ă în îngrijirea de lung durat a persoanelor vârstnice ... · „Îngrijirea informal ă în îngrijirea de lung ă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport

„Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și scheme de finanțare”

1 Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale, contract nr. 3209 din 20.08.2018

PLANUL SECTORIAL DE CERCETARE – DEZVOLTARE AL MINISTERULUI MUNCII ȘI JUSTIȚIEI SOCIALE PENTRU

PERIOADA 2018 – 2020

” Îngrijirea informală în îngrijirea de lungă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport și

scheme de finanțare”

Analiza oportunității dezvoltării de servicii-suport și scheme de finanțare destinate îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice cu nevoi de îngrijire de lungă durată și propunerea de măsuri de ajustare a politicilor destinate sprijinirii îngrijirii informale

Responsabil proiect Dr. Luise MLADEN-MACOVEI, CSII

Andra Bertha Sănduleasa ǀ Luise Mladen-Macovei ǀ

Cristina Stroe ǀ Mihaela Ghenţa



Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale în îngrijirea persoanelor adulte dependente ............................................................................................ 3

CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL ȚĂRILOR EUROPENE CU SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE .............................................................................................................................................. 3

1.1. Republica Cehă ................................................................................................................................... 15

1.2. Austria ................................................................................................................................................. 16

1.3. Spania .................................................................................................................................................. 19

1.4. Suedia .................................................................................................................................................. 21

1.5. Olanda ................................................................................................................................................. 24

CAPITOLUL 2. SITUAȚIA EXISTENTĂ CU PRIVIRE LA SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE CU NEVOI DE ÎNGRIJIRE DE LUNGĂ DURATĂ DIN ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 26

CAPITOLUL 3. METODOLOGIE PRIVIND PROIECTAREA, ORGANIZAREA ȘI REALIZAREA UNEI ANCHETE PILOT PRIVIND IDENTIFICAREA FACTORILOR DE STIMULARE/FRÂNARE A DEZVOLTĂRII ȘI IMPLEMENTĂRII UNOR SERVICII-SUPORT DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI ................................................................ 28

3.1. Construirea metodologiei de derulare a anchetei pilot ................................................................... 28

3.2. Administrarea și derularea anchetei pilot ........................................................................................ 33

CAPITOLUL 4. PROPUNERI SERVICII SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE PENTRU ÎNGRIJITORII INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE DEPENDENTE DIN ROMÂNIA ................................................................................................................................................ 44

Rezultat 2. Evaluarea ex-ante a propunerilor de servicii-suport şi scheme de finanţare destinate îngrijitorilor informali (cercetare calitativă) ......................................................................................... 47

CAPITOLUL 5. METODOLOGIE PRIVIND CONSTRUIREA UNEI COMPONENTE CALITATIVE DE EVALUARE EX-ANTE A PROPUNERILOR DE SERVICII-SUPORT ȘI SCHEME DE FINANȚARE DESTINATE ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE ÎN ROMÂNIA ................................................................................... 47

5.1. Construirea metodologiei calitative de evaluare ex-ante ................................................................ 47

5.2. Administrarea și derularea focus grupului ..................................................................................... 48

Rezultat 3. Set de recomandări de politică publică destinate sprijinirii îngrijirii informale a persoanelor vârstnice ............................................................................................................................... 59

Bibliografie ................................................................................................................................................ 64

ANEXA 1 ................................................................................................................................................... 67

ANEXA 2 ................................................................................................................................................... 76



Rezultat 1. Propunere de servicii-suport şi scheme de finanţare privind rolul îngrijirii informale în îngrijirea persoanelor adulte dependente

CAPITOLUL 1. MODELE DE BUNĂ PRACTICĂ PRIVIND SERVICIILE-SUPORT ȘI SCHEMELE DE FINANȚARE DEZVOLTATE LA NIVELUL ȚĂRILOR EUROPENE CU SCOPUL DE A VENI ÎN SPRIJINUL ÎNGRIJITORILOR INFORMALI AI PERSOANELOR VÂRSTNICE

Îngrijirea informală a persoanelor, în special a persoanelor vârstnice, reprezintă din perspectivă istorică cea mai tradiţională formă de organizare a îngrijirii şi a bunăstării sociale într-o societate.

Asumându-ne faptul că nu putem vorbi despre un caracter universal al celor mai bune practici într-un domeniu, precum şi faptul că aplicabilitatea bunelor practici este dependentă de timp, loc dar şi de contextul social şi politic, apreciem totuşi că exemplele de bună practică s-au dovedit a fi extrem de utile în formularea de politici naţionale, fiind considerate drept practici inteligente (Bardach, 2000)1, iniţiative inovatoare (Bendixsen & Guchteniere, 2003)2 sau repere inspiraţionale pentru luarea deciziilor (Jennings Jr., 2007)3.

Obiectivul final al analizei de bune practici este acela de a identifica şi propune servicii suport şi scheme de finanţare pentru susţinerea îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice dependente din România, pornind de la analiza serviciilor-suport dezvoltate la nivelul a cinci ţări europene identificate ca şi modele de bună practică. Din multitudinea de abordări în ceea ce priveşte îngrijirea informală a persoanelor vârstnice, au fost selectate 5 state europene, după cum urmează:

Republica Cehă - ţară fostă comunistă, cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut pentru îngrijirea informală, orientată în politici către sprijinirea îngrijirii informale precum scheme de pensie şi concedii plătite pentru îngrijitorii informali;

Olanda şi Suedia - ţări cu o utilizare mai scăzută a îngrijirii informale, dar cu suport crescut pentru îngrijirea informală, cu politici naţionale ţintite către sectorul informal, orientate către scheme de finanţare generoase, accesibile, suport formalizat; cu un sistem de localizare a îngrijitorilor informali la nivelul naţional de sănătate şi asistenţă socială;

Spania şi Austria - ţări cu utilizare crescută a îngrijirii informale şi suport crescut pentru îngrijirea informală, cunoscute pentru combinaţia de servicii suport acordate îngrijitorilor informali, inclusiv servicii de consiliere, informare, training şi scheme de relaxare pentru îngrijitorii informali.

1 Bardach, E. (2000), A Practical Guide for Policy analysis: The Eightfold Path to More Effective Problem Solving. New York: Chatham house Publishers. 2 Bendixsen, S. & Guchteniere, P. (2003), Best Practices in Immigration Services Planning. Journal of Policy Analysis & Management, 22 (4). 3 Jennings Jr., E. T. (2007), Cele mai bune practici in administratia publica. Cum le recunoastem? Cum le putem folosi?.



Analiza de bune practici a avut în vedere atât surse primare de informaţii, cât şi surse secundare (desk research), apreciind că nu este suficient să ne oprim doar asupra analizei prevederilor legislaţiei în domeniu din ţările investigate, dat fiind faptul că identificarea unor politici de îngrijire pe termen lung care să acopere şi nevoile îngrijitorilor informali ai persoanelor vârstnice reprezintă o provocare chiar şi pentru statele recunoscute pentru politicile în domeniul îngrijirii pe termen lung, în contextul fenomenului îmbătrânirii demografice.

În plus, analiza de bune practici s-a concentrat în principal asupra identificării acelor măsuri/servicii suport direcţionate către îngrijitorii informali, respectiv accesul la informare, instruire, schimb de experienţă, concediu pentru îngrijire, condiţii de muncă flexibile, alocaţii pentru îngrijire, asigurări de sănătate şi asigurări sociale (pensii), etc. Însă, analiza nu a exclus prezentarea măsurilor indirecte, care nu sunt ţintite în mod direct îngrijitorilor, dar care au fost implementate cu scopul susţinerii îngrijirii informale de la nivelul ţărilor analizate.

Provocarea supremă în procesul de construire a unor servicii-suport pentru îngrijirea informală a persoanelor vârstnice este aceea de a lua în considerare atât nevoile îngrijitorilor informali, cât şi pe cele ale beneficiarilor de îngrijire – persoane vârstnice, având în vedere că nevoile îngrijitorilor informali nu coincid întotdeauna cu nevoile persoanelor vârstnice dependente, iar decidenţii de politici trebuie să clarifice căror nevoi se adresează prin politicile suport şi să evite eventualele conflicte care ar putea apărea. Practic, în ceea ce îi priveşte pe îngrijitorii informali, ajungem să vorbim despre un rol dual al acestora, atât de furnizori de îngrijire în calitatea lor de îngrijitori informali, cât şi de beneficiari ai politicilor de îngrijire pe termen lung raportat la propriile lor nevoi de suport.

Îngrijitorii informali sunt în general membrii ai familiei, rude apropiate, prieteni, vecini, persoane neprofesioniste/neinstruite în domeniul îngrijirii de lungă durată şi care de multe ori oferă îngrijire fără a avea un orar bine stabilit în ceea ce priveşte contactul cu persoana îngrijită, activitatea de îngrijire fiind de cele mai multe ori în afara limitelor impuse de o activitate remunerată.

Serviciile suport pentru îngrijitori precum concediile de îngrijire însoţite de beneficiile financiare primite de îngrijitorul informal pot contribui la o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie. Aranjamentele de îngrijire au de asemenea un impact pozitiv asupra diviziunii sarcinilor de îngrijire în interiorul familiei şi pot contribui la o împărţire mai egală a sarcinilor de îngrijire între membrii familiei. Astfel de măsuri menite să permită îngrijitorilor o mai bună conciliere a vieţii profesionale cu viaţa de familie reprezintă elementul cheie pentru organizarea familiei în viitor în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene (Hoyer & Reich, 20164; Bakx & De Meijer,20135).

4 Hoyer, S. and Reich, N. (2016), Leave and financial support for family caregivers in EU member states. Frankfurt: Institute for Social Work and Social Education. Disponibil online la: http://www.sociopolitical-observatory.eu 5 Bakx, P., & De Meijer, C. (2013). The influence of spouse ability to provide informal care on longterm care use.



