Unitatea de învăŃare I

1.a. Obiectul de studiu al lingvisticii romanice: Romania şi ariile ei. Clasificări ale limbilor romanice: Romania occidentală şi orientală, Romania submersa şi Romania nova, Romania continua şi discontinua.

ROMANIA , termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc limbi romanice sau limbi neo-latine, limbile care s-au născut din limba-mamă, latina.

Teritoriul pe care astăzi se vorbesc limbi romanice nu este identic cu cel al Imperiului Roman. Pe de o parte, există o ROMANIA SUBMERSA (ROMANIA PIERDUT Ă) care reprezintă acele teritorii pe care s-ar fi putut forma limbi romanice, dar care sunt astăzi pierdute pentru romanitate: Britannia, Germania, Panonnia, Tracia, Moesia, Illyria, Africa de Nord. Pe de altă parte, există o ROMANIA NOVA care reprezintă teritoriile pe care astăzi se vorbesc limbi romanice care însă nu s-au născut acolo, ci au fost aduse prin expansiune colonială şi s-au aşezat peste limbile vorbite de populaŃii autohtone: America Latină (unde predomină spaniola, dar în Guyanna Franceză se vorbeşte franceza, iar în Brazilia, portugheza), o parte din Africa (Africa Arabă, respectiv, Africa Neagră): Ciad, Maroc, Algeria, Tunisia (în aceste Ńări se vorbeşte franceza), Angola şi Mozambic (+ portugheză), în Asia (Filipine: + spaniolă; Republica Goa (+ portugheza; provincie a Indiei).

ROMANIA EUROPEAN Ă cuprinde însă marile arii ale limbilor romanice. Aceste se clasifică astfel:

1. DOMENIUL IBERO-ROMANIC cuprinde: spaniola, portugheza şi catalana

(aceasta este considerată de foarte mulŃi cercetători o legua –puente „o limbă punte”).

2. DOMENIUL GALLO-ROMANIC cuprinde: franceza, occitana (în sudul

FranŃei), gascona (în partea de sud-vest a FranŃei, spre Pyrrinei; aceasta este considerată de unii cercetători un dialect occitan, iar de alŃii o limbă aparte) şi franco-provensala (un complex dialectal care se vorbeşte în partea de sud-est a FranŃei şi în vestul ElveŃiei: în regiunile Vallé Vaux, Le Châtelle, în patru cantoane elveŃiene care formează ELVEłIA ROMANDĂ – La Suisse Romande). ReŃinem faptul că în Belgia se vorbeşte flamandă şi vallonă, dialect francez.

3. DOMENIUL ITALO-ROMANIC cuprinde: italiana şi sarda.

4. DOMENIUL RHETO-ROMANIC / CISALPIN desemnează un complex de

dialecte care se vorbesc în ElveŃia, la graniŃa dintre Austria şi Italia (zona Alpilor DolomiŃi) şi în Italia. Mai precis, în ElveŃia se întâlneşte grupul rhetic, ladina dolomitică se vorbeşte în Austria şi în nordul Italiei (Val del Pezo), iar friulana (cel mai mare dialect / limbă) se vorbeşte în nordul Italiei, în provincia Friuli, cu capitala la Udine.

5. DOMENIUL BALCANO-ROMANIC cuprinde: dalmata (limbă vorbită pe

coastele Adriaticii, pe teritoriul actual al CroaŃiei, o limbă moartă însă în secolul al XIX-lea) şi româna cu cele patru dialecte: dialectul daco-român, preponderent la nord de Dunăre; dialectul aromân, dialectul meglenoromân, respectiv, dialectul istroromân, acestea din urmă fiind toate trei localizate la sud de Dunăre.

Prin urmare, ROMANIA EUROPEANĂ numără fie 10, fie 12 limbi, dacă se acceptă,

respectiv, se exclud gascona şi occitana.

Întrebare: Care sunt principalele domenii ale Romaniei europene?

Şi în ROMANIA SUBMERSA continuă să existe cuvinte / forme gramaticale (mai rar) care

amintesc de romanitate. De exemplu, în Germania apar toponimele: Köln < (lat.) COLONIA; Koblenz < (lat.) CONFLUENTES, dar şi antroponime de tipul: Kaiser < (lat.) CAESAR sau cuvinte ca: castle < (lat.) CASTELLUM, -cester < (lat.) CASTRUM etc.

O altă împărŃire a ROMANIEI EUROPENE este următoarea: ROMANIA DISCONTINUA (în care intră limba română) şi ROMANIA CONTINUA (care cuprinde restul limbilor menŃionate anterior).

De asemenea, ROMANIA EUROPENĂ se împarte în ROMANIA ORIENTALĂ şi ROMANIA OCCIDENTALĂ, această din urmă împărŃire având în vedere atât poziŃia geografică, cât şi anumite trăsături tipologice care disting cele două arii. Din ROMNIA ORIENTALĂ fac parte româna şi italiana centro-meridională; din ROMANIA OCCIDENTALĂ fac parte toate celelalte limbi, inclusiv o parte din dialectele vorbite în Italia de nord.

Întrebare: Care sunt principalele clasificări ale Romaniei? Principala trăsătură care separă cele două grupe este formarea pluralului, la care se adaugă

marca persoanei a II-a a tuturor verbelor şi formele pronumelui personal de persoana I şi a II-a plural. La aceste trăsături ar mai trebui adăugate şi altele, însă acestea vor fi discutate ulterior pentru fiecare limbă în parte.

Rom. cîini It. cani case case oase ossa car – cară – care cânŃi cantì simŃi sentì

În română marca pluralului, vocalică (-e sau –i), este în general asilabică, în timp ce în

italiană este întotdeauna silabică. ROMANIA OCCIDENTALĂ are marca –s atât pentru formarea pluralului, cât şi pentru

pronumele personal de persoana I şi a II-a plural, respectiv, pentru persoana a II-a a tuturor verbelor:

Fr. Sp. des femmes nous nos nosotros des hommes vous vos vosotros

Această împărŃire este însă valabilă pentru fazele vechi ale limbilor, dat fiind faptul că în franceză, de exemplu, marca –s de formare a pluralului apare numai în codul scris, nu şi în codul vorbit; pe de altă parte, şi în română, este vorba de un –i palatalizat sau de un –i ultrascurt ?(v. câini). Întrebare: Care sunt principalele trăsături tipologice care separă Romania orientală de Romania occidentală? 1b. Istoria cuvântului ROMANUS În antichitate ROMANUS însemna „locuitor al Romei”, opunându-se astfel lui LATINUS care desemna „un locuitor din Latium”. Cei doi termeni ajung să fie sinonimi odată cu extinderea

puterii Romei asupra regiunilor din Italia şi, mai ales, în momentul în care Roma devine o mare putere imperială. Aşadar, cei doi termeni care, la început, aveau o semnificaŃie precisă, etnică, încep treptat să capete o valoare politică, cu sensul ROMANUS = „locuitor al Imperiului Roman”. Astăzi, ROMANUS, -A, folosite pentru a denumi poporul şi limba sunt moştenite numai de poporul român şi de limba română. Forma corectă, etimologică a cuvântului este rumân:

ROMÁNUS > rumân Prima atestare a formei cu –o (român) apare în Palia de la Orăştie (1582) şi este, după părerea anumitor specialişti, o intervenŃie a editorului, Şerban, fiul lui Coressi. Potrivit profesorului Vasile Arvinte, formele cu –o şi cele cu –u au coexistat.

În sudul Dunării, termenul se mai păstrează doar pentru denumirea aromânilor: ar(o)mân [+ proteză; + sincopa lui –o- neaccentuat].

În limba veche, rumân însemna „iobag” (v. sintagma starea de rumânie = „starea de iobăgie”. Astăzi, rumân înseamnă „soŃ” sau „creştin”.

Celelalte popoare se denumesc cu ajutorul altor termeni. Unele popoare se denumesc cu ajutorul termenului derivat de la zona geografică în care locuiesc şi / sau de la numele unor personaje legendare: italienii > Italia > Italus (recele Siculilor); alŃii se denumesc prin numele populaŃiilor de superstrat:

franceza > franci

catalana > Catalunia (GOT ALANIA = „ Ńara goŃilor şi a alanilor”) sau regiuni: burgund / Burgundia

lombard / Lombardia Există însă şi situaŃii în care denumirea unui popor romanic a fost iniŃial dată de vecini şi

ulterior însuşită de poporul romanic în cauză. De exemplu, termenul VOLCAE denumea în antichitate un trib de celŃi din nordul Italiei.

După cum se ştie, aceştia au fost cuceriŃi de romani. Germanicii, vecini acum ai romanilor, au preluat cuvântul şi i-au denumit astfel chiar pe romani. Astfel, în GLOSELE DE LA KASSEL (sec. 8 e.n.) se înregistrează:

ROMANI: WALHA

De la germanici, slavii au preluat cuvântul tot pentru a-i denumi pe romanici, dar l-au

pronunŃat cu metateză:WALHA > vlah / vloh. Cu acest cuvânt, polonezii îi numesc şi astăzi pe italieni (włohi [ohi]); slavii de sud l-au

folosit şi îl folosesc pentru a-i denumi pe români, mai ales pe românii sud-dunăreni (v. Vlaşca vs. Teleorman (cuvânt cuman) „Pădure nebună” = Codrii Vlăsiei).

Slavii de est au pronunŃat cuv\ntul potrivit legilor lor fonetice, adică cu polnoglasie (l-au umplut cu o silabă): vlah / vloh > valah / voloh.

Prin valah, slavii sudici şi alte popoare au înŃeles numai pe românii nord-dunăreni. Românii nord-dunăreni înŃeleg prin valah numai pe locuitorii Munteniei.

De la slavi au preluat cuvântul ungurii pentru a-i denumi pe români şi pe italieni:

VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah

Tot de la slavi, turcii au luat cuvântul pentru a-i denumi pe români , respectiv, Ńările lor: VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah > iflak [f < v + proteză: i-]

MOLDOVA = Karaiflak „łara Românească Neagră” łARA ROMÂNEASCĂ = Aciflac „łara Românească Albă” (culorile sunt date în funcŃie de poziŃia statului respectiv: nord, est etc.) Cf. CETATEA ALBĂ = Bolgrad = Akerman.

Dintre grupurile sud-dunărene de români două şi-au pierdut numele etnic de la ROMANUS şi se denumesc ele însele prin cuvântul vlah. Este vorba de meglenoromâni, respectiv, de istroromâni (acestea două sunt denumiri savante). Numai aromânii (cei mai numeroşi) l-au păstrat, aşa cum am mai spus, pe ROMANUS, în propria denumire. Istroromânii se mai numesc şi ciribiri (< cine şi bine cu rotacizare), iar limba lor se numeşte ciribirschi. Mai există în ROMANIA mici dialecte sau mici zone în care se mai continuă ROMANUS / ROMANICUS (= derivatul din care a rezultat, de fapt, primul termen). Este vorba de dialectul romagnol (italian) şi de provincia ROMAGNA (vecină cu LONGOBARDIA) şi de dialectul (rheto-roman) romantsch (romanşa). Etimologic, cuvântul ROMANICUS stă la baza cuvântului romance (cântec al trubadurilor, poveste de amor, povestire, cântec, romanŃă). Întrebare: Care este originea şi semnificaŃia etnonimelor român, respectiv v(a)lah? EVALUARE:

1. ROMANIA: definiŃie, tipologie. Domeniile ROMANIEI EUROPENE.

2. Istoria lui Romanus. Alte denumiri ale limbilor şi popoarelor romanice şi, în special, ale românei şi vorbitorilor ei.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare I

ROMANIA , termen tehnic, cult, desemnează teritoriul pe care se vorbesc limbi romanice sau limbi neo-latine, limbile care s-au născut din limba-mamă, latina.

Clasificare: - Romania europeană cuprinde marile arii ale limbilor romanice; - Romania submersa reprezintă acele teritorii pe care s-ar fi putut forma limbi romanice, dar care sunt astăzi pierdute pentru romanitate: Britannia, Germania, Panonnia, Tracia, Moesia, Illyria, Africa de Nord; - Romania nova reprezintă teritoriile pe care astăzi se vorbesc limbi romanice aduse acolo prin expansiune colonială şi aşezate peste limbile vorbite de populaŃii autohtone: America Latină (unde predomină spaniola, dar în Guyanna Franceză se vorbeşte franceza, iar în Brazilia, portugheza), o parte din Africa (Africa Arabă, respectiv, Africa Neagră): Ciad, Maroc, Algeria, Tunisia (în aceste Ńări se vorbeşte franceza), Angola şi Mozambic (+ portugheză), în Asia (Filipine: + spaniolă; Republica Goa (+ portugheza; provincie a Indiei), etc. Romania europeană cuprinde: Romania occidentală şi orientală, Romania continua şi discontinua. Originea etnonimului v(a)lah:

VOLCAE > WALHA > vlah / vloh > valah / voloh > ólah > iflak.

Bibliografie facultativ ă: Roegiest, Eugeen (20092), Vers les sources des langues romanes. Un itinéraire linguistique à

travers la Romania, Leuven: Acco, p. 15-20.

Unitatea de învăŃare II: Elementele constitutive ale limbilor romanice (substraturi, strat, superstraturi, adstraturi). Substratul primar şi secundar. Substratul osco-umbric, celt, ligur, etrusc, grec, mesapic, venet, ilir, trac, sicul, sican, iber etc. 2a. Elementele constitutive ale limbii: subsubstrat, substrat, strat, superstrat, adstrat, superstrast cultural.

1. SUBSTRATUL desemnează limba populaŃiei autohtone peste care se aşează limba unei populaŃii cuceritoare. După o perioadă de bilingvism (coexistenŃa a două sisteme lingvistice diferite), limba populaŃiei autohtone dispare, lăsând urme în vocabular (inclusiv în toponimie şi în formarea cuvintelor), câteodată în fonetică şi, mai rar, în structura gramaticală.

2. STRATUL desemnează limba populaŃie cuceritoare; în cazul limbilor romanice, stratul este acelaşi, LIMBA LATIN Ă.

3. SUPERSTRATUL (-URILE) desemnează limba (limbile) populaŃiilor migratoare, aşezate în spaŃiul romanic şi care, după o perioadă de bilingvism, sfârşesc prin a fi absorbite de idiomul romanic. Limba de superstrat lasă urme în lexic (inclusiv în toponimie, antroponimie, formarea cuvintelor), câteodată în fonetică şi, rar, în morfosintaxă. În momentul în care superstratul îşi încheie acŃiunea, din acel moment se poate considera că limba s-a constituit.

ROMÂNĂ: Substrat: TRACO-DAC Strat: LATIN Superstrat: SLAV (în proporŃie foarte mică şi GERMANIC). FRANCEZĂ : Substrat: GALIC Strat: LATIN Superstrat: FRANC (GERMANIC). SPANIOLĂ: Substrat: IBERIC Strat: LATIN Superstrat: VIZIGOT (GERMANIC) şi ARAB

Întrebare: Cum se defineşte noŃiunea de superstrat / substrat?

InfluenŃele sunt, în general, de natură lexicală (inclusiv în toponimie, antroponimie, formarea cuvintelor), sunt ulterioare procesului de definitivare a unei limbi, provin din limbile cu care idiomul romanic vine în contact şi nu presupun bilingvism de masă, ci doar, un eventual bilingvism individual. De ex., în cazul limbii române, influenŃele sunt din limba: maghiară, turcă, tătară etc., iar în cazul limbii franceze, influenŃele provin din engleză, olandeză, germană (în general, din limbi germanice).

