Ecologie insecte

8/13/2019 Ecologie insecte

http://slidepdf.com/reader/full/ecologie-insecte 1/18

1

Ecologia insectelor

Mediul abiotic

Dezvoltarea şi reproducerea insectelor sunt puternic influenţate de ovarietate de factori abiotici. Aceşti factori pot influenţa insectele direct sauindirect (prin efectele pe care le au asupra altor organisme) , pe termen scurt sauîndelungat. Lumina, spre exemplu, poate exercita un efect imediat asupra

orientării insectelor dacă acestea sunt în căutarea hranei şi poate induceschimbări în fiziologia acestora legate de anticiparea unor condiţii adverse înviitor. Un alt factor abiotic la care insectele sunt supuse în mod obişnuit sunt

pesticidele (deliberat sau întâmplător). În afară de efectul letal al dozelor acestorsubstanţe chimice, pesticidele pot avea efecte indirecte mult mai subtile asupradistribuţiei şi a abundenţei speciilor, s pre exemplu, alterarea raporturilor dintre

pradă şi prădători; dozele subletale pot induce schimbări ale fecundităţii sau aleratelor de dezvoltare.

În condiţii naturale organismele sunt supuse influenţelor combinate alefactorilor de mediu biotici şi abiotici, combinaţii care în cele din urmă sunt celece determină distribuţia şi abundenţele speciilor.Foarte frecvent se întâmplă ca efectele unui factor să modifice răspunsul al unuiorganism faţă de alt factor. Spre exemplu, lumina, prin inducerea diapauzei

poate face ca insectele să nu răspundă la fluctuaţiile de temperatură. Ca rezultat,insectele nu sunt deranjate de temperaturile anormal de scăzute, darn u trebuie

să devină active în perioadele temporare cu temperaturi mai ridicate ce pot săapară în mijlocul iernii.

Distribuţia şi abundenţa insectelor sunt puternic afectate de către temperatură,fotoperiodism, umiditate şi de vreme.

Temperatura, ca poikiloterme, insectele au o rată metabolică care întrelimítele legate de specie şi de stadiul specific sunt propor ţionale cu temperatura.

Rata lor de dezvoltare între aceste limite este invers proporţională cutemperatura.

În afara acestor limite insectele pot supravieţui dar dezvoltarea lor este încetinită

sau oprită. Temperaturile extreme pentru supravieţuire sunt cunoscute ca limiteletale superioare şi inferioare. Supravieţuirea la temperaturi extreme esteasigurată prin:

- comportament, ascunderea sau ovipoziţia în substrat, şi/sau

- intrarea într-o stare fiziologică de ―somnolenţă‖ (diapauză). La temperaturi apropiate de punctul de îngheţ insectele pot deveni tolerante laîngheţ printr -o serie de mecanisme ce împiedică acest proces (producerea unor

polihidroxili de crioprotecţie, a unor proteine ce asigură histerezia termală precum şi a proteinelor ce nuclează ghiaţa). La speciile ce trăiesc în habitate al

căror climat este favorabil dezvoltării şi/sau reproducerii numai pentru o



2

perioadă limitată în fiecare an, temperatura poate fi un important sincrronizatoral dezvoltării şi/sau al ecloziunii.

Fotoperiodismul, ciclul natural de 24 de ore în care lumina alterneazăcu întunericul, exercită influenţe cu efecte pe termen scurt şi pe termen lung

asupra comportamentului şi a fiziologiei insectelor menţinându-le conectate laschimbările condiţiilor de mediu. La puţine specii schimbarea intensităţiiluminii impietează activităţile diurne ele fiind exogene.

La majoritatea speciilor, ritmurile diurne (circadiene) de activitate:

activităţile locomotoare, de hrănire, comportamentul de împerechere, ovipoziţiaşi ecloziunea, au o origine endogenă şi sunt controlate de către fotoperiodism.Răspunsurile insectelor faţă de schimbările sezoniere ale fotoperiodismului le

permit să exploateze condiţiile cele mai favorabile pentru dezvoltare şi şireproducere precum şi supravieţuirea în acele perioade în care condiţiileclimatice sunt adverse. Printre procesele pe termen lung afectate de cătrefotoperiodism fac parte natura şi rata dezvoltării, capacitatea şi abilitateareproductivă, eclozarea sincronizată, diapauză şi posibil rezistenţa la îngheţ.

Diapauza este o stare determinată genetica de încetinire a dezvoltării. Ea poate să apară în ori ce stadiu al ciclului de viaţă şi este specifică fiecăreispecii. Fotoperiodismul o influenţează mai timpuriu decât momentul în care

apare diapauza fapt ce oferă mai multă siguranţă atunci când se producschimbări premature şi neobişnuite ale vremii. Inducerea diapauzei este lamajoritatea speciilor un răspuns la numărul absolute de zile lumină (numărul deore cu lumină dintr -un ciclu de 24 de ore) mai degrabă decât diferenţa zilnică în

lungimea zilei. Pentru fiecare specie există o lungime critică a duratei luminoasezilnice de la care incidenţa diapauzei (proporţia de indivizi ce interă îndiapauză) se schimbă evident. Insectele de zi lungă se dezvoltă continuu în toate

perioadele luminoase apropiate de perioada luminoasă critică (de regulă 16 orede lumină pe zi) dar intră în diapauză în zilele scurte. Insectele de zi scurtă, sedezvoltă continuu lungimi ale zilei apropiate de valoarea critică (de regulă 12ore). Insectele de zi scurtă/ zi lungă, dar cu lungimi intermediare (14– 16 ore de

lumină pe zi) au dezvoltarea continuă în ambele situaţii cu o incidenţă ridicată adiapauzei.