Deşi este recunoscută contribuţia îngrijirii informale la reducerea cheltuielilor guvernamentale cu îngrijirea pe termen lung, nu trebuie ignorate efectele adverse atât asupra îngrijitorilor (stres, oboseală, etc.), cât şi asupra persoanelor îngrijite care s-ar putea să nu beneficieze întotdeauna de cea mai bună îngrijire. În cazurile în care membrii familiei pot asigura îngrijirea persoanelor vârstnice, aceştia trebuie sprijiniţi prin măsuri precum contracte de muncă flexibile cu scopul prevenirii retragerii timpurii de pe piaţa muncii, acordarea de concedii de îngrijire persoanelor vârstnice plătite cel puţin parţial, identificarea îngrijitorilor informali şi acordarea de servicii de consiliere (Bonsang, 2009)6.

Potrivit cercetărilor în domeniu, există motive serioase pentru încurajarea creşterii fenomenului îngrijirii informale. Însă o intensitate crescută a îngrijirii (pentru mai mult de 20 de ore pe săptămână) este asociată cu o scădere a participării pe piaţa muncii, probabilitatea îngrijitorilor informali de a-şi găsi un loc de muncă fiind mai mică faţă de cea a non-îngrijitorilor. Mai mult, îngrijitorii care au şi un loc de muncă lucrează în medie cu 2 ore mai puţin pe săptămână decât non-îngrijitorii şi au într-o mai mare măsură locuri de muncă în timp parţial (OECD, 20117). Ori, o participare mai scăzută pe piaţa muncii şi mai puţine ore lucrate sunt asociate cu un risc mai crescut de sărăcie şi o prevalenţă crescută a problemelor de sănătate mintală în rândul îngrijitorilor comparativ cu non-îngrijitorii, întrucât îngrijirea unui membru al familiei este stresantă şi solicitantă, în special în cazul îngrijitorilor care locuiesc cu persoanele de care au grijă. În plus, îngrijirea unui membru al familiei poate creşte cheltuielile cu încălzirea, medicaţia, transportul, etc., iar din aceste motive guvernele trebuie să găsească soluţii de sprijin a îngrijitorilor informali.

Numeroase studii evidenţiază dificultatea combinării muncii plătite cu rolul de îngrijitor informal al unei persoane vârstnice. Unele dintre studii arată că numărul de ore de îngrijire pun presiune asupra echilibrului dintre viaţa profesională şi viaţa de familie (Henz, 20068), în vreme ce altele susţin că numărul de ore petrecute la locul de muncă îi suprasolicită pe îngrijitorii informali (Frederiksen-Goldsen & Scharlach, 20069). Pentru a veni în sprijinul concilierii dintre viaţa profesională şi viaţa de familie, guvernele au pus la dispoziţia îngrijitorilor posibilitatea de a opta pentru concedii de îngrijire sau pentru un program de muncă flexibil (Werk & Mantelzorg, 201610). Însă gradul de utilizare a unor astfel de măsuri suport depinde de mai mulţi factori. Unul dintre aceşti factori este simţul conştientizării: poziţionarea propriei persoane ca îngrijitor informal (O’Connor, 200711) şi congruenţa diferitelor roluri pe care îngrijitorul le are – de îngrijitor, de fiu/fiică, soţ/soţie (Montgomery,

6 Bonsang, E., 2009. Does informal care from children to their elderly parents substitute for formal care in Europe? Journal of Health Economics, 28 (1), 143-154 7 OECD (2011) Profiding and Paying for Long-Term Care https://www.oecd.org/els/health-systems/47884865.pdf 8 Henz, U. (2006). Informal caregiving at working age: Effects of job characteristics and family configuration. Journal of Marriage and Family, 68(2), 411-429 9 Fredriksen-Goldsen, K. I., & Scharlach, A. E. (2006). An interactive model of informal adult care and employment. Community, Work and Family, 9(4), 441-455 10 Werk & Mantelzorg (2016). CAO Inspirator. Disponibil online la: https://docs.google.com/viewer?url=http://www.werkenmantelzorg.nl/%2FUserFiles%2Ffiles%2Falgemeen%2FWM_CAO_INSPIRATOR_juni_2015.pdf 11 O'Connor, D. L. (2007). Self-identifying as a caregiver: Exploring the positioning process. Journal of Aging Studies, 21(2), 165-174



Rowe & Kosloski, 200712). În cazul şefilor de la locul de muncă, simţul conştientizării se referă la cunoaşterea persoanelor din subordinea lor care au în îngrijire persoane vârstnice dependente şi nevoile acestora legate de aranjamentele de la locul de muncă. Cultura locului de muncă, valorile şi atitudinile celor de la locul de muncă sunt factori importanţi în ceea ce priveşte opţiunea pentru un aranjament sau altul la locul de muncă astfel încât să poată fi acoperite cu succes şi sarcinile de îngrijitor informal al unui membru al familiei.

Unele studii arată faptul că probabilitatea de a apela la servicii publice de îngrijire este mai mare în cazul persoanelor vârstnice care locuiesc singure. Alţi determinanţi în alegerea tipului de îngrijire de lungă durată sunt vârsta, starea de sănătate, gradul de dependenţă şi existenţa unui urmaş care să poată îngriji persoana vârstnică dependentă (Bakx şi alţii, 201313; De Meijer şi alţii, 201114).

În cercetările sociale dar şi în ceea ce-i priveşte pe decidenţii politici, situaţia îngrijitorilor informali care au un loc de muncă a atras atenţia relativ târziu (Bouget şi alţii, 201615; Kröger & Yeandle, 201316). Îngrijirea persoanelor vârstnice a fost timp de mulţi ani neglijată în discursul legat de îngrijirea pe termen lung, dar şi din cel referitor la echilibrul dintre viaţa profesională şi viaţa de familie. În lumina creşterii participării femeilor pe piaţa muncii, participării prelungite pe piaţa muncii ca urmare a reformării sistemelor de pensii, schimbărilor demografice, situaţia persoanelor ocupate care au în grijă un membru al familiei a devenit un subiect central pe agenda politicilor publice. Astfel, se poate observa că discursul ultimilor ani include în tematica reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie nu doar subiectul îngrijirii copiilor ca persoane dependente, ci şi al persoanelor vârstnice (Bouget şi alţii, 201617).

Provocarea guvernelor din următorii ani va fi să facă faţă unui număr tot mai crescut al persoanelor vârstnice cu nevoie de îngrijire pe termen lung, pe fondul unei scăderi a populaţiei active, fapt ce va conduce la o disponibilitate mai scăzută a îngrijitorilor pentru populaţia vârstnică.

Pornind de la aceste considerente, este importantă o trecere în revistă a specificului fiecărei ţări din cele 5 analizate, punând sub lupă următoarele aspecte:

12 Montgomery, R.J.V., Rowe, J.M., & Kosloski, K. (2007). Family caregiving. In: Blackburn, J. A., & Dulmus, C.(eds) Handbook of Gerontology. Evidence-based approaches to theory, practice, and policy (p. 426-446). Hoboken, NJ, USA: John Wiley & Sons 13 Bakx, P., Schut, E., & Van Doorslaer, E. (2013). Can risk adjustment prevent risk selection in a competitive long-term care insurance market? Tinbergen Institute Discussion Paper, TI 2013-017/V. 14 De Meijer, C., Koopmanschap, M., Uva, T.B., & van Doorslaer, E. (2011). Determinants of long term care spending: Age, time to death or disability? Journal of Health Economics 30(2), 425-438 15 Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national policies. Brussels: European Commission. 16 Teppo, K. and Yeandle, S. (2013). Reconciling work and care: an international analysis. In Combining paid work and family care. Policies and experiences in international perspective, eds. Teppo Kröger, Sue Yeandle, 3–22. Bristol: Policy Press. 17 Bouget, Denis, Slavina Spasova, Bart Vanhercke, and European Social Policy Network (ESPN). 2016. Work-life balance measures for persons of working age with dependent relatives in Europe. A study of national policies. Brussels: European Commission.



- Care este rolul familiei în ceea ce priveşte îngrijirea persoanelor vârstnice

- La ce nivel este oferită îngrijirea persoanelor vârstnice de către îngrijitorii informali ca şi pondere în totalul serviciilor de îngrijire de lungă durată

- Care este legătura dintre îngrijirea membrilor familiei şi participarea pe piaţa muncii a îngrijitorilor informali şi cât de dificilă este combinarea serviciului plătit cu responsabilităţile de îngrijire, cu includerea aspectelor de gen

- Cheltuielile publice cu îngrijirea de lungă durată, inclusiv după tipul de servicii de lungă durată (rezidenţial/la domiciliu/altele).

Îngrijirea de lungă durată este privită ca o responsabilitate familială în Republica Cehă. Sistemul de îngrijire de lungă durată din Republica Cehă se îndreaptă către trecerea de la un sistem de îngrijire instituţională către un sistem care să asigure îmbătrânirea persoanelor într-un mediu familial, la domiciliul acestora. Politicile publice pun accentul aşadar pe dezvoltarea unor servicii sociale accesibile la nivel local, în mod special servicii nerezidenţiale, şi oferă suport pentru familiile care au în îngrijire persoane vârstnice. Strategia este în concordanță cu faptul că majoritatea îngrijitorilor informali au un loc de muncă, 80% dintre aceştia având un loc de muncă în timp complet (Sowa, 2010)18. Trei sferturi dintre îngrijitorii informali sunt femei în Republica Cehă, îngrijitorii informali fiind în general din categoria de vârstă 55-64 de ani. 97% dintre nevoile de îngrijire ocazionale şi 78,5% dintre nevoile de îngrijire zilnice sunt acoperite de membrii familiei sau prieteni (Dudová, 2018)19.

