Contabilitate (Proceduri) ID

7/21/2019 Contabilitate (Proceduri) ID

http://slidepdf.com/reader/full/contabilitate-proceduri-id 1/90

Prof. univ. dr. CICILIA IONESCU

CONTABILITATE (PROCEDURI)

Curs în tehnologie ID-IFR



© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2012

http://www.edituraromaniademaine.ro/

Editur ă recunoscută de Ministerul Educa ţ iei, Cercet ării, Tineretului şi Sportului prin Consiliul Na ţ ional al Cercet ării Ş tiin ţ ifice

din Învăţământul Superior (COD 171)

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiContabilitate (Proceduri)/Curs în tehnologie ID-IFR/Cicilia Ionescu - Bucureşti, Editura

Fundaţiei România de Mâine, 2012

ISBN 978-973-163-715-0

Reproducerea integrală sau fragmentar ă, prin orice formă şi prin orice mijloace tehnice,

este strict interzisă şi se pedepseşte conform legii.

Ră spunderea pentru con ţ inutul şi originalitatea textului revine exclusiv autorului/autorilor.



UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL BUCUREŞTI

PROGRAMUL DE STUDII UNIVERSITARE DE LICENŢĂ CONTABILITATE

ŞI INFORMATICĂ DE GESTIUNE


CONTABILITATE (PROCEDURI) – Curs în tehnologie ID-IFR –

Realizator curs în tehnologie IFR


EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINEBucureşti, 2012





5

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………… 7

Unitatea de învăţare 1

DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CAPITALURI

1.1. Introducere ……………………………………………………………………………………...…... 91.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare…………………………………………...………… 91.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………..………… 10

1.3.1. Delimitări şi structuri privind capitalurile……………………………………………..……… 101.3.2. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind constituirea capitalului……………….………. 111.3.3. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind majorarea capitalului social …………………. 151.3.4. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind diminuarea capitalului social ………………… 17

1.3.5. Contabilitatea capitalului împrumutat………………………………………………...………. 191.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare…………………………………………………………… 24


DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE IMOBILIZĂRI CORPORALE

2.1. Introducere…………………………………………………………………………………………… 272.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare……………………………………………….…….. 272.3. Conţinutul unităţii de învăţare ……………………………………………………………..………... 28 2.3.1. Delimitări privind imobilizările corporale…………………………………………………….

2.3.2. Evaluarea imobilizărilor corporale……………………………………………………….……2.3.3. Reevaluarea imobilizărilor ................................................................................………………2.3.4. Contabilitatea tranzacţiilor privind imobilizările corporale……………………….…………..

28293032

2.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare…………………………………………………………… 38


DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE STOCURI

3.1. Introducere……………………………………………………………………………….…………... 403.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare …………………………………………………….. 403.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………..………… 41

3.3.1. Delimitări privind stocurile şi producţia în curs de execuţie …………………………………. 413.3.2 Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie……………………………………….. 423.3.3 Documente primare utilizate referitoare la stocuri…………………………………………….. 463.3.4. Contabilitate principalelor tranzacţii privind stocurile………………………………………... 47




6


DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CHELTUIELI

4.1. Introducere…………………………………………………………………………………………… 554.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ………………………………...…………………... 554.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………..………… 56

4.3.1. Delimitări privind cheltuieli ………………………………………………...…….…………..4.3.2. Cheltuieli de exploatare privind consumul de stocuri, aprovizionarea de la ter ţi, lucr ări

şi servicii prestate de ter ţi…………………………………………………………………..…...4.3.3. Cheltuieli de exploatare privind salariile

personalului…………………………………………4.3.4. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor…………………………………..

4.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare……………………………………………………………

56

56646464


DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND VENITURILE

5.1. Introducere……………………………………………………………………………….…………... 66

5.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare …………………………………………………….. 665.3. Conţinutul unităţii de învăţare ……………………………………………………………..………... 67

5.3.1. Delimitări privind veniturile………………………………………………………………….. 675.3.2. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind veniturile…………………………..…………. 685.3.3. Conturi de venituri privind producţia obţinută şi realizarea acesteia pe piaţă….……………. 695.3.4. Conturi de venituri privind vânzarea mărfurilor, executarea lucr ărilor şi prestarea serviciilor ….. 71



DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

6.1. Introducere……………………………………………………………………………………..…….. 75

6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ………………………………..…………………… 756.3. Conţinutul unităţii de învăţare……………………………………………………………..………… 766.3.1. Delimitări privind taxa pe valoarea adăugată…………………………………….…………… 766.3.2. Sistemul conturilor privind taxa pe valoarea adăugată………………………………………... 77

6.4. Îndrumător pentru verificare/autoverificare………………………………………………….……… 79


BALANŢA DE VERIFICARE

7.1. Introducere…………………………………………………………………………………………… 817.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare ………………………………………………….…. 817.3. Conţinutul unităţii de învăţare…………………………………………………………..…………… 82

7.3.1. Noţiunea, importanta şi funcţiile balanţei de verificare………………………………………. 827.3.2. Clasificarea balanţelor de verificare…………………………………………………………... 827.3.3. Tipuri de erori relevate şi nerelevate de balanţa de verificare………………………………… 85


Bibliografie general ă ……………………………………………………………………………………. 88

R ăspunsuri la testele de evaluare/autoevaluare ……………………………………………………… 89



7

INTRODUCERE

Cuprinderea în planul de învăţământ a cursului de Contabilitate proceduri porneşte de la ideeaca acesta se constituie printre primele elemente esentiale care contribuie la formarea unui viitoreconomist. Aceasta lucrare se adreseaza tuturor celor care sunt interesati de studiul practicii contabile,dar in primul rand studentilor economisti.

Lucrarea are un puternic caracter apilcativ, vizeaza punerea in practica a notiunilor teoretice, prin inregistrarea cronologica şi sistematica in contabilitatea a principalelor operatii, evenimente,

tranzactii ce au loc in cadrul unei entitati. Tranzactiile supuse inregistrarii respecta circuitul firesc alactivitatilor economice din cadrul entitatii: constituirea capitalului social, principalele cai de majorareşi diminuare a capitalului social; procurarea de imobilizari corporale şi alte tranzactii legate deimobilizarile corporale; aprovizionarea cu stocuri şi tranzacttile aferente acestora; efectuarea decheltuieli si realizarea de venituri; balanta de verificare ca instrument de verificare a corectitudiniitranzactiilor inregistrate.

Obiectivele cursului

Cursul de Contabilitate proceduri îşi propune drept obiectiv principal să familiarizeze studenţiicu elementele de bază ale practicii de contabilitate, astfel încât aceştia să-şi întregească cunoştinţeleeconomice şi abilităţile prin care să se adapteze cerinţelor impuse de competiţia pe piaţă muncii.

Competenţe conferite

După parcurgerea acestui curs, studentul va avea cunoştinţe şi abilitaţi privind: – constituirea capitalului social a unei entitati, inregistrarea in contabilitate a imprumuturilor

din emisiunea de obligatiuni şi a imprumuturilor sub forma creditelor bancare pe termen lung şimediu;

– inregistrarea in contabilitate a principalelor tranzactii privind imobilizarile corporale; – contabilizarea stocurilor din cadrul unei entitati, documentele primare utilizate referitoare la

stocuri; – definirea şi contabilizarea principalelor tipuri de cheltuieli şi venituri; – definirea balantei de verificare, cunoasterea principalelor tipuri de balante de verificare şi a

tipurilor de erori relevate şi nerelevate cu ajutorul balantei de verificare.

Resurse şi mijloace de lucru

Cursul dispune de un manual scris, supus studiului individual al studenţilor, precum şi dematerial publicat pe Internet sub formă de sinteze, teste de autoevaluare, studii de caz, aplicaţii,necesare întregirii cunoştinţelor practice şi teoretice în domeniul studiat. În timpul convocărilor, în

prezentarea cursului sunt folosite echipamente audio-vizuale, metode interactive şi participative deantrenare a studenţilor pentru conceptualizarea şi vizualizarea practică a noţiunilor predate. Activităţitutoriale se pot desf ăşura după următorul plan tematic, prin dialog la distanţă, pe Internet, dezbateri înforum, r ăspunsuri online la întrebările studenţilor în timpul e-consultatiilor.



8

Structura cursului

Cursul este compus din 7 unităţi de învăţare:

Unitatea de învăţare 1. DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CAPITALURI

Unitatea de învăţare 2. DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE IMOBILIZĂRI CORPORALEUnitatea de învăţare 3. DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE STOCURIUnitatea de învăţare 4. DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CHELTUIELIUnitatea de învăţare 5. DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND VENITURILEUnitatea de învăţare 6. DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND TAXA PE VALOAREA

ADĂUGATĂ Unitatea de învăţare 7. BALANŢA DE VERIFICARE

Teme de control (TC)

Desf ăşurarea seminariilor va fi structurată astfel: în prima parte a seminarului vor fi prezentări şi

dezbateri pe unitatea de învăţare programată, iar în a doua parte, aplicaţii practice, studii de caz,simulări de teste, după tematica de mai jos:1. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind conturile de capitaluri2. Contabilitatea tranzacţiilor privind imobilizările corporale3. Metode de amortizare a imobilizărilor corporale4. Metode de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu5. Principalele tranzacţii privind taxa pe valoarea adăugată 6. Tranzacţii privind contabilitatea cheltuielilor şi veniturilor

Bibliografie obligatorie

1. Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2008.2. Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţ ii – Abord ări

practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007.

Metoda de evaluare

Examenul final se susţine sub formă electronică, pe bază de grile, ţinându-se cont de activitateaşi evaluarea pe parcurs la seminar/proiect a studentului.




DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CAPITALURI

Cuprins

1.1. Introducere1.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare1.3. Conţinutul unităţii de învăţare

1.3.1. Delimitări şi structuri privind capitalurile1.3.2. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind constituirea capitalului1.3.3. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind majorarea capitalului1.3.4. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind diminuarea capitalului1.3.5. Contabilitatea capitalului împrumutat

1.3.5.1. Contabilitatea împrumuturilor din emisiunea de obligaţiuni

1.3.5.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung şi mediu.1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

1.1. Introducere

In cadrul acestei teme studenţii vor reuşi să contabilizezeconstituirea capitalului unei entităţi. De asemenea, vor cunoaşte principalele căi de majorarea a capitalului social, precum şi principalele căi de diminuare a capitalului social. In partea a doua aunităţii de învăţare studentul va reuşi să înregistreze în contabilitateîmprumuturile din emisiunea de obligaţiuni şi împrumuturile subforma creditelor bancare pe termen lung şi mediu.

1.2. Obiectivele şi competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are

Obiectivele unit ăţ ii de învăţ are:- definirea termenului de capital- cunoasterea tipurilor de capital cu care contabilitatea

opereaza- cunoasterea etapelor necesare constituirii capitalului unei

entitati- cunoasterea principlelor cai de majorarea şi diminuare a

capitalui- abilitatea de a utiliza conturile din clasa 1 de conturi.

9



Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are

- contabilizarea capitalului social al unei entitati- familiarizarea studentilor cu inregistrarea in contabilitatea a

imprumutului din emisiunea de obligatiuni- cunoasterea de catre studenti a inregistrarilor aferente

imprumuturilor sub forma creditelor bancare pe termen mediu şi lung

Timpul alocat unităţii: 2 ore

1.3. Con ţ inutul unit ăţ ii de învăţ are

1.3.1. Delimitări şi structuri privind capitalurile

Contabilitatea operează cu două noţiuni în legătur ă cu capitalulunei întreprinderi: capitalul propriu şi capitalul str ăin.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al acţionarilorîn activele unei întreprinderi după deducerea tuturor datoriiloracesteia.

Din definiţia de mai sus se observă că mărimea capitalului, în

ansamblul său, este dependentă de evaluarea activelor şi a datoriilor.Capitalul propriu este partea de capital pusă la dispoziţiaîntreprinderii de către proprietari (întreprinzători individuali, asociaţisau acţionari). Acesta apar ţine de drept proprietarilor, deci nu esteexigibil (rambursabil).

In structura capitalului propriu se includ: – capital social (nevarsat şi varsat) – prime de capital

– rezerve din reevaluare – rezerve (legale, pentru actiuni proprii, statuare sau

contaractuale, alte rezerve) – rezultatul reportat

– rezultatul exercitiuluiCapitalul strain este partea din capital care provine de la terte persoane in raport cu intreprinderea şi care este rambursabil la unanumit termen, ce poate fi lung sau scurt.

In structura capitalului strain se cuprind urmatoarele elemente: – imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, – credite bancare pe termen lung, – datorii legate de imobilizarile financiare, – alte imprumuturi şi datorii, – dobanzi aferente imprumuturilor şi datoriilor asimilate.Capitalul propriu impreuna cu capitalul strain pe termen lung

formeaza capitalul permanent al intreprinderii.

10



11

1.3.2. Contabilitatea principalelor tranzacţii

privind constituirea capitalului

Capitalul se formează din aporturi ale asociaţilor/acţionarilor.Aportul reprezintă valoarea pe care aceştia se angajează să o aducă înîntreprindere şi este de două feluri: în bani şi în natur ă, sub formadiferitelor categorii de active imobilizate sau de active circulante.

Capitalul este divizat în păr ţi egale numite acţiuni, în cazulsocietăţilor de capitaluri, şi păr ţi sociale, în cazul societăţilor de

persoane. Ac ţ iunile sunt hârtii de valoare care dau dreptul persoanelor

fizice sau juridice de a participa la formarea capitalului unei societăţi.Mărimea acţiunilor/păr ţilor sociale se stabileşte la înfiinţarea

societăţilor comerciale, prin statutul acestora, şi poartă denumirea devaloare nominală. Aceasta reprezintă o fracţiune din capitalul uneisocietăţi şi serveşte la calcularea capitalului social, astfel:

C = Nr. A x VN sau C = Nr. PS x VN,unde:C = capital

Nr. A = numărul de acţiuni Nr. PS = numărul de păr ţi socialeV N = valoarea nominală a acţiunilor sau păr ţilor sociale

Cumparatorul actiunilor, respectiv posesorul acestora, devinecopropietar al intreprinderii respective, actiunile pe cre le posedaconstituind titluri de proprietate. Proprietarii actiunilor (denumitiactionari) primesc anual o cota parte din profitul societatii sub formade dividend, nivelul acestuia fiind stabilit dupa inchiderea exercitiuluifinanciar, in functie de profitul net obtinut de societte şi reprtizat inacest scop. Incasarea dividendelor de catre posesorii de actiuni seface pe baza cupoanelor de dividend atasate actiunilor.

