea individuala priveste libertatea fizica a persoanei, dreptul sau de a se putea comporta si misca liber, de a nu fi tinut in sclavie sau orice alta servitute, de a nu fi retinut, arestat sau detinut decat in cazurile si dupa formele expres prevazute de Constitutie si legi. [9: IOAN MURARU Drept constitutional si institutii politice, Editura Naturismul, Bucuresti, 1991, pag. 24; IOAN MURARU, Drept constitutional si institutii politice,Vol.I, Editura PROARCADIA, Bucuresti, 1993, pag.247.]

Conflictele permanente ce intervin intre lege si teorie, pe de o parte, si practica autoritatilor publice, pe de alta parte - practica ce nu rareori a inregistrat abuzuri si ilegalitati, desi autoritatile publice trebuie sa fie in slujba cetatenilor si nu invers -, au impus formularea unor reguli constitutionale clare, a caror aplicare sa nu fie stanjenita de interpretari si speculatii[footnoteRef:10]. [10: IOAN MURARU, op.cit., Vol.I, Bucuresti, Editura Proarcadia, 1993, pag 248; IOAN MURARU, GHE. IANCU" Drepturile, libertatile si indatoririle constitutionale", Institutul Roman pentru Drepturile Omului, Partea I, Bucuresti, 1992, pag. 43.]

Libertatea individuala reprezinta una din primele libertati inscrise in catalogul drepturilor omului, fiind consacrata de timpuriu in diferitele reglementari ale statelor, iar mai tarziu si prin reglementari internationale. Astfel, pentru prima data pe continentul european, libertatea individuala a fost prevazuta in primul act constitutional britanic "Magna Charta Libertatum" din 1215, care prevedea ca nici un om liber nu va fi arestat sau detinut in inchisoare, sau lipsit de proprietate, sau declarat in afara legii, sau prigonit in alt mod, si nu vom merge asupra lui, decat in baza unei sentinte legale, de catre persoane egale lui si conform dreptului tarii. In acelasi timp, prin art. 36 al Cartei, se intarea institutia controlului judiciar al legalitatii arestarii invinuitului si posibilitatii liberarii pe garantie; aceasta institutie era cunoscuta in Anglia si pana la semnarea "Cartei Libertatilor", mai tarziu aparand ca procedura de protectie a individului, sub denumirea de habeas corpus. Procedura de habeas corpus presupunea la origine dreptul persoanei arestate de a-i fi adus, in cel mult 24 de ore, corpul in fata autoritatilor judecatoresti, pentru ca judecatorii sa verifice cauzele detentiunii (arestarii) in vederea protejarii dreptului persoanei la libertate. In urma judecatii, judecatorul trebuia sa decida daca arestatul ramane in detentie sau nu. Eliberarea se putea face cu sau fara cautiune, iar rearestarea era de neconceput pentru aceleasi fapte. Neexecutarea deciziei judecatoresti de eliberare era sanctionata cu amenda[footnoteRef:11]. [11: Ioan Muraru, Ghe. Iancu, op. cit., pag.42.]

Libertatea individuala se regaseste in continuare in Anglia, capatand o dezvoltare mai ampla in "Habeas Corpus Act" (Actul privind mijloacele unei bune asigurari a libertatii persoanei si prevenirii detentiunii peste mare), precum si in "Petition of Right" (Petitiei drepturilor) din 1688, care au inclus intr-o forma rudimentara eliminarea arbitrariului in retinerea unei persoane [footnoteRef:12]. [12: V. POPA, C. POPETI, I. ADAMESCU , op.cit., pag. 44.]

In 1776, pe continentul american apare Declaratia de independenta a Statelor Unite, influentata de stilul constitutiilor engleze, care proclama: este de la sine inteles adevarul, ca toti oamenii se nasc egali si creatorul lor ii investeste cu anumite drepturi inalienabile si printre acestea se numara si straduinta la viata, libertate si fericire; in vederea acestor drepturi, oamenii instituie guverne, care isi dobandesc puterea legala prin consimtamantul acelor guvernati; ca daca oricand, oricare forma de guvernamant pericliteaza aceste scopuri, poporului ii sta in putere de a o rasturna si de a instaura o noua guvernare[footnoteRef:13]. [13: C-tin Matei LazariDrepturile omului. Culegere de documente internationale, Ed.Tipcim, Cimislia, 1996, pag.16.]

