finantarea ciclului de exploatare 7[1]

5/10/2018 finantarea ciclului de exploatare 7[1] - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/finantarea-ciclului-de-exploatare-71 1/20

FINANŢAREA CICLULUI DE EXPLOATARE



CUPRINS

FINANŢAREA CICLULUI DE EXPLOATARE ..................................................................... 3

1. Conţinutul deciziei de finanţare a ciclului de exploatare ........................................3

2. Surse proprii........................................................................................................... 4

3. Surse atrase (Datorii din exploatare) ...................................................................... 7

4. Surse împrumutate .............................................................................................. 11

5. Studiu de caz ........................................................................................................ 12

Bibliografie ............................................................................................................... 20

2



FINANŢAREA CICLULUI DE EXPLOATARE

1. Conţinutul deciziei de finanţare a ciclului de exploatareDecizia de finanţare a ciclului de exploatare finalizează echilibrul financiar dintre nevoia

de finanţare a activelor circulante şi sursele mobilizate pentru finanţarea acesteia. Alegerea

surselor proprii, atrase sau împrumutate se realizează astfel încât să se asigure optimizarea

relaţiei rentabilitate-risc.1

Obiectul acestei decizii îl constituie selecţia şi mobilizarea operativă a surselor de

capitaluri circulante, la cel mai redus cost al procurării acestora, în condiţii de reducere a riscului.

NFCE SFCE

NFR FR

Fig. 1. Relaţia de echilibru funcţional al ciclului de exploatare

Mijloacele de procurare a capitalurilor circulante sunt sursele proprii, atrase şi

împrumutate. Decizia de finanţare a ciclului de exploatare dă finalitate întregii gestiuni a

capitalurilor circulante, respectiv echilibrului ce trebuie asigurat între nevoia de finanţare a

ciclului de exploatare (NFCE) şi sursele de finanţare a acesteia (SFCE). În sinteză este vorbă

despre rezolvarea ecuaţiei NFCE = SFCE, în condiţiile de eficientă economico – financiară.

Apelarea surselor proprii, atrase sau împrumutate, se va face în condiţiile de armonizare a relaţiei

rentabilitate – lichiditate şi de diminuare a riscului. Sursele proprii, chiar dacă implică

participarea “investitorilor de capitaluri” la proprietate şi la distribuţia profitului net, constituie,totuşi, cea mai sigură sursă de finanţare, determină autonomia financiară şi elimină riscul

retragerii fortuite a capitalurilor. Sursele atrase (datoriile de exploatare) sunt neoneroase, dar

nesigure. Evoluţia lor este strâns legată de evoluţia şi caracteristicile ciclului de exploatare care

determină atât mărimea datoriilor de exploatare, cât şi durata lor de exigibilitate. În sfârşit,

1 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 65

3

Stocuri

CreanteAlte activecirculante

Surse proprii

Surse atraseSurseimprumutate

Trezoreria



sursele împrumutate prezintă principalul avantaj al mobilităţii lor, pentru a amortiza diferenţa

continuu fluctuantă dintre necesarul de finanţat şi sursele proprii şi atrase de capitaluri circulante.

În funcţie de context, această diferenţă variază fie în acelaşi sens, fie în sensuri contrare. Dar, pe

lângă caracterul oneros, acestea determină creşterea gradului de îndatorare a întreprinderii.

O decizie optimă de finanţare a ciclului de exploatare poate fi aceea care echilibrează

relaţia contradictorie dintre creşterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor proprii,

folosire ce este însoţită de o rigiditate în finanţarea nevoilor mai mari decât cele minime şi

permanente) şi necesitatea apelării la surse mobile, elastice de capitaluri, care să acopere nevoile

temporare şi să vină în completarea surselor proprii (apelare care este însoţită de o intensificare a

controlului bancar, în legătură cu utilizarea creditelor şi cu garanţia rambursării lor). Decizia

este, astfel, destul de complexă, dar criteriul de optim va fi realizarea obiectivelor financiare de

rentabilitate, lichiditate şi diminuare a riscului.2

2. Surse proprii

Sursele proprii, chiar dacă implică participarea investitorilor de capitaluri la proprietate

şi la distribuţia profitului net, constituie totuşi cea mai sigură sursă de finanţare, determină

autonomie financiară şi elimină riscul retragerii fortuite a capitalurilor.