Dupa emisiune, actiunile pot fi vandute – cumparate fie prinoperatiuni de plasament, fie prin operatiuni speculative.

Operatiunile de plasament au loc atunci cand o anumita persoana fizica sau juridica investeste o anumita suma de bani inactiuni, pe o perioada mai lunga de timp, in scopul obtinerii, anual, aunui avantaj material sub forma de dividend.

Operatiunile de speculatii au loc atunci cand actiunile suntcumparate pentru a fi revandute, cu scopul de a obtine un avantajimediat, din diferenta dintrepretul de vanzare (mai mare) şi cel de

cumparare (mai mic).Vanzarea –cumpararea actiunilor se face prin intermediul uneiinstitutii specializate, numita Bursa de Valori. Aceasta stabilestevaloarea reala a actiunilor supuse tranzactiilor de vanzare-cumparare,in functie de macanismele de functionare a economiei libere de piata,adica in functie de jocul dintre cerea şi oferta de astfel de valori.Valoarea reala poate fi, deci, mai mare decat valoarea nominala,diferenta dintre acestea purtand denumirea de prima de emisiune, saumai mica decat valoarea nominala, diferenta in minus purtanddenumirea de diferenta de emisiune.

Principalele operaţiuni privind constituirea capitalului socialsunt:

a) emisiunea şi subscrierea acţiunilor;



12

b) vărsarea (depunerea, aportul) capitalului social.a) Emisiunea ac ţ iunilor şi lansarea acestora pentru subscriere se

fac pe baza prospectului de emisiune. Subscrierea acţiunilor de cătreacţionari reprezintă angajamentul în scris al acestora de a participa, încalitate de acţionari, la formarea capitalului. Altfel spus, subscrierea

capitalului este operaţia prin care o persoană fizică sau juridică,numită subscriptor, declar ă şi semnează, pentru o anumită sumă în bani şi / sau valoarea bunurilor cu care se angajează să participe laconstituirea societăţii comerciale.

O societate comerciala se poate constitui numai dupasubscrierea capitalului social. Aportul in natura trebuie subscrisintegral la constituirea societatii comerciale, iar cel in bani poate fisubscris partial, la constituire, şi in mai multe transe ulterioare, fara adepasi cinci ani.

Subscrierea (angajamentul acţionarilor) se reflectă încontabilitate ca o creanţă faţă de acţionarii respectivi, de la careurmează să se încaseze, în bani şi eventual în natur ă, contravaloarea

acţiunilor subscrise.

b) V ărsarea capitalului subscris reprezintă operaţiunea princare subscriptorii depun la dispoziţia societăţii aporturile subscrise înnatur ă şi/sau în numerar. Deci, capitalul social al unei societăţi seconstituie din lichidităţi şi eventual bunuri (aport în natur ă), propor ţiafiind, pentru societăţi comerciale, de maximum 60% şi, respectiv,40%.

Conturile utilizate de contabilitate pentru înregistrarea celordouă tipuri de operaţii legate de subscrierea şi vărsarea capitaluluisocial sunt:

• 456 Decont ări cu asocia ţ ii privind capitalul

• 101 Capital• Conturi de mijloace economice (211 Terenuri şi amenajări de

terenuri, 213 Mijloace fixe, 301 Materii prime, 371 M ărfuri)• Conturi de trezorerie (5121 Conturi la bănci în lei, 5311 Casa

în lei)

Contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul se utilizează pentru a reflecta relaţiile societăţii cu proprietarii. După conţinutuleconomic, este cont de creanţe, sub forma angajamentelor de

participare la capitalul social al societăţii comerciale. În cazulconstituirii sau al major ării capitalului unei societăţi comerciale, acestcont are funcţia contabilă de activ. Având în vedere că, în cazulretragerilor de capital de către acţionari sau asociaţi, în acest cont seva înregistra iniţial o datorie faţă de acţionar/asociaţi, am preferat să

prezentăm contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul dreptcont bifuncţional.

În debitul acestui cont sunt reflectate:• în cazul constituirii societăţii, aporturile în bani şi în natur ă

subscrise (promise) de acţionari sau asociaţi;• în cazul retragerii capitalului de către acţionari/asociaţi sau

al încetării activităţii, sumele achitate acţionarilor/asociaţilor.În creditul acestui cont sunt reflectate:- în cazul constituirii societăţii, depunerea aportului subscris;

- în cazul retragerii capitalului sau al încetării activităţii,



13

capitalul social retras.

Soldul contului poate fi:- debitor, caz în care reflectă aporturi în bani şi în natur ă

subscrise, dar nedepuse încă în societate, sau

- creditor, caz în care reflectă o datorie fată deacţionari/asociaţi neachitată încă.Contul 101 Capital se utilizează pentru a reflecta valoarea

capitalului social subscris şi vărsat în natur ă şi / sau în numerar decătre acţionarii sau asociaţii societăţii, precum şi valoarea măririi saureducerii capitalului social. Corespunzător celor două ipostaze,subscrierea, respectiv vărsarea capitalului social, contul 101 sedezvoltă pe două subconturi:

– subcont 1011 Capitalul subscris nevărsat; – subcont 1012 Capitalul subscris vărsat.După conţinutul economic, contul 101 este un cont de surse

proprii de finanţare, iar după funcţia contabilă, este un cont de pasiv.

Creditul acestui cont reflectă: capitalul social subscris deacţionari sau asociaţi în bani şi / sau în natur ă; rezervele destinatecreşterii capitalului; profitul net realizat în exerciţiile precedente,destinat măririi capitalului; primele de fuziune şi de aport legate decapital, încorporate la capitalul social. Debitul acestui cont reflectă:capitalul retras de acţionari sau asociaţi; pierderile realizate înexerciţiile precedente care reduc capitalul; valoarea acţiunilor propriianulate.

Prezintă sold creditor şi reprezintă capitalul existent.Contul 5121 Conturi la bănci în lei este utilizat pentru a

înregistra disponibilităţile existente la bănci în lei, la începutulexerciţiului financiar, dar şi operaţiunile de încasări şi plăţi efectuate

prin acest cont, pe parcursul exerciţiului financiar. După conţinutuleconomic, este un cont de mijloace circulante băneşti (cont detrezorerie), iar după funcţia contabilă, este un cont bifuncţional.

Se debitează cu disponibilităţile existente în conturi la începutulexerciţiului financiar şi cu toate operaţiunile de încasări efectuate princonturile deschise în lei la bănci.

Se creditează cu toate operaţiunile de plăţi în lei prin conturilede la bancă.

Prezintă fie sold debitor, care reprezintă disponibilităţile în leiexistente în conturile deschise la bănci, fie sold creditor, reprezentândcreditele primite din partea băncii.

Contul 5311 Casa în lei ţine evidenţa numerarului (în lei)existent în casieria întreprinderii, precum şi a mişcării acestuia, caurmare a încasărilor şi plăţilor efectuate prin casă, pe parcursul

perioadei de gestiune. După conţinutul economic, este un cont detrezorerie (de lichidităţi băneşti), iar după funcţia contabilă, este uncont de activ. Funcţionalitatea sa este identică cu cea a contului 5121.

Contul 211 Terenuri şi amenajări de terenuri reflectă valoareaterenurilor existente în întreprindere la începutul exerciţiuluifinanciar, dar şi operaţiile de cumpărare (intr ări) şi vânzare (ieşiri) deterenuri în cursul exerciţiului financiar.

După conţinutul economic, este cont de active fixe (imobilizăricorporale), iar după funcţia contabilă, este cont de activ.



14

Se debitează cu: valoarea terenurilor achiziţionate; valoareaterenurilor primite cu titlu gratuit; valoarea la cost de produc ţie aamenajărilor de terenuri realizate pe cont propriu; valoarea terenuriloraduse de acţionari / asociaţi ca aport la capital.

Se creditează cu: valoarea terenurilor ieşite din patrimoniu sub

formă de restituire de capital către acţionari / asociaţi; valoareaterenurilor vândute sau scoase din activ. Prezintă sold debitor şireprezintă valoarea terenurilor existente în întreprindere.

Contul 371 Mărfuri reflectă valoarea stocurilor de mărfuriexistente în gestiune la începutul exerciţiului financiar, dar şi toateoperaţiile de intrare şi de ieşire, în şi din întreprindere, de mărfuri, pe

parcursul exerciţiului financiar.După conţinutul economic, este un cont de active circulante

materiale, iar după funcţia contabilă, este un cont de activ.Se debitează cu: valoarea la preţ de înregistrare a mărfurilor

intrate pe diverse căi în întreprindere.Se creditează cu valoarea mărfurilor ieşite din gestiune

Prezintă sold debitor şi reprezintă valoarea la preţ deînregistrare a mărfurilor existente.

Tranzacţia 1Se înfiinţează o întreprindere care emite şi subscrie 40.000 de

acţiuni cu o valoare nominală de 8 lei / acţiune. Capitalul în valoarede 320.000 lei este subscris de 100 de subscriitori.

Se înregistrează capitalul subscris:Analiza: operaţia de subscriere a capitalului produce o creştere

a dreptului de creanţă al întreprinderii asupra subscriptorilor, reflectatcu ajutorul contului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, şi,concomitent, o creştere a capitalului subscris, dar nevărsat, reflectat

cu ajutorul contului 1011 Capital subscris nevărsat. Asistăm, deci,atât la o creştere de activ, cât şi la o creştere de pasiv, cu aceeaşisumă de 320.000 lei. Ţinând cont de etapele analizei contabile atranzacţiei în cauză, formula contabilă va fi:

(+A) (+P)456 Decontări cu asociaţii = 1011 Capital subscris

privind capitalul nevărsat320.000 lei

Se înregistrează depunerea aporturilor subscrise:Capitalul subscris de 320.000 lei este format din valoarea a

16.000 de acţiuni (40%), ca aport în natur ă, şi valoarea a 24.000 deacţiuni (60%), ca aport în bani, în contul de la bancă.

Aportul în natur ă constă în următoarele bunuri economice: unautocamion, apreciat la valoarea de 64.000 lei, un teren evaluat la40.000 lei, materii prime în valoare de 8.000 lei, mărfuri în valoare de16.000 lei.

Pentru calcularea numărului de acţiuni ce trebuie atribuite pentru aporturile în natur ă, se împarte valoarea aporturilor la valoareanominală a unei acţiuni, astfel:

– 1 autocamion 64.000 lei: 8 lei/acţiune = 8.000 acţiuni – terenul 40.000 lei: 8 lei/acţiune = 5.000 acţiuni – materiile prime 8.000 lei: 8 lei/acţiune = 1.000 acţiuni – mărfurile 16.000 lei: 8lei/acţiune = 2.000 acţiuni

TOTAL 128.000 lei: 8 lei/acţiune = 16.000 acţiuni



15

Depunerea aporturilor subscrise produce, pe de o parte,creşterea valorii elementelor de imobilizări corporale (mijloace detransport, terenuri), materii prime, mărfuri şi de disponibilităţi

băneşti, iar pe de altă parte, micşorarea dreptului de creanţă asuprasubscriptorilor. Tranzacţia duce, deci, la creşterea a 5 elemente deactiv şi la scăderea unui element tot de activ. Creşterile de activ sevor înregistra în debitul conturilor 213 Mijloace fixe, 211 Terenuri,301 Materii prime, 371 Mărfuri, 5121 Conturi la bănci în lei, iarscăderea de activ se va înregistra în creditul contului 456 Decontăricu asociaţii privind capitalul.

Formula contabilă va fi următoarea:

% = 456 Decontări cu asociaţii 320.000(+A) 212 Mijloace fixe privind capitalul(-A) 64.000

(+A)211Terenurişi 40.000amenajări de terenuri(+A)301Materii prime 8.000

(+A)371Mărfuri 16.000(+A)5121Conturi labănci în lei 192.000

Se înregistrează transformarea capitalului din categoriaCapital subscris nevărsat în categoria Capital subscris vărsat.Operaţia produce o diminuare în pasiv la elementul capital subscrisnevărsat şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, o majorare tot în pasiv,la elementul capital subscris vărsat. Diminuarea de pasiv se va

reflecta în debitul contului 1011 Capital subscris nevărsat, iarmajorarea de pasiv se va reflecta în creditul contului 1012 Capitalsubscris vărsat.

Formula contabilă:

(-P)1011 Capital subscris = (+P) 1012 Capital subscris 320.000nevărsat vărsat

1.3.3. Contabilitatea principalelor tranzacţiiprivind majorarea capitalului social

Capitalul unei societăţi comerciale se poate majora, pe baza

hotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, prin mai multecăi, cele mai importante fiind:

a) emisiunea de noi acţiuni; b) capitalizarea unei păr ţi din profitul exerciţiilor financiare

anterioare;c) convertirea obligaţiunilor în acţiuni.

a. Majorarea capitalului social prin emisiunea de noi acţiuniDecizia de majorare a capitalului social este luată de adunarea

generală a acţionarilor, putându-se realiza fie prin emiterea şisubscrierea de noi acţiuni, procesul de emisiune a acţiunilor fiindstabilit de aceasta, fie prin creşterea valorii nominale a acţiunilorexistente. În cazul în care majorarea de capital se realizează prin



16

emisiunea de noi acţiuni, acţiunile noi pot fi destinate fie exclusivvechilor acţionari (numiţi acţionari fondatori), fie, par ţial, şi altoracţionari, noi. În cazul în care acţiunile sunt destinate şi altoracţionari decât celor fondatori, emisiunea acţiunilor se face lavaloarea de emisiuni, care, de regulă, este mai mare decât valoarea

nominală a acţiunilor. Dar, întrucât capitalul social se modifică numaicu valoarea nominală a acţiunilor, diferenţa până la valoarea deemisiune a acţiunilor se reflectă în contabilitate distinct, cu ajutorulcontului 104 Prime de capital.

Contul 104 Prime de capital ţine evidenţa primelor deemisiune, de fuziune şi de aport la capital. După conţinutul economic,este un cont de capitaluri proprii, iar după funcţia contabilă, este uncont de pasiv.

