Echilibrul EcologicEchilibrul ecologic, de obicei același lucru cu echilibrul natural, reprezintă starea în care se află un ecosistem natural în care lantul trofic este corect echilibrat. Existența echilibrului ecologic a fost constatată empiric încă din trecut, dar analizată și fundamentată teoretic în sec. XX, ca urmare a distrugerilor provocate de intervențiile umane în lanțul trofic și de dezvoltarea unei științe a echilibrului natural al viului, ecologie. Ca urmare a dezechilibru ecologic provocat de țările industrializate atât pe teritoriul lor cât și pe teritoriul altor state s-a putut constata că natura nu dispune întotdeauna de mijloace pentru refacerea echilibrului ecologic, în foarte multe situații fiind necesară intervenția recuperatoare a omului.

Echilibrul ecologic

Echilibrul ecologic, de obicei același lucru cu echilibrul natural reprezintă

starea în care se află un ecosistem natural în care lantul trofic este corect echilibrat.

Incalzirea globala

Cresterea temperaturii medii in anii 1995 - 2005 față de media anilor 1940 - 1980.

Evoluția temperaturilor medii anuale și a mediilor pe cinci ani în epoca industrializării.

Încălzirea globală este fenomenul de creștere continuă a temperaturilor medii înregistrate ale atmosferei în imediata apropiere a solului, precum și a apei oceanelor, constatată în ultimele două secole, dar mai ales în ultimele decenii.

Temperatura medie a aerului în apropierea suprafeței Pământului a crescut în ultimul secol cu 0,74 ±0,18 °C.[1]

Incalzirea globalaFenomene extreme

Incalzirea globala ce este?Ce este efectul de sera?

CauzeleStratul de ozon ce este si unde e

pozitionatSiun sidle de tornade inundatii si

alunecari de teren

Incalzirea globala Incalzirea globala este fenomenul de crestere

a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.

Stratul de ozon Stratul de ozon sau ozonosfera este zona

stratosferei terestre care este alcătuită în mare parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare.

Stratul de ozon Stratul de ozon sau ozonosfera este zona stratosferei

terestre care este alcătuită în mare parte din ozon. Acest strat conține 90% din ozonul care se găsește în atmosferă și absoarbe 97%-99% din radiațiile ultraviolete de frecvență înaltă. Stratul de ozon se întinde de la circa 15 km la aproximativ 40 km altitudine.

Ozonul face parte dintre gazele care compun atmosfera : el ia naștere din oxigen, prin reacții fotochimice provocate de radiațiile solare. Pământul este înconjurat de un strat de ozon situat la o altitudine foarte mare. Acest strat filtrează aproximativ două treimi din razele ultraviolete (UV) emise de Soare. Dacă toate razele ar ajunge pe Pământ, ar fi dăunătoare vieții de pe planetă. Stratul de ozon este situat în stratosferă, întinzându-se de la 15 la 50 de km, fiind însă cel mai concentrat la 20-25 km.

Efectul de sera Efectul de seră este procesul de încălzire a unei planete din

cauza radiației reflectate de aceasta, care, în condițiile prezenței unor gaze cu efect de seră în atmosferă, o parte semnificativă a radiației va fi reflectată înapoi spre suprafață.

Acest fenomen a fost descoperit de Joseph Fourier în 1824. Termenul de „efect de seră” este folosit cel mai adesea în

vorbirea curentă pentru a evidenția contribuția unor anumite gaze emise natural sau artificial la încălzirea atmosferei terestre prin modificarea permeabilității atmosferei la radiațiile solare reflectate de suprafața terestră.

În cazul atmosferei Pământului, efectul de seră a fost responsabil de încălzirea suficientă a acesteia pentru a permite dezvoltarea plantelor așa cum le cunoaștem noi azi.

Efectul sfereiEfectul principal al SFEREI este dat de omul?ime de discuri de apã aflate la aceea?idistan?ã de corpul central colector. Acest tipde duzã produce particule fine de apã ceajutã la purificarea ?i rãcirea aerului înspa?iul în care este montatã. SFERA in sineconstituie un element de arhitectura urbanachiar si atunci cand nu este in functiune.

Cutremure, vulcani, avalanse. Toate acestea sunt catastrofe naturale produse de forte ale pamantului, cu care omenirea trebuie sa se lupte.CutremurePe langa faptul ca influenteaza climatul, cutremurele distrug cladiri si devasteaza orase. Geologii considera ca nivelul in permanenta crestere al apei marilor va avea implicatii multiple, care s-ar putea dovedi chiar mai grave decat fenomenele meteorologice extreme. Greutatea suplimentara a milioane de kilometri cubi de apa risca sa aplice o presiune prea mare in punctele slabe ale scoartei Pamantului, denumita stiintific "litosfera".