Mai mult de 80% din îngrijirea pe termen lung este acoperită de membrii familiei (îngrijitori informali). De altfel, s-a constatat că şi rata ocupării în rândul femeilor scade semnificativ în cazul categoriilor de vârstă 55-59 de ani şi 60+ (comparativ cu celelalte categorii de vârstă), vârstă la care majoritatea femeilor devin îngrijitori informali pentru membrii familiilor lor, în vreme ce ratele de ocupare în rândul bărbaţilor rămân ridicate. Astfel, femeile din Republica Cehă devin inactive economic într-o măsură mult mai mare comparativ cu bărbaţii, ca urmare a preluării sarcinilor de îngrijire (Dudová, 2018)20.

Studiile de dată recentă arată faptul că majoritatea îngrijitorilor informali din Republica Cehă oferă îngrijire din motive morale şi emoţionale. Problemele financiare, riscul pierderii locului de muncă, deteriorarea sănătăţii, oboseala psihică şi fizică, izolarea socială, reprezintă elemente cheie în decizia îngrijitorilor informali de a continua să aibă grijă de membrii familiei. Îngrijitorii informali consideră că suportul financiar din partea autorităţilor este scăzut şi nu acoperă toate nevoile familiei care are în îngrijire un membru dependent

18 Sowa, A. (2010), The long-term care system for the elderly in the Czech Republic. Disponibil online la:http://www.ancien-longtermcare.eu/sites/default/files/ENEPRI%20RR%20No%2072%20ANCIEN%20Czech%20Republic.pdf 19 Dudová, R. (2018), Care Allowance as ‘Special Money’: The Meanings and Uses of the Care Allowance in Close Relationships. Gender and Research, Vol. 19, No. 1: 58 –80. 20 Dudová, R. (2016), Position of caregivers in the Czech Republic: Analysis of the concept and implementation of social policy in the Czech Republic with focus on care for seniors. Praga: Alternativa 50+. Disponibil online la: http://alternativaplus.cz/wp-content/uploads/2013/02/Position-of-caregivers-in-the-Czech-Republic_e-version_final.pdf



(Křížová şi alţii, 2016)21. La nivelul anului 2014, mai mult de 80% dintre persoanele dependente beneficiare de alocaţia pentru îngrijire erau persoane de peste 75 de ani (Hirose & Czepulis-Rutkowska, 2016)22.

Olanda are o tradiţie îndelungată în ceea ce priveşte serviciile instituţionalizate de îngrijire de lungă durată. Deşi această ţară este cunoscută ca o bună furnizoare de servicii publice de îngrijire, în anul 2015 a fost introdus un element de noutate în sistemul de îngrijire de lungă durată olandez, potrivit căruia oamenii ar trebui să aibă posibilitatea să trăiască mai mult în propriile lor case. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă în prezent un rol important alături de serviciile publice de îngrijire, fapt pentru care Olanda are, ca şi Spania, una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale - 18% din populaţia totală (Tabel 1).

Pentru a asigura atât acoperirea nevoilor de îngrijire a persoanelor vârstnice cât şi controlul sustenabilităţii financiare, guvernul olandez promovează atât participarea pe piaţa muncii cât şi furnizarea îngrijirii informale pentru rude şi prieteni. În Olanda aproximativ o cincime dintre îngrijitorii informali au un loc de muncă plătit. Numărul îngrijitorilor informali cu loc de muncă plătit a crescut în ultimii ani şi se aşteaptă să crească şi mai mult. Cu toate acestea, o parte dintre îngrijitorii informali care au şi un loc de muncă afirmă că se simt supraîncărcaţi (Stelpstra, 2017)23. La nivelul statelor OECD, Olanda se află pe locul doi după Suedia în topul statelor cu cele mai mari cheltuieli în domeniul îngrijirii de lungă durată - 3,7% din PIB (Tabel 1).

Suedia are un sistem public de îngrijire pe termen lung comprehensiv, iar îngrijirea de către un membru al familiei este considerată ca un serviciu adiţional serviciilor publice, fără a fi parte din politica familială suedeză. De altfel, nu există o obligaţie legală de a avea grijă de membrii familiei. Totuşi, odată cu reformarea sistemului de servicii sociale din anul 2009, autorităţile publice locale sunt obligate să ofere sprijin îngrijitorilor informali. Astfel, în conjuncţie cu un declin gradual al sistemului de îngrijire formală, îngrijirea persoanelor vârstnice este din ce în ce mai orientată către familie. Din acest motiv, problemele privind concilierea vieţii profesionale (îngrijirea membrilor familiei) cu viaţa profesională reprezintă un fenomen relativ nou în această ţară.

Speranţa de viaţă în Suedia este peste media Uniunii Europene atât în cazul femeilor cât şi în cazul bărbaţilor. Pe de altă parte, este de remarcat faptul că în vocabularul suedez cuvântul “dependenţă” nu este folosit, aşa cum nu este folosită nici expresia bine cunoscută la nivel internațional “îngrijire pe termen lung”. în schimb, politicile în domeniu sunt definite ca

21 Křížová, E., Janečková, H., Běláček, J. (2016), Family carers’ perspectives on integrated community care in the Czech Republic. Central European Journal of Public Health, 2016; 24 (4): 289–296. Disponibil online la: https://cejph.szu.cz/pdfs/cjp/2016/04/07.pdf 22 Hirose, K. & Czepulis-Rutkowska, Z. (2016). Challenges in Long-term Care of the Elderly in Central and Eastern Europe. International Labour Organization. Disponibil online la: https://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---europe/---ro-geneva/---sro-budapest/documents/publication/wcms_532427.pdf 23 Stelpstra, M. (2017), Fulltime work & informal care The role of awareness and work related care arrangements. Universitatea din Utrecht. Lucrare de master. Disponibilă online la: https://dspace.library.uu.nl/bitstream/handle/1874/338580/Master%20thesis%20Marinda%20Stelpstra%20-5625173.pdf?sequence=2&isAllowed=y



politici de îngrijire a vârstnicilor, în contextul în care în Suedia acestea sunt diferite de politicile adresate persoanelor cu dizabilităţi. Principalele servicii de îngrijire a persoanelor vârstnice sunt servicii la domiciliu şi servicii rezidenţiale. În medie, un beneficiar de servicii de îngrijire la domiciliu beneficiază de suport în medie 7 ore pe săptămână (Szebehely şi Trydegård, 201124), dar intensitatea îngrijirii variază mult, de la o vizită pe lună până la câteva vizite într-o singură zi. În ultimii ani s-a manifestat un declin puternic în ceea ce priveşte gradul de acoperire a serviciilor de îngrijire a persoanelor vârstnice din Suedia. Astfel, dacă în anul 1980 16% dintre persoanele cu vârsta de peste 65 de ani beneficiau de îngrijire formală la domiciliu, în anul 2012 ponderea acestora s-a redus la 9% (Peterson, 201325). În aceeaşi perioadă, ponderea persoanelor cu vârsta de peste 80 de ani beneficiare de îngrijire formală la domiciliu s-a redus de la 34% la 23%. Mai mult, din anul 2000 fiecare al patrulea pat din sistemul de îngrijire în regim rezidenţial a dispărut, fără ca acest declin să fie compensat de serviciile de îngrijire la domiciliu (Ulmanen & Szebehely, 201526). Persoanele din grupa de vârstă 45-65 de ani sunt în general îngrijitori informali pentru părinţii lor, în vreme ce persoanele cu vârsta peste 65 de ani sunt îngrijitori informali pentru soţii/partenerii lor de viaţă.

Chiar dacă în Suedia mai multe fiice decât fiii oferă sprijin părinţilor dependenţi, iar fiicele din clasa muncitoare sunt cele mai afectate de reducerea serviciilor de îngrijire a vârstnicilor, este important să subliniem faptul că îngrijirea informală oferită de familie este mai puţin intensivă şi mai egal distribuită între membrii familiei comparativ cu alte regimuri europene de îngrijire (Rodrigues şi alţii, 201227).

Modelul îngrijirii de lungă durată din Spania este cel bazat pe familie. Majoritatea îngrijitorilor informali din Spania sunt femei, bărbaţii rareori optând pentru un concediu de îngrijire a unei rude dependente, din motive care ţin de modelul cultural al ţării. Spania are una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale (16% din populaţia totală).

Pe lângă îngrijitorii membrii ai familiei, în Spania persoanele vârstnice sunt adesea îngrijite şi de îngrijitorii non-familiali, femei imigrante. În cazul în care este persoana care are nevoie de îngrijire este un bărbat, acesta este în general îngrijit de către soție/parteneră. În cazul în care o femeie are nevoie de îngrijire, îngrijitorul principal al acesteia este fiica (36%).

Profilul îngrijitorul informal din Spania este cel al unei femei în vârstă de aproximativ 55 de ani, căsătorită, cu studii primare și fără o ocupație plătită. Numărul orelor dedicate

24 Szebehely, M. & Trydegård, G.B. (2011), Home care in Sweden: A universal model in transition. Health and Social Care in the Community, Vol. 20, nr. 3, pp. 300-309 25 Peterson, E. (2017), Eldercare in Sweden: an overview. Revista Derecho Social y Empresa, nr. 8. Disponibil online la: https://www.dykinson.com/cart/download/articulos/8280/ 26 Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92. 27 Rodrigues, R., Huber, M. & Lamura, G. (2012), Facts and figures on healthy ageing and long-term care, European Centre for Social Welfare Policy and Research. Disponibil online la: https://www.euro.centre.org/downloads/detail/3059



îngrijirii informale în Spania este printre cele mai ridicate din OECD: mai mult de 20 de ore pe săptămână (Colombo şi alţii, 201128).

Îngrijirea de lungă durată din Austria este caracterizată de o pondere crescută a îngrijirii informale. Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") ca beneficiu în natură, este considerată particularitatea sistemului de îngrijire de lungă durată austriac. Concediul pentru îngrijire are scopul de a permite îngrijitorilor informali să identifice soluţii noi de îngrijire pentru o rudă dependentă şi nu ţinteşte sprijinul îngrijitorilor informali pentru o perioadă mai mare de 3 luni. Concilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie este încurajată prin aranjamente de lucru în timp parţial şi beneficii care substituie salariul.

