Globalizarea este un termen controversat născut din empirism. Evoluția lumii în ultima jumătate a secolului XX ne-a îndemnat să inventăm un termen pentru a ne explica diverse fenomene. Intensificarea comerțului mondial, ușurința comunicării, accelerarea schimbului informațional, universalizarea culturii.

Criticii globalizării ne spun că acest fenomen are doar părți negative cum ar fi nivelarea culturilor și a civilizațiilor, disoluția statelor națiune, aneantizarea valorilor naționale. Globalizarea este un proces ireversibil datorită dimensiunii economice. Economia mondială este dezvoltată datorită interconexiunii puternice, catalizatorul globalizării este fluxul comercial, interconectivitatea monetară și cooperarea bancară.

Dar mai există globalizare? Lumea a intrat într-un proces invers, tensional și periculos glocalizarea. Ce înseamnă glocalizarea? Glocalizarea, teoretizată de Roland Robertson, este suma rezultată dintre creșterea interdependenței globale și tensiunile localizante. Glocalizarea schimbă sistemul internațional prin fragmentare, enclavizare culturală și distanțare spațială. Dacă globalizarea aproprie, glocalizarea depărtează. Apariția glocalizării poate avea ca și cauză refuzul unor comunități locale de a se identifica cu restul lumii, „atomizarea planetară” este coșmarul multor societăți.

Un proces globalizant este unul benefic pentru lume. Efectul principal al acestuia ar fi reducerea tensiunii conflictuale între civilizații. Dacă toate civilizațiile au un izvor comun de valori, norme și idei ciocnirile se încetinesc sau dispar. Teoria conflictului se bazează pe alteritate, procesul globalizant înăbușă alteritate. Culturile s-au dezvoltat sub forma competițiilor, dar o competiție acerbă și continuă le epuizează și le erodează. Cultura la nivel global trece printr-un proces de încetinire, o oboseală culturală s-a instaurat în lumea noastră. Un prim fapt este că descoperiri epocale nu s-au mai realizat de mai bine de trei decenii. Mă refer aici la găsirea unor tratamente împotriva unor boli incurabile, descoperirea unor energii care ne pot face viața mai ușoară și care pot evita epuizarea planetei.

Cred că am intrat într-o fază ciudată a globalizării. Lumea este unită într-un singur crez comerțul mondial și despărțită de bariere culturale aproape imposibil de trecut. Conflictele actuale au ca origine pulsatilitatea culturală a planetei noastre. Diferența între oameni și idei este făcută doar pe criterii etno-religioase. Ne așteptam ca globalizarea să promoveze idei universale dar nu a reușit. Oare s-a stopat procesul globalizării? Sau globalizarea este doar un mit creat pentru a explica mai bine avântul comerțului?Creșterea importanței tehnologiei are un rol covârșitor în definirea acestui proces. Tehnologia în loc să unească oamenii în mod paradoxal îi desparte. Tehnolatria divide lumea între cei care cred în ea și cei care nu o consideră un lucru important. Clivajul produs de avansul tehnologic este un fenomen puțin studiat și cu un impact covârșitor în lumea noastră.

Globalizarea este un mit pentru că permite ca sfâșietoare conflicte să distrugă umanitatea din lume? Sau fenomenul nu este prezent pentru că niciodată nu a fost prezent? Globalizarea s-a lâncezit în accelerarea schimburilor tehno-culturale? Întrebări la care viitorul ne va răspunde.Dilema lumii în care trăim este că deși suntem extrem de avansați întâlnim în diferite colțuri ale lumii un spirit gregar arhaic.

Cultura nationala a statelor trece la ora actuala printr-un amplu proces de schimbare si dinamizare. Instrumentul principal al devalidarii culturii nationale este globalizarea. Fiecare stat are propria lui cultura si set de valori. Acum, odata cu globalizarea, nu mai putem spune acest lucru. Prin intermediul globalizarii culturile nationale se interpun unele cu altele si efectul este o

cultura noua, rezultata dintr-un amalgam de valori si culturi diferite. Fie ca vrem sau nu, fie ca ne place sau nu, cultura in ziua de azi nu mai este ce a fost odata. Vremurile s-au schimbat si odata cu ele si cultura. 

