1.SCURT ISTORIC ŞI CADRU JURIDIC AL INFRACŢIUNII DE FAVORIZARE A INFRACTORULUI

În dreptul penal român, legea incriminează ca infracţiune numai acea faptă care prezintă pericol social, respectiv aduce atingere valorilor puse sub ocrotirea legii penale şi care presupune ca sancţiune o pedeapsă.Ajutorul dat unui infractor semnifică o mentalitate necorespunzătoare, un act de împotrivire la infăptuirea justiţiei, o contribuţie la perpetuarea stării de pericol general pe care îl creează săvîrşirea oricărei infracţiuni. Această faptă a fost de timpuriu prevăzută în dreptul nostru scris: în Cartea Românească se prevedea că: ”cela ce va primi în casa lui fur sau tîlhariu cu lucrurile de furtisag să va certa ca şi furul…” ori, “cela ce va primi în casa tîlhariu de drum, ca pe tîlhariu să-l certe de moarte.”(Cartea Româneascã, pricina 13, glava 114).

Favorizarea infractorului este prevazuta de art. 264 inclus în Titlul al VI-lea,Capitolul II din partea speciala a Codului penal, intitulat”Infractiuni care impiedica infăptuirea justiţiei”.

Infractiunile care impiedica infaptuirea justitiei pot fi definite ca fiind acele fapte care pun in pericol sau care produc o vatamare a drepturilor , libertatilor sau intereselor persoanelor fizice sau juridice implicate in actul de justitie , impiedicand insusi procesul de infaptuire in bune conditii si pe care legea penala le incrimineaza.

Art.264 Cod Penal prevede :

 (1) Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.(2)Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.(3)Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

În noul Cod Penal,infractiunea analizată(denumita deja favorizarea făptuitorului) se regăşeste in art.267 si conţine următoarele prevederi:

(1)Ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

 (2) Pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzutăde lege pentru fapta săvârşită de autor.

(3) Favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte. 

Şi Legea nr.140 din 5 noiembrie 1996 pentru modificarea si completarea Codului penal, art.264, spune ca:

1

“Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuna sau a zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani. Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor. Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste’’.

2. INFRACTIUNEA DE FAVORIZARE A INFRACTORULUI IN ACTUALUL SI NOUL COD PENAL

Analiza infractiunii in actualul si în Noul Cod Penal.

Notiune si definitie.In cadrul Codului Penal actual, infractiunea este definita ca fiind ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.

In Codul Penal Nou,aceasta infractiune pastreaza in linii generale reglementarea veche insa au fost aduse unele modificari atat sub aspect terminologic dar si de conținut ,modificări care vor fi analizate pe parcursul acestei analize,in cazul în care acestea apar.

Infractiunea capata denumirea de “favorizare a faptuitorului”si este definita ca fiind ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate.

S-a renunţat la folosirea noţiunilor de „infracţiune” si „infractor” în favoarea celor de„faptă prevăzută de legea penal㔺i de„făptuitor”, întrucât activitatea de înfăptuire a justiţiei este împiedicată inclusiv prin sprijinirea unei persoane care a comis o faptă interzisă de legea penală dar care ar putea în concret să nu angajeze răspunderea penală.Aceasta deoarece verificarea condiţiilor de existenţă sau inexistenţă a responsabilităţii penale a unei persoane se face în cadrul unui proces penal şi nu în raport de aprecierea făcută de favorizator.

Obiectul juridic consta in acele relatii sociale a caror existenta este ocrotita prin apararea activitatii de infaptuire a justitiei penale impotriva actiunilor de natura sa ajute pe infractor(faptuitor) in a se sustrage de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, sau sa-si asigure folosul ori produsul infractiunii.Favorizarea infractorului(faptuitorului) se deosebeste de tainuire si prin faptul ca aceasta din urma are un obiect juridic special diferit care consta in relatiile sociale referitoare la patrimoniu.

Obiectul material. La favorizarea reala, exista in genere un obiect material, care este produsul infractiunii savarsite anterior de infractorul care primeste ajutorul (ex.:ascunderea bunului furat, transformarea sau vanzarea bunului sustras). La favorizarea personala, poate exista uneori un obiect material (ex.: urmele distruse ale infractiunii; obiecte schimbate de la locul infractiunii).

2

In Codul Penal nou s-a renunţat la favorizarea reală, ca modalitate de comitere a acestei infracţiuni. Astfel, infracţiunea de favorizare a făptuitorului în scopul asigurării folosului sau produsului infracţiunii nu se mai regăseşte în textul ce incriminează infracţiunea de favorizare a infractorului.Cu toate acestea, fapta de a acorda un asemenea ajutor făptuitorului nu este dezincriminată de legiuitor, ci se păstrează prin lărgirea sferei laturii subiective a infracţiunii de tăinuire.