Reînnoirea permanentă a stocurilor şi creanţelor pentru asigurarea continuităţii producţiei

si a ritmicităţii vânzărilor determină o nevoie de capital cvasipermanentă. Astfel, se pune

problemă existenţei unor surse permanente pentru finanţarea acestor nevoi permanente. Această

resursă permanentă este fondul de rulment.3

Surplusul de surse permanente, degajat din finanţarea pe termen lung a nevoilor

permanente, îl constituie fondul de rulment.

Acest surplus reprezinta o marja de siguranta pentru activitatea de exploatare care

beneficiaza de o sursa sigura de capital mobilizat pe un termen lung, si pentru care nu exista

preocupare de a fi reinnoita.Fondul de rulment = (Capitaluri proprii + Datorii financiare (pe termen lung)) -

global (FRG) - Imobilizari

2 Stancu, Ion – Finante, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pg. 638-6393 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 65

4



Fondul de rulment = Capitaluri proprii - Imobilizari

propriu (FRP)

Fondul de rulment = Fondul de rulment global – Fond de rulment propriu

imprumutat (FRI)4

Întrucât toţi termenii părţi a doua a ecuaţiei de mai sus sunt variabili, mărimea fondului

de rulment înregistrează variaţii pe toată perioadă viitoare. Aceste variaţii sunt determinate de

diferenţa dintre fluxurile de venituri şi cele de cheltuieli din partea de sus a bilanţului: creşteri de

capital, contractări de noi împrumuturi pe termen lung, rambursări împrumuturi anterioare,

profituri şi amortizări nerepartizate, provizioane constituite, rezerve reglementate etc. În aceste

condiţii, previziunea fondului de rulment va face apel la rezultatele tabloului de finanţare. Înfuncţie de previziunile bugetului investiţiilor, ale bugetelor exploatării, se poate aprecia mărimea

fondului de rulment viitor. Afectarea unei părţi a capitalurilor permanente pentru acoperirea

nevoilor ciclice este motivată de caracterul continuu reînnoibil al stocurilor şi creanţelor, care

fac, din aceste active temporare, o necesitate cvasipermanenta de capitaluri băneşti.

Fiind o sursă permanentă, este recomandabil că mărimea FR să fie egală cu o nevoie

cvasipermanenta din domeniul exploatării, or, se ştie că în cadrul ciclului de exploatare, stocurile

şi creanţele sunt reinnoibile. Pentru reînnoire, întreprinderea are permanent nevoie de capitalurica să-şi constituie un stoc optim de materiale şi de produse. Deci caracterul reînnoibil al stocului

face că, şi în ciclul de exploatare, să se manifeste o nevoie permanenta de capitaluri. Odată cu

reînnoirea stocurilor şi a creanţelor în pasivul bilanţului se reînnoiesc, în aceeaşi proporţie, şi

datoriile către furnizori.

În domeniul ciclului de exploatare există o nevoie netă de capitaluri (NFR) şi acestea ar fi

contrapartidă fondului de rulment (FR) ca sursă de finanţare.

NFR = Active circulante - Pasive Circulante

(Stocuri + Creanţe - (Dat. de expl.

Reinnoibile continuu) reinnoibile continuu)

4 Vintila, G. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 2002, pg. 3255



FR optim ar fi cel necesar pentru acoperirea nevoii de fond de rulment (NFR), minimă şi

permanentă.

NFR este relativ fluctuantă, în raport cu variaţiile cifrei de afaceri (CA). Pentru realizarea

unei cifre de afaceri, mai mare decât cea anterioară, se vor angaja stocuri şi creanţe mai mari.

Acestea pot determina o creştere a NFR chiar şi atunci când are loc creşterea concomitentă a

datoriilor de exploatare.

Această creştere a NFR se va finanţa din fondul de rulment şi, în completare, din credite

bancare.

În cazul reducerii NFR, surplusul de FR se va regăsi în trezoreria netă (TN). Poate fi

aceasta plasată pe piaţa monetară, la o dobândă care să depăşească costul procurării FR? Se ştie

că, în general, costul creditelor pe termen lung este mai mare decât dobândă la depozitele pe

termen scurt. În aceste condiţii, surplusul de FR trebuie să fie cât mai mic (costul surselor petermen lung > costul creditelor de trezorerie).

