1

MOTIVAŢIA

“DEPRESIA ESTE MAI REA DECÂT CANCERUL

ÎN STADIUL TERMINAL,PENTRU CĂ

MAJORITATEA BOLNAVILOR DE CANCER

SE SIMT IUBIŢI,ŞI EI MAI AU SPERANŢĂ

ŞI STIMĂ DE SINE!”

“Am aşteptat cu nerăbdare venirea pe lume a micuţului Eduard.În fiecare zi mă gândeam cât

de minunat poate fi. Miracolul s-a întamplat.Am rămas însărcinată cu soţul meu.În ciuda

simptomelor sâcâitoare sarcina a decurs normal.Nu-mi imaginam că ma voi putea schimba

asa.După naşterea micuţului ceva s-a întamplat cu mine,nu-mi puteam explicam ce. Eram atât de

sensibilă,plângeam fără motiv,simţeam că nimeni nu mă iubeşte,că toţi aveau ceva cu mine. Nu mă

puteam apropia de fiul meu,crezând că el mă respinge.Simţeam în oglindă acuzaţia copilului meu :

“Nu eşti tu mama mea!Mama mea din uter era mai bună.Cu ea nu simţeam foamea, frigul,

zgomotul. Nu trebuia să fac nici un efort.Vreau la mama mea când eram în uter!”

Această voce lăuntrică mă îndepărta tot mai mult de soţ,familie,copil. Dar asta până într-o zi când

mama mea a luat iniţiativa şi mi-a făcut programare la psiholog. Psihoterapia,tratamentul cu

antidepresive şi în primul rând sprijinul celor apropiaţi m-au făcut să depăşesc momentul greu din

viaţa mea!”

Această confesiune de pe un site de socializare m-a motivat să dezbat această temă.

Mi-a plăcut mult observaţia legată de fragilitatea lăuzei si importanţa mediului în care

trăieşte.Găseşte ea suficientă susţinere în soţul său,în familie,în comunitate,în mediul medical ce o

asistă?

Depresia nu trebuie sa fie mai rea decât cancerul! Nu trebuie să ne afundăm în tăcere şi

durere!

Ca şi CADRU MEDICAL, îmi propun să susţin mămicile, să le explic pe cât posibil că

naşterea este o minune în viaţa unei femei,nu o povară!

Sprijinul familiei, cadrului medical,comunităţii este tot ce îţi trebuie pentru a depăşi aceste

momente!

2

SCURT ISTORIC

Depresia postpartum (DPP), denumită şi depresie postnatală, este o condiţie medicală severă

care afectează 1 din 8 femei ,rareori bărbaţii.De regulă aceasta survine după 3 săptămâni de la naşterea

copilului,se intensifică în săptămânile 7 şi 8 şi poate dura mai multe luni,chiar şi un an întreg.

Simptomele includ tristeţe, oboseală, dereglări de somn şi alimentaţie, scăderea libidoului,episoade

prelungite de plâns,anxietate şi iritabilitate.În unele cazuri,netratată,depresia se adânceşte şi se pot

dezvolta simptome psihotice (psihoza postpartum).Acestea pun în pericol victima dar si pe cei din jurul

său.S-a presupus că lipsa vitaminelor ar putea fi cauza depresie postpartum.Dar vitamine găsim în orice

farmacie,multe femei însărcinate le iau la îndrumarea medicului,şi totuşi cad in depresie dupa

naştere.Alte studii au demonstrat că hormonii sarcinii sunt în mare parte responsabili de această

dereglare.Cu toate acestea tratamentele hormonale nu au fost de prea mare ajutor întotdeauna,iar

victimele nu şi-au revenit înghiţind câteva pastile conform unui orar bine stabilit.În

schimb,consilierea,în special grupurile de suport, au făcut minuni în rândul mai multor mame afectate

de, depresia postnatală.

De ce acest lucru? Pentru că depresia postpartum este strâns legată şi de stilul de viaţă.

Cauzele sunt multiple şi includ factori biologici,psihologici şi sociali deopotrivă.Este nevoie de

o analiză atentă a fiecărui caz în parte pentru a elibera mama de efectele nedorite ale depresiei

postpartum.

Este nevoie de o echipă întreagă formată din familie şi specialişti pentru a ajuta mama să-şi

recunoască harul şi să-şi trăiască fericirea ce natura i-a dat-o.

Depresia postpartum nu este o fază trecătoare,nu este întotdeauna evidentă,nu există teste de

laborator pentru depresie.

Depresia postnatală apare mai frecvent decât naşterea prematură sau diabetul

gestaţional.Depresia postnatală afectează fiecare a-8-a femeie care se desprinde fizic de fiul ei prin

naştere sau adopta un prunc pe care nu l-a purtat în pantece.Depresia postpartum,este o depesie care

netratată “îşi face de cap ”, iar victimele directe trag dupa ele victime colaterale.

Numeroase femei nu sunt conştiente de instalarea depresiei postpartum,deşi semnalele de

alarmă sunt ameninţătoare.Legătura dintre mamă şi prunc nu se sudează,ba mai grav,pare a se

compromite.Oboseala devine tot mai adâncă,relaţiile familiale se clatină tot mai evident,somnul este

din ce în ce mai tulburat ,reacţiile emoţionale puternice uimesc şi răstoarnă siguranţa şi rutina

tihnitoare.

3

În aceste condiţii mama are nevoie să înţeleagă ce i se întâmplă,să fie sprijinită,să-şi exprime

sentimentele,să fie ascultată activ,ea are nevoie să fie ajutată să işi trateze această depresie

severă.Intervenţia promptă si eficientă este obligatorie pentru sănătatea mamei şi copilului.

În primele 90 de zile după naştere există o rată crescută de episoade depresive. Depresia

postnatală se manifestă prin tristeţe, anxietate, sentimentul de vinovăţie şi faptul că femeia se simte

depăşită de situaţia în care se află, aceea de mamă. În acest stadiu, femeile sunt încă lucide, sunt

ancorate, încă, în realitate. Mamele care suferă de psihoză postpartum pierd contactul cu realitatea.

Simptomele pot fluctua, pot varia în intensitate. O femeie care suferă de psihoză postnatală poate părea

absolut sănătoasă acum şi, peste o clipă, scapă de sub control.Aceste femei nu îşi dau seama că au

pierdut contactul cu realitatea, se opun discuţiilor şi nu-şi mărturisesc simptomele, au un comportament

bizar şi complet dezorganizat. În cazul mamelor, stigmatul unei boli psihice este mult mai mare. Din

păcate, atenţia noastră se îndreaptă către ele mult prea târziu şi doar atunci când rezultatul negativ al

psihozelor postnatale ne atrage atenţia. „Este nevoie de strategii eficiente pentru identificarea,

intervenţia şi prevenirea bolilor mintale postnatale. Publicul trebuie educat prin programe pentru a

putea interveni în cazurile din familie. Asistenţii sociali, Protecţia Copilului şi forţele de ordine trebuie

educate în acest sens“,declarăMargaret Spinelli pentru „New York Daily News“.

Chiar dacă nu toate cauzele sunt cunoscute unele cercetări susţin ideea că depresia postpartum

ar fi determinată de modificări hormonale bruşte,care apar dupa naştere,asocite cu alţi factori.Printre

aceştia:

Un istoric al depresiei,depresia bipolară ;

Depresia prenatală din timpul sarcinii ;

Avort spontan ;

Naştere cu făt mort ;

Sarcină nedorită ;

Statutul socio-economic greu de acceptat;

Ajutor social scăzut ;

Încredere în sine scăzuta ;

Relaţia de cuplu dizarmonioasă ;

Părinte singur ;

Anxietate ;

Stresul îngrijirii copilului ;

Hrănirea cu formulă de lapte în loc de alăptat ;Problemele de temperatură a nou-născutului ;

4

Fumatul şi alcoolul ;

Simptomele acestei tulburări neonatale pot surveni în primul an de la naşterea copilului şi pot

dura de la câteva săptămâni la un an.Printre acestea enumăr:

Sentimentul de copleşire;

Modificări de dispoziţi;

Lipsa energiei;

Plânsul ;

Iritabilitate;

Agitaţie;

Furie;

Anxietate;

Frustrare;

Oboseală;

Melancolie;

Nemulţumire;

Tristeţe.

Dacă simptomele enumerate nu sunt puternice şi se sting în 2 săptămâni, înseamnă că mama a

traversat doar o perioada delicată, frecvent întânită denumită“baby blues”. Însă dacă simptomele

persistă şi se agravează, iar starea mamei este din ce în ce mai proastă, este nevoie de intervenţie şi de

măsuri pentru că pe acest fond labil se instalează lesne depresia postpartum.

În cazul depresiei postpartum, o serie de alte simptome şi-au făcut loc agresiv la câteva

săptămâni după naşterea/pierderea copilului şi cresc continuu, dacă sunt neglijate:

Senzaţie de oboseală extremă;

Agitaţie sau lentoare psihomotorie;

Pierderea continuă a energiei;

Tulburări ale apetitului (anorexie sau bulimie);

Tulburări de somn (insomnii);

Pierderea interesului;

Înstrăinare;

Absenţa plăcerii;

5

Plâns ,exagerat;

Dificultăţi de concentrare ;

Lipsa de speranţă ;

Sentiment de gol interior;

Sentiment de lipsă de valoare;

Sentiment de vinovăţie;

Temeri exagerate;

Anxietate excesivă,severă;

Gânduri despre moarte sau sinucidere.

6

CAPITOLUL I

ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS

1.1. Anatomia sistemului nervos

Sistemul nervos reprezintă totalitatea organelor formate predominant din ţesut nervos ce

recepţionează, transmite şi integrează informaţiile primite din mediul extern sau intern şi permite

elaborarea unui răspuns adecvat mesajului primit. Există un sistem nervos central, format din encefal (

creierul mare, trunchiul cerebral şi cerebelul ), măduva spinării şi un sistem nervos periferic, format din

ganglioni şi nervi. Sistemul nervos este diferenţiat în organe receptoare, care culeg stimuli din mediul

intern şi extern:

- exteroreceptorii, în care intră şi organele de simţ, ce culeg stimuli: tactili, termici, dureroşi, vizuali,

auditivi, olfactivi, gustativi, din mediul extern

-proprioceptori, culeg stimuli de la nivelul aparatului locomotor, legat de starea de tensiune a

muşchilor, de poziţia segmentelor corpului, etc.

-interoceptorii, care culeg informaţii de la nivelul organelor interne.

Aceşti stimuli sunt transmişi prin: fibre sensitive şi prin căile de conducere ale sensibilităţii (

tactile, termice, etc.), până la centrii superiori de integrare şi în ultima instanţă la scoarţa cerebrală.

Aceasta îi supune la analiză şi sinteză şi elaboreaza comenzi pe care le transmite organelor efectoare (

muşchi, organe interne, glande, etc.)

Fig. nr. 1: Structura sistemului nervos

7

Neuronul - unitate anatamo-funcţională a sistemului nervos. Este alcătuit din corpul celular şi

prelungirile sale care servesc la conectarea cu alţi neuroni şi la conducerea impulsului nervos. În

funcţie de forma corpului celular, neuronii pot fi sferici, poliedrici, stelati, conici, etc. , iar in funcţie de

numărul prelungirilor, pot fi unipolari, bipolari sau multopolari.

!!!Neuronii nu se regenerează şi nu se reproduc, de aceea cantitatea de neuroni este determinată

de la o vârstă foarte fragedă.

Neuronul este alcătuit de regulă dintr-un axon- prelungire de obicei unică şi lungă, prin care

influxul nervos pleacă de la celula- şi dentrite- prelungiri scurte, prin care influxul vine la celulă. Fibra

nervoasă este continuarea axonului şi este constituită dintr-un fascicul de neurofibrile, numit cilindrax,

învelit sau nu de teaca de mielină. Mielina este o substanţă care înveleşte anumiţi axoni. Are o

constituţie lipoproteică şi este produsă de anumite celule gliale. Exercită o funcţie de susţinere şi

măreşte viteza de transmitere a impulsului nervos. Acest tip de conexiune are intotdeauna acelaşi sens

de transmitere, adică un este reversibil. Circulaţia influxului nervos la nivelul sinapsei se face într-o

singură direcţie, de la cilindrax spre dentriţe şi corpul celular. Energia care circulă de- a lungul fibrei

nervoase se numeşte influx nervos.

După sensul influxului nervos se deosebesc:

- un neuron aferent, care conduce impulsul de la periferie către centru ( calea senzitivă) ,

- un neuron eferent, care conduce impulsul de la centru spre periferie ( calea motorie).

Fig. nr. 2: Neuronul-celulă nervoasă

8

Sistemul nervos periferic este alcătuit din fibre nervoase şi organe terminale, deserveşte

informaţia. La modificări corespunzătoare de mediu extern sau intern, deci la stimuli diferiţi se produc

excitaţii, transmise prin fibre nervoase spre centru.

Excitaţiile mediului extern şi excitaţiile pornite de la muşchi, tendoane, articulaţii, periost se

transmit prin intermediul sistemului nervos al vieţii de relaţie, iar excitaţiile plecate de la viscere se

transmit pe calea sistemului nervos vegetativ.

Aceste senzaţii sunt recepţionate de organe specializate numite receptori care pot fi:

- exteroceptori care culeg excitaţiile pornite de la mediul extern,

- proprioceptori, care culeg excitaţii de la muşchi, tendoane, articulaţii,

- interoceptori, care culeg excitatiile viscerale.

Nervii periferici pot fi senzitivi sau senzoriali, motori sau vegetativi. Pe calea lor vin

informaţiile de la periferia corpului sau din organismele interne care vor merge prin intermediul

neuronului senzitiv spre centru, influxul nervos retransminţându-se spre organele efectoare pe calea

neuronului motor a nervilor motori. În general, nervii periferici sunt micşti, leziunea lor provocând

tulburări clinice motorii şi senzitive. Din nervii periferici fac parte nervii cranieni, în număr de 12

perechi si nervii rahidieni.

Fig. nr. 3 Nervi cranieni şi rahidieni

9

Sistemul nervos central este alcătuit din encefal, care este format din cele două emisfere

cerebrale, formaţiunile de pe baza creierului, trunchiul crebral, cerebel şi din măduva spinării.

Fig. nr. 4 Secţiune SNC

Encefalulreprezintă partea sistemului nervos central adăpostită în cutia craniană. Este format

din patru regiuni importante: trunchi cerebral, cerebelul, diencefalul şi emisferele cerebrale.

Fig. nr. 5 Encefalul

10

Trunchiul cerebral, este o prelungire a măduvii spinării şi este format din bulb, puncte şi

mezencefal. Are un rol deosebit de important aflându-se la răspântia dintre emisferele cerebrale şi

cerebel. Este alcătuit din sus în jos din pedunculii cerebrali, protuberanţa inelară şi bulbul rahidian, care

face legătura cu măduva spinării. Ţinând seama de importanţa centrilor nervoşi ( respiratori, circulatori,

de deglutiţie ), a căilor şi a conexiunilor de la nivelul trunchiului cerebral, leziunile acestora produc

manifestări complexe, grave şi adesea mortale. De la acest nivel pornesc cele 12 perechi de nervi

cranieni care îndeplinesc importante funcţii motorie şi sezitive. În afara nucleilor nervilor cranieni şi a

centrilor reflexilor vegetative, în trunchiul cerebral se găsesc o serie de nuclei nespecifici, care

alcătuiesc formaţiunea reticulară, care joacă rol în transmiterea spre scoarţa cerebrală a diferitelor

stimulări extero- şi interoreceptive, contribuind la edificarea stării de veghe ( de conştienţă ) Bulbul este

limitat inferior de planul convenţional de sub desucaţia piramidelor, iar superior de şanţul bulbopontin.

Bulbul rahidian gestionează funcţiile vitale ale corpului, precum şi anumite reflexe, cum ar fi reflexul

de tuse, strănut sau clipit. Puntea este limitată inferior de şanţulbulbopontin, iar superior de un şanţ

transversal paralel cu acesta numit şanţulpontopeduncular care o separă de pedunculii cerebrali. Pe

linia mediană se găseşte un şanţ denumit şanţul artrei bazilare. Lateral de acesta se văd

piramidelepunţii, mai puţin proeminente care se continuă lateral şi posterior cu braţele punţii sau

pedunculii cerebeloşi mijlocii. Din punte se desprinde nervul trigemen (V) la limita dintre piramide şi

braţele pontine.Mezencefalul prezintă pe faţa posterioară tectum-ul mezencefalic sau lama

cvadrigemină format din 2 coliculi superior sau optici şi 2 inferiori sau acustici separaţi între ei printr-

un şanţ cruciat. Coliculul superior este legat prin braţul coliculului superior de corpul geniculat, iar cel

inferior prin braţul colicului inferior de corpul geniculat. Corpii geniculaţi sunt nucleii diencefalici

(aparţin metatalamusului). Sub coliculul inferior se desprinde nervul trohlear (IV) singurul care îşi are

originea pe faţa posterioară a trunchiului cerebral şi care se încrucişează în nevrax

Encefalul este format din substanţa cenuşie şi substanţa albă. Substanţa cenuşie prezintă

numeroase celule de diferite forme şi dimensiuni, alcătuind la suprafaţă, scoarţa cerebrală, iar în

profunzime nucleii centrali. În scoarţă se găsesc 14 milioane de celule. Substanţa albă a emisferelor

cerebrale este formată din fibre nervoase care realizează legătura între diferite zone corticale ( fibre de

asociaţie) , legătura între cele două emisfere ( fibre comisurale- corpul calos) şi legătura între diferite

etaje ale sistemului nervos central (fibre de proiecţie) . Coordonând funcţionarea sistemului nervos,

scoarţa cerebrală controlează întreagă activitate a organismului. Ea deţine în primul rând funcţia de

reprezentare şi selecţionare, de elaborare a ideilor- gândirea ( raţionamentul) , denumită de Pavlov-

activitate nervoasă superioară.

11

Fig. nr. 6 Pavlov-activitate nervoasă superioară

Cerebelul, sau creierul mic este un organ nervos cu rol în coordonarea motorie. Aşezat în fosa

posterioară a cutiei craniene, este alcătuit din două emisfere laterale, cu rol în coordonarea motorie, şi o

regiune mediană, care contribuie în mod deosebit la menţinerea echilibrului, numită vermis. Este legat

de nevrax prin pedunculii cerebeloşi. Funcţia sa principală constă în reglarea tonusului muscular şi în

coordonarea mişcărilor. Cerebelul are o formă de hemiovoid cu o faţă superioară care este separată de

lobii occipitali ai emisferelor cerebrale printr-o prelungire orizontală a dureimater denumită

cortulcerebelului. Clasic este împărţit prin 2 şanţuri sagitale într-o parte mediană denumită vermis şi 2

părţi laterale, lăţite denumite emisferele cerebeloase. Mai recent, corespunzând şi din punct de vedere

fiziologic şi filogenetic, se descriu şanţuri orizontale care împart atât vermisul, cât şi emisferele în lobi.

{anţurile primare separă între ei, lobul anterior (paleocerebelul) de lobul mijlociu care este mai recent

apărut (neocerebelul), iar fisura postero-laterală separă lobul mijlociu de lobul floculonodular care este

cel mai vechi filogenetic (arhicerebelul) (fig. 25).

Fisura orizontală separă faţa superioară de faţa inferioară a cerebelului. Şanţurile mai puţin

adânci determină o lobulaţia a vermisului căreia îi corespunde o lobulaţie a emisferelor cerebeloase. În

12

final şanţuri şi mai puţin adânci separă suprafaţa cerebelului în folii sau lamele, mărind astfel suprafaţa

acestuia. Dinainte înapoi se disting în vermis lobuli, care au corespondentul în emisferele cerebeloase.

În lobul anterior se descrie lingula cu frâurile lingulei, lobululcentral cu aripa lobulului central,

culmen cu lobul cvadrangular anterior, posterior de care este şanţul primar. În lobul mijlociu sunt

declive cu lobulcvadrangularposterior (culmen şi declive formează împreună monticulus), iar lui

folium îi corespunde lobulsemilunarsuperior. Faţa superioară este separată de faţa inferioară prin fisura

orizontală. În continuare pe faţa inferioară, dar în sens postero-anterior se disting: tuber,vermis cu lobul

semilunar inferior, piramida cu lobulul biventer, uvula cu tonsila sau amigdala cerebelului, iar după

fisura postero-laterală nodulus cu floccus ce aparţin arhicerebelului. De remarcat, că piramidele şi

uvula sunt formaţiuni paleocerebeloase.