Valoarea duratei critice a luminii zilnice pentru o anumită specie se poateschimba în funcţie de temperatură, latitudine şi de canitatea de hranădisponibilă.

Apa este un al factor important şi determinant al distribuţiei şi abundenţeiinsectelor. O problemă pentru majoritatea speciilor terestre este lgată dereducere pierderilor de apă prin tegument, sistemul traheal şi excreţie. Lastadiile post-embrionare acest lucru se realizează cu ajutorul cuticulei relativimpermeabile, valve şi/sau peri care reduc evaporarea apei, producerea deurinaă foarte concentrată, precum şi prin selectarea unui microclimat mai umed.

Ouăle sunt acoperite de către chorion şi pot fi depuse într -o ootecă sau pe



3

substrat. Pentru unele specii ce trăiesc în zonele cu climat rece stratul de zăpadă poate fi important ca izolator (previne desicaţia).

În plus faţa de temperatură şi lumină alţi factori abiotici importanţi careafectează distribuţia şi abundenţa insectelor acvatice sunt concentraţia

oxigenului, concentraţiile diferiţilor ioni şi mişcările apei. Datorită mărimii lor insectele pot fi puternic afectate de vreme, în special de

temperatură, vânt şi precipitaţii. Vântul afectează rata pierderilor de apă din corp şi este un agent

important de dispersie pentru unele specii terestre. Împrăştierea de către vânt poate fi adaptativă fapt ce poate fi un avantaj pentru speciile care migrează cătrenoi locuri de înmulţire. Formele de migraţie variază cu specia sub aspectul

procentului de populaţie care migrează, sau dacă migrează toate generaţiile saunumai cele selectate, distanţa parcursă şi dacă migraţia este continuă sauintermitentă.

Mediul biotic

În cele ce urmează vor fi prezentate o serie de aspecte ce vizează suntinteracţiunle insectelor cu alte organisme (din aceiaşi specie sau din speciidiferte), interacţiuni ce le afectează capacitatea de a supravieţui şi de a semultiplica.

Hrana este unul dintre cei mai importanţi factori biotici iar insectele suntimplicate într-un spectru larg de relaţii trofice cu alte organize vii sau moarte.Deoarece majoritatea insectelor se hrănesc cu materiale vegetale într -o formăsau alta, ele sunt componente cheie în fluxul de energie din ecosisteme. Secunosc însă şi alte interacţiuni care nu sunt recunoscute ca fiind legate dehrănire şi care constituie reglatori importanţi ai distribuţiei şi ai abundenţeiinsectelor.

Mediul biotic al insectelor este compus din toate celelalte organisme care

le afecteză supravieţuirea şi multiplicarea. În mod normal hrana nu este singurul regulator important al abundenţei

insectelor deoarece şi alţi factori de mediu au efecte adverse semnificative

asupra creşterii şi reproducerii insectelor.

În plus, unele insecte sun polifage iar larvele şi adulţii pot consuma tipuridiferite de hrană. Cantitatea de hrană poate constitui un factor limitant în douăsituaţii:

(1) dacă numai o parte din cantitatea totală de hrană este disponibilă; şi (2) dacă densitatea populaţiei de insecte nu este controlată de alţi factori. Calitatea nutritivă a hranei marchează de asemenea ratele de creştere şi

fecunditatea insectelor.

Evoluţia modului de hrănire a permis insectelor să exploateze virtualtoate sursele de carbon organic.



4

Majoritatea speciilor sunt ierbivore şi ca pradă pentru alte animale suntelemente cheie în fluxul de energie dintre producătorii primari cătreconsumatori secundari.

Altele sunt prădători, paraziţi, patogeni, detritiovore (în special în

ecosistemele acvatice) sau pot intra într-o mare varietate de relaţii mutualisticecu plantele sau cu alte insecte.

Evoluţia interacţiunilor complexe dintre plante şi insecte s-a dezvoltat pe

baza temei că insectele se hrănesc pe plante (îşi iau energia din) plante iar plantele încearcă să se apere (îşi conservă energia) sau obţin în schimb serviciide la insecte (cel mai ades polenizarea încrucişată, rareori protecţie). Unele

plante se protejează singure prin producerea de toxine. Totuşi, unele insecte aureuşit să se adapteze acestor toxine şi chiar să le acumuleze pentru a le folosi

pentru protecţia faţă de prădători şi împotriva microorganismelor.Alte insecte s-au adaptat pentru a se hrăni cu acele părţi ale plantelor care

sunt lipsite sau care au un conţinut scăzut de de toxine.Pentru a obţine o polenizare eficientă:

o plantele trebuie să producă o cantitate suficientă de nectar pentru amenţine ―interesul‖ insectelor pentru a le stimula să viziteze şi alte plantedin aceiaşi specie; şi

o insectele trebuie să fie capabile să recunoască membrii aceleiaşi specie de plante.

Cantitatea de nectar produsă în fiecare floare depinde de factori canumărul de flori pe plantă, înflorirea sincronă sau asincronă a florilor de pe

plantă, densitatea populaţiilor de plante (distanţa medie dintre plante),temperature aerului la momentul înfloririi florilor şi mărimea şi capacitatea de ase hrăni a polenizatorilor.

