Frusescu Eugen Catalin

Cresterea economica, dezvoltarea economica siprogresul economic

Evolutia economica dupa criza economica mondiala din 1929-1933 si in deosebi dupa cel de al doilea razboi mondial a concentrate atentia specialistilor asupra problemelor activitatii macroeconomice pe termen mai indelungat. Aceasta atentie a generat teorii si modele ale cresterii economice.

Printre economistii cu preocupari si rezultate remarcabile in acest domeniu sunt considerati E. Domar, M. Allais si Fr. Perrox in Franta precum si economisti din tari in curs de dezvoltare.

In dinamica lor activitatile economice pot inregistra cresteri, stagnari si chiar scaderi. Ca atare evolutia economiei nationale prezinta oscilatii in timp, manifesta disfunctii si reculuri ale fluxurilor reale si monetare.

Cresterea economica este un process complex, care vizeaza sistemul economic in ansamblul sau si in dinamica sa. In problema continutului cresterii economice s-au conturat opinii diferite. Cresterea economica se deruleaza intr-un anumit cadru spatial si temporal.

Prin continutul sau, cresterea economica inseamna o evolutie pozitiva, ascendenta a economiei nationale, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale, chiar si regrese economice temporare. Aprecierea ca o economie nationala inregistreaza o crestere economica se bazeaza pe existenta tendintei cresterii positive reale.

Utilizarea conceptelor de crestere economica zero si de crestere economica negative corespund unor ratiuni de politica economica sin u unor elaborari teoretice.

Cresterea economica zero semnifica situatia in care rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramanand constant.

Pe planul politicii economice o asemenea rata de crestere era argumentata de promotorii ei ca singura reactie sociala normala fata de caracterul tot mai restrictive al resurselor naturale si de destabilitizare tot mai pronuntata a echilibrului ecologic. In consecinta societatea ar trebui sa limiteze voluntar ritmul cresterii economice. O astfel de optiune este discutabila. Daca pentru tarile puternic industrializate pare acceptabila, pentru tarile cu nivel economic redus ar insemna accentuarea decalajelor in raport cu tarile dezvoltate economic.

Cresterea economica negative evidentiaza acea situatie in care rezultatele macroeconomic ape locuitor au o tendinta de scadere, mentinandu-se insa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, ceea ce presupune compromisuri rezonabile, acceptabile pe planul eficientei economice si al bunastarii sociale.

Cresterea economica negative exprima intentia de legitimare sau justificare a unei situatii de fapt, sau a unei perspective nefavorabile.

Cresterea economica exprima acele modificari ce au loc intr-un anumit orizont de timp si intr-un anumit spatiu, in sporirea dimensiunilor rezultatelor macroeconomice, in stransa legatura cu factorii lor determinanti.

Aceste rezultate pot fi masurate prin intermediul unor indicatori sintetici semnificativi pentru aprecierea dinamicii economicea unie tari. Din multitudinea acestor indicatori o semnificatie relevanta o au produsul intern brut, produsul national brut si venitul national, in termeni reali, atat in totalitate cat si pe locuitor.

Intelegerea continutului procesului cresterii economice necesita luarea in considerare a urmatoarelor elemente:

a) cresterea economica este dependenta de dinamica macroeconomica, determinate de factori specifici de dinamica demografica, determinate de factori biologici si sociali;

b) dinamica rezultatelor macroeconomice trebuie privita pe o perioada suficient de lunga, pentru a se delimita expansiunea conjuncturala pe termen scurt din cadrul ciclului de afaceri, de cresterea economica propriu-zisa, ce se manifesta ca tendinta dominanta in cadrul unei perioade mai mari de timp;

c) cresterea economica are in vedere rezultatele macroeconomice reale, cele corectate cu marimea deflatorului;

d) din punct de vedere cantitativ, expresia sintetica a cresterii economice este ritmul produsului national brut sau a produsului intern brut pe locuitor.