Structura cerebelului.

Cerebelul este alcătuit din substanţă cenuşie dispusă la suprafaţă formând scoarţa sau cortexul

cerebelos, iar substanţa albă formată din fibre se află la interior. În substanţa albă se mai găsesc

grămezi de neuroni care formează nucleii cerebelului.

- Substanţa cenuşie. Cortexul cerebelos este alcătuit dint 3 straturi celulare. Stratul superificial sau

stratulmolecular, pentru că este format din celule mici are printre celulele sale unele denumite “în

coşuleţ”. Acestea îşi trimit axonii către stratul următor unde colateralele lor se ramifică în jurul

celulelor Purkinje, cuprinzându-le ca într-un coş.

Al doilea strat este denumit stratulganglionar sau al celulelor lui Purkinje, cu cele mari

piriforme, bipolare care trimit dendritele în stratul molecular, iar axonii în substanţa albă spre nucleii

cerebelului. Cel mai profund este stratulgranular format din celule mici, stelate al căror axon urcă în

stratul molecular unde se ramifică în “T”, făcând sinapsă cu dendritele neuronilor Purkinje.

Nucleii cerebelului sunt reprezentaţi de nucleiifastigiali în dreptul vermisului şi lateral de ei,

spre emisferele cerebeloase sunt nucleii globoşi, emboliformi şi dinţaţi. Toţi sunt paleocerbeloşi cu

excepţia unei părţi din dinţat care este de apariţia neocerebeloasă.

- Substanţa albă. Este situată la interior şi apare pe o secţiune medio-sagitală cu un aspect ramificat

caracteristic, care a fost numit “arborele vieţii”. În ea se disting fibreasociativeintracerebeloase care

leagă puncte din aceeşai emisferă cerebeloasă, fibrecomisurale care leagă zone simetrice şi fibrede

proiecţie aferente şi eferente. Aferenţele ajung la cortexul cerebelos, iar eferenţele pleacă de la nucleii

cerebelului. Toate conexiunile cerebelului se realizează prin intermediul pedunculilor cerebeloşi.

13

Pentru a înţelege conexiunile cerebelului trebuie să amintim că cerebelul are rol principal în

coordonarea motorie. El poate realiza această coordonare datorită faptului că centrii care comandă

mişcările voluntare, automate şi de echilibru (cortexul cerebral, coliculii optici, nucleii vestibulari)

informează în derivaţie şi cerebelul prin căile corticopontocerebeloase, tectocerebeloase superioare şi

inferioare şi respectiv, vestibulo-cerebeloase.

În acelaşi timp prin fasciculele spinocerebeloase anterioare şi posterioare, cerebelul este

informat de ceea ce s-a executat din mişcarea comandată. El integrează aceste aferenţe şi printr-un

mecanism de feed-back (conexiune inversă) reinformează centrii care au dat comanda, ca să şi-o

modifice în funcţie de gradul ei de executare. Această informare şi modelare a centrilor motori se face

prin: fascicululcerebelo-dento-talamo-cortical pentru centrii corticali ce au comandat mişcări

voluntare; prin fascicululcerebelo-dento-tectal pentru coliculii optici care au determinat mişcările

automate; şi prin fasciculelecerebelo-fastigio-vestibular pentru nucleii vestibulari care au imprimat

mişcări reflexe de echilibru.

Diencefalul sau creierul intermediar se dezvoltă din vezicula diencefalică ce rezultă din

segmentarea prozencefalului. Din diencefal se desprind veziculele optice care vor da naştere tracturilor,

chiasmei şi nervilor optici, ca şi unei părţi din globul ocular (retina). În vezicula primitivă se vor

evidenţia cele 3 straturi (ependimar, paleal şi marginal), care se dezvoltă mult şi fac la nivelul

diencefalului, mase mari cenuşii, cu substanţă albă redusă.

Diencefalul este aşezat în continuarea mezencefalului sub emisferele cerebrale care îl acoperă lăsând

vizibilă la exterior doar faţa inferioară ce corespunde hipotalamusului. În interiorul său se găseşte

ventriculul al III-lea. Diencefalul este alcătuit din talamus, metatalamus, subtalamus, epitalamus şi

hipotalamus, situate în jurul ventriculului al III-lea.

Structura diencefalului:

Talamusul este format din 2 mase mari cenuşii, cu o formă ovoidă cu polul anterior mai ascuţit

numit rosturm, iar cu cel posterior mai rotunjit numit pulvinar. Lateral, braţul posterior al capsilei

interne îl separă de nucleul lentiform. În interior o lamă medulară internă de substanţă albă, bifurcată

anterior ca un “Y”, îl separă în nuclei. Se descriu următorii nuclei: rostral, posterior, medial, lateral şi

ventral.

Subtalamusul este situat între talamus şi mezencefal. La nivelul lui se găsesc: nucleul

subtalamic, zona incertă şi câmpul lui Forell cu 2 fascicule de substanţă albă, formaţiunile lui sunt

14

staţii de legătură ale sistemului extrapiramidal, strâns legate funcţional de corpii striaţi de la baza

emisferelor cerebrale.

Epitalamusul este situat în partea posterioară şi superioară a diencefalului şi este format din:

- glanda epifiză legată printr-o tulpină de comisura habenulei;

- trigonul habenulei cu nucleul habenular;

- striile habenulei.

Hipotalamusul este situat în partea inferioară a diencefalului unde formează podeaua şi partea

inferioară a pereţilor laterali ai ventriculului al III-lea. Este alcătuit dintr-o porţiune supraoptică unde

se individualizează NPV, din tuber cinerum unde se găsesc nucleii tuberali regiune căreia îi aparţin şi

neurohipofiza, iar posterior din corpii mamilari.

Nucleii tuberali reglează activitatea adenohipofizei. Ei secretă factori de eliberare (RF =

releasing factors) care pe calea adenohipofiză, determinând secreţia de hormoni tropi a acesteia.

Sistemul venos porthipofizar are reţeaua primară în HT, venele în tija hipofizei, iar reţeaua capilară

secundară în adenohipofiză.

Secreţia nucleilor tuberali este reglată printr-un mecanism umoral de conexiune inversă de către

concentraţia hormonilor specifici secretaţi de glande sub acţiunea hormonilor tropi adenohipofizari.

d) Emisferele cerebraleîn număr de două, prezintă partea cea mai dezvoltată a sistemului nervos.

Fiecare dintre ele cuprind câte patru lobi: frontal, parietal, temporal si occipital .Aceştia sunt împărţiţi

prin şanţuri in circumvoluţii.

Spre deosebire de reflexele necondiţionate, care sunt înnăscute, reflexele condiţionate sunt

dobândite, apărând în cursul exisistenţei individului, determinate de condiţii diferite şi variate ale

mediului extern. La nivelul scoarţei se realizează integrarea superioară, cu alte cuvinte, adaptarea

organismului la shimbările mediului extern, înregistrate cu fineţe şi precizie, precum şi legătura dintre

diferite părţi ale organismului.

Lobul frontal, care corespunde circumvoluţiei frontale ascendente, este sediul neuronului motor

central, deci sediul mişcărilor voluntare. Leziunile lobului frontal se insoţesc de tulburări motorii (

paralizii ), tulburări în articulaţia vorbirii ( dizartrie sau anartrie ), tulburări de comportament.

Lobul parietal este sediul cortical al analizorului sensibilităţii generale. La acel nivel se

realizează sinteza tuturor tipurilor de sensibilitate. Leziunile lobului parietal se vor insoţi deci de

tulburări privind aprecierea volumului şi a formei obiectelor ( stewognozie ), a greutăţilor ( barestezie )

privind discriminarea tactilă ( apreciereadistanţei dintre două atingeri ale pielii ), etc. Distrugerea totală

duce la agnozie tactilă, adică la nerecunoaşterea prin pipăit a obiectului respectiv.

15

Lobul temporal cuprinde sediul cortical al analizorului auditiv. Leziunea sa se poate însoţi de

surditate verbală ( bolnavul aude, dar un înţelege ), halucinaţii auditive, tuburări de echilibru ,

imposibilitatea de a înţelege scrisul ( cecitate verbală ), incapacitate de utilizare uzuală a obiectelor şi

de efectuare a gesturilor obişnuite ( apraxie ), uneori este pierdută înţelegerea semnificaţiei cuvântului

vorbit sau scris ( afazie senzorială ).

Lobul occipital este sediul capului cortical al analizorului vizual. Leziunea sa duce la tulburări

de orientare in spaţiu, tulburări de vedere (halucinaţii vizuale) etc.

Formaţiunile de la baza creierului sunt diencefalul şi corpi striaţi. Diencefalul este alcătuit in

principal din : talamus, staţia cea mai importantă din releu pentru toate fibrele senzitive care merg spre

scoarţa cerebrală (leziunile talamusului producând grave tulburări de sensibilitate ), şi hipotalamus,

coordonatorul sistemului vegetativ şi al sistemului endocrin. Corpii striaţi, formaţi dintr-un număr de

nuclei de substanţă cenuşie, au un rol deosebit în realizarea mişcărilor automate şi a tonusului

muscular, fiind segmentul cel mai important al sistemului extrapiramidal.

Leziunile acestuia duc la apariţia unor tulburări încadrate în noţiunea generică de sindrom

extrapiramidal.

Fig. nr. 7 Emisferele cerebrale

Măduva spinării : ultima porţiune a sistemului nervos central este adăpostită în canalul

rahidian şi se prezintă sub forma unui cilindru de substanţă nervoasă, care începe de la bulb şi se

întinde până la L2. Prezintă două regiuni mai umflate: una cervicală (intumiscentia cervicala) în

16

dreptul vertebrelor C3-T2 şi alta lombară (intumiscentia lumbalis) în dreptul vertebrelor T9-T12. Aceste

umflături sunt locul de unde pleacă nervii pentru membre şi dezvoltarea lor este condiţionată de

funcţionalitatea membrelor respective.

Fig. nr. 8 Măduva spinării

Este împărţită în două jumătăţi simetrice, fiind formată din substanţă albă si substanţă cenuşie

.Substanţa cenuşie este situată central şi îmbracă aspectul literei H.

Fig. nr. 9 Măduva spinării

Coarnele anterioare ale substanţei cenuşii sunt motorii, cele posterioare senzitive, iar cele

laterale au funcţii vegetative, substanţa albă este alcătuită din : căi motorii descendente si căi senzitite

ascendente, in fiecare jumătate de măduvă se disting trei cordoane de substanţă albă, separate de

emergentele rădăcinilor anterioare ( motorii ) şi posterioare (senzitive). Cordonul anterior conţine

17

fascicolul piramidal direct. Cordonul posterior conţine fascicule Goli şi Burdach, care conduc spre

centrii superiori sensibilitatea tactila şi profundă conştientă.

Cordonul lateral conţine o serie de fascicule ascendente care conduc spre centrii superiori

informaţii legate de sensibilitatea termică, dureroasă şi profundă inconştientă. Tot la nivelul cordonului

lateral coboară fasciculul piramidal încrucişat şi căile extrapiramidale, spre celula neuronului periferic,

aflată în coarnele anterioare, de unde porneşte calea motorie finală.

Leziunile măduvei provoacă grave tulburări senzitive, motorii şi vegetative. La nivelul

măduvei, din cele două rădăcini – anterioară (motorie) şi posterioară ( senzitivă ) – se formează nervii

rahidieni. Pe traiectul rădăcinii posterioare există o umflătura, ganglionul spinal, care conţine corpul

celular al primului neuron senzitiv periferic. Nervii rahidieni dau naştere nervilor periferici. Sistemul

nervos central ( encefalul şi măduva spinării ) este acoperit şi protejat de cele trei foiţe meningiene :

duramater, o membrană fibroasă în contact cu osul, arahnoida, o foiţă subţire care căptuşeşte faţa

internă a durei mater şi pia mater, un ţesut celular bogat vascularizat care acoperă ţesutul nervos.

Spaţiul subarahnoidian cuprins între pia mater şi arahnoida conţine lichidul cefalorahidian. Acesta este

secretat în ventriculi de către plexurile coroide şi pătrunde în spaţiile subarahnoidiene prin orificiile lui

Magendie şi Luschka. În interiorul encefalului se află un sistem de cavităţi – sistemul ventricular, în

care se formează şi circulă LCR. În emisfere se află ventriculii laterali şi ventriculul III. Între

protuberanţă şi cerebel se află ventriculul IV. Ventriculul III este legat de ventriculul IV prin apenducul

sylvian. Ventriculul IV comunică cu spaţiul subarahnoidian, prin vilozităţile arahnoidiene.

Fiziologia sistemului nervos

Funcţionarea organismului depinde de funcţiile diferitelor organe, coordonate, controlate şi

conduse de sistemul nervos. Acesta coordonează activitatea tuturor organelor, precum şi relaţiie

organismului, ca întreg, cu mediul extern. Datorită coordonării şi reglării nervoase menţionate,

organismul se comportă ca o unitate funcţională. Proprietatea sistemului nervos de a realize această

coordonare se numeşte funcţie integrativă. Integrarea este o proprietate a tuturor etajelor sistemului

nervos, dar organul de integrare propriu-zis, care subordonează şi funcţiile celorlalte etaje, este scoarţa

cerebrală. Se deosebesc un sisitem nervos vegetativ şi un system nervos al vieţii de relaţie, alcătuit din

system nervos central si periferic. Sistemul nervos vegetative este o componentă a sistemului nervos,

care îşi poate desfăşura activitatea şi independent de voinţă. Activitatea sa este reglată de segmentele

superioare ale sistemului nervos central şi în mod special de scoarţă. Sistemul nervos vegetative

coordonează activitatea organelor interne: bătăile inimii şi presiunea sanguină, distribuşia sângelui,

frecvenţa mişcărilor respiratorii, secreţia, etc. Cele două componente ale sistemului nervos vegetative-

18

simpaticul şi parasimpaticul- exercită asupra fiecărui organ acţiuni antagoniste: unul stimulează,

celălalt inhibă. Excitaţia simpatică, măreşte catabolismul, deci creşte căldura, glicemia, accelerează

bătăile inimii, diminuă circulaţia periferică şi creşte circulaţia centrală. Parasimpaticul are acţiune

antagonistă: el creşte anabolismul.

Sistemul nervos, împreună cu cel endocrine, reglează majoritatea funcţiilor din organism.

Căile motorii . Sistemul motor cuprinde trei elemente: neuronul motor central, neuronul

extrapiramidal şi neuronul periferic.

Neuronul motor central şi cel extra-piramidal reprezintă cele două căi motorii care merg de la

encefal la măduva. La nivelul acesteia, calea motorie este unică, fiind reprezentată de neuronul motor

periferic, numit de aceea şi cale motorie finală comună.

Prin intermediul acesteia se transmit atât impulsurile venite pe calea neuronului motor central

(calea piramidală), cât şi cele venite pe căile extrapiramidale.

Neuronul motor central formează calea piramidală. Fascicului piramidal are somele celulare

(corpuri celulare) situate în scoarţa circumvoluţiei frontale ascendente.

Axonii lor alcătuiesc calea piramidală şi se termină în coarnele anterioare ale măduvei, unde fac

sinapsă cu neuronul motor periferic, cu excepţia unor fibre scurte ( fasciculul geniculat ) care se

termină în nucleii de origine ai nervilor cranieni, la nivelul trunchiului cerebral.

Fasciculul piramidal este format din fibre, care au deci o lungime şi un traiect diferit:

fascicolul geniculat ( cortico- nuclear ) care se termină în nucleii motori ai nervilor cranieni din

trunchiul cerebral;

fasciculul piramidal încrucişat, care reprezintă cea mai mare parte a fasciculului piramidal şi

ale cărui fibre se încrucişează în partea inferioară a bulblui ( de – cusaţie ), pentru a ajunge apoi

în cordoanele medulare laterale şi coarnele anterioare. Datorită încrucişării bulbare a acestor

fibre, se întelege de ce o leziune encefalică antrenează o paralizie de partea opusă a corpului;

fascicolul piramidal direct, un fascicul foarte subţire, constituit din câteva fibre, care nu se

incrucişeaza la nivelul bulbului, ci mult mai jos, la nivelul măduvei, cu câteva segmente înainte

de a se termina tot în coarnele anterioare ale măduvei. Fasciculul piramidal este de origine

filogenetică mai nouă.

Prin intermediul lui se transmit impulsurile motorii active (pentru mişcările voluntare) si

impulsurile moderatoare ale scoarţei pentru activitatea automat-reflexa a maduvei.

Neuronii extrapiramidali formează calea extrapiramidală, care este o cale motorie indirectă.

Corpurile celulare îşi au originea în nucleii cenuşii centrali (lenticular, caudat), nucleu roşu, locus

19

niger. Toţi aceşti nuclei sunt legaţi între ei prin fascicule scurte. Căile descendente se termină în

coarnele anterioare ale măduvei prin diferite fascicule: rubro- spinal, olivo- spinal, tecto- spinal,

vestibulo- spinal. De reţinut că scoarţa cerebrală la nivelul lobului frontal are neuroni cu funcţie

extrapiramidală. Sistemul extrapiramidal, de origine filogenetică mai veche, joaca un rol în mişcările

automate şi în coordonarea şi reglarea tonusului muscular.

Neuronul motor periferic este porţiunea terminală a căii motorii. Corpurile celulare se găsesc

în coarnele anterioare ale măduvei, iar axonii trec prin rădăcina anterioară în nervii periferici,

terminându-se în muşchi. Legătura între nerv şi muşchi se face la nivelul unei formaţiuni de tip

sinaptic, numită placă motorie. Transmiterea influxului la acest nivel, se face cu ajutorul unui mediator

chimic, numit acetilcolina. Neuronul motor periferic primeşte excitaţii atât pe calea neuronului motor

central, cât şi a neuronului extrapiramidal şi a arcului reflex medular. De aceea se mai numeşte şi calea

finală comună.

În leziunea neuronului motor periferic sunt pierdute toate categoriile de mişcări.

Căile sensibilităţii. Informarea sistemului nervos asupra variaţiilor mediului extern şi intern se

realizează prin existenţa la periferie a unor receptori specialzaţi pentru toate tipurile de sensibilitate în

mare, se disting: o sensibilitate elementară şi una sintetică.

Elementară:

sensibilitatea superficială sau cutanată, pentru tact, căldură şi durere ( termică, tactilă şi

dureroasă ) ;

sensibilitatea profundă sau proprioceptivă, care provine din muşchi, tendoane, ligamente, oase

şi articulaţii ;

sensibilitatea viscerală (interoceptivă), sub controlul sistemului nervos vegetativ.

Sensibilitatea sintetică cuprinde: senzaţii complexe, rezultate din diferenţierea şi combinarea

senzaţiilor elementare.

Căile sensibilităţii, printr-o înlănţuire de trei neuroni, alcătuiesc calea sensibilităţii termo-algice,

a sensibilităţii tactile, profundă conştientă (mio-artrokinetică, vibratorie şi barestezică), profundă

inconştientă (relaţii despre tonus şi echilibru).

Căile senzitive cuprind trei neuroni. Primul neuron se găseşte pe traiectul rădăcinei posterioare

a nervului rahidian, în ganglionul spinal şi în ganglionii anexaţi nervilor cranieni.

El are o prelungire cu rol de dentrită, care alcătuieşte fibra senzitivă a nervului periferic, şi o

prelungire cu rol de axon care pătrunde în măduvă. Această prelungire poate fi scurtă, pentru

sensibilitatea superficială (care se termină în celulele coarnelor posterioare ale măduvei), mijlocie,

20

pentru sensibilitatea profundă inconştientă (care se termină 2 – 3 segmente medulare mai sus ) şi lungă,

pentru sensibilitatea profundă conştientă (care se termină în nucleii Goli şi Burdach din bulb).

Al doilea neuron transmite excitaţia senzitivă la talamus – pentru sensibilitatea superficială: prin

fasciculul spino- talamic anterior, pentru sensibilitatea tactilă, prin fasciculul spino- talamic posterior,

pentru sensibilitatea termo- algică, iar pentru sensibilitatea profundă, fibrele care pornesc din nucleii

Goli şi Burdach – se încrucişează în bulb, pe linia mediană şi se termină în talamus.