Se creditează cu valoarea primelor stabilite cu ocazia emisiunii,fuziunii sau aportului la capital şi se debitează cu valoarea primelorde fuziune şi de aport legate de capital, încorporate la capital, precumşi cu valoarea primelor de emisiune transferată la rezerve.

Soldul creditor al contului reprezintă primele de emisiune, defuziune sau de aport la capital, neîncorporate la capitalul social sau larezerve.

Tranzacţia 2După 2 ani de la înfiinţare, întreprinderea decide emiterea şi

sub-scrierea a 3000 de acţiuni noi, valoarea de emisiune 9 lei /acţiune, valoarea nominală 8 lei / acţiune.Analiza: tranzacţia produce,

pe de o parte, creşterea dreptului de creanţă faţă de subscriptori, iar pe de altă parte, creşterea capitalului subscris nevărsat (cu valoareanominală a acţiunilor) şi creşterea valorii primelor de emisiune (cu

diferenţa dintre valoarea de emisiune a acţiunilor şi valoarea

nominală a acestora). Tranzacţia duce, deci, la creşterea unui elementde activ şi, concomitent, la creşterea a două elemente de pasiv.

Creşterea de activ se va înregistra în debitul contului 456Decontări cu asociaţii privind capitalul, iar creşterile de pasiv se vorînregistra în creditul conturilor 1011 Capital subscris nevărsat şi 104Prime de capital.

Formula contabilă:(+A)456 = % 27.000

(3000 acţ. x 9 lei/acţ.)(+P) 1011 Capital subscris nevărsat 24.000

(3000acţ.x8lei/acţ.)(+P) 104 Prime de capital 3000

Tranzacţia 3Se aportează (se varsă) capitalul social subscris, în contul de la

bancă.Analiza: tranzacţia determină, pe de o parte, creştereadisponibilului din cont, iar pe de altă parte, diminuarea creanţei faţă de subscriptori (datorită faptului că aceştia au vărsat capitalul socialcu care s-au angajat). Tranzacţia duce, deci, la creşterea unui elementde activ, urmărit cu contul 5121 Conturi la bănci în lei, şi,concomitent, la scăderea altui element de activ, urmărit cu contul 456Decontări cu asociaţii privind capitalul.



17

Formula contabilă:

(+A)5121 Conturi la bănci în lei = (-A) 456 Decontări cu asociaţii privindcapitalul 27.000

Tranzacţia 4Concomitent cu vărsarea capitalului se înregistrează şi

transformarea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat(vezi explicaţiile de la exemplul privind constituirea capitaluluisocial).

Formula contabilă:(-P)1011 Capital subscris nevărsat = (+P) 1012 Capital subscris vărsat24.000

b. Capitalizarea unei părţi din profitul exerciţiilor

anterioareProfitul obţinut în exerciţiul / exerciţiile financiare anterioarereprezintă un element de capitaluri proprii, urmărit cu contul 117Rezultatul reportat, care, prin diminuarea lui, cu ocazia repartizării lacapital, se debitează, creditându-se, în acelaşi timp, contul 1012Capital social vărsat.

Formula contabilă:(-P) 117Rezultatul reportat = (+P) 101Capital subscris vărsat

c. Majorarea capitalului social prin conversia obligaţiunilor în acţiuni

În cazul împrumuturilor pe termen lung din emisiuni de

obligaţiuni convertibile, se poate prevedea, încă de la lansareaacestora, posibilitatea preschimbării lor în acţiuni, la o anumită dată,într-un anumit interval de timp şi în anumite condiţii binedeterminate. Conversia obligaţiunilor în acţiuni poate avea loc laaceeaşi valoare nominală, sau la o valoare nominală mai mare, faptcare atrage după sine folosirea contului 104 Prime de capital.

Tranzacţia 5Pentru majorarea capitalului, o întreprindere retrage de pe piaţă

1000 de obligaţiuni la valoarea nominală de 10 lei/obligaţiune şi leînlocuieşte cu 1000 acţiuni la valoarea nominală de 10 lei/acţiune.

Formula contabilă:

(-P)161 Împrumuturi din = (+P) 1012emisiunea de obligaţiuni Capital subscris vărsat 10.000

1.3.4. Contabilitatea principalelor tranzacţiiprivind diminuarea capitalului social

Întreprinderile pot proceda la reducerea capitalului înurmătoarele moduri:

a) restituire de capital către acţionari sau asociaţi; b) anularea de acţiuni proprii r ăscumpărate;c) acoperirea pierderilor înregistrate în exerciţiile financiare

anterioare.



18

a. Restituirea de capital către unul sau mai mulţi acţionari /asociaţi

Pe parcursul activităţii, la solicitarea unor acţionari şi cu

aprobarea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor, se poaterestitui, acestora, integral sau par ţial (în bani şi/sau în natur ă),capitalul solicitat. În contabilitate, restituirea de capital se reflectă mai întâi cu valoarea capitalului de restituit, ca o obliga ţie faţă deacţionar, obligaţie care se stinge în momentul restituirii propriu-zise acapitalului.

Tranzacţia 7Se restituie capitalul către un acţionar, în valoare de 30.000 lei,

astfel: 20.000 lei reprezintă valoarea unui teren, iar 10.000 leireprezintă bani în numerar. Analiza: aşa cum am văzut, se constituiemai întâi obligaţia faţă de acţionar de a-i restitui capitalul cu care a

participat la constituirea societăţii, obligaţie urmărită în contabilitatecu contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul, prin creditareaacestui cont, şi, concomitent, prin debitarea contului 1012 Capitalsubscris vărsat, care reprezintă diminuarea capitalului cu valoarearetragerii de capital de către respectivul acţionar.

Formula contabilă:(+P) 1012 Capital subscris vărsat = (+P) 456 30.000 lei

Se stinge apoi obligaţia către acţionar, cu restituirea propriu-zisă a capitalului solicitat, în valoare de 30.000 lei. Tranzacţia

produce o diminuare a obligaţiei faţă de acţionar, urmărită în

contabilitate cu contul 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul,care se debitează, şi, concomitent, o diminuare a activelorîntreprinderii cu valoarea terenului de 10.000 lei, urmărit cu contul211 Terenuri şi cu valoarea numerarului, urmărit cu contul 5311 Casaîn lei, care se creditează.

Formula contabilă:

(-P)456 = % 30.000 lei

(-A) 211 Terenuri 20.000 lei(-A) 5311 Casa în lei 10.000 lei

b. Anularea de acţiuni proprii răscumpărateÎntreprinderile îşi pot diminua capitalul şi prin r ăscumpărarea

propriilor acţiuni, pe care le anulează, ceea ce duce la diminuareacapitalului subscris vărsat.

Tranzacţia 8Se r ăscumpăr ă acţiuni proprii la preţul de r ăscumpărare de

5.000 lei, din casă. Analiza: tranzacţia determină modificarea a două elemente din activ, respectiv creşterea valorii acţiunilor proprii şi,concomitent, scăderea, cu aceeaşi valoare, a numerarului din casieriaîntreprinderii. Acţiunile proprii se urmăresc în contabilitate cu contul

de activ 109 Acţiuni proprii, care, prin majorare, se debitează.



19

Numerarul din casierie se urmăreşte în contabilitate cu contul 5311Casa în lei, care, prin diminuare, se creditează.

Formula contabilă:(+A)109 Acţiuni proprii = (-A) 5311 Casa în lei 5.000lei

Tranzacţia 9Se anulează acţiunile proprii r ăscumpărate şi cu contravaloarea

acestora se diminuează capitalul. Tranzacţia modifică două elemente:unul de activ, acţiuni proprii, urmărit în contabilitate cu contul 109Acţiuni proprii, care, prin anulare, se creditează, şi altul de pasiv –capital subscris vărsat, urmărit în contabilitate cu contul 1012 Capitalsubscris vărsat, care prin diminuare se debitează.

Formula contabilă va fi:(-P)1012 Capital subscris vărsat = (-A) 109 Acţiuni proprii 5.000 lei

c. Acoperirea pierderilor înregistrate în exerciţiilefinanciare anterioarePierderile înregistrate în exerciţiile financiare anterioare se

înregistrează în debitul Contului 117 Rezultatul reportat, princreditarea contului 121 Profit şi pierdere, astfel:(+A)117 Rezultatul reportat = (+P) 121 Profit şi pierdere (cu valoarea

pierderii)

În anumite situaţii, aceste pierderi pot diminua capitalul social.Formula contabilă va fi:

(-P)

1012 Capital subscris vărsat = (-A) 117 Rezultatul reportat (cuvaloarea pierderii)

1.3.5. Contabilitatea capitalului împrumutat

In subcapitolul de fata ne vom referi la cele doua categorii deimprumuturi pe termen lung:

- contabilitatea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni;- contabilitatea creditelor bancare pe termen lung.

1.3.5.1. Contabilitatea imprumuturilor din emisiunea de obligatiuni

Imprumuturile din emisiune de obligatiuni sunt datorii petermen lung, de valori mari, divizate in parti egale reprezentate prittitluri de valoare, denumite obligatiuni, şi care urmeaza a se rambursala un anumit termen stabilit, platindu-se şi o dobanda aferentadetinatorilor de obligatiuni, numit cupon.

Emiterea de obligatiuni prezinta anumite avantaje fata deemiterea de actiuni, atat pentru societatea comerciala emitenta, cat şi

pentru cumparatorii de obligatiuni. Astfel, pentru emitent,emiterea deobligatiuni pentru atragerea unor sume importante ce nu ar putea fiacordate de catre o institutie financiara, iar impozitul pe profit obtinutin urma acestei operatii se determina dupe ce se deduc din venituridobanzile datorate pentru obligatiunile emise şi vandute. De

asemrnea, emiterea de obligatiuni prezinta avantaje şi pentru



20

subscriptorii obligatiunilor, intrucat ei pot incasa o dobanda maimare decat suma dividendelor incasate de pe urma detinerii deactiuni. Un alt avantaj pe care il confera detinerea de obligatiuni ilconstituie faptul ca acestea prezinta un grad de lichiditate ridicat şiofera posibilitatea preschimbarii lor in actiuni, la o anumita data.

Obtinerea obligatiunilor se reflecta in contabilitate prinurmatoarele operatii:1 subscrierea obligatiunilor din partea persoanelor fizice sau

juridice care doresc sa cumpere obligatiuni. Aceasta se face peexemplarul prospectului de emisiune, iar valoarea lor trebuie sa fieintegral varsata anterior sau in momentul subscrierii.

2. incasarea propriu-zisa a valorii obligatiunilor subscrise, lavaloarea lor nomibala.

3. calcularea, de catre intreprinderea emitenta, a dobanziianuale pe care aceasta o datoreaza detinatorilor de obligatiuni.

Dobanzile se pot calcula la diferite perioade, de regula de 1 ande zile, dar şi la termene mai mici (lunar, trimestrial, semestrial) prin

formula dobanzii simple sau compuse astfel:

Dobânda simplă = Valoarea împrumutului X Rata dobânzii XTimpul/ 100 X 360

Dobânda compusă = If – Ii, undeI f – imprumut finalIi – imprumut initialIar If = Ii X (1+ Rd/ 100 ) r undeRd – rata dobanzii anuale,r – numarul de perioade de calcul al dobanzii

Dobanda astfel calculata reprezinta pentru intreprindereaemitenta o datorie si, in acelasi timp o cheltuiala financiara.

4.plata efectiva a dobanzii catre detinatorii de obligatiuni5. rambursarea, la anumita scadenta sau esalonat in mai multe

transe a imprumutului, detinatorilor de obligatiuni.Pentru inregistrarea in contabilitate se folosesc urmatoarele

conturi:161 Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni1681 Dobanzi aferente imprumuturilor din emisiunea de

obligatiuni461 Debitiri diversi666 Cheltuieli financiare5121 Conturi la banci in lei.Contul 161 Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni se

utilizeaza pentru a reflecta capitalul imprumutat de o societatecomerciala sub forma de imprumuturi din emisiune de obligatiuni.Dupa continutul economic, este cont de datorii financiare pe termenlung, iar dupa functia contabila, este cont de pasiv.

Se crediteaza cu valoarea imprumuturilor obtinute, la valoareade rambursare a obligatiunilor, şi se debiteaza cu valoareaimprumuturilor rambursate, precum şi cu valoarea obligatiunilorrascumparate şi anulate şi a celor convertite in actiuni proprii. Soldulcreditor al contului reprezinta valoarea imprumuturilor din emisiunea

de actiuni nerambursate inca.



21

Contul 1681 Dobanzi aferente impumuturilor din emisiunea de

obligatiuni tine evidenta dobnazilor calculate şi datorate detinatorilorde obligatiuni. Dupa continutul economic este un cont de datoriifinanciare, iar dupa functia contabila este un cont de pasiv.

Se crediteaza cu valoarea dobanzilor datorate detinatorilor deobligatiuni şi se debiteaza cu valoarea dobanzilor platite detinatorilorde obligatiuni. Soldul sau este creditor reflecta valoarea dobanzilorcalculate şi neachitate inca.

Contul 461 Debitori diversi se utilizeaza pentru inregistrareadistincta in contabilitate a tranzactiei de subscriere a obligatiunilor,

precum şi a celei de incasare a pretului de emisiune a obligatiunilorde la subscriptori, denumiti obligatari. Dupa continutul economic,este un cont de creante, iar dupa functia contabila, este un cont deactiv. Se debiteaza cu valoarea obligatiunilor subscrise şi secrediteaza cu sumele incasate de la subscriptori. Soldul sau debitorreflecta valoarea obligatiunilor subscrise şi neincasate inca.

Tranzacţia 10O societate pe actiuni emite un imprumut din emisiunea de

obligatiuni in valore de 50.000 lei, divizat in 5000 de titluri. Valoareanominala este de 10 lei / obligatiune, valoarea de rambursare 10 lei /obligatiune, termen de rambursare 5 ani, dobanda 20 % / an.

1.1 Emiterea şi subscrierea obligatiunilorAnaliza: tranzactia produce o crestere dreptului de creanta

asupra subscriptorilor si, concomitent şi cu aceeasi suma, o crestere avalorii datoriilor sub forma imprumuturilor din emisiune deobligatiuni.

Formula contabila:

(+) A 461 Debitori diversi = (+) P 161Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni 50000

1.2 Incasarea propriu-zisa a valorii obligatiunilor de lasubscriptori, prin contul deschis la banca, in valoare de 50000 lei.Tranzactia produce o scadere a dreptului de creanta asuprasubscriptorilor, urmarit in contabilitatea cu contul 461 Debitoridiversi, care se crediteaza si, concomitent şi cu aceeasi suma, ocrestere a disponibilitatilor din cont, urmarite in contabilitate cucontul 5121 Conturi la banci in lei, care se debiteaza.