4. ADSTRATUL desemnează rezultatul contactului de vecinătate geografică. Este, de obicei, de natură lexicală şi are o arie restrânsă. Nu trece mai departe de periferia unei limbi (cuvintele dialectale).

5. SUPERSTRATUL CULTURAL este numai de natură lexicală şi este format din termeni latino-romanici / greceşti, folosiŃi, de fapt, de cele mai multe limbi.

6. SUBSUBSTRATUL (-TURILE) reprezintă limba (limbile) unor populaŃii foarte vechi, de dinaintea substratului, despre care se ştie că au existat deoarece există dovezi arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas urme lingvistice. De exemplu, în cazul limbii

franceze, subsubstratul este iber, ligur şi aquitan. Numele fluviului Sena (la Seine) şi al munŃilor Ardeni reprezintă, se pare, o continuare a două nume de zeităŃi (SEQUANA, respectiv, ARDUENA) ale unor populaŃii pre-indo-europene.

OBSERVAłII:

•••• Uneori, substratul poate fi inteferenŃe între elementele de substrat şi cele de adstrat, superstrat / adstrat etc.: de ex., în cazul limbii franceze, substratul este celtic, dar în Peninsula Britanică (mai) există o populaŃie celtică (= bretonii) ; în română superstratul este slav, de tip vechi bulgăresc, dar româna are şi elemente slave, bulgare, provenite din adstrat (cuv. castravete).

•••• În lingvistica romanică se face diferenŃa între: substrat primar , respectiv, substrat secundar.

Substratul primar este reprezentat, în cazul limbilor romanice, de limbile populaŃiilor din Peninsula Italică, populaŃii care au fost cucerite treptat de către romani, până când latina a ajuns să fie limba întregii peninsule. Din limba acestor populaŃii au pătruns în latină diferite elemente care, apoi, au devenit „un bun” al limbii latine. Substratul secundar este mai nou decât substratul primar şi reprezintă, în cazul limbilor romanice, limba populaŃiilor din diferite regiuni (provincii) ale Imperiului Roman, peste care s-a aşezat latina.

Întrebare: Care este distincŃia acordată noŃiunilor de substrat primar, respectiv, substrat secundar?

2b. Latina şi limbile italice

Din punct de vedere lingvistic, limba latină este o limbă flexionară indo-europeană, care face parte dintr-o arie marginală a grupului de limbi kentum (Tagliavini, 1977: 66). Aşadar, populaŃiile italice, din care făceau parte şi latinii , s-au desprins din familia triburilor indo-europene. Spre sfârşitul celui de-al doilea mileniu î.e.n.1, aceştia au coborât în actuala Peninsulă Italică în două valuri: (1) valul latin care s-a localizat pe malurile fluviului Tibru, până la munŃii Apenini, formând

Latium-ul. (2) valul osco-umbric care, la rândul său, se va bifurca în două mari grupuri2:

(a) grupul oscilor, stabilit în sud şi, respectiv, sud-est (mai precis, în regiunile Campania, Samnium, Apulia etc.);

(b) grupul umbrilor, care a rămas în nord-estul Latium-ului. Latino-falisca s-a vorbit iniŃial numai în Latium (câmpie plană, în opoziŃie cu regiunea

sabină, o zonă cu coline, situată în vecinătate). Faliscii, înrudiŃi cu latinii, locuiau în oraşul Falerii şi au fost foarte repede cuceriŃi şi absorbiŃi de latini. În vecinătate se mai aflau sabinii. Primele sate sabine şi latine au apărut pe colinele Palatin, Esquilin, Quirinal şi Viminal, prin secolele X-IX î.e.n. şi s-au unit în secolul al VIII-lea î.e.n. Potrivit legendei, Roma este fondată în anul 753 î.e.n. de Romulus. De acum, latina începe să se impună în faŃa altor limbi vorbite în Peninsula Italică.

Întrebare: Care sunt coordonatele distinctive ale limbii latine potrivit clasific ărilor genelaogice şi tipologice?

� OSCO – UMBRICA reprezintă, după unii cercetători, fie două limbi distincte, iar, după

alŃii, două dialecte înrudite. 1 Referitor la cronologia pătrunderii celor două mari valuri în Peninsula Italică, aceasta este o chestiune mult dezbătută, datele propuse variind în general între sec. al XVII-lea şi sec. al IX-lea î. e. n. (v. Wald / Sluşanschi: 1987, p. 57). 2 Se consideră că acestea sunt fie două limbi distincte, fie două dialecte înrudite.

Limba oscă (opsca), limba vechilor samniŃi, se vorbea în sudul Peninsulei Italice în Samnium, în Campania şi ajungea până în Messana (Messina de azi = strâmtoarea dintre Peninsula Italică şi Sicilia). Ea a continuat să existe ca limbă oficială în centre urbane însemnate, cum au fost Pompei sau Capua, până în secolul I î.e.n.

Principala sursă de cunoaştere a limbii osce o reprezintă TABULA BANTINA (o serie de inscripŃii) care însumează aproximativ 250 de inscripŃii şi care datează din secolul al II-lea î.e.n. La Pompei au fost găsite multe inscripŃii osce.

Caracteristic pentru oscă era: • prezenŃa fonemului p sau b, acolo unde în latină era –qu sau –gu:

(osc.) p, b > (lat.) –qu,–gu: (osc.) pettora / pettur > (lat.) QUATTUOR; cf. (rom.) patru, cf. sardă

• monoftongarea lui -au- la –o-; Limba română mai păstrează diftongul –au- în cuvinte

ca: taur, aur etc. • genitivul feminin singular şi nominativul feminin plural (al declinării I) terminat în –

as: (osc.) terras > (lat.) TERRAE; pater familias.

Urme ale limbii osce apar nu numai în dialectele latineşti învecinate ca teritoriu cu Campania, ci şi (după cum am văzut anterior) în unele limbi romanice, printre care se numără, în primul rând, italiana:

(lat.) SIBILARE ,,a şuiera” > (it.) sifilare > zufolare;

(lat.) BUBALUS ,,bivol” > (it.) bufalus > bufalo3

De asemenea, s-a constatat faptul că latina vorbită pe teritoriul Daciei avea urme osce. Umbrica era limba vorbită de către umbrieni, populaŃie despre care se crede că a venit probabil dinspre nord. Aceştia s-au aşezat iniŃial în nordul şi centrul Peninsulei Italice, de unde, mai târziu vor fi împinşi spre văile Apeninilor de către etrusci şi celŃi. Regiunea cunoscută azi sub numele de Umbria este mai mare ca suprafaŃă decât Umbria antică care avea drept centre importante, oraşele: Assissium (Assisi), Spoletium (Spoleto) şi Iguvinum (Gulbio). Dialectul vorbit în acest din urmă oraş este cel mai cunoscut datorită TABULELOR IGUVINAE (tăbliŃe de bronz, scrise pe ambele părŃi şi descoperite în anul 1444 e.n.). Deşi originar din această regiune, Plaut îşi va scrie comediile în limba latină. Cuvinte ca lupus, scrofa, bos ,,bou”, sunt de origine umbrică. Trăsături specifice umbricei:

� (umbr.) –f- > (lat.) –b-: (umbr.) alfu > (lat.) ALBUS; (umbr.) tefe > (lat.) TIBI. � Rotacizarea, adică trecerea lui –s- din umbrică, la –r- în latină: (umbr.) –s- > (lat.) –r-: Varro

arată: (umbr.) plusima > (lat.) PLURIMA; (umbr.) mediosem > (lat.) MEDIOREM; (umbr.) asenam > (lat.) : ARENAM;

� tendinŃa de monoftongare a lui –au- > -o- şi a diftongilor –ai-, -ae- > -e-.

Întrebare: Care sunt principalele caracteristici ale limbii vechilor samniŃi? Dar ale umbricii?

Între teritoriul latin şi cel osco-umbric (mai precis, între Samnium şi Umbria) se vorbeau dialectele sabelice (din rândul cărora, dialectul sabin – dialect al limbii osce – este cel mai cunoscut din inscripŃii şi glose4) şi o serie de graiuri mixte, ca de pildă, cel volscian, marrucin, 3 De asemenea, se observă faptul că în italiană, ca şi în graiurile osce, pentru – b – intervocalic din latină (> - bh – în indo-europeană), apare – f-. 4 DominaŃia sabină (v. legenda răpirii sabinelor, domnia celui de-al doilea rege al Romei, Numa Pompilius) şi-a lăsat amprenta cu precădere în limbajul administrativ latin.

pelinian etc. De la aceste dialecte au pătruns în latină cuvinte ca: asinus, cassus, albus, lacrima, lingua (ca organ anatomic) şi Capitolium.

Expansiunea latinei a avut două mari consecinŃe: (a) latina, venind în contact cu diverse idiomuri, a exercitat, dar, în acelaşi timp, a suferit

influenŃe mai mari sau mai mici; (b) latina, care era relativ unitară în patria ei de origine, se va diferenŃia pe regiuni. Astfel, în

latină încep să apară dublete (= cuvinte paralele, cu acelaşi sens) şi se vede după moştenirea latină în limbile romanice că acestea au circulat:

(lat.) BUBALUS > (rom.) buăr, bour

(osc.) BUFALUS > (engl.) bufalo „bizon”

(lat.) TABALUS > (rom.) tăun (osc.) TAFALUS > (it.) tafano

Din substratul osco-umbric, unii lingvişti încearcă să explice şi alte fenomene ca: - diferenŃa dintre sistemele vocalice care stau la baza limbilor romanice, - menŃinerea regională (de ex., în română) a diftongului-ao-; - palatalizarea parŃială a grupurilor: -cl-, -pl-, -fl-:

(lat.) CLAMARE > (rom.) chema, (it.) chiamare, (sp.) lleamar dar fr. Clamer

(lat.) PLENUS > (it.) pieno, (sp.) lleno

dar (rom.) plin, (fr.) plein

- tendinŃa de asimilare a grupului consonantic –nd- > -nm- şi a grupului –mb- > -mm- (în dialectul italian de sud – siciliană, campaneză): (lat.) MONDO > (it.) monno; (lat.) GAMBA > (it.) iamma

Întrebare: Care sunt consecinŃele lingvistice ale contactului latinei cu diversele idiomuri

existente în Peninsula italică?

� ETRUSCII După tradiŃie, erau veniŃi în Peninsula Italică din Asia Mică (Lidia) în jurul anului 1200 î.e.n. După unii, au venit pe uscat, peste Alpi, şi au coborât în Toscana. O altă teorie îi consideră autohtoni, făcând parte din lanŃul de populaŃii preindoeuropene şi neindoeuropene ce se întindeau de la Pirinei şi până în Caucaz (urme ale acestor populaŃii ar fi bascii şi gruzinii). Au stăpânit o bună parte a Italiei de centru-vest, între Arno şi Tibru. Erau organizaŃi în oraşe cetăŃi, fără o conducere unitară. Limba etruscă era, se pare, neindoeuropeană, cu unele elemente indoeuropene. Ni s-a transmis cu alfabet grec apusean, scris de la dreapta la stânga. Este cunoscută din: ~ 10.000 inscripŃii, dintre care doar 16 bilingve; ~ 60 glose, cu caracter nesigur; - unele informaŃii despre cărŃi traduse în latină din etruscă. De la etruscă, romanii au luat foarte multe elemente de cultură materială şi spirituală. Etruscii au fost şi filiera prin care a pătruns influenŃa greacă din Sudul Italiei în lumea romană.

� De la etruscă, romanii au preluat sistemul de denominare trimembru: praenomen, nomen (gentilicum), cognomen: Caius Iulius Caesar, Publius Ovidius Naso. În

perioada clasică, apare uneori şi al doilea cognomen sau agnomen: L. Cornelius Scipio Africanus, D. Fabius Maximus Cunctator.

� În latină au pătruns cuvinte din etruscă: histrio (< etr. hister „actor“), persona (< etr. persu „mască“), catena, s(a)cena, culina „bucătărie“, ferrum.

� Din greacă prin filieră etruscă au intrat lanterna, cisterna. � Nume de zeităŃi: Minerva, Mars, Silvanus. � Sufixe de origine etruscă: -na, -nna, -ena, -enna, -ina, -inna, -isa, -issa. � Relicve etrusce în toponimie se păstrează până astăzi. Romanii îi numeau tusci sau

tosci, de aici rezultând numele regiunii Toscana. Grecii îi numeau thyreni, iar marea care scaldă Ńărmurile Italiei în acea zonă se numeşte Marea Tireniană (Mare Thyrnrenum). Sunt de origine etruscă toponimele Chianti, Modena, Volterra, Ravenna, Todi.

� Se mai atribuie etruscilor tendinŃa de aspirare a surdelor din dialectul toscan, numită georgia toscana.

-p- > -ph- lupho -t- > -th- ditho

-c- > -ch- chostole

Unii savanŃi, ca G. Rohlfs sau J. Hall jr. Îl consideră un fenomen produs târziu şi fără nici o legătură cu substratul. Întrebare: Care sunt cele mai importante elemente culturale preluate de latini de la etrusci?

� MESAPII Locuiau în sud-estul Peninsulei Italice. Limba lor ne este relativ cunoscută din inscripŃii găsite în Calabria şi Puglia şi datând din sec. 6 î.e.n. – 1 e.n. S-a presupus că mesapica era înrudită cu ilira, deci era o limbă indoeuropeană şi pentru înŃelegerea ei s-ar putea face apel la albaneză.

� GRECII Locuiau în sudul Italiei în regiunea numită Magna Graecia. Coloniile greceşti apar în Italia de Sud şi în Sicilia începând cu secolul al 8-lea î.e.n. Astfel de colonii greceşti se întindeau în tot bazinul Mării Mediterane şi al Mării Negre: Neapolis, Tarentum (azi Taranto), Sibari, Agrigentum, Palermo, Messana, Syracusa (azi Siragosa), Rhegium (azi Reggio); Marsilia, Antibes (< Antipolis), Nisa (< Nikaia), Monaco, Tripoli (< Treis polis). Dialectele vorbite erau de tip doric. InfluenŃa greacă s-a manifestat în domeniul cultural, comercial, tehnic. AristocraŃia romană învăŃa greceşte şi îşi trimitea copiii să înveŃe în Grecia. Câteva mii de cuvinte au pătruns în latină din greacă. După Ernout-Meillet trebuie distinse cuvintele de origine greacă „care au căpătat cetăŃenie la Roma“ de cele livreşti. Printre cuvintele greceşti intrate în latină: ancora, machina, nauta, gubernare, oliva, panis, talentum, amphora, ballaena, cerasus, cedrus, citrus, malum, myrtus, papyrus, purpura etc. Astăzi se mai vorbeşte greacă în două puncte, la Bova (Calabria) şi la sud de Lecce în Terra d’Otranto. După Gerhard Rohlfs, elementul grec din Sudul Italiei continuă pe cel antic; după Carlo Battisti este de tip bizantin, deoarece cel antic s-a stins.

� VENEłII

PaleoveneŃii au dat numele regiunii din nord-estul Italiei, Veneto. Limba lor era indoeuropeană de tip Kentum şi este cunoscută din aproximativ 200 inscripŃii, scrise cu alfabet etrusc din sec. 5 – 1 î.e.n. Se atribuie venetei unele tendinŃe din dialectul veneŃian al limbii italiene (pronunŃarea interdentală), precum şi accentuarea proparoxitonă a unor toponime: Abano, Ásolo, Veneto, Pádova.