Fenomene extreme

Fenomene extremeIncalzirea globala este fenomenul de

crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului, precum si a oceanelor. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60, in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen.

Fenomene extremeSecetaVulcaniiAvalansele

Seceta

Principala cauza a secetei este cantitatea insuficienta de ploaie, pe o perioada indelungata de timp. Lipsa ploii poate fi provocata de traseele pe care circula curentii de aer la nivel mondial, dar si de interventii ale omului.

Vulcanii

Prin vulcan se înțelege atât formația geologică de formă conică formată prin eruptia lavelor, cenușelor și gazelor dintr-un focar cu topituri magmatice situate în adâncime cât și deschizătura din scoarța terestră care emite rocă topită sau parțial topită (lava), cenușă și gaze

AvalanseleCand ninge, zapada depusa ingheata

si formeaza mai multe straturi succesive. Avalansele se produc cand aceste straturi se desprind si se deplaseaza separat.Unde se produc: In regiunile muntoase din intreaga lumeNumar de aparitii pe an: Pana la l millionViteza: 30 – 160 km/hViteza maxima: 400 km/hVictime: Aproximativ 100 morti pe an

InundatiiInundația înseamnă acoperirea

temporară cu apă a unui teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă

Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot fi provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole

INUNDATII Inundația înseamnă acoperirea temporară cu apă a unui

teren care nu este acoperit în mod obișnuit cu apă. Cauza inundațiilor este revărsarea peste maluri a apelor

curgătoare sau a lacurilor. Inundațiile pot avea loc în timpul viiturilor, în urma ploilor

torențiale, topirii bruște a zăpezilor etc. Uneori, inundațiile au loc la gura râurilor de câmpie, în urma acțiunii vânturilor care bat dinspre mare, a cutremurelor de pământ submarine etc.

Pentru prevenirea inundațiilor se construiesc diguri, baraje ș.a. Inundațiile (numite irigații) pot fi provocate și în mod voit pentru a iriga terenurile agricole. Tot intenționat se provoacă inundații în amonte de baraje, pentru a construi lacuri de acumulare.

Alunecari de terenAlunecările de teren sunt o categorie de

fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.

Alunecari de teren

Alunecările de teren sunt o categorie de fenomene naturale de risc, ce definesc procesul de deplasare, mișcarea propriu‑zisă a rocilor sau depozitelor de pe versanți, cât și forma de relief rezultată.

Procesul de alunecare include trei faze: faza pregătitoare, de alunecare lentă, incipientă (procese

anteprag); alunecarea propriu‑zisă (trecerea peste pragul geomorfologic); stabilizarea naturală (echilibrarea, procese postprag) În cazul unor procese clasice, tipice, forma de relief se definește

prin: râpa de desprindere, corpul alunecării, fruntea alunecării și suprafața de alunecare

Tornade Tornada este o perturbatie atmosferica violenta, de dimensiuni

reduse, cu un caracter turbionar, sub  aspectul unei  coloane inguste care se roteste foarte  repede sau al unei palnii intoarse care atinge nivelul solului.

Atunci cand un curent de aer rece intalneste o masa  umeda de aer cald iau nastere niste nori negri enormi  (numiti cumulonimbus). Acesti nori genereaza o furtuna  cu tunete, in care urca aerul mai cald, creand un  curent puternic. In partea superioara a furtunii, vanturi puternice incep sa se invarta tot mai rapid, formand un vartej. Vartejul se roteste in spirale din ce in ce mai stranse, marindu-si viteza si inaltandu-se spre nori dupa care coboara si loveste pamantul cu violenta.

Uraganul Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23

august 2005, în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și care a cauzat distrugeri masive în Statele Unite ale Americii, pe coasta Golfului Mexic

S-a format deasupra Insulelor Bahamas și a traversat sudul Floridei cu o putere moderată, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson, cauzând câteva pierderi de vieți omenești și inundații, după care a căpătat putere brusc, deasupra Golfului Mexic și devenind unul dintre cele mai puternice uragane înregistrate vreodată pe mare. Furtuna a slăbit înainte de a sosi a doua și a treia oară la țărm, atingând categoria 3 pe scara Saffir-Simpson în dimineața zilei de 29 august în sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana și Mississippi.