Avansul stiintei si tehnologiei face ca, la ora actuala, globalizarea sa fie posibila. In general, globalizarea este un proces, proces care consta in trasmiterea unor informatii. Cu cat sunt mai diversificate si mai avansate mijloacele de transmitere a informatiei cu atat este mai accentuat fenomenul globalizarii. Cu cat sunt societatile mai deschise, cu atat mai usor imbratiseaza globalizarea si, implicit, accepta prin globalizare si schimbarea si dinamizara valorilor si culturii. Omenirea evolueaza cu pasi repezi spre o societate globala in care totate( sau majoritatea) societatilor nationale sunt inter-conectate. Prin globalizare se transmit informatii si valori de la o cultura la alta. Daca astazi apare o noua moda de haine in S.U.A. maine apare in toata lumea. Mass-media si Internetul sunt doar doua dintre principalele mijloace ale globalizarii. Globalizarea se produce, indiferent daca vrem sau nu, si, odata cu globalizarea, se schimba si culturile natiunilor. In viitorul nu prea indepartat, nu vor mai exista culturi nationale asa cum inca mai sunt in ziua de azi. Cu cat vor exista mai multe conexiuni intre societatile planetei si mai multe mijloace de transmitere a informatiei cu atat mai mult va disparea cultura specifica fiecarui stat fiind inlocuita cu un conglomerat de culturi diferite amestecate. Asadar, in directia aceasta se indreapta omenirea. Acest lucru nu poate fi stopat, globalizarea si disparitia culturilor specifice nationale vor fi tot mai accentuate, in paralel cu dezvoltarea mijloacelor de transmitere a informatiei. Indiferent daca ne place sau nu, fenomenele se produc.Cultura uneste oamenii...

De mai bine de 10.000 de ani, Omenirea ne-a lasat o mostenire importanta. Daca o adaptam si o insufletim, vom putea beneficia de tezaurul ei de experiente. O cultura autentica duce la inflorirea adevaratelor valori interioare, cum ar fi, printre altele, ordinea, justitia, adevarul, egalitatea, onoarea si libertatea, valori de natura sa apropie indivizii intre ei.

Omul si-a asumat conditia umana in momentul in care a fost in stare sa vada dincolo de aparenta lucrurilor, sa dea dovada de imaginatie, sa compare si sa creeze simboluri. Confruntata cu criza de identitate pe care o traieste individul secolului nostru, culturagenereaza noi dimensiuni sociale, morale, filosofice si spirituale si pregateste tinere generatii sa cladeasca in mod constient si eficace ceea ce ar trebui sa fie secolul XXI. Cultura ingaduie ca oamenii sa se uneasca intre ei prin toleranta si solidaritate.

De la „visul" culturii totale, lumea se trezeste la realitatea multiculturalismului, a culturii globale fara nici o traditie culturala. Cind vorbim de cultura ne gindim la semnificatie, valoare, norma. Prin cultura se intelege totalitatea produselor activitatii omenesti in scopul traiului si perfectiunii.

Potrivit lui Lucian Blaga, omul este sortit creatiei, are un destin creator permanent, simbolic, care-l detaseaza de natura. Cultura este astfel, in conceptia lui Blaga, o „talmacire simbolica a lumii, o lectura a existentei, o interpretare a lumii, un mod de a traduce experienta in limbaje simbolice" (Lucian Blaga, Trilogia Culturii).

Constantin Radulescu Motru combate sensul de cultura, il pune in relatie cu cel de civilizatie, el intelegand prin cultura, originalitate, iar prin civilizatie, decadenta. Le trateaza in mod antagonic, spunand ca numai grecii au realizat, in antichitate, o cultura si o civilizatie armonioasa, iar in perioada moderna, germanii, „Civilizatia este moartea spiritualitatii, pe cand cultura este viata". (C. R. Motru, Cultura Romana si Politicianismul).

Despre globalizare

Concept periculos si subiect „inflamabil", lucru ce face ca abordarea lui sa fie foarte tentanta, globalizarea ii este potrivnica omului de rand si benefica statisticilor corporatiilor. In goana dupa profit, corporatiile s-au dezvoltat atat de mult incat planeta s-a transformat intr-o singura piata, iar consumatorii trebuie modelati si determinati sa cumpere de la globalizatori. Globalizarea este un fenomen inevitabil, ireversibil.

Ce inseamna globalizarea? Inseamna telecomunicatii, inseamna Internet, telefon mobil, televiziune prin satelit, zborul cu avionul. Pe de alta parte, globalizarea poate insemna si poluare, razboiul din Irak, atentatele de la 11 Septembrie, dependenta de droguri.

Globalizarea include exportul si aplicarea modelelor culturale socio–economice occidentale, reprezentind o situatie noua, de constructie a unui sistem planetar caracterizat printr-o uriasa capacitate de comunicare si schimburi informationale la scara mondiala. Se sustine ca fenomenul globalizarii are drept efect diversificarea culturilor nationale.

Astfel putem spune raspicat ca globalizarea are un impact decisiv asupra culturilor si identitatilor nationale. Acest proces nu implica mereu un nivel ridicat de comunicare sau de schimb intre diferite culturi. In mod special, exista tendinta ca o cultura dominanta sa se impuna asupra celorlalte, ducand la un proces de uniformizare culturala. Gradul de intensitate al acestui proces nu este dat de valoarea culturilor nationale, ci mai mult de forta economica a fiecarei tari in parte.