Pentru ocrotirea libertatii individuale, mai tarziu (dupa adoptarea Constitutiei SUA in 1787), au fost adoptate unele amendamente, in special impotriva urmaririi si arestarii arbitrare (al Patrulea Amendament al Constitutiei SUA), care prevad ca Dreptul poporului de a fi asigurat in ce priveste persoana, locuinta, documentele si bunurile sale impotriva unor perchezitii si confiscari excesive nu va fi violat si nu se vor emite mandate decat pe baza de motive probabile sustinute prin juramant sau declaratie solemna, descriindu-se in detaliu locul care va fi perchezitionat si persoanele sau obiectele care trebuie retinute.Una din motivatiile ce au stat la baza Revolutiei Franceze [footnoteRef:14] a fost si problema asigurarii libertatii individuale, care este prevazuta in Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului din 1789, ce a conturat conceptul drepturilor si libertatilor fundamentale, inspirat de teoria dreptului natural si de teoria contractului social. Art.7 al Declaratiei drepturilor omului si ale cetateanului prevedea ca Nici un om nu poate fi condamnat, retinut sau arestat decat in cazurile si in conformitate cu procedura prevazuta de lege. [14: I. MURARU, GHE IANCU, op.cit.,pag.43.]

In scopul asigurarii libertatii individuale, Declaratia drepturilor omului si cetateanului a interzis expres practica arestarii administrative in baza renumitelor letres de cachet eliberate de rege, ce contineau numai ordinul de intemnitare a unei persoane, fara a indica invinuirea si termenul de detinere. Iar, uneori, letres de cachet se dadeau persoanelor favorite in alb ( en blanc), fiind posibila arestarea oricarei persoane[footnoteRef:15]. [15: ibidem 49.]

"Carta Natiunilor Unite" adoptata la 1945 la San Francisco a prevazut norme de importanta esentiala ce reglementau drepturi fundamentale ale omului cu caracter juridic, social si economic[footnoteRef:16]. [16: LUIS HENKIN, RICHARD CRAWFORD PUGH, OSCAR SCHACHTER, HANS SMITH "International law - cases and materials" - American Casebook Series, Ed. St. Paul, Minn, Wes Pulishing Co., 1980, pag. 807-811. ]

Libertatea persoanei a fost consacrata ca drept universal fundamental ce trebuie respectat fara distinctie cu privire la rasa, sex, limba sau religie ( art. 55 lit.c din Carta).Toate statele semnatare ale Cartei au avut obligatia sa se conformeze acestor reglementari consacrate de dreptul international.Se poate astfel vorbi de o internationalizare a drepturilor omului, ca o expresie a respectului unanim pe care toate statele lumii sunt datoare sa il recunoasca libertatii fiintei umane. Aceasta idee transpare in toate declaratiile ce au emanat de-a lungul timpului din partea Natiunilor Unite ( "Declaratia pentru drepturile copilului", "Declaratia referitoare la statutul refugiatilor sau la azil", etc.).Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat la 10 decembrie 1948, "Declaratia Universala a Drepturilor Omului", care proclama dreptul fiecarui individ la viata, la libertate si la siguranta personala.Conceptul libertatii individuale este temeinic statuat de catre primele dispozitii ale acestui act de insemnatate capitala.Potrivit art.3 al Declaratiei, Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea sa, iar in art.5 se arata ca "Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante".Articolul 9 din aceeasi Declaratie prevede ca : "Nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in mod arbitrar""Conventia Europeana a drepturilor omului" adoptata de statele membre ale Consiliului Europei la Roma in 4 noiembrie 1950 ( intrata in vigoare la 3 septembrie 1953), constituie garantia colectiva pe plan european a unora din principiile enuntate in "Declaratia Universala a Drepturilor Omului", consolidata printr-un control judiciar international ale carui decizii trebuie sa fie respectate de state.In Preambul, se afirma ca unul din scopurile Conventiei este de a asigura prin masurile luate de guvernele statelor semnatare, garantarea drepturilor si libertatilor enuntate in "Declaratia Universala a Drepturilor Omului", proclamata de Adunarea Generala a Natiunilor Unite in 1948, ce constituie temelia insasi a acestei institutii.Prin acest document de maxima insemnatate, se consacra - cu valoarea de principiu - ca Orice persoana are dreptul la libertate si siguranta. Nimeni nu poate fi privat de libertate in afara de cazurile urmatoare si potrivit cailor legale[footnoteRef:17] (art.5), fiind prevazute totodata si garantii de asigurare a libertatii individuale in caz de restrangere a acestei inviolabilitati. [17: IONEL CLOSCA, ION SUCEAVA, IOAN MAXIM, GHE. BADESCU Consiliul Europei. Drepturile Omului. Documente, Editura "Themis Edit"S.R.L., Bucuresti,1994, pag.17]