Al treilea neuron transmite este porţiunea căilor senzitive cuprinsă între talamus şi

circumvoluţia parietală ascendentă.

Reflectivitatea. Se înţelege prin reflex, un răspuns motor secretor sau vasomotor, obţinut prin

intermediul sistemului nervos. Pentru ca să se producă un reflex este necesară continuitatea arcului

reflex, între nervul aferent şi cel eferent , cu alte cuvinte, o suprafaţă receptoare (piele, muşchi,

tendoane), un nerv senzitiv, care constituie fibra aferentă, o celulă intermediară situată în ganglionul

spinal posterior, o celulă motorie (în cornul anterior al măduvei) şi o terminaţie motorie în muşchi.

Se cunosc mai multe tipuri de reflexe:

- reflexele osteo-tendinoase sunt reflexe spinale, formate din doi neuroni – unul senzitiv, care

recepţionează excitaţia de la nivelul tendonului excitat prin întindere, şi unul motor (neuronul motor

periferic), care execută răspunsul motor. Impulsurile corticale prin calea piramidală au acţiune

inhibitorie asupra acestor reflexe.

- reflexele superficiale (cutanate şi mucoase) sunt formate din înlănţuirea mai multor neuroni. Excitaţia

unor zone cutanate mucoase determină contracţia muşchilor corespunzători. Ele devin patologice prin

exagerarea lor, care apare în leziunea fasciculului piramidal.

- reflexele de postură au tot un arc reflex, alcătuit din doi neuroni, dar sunt reglate în special de

sistemul extrapiramidal, care exercită asupra lor o influenţa moderatoare. La subiectul normal,

modificarea pasivă a poziţiei unei articulaţii determină o stare de contracţie a muşchilor interesaţi. În

leziunile extrapiramidale, aceste contracţii sunt exagerate. În afara acestor reflexe pot apărea şi alte

reflexe patologice, care se ivesc numai în leziunile neuronului motor central (calea piramidală). În afara

reflexelor somatice, măduva este şi sediul unor reflexe vegetative (defecaţie, micţiune, erecţie,

ejaculaţie, vaso- motricitate).

Sistemul extrapiramidal (SEP), filogenetic cel mai vechi sitem motor central, reprezintă un

ansamblu de structuri etajate la diverse niveluri ale nevraxului, structuri interconectate prin multiple

circuite închise şi conectate cu alte prin circuite deschise- de proiecţie. Împreună cu cerebelul

21

reprezintă unul din cele două sisteme de control şi reglare ale motricităţii intervenind, în realitate, în

toate aspectele acesteia: tonus, postură şi mişcare.

În SEP sunt incluse:

- arii corticale;

- formaţiuni subcorticale;

- formaţiuni din trunchiul cerebral.

Nucleul caudat, cel mai intern nucleu striat are aspectul unei potcoave înconjurând talamusul,

marginea sa convexăcontribuie la formarea peretelui ventricular lateral iar marginea internă, concavă,

închide capsula internă şi faţa externă a talamusului.

Nucleul lenticular, de forma unei piramide triunghiulare, cu baza inferior, răspunde, prin

intermediul unei benzi de substanţă albă cozii nucleului caudat, prin faţa externă regiunii insulare şi

feţele antero-internă şi postero-internă capsulei interne care îl separă de thalamus. Două lame de

substanţă albă îl impart în trei porţiuni: una externă- putamenul şi două interne- palidumul.

22

1.2. Depresia postpartum

1. Definiţie

Stare psihică şi emoţională caracterizată de tristeţe, pesimism, lipsă de incredere în sine,

dezinteres faţă de activităţile normale (igienă, muncă, divertisment), încetineală în gândire şi acţiune,

inabilitate în îngrijirea copilului, descurajare. Poate surveni la mamă după ce a născut, dar poate afecta

şi pe alţi membri ai familiei. De regulă e nevoie de ajutor specializat psihologic pentru depăşirea stării.

Mai rar, ea dispare de la sine după câteva săptămâni.

Fig. nr. 10 Pacientă cu depresie post-partum

23

2. Etiologie

Este interesant faptul că depresia postnatală este cunoscută din cele mai vechi timpuri, astfel,

Hipocrate a descris detaliat, în anul 700 î.e.n. problemele de natură emotională ale femeii, asociate cu

sarcina si naşterea. Din păcate însă, medicii nu au reuşit nici până astăzi să stabilească precis cauzele

apariţiei acestei probleme, astfel încât subiectul constituie încă sursă de nesfârşite dezbateri si

controverse.

Schimbările hormonale în organismul femeii poate fi una din cauze. În timpul sarcinii,

cantitatea de hormoni, estrogenul si progesteronul, creşte considerabil. În primele 24 de ore după

naştere, scade foarte mult şi rămâne la nivelul dinainte de sarcină. Cercetătorii cred că aceste variaţii

puternice conduc la depresie. Este cunoscut faptul că o mică variaţie hormonală poate schimba starea

femeii în perioada premenstruală.

Funcţionarea tiroidiana este influenţată puternic imediat după naştere. Acest lucru poate

determina stări de indispoziţie, oboseală, agitaţie, insomnie şi anxietate. Un simplu test tiroidian poate

demonstra dacă este cauza depresiei postnatale. Dacă testul este pozitiv, medicul de specialitate va

poate prescrie medicaţie pentru tiroidă.Chiar dacă nu toate cauzele sunt cunoscute, unele cercetări

susţin ideea că depresia postpartum ar fi determinată de modificări hormonale bruşte, care apar după

naştere, asociate cu o alţi factori. Printre aceştia:

Un istoric al depresiilor, depresia bipolară;

Depresia prenatală din timpul sarcinii;

Avort spontan;

Naşterea cu făt mort ;

Sarcina nedorită;

Statutul socioeconomic greu de acceptat;

Ajutor social scăzut;

Încredere în sine scăzută;

Relaţia de cuplu dezarmonioasă;

Părintele singur;

Anxietatea;

Stresul îngrijirii copilului;

Hrănirea cu formula de lapte in loc de alăptat;

Problemele de temperament ale pruncului (coleric);

Fumatul şi alcoolul.

24

3. Diagnostic clinic

Cel mai frecvent este vorba despre depresia tranzitorie postnatală („baby blues”), care apare la

2-3 zile după naştere şi care este caracterizată prin labilitate afectivă, tristeţe, iritabilitate, plâns

nemotivat.

Se crede că aceasta ar fi rezultatul variaţiilor rapide ale nivelurilor hormonale, stresului legat de

naştere şi conştientizării responsabilităţilor pe care le presupune maternitatea. Dacă aceste simptome nu

dispar după două săptămâni, ele ar putea reprezenta debutul unei depresii majore postpartum.

Depresia postnatală, numită şi depresie postpartum, este mai puţin frecventă (aproximativ 10-

15% dintre mame), dar mai severă şi mai îndelungată decât depresia tranzitorie postnatală. Principalele

simptome sunt reprezentate de:

sentimentul de tristeţe în cea mai mare parte a timpului;

anxietate;

oboseală, chiar şi atunci când somnul este suficient;

dificultăţi de concentrare;

incapacitatea de a se bucura de viaţă, de a privi în viitor;

sentimente de inutilitate, de eşec sau vinovăţie;

îndoieli şi îngrijorări legate de abilitatea de a îngriji copilul sau lipsa de interes faţă de copil;

frica de a nu-i face rău copilului;

uneori chiar idei suicidare.

De asemenea, pot să apară simptome fizice :

insomnie sau somnolenţă ;

poftă de mâncare scăzută sau exagerată;

dorinţă sexuală scăzută; dureri difuze.

Depresia postpartum este o condiţie medicală care necesită tratament. Nu este întotdeauna

evidentă pentru observator şi nu există teste de laborator pentru depresie. Nu este nevoie ca toate

simptomele de depresie să fie prezente. Indiferent de câte simptome sunt prezente este important să se

ia măsuri înainte să se agraveze.

Dacă pacienta prezintă cinci sau mai multe din următoarele simptome (inclusiv una din primele

două), petrecute în fiecare zi din ultimele două luni se trece la tratament medicamentos sau psihologic :

dispoziţie depresivă - plâns facil, lipsă de speranţă, sentiment de gol interior, asociat sau nu cu

anxietate severă ;

25

absenţa plăcerii din toate sau aproape toate activităţile zilnice;

modificări în apetit sau greutate - de obicei scăderea apetitului şi a greutăţii, mai rar o creştere;

probleme de somn - de obicei nu poate dormi chiar şi atunci când copilul doarme;

modificări in felul de a vorbi şi a merge - de obicei nelinişte, dar uneori şi încetineală;

oboseală extremă sau pierdere a energiei;

sentimente de lipsă de valoare sau vinovăţie, fără o cauză aparentă;

dificultăţi în concentrarea atenţiei şi în luarea de decizii;

gânduri despre moarte sau sinucidere.

Unele femei cu depresie postpartum au gânduri înfricoşătoare că îşi vor răni bebeluşul , acestea

par să fie mai degrabă temeri decât dorinţa de a face rău.

În afară de a căuta simptomele pentru depresie, se poate testa nivelul de hormon stimulator al

tiroidei (TSH) pentru a se asigura ca o problemă a tiroidei nu contribuie la aceste simptome.

4. Paraclinic

Nivel de hormon stimulator al tiroidei ( TSH ) , crescut .

Rezultatele la examenele de laborator nu sunt modificate.

5. Diagnostic pozitiv

Dacă pacienta a avut, depresie postpartum sau psihoză postpartum în antecedente, prezintă

depresie în timpul sarcinii actuale sau suferă de tulburare bipolară , este necesar ca familia să

urmărească cu atenţie mama.Unii experţi sugerează că femeile cu risc ar trebui să se prezinte la control

la 3-4 săptămâni după naştere şi nu după 6 săptămâni.

Diagnosticul de depresie postpartum este pus dacă există cel puţin 5 dintre următoarele

simptome (incluzând cel puţin unul din primele 2), simptome care durează de cel puţin 2 săptămâni:

dispoziţie depresivă, tristeţe, sentimente de disperare şi de gol interior asociate cu stare de

anxietate severă ;

pierderea interesului total sau aproape total pentru activităţile zilnice ;

modificări de apetit şi de greutate (de obicei apare scăderea ponderală şi a apetitului, dar uneori

este invers) ;

dificultăţi de somn (de obicei apare insomnia), chiar şi când copilul doarme ;

modificări de atitudine şi de vorbire (de obicei apare nelinişte, însă uneori poate apărea stare de

apatie);

26

fatigabilitate extremă sau lipsă de energie;

sentimente de inutilitate sau de vinovăţie;

dificultăţi de concentrare sau in luarea deciziilor;

gânduri de moarte sau de suicid.

6. Diagnostic diferenţial

Este necesar în tulburări psihice de intensitate nevrotică şi psihotică ce nu sunt legate de

maternitate şi în mod deosebit cu:

tulburări psihice exogene ,de altă etiologie;

eclampsia;

tromboflebita cerebrală;

stări maniacale;

stări confuzionale.

7. Tratament

7.1. Generalităţi

Tratamentul precoce al depresiei postpartum este important pentru mamă , copil si restul

familiei. Cu cât tratamentul este mai precoce, revenirea este mai rapidă iar depresia va afecta mai puţin

bebeluşul. Bebeluşii mamelor depresive pot fi mai puţin ataşaţi de mamele lor, pot rămâne in urmă în

dezvoltarea comportamentului şi a abilităţilor mentale.

Medicaţia antidepresivă şi terapia cognitiv - comportamentală s-au dovedit la fel de eficiente

pentru multe femei. Consilierea si terapia suportivă sunt considerate tratament de primă linie pentru

depresia postpartum de la uşoara la severă. Femeile cu depresie uşoara beneficiază mai mult de pe

urma consilierii decât cele cu depresie moderată sau severă la care se combină consilierea cu

tratamentul antidepresiv.

Variantele de tratament pentru depresia postpartum, include consilierea pentru mamă şi

partenerul ei. Consilierea s-a dovedit a fi la fel de eficientă ca şi medicaţia pentru depresia uşoara.

Terapia cognitiv-comportamentală şi consilierea interpersonală sunt tratamente bine cunoscute pentru

depresia postpartum. Terapia cognitiv comportamentală o ajută pe mamă să-şi schimbe felul de a gândi

şi a simţi, oferind de asemeni o relaţie suportivă. Consilierea interpersonală (care se concentrează pe

relaţie şi pe adaptările necesare condiţiei de a avea un nou-născut) oferă suport emoţional şi asistenta

pentrurezolvarea problemelor si stabilirea unor scopuri,medicaţie antidepresivă, care efectiv

indepărtează simptomele depresiei postpartum pentru majoritatea femeilor. Pentru femeile care

27

alăptează, experţii recomandă anumiţi inhibitori ai recaptării serotoninei (ISRS) sau antidepresive

triciclice, care sunt considerate relativ sigure în timpul alăptării.

Durata tratamentului

Antidepresivele se administreză de obicei cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei

postpartum şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru prevenirea recăderilor, se recomandă

continuarea tratamentului timp de un an, înainte de a considera întreruperea acestuia.Se recomandă

tratament antidepresiv pe termen lung pentru femeile care au avut trei sau mai multe episoade

depresive în trecut.

7.2. Tratament profilactic

Pentru minimalizarea efectelor schimbărilor hormonale postpartum şi a stresului, este

importantă menţinerea unui echilibru al minţii şi al corpului:

solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel încât femeia să doarmă destul, să mănânce

sănătos, să facă exerciţii fizice şi să obţină cât mai mult sprijin;

evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri şi medicamente;

monitorizarea strictă este important;

este bine ca primul control după naştere să fie după 3-4 săptămâni şi nu după 6 săptămâni.

Măsuri preventive pentru femeile cu risc crescut

Dacă există un istoric de depresie sau depresie postpartum,se planifică măsuri de prevenţie

pentru apariţia depresiei postpartum. Se pot lua in cosiderare următoarele opţiuni, dacă există un istoric

de depresie. Se recomandă expectativă vigilentă dacă pacienta nu a prezentat simptome depresive la

sfârşitul primei sarcini. Totuşi, dacă există un istoric de depresie severă se recomandă consilierea şi

terapia suportivă înainte de naştere. Se poate începe un tratament antidepresiv după naştere, pentru

prevenirea depresiei postpartum în special dacă pacienta a avut această afecţiune şi înainte .După

naştere, se recomandă să nu se aştepte până la apariţia simptomelor, ci să se înceapă consilierea şi

terapia suportivă (unele femei încep consilierea cu câteva luni înainte denaştere).

Depresie in timpul sarcinii

` În cazul administrării unui tratament antidepresiv în timpul sarcinii, administrarea va continua

şi în perioada postpartum pentru a reduce riscul de depresie postpartum.

28

7.3. Tratament ambulatoriu

Depresia postpartum este o condiţie medicală nu un semn de slăbiciune. Este bine ca femeia să

fie sinceră şi să comunice cu cei din jur simptomele pe care le prezintă. Astfel se poate forma o echipa ,

prietenii şi familia pentru tratarea simptomelor acestei afecţiuni:

programarea de vizite si ieşiri cu prietenii şi familia, care pot suna regulat pacienta pentru a-i

oferi sprijin. Izolarea hrăneşte depresia mai ales când se asociază cu stresul îngrijirii unui nou-

născut ;

dietă echilibrată , dacă apetitul este redus, se recomandă mai multe gustări de-a lungul unei

zile,folosirea unor suplimente nutriţionale sunt de ajutor pentru menţinerea energiei ;

exerciţii fizice regulate, cum ar fi mersul pe jos,mişcarea îmbunătăţeşte dispoziţia;

profitarea de razele solare cât mai mult timp posibil - menţinerea draperiilor deschise şi ieşirea

în aer liber cât mai des ;

solicitarea ajutorului pentru prepararea hranei şi realizarea altor sarcini în casă;

familia şi prietenii sunt deseori fericiţi să ajute o mamă cu un nou-născut ;

evitarea alcoolului şi a cofeinei;

evitarea alcoolului şi a altor droguri pentru îmbunătăţirea stării (automedicaţie);

solicitarea ajutorului medical în cazul apariţiei simptomelor ce necesită tratament medical ;

evitarea suprasolicitării, se recomandă cât mai multă odihnă şi somn,oboseală poate creşte

depresia ;

participarea la un grup de suport pentru proaspete mămici.

Nimeni nu poate întelege mai bine şi oferi suport decât alte femei care trec prin aceleaşi

încercări.

Potenţialul pentru violenţa domestică poate creşte în timpul sarcinii sau în timpul adaptării

cuplului la nou-născut. Dacă partenerul este violent sau abuziv emoţional, mama şi copilul prezinta un

risc fizic, crescând astfel şi riscul pentru depresie postpartum. În aceste condiţii este crucială protejarea

mamei şi a copilului prin solicitarea de ajutor şi sprijin.

29

7.4 Tratament medicamentos

Antidepresivele sunt folosite în mod curent pentru tratarea depresiei postpartum, de obicei în

combinaţie cu consilierea şi terapia suportivă:

pentru depresia moderată şi severă se recomandă un antidepresiv combinat cu terapie suportivă

şi consiliere ;

se recomandă tratament antidepresiv pentru profilaxie, dar până acum studiile nu au arătat că

acest lucru ar fi eficient.

Alăptarea la sân oferă multe beneficii emoţionale şi fizice, atât pentru mamă cât şi pentru copil.

Astfel, nu este necesară întreruperea alăptării în timpul tratamentului cu antidepresive pentru depresia

postpartum.

Indiferent dacă femeia alăptează sau nu, cel mai probabil se recomandă un inhibitor selectiv al

recaptării serotoninei; această clasă de medicamente s-a dovedit a fi foarte eficientă la femeii şi cu

efecte secundare minime. Majoritatea antidepresivelor triciclice pot fi folosite în timpul alăptării cu risc

minim, dar tind să aibă mai multe efecte secundare.

Deoarece după naştere femeia pare să aibă o sensibilitate crescută la efectele secundare ale

medicamentelor,va incepe tratamentul cu o doză redusă.Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei

sunt medicaţia de primă alegere pentru tratamentul depresiei postpartum. De obicei necesită între 4 şi 8

săptămâni pentru a imbunătăţi depresia, deşi unele femei se simt mai bine mai repede. Inhibitorii

selectivi ai recaptării serotoninei sunt consideraţi relativ siguri în timpul alăptării deoarece în general ei

trec în lapte într-un grad mic (cu excepţia fluoxetinei care a fost găsită în laptele matern în doze mari).

Antidepresivele triciclice nu a determinat probleme cunoscute la copiii alăptaţi, deoarece nu

trece la copil în doze măsurabile (cu excepţia doxepinului care nu este considerat sigur în timpul

alăptării). Triciclicele pot necesita între 4 şi 8 săptămâni pentru imbunătăţirea depresiei.

Antidepresivele sunt de obicei folosite pentru cel puţin 6 luni, mai întâi pentru tratarea depresiei

postpartum şi apoi pentru prevenirea recăderilor. Pentru prevenirea recăderilor se continuă tratamentul

până la un an înainte de întreruperea acestuia.Se recomandă tratament antidepresiv pe termen lung la

femeile care au avut 3 sau mai multe episoade depresive în trecut.

Tratamentul cu inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei NU se intrerupe brusc. Acesta se reduce

treptat şi numai sub supravegherea medicului. Întreruperea bruscă a tratamentului poate determina

simptome asemănătoare gripei, cefalee, nervozitate, anxietate sau insomnie.

Unele medicamente sunt considerate mai sigure decât altele în timpul alăptării.Tratamentul cu

estrogeni pentru depresia postpartum a fost puţin studiată. Unele femei care luau estrogeni au prezentat

30

imbunătăţiri ale stării de sănătate, totuşi o parte din ele luau în acelaşi timp şi un antidepresiv astfel că

este greu de ştiut dacă efectul se datora estrogenilor. Terapia cu estrogeni este puţin probabil să devină

un tratament comun pentru depresia postpartum, deoarece creşte riscul de cheaguri de sânge (tromboză

venoasă profundă) şi de cancer al mucoasei uterine (endometru). Adăugarea de progesteron elimină

riscul de cancer endometrial al estrogenilor, dar este cunoscut ca factor declanşator pentru depresia

postpartum dacă este administrată după naştere.Aceeaşi administraţie recomandă ca pacienţii să fie

supravegheaţi pentru apariţia şi agravarea anxietăţii, atacurilor de panică, agitaţiei, iritabilităţii,

insomniei, impulsivităţii, ostilităţii şi mâniei.