Interacţiunile dintre insecte şi alte animale pot fi intraspecifice sauinterspecifice.

Interacţiunile intraspecifice le includ pe cele legate de subpopulare şi pecele care rezultă din suprapopulare. Populaţiile, în general se auto-reglează, îşimenţin densităţile între limitele optime. În cazul speciilor ―pradă‖ densităţilescad, prădătorii pot avea astfel mari dificultăţi în găsirea hranei şi atunci trebuie

să migreze sau produc mai puţini descendenţi. Astfel specia prădată poatesupravieţui şi se poate reproduce, fapt ce duce la refacerea densităţii populaţieioriginale. La unele specii, în condiţii de subpopulare femelele produc mai multeouă sau se reproduc partenogenetic. Suprapopulaţia dă naştere la competiţia

pentru resurse ca: locuri pentru ovipoziţie, pentru iernat şi adăpostire şiocazional, pentru hrană fapt ce face ca o mare parte din populaţie să fie expusă

prădătorilor, efectelor vremii şi bolilor. Dacă partea afectată din populaţiemigrează poate creşte canibalismul, femelele pot depune mai puţine ouă şi ratadezvoltării larvelor se poate reduce. Unele specii îşi reglează densitatea

populaţiei reproducătoare prin teritorialitate.



5

Dacă două specii care coexistă (trăiesc în acelaşi habitat) folosesc oresursă comună putem considera că ele sunt în competiţie pentru acea resursă.Cu cât sunt mai strâns legate acele specii cu atât mai mult se vor identifica

cerinţele lor pentru aceiaşi resursă şi deci competiţia dintre ele. Acest lucru

poate duce în cele din urmă la înlăturarea din habitat a uneia dintre specii(excluziune competitivă). Pentru a evita astfel de situaţii la speciile foarte înrudite au evoluat

mecanisme care fac ca nişele lor să fie suficient de diferite pentru ca ambele să poată ocupa acelaşi habitat.

Aceste mecanisme includ segregarea spaţială, selecţia microhabitatului,segregarea temporală (diurnă sau sezonieră) şi preferinţele de hrănire.

Insectele care sunt vânate de către alte organisme pot scăpa de acesteaascunzându-se în substrat, în vegetaţie, devenind active în anumite perioade sau

prin camuflaj. Unele specii sunt colorate aposematic şi neplăcut, ele pot să seasemene între ele (mimetism Müllerian) şi astfel dacă un prădător le învaţăcoloraţia, toate speciile sunt protejate. O specie comestibilă (cea care mimează)

poate să semene cu o specie necomestibilă (cea care este mimată - modelul)

pentru a evita detecţia (mimetism Batesian), totuşi ca această metodă să derezultate, se impune ca ca densitatea populaţiei model să fie mult mai maredecât a celei care mimează.

Majoritatea insectelor prădătoare, parazitoizi şi paraziţi pot avea ca pradăsau ca gazde organisme (mai mult sau mai puţin specifice) pe care le pot găsi pemai multe căi:

1) localizarea habitatelor după mirosul emanat de hrana acestora (înspecial dacă a fost afectată de către prădător);

2) căutarea şi localizara prăzii, stimulată de mirosurile specifice, spreexemplu, cele ale fecalelor acestora;

3) acceptarea prăzii, care poate depinde de mărime, culoare, formă,textură sau gust.

Bolile cauzate de către microorganismele patogene, bacterii virusuri,

fungi, protozoare şi nematode sunt reglatori importanţi ai populaţiilor deinsecte. Adesea incidenţa bolii într -o populaţie este scăzută iar boala se află în

stadiul enzootic. Atunci când condiţiile permit ca boala să se răspândească rapidîn populaţie, boala este descrisă ca fiind epizootică. Apariţia unei epizootiidepinde de virulenţa, infectivitatea şi viabilitatea patogenului, de densitatea,distribuţia şi mobilitatea gazdelor, precum şi de o serie de factori abiotici ca

temperatura, umiditatea, lumina şi vântul.Calea normală de pătrundere a patogenilor este via intestinul mediu,

totuşi fungi intră de regulă prin tegument. Modul prin care microorganismele

cauzează o stare patologică este foarte variat. Bacteriiile pot afecta epiteliul intestinului mediu, producând înfometarea

sau invadează alte ţesuturi provocând septicemie şi/sau eliberarea de toxine. Virusurile perturbă metabolismul celulelor gazdă.



6

Fungi pot afecta fizic ţesuturile sau pot secreta substanţe histolizante sautoxice.

Protozoarele au un effect de debilizare generală şi pot elibera toxine. Nematodele pot fi parazite sau patogene.

Speciile parazite cauzează de regulă o dezvoltare anormală a larvelor subaspect morfologic sau pot reduce fecunditatea. Unele se hrănesc cu anumiteorgane, spre exemplu, gonadele şi astfel exercită efecte specifice asupragazdelor.

Nematodele patogene îşi eliberează bacteriile mutualiste în cavitateacorpului gazdei cauzând o septicemia rapidă urmată de moartea acesteia.

Informaţii asupra efectelor factorilor abiotici asupra distribuţiei şiabundenţei insectelor sunt oferite de către Varley et al. (1973), Price (1984), şialţi autori în volumul editat de Huffaker şi Gutierrez (1999) .

Saunders (1974, 1981, 2002), Beck (1980) şi Danks (2003) discută desprefotoperiodism la insecte iar while Beck (1983, 1991) despre termoperiodism.