Este important de observat aici ca art. 5 si 6 din "Conventia Europeana a Drepturilor Omului" creeaza un veritabil "Cod de procedura penala"[footnoteRef:18]; art. 5 fixeaza conditiile fata de care este subordonata eliberarea mandatului de arestare si determina drepturile recunoscute persoanelor aflate sub puterea acestui mandat. [18: JEAN SACE "Procedure penale comparee", Presses Universitaires de Bruxelles, 1998, pag.2 ; J. VELU "La Convention europeene des droits de l'homme et la procedure penale belge", Melanges offerts a Polys Madinos, Paris, Editions Pedone, 1968, pag. 389 et ss.]

Articolul 6 organizeaza garantiile necesare procedurii in fata instantei de judecata, in special in recunoasterea drepturilor tuturor persoanelor, prin statuarea unei bine fondate acuzatii in materie penala, dreptul generat trebuind respectat public, in cadrul unui proces echitabil.La data de 16 decembrie 1966, Adunarea Generala a ONU a adoptat "Pactul International cu privire la drepturile civile si politice", care dezvolta principiile enuntate in "Declaratia Universala a Drepturilor Omului" si stabilea detaliat care sunt drepturile civile si politice recunoscute de comunitatea internationala ce trebuie garantate de state in mod corespunzator.In evolutia istorica a Romaniei, s-au reliefat preocupari pentru drepturile omului in epoca moderna, in special cu privire la ocrotirea libertatii persoanei, in stransa legatura cu procesul infaptuirii aspiratiilor romanilor spre libertate si unitate nationala[footnoteRef:19]. [19: VICTOR DUCULESCU Protectia juridica a drepturilor omului Editura LUMINA LEX, Bucuresti, 1994, pag. 19.]

Astfel, problematica drepturilor omului si a libertatilor fundamentale a inceput sa capete conturul ei modern in contextul Revolutiei de la 1848, in documentele programatice ale acesteia, marcate puternic de influenta Revolutiei franceze[footnoteRef:20]. [20: OVIDIU PREDESCU - Conventia Europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si implicatiile ei asupra dreptului penal roman in Revista Dreptul Nr. 9/1999, pag 80 - 81.]

Ulterior, problematica drepturilor omului a cunoscut o evolutie dinamica, prin elaborarea unor instrumente juridice bazate pe o conceptie umanista [footnoteRef:21], prin institutionalizarea drepturilor cetatenesti, atat in Constitutia din 1866[footnoteRef:22] si cea din 1923[footnoteRef:23], ca si prin dezvoltarile teoretice in materie ale unei stralucite pleiade de juristi, diplomati si istorici din perioada interbelica. [21: Ibidem 55. ] [22: Constitutia din 1866 este inspirata din Constitutia belgiana din 1831. Ea consfiinteste principiul separatiei puterilor, recunoasterea drepturilor omului si ale cetateanului, etc.] [23: Constitutia din 9 septembrie 1923 a fost orientata nemijlocit spre cerintele dezvoltarii societatii romanesti intr-un stat de drept.]

Multe din prevederile legislative adoptate in aceasta perioada, cum ar fi Codul civil ( 1862), Codul penal (1865) si Codul de procedura penala, au consacrat principii inaintate ca: principiul legalitatii pedepsei, principiul dreptului la aparare, principiul egalitatii in fata legii, etc.In sfera legislatiei penale si procesual penale s-au inscris inca din anii '30 - '40 tendinte liberale aliate legislatiilor anglo-saxone - Marea Britanie si S.U.A., in opozitie cu legislatia represiva a Italiei fasciste si a Germaniei hitleriste, care urmau curentul autoritar al regimurilor politice adoptate in aceste state[footnoteRef:24]. [24: N. I. TANOVICEANU " Nouile orientari ale legislatiei noastre represive" - Extras din Arhiva de Drept Public, anul III (1941) No.1, Tipografia Alexandru A. Terek, Iasi, 1941, pag. 4, 36. ]

