FACTORII DE RISC SI VATAMARILE PRODUSE ECOSISTEMELOR FORESTIERE

Riscul: posibilitatea (mai mare sau mai mica) de aparitie a unor fenomene cu impact major asupra structurii si functionalitatii ecosistemelor forestiere;Factorii de risc: acei factori care genereaza sau favorizeaza materializarea riscului sub forma de vatamari sau calamitati.

Factorii de risc: declansatori-predispozanti-favorizanti

-endogeni-exogeni

-de natura biotica-de natura abiotica

FACTORI BIOTICI DE RISC:-agenti fitopatogeni-insecte-vanat-animale domestice

FACTORI ABIOTICI DE RISC:-Uscarea prematura a arborilor-Doboraturi de vant si rupturi de zapada-Inundatii, viituri torentiale, alunecari de teren-Poluare locala-Incendii de padure-Avalanse de zapada

Amploarea fenomenului de uscare se poate discuta despre fenomenul de uscare intensa (in masa), in momentul in

care uscarea afecteaza plafonul dominant al arboretelor (clasele I-III Kraft); fenomenul a fost semnalat pentru prima data, la inceputul secolului XX, in

Slovenia, extinzandu-se ulterior in aproape toate tarile europene; in Romania, ca fenomen de masa s-a semnalat in perioada anilor 1930-1932, in

arboretele de cvercinee; se considera ca fenomenul afecteaza intre 2 si 5% din suprafata fondului forestier

din fiecare tara (in Romania, procentul este de 3,8%); se determina in suprafete de proba de 1500-2500 m2, amplasate cate 3-5 la

unitatea de suprafata (ha);

Cauzele declansarii fenomenului de uscare:De ordin antropic:

- adoptarea unor masuri silviculturale gresite;- aplicarea necorespunzatoare a interventiilor in arborete;- reducerea consistentei arboretelor.

De ordin ecologic: - stresul climatic;

- poluarea industriala(autohtona sau transfrontaliera).De ordin biotic:

- insecte;- ciuperci specifice.

Calculul gradului de vatamare pe arboret:Gv=n2+n3+n4/n1+n2+n3+n4*100n1 – nr arbori sanatosi;n2 – nr arbori cu vatamare slaba;n3 – nr arbori cu vatamare medie;n4 – nr arbori cu vatamare puternica.

Calculul procentului de uscare pe arboret (Pu ) (care reflecta intensitatea de manifestare a fenomenului) Pu=0,5n3+n4/Nt*100

In cazul aparitiei unor noi focare: in fiecare u.a. se vor amplasa 3-5 sondaje (fiecare cu cate doua suprafete de proba

circulare) (3 sub 3ha, 4 intre 3 si 10ha si 5 peste 10ha); suprafetele vor avea 200 m2 in arborete sub 60 de ani si 500m2 in cele peste 60

de ani; in fiecare suprafata se inventariaza toti arborii din clasele I-III Kraft si se

incadreaza conform criteriilor de la monitoring – defoliere; lucrarea se executa in perioada 15 iulie-15 septembrie;

Dinamica desfasurarii fenomenului de uscare in arboretele de cvercinee fenomenul apare cu precadere in arboretele provenite din lastari, crescuti pe cioate

imbatranite, unde s-au aplicat tehnologii gresite; poate fi sporadic sau poate afecta intregul arboret; de obicei, uscarea este precedata de o perioada de debilitare a arborilor, care

dureaza 4-10 ani sau chiar mai mult; aparitia si extinderea fenomenului este conditionata de un complex de factori; asocierile de factori nefavorabili provoaca uscarea in mod diferit, de la un arboret

la altul si chiar de la un arbore la altul; debilitarea unor arbori nu este vizibila in toate cazurile la nivelul coroanei dar

poate fi constatata prin reducerea cresterilor.

Simptomele specifice fenomenului de uscare la brad• rarirea coroanei de jos in sus si de la interior spre exterior, ca urmare a caderii

acelor;

• prezenta lujerilor lacomi (de compensatie), pe fus si pe partea superioara a ramurilor de ordinul I;

• aparitia, in coroana verde, a ramurilor uscate (in treimea mijlocie si inferioara);• prezenta vascului in coroanele arborilor;• uscarea varfului pe 1-2 m, la exemplarele de 90-100 de ani;• fructificatie abundenta, aproape anuala (conuri mici, numai pe ramurile din

ultimele verticile);• reducerea evidenta a cresterilor in inaltime si diametru, determinand formarea

unui varf aplatizat;• scaderea accentuata a acelor noi;• reducerea marimii coroanelor.