31

Inhibitori selectivi ai

recaptarii serotoninei

(ISRS)

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Citalopram - tb 10,20, 40 mg 20-60 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie- somnolenta sau

insomnie, cefalee, tremor,

ameteli- disfunctii sexuale

Escitalopram - tb 10,20 mg- solutie orala 10-20 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie,- somnolenta sau

insomnie, cefalee, tremor,

ameteli- disfunctii sexuale

Fluoxetina - tb 10 mg- cp 10, 20,40 mg-

solutie orala

20-80 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie,- somnolenta sau

insomnie, cefalee, tremor,

ameteli- disfunctii sexuale

Fluvoxamina - tb 25,50,100 mg 100-300 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie,- somnolenta sau

insomnie, cefalee, tremor,

ameteli- disfunctii sexuale

Paroxetina - tb 10,20, 30, 40 mg- solutie

orala

20 – 50 mg/zi - dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie,somnolenta sau

insomnie, ameteli, tremor,

cefalee,- disfunctii sexuale

Sertralina - tb 25, 50, 100 mg- solutie

orala

50 – 200

mg/zi

- dispepsie, greaţă, diaree,

constipatie, cefalee,

somnolenta sau insomnie-

disfunctii sexuale

Inhibitori ai recaptarii

de norepinefrina –

dopamina (IRND)

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Bupropion - tb 75, 100 mg- tb cu

eliberare prelungita 100, 150

mg

225-450 mg/zi - insomnie, tremor, agitatie,

ameteli, constipatie, scaderi in

greutate, anorexie- transpiratii,

rash, hipertensiune

Amplificatori selectivi ai

recaptarii de serotonina

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Tianeptina - tb 12,5 mg 25-50 mg/zi - cefalee, ameteli,

neliniste,sedare, insomnie,

Antidepresive

noradrenergice si

specific serotoninergice

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Mianserin - cp 10, 30 mg 30- 90 mg -somnolenta, cresterea

enzimelor hepatice, icter,-

ginecomastie, galactoree,

ameteli,-hipotensiune,

poliartropatii, hipersudoratie,

32

tremor, eruptii cutanate

Mirtazapina - tb 15, 30, 45 mg 15- 45 mg/zi - constipatie, sedare, ameteli,

confuzie, hipotensiune, cresteri

in greutate

Inhibitori ai recaptarii

de serotonina –

norepinefrina (IRSN)

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Duloxetina - cp 20, 30, 60 mg 40-60 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,

sedare, insomnie,- disfunctii

sexuale- hipertensiune

Milnacipram - cp 15, 25,50 mg 30-200 mg/zi - cefalee, ameteli,

neliniste,sedare, insomnie,-

somnolenta sau insomnie,-

disfunctii sexuale

Venlafaxina - cp 37,5 , 75, 150 mg- tb 25,

37,5, 50, 75, 100 mg

75-225 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,

sedare, insomnie,- disfunctii

sexuale- hipertensiune

Agonist melatoninergic

si antagonist

serotoninergic

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Agomelatina - tb 25 mg 25-50 mg/zi - cefalee, ameteli, sedare,

tremor, anxietate- dispepsie,

constipatie, greata- valori

crescute ale transaminazelor

Antagonistserotoninergic

si inhibitor al recaptarii

serotoninei (SARI)

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Trazodona - tb 50,100,150,300 mg 150-600 mg/zi - cefalee, ameteli, sedare,

tremor-hipotensiune, sincopa

Triciclice si tetraciclice Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Amitriptilina - cp 25,50, 100 mg 150-300 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, ameteli, sedare,

cresteri in greutate- diaree,

constipatie, retentie urinara,

tulburari de vedere- cefalee,

anxietate, nervozitate,

neliniste,- disfunctii sexuale,

transpiratii

Clomipramina - cp 25, 50, 75 mg 100-200 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, ameteli, sedare,

cresteri in greutate- diaree,

constipatie, retentie urinara,

tulburari de vedere- cefalee,

anxietate, nervozitate,

neliniste,- disfunctii sexuale,

33

transpiratii

Doxepina - cp 10, 25,50, 75,100,150

mg

75-150 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, ameteli, sedare,

cresteri in greutate- diaree,

constipatie, retentie urinara,

tulburari de vedere- cefalee,

anxietate, nervozitate,

neliniste,- disfunctii sexuale,

transpiratii

Imipramina -tb 10,25,50 mg-cp

75,100,125,150 mg

150-300 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, ameteli, sedare,

cresteri in greutate- diaree,

constipatie, retentie urinara,

tulburari de vedere- cefalee,

anxietate, nervozitate,

neliniste,- disfunctii sexuale,

transpiratii

Nortriptilina - cp 10, 25,50, 75 mg- sol.

orala

50-150 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, ameteli, sedare,

cresteri in greutate- diaree,

constipatie, retentie urinara,

tulburari de vedere- cefalee,

anxietate, nervozitate,

neliniste,- disfunctii sexuale,

transpiratii

Inhibitorii monoamin-

oxidazei (IMAO)

Forma de prezentare Doza Principalele efecte adverse

Fenelzin - tb 15 mg 30-60 mg/zi - cefalee, ameteli, neliniste,

sedare, insomnie, anxietate,

tulburari de vedere- greturi,

varsaturi, dispepsie,-

hipotensiune ortostatica

Isocarboxazid - tb 10 mg 40-60 mg/zi - Oboseala, slabiciune

musculara, sedare, ameteli,

tulburari de vedere sedare,

cresteri in greutate- tremor,

transpiratii-disfunctii sexuale,-

hipotensiune, sincopa

Moclobemid - tb 100, 150 mg 300-600 mg/zi - cefalee, ameteli,

neliniste,sedare, insomnie,

anxietate- greturi, varsaturi,

dispepsie,- galactoree-

hipertensiune

Seleginina - cp 5 mg- tb 5 mg 10 mg/zi - diskinezie, halucinatii,

ameteli, confuzie, dureri

abdominale, cefalee

34

7.5. Tratamente alternative

Sprijinul familial şi social slab şi stresul ridicat, cresc riscul pentru depresia postpartum. Pentru

acest motiv sprijinul din partea familiei şi al prietenilor este una dintre cele mai importante măsuri de

prevenţie şi tratament pentru fiecare femeie cu un nou-născut. Oferirea de îngrijire şi sprijin va fi de

folos indiferent de încercările emoţionale şi fizice ale perioadei postpartum.

Măsurile formale de tratament şi prevenţie ale depresiei postpartum includ terapia cognitiv-

comportamentală şi consilierea interpersonală. Terapia prin lumină s-a arătat promiţătoare ca tratament

nemedicamentos al depresiei, iar antrenamentul părinţilor şi masajul copilului pot îmbogăţi relaţia

dintre mamă şi copil.

7.6. Alte tratamente

Consilierea

Consilierea s-a dovedit de ajutor pentru prevenţia şi tratamentul depresiei în timpul sarcinii şi

după naştere. Experţii recomandă ca ambii părinţi să participe pentru îmbunătăţirea succesului

tratamentului. Terapia cognitiv-comportamentală şi consilierea interpersonală s-au dovedit eficiente în

tratamentul depresiei postpartum. Într-un studiu, terapia cognitiv-comportamentală s-a dovedit la fel de

eficientă ca şi medicaţia în tratamentul depresiei postpartum uşoare:

terapia cognitiv-comportamentală ajută pacienta să aibă control asupra felului în care simte şi

gândeşte, oferind în acelaşi timp o relaţie suportivă;într-un studiu, femeile cu depresie

postpartum s-au ameliorat după o singură şedinţă de terapie cognitiv-comportamentală şi au

arătat o îmbunătăţire semnificativă după 6 şedinţe;

consilierea interpersonală (se axează pe relaţiile clientei şi pe adaptarea personală de a avea un

nou-născut) oferă suport emoţional şi asistenta pentru rezolvarea problemelor şi stabilirea de

scopuri.

Într-un studiu, procentul femeilor cu revenire după 12 şedinţe de consiliere interpersonală a fost

mai mare decât cel al femeilor care nu au beneficiat de terapie.

35

Terapii alternative

terapia prin lumină foloseşte expunerea la lumină strălucitoare (nu tot spectrul luminii care

include şi raze ultraviolete). În mod obişnuit o persoană care urmează terapia prin lumină va sta

în faţa unei lămpi fluorescente cu intensitate mare (între 2500 şi 10000 lucsi), crescând gradat

intervalul de expunere până la 1-2 ore, în fiecare dimineaţă. Deşi terapia prin lumină pentru

depresia postpartum nu a fost încă suficient studiată, aceasta s-a dovedit benefică pentru femeile

însărcinate şi pentru depresia din timpul iernii (tulburare afectivă sezonieră), fără efecte

secundare severe ;

antrenamentul părinţilor oferă atât educaţie cât şi sprijin pentru îngrijirea şi rezolvarea

problemelor bebeluşului, la fel ca şi sprijinul în tranziţia cuplului spre a fi părinţi ;

orele de masaj a copilului oferă abilităţi de legare fizică şi emoţională cu copilul şi şansa de a

petrece timp cu alte mame.

36

Cap. II. Îngrijiri generale în nursing

2.1. Internarea pacientei in spital

Scopul internării este stabilirea diagnosticului, tratament de specialitate pentru vindecarea unei boli

acute, ameliorarea unei afecţiuni cronice, evaluarea unei boli cronice decompensate, reechilibrarea şi

aducerea în faza compensată, efectuarea unei intervenţii chirurgicale sau asistenţă la naştere.

În cazul internării prin Unitatea Primiri Urgenţe, decizia de internare a cazului venit este luată de

medicul de gardă în urma efectuării examenului clinic.

Asistentul medical joacă un rol important în pregătirea pacientei în vederea internării:

- primeşte pacienta,stabileşte o relaţie de comunicare cu aceasta sau aparţinătorii, cu echipajul de la

salvare care a transportat pacienta la spital ;

- solicită actele necesare internării în cazul în care nu este nevoie de un ajutor urgent- act de identitate,

bilet de trimitere de la medicul de familie, dovada asigurărilor de sănătate( adeverinţă de salariat, elevă,

studentă, şomeră)

- urgenţele se introduc în sala de consultaţie, se acordă primul ajutor, iar actele pentru internare vor fi

aduse ulterior ;

- toate datele personale sunt înregistrate în registrul de consultaţii, inclusiv diagnosticul stabilit la

internare,secţia la care se internează,data şi ora internării,tratamentul de urgenţă efectuat în Unitatea

Primiri Urgenţe, semnătura şi parafa medicului ;

- întocmirea foii de observaţie la biroul de internări pe baza documentelor enumerate mai sus, care se

întocmeşte în format electronic şi cuprinde toate datele personale ale pacientei,diagnostic la

internare,medicul care a hotărât internarea ;

- în magazia de efecte se predau şi se preiau hainele pacientei la internare, se întocmeşte bon în dublu

exemplar ( unul rămâne la magazie şi unul se preda la pacientă pentru preluarea hainelor ).

Fiecare pacientă internată într-o secţie va fi preluată de asistenta şefă care o va înregistra în

registrul de evidenţă a clinicii şi în foaia de mişcare apoi predate asistentei de salon.

I se va explica unde este toaleta, sala de mese, orarul alimentaţiei, care sunt drepturile şi obligaţiile,

cum funcţionează robinetele şi toaleta.

Adresabilitatea către pacientă se face pe numele de familie fără formule excesiv familiale, i se vor

prezenta persoanele din staff-ul medical, se vor verifica recomandările medicului curant, orice restricţie de

dietă, medicaţie sau activitate fizică. Eventualele medicamente la care pacienta este alergică se notează cu

37

culoarea roşie pe prima pagină a foii de observaţie, în partea de sus.

Se prezintă pacientelor vechi internate, aceste gesturi permiţînd adaptarea rapidă la noua stare.

Se determină şi se notează în foaia de observaţie principalele semne vitale şi se recoltează probele

biologice recomandate, înălţimea şi greutatea pacientei.

Este importantă cunoaşterea greutăţii şi înălţimii pentru planificarea tratamentului, dietei şi calculul

dozelor de medicamente recomandate. I se va explica pacientei cum se foloseşte lumina, apa, toaleta,

telefonul, sistemul de semnalizare şi se va aduce la cunoştinţă programul secţiei. Se informează pacienta

asupra orelor de vizită, dar şi asupra restricţiilor necesare în secţiile din spital. Se explică pacientei cum să

cheme asistenta în caz de necesitate şi i se reaminteşte că ea va fi disponibilă în orice moment când o va

solicita, aceste aspecte liniştind pacienta şi diminuînd anxietatea legată de tratament.

Dacă pacienta este orientată temporo - spaţial, i se vor explica manevrele executate cu atât mai

mult cu cât acestea vor fi dureroase sau crează discomfort, dacă membrii familiei însoţesc pacientul, li se

va spune, ferm, dar respectuos, să rămână în sala de aşteptare până la terminarea evaluării acestuia şi

începerea tratamentului.

Se va permite pacientei să fie vizitată după ce a fost instalată în salon numai dacă condiţiile vor

permite.

2.2. Asigurarea condiţiilor de spitalizare

Scopul spitalizării pacientei este vindecarea. Se crează condiţii pentru creşterea forţei de apărare

şi regenerare a organismului. Funcţiile organismului sunt controlate şi dirijate de scoarţa cerebrală.

Pacienta este scoasă din mediul său şi cu ocazia internării pot apărea efecte negative asupra sistemului

nervos legate de spitalizare, de preocuparea pentru boală şi investigaţii.

Protejarea bolnavului se va face prin:

- ambient cu saloane luminoase albe, spaţii verzi exterioare, coridoare luminoase, curate, mobilier

adecvat ;

- foile de observaţie şi temperatură nu vor fi ţinute în saloane;

- se va încerca izolarea fonică a saloanelor ;

- control de securitate şi linişte , pentru personalul administrativ şi vizitatori.

38

2.3. Asigurarea condiţiilor igienice pacientei

Pregătirea patului şi accesoriilor lui

să fie comod ;

să prezinte dimensiuni potrivite care să satisfacă cerinţele de confort ale pacientului ;

să nu-i limiteze mişcările ;

uşor de manipulat şi curăţat ;

aşezat pe rotiţe prevăzute cu cauciucuri, sau pe dispozitiv de ridicat prevăzut cu rotiţe ;

salteaua va fi confecţionată din burete, material plastic, care se curaţă şi se dezinfectează mai uşor

(pentru prevenirea escarelor) ;

pernele trebuie să fie în număr de două ;

pătura confecţionată din lână moale, trebuie să se poată spăla uşor ;

lenjeria este bine să aibă cât mai puţine cusături (două cearşafuri, doua feţe de pernă, o aleză sau

traversă şi muşama) ;

muşamaua confecţionată din cauciuc sau material plastic ;

aleza ce acoperă muşamaua este confecţionată din pânză ;

Schimbarea lenjeriei de pat

Materialele necesare: cearşaf simplu, cearşaf plic, două feţe de pernă, una-două pături, două perne.

Efectuarea: se îndepărtează noptiera de lângă pat, se aşează un scaun cu spătar la capătul patului. Pe

scaun se aşează, în ordinea întrebuinţării, lenjeria curată, pernele, păturile, împăturite corect. Cearşaful se

aşează la mijlocul saltelei, se desface şi se întinde o parte a cearşafului spre căpătâiul patului, cealaltă spre

capătul opus. Se introduce cearşaful adânc sub saltea la ambele capete. Se execută colţul: persoana aşezată

cu faţa spre capătul patului: cu mâna de lângă pat prinde partea laterală a cearşafului la o distanţă egală de

la colţ, cu lungimea părţii atârnate şi o ridică în sus pe lânga saltea; partea de cearşaf de sub marginea inferioară

a saltelei se introduce sub saltea; se lasa în jos partea de cearşaf ridicată ; se introduce sub saltea partea de

cearşafcare atârnă sub marginea inferioară a saltelei; celelalte trei colţuri se fac după aceeaşi procedură. Se

introduce apoi sub saltea toată partea laterală a cearşafului începând de la colţurile saltelei; se întinde bine

cearşaful să nu prezinte cute. Dacă este nevoie se aşează muşamaua (transversal, la mijlocul patului) şi se

acoperă cu aleza.

Apoi se aşează cel de-al doilea cearşaf peste care se întinde pătura; marginea cearşafului dinspre cap

se răsfrânge peste pătură. Pentru ca pătura să nu constituie o greutate asupra degetelor picioarelor pacientei, se

va face o cută atât din cearşaf, cât şi din patură, astfel: se aşează palma mâinii dinspre picioare pe patură, iar

39

cealaltă mână se introduce sub cearşaf, ridicând cearşaful şi pătura peste palma opusă, formând astfel o cută; se

introduce apoi sub capătul de la picoare al saltelei, atât cearşaful cât şi pătura, apoi se aşează colţurile folosind

procedura descrisa mai sus. Se aşează pernele introduse în feţele de pernă curate.

Asigurarea igienei personale, corporale si vestimentare a pacientei

La internarea în spital, pacientei nemobilizate, i se dă posibilitatea să facă o baie sau un duş iar

în timpul spitalizării, va face baie sau duş de cel puţin două ori pe săptămână. Cu această ocazie i se va

schimba şi lenjeria. Baia nu va depăşi 15 min.

Scopul este de a menţine tegumentele într-o stare perfectă de curăţenie în vederea prevenirii

unei complicaţii cutanate, pentru a stimula funcţiile pielii care au un rol important în apărarea

organismului şi pentru a asigura o stare de confort fizic şi psihic.

Efectuarea toaletei generale şi pe regiuni a pacientei imobilizate

Materiale necesare :

camera de baie şi cadă bine curăţate, spălate şi dezinfectate;

paravan;

grătar lângă cadă;

termometru de baie;

prosop sau cearşaf de baie;

săpun neutru;

încă două prosoape;

două mănuşi de baie;

lenjerie de corp curată;

cască pentru protejarea părului la femei;

halat de baie şi papuci;

instrumente pentru îngrijirea unghiilor;

materiale pentru igienă bucală;

alcool mentolat sau camforat;

pudrieră cu pudră de talc;

sac pentru lenjeria murdară;

soluţii dezinfectante pentru cadă şi robinete;

un scaun.

40

Toaleta generală se efectuează cel puţin o dată pe săptămână, dimineaţa sau seara. Nu se va

efectua niciodată înainte de masă, ci la două ore după servirea mesei.

Observarea poziţiei pacientului

Poziţia pacientei în pat este determinată starea ei generală.

Astfel, pacienta poate adopta:

Poziţia activă: este atunci când pacienta se mişcă singură;

Poziţia pasivă: pacienta are nevoie de ajutor pentru mişcare şi schimbarea poziţiei;

Poziţia forţată: adoptă o poziţie neobişnuită impusă de boală;

Poziţia de decubit dorsal:

- pacienta este culcată pe spate fără pernă; este indicată după punctia lombară şi în unele afecţiuni

ale coloanei vertebrale

- pacienta este culcată pe spate cu o pernă subţire sub cap;în anemiile post-hemoragice, în

afecţiunile cerebrale ;

- pacienta este culcată pe spate, cu două perne sub cap

Poziţia decubit lateral (drept sau stâng) ;

Poziţia decubit ventral: pacienta este culcată pe abdomen, fără pernă, cu capul întors într-o parte

Poziţia şezândă în fotoliu -pacienta este aşezată confortabil, bine îmbrăcată, acoperită cu o

pătură

Poziţia semişezândă : se realizează sprijinind spatele pacientei cu două perne ;

Poziţia şezândă cu gambele atârnate: se realizează la marginea patului, din poziţia şezândă; sub

picioarele pacientei se aşează un taburet; aceasta va fi protejată împotriva răcelii, cu o pătură;

este indicată în insuficienţa cardiacă.