Formula contabila:(=) A 5121 Conturi la banci in lei = (-) A 461

Debitori diversi 50.000

1.3 Se calculeaza şi se inregistreaza, la sfarsitul primului an,dobanda cuvenita subscriptorilor (dupa formula dobanzii simple)astfel:

Dobanda = 50.000X 20/ 100 = 10.000 leiFormula contabila este:

(+) A 666 Chelt. privind dobanzile = (+) P 1681 Dobanzi aferenteimpr. din emisiunea de obligatiuni 10.000

Formula contabila de mai sus se va repeta in urmatorii ani, pana

in anul al cincilea, inclusiv.



22

1.4 Se achita, la sfarsitul primului an, dobanda, subscriptorilor,din contul deschis la banca.

Formula contabila:(-) P 1681 Dobanzi aferente= (-A) 5121 Conturi la 10.000impr. din emisiunea banci in lei

de obligatiuniFormula contabila de mai sus se va repeta şi in urmatorii ani,

pana in anul al cincilea, inclusiv.

1.5 Se efectueaza rambursarea imprumutului, la sfarsitul celuide al cincilea an, catre detinatorii de obligatiuni, la valoarea derambursare a creditului, din contul de la banca.

(-) P 161 Imprumuturi din emisiunea de obligatiuni = (-) A5121 Conturi la banci in lei 50000

1.3.5.2. Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung şi mediu

Creditele bancare pe termen lung şi mediu sunt datoriifinanciare, contractate de pe piata interna sau externa, de la banci saude la alte institutii financiare, in anumite conditii prevazute incontractul de credit incheiat cu partenerii. Pentru contabilitate,tranzactia de obtinere a unui credit bancar, pe termen lung sau mediu,

presupune parcurgerea urmatoarelor etape:1. contractarea şi obtinerea creditului2. calcularea şi inregistrarea in contabilitate a dobanzilor

aferente creditului primit3. plata anuala(sau dupa caz, lunara, trimestrial, semestrial) a

dobanzii cuvenite catre banca;

4. rambursarea, dupa expirarea perioadei de contractareacreditului bancar.Urmarirea in contabilitate a creditelor bancare pe termen lung şi

mediu se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor conturi:162 Credite bancare pe termen lung sau mediu1682 Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung sai

mediu666 Cheltuieli financiare5121 Conturi la banci in lei.Contul 162 Credite bancare pe termen lung şi mediu se

utilizeaza pentru areflecta in contabilitate valoarea creditelorcontractate şi obtinute de la banci şi alte institutii financiare, din tara

şi din strainatate, pe o perioada mai mare de un an. Dupa continutuleconomic, este un cont de datorii financiare pe termen lung. Dupafunctia contabila, este un cont de pasiv. Se crediteaza cu valoareacreditelor contractate şi obtinute de la banci şi alte institutii finnaciareşi se debiteaza cu valoarea creditelor rambursate, la o anumita datasau esalonat, in mai multe transe. Prezinta sold creditor, carereprezinta valoarea creditelor bancare, pe termen lung şi mediu,nerambursate inca.

Tranzactia 11O intreprindere contracteaza şi obtine de la o banca un credit

bancar, pe o perioada de 3 ani, in valoare de 60000 lei, cu o dobandaanuala de 50 % pe an.



23

1.1 Se inregistreaza contractarea şi obtinerea creditului, prinurmatoarea formula contabila:

(+) A 5121 Conturi la banci in lei = (+) P 162 Credite bancare pe termen lung şi mediu 60000

1.2 Se calculeaza şi se inregistreaza in contabilitate, la sfarsitul primului an, dobanda datorata bancii.

Dobnada = 60000 X 50/ 100 = 30000 leiFormula contabila:(+) A 666 Cheltuieli privind dobnazile = (+) P 16821681

Dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung şi mediu30000

Formula contabila se repeta şi in urmatorii 2 ani.

1.3 La sfarsitul primului an se vireaza bancii dobanda din

contul deschis la banca:Formula contabila:(-) P 1681 Dobanzi aferente impr. din

emisiunea de obligatiuni = (-) A 5121 Conturi la banci in lei 30000

Formula contabila se repeta şi in urmatorii doi ani.

1.4 Rambursarea creditului, la sfarsitul celui de-al treilea an,din contul deschis la banca

Formula contabila este:(-) P 161 Credite bancare pe termen lung şi mediu = (-) A 5121

Conturi la banci in lei 60000

În concluzie:• Contabilitatea operează cu două noţiuni în legătur ă cu

capitalul unei întreprinderi: capitalul propriu şi capitalul str ăin.• In structura capitalului propriu se includ: capital social

(nevarsat şi varsat),– prime de capital, rezerve din reevaluare,rezerve (legale, pentru actiuni proprii, statuare sau contaractuale, alterezerve), rezultatul reportat, rezultatul exercitiului.

• In structura capitalului strain se cuprind urmatoareleelemente: imprumuturi din emisiunea de obligatiuni, credite bancare

pe termen lung, datorii legate de imobilizarile financiare, alte

imprumuturi şi datorii, dobanzi aferente imprumuturilor şi datoriilorasimilate.• Principalele operaţiuni privind constituirea capitalului

social sunt: emisiunea şi subscrierea acţiunilor; vărsarea (depunerea,aportul) capitalului social.

• Capitalul unei societăţi comerciale se poate majora pe bazahotărârii adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, prin mai multecăi, cele mai importante fiind: emisiunea de noi acţiuni; capitalizareaunei păr ţi din profitul exerciţiilor financiare anterioare; convertireaobligaţiunilor în acţiuni.

• Întreprinderile pot proceda la reducerea capitalului înurmătoarele moduri: restituire de capital către acţionari sau asociaţi;anularea de acţiuni proprii r ăscumpărate; acoperirea pierderilor



înregistrate în exerciţiile financiare anterioare.• Obtinerea obligatiunilor se reflecta in contabilitate prin

urmatoarele operatii: subscrierea obligatiunilor din partea persoanelorfizice sau juridice care doresc sa cumpere obligatiuni; incasarea

propriu-zisa a valorii obligatiunilor subscrise, la valoarea lor

nomibala; calcularea, de catre intreprinderea emitenta, a dobanziianuale pe care aceasta o datoreaza detinatorilor de obligatiuni; .plataefectiva a dobanzii catre detinatorii de obligatiuni; rambursarea, laanumita scadenta sau esalonat in mai multe transe a imprumutului,detinatorilor de obligatiuni.

• Pentru contabilitate, operatia de obtinere a unui credit bancar pe termen lung sau mediu presupune parcurgereaurmatoarelor etape: contractarea şi obtinerea creditului; calcularea şiinregistrarea in contabilitate a dobanzilor aferente creditului primit;

plata anuala (sau dupa caz, lunara, trimestrial, semestrial) a dobanziicuvenite catre banca; rambursarea, dupa expirarea perioadei decontractare acreditului bancar.

1.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

Sinteza unităţii de învăţare 1

• Contabilitatea operează cu două noţiuni în legătur ă cu capitalul unei întreprinderi: capitalul propriu şi capitalul str ăin.

• In structura capitalului propriu se includ: capital social (nevarsat şi varsat), prime de capital,rezerve din reevaluare, rezerve (legale, pentru actiuni proprii, statuare sau contaractuale, alte rezerve),rezultatul reportat, rezultatul exercitiului.

• In structura capitalului strain se cuprind urmatoarele elemente: imprumuturi din emisiuneade obligatiuni, credite bancare pe termen lung, datorii legate de imobilizarile financiare, alteimprumuturi şi datorii, dobanzi aferente imprumuturilor şi datoriilor asimilate.

• Principalele operaţiuni privind constituirea capitalului social sunt: emisiunea şi subscriereaacţiunilor; vărsarea (depunerea, aportul) capitalului social.

• Capitalul unei societăţi comerciale se poate majora, pe baza hotărârii adunării generale a

acţionarilor/asociaţilor, prin mai multe căi, cele mai importante fiind: emisiunea de noiacţiuni;capitalizarea unei păr ţi din profitul exerciţiilor financiare anterioare; convertirea obligaţiunilorîn acţiuni.

• Întreprinderile pot proceda la reducerea capitalului în următoarele moduri: restituire decapital către acţionari sau asociaţi; anularea de acţiuni proprii r ăscumpărate; acoperirea pierderilorînregistrate în exerciţiile financiare anterioare.

• Obtinerea obligatiunilor se reflecta in contabilitate prin urmatoarele operatii: subscriereaobligatiunilor din partea persoanelor fizice sau juridice care doresc sa cumpere obligatiuni; incasarea

propriu-zisa a valorii obligatiunilor subscrise, la valoarea lor nomibala; calcularea, de catreintreprinderea emitenta, a dobanzii anuale pe care aceasta o datoreaza detinatorilor de obligatiuni;.plata efectiva a dobanzii catre detinatorii de obligatiuni; rambursarea, la anumita scadenta sau

esalonat in mai multe transe a imprumutului, detinatorilor de obligatiuni.24



25

• Pentru contabilitate, tranzactia de obtinere a unui credit bancar, pe termen lung sau mediu, presupune parcurgerea urmatoarelor etape: contractarea şi obtinerea creditului; calcularea şiinregistrarea in contabilitate a dobanzilor aferente creditului primit; plata anuala(sau dupa caz, lunara,trimestrial, semestrial) a dobanzii cuvenite catre banca; rambursarea, dupa expirarea perioadei decontractare acreditului bancar.

Concepte şi termeni de reţinut

- capital social,- capital propriu,- capital str ăin,- împrumuturi din emisiunea de obligaţiuni,- dobânda,- credite bancare pe termen lung

Întrebări de control şi teme de dezbatere

1. Definiti notiunea de capital!

2. Prezentaţi structura capitalului!3. Care sunt căile de majorare a capitalului ?4. Care sunt etapele constituirii capitalului social ?5. Care sunt etapele obţinerii unui imprumut din emisiunea de obligaţiuni?6. Care sunt etapele obţinerii unui credit bancar pe termen lung?

Teste de evaluare/autoevaluare• Alege ţ i varianta corect ă!

1. Capitalul propriu reprezintă:a. interesesul rezidual al actionarilor in pasivele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor

datoriilor acesteia; b. interesesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi dupa deducerea tuturor

datoriilor acesteia;c. interesesul rezidual al actionarilor in activele unei intreprinderi inainte de deducerea

tuturor datoriilor acesteia;



26

2.Trecerea capitalului subscris nevărsat în categoria capitalului subscris vărsat comportă următoarerea formulă contabilă:

a. 456 Decontări cu asociatii privind capitalul = 1011 Capital subscris nevarsat

b. 456 Decontări cu asociatii privind capitalul = 1012 Capital subscris varsatc. 1011 Capital subscris nevarsat = 1012 Capital subscris varsatd. 1012 Capital subscris varsat = 1011 Capital subscris nevarsat

3.Ce semnifică înregistrarea contabilă?212 Cladiri = 456 Decontari cu asociatii privind capitalul

a. aportul la capital a unei cladiri; b. restituirea catre asociati a unuei cladiri;c. casarea unui mijloc fix.

4. Se infiinţează o societate care emite şi subscrie 40.000 de acţiuni cu o valoare nominală de 8RON / actiune. Formula contabilă privind subscrierea capitalului va fi:

a. 456 Decontari cu asociatii = 1011 Capital subscris 320.000 RON

privind capitalul nevarsat b. 1011 Capital subscris = 456 Decontari cu asociatii 320.000 RON

nevarsat privind capitalulc. 1012 Capital subscris = 456 Decontari cu asociatii 320.000 RON

varsat privind capitaluld. 456 Decontari cu asociatii = 1012 Capital subscris 320.000 RON

privind capitalul varsat


• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucuresti, 2008.

• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii – Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007.




DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE IMOBILIZĂRI CORPORALE

Cuprins


2.3.1. Delimitari privind imobilizarile corporale2.3.2. Evaluarea imobilizarilor corporale2.3.3. Reevaluarea imobilizarilor2.3.4. Contabilitatea tranzactiilor privind imobilizarile corporale


2.1. Introducere

In cadrul acestei unităţi studenţii se vor familiariza cu clasa 2 deconturi, Conturi de imobiliz ări, astfel încât vor cunoaşte tranzacţiilecu privire la imobilizările corporale.


Obiectivele unit ăţ ii de învăţ are:

– definirea şi delimitatrea imobilizarilor corporale – cunoasterea momentelor evaluarii imobilizarilor corporale in

contabilitate

– cunoaşterea metodelor de amortizare a imobilizarilorcorporale

Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:

- inregistrarea in contabilitatea a tranzactiilor cu privire laimobilizarile corporale

- aplicarea şi inregistrarea in contabilitate a amortizariiimobilizarilor corporale

Timpul alocat unităţii: 2 ore27




2.3.1. Delimitări privind imobilizările corporale

Existenta, functionarea şi dezvoltarea unei intreprinderi presupun consumuri de mijloace banesti concretizate in bunuri sauservicii achizitionate, denumite imobilizari corporale.ie in perioadacurenta, fie in perioada urmatoare. Beneficiile asteptate de pe urmaexploatarii acestora se obtin fie in perioada curenta, fie in perioadaurmatoare.Daca beneficiile se obtin in perioada curenta,contravaloarea bunurilor şi serviciilor consumate devin cheltuiala inaceeasi perioada. Daca beneficiile se asteapta in perioade viitoare,atunci valorile bunurilor şi serviciilor vor fi considerate activeimobilizate in perioada curenta, iar platile efectuate pentru procurrealor vor fi capitalizate. Imobilizarile corprale apartin grupei de activeimobilizate.

Activele imobilizate reprezintă bunuri mobile, imobile şiimportante valori economice de investiţii, dobândite de la ter ţi saucreate în întreprindere, destinate să servească în activitateaeconomico-financiar ă pe o durată mai mare de un an şi care nu seconsumă la prima utilizare.

Cu excepţia terenurilor, activele imobilizate au o existenţă limitată în timp. Ele se consumă în procesul obţinerii veniturilorîntreprinderii. Amortizarea este, de altfel, o modalitate prin carecostul activelor imobilizate este desf ăşurat pe parcursul perioadei deviaţă utilă a acestora.