Este un lucru just faptul ca procesul globalizarii poate fi un lucru bun, daca diversele culturi si societati nationale iau parte la acest proces in mod echitabil, dar daca globalizarea este tratata ca un proces cu un anumit scop, o directie precisa si decis doar de societatile si culturile ce detin puterea economica, atunci omogenizarea culturilor nationale poate avea efecte negative, de unire a diferentelor ce reprezinta elemente definitorii ale identitatii culturale si nationale.

Diferente de principii si acceptari intre culturi

Granitele stricte dintre tari au facut acestea sa se defineasca numai in raport cu ele insele, fara a lua in calcul aspecte si notiuni de afara. Astfel, au aparut multe culturi inchise, intoarse doar spre ele insele. Mereu natiunile au avut o incapatanare de a-si pastra specificul, sau mai bine zis, „identitatea culturala". Aceasta devine tot mai amenintata de fenomenul variat al globalizarii, fenomen ce va duce la o

uniformizare culturala. La inceput (secolul XX), uniformizarea culturala a avut loc doar la nivel continental, am auzit astfel vorbindu-se despre cultura europeana, cea orientala, cultura americana. Astazi, se tinde deja spre eliminarea acestor diferente, care se vor reuni pana la urma in conceptul de cultura globala.

Secolul XX este cel care pune pentru prima data in discutie canonul exclusivist european. Deschiderea Europei inspre alte culturi, mai ales inspre Orient, aduce cu sine o constientizare a faptului ca „batranul continent" este doar o parte a unei realitati globale largi. Samuel P. Huntington remarca foarte bine ca

Fiecare civilizatie se vede pe ea insasi ca fiind centrul lumii si isi scrie istoria ca pe drama centrala a istoriei umane. Acest lucru a fost poate mai adevarat in ceea ce priveste Occidentul decat pentru alte culturi...

Omul european se vede nevoit sa renunte la atitudinea de distantare superioara fata de semenii sai si mai mult, sa-si asume propriile defecte si neajunsuri. Imperfectiunile omului european sunt foarte bine scoase in evidenta de Andre Malraux in Ispita Occidentului, care infatiseaza un schimb epistolar dintre un chinez, pe lume Ling, care face o calatorie in Europa si francezul A.D. care viziteaza China; impresiile acestora arata diferentele de perceptie existente in Europa, respectiv Orient. Ling crede ca europeanul se defineste in primul rand printr-un individualism exacerbat, necunoscut insa omului oriental.

Daca omul occidental vrea sa domine lumea, cel oriental se vrea dominat. Omul european traieste un conflict continuu cu timpul si sacralitatea. El e obsedat sa-si subjuge timpul, intr-o credinta iluzorie ca astfel il poate opri, iar imposibilitatea de a face acest lucru ii provoaca suferinta si neliniste.

Europeanul nu stie sa traiasca viata ca ritm elementar, ci incearca sa guverneze totul prin intermediul ratiunii. Pentru el viata este inaintarea spre un scop determinat, este lupta pentru putere, actiune continua, pe cand pentru oriental existenta se identifica cu „posibilitatea de a aprecia totul fara gres, de a nu se lega de ce e trecator".

Spengler, in Declinul Occidentului denunta vederea mioapa a istoriei preponderenta in Occident, incapatanarea europeanului de a divide timpul in etape (veche, medievala, moderna), spunand ca trebuie sa inlocuim „plasmuirea goala a unei istorii lineare cu drama numarului culturilor grandioase". Imaginea cea mai dezolanta a incercarii europeanului de a invinge timpul este statuia; Ling observa ca europenii au o accentuata constiinta muzeala, care le da iluzia eternitatii.

Dintre cele mai tragice si mai vane gesturi ale oamenilor, niciodata, niciunul nu mi s-a parut mai tragic si mai van decat cel prin care interogati voi toate umbrele voastre ilustre.

Paradoxal e faptul ca europeanul, din dorinta de siguranta l-a creat pe Dumnezeu, cu care insa se afla intr-o eterna rivalitate. El nu-si poate gasi implinirea in sacralitate, tinzand sa ordoneze chiar si emotiile violente prin care li se reveleaza divinitatea. Prin urmare, in intregul sau, omul european se prezinta ca o fiinta sfasiata de contradictii, incapabila sa ajunga la o impacare cu sine, cu lumea si cu universul.

Am ales acest exemplu tocmai pentru a arata cum difera perceptiile si modul de gandire a domeniilor in doua dintre culturi, si a explica oarecum ca aceste deosebiri sunt destul de greu de anihilat. Pentru ca globalizarea culturala sa fie posibila trebuie sa se modifice chiar viziunea oamenilor asupra existentei, caci din aceasta viziune ia nastere cultura. Inainte de a arata care ar fi avantajele si dezavantajele unui astfel de fenomen trebuie sa explicam cum este globalizarea posibila.