Poziţia declivă sau Trendelenburg: poziţia se obţine prin ridicarea extremităţii distale a patului

– poziţia decubit dorsal cu capul coborât, realizând o diferenţă de 10 până la 60 cm între cele

două extremităţi;

Poziţia proclivă: se obţine prin ridicarea extremităţii proximale (cefalee) a patului ;

Poziţia ginecologică: bolnava este aşezată pe spate, coapsele flectate pe abdomen, genunchii

îndepărtaţi; este indicată în examinări ginecologice şi obstetricale ;

Poziţia genu-pectorală: pacienta este aşezat în genunchi, aceştia fiind uşor îndepărtaţi, pieptul

atinge planul orizontal al canapelei, capul întors într-o parte, genunchii pe suprafaţa orizontală a

canapelei;

41

Schimbarea pozitiei si imobilizarea pacientei

Scopul este asigurarea confortului pacientei, prevenirea complicaţiilor favorizate de imobilizare

(escare, tromboze, încetinirea tranzitului).

Materiale necesare

perne;

suluri din pătură, din alte materiale textile;

sprijinitor pentru picioare, saci de nisip.

Pregătirea pacientei

se informeză pacienta;

se evaluează resursele pacientei şi capacitatea acestuia de a participa la procedură.

Efectuarea procedurii

Se realizează de 1-2 persoane, una având rol de coordonator.

a) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în decubit lateral

persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care se întoarce pacienta;

se pliază pătura spre partea opusă pentru a realiza un sul de sprijinire;

se prinde umărul pacientei , se ridică şi se sprijină cu pătura;

se sprijină apoi toracele pacientei cu o mâna, şi cu mâna dinspre picioarele acesteia se rotează

bazinul şi membrele inferioare;

membrul inferior de deasupra se flectează, cel de dedebsubt rămâne intins;

se pune o pernă sub genunchiul superior;

se sprijină spatele cu pătura făcută sul;

se reaşează patul, se întinde lenjeria;

se acoperă pacienta .

b) Schimbarea poziţiei din decubit lateral în decubit dorsal

persoana care face schimbarea se aşează de partea patului spre care este întors pacientei ;

se îndepărtează perna de sub genunchi şi sulul din pătură;

se aşează pacienta cu mişcări blânde în decubit dorsal;

se introduc sub regiunea lombară şi sub genunchi perniţe mici sau materiale textile împăturite

pentru a respecta curbura fiziologică a coloanei şi pentru a evita hiperextensia membrelor;

se reaşează patul, se întinde lenjeria;

se acoperă pacienta .

42

c) Schimbarea poziţiei din decubit dorsal în poziţie şezând

De către o singură persoană :

se dezveleşte pacientul până la mijloc;

persoana se aşează în faţa pacientei, aceasta fiind rugată să întoarcă privirea într-o parte;

se prinde pacienta de sub axile şi se sprijină capul de antebraţ;

pacienta este rugată să se sprijine pe tălpi şi să se ridice uşor la comandă;

se trage spre capul patului;

se sprijină spatele cu perne;

se fixează genunchii cu un sul şi tălpile cu un sprijinitor.

De către două persoane :

cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;

braţele dinspre capul pacientei se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce

sub axilă;

una dintre persoane comandă mişcarea;

pacienta este trasă spre capul patului şi se fixează poziţia.

d) Schimbarea poziţiei din poziţie şezând în decubit dorsal

Reaşezarea pacientei în decubit dorsal din poziţia şezând se face de către două personae :

cele două persoane se aşează de o parte şi de alta a patului faţă în faţă;

una dintre persoane comandă mişcarea;

se îndepărtează obiectele de sprijin de sub genunchi şi din dreptul tălpilor;

braţele dinspre capul pacientei se încrucişează pe spatele acestuia, cealaltă mână se introduce în

axilă;

cu o mişcare atentă pacienta este trasă până ajunge în decubit dorsal, cu capul sprijinit pe pernă;

se fixează sulurile de sprijin sub regiunea lombară şi genunchi;

se reaşează patul, se întinde lenjeria;

se acoperă pacienta .

e) Readucerea pacientei alunecate din poziţie semişezândă sau şezândă

pacienta este rugată să se sprijine pe tălpi;

se prinde de sub axile şi se trage uşor spre capul patului;

dacă activează două persoane se prinde cu o mână de sub axilă, iar cealaltă de introduce sub

regiune fesieră şi se acţionează la comandă;

43

Captarea eliminarilor

a) Captarea urinei

- se protejează patul cu aleză şi muşama;

- se dezbracă partea inferioară a corpului;

- se încălzeşte plosca sau urinarul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;

- pacienta se izolează şi se lasă câteva minute singură;

- se ajută pacienta să-şi spele mâinile.

b) Captarea materiilor fecale

- se spală mâinile, se îmbracă mănuşi de unică folosinţă;

- se protejează patul cu aleză şi muşama;

- se izolează pacienta cu un paravan;

- se dezbracă partea inferioară a corpului;

- se încălzeşte plosca/bazinetul cu apă caldă, se şterge cu hârtie igienică;

- se introduce o mână sub regiunea sacrală a pacientei, se ridică uşor;

- cu cealaltă mână se introduce plosca sub pacientă;

- se acoperă pacienta şi se lasă singură;

- se oferă după defecaţie hârtie igienică, dacă starea pacientei îi permite să o folosească;

- se îndepărtează plosca acoperită;

- daca este necesar se face toaleta regiunii pe un alt bazinet;

- se oferă pacientei apă, săpun, prosop pentru a-şi spăla mâinile;

- se reaşează patul;

- se aeriseşte camera.

Observaţii

Se observă dacă scaunul este modificat (culoare, consistenţă, formă, cantitate).

c) Captarea sputei

- urmăreşte prevenirea răspândirii infecţiei, observarea aspectului sau obţinerea unor monstre pentru

examene de laborator;

- captarea se face în cutii sau pahare conice gradate, cu soluţie dezinfectantă (cu excepţia situaţiei în

care se recoltează pentru laborator);

- pacienta este instruită cum să colecteze sau sa recolteze sputa pentru examenul de laborator,

eliminând numai în colectoarele oferite;

- scuipătoarea se schimbă cel puţin de două ori pe zi;

44

- se ajută pacienta să-şi clătească gura cu apă;

- se sfătuieşte pacienta să stea într-o poziţie care să favorizeze eliminarea;

- se golesc cutiile sau paharele folosite şi se sterilizează corect în vederea refolosirii;

- se notează cantitatea, aspectul, compoziţia;

- se respectă cu stricteţe precauţiile universale.

d) Captarea vărsăturilor

- se susţine cu o mână fruntea pacientei , iar cu cealaltă se ţine tăviţa renală sub bărbie;

- dacă pacienta este în decubit, se roteşte capul într-o parte şi tăviţa se aşează lângă faţa acesteia;

- se îndepartează imediat tăviţa cu vomă, după care se observă conţinutul;

- se oferă pacientei un pahar cu apă pentru a-şi clăti gura, şi un şerveţel;

- pacienta în decubit trebuie atent supravegheată să nu aspire voma;

dacă pacienta are din nou senzaţia de vomă:

- este sfătuită să respire adânc;

- se aeriseşte încăperea;

- pacienta în decubit trebuie atent supravegheată să nu aspire voma;

- se serveşte o tăviţă curata (vederea vomei poate declanşa reflexul de vomă);

2.4. Supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative

Sistemul nervos vegetativ controlează şi supraveghează funcţiile vitale ale organismului, cum ar fi:

activitatea cardiacă, presiunea sangvină, procesul de schimburi de gaze – respiraţie, procesul de digestie,

aceasta însemnând că reglează activitatea viscerelor, a organelor interne, deci pentru a putea urmării

activitatea întregului organism se vor monitoriza tensiunea arterială, pulsul, frecvenţa respiraţiilor,

temperatura ; fiecare dintre acestea vor oglindii activitatea organismului.

Monitorizarea pacientei se poate face cu ajutorul monitoarelor care pot în acelaşi timp să

urmărească toate aceste valori ale funcţiilor vitale permiţând o fluiditate mai bună a activităţii cadrelor

medicale, dar această monitorizare se poate face şi clasic cu ajutorul tensiometrelor montate pe treimea

medie a braţului pacientei şi cu ajutorul stetoscopului, a monitorizării pulsului la nivelul feţei interne a

braţului, la nivelul regiunii radio-carpiene prin compresia degetelor cadrului medical pe antebraţul

pacientei iar temperatura cu termometrul.

Monitorizarea pacienţilor se face prin trei modalităţi :

- monitorizarea clinică – care înseamnă supravegherea permanentă a comportamentului pacientei , a

evoluţiei bolii, înregistrarea acestor date în foaia de observaţie ;

45

- există şi o monitorizare biologică care pune în evidenţă un grafic al valorilor biologice în decurs de 24 –

72 de ore prin recoltarea diferitelor seturi de analize.

- monitorizarea instrumentară este cea care se poate face cu ajutorul aparatelor : electrocardiogramă,

electroencefalogramă, monitorizarea pulsului, presiunii arteriale şi a funcţionalităţii aparatului de ventilaţie

artificială .

Pot să apară în timpul supravegherii diferite schimbări ale funcţiilor vitale astfel : bradicardie sau

tahicardie ; tulburări de ritm respirator sau respiraţie zgomotoasă, dispnee, tahipnee, polipnee, dispnee

Kusmal, dispnee Cheyene – Stokes ; febră sau hipertermie ; hipotensiune arterială ; hipertensiune arterială.

2.5. Alimentaţia pacientei

Asigurarea aportului caloric necesar pentru susţinerea forţelor pacientei, stabilirea regimului

adecvat pentru asigurarea condiţiilor de vindecare şi administrarea alimentelor pe cale naturală sau

artificială constituie sarcini elementare ale îngrijirii oricărui pacient spitalizat sau tratat la domiciliu.

Alimentaţia pacientei urmăreşte :

- să acopere cheltuielile energetice de bază ale organismului

- să asigure aportul de vitamine şi săruri minerale necesare desfăşurării normale a

metabolismului, creşterii şi celorlalte funcţii ale organismului.

- să favorizeze condiţiile prielnice procesului de vindecare, asigurarea unui aport de substanţe

necesar organismului bolnav.

- să prevină o evoluţie nefavorabilă în cazul unei îmbolnăviri latente, să împiedice transformarea

bolilor acute în cronice, precum şi apariţia recidivelor.

- să consolideze rezultatele terapeutice obţinute prin alte metode de tratament.

Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

În administrarea medicamentelor prescrise în tratament asistenta trebuie să urmărească:

- respectarea întocmai a medicamentelor prescrise;

- identificarea medicamentelor administrate;

- verificarea calităţii medicamentelor administrate (fiole fără sediment, culoare modificată);

- respectarea căilor de administrare: per os, subcutanat, intra-muscular, intravenos;

- respectarea dozajului prescris;

- respectarea orarului de administrare (la antidiabetice, antibiotice etc);

- respectarea somnului pacientei ;

46

- evitarea incompatibilităţilor între medicamente;

- luarea medicamentelor în prezenţa asistentei medicale;

- servirea pacientei cu doze unice de medicamente;

- prevenirea infecţiilor intraspitaliceşti ( nosocomiale )

Căile de administrare ale medicamentelor

- orală: tablete, capsule, siropuri, poţiuni,

- rectală: supozitoare,

- prin mucoasa respiratorie: oxigen, inhalaţii,

- percutanată,prin aplicaţii locale,

- parenterală: injecţii.

2.6. Administrarea medicamentelor

Date generale

Medicamentele sunt substanţe care au scopul de a preveni, ameliora sau vindeca bolile.

- doza terapeutică reprezintă doza utilizată pentru obţinerea efectului terapeutic dorit, fără a

produce afecţiuni toxice asupra organismului.

- doza maximă reprezintă cea mai mare doză suportată de organism, fără a produce efecte toxice.

- doza toxică provoacă o reacţie toxică, periculoasă pentru organism.

- doza letală este doza care omoară omul.

Medicamentele prescrise de medic

Asistenta trebuie să cunoască:

- medicamentele după aspectul lor exterior şi proprietăţile lor fizice;

- dozele terapeutice şi maximale, limitarea prescrierilor sub dozele toxice;

- indicaţia medicamentelor utilizate;

- modul de administrare al medicamentelor;

- incompatibilităţile medicamentoase, în special în cazul infecţiilor;

- modul de păstrare al medicamentelor;

- timpul necesar până la obţinerea efectului medicamentelor;

- efectele secundare ale medicamentelor;

- fenomenele de obişnuiţă şi acomodare.

47

Administrarea medicamentelor în spital

Medicamentele prescrise de medic se scriu în condica de prescripţii care se trimite la farmacie.

Asistenta preia şi verifică medicamentele primite de la farmacie şi le distribuie fiecăreia în parte, în

recipiente (păhărele).

Degradarea medicamentelor trebuie prevenită prin păstrarea corespunzătoare (de umiditate,

căldură) a medicametelor şi consumarea lor în timp util.

Pentru o bună absorbţie a substanţelor din medicamente, implicit o eficientizare a tratamentului

aplicat, trebuie urmărită hidratarea

Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileşte prin însumarea raţiei de întreţinere (

pierderile de lichide în 24 d ore ) şi a raţiei de corectare a dezechilibrelor anterioare ( se face pe baza

analizelor de laborator şi intră în competenţă medicului ).

La cantităţile necesarului de lichide ale organismului se mai adaugă, la fiecare grad de

temperatură, încă 500 mililitrii de apă pierdută.

Lichidele se pot administra pe cale orală, duodenală, rectală, subcutanată, intramusculară,

intravenoasă şi intraosoasă. Calea orală reprezintă calea fiziologică de administrare a lichidelor care

declanşează reflex funcţia normală a tubului digestive şi a glandelor anexe pentru absorbţia lichidelor.

Se va încerca totdeauna hidratarea pe cale bucală, renunţându-se la ea numai în caz de vărsături,

stenoză pilorică şi esofagiană, tulburări de deglutiţie mari şi în caz de negativism alimentar total.

Administrarea lichidelor trebuie făcută la intervale precise pentru a nu încărca nici tubul

digestiv, nici aparatul circulator. Lichidele administrate dintr-o dată în cantităţi mari se elimină repede

prin urină sau vărsături.

2.7. Recoltarea produselor biologice si patologice

Recoltarea diverselor probe ( de sânge, de urină) poate afecta direct diagnosticul, tratamentul şi

vindecarea pacientei. De cele mai multe ori, asistenta este direct responsabilă de recoltarea promptă şi

corectă a acestor probe. În unele cazuri, chiar dacă nu asistenta este cea care recoltează, ea trebuie să

verifice proba, să pregătească pacienta, să asiste medicul, să-l ajute la efectuarea respectivei recoltări,

să acorde îngrijiri specifice pacientei după recoltare.

Importanţă analizelor de laborator :

-completează simptomatologia bolilor cu elemente obiective -infirmă sau confirmă diagnosticul

clinic -reflectă evoluţia bolii şi eficacitatea tratamentului -confirmă vindecarea

-semnalează apariţia unor complicaţii - permit depistarea îmbolnăvirilor infecţioase cât şi a

persoanelor sănătoase purtătoare de germeni patogeni.

48

Rolul asistentei:

recoltează analizele la indicaţia medicului ;

respectă orarul recoltărilor .

Pregătirea psihică şi fizică a pacienteiv:

buna înţelegere şi informare despre testul pe care pacientul trebuie să îl efectueze ;

explicându-i pacientei procedura medicală cu claritate vom câştiga încrederea şi cooperarea sa;

trebuie informată cât timp va dura procedura, la ce efecte să se aştepte după şi în cât timp vor fi

gata rezultatele;

ştiind exact la ce să se aştepte pacienta îi va fi mult mai uşor să coopereze şi să suporte manevra

în sine ;

dacă trebuie doar să asistăm medicul în timpul unei recoltări, trebuie vorbit cu pacienta pe

parcursul acesteia, să o încurajăm, şi apoi să o supraveghem pentru eventualele efecte adverse

sau complicaţii;

unele teste necesită instrucţiuni detaliate pentru a ne asigura de cooperarea totală a pacientei şi

de corecta recoltare a probelor, cu atât mai mult cu cât unele necesită anumite condiţii de

recoltare şi schimbarea regimului de viaţă înaintea recoltării ( o dietă specială, un mod corect de

recoltare de către însuşi pacientă ).

Consimţământul pacientei :

Este un drept al pacientei să i se ofere toate informaţiile pentru a înţelege exact ce i se va face,

procedura medicală în sine, riscurile şi implicaţiile manevrei înainte de a consimţi şi a semna că este de

acord cu efectuarea procedurii. Se explică procedura, cum va fi efectuată şi potenţialele riscuri este în

primul rând responsabilitatea medicului. Asistenta va relua explicaţiile medicului, se va asigura că

pacienta le-a înţeles bine şi va verifica dacă a semnat consimţământul atunci când este necesar.

Pregătirea materialelor şi instrumentelor necesare

1. Eprubetă pentru examen sumar urină (Examen sumar de urină)

2. Urocultor (Urocultură)

3. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice (capac roşu)

4. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor biochimice şi imunologice (capac galben)

5. Tub recoltare sânge pentru determinarea analizelor hematologice (capac mov)

49

6. Tub recoltare sânge 3.2% citrat citrate de sodium pentru determinarea testelor de coagulare

(capac bleu)

7. Tub recoltare sânge 3,8% citrat de sodium pentru determinarea vitezei de sedimentare a

hematiilor (capac negru)

8. Tub recoltare sânge Sodium pentru determinarea glicemiei (capac gri)

9. Coprocultor (materii fecale)

10. Coprocultor cu mediu de transport (materii fecale - coprocultură) efectuează tehnica cu

profesionalism, completează imediat şi corect buletinul de analiză etichetarea produsului, transportă la

laborator ambalate corespunzător(cutii cu capac).

Măsurile de protecţie trebuie luate atât pentru asistentă cât şi pentru pacientă. După recoltare,

produsul trebuie păstrat şi transportat în condiţii optime, care să nu afecteze rezultatul.

2.8. Pregătirea pacientei in vederea investigaţiilor paraclinice şi a tehnicilor impuse

de afecţiune

Investigaţiile paraclinice de specialitate includ realizarea unor tomografii computerizate CT,

EKG, EMG şi analize de laborator.

CT foloseşte raze X pentru a crea imagini detaliate a structurilor din interiorul corpului.

Electrocardiograma este o înregistrare a activităţii electrice a fibrelor musculare ale inimii.

Electromiografia este un test folosit pentru înregistrarea activităţii electrice a muşchilor.

2.9. Pregătirea preoperatorie şi îngrijirea postoperatorie a pacientei

Pregătirea pacientei pentru operaţie are obiective specifice :

- restricţia aportului de alimente şi lichide ;

- pregătirea câmpului operator ( suprafaţă cutanată ) ;

- recoltarea produselor pentru examene de laborator ;

- efectuarea igienei personale şi pregătirea psihică a pacientei ;

- asigurarea siguranţei pacientei după administrarea medicaţiei preanestezice

- pregătirea documentelor pacientei pentru operaţie : revederea semnăturii consimţământului

chirurgical.

Pregătirea pacientei în ziua care precede operaţia :

- se face o pregătire psihică a pacientei ;

50

- se administrează la indicaţia medicului sedative, hipnotice, în seara dinaintea intervenţiei pentru a

asigura o odihnă adecvată a pacientei în timpul nopţii ;

- igiena pacientei :

- se face baie, duş sau toaletă pe regiuni, la pat, în cazul paciente imobilizate ;

- se curăţă regiunea ombilicală şi zonele de flexie pentru a reduce riscul infecţiei prin flora

cutanată.

Crearea câmpului operator :

- se epilează zona de intervenţie prin raderea pilozităţilor cu un aparat de ras individual, pe o suprafaţă

largă ( 15 – 25 cm ) ;

- se interzice folosirea cremelor deplilatoare ;

- se dezinfectează zona rasă cu alcool medicinal sau betadină.

Supravegherea înaintea operaţiei constă în :

- măsurarea funcţiilor vitale : puls, tensiunea arterială, temperatură, respiraţie ;

- se cântăreşte pacienta pentru dozarea premedicaţiei şi anestezicelor ;

- se notează eventualele semne de infecţie ale căilor respiratorii sau apariţia menstruaţiei

Investigaţia paraclinică va cuprinde obligatoriu :

- grupul sanguin şi factorul Rh,

- hemogramă,

- glicemia,

- ureea şi creatinina serică,

- ionogramă sanguină,

- probele hepatice,

-factorii de coagulare,

- sumarul de urină,

- se efectuează electrocardiogramă şi radiografia pulmonară.

