Fondată în Februarie 2009...4 CRONICA Un astfel de program a fost elaborat și adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 23.08.2016, scopul lui fi ind favorizarea comportamentelor

COLEGIUL DE REDACȚIE

CONSILIUL DE REDACȚIE

Newsletter is intended for specilaists working in the fi eld of public health, family and clinical medicine, lo-cal public authority, business, teachers of comprehensive schools as well as for ordinary people. It provides information on public health situation and promotes the healthy way of life.

R e v i s t a S e r v i c i u l u i d e S u p rave g h e re d e S t at a S ă n ăt ăț i i Pu b l i ce

Nr. 3 (40), Noiembrie 2016Fondată în Februarie 2009

Fondată în Februarie 2009

F O N D A T O RF O N D A T O R

Valeriu GONCEAR Valentina VOROJBIT Constantin GRECU Olga VOLCOVSCHI

Oleg LOZAN Ion TULGARA Iurie OSOIANU Raisa SCURTU

Adrian COTELEA Viorica PRISACARI Elena BALAN Antonița FONARI

Ovidiu TAFUNI Varfolomei CALMÎC Galina OBREJA

Redactor-șef: Iurie PÎNZARU

Redactori-șefi Ion ȘALARUadjuncți: Constantin RÎMIȘ

Secretari de redacție: Olesea CROITOR Ion NISTOR

Stilizator: Viorica CHIRILOV

Membri: Nicolae FURTUNĂ, Eudochia TCACI, Vasile GUȘTIUC, Grigore FRIPTULEAC, Stela GHEORGHIȚA,Valeriu PANTEA, Silvia PLAMADEALA

Apare bimestrialApare bimestrial

Adresa noastră:Adresa noastră:RM, Chișinău,

str. Gh. Asachi, 67-ae-mail: [email protected]

Revista este destinată specialiștilor din domeniul sănătății publice, medicinei de familie și spitalicești, peda-gogilor, autorităților publice locale, agenților economici, precum și populației. Ea informează cititorii despre starea sănătății publice și promovează principiile modului de viață sănătos.

Издание предназначено специалистам в области общественного здоровья, семейной и клинической медицины, учителям общеобразовательных школ, местной публичной администрации, экономическим агентам и населению. Оно информирует читателей о состоянии общественного здоровья и пропагандирует принципы здорового образа жизни.

_CSP_noiembrie_2016.indd 1_CSP_noiembrie_2016.indd 1 30.01.2017 10:02:2130.01.2017 10:02:21

CRONICA2

C U P R I N S

Promovarea sănătăţii la o nouă etapă ................................................................... 3

Benefi ciile alăptării la sân ........................................................................................... 5

Profi laxia miopiei la elevi ........................................................................................... 8

Suplimentele alimentare nu sunt medicamente! ...........................................10

Faceţi un obicei pentru spălarea mâinilor ..........................................................12

Controlul cancerului la nivel de program naţional ........................................14

Poluarea radioactivă a mediului înconjurător ..................................................16

Controlul diabetului prin alimentaţie sănătoasă și exerciţii fi zie ..............19

Comunicarea - relevantă și în asistenţa medicală narcologică ..................22

Securitatea copiilor - sarcina primordială a adulţilor ....................................24

Cum putem evita fl uoroza dentară ......................................................................26

Apele freatice - un pericol pentru sănătate .......................................................28

Limfologia interdisciplinară și reabilitarea endoecologică .........................29

Traumatisme dentare la copii ................................................................................32

Rezistenţa la antibiotice - risc de securitate și stabilitate .............................34

Stresul la locul de muncă .........................................................................................37

Marketingul alimentar în deciziile de consum ale copiilor .........................39

Activităţi ..........................................................................................................................41

Vreau să fi u informat ..................................................................................................44


CRONICA3

O stare bună a sănătăţii este o valoare umană și

o adevărată sursă a stabilităţii economice și so-

ciale a ţării. Stilul de viaţă nesănătos și compor-

tamentele riscante (fumatul, drogurile, alcoolul,

sedentarismul, consumul redus de fructe și legu-

me, igiena precară, relaţiile sexuale neprotejate

etc.) afectează nu doar sănătatea, dar și calitatea

vieţii, care vor genera și de acum înainte, în virtu-

tea realităţii obiective și a diferitor provocări, per-

sistente și în Republica Moldova, fenomene pre-

cum excluziunea socială, cauzată de defi cienţele

economice, sporirea cost-efi cienţei și creșterea

cheltuielilor pentru serviciile de sănătate.

Regretabil, dar pentru majoritatea populaţiei

din ţara noastră modul de viaţă sănătos încă nu

a devenit o normă. Circa 70 la sută din decesele

premature ale adulţilor sunt cauzate de compor-

tamente riscante, iniţiate încă în perioada ado-

lescenţei, deși promovarea sănătăţii, asigurarea

echităţii sociale în sănătate ar trebui să înceapă

încă în perioada timpurie de dezvoltare a copiilor.

Potrivit studiilor naţionale în domeniul preva-

lenţei factorilor de risc ai bolilor netransmisibile,

cunoștinţelor, atitudinilor și practicilor (STEPS,

MICS, KAP referitor la efectele fumatului, alcoo-

lului etc.), în Republica Moldova se atestă urmă-

toarea situaţie: Mai mult de 10% din populaţia adultă

(18-69 de ani) nu practică activitatea fi -zică zilnic, conform recomandărilor OMS privind activitatea fi zică pentru sănătate, și anume: efectuarea a 150 de minute de activitate fi zică de intensitate moderată pe săptămână sau echivalentul ei;

Circa 64,6% dintre respondenţi consumă mai puţin de 5 porţii de fructe și/sau legume pe zi, consumul mediu fi ind de 2 porţii/zi;

56% din populaţie este supraponderală, atât bărbaţii, cât și femeile, iar 23% din persoane sunt obeze, dintre care 18% sunt bărbaţi și 28,5% sunt femei;

48,5% din bărbaţi și 8,2% din femei sunt fu-mători activi. Din numărul lor, 35% din băr-baţi și 7,4% din femei sunt tineri de 15-24 de ani. 57,7% din fumători nu cunosc daunele cauzate de fumatul pasiv;

74,8% din populaţia ţării, cu vârsta cuprin-să între 16 și 55 de ani, consumă alcool, in-clusiv 12% din ei consumă alcool zilnic sau aproape în fi ecare zi;

31% din respondenţi nu cunosc ce daune provoacă fătului consumul de alcool în ca-zul unei femei însărcinate.

În situaţia creată, pentru a obţine succese în

domeniul promovării sănătăţii și prevenirii

bolilor la toate etapele vieţii erau necesare

acţiuni susţinute și durabile intersectoriale,

care să aibă la bază principiile Sănătatea în

toate politicile și Întreaga societate, derulate

coordonat în cadrul unui Program naţional de

promovare a sănătăţii pentru anii 2016-2020,

care să asigure îmbunătăţirea situaţiei în do-

meniu.

PROMOVAREA SĂNĂTĂŢII LA O NOUĂ ETAPĂ

Natalia SILITRARI,șef Centru Promovarea Sănătăţiiși Comunicare, CNSP


CRONICA4

Un astfel de program a fost elaborat și adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 23.08.2016, scopul lui fi ind favorizarea comportamentelor sănătoase la toate etapele vieţii. Acesta este al 3-lea program în domeniu, adoptat de la 1999 încoace. Precedentul Program de promovare a modului de viaţă sănătos pentru anii 2007-2015 (aprobat prin HG nr. 658 din 12.06.2007) a avut 3 obiective de realizat, și anume: modifi carea atitudinii populaţiei faţă de sănătatea proprie și transformarea cunoștinţelor în domeniul promo-vării sănătăţii în convingeri și practici sănătoase; evitarea deceselor premature, cauzate de com-portamentele nesănătoase; creșterea speranţei de viaţă a populaţiei. În perioada de referinţă au fost realizate un șir de acţiuni importante în acest domeniu, între care următoarele: a fost fortifi cat cadrul de politici în domeniul

promovării sănătăţii. În acest context au fost elaborate și aprobate programe naţionale specifi ce privind supravegherea principa-lilor factori de risc comportamentali ai bo-lilor netransmisibile: Programele naţionale de control al tutunului, al alcoolului, în do-meniul alimentaţiei și nutriţiei pentru anii 2014-2020, Strategia de control al bolilor netransmisibile etc.;

a fost extinsă reţeaua centrelor de sănătate prietenoase tinerilor în cadrul instituţiilor medicale din ţară;

a sporit ponderea persoanelor instruite în domeniul promovării sănătăţii de la 15,0% în anul 2007 la 18,2% în anul 2014 (persoane apte de muncă), a crescut numărul acţiuni-lor de mobilizare a populaţiei spre comuni-care interpersonală etc.

Cu toate acestea, rezultatele obţinute nu au sa-

tisfăcut așteptările noastre în ce privește adop-

tarea comportamentelor sănătoase, dat fi ind

că modifi carea comportamentelor oamenilor

implică acţiuni intersectoriale de lungă durată,

sufi cient fi nanţate, în care rezultatele pot fi vizi-

bile în 20-40 de ani, deoarece sănătatea popu-

laţiei este infl uenţată de mai mulţi factori, cum

ar fi cei sociali, de mediu, bunăstarea materială

a familiilor, condiţiile de trai, de muncă, educa-

ţia etc. De asemenea, fi nanţarea programului

precedent a fost insufi cientă, cu excepţia unor

acţiuni realizate cu suportul fi nanciar al organi-

zaţiilor internaţionale și celor susţinute de Com-

pania Naţională de Asigurări în Medicină, însă

cu defi cienţe în planifi care și evaluarea rezulta-

telor scontate, care, până la urmă, s-au dovedit

a fi sub nivelul așteptărilor.

Acţiunile de promovare a sănătăţii nu se limitea-ză la o problemă specifi că de sănătate, nici la un anumit comportament. Organizaţia Mondială a Sănătăţii recomandă aplicarea principiilor și stra-tegiilor de promovare a sănătăţii la o varietate de factori de risc, tipuri de boli, direcţionate spre diferite grupuri ţintă de populaţie. Eforturile co-mune, aplicate în sistemul de educaţie, știinţă și inovare, dezvoltare comunitară, legislaţie, sunt la fel de importante atât pentru prevenirea bolilor transmisibile, traumelor, problemelor mentale, cât și pentru prevenirea bolilor netransmisibile.

În acest context, au fost stabilite următoarele

Obiective specifi ce: modifi carea atitudinii și îm-

bunătăţirea cunoștinţelor în domeniul promo-

vării sănătăţii la adulţi cu cel puţin 30%, la ado-

lescenţi și tineri – cu cel puţin 50%; consolida-

rea capacităţilor specialiștilor din sectorul sănă-

tăţii cu până la 80% și a specialiștilor din sectorul

educaţiei privind planifi carea și implementarea

acţiunilor de promovare a sănătăţii la nivel naţio-

nal și local cu până la 50%; elaborarea suportului

metodologic privind crearea unor medii favora-

bile promovării modului de viaţă sănătos în insti-

tuţiile de educaţie, la locul de muncă și în comu-

nitate; reducerea prevalenţei inactivităţii fi zice

cu 5%, promovarea și încurajarea activităţii fi zice

zilnice la toate etapele vieţii, evitând inechităţile.

Succesul implementării acţiunilor prevăzute

în program va depinde de stabilirea unui par-

teneriat durabil între sistemul de sănătate și

sectoarele a căror politici au impact asupra să-

nătăţii, precum: economia, comerţul, agricul-

tura, industria prelucrătoare, fi nanţele, educa-

ţia, sportul, transportul, dezvoltarea regională,

protecţia mediului și a muncii la nivel naţional

și internaţional.


CRONICA5

BENEFICIILE ALĂPTĂRII LA SÂN

Jana OLOINIC, medic igienist, Secţia Expertize în sănătatea publică, CNSP

Nu există o investiţie mai bună pe care o na-

ţiune o poate face decât cea pentru sănătatea

copiilor săi!

Sir Winston Churchill

Nutriţia adecvată și optimă este un factor im-

portant pentru menţinerea sănătăţii și dez-

voltarea armonioasă a copilului. Mai mult, ali-

mentaţia este componenta de bază a dreptului

copilului la sănătate, stipulat în Convenţia cu

privire la drepturile copilului.

La nivel global, alimentaţia insuficientă sau

neadecvată reprezintă cauza directă sau indi-

rectă de deces la 45% din copiii de 0-5 ani. Mai

mult de 2/3 din decese sunt legate de practi-

cile incorecte de alimentare și au loc în pri-

mul an de viaţă, alimentaţia exclusivă la sân

în primele luni de viaţă constituind doar 38%.

Diversificarea alimentaţiei începe cu mult

înainte de 6 luni, iar produsele complementa-

re nu întotdeauna sunt nutritive și inofensive.

Copiii alimentaţi insuficient sau neadecvat se

îmbolnăvesc frecvent și suferă de tulburări de

nutriţie și de creștere. În anul 2012, 162 mln.

de copii din toată lumea cu vârsta mai mică

de 5 ani aveau retard statural, 44% erau su-

praponderali sau obezi, iar peste 50 mln. de

copii erau cu distrofii. Asocierea alimentaţiei

deficiente cu patologia infecţioasă sau para-

zitară cauzează anemie la doi din cinci copii

sub 2 ani. Urmările alimentaţiei neadecvate

și retardul statural se resimt pe tot parcursul

vieţii, influenţând capacitatea de însușire a

programelor școlare, iar apoi și productivita-

tea muncii.

Până la împlinirea vârstei de o lună, riscul de

deces al copiilor nealimentaţi la sân este de

șase ori mai mare decât al celor alimentaţi, fi e

și parţial, cu lapte matern. Aproximativ 800 mii

de vieţi de copii sub 5 ani ar putea fi salvate în

fi ecare an, dacă de la 0 la 23 de luni aceștia ar fi

alăptaţi la sân.

Studiul MICS, efectuat în 2012 în Republica Mol-

dova, a prezentat o tendinţă degresivă a alăp-

tării exclusive la sân - alăptarea precoce la sân

a scăzut până la 61%, rata alăptării exclusive la

sân până la 6 luni - până la 36%, 6% din copiii

cu vârsta până la 5 ani au retard statural, condi-

ţionat de insufi cienţa cronică de energie, iar 1/5

din ei suferă de anemie.

Alăptarea precoce la sân și alăptarea exclusivă

la sân infl uenţează benefi c asupra dezvoltării

fi ziologice și psihologice atât a copilului, cât și

a mamei. Principalele recomandări ale Orga-

nizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) și UNICEF

referitor la alimentaţia copiilor în primii ani de

viaţă se referă la începerea alăptării în decursul

primei ore după naștere, la alăptarea exclusivă


CRONICA6

în primele șase luni de viaţă, alăptarea conti-

nuă până la doi ani și mai mult, diversifi carea

alimentaţiei prin oferirea alimentelor comple-

mentare sigure și corespunzătoare

începând de la 6 luni.

Cunoaștem cu toţii că laptele ma-

tern este un produs ideal pentru

bebeluși. El e mai mult decât o

simplă colecţie de nutrimente care

răspund, cantitativ și calitativ, tu-

turor nevoilor nutriţionale ale co-

pilului, fi ind optimizat capacităţii

de digestie a nou-născutului. Lap-

tele matern facilitează trecerea fă-

tului de la alimentaţia intrauterină

la cea extrauterina, conţine prote-

ine umane specifi ce, acestea fi ind,

în majoritatea lor, proteine din zer

și aminoacizi (cisteină și taurină), responsabili

de procesele de maturizare a celulelor ner-

voase. Este mai ușor de digerat decât laptele

de vacă și perfect adaptat tubului digestiv

al sugarului, diminuează riscul de balonare,

constipaţie sau diaree. Este bogat în anticorpi

materni, întărește sistemul imunitar încă ne-

dezvoltat al bebelușului, este ideal propor-

ţionat în săruri minerale și vitamine. Laptele

matern stimulează și dezvoltă sistemul imun

al copilului. Rolul imunobiologic al acestuia e

mai evident imediat după naștere (colostrul)

și în primele luni de viaţă ale copilului. Rolul

imunoprotector al laptelui matern se realizea-

ză prin micșorarea răspândirii și duratei afecţi-

unilor diareice, scăderea frecvenţei otitelor și

recidivării lor, protejarea contra enterocolitei

necrotice, bacteriemiei, meningitei, botulis-

mului, infecţiilor urinare, micșorarea riscului de

maladii autoimune (diabet zaharat tip I, colită

nespecifi că ulceroasă etc.). De asemenea, copiii

alăptaţi dezvoltă mai puţine alergii alimentare

decât cei hrăniţi cu lapte de vacă. S-a constatat

că alăptarea naturală este asociată cu scăderea

semnifi cativă a riscului de moarte subită a su-

garului, comparativ cu cel alimentat cu formule

de lapte.

Laptele matern este bogat în acizi grași poli-

nesaturaţi, indispensabili pentru dezvoltarea

și mielinizarea creierului. Lipidele laptelui ma-

tern acoperă aproximativ 50% din totalul de

calorii. Cantitatea lipidelor variază în decursul

zilei, valorile maxime fi -

ind, de obicei, între orele

10.00 și 12.00. Glucide-

le laptelui matern sunt

reprezentate, în mare

parte, prin lactoză, care

acoperă 40% din calorii-

le furnizate. Ele se asimi-

lează ușor în intestinul

subţire, favorizează acti-

vitatea fl orei bacteriene

intestinale. Lactoza nea-

similată a laptelui matern

ajunge în intestinul gros,

unde, fermentând, se

transformă în acizi grași

și acid lactic, contribuind


CRONICA7

la acumularea de energie. În afară de lactoză,

laptele matern mai conţine o cantitate mică de

galactoză, fructoză și oligozaharide, care deţin

un rol important în asigurarea protecţiei antivi-

rale, antibacteriene și antitoxice, contribuind la

menţinerea echilibrului microbiocenozei intes-

tinale, inclusiv a tulpinilor cu proprietăţi probio-

tice, în special a bacteriilor Bifi dum.

În funcţie de alimentaţia mamei, laptele își

poate schimba gustul, iar prin consumul de

lapte dulce, condimentat, bebelușul descope-

ră arome diferite și își dezvoltă simţurile. Prin

alăptatul la sân se creează o legătură spiritu-

al-afectivă între mamă și copil. În plus, alăpta-

rea exclusivă la sân în primele 6 luni de viaţă

reduce riscul de dezvoltare a obezităţii și dia-

betului zaharat de tip I (insulino-dependent),

comparativ cu micuţii alimentaţi cu formule

de lapte, îmbunătăţește nivelul dezvoltării ne-

uropsihice.

Nu numai bebelușul câștigă de pe

urma alăptării la sân. Alăptarea are o

mulţime de avantaje și pentru sănăta-

tea mamei - reduce riscul de hemora-

gie postpartum și previne complica-

ţiile posibile după naștere, astfel mic-

șorând mortalitatea maternă. Ajută

uterul să revină mai repede la forma

iniţială.