Deci, FR trebuie să fie minim şi trebuie să acopere NFR minimă şi permanentă, urmând

ca surplusurile NFR să fie acoperite din credite de trezorerie sau alte credite pe termen scurt mai

ieftine5.

În gestiunea activelor circulante trebuie să existe o preocupare importantă de a

fundamenta o mărime optimă a fondului de rulment, adică o mărime strict necesară, care să

angajeze costuri de capital minime (dividende pentru fondul de rulment propriu şi dobânzi pentrufondul de rulment împrumutat) şi să ofere siguranţa echilibrului financiar.

O data cu reinnoirea stocurilor se produce si reinnoirea in proportii aproximativ egale a

datoriilor de exploatare (salariati, furnizori, stat, etc).6

În legătură cu nivelul fondului de rulment se pot adopta următoarele strategii:

- Stabilirea unui fond de rulment care să acopere necesarul de finanţare mediu al

exploatării, ceea ce determină ca în perioada de vârf a activităţii, întreprinderea să apeleze la

credite bancare, iar în perioada de minim al activităţii să apară un excedent de fond de rulment;

- Stabilirea unui fond de rulment superior oscilaţiilor trimestriale ale activelor circulante,

ceea ce permite obţinerea în permanenţă a unor excedente de lichidităţi;

- Stabilirea unui fond de rulment inferior oscilaţiilor trimestriale, ceea ce face că

5 Stancu, Ion – Finante, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pg. 639-6406 Vintila, G. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,




întreprinderea să apeleze în permanenţă la creditele de trezorerie şi astfel să ridice nivelul

costurilor.7

3. Surse atrase (Datorii din exploatare)Sursele atrase, respectiv datoriile de exploatare sunt neoneroase, dar nesigure. Evoluţia

lor este strâns legată de evoluţia şi caracteristicile ciclului de exploatare, care determină atât

mărimea datoriilor de exploatare, cât şi durata lor de exigibilitate.8

Datoriile din exploatare rezultă din relaţiile contractuale ale întreprinderii cu terţii (care

asigură furnizarea de materii prime, materiale, manoperă, servicii) sau cu statul (către care

întreprinderea are obligaţia, prin lege, de a plăti impozite şi taxe). Pe intervalul de la intrarea şi

recepţia materialelor, serviciilor, manoperei sau de la naşterea datoriilor către stat şi până la

momentul plăţii efective a acestei datorii, întreprinderea beneficiază de o sursă de capitaluri,

furnizată de aceşti terţi în mod gratuit.

Aceste resurse în practica financiară sunt cunoscute sub denumirea de resurse atrase,

care se referă de fapt la pasivele de exploatare.

Astfel, echilibrul financiar pe termen scurt se bazează, în cea mai mare parte, pe sursele

temporar atrase de la terţi în intervalul cuprins între momentul constituirii datoriilor şi cel al

scadenţei plăţii. Această amânare la plată faţă de momentul datorării apare din cauza sistemului

de decontare a plăţilor existente în economie şi a termenelor fixe de plată stabilite prin acte

normative.

Întrucât activele circulante reprezintă anumite decalaje de încasări nefavorabile

(caracterizate de o anumită durată de lichiditate), întreprinderile vor admite în compensare

anumite decalaje de plăţi favorabile (caracterizate de un termen de exigibilitate). Deci, se

urmăreşte realizarea echilibrului între durata de lichiditate a activelor circulante şi termenul de

exigibilitate al datoriilor de exploatare.

O gestiune eficientă a pasivelor circulante ar fi aceea care realizează un volum aldecalajelor de plăţi favorabile superior decalajelor de încasări, aceasta întrucât datoriile

întreprinderii către terţi reprezintă până la scadenţa lor surse de capital atrase gratuit de către

această, în timp ce decalajele de încasări, reprezentând capitaluri interne atrase gratuit de către

7 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 658 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 66

7



clienţi, sunt nefavorabile întreprinderii.

Caracterul neoneros al datoriilor ar determina trezorierul întreprinderii să crească, atât

mărimea lor, cât şi intervalul cuprins între apariţia şi plata acestora. Însă, depăşirea termenelor

legale de plată privind obligaţiile fiscale fiind însoţită de amenzi şi penalităţi semnificative,

întreprinderile sunt tentate să amâne datoriile faţă de furnizori. Pe ansamblu, efectele decalajelor

de încasări şi plăţi se vor concretiza în încetinirea rotaţiei capitalurilor, cu consecinţe

nefavorabile asupra rentabilităţii acestora.