Ritmurile circadiene sunt examinate de către Giebultowicz (2000, 2001),Saunders (2002), Stanewsky (2002) şi Homberg et al. (2003).

Tauber şi Tauber (1976), Jungreis (1978), Denlinger (1986, 2002), Tauber et al.

(1986), Zaslavski (1988), Nechols et al. (1999) şi Danks (1987, 2001, 2002)revăd sezonalitatea şi diapauza.

Migraţiile şi răspândirea sunt prezentate de către Johnson (1969), Wehner(1984), Danthanarayana (1986), Dingle (1989) şi alţi autori în volumele editate

de Drake & Gatehouse (1995) şi Woiwod et al. (2001). Duman şi Horwath(1983), Baust şi Rojas (1985), Bale (1996, 2002), Sømme (1999, 2000) şi alţiautori analizează rezistenţa insectelor la îngheţ în volumul editat de Lee şiDenlinger (1991).

Factorii abiotici care afectează distribuţia insectelor acvatice suntdiscutaţi de către Hynes (1970a,b), Macan (1974) şi alţi autor i în volumele

editate de Merritt & Cummins (1978) şi Resh & Rosenberg (1984). Cloudsley-

Thompson (1975) revizuie adaptările insectelor ce trăiesc în mediu arid. Matthews & Kitching (1984), Price (1997), Huffaker & Gutierrez (1999),

Speight et al. (1999), şi Schowalter (2000) discută interacţiunile insectelor cualte organisme.

Ecologia insectelor acvatice este prezentată de către Resh Rosenberg

(1984).

Aspecte ale interacţiunilor insecte- plante sunt trecute în revistă de cătreSchoonhoven et al. (1998) [în general] şi în volumele editate de Wallace &Mansell (1975) [interacţiunile biochimice], Gilbert & Raven (1975) [coevoluţiainsecte-plante], Strong et al. (1984) [comunităţile de insecte-plante], Beattie

(1985) & Huxley şi Cutler (1991) [interacţiunile furnici-plante], Panda & Khush

(1995) [rezistenţa plantelor la insecte]. Blum (1981), Bowers (1990), Blum &



7

Hilker (2002) şi Nishida (2002) revlevează natura şi folosirea de către insecte asubstanţelor chimice produse de către plante.

Relaţiile trofice ale insectelor sunt discutate de Slansky şi Rodriguez(1987).

De biologia paraziţilor şi a parazitoizilor insectelor se ocupă Vinson(1975, 1984, 1985), Vinson & Iwantsch (1980), Powell (1999), Powell & Poppy

(2001) şi Price (1975). Numeroase lucrări se adresează patogenilor insectelor în special

aspectelor ce vizează acele organisme ce au potenţial de control. Fuxa & Tanada(1987) şi Beckage et al. (1993) [toate grupele patogene], Gaugler & Kaya

(1990) şi Bedding et al. (1993) [nematode], Arora et al. (1991) [fungi],

Rothman & Myers (2000) [virusuri], Ferron (1978) şi Hajek & St. Leger (1994)[fungi], Henry (1981) [protozoare], şi Kayaand Gaugler (1993) [nematode].

Bibliografie

Akhurst, R. J., and Dunphy, G. B., 1993, Tripartite interactions between

symbiotically associated entomopathogenic bacteria, nematodes, and their insect

hosts, in: Parasites and Pathogens of Insects, Vol. 2 (N. Beckage, B. A.

Federici, and S. N. Thompson, eds.), Academic Press, New York.Anderson, N. H., and Cargill, A. S., 1987, Nutritional ecology of aquatic

detritivorous insects, in: Nutritional Ecology of Insects, Mites, Spiders, and Related Invertebrates (F. Slansky, Jr. and J. G. Rodriguez, eds.), Wiley, New

York.

Andrewartha, H. G., 1961, Introduction to the Study of Animal Populations,University of Chicago Press, Chicago.

Arora, D. K., Ajello, L., and Mukerji, K. G. (eds.), 1991, Handbook of Applied

Mycology, Vol. 2, Dekker, New York.

Bailey, L., 1968, Honey bee pathology, Annu. Rev. Entomol. 13:191 – 212.

Baker, H. G., and Baker, I., 1973, Amino-acids in nectar and their evolutionary

significance, Nature 241:543 – 545.Bale, J. S., 1993, Classes of insect cold hardiness, Func. Ecol. 7:751 – 753.

Bale, J. S., 1996, Insect cold hardiness: A matter of life and death, Eur. J.

Entomol. 93:369 – 382.

Bale, J. S., 2002, Insects and low temperatures: From molecular biology to

distributions and abundance, Phil. Trans. R. Soc. B r 357:849 – 862.

Battu, G. S., Arora, R., and Dhaliwal, G. S., 2002, Prospects of baculoviruses inintegrated pest management, in: Microbial Pesticides (O. Koul and G. S.

Dhaliwal, eds.), Taylor and Francis, London.

Baust, J. G., and Morrissey, R. E., 1977, Strategies of low temperatureadaptation, Proc. XV Int. Congr. Entomol., pp. 173 – 184.



8

Baust, J. G., and Rojas, R. R., 1985, Insect cold hardiness: Facts and fancy, J.

Insect Physiol. 31:755 – 759.

Beattie, A. J., 1985, The Evolutionary Ecology of Ant-Plant Mutualisms,

Cambridge University Press, London.