Un alt benefi ciu pentru mămici este

accelerarea pierderilor de greuta-

te, acumulate pe parcursul sarcinii,

revenirea în timp scurt la greutatea

corporală optimă prin arderea

caloriilor în timpul alăptării la

sân. Unii specialiști susţi n că, la

producerea a 30 mililitri de lapte

matern, se cheltuiesc 20 de calo-

rii. Suptul beb elușului stimulea-

ză lactaţia, ca urmare, alăptarea

favorizează producerea laptelui

matern și, totodată, arderea ca-

loriilor.

Odată cu alăptarea se diminuea-

ză riscului declanșăr ii unor ma-

ladii, precum cancerul mamar

preclimateric, osteoporoza, can-

cerul cervical, cancerul ovarian

etc. În același timp, alăptarea la

sân sporește încrederea și satisfacerea femeii

ca mamă.

Alăptarea la sân are și efect economic, fi ind

cea mai practică și mai ieftină alimentare posi-

bilă pentru copil și, în plus, cea mai sănătoasă.

Hrănirea bebelușului la sân nu necesită echi-

pamente specia le – tetine, biberoane, steriliza-

toare și formule de lapte, care costă bani și timp

preţios pentru mămici. De altfel, laptele este în-

totdeauna la îndemână – proaspăt, steril și de

temperatură optimă.

Alimentaţia naturală este un dar și nou-născu-

tul trebuie să benefi cieze din plin de el. Dacă

bebelușul este sănătos, și mama este fericită, iar

luate împreună acestea reprezintă principalul

benefi ciu al alăptării la sân.


CRONICA8

PROFILAXIA MIOPIEI LA ELEVI

Tatiana DĂNILĂ,medic igienist, Secţia Sănătatea copiilor și tinerilor, CNSP

Văzul (ochiul și anexele lui) este unul din principa-

lele organe de simţ, care joacă un rol important în

viaţa omului. El are un loc primordial în activita-

tea cotidiană, începând cu vârsta fragedă. Încor-

darea analizatorului vizual crește în perioada șco-

lară. Pe parcursul anului 2015 au fost înregistrate

51,1 cazuri de boală a ochilor și anexelor sale la

1000 de elevi din Republica Moldova. În structu-

ra morbidităţii generale a elevilor, bolile ochilor și

anexelor sale sunt plasate pe locul doi și consti-

tuie 11,1% (a. 2015). În perioada școlară, copiii au

o încordare crescândă a văzului, de aceea pentru

copii și adolescenţi este foarte importantă igie-

na ochilor. Ea are ca sarcini asigurarea și crearea

condiţiilor optime pentru funcţionarea organului

vizual, dat fi ind că anume în această perioadă cel

mai des apar dereglările vizuale, mai ales miopia.

Miopia este un viciu de refracţie, în care razele

de lumină ce pătrund în ochi paralel cu axul vi-

zual sunt localizate înaintea retinei.

Cauzele principale ale miopiei: privirea îndelungată la calculator, fără pauze

de odihnă și relaxare a ochilor;

insufi cienţa iluminatului natural și artifi cial

al mediului ocupaţional al elevilor;

poziţia incorectă a elevului în bancă;

distanţa mică între ochi și suprafaţa de lucru

(cartea, caietul etc.);

încordarea organului vizual din cauza ca-

racterelor mărunte, neclare în cărţile pentru

copii și manuale;

cititul îndelungat, fără pauze de odihnă și

relaxare a ochilor.

Nivelul scăzut al iluminatului natural și artifi -

cial contribuie mult la scăderea acuităţii vizu-

ale, de aceea locul de lucru al elevilor atât la

școală, cât și acasă trebuie să fi e iluminat bine,

lumina să fi e îndreptată din partea stângă și să

nu cadă direct în ochi. În școală, în funcţie de

încăperile de studii, nivelul iluminatului artifi -

cial pe bază de lămpi luminescente trebuie să

constituie 300-500 lx, iar pe bază de lămpi in-

candescente – 150-300 lx.

Este important ca banca (masa și scaunul), la

care lucrează elevul, să corespundă taliei lui

pentru a-i asigura o poziţie corectă și o distan-

ţă sufi cientă de la ochi până la carte, caiet etc.

Aceasta contribuie și la prevenirea deformărilor

coloanei vertebrale. La școală, elevii cu acui-

tatea vizuală scăzută sunt așezaţi în primele

bănci, ţinându-se cont de înălţimea lor.

De două ori pe an elevii din primul și ultimul

rând își schimbă locurile. În clase, distanţa de la

tablă până la primele bănci trebuie să fi e de 2,4-

2,7 m, iar distanţa de la tablă până la ultimele

bănci - de 8,6 m.

Pereţii încăperilor de studii trebuie să fi e de cu-

lori calde. Ferestrele încăperilor necesită îngri-


CRONICA9

jirea cuvenită, pentru a-și păstra transparenţa.

Nu se recomandă a ţine fl ori pe pervazurile fe-

restrelor.

Este importantă pentru prevenirea miopiei și

alimentaţia bogată în legume și fructe, care

conţin vitamine și substanţe nutritive necesare

pentru văz.

Plimbările în aer liber nu trebuie să lipsească

din regimul zilei elevului. Ele contribuie la re-

laxarea mușchilor oculari și deci a organului

vizual.

Nu poate fi evidenţiat un anumit factor ce pro-

voacă apariţia miopiei. Se poate vorbi numai

despre prevalenţa unuia sau altui factor în con-

diţii concrete (alimentaţie, iluminat, stare de

sănătate etc.). Tocmai de aceea scopul principal

constă în crearea condiţiilor optime pentru ac-

tivitatea și odihna elevilor, care, direct sau indi-

rect, infl uenţează văzul.

Măsurile necesare sunt:asistenţa medico-sanitară a elevilor la nive-

lul cuvenit;

organizarea corectă a regimului zilei, inclu-

siv a procesului instructiv-educativ (respec-

tarea duratei lecţiilor și a pauzelor; alter-

narea obiectelor ușoare cu cele grele etc.),

ţinând cont de curba capacităţii de muncă

a elevilor pe parcursul zilei, săptămânii, anu-

lui de studii; respectarea orelor de masă, de

odihnă, de plimbare în aer liber, timpului re-

zervat ocupaţiilor sportive și educaţiei fi zice,

respectarea duratei somnului etc.;

călirea organismului;

profi laxia maladiilor infecţioase și neinfecţi-

oase;

respectarea regulilor și normelor igienice

faţă de iluminatul natural și artifi cial, faţă de

mobilier, manuale și cărţi pentru copii;

reglementarea timpului de vizionare a emi-

siunilor TV, lucrului la calculator, ocupaţiilor

extrașcolare etc.;

verifi carea anuală a acuităţii vizuale.

În cazul diagnosticării miopiei se vor efectua

măsuri de corecţie a văzului cu lentile (oche-

lari), vor fi limitate eforturile fi zice sporite, se va

renunţa la competiţii sportive, la activităţile ce

necesită înclinarea capului etc.

Este necesar ca fi ecare elev să respecte câte-va reguli simple:cartea, caietul etc. să se situeze la distanţa

de 30-35 cm de la ochi;

lumina să cadă din partea stângă;

iluminarea să fi e sufi cientă pentru citit, scris;

cartea să fi e așezată în timpul cititului pe un

suport înclinat;

este interzis cititul în poziţie culcat, pe spate

sau pe burtă;

se vor face pauze în timpul cititului sau scri-

sului;

la fi ecare 30 min. de lucru (citit, scris etc.) se

vor face pauze de odihnă pentru ochi (privi-

tul în depărtare timp de 1-2 min.);

distanţa de la ochi până la ecranul calculato-

rului trebuie să fi e de 0,6-0,7 m, dar nu mai

mică de 0,5 m.

Aceste reguli simple vor pre-

veni sau vor stopa progresarea

miopiei la elevi.

Profi laxia surmenajului analiza-

torului vizual prevede efectu-

area unui complex de exerciţii

pentru ochi, care ameliorează

starea funcţională a sistemului

nervos, cardiovascular și respi-

rator, înlătură oboseala muș-

chilor zonei humerale, mâinilor,

trunchiului și picioarelor. Pentru

o mai mare efi cienţă, specialiștii

recomandă ca aceste complexe

să fi e alternate.


CRONICA10

SUPLIMENTELE ALIMENTARE NU SUNT MEDICAMENTE!

Stela BRADU, medic igienist, Secţia Sănătatea alimentelor,CNSP

Suplimentele alimentare ţin de categoria pro-

duselor alimentare și includ substanţe nutritive,

cum ar fi proteinele, lipidele, glucidele, vitami-

nele, elementele minerale, aminoacizii esenţiali

și/sau preparatele produse sub formă de table-

te, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide, care au

în componenţa lor macro- și micronutrimente

și/sau alte substanţe comestibile, fi ind consu-

mate în cantităţi defi nite, suplimentar la raţia

alimentară obișnuită.

În ultimii ani, populaţia consumă tot mai frec-

vent suplimente alimentare, fără a cere însă

consultaţia prealabilă a medicului sau fără a

se documenta la acest capitol. Persoanele care

folosesc aceste preparate sunt induse în eroare

de spoturile publicitare și, ca urmare, au aștep-

tări exagerate de la ele.

Suplimentele alimentare nu sunt medicamente

și lor nu le pot fi atribuite proprietăţi curative.

Etichetarea, prezentarea și publicitatea nu tre-

buie să atribuie suplimentelor alimentare pro-

prietăţi de prevenire, tratare sau vindecare a

bolilor.

Nu se recomandă utilizarea acestor preparate

incorect sau în exces, precum și procurarea lor

din locuri neautorizate, în lipsa avizelor de noti-

fi care sau certifi catelor de înregistrare, eliberate

de Ministerul Sănătăţii.

Suplimentele alimentare pot fi plasate pe piaţa

Republicii Moldova numai dacă sunt produse

inofensive (sigure), care nu prejudiciază sănăta-

tea consumatorilor.

La procurarea produsului e necesar să studiem

eticheta. Aceasta trebuie să conţină următoare-

le specifi caţii:

- conţinutul de vitamine și minerale;

- valorile declarate pe baza analizei produsu-

lui, efectuată de producător;

- dozele recomandate pentru consumul zilnic;

- modul de administrare, termenul de valabili-

tate, condiţiile de păstrare;

- avertismente privind evitarea utilizării supli-

mentelor alimentare de către copii, la fel, pri-

vind faptul că nu pot substitui o alimentaţie

raţională.

Administrarea incorectă și în surplus a vitami-

nelor și mineralelor poate cauza reacţii alergi-

ce sau poate interacţiona cu medicamentele

prescrise și cu alte suplimente, fapt care poate

duce la agravarea stării de sănătate a consuma-

torului.

Suplimentele alimentare ajută atunci când or-

ganismul se confruntă cu anumite carenţe, dar

nu au acţiune terapeutică. Ele nu sunt medica-

mente, totuși nu trebuie să exagerăm în consu-

mul lor, pentru a nu provoca supraîncărcarea


CRONICA11

funcţiei renale și a celei hepatice. Utilizarea su-

plimentelor alimentare trebuie să fi e asociată

cu un regim alimentar recomandat de un nutri-

ţionist.

Suplimentele alimentare sunt înregistrate și

notifi cate de către Ministerul Sănătăţii în con-

formitate cu Regulamentul sanitar privind su-

plimentele alimentare, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 538 din 2 septembrie 2009. Pe

parcursul anilor 2010-2016 în Republica Mol-

dova au fost notifi cate și înregistrate mai multe

suplimente alimentare – atât importate, cât și

fabricate de producători autohtoni. Lista este

plasată pe site-ul Centrului Naţional de Sănăta-

te Publică: www.cnsp.md/Servicii. Registre. Regis-

trul Suplimentelor Alimentare/.

Plasarea pe piaţa Republicii Moldova a suplimen-

telor alimentare se efectuează în baza certifi ca-

tului de înregistrare sau avizului de notifi care,

emis de Centrul Naţional de Sănătate Publică din

subordinea Ministerului Sănătăţii, însă deseori în

comerţ se strecoară suplimente alimentare care

nu au fost înregistrate sau notifi cate în ordinea

stabilită. Prin urmare, controlul comercializării

acestor produse necesită o evidenţă mai strictă

și o cooperare mai ac-

tivă din partea tuturor

organelor cu atribuţii

de control de stat, de-

oarece, din cauza con-

curenţei neloiale, se fac

încercări de a destabi-

liza sistemul legislativ

privind înregistrarea și

notifi carea suplimente-

lor alimentare.

Atenţie la suplimen-tele alimentare! Ele nu

înlocuiesc o alimentaţie

variată și echilibrată, ci

numai o completează.

Reţineţi!

Înainte de a cumpăra un supliment alimen-

tar, informaţi-vă.

Exercitaţi dreptul dvs. de consumator prin

citirea atentă a etichetelor și alegerea unor

produse adecvate și sigure.

Evitaţi produsele prezentate ca fi ind miracu-

loase, care garantează numai benefi cii, fără

efecte adverse sau care conţin un ingredient

secret, deoarece aceste menţiuni sunt ade-

seori false.

Termenul des întâlnit natural nu înseamnă

întotdeauna inofensiv; de exemplu, există

anumite produse botanice, care sunt dău-

nătoare pentru organism.

Dacă achiziţionaţi un produs, asiguraţi-vă

că ambalajul lui este integru și păstraţi-l

apoi în condiţiile de depozitare indicate pe

etichetă.

Evitaţi să luaţi în aceeași perioadă mai mult

de două-trei suplimente alimentare. În ca-

zul unor mixuri de ingrediente, pot apărea

efecte nedorite. Separaţi și delimitaţi orele

de administrare pentru fi ecare: luaţi-le la

interval de 2-3 ore unele de altele pentru o

absorbţie și efi cientizare mai bună.

În timpul sarcinii sau alăptării luaţi numai

suplimentele alimentare recomandate de

medic.

Folosiţi suplimentul numai în dozele reco-

mandate și nu depășiţi perioada de admi-

nistrare indicată pe etichetă.

Dacă luaţi suplimente alimentare, nu vă bazaţi

pe ele mai mult decât trebuie. Încercaţi să aveţi

o alimentaţie echilibrată, din care să nu lipseas-

că sub nicio formă cerealele integrale, fructele și

legumele, peștele. Și nu uitaţi nici de mișcarea

în aer liber!


CRONICA12

FACEŢI UN OBICEI PENTRU SPĂLAREA MÂINILOR

Mariana GÎNCU,medic în promovarea sănătăţii, Secţia Promovarea sănătăţii, CNSP

Nu vei schimba lucrurile luptându-te cu rea-

litatea existentă. Pentru a schimba ceva, constru-

iește un nou tipar care să îl scoată din uz pe cel

existent.

R. Buckminister Fuller

Din an în an, activităţile de promovare a sănătă-

ţii capătă o amploare tot mai mare atât la nivel

global, cât și naţional, având ca scop sensibili-

zarea opiniei publice prin acţiuni de mobilizare

a comunităţilor întru scăderea incidenţei prin

boli transmisibile și netransmisibile.

Astfel, Ziua mondială a spălatului pe mâini,

marcată anual la 15 octombrie, este susţinută

de Parteneriatul Global Public-Privat - coaliţie

de organizaţii naţionale și internaţionale, in-

teresate în promovarea spălatului pe mâini cu

săpun la scară largă și recunoașterea igienei ca

pilon al dezvoltării și sănătăţii publice.

Marcată prima dată în anul 2008, declarat de Na-

ţiunile Unite dr ept An internaţional al stării de

salubrizare, Ziua mondială a spălatului pe mâini

a cuprins peste 120 mln. de copii din peste 70

de ţări, care s-au spălat concomitent pe mâini cu

ZIUA MONDIALĂ A SPĂLATULUI PE MÂINI

săpun. De atunci, pentru a marca evenimentul,

în acţiuni de informare privind necesitatea spă-

latului pe mâini, anual, sunt implicate peste 200

mln. de persoane, susţinute de instituţii naţiona-

le și internaţionale, organizaţii ale societăţii civile,

companii private sau persoane fi zice.

Ziua mondială a spălatului pe mâini este consa-

crată, în primul rând, copiilor, deoarece ei sunt

cei mai vulnerabili la boli, precum bolile diareice

și infecţiile respiratorii acute. Studiile efectuate

la nivel mondial denotă că în mediul copiilor,

anual, sunt înregistrate peste 1,7 mlrd. cazuri de

diaree, iar din cauza diareii și a pneumoniei mor

înainte de vârsta de 5 ani circa 760 mii de copii.

Potrivit datelor OMS, riscul acestor maladii poa-

te fi redus prin modalitatea accesibilă, efi cientă

și destul de simplă a spălării pe mâini cu săpun,

și anume: cu până la 47% la bolile diareice și cu

aproximativ 20% - la infecţiile respiratorii.

Cu ocazia evenimentului, comunităţile și liderii

naţionali organizează nu doar acţiuni de infor-

mare și conștientizare, ci și activităţi practice

elementare, precum instalarea de chiuvete și

robinete, acţiune aparent banală, dar efi cientă

pentru atingerea stării de mâini curate.

Sloganul Zilei mondiale a spălatului pe mâi-

ni 2016 – Faceţi un obicei pentru spălarea mâi-

nilor – sugerează necesitatea formării acestei

deprinderi, menţinerea stării de salubritate și

abordarea la modul serios a igienei umane. Eve-

nimentul înscrie printre obiectivele principale

încurajarea și sprijinirea unei culturi globale și

locale a spălatului pe mâini cu săpun; creșterea

gradului de conștientizare a benefi ciilor acestui


CRONICA13

obicei fi resc. Iar obiectivul mileniului în cadrul

acestui eveniment este centrat pe activităţi mo-

bilizatoare pentru milioane de oameni din mai

multe ţări ale lumii, deoarece spălatul pe mâini

este o cale efi cientă de reducere a deceselor în

rândul copiilor sub vârsta de cinci ani.

Ziua mondială a spălatului pe mâini prezintă

o oportunitate pentru desfășurarea creativă a

acţiunilor de încurajare a oamenilor, spălatul

pe mâini cu săpun fi ind un procedeu accesibil în

orice moment și simplu. Obișnuinţa trebuie cul-

tivată consecvent și cu răbdare, pentru a obţine

o durabilitate pe termen lung, subliniindu-se im-

portanţa spălatului pe mâini cu săpun ca expre-

sie a unui comportament matur.

Spălatul pe mâini cu săpun urmează să treacă

de etapa unei idei pozitive abstracte, devenind

un sistem automat, un comportament înrădă-

cinat în fi ecare casă, în școli și în comunităţi. Iar

prin implicarea copiilor, profesorilor, părinţilor,

celebrităţilor și ofi cialilor se obţine motivarea a

milioane de oameni să se spele pe mâini cu să-

pun, ca mijloc efi cient de reducere a pericolului

bolilor, cum ar fi diareea și infecţiile respiratorii

acute.

Cu prilejul Zilei mondiale, în teritoriu au fost

organizate pentru diferite categorii de lucră-

tori medicali seminare, discuţii publice și indi-

viduale, fl ash mob-uri, expoziţii, concursuri, se-

rate tematice, emisiuni radio și TV, publicaţii în

mass-media. Iar în cadrul instituţiilor de învăţă-

mânt au fost demonstrate spoturi video despre

modul corect al spălatului pe mâini, ce asigură

o mai bună igienă a mâinilor.