In doctrina vremii era impartasita conceptia liberala a lui Enrico Ferri, potrivit caruia, un Cod de procedura penala nu este destinat raufacatorilor, ci, dimpotriva, in el isi gasesc apararea oamenii obisnuiti, care ar veni in contact cu organe de stat represive. Aceste conotatii s-au regasit si in dispozitiile Codului de procedura penala roman din acea perioada, urmand si traditia liberala a Codului de instructie francez.In perioada 1944 - 1989 au fost ratificate majoritatea conventiilor si acordurilor internationale din domeniul drepturilor omului, chiar daca cadrul normativ intern nu a fost intotdeauna in acord cu standardele internationale.In ciuda multiplelor abateri in fapt de la principiile privitoare la drepturile omului, legislatia anterioara anului 1989, in vigoare si astazi, a consacrat si unele principii unanim admise in aceasta materie. Putem mentiona cu titlu de exemplu in materia garantarii libertatii persoanei, art. 190 din Codul penal roman, care pedepseste cu inchisoare de la 3 la 10 ani si interzicerea unor drepturi, punerea sau tinerea unei persoane in stare de sclavie, precum si traficul de sclavi. De asemenea, este incriminata supunerea la munca fortata sau obligatorie in art. 191 din Codul penal. O importanta evolutie a garantarii dreptului la libertate al persoanei o constituie crearea, dupa 22 decembrie 1989, a Institutului Roman pentru Drepturile Omului ( prin Legea nr. 9/1991), precum si a unor asociatii cum ar fi : Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania si Liga Apararii Drepturilor Omului.Fundamentata pe inaltele valori ale democratiei europene si pe respectul unanim recunoscut pentru drepturile si libertatile omului, Constitutia Romaniei adoptata in 1991, garanteaza cetateanului un spatiu larg de manifestare a personalitatii si demnitatii umane, constituindu-se ca un instrument juridic modern, comparabil cu legile fundamentale ale celor mai insemnate democratii internationale.Preocuparea legiuitorului roman pentru receptarea dreptului natural, imprescriptibil si inalienabil al omului la libertate, in acord cu actualele reglementari internationale, si-a gasit reflectarea in dispozitiile art. 23 din Constitutia Romaniei [footnoteRef:25] . [25: ALEXANDRU TUCULEANU "Obligativitatea ascultarii invinuitului in cazul luarii masurii arestarii preventive", in Revista "Dreptul" Nr. 11/1998, pag. 111. ]

Libertatea individuala, in contextul art. 23, priveste libertatea fizica a persoanei, dreptul sau de a se comporta si misca liber, de a nu fi arestata decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege.Articolul 23 consfiinteste numeroase reguli cu valoare de garantii ale inviolabilitatii persoanei, precizand, intre altele ca "Arestarea se face in temeiul unui mandat emis de un magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile; prelungirea arestarii se aproba numai de instanta de judecata; celui arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare persoana este considerata nevinovata".Prin aceste reglementari, Constitutia Romaniei raspunde practic exigentelor formulate de actele normative internationale adoptate in acest domeniu si mai ales de "Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" .Potrivit art. 11 din Constitutie, statul roman s-a obligat sa indeplineasca intocmai si cu buna-credinta obligatiile ce ii revin din tratatele la care este parte, tratatele internationale ratificate de Parlament, potrivit legii, facand parte din dreptul intern. In materia drepturilor omului, articolul 20 dispune ca dispozitiile constitutionale trebuie interpretate si aplicate in lumina "Declaratiei Universale a Drepturilor Omului" si a tratatelor la care Romania este parte, neconcordantele dintre aceste tratate si legislatia interna solutionandu-se in favoarea primelor, prin inlaturarea de la aplicare a legilor interne contrare.Este astfel evident ca in blocul de constitutionalitate sunt incluse tratatele internationale in materia drepturilor omului, inclusiv "Conventia europeana a drepturilor omului". Aceasta Conventie se bucura de aplicabilitate directa in dreptul intern si are forta juridica superioara oricarei norme interne. Toate normele de drept intern trebuie sa fie conforme celor din "Conventia europeana a drepturilor omului", vorbindu-se astfel de "conventionalitatea" lor, in caz contrar, ele fiind lipsite de efecte juridice[footnoteRef:26]. [26: CORNELIU - LIVIU POPESCU" Solutions modernes de consecration et de garantie des droits de l'homme par le normes du droit international public et de leur reception dans l'ordre juridique interne des Etats", Analele Universitatii Bucuresti. Drept, 1995, pag.59-66. ]