În Austria, aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice şi persoanele cu handicap sunt îngrijite de îngrijitorii informali, membri ai familiei, dintre care majoritatea sunt femei. Deşi vârsta medie a acestor îngrijitori informali este ridicată, îngrijitorii informali de vârstă activă sunt des întâlniţi. Aproximativ 77% din îngrijitorii informali suferă de tulburări psihice, în timp ce 24% se simt obosiţi, 19% se simt presaţi de timp și 11% se simt împovărați financiar. Pentru îngrijitorii angajați, conflictele dintre cerințele celor două sfere se adaugă acestor tulpini (Sardadvar & Mairhuber, 2018)29.

28 Colombo, F., Llena, A., Mercier, J. and Tjadens, F. (2011): Help Wanted? Providing and Paying for Long-Term Care. OECD Health Policy Studies, OECD Publishing. 29 Sardadvar, K.& Mairhuber, I. (2018), Employed family carers in Austria The interplays of paid and unpaid work—beyond“reconciliation”. Österreich Z Soziol (2018) 43:61–72. Disponibil online la: https://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2Fs11614-018-0283-0.pdf



Tabel 1: Tendinţe privind cheltuielile publice cu îngrijirea pe termen lung şi concilierea între viaţa profesională şi viaţa de familie

REPUBLICA CEHĂ

SPANIA AUSTRIA SUEDIA OLANDA

Cheltuieli publice cu îngrijirea de lungă durată (componenta socială şi medicală) (%PIB) în anul 201530

1,3% 0,8% 1,2% 3,2 3,7%

Cheltuieli cu îngrijirea de lungă durată după tipul de servicii31

82% - Îngrijire în sistem rezidenţial

14% - Îngrijire la domiciliu

4% - Altele (centre de zi, ambulatoriu)













Rata ocupării în rândul populaţiei feminine pe grupe de vârstă (2017) 32

24,3% - 15-24 ani

77,5% - 25-49 ani

84,9% - 50-59 ani

29,8% - 60-64 ani

19,7% - 15-24 ani

68,3% - 25-49 ani

57,2% - 50-59 ani

32,9% - 60-64 ani

49,0% - 15-24 ani

81,2% - 25-49 ani

72,6% - 50-59 ani

17,2% - 60-64 ani

46,0% - 15-24 ani

83,7% - 25-49 ani

84,5% - 50-59 ani

66,0% - 60-64 ani

63,6% - 15-24 ani

79,2% - 25-49 ani

71,7% - 50-59 ani

44,7% - 60-64 ani

30 OECD (2017), “Long-term care expenditure”, in Health at a Glance 2017: OECD Indicators, OECD Publishing, Paris. Disponibil la: https://www.oecd-ilibrary.org/docserver/health_glance-2017-81-en.pdf?expires=1538680281&id=id&accname=guest&checksum=A6B6553A51CC6FC95A2CB817EBC7A031 31 Idem 30 32 EUROSTAT, cod de date online: lfsa_ergan



4,7% - 65+ 1,5% - 65+ 3,3% - 65+ 7,0% - 65+ 3,7% - 65+

Îngrijitori informali ca % din populaţia totală (2016)33

9% - T

9% - M

9% - F

6% - 18-34

11% - 35-64

9% - 65+

16% - T

13% - M

19% - F

14% - 18-34

19% - 35-64

11% - 65+

10% - T

8% - M

12% - F

4% - 18-34

11% - 35-64

15% - 65+

12% - T

10% - M

15% - F

12% - 18-34

14% - 35-64

10% - 65+

18% - T

13% - M

23% - F

10% - 18-34

23% - 35-64

17% - 65+

Dificultatea combinării serviciului plătit cu responsabilităţile de îngrijire (dificil şi foarte dificil)34

56,5% - T

58,6% - M

54,7% - F

51,3% - T

52,3% - M

50,4% - F

26,1% - T

28,5% - M

23,9% - F

29,8% - T

24,6% - M

35,2% - F

22,5% - T

20,9% - M

24,0% - F

Distribuţia populaţiei în vârstă de muncă (18-64 ani) după statutul ocupațional (2016)35

91,5% - Non-îngrijitori

3,6% - Îngrijitori ocupaţi

4,9% - Îngrijitori neocupaţi













33 Sursa: Informal Care in Europe. Exploring Formalisation, Availability and Quality, disponibil la: https://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=19681&langId=en 34 Sursa: Sondajul european privind calitatea vieţii 2016 – baza de date online disponibilă la: https://www.eurofound.europa.eu/data/european-quality-of-life-survey 35 Idem 35



8,5% - Toţi îngrijitorii





Procentul persoanelor care îngrijesc membrii familiei, vecini sau prieteni cu dizabilităţi sau infirmi cu vârsta de 75 de ani sau peste cel puţin câteva zile pe săptămână36

4% - T

3% - M

5% - F

2,7% - Ocupaţi

5,5% - Neocupaţi

7,8% - T

5,4% - M

10% - F

6,7% - Ocupaţi

8,7% - Neocupaţi

4,1% - T

3,1% - M

5,2% - F

2% - Ocupaţi

6,6% - Neocupaţi

3,2% - T

4% - M

2,4% - F

2,3% - Ocupaţi

4,6% - Neocupaţi

5,6% - T

4,8% - M

6,3% - F

4,5% - Ocupaţi

6,9% - Neocupaţi

Procentul persoanelor neocupate care consideră dificil sau foarte dificil să combine munca plătită (10 ore pe săptămână) cu responsabilităţile de îngrijire37

47,4% - T

54% - M

43,9% - F

34,3% - T

26% - M

39,3% - F

35,0% - T

29,3% - M

38,3% - F

25,0% - T

22,6% - M

26,8% - F

34,4% - T

26,2% - M

40,3% - F

Populaţia de 65+ locuind în gospodării multigeneraţionale (2017) – femei/bărbaţi38

8,6 % - T

12,5% - M

5,7% - F

17,5% - T

23,4% - M

12,9% - F

9,0% - T

12,4% - M

6,3% - F

2,3% - T

3,6% - M

1,2% - F

2,8% - T

4,2% - M

1,5% - F

Populaţia 65+ locuind singură (2017) – femei/bărbaţi39

31,9% - T 24,6% - T 33,0% - T 39,0% - T 31,2% - T

36 Idem 35 37 Idem 35 38 EUROSTAT cod de date online: ilc_lvps30.



18,1% - M

42,2% - F

17,7% - M

29,9% - F

20,9% - M

42,4% - F

28,5% - M

48,0% - F

19,7% - M

41,2% - F

Populaţia 65+ locuind fără copii (2017) – femei/bărbaţi40

49,8% - T

65,1% - M

38,3% - F

39,9% - T

49,3% - M

32,6% - F

49,4% - T

62% - M

39,6% - F

57,2% - T

66,9% - M

48,9% - F

64,7% - T

75,4% - M

55,4% - F

Rolul familiei41 54% ar prefera să fie îngrijiţi la bătrâneţe de către un membru al familiei în propria

casă

36% consideră că cea mai bună soluţie de

îngrijire pentru părinţii vârstnici este să locuiască cu copiii

lor

48% ar prefera să fie îngrijiţi la

bătrâneţe de către un membru al

familiei în propria casă

39% consideră că cea mai bună

soluţie de îngrijire pentru părinţii

vârstnici este să locuiască cu copiii

lor







lor







lor







lor

39 Idem 39 40 Idem 39 41 Comisia Europeană (2007). Eurobarometru “Health and long-term care in the European Union” (Eurobarometru Special 283), pag. 67, 97. Disponibil online la: http://ec.europa.eu/commfrontoffice/publicopinion/archives/ebs/ebs_283_en.pdf



1.1. Republica Cehă

Principii de bază privind îngrijirea de lungă durată

Îngrijirea de lungă durată nu este asigurată de un singur sistem, ci este inclusă parțial atât în sistemul medical aflat în răspunderea Ministerului Sănătăţii, cât şi în sistemul de servicii sociale coordonat de Ministerul Muncii şi Afacerilor Sociale. Fiecare sistem are propriile reglementări, criterii de accesibilitate şi calitate, precum şi scheme de finanţare. Furnizarea îngrijirii de lungă durată are la bază principiul contributivităţii, iar serviciile sociale sunt considerate drepturi universale. Sistemul de îngrijire de lungă durată este organizat atât la nivel local cât şi la nivel central. Sistemul furnizează atât prestaţii sociale în bani, precum şi prestaţii sociale în natură (servicii sociale). Legislaţia naţională nu prevede acordarea de prestaţii sociale în bani direct îngrijitorilor informali.

În anul 2006, Republica Cehă a introdus alocaţia pentru îngrijire, ca beneficiu non-contributiv acordat persoanelor dependente. Dreptul la alocaţia de îngrijire este determinat la nivel local, pe baza evaluării medicale a Serviciului de Evaluare Medicală şi pe baza evaluării unui asistent social în urma unei vizite la domiciliu. Plata alocaţiei de îngrijire direct către persoana dependentă dă posibilitatea acesteia de a alege furnizorul de îngrijire şi posibilitatea de a decide asupra unui plan individual de îngrijire. Alocaţia de îngrijire poate fi folosită pentru a plăti un îngrijitor informal (fie el şi membru al familiei), dar şi pentru a achiziţiona servicii formale de îngrijire la domiciliu.

Îngrijirea informală susţinută prin beneficii financiare reprezintă principalul pilon al îngrijirii de lungă durată din Republica Cehă, dat fiind pe de o parte modelul cultural al acestei ţări, dar şi în contextul în care serviciile de îngrijire în regim instituţional sunt încă subdimensionate raportat la cerere (Heger & Korfhage, 2018)42. În paralel, decidenţii politici sunt din ce în ce mai conştienţi asupra nevoilor îngrijitorilor informali, motiv pentru care sunt dezvoltate servicii sociale care să vină în sprijinul acestora (ex: concediu de recuperare în urma stresului acumulat pe perioada îngrijirii persoanei dependente), chiar dacă dezvoltarea acestora este încă fragmentată şi inegal distribuită din punct de vedere geografic (Wija, 2015)43.