Mesajele principale pentru Ziua mondială vin să sugereze că spălatul pe mâini cu să-pun este:Ușor de realizat! Cere puţine resurse, doar

săpun și o cantitate mică de apă, pe când

benefi ciile sunt imense.

Este efi cient! Atunci când spălatul pe mâi-

ni cu săpun este practicat în mod regulat în

momente-cheie, cum ar fi : după folosirea

toaletei sau înainte de contactul cu produ-

sele alimentare, se poate reduce esenţial ris-

cul de diaree și pneumonie, ce pot provoca

consecinţe grave și chiar deces. De aseme-

nea, astfel se previne răspândirea altor in-

fecţii, cum ar fi gripa sau virozele intestinale.

Este accesibil! Aproape orice om își poate

permite săpun și detergent sau poate fi aju-

tat să le aibă.

În Republica Moldova, conform Studiului calităţii

apei potabile, sanitaţiei și practicilor de igienă în in-

stituţiile preșcolare, majoritatea copiilor se spală

pe mâini mai mult de 3 ori pe zi. În sectorul rural,

în grupele de creșă, 0,3 la sută din copii se spală

pe mâni numai o dată, 0,8 la sută – de 2 ori și 6,9

la sută – nu mai mult de trei ori. În sectorul urban

acest indice este mult mai favorabil, practic toţi

copiii se spală pe mâini mai mult de trei ori pe

zi. La grădiniţele din sectorul rural 1,6 la sută din

copii se spală pe mâini mai puţin de trei ori pe zi,

iar 4,2 la sută – numai de trei ori.

Specialiștii în sănătate publică recomandă spălatul pe mâini cu săpun în următoarele situaţii: După utilizarea toaletei.

Înainte de a găti și a lua masa.

După ce am venit de afară (de la joacă, gră-

dinărit, plimbarea câinelui etc.).

Când îngrijim de un copil mic.

După schimbarea scutecelor unui copil.

După utilizarea transportului în comun.

După contactul cu animalele de companie.

După vizitarea unui bolnav.

După evacuarea gunoiului.

După ce am stat alături de o persoană care a

tușit, a strănutat sau și-a sufl at nasul.

După utilizarea tastaturii, a telefonului mobil

sau a altor dispozitive și accesorii electronice.

Ori de câte ori mâinile sunt murdare.

Asiguraţi-vă că și membrii familiei dumnea-

voastră știu când și cum să se spele pe mâini în

mod corespunzător!


CRONICA14

CONTROLUL CANCERULUI LA NIVEL DE PROGRAM NAŢIONAL

Nelea TABUNCIC, șef Secţie Controlul bolilor netransmisibile, CNSP

Cancerul este cea mai frecventă cauză de deces

și de morbiditate în Europa după bolile cardio-

vasculare, reprezentând o problemă majoră de

sănătate publică, precum și de dezvoltare so-

cio-economică.

Republica Moldova, de asemenea, se confruntă

cu provocările determinate de bolile oncologi-

ce, care ocupă locul doi printre principalele ca-

uze de deces al populaţiei și are o tendinţă de

creștere permanentă în ultimii 10 ani – de la 146

de cazuri la 100 mii populaţie (în 2005) la 172 de

cazuri la 100 mii populaţie (în 2015).

Deși incidenţa prin cancer în Republica Moldo-va este mai scăzută decât media europeană, numărul cazurilor noi de boală este în continuă creștere. Astfel, doar în ultimii 10 ani incidenţa prin cancer – cazuri noi – la 100 mii populaţie a crescut de la 193,4 în anul 2005 la 266,7 în anul 2015. Primele în acest top sinistru sunt cance-rele colonului și al rectului (12,2%), urmate de cancerul glandei mamare (10,6%), cancerul pul-monar – 10,2% și cancerul de piele – 10,1%.

Rata mortalităţii prin cancer crește brusc în-

cepând cu vârsta de 45 de ani și mai mult, iar

peste 60% din cazurile de deces survin la vârsta

aptă de muncă. La fel ca și în ţările europene,

mortalitatea și morbiditatea prin cancer sunt în

continuă creștere în toate zonele administrativ-

teritoriale ale ţării și, comparativ cu anul 1970,

s-au dublat.

Ministerul Sănătăţii al Republicii Moldova a

elaborat primul Program naţional de control al

cancerului pentru anii 2016-2025 (PNCC), care a

fost recent aprobat de Guvern și care urmează

a fi implementat pentru a îmbunătăţi sănătatea

populaţiei ţării și a atinge obiectivul general pri-

vind reducerea mortalităţii prin cancer cu 7%

către anul 2025. Acesta implică cinci obiective

specifi ce, grupate în jurul a câteva subiecte ce

reprezintă preocupările sale majore: preveni-

rea apariţiei cancerului, depistarea precoce a

acestuia; dezvoltarea diagnosticului specializat;

extinderea serviciilor de îngrijiri paliative; pre-

gătirea cadrelor de înaltă califi care în oncologie;

instituirea unui instrument de monitorizare –

Cancer-Registru.

Pentru fi ecare obiectiv în parte sunt stabilite di-

recţiile de acţiune pentru implementare și indi-

catorii de monitorizare a realizării acestora, care

corelează cu recomandările OMS în strategiile și

planurile de acţiuni în controlul cancerului și în

domeniul prevenirii și controlului BNT.

Un capitol important în PNCC revine măsurilor

de prevenţie, care oferă cele mai cost-efi ciente

strategii pe termen lung și presupune o bună

coordonare a activităţilor pentru a reduce cu

10% către anul 2025 rata incidenţei cancerului

pulmonar, de piele, stomac, fi cat, prostată, co-


CRONICA15

lorectal, cervical și mamar. Acest lucru va fi

realizat prin controlul factorilor de risc com-

portamentali, care determină apariţia tumori-

lor, precum consumul de tutun, de alcool, ali-

mentaţia nesănătoasă și lipsa activităţii fi zice.

În acest sens, vor fi implementate gradual pro-

gramele naţionale, care deja au fost elaborate

și au intrat în vigoare. Prioritară este promova-

rea unui comportament preventiv prin infor-

marea populaţiei în vederea evitării factorilor

de risc, a expunerilor la noxe în scopul redu-

cerii riscului global de cancer, precum și prin

promovarea politicilor de vaccinare împotriva

hepatitei B și a infecţiilor cu virus HPV (Human

Papilloma Virus).

Un alt obiectiv al programului este sporirea cu

25% a ratei de depistare precoce a cancerului

(stadiile I și II) până în anul 2025, pentru atinge-

rea căruia urmează să fi e defi nitivat mecanismul

de coordonare a organizării și prestării servicii-

lor de screening cervical, colorectal și serviciilor

de depistare precoce a cancerului mamar. Alte

acţiuni importante, care urmează să fi e aplicate,

sunt direcţionate spre fortifi carea capacităţilor

și abilităţilor personalului medical, în special ale

celui din asistenţa medicală primară, implicat în

prestarea serviciilor de screening.

De asemenea, Ministerul Sănătăţii și-a propus

să întreprindă un șir de măsuri întru asigurarea

accesului a cel puţin 80% din pacienţii cu can-

cer la servicii calitative de diagnostic, tratament

și îngrijire continuă. În acest scop va fi revizuită

organizarea serviciului oncologic la nivel naţio-

nal. Programul își propune asigurarea accesului

la îngrijiri paliative și la serviciile de reabilitare

pentru pacienţii cu cancer și supravieţuitori, cu

fortifi carea instituţională și intelectuală a Servi-

ciului de îngrijiri paliative, conform standarde-

lor internaţionale.

Programul mai prevede crearea Cancer-Regis-

trului, care va fi o sursă sigură de date calitative

și de încredere în managementul activităţilor

de prevenire, depistare precoce, tratament și în-

grijire în controlul cancerului. Totodată, va fur-

niza informaţii privind realizarea indicatorilor

de monitorizare, ajustate la orientările OMS, în

Cadrul global de monitorizare a bolilor netrans-

misibile (BNT) pentru evaluarea pro-

greselor înregistrate în acest dome-

niu, din care face parte și cancerul.

Programul propune o abordare

multilaterală și integrată pentru im-

plementarea fi ecărei acţiuni în par-

te, specifi cate în Planul de acţiuni

pentru anii 2016-2020 și preconiza-

te pe viitor într-un alt Plan de acţiuni

pentru anii 2021-2025.

Planul include un șir de programe prin care se urmărește reducerea mortalităţii și a incidenţei canceru-lui, precum și îmbunătăţirea stării de sănătate a populaţiei supuse la risc și

creșterea calităţii vieţii bolnavilor de cancer.

În contextul celor menţionate, realizarea in-tegrală a Programului naţional de control al cancerului pentru anii 2016-2025 va avea un impact pozitiv asupra menţinerii și fortifi cării sănătăţii populaţiei și va contribui la reducerea riscului global de cancer.


CRONICA16

POLUAREA RADIOACTIVĂ A MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

Ion URSULEAN, șef Centru Radioprotecţie, CNSP

Ce este mediul înconjurător? Prin mediu înconjurător se subînţelege an-

samblul de elemente și fenomene naturale și

artifi ciale de pe Terra, care condiţionează via-

ţa, în general, și pe cea a omului, în particular

- aerul, apa, solul și subsolul, toate straturile

atmosferei, toate materiile organice și anorga-

nice, fi inţele vii, sistemele naturale în interac-

ţiune.

Afectează starea mediului viaţa și sănătatea noastră?Starea mediului înconjurător, care depinde nu-

mai și numai de fi ecare dintre noi, afectează în

mod direct viaţa și sănătatea noastră. Deviza

Un mediu curat – o viaţă sănătoasă ar trebui să

devină lege pentru întreaga populaţie a globu-

lui. Omul trăiește într-un mediu complex, fi ind

continuu sub acţiunea multor agenţi fi zici, din-

tre care principalii sunt: lumina, sunetul, undele

electromagnetice și radiaţia ionizantă. Mediul

de viaţă conţine surse naturale de radiaţii, per-

sistente de miliarde de ani pe planeta Pământ,

cărora omul le-a adăugat în ultima sută de ani și

surse artifi ciale, induse prin activitatea sa. Peste

limitele naturale, radiaţiile sunt dăunătoare vie-

ţii, de aceea populaţia umană trebuie protejată

faţă de o expunere inutilă sau excesivă.

Poluarea și formele de poluare a mediuluiPoluarea reprezintă modifi carea componente-

lor naturale prin prezenţa poluanţilor, creaţi în

procesul de activitate a omului, care, prin natu-

ra lor, provoacă efecte nocive asupra sănătăţii.

Deci, cea mai mare responsabilitate pentru po-

luarea mediului o poartă omul.

Poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar

s-a dezvoltat și s-a diversifi cat pe măsura evo-

luţiei societăţii umane, fi ind una dintre impor-

tantele preocupări ale specialiștilor din diferite

domenii și ale întregii populaţii a pământului.

Principalele forme de poluare a mediuluiPoluarea mediului de-a lungul timpului s-a ma-

nifestat prin mai multe tipuri:

Poluarea biologică, cea mai veche și mai cu-

noscută dintre formele de poluare, se face prin

eliminarea și răspândirea în mediul înconjură-

tor a germenilor microbieni, inclusiv a celor pro-

vocatori de boli. Pericolul principal, reprezentat

de poluarea biologică, constă în declanșarea de

epidemii, care fac numeroase victime.

Poluarea chimică constă în eliminarea în me-

diul înconjurător a diverselor substanţe chi-

mice. Pericolul principal al poluării chimice îl

reprezintă potenţialul toxic ridicat al acestor

substanţe.

Poluarea fi zică este cea mai recentă și cuprin-

de, în primul rând, poluarea radioactivă, ca ur-

mare a extinderii folosirii izotopilor radioactivi

în știinţă, industrie, agricultură, zootehnie, me-


CRONICA17

dicină etc. Pericolul deosebit al substanţelor ra-

dioactive în mediu persistă chiar și atunci când

concentraţiile sunt foarte mici.

Cele mai importante activităţi umane, care au

dus la contaminarea mediului înconjurător cu

substanţe radioactive artifi ciale, sunt explozii-

le nucleare în atmosferă și energetica nucleară,

care duc la răspândirea unor substanţe radioac-

tive în mediu. Printre principalele surse de polu-

are radioactivă se numără:

Utilizarea practică în industrie, me-

dicină, cercetare a diferitor surse

de radiaţii nucleare, care se pot

răspândi necontrolate în mediu;

Exploatările miniere radioactive

la extragere, prelucrare primară,

transport și depozitare pot con-

tamina aerul prin gaze și aerosoli,

precum și apa, metalurgia uraniu-

lui și fabricarea combustibilului

nuclear;

Instalaţiile de rafi nare și de retra-

tare a combustibilului nuclear și

reactoarele nucleare de cercetare, în care se

pot produce industrial noi materiale radio-

active;

Centralele nuclearo-electrice, care poluează

aerul mai puţin în cursul exploatării lor co-

recte, dar mult mai accentuat în cazul unui

accident nuclear;

Exploziile nucleare experimentale, efectua-

te în aer, apă și în subteran, pot contamina

atât vecinătatea poligonului, cât și întregul

glob;

Accidentele în transportul aerian, maritim,

feroviar sau rutier, cu implicarea diferitor

materiale radioactive.

Impactul tuturor acestor activităţi este mic faţă

de radioactivitatea naturală. Riscul pentru sănă-

tate în cazul funcţionării tehnologice normale

a unor astfel de unităţi este minor. Expunerea

totală, datorată accidentelor grave care au avut

loc până în prezent, inclusiv accidentul de la

Cernobâl, echivalează cu doar 20 de zile de ex-

punere la fondul natural, după cum se menţi-

onează în raportul UNSCEAR 1993. Cel mai des

întâlnite forme de poluare sunt: poluarea apei,

a solului și a aerului. Aceste elemente de bază

pentru viaţa omului se pare că sunt și cele mai

afectate de acţiunile lui. Fondul radioactiv în

Republica Moldova variază în funcţie de pătrun-

derea radionuclizilor în biosferă și este determi-

nat de eliminările în mediul ambiant, provenite

din arderea combustibilului organic al Centralei

hidroelectrice Dnestrovsc, centralelor termoe-

lectrice, materialelor de construcţie, de conţi-

nutul gazelor de eșapament, eliminate de auto-

vehicule, de depunerile globale din atmosferă,

precipitaţiile rezultate în urma accidentului de

la Centrala atomoelectrică (CEA) Cernobâl.

Impactul poluării asupra sănătăţii vieţuitoa-relorAcţiunea mediului poluant asupra organis-

mului uman este foarte variată: de la simple

incomodităţi în activitatea omului până la per-

turbări puternice ale stării de sănătate și chiar

pierderea vieţii. Efectele acute au fost primele

asupra cărora s-au făcut observaţii și cercetări

cu referire la infl uenţa poluării mediului asupra

sănătăţii populaţiei. Efectele cronice reprezintă

cele mai frecvente forme de manifestare a ac-

ţiunii poluării mediului asupra sănătăţii și au o

deosebită importanţă atât sub aspect econo-

mic, cât și social. Radiaţiile naturale și radiaţii-

le din surse artifi ciale nu diferă nici fi zic, nici ca

efect asupra substanţei sau asupra organisme-

lor vii. Organismele vii, deci și omul, se expun

în cea mai mare parte radiaţiei de origine natu-

rală. De regulă, ea nu poate fi evitată, deoarece

sursa de radiaţii se afl ă în aer, apă, sol, vegetaţie

și animale, în alimente, în locuinţă și în organis-

mul nostru. Asupra ei se poate exercita totuși

un oarecare control. Radiaţiilor emise de aceste

surse naturale se alătură și radiaţia cosmică. Fi-

ecare dintre noi este expus radiaţiilor naturale,

iar doza este mai mare în zonele cu radioacti-

vitate naturală crescută, în localităţile situate la

altitudine mare.


CRONICA18

Radiaţia de origine artifi cială este larg folosită în

întreagă industrie, în medicină. Unii oameni se

expun la radiaţie ionizantă în procesul muncii,

alţii se expun la radiaţiile ionizante ce provin de

la sursele artifi ciale. Aceste surse includ ceasuri-

le luminate cu substanţe radioactive, receptoa-

rele de televiziune și călătoriile cu avionul.

Dozele mari de radiaţii ionizante, mult mai mari

decât radiaţiile de fond, pot cauza, după mai

mulţi ani de la expunere, cancerul și leucemia.

Experimentele efectuate pe plante și animale

au demonstrat că radiaţiile ionizante pot pro-

voca mutaţii genetice, ce afectează generaţiile

descendente. La niveluri foarte mari de radiaţii,

ele pot provoca moartea. Nivelul efectelor ca-

uzate de radiaţii depinde de mai mulţi factori:

doza, tipul radiaţiei, organul expus, vârsta și

sănătatea. Embrionul uman este deosebit de

sensibil la radiaţii. Totuși, organismul uman are

mecanisme de apărare împotriva pagubelor

produse de radiaţii, la fel, și împotriva altor fac-

tori cancerigeni.

Fauna și fl ora, care uneori sunt mult mai sensi-

bile decât organismul uman la acţiunea poluan-

ţilor, resimt și ele efectele indirecte ale poluării.

Mai mult, acţiunea poluanţilor poate conduce

chiar la dispariţia sau distrugerea lor. În anumi-

te situaţii de poluare s-au înregistrat numeroase

cazuri de bronhopneumopatii, bronșite, cancer

pulmonar, intoxicaţii.

Utilizarea radiaţiilor ionizante – benefi cii și dezavantajeCunoscând radiaţiile, le putem utiliza și contro-

la în deplină siguranţă în benefi ciul omenirii. În

acest sens, energia nucleară prezintă numeroa-

se avantaje. În primul rând, este economică: o

tonă de U-235 produce mai multă energie decât

12 mln. de barili de petrol. Este curată în timpul

folosirii și nu poluează atmosfera. Există însă și

câteva dezavantaje. Centralele nucleare sunt

foarte scumpe. Produc deșeuri radioactive, care

trebuie sa fi e depozitate cu sute de ani înainte

de a deveni inofensive. Un accident nuclear, ca

cel produs la 26 aprilie 1986 la CAE Cernobâl,

Ucraina, a poluat zone întinse și a produs îmbol-

năvirea și moartea a sute de oameni. Substan-

ţele radioactive, rezultate din accident, au afec-

tat spaţii extinse din Europa, inclusiv teritoriul

Republicii Moldova. Depunerile radioactive au

poluat mediul ambiant, mai ales în primele zile

ale lunii mai.

Radiaţiile din surse artifi ciale sunt utilizate în

diverse ramuri: în controlul unor procese indus-

triale și al calităţii produselor, în scop de dia-

gnostic și tratament medical uman și veterinar,

în cercetări din biologie, agricultură, sterilizarea

unor produse farmaceutice, conservarea unor

produse alimentare.

În zilele noastre, cu ajutorul radiaţiilor emise de

radioizotopi, se tratează cancerul. Radiaţiile dis-

trug celulele canceroase și previn multiplicarea

lor, fi ind utilizate în tratarea a cel puţin 50% din

cazurile de cancer. În fi ecare an, jumătate de mi-

lion de oameni din mai mult de 80 de ţări sunt

trataţi de cancer prin această metodă.