În consecinţă, pasivele circulante sunt o manifestare a fenomenului de utilizare a unor

disponibilităţi ce aparţin altora, pentru acoperirea unor plăţi corespunzătoare mijloacelor

circulante (pasive de tipul I) sau a creditului comercial de care beneficiază întreprinderea

respectivă (pasive de tipul II).9

Având în vedere caracterul avantajos al acestei surse de capital, întreprinderea ar putea profita prin creşterea, ca volum, a acestor datorii (angajarea lor) şi prin amânarea termenului

efectiv de plată. Cum însă angajarea acestor datorii este reglementată prin contracte sau prin

legile de impozitare, întreprinderea va fi penalizată prin depăşirea termenului de plată.

Cu toate acestea, amenzile şi penalizările pentru amânarea plăţii furnizorilor fie că nu se

aplică, fie că nu sunt destul de penalizatoare, ceea ce face că amânarea plăţii furnizorilor să

devină un fenomen real şi critic în economia românească. Din motive ce ţin de întreprindere

(lipsă de lichidităţi), dar şi de sistemul bancar (privind încetinirea decontării plăţilor), s-a ajuns laun blocaj financiar considerabil, cu o creştere foarte mare a arieratelor (plăti întârziate), de circa

30% din PIB la nivelul anului 1994.

Un serviciu de trezorerie activ va căuta să angajeze întotdeauna datorii cu scadenţe

relaxate (întinse în timp), în raport cu încasările pentru care se va căuta să se realizeze foarte

repede. Dacă trezorierul va ajunge să aibă datorii de exploatare mai mari decât stocurile şi

creanţele întreprinderii, el va reuşi să realizeze a NFR negativă, adică să aibă un surplus de

pasive circulante, un surplus de trezorerie, provenită gratuit de la terţi (este adesea cazul

întreprinderilor de comerţ cu ridicată şi cu amănuntul).

Fondul de rulment nu poate fi singură sursă de finanţare activelor circulante, întrucât

acestea, reprezentând anumite decalaje de încasări, admit, im compensare, anumite decalaje de

plăţi, favorabile întreprinderii. Altfel spus, datoriile întreprinderii către terţi reprezintă, până la

9 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 66

8



scadenţă lor surse atrase de capital pentru finanţarea activelor circulante.10

Fiind surse gratuite de capital, o gestiune eficientă a pasivelor circulante ar fi aceea care

reuşeşte un volum al decalajelor favorabile de plăţi, mai mare decât al decalajelor nefavorabile

de încasări. Aceste decalaje de încasări sunt nefavorabile întreprinderii, întrucât reprezintă

capitaluri interne, atrase gratuit de către clienţii acesteia.

În literatura noastră de specialitate sursele atrase de capitaluri circulante sunt denumite

pasive stabile, respectiv datorii ale întreprinderii către terţi (furnizori, personal, stat, etc.),

minime şi atrase pe o perioadă de timp cvasipermanenta, ca urmare a reînnoirii continue a

acestora. În mărime efectivă, acestea se evaluează la nivelul soldurilor datoriilor de exploatare

din bilanţ, iar ca mărimi previzionate se estimează după două metode: analitică şi sintetică.

În previziunea pasivelor de exploatare este necesar să se ia în calcul numai soldul minim

al pasivelor, ceea ce asigură un caracter stabil şi permanent acestora, astfel încât o parte dinresursele atrase pot fi denumite pasive stabile. Rezultă că pasivele stabile reprezintă datorii ale

întreprinderii către terţi – furnizori, personal, stat etc. -, minime şi reînnoibile permanent în

termenele legale de scadenţă.

Deoarece aceste resurse au un caracter permanent, pasivele stabile sunt asimilate

fondurilor proprii şi influenţează fondul de rulment în sensul că ele reduc necesarul de fond de

rulment. Rezultă deci că pasivele stabile reprezintă datoriile minime şi cu caracter de permanenţă

ale întreprinderilor faţă de diferite persoane fizice sau juridice, rezultate din decalajul în timpdintre apariţia obligaţiilor de plată şi efectuarea plăţilor.