Subiectii infractiuniiSubiectul activ nemijlocit (autor) al infractiunii de favorizarea infractorului poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal.Subiect activ al acestei infractiuni poate fi si o persoana juridica, cu limitarile si in conditiile prevazute in art. 191 alin. (1) C. pen.Cel ce a savarsit infractiunea sau a participat la savarsirea infractiunii la care se refera favorizarea nu poate fi subiect activ al infractiunii de favorizare, deoarece art. 264 C. pen.prevede in acest sens ca favorizarea infractorului reprezinta ajutorul dat ,,unui infractor",autofavorizarea nefiind astfel incriminata.Auto-favorizarea nu este pedepsita nici daca e facuta in favoarea unui coparticipant.Daca autofavorizarea constituie prin ea insasi o alta infractiune, autorul actului de autofavorizare va raspunde pentru aceasta infractiune.Aparatorul poate fi si el autor al infractiunii de favorizare, cand ajutorul dat infractorului pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea, judecata sau executarea pedepsei constituie o exercitare abuziva a profesiei (ex.: ascunde pe infractor, incearca sa determine marturii mincinoase).Pot comite infractiunea de favorizare si sotul sau rudele apropiate ale infractorului, dar acestea, potrivit art. 264 alin. ultim C. pen., nu sunt pedepsite.

Si in Noul Cod Penal subiectul activ nu este calificat, putând fi orice persoană.Ca şi cauză de nepedepsire,legiuitorul a menţinut concepţia anterioară a textului, cu lărgirea sferei subiecţilor acestei cauze de impunitate.Astfel, săvârşirea faptei de un membru de familie nu se pedepseşte.Din acest punct devedere, legiuitorul a avut în vedere conţinutul art. 177 care defineşte noţiunea de „membru de familie”.

In ipoteza in care actiunea de favorizare se savarseste de catre un functionar public prin omisiunea sesizarii organelor judiciare (a savarsirii unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste atributiile), exista concurs de infractiuni intre favorizarea infractorului si omisiunea sesizarii organelor judiciare.Cand o persoana savarseste fapta de favorizare in ambele sale variante, privind acelasi infractor, comite o singura infractiune si nu un cumul de infractiuni.Tainuitorul poate fi si favorizator, daca efectueaza si o activitate distincta, specifica favorizarii.Favorizatorii nu sunt participanti la savarsirea infractiunii principale, intrucat la data efectuarii actelor de favorizare infractiunea anterioara este consumata. Din aceasta cauza favorizatorul nu poate fi obligat in mod solidar cu infractorul favorizat la despagubiri civile, in afara de cazul favorizarii reale, cand prin ascunderea sau ajutarea la ascunderea lucrurilor provenite din infractiune s-a cauzat o paguba partii civile. Favorizatorul raspunde din punct de vedere civil numai pentru prejudiciul produs efectiv de el, ca urmare a ajutorului dat autorului pentru ca acesta sa-si asigure produsul faptei sale.Daca ajutorul este dat mai multor infractori, chiar in caz de pluralitate naturala,constituita sau ocazionala, va exista un concurs real de infractiuni.

3

Participatia penala este posibila in toate formele sale: coautorat, instigare si complicitate.

Subiectul pasiv al infractiunii este statul, ca titular al valorii sociale ocrotite, infaptuirea justitiei.Favorizarea infractorului poate avea eventual si un subiect pasiv secundar sau adiacent,care poate fi, in cazul favorizarii personale, o persoana fizica nevinovata care a fost urmarita sau banuita de a fi comis infractiunea savarsita de infractorul favorizat. In cazul favorizarii reale, subiect pasiv este persoana fata de care s-a comis infractiunea, din savarsirea careia provine folosul sau produsul in vederea caruia s-a comis favorizarea.

Latura obiectivaElementul material. Codul penal incrimineaza in dispozitia din alin. (1) al art. 264 C. pen.fapta de favorizare a infractorului, in doua modalitati: favorizarea personala, adica ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei si favorizarea reală, adica ajutorul dat unui infractor pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infractiunii.

Favorizarea infractorului are caracterul de infractiune autonoma, de sine statatoare, iar nu de act de participare, intrucat favorizarea are loc atunci cand nu exista o intelegere prealabila intre persoana care a savarsit o infractiune si cel care-i da ajutor pentru a ingreuna sau impiedica urmarirea penala sau judecata ori executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infractiunii.Fiind o infractiune autonoma , distincta de cea comisa de cel favorizat, favorizatorul poate fi condamnat chiar daca cel caruia i-a dat ajutor nu a fost trimis in judecata pentru fapta savarsita.Favorizarea infractorului mai are apoi caracterul de infractiune conexa-corelativa cu infractiunea al carei faptuitor este ajutat prin fapta de favorizare, existenta favorizarii ca fapta subsecventa depinzand de existenta faptei antecedente.