În contabilitate, ca şi în viaţă, toate veniturile şi cheltuielilelegate de o anumită perioadă sunt recunoscute pentru determinarea

profitului sau pierderii acelei perioade. Cheltuiala cu amortizareareprezintă, aşadar, fracţiunea din costul activelor imobilizate folosită în cursul unei perioade contabile.

Totodată, amortizarea este un element de determinare a valoriir ămase a activelor imobilizate.

Ţinând seama de conţinutul, forma şi destinaţia lor, activeleimobilizate sunt grupate pe următoarele structuri:• imobilizări necorporale• imobilizări corporale• imobilizări financiareDe toate aceste structuri ne-am ocupat pe larg în capitolul

privind structurile patrimoniale de activ. Din punct de vederecontabil, prezintă interes, pentru anul I de studiu, structura deimobilizări corporale.

Imobilizările corporale, denumite şi active „tangibile”, suntactive cu formă materială concretă, se regăsesc în întreprindere subformă de terenuri şi mijloace fixe (maşini, instalaţii şi utilaje de lucru;

a parate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare; mijloace de28



29

transport; animale şi plantaţii).În conformitate cu Standardul Internaţional de Contabilitate

IAS 16 Imobilizările corporale, imobilizările corporale:(1) sunt deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în

producţia de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriate

ter ţilor sau pentru a fi folosite în scopuri administrative, şi(2) este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.Terenurile şi mijloacele fixe sunt recunoscute în activ, atunci

când:(1) este posibilă generarea către întreprindere de beneficii

economice viitoare aferente activului, şi(2) costul activului poate fi evaluat în mod credibil.

2.3.2. Evaluarea imobilizărilor corporale

Pentru recunoasterea in contabilitate, este necesara exprimareain unitati monetare a fiecarei structuri patrimoniale. Aceasta operatie

se numeste evaluarea şi are loc in mod diferit, in functie de elementulla care se refera şi de momentul la care se efectueaza.In functie de ultimul criteriu, distingem:

– evaluarea imobilizarilor corporale in momentul intrarii inintreprindere;

– evaluarea imobilizarilor corporale in momentul inchideriiexercitiului financiar;

– evaluarea imobilizarilor corporale la data inventarierii; – evaluarea imobilizarilor corporale in momentul iesirii din

intreprindere. Evaluarea imobilizarilor corporale in momentul intrarii in

intreprindere poate imbraca urmatoarele forme:

a) cost de achizitie pentru imobilizarile corporale intrate in patrimoniu prin achizitie de la terti, format din urmatoarele elemente: – pret de achizitie sau cumparare (+) – cheltuieli de transport aprovizionare (+ ) – alte cheltuieli accesorii, directe, pentru punerea in functiune a

imobilizarilor (+) – taxele vamale şi impozitele nedeductibile (+ ) – reducerile comerciale (-) . b) cost de productie pentru imobilizarile obtinute prin productie

proprie format din: – costuri directe de productie; – costuri indirecte de productie, imputate rational asupra

costului de productie, in functie de gradul de activitate a mijloculuifix;

– optional, costurile cu dobanzile, diferentele de curs valutar şialte cheltuieli bacare aferente creditelor de finantare a imobilizarilorobtinute prin productie proprie.

c) valoarea actuala pentru imobilizarile primite cu titlu gratuitestimata in functie de pretul pietei, starea bunului şi utilitatea sa.

d) valoarea de aport su utilitate pentru imobilizarile primite caaport in natura la capitalul social, estimata decatre evaluatori potrivit

pretului pietei..Indiferent sub ce forma se prezinta, valoarea stabilitat in

momentul primei recunoasteri se numeste valoare de intrare (valoarecontabila sau cost istoric).



30

Evaluarea imobilizarilor in momentul inchiderii exercitiului

financiar. Momentul inchiderii exrcitiuli fiananciar se concretizeaza,din punct de vedere contabil, in intocnirea bilantului contabil, cadocument contabil de sinteza.

In bilant, elementele entittii sunt inscrise la valoarea bilantiera.

In vederea determinarii ei, se compara valoarea contabila neta cuvaloarea de inventar. Rezultatul acestei comparatii poate conduce la: – un plus de valoare care, conform principiului prudentei, nu se

inregistreaza in contabilitate. In aceasta situatie valoarea bilantiera aimobilizarii este egala cu valoarea neta contabila;

– un minus de valoare care, conform principiului prudentei, seconsemneaza intr-un supliment de amortizare in cazul deprecieriiireversibile (de exemplu mijloace fixe inutilizabile, propuse pentrucasare) sau provizioane in cazul deprecierii reversibile (de exemplulipsa de utilitate a cestora pentru inteprindere in momentulinventarierii).

Evaluarea imobilizarilor la data inventarierii. Momentul

inventarierii este, de fapt, momentul in care activele uneiintreprinderi sunt masurate şi exprimate atat in unitati fizice, cat şi inunitati monetare. Pentru imobilizarile corporale supuse amortizarii, secalculeaza valoarea neta contabila, scazand din valoarea contabila deintrare amortizarea calculata şi inregistrata pana la data inventarului.In momentul inventarierii se determina şi valoarea de inventar, adicao valoare actuala sau de utilitate a imobilizarii.

Evaluarea imobilizarilor in momentul iesirii din patrimoniu.Incetarea recunoasterii in contabilitate a imobilizarilor are dreptvaloare de referinta valoarea de intrare a imobilizarilor. Esteimportant de precizat daca imobilizarea a fost sau nu integralamortizata. In cazul unei imobilizari integral amortizate, amortizarea

este egala cu valoarea contabila. In cazul unei imobilizari incompletamortizate, este necesara suportatrea pe cheltuieli a valorii ramaseneamortizata. In aceasta situatie, amortizarea inregistata plus decheltuiala, egaleaza valoarea contabila de intrare, care reprezintavaloarea de iesire a respectivei imobilizari.

2.3.3. Reevaluarea imobilizărilor

In conditiile evolutiei crescatoare a preturilor bunurilor, periodic au loc reevaluari ale activelor imobilizate . Reevaluarea seaplica acestor active intrucat durata lor de viata utila este maiindelungata şi sunt afectate in mai mare masura activele circulante.

Pana in prezent, reevaluarea a avut la baza prevederi legaleexprese şi a vizat, in special imobilizarile corporale.Asadarareevaluarea nu este aplicabila unui singur component al activelorimobilizate, ci uneia sau mai multor categorii de active imobilizatesau tuturor activelor imobilizate.

Din punct de vedere contabil, reevaluarea imobilizarilor aredrept rezultat constituire rezervei din reevaluare, element e pasivcinscris in categoria capitalurilor proprii.

Concluzie: evaluarea imobilizarilor are loc cu ocazia primeirecunoasteri in contabilitate, la data inventarierii, in momentulintocmirii bilantului şi la incetarea recunoasterii in contabilitate.



31

2.3.3.1. Amortizarea: semnifica ţ ie, durat ă de via ţă util ă

Pe parcursul funcţionării lor, imobilizările corporale îşi pierdtreptat din valoare, datorită uzurii lor fizice şi morale. Aşa cum

ar ătam pe parcursul acestui capitol, amortizarea este reflectareamonetar ă a păr ţii din costul imobilizărilor transferată asuprarezultatelor procesului productiv (produselor obţinute). Aceasta estesemnificaţia economică a amortizării.

Semnificaţia contabilă a amortizării este legată de corectareavalorii imobilizărilor ca urmare a utilizării lor, a acţiunii unor factoriexterni (naturali, de progres tehnic). Trebuie precizat că din categoriaimobilizărilor corporale sunt excluse din sfera amortizării bunurile acăror folosinţă nu este limitată în timp, precum: terenuri, lacuri,

păduri etc.Un element indispensabil determinării amortizării îl constituie

durata de funcţionare, durata de viaţă a unei imobilizări. Ca regulă,

putem spune că sunt supuse amortizării imobilizările cu durata deviaţă determinată în timp.Durata de viaţă utilă este perioada pe parcursul căreia se

estimează că întreprinderea va utiliza activul supus amortizării.Datorită faptului că în ţara noastr ă există, încă, o strânsă legătur ă între contabilitate şi fiscalitate, durata de viaţă utilă a imobilizăriloreste reglementată prin lege. Baza de calcul al amortizării o constituiecostul activului sau, dacă acesta a fost reevaluat, valoarea rezultată înurma ultimei reevaluări.

2.3.3.2. Metode de amortizare

Reglementările contabile actuale recunosc trei metode deamortizare, şi anume: metoda amortizării lineare, metoda amortizăriidegresive şi metoda amortizării accelerate.

• Metoda amortizării lineare constă în calcularea şi alocareauniformă a valorii contabile de intrare a activelor imobilizate pe toată durata normală de funcţionare, exprimată în ani. Relaţiile de calcul alamortizării proprii acestei metode sunt:

A = VCI x Ra,unde: A = Anuitatea amortizării (amortizarea anuală)VCI = Valoarea contabilă de intrareRa = Rata anuală a amortizăriiRa = 100 / Durata (ani) utilizare de normală

• Metoda amortizării degresive constă în multiplicarea rateianuale lineare cu unul din coeficienţii:

1,5 – pentru mijloacele fixe cu durata de utilizare de până la 5ani inclusiv;

2 – pentru mijloacele fixe cu durată de utilizare cuprinsă între 5şi 10 ani;

2,5 – pentru mijloacele fixe cu durată de utilizare de peste 10ani.

Esalonarea valorii contabile a imobilizarilor corporale pe parcursul duratei de functionare se sintetizeaza intr-un tablou alamortizarii cu urmatoarea macheta:



32

Anul Valoarea deintrare

Anuitate Amortizarecumulata

Valoareanetacontabila

2002 100.000 25.000 25.000 75.0002003 100.000 25.000 50.000 50.0002004 100.000 25.000 75.000 25.0002005 100.000 25.000 100.000 -

Metoda conduce la anuităţi mai mari în primii ani ai durateide viaţă utilă şi mai mici în ultimii ani, când oricum cresc cheltuielilede întreţinere a activelor imobilizate. Este, deci, o modalitate maiapropiată de condiţiile reale, dar care necesită un sistem de calcul maicomplex.

• Metoda amortizării accelerate constă în calcularea şiincluderea în cheltuieli a unei cote de amortizare de până la 50%, în

primul an de utilizare, din valoarea de intrare a respectiveiimobilizări. Amortizarea pentru anii r ămaşi din durata normată deutilizare se va calcula după metoda linear ă de amortizare, în raport cudurata r ămasă de utilizare a mijlocului fix.

2.3.4. Contabilitatea tranzacţiilor privind imobilizările corporale

Principalele tranzacţii ce au loc într-o întreprindere înlegătur ă cu imobilizările corporale vizează: intrarea în întreprindere aacestora, utilizarea imobilizărilor corporale în activitateaîntreprinderii şi ieşirea din întreprindere.

• Intrarea în întreprindere a imobilizărilor corporale

poate avea loc pe următoarele căi: – ca aport în natur ă la capital; – prin achiziţionare (cumpărare) de la ter ţi; – prin producţie (construcţie) proprie; – prin donaţii.

• Ieşirea din întreprindere a imobilizărilor corporale se poate face pe următoarele căi: – prin restituire în natur ă de capital către acţionari / asociaţi; – prin casare sau scoatere din folosinţă, ca urmare a uzurii şiamortizării lor integrale;

– prin vânzare către ter ţi; – prin donaţii.

Principalele conturi utilizate pentru înregistrarea încontabilitate a tranzacţiilor privind imobilizările corporale sunt:211 Terenuri şi amenajări de terenuri212 Construcţii213 Mijloace fixe281 Amortizări privind imobilizările corporale404 Furnizori de imobilizări461 Debitori diver şi6583 Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele722 Venituri din producţia de imobilizări corporale7583 Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital



33

Contul 213 Mijloace fixe reflectă valoarea mijloacelor fixeexistente în întreprindere la începutul perioadei de gestiune, operaţiilede intrare şi ieşire în şi din întreprindere a mijloacelor fixe în timpul

perioadei de gestiune (lună, trimestru, an), dar şi existentul demijloace fixe r ămas în întreprindere la sfâr şitul perioadei de gestiune.

După conţinutul economic, este un cont de imobilizări corporale.După funcţia contabilă, este un cont de activ. Se debitează cuexistentul iniţial (soldul iniţial) de mijloace fixe şi cu operaţiile deintrare în întreprindere de mijloace fixe pe parcursul perioadei degestiune, pe căile mai sus menţionate. Se creditează cu operaţiile deieşire din întreprindere de mijloace fixe, pe parcursul perioadei degestiune. Prezintă sold debitor, care reprezintă valoarea mijloacelorfixe existente în întreprindere, la sfâr şitul perioadei de gestiune, lavaloarea contabilă de intrare.

Contul 404 Furnizori de imobilizări reflectă relaţiileîntreprinderii cu ter ţii, în calitate de furnizori de imobilizări. După conţinutul economic, este un cont de datorii comerciale, iar după

funcţia contabilă, este un cont de pasiv. Se creditează cu valoareamijloacelor fixe achiziţionate (cumpărate) de la furnizori, la preţul deachiziţie înscris în factura furnizorului de imobilizări şi cutaxa pe valoarea adăugată. Se debitează cu valoarea operaţiilor de

plată a datoriilor, la termenul convenit cu furnizorii de imobilizări.Prezintă sold creditor, care reprezintă valoarea datoriilor faţă defurnizorii de imobilizări, neachitată încă.

Contul 281 Amortizarea imobilizărilor corporale seutilizează pentru rectificarea valorii iniţiale a imobilizărilor corporale,ca urmare a pierderii de valoare pe durata de utilizare, în scopulrecuper ării acesteia, în mod treptat, în cheltuielile de exploatare.După conţinutul economic, este un cont rectificativ al valorii

imobilizărilor corporale, iar după funcţia contabilă, este un cont de pasiv. Se creditează cu valoarea amortizării calculate şi incluse treptatîn cheltuielile de exploatare şi se debitează, cu ocazia ieşirii din între-

prindere a imobilizărilor corporale, cu valoarea amortizării cumulate.Prezintă sold creditor, care reprezintă valoarea amortizării calculate şiînregistrate în contabilitate, aferentă imobilizărilor corporaleexistente în patrimoniu la un moment dat.