Esenta cresterii economicen poate fi conturata si mai bine printr-o analiza comparative a acesteia cu alte procese ce exprima dinamica macroeconomica si cu care se interconditioneaza, cum sunt: dezvoltarea economica, progresul economic, progresul social, reproductia largita.

Astfel, cresterea economica, ca process macroeconomic, nu surprinde modificarile calitative din fizionomia si structura economiei nationale, din nivelul de trai, aspecte ce sunt puse in evidenta prin conceptual de dezvoltare economica.

Dezvoltarea economica a unei tari evidentiaza ansamblul transformarilor cantitative si calitative ce survin in structurile economico sociale si stiintifico-tehnice, in mecanismele economice precum si in modul de gandire si in comportamentul economic al oamnilor.

Pe fondul dezvoltarii economice se desfasoara, in timp si spatiu, procesul cresterii economice. Prin urmare, raportul dintre cresterea economica si dezvoltarea economica este unul de la parte la intreg. Orice dezvoltare economica presupune si o crestere economica, darn u orice crestere economica inseamna si o dezvoltare economica.

Progresul economic reprezinta procesul istoric de inaintare a unei economii nationale de la inferior la superior, care se manifesta in esenta, prin sporirea productivitatii muncii si a produsului national pe locuitor, in conditiile modernizarii structurii pe ramuri a economiei nationale. El este un process complex cu intensitati diferite in evolutia economica a societatii.

Progresul economic este influentat de o multitudine de factori, printer care mai importanti sunt:

- bogatiile naturale si posibilitatea atragerii lor in circuitul economic;

- cantitatea si calitatea potentialului uman;- structura pe ramuri a productiei;- nivelul dezvoltarii cercetarii tehnico-stiintifice si gradul

aplicarii cuceririlor ei in activitatea economica;- intensitatea si eficienta participarii economiei nationale la

diviziunea mondiala a muncii etc.

Progresul social exprima evolutia progresiva a societatii, ce implica imbunatatirea conditiei umane, ridicarea pe o treapta superioara a modului de viata a omului. El are la baza progresul economic cu care se impleteste organic si se apreciaza nu numai in raport cu starea initial, ci si cu cea finala.

Factorii si tipurile cresterii economice

Principalii factori care asigura sporirea continua a venitului national, sau a produsului intern brut se grupeaza in factori directi si factori indirecti.

In categoria factorilor directi, care influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit, se includ: potentialul uman, resursele naturale, capitalul si calitatea combinarii acestora. O mai buna combinare a factorilor de productie se concretizeaza intr-o mai inalta productivitate a factorilor e productie, deci intr-un spor mai mare de venit national la una si aceeasi masa de factori de productie.

Factorii indirecti isi exercita influenta pozitiva sau negativa prin intemediul celor directi, amplificandu-le sau diminuandu-le contributia. Astfel de factori sunt:

- rata economiilor si investitiilor- progresul stiintifico-tehnic- sistemul financiar- capacitatea de absorbtie a pietei interne- schimburile internationale

Asupra procesului cresterii economice isi pun amprenta si o serie de fenomene din sferele extraeconomicului:

- aspectele culturale- conjuncture politica interna si internationala- reglementarile juridice si modul de aplicare al acestora- militarizarea economiei nationale etc.

Atat factorii directi, cat si cei indirecti ai cresterii economice trebuie abordati sub aspect tridimensional: cantitativ, calitativ si structural.

Latura cantitativa vizeaza modificarea dimensiunilor factorilor de productie (cresterea capitalului folosit, a resurselor de munca atrase, sporirea investitiilor, a exportului etc.).

Dimensiunea calitativa se refera la sporirea eficientei, a randamentului economic in folosirea fiecarui factor de crestere economica.

Dimensiunea structurala se concretizeaza in modificarile si innoirile in structura factorilor, in proportiile in care se asigura combinarea lor.