� LIGURII Locuiau în nordul Italiei (Piemont, Lombardia, Emilia) până la invazia celtică şi se întindeau în sudul Galiei şi în mare parte a Peninsulei Iberice. Erau neindoeuropeni. Au fuzionat cu celŃii, rezultând astfel celtoligurii. Ligura era o limbă neindoeuropeană, care a dobândit apoi un strat mai nou indoeuropean. Ligurii au lăsat urme în toponimia Italiei de Nord, a FranŃei de Sud şi a Peninsulei Iberice. - sufixul -asco: it. Salasco, Verzasca, Cherasco fr. Venasque, Tarascon sp. Benascos, Valascos În italiană şi franceză cu ajutorul acestui sufix se formează nume care arată originea locală:

Bergamo → bergamasco „locuitor din Bergamo“ Como → comasco „locuitor de pe malul lacului Como“

Monaco → monegasque „locuitor din Monaco“

Întrebare: Care sunt populaŃiile de origine indoeuropeană din Peninsula italică? Dar cele de origine neindoeuropeană?

� GALII (CEL łII) CelŃii, indoeuropeni, au venit din est în jurul anului 1000 î.e.n. şi s-au aşezat în S-V Germaniei, S-E FranŃei şi S-V ElveŃiei. rau purtătorii fazei a doua a fierului La Tène (~ 600 î.e.n.). Începând cu sec. 8 î.e.n. se răspândesc în trei direcŃii:

1) spre Peninsula Iberică, de unde o parte trece în Anglia; 2) înapoi spre Est, trecând prin Cehia de azi (boii), Panonia, teritoriul Ńării noastre, Ucraina,

ajungând până în Asia Mică; 3) spre nordul Italiei, unde se formează Gallia Cisalpină.

În 390 î.e.n. înregistrează o importantă victorie asupra romanilor, ajungând până la Roma. De la sfârşitul secolului al 3-lea î.e.n. romanii încep cucerirea teritoriului cisalpin şi duc graniŃa la Rubicon (190 î.e.n.). Romanii trec apoi şi în Gallia Transalpină – 125-118 î.e.n. şi în Gallia de Nord în 50 î.e.n.; cu Cezar, toată Gallia era provincie romană. În vremea lui Augustus, Gallia era împărŃită în:

1) Belgica (în nord); 2) Lugdunensis (centru) – cu centrul la Lugdunum (> Lyon); 3) Narbonnensis (sud) – cu centre mai importante Narbo (> Narbonne) şi Nemausus (>

Nîmes); 4) Aquitania (S-V) cu centrul la Burdigala (> Bordeaux).

Romanizarea a fost mai intensă în Gallia Cisalpină. Cuvinte celtice din substratul primar:

carrum > rom. car, it. carro, friulana ciar, fr. char, cat. car, port., sp. carro bracae „pantaloni“ > rom. a îmbrăca, brăcinar; it. brache, fr. braie, cat., sp., port. braga „scutec“,

bragas „pantaloni“

camisia, betulla „mesteacăn“, caballus „cal de muncă“, cattus „pisică“, brisare „a sparge“, caminum „drum“, cambiare „a schimba“. Aproape toate sunt panromanice.

Elementul celtic este considerabil în toponimia din Italia de Nord, FranŃa şi Peninsula Iberică. celt. -dunun „oraş“

Virodunun > fr. Verdun Lugdunum > fr. Lyon (acelaşi -dunum şi în Down (Irlanda) şi Leyden (Olanda)) -lanum „câmpie“ Mediolanum („câmpia de mijloc“) > it. Milano

> fr. Meillant -briga „oraş“ – Conimbriga > port. Coimbra -bona „sat, aşezare“ > fr. Lillebonne

> it. Bologna > germ. Bonn, (Vindobona > Viena)

De la numele tribului celtic parisii > Paris sau de la: belgii > Belgia boii > Boemia Se atribuie substratului celtic în franceză:

- sistemul vigesimal (în baza 20) la numeralele 80 şi 90: quatre-vingt şi quatre-vingt-dix; - reducerea corpului fonetic al cuvintelor în franceză (şi engleză); - u# > ü (în franceză şi în dialectele galo-italice)5; - evoluŃia grupului ct > it (în franceză, occitană, catalană, portugheză)

lacte (m) > fr. lait, occ. lach, cat. llet, sp. leche, port. leite a în poziŃie liberă > e (în franceză) casa > chez mare > mer nasus > nez

Întrebare: Men ŃionaŃi cinci elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice din limba franceză atribuite substratului celtic.

� REłII

Erau un conglomerat de triburi diverse şi se pare că numele lor avea o valoare mai mult politică decât etnică sau lingvistică. Nume de triburi retice se regăsesc pe un trofeu ridicat în Alpii Maritimi, iar unele văi din Alpi sunt denumite până astăzi de la aceste triburi: Trumplini > Val Trompia, Camuni > Val Camonica, Venostes > Val Venosta, Isarci > Val dell’Isarco Probabil erau neindoeuropeni, cu unele afinităŃi cu etruscii, după cum spunea Titus Livius.

� SARDINIA Locuită de sarzi (neindoeuropeni, înrudiŃi cu iberii), puni şi greci.

� CORSICA Locuită de iberi, etrusci, liguri (toŃi neindoeuropeni).

5 PALATALIZAREA reprezintă modificarea articulaŃiei de bază a unui sunet, produsă în anumite condiŃii. De obicei, prin palatalizare se înŃelege deplasarea locului de articulare a unei consoane din orice zonă spre palatul dur (= „înmuierea consoanelor”). În cazul vocalelor (fenomen înregistrat în istoria idiomurilor gallo-romanice), palatalizarea înseamnă transformarea lor în vocale (pre)palatale.

G. Millardet a demonstrat cu ajutorul foneticii experimentele că în toate cele trei insule a existat un substrat mediteraneean sau libic comun, căruia trebuie să i se atribuie evoluŃia cu totul aparte a grupului -ll > -d.d. (cacuminală sau retroflexă) (paralel cu evoluŃia lui -ll din gasconă > -th, -

r-).

� PENINSULA IBERIC Ă A fost colonizată încă din 197 î.e.n. A fost împărŃită în trei provincii romane:

Tarraconensis (Hispania Citerior) – centru Hispania Ulterior – Baetica S-E

– Lusitania S-V Această repartizare reflecta probabil aşezarea diferitelor populaŃii în Peninsulă:

- liguri (neindoeuropeni) în N, S-V - celŃi (N, centru, V) (indoeuropeni) - iberi (S-E) (neindoeuropeni) - celtiberi (centru) - fenicieni (neindoeuropeni) pe litoral - greci (indoeuropeni) - vascones (N) (neindoeuropeni) – singurii care subzistă până astăzi Se atribuie diverselor populaŃii de substrat toponime, sufixe. În spaniolă se atribuie

substratului: • f- > h- (dacă nu e urmat de r sau o)

filia > hija • proteza6 lui e înaintea lui r (gascona) erripa (< ripa).

Întrebare: Care sunt principalele populaŃii de substrat din Peninsula iberică?

� PENINSULA BALCANIC Ă

Ilirii – indoeuropeni – veniŃi împreună cu tracii în perioada primei mari migraŃii din sec. 13-12 î.e.n. Limba lor e puŃin cunoscută – nume de persoană, toponime de la autorii greci sau latină. După unii savanŃi, albaneza pare a fi înrudită sau a continua ilira.

� TRACII

Au venit împreună cu ilirii la sfârşitul primei mari migraŃii indoeuropene (sec. 13-12 î.e.n.) şi s-au răspândit în Peninsula Balcanică şi până în insulele Mării Egee. Se pare că (după Herodot) erau foarte numeroşi. Limba care constituie substratul limbii române a fost numită traco-dacă, daco-getă şi daco-moesiană. SavanŃii fac diferenŃa între tracă propriu-zisă şi daco-moesiană. Daco-moesiana ne este cunoscută din glose, nume proprii (~ 2050 cuvinte, dintre care 1150 antroponime şi 900 toponime), inscripŃii cu interpretare nesigură (30 cu litere greceşti şi 2 cu litere latine). Era o limbă indoeuropeană din grupa satem. Se atribuie substratului în limba română:

� Toponime: CarpaŃi � Hidronime: Argeş, Buzău, Criş, Cerna, Motru, Mureş, Olt, Prut, Siret, Tisa. � Cuvinte (al căror număr diferă de la cercetător la cercetător), de 2 tipuri: a) comune cu albaneza b) existente numai în română � Se atribuie substratului în jur de 170 cuvinte, printre care:

6 Proteză = adjoncŃiunea, la iniŃiala unui cuvânt, a unui element non-etimologic, fără a conduce la o modificare semantică.

baci, buză, ceapă, copac(i), a cruŃa, gard, gălbează, grumaz, mal, măgură, mătură, mânz, moş, murg, năpârcă, păstaie, pururi, a scăpăra, scrum, şale, şopârlă, vatră, viezure (comune cu albaneza) a ameŃi, amurg, barză, băiat, bordei, burtă, caier, cârlan, copil, droaie, genune, gheară, gorun, a întâmpina, a întâmpla, leagăn, lespede, melc, muşat, mai, a necheza, a răbda, a scurma, urdă, zer.

� Se mai atribuie substratului diferite trăsături fonetice şi morfosintactice (pentru unele însă se

dau şi alte explicaŃii): - existenŃa vocalei ă (care se explică şi prin tendinŃa romanică de închidere a timbrelor

vocalice, existenŃa şi în portugheză şi dialectele italiene de sud) - existenŃa consoanei h (care e atribuită şi influenŃei slave) - rotacismul (-n- > -r- în cuvintele latine) (se explică şi prin tendinŃa romanică de

respectare a opoziŃiei n/nn) - evoluŃia grupurilor ct > pt şi cs > pt (cf. albaneza) - postpunerea articolului (ca în bulgară şi albaneză) - identitatea formată dintre genitiv şi dativ - genul neutru - formarea numeralului de la unsprezece la nouăsprezece cu material latin - existenŃa particulei -ne la acuzativ la pronumele personale mine, tine, la pronumele

reflexiv sine şi la pronumele interogativ cine - formarea viitorului cu verbul volere - generalizarea auxiliarului a avea la perfectul compus atât la verbe tranzitive, cât şi

intranzitive - sufixul -esc, care arată originea şi care a generat sufixul adverbial -eşte - alte sufixe atribuite substratului: -ac (> subst. şi adj.), -ăni (> verbe), -man, -oane

Întrebare: Men ŃionaŃi zece elemente fonetice, lexicale sau morfosintactice din limba română atribuite substratului traco-dac.

EVALUARE:

1. DefinŃi următoarele concepte: substat, superstrat, adstrat.

2. CaracterizaŃi pe scurt substratul celt / traco-dac.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare II

2a. Elementele constitutive ale limbii sunt: subsubstrat, substrat, strat, superstrat, adstrat, superstrast cultural.

Substratul desemnează limba populaŃiei autohtone peste care se aşează limba unei populaŃii cuceritoare. Stratul desemnează limba populaŃie cuceritoare; în cazul limbilor romanice, stratul este acelaşi, LIMBA LATIN Ă. Superstratul (-urile) desemnează limba (limbile) populaŃiilor migratoare, aşezate în spaŃiul romanic şi care, după o perioadă de bilingvism, sfârşesc prin a fi absorbite de idiomul romanic. Adstratul desemnează rezultatul contactului de vecinătate geografică. Este, de obicei, de natură lexicală şi are o arie restrânsă. Superstratul cultural este numai de natură lexicală şi este format din termeni latino-romanici / greceşti, folosiŃi, de fapt, de cele mai multe limbi.

Subsubstratul (-turile) reprezintă limba (limbile) unor populaŃii foarte vechi, de dinaintea substratului, despre care se ştie că au existat deoarece există dovezi arheologice şi de la care se presupune că ar fi rămas urme lingvistice.

2b. Latina şi limbile italice Din punct de vedere lingvistic, limba latină este o limbă flexionară indo-europeană, care

face parte dintr-o arie marginală a grupului de limbi kentum. Principalele idiomuri cu care latina a intrat în contact sunt: osco-umbric, celt, ligur, etrusc, grec, mesapic, venet, ilir, trac, sicul, sican, iber, etc. Astfel, expansiunea latinei a avut două mari consecinŃe: (1) latina, venind în contact cu diverse idiomuri, a exercitat, dar, în acelaşi timp, a suferit influenŃe mai mari sau mai mici; (2) latina, care era relativ unitară în patria ei de origine, se va diferenŃia pe regiuni.

Bibliografie facultativ ă:

Fischer, Iancu (1985a), Latina dunăreană, Bucureşti, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Meillet, Antoine (1928), Esquisse d’une histoire de la langue latine, Paris, Librairie Hachette. Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, Bucureşti, 1977.

Unitatea de învăŃare III: Limba latin ă. Izvoarele latinei populare. Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale latinei populare.

3a: Izvoarele latinei populare

Latina populară este un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat, viu, limba claselor mijlocii (neguŃători, funcŃionari, militari etc.) şi chiar a celor suspuse în condiŃii neoficiale.

Nu există texte scrise exclusiv în latina populară, ci numai texte cu mai multe sau mai puŃine vulgarisme. În general, numărul acestora este invers proporŃional cu nivelul de cultură al autorului.

Întrebare: Care este semnificaŃia sintagmei sermo vulgaris ?

Cele mai importante scrieri considerate ca izvoare pentru cunoaşterea latinei

populare sunt:

1. SCRIERILE NORMATIVE ŞI EXPLICATIVE (gramaticii şi glosatorii) Gramaticii latini se străduiau să corecteze greşelile făcute de vorbitorii mai puŃin

instruiŃi, dând anumite precepte pentru pronunŃarea şi folosirea corectă a limbii latine, în timp ce, mai ales în perioada mai târzie a limbii, glosatorii explicau prin forme uzuale unele cuvinte clasice care nu mai erau înŃelese de cei mai mulŃi vorbitori.

Foarte numeroşi, gramaticii latini au lăsat lucrări de valoare inegală, a căror utilizare trebuie făcută cu rezervă. În general, este vorba de purişti care luptă împotriva barbarismelor, a greşelilor în pronunŃare sau flexiune.

Seria acestor gramatici începe cu Attapius Claudius (300 î.e.n.) şi se termină cu Virgilius Maro din Toulouse (sec. al VII-lea) şi cu Paulus Diaconus (740-801 e.n.), istoric lombard.

Glosarele, care interesează foarte mult pe romanişti, sunt vocabulare rudimentare, în general unilingve, care traduc termenii mai puŃin cunoscuŃi sau expresiile ieşite din uzul epocii numite lémmata sau glossae prin termeni şi expresii considerate curente (numite interpretamente).

• De o importanŃă deosebită este Appendix Probi, un fel de îndreptar lexical găsit în acelaşi manuscris cu cel al tratatului de gramatică Instituta artium al lui Valerius Probus. Se presupune că adaosul la lucrare ar fi fost elaborat în sec. al III-lea la Roma sau la Cartagina. Autorul, necunoscut, ar fi fost un gramatic ce ar fi făcut o listă pentru elevii săi. Este vorba de o listă de 227 de cuvinte populare însoŃite de corespondentele lor clasice, ordonate după principiul „aşa este corect şi nu aşa“.