Beck, S. D., 1980, Insect Photoperiodism, 2nd

ed., Academic Press, New York.Beck, S. D., 1983, Insect thermoperiodism, Annu. Rev. Entomol. 28:91 – 108.Beck, S. D., 1991, Thermoperiodism, in: Insects at Low Temperature (R. E.

Lee, Jr. and D. L. Denlinger, eds.), Chapman and Hall, New York.

Beckage, N. E., Federici, B. A., and Thompson, S. N. (eds.), 1993, Parasites

and Pathogens of Insects r , Vols. 1 and 2, Academic Press, New York.

Bedding, R.,Akhurst, R., and Kaya, H. (eds.), 1993, Nematodes and the Biological Control of Insect Pests, CSIRO, East Melbourne, Australia.

Beegle, C. C., and Yamamoto, T., 1992, History of Bacillus thuringiensis

Berliner research and development, Can. Entomol. 124:587 – 616.

Bernays, E. A., and Chapman, R. F., 1994, Host-Plant Selection by

Phytophagous Insects, Chapman and Hall, New York.

Block,W., 1996, Cold or drought — The lesser of two evils for terrestrial

arthropods, Eur. J. Entomol. 93:325 – 339.

Blum, M. S., 1981, Chemical Defences of Arthropods, Academic Press, New

York.

Blum, M. S., and Hilker, M., 2002, Chemical protection of insect eggs, in:

Chemoecology of Insect Eggs and Egg deposition (M. Hilker and T. Meiners,

eds.), Blackwell Verlag, Berlin.

Brower, L. P., and Malcolm, S. B., 1991, Animal migrations: Endangered phenomena, Am. Zool. 31:265 – 276.

Brower, L. P., Castilleja, G., Peralta, A., Lopez-Garcia, J., Bojorquez-Tapia, L.,

Diaz, S., Melgarejo, D., and Missrie, M., 2002, Quantitative changes in forest

quality in a principal overwintering area of the monarch butterfly in Mexico,1971 – 1999, Cons. Biol. 16:346 – 359.

Bowers, M. D., 1990, Recycling plant natural products for insect defense, in:

Insect Defenses (D. L. Evans and J. O. Schmidt, eds.), SUNY Press, Albany,

NY.

Bulla, L. A., Jr. (ed.), 1973, Regulation of insect populations bymicroorganisms, Ann. N.Y. Acad. Sci. 217:243 pp.

Center, T. D., and Johnson, C. D., 1974, Coevolution of some seed beetles

(Coleoptera: Bruchidae) and their hosts, Ecology 55:1096 – 1103.

Charles, J.-F., Nielsen-LeRoux, C., and Delécluse, A., 1996, Bacillus

sphaericus toxins: Molecular biology and mode of action, Annu. Rev. Entomol.

41:451 – 472.

Cloudsley-Thompson, J. L., 1975, Adaptations of Arthropoda to aridenvironments, Annu. Rev. Entomol. 20:261 – 283.

Common, I. F. B., 1980, Some factors responsible for imbalances in theAustralian fauna of Lepidoptera, J. Lepid. Soc. 34:286 – 294.





10

Ferron, P., Fargues, J., and Riba, G., 1991, Fungi as microbial insecticides

against pests, in: Handbook of Applied Mycology, Vol. 2 (D. K. Arora, L.

Ajello, and K. G. Mukerji, eds.), Dekker, New York.

Fuxa, J. R., and Tanada, Y. (eds.), 1987, Epizootiology of Insect Diseases,

Wiley, New York. WGatehouse, A. G., and Zhang, 1995, Migratory potential in insects: Variation inan uncertain environment, in: Insect Migration: Tracking Resources through

Space and Time (V. A. Drake and A. G. Gatehouse, eds.), Cambridge

University Press, Cambridge.

Gaugler, R., and Kaya, H. K. (eds.), 1990, Entomopathogenic Nematodes in

Biological Control , CRC Press, Boca Raton.Giebultowicz, J. M., 2000, Molecular mechanism and cellular distribution of

insect circadian clocks, Annu. Rev. Entomol. 45:769 – 793.

Giebultowicz, J. M., 2001, Peripheral clocks and their role in circadian timing:

Insights from insects, Phil. Trans. R. Soc. Lond. B 356:1791 – 1799.

Gilbert, L. E., 1971, Butterfly-plant coevolution: Has Passiflora adenopoda

won the selectional race with heliconiine butterflies? Science 172:585 – 586.

Gilbert, L. E., and Raven, P. H., 1975, Coevolution of Animals and Plants,

University of Texas Press, Austin.

Gill, S. S., Cowles, E. A., and Pietrantonio, P. V., 1992, The mode of action of

Bacillus thuringiensis endotoxins, Annu. Rev. Entomol. 37:615 – 636.

Glare, T. R., and Milner, R. J., 1991, Ecology of entomopathogenic fungi, in:

Handbook of Applied Mycology,

Vol. 2 (D. K. Arora, L. Ajello, and K. G. Mukerji, eds.), Dekker, New York.Glare, T. R., and O’Callaghan, M., 2000, Bacillus thuringiensis: Biology,

Ecology and Safety, Wiley, Chichester, U.K.

Gough, J. M., Akhurst, R. J., Ellar, D. J., Kemp, D. H., and Wijffels, G. L.,

2002, New isolates of Bacillus thuringiensis for control of livestockectoparasites, Biol. Control 23:179 – 189.

Hajek, E. J., and St. Leger, R. J., 1994, Interactions between fungal pathogens

and insect hosts, Annu. Rev. Entomol. 39:293 – 322.