Îngrijirea informală

Îngrijitorii informali sunt membrii ai familiei, rude şi asistenţi sociali. Asistenţii sociali sunt persoane necalificate care nu sunt rude/membrii ai familiei persoanei vârstnice dependente. De obicei sunt prieteni sau vecini cu care se încheie un contract de asistenţă socială. Statul plăteşte asigurarea de sănătate a acestora, iar perioadele de îngrijire sunt luate în considerare ca vechime în muncă.

42 Heger, D. & Korfhage, T. (2018), Care choices in Europe: To Each According to His or Her Needs?. The Journal of Health Care Organization, Provision, and Financining Volume 55: 1 –16. Disponibil online la: https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/0046958018780848 43 Wija, P. (2015). Formal and informal long-term care and the role of family carers. European Journal of Mental Health 10 (2015) 233–244. Disponibil online la: http://www.ejmh.eu/mellekletek/ejmh_2015_2_wija_233-244.pdf



Scheme de susţinere a îngrijitorilor informali

Îngrijitorii informali nu beneficiază în mod direct de nici o prestaţie socială în bani, însă pot beneficia indirect de alocaţia de îngrijire pe care beneficiarul o poate folosi pentru a plăti îngrijitorii informali. Totodată, statul ceh plăteşte contribuţii de asigurări de sănătate în numele îngrijitorilor informali, iar perioadele de îngrijire sunt considerate ca şi perioade contributorii la sistemul de asigurări sociale, deci sunt luate în considerare la calculul pensiei.

Alocaţia de îngrijire (Příspěvek na péči) acordată direct persoanelor vârstnice dependente este de 4 categorii, în funcţie de gradul de dependenţă stabilit de o comisie de evaluare. Nu există limitare în timp în ceea ce priveşte acordarea alocaţiei de îngrijire, însă în situaţia spitalizării pentru o perioadă mai mare de o lună calendaristică se suspendă acordarea acesteia. Alocaţia se acordă independent de veniturile persoanei vârstnice şi poate fi cumulată cu alte prestaţii sociale în bani sau în natură, precum şi cu venituri din ocupare. Alocaţia de îngrijire poate fi folosită de persoana vârstnică dependentă fie pentru a plăti un îngrijitor informal, fie pentru a beneficia de servicii de îngrijire profesionale (îngrijire formală). Utilizarea alocaţiei este lăsată la libera alegere a beneficiarului, acesta având inclusiv libertatea de alegere a furnizorilor formali de servicii de îngrijire.

O nouă indemnizaţie de asigurări de sănătate a fost recent introdusă (la 1 iunie 2018) pentru a îmbunătăţi situaţia financiară a membrilor familiei care oferă îngrijire pe termen lung pentru rudele lor. Se aşteaptă ca această nouă prestaţie acordată direct îngrijitorilor informali, denumită alocaţia îngrijitorului pe termen lung (dlhodobé ošetřovné), să contribuie la îmbunătăţirea poziţiei socio-economice în special în cazul femeilor. Astfel, începând cu 1 iunie 2018, îngrijitorul, lucrător dependent sau independent, este compensat pentru pierderea veniturilor din muncă din cauza responsabilităţilor de îngrijire (în aceeaşi manieră ca în cazul îngrijirii de scurtă durată) pentru perioada în care acordă îngrijire pentru un membru al familiei externat dintr-o unitate medicală după cel puţin 7 zile de spitalizare şi care necesită cel puţin 30 de zile de îngrijire suplimentară până la maximum 90 de zile. Dreptul la indemnizaţie este supus aprobării medicului responsabil. Persoanele care pot beneficia de această indemnizaţie sunt nu numai părinţii, bunicii, copiii, fraţii şi soţii sau partenerii necăsătoriţi, dar şi alte rude (de exemplu, unchii sau nepoţii persoanei îngrijite). Pentru a putea beneficia de indemnizaţie, îngrijitorul trebuie să fi contribuit la sistemul de asigurări de sănătate timp de cel puţin trei luni. Dacă este angajat, îngrijitorul nu poate fi concediat, iar după terminarea perioadei de îngrijire, acestuia îi este garantată întoarcerea la acelaşi loc de muncă conform noilor reglementări ale Codului Muncii din Republica Cehă. Angajatorii au însă dreptul de a refuza acordarea concediului pentru îngrijire dacă există motive operaţionale serioase.

1.2. Austria


La 1 ianuarie 2012 a intrat în vigoare o reformă cuprinzătoare în domeniul îngrijirii pe termen lung. Reforma a dus la preluarea deciziei acordării beneficiilor de îngrijire de lungă durată de la nivel local la nivel federal. Înainte de această reformă, structura beneficiilor de



îngrijire pe termen lung a fost fragmentată, în sensul că a existat o alocaţie de îngrijire acordată de la bugetul de stat (Bundespflegegeld) în paralel cu propriile alocaţii de îngrijire acordate la nivel local (Landespflegegeld). Scopul reformei din anul 2012 a fost preluarea deciziei la nivel central, reducerea factorilor de decizie, unificarea sistemului de acordare a beneficiilor şi scurtarea duratei de evaluare a îndeplinirii condiţiilor de acordare a beneficiilor pentru îngrijirea de lungă durată (Miklautz & Habersberger, 2014)44.

În anul 2014, au fost introduse două noi măsuri de sprijin pentru îngrijitorii informali: concediul de îngrijire şi concediul de îngrijire cu fracţiune de normă, pentru o durată standard de trei luni. Luarea concediului este condiţionată de un acord cu angajatorul şi este compensată cu o indemnizaţie de concediu de îngrijire. Fiind primul instrument politic care se concentrează mai curând pe îngrijitori decât pe cei care au nevoie de îngrijire şi abordând în mod explicit probleme de reconciliere, concediul de îngrijire poate fi văzut ca reprezentând o nouă abordare în ceea ce priveşte sistemul de îngrijire de lungă durată austriac.

Îngrijirea de lungă durată se acordă în sistem contributoriu, atât în ceea ce priveşte prestaţiile sociale în bani, cât şi cele în natură (servicii acordate 24h). Sistemul austriac de îngrijire de lungă durată este unul separat, aşadar serviciile medicale nu sunt furnizate în cadrul acestuia. Serviciile sociale sunt acordate cu testarea veniturilor, de furnizori publici sau privaţi, servicii care sunt organizate în principal la nivel regional şi central. Serviciile sociale sunt oferite de asociaţii nonguvernamentale sau instituţii publice prin intermediul asistenţilor sociali şi personalului medical. Persoanele care necesită mai mult de 65 de ore de îngrijire pe lună sunt îndreptăţite să beneficieze de alocaţia de îngrijire pe termen lung (Pflegegeld).


Legislaţia naţională prevede posibilitatea acordării de prestaţii sociale îngrijitorilor informali. Aceştia sunt de regulă membrii ai familiei. Aproximativ 80% dintre persoanele vârstnice care necesită îngrijire de lungă durată sunt îngrijite acasă sub diverse aranjamente făcute de membrii familiei.

Persoanele dependente pot beneficia de alocaţia pentru îngrijire pe termen lung (Pflegegeld) acordată în baza Legii federale privind alocaţia de îngrijire pe termen lung. Dreptul la alocaţia pentru îngrijire pe termen lung se acordă în caz de handicap fizic, mintal sau emoţional sau în caz de deficienţe senzoriale, doar pentru persoanele care necesită îngrijire peste 65 de ore pe lună (în medie) şi în cazurile în care se preconizează că nevoia de îngrijire va dura cel puţin şase luni. Există şapte categorii de dependenţă, în funcţie de numărul de ore de îngrijire necesitat, iar cuantumul prestaţiei de îngrijire pe termen lung este stabilit în funcţie de categoria de dependenţă. Beneficiarii pot folosi alocaţia de îngrijire pe termen lung pentru a plăti îngrijitori informali, dar şi pentru a plăti pentru servicii sociale (cantine sociale, servicii de îngrijire cu cazare, etc.).

Finanţarea "îngrijirii timp de 24 de ore din 24" ("24-Stunden-Betreuung") este un beneficiu în natură acordat în baza Legii privind îngrijirea la domiciliu (care cuprinde directive 44 Miklautz A., Habersberger J. (2014),The Austrian Long-term Care System. Disponibil online: http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=13214&langId=en



clare pentru îngrijitorul de persoane şi diferitele proceduri atât în cazul unei activităţi lucrative dependente – contract de muncă încheiat cu îngrijitorul) sau a Legii persoanelor care ajută la menaj şi a angajaţilor casnici aplicabilă în cazul unei activităţi lucrative independente, caz în care îngrijitorul de persoane trebuie să deţină o autorizaţie de exercitare a profesiei.

În cazul prestaţiilor de îngrijire pe termen lung acordate de către landuri, beneficiarul poate alege între alocaţia pentru îngrijire şi prestaţiile în natură, cu condiţia să prezinte dovezi care să ateste că scopul poate fi atins mai uşor prin prestaţii în natură decât prin prestaţii în bani.


O rudă apropiată care a acordat îngrijire pentru cel puţin un an de zile unei persoane diagnosticată cu demenţă sau unei persoane care este eligibilă pentru alocaţia de îngrijire pe termen lung, care nu mai poate acorda îngrijire din cauza unei probleme de sănătate, sau alte motive importante, poate beneficia de o indemnizaţie. Aceasta este acordată dintr-un fond înfiinţat prin Legea Persoanelor cu dizabilităţi, cu scopul de a acoperi costurile de îngrijire pentru perioada în care membrul familiei nu mai poate asigura îngrijirea persoanei dependente.