De remarcat: contul 281 Amortizări privind imobilizărilecorporale suplineşte creditul contului 213 Mijloace fixe, cu valoareaamortizării calculată şi înregistrată asupra cheltuielilor de exploatareale exerciţiului. Normal ar fi fost ca amortizarea să se înregistreze încreditul contului 213 Mijloace fixe. Dar mijloacele fixe trebuie să r ămână înscrise în contabilitate la valoarea lor de intrare, pe toată durata normală de utilizare, până în momentul ieşirii dinîntreprindere. Pentru a respecta acest principiu, se utilizează contul281 Amortizări privind imobilizările corporale, care suplineşte, defapt, creditul contului 213 Mijloace fixe.

Tranzacţia 1Întreprinderea „OLIMP SA” achiziţionează utilaje de la

furnizorul „BETA SA”. Preţul de achiziţie înscris în facturafurnizorului este de 5.000 lei, TVA 19%, astfel:• valoarea utilajelor 5.000 lei

• taxa pe valoare adăugată 950 lei (5.000 ×19%)



34

Analiza: tranzacţia determină o creştere a valorii utilajelor(+A) cu suma de 5000 lei care se evidenţiază în debitul contului 213Mijloace fixe, o creştere a taxei pe valoarea adăugată deductibilă (+A) cu suma de 950 lei, care se evidenţiază în debitul contului 4426Taxa pe valoarea adăugată deductibilă, şi, concomitent, o creştere a

datoriei faţă de furnizor (+P), care se evidenţiază în creditul contului404 Furnizori de imobilizări.Formula contabilă:

(+P)% = 404 Furnizori de imobilizări 5950 lei

(+A)213Mijloace fixe5000 lei

(+A)4426TVA deductibilă 950 lei

Tranzacţia 2Se aportează la capital un mijloc fix, valoarea de aport

estimată fiind de 5000 lei. Analiza: tranzacţia determină o creştere avalorii mijloacelor fixe (+A) cu suma de 5000 lei, evidenţiată îndebitul contului 213 Mijloace fixe, şi, concomitent, o scădere acreanţei faţă de acţionar (-A) cu aceeaşi sumă, înregistrată în creditulcontului 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul.Formula contabilă:(+A)213 Mijloace fixe = (– A) 456 Decontări cu asociaţii privind capitalul5000 lei

Tranzacţia 3Se achită contravaloarea mijlocului fix achiziţionat de la

furnizorul „BETA S.A.”, în valoare de 5950 lei, prin bancă. Analiza:tranzacţia produce o scădere a datoriei faţă de furnizori (-P) cu sumade 5950 lei, evidenţiată în debitul contului 404 Furnizori deimobilizări, şi,concomitent şi cu aceeaşi sumă, o scădere adisponibilităţilor din cont (-A),înregistrată în creditul contului 5121Conturi la bănci lei.Formula contabilă:(-P)404 Furnizori de imobilizări = (– A) 5121 Conturi la bănci în lei5950

Tranzacţia 4Se recepţionează şi se dă în folosinţă o clădire obţinută prin

producţie proprie, cheltuielile de construcţie fiind de 5000 lei.Analiza: tranzacţia produce o creştere a valorii clădirilor (+A) cusuma de5000 lei, evidenţiată în debitul contului 212 Construcţii, şi,concomitent şi cu aceeaşi sumă, o creştere a veniturilor (+P),înregistrată în creditul contului 722 Venituri din producţia deimobilizări corporale.Formula contabilă:(+A)212 Construcţii = (+ P) 722 Venituri din producţia de imobilizări

corporale 5000 lei



35

Tranzacţia 5Se calculează şi se înregistrează, conform metodei lineare,

amortizarea, după primul an de funcţiune, a unui mijloc fix, înurmătoarele condiţii:• valoarea contabilă de intrare a mijlocului fix 100.000 lei

• durata normală de utilizare 5 aniCalculul amortizării anuale (anuitatea amortizării), conformmetodei lineare:Înlocuind în exemplul nostru, obţinem:Anuitatea amortizării = 100.000 lei × 20 % = 20.000 lei

Analiza: operaţia determină o creştere a cheltuielilor cuamorti-zarea (+ A) cu suma de 20.000.000 lei, înregistrate în debitulcontului 681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi

provizioanele, şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, o creştere a valoriiamortizării (+P), înregistrată în creditul contului 281 Amortizări

privind imobilizările corporale.Rata anuală a amortizării = 100 /5 = 20%

Rata anuală a amortizării = 100Durata normală de utilizare (în ani) este de 5 aniAnuitatea amortizării = Valoarea contabilă de intrare X Rata anuală a amortizăriiFormula contabilă:

(+A)681 Cheltuieli de exploatare privind amortizările şi provizioanele=(+P) 281 Amortizări privind imobilizările corporale 20.000 lei

Tranzacţia 6Se scoate din gestiune un mijloc fix complet amortizat, a

cărui valoare contabilă de intrare este de 60.000 lei. Analiza:tranzacţia produce o diminuare a valorii amortizate a mijlocului fixcu suma de 60.000 lei, înregistrată în debitul contului 281 Amortizări

privind imobilizările corporale, şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, odiminuare a valorii mijloacelor fixe (-A), înregistrată în creditulcontului 213 Mijloace fixe.

Formula contabilă:(-P)281 Amortizări privind= (-A) 213 Mijloace fixe 60.000 leiimobilizările corporale

În cazul în care scoaterea din funcţiune a mijlocului fix seefectuează înainte de recuperarea întregii valori pe calea amortizării,diferenţa neamortizată se reflectă în debitul contului 6583 Cheltuieli

privind activele cedate şi alte operaţii de capital.În acest caz, formula contabilă standard va fi:

% = (+A) 213 Mijloace fixe(cu valoarea contabilă de intrare)

(-P) 281 Amortizări privind imobilizările corporale(cu valoarea amortizată a mijlocului fix)(+A) 6583 Cheltuieli privind activele cedate şialte operaţii de capital (cu valoarea neamortizată a

mijlocului fix)



36

Exemplu: Presupunem că mijlocul fix a cărui valoarecontabilă de intrare este de 60.000 lei, în momentul scoaterii dinfuncţiune, avea o amortizare calculată şi înregistrată în contabilitatede numai 40.000 lei.Formula contabilă:

% = (-A) 213 Mijloace fixe 60.000(-P)281Amortizăriprivindimobilizările corporale 40.000(+A)6583Cheltuieli 20.000

privind activele cedateşi alte operaţii de capital

Tranzacţia 7Se restituie, unui acţionar, un mijloc fix, a cărui valoare

contabilă de intrare este de 8.000.lei.Analiza: tranzacţia determină o scădere a datoriei faţă de acţionar (-P)în valoare de 8.000 lei, înregistrată în debitul contului 456 Decontări

cu asociaţii privind capitalul, şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, odiminuare a valorii mijloacelor fixe (-A), înregistrată în creditulcontului 213 Mijloace fixe.Formula contabilă:(-P)456 Decontări cu asociaţii

privind capitalul = (-A) 213 Mijloace fixe 8.000 lei

Tranzacţia 8Întreprinderea vinde un teren unui ter ţ, în următoarele

condiţii:• preţul negociat cu cumpăr ătorul 100.000 lei

• taxa pe valoarea adăugată colectată 19.000 lei• valoarea contabilă de intrare a terenului 70.000 leiAnaliza: tranzacţia de mai sus prezintă un dublu raţionament, şianume:a) se înregistrează, mai întâi, scoaterea din gestiune a terenului, lavaloarea contabilă de intrare, adică 70.000 lei;

b) concomitent, se procedează la înregistrarea în contabilitate avânzării propriu-zise a terenului către ter ţ, la preţul negociat cu acestade 100.000 lei, plus taxa pe valoarea adăugată colectată în valoare de19.000 lei.

a) Scoaterea din gestiune a terenuluiAnaliza: tranzacţia produce o creştere a cheltuielilor cu

achiziţionarea terenului (+A) cu valoarea de 70.000.000 lei,înregistrată în debitul contului 6583 Cheltuieli privind activele cedateşi alte operaţii de capital, şi, concomitent şi cu aceeaşi sumă, scădereavalorii terenurilor (-A), înregistrată în creditul contului 211 Terenurişi amenajări de terenuri.Formula contabilă:(+A)6583 Cheltuieli privind activelecedate şi alte operaţii de capital = (-A) 211 Terenuri si amenajăride terenuri 70.000



37

b) Vânzarea propriu-zisă a terenului, la preţul de 100.000lei, plus taxa pe valoarea adăugată colectată de 19.000 lei (100.000lei x 19%). Analiza: tranzacţia determină o creştere a creanţei faţă deun ter ţ (+A) cu valoarea de 119.000 lei, înregistrată în contabilitate îndebitul contului 461 Debitori diver şi, şi, concomitent şi cu aceeaşi

sumă, o creştere a veniturilor din vânzarea terenurilor (+P),înregistrată în creditul contului 7583 Venituri din vânzarea activelorşi alte operaţii de capital.Formula contabilă:(+A)461 DebitoriDiver şi= % 119.000

(+P) 7583 Venituri din100.000vânzarea activelor şialte operaţii de capital(+P) 4427 TVA19.000colectată

Tranzacţia 9Se încasează contravaloarea terenului vândut, prin contul dela bancă. Analiza: tranzacţia produce o creştere a disponibilităţilor înlei din contul deschis la bancă (+A) în valoare de 119.000 lei,înregistrată în debitul contului 5121 Conturi la bănci în lei, şi,concomitent, o scădere a creanţei faţă de ter ţ (cumpăr ător) (-A) cuaceeaşi sumă, înregistrată în creditul contului 461 Debitori diver şi.Formula contabilă:(+A) 5121 Conturi la bănci în lei = (-A) 461 Debitori diver şi119.000 lei

De reţinut: în legătur ă cu scoaterea din funcţiune amijloacelor fixe incomplet amortizate, faţă de înregistrarea standard,

prezentată la tranzacţia 6, legislaţia românească în vigoare prevede că valoarea neamortizată a mijloacelor fixe scoase din funcţiune seînregistrează, mai întâi, în debitul contului 471 Cheltuieli înregistrateîn avans. Aceasta se recuperează, apoi, pe o perioadă de maximum 5ani, după cum hotăr ăşte Adunarea Generală a Acţionarilor/asociaţilor.În această situaţie, înregistrarea contabilă va fi:

a) ieşirea din gestiune a mijlocului fix incompletamortizat

% = 213 Mijloace fixe – cu valoarea contabilă de intrare281 Amortizări privind – cu valoare amortizată imobilizări corporale6583Cheltuieli – cu valoare neamortizată

privind activele cedate.

În concluzie:

• Contabilitatea operează cu două noţiuni în legătur ă cucapitalul unei întreprinderi: capitalul propriu şi capitalul str ăin.





- Activele imobilizate reprezintă bunuri mobile, imobile şi importante valori economice deinvestiţii, dobândite de la ter ţi sau create în întreprindere, destinate să servească în activitateaeconomico-financiar ă pe o durată mai mare de un an şi care nu se consumă la prima utilizare.

- Ţinând seama de conţinutul, forma şi destinaţia lor, activele imobilizate sunt grupate peurmătoarele structuri: imobilizări necorporale; imobilizări corporale; imobilizări financiare

- In funcţie de ultimul criteriu, distingem: evaluarea imobilizărilor corporale în momentulintr ării în întreprindere; evaluarea imobilizărilor corporale in momentul închiderii exerciţiului

financiar; evaluarea imobilizărilor corporale la data inventarierii; evaluarea imobilizărilorcorporale in momentul ieşirii din întreprindere.- Reglementările contabile actuale recunosc trei metode de amortizare, şi anume: metoda

amortizării lineare, metoda amortizării degresive şi metoda amortizării accelerate.


- definirea imobilizărilor corporale;- momentele evaluării imobilizărilor corporale în contabilitate;- metoda de amortizare liniar ă - amortizarea degresivă;- amortizarea accelerată.


1. Definiţi imobilizările corporale!2. Prezentaţi structura imobilizărilor!3. Definiţi amortizarea!4. Care sunt principalele metode de amortizare?

38



39

Teste de evaluare/autoevaluare

• Alege ţ i varianta corect ă!

1. Imobilizările corporale sunt:

a. cheltuieli de constituire, brevete, baracamente, terenuri b. clădiri, utilaje, obiecte de inventar, terenuric. clădiri, terenuri, mijloace de transport, subvenţii pentru investiţiid. mijloace de transport, clădiri, terenuri, maşini şi utilaje, amenajări de terenurie. mijloace de transport, clădiri, terenuri, maşini şi utilaje, ambalaje

2. Momentele evaluării sunt:a. la intrare, inventariere, întocmirea bilanţului, la ieşire;

b. la cumpărare, la vânzarec. la intrare, inventariere, la ieşire;d. la intrare, inventariere, întocmirea bilanţului;e. la cumpărare, inventariere, la ieşire;

. 3. Ce semnificaţie are înregistrarea contabilă?2812 = 2131

a. scoaterea din evidenţă a mijlocului fix amortizat par ţial b. scoaterea din evidenta a mijlocului fix neamortizatc. scoaterea din evidenţă a mijlocului fix casat amortizat integrald. anularea amortizării mijlocului fix casat


• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucuresti, 2008

•

Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii – Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007




DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE STOCURI

Cuprins


3.3.1 Delimitari privind stocurile şi productia in curs de executie3.3.2 Evaluarea stocurilor şi a productiei in curs de executie3.3.3 Documente primare utilizate referitoare la stocuri3.3.4 Contabilitatea principalelor tranzactii privind stocurile


3.1. Introducere

Studentii in cadrul acestei unitati de invatare vor cunoaste

principalele aspecte teoretice şi practice referitoare la stocuri. Se vorfamiliariza cu instrumentarea contabila a stocurilor.

3.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare


– delimitari privind stocurile – inregistrarea in contabilitate a stocurilor – metode de evaluare a stocurilor la iesirea din patrimoniu – cunoasterea documentelor contabile referitoare la stocuri

Competen ţ ele unit ăţ ii de învăţ are:- cunoasterea de catre studenti a documentelor primare

referitoare la stocuri- familiarizarea studentilor cu instrumentarea contabila a

stocurilor- aplicarea diferitelor metode de evaluare a stocurilor la

iesirea din patrimoniu


40



3.3. Conţinutul unităţii de învăţare

3.3 1. Delimitari privind stocurile şi producţia în curs de execuţie

Stocurile de valori materiale şi comenzile in curs de executiecuprind totalitatea bunurilor şi serviciilor din cadrul uneiinbtreprinderi, utilizate in scopul consumarii lor in procesul de

productie sau pentru a fi vandute in aceeasi stare, ori dupa ce ausuferit o prelucrare ulterioara. Stocurile prticipa la un singur ciclu de

productie şi isi transmit dintr-o data, integral valoarea in costuri.