În mod concret, previzionarea acestor resurse atrase impune gruparea acestora în două

categorii:

- Datorii cu sold zilnic crescător până în ziua plăţii şi cu termene fixe de plată (pasive

stabile de tipul I), stabilite prin acte normative sau contracte (convenţii) cum sunt: datoriile

aferente salariilor, contribuţiile privind asigurările şi protecţia socială, impozitul pe salarii,

impozitul pe profit/venit, taxă pe valoarea adăugată, decontările privind plăţile planificate pentru

energie electrică, termică, apă, gaze etc.

- Datorii cu sold variabil şi cu termene de plată variabile pe parcursul unei luni de zile şi a

căror durată de utilizare ca sursă de finanţare este diferită în funcţie de felul datoriei. În cadrul

acestora se includ: datorii faţă de furnizori pentru aprovizionările cu materii prime, materiale,

10 Stancu, Ion – Gestiunea financiara a agentilor economomici, Editura Economica, 1994,pg.232

9



piese de schimb etc., datoriile pentru constituirea de rezerve, garanţii, unele preliminări de

fonduri pentru efectuarea de reparaţii capitale, preliminări pentru plata concediilor etc. (pasive

stabile de tipul II).11

Metoda analitică se foloseşte pentru estimarea surselor atrase din datorii, cu termene

fixe de plată şi cu şolduri crescătoare, până în momentul plăţii acestora. Sunt grupate în categoria

pasivelor stabile – 1 şi se referă la datorii cu salariile, cu impozitele, cu energia, cu asigurările,

etc.

Pasivele stabile – 1 se planifică după metoda “însumării soldurilor zilnice”, care

necesită parcurgerea a 6 etape:

1) alegerea trimestrului cu activitate minimă, întrucât pasivele stabile, calculate pentru

acest trimestru, se vor regăsi cu siguranţă şi-n cadrul celorlalte trimestre;

2) determinarea datoriei zilnice;3) determinarea soldului la începutul unei luni din trimestrul minim;

4) calcului soldurilor din fiecare zi ale lunii luate în calcul;

Următoarele două etape însumează rezultatele etapelor 1-4, efectuate pentru fiecare

datorie componentă a pasivelor stabile -1;

5) însumarea soldurilor din fiecare zi de la toate pasivele stabile – 1 (se va obţine un

şold zilnic pentru toate pasivele stabile -1);

6) alegerea soldului zilnic total cel mai mic din luna de calcul.Metoda sintetică se foloseşte pentru previzionarea surselor atrase din celelalte decalaje de

plăţi ale întreprinderii, care nu au termene fixe de plată şi care au sold variabil pe parcursul unei

luni de zile. Sunt grupate în categoria pasivelor stabile – 2 şi se referă la datoriile faţă de

furnizorii de materiale, combustibil, piese de schimb etc., la datoriile pentru constituirea de

rezerve, de garanţii etc.

Pasivele stabile din categoria 2 au marimi specifice in fiecare in fiecare trimestru.12

Pasivele stabile -2 se planifică după metoda globală în funcţie de nivelul trimestrial total

al acestor datorii şi de durată medie a decalajului de plăţi. În fapt, este o estimare în funcţie de

viteză de rotaţie a acestor pasive:13

11 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 66 - 6712 Vintila, G. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,


13 Stancu, Ion – Finante, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pg. 641-645

10



Aprovizionari

trim. totale Durata medie a

PS- 2 = X decalajelor de plati

90

Datorii medii zilnice t

4. Surse împrumutate

Sursele împrumutate prezintă principalul avantaj al mobilităţii lor, pentru a amortiza

diferenţa continuu fluctuantă dintre necesarul de finanţat şi sursele proprii şi atrase de capitaluri

circulante. În funcţie de context, această diferenţă variază fie în acelaşi sens, fie în sensuricontrare. Dar, pe lângă caracterul oneros, acestea determină creşterea gradului de îndatorare a

întreprinderii.

Deci, dacă sursele proprii şi cele atrase nu sunt suficiente pentru finanţarea stocurilor şi

cheltuielilor de exploatare întreprinderea apelează la creditele bancare pe termen scurt, de

trezorerie sau de scont. Creditele de trezorerie se acordă întreprinderilor de către băncile

comerciale în limita unui plafon convenit anterior.