Monitoringul radiologic în obiectele mediu-lui ambiantProgramul de monitoring radiologic al produ-

selor de diferită origine în zonele teritoriale ale

Republicii Moldova a fost efectuat în scopul

supravegherii și evaluării radiologice a conţinu-

tului de radionuclizi naturali și artifi ciali în pro-

dusele alimentare și de larg consum, a apei po-

tabile, apei minerale și a bazinelor de suprafaţă,

materialelor de construcţie.

Protecţia mediului înconjurător Construind fabrici și uzine, dezvoltând orașele

și transporturile, defrișând pădurile pentru a fo-

losi lemnul și a mări suprafeţele agricole, arun-

când nepăsător în apă și în aer cantităţi mari de

deșeuri toxice, omul a distrus echilibrul natural

existent în mediul înconjurător, așa încât une-

ori și-a pus în pericol propria viaţă. Pentru ca

Pământul să rămână o planetă vie, interesele

oamenilor trebuie corelate cu legile naturii. Me-

diul înconjurător ne asigură condiţiile necesare

pentru viaţă, însă depinde de noi dacă dorim să

folosim aceste elemente esenţiale cât mai util.

Ocrotirea planetei este o problemă mondială,

tocmai de aceea fi ecare om trebuie să-și asu-

me această responsabilitate. Lupta împotriva

poluării întregii planete solicită colaborare și

cooperare internaţională, deci depinde de noi

dacă vom trăi într-un mediu curat, sănătos și

nepoluat.


CRONICA19

CONTROLUL DIABETULUI PRIN ALIMENTAŢIE SĂNĂTOASĂ ȘI EXERCIŢII FIZICE

Elena BOLEAC, șef Secţie Controlul determinanţilor sănătăţii, CNSP

Diabetul zaharat, fi ind una dintre cele mai frec-

vente boli endocrine ale sec. XXI și una dintre

afecţiunile cronice cu complicaţii grave, repre-

zintă o problemă majoră de sănătate publică.

Diabetul zaharat ocupă un loc central printre

bolile moderne, afectează toate vârstele și poa-

te duce la complicaţii grave, de la nivelul ochi-

lor (retinopatia diabetică), rinichilor (nefropa-

tia diabetică), vaselor de sânge (ateroscleroza

accelerată), nervilor (neuropatia diabetică și

polineuropatia periferică) până la difi cultăţi de

înghiţire, evacuare gastrică întârziată, diaree

sau constipaţie (neuropatie vegetativă la nive-

lul tractului intestinal) sau chiar paralizia vezicii

urinare, impotenţă, până la afectarea gingiilor,

dinţilor etc. De asemenea, există riscul scăderii

bruște a nivelului glucozei din sânge (hipoglice-

mie) sau creșterii ei (hiperglicemie), însoţită de

comă și risc de deces. Tratamentul diabetului

zaharat nu este unul de însănătoșire, ci o tera-

pie medicamentoasă pentru a ţine sub control

evoluţia bolii.

Studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS)

arată că pe glob există cca 200 mln. de bolnavi

de diabet, numărul acestora în următorii ani

urmând să se dubleze. Potrivit primului Raport

global al OMS cu privire la diabet, publicat în

aprilie 2016, acesta poate deveni, până în anul

2030, cea de-a șaptea cauză de deces la nivel

mondial.

În Regiunea Europeană a OMS, cca 64 mln. de

oameni trăiesc cu diabet zaharat. În Republica

Moldova la începutul anului 2016 existau 90392

de persoane bolnave de diabet (de ambele ti-

puri - I și II), afl ate la evidenţă medicală. Se pre-

supune însă că numărul real al persoanelor cu

diabet nediagnosticat se ridică la aproape 150

de mii.

Alimentaţia dezechilibrată și nesănătoasă, con-

sumul excesiv de zaharuri, inactivitatea fi zică și

obezitatea sunt principalii factori de risc pentru

diabetul zaharat de tip II. Două treimi din popu-

laţia adultă consumă mai puţin de 5 porţii de

fructe și legume pe zi. Mai mult de 10% din po-

pulaţie este fi zic inactivă. Cu toate acestea, esti-

mările efectuate de specialiști arată că cel puţin

20% din cazurile de diabet zaharat de tip II pot

fi evitate.

În Republica Moldova, mai mult de jumătate

(56%) din populaţia adultă este suprapondera-

lă, inclusiv 22,9% este obeză, proporţia femeilor

obeze fi ind de 1,6 ori mai mare comparativ cu

cea a bărbaţilor (Prevalenţa factorilor de risc pen-

tru bolile netransmisibile în Republica Moldova,

STEPS 2013). Cota persoanelor supraponderale,

inclusiv obeze, este în creștere cu 6%, compa-

rativ cu anul 2005 (Studiul demografi c și de să-

nătate, 2005). Această situaţie implică cheltuieli

sporite din bugetul de sănătate și cel social,


CRONICA20

reducerea productivităţii muncii, dizabilitate,

pensionare timpurie și înrăutăţirea calităţii vie-

ţii populaţiei.

În acest context, regimul în diabet este esenţi-

al pentru controlul evoluţiei bolii. În fond, dia-

betul este o afecţiune determinată nu doar de

predispoziţia genetică, ci și de dezechilibrele

metabolismului, cauzate de alimentaţia nesă-

nătoasă, combinată cu stilul de viaţă dezor-

donat, sedentarismul și consumul excesiv de

alimente hipercalorice și cu un conţinut mare

de zaharuri. Așadar, respectarea strictă a unui

regim alimentar în diabet nu este o simplă re-

comandare, ci o componentă de bază a terapiei

împotriva diabetului.

Asociaţia americană de diabet recomandă

adoptarea unei diete care să respecte principii-

le piramidei alimentaţiei sănătoase. În principiu,

o dietă vegetariană variată, bazată pe cereale

integrale, legume, fructe, verdeţuri, leguminoa-

se (familia fasolei), nuci și seminţe, este optimă

pentru controlul zahărului din sânge și pentru

evitarea complicaţiilor diabetului.

Regimul dietetic este deosebit de important în

ambele tipuri de diabet zaharat și trebuie res-

pectat indiferent de tratamentul medicamen-

tos urmat.

Pentru a fi efi cient, regimul trebuie să fi e indivi-

dualizat în funcţie de vârstă, sex, activitate fi zi-

că, preferinţe alimentare, dar și de eventualele

boli asociate (obezitate, hipertensiune arterială,

afecţiuni renale etc.).

O persoană cu diabet trebuie să mănânce câte

puţin, dar mai des (5-6 mese pe zi), să respecte

ore fi xe de masă. Regimul alimentar în diabet

prevede respectarea schemei clasice a meselor

zilnice: trei mese principale și două gustări între

ele. Ultima masă se ia cu cel puţin 3 ore înainte

de culcare, astfel încât organismul să aibă timp

să proceseze hrana.

Este demonstrat că în gestionarea maladiei sunt

destul de importante 2 lucruri:

respectarea regulilor de alimentaţie de bază pentru diabet, astfel încât să nu înră-

utăţească starea de sănătate, ci să stopeze

diabetul din evoluţie;

combinarea cu programul individual op-tim de exerciţii fi zice.

Regulile de alimentaţie pentru pacienţii cu di-

abet, care urmează a fi strict respectate, sunt

următoarele:

Evitarea maximă a alimentelor preparate în

reţeaua de comerţ și consumarea majorităţii

felurilor de mâncare, pregătite în condiţii casnice. Chiar și unele produse promovate

ca produse bio nu pot garanta cantitatea ne-

cesară de ingrediente folosite (sare, zahăr).

Această recomandare este obligatorie mai

ales în cazul dulciurilor și al produselor de

cofetărie;

Raţia alimentară pentru diabet trebuie să

conţină cât mai multe legume și fructe proaspete - mere, caise, fructe de pădure,

prune, cireșe, pepene roșu. E de dorit să fi e

evitate sau consumate moderat fructele cu

un conţinut mare de fructoză - banane, stru-

guri, mango, mandarine;

Consumul de lactate trebuie să fi e zilnic,

însă cu un conţinut scăzut de grăsime, cum

ar fi iaurtul slab, laptele degresat, brânza de

vaci. Urmează a fi reduse la minim produse-

le lactate din comerţ, îmbogăţite cu arome

de fructe sau alte adaosuri, deoarece conţin

o multitudine de zaharuri rafi nate;

Consumul zilnic de cereale integrale – fulgi

de ovăz, de grâu, orez brun, pâine graham.

Acestea sunt bogate în fi bre și oferă senzaţia

de saţietate pentru mai mult timp;

Consumarea în cantităţi moderate și în stare

naturală (fără îmbogăţire cu diverse condi-

mente) a seminţelor, precum nucile, alunele

(fi sticul, caju etc.), deoarece conţin cantităţi

importante de grăsimi;

Consumarea alimentelor în stare proaspă-tă, pentru a utiliza maximal proprietăţile nu-

tritive ale acestora;

Alegerea alimentelor cu un conţinut scă-zut de proteine: pește, pui fără piele, tofu,

fasole;

Eliminarea din alimentaţie sau reducerea

semnifi cativă a sării de bucătărie, care fa-

vorizează retenţia apei, apariţia bolilor car-

diovasculare, problemelor renale și crește-

rea tensiunii arteriale. Asociate diabetului,

acestea pot cauza numeroase complicaţii

arteriale;

În regimul pentru diabet este prevăzut con-


CRONICA21

sumul a unuia sau doua ouă maximum/săptămână. De asemenea, este recoman-

dată consumarea doar a gălbenușului, de-

oarece albușul este bogat în proteine;

Consumarea alimentelor bogate în calciu și potasiu, precum portocalele, pomelo,

spanacul, broccoli, varza;

Renunţarea la produsele de patiserie și la cele de panifi caţie, precum și limitarea

consumului de pâine integrală și biscuiţi din

ovăz dietetici;

Evitarea grăsimilor nesănătoase și rafi -nate și consumarea în cantităţi moderate a

celor sănătoase: ulei de măsline sau ulei de

canola.

În cazul diabetului, toate alimentele pot fi clasa-

te în 3 grupuri:

I. Alimente permise în diabet: roșii, ardei

gras, ciuperci, castraveţi, varză, vinete, praz,

salată, morcovi, ţelină, sfeclă, ceapă uscată,

usturoi; pepene, lămâi, căpșune, cireșe, coa-

căze, nuci; carne, pește și derivatele lor; lap-

te și derivate (brânzeturi, smântână, frișcă,

unt); ouă; băuturi nealcoolice preparate fără

zahăr (cu îndulcitori);

II. Alimente cu un conţinut

glucidic mare, interzise

în diabet: zahăr, miere,

malţ; biscuiţi, prăjituri

preparate cu zahăr, bom-

boane, ciocolată, halva;

smochine, stafi de, curma-

le, prune uscate, struguri,

dulceţuri, marmeladă;

III. Alimente ce trebuie con-

sumate în cantităţi limi-

tate și doar după cântări-

rea lor: pâine albă; pâine

graham; cartofi , fasole

boabe, mazăre boabe;

orez.

Dieta alimentară recoman-

dată în diabet trebuie să fi e

completată cu un program zilnic de exerciţii fi -

zice, care să stimuleze activitatea metabolică și

să prevină surplusul de greutate, deoarece, de

cele mai multe ori, diabetul este asociat cu tul-

burările de greutate.

Exerciţiul fi zic are o serie de efecte benefi ce

pentru diabetici: crește sensibilitatea celulară la

insulină, ceea ce conduce la un mai bun control

al glicemiei, previne apariţia complicaţiilor car-

diovasculare (cardiopatie ischemică, hiperten-

siune arterială), scade nivelul grăsimilor sang-

vine, ajută la pierderea excesului ponderal etc.

Acesta este cel de-al doilea pilon esenţial al tra-

tamentului diabetului. Se pornește de la nivelul

la care se afl ă pacientul și se crește treptat, până

se ajunge la minimum 5 sesiuni/săptămână.

Exerciţiul cuprinde o perioadă de încălzire de 10

minute (mers pe jos lent, de exemplu), urmată

de exerciţii de întindere a mușchilor scheletici

încă 10 minute. Urmează exerciţiul fi zic propriu-

zis, care poate fi mers pe jos în pas vioi, alergat,

ciclism, înot etc. și care durează în medie 30 de

minute. Se va încheia întotdeauna cu o sesiune

de răcire a mușchilor, asemănătoare încălzirii.

Înainte cu două ore de exerciţiu, și pe parcursul

lui, se vor consuma cantităţi generoase de apă,

pentru a compensa pierderile prin transpiraţie.

Se va acorda o atenţie deosebită calităţii încăl-

ţămintei de sport și îngrijirii piciorului, având în

vedere riscul de complicaţii.

Atenţie! Conform celor mai recente studii, efec-

tuate de specialiști din SUA, atât prevenţia, cât

și tratarea diabetului trebuie să includă păstra-rea unei greutăţi corporale normale, exerci-ţiul fi zic zilnic, alimentarea corectă.


CRONICA22

COMUNICAREA - RELEVANTĂ ÎN NARCOLOGIE

Carolina OPREA-STRAISTRARI,doctorand, Catedra Neurologie nr. 1, USMF N. Testemiţanu

Alcoolismul este una dintre cele mai mari pro-

bleme medico-sociale ale contemporaneităţii. În

același timp, alcoolismul este una dintre cele mai

răspândite maladii atât în ţara noastră, cât și pe

întregul continent. Urmările negative ale acestei

boli, exprimate prin creșterea mortalităţii, îndeo-

sebi în mediul populaţiei apte de muncă, infl uen-

ţează negativ caracteristicile demografi ce.

Persoanele abuziv consumatoare de alcool devin

pentru societate o povară prin inactivitate econo-

mică, invalidizare timpurie, cheltuieli crescânde

pentru tratament și reabilitare medico-socială.

Nivelul incidenţei prin alcoolism în anul 2015 a

fost de 90,3 cazuri la 100 mii populaţie, iar nivelul

prevalenţei – de 1307,9 la 100 mii populaţie; in-

cidenţa prin psihoze alcoolice – 14,44 la 100 mii

populaţie și prevalenţa – 17,5 la 100 mii populaţie.

Dinamica incidenţei și prevalenţei prin alco-

olism a populaţiei denotă că, după anul 2012,

incidenţa prin alcoolism a scăzut în anul 2013

cu 3,4%, în anul 2014 a sporit cu 5,6%, iar în anul

2015 a scăzut din nou – cu 0,6%. Prevalenţa prin

alcoolism a populaţiei a scăzut după anul 2012

cu 1,2% în anul 2013, cu 0,6% - în anul 2014 și cu 0,3% - în anul 2015.

De asemenea, după anul 2012 este în scădere și prevalenţa prin psihoze alcoolice - cu 11,1% în anul 2013 și cu 2,8% - în anul 2015.

Incidenţa prin psihoze alcoolice are o dinamică variată, fi ind în 2013, comparativ cu anul 2012, în scădere cu 8,3%, iar în 2014 și 2015 - în creș-tere cu 7,6% și, respectiv, 1,3%.

Tendinţa fi ecărui bolnav de alcoolism este de a-și justifi ca patima, argumentând consumul abuziv de alcool prin problemele psihologice apărute la serviciu, în familie, în relaţiile cu ru-dele și prietenii.

În viaţa de familie, consumul abuziv de alcool, alcoolismul cronic ca maladie, este cauza vio-lenţei, divorţului, deceselor criminale, deoarece agravează gelozia bolnavului.

Din aceste motive, comunicarea a devenit în dependenţa de alcool cea mai accesibilă și mai efectivă terapie.

În relaţiile medic – pacient comunicarea reprezin-tă o abilitate profesională clinică fundamentală, fi -ind procedura cea mai frecvent și mai îndelungat aplicată, comparativ cu alte proceduri medicale.

Pentru a crea alianţa terapeutică dintre medic și pacient e necesar ca în cadrul comunicării să fi e abordate subiecte legate de diagnosticare, in-vestigare, tratament și prognozare a maladiilor.

Comunicarea dintre medic și pacient, sau ru-dele acestuia, ajută la formarea succesivă sau


CRONICA23

concomitentă a relaţiilor de încredere, reduce izolarea dintre ei, permite colectarea obiectivă a informaţiilor necesare diagnosticării maladiei, asigură informarea corectă a pacientului, dimi-nuează incertitudinea, oferind satisfacţii celor implicaţi în procesul serviciilor medicale.

Schimbul permanent de informaţii între medic și pacient permite realizarea obiectivelor pro-puse și găsirea unor răspunsuri corecte la între-bările generate de modifi carea stării de sănăta-te a pacientului.

Benefi ciul comunicării dintre medic și pacient în cadrul formării relaţiilor terapeutice bilaterale constă în faptul că aceasta e directă, faţă în faţă, având un caracter lipsit de formalism. Relaţiile dintre pacient și medic la început sunt inega-le, pentru că au drept punct de plecare nevoile unei persoane suferinde, adresate altei persoa-ne, care știe cum să-l ajute, să-i aline suferinţele, apoi aceste relaţii devin mai bogate emoţional, mai deschise, mai sincere, mai omenoase.

În comunicarea cu pacientul e necesar ca medi-cul să afl e care este starea lui emoţională și psiho-logică, temerile care îl frământă, să aibă destulă abilitate pentru a se transpune în psihologia lui, a intra în pielea lui, a pătrunde cognitiv și afectiv în cadrul de referinţă, identifi cându-se parţial cu acesta, într-un cuvânt, medicul ar trebui să aibă și capacitatea de a fi empatic, deoarece empatia devine baza strategiei necesare unei bune co-municări interpersonale, o comunicare implicită, de care adeseori depind multiplele relaţii între oameni, mai ales între medic și pacient.

Dezvoltarea abilităţilor de comunicare interper-sonală, ca parte componentă a terapiei suporta-te de pacient, se asociază cu creșterea abilităţilor pacienţilor de a face faţă suferinţelor provocate de maladie, cu sporirea încrederii pacientului în medic, în serviciile de sănătate și cu reducerea distresului emoţional și a poverii psiho-sociale.

Comunicarea este importantă și în relaţiile me-dic – medic, medic – asistent medical, deoarece micșorează posibilele erori medicale, suspiciu-nea pacienţilor faţă de lucrătorii medicali, anihi-lează situaţiile de confl ict.

Rolul comunicării în relaţiile cu bolnavii de al-coolism cronic constă în schimbul de informaţii, acceptarea deciziilor reciproc convenite (accep-

tate), construirea încrederii unul faţă de altul, dezvoltarea înţelegerii corecte a situaţiei create.

Testarea psihologică a bolnavilor de alcoolism cronic trebuie să dea răspunsuri la problemele apărute ca urmare a abuzului de alcool – rela-ţiile familiare, relaţiile în colectivul de muncă, relaţiile cu rudele, valorile vieţii etc.

În convorbirea cu pacientul medicul narcolog trebuie să-și formuleze comunicarea sub aspec-tul rezultatelor testelor efectuate, concentrân-du-și atenţia asupra pacientului și a probleme-lor sale, care le acceptă spre discuţie, formând un mediu de protejare a demnităţii bolnavului, respectând rolul pe care îl are pacientul și fami-lia sa, precum și cerinţele unei confi denţialităţi sporite pe măsură.