Tipurile de uscare la brad Uscarea lenta – in arborete peste 120 de ani prezentand simptomele: turtirea

varfului, aparitia vascului, rarirea coroanelor de jos in sus si de la interior spre exterior, in interval de 15-40 de ani;

Uscarea brusca – apare frecvent in arborete echiene si relativ echiene, de 60-100 ani, consistenta 0,9-1,0 si se manifesta prin inrosirea acelor in coroana intr-un interval de 2-8 luni;

Uscarea determinata mecanic – in arborete de 50-80 de ani, cu densitati f. mari si coeficienti de zveltete de 95-110, datorita roaderii reciproce a coroanelor;

Uscarea pe suprafete mari – in arborete echiene, de 50-100 de ani, puternic rarite, cu simptome tipice de uscare datorata poluarii si aparitia prematura a cuiburilor de barza.

Masuri de prevenire ale uscarii: conversiunea arboretelor de la crang la codru; pastrarea sau introducerea speciilor de amestec si a arbustilor; evitarea plantarii speciilor in afara arealului lor natural; stimularea regenerarii naturale a arboretelor; promovarea speciilor rezistente la infectii, defolieri, seceta; executarea corespunzatoare a lucrarilor de ingrijire; combaterea bolilor si a daunatorilor; crearea si ingrijirea marginilor de masiv; limitarea circulatiei oamenilor, vitelor, autovehiculelor in perimetrul forestier; prevenirea delictelor silvice.

Doboraturi de vant si rupturi de zapadaFactorii de risc pentru doboraturi: vanturile puternice(peste 18m/s); soluri superficiale(litosoluri sau soluri litice) cu volum edafic foarte mic; soluri pseudogleice sau pseudogleizate relief cu versanti vantuiti sau cu vai inguste.Caracteristicile arboretului: coeficienti de zveltete supraunitari;

margini de arborete neconsolidate si expuse la vant; prezenta golurilor in arborete; prezenta unor rani pe trunchiuri.

Incendiile de padure incendii subterane, cand focul se manifesta, cu predilectie, la nivelul sistemului

radicelar al arborilor si arbustilor (specific solurilor uscate, foarte bogate in schelet);

incendii de litiera, cand focul afecteaza doar stratul de litiera de la suprafata solului (majoritatea incendiilor);

incendii de coronament, cand este afectat etajul arborilor, dar si subarboretul, patura erbacee si chiar litiera (cele mai periculoase, cu pagubele cele mai insemnate).

Declansarea si extindeea incendiilor este conditionata de prezenta simultana a trei factori: materialul combustibil oxigenul sursa de foc

Avalansele de zapada cunoscute si sub denumirea de lavine, constituie fenomene naturale ce constau in

antrenarea unor mase mari de zapada, moale si grea, care se desprind si se rostogolesc pe versantii muntilor, antrenand si distrugand totul in cale.

Factorii de risc care influenteaza producerea avalanselor: factorii climatici: grosimea zapezii, temperatura aerului, temperatura in interiorul

stratului de zapada, intensitatea si directia vantului etc; factorii de relief: altitudinea, panta, expozitia, configuratia terenului; starea suprafetei terenului: rugozitatea, gradul de umezire sau de inghet, gradul

de acoperire cu vegetatie si natura acesteia; factori accidentali: prabusirea unei cornise, caderea de bolovani sau stanci,

trecerea unor animale salbatice sau a schiorilor, zgomotele puternice care produc vibratii etc.

Clasificarea avalanselor:1. mecanismul de declansare (modul de desprindere si forma rupturii):

avalanse din placi de zapada;avalanse din zapada necoeziva.

2. pozitia suprafetei de alunecare:avalanse superficiale;avalanse de sol (de fund).

3. starea zapezii antrenate (din punct de vedere al continutului de apa):avalanse din zapada uscata;avalanse din zapada umeda.

4. forma terenului pe care evolueaza:avalanse de versant;

avalanse de culoar.5. modul de deplasare:

avalanse curgatoare;avalanse prafoase.

6. continutul de apa al depozitului format:avalanse cu depozit uscat;avalanse cu depozit umed.

Inundatii, viituri torentiale si alunecari de teren precipitatiile exclusiv de abundente topirea brusca a zapezilor alunecarea unor versanti in albia majora a cursurilor de apa si blocarea curgerii

libere diminuarea sectiunii transversale a albiei raurilor ca efect al amplasarii unor

constructii (drumuri, poduri etc.) ruperea sau avarierea barajelor

Poluarea locala este rezultatul actiunii unui complex de factori artificiali, cu consecinte negative

asupra calitatii mediului, care perturba echilibrul ecologic relativ stabil, creat in decursul timpului, intre diferitele grupe de plante, animale si microorganisme, precum si intre acestea si mediul in care traiesc.

Factorii de risc in poluarea locala: emanatiile de metale grele (Pb, Zn, Cu) produse de industria metalelor neferoase

(Baia Mare, Zlatna), peste limita normala admisa oficial emanatiile de SO2 sau CO2, produse de catre termocentralele electrice reziduurile pertoliere si apa sarata rezultate in urma proceselor de foraj si extractie

ale titeiului pulberi produse de industrie (in special de fabricile de ciment)