Plata asigurării pentru pensie: Dacă persoanele care au grijă de membrii familiei lor sunt nevoite să-şi întrerupă activitatea profesională, guvernul federal preia plata asigurării pentru pensie şi plata asigurării pentru sănătate. Acoperirea contribuţiilor de pensii pentru persoanele care au grijă de membrii familiei pentru perioada de îngrijire paliativă a rudelor muribunde se achită din Fondul de Ajutorare a Familiilor. Persoanele care nu pot munci din cauză că îngrijesc o rudă apropiată cu un grad de îngrijire de la nivelul 3 pot beneficia de asigurare de pensie. Plăţile sunt achitate în totalitate din mijloacele federale.

Dreptul la învoire: începând din anul 2014, angajatul care lipseşte de la locul de muncă din cauza necesităţii îngrijirii unei rude apropiate bolnave care locuieşte în aceeaşi gospodărie, are dreptul pe parcursul unui an de muncă să primească în continuare salariu în funcţie de timpul săptămânal normal de muncă. Acelaşi drept la învoire (Pflegefreistellung) există şi în cazul în care ruda este internată într-un spital şi necesită îngrijire.

Concediul şi indemnizaţia pentru îngrijire: persoanele care au în îngrijire un membru al familiei (beneficiar de indemnizaţie de îngrijire de minim rang 3, minor sau suferind de demenţă) au dreptul la un concediu de îngrijire (Pflegekarenz) şi la reducerea programului de lucru în scopuri de îngrijire (Pflegeteilzeit) pentru o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 luni. În cazul reducerii programului de lucru, timpul de lucru nu poate fi mai mic de 10 ore pe săptămână. Indemnizaţia pentru îngrijire acordată pe perioada concediului de îngrijire este de regulă egală cu indemnizaţia de şomaj (Arbeitslosengeld) - 55% din venitul net zilnic.

Interviul cu îngrijitorul unui membru al familiei: încă din anul 2001, la cerere, personal calificat poate efectua vizite la domiciliul persoanei îngrijitoare a unui membru al familiei în vederea examinării eventualelor probleme apărute şi asigurării calităţii îngrijirii la domiciliu. Interviul este condus de un psiholog, asistent social sau altă persoană competentă să conducă



interviul, inclusiv într-un loc diferit de locuinţa îngrijitorului dacă acesta solicită. Interviul nu este taxabil şi poate include următoarele forme de asistenţă:

discuţie cu scopul de a ajuta îngrijitorul să-şi elibereze tensiunile (susţinere şi încurajare)

sprijin pentru auto-ajutorare (abilitare)

informaţii şi instruire despre cum să facă faţă situaţiei îngrijitorii informali

identificarea resurselor şi punctelor forte ale îngrijitorului

indicarea organismelor de suport disponibile în regiune.

Vizitele la domiciliu se finalizează şi cu evaluarea situaţiei identificate la momentul vizitei pe baza unui raport standardizat, raport unde sunt cuprinse şi informaţii despre situaţia efectivă a îngrijirii (cu cine locuiesc persoanele îngrijite, vârsta persoanelor îngrijite, etc.).

1.3. Spania


Până în anul 2005, îngrijirea de lungă durată a fost furnizată atât prin sistemul de sănătate, cât şi prin cel de asistenţă socială, cu o acoperire neunitară la nivel regional şi raportat la mediul de rezidenţă.

Începând cu anul 2006, Spania a implementat programul naţional „Autonomie şi dependenţă în sistemul de îngrijire” cu scopul de a avea o acoperire uniformă la nivel național în ceea ce priveşte dezvoltarea autonomiei persoanelor dependente şi de a conferi un caracter universal dreptului la îngrijire a persoanelor dependente. Sistemul include o gamă largă de servicii de îngrijire la domiciliu şi în centre speciale, alături de sprijin financiar şi cotidian pentru familii.

Legea 39/2006 privind implementarea sistemului de îngrijire a persoanelor dependente (LAPAD) reprezintă al patrulea pilon al sistemului spaniol de bunăstare socială. Adoptarea acestei legi a fost o reală provocare având în vedere sistemul de organizare descentralizată a Spaniei. Practic toate regiunile acestui stat şi-au adaptat normativele la prevederile noilor prevederi legale. Implementarea acestui act normativ a adus o mare parte din populaţie din zona inactivă în cea activă, atât salariaţii cât şi îngrijitorii neprofesionişti contribuind la sistemul de securitate socială. Astfel, legea 39/2006 a introdus îngrijirea informală ca formă de ocupare prin introducerea unei alocaţii lunare pentru îngrijirea familiei (Prestación Económica para Cuidados en el Entorno Familiar).

Prestaţiile sociale în natură includ diferite modalităţi de asistare a persoanei dependente fie la domiciliu fie în regim rezidenţial. Beneficiarii trebuie să plătească o parte din costuri în funcţie de circumstanţele lor financiare şi disponibilitatea serviciilor.



Beneficiile financiare variază în funcţie de gradul de dependenţă şi sunt disponibile numai dacă beneficiarii nu primesc şi alte tipuri de beneficii sociale. Prestaţiile sociale în bani pot acoperi costurile de îngrijire furnizate de centre acreditate, costurile de îngrijire oferite de îngrijitori non-profesionişti precum membrii familiei sau costurile angajării unui asistent personal care să îl ajute cu activităţile zilnice.

Până în anul 2012 contribuţiile de securitate socială pentru îngrijitorii informali au fost suportate prin sistemul de îngrijire de lungă durată, ulterior acestea au fost acoperite în sistem de co-plată, iar din 2013 acestea au devenit opţionale, plata fiind lăsată integral în sarcina îngrijitorului din familie.

Sunt prevăzute 3 nivele de dependenţă (moderată, severă şi majoră) şi fiecare grad având la rândul său 2 nivele de dependenţă în funcţie de autonomia persoanei şi intensitatea îngrijirii de care are nevoie. Îngrijitorul din familie poate fi inclus la sistemul de securitate socială. De alocaţia lunară pentru îngrijirea familiei beneficiază în general un membru al familiei, rareori fiind acordată unei persoane care oferă asistenţă din afara familiei.

Ulterior, noi reglementări au fost introduse, odată cu apariţia crizei financiare. Astfel, dintr-un program universal, sprijinul acordat familiilor cu persoane dependente s-a transformat într-un program bazat pe testarea veniturilor, alocaţia pentru îngrijirea familiei devenind cel mai răspândit beneficiu acordat pentru îngrijirea persoanelor dependente.


Spania are una dintre cele mai mari rate ale îngrijirii informale. Persoanele dependente se bazează într-o foarte mare măsură pe ajutorul primit din partea rudelor. Îngrijitorii informali nu beneficiază de pretaţii sociale în bani în mod direct.

Alocaţia pentru îngrijirea în familie şi susţinerea îngrijitorilor non-profesionişti: persoanele dependente pot beneficia de suport financiar dacă sunt îngrijite de un membru al familiei pentru cel puţin un an de zile şi în localitate nu sunt disponibile servicii de îngrijire. Persoana dependentă şi îngrijitorul trebuie să locuiască în aceeaşi gospodărie. Valoarea alocaţiei variază în funcţie de nivelul de dependenţă şi testarea veniturilor. Îngrijitorii dobândesc drepturi la calculul pensiei şi contribuie la schema de asigurări de sănătate în perioada în care acordă îngrijire, prin plata unor contribuţii voluntare.

Alocaţia pentru asistenţă personală: persoana dependentă este eligibilă să solicite alocaţia. Valoarea alocaţiei depinde de nivelul de îngrijire de care are nevoie persoana dependentă şi veniturile testate. Beneficiul se acordă atunci când serviciile publice nu sunt disponibile şi este destinat pentru plata unui serviciu de îngrijire sau pentru angajarea unui asistent personal.


Nu există prestaţii în bani acordate îngrijitorilor, ci doar beneficiarilor.

Reforma începută în anul 2007 a permis multor persoane, în special femei, să intre în sistemul de securitate socială fiindu-le recunoscută perioada de îngrijitor ca vechime în muncă



la calculul pensiei. Ulterior, statul spaniol a retras plata contribuţiilor de securitate socială pentru îngrijitorii informali. În prezent, aceştia beneficiază de dreptul de a opta pentru o schemă de asigurare voluntară (convenio especial) plătind nişte contribuţii reduse faţă de alte categorii de contributori.

Concediu plătit: angajaţii au dreptul la 2 zile de concediu plătit în cazul în care o rudă apropiată este grav bolnavă, internată în spital, sau moare. În cazul în care ruda se află în altă localitate, concediul este extins la 4 zile.

Concediu de îngrijire prelungit (Excedencia por cuidado de familiares): Angajaţii au dreptul la reducerea programului de lucru (Reducción de jornada) sau la un concediu de îngrijire de până la doi ani (în cazul funcţionarilor publici până la 3 ani), în vederea îngrijirii unui membru al familiei (rudă până la gradul al doilea) care se află într-o situaţie de dependenţă. Salariatului îi este garantat dreptul de a reveni la locul de muncă pe acelaşi post în primul an sau pe o poziţie similară în următorul an, iar perioada de concediu de îngrijire este considerată vechime în muncă la calculul pensiei în primul an de concediu.

Indemnizaţia pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente: din anul 2015 persoanele care desfăşoară activităţi independente pot beneficia de sprijin financiar pentru îngrijirea unei rude dependente. Premisa este reducerea timpului lor de lucru în vederea îngrijirii membrilor familiei în stare de dependenţă precum şi angajarea unei persoane pentru cel puţin 3 luni cu cel puţin 50% din norma de lucru pentru a compensa reducerea timpului de lucru al persoanei care desfăşoară activităţi independente. O precondiţie este ca persoana care desfăşoară o activitate independentă să fie asigurată în schema de asigurări sociale pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente. Dacă sunt îndeplinite aceste condiţii, persoanelor care desfăşoară activităţi independente le vor fi plătite contribuţiile de asigurări sociale pentru până la 12 luni (50% dacă este angajată în locul lor o persoană în timp parţial). Beneficiul poate fi solicitat o singură dată pentru o persoană dependentă, dar poate fi solicitat din nou pentru o altă persoană dependentă. Scopul acestui beneficiu este cel al reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie şi în cazul persoanelor care desfăşoară activităţi independente.