Pentru romanişti prezintă interes tocmai formele „greşite“, care ilustrează principalele tendinŃe manifestate în fonetica, morfologia şi lexicul latinei populare şi târzii. Cele mai multe din aşa-zisele greşeli din Appendix Probi reprezintă de fapt forme protoromane:

VETULUS non VECLUS; PECTEN non PECTINIS; STABULUM non STABLUM; PERSICA non PESSICA; SOCRUS non SOCRA; RIVUS non RIUS; TRISTIS non TRISTUS etc.

Întrebare: Analiza şi comentariul filologic asupra următoarelor forme populare, din cele care anunŃă şi explică diferite construcŃii romanice:

MASCULUS non MASCLUS COLUMNA non COLOMNA

MILES non MILEX CALIDA non CALDA

COQUENS non COCENS DICITUS non DIGITUS

AURIS non ORICLA TABULA non TABLA

PAUPER MULIER non PAUPERA MULIER NURUS non NURA

FORMICA non FURNICA EQUS non ECUS

ALVEUS non ALBEUS VACUA non VAQUA OCULUS non OCLUS

FAX non FACLA AUCTOR non AUTOR

IPSE non IPSUM FLAGELLUM non FRAGELLUM

(APPENDIX PROBI)

• Glosele de la Reichenau (după numele mănăstirii din ElveŃia, unde au fost descoperite), datează de la sfârşitul sec. al VIII-lea sau începutul sec. al XIX-lea). Ele cuprind două părŃi: în prima parte se explică prin termeni sau perifraze cuvinte din Biblie, iar partea a doua este un glosar alfabetic.

Manuscrisul a fost redactat probabil în nordul FranŃei. Multe forme care apar în glosele de la Reichenau sunt continuate în limbile romanice; unele cuvinte sunt specifice zonei galoromanice.

Redactate la circa patru secole după versiunea Vulgata dată de Hieronim Bibliei, Glosele de la Reichenau oferă o imagine interesantă a dinamicii vocabularului latinei populare. Se poate observa concurenŃa dintre termeni şi victoria celui continuat astăzi de limbile galo-romanice: pulcra : bella; arenam : sabulonem; lamento : ploro; caseum : formaticum; is : ille.

• Glosele de la Kassel conŃin 245 de cuvinte şi expresii latine cu forme foarte asemănătoare celor romanice glosate cu termeni germanici (bavarezi). Cuvintele sunt în ordine semantică (părŃi ale corpului, animale

domestice, îmbrăcăminte); mai apar şi fraze, necesare să servească la un prim contact lingvistic într-o Ńară străină:

rudimeoparba – skir minan part

homo iste : deser man romani : walha

Acest „vocabular turistic“ latin-germanic datează de la sfârşitul sec. al VIII-lea,

începutul sec. al IX-lea şi se presupune că ar fi fost scris pe teritoriul galoromanic sau retoroman. Nu poate fi considerat un text neolatin, cum s-a propus uneori, deşi limba latină folosită are un caracter mult mai vulgar decât cea întâlnită în Glosele de la Reichenau.

Întrebare: Care este semnificaŃia termenului glosă? ExpuneŃi pe scurt conŃinutul

Gloselor de la Kassel. 2. INSCRIPłIILE (cele mai multe inscripŃii latine au fost publicate în Corpus inscriptionum Latinorum I-XV, Berlin, 1862 (cu sigla CIL). Un alt izvor important pentru cunoaşterea aspectului vulgar al latinei sunt inscripŃiile, oficiale şi mai ales particulare. Unul din avantajele inscripŃiilor este posibilitatea datării şi a localizării lor. Studierea lor pemite astfel stabilirea unor particularităŃi regionale ale latinei din diverse provincii ale Imperiului Roman (Gallia, Hispania, Moesia, Dacia etc.). Numeroase lucrări au fost consacrate latinei inscripŃiilor din diverse regiuni. Pentru Dacia este cunoscută lucrarea lui Haralambie Mihăescu, Limba latină în provinciile dunărene ale Imperiului Roman, Bucureşti, 1960. Intensitatea şi limitele romanizării pot fi apreciate după numărul inscripŃiilor găsite pe un anumit teritoriu. Astfel, linia care delimitează zona de influenŃă romană şi cea de influenŃă greacă din Peninsula Balcanică a fost trasată pe baza inscripŃiilor de către Constantin Jireček (al cărui nume îl poartă, de altfel). Utilizarea inscripŃiilor în stabilirea trăsăturilor latinei populare şi regionale trebuie făcută însă cu prudenŃă, deoarece în multe cazuri greşelile din text se datorează exclusiv ignoranŃei celui care l-a scris sau economiei de spaŃiu. Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text: M(ense) Iunio, K(alen)dis, zie lune. Facta e[st] eista porta en zie s(ancti) Daniel a bicario (e) T(ito) Probinu Maiure. Indi(ctione) XIII, Ser. Lon(gino) Seb(astiano) d(uumviro).

(Tracia, 1 iunie 431)

3. AUTORII LATINI Autorii latini care pot fi folosiŃi ca izvor pentru cunoaşterea latinei populare sunt fie cei care, datorită subiectului pe care îl tratează, pun în mod voit în gura personajelor lor o

exprimare neîngrijită, cu vulgarisme, fie cei care folosesc ei înşişi, în mod involuntar, aspectul popular al latinei. Din prima categorie face parte Petronius, zis şi arbiter elegantium, autorul primului roman din literatură Satyricon (păstrat numai în parte) care, din motive stilistice, foloseşte exprimarea populară în zugrăvirea lumii sclavilor şi a liberŃilor (în fragmentul numit Cena Trimalchionis). Plaut (Titus Maccius Plautus) (cca 251 î.e.n.-184 î.e.n.), autor a aproximativ o sută de comedii din care ni s-au transmis doar 21, foloseşte o limbă cu caracter pronunŃat popular, deoarece a scris într-o perioadă când încă nu se fixaseră toate normele riguroase ale limbii literare şi mai ales pentru că, opera sa fiind destinată marelui public de pe stradă, eroii principali erau oameni de rând şi se exprimau ca şi aceştia.

Din cea de-a doua categorie face parte, de exemplu, Cicero (în scrisorile către ATtticus, către fratele său, Quintus, către familie, foloseşte involuntar aspectul popular al limbii latine.

Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text: [....] videris mihi, Agamemnon, dicere: “quid iste argutat molestus?” quia tu,

qui potes loquere, non loquis. Non es nostrae fasciae, et ideo pauperorum uerba derides. Scimus te prae litteras fatuum esse. Quid ergo est? Aliqua die te persuadem, ut ad uillam uenias et uideas casulas nostras. Inueniemus quod manducemus, pullum, oua: belle erit, etiam si omnia hoc anno tempestas dispar[e] pallauit. Inueniemus ergo unde saturi fiamus. Etiam tibi discipulus crescit cicaro meus. Iam quattuor partis dicit; si uixerit, habebis ad latus seruulum. Nam quicquid illi uacat, caput de tabula non tollit. Ingeniosus est et bono filo, etiam si in aues morbosus est. Ego illi iam tres cardeles occidi et dixi quia mustella comedit. Inuenit tamen alias nenias, et libentissime pingit.

(Petronius, Sat. XLVI)

4. SCRIERILE TEHNICE Tratatele tehnice sunt, în general, lucrări fără pretenŃii literare, scrise în legătură cu practicarea diverselor meserii. Astfel, M. Vitruvius Pollio scrie, în timpul lui Augustus, un tratat de arhitectură (De arhitectura) scuzându-se de la început pentru eventualele greşeli. Un prim tratat de agricultură, De agricultura, a rămas de la Cato cel Bătrân. În sec. I e.n. apare şi tratatul de agricultură al lui Columella, având titlul De re rustica. Şi în scrierile topometrilor latini Agrimensores se întâlnesc numeroase elemente de limbă vorbită. Apicius, un cunoscut gurmand de pe vremea împăratului Tiberiu, ar fi autorul unor cărŃi de bucate, De re coquinaria, în 10 părŃi, ce ni s-a transmis într-o versiune adăugită şi completată de un anonim din sec. al IV-lea. Chiro a fost un medic veterinar grec, a cărui carte, împreună cu altele, stă la baza tratatului de medicină veterinară Mulomedicina Chironis (mijlocul sec. al IV-lea).

Autorul compilaŃiei este necunoscut. Limba folosită este foarte neîngrijită şi cu multe grecisme. Palladius (Rutilius Taurus Aemilianus), mare bogătaş care a trăit în Italia sau în Gallia pe la începutul sec. al V-lea e.n. a scris aproximativ 15 cărŃi, dintre care 13 sunt grupate sub numele de Opus Agriculturae. Antymus a compus De observatione ciborum, un mic tratat dietetic pentru regele franc Teodoric (511-534). Din punct de vedere al limbii, această operă prezintă o mare importanŃă pentru trecerea de la latină la limbile romanice. Scrierile istorice şi cronicile târzii (sec. al V-lea – al VI-lea) sunt de obicei redactate într-o latină amestecată, cu forme populare şi reminescenŃe clasice.

O astfel de operă este Historia Augusta, o culegere de biografii ale împăraŃilor romani, de la Hadrian la DiocleŃian, scrisă în jurul anului 400 e.n. de un autor necunoscut, dar care se ascunde în spatele a şase nume fictive.

Historia Francorum (în 10 cărŃi) este opera cea mai importantă a lui Gregorius, episcop de Tours (sec. al VI-lea). Istoria goŃilor (Gotica) şi universală (Romana) ale lui Iordanes, probabil got originar din Dobrogea, din sec. al VI-lea (551 e.n.) prezintă forme şi construcŃii populare, specifice latinei vorbite în Moesia inferioară.

Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text:

Ova sfongia ex lacte: Ova quattuor, lactis eminam, olei unciam in se dissolvis, ita ut unum corpus facias. In patellam subtilem adicies olei modicum, facies ut bulliat, et adicies impensam quam comparasti. Una parte cum fuerit coctum, in disco vertes, melle perfundis, piper aspargis et inferes.

(Apicius, De re coquinaria, VII, XIII, Dulcia domestica et melcae)

5. LEGI, DIPLOME ŞI DOCUMENTE DE CANCELARIE Limba acestor scrieri, foarte eteroclită, cu multe elemente populare, dar şi culte, cu

arhaisme şi barbarisme este, de asemenea, o sursă a cunoaşterii latinei populare târzii. Astfel, în Gallia se găsesc documentele merovingiene, în Italia documente de la

regii longobarzi (sec. al VI-lea – al VII-lea), iar în Spania acte de la regatul vizigot (sec. al VI-lea – al VII-lea).

Lex Salica, o culegere de legi a francilor salici, este unul din cele mai vechi izvoare ale dreptului germanic.

Importante mai sunt şi culegerile de legi târzii cunoscute sub numele de Lex Ribuaria şi Lex Alamanorum.

Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text:

Si quis homo ingenuos ad femina ingenua digitu aut manu extrinxerit mallobergo chramen < (sunt dinarii DC qui faciunt) > solidus XV culpabilis iudicetur.

(Lex Salica, XXVI De manu mulieris extringenda)

6. SCRIITORII CRE ŞTINI ŞI LITERATURA HAGIOGRAFIC Ă În primele secole ale erei noastre începe o bogată literatură creştină. Este vorba în

primul rând despre traducerea şi stabilirea versiunii Bibliei în latină, apoi, de literatura de propagandă, şi, în sfârşit, de scrieri cu caracter hagiografic.

Itala sau Vetus Latina – sub acest nume sunt cunoscute numeroasele traduceri latineşti ale Bibliei din sec. al III-lea e.n. Un grup de manuscrise ale Italei, scrise pe teritoriul african (cu multe trăsături populare) poartă numele de Afra. Limba acestor prime traduceri ale Bibliei are multe expresii şi construcŃii specifice limbii populare, împreună cu împrumuturi greceşti sau semite calchiate.

În sec. al IV-lea activează Preafericitul Hieronim, însărcinat de papa Damasus cu revizuirea versiunilor Italei şi cu unificarea traducerilor. A făcut revizia numai pentru Noul Testament şi pentru Psalmi. Mai târziu a tradus direct din ebraică Vechiul Testament. Forma devenită oficială pe care a dat-o Hieronim traducerii Bibliei poartă numele de Vulgata.

În sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea activează şi Augustin, unul din părinŃii bisericii, născut în Africa şi devenit profesor de retorică la Roma şi Milano, convertit la creştinism în 387. Operele sale cu caracter religios sunt Confessiones şi De Civitate Dei. Predicile sale (Sermones) sunt scrise într-o limbă accesibilă, cu trăsături ale limbii populare. De la Sf. Augustin a rămas o importantă informaŃie privind pierderea cantităŃii vocalelor latinei din Africa.

Printre descrierile de călătorie la locurile sfinte cea mai cunoscută şi importantă este Peregrinatio Egeriae ad loca sancta, descrierea unui pelerinaj făcut de o călugăriŃă, probabil o stareŃă (Egeria, Eteria sau Silvia) la locurile sfinte. Textul abundă în diferite construcŃii populare care arată „naşterea“ articolului hotărât şi a unor forme compuse de perfect.

Întrebare: TraduceŃi şi realizaŃi un scurt comentariu filologic al următorului text:

Ille autem dixit illis: Amen dico vobis, quia multae viduae fuerunt in diebus Heliae in Isdrahel, quando conclusum est caelum annis tribus et mensibus sex, quomodo facta est famis in omnem terram; et ad nullam illarum missus est Elias nisi Sarepta Sidoniae ad mulierem viduam. Et multi leprosi erant in Isdrahel tempore Eliae prophetae; et nemo ex eis emundatus est nisi Neman Syrus.

(Afra, II, 1)

7. LIMBILE ROMANICE constituie cea mai importantă sursă de cunoaştere a latinei populare. Prin reconstrucŃia unor forme latine populare pe baza realităŃii romanice se poate observa felul în care s-a comportat limba latină în perioada târzie, ce variante au circulat etc.

Întrebare: PropuneŃi o etimologie pentru cuvintele: mormânt, măr, noapte, mire, moară, a chema, subŃire, drept, negru, greu, limbă. EvidenŃiaŃi modificările formale (şi

semantice acolo unde este cazul) intervenite în evoluŃia acestor cuvinte de la latină la română. 3b. Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale latinei populare DistincŃia dintre latina clasică şi latina vulgară a stat, chiar de la început, la baza unei specializări care avea să marcheze întreg Evul Mediu francez. Latina clasică era limba religiei, a învăŃământului, a administraŃiei, a justiŃiei, a literaturii, a filosofiei, a culturii, în general. Era aşadar limba elitelor. A vorbi latina însemna în acea epocă a vorbi bine. Latina vorbită de popor era însă limba utilizată în conversaŃia cotidiană de oameni a căror preocupare esenŃială era aceea de a se face înŃeleşi. Această limbă a suferit numeroase şi complexe modificări încât va ajunge să nu mai semene aproape deloc cu limba de origine. Aceste modificări au totuşi punctul de pornire în latina vorbită. Aşadar, în sistemul fonetic modificările observate au fost următoarele, de exemplu, în cazul limbii franceze:

� În cazul vocalelor, se observă: - înlocuirea opoziŃiei de cantitate a vocalelor (vocale lungi / vocale

scurte) cu distincŃia de calitate (vocale deschise / vocale închise). Astfel, vocalele lungi încep să se pronunŃe închise, iar cele scurte încep să se pronunŃe deschise. Această modificare (de timbru, de natură) va crea un context favorabil pentru diftongările viitoare.