In procesul complex de crestere economica, la fiecare factor exista o interactiune compensatoare intre dimensiunea cantitativa si cea calitativa, mediata de latura structurala; deficitul cantitatii unui factor poate fi compensat printr-o crestere a eficientei utilizarii lui.

Factorul uman. Sub aspectul cantitativ trebuie sa fie analizat din punct de vedere global, al structurii polpulatiei si al repertitiei sale geografice. Latura calitativa, adica productivitatii muncii, depinde de nivelul de calificare, de adaptarea la noile structuri ale economiei si organizarea acestuia.

Factorul material al cresterii economice este reprezentat de toate resursele naturale de care dispune o tara care nu constituie o conditie indispensabila, nici suficienta a cresterii. Multe tari au ramas subdezvoltate, cu toate ca dispun de resurse considerabile neexploatate. Alte tari (Elvetia, Japonia, Israel), care dispun de resurse naturale modeste au cunoscut si cunoaste o crestere rapida.

Cantitatea factorului material are caracter restrictiv datorita limitelor fondurilor de investitii, caracterului epuizabil al unor resurse naturale si limitelor regenerarii lor.

Natura calitativa prin care factorul material participa la cresterea economics o constituie productivitatea capitalului real, eficienta economica a utilizarii resurselor naturale. Prin structura si nivelul adecvate cerintelor productiei, factorul material determina randamente superioare, contribuie la cresterea economica.

Factorul progres tehnic sau tehnologic, in calitate de neofactor, are in prezent un rol deosebit in procesul cresterii economice. Potentialul de inovare de a induce, progres si eficienta este practic, nelimitat, constituind o sursa de importanta strategics. Cantitativ acest factor se concretizeaza in proportia investitiilor pentru cercetare-dezvoltare, in PNB, calitativ, in eficicenta directa, in eficienta sectorului cercetarii.

Acest factor are si efecte indirecte sau eficienta propagata, concretizata in avantajul competitiv al celorlalti factori si in dinamica economica de ansamblu.

Progresul tehnic indus prin inovare determina efecte multiple, cum sunt:- cresterea randamentului sistemului de productie, a

productivitatii muncii si a capitalului;- realizarea de economii prin reducerea costurilor totale;- sporirea profitului si a resurselor investitiilor;- limitarea si reducerea costurilor ecologice etc.

Factorul informational, preponderent neofactor, este esential in cresterea economica. Sectoarele in care el se manifests cu prioritate sunt: eleetronica, robotica, telematica, biotehnologiile etc.

Intr-o perioada sau alta, pot sa predomine latura cantitativa sau calitativa a factorilor cresterii economice. Atunci cand apropierea indicatorilor macroeconomici este rezultatul influentei preponderente a laturii cantitative, al extinderii utilizarii factorilor de productie, cresterea este de tip extensiv; in situatia influentei preponderente a laturilor calitative ale factorilor de productie, cresterea economica are un caracter intensiv, ea fiind suportul progresului economic al tarilor dezvoltate din acest punct de vedere.

In teoria si practica economica contemporana este intalnit si tipul intermediar de crestere economica in care laturile cantitative, respectiv cele calitative contribuie relativ in egala masura la obtinerea rezultatelor macroeconomice. Durata lui de existenta este conditionata de factorii interni, dar si de conjunctura mondiala.

Bibliografie:

1. “Macroeconomia” – Ion Lungu (EX PONTO – Constanta – 2009)

2. “Economie politica; Macroeconomie” – Prof. Univ. Dr. Victor Ploae (Ex Ponto – Constanta – 1999)

3. “Economie – Manual pentru clasa a XI-a” – Prof. gr. I Georgeta Georgescu, Prof. gr. I Elena Viorica Mocanu – Editura Didactica si Pedagogica 2006

4. Gherasim, T. Microeconomie, vol. 1+2, Bucureşti, Editura Economică, 1993, 1994

5. Nedelea, Şt. Microeconomie aplicată, Bucureşti,Editura ASE, 2003

Frusescu Eugen Catalin