Necesarul creditelor de trezorerie se stabileşte trimestrial în cadrul Planului de trezorerie,

că diferenţă între soldul stocurilor şi cheltuielilor, pe de-o parte, şi totalul resurselor proprii,

atrase şi al încasărilor, pe de altă parte. Comparând nevoia de capitaluri circulante cu resursele de

capitaluri circulante rezultă un deficit sau un excedent de trezorerie, după cum nevoile sunt mai

mari sau mai mici decât resursele.14

Necesar trimestrial de credite de trezorerie = ( stocuri + alte active + cheltuieli pentru

realizarea productiei) – (fond de rulment + surse atrase + incasari din vanzarea productiei). 15

În completarea surselor proprii şi atrase, întreprinderea apelează la credite bancare de

trezorerie sau de scont. Acestea au rol de amortizor între creşterea sau reducerea nevoii de

capitaluri circulante şi diminuarea sau majorarea surselor proprii şi atrase de capitaluri

circulante. Aceste oscilaţii se vor reflecta în mărimea soldului creditelor bancare. Faţă de

14 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 67 - 6815 Vintila, G. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,




perioadă precedentă, soldul creditelor poate fi diminuat prin excedentul de trezorerie degajat în

perioada respectivă sau poate fi majorat pentru acoperirea (prin credite noi) a deficitului de

trezorerie rezultat la finele perioadei precedentei. Majorarea soldului creditelor bancare poate fi

făcută până la o limită şi anume cea a unui plafon stabilit de bancă în relaţiile sale de credit cu

întreprinderea.

Deficitul de trezorerie constituie nivelul noilor credite pe care întreprinderea le va

solicita în trimestrul respectiv, peste cele aflate în soldul în trimestrul anterior.

Excedentul de trezorerie constituie volumul creditelor care urmează a se rambursa în

trimestrul următor. Soldul creditelor bancare, la începutul trim. I este preluat din bilanţul contabil

la închiderea exerciţiului contabil anterior, iar la începutul trimestrelor următoare este influenţat,

în plus, cu deficitul de trezorerie din trimestrul anterior sau, în minus, cu excedentul de trezorerie

din trimestrul anterior.În situaţia în care banca nu mai acordă credite de trezorerie, ca urmare a depăşirii

plafonului, pentru acoperirea deficitului de trezorerie, întreprinderea poate mobiliza alte surse

cum ar fi: creditul de scont, dacă întreprinderea are efecte comerciale de vândut şi creditele de

factoring, dacă există pe piaţa financiară societăţi de factoring care preiau contra unui comision,

facturile întreprinderii spre urmărire şi încasare.16

Pentru îndeplinirea obiectivelor sale, decizia de finanţare a ciclului de exploatare va face

un arbitraj între creditele de trezorerie şi creditele de scont posibile de mobilizat de la bănci, pentru acoperirea deficitului de trezorerie. Selecţia unuia sau altuia dintre credite se va face pe

bază analizei temeinice a costului real al acestora.17

5. Studiu de caz

SC ESG CONSTRUCT SRL adopta urmatoarele strategie de finantare a activelor

circulante de exploatare.

Activelele imobilizate sunt in valoare de 730.337 lei in anul 2009 (200.000 lei trim. I,

170.337 lei trim. II si 150.000 LEI trim. III, 210.000 lei trim. IV) si 1.077.961 lei in 2010(275.000 lei trim. I, 225.000 lei trim. II si 277.961 trim. III. 300.000 lei trim. IV) . Activele

circulante sunt constituite din 300.000 lei parte fixa (75.000 lei parte fixa in fiecare trimestru), iar

partea variabila se prezinta astfel:

16 Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editura Europlus Galaţi, 2011, pg. 6817 Stancu, Ion – Finante, Editura Economica, Bucuresti, 1997, pg. 646-647

12



- pentru anul 2009 este de 165.354 lei (35.000 lei trim. I, 40.000 lei trim. II si 50.354 lei

trim. III, 40.000 trim. IV)

- pentru anul 2010 este de 579.034 lei (130.000 lei trim. I, 125.000 lei trim. II si 204.034

lei trim. III, 120.000 lei trim. IV).