- tratamentul aplicat unei vocale depinde în mod egal de structura silabică şi de accent. O vocală tonică liberă (adică accentuată şi urmată de o vocală, de o singură consoană sau chiar de două consoane dintre care cea de-a doua nu este –r- ) suferă următoarele modificări: MARE > fr. mer; PEDE > fr. pied; fede > fr. foi.

- O vocală aflată în silabă închisă, adică urmată de două consoane dintre care cea de-a doua nu este –r nu suferă, în general, nici o modificare: PARTE(M) > fr. part; MUSCLO > fr. muscle.

- vocalele închise i şi u se deschid, trecând la e închis, respectiv, la o închis: FIRMARE > fr. fermer; VIDIMUS > fr. videmus. În franceza veche, forme molt aminteşte de lat. MULTUM;

- tendinŃa către sincopă a vocalei post tonice interioare: DOMINU(M) > fr. domnu; CALIDU(M) > fr. caldu. În cazul silabelor proparoxitone (accent pe antepenultima silabă), sincopa se produce în mod regulat, mai ales atunci când există şi o consoană lichidă: VERIDE(M) > fr. verde; ANGULU(M) > fr. anglu;

� În cazul consoanelor, se observă:

- fonemul /m/ dispare în poziŃie finală într-un cuvânt plurisilabic. De exemplu, prin sincopa vocalei neaccentuate şi prin căderea lui /m/ final, acuzativul substantivului lat. POPULUS ajunge: POPULUM > fr. popolo > fr. poblo (această formă apare în Jurămintele de la Strasbourg – 842)

- se observă mai sus, de asemenea, şi sonorizarea consoanei p intervocalică; rezultă deci sonorizarea consoanelor surde intervocalice: FRATREM > fr. fradre

- nazalele finale (in special m) se păstrează în anumite cuvinte monosilabice: OM > fr. pronumele on; REM > fr. rien; MEUM, TUUM, SUUMN > fr. mon, ton, son;

- eliminarea spirantei /h/ : HOMINEM > fr. omne; HERBA > fr. erba; HABERE > fr. abere; PREHENDERE > fr.prendere;

- o altă modificare de timbru în cazul consoanelor este betacismul: CABALLUM > fr. cavallo; ABUTU > fr. avudo;

- reducŃia grupurilor consonantice: -NS- >-s-: MENSE > fr. mese; -RS- > -s: DORSUM > fr. dorsu; -CS- > -s-: COXA > fr. cossa;

- grupurile consonantice în poziŃie iniŃială cs-, sp- primesc o proteză vocala e-: SCOLA > fr. escola; SPINA > fr. espina;

- înlocuirea accidentală a unei consoane cu o altă consoană diferită: VITULUM > fr. vitlu > fr. viclu > fr. vieil;

- metateză: POR > fr. pro; FORMATICU(M) > fr. fromaticu; Întrebare: SintetizaŃi cele mai importante modificări fonetice caracteristice latinei populare. În domeniul morfosintaxei, latina vorbită se caracterizează prin următoarele trăsături prin raportare la limba clasică:

- pierderea treptată a genului neutru; - slăbirea flexiunii cazuale în sensul că numărul declinărilor s-a

redus, iar cele rămase s-au reorganizat după un singur model care cuprindea o declinare feminină şi una masculină;

- utilizarea formelor analitice de comparativ, cu magis şi plus, în locul formelor sintetice din care franceza va păstra câteva forme: meilleur, mieux, pire etc.

- pierderea unor forme al verbului: formele sintetice de pasiv, de viitor, supinul, participiul viitor, gerundivul şi infinitivul trecut;

- apariŃia formelor perifrastice de viitor construite cu HABEO + infinitiv: CANTARE HABEO, SALVARE HABEO ETC.

- apariŃia formelor perifrastice de trecut construite cu auxiliarul HABEO şi participiul trecut: HABEO SCRIPTAM EPISTULAM;

- o nouă repartizare a formelor de preterit. Formele cele mai rezistente sunt cele în –ui, -ii, -ai.

- schimbări de conjugare. Prima conjugare, cea mai stabilă, atrage un număr mare de verbe. Cele mai multe schimburi se produc între conjugarea a II-a şi conjugarea a III-a.

Întrebare: SintetizaŃi cele mai importante modificări morfosintactice caracteristice latinei populare.

EVALUARE 1. ExpuneŃi pe scurt etapele constitutive din istoria limbii latine. EnumeraŃi principalele izvoare ale latinei populare. 2. DefiniŃi şi exemplificaŃi următoarele tipuri de modificări fonetice: palatalizare, asimilare, diftongare, epenteză, proteză, metafonie, metateză.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare III

3a: Izvoarele latinei populare

Latina populară este un aspect al latinei, aspectul dinamic, nenormat, viu, limba claselor mijlocii (neguŃători, funcŃionari, militari etc.) şi chiar a celor suspuse în condiŃii neoficiale.

Cele mai importante scrieri considerate ca izvoare pentru cunoaşterea latinei populare sunt: scrierile normative şi explicative (gramaticii şi glosatorii), inscripŃiile, operele autorilor latini, scrierile tehnice, legile, diplomele şi documentele de cancelarie, operele scriitorilor creştini şi întreaga literatur ă hagiografică, limbile romanice. 3b. Caracteristici fonetice, morfosintactice şi lexicale ale latinei populare DistincŃia dintre latina clasică şi latina vulgară a stat, chiar de la început, la baza unei specializări care avea să marcheze întreg Evul Mediu francez. Latina clasică era limba religiei, a învăŃământului, a administraŃiei, a justiŃiei, a literaturii, a filosofiei, a culturii, în general. Era aşadar limba elitelor. A vorbi latina însemna în acea epocă a vorbi bine. Latina vorbită de popor era însă limba utilizată în conversaŃia cotidiană de oameni a căror preocupare esenŃială era aceea de a se face înŃeleşi. Această limbă a suferit numeroase şi complexe modificări încât va ajunge să nu mai semene aproape deloc cu limba de origine. Aceste modificări au totuşi punctul de pornire în latina vorbită. Bibliografie facultativ ă: Blaise, Albert (2000), Manual de latină creştină, Timişoara, Editura AMARCORD,

[Manuel du latin chrétien, Strasbourg, 1955. Traducere în limba română de George Bogdan łâra].

Serbat, Guy (1986), Les Structures du Latin, Avec un choix de textes traduits et annotés de Plaut aux Serments de Strasbourg, 3e édition revue et corrigée, Paris, Éditions A. & J. Picard.

Unitatea de învăŃare IV: Domeniul ibero-romanic. Limba spaniolă: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). 1. RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

Spaniola este vorbită de peste 300 milioane de vorbitori, fiind a şasea limbă pe glob. Cei mai mulŃi vorbitori de spaniolă se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ 40.600.000 vorbitori, ceea ce reprezintă un procent de 14% din totalul hispanofonilor.

În Spania, ca limbă oficială şi limbă etnică, spaniola se vorbeşte cu excepŃia: a) regiunii de nord-est (Catalunya, Valencia, Insulele Baleare), unde se vorbeşte

catalana de aproximativ 4,5 milioane de vorbitori; b) regiunii de nord – cele 4 provincii basce (Álava, Gúipuzcoa, Navarra, Vizcaya)

cu aproximativ 700.000 de vorbitori; c) regiunii de nord-vest – Galicia – unde se vorbeşte gallego de către 2,5 milioane

de oameni (centre mai importante La Coruña, Lugo, Orense, Pontevedra); d) regiunii Val d’Aran – unde se vorbeşte o varietate a gasconei (devenită din

1990 limba oficială a văii). Spaniola se mai vorbeşte în Insulele Canare, în Gibraltar (unde limba oficială este

engleza) şi în două enclave din Maroc (Africa) – Ceuta şi Melilla. Se mai vorbeşte în America Latină – de la Mexic şi statele sudice ale S.U.A. până

la łara de Foc (cu excepŃia Braziliei, Guyanelor, statului Haiti). Diferite variante creole se mai întâlnesc în arhipeleagul Filipine. Baza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, vorbit la început în

provinciile nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. Reconquista a impus castiliana în coborârea ei dinspre nord spre sud. În 1492, sub regii catolici Isabela de Castilia şi Fernand de Aragon cade ultimul

califat (de fapt un emirat) arab, Granada. Între 711 şi 1492 Spania a fost Ńara celor trei religii monoteiste (creştină,

musulmană şi ebraică). Existau trei grupe de populaŃie: 1) cristianos „creştinii“; mozarabes „creştinii care trăiau în teritoriile cucerite de

arabi“; elches „creştinii convertiŃi la islamism“. 2) moros „maurii, arabii spanioli“; moriscos „musulmanii convertiŃi la

creştinism“; mudéjares „musulmanii care locuiau în teritoriile creştine“. 3) judíos „evreii“; conversos „evreii convertiŃi la creştinism“ (mulŃi obligaŃi

începând cu sec. al XII-lea); marranos „evreii sau musulmanii convertiŃi la creştinism care continuau să practice în secret religia lor“ (termen cu sens peiorativ).

PopulaŃiile mozarabe (< must’arab „arabizat“) au fost cele care au favorizat pătrunderea elementelor de origine arabă în spaniolă. Întrebare: Care sunt cele mai importante teritorii în care astăzi se vorbeşte limba spaniolă?

2. STRUCTURA DIALECTAL Ă A LIMBII SPANIOLE

- dialectul castilian (vorbit în Castilia veche şi Castilia nouă); - dialectul asturic-leonez (vorbit în Asturias şi Léon) (are un caracter arhaic şi

prezintă unele asemănări cu gallego); - dialectul navarro-aragonez (vorbit în Navarra şi Aragon) (cândva acoperind o

zonă mai întinsă decât cea de azi) cu influenŃe catalane în est; - dialectul andaluz (în Andalucia şi Insulele Canare). Multe trăsături andaluze

„urcă“ până la Madrid. După unii lingvişti (Zamora Vicente), dialectul andaluz este o varietate a castilianei, apărut prin repopularea Andaluziei (între sec. XIII şi XVI) cu populaŃie venită din nord.

În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin „castilianizare“.

Până în sec. X castiliana nu era decât un grai vorbit undeva în nordul Peninsulei, într-o zonă rămasă neocupată de arabi şi fortificată natural prin MunŃii Cantabrici (Castilia < CASTELLUM).

Mişcarea de eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit din aceste regiuni nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste celelalte idiomuri romanice. Mai mare rezistenŃă a opus araba, care rămăsese o limbă de cultură foarte importantă.

Întrebare: Care este dialectul care stă la baza formării spaniolei literare?

3. PERIODIZAREA LIMBII SPANIOLE

- spaniola arhaică (de la origini până în sec. al XIV-lea) - spaniola din perioada lui Alfonso el Sabio şi sec. al XIV-lea - spaniola preclasică (1474-1525) - spaniola clasică (de aur) – epoca lui Miguel de Cervantes y Saavedra, Calderon de la Barca, Lope de Vega, Quevédos, Góngora - spaniola modernă

Întrebare: Care sunt principalele epoci din istoria limbii spaniole? 4. TĂSĂTURI TIPOLOGICE � FONETICA

� Vocalismul

1. Diftongarea romanică necondiŃionată în silabă deschisă şi închisă (≠ port.,

cat.).

PEDE > pie FERRU > hierro BONU > bueno PORTA > puerta

2. Monoftongarea diftongilor romanici au şi ei (< AU, AI) (≠ port.).

AURU > oro CAUSA > cosa FACTU > *faitu > hecho

3. Păstrarea vocalelor finale neaccentuate -a şi -o (≠ port., cat.; = tosc.), căderea

parŃială a lui -e.

MENSA > mesa CLAVE > llave AMICU > amigo PARIETE > pared

4. Proteza lui e înaintea lui S impurum (= fr.)

STARE > estar STAB(U)LU > establo

� Consonantismul

1. Sonorizarea surdelor intervocalice (= Romania occidentală) şi apoi fricativizarea lor.

- P - > [-b-] > [-b)-] LUPU > lobo [lob)o]

SAPERE > saber -T- > [-d-] > [-d#-] VITA > vida [bid#a]

-C- > [-g-] > [-g0-] AMICU > amigo [amig0o]

2. Căderea lui -d- intervocalic (= port., cat.). CADERE > caer

3. Protofonemele B şi V se confundă în [b] la iniŃială şi [b)] la mediană (= cat; ≠

port.).

VIVERE > vivir [bib)ir] BIBERE > bever [beb)er]

5. l’ primar şi secundar > Ξ (notat cu litera j) (≠ port.).

MULIER > mujer OC(U)LU > *OCLU > ol’o > ojo

FILIA > hija

6. f- > h- (astăzi mut) (dacă nu e urmat de R sau de O)1

FILIU > hijo

1 Spaniola notează trei tipuri de h, două mute şi unul care se pronunŃă:

- h etimologic (nepronunŃat) în hombre - h rezultat din f- iniŃial (rezultat probabil sub influenŃa limbii basce) (azi amuŃit) hija - Ξ (notat cu j) provenit din l’ primar sau secundar hija

dar FRIGU > frio FOCU > fuego

7. Vocalizarea lui l + consoană în u (negeneralizată) (= fr., port.)

ALTERU > *autro > otro TALPO > *taupo > topo „cârtiŃă“

dar CALDU > caldo

În poziŃia -ULT-, L devine I, iar ulterior IT > ch:

MULTU(M) > mucho.

8. C+E, I iniŃial > ts > s > ς (notat astăzi ce, ci, z) (= port., cat., fr.)

CINQUE > cinco CAELU > cielo MERCEDE > merced

9. J-, G+E, I > y

GENERU > yerno

AmuŃeşte înaintea unei palatale neaccentuate.

GERMANU > hermano

Devine hota [Ξ] înaintea unei vocale velare: JOCU > juego

10. -CT- > tΣ (notat ch) (prin fazele Ξt, it) (= port., cat., fr.)

NOCTE > noche OCTO > ocho FACTU > hecho

11. LL şi NN se simplifică, cu palatalizare (≠ port.; = cat.).

LL > l’ (notat ll ) CABALLU > caballo NN > n’ (notat ñ) ANNU > año

Se păstrează astfel, într-o altă formă, vechea opoziŃie din latină între consoană

simplă şi consoană geminată: l ~ l’, n ~ ñ. 12. PL- CL- > l’ (notat ll ) PLORARE > llorar CLAMARE > llamar BL- BLASPHEMARE > lastimar GL- > l GLANDA > vsp. lande FL- FLACCIDU > lacio „vestejit“

-CL- > l’ > Ξ (notat j) -GL-

OCULU > OCLU > ol’o > ojo AURICULA > ORICLA > oreja

COAG(U)LU > cuajo 13. Consoană + PL > ch

AMPLU > ancho

14. -PL- > -bl- -BL- > -l’-, -bl- -FL- > -l’-

FAB(U)LARE > hablar STAB(U)LU(M) > establo

AFFLARE > hallar

Întrebare: Analiza Ńi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor romanice:

FILIU > hijo

FABULARE > hablar CLAMARE > llamar

OCULU > OCLU > ol’o > ojo PLENUS > pieno (it.), lleno (sp.), cf. plin (rom.), plein (fr.)