Un prim factor care contribuie la acest proces este permeabilitatea teritoriala. Tot mai mult oamenii sunt liberi sa calatoraeasca in toate partile lumii, putand astfel sa imprumute si sa transmita fapte de cultura. Artistii, oamenii de stiinta, toti cei pe care ii numim oameni de cultura, au posibilitatea sa ajunga in diferite parti ale globului, sa tina conferinte oriunde in lume, facilitand astfel schimbul intercultural. si, cu toate ca apartin unei natiuni specifice, incep sa fie revendicati de cultura ca intreg.

Factorul care a contribuit decisiv la extinderea fenomenului de globalizare e fara indoiala mass-media. Mijloacele de informare in masa au luat in ultimul timp o amploare pe care nu au mai cunoscut-o inainte. Internetul, televiziunea, presa asigura accesul la informatie a tuturor oamenilor, indiferent in ce parte a globului s-ar afla, si cu o viteza uimitoare. Incepe sa se vorbeasca astazi tot mai mult de existenta unei culturi media, care a intrat in concurenta cu forma traditionala de cultura.

Fenomenul de globalizare asa cum este el perceput azi prezinta o serie de avantaje si dezavantaje. In primul rand, prin intermediul acestui fenomen, micilor civilizatii li se da sansa sa participe la marea cultura si sa se lase influentate de ea, in tentativa de a-si imbogati propria cultura. Mai apoi, globalizarea poate duce la inabusirea razboiului cultural, daca putem sa-i spunem asa, provocat de orgoliul marilor natiuni, care se credeau superioare din punct de vedere cultural.

Cel mai mare dezavantaj pe care il implica globalizarea este ca ea anihileaza insusi caracterul identitar al natiunilor. Ceea ce fusese perceput ca specific, caracteristic pentru fiecare popor e pe punctul de a disparea, iar toate culturile existente par pregatite sa se reuneasca sub scutul unei culturi unice. Se va

produce, deci, inevitabil o sincronizare a tuturor culturilor pe toate palierele, intr-o incercare de a elimina toate discrepantele si contradictiile anterior existente.

Mai alarmant e faptul ca noua cultura de masa asa cum se intrevede ea nu mai are nimic din maretia vechii culturi. Valorile culturale autentice sunt abandonate in detrimentul unor non-valori, dar care sunt in concordanta cu specificul timpului nostru. Acest lucru e clar numai daca ne gandim ce extindere s-a dat dat termenului de cultura mai nou; se vorbeste tot mai des de „cultura Coca-Cola", „cultura hamburger", or aceasta alaturare de termeni este cu totul incompatibila. Oamenii par sa fi uitat ca cultura este cu totul altceva; ea presupune existenta unor valori spirituale create de o societate, a unui set de cunostinte si moduri de raportare la existenta, care sunt menite sa asigure desavarsirea fiintei umane.

Din pacate noi suntem tentati sa imprumutam mai degraba aceste aspecte ce tin de viata cotidiana imediata, sa le ridicam la rangul de cultura, chiar daca ele nu au nimic de a face cu aceasta. De aici, o serie de controverse, o serie de acuze aduse de oamenii de cultura mai ales impotriva culturii americane, care tinde sa-si impuna dominatia. Ei sustin, si pe buna dreptate, ca este nevoie de un fel de „filtru" in receptarea culturii, care ar avea rolul sa separe valorile de non-valori si sa protejeze popoarele de acestea din urma. Uniformizarea culturala sa se produca prin schimbul a ceea ce este mai bun si mai folositor in fiecare cultura.

Fenomenul de globalizare va mai dura, in conditiile in care el este privit cu reticenta de unele culturi. Exemplul cel mai concret ar fi cel al Orientului, care se desprinde foarte greu de vechile traditii si refuza inca sa se lase invadat de noua cultura. Tocmai de aceea, gandindu-ne la „coca-colanizarea culturala" ne intrebam de ce Coca Cola este simbolul globalizarii, iar ceaiul negru nu este considerat un exponent? Raspunsul la aceasta intrebare nu face decat sa arate directia din care vine globalizarea.

In conditiile in care globalizarea bate la usa, este foarte important sa constientizam ca acest fenomen trebuie controlat, daca nu vrem sa pierdem tocmai ceea ce ne defineste pe noi ca fiinte umane – cultura. Noi suntem singurii care putem sa nu acceptam ceea ce ni se ofera, ci sa fim mai selectivi, iar astfel putem contribui la stoparea caricaturizarii culturii si a valorii culturale romanesti, caci, chiar daca decide sa se integreze intr-o realitate globala, fiecare natie trebuie sa aiba puterea sa-si pastreze specificul, intr-o forma sau alta.