Este necesar de a construi din comunicarea cu pacientul un dialog deschis, de a-i permite să-și pregătească lista problemelor care-l preocupă și să-și împărtășească căile de rezolvare a lor. . Pacientul trebuie să cunoască cât mai mult des-pre suferinţa sa, despre cauzele și consecinţele acestei suferinţe, despre metodele de trata-ment și efectele lor.

Comunicarea cu bolnavii de alcoolism cronic poate fi planifi cată în mai multe etape. La prima etapă accentul se va pune pe formarea încrede-rii pacientului în medic, la a doua etapă se va lucra asupra înţelegerii de către pacient a pro-blemelor sale și a cauzei care le-a declanșat, la a treia etapă se va cimenta încrederea în căile de ieșire din situaţia creată.

Respectarea acestor cerinţe poate fi efectivă în tratarea bolnavilor, însă ele necesită o perioadă îndelungată, pentru că cer eforturi atât din par-tea medicului, psihologului, cât și a pacienţilor. Atât durata tratamentului psihologic, cât și efi -cienţa lui este direct proporţională cu stadiul și gravitatea maladiei.

Actualmente, comunicarea este aplicată prin formarea unor situaţii de stres pentru pacient, cum ar fi frica de a-și pierde sănătatea, familia sau locul de muncă. În acest context, una din formele de comunicare poate fi direcţionată spre renunţarea la patima băutului în schimbul păstrării familiei, relaţiilor de stimă și încredere în colectivul de muncă etc.


CRONICA24

SECURITATEA COPIILOR - SARCINA PRIMORDIALĂ A ADULŢILOR

Livia ŢAPU, laborant în medicină, Laboratorul știinţifi c sănătatea ocupaţională, CNSP

Una din principalele cauze ale morbidităţii și dizabilităţii copiilor și adolescenţilor sunt acci-dentele, care constituie aproximativ 22% din totalitatea traumatismelor. În ţările cu nivel de viaţă înalt, 33% din cazurile de deces printre co-piii de 1-4 ani și 40-50% din cazurile de deces printre copiii de 5-14 ani revin accidentelor.

Traumatismele la copii sunt o problemă strin-gentă, mai ales în perioada vacanţelor, când aceștia au timp liber și rămân fără supraveghe-rea adulţilor.

În contextul celor expuse, se impune elaborarea unor activităţi de prevenire a traumatismelor, dar nu înainte de a stabili determinanţii lor.

Deși există o varietate mare de traumatisme, cauzele sunt aceleași: neamenajarea terenuri-lor de joacă, nesupravegherea de către adulţi; neglijenţa în timpul jocurilor, activităţilor fi zice, practicării sportului, traversării străzii. La apari-ţia traumelor contribuie și particularităţile psi-hologice ale copiilor: curiozitatea, mobilitatea înaltă, emotivitatea, lipsa experienţei de viaţă, a sentimentului de pericol etc.

Conform cercetărilor efectuate în ţările Uniunii Europene în decursul ultimilor 20-30 de ani, la băieţi traumatismele se înregistrează de 2 ori mai des decât la fete. Aproximativ 58-68% din accidente se produc în condiţii casnice, fi ind provocate de lipsa de supraveghere din partea adulţilor și de condiţiile igienice precare din locuinţă. La copiii de până la 7 ani accidentele reprezintă aproximativ 80% din toate leziunile. În același timp, 78% din traumatisme au loc în curte/aer liber, pe străzi și doar 22% - în încăperi.

Accidentele rutiere constituie 26% din trauma-tismele copiilor de vârstă școlară mică, în special vara. Potrivit statisticilor, copiii nimeresc de 2 ori mai mult în accidente rutiere atunci când se în-torc de la școală decât atunci când merg spre ea, de vină fi ind, probabil, unele condiţii favorizan-te: slăbirea supravegherii, circulaţia mai intensă, oboseala, nerespectarea regulilor de circulaţie etc. În plus, riscul accidentelor rutiere rămâne de 4 ori mai mare în mediul urban decât în cel rural.

Traumatismelor înregistrate la școală le revin în medie 3% din cazuri, din care: în timpul ore-lor de educaţie fi zică - 30%; în timpul orelor de educaţie tehnologică și muncă - 9%. Adulţii sunt obligaţi să prevină riscurile posibile și să protejeze copiii de acestea.

Activitatea pentru prevenirea traumatismelor trebuie să fi e orientată în 2 direcţii: excluderea situaţiilor traumatice (amenaja-

rea terenurilor, străzilor; organizarea grupe-lor cu regim semiintern în școli, a cluburilor pentru copii etc.);

instruirea/informarea permanentă a copii-lor privind cauzele accidentelor și trauma-tismelor (supravegherea regimului de viaţă


CRONICA25

al copilului; însușirea deprinderilor igienice de conduită, de circulaţie, de comportare în apă; respectarea tehnicii securităţii; folo-sirea utilajului și a instrumentarului în stare perfectă; educaţia sanitară etc.).

Este important să nu i se cultive copilului senti-mentul de timiditate și frică, dimpotrivă, lui tre-buie să i se insufl e că, în cazul în care se va com-porta corespunzător, pericolul va fi evitat. Nu mai puţin important este ca adulţii să se com-porte ei înșiși corect în toate situaţiile vieţii, ară-tându-le copiilor ce înseamnă un mod de viaţă sigur/nepericulos și îndemnându-i să adopte și ei un asemenea stil. Nu uitaţi că pentru un copil exemplul adultului este uneori determinant.

Copiii mici riscă să devină victime ale abuzului din partea adulţilor, dar și a persoanelor străine sau chiar a copiilor mai mari din familie. Odată cu vârsta, ar fi bine să-l învăţaţi pe copil niște reguli simple:Înainte de a merge undeva, să vă întrebe

dacă îi permiteţi să plece și să vă anunţe pe

dvs. sau persoana care are grijă de el unde și cu cine se duce, chiar dacă este vorba de cineva cunoscut;

Să obţină permisiunea părinţilor înainte de a accepta bani, dulciuri, cadouri;

Să refuze pe oricine care încearcă să-l atingă sau să-l pipăie într-un mod nepermis, care îi provoacă teamă, neplăcere sau dezgust. În asemenea caz, trebuie să-l informeze imedi-at pe un adult, în care are încredere, despre cele întâmplate;

Să aibă încredere în sentimentele sale. Să discute cu adulţii problemele pe care nu le poate depăși;

Asiguraţi-l că în jurul lui sunt multe persoa-ne cărora le pasă de el și care sunt gata să-l asculte, să-l ajute și că niciodată nu e prea târziu să ceară ajutor;

Sugeraţi-i că este o persoană deosebită și dragă și că are dreptul să se simtă în sigu-ranţă;

Ajutaţi-vă copilul să devină o persoană pro-tejată, puternică și liberă.

CE PERICOLE PREZINTĂ

CONSERVELE DE CASĂ

Conservele, ca oricare alt produs alimentar, prezintă riscuri pentru sănătatea populaţiei. În ultimul timp, conservele fabricate în condiţii in-dustriale practic nu sunt acuzate de provocarea toxiinfecţiilor alimentare.

Cele mai pe-riculoase, în acest con-text, sunt conser vele fabricate în condiţii de casă. Ce fa-

vorizează contaminarea acestora? Care sunt condiţiile ce fac posibilă multiplicarea intensă a microbilor în aceste produse?

În urma cercetărilor efectuate pe parcursul anilor s-a stabilit că cele mai periculoase sunt conservele închise ermetic din ciuperci, carne și legume lipsite de aciditate naturală (vine-te, năut, porumb, fasole verde, mazăre verde,

SFATURI SĂNĂTOASESFATURI SĂNĂTOASE

ardei dulce etc.). Prin urmare, mediul acid nu este benefi c pentru dezvoltarea microbilor, în special pentru Clostridium botulinum și toxine-le acestuia.

Stopează dezvoltarea microbilor și concentra-ţia mare de zahăr, de oxigen, umiditatea joasă, temperaturile de păstrare mai joase de 30C.

Un alt factor care nu trebuie ignorat este pă-trunderea particulelor de sol în borcane atunci când produsele ce urmează a fi conservate, de exemplu, ciupercile, nu sunt spălate minuţios. Sporii botulismului se afl ă preponderent în sol.

Se cere să subliniem că prelucrarea la tempera-turi înalte (până la 1200C) micșorează substan-ţial riscul de dezvoltare a microbilor, dar, spre regret, lucrul acesta este posibil doar în condiţii industriale (este vorba despre autoclavare). Im-portant este să evităm, pe cât e posibil, ermeti-zarea conservelor, să pledăm pentru murături,

fructe și legume uscate etc.

Paulina CARAMAN,

medic igienist, CSP Chișinău


CRONICA26

CUM PUTEM EVITA FLUOROZA DENTARĂ

Eugenia FERDOHLEB,studentă în anul V,Facultatea Stomatologie, IP USMF N. Testemiţanu

Fluoroza dentară reprezintă o importantă pro-

blemă medicală și socială, inclusiv pentru sănă-

tatea populaţiei din Republica Moldova. Aceas-

tă boală apare în perioada de dezvoltare denta-

ră ca urmare a consumului excesiv de fl uor.

Efectele benefi ce ale fl uorului sunt bine cunoscu-

te: el implică scăderea semnifi cativă a incidenţei

și prevalenţei cariei dentare. În același timp, infl u-

enţa nefastă a acestuia se manifestă prin crește-

rea prevalenţei fl uorozei dentare în comunităţile

fl uorizate și non-fl uorizate ale Republicii Moldo-

va, care este considerată zonă biogeochimică,

inclusiv prin conţinutul sporit al acestui element

în mediul ambiant - sol, ape subterane și produse

alimentare. Din aceste considerente, continuă să

fi e actuală problema calităţii apei potabile din zo-

nele endemice, în care conţinutul de fl uor în apă

depășește valorile maximal admisibile de 1mg/l.

Este bine cunoscut faptul că fl uorul (F) joacă

un rol esenţial în perioada dezvoltării dinţilor.

Însă aportul sporit de fl uor, primit de organism

odată cu apa sau alimentele, poate induce mo-

difi cări vizibile la suprafaţa smalţului dintelui -

de la macule creţoase slab pronunţate până la

macule brune cu abraziune dentară. Totodată,

fl uoroza dentară apare numai în condiţiile în

care a avut sau are loc acţiunea fl uorului asu-

pra dinţilor permanenţi în curs de dezvoltare -

subgingival. Astfel, dacă acţiunea fl uorului nu

s-a manifestat la copii până la erupţia dinţilor,

odată cu erupţia lor fl uoroza nu se va dezvolta.

De rând cu apa potabilă din zonele endemice,

un impact negativ asupra sănătăţii au formulele

suplimentelor speciale pentru copii, băuturile și

alimentele preparate cu apă fl uorurată, pasta de

dinţi, care conţine fl uor în cantităţi mari (în cazul

în care este înghiţită de copiii mici). De aceea co-

piilor li se recomandă produsele cu un conţinut

de F < 1000 ppm; suplimentele dietetice special

fl uorurate (în tablete sau picături), indicate copii-

lor cu vârsta peste 6 ani în scopuri cario-preventi-

ve; diversele produse profesionale dentare - apă

de gură, geluri și spume; carnea de pește marin,

fi catul de vită, cerealele, frunzele de ceai etc.

Toxicitatea fl uorului se poate manifesta doar în

cazul în care consumul depășește cantităţile de

0,05-0,07 mg/kg, iar doze mortale se consideră

2,5-10 g pentru adulţi și 0,5-1 g pentru copii.

În cazul intoxicaţiei cu F, trebuie imediat să in-

duceţi voma, să administraţi preparate bogate

în calciu, precum laptele, și să apelaţi de urgen-

ţă la medic.

Semnele fl uorozei dentare se manifestă vizi-

bil doar în stadiul avansat de dezvoltare - deja

când pe smalţ se evidenţiază puncte sau pete

opace, care se pot extinde pe suprafaţa dinte-

lui, schimbându-și cu timpul culoarea. Fluoroza


CRONICA27

se manifestă prin 3 forme de coloraţie, în func-

ţie de gradul de severitate: slabă galben-brună,

cu linii transversale albe, fără pierdere de smalţ;

prin pete galben-gri-brune, asociate cu zone

albe opace, cu suprafeţele dentare rugoase; prin

smalţ friabil - se desprind bucăţi de pe dentină.

Important de reţinut! În cazul în care copilul

ingeră în primii 7 ani de viaţă o cantitate de fl u-

or de peste 1 mg/l de apă, porozitatea și opa-

cifi erea smalţului sunt induse de interacţiunea

fl uorului în procesul de calcifi ere. În această pe-

rioadă de dezvoltare a copilului este importan-

tă consultarea periodică a specialistului, care va

interacţiona cu micuţul pentru a depista dez-

voltarea bolii în fazele ei incipiente, inclusiv prin

utilizarea unor instrumente speciale.

În tratamentul fl uorozei dentare, în funcţie de

gradul de severitate, sunt utilizate diferite me-

tode - zonele afectate pot fi restaurare cu ma-

teriale compozite printr-un procedeu de micro-

abraziune dentară ori prin aplicarea coroanelor

și faţetelor dentare.

Cel mai important în prevenirea fl uorozei den-

tare sunt considerate măsurile și bunele prac-

tici de prevenire. Ele includ folosirea pastelor de

dinţi sau apelor de gură fără fl uor, predestinate

micuţilor până la 8 ani; evitarea folosirii cantită-

ţilor prea mari de pastă de dinţi cu conţinut de

fl uor în timpul periajului; evitarea înghiţirii pas-

tei și a apei de gură cu conţinut de fl uor.

Important! O reducere esenţială a absorbţiei

fl uorului se poate realiza prin consumul unor

alimente bogate în calciu, vitamina C și vitami-

na D. La fel, întotdeauna trebuie să ne asigurăm

că fl uorul din apa potabilă consumată se afl ă în

limitele normative.

Sfaturi sănătoase

Periajul dentar cu pastă cu fl uor trebuie rea-

lizat de 2 ori pe zi;

Majoritatea pastelor de dinţi utilizate conţin

0,32% (1450 ppm) de fl uor - fl uoruri de so-

diu sau mono-fl uorofosfat de sodiu (MFP);

100 g de pastă de dinţi cu 0,76 g MFP echi-

valează cu 0,1 g de fl uor;

Pastele de dinţi cu o concentraţie de 1000-

1100 mg F/g – 1500 mg F/g sunt indicate

persoanelor cu vârsta peste 6 ani;

Pentru copiii cu vârsta de până la 2 ani se

va utiliza o cantitate foarte mică de pastă cu

fl uor, aplicată prin ștergerea tubului de pas-

tă pe periuţă;

Pentru copiii de 2-6 ani este indicată o can-

titate redusă de pastă - 0,25 g (echivalentul

unui bob de mazăre), aplicată de-a latul pe-

riuţei, și nu în lungul ei, deoarece la această

vârstă există riscul apariţiei fl uorozei den-

tare sau a intoxicaţiei cronice cu fl uor. Ei nu

controlează refl exul de înghiţire sau înghit

deliberat pasta datorită gustului agreabil. La

un periaj dentar (1 g de pastă) pot fi înghiţi-

te 0,3 g de pastă;

Afl aţi concentraţia de fl uor din sursa prin-

cipală de apă potabilă pe care o folosiţi, în

special dacă aveţi copii mici;

Informaţia obţinută vă va ajuta în privinţa uti-

lizării corecte a altor produse cu conţinut bo-

gat de fl uor - suplimente dietetice prescrise

de stomatolog în timp ce locuiaţi într-o altă

regiune;

Nu utilizaţi tablete sau picături cu fl uor în

cazul în care concentraţia de fl uor în sursa

de apă potabilă depășește 0,7 mg/l.

Atenţie la copiii mai mici de 2 ani:Nu utilizaţi pasta de dinţi cu conţinut de fl u-

or decât la indicaţia medicului și dacă locuiţi

într-o zonă cu conţinut de fl uor în apa pota-

bilă mai mic decât cel recomandat;

În cazul în care locuiţi într-o regiune cu con-

ţinut sporit de fl uor în apă, folosiţi pentru

copilul mai mic de 8 ani doar apă îmbuteli-

ată, pe eticheta căreia este indicată concen-

traţia fl uorului;

Supravegheaţi copiii cu vârsta cuprinsă în-

tre 2 și 6 ani în timpul periajului:

- se aplică o cantitate de mărimea unui

bob de mazăre de pastă de dinţi;

- încurajaţi copilul să clătească abundent

gura și să scuipe pasta de dinţi, în niciun

caz să n-o înghită.

Dacă aveţi dubii privind calitatea apei și suspec-

taţi că ea conţine un nivel înalt de fl uor, consul-

taţi medicul stomatolog/pedodont, medicul de

familie sau specialiștii din centrele de sănătate

publică teritoriale. De asemenea, apelaţi la ei

atunci când simţiţi nevoia de a specifi ca sau

concretiza chestiunile legate de profi laxia și tra-

tamentul fl uorozei dentare.


CRONICA28

APELE FREATICE – UN PERICOL PENTRU SĂNĂTATE

Ion PIROGAN, șef Secţie Sănătatea mediului, CSP mun. Bălţi

Fântânile de mină, amplasate pe teritoriul mun.

Bălţi, sunt preferate de locuitorii municipiului,

care deseori își manifestă poziţia prioritară de a

o consuma fără restricţii. Conform datelor sta-

tistice, în orașul Bălţi sunt amplasate circa 900

de fântâni de mină, iar cu testare anuală de la-

borator sunt cuprinse doar 75-80 din ele. Indicii

calităţii apelor freatice din teritoriu, comparativ

cu indicii calităţii apei potabile din apeductul

orășenesc, înregistraţi pe parcursul anilor 2013-

2015, denotă o diferenţă esenţială și chiar îngri-

jorătoare. În anul 2015, de exemplu, indicatori-

lor sanitaro-chimici nu au corespuns 6-22% din

probele de apă, prelevate din apeductele muni-

cipiului, faţă de 85,2% din probele colectate din

fântâni. Aceeași situaţie se atestă și la indicatorii

microbiologici de calitate - 0 probe neconforme

la apa din apeduct, faţă de 72% din probele de

apă colectate din fântâni.

Populaţia din mun. Bălţi este asigurată cu apă ga-

rantată din apeductul Soroca – Bălţi, iar cea din

Sadovoe se alimentează din apeductul rural, sursă

de apă fi ind sondele arteziene din localitate, care

în unele cazuri nu corespund indicatorilor sani-

taro-chimici prin depășirea CMA la conţinutul de

reziduu fi x, duritate, amoniac etc. Totodată, numă-

rul probelor de apă necorespunzătoare, prelevate

din apeductele municipal și rural, afl ate la eviden-

ţă și supraveghere sanitară, este proporţional nu-

mărului avariilor înregistrate în reţea și, respectiv,

al spargerilor ţevilor și scurgerilor de apă.

În dinamică, se atestă că investiţiile făcute în anii

2013-2015 în modernizarea sistemului de furni-

zare a apei prin reţeaua de conducte au redus

esenţial numărul de scurgeri nesancţionate și,

respectiv, de probe neconforme de apă potabilă.

Poluarea excesivă a apelor freatice din teritoriu

este nemijlocit infl uenţată de nivelul reliefului

jos al orașului, compoziţia chimică a solului și, nu

în ultimul rând, de organizarea și efectuarea lu-

crărilor de salubrizare și amenajare a teritoriului.