Heinrich, B., and Raven, P. H., 1972, Energetics and pollination ecology,

Science 176:597 – 602.Henry, J. E., 1981, Natural and applied control of insects by protozoa, Annu.

Rev. Entomol. 26:49 – 73.

Herman,W. S., and Tatar, M., 2001, Juvenile hormone regulation of longevity

in the migratory monarch butterfly, Proc. R. Soc. Lond. B 268:2509 – 2514.

Hodek, I., 2002, Controversial aspects of diapause development, Eur. J.

Entomol. 99:163 – 173.

Hodek, I., 2003, Role of water and moisture in diapause development, Eur. J. Entomol. 100:223 – 232.



11

Homberg, U., Reischig, T., and Stengl, M., 2003, Neural organization of the

circadian system of the cockroach Leucophaea maderae, Chronobiol. Int.

20:577 – 591.

Holldobler, B., and Wilson, E. O., 1990, ¨ The Ants, Springer-Verlag, Berlin.

Huffaker, C. B., and Gutierrez, A. P. (eds.), 1999, Ecological Entomology, 2nd

ed., Wiley, New York.Huffaker, C. B., and Gutierrez, A. P. (eds.), 1999, Ecological Entomology, 2nd

ed., Wiley, New York.

Huxley, C. R., and Cutler, D. F. (eds.), 1991, Ant-Plant Interactions, Oxford

University Press, London.

Hynes, H. B. N., 1970a, The Ecology of Running Waters, University of TorontoPress, Toronto.

Hynes, H. B. N., 1970b, The ecology of stream insects, Annu. Rev. Entomol.

15:25 – 42.

Johnson, C. G., 1969, Migration and Dispersal of Insects by Flight, Methuen,

London.

Jungreis, A. M., 1978, Insect dormancy, in: Dormancy and Developmental

Arrest (M. E. Clutter, ed.), Academic Press, New York.

Kaya, H. K., and Gaugler, R., 1993, Entomopathogenic nematodes, Annu. Rev.

Entomol. 38:181 – 206.

Kaya, H. K., Bedding, R. A., and Akhurst, R. J., 1993, An overview of insect-

parasitic and entomopathogenic nematodes, in: Nematodes and the Biological

Control of Insect Pests (R. Bedding, R. Akhurst, and H. Kaya, eds.), CSIRO,

East Melbourne, Australia.Kennedy, J. S.,1961, Continuous polymorphism in locusts, Symp. R. Entomol.

Soc. 1:80 – 90.

Kevan, P. G., and Baker, H. G., 1983, Insects as flower visitors and pollinators,

Annu. Rev. Entomol. 28:407 – 453.Kevan, P. G., and Baker, H. G., 1999, Insects on flowers, in: Ecological

Entomology, 2nd ed. (C. B. Huffaker and A.P. Gutierrez, eds.), Wiley, New

York.

Khachatourians, G. G.,Valencia, E. P., andMiranpuri, G. S., 2002, Beauveria

bassiana and other entomopathogenic fungi in the management of insect pests,in: Microbial Pesticides (O. Koul and G. S. Dhaliwal, eds.), Taylor and Francis,

London.

Khetan, S. K., 2001, Microbial Pest Control , Dekker, New York.

Lee, R. E., Jr., 1991, Principles of insect low temperature tolerance, in: Insects

at Low Temperature (R. E. Lee, Jr. and D. L. Denlinger, eds.), Chapman and

Hall, New York.

Lee, R. E., Jr., and Denlinger, D. L. (eds.), 1991, Insects at Low Temperature,Chapman and Hall, New York.

MacKay, R. J., and Kalff, J., 1973, Ecology of two related species of caddis flylarvae in the organic substrates of a woodland stream, Ecology 54:499 – 511.



12

Maddox, J. V., 1987, Protozoan diseases, in: Epizootiology of Insect Diseases

(J. R. Fuxa and Y. Tanada, eds.), Wiley, New York.

Mansingh, A., 1971, Physiological classification of dormancies in insects, Can.

Entomol. 103:983 – 1009.

Macan, T. T., 1974, Freshwater Ecology r , 2nd

ed., Wiley, New York.Malcolm, S. B., Cockrell, B. J., and Brower, L. P., 1991, Spring recolonizationof eastern North America by the monarch butterfly: Successive brood or single

sweep migration? in: Biology and Conservation of the Monarch Butterfly (S. B.

Malcolm and M. P. Zalucki, eds.), Natural History Museum of Los Angeles

County, Los Angeles.

Matthews, E. G., and Kitching, R. L., 1984, Insect Ecology, 2nd

ed., Universityof Queensland Press, St. Lucia, Queensland.

McNeil, J. N., Cusson, M., Delisle, J., Orchard, I., and Tobe, S. S., 1995,

Physiological integration of migration in Lepidoptera, in: Insect Migration:

Tracking Resources through Space and Time (V. A. Drake and A. G.

Gatehouse, eds.), Cambridge University Press, Cambridge.

Merritt, R. W., and Cummins, K. W. (eds.), 1978, An Introduction to the

Aquatic Insects of North America, Kendall/Hunt, Dubuque, Iowa.

Moscardi, F., 1999, Assessment of the application of baculoviruses for control

of Lepidoptera, Annu. Rev. Entomol. 44:257 – 289.

Mouritsen, H., and Frost, B. J., 2002, Virtual migration in tethered flying

monarch butterflies reveals their orientation mechanisms, Proc. Natl. Acad. Sci.