Fapta prevazuta in art. 264 C. pen. este o incriminare generala, dar subsidiara,ajutorul dat unui infractor primind calificarea de favorizare numai atunci cand alte dispozitii de lege nu incrimineaza ipoteze speciale de favorizare (ex.: marturie mincinoasa, inlesnirea evadarii).In concret, favorizarea infractorului nu poate fi conceputa fara preexistenta savarsirii unei alte infractiuni, deci fara preexistenta ,,unui infractor".

Elementul material al infractiunii de favorizare, in ambele sale variante, consta inactiunea de a da ajutor unui infractor, fie pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala,judecata sau executarea pedepsei, fie pentru a asigura acestuia folosul sau produsul infractiunii.Ajutorul poate fi dat prin acte comisive (actiune) sau printr-o comportare omisiva(inactiune). De exemplu, favorizatorul ascunde pe infractor, ii procura mijloace ca sadispara, distruge unele probe materiale si alte asemenea acte comisive; nu da de stireautoritatilor ca a aflat unde s-a refugiat infractorul sau unde se gasesc lucrurile provenite din infractiune.Daca actele de favorizare constituie prin ele insele o infractiune, vom avea un cumul de infractiuni intre favorizarea infractorului si acea infractiune.Cerinte esentiale:   1. Ajutorul sa fie dat pentru a ingreuna sau zadarnici urmarireapenala, judecata sau executarea pedepsei (favorizare personala), ori pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii (favorizare reala).

4

Un simplu ajutor dat unui infractor, prin care nu se urmareste nici ingreunarea sau impiedicarea urmaririi penale, a judecatii ori executarea pedepsei si nici a se asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, nu constituie elementul material al infractiuniide favorizarea infractorului (ex.: simplul fapt de a da gazduire sau de a furniza alimente unui infractor, sau de a da ingrijire sau ajutor unui infractor bolnav nu constituie fapta de favorizare, daca acestea nu sunt facute pentru a ingreuna sau zadarnici infaptuirea justitiei).Aceasta cerinta priveste latura obiectiva a infractiunii, pentru ca ea indica destinatia,obiectivul actiunii de ajutorare si nu latura subiectiva cum s-a sustinut intr-o opinie mai veche, care de altfel a ramas izolata. Actiunea de ajutorare trebuie sa fie de natura a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala sau judecata ori executarea pedepsei, sau de natura a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii.In cazul favorizarii personale, ajutorul dat unui infractor poate privi ingreunarea sau zadarnicirea fie a urmaririi penale, fie a judecatii, fie a executarii pedepsei.Aceste moduri de acordare a ajutorului, prevazute de lege, sunt alternative, dar se pot realiza insa si cumulativ, situatie in care se pastreaza unitatea infractionala.

,,A ingreuna" inseamna a face dificultati, a face greutati, a provoca intarzieri, amanari saucomplicate, a pune piedici, a cauta sa induca in eroare sau sa abata atentia de la o anumitaimprejurare sau lucru, a deruta.,,A zadarnici" inseamna a face imposibila in totul sau in parte urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei.Ajutorul dat pentru a ingreuna sau zadarnici urmarirea penala inseamna ajutorul acordatinfractorului in intervalul de la savarsirea infractiunii pana la trimiterea lui in judecata, pentruintarzierea sau eludarea cercetarilor (ex.: alterarea sau distrugerea urmelor infractiunii,furnizarea de date inexacte privitoare la persoana infractorului sau la imprejurarile cauzei),ori pentru sustragerea infractorului de la cercetarile organului de urmarire penala (ex.:ascunderea infractorului).

Nu exista infractiunea de favorizare daca faptuitorul nu a comis acte concrete de ajutorare, ci numai a dat declaratii mincinoase la organul de urmarire, afirmand ca nu a avutcunostinta de existenta omorului sau daca cel favorizat nu a comis nici o infractiune, ori s-a facut in ceea ce-1 priveste, aplicarea art. 181 C. pen.Ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici judecata priveste intarzierea sau impiedicarea efectuarii actelor de procedura, de administrare a probelor etc., in faza de judecata in prima instantă sau in caile de atac, cat si sustragerea infractorului de la judecata,atunci cand prezenta lui este obligatorie sau cand s-a emis un mandat de arestare preventive.Ajutorul dat unui infractor pentru a ingreuna sau zadarnici executarea pedepsei priveste in primul rand sustragerea acestuia de la executarea pedepsei detentiunii sau inchisorii, ori de la plata amenzii la care a fost condamnat prin hotarare definitiva sau executorie.Ajutorul dat unei persoane care a savarsit o fapta prevazuta de legea penala de a se sustrage de la executarea masurilor de siguranta prevazute in art. 112 lit. c), d) si g) C. pen.,luate contra sa, nu constituie infractiunea de favorizare, ci complicitate la nerespectarea hotararilor judecatoresti,prevazuta in art. 271 alin. (4) C. pen.Favorizarea infractorului este posibila a fi savarsita oricand inainte ca pedeapsa sa fie complet executata sau sa fi intervenit o cauza de inlaturare a pedepsei.