Capitalul propriu se prezinta astfel:

- pentru anul 2009 este de 520.898 lei (154.298 lei trim. I, 135.000 lei trim. II si 143.600

lei trim. III, 88.000 trim. IV)

- pentru anul 2009 este de 526.260lei (131.565 lei in fiecare trimestru)

Stiind ca rata trimestriala a dobanzii la imprumuturile pe termen lung este de 3,5%, iar

pentru imprumuturile pe termen scurt este de 5% si ca dobanda se plateste trimestrial, analizam

urmatoarele variante de finantare a activelor circulante pentru intreprindere:

a) Pentru trim. 1 anul 2009 100.000 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung sirestul prin credite bancare pe termen scurt;

b) Pentru trim. II anul 2009 90.000 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung si

restul prin credite bancare pe termen scurt;

c) Pentru trim. III anul 2009 65.197 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung si

restul prin credite bancare pe termen scurt;

d) Pentru trim. IV anul 2009 50.000 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung si

restul prin credite bancare pe termen scurt;e) Pentru trim. 1 anul 2010 74.500 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung si restul

prin credite bancare pe termen scurt;

f) Pentru trim. II anul 2010 60.000 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung si restul


g) Pentru trim. III anul 2010 50.065 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung restul


h) Pentru trim. IV anul 2010 50.000 lei finantat prin imprumuturile pe termen lung restul


13



14



lei Dtl I trim

500.3000.100*%5,32009 _ . ==

lei Dtl II trim

150.3000.90*%5,32009 _ . ==

lei Dtl III trim

9,281.2197.65*%5,32009 _ . ==

lei Dtl IV trim

750.1000.50*%5,32009 _ . ==

Elemente

2009- LEI - 2010

-LEI-

Trim. I Trim.II

Trim.III

Trim.IV

Trim. I Trim.II

Trim.III

Trim.IV

Activeimobilizatenete

200.000

170.337

150.000

210.000

275.000

225.000

277.961

300.000

Activecirculantepermanente

75.000 75.000 75.000 75.000 75.000 75.000 75.000 75.000

Nevoi permente

275.000

245.337

225.000

285.000

350.000

300.000

352.961

375.000

Activecirculantevariabile

35.000 40.000 50.354 40.000 130.000

125.000

204.034

120.000

Disponibilitati

- - - - - -

Nevoitemporare

35.000 40.000 50.354 40.000 130.000

125.000

204.034

120.000

TOTAL

ACTIV

310.0

00

285.3

37

275.3

54

325.0

00

480.0

00

425.0

00

556.9

95

495.0

00

Capital

propriu

154.29

8

135.00

0

143.60

0

88.000 131.56

5

131.56

5

131.56

5

131.56

5

Imprumuturi pe termenmediu silung

100.000

90.000 65.197 50.000 74.500 60.000 50.065 50.000

Resurse permanent e

254.298

225.000

208.797

138.000

206.065

191.565

181.630

181.565

Resursetemporare

55.702 60.337 66.557 187.000

273.935

233.435

375.365

313.435

TOTALPASIV

310.000

285.337

275.354

325.000

480.000

425.000

556.995

495.000

15



lei Dtl 9,681.10750.19,281.2150.3500.32009 =+++=

lei Dts I trim

1,785.2702.55*%52009 _ . ==

lei Dts III trim

85,327.3557.66*%52009 _ . ==

lei Dts IV trim

350.9000.187*%52009 _ . ==

lei Dts 8,479.18350.985,327.385,016.31,785.22009 =+++=

lei Dt 7,161.298,479.189,681.102009

=+=

lei Dtl I trim

5,607.2500.74*%5,32010 _ . ==

lei Dtl II trim

100.2000.60*%5,32010 _ . ==

lei Dtl III trim

28,752.1065.50*%5,32010 _ . ==

lei Dtl IV trim

750.1000.50*%5,32010 _ . ==

lei Dtl 78,209.8750.128,752.1100.25,607.22010 =+++=

lei Dts I trim

75,696.13935.273*%52010 _ . ==

lei Dts II trim

75,671.11435.233*%52010 _ . ==

lei Dts III trim

25,768.18365.375*%52010 _ . ==

lei Dts IV trim

75,671.15435.313*%52010 _ . ==

lei Dts 5,808.5975,671.1525,768.1875,671.1175,696.132010 =+++=

lei Dt 28,018.685,808.5978,209.82010 =+=

16

lei Dts II trim

85,016.3337.60*%52009 _ . ==



In urma analizarii rezultatelor obtinute au rezultat urmatoarele:

- SC ESG CONSTRUCT SRL a inregistrat in anul 2010 o scadere a datoriilor pe

termen mediu si lung de 23% fata de anul anterior si o crestere majora a

datoriilor pe termen scurt de la 369.596 lei in 2009 la 1.196.170 lei in 2010.