� MORFOSINTAXA

1. Formarea pluralului cu marca -s (= Romania occidentală):

amigos, amigas

2. Comparativul adjectivelor se realizează cu adverbul:

MAGIS > más (= port., cat., rom.)

3. Sistemul deictic este tripartit (= port., cat., sardă cf. it.):

éste (apropiere de vorbitor) ése (apropiere de interlocutor)

aquele

4. Adjectivul posesiv nu este articulat (≠ port.)

mi libro

5. Păstrarea unei forme oblice a pronumelui relativ CUIUS > cuyo, CUIA > cuya (= port., ≠ cat.)

6. Conjugarea a II-a latină se contopeşte cu conjugarea a III-a, încât în spaniolă

există numai 3 conjugări (= port., fr.; ≠ rom.) terminate -ar, -er (-ecer), -ir (cantár, perdér, fugír).

7. DispariŃia infinitivelor proparoxitone (≠ cat.)

PÉRDERE > perdér

8. DispariŃia desinenŃei -(I)UNT (= port., cat.; ≠ occ., it.): venden, duermen. 9. DispariŃia participiului trecut în -UTUS (= port., sard.). 10. Gramaticalizarea a două verbe „a fi“ şi a două verbe „a avea“ (= port.).

ESSE > ESSERE > ser HABERE > haber STARE > estar TENERE > tener

STARE şi TENERE sunt auxiliare. 11. Conjunctivul prezent are şi valoare de viitor (= cat., gasc.)

El ultimo que salga cerrará la puerta.

12. Complementul direct nume de persoană se construieşte cu prepoziŃia a (= port., sardă, vfr.; cf. rom.).

El hijo ama a su padre. Amo a Pedro.

14. AbsenŃa morfemului de partitiv (= port., cat., rom.)

Tengo libros.

15. Imperativul negativ e marcat prin conjunctivul prezent (= port., cat., occ.).

No cantes !

Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii spaniole.

� LEXICUL Spaniola are un fond lexical moştenit din latina populară. A conservat şi mulŃi

termeni clasici, dispăruŃi în alte arii ale Romaniei

AVIS > ave „pasăre“ COMEDERE > comer „a mânca“

PERCONTARI > preguntar „a întreba“ (concurat în alte arii de DEMANDARE sau INTERROGARE)

TAMMAGNUS > tamaño (şi port. tamanho) „talie, măreŃie“

Există şi urmaşi ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părŃi:

*CAPITIA > cabeza (şi port. cabeça) *CORACIONE > corazón „inimă“ (şi port. coração) AMARELLU(S) > amarillo „galben“

� Fondul preroman

Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populaŃii neindoeuropene şi indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celŃi (indoeuropeni), iberi (neindieuropeni), celtiberi (rezultaŃi din fuziunea celŃilor cu iberii), fenicieni, vascones (strămoşii bascilor, singurii care au rezistat până azi).

De la aceste populaŃii au rămas toponime şi hidronime, prefixe şi sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice.

ligur. -asco (Carrasco, Rabasco) ligur. -antia, -entia (sp. Palencia, port. Argança)

ligur. -ace, -ice, -oce (sp. Queiraz, Quiraz, Queiroz, Muñoz) celt. -briga (Cesarobriga, Conimbriga > Coimbra) iber. Iberus > Ebro celt.iber. -tanus (Aquitanus) -ara, -ilis, -rro, -rra arroyo „pârâu“, manteca „untură“, perro „câine“, lavanco „raŃă sălbatică“, balsa

„mlaştină“. � Cuvintele celtice nu sunt în general originale, ci provenite din latină şi

întâlnite şi în alte limbi romanice. carro, camisa, cerveza „bere“, arpenda „pogon“, abedul „mesteacăn“.

� Cuvinte basce: Basca a furnizat şi după romanizare unele cuvinte, mai ales în Evul Mediu, prin ducatul Navarrei.

izquierdo (şi port. esquerdo, cat. esquer) „stânga“, chaparro „stejar verde“, pizarra „ardezie“, gabarra „barcă“, cencerro „clopoŃel (floare)“.

� Cuvinte germanice: Cuvintele germanice au venit mai întâi prin latină: jábon < SAPONE. De la populaŃiile germanice (în principal vizigoŃi (409-711) şi vandali) au pătruns în spaniolă cuvinte ca: albergo, espuela, guerra, robar „a fura“, bruno, rico, blanco, fresco, ganso „boboc de gâscă“, aya „dădacă“, falda „fustă“, guisa „manieră“ (> sp. guisar „a găti, a pregăti mâncare“), tregua „armistiŃiu“, grapa „drug de fier, scoabă“. Nume proprii: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando, Rodrigo etc.Toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got + alan), Burgos (< burg „oraş“).

� Cuvinte arabe: Arabii au stăpânit din 711 (când au trecut Gibraltarul conduşi de Musa şi Tariq) până în 1492 Peninsula Iberică, teritoriul controlat de ei restrângându-se treptat în faŃa mişcării de eliberare pornită din nord. În spaniolă există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu derivate), dintre care aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca şi în franceză – aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse, fiind termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură, industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal: algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie, alchimie, hazard etc. Cuvinte de origine arabă în spaniolă sunt, de exemplu: arrabal „cartier“, adive „şacal“, azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“, azucar „zahăr“, alcaide „guvernator“, alafia „iertare“, naranja „portocală“, ojalá ! Toponime şi hidronime: Gibraltar < gebel Tariq „muntele lui Tariq“, Guadalquivir < Wadi-al-kabir „apa mare“, Guadalajara (< Wadi + hajar „apa cu pietre“), Alhambra (< hamra „roşu“), Alcazar „palatul“, Alcalá „cetatea“, cat. Rambla(s) (< ramla „bandă de nisip pe malul râului“), Algesiras (< djazira „insula verde“), Murcia (< mursah „fortificat“). Cele mai multe cuvinte de origine arabă au pătruns în spaniolă (şi mai departe) având articolul hotărât al (as, ar) şi se recunosc, ca atare, alcool, almanah, alchimie. Unele toponime au articol arab ataşat unui cuvânt latin: Almonaster, Alpuente, Alfuente, Almonte. Există şi situaŃia inversă, în care un cuvânt arab primeşte articol hotărât din lat. ILLE: La Mancha „câmpie înaltă“.

� Împrumuturi iberice

- din portugheză: chopo „plop“, chubasco „belea“, morriña „dor“; - din catalană: paella „pilaf“, seo „catedrală“, nao „navă, naos“; - din spaniola americană, care la rândul său le-a luat de la limbile amerindiene:

din arahuaco: huracan, cacique „şef de trib“, mais, colibri, canibal;

din nahuatl: tomate, chocolate, cacao, petaca „pungă de tutun“, aguacate „avocado“; din quichua: pampa, condor, alpaca, guano, tabaco, canoa, papa

„cartof“. - galicisme (franceze şi occitane) (mai puŃin în Evul Mediu). Pătrunderea unora a

fost facilitată de noul drum de pelerinaj către Santiago de Compostela el camino francés, pelerinii oprindu-se la mesones, hrănindu-se cu manjares „mâncăruri“ şi viandas „hrană, alimente“, cu vinagre „oŃet“. Călugării erau numiŃi monjes. Alte cuvinte franceze au pătruns prin contactele de la curtea regilor spanioli cu aristocraŃia franceză: homenaje, mensaje, bataillon, jefe, coqueta, merengue, modista, garaje.

- italienisme (pătrunse mai ales în perioada Renaşterii): balcon, novela „roman“, diseño, bisoño „soldat tânăr, neexperimentat“.

Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt împrumuturile de origine arabă din limba spaniolă.

5. TRĂSĂTURI DIALECTALE

� Dialectul leonez În dialectul leonez se conservă f- iniŃial, ca şi în cel aragonez: farina, facer, fornu

„cuptor“ (≠ cast. harina, hacer, horno). Poetul de curte al regilor catolici, Pedro Marcuello, arată că prin felul în care

pronunŃau cuvântul care denumea „mărarul“ (< FENICULUM) Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon se deosebeau:

Llámala Castilla ynojo. În Castilia se zice ynojo Qu’es su letra de Ysabel Cum o face Isabel Llámala Aragon fenojo În Aragon se zice fenojo Qu’es su letra de Fernando. Cum o face Fernand.

� Dialectul aragonez În dialectul aragonez se menŃin vechile valori ale verbelor ser şi haber: he fambre

(şi nu tengo hambre), yes veniu (şi nu has venido).

� Dialectul andaluz În dialectul andaluz se întâlnesc: - yeismo (delateralizarea lui l’ care devine y) calle [cal’e] > caye - confuzia dintre l şi r implozivi cuerpo > cuelpo mujer > mujel - seseo şi ceceo (confuzia între s şi ς) ς > s (seseo) cocer [coςer] > coser „a coace“ s > ς (ceceo)

sangue > ςangre „sânge“ Trăsături andaluze se întâlnesc şi în Canare, a căror cucerire s-a terminat în sec. al

XV-lea; din porturile andaluze au plecat expediŃiile colonizatoare.

Întrebare: Care sunt principalele particularit ăŃi ale dialectului andaluz?

� Spaniola din America Se vorbeşte în statele sudice ale SUA (Texas, Colorado, Florida), Cuba, Mexic,

Guatemala, Honduras, Salvador, Nicaragua, Panama, Costa Rica, Columbia, Venezuela, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Paraguay, Uruguay.

Nu este şi nu poate fi unitară. FaŃă de spaniola europeană prezintă numeroase arhaisme, dialectalisme, vulgarisme. Se resimte influenŃa articulatorie şi lexicală a populaŃiilor indigene.

Are numeroase inovaŃii specifice. Ca trăsătură generalizată este andaluzianismul (yeismo şi seseo generalizate). În morfologie, cea mai tipică trăsătură este voseo (regăsit şi în Brazilia) –

folosirea arhaică a lui vos în tratamentul familiar de adresare, în locul lui tu. Voseo se întâlneşte în Paraguay, Uruguay, Argentina şi în statele din America Centrală. În alte

state, ca Mexic, Peru în mare parte, Bolivia şi în Antile vos este eliminat în favoarea lui tu.

Vocabularul spaniolei americane cuprinde, pe lângă arhaismele şi formele dialectale, numeroase împrumuturi indigene (referitoare mai ales la floră şi faună), italienisme (există colonii numeroase de italieni în America Latină), galicisme şi mai ales anglicisme (având în vedere apropierea de SUA).

Norma limbii literare o dă capitala fiecărui stat de limbă spaniolă.

Lexic spaniol din America Latină În toate Ńările de limbă spaniolă din America Latină există diferenŃe lexicale faŃă

de spaniola europeană. De exemplu, în Mexic: „curcan“ mex. guajolote- sp. pavo „pănuşa porumbului“ mex. elote - sp. mazorca „copil“ mex. escuincle - sp. niño „prieten“ mex. cuate - sp. amigo „cartof“ mex. papa - sp. patata „fasole“ mex. frijol - sp. judía

� Iudeo spaniola

Este limba evreilor alungaŃi din Spania la sfârşitul sec. al XV-lea, după terminarea Reconquistei (1492). Aceştia au primit adăpost în Imperiul Otoman (Egipt, Siria, Maroc, Turcia, Grecia, Bulgaria), în Italia (s-au aşezat la VeneŃia, Napoli, Roma, Livorno, Ferrara), în sudul Germaniei.

Iudeo spaniola mai este numită şi sefardis, după numele Sefar dat de evrei Spaniei.

Idiomul vorbit de descendenŃii evreilor spanioli poartă diferite denumiri – hakatiya în Maroc, titauni în Algeria, djudezmo în Levant.

Sefardis nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi mai arhaice, a rabinilor care au folosit-o pentru a traduce în castiliană textele biblice ebraice.

Sefardis este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că păstrează multe din trăsăturile spaniolei secolului al XV-lea.

� Papiamento se vorbeşte într-un singur punct pe glob, în insula Curaçao.

Are o gramatică portugheză şi lexic spaniol. Este, după unii, descendenta limbii primilor conchistadori; după alŃii este o creolă.

� Creolele spaniole: Se ştie că o limbă creolă este o limbă simplificată,

bazată pe o sintaxă indigenă şi cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine.

Întrebare: Ce înŃelegeŃi prin sintagma limbă creolă? ExemplificaŃi.

6. PRIMELE DOCUMENTE SPANIOLE

Urme de limbă vulgară apar în documentele latine târzii, în hărŃile asturice şi leoneze din sec. al VIII-lea, Glosele emiliene (de la Mănăstirea San Milan de Cogolla) şi Glosele Silense (de la Mănăstirea Santo Domingo de Silos, ambele din Castilia) datează din sec. al X-lea şi cuprind primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect navarez şi aragonez unele cuvinte (şi în bască pentru 2 cuvinte).

o Glosele emiliene

„Quidam (qui en fot) monacus filius sacerdotis y dolorum ... Et ecce repente

(lueco) unus de principibus ejus veniens adorabit eum. Cui dixit diabolus: ...“

o Glosele silense „Sacrificium pro malis rebus nullo modo debemus offerre nisi tantum pro uonis.

Omnis clerus qui non bene sacrificium custodierit relinquens (elaiscaret) illut devorandum (por manducaret) feris ad nicilumque illut devenerit (non aflaret) ...“

Primul text în castiliană este un text de notar din sec. al XI-lea. Primul monument de limbă literară este Cantar (Poema) de Mio Cid, scris

probabil în 1140 în regiunea Medinaceli din Castilia veche; ne este cunoscut dintr-o transcriere din sec. al XIII-lea şi numai o copie din sec. al XIV-lea. Poemul relatează faptele de vitejie ale eroului Reconquistei, Rodrigo Diaz de Bivar, numit de arabi Sidi „stăpân“ şi cunoscut şi sub numele de El Cid Campeador.

Întrebare: Care sunt primele documente de atestare a limbii spaniole? EVALUARE 1. PrezentaŃi importanŃa mişcării de eliberare cunoscută sub numele de Reconquista pentru istoria limbii spaniole. 2. Limba spaniolă. Caracteristici morfosintactice.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare IV

Spaniola este vorbită de peste 300 milioane de vorbitori, fiind a şasea limbă pe glob. Cei mai mulŃi vorbitori de spaniolă se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ 40.600.000 vorbitori, ceea ce reprezintă un procent de 14% din totalul hispanofonilor.

Baza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, vorbit la început în provinciile nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. Mişcarea de eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit din aceste regiuni nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste celelalte idiomuri romanice.

În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin „castilianizare“.

Glosele emiliene şi Glosele Silense datează din sec. al X-lea şi cuprind primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect navarez şi aragonez unele cuvinte (şi în bască pentru 2 cuvinte).