5

Constituie favorizarea infractorului si ajutorul dat unui condamnat definitiv care a evadat,pentru a-si mentine aceasta stare de evadare, adica pentru a ingreuna sau zadarnici reluarea executarii pedepsei. Ajutorul dat condamnatului pentru a evada nu constituie favorizare, ci infractiunea de inlesnirea evadarii (art. 270 C. pen.).Sprijinul unui infractor care se impotriveste prin acte violente sau amenintare la executarea hotararii de condamnare, nu constituie infractiunea de favorizare prevazuta in art.264 C. pen., ci complicitate la infractiunea de nerespectarea hotararilor judecatoresti,prevazuta in art. 271 alin. (1) C. pen.Persoanele care au anumite insarcinari privitoare la executarea pedepselor (judecatorii care emit mandat de executare a pedepsei pronuntate, judecatorii care supravegheaza executarea pedepselor, secretarii de la judecatorii si tribunale, lucratorii de politie caree xecuta mandatul, personalul din penitenciare etc.), daca omit sa-si indeplineasca obligatiilelor privind executarea pedepsei, pentru a favoriza pe condamnat comit infractiunea de favorizare in concurs ideal cu o infractiune de serviciu.

In cazul favorizarii reale, pentru ca ajutorul dat unui infractor sa constituie elementul material al infractiunii analizate, trebuie ca acel ajutor sa fie dat pentru a asigura folosul sau produsul infractiunii.,,A asigura" inseamna a pune in siguranta, a pune in afara oricarui pericol, a inlatura pericolul pierderii folosului sau produsului infractiunii.,,Produs al infractiunii", in intelesul art. 264 C. pen., inseamna atat lucrurile ,,produse"prin infractiune, adica cele ce au luat fiinta prin efectuarea actiunii care formeaza elementul material al infractiunii (ex.: monedele false, alimente sau medicamente falsificate, fotografiile luate de un spion), cat si lucrurile ,,dobandite" prin savarsirea infractiunii, cum ar fi bunurile care au ajuns in mana infractorului prin consumarea activitatii infractionale (ex.: lucrurile furate, banii sau lucrurile delapidate) sau bunurile care au luat locul unor lucruri initial dobandite prin infractiune (banii obtinuti prin vanzarea lucrurilor furate sau lucruri cumparatecu bani delapidati, bunuri transformate dupa savarsirea infractiunii).,,Folosul infractiunii" inseamna orice profit, orice avantaj (nu numai cele evaluate economic), obtinut prin savarsirea infractiunii, care este susceptibil de a fi asigurat prinajutorul dat de o alta persoana.

2. A doua cerinta esentiala care trebuie sa fie indeplinita pentru realizarea laturii obiective a favorizarii infractorului consta in conditia ca ajutorul dat unui infractor sa nu fie aducerea la indeplinire a unei intelegeri anterioare, intervenita inainte sau in timpul savarsirii infractiunii de catre acel infractor.Aceasta cerinta esentiala este corolarul firesc al dispozitiei din partea finala a art. 26 C.pen. care prevede ca promisiunea de a favoriza pe un infractor facuta inainte sau in timpul savarsirii faptei constituie un act de complicitate, atat in cazul in care, dupa savarsirea faptei,promisiunea a fost indeplinita, cat si in cazul cand promisiunea nu a fost tinuta.Asadar, prin ,,intelegere" stabilită inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, se intelege promisiunea de a favoriza, prevazuta in art. 264 C. pen., iar prin ,,timpul savarsirii" se intelege intervalul dintre momentul inceperii executarii si momentul consumarii faptei sau al epuizarii activitatii infractionale in caz de prelungire a acesteia in timp.Actiunea de ajutorare trebuie deci sa vina dupa ce a fost savarsita infractiunea anterioara si nu in timpul cand aceasta se gaseste in curs de executare.

6

Intelegerea intre o persoana si autorii furtului, de a transporta bunurile sustrase cu autoturismul, survenite intr-un moment cand bunurile fusesera scoase din depozit si erau in curte spre a fi aruncate peste gard, constituie pentru cel dintai favorizarea infractorului, iar nu complicitate, deoarece ajutorul nu a fost dat autorului inainte sau in timpul savarsirii infractiunii, ci a survenit dupa consumarea acesteia, fara existenta unei intelegeri anterioare.Fapta inculpatului de a se intelege cu autorul unui furt, dupa savarsirea de catre acesta ainfractiunii, de a-1 ajuta sa vanda bunurile sustrase si de a imparti pretul obtinut, constituie infractiunea de tainuire, iar nu aceea de favorizare, deoarece ceea ce deosebeste cele doua fapte penale, intre altele, este scopul de a obtine un folos material pe care-1 urmareste faptuitorul, caracteristic infractiunii prevazute in art. 221 C. pen..De asemenea, fapta inculpatului de a valorifica un bun, cunoscand ca provine din savarsirea unei infractiuni, fara o intelegere prealabila cu autorul acesteia, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de tainuire, iar nu pe cele ale favorizarii infractorului.