Se va goli intestinul terminal :

- se face clismă în seara dinainte şi în dimineaţa intervenţiei chirurgicale în caz de intervenţie pe tub

digestiv

- se administrează un laxativ cu 12 – 24 de ore înaintea intervenţiei, dacă actul operator nu se

desfăşoară pe tubul digestiv şi dacă tranzitul este normal.

51

Restricţia alimentară :

- se scade aportul alimentar oral cu o zi înaintea operaţiei ;

- se sistează orice alimente ( lichide, solide ) de la orele 21 înaintea operaţiei

- se interzice fumatul sau consumul de alcool cu o seară înainte de operaţie.

Supravegherea şi îngrijirea postoperatorie

Deosebim :

- o perioadă postoperatorie imediată, de la sfârşitul operaţiei până la restabilirea stării de conştienţă şi a

funcţiilor vitale

- o perioadă postoperatorie precoce care începe în momentul în care pacienta a fost recuperată complet

din anestezie până la momentul externării.

Obiective :

- restabilirea homeostaziei fizice şi psihice ;

- prevenirea şi tratarea complicaţiilor postoperatorii şi precoce ;

- managementul durerii.

Supravegherea postoperatorie imediată :

- se supraveghează funcţiile vitale ;

- se verifică permeabilitatea şi poziţia cateterelor, a sondelor şi tuburilor de dren.

Transportul de la blocul operator :

- se face pe targă, cărucior, se evita mişcările bruşte, se menajează plaga, trusa de perfuzie, tuburile de

dren.

Supravegherea postoperatorie precoce

A. Se va supraveghea plaga :

- pansamentul să fie curat ;

- se schimbă pansamentul la 24 de ore după operaţie, iar după trei zile plaga poate fi lăsată liberă

dacă evoluţia este bună ;

- pansamentul se schimbă precoce dacă este umed sau dacă pacientul prezintă semne locale sau

generale de infecţie a plăgii ( febră, frison, congestie locală );

- se schimbă mesele ;

- se scot firele de sutură la 5 – 7 zile, în funcţie de indicaţia medicului şi de evoluţia plăgii ;

- se supraveghează racordul drenului la pungă colectoare ce va fi menţinută decliv ;

- se scurtează sau se îndepărtează drenul la indicaţia medicului.

52

B. Supravegherea curbei febrile :

- se măsoară şi notează temperatura;

- se combate frisonul prin încălzirea cu paturi suplimentare ;

- se supraveghează şi se raportează semnele de hipotermie : somnolenţă, scăderea temperaturii

rectale la 34 – 35 grade Celsius, scăderea tensiunii arteriale şi a pulsului ;

- se raportează medicului orice creştere patologică a temperaturii.

C. Supravegherea eliminărilor :

- la cei cu sondă vezicală se verifică permeabilitatea şi racordul sondei ;

- se goleşte punga colectoare şi se notează cantitatea de urină ;

- la cei fără sondă se urmăreşte reluarea spontană a mictiunilor la 6 – 8 ore postoperator ;

- se verifică prezenţa globului vezical la cei care nu urinează spontan ;

- se anunţă medicul dacă pacienta nu urinează ;

- se face sondaj vezical, în condiţii aseptice, dacă prezintă glob vezical ;

- se supraveghează reluarea tranzitului intestinal pentru gaze a doua zi postoperator şi a patra zi

pentru materii fecale, exceptând pacientele cu fisură anală sau hemoroizi, la care defecaţia poate fi

amânată până la vindecarea plăgii operatorii ;

În situaţii speciale, când pacienta nu îşi reia tranzitul intestinal :

- se pune tub de gaze 15 – 20 minute, maxim o ora ;

- se face masaj abdominal, se pun supozitoare cu glicerină, se practică clismă evacuatoare sau la

indicaţia medicului se administrează un amestec litic ( ser fiziologic + plegomazin + propranolol ).

D. Supravegherea alimentaţiei

În cazurile obişnuite, de chirurgie curentă schema reluării alimentaţiei este următoarea :

- în ziua operaţiei : hidratarea parenterală cu soluţii prescrise de medic ;

- dieta hidrică în prima zi postoperator, dacă bolnavul nu varsă ;

- dieta uşor digerabilă, a două zi postoperator;

- dieta obişnuită, după ce a avut scaun.

53

2.10. Educatie pentru sanatate

Profilaxia bolii

Deşi nu pot fi prevenite modificările hormonale care determină tristeţea postpartum, există

câţiva paşi pentru prevenirea apariţiei depresiei postpartum. În cazul existenţei unui istoric de depresie

sau de depresie postpartum, există câteva opţiuni de prevenţie adiţionale care pot fi luate in

considerare.

Pentru minimalizarea efectelor schimbărilor hormonale postpartum şi a stresului, este

importantă menţinerea unui echilibru al minţii şi al corpului ;

solicitarea ajutorului din partea celor din jur, astfel încât femeia să doarmă destul, să mănânce

sănătos, să facă exerciţii fizice şi să obţină cât mai mult sprijin ;

evitarea alcoolului, a cofeinei sau a altor droguri si medicamente, daca nu au fost prescrise de

medic ;

monitorizarea strictă este importantă;

Dacă femeia este ingrijorată de apariţia depresiei postpartum, este bine ca primul control după

naştere sa fie după 3-4 săptămâni.

Masuri preventive pentru femeile cu risc crescut

Dacă există un istoric de depresie sau depresie postpartum, medicul poate planifica măsuri de

prevenţie pentru apariţia depresiei postpartum. Se pot lua in cosiderare urmatoarele opţiuni, dacă:

- exista un istoric de depresie,se recomandă expectativa vigilentă dacă pacienta nu a prezentat

simptome depresive la sfârşitul primei sarcini.Dacă există un istoric de depresie severă unii experţi

recomandă consilierea şi terapia suportivă înainte de naştere

- se poate începe un tratament antidepresiv după naştere, pentru prevenirea depresiei postpartum în

special dacă pacienta a avut această afecţiune şi înainte ;

- un istoric de depresie postpartum,după naştere, se recomandă să nu se aştepte până la apariţia

simptomelor, ci să se înceapă consilierea şi terapia suportiva (unele femei încep consilierea cu câteva

luni înainte de naştere). De asemeni se poate alege, împreună cu medicul, o combinaţie de consiliere si

tratament antidepresiv.

- depresie în timpul sarcinii ; în cazul administrării unui tratament antidepresiv în timpul sarcinii,

administrarea va continua şi în perioada postpartum pentru a reduce riscul de depresie postpartum.

54

2.11. Externarea pacientei

Condiţii la externarea pacientei:

i se eliberează de către medicul curant scrisoare medicală către medicul de familie sau medicul de

specialitate din ambulatoriu, care va conţine, după caz, evaluarea stării de sănătate a pacientei la

momentul externării şi indicaţiile de tratament şi supraveghere terapeutică pentru următoarea

perioadă (determinată conform diagnosticului);

recomandări privind regimul igieno dietetic de urmat;

recomandări privind un stil de viaţă sănătos;

i se eliberează la externare biletul de ieşire, întocmit de medicul curant cu aprobarea medicului şef de

secţie;

reţete compensate sau gratuite dacă persona este asigurată ;

i se recomandă îngrijire medicală la domiciliu (dacă este cazul).

55

CAP. III .ÎNGRIJIRI SPECIFICE

3.1. CAZUL I

INTERVIU

Pacienta Popescu Cristina , cu vârsta de 20 ani , s-a prezentat la psihoterapeutcu dispoziţie depresivă ,

plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi modificări în

apetit . Pacienta marturiseşte că are aceste simptome de câteva zile .

Din discuţia cu pacienta am aflat că stă cu părinţii , este casnică şi partenerul a părăsit-o când a aflat

că este însărcinată . Mărturiseşte că a făcut un avort la vârsta de 17 ani , iar acum a păstrat copilul la

insistenţele părinţilor.

Mediul social este rural , pacienta nefolosind metode contraceptive , datorită lipsei banilor şi lipsei de

informare .

Părinţii declară că şi-au dorit ca fiica lor să păstreze copilul dar acum se gândesc că simptomele

acesteia afectează atât viaţa ei cât şi a celor din jur în special viaţa bebeluşului .

56

EV

AL

UA

RE

Pac

ienta

pre

zintă

o

star

e de

bin

e ,

are

un s

om

n

liniş

tit

,nu m

ai

pre

zintă

stă

ri d

e

obose

ală

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

- la

indic

ţia

med

iculu

i

într

erup a

lim

enta

ţia

nat

ura

lă a

nou n

ăscu

tulu

i ;

- ad

min

istr

ez l

a in

dic

aţia

med

iculu

i ca

lman

te u

şoar

e

: dia

zepam

per

-os

1tb

/8

ore

, m

ydoca

lm 1

-2

com

pri

mat

e de

2 o

ri/z

i;

- la

indic

aţia

med

iculu

i

reco

ltez

pro

be

bio

logic

e .

AU

TO

NO

ME

- i

den

tifi

c pac

ienta

şi

obţi

n

consi

mţă

mân

tul

în s

cris

;

- urm

ăres

c ,

măs

or

şi n

ote

z în

foai

a de

obse

rvaţ

ie f

uncţ

iile

vit

ale

(puls

,ten

siune

arte

rial

ă,re

spir

aţie

,diu

reză

,tem

per

atură

);

- co

mple

tez

bule

tinul

de

anal

ize

(num

ele

şi p

renum

ele

pac

iente

i,num

ărul

unic

de

înre

gis

trar

e,num

ărul

salo

nulu

i,dat

a ,n

um

ele

per

soan

ei c

are

a ex

ecuta

t

tehnic

a);

- ex

pli

c pac

iente

i ori

ce

nel

ămuri

re,i

i as

cult

dole

anţe

le,î

nce

rcân

d s

ă

com

bat

anxie

tate

a;

- as

igur

com

fort

ul

pac

iente

i

pri

n s

chim

bar

ea l

enje

rie

de

pat

,aer

ises

c în

căper

ea ;

- as

igur

pac

iente

i ori

de

câte

ori

are

nev

oie

len

jeri

e de

corp

cura

tă ş

i st

eril

ă;

- pre

vin

infe

cţii

le n

oso

com

iale

; - se

rves

c şi

aju

t pac

ienta

pe

cât

este

posi

bil

cu t

ot

ce a

re

nev

oie

.

OB

IEC

TIV

E

- A

sigur

confo

rtul

pac

inte

i ;

- A

cord

suport

fizi

c şi

psi

hic

pac

iente

i .

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Alt

erar

ea c

onfo

rtulu

i

fizi

c şi

psi

hic

,din

cauza

inso

mnii

lor

,

man

ifes

tat

pri

n

anxie

tate

.

57

EV

AL

UA

RE

Pac

ienta

a

înce

put

să-ş

i re

ia

trep

tat

alim

enta

ţia

,

favori

zând

creş

tere

a în

gre

uta

te .

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

alim

ente

z pac

ienta

par

ente

ral

cu s

olu

ţie

per

fuza

bil

ă glu

coză

5-

10 %

;

- ca

lcule

z bil

anţu

l

hid

roel

ectr

oli

tic

;

- a

dm

inis

trez

vit

amin

e

pre

scri

se d

e m

edic

:

Com

ple

x d

e vit

amin

a B

,mag

nez

iu ,

cal

ciu c

u

vit

amin

a D

3 ;

AU

TO

NO

ME

-expli

c pac

iente

i im

port

anţa

alim

enta

ţiei

pen

tru

org

anis

m ş

i ora

rul

mes

elor

pe

zi

;

-asi

gur

aport

ul

de

vit

amin

e

şi s

ăruri

min

eral

e nec

esar

e

met

aboli

smulu

i norm

al ;

- ed

uc

pac

ienta

să

se

hid

rate

ze c

ore

spunză

tor

( 2 l

itri

de

apă

pe

zi )

.

-las

pac

ienta

să

alea

ga

alim

ente

după

gust

uri

le s

ale

- îi

asi

gur

un c

lim

at c

ald ş

i

confo

rtab

il ;

-expli

c pac

iente

i im

port

anţa

acti

vit

ăţii

fiz

ice

;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

evit

e

miş

cări

le b

ruşt

e .

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

evit

e

mân

căru

rile

gra

se

şi

mir

osu

rile

car

e ii

det

erm

ină

gre

aţa.

OB

IEC

TIV

E

-pac

ienta

să

dem

onst

reze

adap

tare

a

alim

enta

ţiei

la

situ

aţia

act

ual

ă ;

-să

ştie

să

evit

e

des

hid

rata

rea

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Alt

erar

ea

stăr

ii

gen

eral

e ,

din

cau

za

senza

ţiei

de

gre

aţă

şi

văr

sătu

ri m

anif

esta

tă

pri

n u

şoar

ă

des

hid

rata

re

58

EV

AL

UA

RE

Pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

dure

ri

abdom

inal

e

deo

arec

e

const

ipaţ

ia i

-a

fost

com

băt

ută

.

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

lax

ativ

e

uşo

are

: 2

tb d

e

dulc

ola

x s

eara

înai

nte

de

culc

are;

-cal

mez

dure

rea

pri

n

adm

inis

trar

e de

anta

lgic

e :

1 t

b /

6ore

Par

acet

amol

, 1 f

iolă

/8

ore

Alg

oca

lmin

,1 t

b /

12

ore

Tad

or

;

-inst

itui

per

fuzi

i cu

cu

vit

amin

e pen

tru

creş

tere

a poft

ei d

e

mân

care

;

-adm

inis

trez

solu

ţii

med

icam

ento

ase

la

indic

aţia

med

iculu

i în

efec

tuar

ea c

lism

ei

evac

uat

oar

e.

AU

TO

NO

ME

- co

mbat

const

ipaţ

ia p

rin

creş

tere

a ca

nti

tăţi

i de

lich

ide

(2500 –

3000 m

l/zi

)

-sta

bil

esc

un p

rogra

m d

e

exer

ciţi

i fi

zice

cu p

acie

nta

;

-încu

raje

z pac

ienta

să

consu

me

fruct

e şi

leg

um

e;

-dac

ă ac

este

a nu d

au

randam

ent

pre

găt

esc

mat

eria

lele

nec

esar

e pen

tru

efec

tuar

ea c

lism

ei;

-fac

pre

găt

irea

psi

hic

ă a

pac

iente

i pri

n a

-i e

xpli

ca

nec

esit

atea

efe

ctuăr

ii

tehnic

ii ş

i m

odul

de

des

făşu

rare

a a

cest

eia

.

OB

IEC

TIV

E

-com

bat

const

ipaţ

ia;

-cal

mez

dure

rea

;

-asi

gur

aport

ul

alim

enta

r .

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Const

ipaţ

ie

din

cau

za

alim

enta

ţiei

insu

fici

ente

,

man

ifes

tată

pri

n d

ure

ri

abdom

inal

e

59

EV

AL

UA

RE

-dure

rea

de

sâni

a

fost

cal

mat

ă ;

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

se

adm

inis

trea

ză

vit

amin

a E

sau

B6 , B

1

(100 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

)

; -în c

azul

dure

rilo

r

sever

e se

adm

inis

trea

ză

DA

NA

ZO

L

(400 m

g

pe

zi

la î

nce

put

apoi

doza

se

mic

şore

ază

la

300 m

g

pe

zi )

;

AU

TO

NO

ME

- ev

aluez

sta

rea

loca

lă,p

entr

u a

elim

ina

alte

cau

ze ;

-lin

işte

sc p

acie

nta

si

o

info

rmez

în l

egăt

ură

cu

modif

icăr

ile

sânulu

i din

tim

pul

sarc

inii

;

-in

stru

iesc

gra

vid

a să

nu-ş

i

rupă

crust

ele

(ele

pot

cădea

după

bai

e )

;

-o i

nst

ruie

sc s

ă-şi

spel

e

mâi

nil

e şi

să-

şi t

aie

unghii

le

înai

nte

de

îngri

jire

a sâ

nil

or

;

-să

evit

e să

punul

la s

păl

area

mam

elonulu

i ;

-să-

şi m

asez

e uşo

r s

ânii

după

bai

e cu

o p

ânza

mai

asp

ră ;

-să

evit

e pre

siunea

asu

pra

sânil

or

folo

sind s

uti

en l

ejer

şi

o î

mbră

căm

inte

mai

lar

gă

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să-

şi f

acă

exam

inar

ea r

egula

tă a

sân

ilor.

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

evit

e

consu

mul

de

caf

ea , c

eai

,bau

turi

alc

ooli

ce ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

reducă

stre

sul

.

OB

IEC

TIV

E

-să

folo

seas

că

tehnic

i d

e în

gri

jire

a sâ

nil

or,

care

reduc

dis

confo

rtul;

-să

men

ţină

sănăt

atea

sâ

nil

or.

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Alt

erar

ea

confo

rtulu

i,din

cau

za

creş

teri

i î

n v

olu

m a

sânil

or,

man

ifes

tată

pri

n d

ure

re ş

i

furn

icăt

uri

.

60

EV

AL

UA

RE

-ten

siunea

a

scăz

ut

la l

imit

ele

norm

alulu

i

130/9

0 m

mH

g ;

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

La

indic

aţia

med

iculu

i

se a

dm

inis

trea

ză :

-hip

ote

nsi

ve

RA

UN

ER

VIL

fio

la (

în

urg

enţe

1-2

fio

le d

e 1m

l

adm

inis

trat

e

intr

amusc

ula

r )

;

- d

iure

tice

: N

EF

RIX

(

1 c

om

pri

mat

25 m

g p

e

zi )

,F

UR

OS

EM

ID (

1

table

tă d

e 4

0 m

g d

e 2

ori

pe

zi )

.

AU

TO

NO

ME

- as

igur

repau

s to

tal

pac

iente

i ;

-com

bat

fac

tori

i de

risc

;

-supra

veg

hez

funcţ

iile

vit

ale

-efe

ctuar

ea b

ilan

ţulu

i hid

ric

-asi

gur

regim

de

via

ţă

echil

ibra

t;

-evit

str

esul

psi

hic

;

-efe

ctuez

cu p

acie

nta

act

ivit

ăţi

fizi

ce r

egula

te;

-asi

gur

alim

enta

ţie

echil

ibra

tă

; -educa

rea

pac

iente

i în

caz

ul

epis

taxis

ulu

i;

-pre

vin

com

pli

caţi

ile;

-excl

ud f

acto

rii

de

risc

;

-pre

vin

acc

iden

tele

.

OB

IEC

TIV

E

- m

enţi

ner

ea

tensi

unii

art

eria

le

const

anta

;

-com

bat

erea

dure

rii

;

-asi

gura

rea

confo

rtulu

i psi

hic

şi f

izic

;

-pre

ven

irea

acci

den

telo

r,

-pre

ven

irea

com

pli

caţi

ilor

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Into

lera

nţă

la

acti

vit

ate

fizi

că,

cauza

tă d

e

hip

erte

nsi

une

arte

rial

ă

,man

ifes

tată

pri

n

cefa

lee

,ver

tij

,

epis

taxis

.

61

EV

AL

UA

RE

- pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e;

- pre

zintă

un

som

n o

dih

nit

or

;

- pac

ienta

est

e

liniş

tită

.