99:10162 – 10166.

Nechols, J. R., Tauber, M. J., Tauber, C. A., and Sasaki, M., 1999, Adaptationsto hazardous seasonal conditions: Dormancy, migration, and polyphenism, in:

Ecological Entomology, 2nd

ed. (C. B. Huffaker and A. P. Gutierrez, eds.),

Wiley, New York.

Nishida, R., 2002, Sequestration of defensive substances from plants byLepidoptera, Annu. Rev. Entomol. 47:57 – 92.

Owen, D. F., and Wiegert, R. G., 1987, Leaf eating as mutualism, in: Insect

Outbreaks (P. Barbosa and J. C. Schultz, eds.), Academic Press, New York.

Panda, N., and Khush, G. S., 1995, Host Plant Resistance to Insects, CAB

International, Wallingford, U.K.Pickford, R., 1962, Development, survival and reproduction of Melanoplusbilituratus (Wlk.) (Orthoptera: Acrididae) reared on various food plants, Can.

Entomol. 94:859 – 869.

Pickford, R., and Riegert, P. W., 1964, The fungous disease caused by

Entomophthora grylli Fres., and its effects on grasshopper populations in

Saskatchewan in 1963, Can. Entomol. 96:1158 – 1166.

Pickford, R., and Gillott, C., 1972, Coupling behaviour of the migratorygrasshopper, Melanoplus sanguinipes (Orthoptera: Acrididae), Can. Entomol.

104:873 – 879.



13

Poinar, G. O., Jr., 1990, Biology and taxonomy of Steinernematidae and

Heterorhabditidae, in: Entomopathogenic Nematodes in Biological Control (R.

Gaugler and H. K. Kaya, eds.), CRC Press, Boca Raton.

Powell,W., 1999, Parasitoid hosts, in: Pheromones of Non-Lepidopteran Pests

Associated with Agricultural Plants (J. Hardie and A. K. Minks, eds.), CABInternational, Wallingford, U.K.Powell,W., and Poppy, G., 2001, Host location by parasitoids, in:

InsectMovement: Mechanisms and Consequences (I. P. Woiwod, D. R.

Reynolds, and C. S. D. Thomas, eds.), CAB International, Wallingford, U.K.

Price, P. W. (ed.), 1975, Evolutionary Strategies of Parasitic Insects and Mites,

Plenum Press, New York.Price, P. W., 1984, Insect Ecology, 2nd ed., Wiley, New York.

Price, P. W., 1997, Insect Ecology, 3rd ed., Wiley, New York.

Pullin, A. S., 1996, Physiological relationships between insect diapause and

cold tolerance: Coevolution or coincidence, Eur. J. Entomol. 93:121 – 129.

Rankin, M. A., 1991, Endocrine effects on migration, Amer. Zool. 31:217 – 230.

Resh, V. H., and Rosenberg, D. M. (eds.), 1984, The Ecology of Aquatic Insects,

Praeger, New York.

Rothman, L. D., and Myers, J. H., 2000, Ecology of insect viruses, in: Viral

Ecology (C. J. Hurst, ed.), Academic Press, San Diego.

Saunders, D. S., 1974, Circadian rhythms and photoperiodism in insects, in: The

Physiology of Insecta, 2nd

ed., Vol. II (M. Rockstein, ed.), Academic Press, New

York.

Saunders, D. S., 1981, Insect photoperiodism-the clock and the counter: Areview, Physiol. Entomol . 6:99 – 116.

Saunders, D. S., 2002, Insect Clocks, 3rd

ed., Elsevier Science B.V., Amsterdam.

Sawchyn,W.W., and Gillott, C., 1974a, The life history of Lestes congener

(Odonata: Zygoptera) on the Canadian prairies, Can. Entomol. 106:367 – 376.Sawchyn, W. W., and Gillott, C., 1974b, The life histories of three species of

Lestes (Odonata: Zygoptera) in Saskatchewan, Can. Entomol. 106:1283 – 1293.

Sawchyn, W. W., and Gillott, C., 1975, The biology of two related species of

coenagrionid dragonflies (Odonata: Zygoptera) in Western Canada, Can.

Entomol. 107:119 – 128.Schoonhoven, L. M., Jermy, T., and van Loon, J. J. A., 1998, Insect-Plant

Biology: FromPhysiology to Evolution, Chapman and Hall, London.

Schowalter, T. D., 2000, Insect Ecology: An Ecosystem Approach, Academic

Press, San Diego.

Slansky, F., Jr., and Rodriguez, J. G. (eds.), 1987, Nutritional Ecology of

Insects, Mites, Spiders, and Related Invertebrates, Wiley, New York.

Sømme, L., 1999, The physiology of cold hardiness in terrestrial arthropods, Eur. J. Entomol. 96:1 – 10.

Sømme, L., 2000, The history of cold hardiness research in terrestrialarthropods, CryoLetters 21:289 – 296.



14

Southwood, T. R. E., 1972, The insect/plant relationship - An evolutionary

perspective, Symp. R. Entomol. Soc. 6:3 – 30.

Speight, M. R., Hunter, M. D., and Watt, A. D., 1999, Ecology of Insects:

Concepts and Applications, Blackwell, Oxford.

Srygley, R. B., and Oliveira, E. G., 2001, Orientation mechanisms andmigration strategies within the flight boundary layer, in: Insect Movement:

Mechanisms and Consequences (I. P. Woiwod, D. R. Reynolds, and C. D.