In principiu, sunt indiferente pentru existenta infractiunii de favorizare natura si felul infractiunii anterioare, precum si calitatea infractorului favorizat, adica daca acesta este autor,complice sau instigator la fapta penala anterior savarsita.Fapta savarsita anterior poate fi si tentativa unei infractiuni, atunci cand tentativa este pedepsita.Infractiunea antecedent poate fi prevazuta in Codul penal, intr-o lege penala speciala sau intr-o lege specială cu dispozitii penale.Nu este necesar ca favorizarea sa se refere la intreaga activitate a celui favorizat, ci ea poate privi si numai o parte din aceasta.

Favorizarea infractorului prezinta doua variante agravate speciale, cand fapta de favorizare priveste o persoana care a savarsit o infractiune contra sigurantei statului - art. 173alin. (3) C. pen. sau o infractiune contra pacii sau omenirii - art. 361 alin. (2) si (3) C. pen. Si o variantă de specie - art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea,descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie, cand favorizarea priveste o persoana care acomis o infractiune de coruptie sau asimilata faptelor de coruptie.

Urmarea imediata a favorizarii infractorului consta in crearea unei stari de pericol pentru normala desfasurare a activitatii de infaptuirea justitiei.Pentru existenta infractiunii de favorizarea infractorului este indiferent daca urmarirea,judecata sau executarea pedepsei au si fost ingreunate sau zadarnicite, ori daca s-a asigurat pentru infractor in mod efectiv produsul sau folosul infractiunii. Este suficient ca a existat posibilitatea de a se realiza vreunul din aceste rezultate.

Legatura de cauzalitate intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe sirezulta ex re.

Latura subiectivaForma de vinovatie necesara pentru existenta laturii subiective a infractiunii este intentia directasau indirecta. Exista intentie atunci cand faptuitorul stie ca s-a savarsit o infractiune si ca da ajutor unui infractor si prevede ca prin acest ajutor s-ar putea ingreuna, impiedica urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori s-ar putea asigura infractorului folosul sau produsul

7

infractiunii, si deci ca se creeaza o stare de pericol pentru infaptuirea justitiei, rezultat pe care il urmareste sau il acceptă.In cazul favorizarii reale(modalitate care nu se mai regăseşte in noul cod penal), comite infractiunea cu intentie si cel care nu cunostea in momentul primirii bunului ca acesta provine dintr-o infractiune, dar ulterior cunoscand provenienta lucrului a continuat sa-1 pastreze.Fapta savarsita din culpa nu este incriminata.Mobilul cu care a actionat agentul nu intereseaza pentru existenta infractiunii, ci numai ca element de individualizare pedepsei. Cand faptuitorul, in cazul favorizarii reale, a urmarit si obtinerea unui folos material, va exista concurs intre infractiunea de favorizare si cea de tainuire.

Tentativa şi consumareaActele preparatorii si tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate si implicit pedepsite. Actele preparatorii pot fi insa pedepsite ca acte de complicitate anterioara, in cazul in care s-a savarsit infractiunea, iar ele au fost efectuate de altcineva decat autorul infractiuniide favorizare.Favorizarea infractorului se consuma in momentul in care actiunea de a da ajutor a fost executata, deoarece starea de pericol pentru infaptuirea justitiei este inerenta actiunii savarsite si contine posibilitatea ingreunarii sau zadarnicirii urmaririi penale, judecatii,executarii pedepsei sau descoperirii si recuperarii prejudiciului cauzat prin infractiune.Consumarea infractiunii are loc indiferent daca urmarirea, judecata sau executareapedepselor a fost sau nu impiedicata sau zadarnicita, ori daca a fost sau nu impiedicata recuperarea produsului infractiunii.Favorizarea infractorului imbraca de multe ori caracterul de infractiune continua (ex.:ascunderea infractorului, pastrarea produselor infractiunii) si, mai frecvent, de infractiune continuata (ex.: efectuarea in mod repetat a unor acte de ajutor in realizarea aceleiasi rezolutii), activitatea infractionala putandu-se prelungi astfel si dupa consumarea faptei penale.In aceste situatii, infractiunea se va epuiza, dupa caz, fie in momentul incetarii actiunii incriminate, fie la data comiterii ultimei actiuni.