Conventionalitatea normelor interne se apreciaza, in primul rand, potrivit principiului subsidiaritatii, de judecatorul national. In masura in care insa a fost sesizata Curtea Europeana a Drepturilor Omului, aplicarea Conventiei este de competenta juedecatorului european, care, analizand numai cazul concret, statueaza asupra incalcarii Conventiei, pronuntandu-se astfel, inclusiv asupra conventionalitatii dreptului intern (asadar, concordanta dreptului intern cu normele "Conventiei europene a drepturilor omului"). Curtea Europeana este gardianul Conventiei, solutiile jurisprudentiale date de aceasta facand corp comun cu Conventia, alcatuind un "bloc de constitutionalitate", similar blocului de constitutionalitate din dreptul intern, unde se regasesc, intre alte componente, Consitutia si jurisprudenta instantei de contencios constitutional. Cum dreptul european al drepturilor omului este in egala masura un drept conventional si un drept jurisprudential, interpretarea Conventiei, in ultima instanta, apartinand Curtii europene, atunci Conventia europeana nu este decat ceea ce Curtea europeana considera ca este. Altfel spus, interpretarea Conventiei europene, in ultima instanta, este atributul de necenzurat al Curtii europene, iar interpretarea data de aceasta textelor scrise este obligatorie si se impune autoritatilor state-parti, inclusiv jurisprudentei nationale.Autoritatile nationale, inclusiv jurisdictiile, atunci cand aplica dispozitiile Conventiei europene a drepturilor omului, sunt obligate sa se supuna interpretarilor date acestora prin jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Obligativitatea dreptului european jurisprudential este aceeasi ca obligativitatea dreptului european conventional [footnoteRef:27]. [27: corneliu - liviu popescu " Conformitatea cu legea fundamentala si Conventia europeana a drepturilor omului a competentei procurorului de a lua masura arestarii preventive in lumina jurisprudentei Curtii Constitutionale", in Revista "Dreptul" Nr 6/1999, pag. 74.]

Garantarea libertatii individuale.

Gravitatea tulburarii ordinii de drept prin savarsirea de infractiuni, deosebita rezonanta a faptelor penale si severitatea sanctiunilor pe care acestea le atrag, impun ca recurgerea la calea represiunii sa fie cu atentie si cu suficiente garantii reglementata[footnoteRef:28] . A reglementa reintegrarea ordinii de drept pe cale de represiune inseamna a reglementa prin dispozitii de lege procesul penal in complexul sau[footnoteRef:29]. [28: V. DONGOROZ si colaboratorii, op. cit., Partea generala, Vol.I, pag. 9.] [29: JEAN LARGUIER " La procedure penale", Presses Universitaires de France, Imprimerie des Presses Universitaires de France, decembre, 1996, pag 6 - "Procedura penala ne implica pe toti nu prin aplicarea sa efectiva, ci mai ales ca mijloc de protectie impotriva pericolului social generat de comiterea de infractiuni. Procedura penala determina organizarea si rolul autoritatilor insarcinate cu cercetarea si judecarea cauzelor penale, relevand cu elocventa ideea ca statul ocroteste libertatea individuala a fiecaruia". ]

Astfel, in cazul cand prin lege se admite restrangerea libertatii individuale, apare necesitatea formularii notiunii de siguranta a persoanei, notiune ce exprima ansamblul garantiilor care protejeaza persoana [footnoteRef:30], in situatii de aplicare a masurilor care privesc aceasta libertate. [30: I.MURARU, op.cit., Vol. I,pag. 249.]

Sistemul garantiilor ce asigura libertatea individuala apare ca mijloc eficient ce exclude luarea de catre autoritatile publice a unor masuri ilegale fata de persoana acuzata de savarsirea unei infractiuni.Prin urmare, categoria juridica de siguranta a persoanei prevazuta de Constitutie, poate fi vazuta si ca o garantie a libertatii individuale, ea privind legalitatea masurilor ce pot fi dispuse de catre autoritatile publice in cazurile si in conditiile prevazute de lege [footnoteRef:31]. [31: ibidem 65.]