Thomas, eds.), CAB International, Wallingford, UK.

Stanewsky, R., 2002, Clock mechanisms in Drosophila, Cell Tiss. Res. 309:11 – 26.

Steinhaus, E. A. (ed.), 1963, Insect Pathology — An Advanced Treatise, Vols. 1and 2, Academic Press, New York.

Storey, K. B., and Storey, J. M., 1991, Biochemistry of cryoprotectants, in:

Insects at Low Temperature (R. E. Lee, Jr. and D. L. Denlinger, eds.), Chapman

and Hall, New York.

Strong, D. R., Lawton, J. H., and Southwood, R., 1984, Insects on Plants:

Community Patterns and Mechanisms, Blackwell, Oxford.

Takeda, M., and Skopik, S. D., 1997, Photoperiodic time measurement and

related physiological mechanisms in insects and mites, Annu. Rev. Entomol.

42:323 – 349.

Tallamy, D.W., Whittington, D. P., Defurio, F., Fontaine, D. A., Gorski, P. M.,

and Gothro, P.W., 1998, Sequestered cucurbitacins and pathogenicity of

Metarhizium anisopliae (Moniliales: Moniliaceae) on spotted cucumber beetle

eggs and larvae (Coleoptera: Chrysomelidae), Environ. Entomol. 27:366 – 372.Tauber, E., and Kyriacou, B. P., 2001, Insect photoperiodism and circadian

clocks: Models and mechanisms, J. Biol. Rhythms 16:381 – 390.

Tauber, M. J., and Tauber, C. A., 1976, Insect seasonality: Diapause

maintenance, termination, and postdiapause development, Annu. Rev. Entomol.

21:81 – 107.

Tauber, M. J., Tauber, C. A., and Sasaki, M., 1986, Seasonal Adaptations of

Insects, Oxford University Press, London.

Tauber, M. J., Tauber, C. A., Nyrop, J. P., and Villani, M. G., 1998, Moisture, a

vital but neglected factor in the seasonal ecology of insects: Hypotheses andtests of mechanisms, Environ. Entomol. 27:523 – 530.

Vinson, S. B., 1975, Biochemical coevolution between parasitoids and their

hosts, in: Evolutionary Strategies of Parasitic Insects and Mites r (P. W. Price,

ed.), Plenum Press, New York.

Vinson, S. B., 1976, Host selection by insect parasitoids, Annu. Rev. Entomol.

21: 109 – 133.

Vinson, S. B., 1984, Parasitoid-host relationships, in: Chemical Ecology of Insects (W. J. Bell and R. T. Cardé, eds.), Chapman and Hall, London.



15

Vinson, S. B., 1985, The behavior of parasitoids, in: Comprehensive Insect

Physiology, Biochemistry and Pharmacology, Vol. 8 (G. A. Kerkut and L. I.

Gilbert, eds.), Pergamon Press, Elmsford, NY.

Vinson, S. B., 1990, Potential impact of microbial insecticides on beneficial

arthropods in the terrestrial environment, in: Safety of Microbial Insecticides(M. Laird, L. A. Lacey, and E. W. Davidson, eds.), CRC Press, Boca Raton.Vaz Nunes, M., and Saunders, D. S., 1999, Photoperiodic time measurement in

insects: A review of clock models, J. Biol. Rhythms 14:84 – 104.

Varley, G. C., Gradwell, G. R., and Hassell, M. P., 1973, Insect Population

Ecology: An Analytical Approach, Blackwell, Oxford.

Vinson, S. B., and Iwantsch, G. F., 1980, Host suitability for insect parasitoids, Annu. Rev. Entomol. 25:397 – 419.

Wallace, J. W., and Mansell, R. L. (eds.), 1975, Biochemical interaction

between plants and insects, Recent Adv. Phytochem. 10:425 pp.

Wehner, R., 1984, Astronavigation in insects, W Annu. Rev. Entomol. 29: 277 – 298.

Woiwod, I. P., Reynolds, D. R., and Thomas, C. D. (eds.), 2001, Insect

Movement: Mechanisms and Consequences, CAB International, Wallingford,

U.K.

Zaslavski, V. A., 1988, Insect Development, Photoperiodic and Temperature

Control, Springer-Verlag, Berlin.

Zordan, M., Sandrelli, F., and Costa, R., 2003, A concise overview of circadian

timing in Drosophila, Front.Biosci. 8:d870 – d877.



16

PLANŞA



17

PLANŞA Hrănirea insectelor

(adaptare după Dow, 1986) Cele patru categorii majore de specializări ȋn cazul hrănirii insectelor. Unele dintre ele sunt

tipice pentru o categorie, iar altele pot fi ȋntâlnite ȋn mai multe categorii.

(după P. W. Price). Exemple de lanţuri trofice ce prezintă importanţa insectelor: într-un ecosistem terestru (A) şiîntr-un ecosistem acvatic (B)



18

PLANŞA

Migraţiile unor specii de insecte

(după Z.Waloff, 1966).

Mişcările majore ale roiurilor de Schistocerca gregaria primăvara, vara şi iarnadin zonele de reproducere în relaţie cu poziţia Zonei inter - tropicale de

convergenţă (ITCZ).

(după L. P. Brower & S. B. Malcolm, 1991)

Migraţiile de primăvară şi toamnă la fluturele monarh Danaus plexippus,

corelate cu dezvoltarea speciilor de Asclepias în America de Nord.

Documents

Ecologie insecte