Sanctiuni.Favorizarea infractorului se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 7 ani, fara ca pedeapsa aplicata favorizatorului sa fie mai mare decat pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.Aceasta dependentă a pedepsei aplicate favorizatorului de pedeapsa prevazuta pentru infractiunea savarsita de catre cel favorizat se explica prin caracterul corelativ al favorizarii infractorului fata de infractiunea anterior comisa.Prin ,,pedeapsa prevazuta de lege pentru autor", care nu poate fi depasita de pedeapsa aplicata pentru favorizator, se intelege maximul pedepsei prevazuta in dispozitia care incrimineaza infractiunea savarsita si nu pedeapsa concret aplicata celui favorizat si care poate fi mai mica decat pedeapsa aplicata favorizatorului.Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71 indice 1 alin. (2) C. pen. În noul Cod Penal favorizarea făptuitorului se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

8

3.PARTICULARITĂŢILE JURIDICO-PENALE ALE INFRACŢIUNII DE FAVORZARE A INFRACTORULUI

3.1.Analiza condiţiilor preexistente şi a conţinutului constitutiv a infracţiunii in legislaţia actuală

Noţiune şi definiţie . Infracţiunea constă în ajutorul dat unui infractor fără o înţelegere stabilită inainte sau în timpul săvârşirii infracţiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală,judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracţiunii.

3.1.1.Conţinutul juridic al infracţiunii

Art.264 Cod Penal prevede : (1) Ajutorul dat unui infractor fara o întelegere stabilita înainte sau în timpul savârsirii infractiunii, pentru a îngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infractiunii, se pedepseste cu închisoare de la 3 luni la 7 ani.(2)Pedeapsa aplicata favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevazuta de lege pentru autor.(3)Favorizarea savârsita de sot sau de o ruda apropiata nu se pedepseste.

3.1.2.Condiţii preexistente

Obiectul juridicFavorizarea infractorului are ca obiect juridic special relatiile sociale privitoare la înfaptuirea justitiei, pentru a caror dezvoltare nestingherita infractorii nu trebuie sa fie ajutati sa se sustraga raportului juridic penal, raportului juridic de executare a pedepsei, raportului în care participa ca subiecti având drepturi si obligatii, sau sa beneficieze de anumite rezultate ale infractiunii.Activitatea judiciara care este periclitata este tocmai activitatea organelor competente pe parcursul procesului penal, începând cu actele de urmarire penala si terminând cu actele de executare.

Obiectul materialFapta poate avea ca obiect material folosul sau produsul material al infractiunii, sau elementele obiective carora, potrivit legii de procedura penala li se poate atribui calitatea de mijloace de proba în procesul penal.

Subiecţii infracţiuniiSubiect activ poate fi orice persoană,cu exepţia autorului şi a participantului la infracţiunea în legătură cu care se realizează fapta de favorizare.Deşi actele de autofavorizare nu cad sub incidenţa legii penale,dacă un astfel de act realizeayă prin el însuşi conţinutul altei infracţiuni,autorul actului de autofavorizare răspunde pentru această infracţiune.Subiect activ poate fi chiar şi o persoană vătămată,dar numai atunci când pentru infracţiunea săvîrşită de către infractorul favorizat acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă

9

numai după ce s-a dat în cauză o hotărâre definitivă de condamnare.Infracţiunea poate fi savârşită şi de apărătorul infractorului,în măsura în care dă ajutor acestuia pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală,judecata sau executarea pedepsei.Subiectul pasiv este statul ca administrator al justitiei penale.Subiect pasiv secundar poate fi orice persoană fizică sau juridică,prejudiciată prin savârşirea infracţiunii al cărei autor este favorizat.Participaţia penală este posibilă sub toate formele.

Conţinutul constitutiv

Latura obiectivă. Ajutorul dat unui infractor, constituie elementul material al acestei infractiuni, acesta poate consta într-o actiune sau într-o inactiune. Spre exemplu, faptuitorul, portar la o întreprindere, nu controleaza intentionat pe cel care scoate bunuri furate din unitate. Aici favorizarea se savârseste prin omisiune sau, faptuitorul ascunde infractorul evadat pentru ca acesta sa nu fie prins (favorizarea se savârseste în acest caz printr-o actiune).Termenii legii semnifica sprijinirea certa, efectiva a unui infractor. Actele comisive ori omisive prin care ajutorul este dat pot avea consistenta materiala, ori pot fi de ordin moral, în orice caz, însa, ajutorul acordat infractorului trebuie sa fie trebuie sa aiba calitatea de al sprijini pe acesta, de a-i sluji pentru a se sustrage de la urmarirea penala, de la judecata ori de la executarea pedepsei, ori pentru a-i asigura folosul sau produsul infractiunii.Prima modalitate normativa incriminata consta în ajutorul dat unui infractor pentru a îngreuna sau zadarnici urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei. Fapta mai este denumita În acest caz în literatura de specialitate favorizare personala. Ajutorul acordat faptuitorului trebuie sa vizeze urmarirea penala, judecata sau executarea pedepsei, în sensul "îngreunarii" acestora (crearii de dificultati) sau "zadarnicirii" lor (a le face inutile, ineficiente).Cea dea doua modalitate normativa de savârsire a infractiunii, denumita si "favorizare reala", reprezinta o sprijinire a infractorului pentru ca el sa-si asigure folosul sau produsul infractiunii.Prin folos al infractiunii se întelege orice profit material sau moral pe care faptuitorul si l-a creat prin fapta penala savârsita, iar prin produs al infractiunii numai ceea ce a rezultat nemijlocit din infractiune (de ex.bunurile confectionate în mod ilicit). Echivalentul moral sau material obtinut de infractor în schimbul "produsului" infractiunii reprezinta un "folos" si nu tot un "produs" al faptei.