Pensia pentru invaliditate severă: beneficiu de asigurare socială acordat persoanei cu dizabilitate cu vârsta sub 65 de ani (care nu îndeplineşte condiţiile pensionării pentru limită de vârstă), reprezentând suplimentarea cu 50% a pensiei de invaliditate cu scopul de a putea plăti un îngrijitor.

1.4. Suedia


În Suedia, discursul politic al perioadei de după cel de-al doilea război mondial a evidenţiat faptul că doar finanţarea şi furnizarea publică pot garanta servicii la fel de bune pentru toate categoriile sociale, în funcţie de necesităţi şi nu de puterea de cumpărare. Dezvoltarea serviciilor municipale de îngrijire la domiciliu la începutul anilor 1950 a



reprezentat un pas important în construirea statului bunăstării. Serviciile de îngrijire la domiciliu au permis persoanelor în vârstă sărace să rămână acasă fără a fi dependente de copiii lor.

De la sfârşitul anilor 1970, tendinţa a fost aceea de scădere a suportului pentru persoanele vârstnice din surse publice, cu centrarea atenţiei asupra celor mai nevoiaşi, de peste 80 de ani. Această tendinţă a contribuit, de asemenea, la creşterea sprijinului acordat de îngrijitorii informali. Caracteristica anilor 1990 a fost suportul crescut din partea îngrijitorilor informali de sex feminin: în anul 1994, 29% din persoanele vârstnice singure au primit ajutor de la un îngrijitor de sex feminin, iar procentul a crescut la 39% în anul 2000 (Albin, 201145). De altfel, deşi familia nu are obligaţia legală de a avea grijă de membrii vârstnici aflaţi în situaţii de dependenţă, rolul acesteia a crescut în ultimii ani în cazul tuturor claselor sociale (Ulmanen & Szebehely, 2015)46.

În prezent, legislaţia naţională garantează dreptul individului la un standard de viaţă rezonabil, însă respectarea acestei prevederi este lăsată în sarcina autorităţilor locale, neexistând un sistem adresat explicit îngrijirii de lungă durată.

Furnizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată se bazează pe dreptul universal la îngrijire, iar beneficiile sociale sunt în principal beneficii în natură. Totuşi, unele municipalităţi oferă şi beneficii în bani.

Îngrijirea informală de către membrii familiei este considerată ca o parte adiacentă serviciilor publice şi nu este integrată în politicile familiale ale statului suedez. Nu există nici o obligaţie legală a familiei de a-şi îngriji rudele. Autorităţile locale sunt în schimb obligate să ofere sprijin îngrijitorilor odată cu intrarea în vigoare în anul 2009 a noii legi privind serviciile sociale.


Până recent, soţii, copiii acestora sau alte rude ofereau în mod obişnuit ajutor persoanelor vârstnice în ceea ce priveşte activităţi precum cumpărături, iar activităţile care ţin de asistenţa personală a unei persoane vârstnice erau acoperite în general de profesionişti, prin sistemul de îngrijire formală. Cu toate acestea, în contextul unui declin gradual al serviciilor formale de îngrijire de lungă durată, îngrijirea vârstnicilor s-a reorientat în ultimii ani către familie. De aceea, problemele care au apărut în ceea ce priveşte reconcilierea vieţii profesionale cu viaţa de familie sunt relativ un fenomen nou în Suedia.

Aşa cum am arătat, municipalităţile sunt obligate prin lege (începând din anul 2009) să acorde sprijin îngrijitorilor informali. Conform Legii privind serviciile sociale din 2009, municipalităţile trebuie să respecte şi să coopereze cu îngrijitorii informali, oferind sprijin adaptat nevoilor lor. Scopul este de a atenua volumul de muncă al îngrijitorilor informali şi

45 Albin, B., Siwertsson, C. &Svensson, J-O. (2011),Informal care of the elderly in Sweden-Carers’ situation. Aotearoa New Zealand Social Work, Issue 23(1&2). Disponibil online la: https://anzswjournal.nz/anzsw/article/download/170/253 46 Ulmanen, P. & Szebehely, M. (2015), From the state to the family or to the market? Consequences of reduced residential eldercare in Sweden. International Journal of Social Welfare, Vol. 24, nr. 1, pp. 81-92



impactul asupra stării lor de sănătate, precum şi de a le oferi informaţiile şi cunoştinţele necesare. De asemenea, Legea privind serviciile sociale din 2009 vizează recunoaşterea muncii oferite de îngrijitorii informali şi recunoaşterea importanţei acesteia. Îngrijitorii au dreptul, în anumite circumstanţe, să-şi ia concediu de la locul de muncă pentru a oferi îngrijire unei persoane în vârstă sau unei rude bolnave în stadiu terminal. Unele municipalităţi oferă prestaţii în bani pe care beneficiarii îngrijirii le pot folosi pentru a compensa îngrijitorul. De asemenea, municipalităţile pot recompensa direct îngrijitorii informali în anumite condiţii.

Municipalităţile pun la dispoziţia îngrijitorilor informali grupuri sau centre de asistenţă pentru îngrijitori, care pot fi o sursă de sprijin reciproc. Municipalităţile pot oferi, de asemenea, acces la concediu de repaus/recuperare, responsabilităţile de îngrijire fiind preluate de furnizorii formali de îngrijiri la domiciliu sau de organizaţiile non-profit (oferite gratuit în circa 50% din municipalităţi, în altele sunt necesare mici taxe) sau de furnizorii de îngrijire în regim rezidenţial. Unele municipalităţi furnizează, de asemenea, servicii suport pentru îngrijitori precum tratamente SPA, masaj consultaţii medicale47.

Alocaţia de îngrijire: municipalitatea încheie un contract de angajare a unui membru al familiei în vederea îngrijirii unei persoane vârstnice dependente. Îngrijitorul are astfel statut de persoană asigurată în sistemul de securitate socială. Perioada pentru care se poate încheia un astfel de contract este nedeterminată. Cuantumul alocaţiei acordate variază în funcţie de o serie de criterii precum numărul de ore de îngrijire asigurate de îngrijitor.


Municipalităţile sprijină îngrijitorii informali prin oferirea unor servicii precum: furnizarea de informaţii, ajutor la cerere sau ajutor programat astfel încât îngrijitorii să-şi ia o perioadă de timp liber, grupuri de susţinere pentru îngrijitori, centre pentru îngrijitori care organizează diverse activităţi.

Concediu pentru îngrijirea rudelor: angajaţii pot beneficia de un concediu pentru îngrijire full-time sau part-time pentru o perioadă de maxim 100 de zile/persoană în stare severă de boală. Persoana în stare severă de boală este acea persoană a cărei viaţă este în pericol şi s-ar putea să nu supravieţuiască în viitorul apropiat. Angajatorul are obligaţia legală de a respecta dreptul persoanei care solicită concediul de a reveni pe acelaşi post. Nu doar rudele apropiate pot solicita concediu pentru îngrijire, ci şi alte persoane care doresc să ofere îngrijire paleativă pentru persoane foarte apropiate lor. În perioada concediului, îngrijitorii au dreptul la o indemnizaţie al cărei cuantum este de regulă în jur de 80% din venitul salariatului care solicită concediul, existând totuşi un prag superior. Şomerii înregistraţi care au lucrat cel puţin 6 luni înainte de a deveni şomeri au de asemenea dreptul de a aplica pentru indemnizaţie pentru îngrijirea rudelor în anumite condiţii.

Sprijin financiar indirect pentru îngrijirea rudelor: Alocaţia de invaliditate (handikappersättning): persoanele cu dizabilităţi care au nevoie de asistenţă personală (de cel puţin 2 ore pe zi, sau asistenţă pentru a învăţa sau munci), pot solicita această alocaţie. Alocaţia 47 Comisia Europeană (2016), Health Care & Long-Term Care Systems. Disponibil online la: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/file_import/joint-report_se_en_2.pdf



este acordată persoanelor cu vârsta cuprinsă între 19 şi 65 de ani a căror dizabilitate s-a instalat de cel puţin 1 ani de zile. Persoanele fără vedere sau persoanele cu dificultăţi severe de auz sunt îndreptăţite să primească această alocaţie şi după împlinirea vârstei de 65 de ani, câtă vreme dizabilitatea s-a instalat înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. Cuantumul alocaţiei variază în funcţie de veniturile beneficiarului. Scopul acordării acestei alocaţii este de a acoperi cheltuielile de îngrijire şi alte cheltuieli relaţionate.

1.5. Olanda


Îngrijirea de lungă durată reprezintă un sistem clar definit în Olanda (definit încă din anul 1968 şi reformat începând cu anul 2007 şi ulterior în anul 2015), organizat regional şi finanţat prin sistemul de asigurări sociale şi de sănătate de contribuabilii care muncesc pe teritoriul Olandei indiferent că aceştia sunt persoane rezidente sau nerezidente pe teritoriul Olandei.

Primul pas semnificativ în reformarea sistemului a fost introducerea Legii privind asistenţa socială (Wmo) în anul 2007, al cărui element cheie a fost descentralizarea serviciilor de îngrijire de lungă durată care au fost trecute în responsabilitatea municipalităţilor. Începând cu anul 2015, în Olanda are loc o reformare majoră cu scopul de a reduce cheltuielile cu îngrijirea de lungă durată în paralel cu păstrarea calităţii serviciilor de îngrijire. Un obiectiv important al reformei a fost acela de a îmbunătăţi calitatea sistemului de îngrijire de lungă durată, făcându-l mai orientat către client, prin trecerea de la îngrijirea rezidenţială la cea non-rezidenţială, descentralizarea îngrijirii nerezidenţiale şi reducerea cheltuielilor.

În opinia guvernului, acoperirea largă şi nivelul ridicat de finanţare publică a sistemului de îngrijire de lungă durată au creat un sistem bazat pe ofertă şi "supra-medicalizat", cu clienţi poziţionaţi în principal într-un rol de persoane dependente. Reforma din anul 2015 a urmărit o trecere a clienţilor de la un mediu rezidenţial la unul nerezidenţial. Îngrijirea rezidenţială rămâne disponibilă numai clienţilor pentru care îngrijirea nerezidenţială nu este o opţiune realistă. Persoanele cu probleme de moderate de sănătate nu mai sunt eligibile pentru îngrijirea rezidenţială. Schimbarea se bazează pe presupunerea că persoanele cu probleme moderate de sănătate ar putea fi mai bine îngrijite la domiciliu şi că tot mai mulţi oameni preferă îmbătrânirea în propria casă. Îngrijirea rezidenţială rămâne destinată persoanelor care au nevoie de supraveghere permanentă pentru a evita escaladarea sau vătămări grave şi persoanelor care au nevoie de îngrijire 24 de ore din 24 din cauza problemelor fizice sau a problemelor de auto-control (Maarsea & Jeurissen, 2016)48.

În lumina acestor schimbări, principalele provocări ale reformei sistemului de îngrijire de lungă durată sunt reprezentate de dezvoltarea celor mai potrivite măsuri de susţinere a îngrijitorilor informali, precum: condiţii de muncă flexibile, concediu de recuperare, alocaţia de

48 Maarsea, J.A.M. & Jeurissen, P.P. (2016)The policy and politics of the 2015 long-term care reformin the Netherlands. Health Policy 120 (2016) 241–245.



îngrijire care să compenseze pierderile câştigurilor salariale sau să acopere cheltuielile de îngrijire, beneficii financiare plătite direct îngrijitorilor, menţinerea femeilor pe piaţa muncii (Comisia Europeană, 201649.

Beneficiile acordate sunt atât în natură cât şi în bani, însă îngrijitorii informali nu primesc în mod direct beneficii în cadrul acestui sistem. Olanda are o tradiţie veche în ceea ce priveşte acordarea serviciilor de îngrijire pe termen lung în sistem rezidenţial, însă odată cu reforma din anul 2015 autorităţile locale beneficiază de libertatea de a acorda sprijin sporit îngrijirii la domiciliu de tip informal şi persoanele care au nevoie de îngrijire 24/24 au prioritate la serviciile de îngrijire în sistem rezidenţial. Mai mult, guvernul olandez a introdus în anul 2003 Protocolul îngrijirii obişnuite (Protocol gebruikelijke zorg), potrivit căruia membrii gospodăriei sunt obligaţi să asigure îngrijire de termen lung şi ajutor pe termen scurt membrilor familiei cu condiţia ca ei la rândul lor să se afle într-o stare de sănătate care să le permită să ofere îngrijire.


Odată cu reforma din anul 2015 a fost introdus un element nou în sistemul de îngrijire de lungă durată, acordându-se o mai mare importanţă îngrijirii persoanelor dependente în sânul familiei. Drept rezultat, îngrijirea informală joacă un rol important în prezent în vederea acoperirii nevoilor de îngrijire ale persoanelor dependente.

Reforma din anul 2015 a trecut în sarcina autorităţilor locale acordarea de sprijin pentru îngrijirea la domiciliu, acestea beneficiind de fonduri pentru care au libertatea de a decide cum le folosesc, ce tip de servicii oferă şi în ce modalitate susţin financiar îngrijitorii informali.

Totuşi, legislaţia naţională încurajează combinarea muncii remunerate cu îngrijirea rudelor dependente. Astfel, îngrijitorii sunt îndemnaţi să apeleze la aranjamente flexibile de muncă în vederea reconcilierii vieţii profesionale cu viaţa de familie. Femeile lucrează cel mai adesea în program part-time. În anul 2016, prin Legea programului de lucru flexibil (Wet Flexibel Werken), a fost introdus şi dreptul legal al lucrătorilor de a-şi adapta programul de lucru şi de a-şi alege locul de unde le este mai uşor să-şi desfăşoare activitatea remunerată, pe lângă dreptul deja existent la un program de lucru part-time. Scopul acestei legi a fost de a îmbunătăţi echilibrul între viaţa profesională şi viaţa de familie.

În contextul reformei din 2015 când condiţiile privind eligibilitatea pentru îngrijirea în sistem rezidenţial au devenit mult mai restrictive, se aşteaptă să crească numărul îngrijitorilor informali şi intensitatea îngrijirii informale oferite.

Legislaţia nu prevede acordarea unei alocaţii de îngrijire, dar persoanele dependente pot aplica pentru un buget personal (Persoonsgebonden budget) dacă pot dovedi că serviciile existente nu sunt potrivite nevoilor lor individuale.

49 European Commission (2016), Joint Report on Health Care and Long-Term Care Systems and Fiscal Sustainability- Country Documents.




Concediu pentru îngrijirea rudelor: concediul pentru îngrijirea de lungă durată (Zorgverlof) este acordat angajaţilor care doresc să îngrijească o rudă sau o cunoştinţă. Persoanele liber profesioniste nu sunt eligibile. Concediul pentru îngrijire s-a acordat în trecut numai în situaţia în care persoana îngrijită risca sa-şi piardă viaţa, dar începând cu anul 2015 sunt eligibile şi situaţiile în care persoana are nevoie de îngrijire de lungă durată din cauza unei boli sau a unei dizabilităţi. Durata concediului de îngrijire este de maxim 6 ori durata orelor lucrătoare săptămânale dintr-un an (maxim 240 de ore). De obicei concediul nu este plătit, însă există situaţii în care contractele colective prevăd aranjamente de muncă şi suport financiar pe perioada concediului pentru îngrijire. Concediul de îngrijire poate fi luat şi în sistem part-time.

Suport financiar indi

ă în îngrijirea de lung durat a persoanelor vârstnice ... · „Îngrijirea informal ă în îngrijirea de lung ă durată a persoanelor vârstnice – dezvoltarea de servicii-suport

Text of ă în îngrijirea de lung durat a persoanelor vârstnice ... · „Îngrijirea informal ă în...

Îngrijirea Bolnavului Cu Epilepsie

Îngrijirea bolnavului cu avc.doc

PRODUSE PENTRU ÎNGRIJIREA

Îngrijirea farmaceutică

PALIApaliatia.eu/arhivapdf/PALIATIA-Vol3-Nr3-Iul2010-ro.pdfîn special în domeniul de îngrijire a bolnavilor cronici, terminali şi firavi, de exemplu îngrijirea paliativ ă. Şi

Îngrijirea Paliativă Curs 7

Îngrijirea animalelor

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DZ

ANEX Ă - protectiacopilului6.ro · medicale diverse, la indica ţia medicului, de c ătre asisten ţi medicali/ kinetoterapeut, specializa ţi în îngrijirea la domiciliu (nursing

ÎNGRIJIREA PREOPERATORIE ŞI POSTOPERATORIE A BOLNAVULUI … · Şcoala postliceal Ă sanitar Ă ,,carol davila" lucrare de diplom Ă Îngrijirea preoperatorie Şi postoperatorie

ÎNGRIJIREA NOU-NĂSCUTULUI SĂNĂTOS...contactul biologic - prima alăptare - contactul dintre mam ă – prunc şi familie - secţionarea şi îngrijirea cordonului ombilical - înlăturarea

acorduL-cadru revizat privind concediuL pentru îngrijirea ... · (Clauza 2.2 ). • Înt ărirea drepturilor lucr ătorilor « atipici » (munc ă pe durat ă nelimitat ă, temporar

Intreţinerea si îngrijirea oilor

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU CISTITA 2013

Conceptul de formare modulară „Îngrijirea Tinerilor · Persoanele tinere cu nevoi speciale sunt îngrijite adesea în intituțiile adresate îngrijirii ărsoanelor vârstnice,

RAPORT ANUAL - 4 Change · Îngrijirea la domiciliu reprezintă cea mai eficientă strategie de îngrijire a persoanelor vârstnice în situaţie de dependentă, fiind o metodă cu

STRATEGIA DE DEZVOLTARE A SERVICIILOR SOCIALE ......educarea copilului, în asisten ţa persoanei cu handicap, a persoanei vârstnice sau a oric ărei alte persoane aflat ă în situa

Îngrijirea Pacientului Cu Hemorizi

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU - umft.org

Îngrijirea Pacientului Cu Boala Parkinson

Îngrijirea automobilului - s7a859220978b390a.jimcontent.com fileÎngrijirea automobilului . Instrumente şi mijloace pentru . îngrijirea automobilelor noi şi folosite. Cărucior

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU NERVOZA ASTENICA

LUCRARE DE DIPLOM - · PDF file1 MINISTERUL EDUCA ŢIEI NA ŢIONALE ŞCOALA POSTLICEAL Ă SANITAR Ă SFÂNTUL IOSIF LUCRARE DE DIPLOM Ă Îngrijirea bolnavilor cu probleme de mobilitate

CENTRUL DE EXCELEN Ă ÎN MEDICINĂ I FARMACIE „RAISA …cemf.md/upload/CONFERINTA_PROFESORI_/20192020/...îngrijirea n-n, copilul ... Grupurile şi persoanele de suport pentru alimentatia

ÎNGRIJIREA PERSOANELOR VÂRSTNICE

Incluziunea social a persoanelor vârstnicecnpv.ro/wp-content/uploads/2020/03/Incluziunea_sociala_a... · 2020. 3. 13. · Incluziunea social ă a persoanelor vârstnice din perspectiva

CONSILIUL NAŢIONAL AL PERSOANELOR VÂRSTNICE si... · Persoanele vârstnice şi comunicarea prin intermediul mijloacelor electronice 4 Persoanele vârstnice nu reprezint ă un grup

Îngrijirea Copilului Cu SIDA

Persoanele vârstnice în era digitalizării

Îngrijirea de lunga durata a persoanelor vârstnice în tarile Uniunii