Ce le mai reprezentative stocuri sunt: materiile prime,materialele consumabile, produsele finite, semifabricatele, produselereziduale, marfurile, ambalajele, materiale de natura obiectelor einventar şi productia in curs de executie.

• Materii prime sunt bunuri care participă direct lafabricarea produselor, regăsindu-se în componenţa lor integral sau

par ţial, în stare iniţială sau transformată;• Materialele consumabile sau furniturile cuprind

materialele auxiliare, combustibili, piesele de schimb, seminţele şimaterialul de plantat, furajele şi alte materiale consumabile care

participă indirect sau ajută activitatea de exploatare f ăr ă a se regăsi,de regulă, în produsul rezultat;

• Produsele sub forma semifabricatelor, produselor finite şi produselor reziduale;

• Produsele finite sunt acele bunuri materiale care au parcursin intregime fazele procesului de fabricatie şi nu ami au nevoie de

prelucrari ulterioare, putand fi depozitate in vederea vanzarii.• Semifabricatele sunt acele produse al caror proces

tehnologic a fost terminat intr-o sectie şi trec, in continuare, in procesul tehnologic al altei sectii sau se livreaza ca atare altorintreprinderi.

• Produsele reziduale sunt bunuriu care se obtin ca şi produsele finite, fara a indeplini insa conditiile de calitate ale

produselor finite. Acestea pot fi utilizate sub forma rebuturilor, amaterialelor recuperabile sau a deseurilor.• Animale care nu au îndeplinit condiţiile de a fi trecute la

animale adulte, animale de îngr ăşat, pasările şi coloniile de albine;• Producţia în curs de executie reprezintă materii prime

care nu au trecut prin toate stadiile de fabricaţie, produse ne supuse probelor şi recepţiei tehnice, precum şi lucr ările şi serviciile în cursde execuţie sau neterminate;

• Mărfuri, respectiv bunuri pe care întreprinderea le cumpăraîn vederea revânzării;

• Ambalajele, cuprind bunurile necesare pentru protecţiamărfurilor pe timpul transporturilor şi depozitării sau pentru

prezentarea lor comercială.41



42

• Materiale de natura obiectelor de inventar sunt bunuricare nu indeplinesc cumulativ cele doua conditii pentru a ficonsiderate mijloace fixe, adica fie au o valoare mai mica decat limita

prevazuta de lege, indiferent de durata lor de utilizare, fie au o duratade utilizare mai mica de 1 an de zile, indiferent de valoarea lor.

Stocurile sunt definite de către standardele internaţionale decontabilitate IAS 2 ca active:- deţinute pentru a fi vandute pe parcursul desfasurarii

normale a activitatii;- in curs e productie in vederea vanzarii- sub formă de materii prime sau materiale şi alte materiale

consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sau pentru prestarea de servicii.

3.3.2. Evaluarea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie

Evaluarea stocurilor se bazeaza pe principiul costului istoric,ceea ce implica recunoasterea stocurilor in contabilitate la costul deachizitie sau la costul de productie.

La evaluarea stocurilor se disting patru momenteprincipale, corespunzătoare stării lor patrimoniale:

A. Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi;B. Evaluarea la inventariere;C. Evaluarea la intocmirea bilantului;D. Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.A. Evaluarea stocurilor la intrarea în patrimoniu

Regula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, laintrarea în patrimoniu, este evaluarea la cost istoric, care poate fiidentificată, prin:

1. Costul de achiziţie, în cazul bunurilor achiziţionate de later ţi, în structura căruia se cuprind următoarele elemente:• Preţul de cumpărare a bunurilor, din care sunt deduse taxele

recuperabile (TVA), precum şi rabaturile, remizele, risturnuri etc.• Taxe vamale aferente bunurilor importate.• Cheltuieli accesorii de achiziţionare – acestea fiind

cheltuielile directe sau indirecte legate de aprovizionare până laintrarea bunurilor intrate în gestiune, ele pot fi:

• Costuri externe: comisioane, transport extern, asigurare;• Costuri interne: de transport intern, cheltuieli de

manipulare.Nu se includ în costul de achiziţie cheltuielile financiare

aferente finanţării necesare constituirii stocurilor şi nicisconturile financiare acordate pentru plata înainte de scadenţă.

2. Costul de producţie, în cazul bunurilor şi serviciilorobţinute din activitatea proprie de exploatare, format din:

• Preţul de achiziţie a materialelor consumate;• Cheltuielile directe de fabricaţie;• Cheltuieli indirecte de fabricaţie.3. Valoarea de utilitate, în cazul bunurilor aduse ca:• Aport la capital;• Obţinute cu titlu gratuit;• Din donaţii.

Costul de intrare în patrimoniu este denumit şi valoare de



43

intrare sau valoare contabilă.B. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarieriiRegula generală de evaluare şi înregistrare a stocurilor, la

inventar, este evaluarea la valoarea actuală sau de utilitate denumită şi valoare de inventar. Aceste valori se stabilesc în func ţie de

utilitatea bunului în întreprindere sau preţul pieţei şi se identifică, înfuncţie de destinaţia lor, astfel:• Stocurile destinate vânzării, li se stabilesc valoarea de

inventar sub forma valorii nete de realizare, care este dată de preţulde vânzare previzionat, din care se scad cheltuielile cu transport,comisioane etc.

• Semifabricatele şi producţia în curs de execuţie seevaluează la valoarea componentelor materiale încorporate la care seadaugă costurile stadiilor de prelucrare.

• Materiile prime şi materiale consumabile destinate utilizăriiîn exploatare se evaluează la costul lor de înlocuire.

La stabilirea valorii de inventar se va aplica principiul

prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelorde activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasivşi a cheltuielilor. În acest sens:

• În cazul în care se constată că valoarea de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului pentru unitate şi preţul pieţei, este maimare decât valoarea cu care sunt acestea înregistrate în contabilitate,în listele de inventariere vor fi înscrise valorile din contabilitate.

• În cazul în care valoarea de inventar este mai mică decâtvaloarea din contabilitate, în listele de inventariere se vor scrievalorile de inventar.

• Pentru asigurarea imaginii fidele a patrimoniului, în cazulconstatării unor deprecieri relative(nedefinitive) trebuie constituit

provizion pentru deprecieri, care să reflecte situaţia reală existentă,chiar şi în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt recunoscute din

punct de vedere fiscal. Provizioanele constituite cu ocaziainventarierii, pentru deprecierile constatate, nu sunt deductibile fiscal.

• În cazul constatării unor lipsuri în gestiune, imputabile,administratorii vor lua măsura imputării acestora la valoarea lor deînlocuire. Prin valoarea de înlocuire se înţelege costul de achiziţie, încare sunt incluse costul de cumpărare practicat pe piaţă, taxelenedeductibile, inclusiv TVA, cheltuieli de transport aprovizionare.

C. Evaluarea stocurilor la închiderea exerciţiului financiar

Se face la valoarea de intrare, respectiv la valoareacontabilă pusă de acord cu rezultatele evaluărilor la inventariere,astfel pot fi posibile următoarele cazuri:

• Pentru stocurile la care au rezultat diferenţe în plus întrevaloarea de inventar şi valoarea de intrare, în bilanţ acestea suntevaluate la valoarea lor de intrare, deci plusul de valoare nu seînregistrează în contabilitate.

• Pentru stocurile la care s-au constatat diferenţe în minusîntre valoarea de inventar şi valoarea lor de intrare, acestea seevaluează în bilanţ la valoarea de inventar. În contabilitate acestestocuri vor continua să fie înregistrate la valoarea lor de intrare, iarminusul de valoare datorat unor deprecieri se înregistrează prin

intermediul conturilor de provizioane. Dacă din valoarea de întrare a



44

stocurilor se deduce valoarea deprecierilor pentru care au fostcalculate şi înregistrate provizioane, se obţine valoarea de inventar cavaloare netă ce se înscrie în bilanţ.

Pe baza celor ar ătate mai sus se desprinde regula generală deevaluare şi înregistrare a stocurilor, şi anume: înregistrarea lor în

contabilitate la valoarea de intrare, stabilită la nivelul costului deachiziţie sau a costului de producţie, după caz, ca forme a costuluiistoric. Prin aceasta se asigur ă aplicarea principiului realităţii,costurile efective de achiziţie şi de producţie fiind parametrii reali aivalorii stocurilor

D. Evaluarea stocurilor la ieşirea din patrimoniuLa ieşirea din patrimoniu sau la darea în consum, stocurile

sunt evaluate şi se înregistrează scoaterea lor din gestiune lavaloarea lor de intrare. Problema fundamentală a înregistrărilorla ieşirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a preţuluiutilizat pentru evaluarea stocurilor ieşite.

Evaluarea la ieşire: se face în funcţie de posibilitatea de

identificare a stocurilor în stocuri identificabile şi stocuri fungibile(confundabile). În funcţie de cele două categorii de stocuri suntdelimitate următoarele două metode:

Metoda identificării specifice: se aplică elementelor care facobiectul unor comenzi distincte. Fiecare sortiment se individualizează atât la intrare, cât şi la ieşire după anumite criterii specifice. Metodanu poate fi folosită atunci când stocurile cuprind un număr mare desortimente, deoarece există riscul ca prin selectarea sortimentelorr ămase în stoc să se procedeze la aranjarea rezultatului financiar.

Metoda costului mediu ponderat

Metoda costului mediu ponderat (CMP) – CMP se calculează ca raport între valoarea stocului şi cantitatea existentă în stoc. Poate fi

determinat în 2 variante:CMP după fiecare intrare: CMP calculat ca raportul între

valoarea stocului rezultat din însumarea stocului iniţial cu valoareaoperaţiei de intrare. CMP se înmulţeşte cu cantitatea ieşită pedestinaţii până în momentul în care are loc o nouă intrare. Atunci secalculează un nou CMP. Avantaj: metoda conduce la o determinare acostului stocurilor mai apropiată de realitate. Dezavantaj: implică unvolum mare de muncă.

CMP calculat o singur ă dat ă (la finele lunii): în această metodă în contul de stocuri în cursul lunii se contabilizează numai intr ărilevaloric şi cantitativ. La finele lunii se calculează CMP raportândvaloarea corespunzătoare stocului (stocul iniţial + valoare intr ărilor)şi cantitatea din stoc (cantitatea iniţială + cantităţile intrate). CMP seinmulţeşte cu cantităţile ieşite pe destinaţii şi se află valoareaieşirilor. Avantaj: este mai simplă în aplicare. Dezavantaj: nu dă

posibilitatea cunoaşterii situaţiei gestionare a stocurilor în cursullunii.

Metoda epuizarii loturilor

FIFO (primul lot intrat – primul lot ie şit): metoda conduce laevaluarea ieşirilor în ordinea în care au intrat. În condiţii de inflaţiemetoda conduce la calcularea unor cheltuieli de exploatare mai mici,

profit mai mare şi impozit pe profit mai mare.



45

LIFO (ultimul lot intrat – primul lot ie şit): potrivit acestei

metode evaluarea ieşirilor se face în ordinea inversă intr ării lor, cuconsecinţe inverse în condiţii de inflaţie

Notă: FIFO şi LIFO sunt metode de epuizare a stocurilor

Exemplu pentru metoda CMP: Presupunem urmatoareasituatie patrimoniala.

Stoc initial: 10 Kg X 10 lei

Intrari: 15.03. 06: 100 Kg X 11 lei20 03 06: 50 Kg X 12 lei

Iesiri: 17.03.06: 80 Kg25.03.06 60 Kg

a) Varianta CMP calculat dupa fiecare intrare:CMP dupa prima intrare la 15.03.2006CMP = (10 Kg X 10 lei + 100 Kg X 11 lei) / (10 Kg + 100Kg)= 10,909 leiIesirea din 17.03.2006 = 80 Kg X 10,909 = 872,720Stoc ramas = (110 Kg – 80 Kg) X 10,909 = 327,270 leiCMP dupa adoua intrare la data de 20.03.2006 esteCMP = (30 Kg X 10,909 + 50 Kg X 12 lei) / (30 + 50 ) =11,59 leiIesirea din 25.03. 2006 = 6 Kg X 11,59= 695,4 leiStoc ramas = [ (30 Kg + 50 Kg ) -60 Kg] X 11,59 = 231,8 lei

b) Varianta CMP calculat la sfarsitul lunii:CMP/ luna = (10 Kg X 10 lei + 100Kg X 11 lei + 50 Kg X12 lei ) / (10 Kg + 100 Kg + 50 Kg) = 11,25 leiIesirea = (80 Kg + 60 Kg ) X 11,25 = 1575 lei

Pentru aceeasi problema, valoarea iesirilor de stocuriconform metodei FIFO va fi:

Iesirea I 10 Kg X 10 lei = 10070 Kg X 11 lei = 770

Total = 870Stoc ramas = 100 Kg – 70 = 30 Kg30 Kg X 11 lei = 330 lei

Iesirea II 30 Kg X 11 lei = 330 lei30 Kg X 12 lei = 360 lei

Total = 690 leiTotal iesiri = 870 + 690 = 1.560 lei



46

Aceeasi problema, dar aplicand metoda LIFO:

Iesirea I 17.03.06 80 Kg : 80 Kg X 11 lei = 880 lei

Stoc ramas: 10 Kg X 10 lei = 100 lei20 Kg X 11 lei = 220 leiTotal 320 lei

Iesirea a II –a 25. 03.2006 60 Kg: 50 Kg X 12 lei = 600lei

10 Kg X 11 lei = 110 leiTotal = 710 leiTotal iesiri: 880 + 710 = 1590 lei.

3.3.3. Documente primare utilizate referitoare la stocuri

Tranzactiile referitoare la miscarea stocurilor sunt consemnate in

documente primare (justificative), dintre care mentionam:a) pentru intrarile de stocuri se pot folosi: – avizul de insotirea marfii,care se emite la livrarea stocurilor şiserveste ca document pentru eliberarea şi scaderea din depozit astocurilor, ca document de insotire a bunurilor pe timpultransportului, ca document pentru intocmirea facturii şi ca documentde incarcare a gestiunii intreprinderii.