Ajutorul se poate da, în cazul favorizarii personale, ori când în intervalul de timp de la savârsirea infractiunii si pâna la executarea pedepsei.În ceea ce priveste favorizarea reala, ajutorul se poate acorda chiar si dupa executarea pedepsei. În ambele situatii ajutorul poate fi nemijlocit (direct) sau imediat (de exemplu prin intermediul unei terte persoane).

Atunci când infractorul favorizat este ajutat prin mijloace care constituie prin ele însele infractiuni se vor aplica regulile concursului de infractiuni.Efectul faptei consta în crearea unei stari de pericol pentru înfaptuirea justitiei penale. Acest element al laturii obiective este realizat chiar daca ajutorul dat infractorului, desi avea aptitudinea sa produca un astfel de rezultat, totusi din motive independente de vointa celui care îl acorda nu a condus la o reala împiedicare a înfaptuirii justitiei în cauza respectiva. Daca ajutorul oferit nu a fost primit de infractor sau nu s-a folosit de el, fapta de favorizare nu exista.Raportul de cauzalitate rezulta din însasi efectuarea elementului material al faptei.

10

Latura subiectiva. Fapta este incriminata numai atunci când se savârseste cu intentie( directa sau indirecta). Ea nu se pedepseste atunci când se comite din culpa deoarece legiuitorul fixând o anumita finalitate activitatii favorizatorului indica vointa sa de a nu pedepsi fapta de favorizare a infractorului decât atunci când fapta s-a comis cu intentie. Ajutorul este dat pentru a îngreuna sau a zadarnici justitia penala, ori pentru a asigura infractorului beneficiul infractiunii savârsite. Acest obiectiv, urmarit sau numai acceptat de favorizator prin ajutorul prin care îl acorda, exclude posibilitatea savârsirii faptei si din culpa.

4.MODALITĂŢI,FORME ŞI TRATAMENT SANCŢIONATOR AL INFRACŢIUNII DE FAVORIZARE A INFRACTORULUI

4.1.Modalităţi şi forme.

Cauză specială de nepedepsire:Potrivit alin.(2),fapta prevăzută in primul alineat al textului,nu se pedepseşte daca,prin aducerea la cunoştinţă,persoana care are această obligaţie ar produce un prejudiciu pentru ea,pentru soţul său sau pentru o rudă apropiată.Fapta constituie infracţiune,dar făptuitorul nu este pedepsit,întrucât textul nu face nici o precizare în ceea ce priveşte natura prejudiciului,acesta poate fi material sau moral.

Tentativa nu se pedepseşte.Consumarea infracţiunii are loc în momentul în care se acordă ajutor unui infractor,moment în care se produce si urmarea periculoasă a faptei,adică starea de pericol pentru în făptuirea justiţiei.Nu interesează dacă infractorul favorizat a reuşit sau nu să îngreuneze sau să zădărnicească urmărirea penală,judecata sau executarea pedepsei ori să-şi asigure folosul sau produsul infracţiunii,cel condamnat pentru infracţiunea de favorizare a infractorului va fi obligat la plata despăgubirilor civile in limita valorii bunurilor in legătură cu care s-a comis infracţiunea de favorizare. 4.2.Tratament sancţionator.

Sancţiunea constă în închisoare de la 3 luni la 7 ani.Potrivit alin.(2),pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor.Persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, potrivit art. 71 indice 1 alin. (2) C. pen.

5.ASPECTE CONTROVERSATE

Delimitarea favorizării infractorului de tăinuire

Infractiunile de tainuire si favorizare a infractorului, prin natura lor, nu exclud posibilitatea realizarii elementelor materiale a celor doua în participatie penala.Argumentul principal ar fi ca participatia penala nu este determinata de anumite conditii fixe, ci are un caracter întâmplator, ocazional, fiind determinata de anumite aspecte concrete, în care sub realizarea prin cooperare unei infractiuni apare ca mai avantajoasa sub raportul savârsirii sau a