In scopul asigurarii libertatii individului in raporturile lui cu puterea, s-au expus in literatura juridica [footnoteRef:32] urmatoarele masuri esentiale: [32: I. DELEANU, op. cit., Teoria Generala I, Bucuresti, 1991, pag. 79.]

- precizarea stricta, prin lege, a conditiilor in care o persoana poate fi acuzata, retinuta sau detinuta ;- impersonalitatea legii ;- postularea principiului legalitatii incriminarii si a pedepsei ;- consacrarea prezumtiei de nevinovatie ;- aplicarea principiului neretroactivitatii legii penale (exceptand legea penala mai blanda) ;- remiterea integrala catre instante a functiei represive, daca prin masura susceptibila de aplicare se afecteaza libertatea individului ;- garantarea independentei judecatorilor ; consacrarea dreptului la aparare ;- institutionalizarea unei proceduri penale in masura sa satisfaca exigentele legalitatii si a ordinii de drept concomitent cu cele care decurg din dreptul la libertate.

O buna parte din aceste masuri fac obiectul reglementarii legii procesual penale, care concretizeaza conditiile si temeiurile cand o persoana poate fi retinuta sau arestata. Ansamblul garantiilor asigurarii libertatii individuale este cuprins in Constitutia Romaniei (art.23), precum si in acte internationale cum ar fi : "Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale" din 1950 (art.5) si "Pactul international cu privire la drepturile civile si politice" din 1966 (art.9). Astfel, art.5 C.proc.pen. al Romaniei stabileste ca In tot cursul procesului penal este garantata libertatea persoanei. In dezvoltarea acestei reguli generale mentionam urmatoarele garantii de asigurare a libertatii persoanei, expuse in literatura de specialitate [footnoteRef:33]: [33: N.VOLONCIU , op.cit., Vol.I, pag. 412.]

1. Cazurile si conditiile generale ale luarii masurilor de preventie sunt strict enumerate si explicate de lege, in asa fel incat nimanui sa nu i se poata restrange libertatea decat in imprejurarile prevazute si prescrise limitativ.2. Masurile de preventie intra in atributiile celor mai calificate organe judiciare. Cu exceptia retinerii, care poate fi luata si de organele de cercetare penala, aceste masuri se dispun exclusiv de magistrat (judecator sau procuror).3. Durata masurilor de preventie este diversificata in functie de caracterul lor restrictiv, existand o limitare destul de scurta in timp a acestora si fara posibilitatea de a fi prelungita. Numai in cazul arestarii inculpatului exista posibilitatea prelungirii duratei de timp initiale de catre instanta de judecata.4. Cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii, daca considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii. Instanta de judecata este obligata sa se pronunte in aceeasi zi, prin incheiere, asupra legalitatii masurii, dupa ascultarea invinuitului sau inculpatului.5. Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea in cel mai scurt termen in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.6. Pentru a nu parcurge procesul penal in stare de arest, inculpatul privat de libertate care indeplineste anumite conditii legale poate fi pus in libertate provizorie sub control judiciar sau pe cautiune.7. Persoana, impotriva careia s-a luat ilegal o masura preventiva, are dreptul la repararea pagubei suferite in conditiile prevazute de lege.8. Masurile preventive avand un caracter provizoriu [footnoteRef:34], se revoca obligatoriu la cerere sau din oficiu, daca motivele acestor masuri au disparut. Totodata masurile preventive inceteaza de drept intr-o serie de cazuri prevazute de lege. [34: I.NEAGU , op. cit., Editura "ARTPRINT"S.R.L., pag.310.]

In conturarea garantiilor de asigurare a libertatii persoanei, sunt de mentionat si prevederile art. 24 din Constitutia Romaniei, care stabileste ca Dreptul la aparare este garantat. In tot cursul procesului penal, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.Principiul dreptului la aparare, ca regula de baza a procesului penal, are ca finalitate necondamnarea nici unei persoane nevinovate, si nici un nevinovat sa nu suporte rigorile legii penale mai mult decat se cuvine[footnoteRef:35]. [35: NICU JIDOVU "Apararea inculpatului in procesul penal", in Revista "Dreptul" Nr. 4/2000, pag. 61.]