- Dobanzile aferente datoriilor pe termen mediu si lung au fost 10.681,9 lei

in anul 2009, iar in anul 2010 s-a inregistrat o scadere de 2.472,12 lei.

Dobanzile pentru imprumuturile pe termen scurt au crescut considerabil in

anul 2010 cu 41.328,7 lei fata de anul 2009.

17



Concluzii

Regulile fundamentale ale echilibrului financiar sunt doua: (1) nevoile permanente pentruconstituirea activelor fixe trebuie finantate din surse permanente, mobilizate pe termen lung sau

pe termen nelimitat si (2) nevoile temporare trebuie acoperite din surse temporare. În decizia de

finantare, principala alegere se face între sursele proprii si cele împrumutate. Criteriul de selectie

îl reprezinta costul procurarii capitalului, urmarindu-se reducerea costului mediu ponderat al

capitalului si, în consecinta, cresterea valorii firmei.

18



Apelarea surselor proprii, atrase sau împrumutate, se va face în conditii de armonizare a

relatiei rentabilitate-lichiditate si de diminuare a riscului. Sursele proprii, chiar dacǎ implicǎ

participarea „investitorilor de capitaluri" la proprietate si la distributia profitului net constituie

totusi cea mai sigura sursa de finantare, determina autonomie financiara si elimina riscul

retragerii fortuite a capitalurilor. Sursele atrase (datoriile curente de exploatare) sunt numeroase

dar nesigure. Evolutia lor este strâns legata de evolutia si caracteristicile ciclului de exploatare

care determina atât marimea datoriilor curente (de exploatare), cât si durata lor de exigibilitate.

În sfârsit, sursele împrumutate pe termen scurt prezinta principalul avantaj al mobilitatii lor,

pentru a amortiza diferenta continuu fluctuanta dintre necesarul de finantat si sursele proprii si

atrase de capitaluri circulante. În functie de context, aceasta diferenta variaza fie în acelasi sens,

fie în sensuri contrare. Dar, pe lânga caracterul oneros, sursele împrumutate determina cresterea

gradului de îndatorare al firmei.O decizie optima de finantare a ciclului de exploatare poate fi aceea care echilibreaza

relatia contradictorie dintre cresterea autonomiei financiare (prin folosirea surselor proprii,

folosire ce este însotita de o anumita rigiditate în atragerea acestor surse si în costul cel mai

ridicat al acestora) si necesitatea apelarii la credite pe termen scurt, flexibile, care sa acopere

nevoile temporare si sa vina în completarea surselor proprii (apelarea care este însotita de o

intensificare a controlului bancar în legatura cu utilizarea creditelor si cu garantia rambursarii

lor). Decizia este, astfel, destul de complexa, dar criteriul optim va fi realizarea obiectivelor financiare de rentabilitate, lichiditate si diminuare a riscului.

La rândul lor, sursele proprii si împrumutate sunt în corelatie directa cu sursele atrase din

decalajele favorabile de plati catre furnizori, stat, salariati etc, respectiv datoriile curente din

exploatare comerciale, fiscale, sociale etc. Pâna la scadenta lor si uneori chiar peste scadenta,

aceste datorii reprezinta capitaluri atrase gratuit de la cei catre care firma are obligatii de plati.

19



Bibliografie

1. Bărbuţă-Mişu Nicoleta - Management financiar, Editură Europlus Galaţi, 2011

2. Vintila, G. – Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Didactica si Pedagogica,

Bucuresti, 2002,

3. Stancu, Ion – Finanţe, Editură Economică, Bucureşti, 1997

4. Stancu, Ion – Gestiunea financiară a agenţilor economomici, Editură Economică, 1994

20

Documents

finantarea ciclului de exploatare 7[1]