11

ascunderii urmelor ei . În plus, practica judiciara a demonstrat de nenumarate ori ca majoritatea infractiunilor sunt savârsite în participatie. Aceasta statistica a fost comentata din punctul de vedere al dinamicii fenomenului infractional si al necesitatii infractorului de a-si apropia rezultatul faptei ilicite prin cautarea ajutorului altei persoane.În cazul infractiunilor de tainuire si favorizare a infractorului, în functie de forma vinovatiei, se are în vedere participatia penala ca o conlucrare cu intentia a doua sau mai multe persoane la savârsirea aceleiasi infractiuni sau ca o contributie involuntara la savârsirea în mod nemijlocit a unei fapte prevazute de legea penala.Tainuirea reprezinta o infractiune contra proprietatii, care consta în ajutorul dat faptuitorului unei alte infractiuni pentru valorificarea produsului infractional.Prin natura infractiunii, tainuirea se constituie ca o forma de complicitate.Favorizarea constă în ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul săvârșirii infracțiunii,pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală,judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau produsul infracțiunii.În timp ce în cazul tăinuirii sunt încălcate în principal relatiile sociale referitoare la patrimoniu si în secundar,cele referitoare la înfăptuirea justiției,la favorizarea infractorului sunt încălcate în principal relațiile sociale referitoare la înfăptuirea justiției si,în secundar,eventual cele cu caracter patrimonial.Tainuirea are ca situatie premisă savarsirea unei fapte prevazute de legea penala,in timp ce favorizarea infractorului are ca situatie premisa savarsirea unei infracțiuni.Aceasta,deoarece în cazul tainuirii bunul provine dintr-o fapta prevazuta de legea penala,in timp ce la favorizare se da ajutor unui infractor.Sub aspectul laturii obiective,tainuirea poate fi savarsita prin oricare din cele patru actiuni alternative(primirea,dobandirea,transformarea sau înlesnirea valorificării bunului provenit dintr-o fapta prevazuta de legea penala),in timp ce la favorizarea infractorului presupune ajutorul dat unui infractor.În concluzie putem afirma că cele două infracțiuni,deși conțin elemente asemănătoare,au totusi deosebiri importante,fapt pentru care constituie două infracțiuni distincte.

INFRACȚIUNEA DE FAVORIZARE A INFRACTORULUI ÎN LEGISLAȚIA INTERNAȚIONALĂ

Infracțiunea analizată mai sus se regaseste reglementată oarecum asemanator și in legislația altor țări.Drept exemplu avem articolul 49 din Codul Penal al Republicii Moldova care poartă denumirea „favorizarea “ și prevede:

12

Favorizarea infractorului, precum şi tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvîrşire a infracţiunii, a urmelor acesteia sau a obiectelor dobîndite pe cale criminală atrag răspunderea

penală, în condiţiile art.323, numai în cazul în care nu au fost promise din timp. Iar art.323,care cuprinde favorizarea infracțiunii are ca prevederi:    (1) Favorizarea dinainte nepromisă a infracţiunii grave, deosebit de grave sau excepţional de grave se pedepseşte cu amendă în mărime de la 200 la 500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de pînă la 3 ani.    (2) Nu sînt pasibili de răspundere penală pentru favorizarea infracţiunii soţul (soţia) şi rudele apropiate ale persoanei care a săvîrşit infracţiunea.

O altă țară care a inclus în codul ei penal această infracțiune este Portugalia.Aceasta este cuprinsă in cadrul art. 367º Cap. III,numit”Dos crimes contra a realização da justiça”.Articolul menționat prevede:

1 – Cel care, în tot sau în parte, previne , împiedica sau eludeaza activitatea probatorie sau de prevenire a autorităţii competente, cu intenţie sau cu scopul de a evita ca o altă persoană care comite o infracţiune, să fie supusa la măsuri de pedeapsă sau de securitate, se pedepseşte cu închisoare de până la trei ani sau cu amendă.2 – aceeasi pedeapsa se aplică persoanei care furnizează asistenţă altei persoane, cu intenţie sau cu cunoştinţă,in scopul de a preveni,împiedica sau a sustrage de la executarea pedepsi sau a masurii de securitate ce i-a fost aplicată.

3 – pedeapsa celui condamnat in conformitate cu alineatele precedente nu poate fi mai mare dacat cea prevăzută de lege pentru persoana in beneficiul căreia a acţionat.

4 - Tentativa se pedepseşte.

5 – nu se pedepsesc:

13

a) Un funcţionar care împiedica să fie aplicată si executata in acelasi timp o pedeapsa si o masura de siguranță:b)soţie, părinţi adoptivi sau adoptati ,rude pana la gradul al doilea al persoanei in beneficiul careia se actioneaza.

Și in Codul Penal german in vigoare de la 15 mai 1881 ,cu modificarile aduse pana la 1 octombrie 1981 , in capitolul XXI sunt incriminate tainuirea si favorizarea.

În linii mari,și aceste reglementări străine sunt foarte asemănătoare cu prevederile Codului Penal român in ceea ce privește această infracțiune deosebirile ținând de tratamentul sancționator, particularitățile activității justiției în țările respective și de anumite detalii din conținutul analizei acestora.

14