Funcţionarea proastă a sistemului de canalizare

pluvială, necuprinderea totală a edifi ciilor din

localitate cu sisteme centralizate de canalizare,

la fel, permite pătrunderea practic liberă a polu-

anţilor prin straturile cernoziomurilor localităţii.

Aceasta are loc în timpul precipitaţiilor abunden-

te, îndeosebi primăvara, când începe a crește și

a se multiplica microfl ora, inclusiv cea patogenă.

Pentru a ne proteja și a utiliza apa surselor loca-

le este nevoie să cunoaștem indicii principali de

calitate, care pot fi constataţi doar prin examinări

de laborator. În lipsa acestei posibilităţi, este ne-

cesar să cunoaștem cel puţin că exteriorul și ni-

velul de îngrijire a surselor locale de apă potabilă,

locul de amplasare a acestora vorbește direct sau

indirect despre calitatea și inofensivitatea ei.


CRONICA29

LIMFOLOGIA INTERDISCIPLINARĂ

ȘI REABILITAREA ENDOECOLOGICĂ

Valeriu DJUGOSTRAN,dr. hab. șt. med., profesor cercetător,șef Laborator Limfologie, IMSP IFP Chiril Draganiuc

Odată cu dezvoltarea cunoștinţelor medico-bio-

logice s-a ajuns la concluzia că existenţa forme-

lor sau corpurilor înalt organizate este asigurată

de o unitate funcţională a ţesutului, pe care acad.

V. P. Kaznacheev a numit-o microraion tisular

(MRT). În centrul lui se afl ă celula unui organ sau

ţesut, funcţionarea căreia este asigurată de for-

maţiunile a 2 surori - sistemele sanguin și limfatic,

care, la rândul lor, sunt înconjurate de ţesut con-

junctiv special într-un organ cu

structură, funcţie și sistem de

reglare specifi c. Apariţia MRT

se consideră a fi una dintre cele

mai importante pentru evoluţia

fi inţelor înalt organizate. În pofi -

da diversităţii acestor sisteme

funcţionale și ţesuturi, structu-

ra și autoreglementarea MRT

în ansamblu rămân similare.

Funcţionarea normală a orică-

rui ţesut al organismului viu de-

pinde de starea MRT. A trecut

destul timp până au fost elabo-

rate metode de intervenţie și

corecţie a perturbărilor structu-

rii lui, condiţionate de procesele

patologice, îmbătrânire, acţiunea factorilor nocivi

din mediu etc. În consecinţă, sub egida savantu-

lui rus prof. Yuri Levin au fost elaborate un șir de

tehnologii avansate, recunoscute drept o știinţă

nouă – limfologia interdisciplinară (LI).

Sistemul limfatic este implicat în toate proce-

sele vitale din organismul sănătos și în cele

patologice – din organismul bolnav, indiferent

de natura și mecanismele de dezvoltare a pa-

tologiei. Metodele de tratament, elaborate de

școala profesorului Yuri Levin, vizează, în primul

rând, corectarea funcţiilor dereglate ale MRT,

persistente într-un cadru imens de maladii, asi-

gurând obţinerea efectului terapeutic scontat.

Din îmbinarea procedeelor LI, orientate spre

tratament, cu cele de profi laxie, adică până la

formarea patologiei, a apărut o ramură nouă,

care se numește Reabilitare endoecologică

după Levin (REL) sau Terapia și detoxifi erea la


CRONICA30

nivel celular și organism după Yuri Levin. De-

oarece apariţia maladiilor este precedată de

dereglări în spaţiul intercelular din ţesuturi și

organe, se presupune persistenţa dereglărilor

mediului ecologic al celulelor, iar aplicarea me-

todelor LI facilitează corectarea lor în ţesutu-

rile adiacente celulei, astfel devenind posibilă

prevenirea bolii. Pe parcursul aprobării clinice,

în aceste scopuri au fost propuse diverse com-

plexe de intervenţii terapeutice non-invazive,

apreciate și implementate cu succes ca meto-

de efi ciente de tratament și reabilitare. Printre

ele se numără și unele metode tehnologice de

tratament extraspitalicesc sau sanatorial non-

invazive (atraumatice), care au fost modifi cate

și perfecţionate, conform concepţiei REL - com-

plexele curative REL și varianta ei RELA, adică

REL atraumatică, având domeniu de aplicare în

medicaţia de ambulatoriu, sanatoriu.

În acest sens, este necesar să amintim despre

fenomenele de endotoxicoză – autootrăvire cu

substanţe ce rezultă din procesele patologice

(boală, îmbătrânire, dereglări metabolice etc.) și

de exotoxicoză – intoxicaţii cu factori toxici din

mediul extern, care însoţesc majoritatea stărilor

patologice și bolilor. În stadii incipiente, noxele

afectează spaţiul endoecologic adiacent celulei,

de aceea la etapele iniţiale ale agresării endo-

gene sau exogene apare necesitatea protejării

structurilor de autoapărare ale organismului,

cu implicarea celor trei componente ale MRT

(prima linie de apărare) și a tuturor componen-

telor sistemului limfatic la nivel de organ. La

toate nivelurile acestui complex de menţinere a

funcţionării, se efectuează detoxifi erea naturală

a limfei, orientată spre menţinerea unui mediu

intern constant în spaţiul pericelular (homeos-

tazia), tipic stării de sănătate. Stimularea proce-

sului de purifi care a mediului adiacent celulei,

numit drenajul limfatic tisular (DLT), este cea mai

importantă parte a măsurilor de reabilitare en-

doecologică la nivel de spaţiu celular al organis-

mului.

Actualmente DLT se realizează printr-o gamă

largă de procedee curative, în care sunt utilizate

medicamentele disponibile în instituţiile medi-

co-sanitare publice. Ele permit facilitarea trans-

portului interstiţial-umoral (TIH) și drenului lim-

fatic (DL) prin dobândirea restabilirii circulaţiei

limfei în spaţiul intercelular (TIH) și în vasele

limfatice - drenul limfatic (DL).

În procesul de detoxifi ere, parte a tratamentului

menţionat, importante sunt implicarea tuturor

sectoarelor organismului (vascular, tisular, in-

testinal, cerebral etc.) și individualizarea inten-

sităţii acestui proces în funcţie de manifestările

bolii, pentru a preveni diseminarea sau metas-

tazarea agenţilor patogeni, suprasolicitarea ca-

pacităţilor de detoxifi ere ale organismului etc.

Consecutivitatea și

intensitatea acţiu-

nilor de stimulare a

TIH și DL, cu impli-

carea factorilor tera-

peutici (chimici, fi -

zici, enzimatici etc.),

sunt foarte impor-

tante în procesul de

REL, însă aceștia tre-

buie selectaţi pen-

tru fi ecare pacient

individualizat.

Alte oportunităţi

în operarea și aplicarea tehnologiilor de tra-

tament limfologic sunt metodele de saturaţie

a formaţiunilor sistemului limfatic cu medica-

mente prescrise în diverse situaţii clinice, in-

clusiv chirurgicale, oncologice, pediatrice, gi-

necologice etc. A fost demonstrat că saturaţia

formaţiunilor sistemului limfatic cu preparate-

le respective asigură apariţia efectelor curative

pronunţate mai rapid decât tratamentele tra-

diţionale și în doze mult mai mici.


CRONICA31

Printre diversele variante tehnologice de satu-

raţie a formaţiunilor sistemului limfatic cu me-

dicamentele utilizate în prezent se numără:

terapia endolimfatică directă

(TED) – injectarea prin micro-

cateter a medicamentului în

nodul limfatic regional sau

vasul limfatic periferic. Aceas-

tă varianta se referă la cele

invazive, necesită califi care

chirurgicală sau microchirur-

gicală din partea specialistu-

lui și condiţii speciale pentru

pacient;

administrarea medicamente-

lor în ţesutul din apropierea

organului lezat sau în zona

colectorului limfatic cel mai

apropiat, urmată de aplica-

rea unor manevre sau tehnici speciale, care

asigură capturarea selectivă a preparatului

administrat de către formaţiunile sistemu-

lui limfatic (procedeu numit terapie endo-

limfatică indirectă (TELI)). Se realizează în

mai multe moduri, inclusiv prin injectarea

preparatului în ţesuturile superfi ciale sau

atraumatic, prin tehnici fi zioterapeutice de

administrare a antibioticelor, chimiopre-

paratelor, aniticoagulanţilor, anestezicelor,

imunomodulatorilor, agenţilor hormonali

etc. Se utilizează TELI generală și TELI regi-

onală. În TELI generală medicamentele se

administrează pentru asigurarea impactului

terapeutic asupra unui cât mai mare număr

posibil de colectori și ganglioni limfatici. În

TELI regională medicamentul administrat va

acţiona primordial asupra formaţiunilor lim-

fatice din zona organului afectat.

Printre avantajele evidente ale metodei TELI se

numără:

1) Efectul terapeutic pronunţat, obţinut cu doze

reduse de medicamente - în recuperarea prima-

ră a structurilor funcţionale regionale ale siste-

mului limfatic, asupra cărora medicamentele

folosite acţionează în formă non-metaboliza-

tă. De exemplu, eliminarea exacerbării severe

a astmului bronșic poate fi obţinută folosind

doze de medicamente hormonale de 4-7 ori

mai mici decât prin administrarea intravenoasă

a aceluiași medicament;

2) Aplicarea TELI nu necesită condiţii sau echi-

pamente speciale, poate fi efectuată în orice

unitate de asistenţă medicală în tratamentul

diferitor maladii și al pacienţilor de orice vârstă.

Pentru implementarea tehnologiilor limfolo-

gice de tratament sunt necesare numai voinţa

și conformarea normelor deontologiei și eticii

medicale, conștientizarea necesităţii aplicării în

practica medicală a unor tehnologii avansate,

perfecţionarea cadrelor în domeniul limfologiei

în instituţiile specializate și resurse administra-

tive progresiste.

În Republica Moldova implementarea meto-

delor limfologiei interdisciplinare a început în

anii ’80 ai secolului trecut în Institutul de Fti-

ziopneumologie Chiril Draganiuc, unde în pre-

mieră mondială au fost elaborate metode de

tratament limfologic al tuberculozei diferitor

organe și altor afecţiuni pulmonare. În baza

acestui institut, prin ordinul Ministerului Sănă-

tăţii, a fost creat Centrul Republican de Limfo-

logie și Reabilitare Endoecologică (CLRE), sub

egida căruia instituţiile medicale specializate

și de profi l general, inclusiv clinicile private,

sanatoriile, au implementat și continuă să im-

plementeze cu succes metodele limfologice în

tratamentul diferitor maladii la copii, adulţi, fe-

mei gravide etc.


CRONICA32

TRAUMATISME DENTARE LA COPII

Vladimir SIMINOVICI, dr. șt. med.,conferenţiar universitar,USMF Nicolae Testemiţanu

Sănătatea orală este un domeniu extrem de

important al sănătăţii generale, de care depind

dezvoltarea armonioasă a copilului și integra-

rea lui în societate, iar traumatismul dentar este

consecinţa impactului, deseori brutal, dintre

dinte și un obiect dur de natură diversă.

Frecvenţa traumatismelor dentare la copii este

greu de stabilit, totuși se observă o creștere a

frecvenţei traumatismelor dentare la vârstă tâ-

nără. Până la 15 ani, un copil din trei a suferit

cel puţin un episod de traumatism dentar. Pare

mult, dacă nu luăm în calcul experienţele prin

care trec micuţii: învaţă să meargă, apoi des-

coperă bicicleta, rolele, jocurile cu mingea etc.

În majoritatea cazurilor, cei mai expuși la acci-

dente sunt incisivii (dinţii din faţă). Aproximativ

55% din copii și adolescenţi suferă un astfel de

traumatism: în 35% din cazuri sunt lezaţi dinţii

de lapte și în 25% din cazuri - dinţii permanenţi.

Oricât de mult i-am proteja pe cei mici, e impo-

sibil să spunem Stop! accidentelor. Există situaţii

în care dintele poate deveni mobil, poate fi îm-

pins parţial sau complet în gingie sau, în cazul

cel mai grav, poate fi avulsionat (smuls complet

din alveolă). De cele mai multe ori, traumatis-

mele dentare pot fi tratate și doar în cazuri ex-

cepţionale pot apărea complicaţii. Aceste ac-

cidente sunt foarte delicate și necesită îngrijiri

din partea unui medic cu experienţă în lucrul cu

copiii.

Incidenţa traumatismelor nu este aceeași pen-

tru toţi dinţii. Prin poziţia lor, unii sunt mai ex-

puși decât alţii. Cel mai frecvent sunt implicaţi

următorii dinţi:

Incisivi centrali superiori: 72%;

Incisivi centrali inferiori: 18%;

Incisivi laterali superiori: 6%;

Incisivi laterali inferiori: 3%.

Dinţii inferiori sunt mai rar afectaţi, fi ind prote-

jaţi de părţile moi ale buzelor și de dinţii superi-

ori, șocul traumatic fi ind anihilat de mobilitatea

mandibulei. Leziunile traumatice ale dentiţiei

temporare ating preferenţial ţesuturile de sus-

ţinere, favorizate fi ind de maleabilitatea osului

alveolar. Cu timpul, grosimea redusă a structuri-

lor dentare dure și gradul scăzut de mineraliza-

re a dintelui defi nitiv tânăr predispun mai ușor

la fracturi dentare.

O perioadă propice traumatismelor dentare

este cea a copiilor mici (1-2 ani) odată cu învă-

ţarea mersului sau în urma căderii din pat, că-

rucior. Destul de frecvent aceasta se întâmplă

în timp ce copiii sug biberonul sau vreo jucă-

rie, acestea având rolul corpului contondent

și atingând o cotă maximă de traumatisme la

vârsta de 3-4 ani. O altă categorie de vârstă cu

frecvenţă ridicată a traumatismelor este cea a

copiilor de 7-13 ani, implicaţi în accidente de


CRONICA33

joacă/altercaţii sau sport. Din nefericire, aceasta

este perioada în care rădăcinile incisivilor sunt

în curs de formare, fapt ce sporește complexita-

tea fenomenelor asociate.

Traumatismele dentare sunt considerate o ur-

genţă, ele nu trebuie temporizate, deoarece pot

apărea complicaţii atât locale, cât și generale.

Pe lângă afectarea funcţionalităţii, a fi zionomiei

și a mugurilor dinţilor permanenţi (în cazul tra-

umatismelor provocate la nivelul dinţilor tem-

porari), pierderea vitalităţii pulpare, aceste tra-

umatisme pot prejudicia copilul atât din punct

de vedere estetic, cât și emoţional.

Pierderea unuia sau a mai multor dinţi frontali,

situaţie mai frecventă în perioada copilăriei, are

repercusiuni negative nu doar asupra dezvoltă-

rii aparatului dento-maxilar, ci și asupra psiholo-

giei copilului (afectarea fi zionomiei) prin insta-

larea unui complex de inferioritate, care se va

manifesta asupra încadrării lui în colectivitate.

În unele cazuri aceste traumatisme îi pot pune

viaţa în pericol prin aspirarea în căile respirato-

rii a unui fragment fracturat sau chiar a dinte-

lui. Un banal accident cu leziuni aparent doar la

nivelul gingiei sau buzelor constituie o urgenţă

medicală, situaţie în care pacientul trebuie să se

prezinte urgent la medic.

În cadrul consultaţiilor, medicului specialist tre-

buie să i se explice detaliat modul în care a avut

loc accidentul. Acesta va examina cu atenţie

dentiţia copilului și va determina tipul de trau-

matism și tratamentul potrivit.

Sfaturi pentru părinţiEste necesar să ţineţi minte că prognosticul e

cu atât mai bun, cu cât micul pacient ajunge

mai repede la o clinică specializată în tratamen-

te dentare pentru copii. De cele mai multe ori,

traumatismele dentare pot fi tratate și numai în

cazuri excepţionale pot apărea complicaţii.

Urgenţa dentară, indiferent de natura trauma-

tismului dentar, trebuie tratată calm. Cunoaște-

rea acţiunilor de prim-ajutor va fi de folos până

la examinarea medicală, care trebuie făcută cât

mai curând. De cele mai multe ori, traumatisme-

le dentare pot să se repete, de aceea solicitarea

asistenţei medicale trebuie să fi e cât mai precoce.

Copiii trebuie învăţaţi să nu se grăbească.

Atunci când se folosesc de scări, trebuie să

le amintiţi să se ţină de balustradă;

În cazul mersului cu bicicleta, copiii trebuie

informaţi cu privire la regulile de siguran-

ţă. Asiguraţi-vă că instalaţiile sunt potrivite

pentru vârsta copilului și în stare de funcţi-

onare;

Foarte des copiii pun în gură diferite obiec-

te. Împreună cu ei, alcătuiţi o listă de obiecte

pe care nu au voie să le pună în gură (faceţi

desene, discutaţi, explicaţi în mod repetat

etc.);

În scopul prevenirii căderilor/împiedicări-

lor, amintiţi-le copiilor că este mai bine să

meargă liniștit, nu să alerge. Nu lăsaţi pe jos

jucării, aveţi grijă ca podeaua să nu fi e lune-

coasă;

Când mergeţi cu mașina, pentru a preveni

accidentele (mișcarea sau frânarea bruscă),

copilul obligatoriu trebuie se fi e prins cu

centura de siguranţă. Educaţi copiii în acest

sens;

Atenţie în cazul mușcării obiectelor dure. Fa-

ceţi împreună o listă de obiecte din care nu

trebuie să muște. Încurajaţi copiii să adauge

în listă și alte obiecte.

Este important ca părinţii să fi e atenţi la apariţia

și altor semne, când trebuie să apeleze la medi-

cul stomatolog, cum ar fi :

- Durere sau sensibilitate (la cald, rece sau

presiune);

- Dintele este fracturat, mobil sau chiar des-

prins;

- Sângerare, pentru mai mult de 10 min.;

- Febră sau semne de infl amaţie.


CRONICA34

REZISTENŢA LA ANTIBIOTICE - RISC DE SECURITATE ȘI STABILITATE

Olga BURDUNIUC,dr. șt. med., conf. cercet., șef Laborator Boli extrem de contagioase, diareice acute și zooantroponoze, CNSP

Rezistenţa la antibiotice reprezintă una dintre

cele mai mari ameninţări în domeniul sănătăţii

publice la nivel mondial, ce implică costuri su-

plimentare pentru sistemele de sănătate. Acest

fapt compromite capacitatea de a trata bolile

infecţioase și subminează multe realizări ale

medicinei.

Prescrierea neargumentată a antibioticelor, uti-

lizarea nejustifi cată și necontrolată a acestora

conduc la apariţia microorganismelor rezisten-

te, accelerează fenomenul de rezistenţă la anti-

biotice prin răspândirea rapidă a lor la oameni

și animale, ca urmare, viaţa pacienţilor ar putea

fi pusă în pericol.