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

- la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

ZO

LP

IDE

M (

1

com

pri

mat

10 m

g

imed

iat

înai

nte

de

culc

are

) ,

YE

RE

NE

( 1

com

pri

mat

înai

nte

de

culc

are

) ;

- tr

atam

entu

l tr

ebuie

să

fie

de

scurt

ă dura

tă ,

mai

puţi

n d

e 4

săptă

mân

i ;

-

AU

TO

NO

ME

- as

igur

un c

lim

at f

avora

bil

pac

iente

i ;

-am

enaj

ez î

ncă

per

ea a

stfe

l

încâ

t pac

ienta

să

se s

imtă

bin

e

pe

per

ioad

a in

tern

ării

( p

un

flori

în s

alon ,

folo

sesc

stic

ker

e v

esel

e pen

tru a

înves

eli

încă

per

ea ,

port

dis

cuţi

i des

pre

dif

erit

e

subie

cte

cu p

acie

nta

,ma

asig

ur

ca l

enje

ria

de

pat

şi

de

corp

sunt

cura

te ş

i au

un m

iros

plă

cut

) ;

-ofe

r pac

iente

i o c

ană

cu c

eai

de

val

eria

nă

sau m

uşe

ţel

pen

tru s

tim

ula

rea

som

nulu

i ;

- ed

uc

pac

ienta

să

reducă

din

consu

mul

de

cafe

a , ci

oco

lată

sear

a ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

nu s

e

uit

e la

tel

eviz

or

înai

nte

de

a se

pune

la s

om

n ,

ci s

ă ci

teas

că o

cart

e p

entr

u a

se

liniş

ti ş

i a

avea

un s

om

n o

dih

nit

or.

OB

IEC

TIV

E

- pac

ienta

să

aibe

un s

om

n l

iniş

tit

şi

odih

nit

or

;

- pac

ienta

sa

pre

zinte

o s

tare

de

bin

e psi

hic

si

fizi

c

; -com

bat

erea

anxie

tăţi

i .

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Tulb

ură

ri d

e so

mn ,

cauza

te

de

str

es ,

man

ifes

tată

pri

n

anxie

tate

şi

obose

ală.

62

EVALUARE FINALĂ

Pacienta Popescu Cristina , cu vârsta de 20 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie

depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi

modificări în apetit .

Acesta a hotărât internarea pacientei , pentru a i se urmări de aproape manifestările , pentru a fi

scoasă din mediul stresant , şi pentru a i se administra medicaţia la timp pentru a putea reintra în

societate fără probleme şi să poată să-şi crească bebeluşul fără probleme .

Manifestările pacientei au fost restabilite , pacienta nu mai prezintă stări depresive , durere ,

oboseală , işi doreşte să-şi crească bebeluşul indiferent de situţia materială sau singurătatea de cuplu.

Pacienta este externată , cu condiţia să vină periodic la consult de specialitate pentru a nu mai

ajunge în acest stadiu.

63

TEHNICA

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Tensiunea arterială este forţa cu care sângele apasă pe pereţii arterelor prin care circulă.

OBIECTIVE

- Determinarea presiunii sistolice şi diastolice ;

- Aprecierea răspunsului pacientei la tratament .

MATERIALE NECESARE

- Stetoscop biauricular ;

- Tensiometru cu maşetă ;

- Comprese cu alcool medicinal ;

- Culoare albastră ;

- Foaie de temperatură ;

LIMITELE NORMALE ALE TENSIUNII ARTERIALE

- Sistola – 110-140 mmHg

- Diastola- 75-90 mmHg

- Hipertensiune arterială ( HTA ) – 150/100 mmHg

- Hipotensiune arterială ( hipoTA ) - 100/70 mmHg

PREGĂTIREA PSIHICĂ ŞI FIZICĂ A PACIENTEI

PSIHICĂ

- Identific numărul salonului ;

- Identific pacienta ;

- Obţin consimţământul pacientei atât verbal cât şi scris ;

- Explic pacientei tehnica ce urmează a-i fi efectuată , necesitatea şi inofensivitatea acesteia ;

- Asigur un repaus psihic şi fizic de cel puţin 5 minute înainte de măsurare , întrucât emoţiile

influenţează presiunea sângelui.

FIZICĂ

- Aşez pacienta în poziţie confortabilă de decubit dorsal , semişezândă , sau ortostatism;

- Aşez braţul pacientei confortabil pentru aceasta dar şi pentru măsurarea tensiunii.

64

EFECTUAREA PROCEDURII

- Şterg olivele stetoscopului şi părţile metalice cu comprese cu alcool ;

- Aleg braţul potrivit pentru efectuarea tehnicii ( fără perfuzie , arsuri , iritaţii , intervenţii

chirurgicale ) ;

- Rog pacienta să-şi descopere braţul ;

- Verific dacă manşeta conţine aer ;

- Scot aerul din manşetă ;

- Înainte de a umfla manşeta închid ventilul de siguranţă ;

- Aplic manşeta ,circular , în jurul braţului deasupra plicii cotului ;

- Palpez artera radiala exercitând o presiune uşoară cu degetele ;

- Aşez membrana stetoscopului deasupra arterei şi introduc olivele în urechi ;

- Umflu manşeta tensiometrului pompând aer în timp ce privesc acxul manometrului ;

- Continui să pompez până nu se mai aud bătăile ;

- Decomprim manşeta , deschizând uşor ventilul de siguranţă ;

- Îndepărtez manşeta ,curăţ şi dezinfectez olivele stetoscopului ;

- Înregistrez valorile măsurate , notând numele pacientel , data înregistrării , valorile obţinute

( T.A. = 130/70 mmHg ) .

REPREZENTAREA GRAFICĂ A TENSIUNII ARTERIALE

- Socotesc pentru fiecare linie orizontală din foaia de temperatură 10 mmHg ;

- Reprezint grafic valorile înregistrate printr-un dreptunghi de culoare albastră , aşezat pe

verticala timpului (dimineaţa sau seara ) ; latura de sus a dreptunghiului reprezintă tensiunea

sistolică , iar latura de jos a dreptunghiului reprezintă tensiunea diastolică .

REAMENAJAREA LOCULUI DE MUNCĂ

- curăţ şi dezinfectez olivele şi părţile metalice ale stetoscopului ;

- scot aerul din manşetă ;

- aşez tensiometrul la locul lui ;

- mulţumesc pacientei pentru timpul acordat şi cooperarea la tehnică;

65

3.2. CAZUL II

INTERVIU

Pacienta Muraru Daniela , cu vârsta de 42 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie

depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi

modificări în apetit . Pacienta marturiseşte că are aceste simptome de când a aflat că este însărcinată

dar nu s-a gândit că poate cădea în depresie şi din acest motiv nu s-a prezentat la medic .

Din discuţia cu pacienta am aflat că este căsătorită , că mai are acasă trei copii , plus bebeluşul ,

nu şi-a dorit să rămână însărcinată datorită vârstei şi a grijii bârfelor celor cunoscuţi .

Mediul social urban , pacienta are o stare financiară favorabilă , pacienta a rămas însărcinată

datorită metodei contraceptive ineficiente .

Soţul declară că nici el nu şi-a dorit această sarcină , dar cu timpul s-a obişnuit cu idea.Acesta

este de meserie conducător auto , astfel datorită meseriei nu a putut fi alături de soţie pe parcursul

sarcinii dar nici la naştere . Aceasta văzându-se singură cu 4 copii a făcut depresie.

66

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

ar

e un

pro

gra

m d

e so

mn

bin

e st

abil

it ,

med

icam

entu

l şi

-

a fă

cut

efec

tul

astf

el î

ncâ

t

pac

ienta

est

e

liniş

tită

şi

odih

nit

ă.

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i se

adm

inis

trea

ză h

ipnoti

ce :

ZE

RE

NE

1 c

om

pri

mat

10 m

g s

eara

înai

nte

de

culc

are

;

AU

TO

NO

ME

- i

den

tifi

c sa

lonul

;

-iden

tifi

c pac

ienta

;

-obti

n c

onsi

mţă

mân

tul

atât

ver

bal

cât

şi

scri

s ;

- ex

pli

c pac

iente

i ori

ce t

ehnic

ă

i se

fac

e, m

edic

amen

t

adm

inis

trat

-măs

or

şi n

ote

z în

foai

a de

obse

rvţi

e fu

ncţ

iile

vit

ale

;

-com

ple

tez

fişa

med

ical

ă cu

num

ele

pre

num

ele

pac

iente

,

vâr

sta

,sex

ul

,num

ărul

salo

nulu

i,dat

a,num

ele

per

soan

ei c

are

efec

tuea

za

tehnic

a ;

-scu

lt d

ole

anţe

le p

acie

nte

i ;

-asi

gur

un c

lim

at p

lăcu

t ;

-asi

gur

lenje

rie

cura

tă ş

i

frum

os

mir

osi

toar

e ;

- ofe

r pac

iente

i un c

eai

de

tei,

sunăt

oar

e în

ainte

de

culc

are

; -sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

nu m

ai

consu

me

bau

turi

car

bogaz

oas

e

; -sfa

tuie

sc p

acie

nta

sa

nu

-şi

schim

be

ceas

ul

bio

logic

,să

nu

-

şi s

chim

be

ora

de

mer

s la

culc

are

şi d

e tr

ezit

.

OB

IEC

TIV

E

- l

iniş

tire

a

pac

iente

i ;

-asi

gura

rea

unui

som

n l

iniş

tit

;

-asi

gura

rea

unui

clim

at f

avora

bil

pen

tru o

res

pir

aţie

no

rmal

ă .

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Dif

icult

ate

de

a dorm

i şi

a se

odih

ni

, ca

uza

tă d

e

emoţi

i şi

tri

steţ

e

,man

fest

ată

pri

n

inso

mnie

.

67

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

a

reven

it l

a

gre

uta

tea

iniţ

ială

; -se

alim

ente

ază

singură

;

Pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e şi

este

lin

işti

tă .

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

vit

amin

a C

– 1

com

pri

mat

de

200 m

g p

e

zi;

-ad

min

istr

are

de

anti

dep

resi

ve

MIA

NS

ER

IN

1 t

able

tă 3

0

mg p

e zi

;

CIT

AL

OP

RA

M 1

tab

letă

de

20 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

;

-ad

min

istr

are

de

ZIN

C -

1

table

tă d

e 44 m

g d

e 2 o

ri

pe

zi ;

AU

TO

NO

ME

- î

nce

rc s

aă-i

cal

mez

nel

iniş

tea

, purt

ând d

iscu

ţii

cu

ea d

espre

subie

cte

ce o

liniş

tesc

;

-sta

bil

esc

cu p

acie

nta

un

men

iu z

ilnic

pe

pla

cul

aces

teia

-asi

gur

pac

iente

i 3 m

ese

pe

zi

-fac

pli

mbăr

i cu

pac

ienta

şi

o

fac

să î

nţe

leag

ă că

via

ţa e

ste

frum

oas

ă ;

-educ

pac

ienta

să

se b

ucu

re d

e

lucr

uri

le m

ărunte

;

-ser

ves

c pac

ienta

cu f

ruct

e şi

legum

e în

spec

ial

cu c

itri

ce

pen

tru c

reşt

erea

apet

itulu

i ;

- sf

ătuie

sc p

acie

nta

să

consu

me

2500 m

l de

lich

ide

pe

zi ;

- ed

uc

fam

ilia

să

fie

apro

ape

de

pac

ientă

, s

ă ai

be

răbdar

e şi

să î

nce

rce

să o

înţe

leag

ă ;

OB

IEC

TIV

E

- p

acie

nta

să

se

poat

ă aş

imen

ta ;

-să-

şi m

enţi

nă

star

ea d

e nutr

iţie

şi

echil

ibru

l

hid

roel

ectr

oli

tic

;

-pac

ienta

să

cunoas

că m

odul

de

via

ţă ,

de

alim

enta

ţie

;

-să

se p

oat

ă

auto

îngri

ji ;

-res

tabil

irea

gre

ută

ţii

norm

ale

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Modif

icăr

i de

apet

it

, ca

uza

te

de

str

es,m

anif

esta

tă p

rin

anore

xie

.

68

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

-pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

pru

rit

şi

erit

em ;

-pac

ienta

şi+

a

recă

păt

at s

tim

a

de

sine

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

- la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

co

rtic

oiz

i

CL

O-B

ET

AS

OL

1%

de

2

ori

pe

zi ;

- an

tibio

tice

EN

TR

OM

ICIN

Ă

250 m

g l

a

8 o

re ;

AU

TO

NO

ME

- m

enţi

n i

gie

na

tegum

enta

ră ;

-expli

c pac

iente

i nec

esit

atea

păs

trăr

ii t

egum

ente

lor

cura

te

-evit

conta

ctar

ea i

nfe

cţii

lor;

-ofe

r pac

iente

i m

ater

iale

le

nec

esar

e pen

tru i

gie

nă

;

- ofe

r pac

iente

i le

nje

rie

inti

mă

de

câte

ori

est

e nev

oie

;

-sch

imb l

enje

ria

de

pat

;

-ara

nje

z pac

ienta

, r

og

fam

ilia

sa-i

aducă

tru

sa d

e fa

rduri

pen

tru c

a ac

east

a să

se

sim

tă

frum

oas

ă şi

sa-

şi r

ecap

ete

stim

a de

sine

;

-aco

rd c

onsi

lier

e pac

iente

i ;

-asi

gur

confo

rtul

pac

iente

i ;

-aer

ises

c în

căper

ea ;

-cură

ţ z

onel

e af

ecta

te ;

-mă

asig

ur

că p

acie

nta

resp

ectă

med

icaţ

ia ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

folo

seas

că u

lei

de

corp

după

duş

;

OB

IEC

TIV

E

- p

acie

nta

să

pre

zinte

o s

tare

de

bin

e ;

-pac

ienta

să-

şi

men

ţină

teg

um

ente

le

inte

gre

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Alt

erar

ea c

onfo

rtulu

i din

cauza

lip

sei

igie

nei

core

spunză

toar

e ,

man

ifes

tată

pri

n e

czem

e

.

69

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

pre

zintă

o r

espir

aţi

norm

ală

( 17

resp

iraţ

ii p

e

min

ut

) ;

-pac

ienta

nu m

ai

tuşe

şte

;

-pac

ienta

nu

pre

zintă

com

pli

caţi

i .

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

reco

ltez

exudat

far

ingia

n

pen

tru e

xam

en d

e la

bora

tor

;

-adm

inis

trez

anti

tusi

ve

FO

SF

AT

DE

CO

DE

INĂ

1

com

pri

mat

de

4 o

ri p

e zi

;

-expec

tora

nte

BR

OM

HE

XIN

1 c

om

pri

mat

de

3 o

ri p

e zi

;

AU

TO

NO

ME

- a

sigur

repau

sul

la p

at î

n

pozi

ţie

şezâ

nd ;

-aer

ises

c în

căper

ea ;

- ex

pli

c pac

iente

i nec

esit

atea

igie

nei

teg

um

ente

lor

şi

muco

asel

or

în s

pec

ial

a

cavit

ăţii

buca

le

astf

el e

vit

ând

răsp

ândir

ea

ger

men

ilor

;

-aju

tare

a pac

iente

i în

sati

sfac

erea

nev

oil

or

fundam

enta

le ;

-măs

or

şi n

ote

z fu

ncţ

iile

vit

ale

-educ

pac

ienta

în v

eder

ea

sem

nel

or

de

recu

noaş

tere

a

even

tual

elor

com

pli

caţi

i:fe

bră

, m

odif

icăr

i al

e sp

ute

i,

inte

nsi

fica

rea

dure

rii

tora

cice

- ef

ectu

ez e

xer

ciţi

i re

spir

atori

i

împre

ună

cu p

acie

nta

;

-ofe

r pac

iente

i tă

viţ

ă re

nal

ă

pen

tru a

expec

tora

;

-la

nev

oie

eli

ber

ez c

ăile

resp

irat

ori

i ;

-efe

ctuez

exer

ciţi

i re

spir

atori

i

împre

ună

cu p

acie

nta

;

OB

IEC

TIV

E

- el

iber

area

căi

lor

resp

irat

ori

i ;

-îm

bunăt

ăţir

ea

resp

iraţ

iei

;

-pre

ven

irea

com

pli

caţi

ilor

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Ob

stru

cţia

căi

lor

resp

irat

ori

i ,

cauza

tă d

e

frig

şi

um

ezea

lă ,

man

ifes

tată

pri

n t

use

.

70

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

văr

sătu

ri

; -pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

- la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

GL

UC

OZ

Ă 1

0

% -

1500 m

l in

trav

enos

;

-adm

inis

trez

cal

man

te

uşo

are

MY

DO

CA

LM

1

com

pri

mat

de

2 o

ri p

e zi

;

-adm

inis

trez

anti

emet

ice

:

EM

ET

IRA

L

1 c

om

pri

mat

15 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

;

AU

TO

NO

ME

- l

iniş

tesc

pac

ienta

;

-asi

gur

o a

lim

enta

ţie

hip

oli

pid

ică

;

-educ

pac

ienta

să

nu c

onsu

me

alim

ente

gra

se c

are

pro

voac

ă

gre

aţă

;

-ofe

r pac

iente

i un c

eai

de

lăm

âie

sau d

e ghim

bir

pen

tru

com

bat

erea

stă

rii

de

gre

aţă

;

-susţ

in p

acie

nta

în

caz

de

emez

ă

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

insp

ire

pro

fund c

ând a

par

e se

nza

ţia

de

gre

aţă

, p

entr

u a

evit

a

elim

inar

ea c

onţi

nutu

lui

stom

acal

;

-adm

inis

trez

lic

hid

e ora

l

pac

iente

i ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

evit

e

miş

cări

le b

ruşt

e ;

OB

IEC

TIV

E

-com

bat

erea

anxie

tăţi

i ;

-pac

ienta

să

se

po

ată

alim

enta

;

-pac

ienta

să

nu

pre

zinte

se

nza

ţie

de

gre

aţă

;

-com

bat

erea

văr

sătu

rilo

r ;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Alt

erar

ea n

utr

iţie

i , din

cauza

an

xie

tăţi

i ,

man

ifes

tată

pri

n g

reaţ

ă

şi v

ărsă

turi

.

71

EV

AL

UA

RE

--pac

ienta

se

sim

te b

ine,

nu m

ai

pre

zintă

fati

gab

ilit

ate

;

-pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

sensi

bil

itat

e

emoţi

onal

ă ;

-pac

ienta

şi-

a

recă

păt

at

încr

eder

ea î

n s

ine

şi î

n c

eila

lţi

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-adm

inis

trez

pac

iente

i

anti

dep

resi

ve

MIR

TA

ZA

PIN

Ă 1 t

able

tă

15 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

;

-adm

inis

trez

intr

aven

os

AM

ITR

IPT

ILIN

Ă 2

fio

le î

n

500 m

l se

r glu

coza

t ;

-adm

inis

trez

CIC

LO

BE

NZ

AP

RIN

Ă 1

0

mg d

e 3 o

ri p

e zi

pen

tru

îmbunăt

ăţir

ea s

om

nulu

i şi

calm

area

dure

rilo

r

musc

ula

re ;

AU

TO

NO

ME

- m

ă as

igur

că pac

ienta

nu ş

i-

a sc

him

bat

cea

sul

bio

logic

;

-susţ

in p

acie

nta

psi

hic

,

ascu

ltân

du

-i d

ole

anţe

le ;

-par

tici

p î

mpre

ună

cu p

acie

nta

la a

ctiv

ităţ

i ca

re s

ă-i

dis

trag

a

aten

ţia

de

la s

ufe

rinţa

ei

şi o

înves

eles

c;

-rog f

amil

ia s

ă ac

ord

e su

port

fizi

c şi

psi

hic

pac

iente

i ;

-rog p

acie

nta

să

par

tici

pe

la

tera

pia

indiv

idual

ă sa

u d

e

fam

ilie

;

- ac

ord

pac

iente

i în

gri

jire

afec

tivă

şi î

i dez

volt

încr

eder

ea ;

-des

erves

c pac

ienta

cu t

ot

ce

are

nev

oie

pen

tru a

-şi

sati

sfac

e

nev

oil

e per

sonal

e ;

-ofe

r pac

iente

i o c

ană

cu c

eai

de

muşe

ţel

pen

tru a

avea

un

som

n l

iniş

tit

;

OB

IEC

TIV

E

- p

rom

ovar

ea

confo

rtulu

i fi

zic

şi

psi

hic

al

pac

iente

i

; -pac

ienta

să

pre

zinte

încr

eder

e

în c

ei a

pro

piţ

i şi

în

med

ic ;

-să-

şi

îmbunăt

ăţea

scă

per

cepţi

a des

pre

lum

e ;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Def

icit

de

auto

îngri

jire

a

cauza

t de

sensi

bil

itat

e

emoţi

onal

ă , m

anif

esta

tă

pri

n s

lăbic

iune

şi

ob

ose

ală

.