Ideea dreptului la aparare se regaseste din cele mai vechi timpuri, inca din dreptul roman, cand nimeni nu putea fi judecat fara a fi aparat.De la conceptia dreptului la aparare ca drept natural inerent persoanei umane s-a ajuns, in teoriile moderne contemporane, la concluzia ca aceasta constituie un principiu juridic general inerent ordinii de drept.In aceasta acceptiune a si fost consacrat in normele de drept international, printre care amintim ca fiind cele mai cunoscute: "Declaratia Universala a Drepturilor Omului" si "Conventia Europeana a Drepturilor Omului".In Romania, institutia aparatorului a fost supusa unor modificari esentiale dupa anul 1990, prin interventia, in mod succesiv, a unor acte normative, care au condus, pe de-o parte, la o democratizare a acesteia, in consens cu procesul de democratizare a dreptului in general, iar, pe de alta parte la o largire de continut cu implicatii nemijlocite asupra infaptuirii in procesul penal a unuia din drepturile procesuale fundamentale : dreptul la aparare[footnoteRef:36]. [36: GHEORGHITA MATEUT - Aparatorul, subiect procesual penal in limina ultimelor reglementari legislative in Revista "Dreptul" Nr.5/1996, pag. 77.]

In lumina reglementarilor legale in vigoare, asistenta juridica este acordata de o persoana cu calificare juridica. In acest sens, Legea pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat nr. 51/1995 [footnoteRef:37] cat si statutul profesiei de avocat, reglementeaza conditiile de exercitiu ale acestei profesii. [37: Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 116, Partea I , din 9 iunie 1995.]

Adoptarea Legii nr. 51/1990 are menirea de a defini statutul avocatului in sistemul nostru de drept procesual (penal sau civil), iar pentru procesul penal are ca premisa reglementarea dreptul la aparare si drepturile aparatorului cuprinse in legile de modificare a Codului de procedura penala ( in art. 171 - 174, 513 - 522), in Constituia Romaniei (art.24), in Legea de organizare judecatoreasca nr. 92/1992 (art. 7 si 8) precum si in art. 6 din "Conventia Europeana a Drepturilor Omului", drepturi cu care statutul aparatorului se afla in stransa legatura si ii formeaza continutul functional, in vederea realizarii scopului procesului penal, pentru o mai buna infaptuire a justitiei in cauzele penale.Desemnarea unui avocat din oficiu este obligatorie ori de cate ori legea cere ca invinuitul sau inculpatul sa fie asistat, iar acesta nu are un aparator ales.Sub aceste aspecte, subliniem faptul ca legislatia procesuala penala a Romaniei a stabilit o reglementare adecvata[footnoteRef:38] ocrotirii libertatii persoanei. [38: GHEORGHITA MATEUT, op.cit., Revista "Dreptul" Nr.5/1996, pag. 77.]

Fundamentul dreptului de a pedepsi.

O viata sociala normala implica in mod necesar un sistem de sanctiuni organizat si pus in aplicare de forta publica. Dar, se pune intrebarea pe ce se fundamenteaza acest drept de a pedepsi. El se bazeaza pe functiile pedepsei privite in contextul socio-filosofic si juridic, asa cum reies din evolutia doctrinara in materie[footnoteRef:39], si anume : [39: JEAN LARGUIER Droit pnal gnral, 16-e dition, Ed.DALLOZ, Paris, 1997, pag.4.]

1/ Doctrine fundamentate pe ideea de justitie : punitur quia peccatum est (pedeapsa se aplica unui act savarsit cu vinovatie).Ideea se gaseste in forme diverse : in civilizatiile primitive (sacrificiul celui vinovat destinat induplecarii divinitatii : Legea Talionului : ochi pentru ochi, dinte pentru dinte. Codul lui Hammourabi); in opera filosofilor greci antici (Platon) ; in doctrinele crestine, unde apar notiunile de responsabilitate morala si de iertare ; in filosofia justitiei absolute (Kant).2/ Doctrina fundamentata pe utilitatea sociala : punitur ne pecetur.Obiectul esential al sanctiunii este de a evita infractiunile viitoare. Este idea de prevenire (Bentham). Critica : aceasta conceptie risca sa atraga o pedeapsa riguroasa.