Microorganismele multidrog rezistente posedă

potenţial de evoluţie rapidă (S. aureus MRSA, E.

coli BLSE, K. pneumoniae) în tulpini multidrog

rezistente și reduc esenţial efi cienţa terapiei cu

antibiotice de ultimă generaţie (de rezervă) în

spitale. Însă ceea ce se întâmplă este doar vârful

aisbergului, pentru că marele consum de antibi-

otice are loc în afara instituţiilor medicale: peste

90% din antibioticele folosite pentru tratarea

infecţiilor la domiciliu sunt inutile, fi ind pre-

scrise sau recomandate greșit, inclusiv din lipsa

informaţiilor medicale actualizate. La disemina-

rea tulpinilor rezistente la antibiotice, la nivel

regional și continental, contribuie și migraţia

sporită a populaţiei.

Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) solicită

factorilor de decizie, lucrătorilor din cadrul asis-

tenţei medicale primară și specializată, perso-

nalului laboratoarelor din sectorul public, privat

și consumatorilor acţiuni coordonate în lupta

cu/și diminuarea consecinţelor acestui feno-

men. Pentru a fi recunoscută ca o problemă ma-

joră de sănătate publică la nivel mondial, OMS

a lansat Campania Antibioticele: administraţi cu

grijă! Întru sporirea gradului de conștientizare a

importanţei combaterii rezistenţei la antibioti-

ce și prevenirii răspândirii acestui fenomen, în

perioada 14-20 noiembrie 2016 a fost marcată

Săptămâna mondială de conștientizare a rezis-

tenţei la antibiotice, iar la 18 noiembrie 2016 -

Ziua europeană a informării despre antibiotice.

Antibioticele (greacă ἀντί - contra, βίος- viaţă)

sunt o grupă de preparate medicamentoase,

care se folosesc la tratamentul bolilor infecţioa-

se, provocate de bacterii. Ele distrug sau împie-

dică proliferarea bacteriilor, devenind cel mai

frecvent prescrise medicamente în medicina

modernă, însă sunt absolut inutile împotriva in-

fecţiilor virale sau fungice.

Fiind în căutarea unor substanţe care să ucidă

bacteriile, bacteriologul scoţian Alexander Fle-

ming, revenind din vacanţă, a descoperit, în

1928, într-un mod cu totul întâmplător, în mu-

cegai, penicilina, care a revoluţionat medicina.


CRONICA35

În continuare, biochimistul german Ernst Boris

Chain și medicul australian Howard Walter Flo-

rey, împreuna cu Alexander Fleming, au reușit

să izoleze penicilina, folosind-o în tratarea sol-

daţilor în al Doilea Război Mondial, iar marile fi r-

me farmaceutice americane au purces, în 1942,

la producerea ei. Se estima că datorita acestui

antibiotic speranţa de viaţă va spori cu 15%.

Însă el distrugea numai anumite bacterii, fi ind

total inofensiv în privinţa altora și, mai impor-

tant, nu ataca deloc globulele albe.

Însă utilizarea abuzivă a antibioticelor, în urma

cărui fapt microorganismele au căpătat rezis-

tenţă, le-a făcut în următoarele decenii aproa-

pe inefi ciente. Astfel, în mai puţin de un secol

de la descoperirea primului antibiotic, a apărut

necesitatea stringentă de a căuta alte soluţii și

metode de tratament.

Rezistenţa la antibiotice este capacitatea natu-

rală sau dobândită a unui microorganism de a

supravieţui efectelor unuia sau mai multor an-

tibiotice. Bacteriile au rezistenţă în cazul în care

unele antibiotice au pierdut capacitatea de a

omorî sau de a stopa creșterea lor. La anumite

antibiotice unele bacterii au rezistenţă natura-

lă - intrinsecă sau înnăscută. Este îngrijorător

că aceste bacterii, vulnerabile în mod normal

la antibiotice, devin rezistente ca urmare a

modifi cărilor genetice (rezistenţă dobândită),

supravieţuiesc în prezenţa antibioticelor, con-

tinuă să se multiplice, facilitând dezvoltarea și

prelungirea perioadei de boală sau provocând

decesul.

În contextul dat, se cere întreprinderea unor ac-

ţiuni cât mai urgente de stăvilire a fenomenu-

lui antibioticorezistenţei, deoarece pe viitor se

prognozează o lume în care oamenii vor muri

din cauza infecţiilor minore, saloanele de spital

servind drept focare de răspândire a bolilor.

Utilizarea excesivă și incorectă a antibioticelor

accelerează apariţia și răspândirea bacteriilor

rezistente la antibiotice. Unul dintre principalii

factori, care conduce la dezvoltarea rezistenţei

la antibiotice, este utilizarea inadecvată a aces-

tora, rezultată din prescrierea în mod inutil a an-

tibioticelor; prescrierea excesivă - administrarea

prelungită a antibioticelor la pacienţii în stare

critică; spectrul prea îngust sau prea larg al tera-

piei cu antibiotice; doza administrată de antibi-

otic prea mică sau prea mare în comparaţie cu

cea indicată pentru pacientul respectiv; durata

tratamentului cu antibiotic prea lungă sau prea

scurtă. Nerespectarea frecvenţei corecte de ad-

ministrare a antibioticului va induce o cantitate

insufi cientă de medicament în organism și, ca

urmare, bacteriile vor supravieţui și vor deveni

rezistente; nefi nalizarea curei de tratament de

către pacienţi; tratamentul cu antibiotic nu este

ajustat în momentul în care devin disponibile

datele de cultură microbiologică; utilizarea ex-

cesivă a antibioticelor în zootehnie și piscicultu-

ră; lipsa claselor noi de antibiotice; igiena preca-

ră și deprinderile igienice insufi ciente; controlul

infecţios insufi cient în instituţiile medico-sani-

tare.

Bacteriile cu rezistenţă la mai multe antibiotice

pot cauza o serie întreagă de afecţiuni: infecţii

urinare, ale pielii, sângelui, pneumonii, diaree.

Localizarea patologiei provocate depinde de

bacteria dezvoltată și de starea pacientului.

Tratarea infecţiilor cauzate de bacterii rezisten-

te a devenit o problemă gravă: antibioticele uti-

lizate obișnuit nu sunt efi ciente, fi ind necesară

alegerea altora, care poate întârzia tratamentul

optim sau poate duce la complicaţii și la deces.

Odată cu apariţia noilor tulpini bacteriene rezis-

tente la un șir de antibiotice - multidrog rezis-

tente - situaţia se înrăutăţește și mai mult. Bac-

teriile menţionate ar putea deveni rezistente la

toate antibioticele existente, astfel încât infecţi-

ile răspândite să nu mai poată fi tratate.

Până la era antibioticelor, mii de oameni mu-

reau de pneumonie sau infecţii postoperatorii.

Însă pe măsura utilizării lor, bacteriile, la început

sensibile, au devenit din ce în ce mai rezistente,

dezvoltând mijloace efi ciente de luptă contra

antibioticelor.

Totuși, în pofi da necesitaţii imperioase de noi

opţiuni terapeutice antibacteriene, nu este re-

levant modul în care sunt dezvoltate și distribu-

ite antibioticele. Din cauza diverselor difi cultăţi

în dezvoltarea de noi antibiotice efi ciente și

oportunităţilor fi nanciare limitate, majoritatea

companiilor părăsesc domeniul industriei far-

maceutice.


CRONICA36

Menţinerea efi cienţei antibioticelor ţine de res-

ponsabilitatea fi ecăruia dintre noi. Utilizându-le

corect, vom împiedica dezvoltarea rezistenţei

antibioticelor și vom păstra efi cienţa lor.

Prin comunicarea zi de zi, medicul de familie are menirea să sensibilizeze și să informeze pacien-ţii cu privire la utilizarea prudentă a antibiotice-lor, să infl uenţeze percepţiile și atitudinile faţă

de boală și antibiotice prin oferirea informaţiilor despre boală, avantajele și dezavantajele antibi-oticelor, riscul rezistenţei la antibiotice; prescri-erea și eliberarea antibioticului potrivit, în doza potrivită și pentru o perioadă potrivită, conform ghidului bazat pe dovezi; sfătuirea pacienţilor cu privire la importanţa conformării tratamen-tului cu antibiotice prescris doar de un medic.

Farmacistul, fi ind unul dintre cei mai accesibili

lucrători medicali pentru majoritatea popula-

ţiei, trebuie să respecte obligaţiunile sale prin

eliberarea medicamentelor doar în baza reţetei

și, de asemenea, prin iniţierea dialogului cu pa-

cientul (și cu medicul, dacă este necesar) pen-

tru a afl a mai multe detalii privind tratamentul;

adresarea întrebărilor-cheie și oferirea infor-

maţiilor obiective și relevante privind medica-

ţia cu antibiotice; utilizarea surselor adiţionale

de informare și interpretarea acestora, pentru

a explica pacientului riscul utilizării iraţionale

a antibioticelor; responsabilizarea pacientului

privind sănătatea lui și pericolul automedicaţiei

necontrolate; recomandarea adresării la medic,

în caz de necesitate.

La fel de important este ca fi ecare dintre noi

să stăvilească fenomenul prin: folosirea antibi-

oticelor doar atunci când au fost prescrise de

un medic; niciodată să nu cumpere antibiotice

fără reţetă de la medic; să nu ceară medicului

să prescrie antibiotice pentru orice infecţie; să

evite automedicaţia și tratamentul la răceală

și gripă cu antibiotice; să utilizeze antibioticele

doar conform reţetei, fără a apela la resturile de

antibiotice din casă sau la cele obţinute fără reţe-

tă; să folosească antibioticele prudent și în doza

corectă, cu un interval optim între doze și doar

pe durata tratamentului, ducându-l până

la capăt; să urmeze întotdeauna întrea-

ga cură de tratament, chiar dacă se sim-

te mai bine. Nu vom păstra antibioticele

rămase după încheierea tratamentului și

vom întreba farmacistul ce să facem cu

ele, vom respecta igiena personală, spă-

latul pe mâini și spălatul mâinilor copiilor

în mod regulat. Vom încuraja membrii fa-

miliei și colegii să facă același lucru; vom

lua măsuri de prevenire a infecţiilor, evi-

tând contactul cu persoanele bolnave,

vaccinându-ne la timp; vom utiliza anti-

bioticele pentru animale numai atunci

când sunt prescrise de veterinar și nu le vom

folosi ca acceleratori de creștere.

Important de reţinut!Antibioticele tratează infecţiile de origine

bacteriană și nu infecţiile virale, precum ră-

ceala și gripa.

Bacteriile rezistente sau genele, care induc

rezistenţă, apar și se pot răspândi rapid între

oameni, animale, produse și mediu.

Rezistenţa la antibiotice poate întoarce so-

cietatea la timpurile pre-antibioticelor, pe

când infecţiile obișnuite puteau ucide cu

ușurinţă.

Actualmente, în curs de dezvoltare se găseș-

te un număr foarte restrâns de antibiotice.

În ultimii 25 de ani nu a fost descoperită ni-

cio clasă nouă de antibiotice, fapt care limi-

tează tratamentul cu succes al bolilor infec-

ţioase.

Rezistenţa la antibiotice duce la creșterea

costurilor în sistemul de sănătate.

Antibioticele și vaccinurile au prelungit via-

ţa noastră în medie cu 20 de ani.

Cu ajutorul FIECĂRUIA dintre noi putem redu-

ce utilizarea iraţională a antibioticelor, astfel în-

cât aceste medicamente, care salvează vieţi, să

poată rămâne efi ciente în următorii ani!


CRONICA37

STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ

Semion ZAMFIR,șef Centru Sănătatea Ocupaţională, CNSP

Stresul legat de activitatea profesională apare

atunci când solicitările mediului de muncă de-

pășesc capacitatea angajaţilor de a le face faţă

și poate fi cauzat de mai mulţi factori:

Lipsa unor obiective clare în activitate și a

interesului pentru sarcina formulată;

Incertitudine sau frustrări în evoluţia carie-

rei;

Nesiguranţa locului de muncă;

Creșterea cerinţelor faţă de lucrători (funcţi-

onale și de aptitudine);

Confl icte interpersonale, inclusiv cu superi-

orii;

Diferite tipuri de hărţuire (agresivitate sau

violenţă verbală, ameninţări, insulte, hărţu-

ire sexuală etc.);

Munca monotonă și cu mișcări repetitive,

munca la conveier;

Riscuri semnifi cative de accidentare sau îm-

bolnăvire profesională la locul de muncă

(tehnologii cu riscuri de accidentare, zgo-

mot, vibraţii, noxe chimice etc.);

Supraîncărcarea muncii, intensitatea cres-

cută a acesteia;

Lucrul în schimbul de noapte, ore de lucru

suplimentare neplanifi cate.

S-a constatat că până și un zgomot relativ mic

(45-50 DBA), dar permanent poate provoca

tulburări de somn, scăderea atenţiei, crește-

rea timpului de reacţie. În majoritatea ţărilor

Uniunii Europene, stresul în muncă reprezintă

a doua problemă de sănătate, legată de activi-

tatea profesională, după afecţiunile musculo-

scheletice, cel mai des fi ind afectaţi lucrătorii

din domeni ile de educaţie, sănătate, asistenţă

socială, prestări servicii, administraţie publică,

transporturi, industria prelucrătoare.

Stresul ocupaţional contribuie la apariţia bolilor

cardiovasculare (boală cardiacă ischemică, hi-

pertensiune arterială), a nevrozelor și altor afec-

ţiuni neuropsihice.

Prevenirea stresului la locul de muncă se axează

pe următoarele direcţii:

Evitarea stărilor emoţionale și psihologice

tensionate în relaţiile de muncă;

Organizarea ergonomică a locului și a pro-

cesului de muncă;

Evaluarea riscurilor profesionale existente

și crearea condiţiilor inofensive de muncă

pentru toţi lucrătorii;

Adaptarea muncii în funcţie de persoană și

a acesteia din urmă la procesul tehnologic

prin diminuarea consecinţelor negative asu-

pra sănătăţii;

Înlocuirea aspectelor periculoase la locul de

muncă cu aspecte nepericuloase sau mai

puţin periculoase;

Informarea, consultarea și implicarea an-

gajaţilor în modificările de la locul de

muncă;


CRONICA38

Excluderea cazurilor de supraîncărcare a

muncii;

Evitarea muncii monotone;

Efectuarea examenului medical la adaptare

(după 2-3 luni de activitate a angajaţilor), cu

operarea corecţiilor necesare, inclusiv de or-

din psihologic.

Deși stresul la locul de muncă nu provoacă boli

profesionale specifi ce, pericolul acestuia constă

în aportul considerabil la dezvoltarea unor boli

generale grave, cu pierderea capacităţii tempo-

rare de muncă sau chiar invaliditate.

CAFEAUA POATE AFECTA SĂNĂTATEA

Pentru multă lume cafeaua a devenit ceva obiș-

nuit, fără ea nu-și imaginează buna dispoziţie și

confortul. Incontestabil, cafeaua oferă un șir de

benefi cii: ne trezește din amorţeala dimineţii,

ne face mai vioi și mai încrezuţi în sine, antioxi-

danţii ajută la sporirea capacităţii de apărare a

organismului, ne protejează de bolile de inimă,

cancer etc.

Totuși, consumată în exces, cafeaua ne poate

afecta sănătatea.

Un prejudiciu adus persoanelor dependente de

cafea este stimularea producţiei de acid gastric,

mai ales dacă este luată pe stomacul gol. În con-

secinţă, după luarea meselor - dejun, prânz sau

cină - secreţia de

suc gastric nu mai

este relevantă și

proteinele nu se

digeră optim, iar

consecinţele se

asociază cu mai

multe probleme

de disconfort și sănătate: balonări, meteorism,

până la cancer de colon.

De asemenea, unii compuși din cafea, precum

cafeina și acizii, pot provoca iritarea mucoasei

stomacului și a pereţilor intestinului subţire, ca-

uzând gastrită sau ulcer gastric. Important de

reţinut este faptul că persoanelor care suferă de

ulcer sau gastrită specialiștii le recomandă să re-

nunţe la cafea.

Un alt aspect important, care trebuie luat în

calcul de către amatorii de cafea, este acela că,

deși menţin o dietă sănătoasă și bogată în nu-

trimentele recomandate de specialiști nutriţio-

niști, le vine greu să-și asigure aportul zilnic de

minerale, deoarece cafeaua împiedică absorb-

ţia de fi er, calciu, zinc și magneziu.

Nu mai puţin îngrijorător pentru consumatorii

de cafea trebuie să devină conţinutul de acrila-

midă. Această substanţă este indusă în procesul

de prăjire a cafelei și are proprietăţi potenţial

cancerigene. Deci, cafeaua, cu cât este mai mult

prăjită, cu atât este mai periculoasă, iar cercetă-

torii din SUA consideră că acrilamida este una

dintre cele mai periculoase substanţe chimice

din dietă.

Consumul exagerat de cafea stimulează secreţia

de cortizol, epinefrină și norepinefrină, hormoni

care măresc pulsul și tensiunea arterială. Speci-

aliștii recunosc că o ceașcă de cafea facilitează

unele activităţi, totuși consumul ei nu este con-

siderat ca cea mai bună alternativă.

Atenţie! Dacă v-aţi obișnuit să beţi cafea și nu

puteţi fără ea măcar o zi, însă aveţi probleme

cu sistemul gastric, renunţaţi la consumul ei

treptat. O alternativă în acest caz ar fi consumul

unui ceai recomandat de medicul specialist.

SFATURI SĂNĂTOASESFATURI SĂNĂTOASE


CRONICA39

MARKETINGUL ALIMENTAR

ÎN DECIZIILE DE CONSUM ALE COPIILOR

Olga CERNELEV,cercetător știinţifi c, doctorand, CNSP

Concurenţa existentă în domeniul alimentar,

mai ales la produsele fast-food, devine tot mai

pronunţată. Aceasta induce o vădită îngrijorare

faţă de starea de sănătate a populaţiei, pentru

că accentul se pune tot mai mult pe elementele

cu efect psihologic (denumire, marcă, preţ, ima-

gine etc.) și mai puţin pe conţinutul și calitatea

produselor alimentare.

Astfel, comportamentul alimentar este infl u-

enţat nu doar de informaţia privind produsul

alimentar (lista cu ingrediente și cantitatea lor,

inclusiv aditivii alimentari, cantita-

tea netă etc.), ci și de particularităţile

sistemului de marketing, utilizat de

către întreprinderi. Majoritatea cerce-

tărilor naţionale și internaţionale în

domeniu demonstrează că strategiile

de marketing contribuie într-un mod

agresiv la promovarea produselor ali-

mentare cu conţinut sporit de grăsimi,

sare, zahăr și a băuturilor nealcoolice

îndulcite, nerecomandate pentru con-

sum, care, în rezultat, duc la apariţia și

dezvoltarea unor boli netransmisibile,

printre care și excesul de greutate.

Studiile în domeniu demonstrează că 40% din

cumpărăturile pe care le facem sunt rezulta-

tul unui proces de refl ectare, fi ind programa-

te anticipat de către ambii membri ai familiei.

Restul cumpărăturilor efectuate, aproximativ

60%, sunt rezultatul unor necesităţi sponta-

ne, determinate de senzaţiile pe care propri-

etăţile senzoriale ale produselor alimentare

le declanșează la nivel individual. Metodele-

cheie de convingere a populaţiei să cumpere

anumite produse sunt diverse și se bazează pe

cultivarea loialităţii consumatorilor prin mani-

pulare. Astfel, dacă producătorii pun accentul

pe preţ, condiţionarea produsului și ușurin-

ţa preparării, consumatorii sunt infl uenţaţi

prin proprietăţile senzoriale ale produselor.