Primul text în castiliană este un text de notar din sec. al XI-lea. Primul monument de limbă literară este Cantar (Poema) de Mio Cid, scris

probabil în 1140 în regiunea Medinaceli din Castilia veche. Tr ăsături tipologice: FONETICĂ: diftongarea romanică necondiŃionată, păstrarea vocalelor finale neaccentuate -a şi -o; sonorizarea şi apoi fricativizarea surdelor intervocalice, confuzia protofonemelor B şi V cu [b] la iniŃială şi [b)] la mediană, transformarea lui l’ primar şi secundar > Ξ (notat cu litera j), f- > h- (astăzi mut) (dacă nu e urmat de R sau de O, etc. MORFOSINTAXĂ: formarea pluralului cu marca -s, formarea comparativului adjectivelor cu adverbul MAGIS > más, adoptarea sistemului deictic tripartit: éste (apropiere de vorbitor) - ése (apropiere de interlocutor) - aquele, dispariŃia infinitivelor proparoxitone, gramaticalizarea a două verbe „a fi“ şi a două verbe „a avea, etc . LEXIC: spaniola a conservat mulŃi termeni clasici, dispăruŃi în alte arii ale Romaniei. De la populaŃiile germanice (în principal vizigoŃi (409-711) şi vandali) au pătruns în spaniolă cuvinte ca: albergo, espuela, guerra, bruno, rico, blanco, fresco, nume proprii: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando, Rodrigo etc., toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got + alan), Burgos (< burg „oraş“).. În spaniolă există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu derivate), dintre care aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca şi în franceză – aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse, fiind termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură, industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal: algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie, alchimie, hazard etc. Cuvinte de origine arabă în spaniolă sunt, de exemplu: arrabal „cartier“, azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“, azucar „zahăr“, alcaide „guvernator“, naranja „portocală“ etc. Bibliografie facultativ ă:

Penny, Ralph (20062), Gramática histórica del español, Barcelona: Ariel.

EXERCIłII

� Ce modificări fonetice observaŃi în cuvintele româneşti moştenite din limba latină:

frontem > frunte malum > măr manus > mână caelum > cer dentem > dinte mola > moară secale > scară herba > iarbă

� Se dau următoarele cuvinte: cauză, acvatic, apă, fier, estival, etate, casă, cap,

ureche. Care dintre acestea sunt moştenite şi care sunt neologisme? PuteŃi indica pentru cuvintele moştenite în limba română, termeni cu acelaşi etimon într-o altă limbă romanică?

� Care este sensul următoarelor cuvinte? Au fost ele moştenite? Care sunt

modificările formale intervenite în cazul termenilor moşteniŃi? equus, apis, porcus, avis, ovis, canis, vulpes, mus, feles, noster, ambulo, vita, quomodo, video, facio, quid, amicus, illustris, animal.

� ExplicaŃi ce cuvinte latineşti într ă în compunerea neologismelor din limba

română: silvicultură, horticultură, agricultură, puericultură, plebiscit, republică. � GăsiŃi în limbile studiate corespondentul cuvintelor latineşti, după modelul:

lat. rom. fr. it. sp. engl. germ. annus an an ánno año year Jahr aqua pax, pacis miser concordia civitas res equester vindex custos fasces regnare

� GăsiŃi în limba română neologisme formate de la următoarele cuvinte latineşti: pondus, murus, apparatus, sidus, bellicus, cavus, instruere, oppugnare, emittere.

� FormaŃi aria semantică a cuvântului latin aqua. Ce cuvinte există în limba

română din această arie semantică? Sunt cuvinte moştenite sau neologisme? ���� TEMATICA PENTRU REFERATE:

���� Formarea viitorului în latină, română şi franceză. ���� EvoluŃia conjunctivului în latină şi în limbile romanice. ���� Exprimarea categoriei gramaticală a genului în latină, franceză şi

română. ���� Categoria gramaticală a intensităŃii în latină, franceză şi română ���� Pronumele personal în latină şi în limbile romanice. ���� Pronumele demonstrativ latin şi evoluŃia sa în limbile romanice. ���� Exprimarea categoriei gramaticale a diatezei în latină şi română. ���� Numele de culori în latină şi în limbile romanice. Analiză lexico-

semantică. ���� Neologisme latino-romanice în presa actuală. ���� Etimologia neologismelor de origine franceză din limba română.

Unitatea de învăŃare IV: Domeniul ibero-romanic. Limba spaniolă: repartizare geografică, primele documente de atestare, trăsături tipologice (fonetică, morfosintaxă, lexic). 1. RĂSPÂNDIRE GEOGRAFICĂ

Spaniola este vorbită de peste 300 milioane de vorbitori, fiind a şasea limbă pe glob. Cei mai mulŃi vorbitori de spaniolă se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ 40.600.000 vorbitori, ceea ce reprezintă un procent de 14% din totalul hispanofonilor.

În Spania, ca limbă oficială şi limbă etnică, spaniola se vorbeşte cu excepŃia: a) regiunii de nord-est (Catalunya, Valencia, Insulele Baleare), unde se vorbeşte catalana de

aproximativ 4,5 milioane de vorbitori; b) regiunii de nord – cele 4 provincii basce (Álava, Gúipuzcoa, Navarra, Vizcaya) cu

aproximativ 700.000 de vorbitori; c) regiunii de nord-vest – Galicia – unde se vorbeşte gallego de către 2,5 milioane de oameni

(centre mai importante La Coruña, Lugo, Orense, Pontevedra); d) regiunii Val d’Aran – unde se vorbeşte o varietate a gasconei (devenită din 1990 limba

oficială a văii). Spaniola se mai vorbeşte în Insulele Canare, în Gibraltar (unde limba oficială este engleza)

şi în două enclave din Maroc (Africa) – Ceuta şi Melilla. Se mai vorbeşte în America Latină – de la Mexic şi statele sudice ale S.U.A. până la łara de

Foc (cu excepŃia Braziliei, Guyanelor, statului Haiti). Diferite variante creole se mai întâlnesc în arhipeleagul Filipine. Baza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, vorbit la început în provinciile

nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. Reconquista a impus castiliana în coborârea ei dinspre nord spre sud. În 1492, sub regii catolici Isabela de Castilia şi Fernand de Aragon cade ultimul califat (de

fapt un emirat) arab, Granada. Între 711 şi 1492 Spania a fost Ńara celor trei religii monoteiste (creştină, musulmană şi

ebraică). Existau trei grupe de populaŃie: 1) cristianos „creştinii“; mozarabes „creştinii care trăiau în teritoriile cucerite de arabi“;

elches „creştinii convertiŃi la islamism“. 2) moros „maurii, arabii spanioli“; moriscos „musulmanii convertiŃi la creştinism“;

mudéjares „musulmanii care locuiau în teritoriile creştine“. 3) judíos „evreii“; conversos „evreii convertiŃi la creştinism“ (mulŃi obligaŃi începând cu sec.

al XII-lea); marranos „evreii sau musulmanii convertiŃi la creştinism care continuau să practice în secret religia lor“ (termen cu sens peiorativ).

PopulaŃiile mozarabe (< must’arab „arabizat“) au fost cele care au favorizat pătrunderea elementelor de origine arabă în spaniolă. Întrebare: Care sunt cele mai importante teritorii în care astăzi se vorbeşte limba spaniolă?

2. STRUCTURA DIALECTAL Ă A LIMBII SPANIOLE

- dialectul castilian (vorbit în Castilia veche şi Castilia nouă); - dialectul asturic-leonez (vorbit în Asturias şi Léon) (are un caracter arhaic şi prezintă unele

asemănări cu gallego); - dialectul navarro-aragonez (vorbit în Navarra şi Aragon) (cândva acoperind o zonă mai

întinsă decât cea de azi) cu influenŃe catalane în est;

- dialectul andaluz (în Andalucia şi Insulele Canare). Multe trăsături andaluze „urcă“ până la Madrid. După unii lingvişti (Zamora Vicente), dialectul andaluz este o varietate a castilianei, apărut prin repopularea Andaluziei (între sec. XIII şi XVI) cu populaŃie venită din nord.

În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin „castilianizare“.

Până în sec. X castiliana nu era decât un grai vorbit undeva în nordul Peninsulei, într-o zonă rămasă neocupată de arabi şi fortificată natural prin MunŃii Cantabrici (Castilia < CASTELLUM).

Mişcarea de eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit din aceste regiuni nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste celelalte idiomuri romanice. Mai mare rezistenŃă a opus araba, care rămăsese o limbă de cultură foarte importantă.

Întrebare: Care este dialectul care stă la baza formării spaniolei literare?

3. PERIODIZAREA LIMBII SPANIOLE

- spaniola arhaică (de la origini până în sec. al XIV-lea) - spaniola din perioada lui Alfonso el Sabio şi sec. al XIV-lea - spaniola preclasică (1474-1525) - spaniola clasică (de aur) – epoca lui Miguel de Cervantes y Saavedra, Calderon de la Barca, Lope de Vega, Quevédos, Góngora - spaniola modernă

Întrebare: Care sunt principalele epoci din istoria limbii spaniole? 4. TĂSĂTURI TIPOLOGICE � FONETICA

� Vocalismul

1. Diftongarea romanică necondiŃionată în silabă deschisă şi închisă (≠ port., cat.).

PEDE > pie FERRU > hierro BONU > bueno PORTA > puerta

2. Monoftongarea diftongilor romanici au şi ei (< AU, AI) (≠ port.).

AURU > oro CAUSA > cosa FACTU > *faitu > hecho

3. Păstrarea vocalelor finale neaccentuate -a şi -o (≠ port., cat.; = tosc.), căderea parŃială a

lui -e.

MENSA > mesa CLAVE > llave AMICU > amigo PARIETE > pared

4. Proteza lui e înaintea lui S impurum (= fr.)

STARE > estar STAB(U)LU > establo

� Consonantismul

1. Sonorizarea surdelor intervocalice (= Romania occidentală) şi apoi fricativizarea lor.

- P - > [-b-] > [-b)-] LUPU > lobo [lob)o] SAPERE > saber

-T- > [-d-] > [-d#-] VITA > vida [bid#a]

-C- > [-g-] > [-g0-] AMICU > amigo [amig0o]

2. Căderea lui -d- intervocalic (= port., cat.). CADERE > caer

3. Protofonemele B şi V se confundă în [b] la iniŃială şi [b)] la mediană (= cat; ≠ port.).

VIVERE > vivir [bib)ir] BIBERE > bever [beb)er]

5. l’ primar şi secundar > Ξ (notat cu litera j) (≠ port.).

MULIER > mujer OC(U)LU > *OCLU > ol’o > ojo

FILIA > hija

6. f- > h- (astăzi mut) (dacă nu e urmat de R sau de O)1

FILIU > hijo dar FRIGU > frio FOCU > fuego

7. Vocalizarea lui l + consoană în u (negeneralizată) (= fr., port.)

ALTERU > *autro > otro TALPO > *taupo > topo „cârtiŃă“

dar CALDU > caldo

În poziŃia -ULT-, L devine I, iar ulterior IT > ch:

MULTU(M) > mucho.

8. C+E, I iniŃial > ts > s > ς (notat astăzi ce, ci, z) (= port., cat., fr.)

CINQUE > cinco CAELU > cielo MERCEDE > merced

9. J-, G+E, I > y

GENERU > yerno

1 Spaniola notează trei tipuri de h, două mute şi unul care se pronunŃă:

- h etimologic (nepronunŃat) în hombre - h rezultat din f- iniŃial (rezultat probabil sub influenŃa limbii basce) (azi amuŃit) hija - Ξ (notat cu j) provenit din l’ primar sau secundar hija

AmuŃeşte înaintea unei palatale neaccentuate.

GERMANU > hermano

Devine hota [Ξ] înaintea unei vocale velare: JOCU > juego

10. -CT- > tΣ (notat ch) (prin fazele Ξt, it) (= port., cat., fr.)

NOCTE > noche OCTO > ocho FACTU > hecho

11. LL şi NN se simplifică, cu palatalizare (≠ port.; = cat.).

LL > l’ (notat ll ) CABALLU > caballo NN > n’ (notat ñ) ANNU > año

Se păstrează astfel, într-o altă formă, vechea opoziŃie din latină între consoană simplă şi

consoană geminată: l ~ l’, n ~ ñ. 12. PL- CL- > l’ (notat ll ) PLORARE > llorar CLAMARE > llamar BL- BLASPHEMARE > lastimar GL- > l GLANDA > vsp. lande FL- FLACCIDU > lacio „vestejit“ -CL- > l’ > Ξ (notat j) -GL-

OCULU > OCLU > ol’o > ojo AURICULA > ORICLA > oreja

COAG(U)LU > cuajo 13. Consoană + PL > ch

AMPLU > ancho

14. -PL- > -bl- -BL- > -l’-, -bl- -FL- > -l’-

FAB(U)LARE > hablar STAB(U)LU(M) > establo

AFFLARE > hallar

Întrebare: Analiza Ńi şi comentaŃi modificările care explică crearea formelor romanice:

FILIU > hijo FABULARE > hablar

CLAMARE > llamar OCULU > OCLU > ol’o > ojo

PLENUS > pieno (it.), lleno (sp.), cf. plin (rom.), plein (fr.)

� MORFOSINTAXA

1. Formarea pluralului cu marca -s (= Romania occidentală):

amigos, amigas

2. Comparativul adjectivelor se realizează cu adverbul:

MAGIS > más (= port., cat., rom.)

3. Sistemul deictic este tripartit (= port., cat., sardă cf. it.):

éste (apropiere de vorbitor) ése (apropiere de interlocutor)

aquele

4. Adjectivul posesiv nu este articulat (≠ port.)

mi libro

5. Păstrarea unei forme oblice a pronumelui relativ CUIUS > cuyo, CUIA > cuya (= port., ≠ cat.)

6. Conjugarea a II-a latină se contopeşte cu conjugarea a III-a, încât în spaniolă există numai

3 conjugări (= port., fr.; ≠ rom.) terminate -ar, -er (-ecer), -ir (cantár, perdér, fugír). 7. DispariŃia infinitivelor proparoxitone (≠ cat.)

PÉRDERE > perdér

8. DispariŃia desinenŃei -(I)UNT (= port., cat.; ≠ occ., it.): venden, duermen. 9. DispariŃia participiului trecut în -UTUS (= port., sard.). 10. Gramaticalizarea a două verbe „a fi“ şi a două verbe „a avea“ (= port.).

ESSE > ESSERE > ser HABERE > haber STARE > estar TENERE > tener

STARE şi TENERE sunt auxiliare. 11. Conjunctivul prezent are şi valoare de viitor (= cat., gasc.)

El ultimo que salga cerrará la puerta.

12. Complementul direct nume de persoană se construieşte cu prepoziŃia a (= port., sardă, vfr.; cf. rom.).

El hijo ama a su padre. Amo a Pedro.

14. AbsenŃa morfemului de partitiv (= port., cat., rom.)

Tengo libros.

15. Imperativul negativ e marcat prin conjunctivul prezent (= port., cat., occ.).

No cantes !

Întrebare: PrezentaŃi zece caracteristici morfosintactice ale limbii spaniole.

� LEXICUL Spaniola are un fond lexical moştenit din latina populară. A conservat şi mulŃi termeni

clasici, dispăruŃi în alte arii ale Romaniei

AVIS > ave „pasăre“ COMEDERE > comer „a mânca“

PERCONTARI > preguntar „a întreba“ (concurat în alte arii de DEMANDARE sau INTERROGARE)

TAMMAGNUS > tamaño (şi port. tamanho) „talie, măreŃie“

Există şi urmaşi ai unor derivate latine nemaiîntâlnite în alte părŃi:

*CAPITIA > cabeza (şi port. cabeça) *CORACIONE > corazón „inimă“ (şi port. coração) AMARELLU(S) > amarillo „galben“

� Fondul preroman

Peninsula Iberică a fost locuită înainte de cucerirea romană de populaŃii neindoeuropene şi indoeuropene: liguri (neindoeuropeni), celŃi (indoeuropeni), iberi (neindieuropeni), celtiberi (rezultaŃi din fuziunea celŃilor cu iberii), fenicieni, vascones (strămoşii bascilor, singurii care au rezistat până azi).

