FATALAUL de T.Arghezi

Poezia Fatalaul face parte din volumul de versuri Flori de mucigai (1931) .Acesta infatiseaza o lume aflata la marginea societatii, compusa din hoti, criminali, prostituate, puscariasi, indivizi insignifianti, tarani esuati la mahala ,chivute, “o lume parasita de divinitate, de natura, de oameni – scufundata in tenebrele propriei conditii”(N.Balota, Opera lui Tudor Arghezi ). Poetul este cronicarul lucid al vietii din puscarie si isi reprima deliberat orice sentiment de compasiune, desi coboara in infern cu fiecare damnat. Fatalaul, Tinca, Rada, Ion Ion sunt numai cateva din fapturile care populeaza volumul. I. Elemente de compozitie :Titlul : Dictionarul explicatival limbii romane da urmatoarea explicatie acestui substantiv: 1. “hermafrodit”;2. peiorativ sau glumet, “baiat caruia ii place mai mult compania fetelor, care este timid sau are apucaturi de fata”.Substantivul s-a format prin derivare de la “fata” cu sufixul “alau”, care este augmentativ.Atitudinea ironica a poetului este evidenta de la bun inceput. Lectura poeziei ne indreptateste sa optam pentru primul sens al cuvantului.De altfel, G.Calinescu vede in fatalau “frumusetea virila a lui Adonis de Vacaresti”, iar N.Balota, “un androgin cu figura angelica”.Literatura consacrata androginului precizeaza conotatiile diferite pe care mitul le-a avut de-a lungul timpului.Pentru antici, androginul este o faptura miraculoasa, cvasidivina; in evul mediu, el capata semnificatii diabolice.In poezia argheziana unui damnat i se atribuie insusiri mitice. Amestecul de diabolic si de divin este sugerat de versurile “Subsuoara/ De fecioara,/ Ai picioare/ Domnisoare”; “Solz de sticla-n unghie./ Ochiul tau injunghie”; “Doar anapoda si sparc,/Cine stie din ce zmarc,/ Morfolit de o copita/ De faptura negraita/ Cu coarne de gheata,/ Cu coama de ceata,/ Cu uger de omat -/ Iese asa fel de fat.”Secvente poetice: Prima strofa este portretul in versuri al unui personaj grotesc.Formula de adresare “ma” si folosirea persoanei a doua singular ,”tu semeni a femeie”, “degetete ti-s”, a adjectivelor pronominale “tau”, “ta” scot in evidenta familiaritatea poetului .In comparatie cu portretele personajelor pozitive sau negative din epica populara (De exemplu,Toma Alimos, personajul pozitiv al baladei cu acelasi titlu,este “Nalt la stat,/Mare la sfat”, in timp ce Manea, personajul negativ al aceleiasi balade este slut ,urat, gros si artagos. In balada Miorita, ciobanul moldovean este “tras printr-un inel”, are fetisoara ca “spuma laptelui”, iar ochisorii sunt “mura campului”.), in portretul fatalaului sunt parodiate cliseele acesteia.Gratiosul si grotescul coexista.: “Cu vreo cateva tuleie,/Ma, tu semeni a femeie./La spranceana/ Fetiscana,/Subsuoara/ De fecioara,/Ai picioare/ Domnisoare,/Coapsa lata,/ Adancata”.Constructia oximoronica “Si –al dracului ! – a miere/ Si a tiparoase/ Hoitul tau miroase” subliniaza ideea combinarii gratiosului cu grotescul.Feminitatea fatalaului este redata de comparatiile savante: “Ti-este mana/ Ca zmantana/ Degetele ti-s/ Parca ti le-a scris - / Gemene,/ Sa semene;/ Degetele: ca viermusii,/ Pielea; pilea corcodusii.” Acestea exprima nu numai finetea unora dintre trasaturile fatalaului, ci si ciudatenia alcatuirii altora.In portretul fatalaului se imbina elementele diabolice “ Solz de sticla-n unghie./ Ochiul tau injunghie” cu cele divine.Poetul il descrie cu interes, imaginea acestei fapturi ii starneste fantezia. Cea de-a doua strofa prezinta impactul pe care il are un astfel de ins asupra tinerelor fete.”Buzei tale apa da/ Fantana si leapada./ Fata ,de cum te-o vedea,/ Ca din vant ramane grea,/ Caci pleoapa de ti-o ridici/ O ciupesti cu trei furnici.”Toate particularitatile fatalaului au conotatii negative.Aceste imagini amintesc de mitul erotic al zburatorului.Dar si acesta este parodiat.Se stie ca in lirica populara zburatorul este o faptura miraculoasa care le provoaca

adolescentelor primii fiori ai iubirii.Jindul, senzatiile contradictorii, “focul de iubit” nu au lasat grea nici o fata prinsa in mrejele zburatorului.Erotismul fatalaului este demonic. In strofa a treia ,surprins si totodata fascinat de imaginea fatalaului, poetul cauta o explicatie a genealogiei lui stranii: “O fi fost ma-ta vioara,/ Trestie sau caprioara/ Si-o fi prins in pantec plod/ De strigoi de voievod ?” Interogatia retorica si folosirea prezumtivului subliniaza stupoarea poetului .Elementele din care s-ar putea naste o astfel de faptura apartin unor planuri diferite: cultural (“vioara”), vegetal (“trestia”), animal (“caprioara”), mortuar (“strigoi de voievod”).Fatalaul nu are nimic din omul obisnuit, el este “anapoda si sparc”,se trage dintr-o”faptura negraita/ Cu coarne de gheata,/ Cu coama de ceata,/ Cu uger de omat”.Epitetele “de gheata” si “de omat” asociate racelii demonice hiperbolizeaza aceasta idee. Ultimele trei versuri : “Din atata-mparechiere si impreunare,/ Tu ai iesit talhar la drumul mare./ Na ! Tine o tigare”. pot fi considerate poanta acestei poezii.Referindu-se la ele, G.Calinescu afirma ca au rolul de “a acoperi pudic atata imaginatie” printr-un “gest familiar”. Lasandu-si libera imaginatia, poetul realizeaza portretul unui hot de rand caruia ii atribuie insusiri mitice.Abia la sfarsit el ii demasca adevarata identitate si rupe vraja pe care a intretinut-o atata timp cat a fabulat.II.Limbajul poeziei; expresivitatea: La fel ca si celelalte poezii din volumul Flori de mucigai si Fatalaul socheaza prin limbaj.Identificam in poezie marci ale oralitatii : “ma”, “na”, constructia incidenta “al dracului”, interogatia retorica.Apar ,de asemenea, elemente de argou: “hoit”, “a ramane grea”, “a lepada”, cuvinte populare : “tuleie”, “muiere”, “pantec”, “plod”, dar si constructii de mare rafinament pe care le-am semnalat deja..Portretul fatalaului este grotesc si fascinant totodata.Pendularea intre vulgar si gratios, intre banal si mitic, intre limbajul popular si cel cult fac din Fatalaul o poezie tipic modernista.Este usor de recunoscut in structura ei estetica uratului. Versul liber este in concordanta cu continutul poeziei.Poetul pastreaza din lirica populara rima imperecheata.Unele rime savante ,intre parti de propozitie diferite “ridici”/”furnici”, “vedea”/ “grea”, “ti-s”/ “scris”, amintesc de lirica eminesciana. In realizarea poeziei autorul mizeaza pe combinarea registrelor stilistice ( inalt sau cult si popular, argotic, vulgar) si rezultatul este o “opera de rafinament ,de subtilitate artistica” (G.Calinescu, Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent ).