of 29 /29
Master Ecologie acvatică IV. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ SEM.I CURS Nr . cr t. Conţinutul cursului Nr. ore 1. Introducere în Ecosistemul acvatic. 2 2. Caracteristicile fizico-chimice ale apei. Circuitul apei în natură 2 3. Ecobiomi limnicoli. Caracteristici generale. Apele subterane. Ape magmatice, cosmice, de zăcământ, de tip vados, featice. Freaticul aluvionar. 2 4. Ecobiomul lotic. Tipuri de izvoare, pâraie, râuri, fluvii. Caracteristicile ecologice ale macrobiotopului lotic 2 5. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor lotice 2 6. Ecobiomul lacustru. Tipuri de ecosisteme lacustre. Caracteristicile generale ale biotopurilor lacustre 2 7. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor lacustre. 2 8. Ecobiomul palustru. Tipuri de ecosisteme palustre. Caracteristicile ecologice ale biotopurilor palustre. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor palustre : Pelagosul (Neustonul, Planctonul, Nectonul), Bentosul. 2 9. Ecobiomul mlaştinilor. Tipuri de mlaştini. Ecosistemul mlaştinilor eutrofe, mezotrofe, oligotrofe. 2 10 . Ecobiomul deltaic. Tipuri de ecobiomi deltaici. Suprafaţa, răspândirea şi evoluţia ecobiomurilor deltaici. Particularităţile ecologice ale Deltei Dunării 2 11 . Ecobiomul marin. Marea Neagră. Macrobiotopul şi biocenoza Mării Negre. 2 12 . Ecobiomul oceanic. Structura generală a bazinului oceanic. Zonele oceanice şi proprietăţile chimice. Diversitatea şi organizarea formelor de viaţă în ocean. 2 13 . Producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice. 2 14 . Surse de poluare şi tipuri de poluanţi ai apei. Noţiuni privind impurificarea apei. Măsuri de prevenire şi combatere a poluării apelor. 2 Total ore 28

Ecologie acvatica.Curs

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: Ecologie acvatica.Curs

Master

Ecologie acvatică

IV. PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ

SEM.I CURSNr. crt.

Conţinutul cursului Nr. ore

1. Introducere în Ecosistemul acvatic. 22. Caracteristicile fizico-chimice ale apei. Circuitul apei în natură 23. Ecobiomi limnicoli. Caracteristici generale. Apele subterane. Ape magmatice,

cosmice, de zăcământ, de tip vados, featice. Freaticul aluvionar.2

4. Ecobiomul lotic. Tipuri de izvoare, pâraie, râuri, fluvii. Caracteristicile ecologice ale macrobiotopului lotic

2

5. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor lotice 26. Ecobiomul lacustru. Tipuri de ecosisteme lacustre. Caracteristicile generale ale

biotopurilor lacustre2

7. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor lacustre. 28. Ecobiomul palustru. Tipuri de ecosisteme palustre. Caracteristicile ecologice ale

biotopurilor palustre. Caracteristicile ecologice ale biocenozelor palustre : Pelagosul (Neustonul, Planctonul, Nectonul), Bentosul.

2

9. Ecobiomul mlaştinilor. Tipuri de mlaştini. Ecosistemul mlaştinilor eutrofe, mezotrofe, oligotrofe.

2

10. Ecobiomul deltaic. Tipuri de ecobiomi deltaici. Suprafaţa, răspândirea şi evoluţia ecobiomurilor deltaici. Particularităţile ecologice ale Deltei Dunării

2

11. Ecobiomul marin. Marea Neagră. Macrobiotopul şi biocenoza Mării Negre. 212. Ecobiomul oceanic. Structura generală a bazinului oceanic. Zonele oceanice şi

proprietăţile chimice. Diversitatea şi organizarea formelor de viaţă în ocean.2

13. Producţia şi productivitatea ecosistemelor acvatice. 214. Surse de poluare şi tipuri de poluanţi ai apei. Noţiuni privind impurificarea apei.

Măsuri de prevenire şi combatere a poluării apelor. 2

Total ore 28

SeminarNr.crt.

Conţinutul seminarului Nr.ore

1. Istoricul cercetărilor privind Ecologia acvatică 22. Transferul de materie şi energie în ecosistemele acvatice 23. Caracteristicile biocenozelor acvatice. Subdiviziunile biocenozei; nivele, lanţuri şi

reţele trofice; fluxul de energie şi circulaţia materiei.2

4. Raporturi reciproce dintre peştii dulcicoli reofili şi mediul abiotic şi biotic. 25. Caracterizarea ecologică a lacurilor dulcicole şi salmastre 26. Bioindicatori ai calităţii mediului acvtaic 27. Impactul antropic asupra ecosistemelor acvatice si consecinţe ecologice. 2

Total ore 14

Page 2: Ecologie acvatica.Curs

VII. BIBLIOGRAFIE:

1.Botnariuc N., Vădineanu Al., 1982 – Ecologie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.2.Brezeanu. Gh. & Simion-Gruiţa Al., 2002. “Limnologie generală”. Editura H*G*A* Bucureşti.3.Gavrilescu Elena, 2008 – Poluarea mediului acvatic. Editura Sitech, Craiova.4.Gavrilescu Elena, 2009 – Evaluarea ecosistemelor acvatice. Editura Sitech, Craiova.5.Gâştescu P., Ştiucă R., 2008 – Delta Dunării. Rezervaţie a Biosferei.. Editura CD Press, Bucureşti.6.Nicoară M., 2002 – Ecologie acvatică. Edit Jenus, Iaşi.7.Nikolski G. V., 1962 – Ecologia peştilor. Editura Academiei a R.P.R., Bucureşti.8.Oţel V., 2007 – Atlasul peştilor din Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Editura Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării, Tulcea.9.Papadopol M. 1978 – Hidrobiologie. Bucureşti10.Pârvu C-tin., 2001 – Ecologie generală, Editura Tehnică, Bucureşti11.Pora E., Oros I., 1974 – Limnologie şi Oceanologie. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.12.Rogoz I., 1979 – Ecologia faunei acvatice din Câmpia Olteniei, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti.13.Rudescu L., Banu A. C., 1970 – Deltele lumii. Editura enciclopedică română, Bucureşti.14.Savin C., 2001 – Hidrologia râurilor - teoretică şi aplicată. Editura Reprograph., Craiova15.Savin C., 2005 – Hidrologie şi protecţia calităţii apelor. Editura Sitech, Craiova16.Stugren B., 1982 – Bazele ecologiei generale. Editura şt. Şi Enciclopedică. Bucureşti.*** Water Environmrnt Research, 1990-2009

Page 3: Ecologie acvatica.Curs

Cursul 1

Introducere în Ecologia acvatică=Ecosistemul acvatic

Ecologia studiază organizarea, corelaţiile şi interrelaţiile dintre sistemele biologice supraindividuale aflate în interacţiune cu mediul de viaţă, producţia şi productivitatea, stabilitatea, dinamica şi evoluţia ecosistemelor, precum şi participarea lor la în alte forme superioare de alcătuireŢinând cont de principalele regnuri ale viului se distinge:

Ecologia vegetală, Ec.animală, Ec.microorganismelorDupă mediul de viaţă se distinge:

Ecologia terestră cu ecologia forestieră sau silvică; ecologia stepelor; ecologia deşerturilor; ecologia culturilor –studiază culturile ca sisteme biologice

Ecologia subterană studiază peşterile ca sisteme biologiceEcologie acvatică cu studiul apelor de suprafaţă şi subterane ale

planetei noastre; include mediile dulcicole şi cele oceaniceÎnclude ecologia marină şi oceanologică studiază mările şi oceanele ca sisteme ecologice şi ecologia apelor continentalestudiază pâraie, râuri, fluvii, lacuri, bălţi, mlaştiniMediul acvatic: apele marine şi continentale, constituie cel mai vast domeniu al vieţii -Apa mărilor reprezintă 71% (361 milioane km2 ) din suprafaţa totală a globului terestru de 510 milioane km2 , rezultă că 29 %reprezintă uscatul (149 milioane km2

-Din 1400 mil. Km2 apa planetară, 93% e apă sărată, 3%apă dulcicolă

Hidrobiologia=Biologia acvatica are ca ramuri:-Oceanologia=Oceanografia (Ecologia marină) constă în studiul caracteristicilor biologice, chimice, geologice, optice şi fizice ale oceanelor şi estuarelor -Limnologia (Ecologia apelor dulci sau salmastre) constă în studiul aceloraşi caracteristici ale apelor interioare/ continentale dulci sau salmastre (râuri, fluvii, lacuri, bălţi şi zone umede)-Freatologia (Ecologia apelor subterane) constă în:

-studiul interacţiunilor dintre organnismele acvatice =hidrobionţi şi mediul lor de viaţă; există 2 componente ale mediuli: mediul fizic (temp., pH,

Page 4: Ecologie acvatica.Curs

dinamica apei etc) şi mediul biotic (include orice influenţe din partea altor organisme cum ar fi: competiţie, prădătorsm, parazitism, cooperare)

-studiul sistemelor biologice supraindividuale din ape –cu referire la caracteristicile biotopurilor, a organizării şi adaptărilor populaţiilor din biocenoze la aceste conduţii, a structurii trofice a ecosistemului

Clasificarea ecosistemelorEcosistemele acvatice

Ecosisteme limnice şi sărăturoaseEcosisteme lotice

Ecosistemul izvoarelor, Ec. pâraielor, Ec.râurilorEc.fluviilor

Ecosisteme lacustreEc.lacurilor dulciEc.lacurilor salmastreEc.lacurilor sărate

Ecosisteme palustreEc.bălţilor

Ecosisteme mlăştinoase (semiacvatice/semiterestre)Ec.mlaştinilor oligotrofeEc.mlaştinilor mezotrofeEc.mlaştinilor eutrofe

Ecosisteme marine şi oceaniceEc.neriticEc.litoralEc.bentonic

EstuareEc.neriticEc.litoralEc.bentonic

Termenul de Ecobiom introdus în ştiinţă de Constantin Pârvu în 1997Ecobiomul este o unitate ecologică structurală, funcţională şi informaţională a ecosferei, format dintr-o grupare de ecosisteme mai mult sau mai puţin asemănătoare sau diferite, cu relaţii complexe între ele.

Page 5: Ecologie acvatica.Curs

-Partea vie a ecobiomului= biomul format din totalitatea biocenozelor din cadrul ecosistemelor pe care le înglobează-Partea nevie a ecobiomului=macrobiotopul format din componente ale mediilor cosmic, atmosferic, geofizice, orografic, edafic, hidrologic, geochimic, care definesc biotopul ecosistemelor.Aceşti factori acţionează ca un sistem complex de factori ecologici abiotici şi determină tipologia şi distribuţia ecobiomilor la scară planetarăExistă ecobiomi acvatici, tereştri şi subterani

Ecobiomii acvatici:Ecobiomi limnicoli

Ecobiomul loticEcobiomul lacustruEcobiomul palustruEcobiomul mlaştinilorEcobiomul deltaic

Ecobiomi marini şi oceaniciEcobiomul marinEcobiomul oceanic

Ecobiomi acvatici-sunt formaţi din ecosisteme acvatice care diferă între ele-macrobiotopul format din totalitatea biotopilor ecosistemelor acvatice pe care le înglobează-biomul format din totalitatea biocenozelor ce populeaz aceşti biotopi-bazinele acvatice cuprind 2 biotopuri: -masa de apă=pelagialul

-substratul=bentalul, care sunt deosebiţi prin particularităţile fizico-chimice pelagialul este populat de pelagos=organisme animale + vegetale +microorganismebentalul este populat de bentos=populaţii de hidrobionţi legate de fundul bazinului

Pelagosul cuprinde partea vie din masa apei: planctonul, neustonul, pleustonul şi nectonul-Planctonul este o biocenoză pelagică

-e format din -fitoplancton, zooplancton, bacterioplancton-fitoplanctonul constituit din alge microscopice; -realizează fotosinteza; -sunt producătorii primari ai biocenozei

Page 6: Ecologie acvatica.Curs

-zooplanctonul din animale nevertebrate de dimensiuni mici ce populează masa apei; animalele zooplanctonului sunt consumatori de diferite ordine-bacterioplanctonul este format din bacterii şi ciuperci microscpice, cu rol în descompunerea organismelor moarte-Neustonul este biocenoză pelagică; cuprinde cele 3 componente trofice: producători, consumatori, descompunători,-Pleustonul e format din grupări de hidrobionţi vegetali şi animali, ce plutesc pe suprafaţa ecosistemelor acvatice; -Nectonul format din grupări de populaţii sau grupări de consumatori (peşti, mamifere), care se deplasează activ în masa apei. Sunt buni înotători şi parcurg distanţe însemnate în căutarea hranei, locurilor de reproducere sau iernare

Bentosul e format din biocenoze ce depind mai mult sau mai puţin de substrat=bental-biocenozele din zonele luminate au structură trofică completă-au producători reprezentaţi de macrofitobentos, perifiton, microfitobentos consumatoride animale ce form.zoobentosul descompunători de bacteriobentos-biocenozele din zonele profunde sunt reprezentaţi de consumatori şi descompunătoriÎn zona Oc. Pacific există şi producători primari daţi de bacteriile chimiosintetizate

Page 7: Ecologie acvatica.Curs

CARACTERISTICILE FIZICO-CHIMICE ŞI BIOLOGICE ALE APEI.

Apa acoperă ¾ din suprafaţa pământului şi este prezentă în mari rezervoare subterane-apa este mediul intern universal al tuturor organismelor, reprezentând cca 90% în structura materiei vii-din cele 18 tipuri de apă posibile, se întâlnesc 3 tipuri de apă: -apa grea conţine izotopul deuteriu D2O=2H2

16O şi se întâlneşte în O, ceanul planetar la adâncimi mari-apa supergrea conţine izotopul tritiu T2O=3H2

16O şi se găseşte în cantităţi reduse în apa de ploaie-apa uşoară= H2O-apa este un solvent universal; are proprietatea de a dizolva substanţele cu care vine în contact-prezintă nr.proprietăţi

1.Proprietăţile organoleptice ale apei-sunt cele care se pot detecta prin simţurile omului: mirosul şi gustul -apa curată este insipidă, inodoră, limpedemirosurile sunt imprimate de subst.organice şi anorganice care ajung pe diferite căi în apele naturale sau de subst. de metabolism eliminate de alge în apă. Algele imprimă mirosuri diferite. Ex : mirosul de castraveţi e dat de Synura; mirosul de mucegai – e dat de Anabaenagustul particular (sărat, amar, sălciu, de medicamente, de pământ etc) e dat de prezenţa în apă a unor substanţe organice şi minerale sau de proliferarea unor algeculoarea apelor naturale – e determinată de concentraţia de fitoplancton, materie nevie în suspensie =tripton şi de substanţe humice dizolvate în masa apei.Culoarea apei variază de la albastru la verde sau cafeniu-culoarea albastră e dată de radiaţiile albastre care au cea mai mare putere de pătrundere-culoarea galbenă se datorează conţinutului mare în substanţe organice-cul. galben-roşcată e dată de substanţele humice şi de fier-cul. roşcată sau verde de dezvoltarea din abundenţă a unor specii de alge-culoarea apelor indică şi productivitatea algelor

Page 8: Ecologie acvatica.Curs

2.Proprietăţile fizice ale apei-Temperatura este factorul de mediu ce exercită cea mai puternică influenţă asupra organismelor hidrobionte; acţionează -fie direct prin acţiunea asupra metabolismului, reproducerii şi repartiţiei speciilor-fie indirect prin modificarea proprietăţilor fizico-chimice ale apei-sursa de căldură, c.m.importantă pt. bazinele acvatice naturale este radiaţia solară ce e rapid absorbită în straturile superioare ale apei-răcirea apei se realizează prin radiaţie, evaporare sau topirea gheţii; acestea sunt fenemone de suprafaţă.-transferul de căldură spre straturile inferioare ale apeise realiz. prin mişcarea efectivă a acesteia= prin circulaţia verticală-există variaţii termice circadiene şi sezoniere sunt mai reduse decât cele ale solului-diferenţele dintre zi şi noapte sunt mai mici de 1o C-variaţiile anuale depind de adâncime şi latitudine-în apa unui lac există 3 zone:

superficială=epilimnion apa e agitată de vînt-temp.descreşte lent, odată cu creşterea Adâncimii

zonă de tranziţie=termoclină temp.descreşte rapid cu cel puţin 1o C m-1

zona relativ stagnantă=hipolimnioncu variaţii termice anuale f.mici-în apa mărilor şi oceanelor există tot 3 starturi cu variaţii termice diferite în funcţie de adâncime

strat superficial gros de 400 m cu ape agitate de vânt, -variaţii de temp zilnice până la cca 50 m şi sezoniere până la peste 50 m

strat intermediar până la 1500 m adâncime temperaturile coboară până la 1-3o C

strat profundcu temp uniformă de 1-3 o C, excepţie reg.polare, unde se înregistrează temp. de 00 C-la suprafaţa reg polare temp medie este de -2o C-la suprafaţa apelor ecuatoriale e de 27o C-în mările închise înconjurate de de masele ecuatoriale, temp. e şi mai ridicată-limitele de variaţii ale temp. mediului acvatic sunt cuprinse între -3o C şi

Page 9: Ecologie acvatica.Curs

+40 oC , fiind dependente de salinitate, adâncime, variaţii sezoniere, curenţi submerşi, factori ce detrmină stratificarea termică a bazinului respectiv-cu cât organismele sunt mai puţine voluate cu atât temp. maximă suportată de ele e mai mare-ex.:în unele bazine termale au fost găsite bacterii la 88 oC-în general variaţiile termice zilnice nu joacă un rol important în repartiţia faunei acvatice-în funcţie de temp. mediului acavtic şi variaţiile acestuia organismele se grupează pe anumite etaje sau adâncimi şi se se clasifică în -specii stenotope preferăapele cu variaţii mici de temp.:

-fie apele reci, cu temp. mai scăzute =microterme=stenoterme criofile, -fie apele calde cu temp ridicate=megaterme=stenoterme termofile.

-şi specii euriterme ce preferă temp. mai ridicate, cu variaţii sezoniere lergi-peştii se adaptează la modificarea treptată a temp.apei, dar se îmbolnăvesc sau mor în cazul unor modificări bruşte-ca atare cele mai mari pierderi provocate de şocul termic se înregistrează în per. de incubaţie şi în primele stadii de dezvoltare după ecloziune-instabilitatea temp. în per de iarnă determină pierderi cu atât mai mari, cu cât peştele e mai tânăr şi rezervele de grăsime sunt mai reduse.-unele animale manifestă fenomenul de terotaxie o reacţie de orientare spre sursa de Q; -ex.:peştii lună se strâng laolaltă când temp.coboară sub 5 o C, şi se separă când temp. urcă peste 8o C -cunoaşterea optimului termic pt.fiecare sp. şi categorie de vârstă prezintă importanţă în tehnologiile de creştere şi exploatare m.m sau m.p. intensivă-activitatea de reproducere a unor sp. (peşti) e în strânsă leg. cu un optim termic, în afară căruia perpetuarea sp.e pusă în pericol-depăşirea unor praguri minime sau maxime ale optimului termicare drept consecinţă o serie de modificări morfofiziologice deosebit de grave, care în anumite situaţii pot duce la dispariţia acestora-Transparenţa apei e o însuşire fizică dependentă de grosimea stratului de apă străbătută de razele solare, de cantitatea de suspensii şi natura acestora, de cantitatea de lumină ce pătrunde în apă-transparenţa apei reprezintă adâncimea exprimată în metri, până la care pătrunde lumina-adâncimea la care ajunge lumina solară depinde de unghiul de incidenţă, de sezon, lungimea de undă a radiaţiei, gradul de turbulenţă a apei, nat. chimică a particulelor din apă

Page 10: Ecologie acvatica.Curs

-apa absoarbe selectiv lumina vizibilă, începând cu cea infraroşie.-radiaţia roşie pătrunde până la 18 m, cea galbenă până la 100 m, cele verzi şi cele albastre până la 240 m-lumina provine de la Soare şi în mică măsură de la organismele producătoare de lumină.-intensitatea luminii variază cu adâncimea-de la suprafaţă spre fundul bazinului se pot descrie următoarele zone*zona eufotică între 1 -100m; este zona proprie organismelor fotoautotrofe, unde există lumină suficientă pt. a activa procesele fotosintetice (fotosinteza, respiraţia cresc, productivitatea e mare)*zona disfotică= mezofotică până la 200-250 m; cuprinde bacterii fotosintetizate*zona oligofoticăextrem de slab luminată, până la 1500 m*zona afoticălipsită de lumină, unde trăiesc unele organisme luminiscente-lumina pâtrunde până la 200 m adâncime-transparenţa apei stă la baza aprecierii relative a productivităţii naturale a bazinelor piscicole-d.p.d.v hidrobiologic apele se împart în:

-oligotrofe ape sărace în suspensii; sunt clare de culoare albăstruie-eutrofe de culoare verzuie, bogate în zooplancton-distrofe în care viaţa nu e posibilă

-transparenţa se determină cu ajutorul discului SECHI este un disc de cul albă cu diametru de 20 cm, prevăzutt cu o tijă sau cabl gradat; discul se lasă în apă, citirea se face pe tijă în momentul în care nu se mai distinge culoarea discului-cea mai mare transparenţă a fost determinată în Marea Sargaselor până la 65 m. Urmează Oc. Pacific 55-60 m, Marea Mediterană 18-20 m, Marea Neagră 15-18 m -Mişcarea apei în ecosistemele acvatice =hidrodinamismulconstă în valuri, curenţi şi maree. -valurile spală sau sfarmă substratul, modificând condiţiile de existenţă ale organismelor ce trăiesc pe şi în substrat-prin turbiditatea produsă, valurile împiedică pătrunderea luminii în adâncime -în largul mării, agitaţia apei constituie principalul factor de mediu; sunt aproape constante concentraţia O2 dizolvat, pH, salinitatea.-curenţii sunt de 2 tipuri: de suprafaţă şi de adâncime

Page 11: Ecologie acvatica.Curs

-curenţii de suprafaţă (calzi sau reci) produc mari variaţii de temp ale apelor prin care trec, urmate de şocuri termice şi chiar moarte în masă a nimalelor stenoterme-curenţii de adâncime ies la suprafaţă în lungul unor coaste înalte, aducând ape reci şi elemente biogene (P, N) -vânturile dinspre ţărm spre larg conduc la urcarea apei din straturile mai adânci spre suprafaţă -mareele caracterizează zona tidală a mării ce e împărţită în 3 subzone: sup., mijlocie, inf.-în zona tidală trăiesc organisme capabile să suporte variaţii mari ale factorilor fizici şi chimiciîntre straturile superioare apei şi restul masei bazinelor acvatice are loc o mişcare continuă determinată de curentul apei, puterea valurilor şi a vânturilor, a curenţilor, a acceleraţiei gravitaţionale-sunetul-Turbiditatea este reducerea transparenţei datorită suspensiilor din apă-turbiditatea scade zona de fotosinteză, scade productivitatea apei-sp.criofile (salmonidele) sunt afectate de creşterea turbidităţii-sp.termofile (ciprinidele) sunt rezistente la turbiditate-suspensiile pot fi minerale sau organice-suspensiile minerale autohtone sau alohtone + organismele moarte +subst. organice solvite formează detritusul=sursă importantă de hrană pt. hidrobionţii (asociaţii de organisme) fixaţi sau pelagici -Densitatea apa atinge densitatae sa maximă la 4 o C.-d.p.d.c chimic apa e un polimer format din unităţi de molecule de apă unite între ele constituităare valoarea -peste 4 o C., pe măsură ce temp. creşte polimerii se rup, apa ocupă un volum mai mare, iar densitatea scade-sub 4 o C cantitatea de molecule creşte, iar densitatea creşte-Greutatea specifică este determinată de conţinutul apei în săruri minerale solvite, de temperatură şi se raportează la 4 o C, prezentând valori diferite-ex. peştii cu o greutate specifică mai mare decât a apei au posibilitatea de a se deplasa uşor pe verticală

Page 12: Ecologie acvatica.Curs

-Vâscozitatea este relativ joasă şi măsoară forţa de frecare între masele de fluid ce se deplasează-este de 100 e ori mai mare decât a aerului-influenţează profund viaţa organismelor acvatice-creşte odată cu salinitatea şi invers proporţional cu temp.-tulbureala se măsoară prin comparaţie cu o soluţie etalon preparată din silice (un grad de tulbureală e dat de 1 mg de silice fin dispersată în litru de apă distilată ) şi care exprimă cantitatea de suspensii existentă în apă-conductibilitatea electrică exprimă indirect cantitatea de săruri dizolvate în masa de apă, iar variaţia ei exprimă apariţia unor surse de impurificare

-ionii prezenţi în apă permit trecerea curentului electric-Presiunea hidrostatică depinde de înălţimea coloanei de apă şi de densitatea ei-în apele dulci pres.apei creşte cu o atmosferă la fiecare 10,33 m-în apele marine pres.apei creşte cu o atmosferă la fiecare 9,98 m-apa din corpul organismelor acvatice are aceeaşi pres.ca şi apa din exterior-organismele abisale scoase la suprafaţă mor, dat.lipsei unor faze de adaptare fiziologică la scăderea pres.-Căldura specifică a apei e mai mare decât a oricărui lichid cunoscut (excepţie amoniacul)-Q specifică=4,1846 J.g/ o C-pt. a ridica temp apei se aplică energie mare-pt a răci apa trebuie să se piardă multă energie-apa conduce rău Q-primele 2 starturi de apă absorb 99%radiaţia solară-aciditatea se datorează acizilor humici extraşi din mlaştini sau turbării

-e rezultatul poluării industriale-e cauzată de prezenţa acizilor minerali, a sărurilor acizilor

purinici sau a CO2 liber-alcalinitatea e produsă de prezenţa carbonaţilor, a bicarbonaţilor, a hidroxizolor şi a diferitelor săruri ionice dizolvate-Conductibilitatea electrică măsoară inversul rezistenţei apei la trecerea curentului electric-dă informaţii referitoare la conţinutul în subst.minerale (la mineralizarea totală)-în mediul lotic (ape curgătoare) concentraţia de săruri minerale creşte în funcţie de abundenţa acestora pe substrat, durata contactului cu substratul,

Page 13: Ecologie acvatica.Curs

suprafaţa de contact, viteza de curgere a apei-apa are o constantă dielectrică înaltă ceea ce explică faptul că apa nu este disociată şi nu conduce curentul electric în stare pură-apa -Radioactivitatea apei e o proprietate a sărurilor din apă de a emite radiaţiile alfa, beta sau epsilon-aceasta apare fie în mod natural, când apa parcurge stratul radioactiv, fie artificial – poluarea radioactivă

3.Proprietăţile chimice ale apei-sunt determinate de subst.chimice prezente în apă în stare solvită-d.p.d.v.chimic apa conţine 11,11% H şi 88,89% O2, având proprietatea de a solvi toate subst.minerale existente în sol, precum şi unele gaze prin procesul de difuzie-molecula de apă are ca proprietăţi coeziunea tendinţa de legare de alte molecule de apă şi adeziunea tendinţa de a a fi atrase de alte molecule, incluzând moleculele organice mari-componentele chimice din apă apar:-prin contactul acesteia cu solul, din activitatea organismelor care o populează, a celor din m.extern care vin în contact cu apa-de aceea apa nu este niciodată perfect pură-apa este un solvent mai bun decât orice alt lichid, dizolvând mai multe subst.-dintre cele mai importante însuşiri chimice ale apei, se menţionează: oxigenul dizolvat în apă, bioxidul de carbon, pH-ul, salinitatea, duritatea, diferite săruri, turbiditatea, conţinutul în Cl, Fe, pesticide, insecticide

Oxigenul din apă-este cel mai important component, ce condiţionează flora şi fauna acvatică, favorizează procesele de oxidare şi mineralizare a subst.organice-comparativ cu oxigenul din aer, în apă se găsesc solvite cantităţi mai reduse, ce sunt influenţate de numeroşi factori-sursele principale de oxigen solvit sunt:

-procesul de difuzie dintre O2 din aer şi cel din apă, favorizat de agitaţia de la suprafaţa luciului de apă

-apa din precipitaţi-procesul de fotosinteză a pl.subacvatice ce eliberează O2

-în funcţie de exigenţa organismelor animale (mai ales apeştilor) faţă de oxigen, acestea se clasifică în:

Page 14: Ecologie acvatica.Curs

-stenooxibionţi sp.pretenţioase faţă de cantitatea de O2 a cărui prag minim se situează la valori de cca 6mg/l

-eurioxibionţi cu exigenţă mai redusă faţă de oxigen, fără a coborî la valori de sub 2-3 mg/l

Bioxidul de carbon-e prezent în apă în cantităţi mai mari decât în aerul atmosferic -cantitatea de CO2 din apă se modifică permanent, ca urmare a activităţii florei şi faunei acvatice, care pe de o parte preiau,iar pe de altă parte, cedează acest gaz-provine în principal din atmosferă prin procesul de difuzie, precum şi din respiraţia florei şi faunei acvatice-importanţa rezidă din participarea lui la procesele de fotosinteză şi formarea substanţei organice-depăşirea unor concentraţii de peste 8 mg CO2 /l are efecte negative asupra respiraţiei peştilor, deveenind letal când depăşeşte 50 mg CO2 /l

Reacţia chimică a apei (pH-ul)-componenţa biocenozelor acvatice este influenţată de reacţia chimică a apei, care e determinată de concentraţia acesteia în ioni de H-în funcţie de cantitatea de săruri (ioni), dizolvate în apă reacţia apei poate fi: neutru, acid (pH < 7) sau alcalin-apele naturale au în general un pH alcalin-apele stagnante pot deveni uşor acide, prin acumulări de substanţe humice, acizi minerali şi CO2 ce provin prin procesele de descompunere organică-prezenţa în apă a calciului conferă apei puterea de rezistenţă la tendinţa de acidifiere-prezenţa sau absenţa bicarbonatului de calciu determină valoarea reacţiei apei care poate fi alcalină, acidă sau neutră-descompunerea subst.organice, deversările de reziduri industriale, căderile abundente de zăpadă, descărcările electrice pot să conducă la modificarea reacţiei apei, care poate deveni acidă-ameliorarea reacţiei apei acide sau alcaline se pot face uşor prin creşterea debitelor de apă, care vor dilata concentraţia acidă sau alcalină până la parametri normali -sub pH 4,8 peştii mor-sp.de peşti ce suportă valori mai ridicate ale alcalinităţii babuşcă, plătică,iar la o aciditate mai mare rezistăcarasul, ţiparul-reacţia apei are o variaţie diurnă: valorile pH-ului sunt mai mari ziua

Page 15: Ecologie acvatica.Curs

-apa din mări şi oceane are pH-ul cuprins între 7,8 –şi 8,3 în straturile superioare şi valori mai reduse în cele inf.

Salinitatea apei-concentraţia sărurilor solvite în apă e în strânsă legătură cu aportul apelor freatice şi natura lor, precum şi caracteristicile drenajului şi a surselor de deversare-în apele dulci predomină carbonaţi şi bicarbonaţi de calciu-în apele marine predomină clorurile, mai ale clorura de sodiu; se mai găseşte magneziu, potasiu, calciu-curenţii de apă de suprafaţă sau adâncime modifică distribuţia sărurilor-ploile şi evaporarea influenţează chimismul apei marine-apa lacurilor prezintă variaţii largi în ceea ce concentraţia în săruri minerale-a.î.se clasifică în lacuri sărace în săruri mineralepână la 0,1g%o sau la litru-lacuri foarte sărate cu cca 300 g %o (peştii lipsesc)-în funcţie de gradul de salinitate apele se clasifică în:

-ape ahaline=dulci sub 0,5%0

-ape mixohaline=sălcii pot fi: oligohaline 0,5-5 %0

-mezohaline=salmastre 5-15,0 %o -polihaline 18-30 g%o NaCl

-ape euhaline=marine,oceanice 30-40%0

-ape hiperhaline=suprasărate peste 40%0

-ape stenohaline 0,1-0,5 g%o NaCl-salinitatae influenţează anumite proprietăţi ale apei-astfel Q specifică creşte cu salinitatea; densitatea apei la fel-salinitatea e importantă pt. selecţia şi repartiţia sp.hidrobiionte pelagice şi bentonice-în funcţie de prferinţele acestora deosebim

-sp.stenohaline trăiesc în medii cu salinitate relativ constantă întreg ciclul lor biologic

-sp.eurihaline au mecanisme eficiente de adaptare la modificarea salinităţii-în estuare, apele dulci şi cele sărate se amestecă-apa M. Negre conţine între 16-19 g%0 NaCl în straturile superficiale şi 20-22 g %0 la adâncime; face parte din mările cu o conc. de sare medie a Oc.Planetar

Page 16: Ecologie acvatica.Curs

Duritatea apei-e determinată de concentraţia sărurilor de calciu şi magneziu dizolvate în masa apei, care poate fi permanentă (dată de clorurile, sulfaţii şi nitraţii foarte solubili, care se menţin rezenţi în apă) , temporară (dată de bicarbonaţi de calciu şi magneziu prezenţi în apă) sau totală -duritatea apei se exprimă în grade germane (dH0 ) unde un grad german= e echivalent cu 10mgCAO la 1 litru apă -fierul, manganul, calciul provin în apă din sărurile existente în sol, spălate şi antrenate de apele freatice-amoniacul şi hidrogenul sulfurat indică o impurificare a apei cu subst.organice provenite în general din reţeaua de canalizare

4.Proprietăţile biologice ale apei-în bazinele acvatice, viaţa e reprezentată prin numeroase populaţii de plante şi animale, care sunt grupate în biocenoze tipice diversităţii ecosistemelor acvatice-în cadrul diferitelor asociaţii de pl.şi animale se stabilesc diferite legături multiple şi complexe; cele mai importante sunt cele trofice-relaţiile trofice se pot prezenta sub forma unor piramide trofice ce pot fi exprimate numeric, energetic sau ca biomasă-în cadrul piramidei, fiecare nivel trofic sau treaptă este controlată de alte trepte şi la rândul lor ele contribuie la controlul celorlalte-organismele ce aparţin la nivele trofice diferite sunt legate între ele prin legături de nutriţie, alcătuind lanţurile trofice, care la rândul lor alcătuiesc cicluri trofice-ecosistemul acvatic e stratificat pe 2 nivele:a. stratul autotrofbeneficiază de radiaţia luminoasă a soarelui-aici se desfăşoară proc. de fotosinteză, proc.de sinteză a subst. organice, dar şi proc.heterotrofe, de utilizare şi de degradare a subst. de către organismele ce trăiesc direct sau indirect pe seama altora, cât şi prin activităţile metabolice ale fotosintetizatorilorb. stratul heterotrof nu permite prezenţa pl. verzi, datorită faptului că este ecranat de stratul superior

Flora acvatică -e considerată prima verigă a lanţului trofic; contribuie la:

-circulaţia materiei în natură-oxigenarea apei prin intermediul proc. de fotosinteză

Page 17: Ecologie acvatica.Curs

-servesc ca hrană -asigură suportul pt.materialul de reproducţie-asigură protecţie pt.unele sp. de animale

-flora acvatică e dată de micro şi macrofloră-A.microflora este reprezentată de microplancton, fitoplancton, microfitoplancton-a.microplanctonul cuprinde populaţii de microorganisme unicelulare, saprofite, a căror funcţie este de a descompune subst.organice în elemente esenţiale: bacterii şi microbi-rolul lor este de a oferi cant.de săruri minerale, elemente indispensabile în sporirea productivităţii bazinelor acvatice-b.fitoplanctonul din diferite sp. de alge ce asigură zona trofogenă

-alge albastre-verzi=cyanophyceae, alge verzi =clorophiceae, alge flagelate, alge silicoase=diatomee-c.microfitoplanctonul în apele cu grade diferite de poluare

-e alcătuit din ciuperci inferioare-B.Macroflora e reprezentată de pl.acvatice:-a. emerse ex.:stuf, papură, rogoz, etc fixate în sediment printr-un sistem radicular; o parte din tulpină e submersă, -b.pl.natante: unele fixate în sediment nufăr

-unele plutesc pe suprafaţa apeiLemna, Salvinia-c.pl.submerse Myriophillum, Ceratophyllum, Elodeea, Valisneria

Fauna acvatică-e diferenţiată în zooplancton, nectofaună=macrofaună şi bentofaună-a.zooplanctonul e alcătuit din sp. de animale de dimensiun reduse, cu structură simplă, lipsită de organe de locomoţie, sau cu dezvoltare rudimentare, ce trăiesc în masa apei-intră protozoarele, rotiferii, cladocerele, copepode b.nectofauna asociaţie de animale ce au posibilitatea de a înota activ în masa apei-în ape dulci: insecte acvatice, crustacei, moluşte, peştii, unele broaştec.bentofauna=zoobenton organisme animale ce poplează biotopul fundului-organismele stagnează pe fundul bazinului-unele circulă liber, altele sunt fixate temporar pe fundul bazinului, iar altele sunt îngropate în mâl (cum ar fi bacteriile fixatoare de azot)

Page 18: Ecologie acvatica.Curs