72

EVALUARE FINALĂ

Pacienta Muraru Daniela , cu vârsta de 42 ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu dispoziţie

depresivă , plâns facil, lipsă de sperantă, sentiment de gol interior, asociat cu anxietate severă şi

modificări în apetit . Acesta a hotărât internarea pacientei , pentru a i se urmări de aproape

manifestările , pentru a fi scoasă din mediul stresant , şi pentru a i se administra medicaţia la timp

pentru a putea reintra în societate fără probleme şi să poată să-şi crească copiii inclusiv nou născutul

fără probleme .

Simptomele pacientei au fost restabilite , pacienta nu mai prezintă stări depresive , durere ,

oboseală , işi doreşte să-şi crească bebeluşul alături de soţ şi de familie .

Pacienta este externată , cu condiţia să vină periodic la consult de specialitate pentru a preveni

un nou episod de depresie .

73

TEHNICA

RECOLTAREA EXUDATULUI FARINGIAN

Exudatul faringian reprezintă lichidul rezultat în urma unui proces inflamator .

SCOP

explorator – depistarea germenilor patogeni de la nivelul faringelui în vederea stabilirii

tratamentului .

MATERIALE NECESARE

- ochelari ;

- mască de tifon ;

- spatulă linguală ;

- eprubetă cu tampon faringian steril ;

- ser fiziologic ( glicerină 15 % ) ;

- tăviţă renală ;

- cutii colectoare .

PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTEI

- identific pacienta ;

- obţin consimţământul pacientei atât verbal cât şi scris ;

- informez pacienta asupra tehnicii ce urmează a-i fi efectuată , necesitatea şi inofensivitatea ei ;

PREGĂTIREA FIZICĂ A PACIENTEI

- informez pacienta să nu mănânce cu cel puţin 12 ore înainte de recoltare ;

- să nu se spele pe dinţi ;

- să nu facă gargară ;

- să nu i se instileze soluţii dezinfectante în nas ;

EXECUŢIA

- se recoltează înaintea administrării antibioticelor ;

- mă spăl pe mâini cu apă şi săpun ;

- mă dezinfectez cu alcool medicinal ;

- îmbrac manuşi sterile ;

- îmi pun masca de protecţie ;

- aşez pacienta în poziţie şezândă ;

- rog pacienta să deschidă larg gura ;

74

- deschid eprubeta cu tamponul faringian şi printr-o mişcare sigură şi rapidă şterg cu tamponul

fundul de gât ;

- introduc tamponul în eprubetă , având grijă să nu ating pereţii eprubetei ;

- după recoltare dezbrac mănuşile ;

- mă spăl pe mâini cu apă şi săpun ;

- etichetez flaconul ;

- îl completez cu datele pacientei şi îl trimit în maxim 15 – 20 minute la laborator ;

- notez tehnica în foaia de observaţie .

- Reamenajez locul de muncă , aruncând materialele folosite în recipiente speciale.

75

3.3. CAZUL III

INTERVIU

Pacienta Cristina Ologeanu , cu vârsta de 25 de ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu tristeţe,

goliciune, deznădejde, lipsa speranţei , indiferenţă , iritabilitate , anxietate , migrene , inapetenţă ,

diaree .

Pacienta spune că şi-a dorit să facă copii dar nu işi dorea să aibe gemeni . De când a aflat că va

avea gemeni pecienta şi-a făcut griji pe tot parcursul sarcinii în lagătură cu îngrijirea bebeluşilor.

Pacienta mărturiseşte că este căsătorită de 1 an de zile , şi că familia şi soţul au susţinut-o

întotdeauna.

Mediul social este urban , pacienta având posibilităţi financiare pentru creşterea micuţilor.Soţul

pacientei este mulţumit de venirea pe lume a bebeluşilor şi încurajează pacienta spunândui că bunicile

o vor ajuta şi vor angaja şi o bonă pentru a-i uşura sarcinilie .

76

EV

AL

UA

RE

- st

ăril

e de

dep

resi

e sa

u m

ai

dim

inuat

;

-pac

ienta

est

e

liniş

tită

;

-pac

ienta

com

unic

ă cu

fam

ilia

;

-pac

ienta

nu s

-a

refă

cut

în

tota

lita

te ;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

pac

iente

i

anti

dep

resi

ve

FL

UO

XE

TIN

Ă 1

tab

letă

20

mg d

e 4 o

ri p

e zi

;

-adm

inis

trez

hip

noti

ce

ZE

RE

NE

1 c

om

pri

mat

de

10 m

g s

eara

înai

nte

de

culc

are

;

-adm

inis

trez

cal

man

te

uşo

are

MY

DO

CA

LM

1

com

pri

mat

de

2 o

ri p

e zi

;

AU

TO

NO

ME

- i

den

tifi

c s

alonul

;

-iden

tifi

c p

acie

nta

;

- obţi

n c

onsi

mţă

mân

tul

pac

iente

i sa

u a

l ap

arţi

năt

ori

lor

în l

egăt

ură

cu m

edic

amen

etel

e

şi t

ehnic

ile

ce u

rmea

ză a

-i f

i

efec

tuat

e pe

per

ioad

a in

tern

ării

atât

scr

is c

ât ş

i ver

bal

;

-com

ple

tez

fişa

cu

num

ele

pac

iente

i ,

vâr

sta

, se

x ,dat

a ;

-am

enaj

ez î

ncă

per

ea a

stfe

l

încâ

t pac

ienta

să

se s

imtă

bin

e

şi î

n s

igura

nţă

;

- as

cult

dole

anţe

le p

acie

nte

i ;

-susţ

in p

acie

nta

fiz

ic ş

i psi

hic

;

-ofe

r pac

iente

i to

t ce

are

nev

oie

în s

atis

face

rea

nev

oil

or

şi o

aju

t ;

-aco

rd p

acie

nte

i în

gri

jire

afec

tivă

;

OB

IEC

TIV

E

- p

acie

nta

să

nu

mai

pre

zinte

stă

ri

dep

resi

ve

;

- sp

riji

nir

ea

pac

iente

i şi

ascu

ltar

ea

do

lean

ţelo

r ;

- obţi

ner

ea

încr

eder

ii î

n

per

sonal

ul

med

ical

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Dim

inuar

ea c

apac

ităţ

ii

de

a gân

di

, c

auza

tă d

e

dep

resi

e ,

man

ifes

tată

pri

n p

ierd

eri

de

mem

ori

e

, gân

duri

de

suic

id .

77

EV

AL

UA

RE

- pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

-est

e li

niş

tită

;

-sim

pto

mel

e

dep

resi

ei s

-au

aten

uat

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

cal

man

te

uşo

are

DIA

ZE

PA

M 1

table

tă l

a 8 o

re ;

-adm

inis

trez

hip

noti

ce

ZE

RE

NE

1 c

om

pri

mat

10

mg s

eara

la

culc

are

;

AU

TO

NO

ME

- l

iniş

tesc

pac

ienta

;

-asc

ult

sufe

rinte

le a

cest

eia

;

-înce

rc s

ă îm

bunăt

ăţes

c fe

lul

de

a gan

di

al p

acie

nte

i ;

-susţ

in p

acie

nta

fiz

ic ş

i psi

hic

;

-asi

gur

pac

iente

i te

rapie

spec

ială

;

- ae

rise

sc s

alonul

;

-înves

eles

c în

căper

ea ;

-supra

veg

hez

şi

note

z în

foai

a

de

tem

per

atură

fuzn

cţii

le

vit

ale

;

-asi

gur

alim

enta

ţia

şi

hid

rata

rea

pac

iente

i ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

se

bucu

re d

e dar

uri

le o

feri

te d

e

Dum

nez

eu ;

-ofe

r se

ara

la c

ulc

are

pac

iente

i

un c

eai

de

tei

, m

use

tel

pen

tru

calm

area

anxie

tăţi

i şi

pen

tru a

avea

un s

om

n l

iniş

tit

;

OB

IEC

TIV

E

- c

om

bat

erea

anxie

tăţi

i ;

-pac

ienta

să

pre

zinte

o s

tare

de

bin

e ;

-pac

ienta

să

nu

mai

pre

zinte

gân

duri

de

suic

id ;

-să

nu m

ai p

rezi

nte

inso

mnii

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Tulb

ură

ri d

e so

mn ,

din

cauza

ir

itab

ilit

ăţii

şi

a

gân

dulu

i de

suic

id ,

man

ifes

tată

pri

n

inso

mnii

.

78

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

a l

uat

în

gre

uta

te ;

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e;

-pac

ienta

se

alim

ente

ază

singură

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

- ad

min

istr

ez p

acie

nte

i

anti

dep

resi

ve

MIR

TA

ZA

PIN

Ă 1 t

able

tă

15 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

;

- la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

GL

UC

OZ

Ă

10 %

-1500 m

l in

trav

enos

;

AU

TO

NO

ME

- al

imen

tez

pac

ienta

ast

fel

încâ

t ac

east

a să

aju

ngă

la

val

ori

le n

orm

ale

;

- câ

ntă

resc

pac

ienta

zln

ic ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

înce

rce

să-ş

i păs

trez

e val

ori

le

corp

ora

le n

orm

ale

;

-efe

ctuez

cu p

acie

nta

act

ivit

ăţi

fizi

ce r

egula

te ;

-evit

str

esul

psi

hic

pen

tru

pac

ientă

;

-educ

pac

ienta

să

consu

me

fruct

e ş

i le

gum

e ;

-des

erves

c pac

ienta

cu c

itri

ce

pen

tru a

-i c

reşt

e ap

etit

ul

;

-ree

duc

pac

ienta

pen

tru

men

ţiner

ea e

chil

ibru

lui

;

-susţ

in f

izic

şi

psi

hic

pac

ienta

;

OB

IEC

TIV

E

- p

acie

nta

să

aibă

o g

reuta

te a

dec

vat

ă

vâr

stei

;

-pac

ienta

să

pre

zinte

poft

ă de

mân

care

;

-să

se a

lim

ente

ze

core

spu

nză

tor

;

-să-

şi m

enţi

nă

gre

uta

tea

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Modif

icăr

i al

e gre

ută

ţii

corp

ora

le , d

in c

auza

inap

eten

ţei

man

ifes

tată

pri

n s

căder

ea î

n g

reuta

te

.

79

EV

AL

UA

RE

-bal

onar

ea a

fost

com

băt

ută

;

-pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

gaz

e ;

-şi+

a îm

bunăt

ăţit

modul

de

alim

enta

ţie

;

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e fi

zic

şi p

sihic

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

DIM

ET

ICO

NA

30

pic

ături

la

nev

oie

;

-adm

inis

trez

ES

PU

MIS

SA

N 2

cap

sule

de

40 m

g d

e 3 o

ri p

e zi

;

-TR

IFE

RM

EN

T

1 d

raje

u

după

mas

ă ;

AU

TO

NO

ME

- a

sigur

repau

s la

pat

;

-asi

gur

alim

enta

ţie

lich

idă

;

-măs

or

şi n

ote

z fu

ncţ

iile

vit

ale

; -educ

pac

ienta

să

măn

ânce

înce

t şi

să

mes

tece

de

mult

e

ori

mân

care

a , să

bea

apă

în

canti

tăţi

mic

i şi

des

;

-rec

om

and m

ese

în c

anti

tăţi

mic

i şi

des

e în

def

avoar

ea

celo

r ra

re ş

i co

pio

ase

;

- sf

ătuie

sc p

acie

nta

să

evit

e

alim

ente

le c

are

pro

duc

bal

onăr

i (d

ulc

iuri

, t

utu

n ,

var

ză ,

fas

ole

, m

azăr

e )

;

-educ

pac

ienta

să

consu

me

legum

e pre

par

ate

şi n

u

crude

; -sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

fac

ă

pli

mbăr

i uşo

are

după

mas

ă

pen

tru f

avori

zare

a tr

anzi

tulu

i

inte

stin

al ;

-ser

ves

c pac

ienta

cu u

n c

eai

de

anas

on p

entr

u c

om

bat

erea

bal

onăr

ii ;

OB

IEC

TIV

E

- p

acie

nta

să

afir

me

star

e de

bin

e fi

zic

şi p

sihic

; -sa

pre

zinte

un

tran

zit

inte

stin

al

norm

al ;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Dis

confo

rt a

bdom

inal

,

cauza

t de

bal

onar

e ,

man

ifes

tat

pri

n

flat

ule

nţă

.

80

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e fi

zic

şi p

sihic

.

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

neu

role

pti

ce

HA

LO

PE

RID

OL

10

pic

ături

de

3 o

ri p

e zi

;

-anti

convuls

ivan

te

FE

NIT

OIN

Ă 1

00 m

g d

e 2

ori

pe

zi ;

AU

TO

NO

ME

- r

og p

acie

nta

să

înghit

ă o

linguru

iţă

de

zahăr

gra

nula

t ,

Să

muşt

e o f

elie

de

lăm

âie

, să

facă

gar

gar

ă cu

apă

pen

tru

com

bat

erea

sughiţ

ulu

i;

-rog p

acie

nta

să-

şi ţ

ină

resp

iraţ

ia ;

-înlă

ture

z fa

ctori

i fa

vori

zanţi

( al

cool

, tu

tun )

;

-men

ţin t

emper

atura

î

ncă

per

ii

; -ser

ves

c pac

iente

i al

imen

te l

a

o t

emper

atură

moder

ată

;

-susţ

in p

acie

nta

psi

hic

şi

fizi

c ;

-ser

ves

c pac

ienta

cu c

e ar

e

nev

oie

pen

tru s

atis

face

rea

nev

oil

or

;

OB

IEC

TIV

E

- c

om

bat

erea

sughiţ

ulu

i ;

-pac

ienta

să

pre

zinte

o s

tare

de

bin

e ;

-pac

ienta

să

nu

mai

pre

zinte

dure

re ;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Dis

confo

rt a

bdom

inal

,

cauza

t de

sughiţ

man

ifes

tat

pri

n d

ure

re .

81

EV

AL

UA

RE

-pac

ienta

pre

zintă

o s

tare

de

bin

e ;

-işi

men

ţine

tegum

ente

le

inte

gre

;

-pac

ienta

nu m

ai

pre

zintă

stă

ri d

epre

sive

;

INT

ER

VE

NŢ

II D

EL

EG

AT

E

-la

indic

aţia

med

iculu

i

adm

inis

trez

CL

OB

ET

AS

OL

1 %

de

2 o

ri p

e zi

;

AU

TO

NO

ME

- o

fer

pac

iente

i m

ater

iale

pen

tru i

gie

na

gen

eral

ă ;

- aj

ut

pac

ienta

să

–şi

sat

isfa

că

nev

oia

de

a păs

tra

tegum

ente

le

cura

te ;

-educ

pac

ienta

în l

egăt

ură

cu

import

anţa

păs

trăr

ii i

gie

nei

corp

ora

le ;

-asi

gur

lenje

rie

de

pat

şi

lenje

rie

inti

mă

cura

tă p

acie

nte

i

ori

de

câte

ori

are

nev

oie

;

-asi

gur

con

fort

ul

pac

iente

i ;

-asi

gur

consi

lier

e in

div

idual

ă ;

-sfă

tuie

sc p

acie

nta

să

folo

seas

că c

rem

e de

corp

;

OB

IEC

TIV

E

- t

egum

enet

ele

să-

i fi

e cu

rate

,

inte

gre

;

-pac

ienta

să

aibe

o

igie

nă

potr

ivit

ă

stil

ulu

i de

via

ţă ;

-pac

ienta

să-

şi

men

ţină

tegum

ente

le c

ura

te

;

DIA

GN

OS

TIC

DE

NU

RS

ING

Lip

sa a

uto

nom

iei

în

îngri

jiri

le p

erso

nal

e ,

cauza

tă d

e vin

ovaţ

ie

exce

sivă

, m

anif

esta

tă

pri

n p

ierd

erea

inte

gri

tăţi

i

tegum

ente

lor

.

82

EVALUARE FINALĂ

Pacienta Cristina Ologeanu , cu vârsta de 25 de ani , s-a prezentat la psihoterapeut cu tristeţe,

goliciune, deznădejde, lipsa speranţei , indiferenţă , iritabilitate , anxietate , migrene , inapetenţă ,

diaree .

Medicul a hotărât internarea pacientei atâta timp cât va fi nevoie pentru recuperare.În această

perioadă i s-au administrat diferite tratamente pentru recuperarea completă .

Simptomele pacientei au fost restabilite , astfel pacienta prezentându-se foarte bine fiind

capabilă să-şi crească gemenii fără probleme.

Pacienta este externată , dar va veni periodic la medic pentru evaluări de rutină şi pentru a

preveni reapariţia episoadelor de depresie.

83

TEHNICA

ALIMENTAŢIA PE CALE PARENTERALĂ

Alimentaţia pe cale parenterală reprezintă administrarea pe cale injectabilă de soluţii nutritive ,

prin intermediul unei pungi cu soluţie de glucoză 5 – 10 % .

MATERIALE NECESARE:

tavă medicală;

soluţie dezinfectantă pentru tegument ( alcool medicinal );

tampoane de vată , comprese sterile;

mănuşi sterile;

muşama;

aleză;

benzi de leucoplast;

trusă pentru perfuzat;

glucoză 5 -10 %;

pensă hemostatică;

stativ pentru perfuzie;

seringi cu ace de diferite dimensiuni;

branule ;

PREGĂTIREA PSIHICĂ A PACIENTEI

identific pacienta;

obţin consimţământul verbal şi scris;

explic tehnica ce urmează a-i fi efectuată şi necesitatea acesteia;

PREGĂTIREA FIZICĂ A PACIENTEI

aşez pacienta în poziţie confortabilă (decubit dorsal);

descopăr braţul pacientei;

84

PĂRŢI COMPONENTE ALE UNUI PERFUZOR

picurător;

tubulatura de plastic;

prestubul ;

ac.

PREGĂTIREA PUNGII PENTRU PERFUZIE

se verifică termenul de valabilitate şi integritatea ambalajului;

se verifică aspectul macroscopic al soluţiei;

se desigilează punguţa de glucoză;

se pregăteşte perfuzorul (se verifică termenul de valabilitate);

se fixează prestubul aproape de picurător , în poziţie închis;

cu un tampon steril se aseptizează dopul de cauciuc după care se introduce capătul superior

al perfuzorului;

se va pompa prestubul de 1 – 2 ori;

se ridică rotiţa în poziţie pornit pentru a favoriza pătrunderea soluţiei pe tubulatură, astfel

eliminându-se întreaga cantitate de aer din interiorul perfuzorului;

după ce s-a eliminat cantitatea de aer din perfuzor , oprim prestubul şi adaptăm capătul

distal al perfuzorului de scurgere , urmărind numărul de picături în picurător;

ritmul de administrare 60 picături pe minut;

după terminarea perfuziei se schimbă perfuzorul într-o altă punguţă de glucoză;

SCHIMBAREA GLUCOZEI

se opreşte perfuzorul;

se pregăteşte punguţa;

se desigilează şi se pune în stativ;

se scoate acul de la partea superioară a flaconului şi se introduce flaconul 2;

se dă drumul la prestub , reglând din nou debitul soluţiei;

după terminarea perfuziei , se aruncă punguţa în recipiente cu deşeuri menajere , iar

perfuzorul în recipientul de materiale înţepătoare;

în timpul efectuării tehnicii se urmăreşte starea pacientei şi se monitorizează funcţiile vitale.

85

BIBLIOGRAFIE

1. Lucreţia Titircă- Aprecierea stării neurologice;

2. Liliana Rogozea- Îngrijiri acordate pacienţilor cu afecţiuni neurologice;

3. Dan Minea .Neurologie- manual pentru colegiu;

4. Sandra L. Wheatley - Editura Antet .Depresia postnatală;

5. Sava Aghioritul - Editura Egumenita .Patimi şi depresie . Ce este şi cum se vindecă

depresia ? ;

6. Asistent medical Nantu Gabriela.Îngrijirea bolnavilor la secţia de neurologie-

Particularităţi de îngrijire a bolnavilor cu afecţiuni neurologice curs F.E.G;

7. Dr. Popa Oana.Curs neurologie F.E.G;

8. Vigue Martin.Atlas al corpului uman-sistemul nervos;

9. Georgeta Baltă Îngrijirea bolnavului-tehnici speciale.Editura Didactică şi Pedagogică;

10. Lucreţia Titircă-Ghid de nursing-Editura Viaţa Medicală Românească.