De la aceste populaŃii au rămas toponime şi hidronime, prefixe şi sufixe folosite în toate cele trei limbi iberice.

ligur. -asco (Carrasco, Rabasco) ligur. -antia, -entia (sp. Palencia, port. Argança)

ligur. -ace, -ice, -oce (sp. Queiraz, Quiraz, Queiroz, Muñoz) celt. -briga (Cesarobriga, Conimbriga > Coimbra) iber. Iberus > Ebro celt.iber. -tanus (Aquitanus) -ara, -ilis, -rro, -rra arroyo „pârâu“, manteca „untură“, perro „câine“, lavanco „raŃă sălbatică“, balsa „mlaştină“.

� Cuvintele celtice nu sunt în general originale, ci provenite din latină şi întâlnite şi în alte limbi romanice.

carro, camisa, cerveza „bere“, arpenda „pogon“, abedul „mesteacăn“. � Cuvinte basce: Basca a furnizat şi după romanizare unele cuvinte, mai ales în Evul

Mediu, prin ducatul Navarrei.

izquierdo (şi port. esquerdo, cat. esquer) „stânga“, chaparro „stejar verde“, pizarra „ardezie“, gabarra „barcă“, cencerro „clopoŃel (floare)“.

� Cuvinte germanice: Cuvintele germanice au venit mai întâi prin latină: jábon < SAPONE. De la populaŃiile germanice (în principal vizigoŃi (409-711) şi vandali) au pătruns în spaniolă cuvinte ca: albergo, espuela, guerra, robar „a fura“, bruno, rico, blanco, fresco, ganso „boboc de gâscă“, aya „dădacă“, falda „fustă“, guisa „manieră“ (> sp. guisar „a găti, a pregăti mâncare“), tregua „armistiŃiu“, grapa „drug de fier, scoabă“. Nume proprii: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando, Rodrigo etc.Toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got + alan), Burgos (< burg „oraş“).

� Cuvinte arabe: Arabii au stăpânit din 711 (când au trecut Gibraltarul conduşi de Musa şi Tariq) până în 1492 Peninsula Iberică, teritoriul controlat de ei restrângându-se treptat în faŃa mişcării de eliberare pornită din nord. În spaniolă există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu derivate), dintre care aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca şi în franceză – aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse, fiind termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură, industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal: algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie, alchimie, hazard etc. Cuvinte de origine arabă în spaniolă sunt, de exemplu: arrabal „cartier“, adive „şacal“, azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“, azucar „zahăr“, alcaide „guvernator“, alafia „iertare“, naranja „portocală“, ojalá ! Toponime şi hidronime: Gibraltar < gebel Tariq „muntele lui Tariq“, Guadalquivir < Wadi-al-kabir „apa mare“, Guadalajara (< Wadi + hajar „apa cu pietre“), Alhambra (< hamra „roşu“), Alcazar „palatul“, Alcalá „cetatea“, cat. Rambla(s) (< ramla „bandă de nisip pe malul râului“), Algesiras (< djazira „insula verde“), Murcia (< mursah „fortificat“). Cele mai multe cuvinte de origine arabă au pătruns în spaniolă (şi mai departe) având articolul hotărât al (as, ar) şi se recunosc, ca atare, alcool, almanah, alchimie. Unele toponime au articol arab ataşat unui cuvânt latin: Almonaster, Alpuente, Alfuente, Almonte. Există şi situaŃia inversă, în care un cuvânt arab primeşte articol hotărât din lat. ILLE: La Mancha „câmpie înaltă“.

� Împrumuturi iberice

- din portugheză: chopo „plop“, chubasco „belea“, morriña „dor“; - din catalană: paella „pilaf“, seo „catedrală“, nao „navă, naos“; - din spaniola americană, care la rândul său le-a luat de la limbile amerindiene:

din arahuaco: huracan, cacique „şef de trib“, mais, colibri, canibal; din nahuatl: tomate, chocolate, cacao, petaca „pungă de tutun“, aguacate „avocado“; din quichua: pampa, condor, alpaca, guano, tabaco, canoa, papa „cartof“.

- galicisme (franceze şi occitane) (mai puŃin în Evul Mediu). Pătrunderea unora a fost facilitată de noul drum de pelerinaj către Santiago de Compostela el camino francés, pelerinii oprindu-se la mesones, hrănindu-se cu manjares „mâncăruri“ şi viandas „hrană, alimente“, cu vinagre „oŃet“. Călugării erau numiŃi monjes. Alte cuvinte franceze au pătruns prin contactele de la curtea regilor spanioli cu aristocraŃia franceză: homenaje, mensaje, bataillon, jefe, coqueta, merengue, modista, garaje.

- italienisme (pătrunse mai ales în perioada Renaşterii): balcon, novela „roman“, diseño, bisoño „soldat tânăr, neexperimentat“.

Întrebare: CaracterizaŃi pe scurt împrumuturile de origine arabă din limba spaniolă.

5. TRĂSĂTURI DIALECTALE

� Dialectul leonez În dialectul leonez se conservă f- iniŃial, ca şi în cel aragonez: farina, facer, fornu „cuptor“

(≠ cast. harina, hacer, horno). Poetul de curte al regilor catolici, Pedro Marcuello, arată că prin felul în care pronunŃau

cuvântul care denumea „mărarul“ (< FENICULUM) Isabela de Castilia şi Ferdinand de Aragon se deosebeau:

Llámala Castilla ynojo. În Castilia se zice ynojo Qu’es su letra de Ysabel Cum o face Isabel Llámala Aragon fenojo În Aragon se zice fenojo Qu’es su letra de Fernando. Cum o face Fernand.

� Dialectul aragonez În dialectul aragonez se menŃin vechile valori ale verbelor ser şi haber: he fambre (şi nu

tengo hambre), yes veniu (şi nu has venido).

� Dialectul andaluz În dialectul andaluz se întâlnesc: - yeismo (delateralizarea lui l’ care devine y) calle [cal’e] > caye - confuzia dintre l şi r implozivi cuerpo > cuelpo mujer > mujel - seseo şi ceceo (confuzia între s şi ς) ς > s (seseo) cocer [coςer] > coser „a coace“ s > ς (ceceo)

sangue > ςangre „sânge“ Trăsături andaluze se întâlnesc şi în Canare, a căror cucerire s-a terminat în sec. al XV-lea;

din porturile andaluze au plecat expediŃiile colonizatoare.

Întrebare: Care sunt principalele particularit ăŃi ale dialectului andaluz?

� Spaniola din America Se vorbeşte în statele sudice ale SUA (Texas, Colorado, Florida), Cuba, Mexic, Guatemala,

Honduras, Salvador, Nicaragua, Panama, Costa Rica, Columbia, Venezuela, Ecuador, Peru, Bolivia, Chile, Argentina, Paraguay, Uruguay.

Nu este şi nu poate fi unitară. FaŃă de spaniola europeană prezintă numeroase arhaisme, dialectalisme, vulgarisme. Se resimte influenŃa articulatorie şi lexicală a populaŃiilor indigene.

Are numeroase inovaŃii specifice. Ca trăsătură generalizată este andaluzianismul (yeismo şi seseo generalizate). În morfologie, cea mai tipică trăsătură este voseo (regăsit şi în Brazilia) – folosirea arhaică a

lui vos în tratamentul familiar de adresare, în locul lui tu. Voseo se întâlneşte în Paraguay, Uruguay, Argentina şi în statele din America Centrală. În alte state, ca Mexic, Peru în mare parte, Bolivia şi în Antile vos este eliminat în favoarea lui tu.

Vocabularul spaniolei americane cuprinde, pe lângă arhaismele şi formele dialectale, numeroase împrumuturi indigene (referitoare mai ales la floră şi faună), italienisme (există colonii numeroase de italieni în America Latină), galicisme şi mai ales anglicisme (având în vedere apropierea de SUA).

Norma limbii literare o dă capitala fiecărui stat de limbă spaniolă.

Lexic spaniol din America Latină În toate Ńările de limbă spaniolă din America Latină există diferenŃe lexicale faŃă de spaniola

europeană. De exemplu, în Mexic: „curcan“ mex. guajolote- sp. pavo „pănuşa porumbului“ mex. elote - sp. mazorca „copil“ mex. escuincle - sp. niño „prieten“ mex. cuate - sp. amigo „cartof“ mex. papa - sp. patata „fasole“ mex. frijol - sp. judía

� Iudeo spaniola

Este limba evreilor alungaŃi din Spania la sfârşitul sec. al XV-lea, după terminarea Reconquistei (1492). Aceştia au primit adăpost în Imperiul Otoman (Egipt, Siria, Maroc, Turcia, Grecia, Bulgaria), în Italia (s-au aşezat la VeneŃia, Napoli, Roma, Livorno, Ferrara), în sudul Germaniei.

Iudeo spaniola mai este numită şi sefardis, după numele Sefar dat de evrei Spaniei. Idiomul vorbit de descendenŃii evreilor spanioli poartă diferite denumiri – hakatiya în

Maroc, titauni în Algeria, djudezmo în Levant. Sefardis nu trebuie confundat cu ladino. Ladino este numele dat unei limbi mai arhaice, a

rabinilor care au folosit-o pentru a traduce în castiliană textele biblice ebraice. Sefardis este foarte importantă pentru studierea spaniolei, pentru că păstrează multe din

trăsăturile spaniolei secolului al XV-lea.

� Papiamento se vorbeşte într-un singur punct pe glob, în insula Curaçao. Are o gramatică portugheză şi lexic spaniol. Este, după unii, descendenta limbii primilor conchistadori; după alŃii este o creolă.

� Creolele spaniole: Se ştie că o limbă creolă este o limbă simplificată, bazată pe o

sintaxă indigenă şi cu lexic al limbii cuceritoare. Există creole spaniole în Cuba; se vorbesc mai multe creole în Filipine.

Întrebare: Ce înŃelegeŃi prin sintagma limbă creolă? ExemplificaŃi.

6. PRIMELE DOCUMENTE SPANIOLE Urme de limbă vulgară apar în documentele latine târzii, în hărŃile asturice şi leoneze din

sec. al VIII-lea, Glosele emiliene (de la Mănăstirea San Milan de Cogolla) şi Glosele Silense (de la Mănăstirea Santo Domingo de Silos, ambele din Castilia) datează din sec. al X-lea şi cuprind primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect navarez şi aragonez unele cuvinte (şi în bască pentru 2 cuvinte).

o Glosele emiliene

„Quidam (qui en fot) monacus filius sacerdotis y dolorum ... Et ecce repente (lueco) unus de

principibus ejus veniens adorabit eum. Cui dixit diabolus: ...“

o Glosele silense

„Sacrificium pro malis rebus nullo modo debemus offerre nisi tantum pro uonis. Omnis clerus qui non bene sacrificium custodierit relinquens (elaiscaret) illut devorandum (por manducaret) feris ad nicilumque illut devenerit (non aflaret) ...“

Primul text în castiliană este un text de notar din sec. al XI-lea. Primul monument de limbă literară este Cantar (Poema) de Mio Cid, scris probabil în 1140

în regiunea Medinaceli din Castilia veche; ne este cunoscut dintr-o transcriere din sec. al XIII-lea şi numai o copie din sec. al XIV-lea. Poemul relatează faptele de vitejie ale eroului Reconquistei, Rodrigo Diaz de Bivar, numit de arabi Sidi „stăpân“ şi cunoscut şi sub numele de El Cid Campeador.

Întrebare: Care sunt primele documente de atestare a limbii spaniole? EVALUARE 1. PrezentaŃi importanŃa mişcării de eliberare cunoscută sub numele de Reconquista pentru istoria limbii spaniole. 2. Limba spaniolă. Caracteristici morfosintactice.

Rezumatul UnităŃii de învăŃare IV

Spaniola este vorbită de peste 300 milioane de vorbitori, fiind a şasea limbă pe glob. Cei mai mulŃi vorbitori de spaniolă se află în afara Europei. În Spania sunt aproximativ 40.600.000 vorbitori, ceea ce reprezintă un procent de 14% din totalul hispanofonilor.

Baza limbii literare spaniole o constituie dialectul castilian, vorbit la început în provinciile nordice, cantabrice, aproape de zona bascofonă. Mişcarea de eliberare a Peninsulei Iberice de sub ocupaŃia arabă a pornit din aceste regiuni nordice şi a dus înspre sud castiliana, care s-a impus peste celelalte idiomuri romanice.

În general, spaniola se aseamănă cu franceza în ce priveşte situaŃia dialectală, în sensul că cele mai multe trăsături dialectale au dispărut, prin „castilianizare“.

Glosele emiliene şi Glosele Silense datează din sec. al X-lea şi cuprind primele forme considerate spaniole, prin care un scrib a explicat în dialect navarez şi aragonez unele cuvinte (şi în bască pentru 2 cuvinte).

Primul text în castiliană este un text de notar din sec. al XI-lea. Primul monument de limbă literară este Cantar (Poema) de Mio Cid, scris probabil în 1140

în regiunea Medinaceli din Castilia veche. Tr ăsături tipologice: FONETICĂ: diftongarea romanică necondiŃionată, păstrarea vocalelor finale neaccentuate -a şi -o; sonorizarea şi apoi fricativizarea surdelor intervocalice, confuzia protofonemelor B şi V cu [b] la iniŃială şi [b)] la mediană, transformarea lui l’ primar şi secundar > Ξ (notat cu litera j), f- > h- (astăzi mut) (dacă nu e urmat de R sau de O, etc. MORFOSINTAXĂ: formarea pluralului cu marca -s, formarea comparativului adjectivelor cu adverbul MAGIS > más, adoptarea sistemului deictic tripartit: éste (apropiere de vorbitor) - ése (apropiere de interlocutor) - aquele, dispariŃia infinitivelor proparoxitone, gramaticalizarea a două verbe „a fi“ şi a două verbe „a avea, etc . LEXIC: spaniola a conservat mulŃi termeni clasici, dispăruŃi în alte arii ale Romaniei. De la populaŃiile germanice (în principal vizigoŃi (409-711) şi vandali) au pătruns în spaniolă cuvinte ca:

albergo, espuela, guerra, bruno, rico, blanco, fresco, nume proprii: Alvaro, Alfredo, Adolfo, Fernando, Rodrigo etc., toponime: Andalucia (< Portu Wandalusiu), Catalunya (Got + alan), Burgos (< burg „oraş“).. În spaniolă există 4000 de cuvinte de origine arabă (cu tot cu derivate), dintre care aproximativ 1500 toponime (în portugheză sunt doar 400, ca şi în franceză – aproximativ 420). Cuvintele arabe se folosesc în domenii diverse, fiind termeni referitori la cultură, civilizaŃie, administraŃie, război, agricultură, industrie, ştiinŃă. Multe dintre aceste cuvinte au trecut în patrimoniul universal: algebră, alcool, elixir, algoritm, cifră, zero, almanah, chimie, alchimie, hazard etc. Cuvinte de origine arabă în spaniolă sunt, de exemplu: arrabal „cartier“, azeituna „măslină“, azucena „crin alb“, aduana „vamă“, azucar „zahăr“, alcaide „guvernator“, naranja „portocală“ etc. Bibliografie facultativ ă:

Penny, Ralph (20062), Gramática histórica del español, Barcelona: Ariel.