O parte din strategiile de marketing utilizate

(stimulente, tehnici), precum și produsele pro-

movate trezesc îngrijorare, în special acelea

care exploatează naivitatea copiilor și adoles-

cenţilor. Dintre cele mai răspândite tehnici de

manipulare se evidenţiază următoarele: pre-

miile (cadouri oferite la achiziţionarea unor


CRONICA40

produse alimentare, precum cardurile, jucării-

le, voucherele etc.); personajele animate (sunt

utilizate pentru promovarea produselor ali-

mentare și a băuturilor nealcoolice îndulcite,

astfel încât copiii să se identifi ce cu eroii pre-

feraţi); descrierea gustului produselor alimen-

tare și a băuturilor nealcoolice îndulcite face

ca produsele să pară mai apetisante și dorite;

sentimentul de distracţie, descris într-un me-

diu în care te simţi bine alături de prieteni și

de familie; ascunderea unor mesaje de tip pu-

blicitar în fi lme, seriale, jocuri, clipuri muzicale

ce exercită o infl uenţă majoră asupra preferin-

ţelor consumatorului etc.

Conform datelor internaţionale, în anul 2009 48

de companii din domeniul alimentar au cheltuit

179 mlrd. de dolari pe marketing pentru secto-

rul de tineret. Circa 1 mlrd. de dolari a fost chel-

tuit pentru copiii cu vârsta cuprinsă între 2 și 11

ani și circa 1 mlrd. de dolari – pentru adolescen-

ţii cu vârsta cuprinsă între 12 și 17 ani.

Utilizând teoria

dezvoltării cogni-

tive a lui Piaget,

care specifi că co-

relaţia dintre con-

ţinutul publicităţii

și stadiile dezvol-

tării cognitive, au

fost evidenţiate

următoarele as-

pecte ale strategi-

ilor de marketing.

Copiii de 0-2 ani

sunt capabili să-

și amintească un mesaj publicitar în care sunt

prezente animaţiile, personifi carea, culorile vii

și muzica răsunătoare. Copiii de 3-6 ani sunt

atrași de mesajele în care există personaje din

lumea desenelor animate, iar cei de 7-12 ani

sunt interesaţi de programe educaţionale, re-

laţii interumane și povești cu eroi. Adolescenţii

preferă scene de acţiune, publicitate cu celebri-

tăţi, fi ind mai vulnerabili la mesajele publicitare

din jocuri, seriale, fi lme și pagini de căutare pe

internet. Astfel, cartea Brandwashed: Tricks Com-

panies Use to Manipulate Our Minds and Persua-

de Us to Buy (Trucuri pe care companiile le folo-

sesc să ne manipuleze mintea și să ne convingă

să cumpărăm), scrisă de Martin Lindstrom, arată

că procesul de persuadare începe de la o vârstă

fragedă. Copiii cunosc de mici despre existenţa

brandurilor.

Impactul strategiilor de marketing al produse-

lor alimentare și al băuturilor nealcoolice în-

dulcite, nerecomandate pentru consum, este

accentuat și în fi lmul documentar Comerciali-

zarea copilăriei (titlul original Consuming kids).

Conform acestui fi lm, consecinţele fenomenu-

lui de marketing sunt nefaste, ele declanșea-

ză apariţia și dezvoltarea tulburărilor de com-

portament (violenţa, defi citul de hiperatenţie

etc.); bolilor legate de nutriţie (anorexie, bu-

limie, obezitate), precum și a tulburărilor psi-

hice (depresie, suicid etc.) în rândul copiilor și

adolescenţilor.

În acest context, este foarte importantă impli-

carea părinţilor în informarea și educarea co-

piilor și adolescenţilor privind riscurile pentru

sănătate, generate de consumul de produse ali-

mentare cu conţinut sporit de sare, zahăr și gră-

simi, precum și de băuturi nealcoolice îndulcite.

Părinţii trebuie să stimuleze interesul copiilor

pentru activităţi creative și interesante (muzică,

sport, desen, aplicaţii etc.), pentru a limita timpul

petrecut pe internet și a-i proteja de infl uenţa

negativă a surselor mass-media (televiziune, ra-

dio etc.). De asemenea, părinţii nu ar trebui să

cedeze rugăminţii copiilor de a achiziţiona pro-

dusele menţionate, ci să le explice consecinţele

nefaste pe care le generează consumul lor, pre-

cum și să-i înveţe să citească corect informaţia

de pe eticheta nutriţională cu privire la produ-

sul alimentar.


CRONICA41

SIGURANŢA CHIMICĂ ȘI TOXICOLOGIA LA CONFLUENŢA DINTRE DOMENII

În prezent, sectorul siguranţă chimică și toxico-

logie din cadrul sistemului de sănătate repre-

zintă un domeniu deosebit de important pen-

tru asigurarea sănătăţii populaţiei Republicii

Moldova.

Siguranţa chimică se realizează prin conjugarea

eforturilor și activităţilor care implică substan-

ţele chimice, astfel încât să se asigure proteja-

rea sănătăţii umane și a mediului înconjurător.

Această paradigmă include substanţele chimi-

ce naturale și cele fabricate, precum și întreaga

gamă de expunere antropogenă la substanţe-

le chimice, inclusiv la cele utilizate în industrie,

transport, agricultură etc.

Analiza priorităţilor din domeniul sănătăţii

publice arată că îmbolnăvirile asociate sub-

stanţelor chimice pot fi prevenite. Principalii

factori de risc, care condiţionează aceste îm-

bolnăviri, sunt generaţi, de obicei, de factorul

uman.

În cadrul Asambleei Organizaţiei Mondiale a

Sănătăţii din luna mai 2016 a fost reiterat rolul

fundamental al sectorului sănătăţii în manage-

mentul durabil al substanţelor chimice, care in-

clude câteva direcţii prioritare:

rolul sectorului de sănătate în cadrul Abor-

dării strategice a managementului interna-

ţional al substanţelor chimice pentru anul

2020 și mai departe;

impactul asupra sănătăţii publice în urma

expunerii la mercur și la compușii lui – rolul

OMS și altor autorităţi în punerea în aplicare

a Convenţiei de la Minamata;

gestionarea raţională a pesticidelor neutili-

zate și a altor substanţe chimice învechite;

gestionarea sigură și raţională a deșeurilor;

răspunsul global la urgenţele de sănătate

publică și evenimentele naturale cu scur-

geri accidentale sau cu utilizarea intenţio-

nată a agenţilor chimici care afectează să-

nătatea etc.

În Declaraţia de la Parma privind mediul și să-

nătatea (2010) au fost focusate elementele-

cheie pentru asigurarea sănătăţii publice, care

includ:

riscurile de sănătate a copiilor și a altor gru-

puri vulnerabile, reprezentate de condiţiile

de mediu, de muncă și de viaţă;

problemele provocate de substanţele chi-

mice perturbatoare ale sistemului endocrin,

care afectează nefast sănătatea, și de sub-

stanţele chimice nocive, cu efecte de bioa-

cumulare, nano-particule etc.

Ameliorarea stării de sănătate reprezintă ele-

mentul principal în realizarea strategiei Sănăta-

te pentru toţi, în care se constată că nici într-un

alt domeniu de luare a deciziilor nu sunt atât de

importante colaborarea și consultaţiile inter-

sectoriale, ca în domeniul siguranţei chimice și

toxicologiei.

În ce privește problemele siguranţei chimice și

toxicologiei, în Republica Moldova au fost luate


CRONICA42

mai multe măsuri. Cu toate acestea, noţiunea

de siguranţă chimică și toxicologie nu este su-

fi cient implementată. Există încă multiple defi -

cienţe în realizarea acestui deziderat la nivel de

individ, familie, comunitate, unitate administra-

tiv-teritorială.

Responsabilitatea implementării acestor obiec-

tive revine, pe de o parte, Ministerului Sănătăţii

prin adoptarea unor politici de sănătate coeren-

te, iar, pe de altă parte, Ministerelor Mediului,

Educaţiei, Agriculturii, Muncii, Protecţiei Sociale

și Familiei, Afacerilor Interne, Apărării etc.

Pentru a orienta structurile teritoriale și a iniţia

activităţi esenţiale la compartimentul siguran-

ţei chimice și toxicologiei, Ministerul Sănătăţii a

emis mai multe ordine și circulare relevante orga-

nizării activităţii în domeniu, inclusiv cu referire

la organizarea campaniilor de informare privind

prevenirea intoxicaţiilor cu plumb, Săptămânii

fără pesticide, de asemenea, de implementare,

pe teritoriul Republicii Moldova, a metodelor de

testare a toxicităţii, preluate din ghidurile Orga-

nizaţiei pentru Dezvoltare și Cooperare Econo-

mică, evaluarea intoxicaţiilor acute exogene ne-

profesionale de etiologie chimică etc.

Fiind recunoscute cost-efi ciente și prioritare, stra-

tegiile globale privind siguranţa chimică și toxico-

logia au stat la baza elaborării actelor legislative și

normative de importanţă strategică pentru Repu-

blica Moldova, precum Politica naţională de sănă-

tate (HG nr. 886 din 06.08.2007); Strategia de dez-

voltare a sistemului sănătăţii 2008-2017 (HG nr.

1471 din 24.12.2007); Legea nr. 10 din 03.02.2009

privind supravegherea de stat a sănătăţii publi-

ce; Strategia naţională de sănătate publică pen-

tru anii 2014-2020

(HG nr. 1032 din

20.12.2013) etc.

În ultimii ani, as-

pectele siguranţei

chimice și toxico-

logiei au devenit

o prioritate pentru

Republica Moldo-

va, fi ind efectuate

cercetări știinţi-

fi ce și elaborate

recomandările de

rigoare în acest

domeniu în cadrul


CRONICA43

Centrului Naţional de Sănătate Publică (CNSP),

Universităţii de Stat de Medicină și Farmacie N.

Testemiţanu, Institutului Mamei și Copilului etc.

În plan didactic, la Facultatea Sănătate publică

a USMF N. Testemiţanu, la disciplina Sănătatea

ocupaţională și promovarea sănătăţii, se ţin

prelegeri și se petrec ore practice în domeniul

siguranţei chimice și toxicologiei, iar din anul

2017, pentru prima dată, va fi organizat modu-

lul de instruire continuă a medicilor igieniști în

domeniul siguranţei chimice și toxicologiei la

Catedra Igienă.

În șirul de acţiuni, ce ţin de mediatizarea și

abordarea aspectelor siguranţei chimice și

toxicologiei experimentale, se încadrează și

prima Conferinţă naţională cu participare in-

ternaţională Siguranţa chimică și toxicologia la

confl uenţa dintre domenii, care și-a ţinut lucră-

rile la 24-25 noiembrie 2016 la CNSP, cu par-

ticiparea a 120 de savanţi și medici specialiști

în domeniu din cadrul profesoral-didactic al

USMF N. Testemiţanu (Catedrele Igienă, Igienă

generală, Medicină de familie, Clinică universi-

tară), CNSP, CSP teritoriale, precum și persoane

responsabile din alte domenii ale economiei

naţionale, preocupate de problemele siguran-

ţei chimice și toxicologiei la nivel naţional și

teritorial. La eveniment au participat și dele-

gaţii din România și Ucraina – UMF Gr.T. Popa

din Iași și Centrul știinţifi c de toxicologie pre-

ventivă, siguranţă alimentară și chimică Lev I.

Medved din Kiev.

Specialiștii în domeniu au prezentat rapoarte

și comunicări, postere, au examinat mai multe

chestiuni, între care activităţile intersectoriale

în domeniul siguranţei chimice și toxicologiei,

ca problemă de sănătate publică, evaluarea fac-

torilor de risc chimic și rolul aspectelor de me-

diu, fortifi carea capacităţilor Serviciului de Su-

praveghere de Stat a Sănătăţii Publice (SSSSP)

în acest domeniu. Totodată, au fost menţionate

realizările obţinute de SSSSP la capitolul dat și

au fost analizate aspectele privind perspecti-

vele de dezvoltare în conformitate cu bunele

practici internaţionale.

La fi nele evenimentului, participanţii au adop-

tat proiectul Rezoluţiei conferinţei, în care au

fost formulate concluziile privind situaţia în

domeniu și sarcinile pentru perioada imediat

următoare și de perspectivă. Printre cele mai

importante se numără următoarele:

1. A aprecia rolul pozitiv al Conferinţei naţiona-

le cu participare internaţională Siguranţa chimi-

că și toxicologia la confl uenţa dintre domenii în

schimbul de experienţă și impulsionarea activi-

tăţilor în domeniu;

2. A considera ca scop prioritar crearea capaci-

tăţilor instituţionale pentru siguranţa chimică și

toxicologie prin:

fortifi carea structurilor de siguranţă chimică

și toxicologie în cadrul CSP teritoriale;

consolidarea cadrului profesoral-didactic,

știinţifi c și practic pentru perfecţionarea și

implementarea programelor de studii des-

tinate studenţilor și rezidenţilor, cu include-

rea în curricula colegiilor și cea universitară

a modulului separat de siguranţă chimică și

toxicologie și extinderea cercetărilor știinţifi -

ce în domeniul dat;

3. A intensifi ca activităţile în vederea reducerii

riscurilor chimice prin intervenţii de sănătate

publică și extinderea colaborării intersectoriale

în acest domeniu;

4. A organiza instruirea permanentă a persoa-

nelor care lucrează nemijlocit cu substanţele/

amestecurile chimice;

6. A interveni pe lângă Consiliul naţional de

evaluare și acreditare în sănătate cu propu-

nerea de a suplini Standardele de bază de

evaluare și acreditare a IMSP cu un standard

referitor la activitatea Comisiei medicale de

examinare profilactică a angajaţilor expuși

profesional condiţiilor de muncă nocive și pe-

riculoase;

5. A susţine și promova crearea parteneriate-

lor cu societatea civilă, instituţiile de resort în

scopul fortificării stării de sănătate a popula-

ţiei;

6. A organiza conferinţele naţionale cu partici-

pare internaţională în domeniul siguranţei chi-

mice și toxicologiei o dată la trei ani, următoa-

rea fi ind preconizată pentru anul 2019.

Elena JARDAN, cercet. șt. stagiar,

șef Laborator Toxicologie experimentală, CNSP


CRONICA44

- Am citit în mass-media că pentru fumat în locurile in-

terzise vor fi luate măsuri drastice. Aș vrea să știu în care

cazuri anume vor fi luate măsuri și care sunt organele în-

vestite cu dreptul de a aplica sancţiuni? La cine pot apela

în cazul persoanelor care nu se conformează legislaţiei în

vigoare?

Ghenadie Tulbure, Nisporeni

Varfolomei CALMÎC, dr. șt. med., șef Secţie Controlul tutunului, CNSP:

- Luând în consideraţie situaţia privind utilizarea produ-

selor din tutun și a expunerii la fumul de tutun cu conse-

cinţe drastice asupra sănătăţii populaţiei din republică,

la iniţiativa Ministerului Sănătăţii, prin art. I și IV ale Legii

nr. 124 din 29 mai 2015 privind modifi carea și completa-

rea unor acte legislative (Monitorul Ofi cial, 2015, nr. 185-

189, art. nr. 374) a fost extinsă lista locurilor publice unde

este interzis fumatul și au fost înăsprite măsurile de

constrângere contravenţională prin majorarea amenzi-

lor pentru încălcarea legislaţiei în domeniul controlului

tutunului în cazul admiterii fumatului, precum și a fuma-

tului în locurile publice.

Astfel, art. 911 alin. (15), (16), (17) și (18) din Codul contra-

venţional al RM se referă la următoarele fapte și acţiuni

contravenţionale:

(15) Admiterea fumatului în spaţiile publice închise și

semiînchise, inclusiv în locurile de uz comun, la locurile

de muncă și în alte locuri în care fumatul este interzis

de legislaţia în vigoare se sancţionează cu amendă de la

350 la 400 de unităţi convenţionale aplicată persoanei

cu funcţie de răspundere, cu amendă de la 450 la 500

de unităţi convenţionale aplicată persoanei juridice cu

privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate

pe un termen de la 6 luni la un an.

(16) Admiterea fumatului în transportul public se sancţi-

onează cu amendă de la 130 la 150 de unităţi convenţio-

nale aplicată persoanei fi zice, cu amendă de la 150 la 200

de unităţi convenţionale aplicată persoanei cu funcţie de

răspundere, cu amendă de la 450 la 500 de unităţi conven-

ţionale aplicată persoanei juridice cu privarea de dreptul

de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6

luni la un an.

(17) Fumatul în spaţiile publice închise și semiînchise,

inclusiv în locurile de uz comun, la locurile de muncă,

în spaţiile publice deschise, administrate de instituţiile

medico-sanitare, instituţiile de învăţământ, autorităţile

publice centrale și locale, inclusiv pe teritoriile aferen-

te acestora, în raza de 10 metri de la intrarea în spaţii-

le publice închise, inclusiv în locurile de uz comun, și la

locurile de muncă, de la ferestrele care se deschid și de

la locurile/instalaţiile de captare a aerului pentru spaţiile

publice închise și pentru locurile de muncă se sancţio-

nează cu amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale

aplicată persoanei fi zice.

(18) Fumatul în mijloacele de transport public, în mijloace-

le de transport private în care se afl ă minori, sub acoperișul

staţiilor de transport public, în parcurile de distracţii și pe

terenurile de joacă pentru copii, pe stadioane, arene, în

pieţe și alte spaţii publice deschise pe durata evenimen-

telor publice distractive sau de alt gen se sancţionează cu

amendă de la 50 la 70 de unităţi convenţionale aplicată

persoanei fi zice.

În fi ecare caz concret de constatare a încălcării preve-

derilor sus-menţionate, vă puteţi adresa organelor abi-

litate cu dreptul de a examina cauze contravenţionale

și de a aplica sancţiuni, și anume: pentru încălcarea

prevederilor alin. (15) și (17) la art. 911 puteţi apela la

organele supravegherii de stat a sănătăţii publice, iar

pentru încălcarea prevederilor alin. (16) și (18) la art.

911 – la organele de poliţie.

De menţionat că începând cu 16 martie 2017 se majo-

rează mărimea unităţii contravenţionale de la 20 de lei

la 50 de lei, conform Legii nr. 208 din 17.11.2016.

Dacă doriţi să primiţi revista „Cronica Sănătăţii Publice”,

ne puteţi scrie pe adresa de e-mail: [email protected] • [email protected]

sau contacta la tel.: (0 22) 574700

Revista poate fi accesată pe pagina web: www.cnsp.md

Puteți adresa întrebări Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătății Publice la următorul e-mail: [email protected]

Răspunsurile la întrebările D-voastră vor fi publicate în numerele următoare.

Puteți adresa întrebări Serviciului de Supraveghere de Stata Sănătății Publice la următorul e-mail: [email protected]

Răspunsurile la întrebările D-voastră vor fi publicate în numerele următoare.


Documents

Fondată în Februarie 2009...4 CRONICA Un astfel de program a fost elaborat și adoptat prin Hotărârea de Guvern nr. 1000 din 23.08.2016, scopul lui fi ind favorizarea comportamentelor