3/ Scoala neo-clasica franceza : doctrina de sinteza ( Rosse, Guizot).Dreptul de a pedepsi este fundamentat pe principiile justitiei si pe utilitatea sociala ( in aplicarea sa). A nu se pedepsi prea mult nu este drept, prea mult nu este util. Se elimina pedepsele prea severe si pedepsele prea superflue.Critica : va fi dificil de apreciat dreptatea si utilitatea (pedeapsa recidivei socialmente periculoasa, dar din punct de vedere moral, cu mai multa vinovatie).4/ Scoala pozitivista italiana .S-au format doua scoli:a/ scoala antropologica ce pune accentul pe factorii individuali ai infractiunii (Lombrozo) ;b/ scoala sociologica ( Ferri) care se ataseaza indeosebi pe factorii sociali ai infractiunii care rezida in civilizatie, mediu, economie.5/ Pragmatismul retine sistemele care dupa o experienta dau cel mai bun rezultat.6/ Epoca actuala. Asistam la o sinteza a tuturor acestor curente printre orientari noi, cum ar fi doctrina apararii sociale (Marc Ancel) care este preocupata de studierea in acelasi timp a infractiunii, a personalitatii infractorului.\

Caracterul restrangerii libertatii individuale

Concomitent cu dezvoltarea conceptiei cu privire la drepturile si libertatile fundamentale ale omului s-a formulat si admisibilitatea restrangerilor, in legatura cu exercitiul acestora.Astfel, "Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului" din 1789 prevedea in art.4 ca Libertatea consta in a putea face tot ceea ce nu dauneaza altuia. De asemenea, exercitiul drepturilor naturale ale fiecarui om nu are limite decat pe cele care asigura celorlalti membrii ai societatii sa se bucure de aceleasi drepturi. Aceste limite nu pot fi determinate decat de lege[footnoteRef:40]. [40: I. MURARU, GHE. IANCU, op.cit.,pag.37.]

Limitarea unor drepturi si libertati este conturata si in unele documente juridice internationale, cum ar fi "Declaratia Universala a Drepturilor Omului", care prevede in art. 29 alin.2 ca In exercitarea drepturilor si libertatilor sale, fiecare persoana este supusa numai ingradirilor stabilite de lege in scopul exclusiv al asigurarii, recunoasterii si respectarii drepturilor si libertatilor celorlalti si in vederea satisfacerii cerintelor juste ale moralei, ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica.Libertatea individuala, ca de altfel toate libertatile umane, nu este, nu poate si nu trebuie sa fie absoluta[footnoteRef:41]; ea poate fi restransa in scopul realizarii interesului general numai prin lege. In acest sens, Constitutia Romaniei, in art.49 alin.1 prevede restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati daca se impune, dupa caz, pentru apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unor calamitati naturale ori al unui sinistru deosebit de grav. Dupa cum s-a mentionat in literatura de specialitate[footnoteRef:42], imprejurarile care justifica restrangerea unor drepturi sau libertati sunt expres si limitativ aratate, urmand, deci, regulile specifice exceptiilor. [41: I. MURARU, op.cit,Vol.I,pag.248.] [42: I.DELEANU, op.cit, Teoria Generala I, Bucuresti,1991, pag.85.]

Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau libertatii (art.49 alin.2 al Constitutiei Romaniei).Pornind de la natura libertatii individuale, restrangerea acestui drept poate fi facuta in scopul apararii ordinii de drept in general si desfasurarii instructiei penale in special.Dupa cum s-a mentionat[footnoteRef:43], actiunile autoritatilor publice de restabilire a ordinii de drept, de represiune ( atunci cand este cazul) sunt si trebuie sa fie la randul lor conditionate si clar determinate, astfel incat libertatea individuala sa fie respectata si nici o persoana care este inocenta sa nu fie victima unor actiuni abuzive sau determinate eventual de ratiuni pur politice. [43: I.MURARU, op.cit., vol.I, pag.248-249.]

In scopul unei bune desfasurari a procesului penal se poate dispune luarea unor masuri fata de persoana invinuita de savarsirea unei infractiuni, ce privesc direct libertatea individuala, cum este retinerea sau arestarea, precum si perchezitionarea acesteia.Limitele aduse libertatii individuale, dupa cum s-a expus in literatura de specialitate [footnoteRef:44], nu trebuie privite ca o sacrificare, incalcare sau abandonare a acesteia, ele sunt prevazute si strict determinate de lege, au un caracter de exceptie, fiind instituite si trebuind a fi folosite numai in cazuri de extrema necesitate, sunt proportionale cu nevoile create de interesul superior, pe care il deservesc si sunt de interpretare restrictiva. [44: N.VOLONCIU, op.cit., Vol.I, pag.404]