– factura se intocmeste in momentul livrarii bunurilor, cu sau faraexistenta avizului de insotire a marfii. Factura indeplineste, pe langafunctiile avizului de insotire a marfii, şi functia de act justificativ

pentru decontarea livrarilor. Ea atesta trecerea proprietatii marfii de lavanzator la cumparator.

– nota de receptie şi constatatre de diferente se intocmeste la primireaşi receptia bunurulor, in cazurile cand exista diferente la receptie,cand bunurile sunt depozitate in mai multe locuri şi cand suntrefuzate la plata, fiind preluate doar in pastrare. In resul cazurilor,atunci cand la receptie nu se constata diferente fata de documentelefurnizorului, semnaturile de receptie se consemneaza pe facturafurnizorului.

– bon de predare – transfer– restituire, folosit atat pentru depozitareaunor bunuri provenite din productia proprie, cat şi pentru transferullor intre magazii sau pentru restituirea lor la locurile de depozitareinitiale.

b) pentru iesirile de stocuri se pot folosi:

– avizele de insotire a marfii şi factura, pentru iesirile in afaraintreprinderii;

– bonul de consum, pentru materiile prime şi mteriale date inconsumul poductiv care au o frecventa mai redusa la eliberarea dinmagazie. Acesta poate fi colectiv sau individual.

– fisa limita de consum, utilizata la consumul materiilor prime cu ofrecventa mare la eliberarrea din magazii.

– bon de vanzare, utilizat pentru vanzarea de marfuri prin unitatile cuamanuntul.



47

3.3.4. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind stocurile

Pentru eflectarea in contabilitate a tranzactiilor privind

stocurile se utilizeaza urmatoarele conturi:- Conturi de stocuri:301 materii prime302 materiale consumabile308 diferente de pret la materii prime şi materiale303 materiale de natura obiecte de inventar371 marfuri381 ambalaje

– Conturi de terti401 furnizori403 Efecte de platit409 Furnizori debitori

– Conturi de trezorerie5121 Conturi la banci in lei5124 Conturi la banci in devize5311 Casa in lei541 Acreditive542 Avansuri de trezorerie

Contul 301 Materii prime se utilizeaza pentru a reflectastocurile procurate de la furnizori, destinate consumului propriu

pentru fabricarea produselor finite, executarii de lucrari şi prestari deservicii. Dupa continutul economic, este un cont de active circulantemateriale, iar dupa functia contabila, este un cont de activ. Incepe,deci, sa functioneze prin a se debita. Se debiteaza cu valoarea

materiilor prime aprovizionate de la furnizori, inregistrate la costul deachizitie inscris in factura furnizorului sau la un pret fix (standardsau prestabilit). Se crediteaza cu valoarea materiilor prime iesite dingestiune, prin vanzare sau dare in consum, la pretul de intrare ingestiune (la cost efectiv sao fix). Prezinta sold debitor, care reprezintavaloarea stocurilor de materii prime existente in gestiune, la pretul deinregistare (efectiv sau fix).

Contul 302 Materiale consumabile se utilizeaza pentru a reflectain contabilitate alte stocuri de materiale, care ajuta in procesul defabricatie. Dupa continutul economic, este un cont de activecirculante materiale, iar dupa functia contabila, este un cont de activ.Functionalitatea sa este identica cu cea a contului 301 materii prime.

Contul 308 Diferente de pret la materii prime şi materiale seutilizeaza in cazul stocurilor de materii prime şi materialeconsumabile aprovizionate care se inregistreza la intrare la u pret fix,

prestabilit. Practic, contul tine evidenta diferentelor, in plus sau inminus, intre pretul de inregistrare şi costul de achizitie, aferentemateriilor prime şi materiale consumabile. Dupa continutuleconomic, este un cont rectificativ al valorii de inregistrare amateriilor prime şi al materialelor consumabile, iar dupa functiacontabila este un cont de activ. Se debiteaza cu:

- diferentele de pret in plus (costul de achizitie este mai mredecat pretul prestabilit), aferente materiilor prime şi

materialelor consumabile intrate in gestiune, prin



48

achizitionarea de la furnizori; – diferentele de pret in minus, aferente materiilor prime şimaterialelor consumabile iesite din gestiune.

Se crediteaza cu diferentele de pret in minus, aferente materiilor prime şi materialelor consumabile achizitionate de la furnizori,

precum şi diferentele de pret in plus, aferente materiilor prime şimaterialelor consumabile iesite din gestiune. Soldul contuluireprezinta diferentele de pret aferente materiilor prime şi materialelorconsumabile iesite din gestiune.

Contul 303 Materiale de natura obiectelor de inventar tineevidenta existentei şi miscarii stocurilor de obiecte de inventar. Dupacontinutul economic, este un cont de active circulante materiale, iardupa functia contabila, este un cont de activ. Incepe, deci, safunctioneze prin a se debita. Se debiteaza cu valoarea materialelor denatura obiectelor de inventar aprovizionate de la furnizori,achizitioante din avansuri de trezorerie, aduse de la terti, primite cutitlu gratuit, primite ca aport la capital sau constatate in plus la

inventar. Se crediteaza cu valoarea la pret de inregistrare amaterialelor de natura obiectelor de inventar scoase din folosinta,constatate lipsa la inventar, vandute catre terti, donate sau retrase caaport la capital. Prezinta sold debitor, care reprezinta valoarea la prete inregistrare a obiectelor de inventar existente in stoc.

Contul 401 Furnizori reflecta relatiile cu tertii, in calitate defurnizori, ocazionate de operatiile de aprovizionare cu stocuri,

precum şi pentru lucrarile executate şi serviciile prestate de acestia.Dupa continutul economic, ste un cont de datorii comerciale, iar dupafunctia contabila, este un cont de pasiv. Se crediteaza cu valoareadatoriilor fata de furnizori, reprezentand contravaloarea stocuriloraprovizionate, a lucrarilor efectuate şi a serviciilor prestate de

furnizori şi cu taxa pe valoarea adaugata aferenta aprovizionarilor de bunuri, lucrari, servicii. Se debiteaza cu operatiile de stingere adatoriilor fata de furnizori, prin platile efectuate in numerar, dinconturile de disponibilitati in lei sai in devize ori din acreditiveledeschise la dispozitia furnizorilor respectivi. Soldul sau creditorreprezinta valoarea datoriilor fata de furnizori, neachitata inca.

Contul 403 Efecte de platit reflecta datoriile fata de furnizorii de bunuri, lucrari şi servicii procurate de acestia, care prin acceptul partilor, urmeaza sa se deconteze prin intermediul unor efecte decomert (tarta, cambie, bilet la ordin, etc) .Dupa continutul economic,este un cont de datorii comerciale, iar dupa functia contabila, este uncont de pasiv. Se crediteaza cu valoarea datoriilor fata de furnizori,

preluata din creditul contului 401 Furnizori, reprezentand valoareaaccepatat a efectelor de comert. Se debiteaza cu ocazia achitariidatoriei la termen şi in conditiile prevazute in efectul de comertrespectiv. Soldul sau creditor reprezinta valoarea datoriei fata defurnizor al carei termen nu este scadent

Contul 409 Furnizori – debitori serveste la inregistrarea sumeloracordate drept avans, din casieria unitatii sau din disponibilitatileexistente in conturi la banci, in contul aprovizionarilor ulterioare custocuri, lucrari sau servicii. Dupa continutul economic, este un contde creante, iar dupa functia contabila, este un cont de activ. Sedebiteaza cu sumele acordate drept avans furnizorilor, in contul unoe

aprovizioanri ulterioare cu bunuri, lucrari sau servicii. Se crediteaza



49

in momentul deconatrii cu sumelor acordate initial drept avans, cuocazia achitarii contravalorii facturilor catre furnizorii respectivi.Prezinta sold debitor, care reprezita valoarea avansurilor acordatefurnizorilor, nedecontata inca.

Contul 541 Acreditive. Acreditivele ca instrumente de plata, se

utilizeaza in decontarile cu furnizorii externi sau interni de bunuri,lucrari, servicii, prin crearea de depozite la dispozitia furnizorilorespectivi şi la bancile indicate de acstia. Un acreditiv se deschide ladispozitia unui furnizor, pentru o operatie e aprovizionare cu bunuri,lucrari, servicii. Aceasta presupune scaterea din contul dedisponibilitati a unei sume, in leisau in valuta, şi crearea unui depozitsub forma unui acreditiv, deschis la dispozitia furnizorului.Acreditivul poate fi utilizat de catre furnizor numai dupa ce probeaza,ca a livrat marfa.. In cazul neutilizarii integrale a creditivului,diferenta neutilizata se reintegreaza in contul curent din careacreditivul a provenit. Dupa continutul economic, este un cont deactive circulante in decontare, iar dupa functia contabila este un cont

de activ.Se debiteaza cu sumele deschise, sub forma de acreditiv, ladispozitia unui furnizor. Se crediteaza cu sumele privind utilizareaacreditivului, in momentul decontarii contravalorii bunurilor,lucrarilor şi serviciilor livrate de catre furnizor, precum şi cu sumele

privind diminuarea acreditivului. Soldul final debitor, reprezintavaloarea acreditivului deschis, neutilizat inca.

Contul 542 Avansuri de trezorerie tine evidenta avansuriloracordate in numerar administratorulul intreprinderii sau altor

persoane imputernicite sa efectueze plati pentru cumpararea demateriale sau marfuri, plata unor servicii executate de terti, plata unordatorii fiscale, etc. Platile efectuate din avansul de trezorerie acordt se

deconteaza periodic, prin prezentarea documentelor justificativecorespunzatoare. In cazul in care exista diferente in plus sau inminus, intre valoarea avansului acordat şi valoarea platilor efectuate,acestea se regularizeaza, prin restituirea catre casierie a avansului detrezorerie neutilizat, respectiv, prin acordarea unui avns de trezoreriesuplimentar. Dupa continutul economic, este un cont de activecirculante in decontare, iar dupa functia contabila, este un cont deactiv. Se debiteaza cu avnasul acordat, in numerar, din casieriaintreprinderii. Se crediteaza cu ocazia decontarii avansului acordat,cu sumele reprezentand platile efectuate. Soldul debitor, reprezintavaloarea avansurilor de trezorerie, nedecontate inca.

Tranzacţia 1 Se primesc materii prime de la furnizori . Valoarea inscrisa in facturafurnizorului este de 5.000 lei, TVA 19 %.Formula contabila va fi:

% = (+ ) P 401 Furnizori 5.950(+A)301Materii prime 5.000(+A)4426TVA deductibila 950

Tranzacţia 2Se achita din contul de la banca , contravaloarea facturii furnizorului,reprezentand aprovizionarea cu materii prime, in valoare de 5.950 lei.Formula contabila va fi:

(-P) 401 Furnizori = (-A) 5121 Conturi la banci in lei 5.950





Tranzacţia 9 Diferenta de acreditiv neutilizata, in valoare de 240 de lei, sereintegreaza in contul curent, din care a provenit.

Formula contabila va fi:

(+A 5121 Conturi la banci in lei =(-A) 541 Acrditive in lei 240Tranzacţia 10Se acorda un avans in numerar, in valoare de 700 lei, unei persoaneimputernicite din intreprindere, pentru a cumpara materiale decuratenie.

Formula contabila va fi:(+A) 542 Avansuri de trezorerie = (-A) 5311 Casa in lei 700

Tranzacţia 11 Se deconteaza avansul primit, pe baza chitantelor fiscale cu care s-aucumparat materialele de curatenie, in valore de 500 lei, TVA 19 %.

Diferenta de 105 lei se depune la casieria unitatii.

Formula contabila va fi:

% = (-A) 542 Avansuri de trezorerie 700(+A)302 Materiale consumabile500(+A)4426 TVA deductibila 95(+A)5311 Casa in lei 105

3.4. Îndrumar pentruverificare/autoverificare


- Stocurile de valori materiale şi comenzile in curs de executie cuprind totalitatea bunurilor şiserviciilor din cadrul unei inbtreprinderi, utilizate in scopul consumarii lor in procesul de

productie sau pentru a fi vandute in aceeasi stare, ori dupa ce au suferit o prelucrareulterioara.

- Ce le mai reprezentative stocuri sunt: materiile prime, materialele consumabile, produselefinite, semifabricatele, produsele reziduale, marfurile, ambalajele, materiale de naturaobiectelor e inventar şi productia in curs de executie.

- La evaluarea stocurilor se disting patru momente principale, corespunzătoare stării lor patrimoniale: Evaluarea la intrarea în patrimoniul întreprinderi; Evaluarea la inventariere;Evaluarea la intocmirea bilantului; Evaluarea la ieşirea din patrimoniu.

- Evaluarea la ieşire se face în funcţie de posibilitatea de identificare a stocurilor în stocuriidentificabile şi stocuri fungibile (confundabile). În funcţie de cele două categorii de stocurisunt delimitate următoarele două metode: Metoda identificării specifice: Metoda costului

mediu ponderat; Metoda epuizarii loturilor: FIFO (primul lot intrat – primul lot ie şit); LIFO

(ultimul lot intrat – primul lot ie şit): 51



52


- definirea stocurilor- cunoaşterea documentelor justificative referitoare la stocuri- cunoaşterea metodelor de evaluare a stocurilor la ieşirea din patrimoniu


1. Definiti notiunea de capital!2. Prezentaţi structura capitalului!3. Care sunt căile de majorare a capitalului ?4. Care sunt etapele constituirii capitalului social ?5. Care sunt etapele obtinerii unui împrumut din emisiunea de obligaţiuni?6. Care sunt etapele obţinerii unui credit bancar pe termen lung?



53


Adevarat sau fals:

1. Soldul creditor al contului 301 “ Materii prime ” reflecta valoarea materiilor prime existente in patrimoniul societatii evaluate la pret de inregistrare.

2.Evaluarea la iesirea din intreprindere se face utilizand numai metoda costului mediu ponderat.

Alege ţ i varianta corect ă!

3. O societate comerciala vinde marfuri pe baza de factura in valoare de 3.000 lei, TVA 24 %care este inregistrarea corespunzatoare ecestei operatiuni

a. 411 = 707 3000 lei b. 411 = % 3570 lei

707 3000 lei

4427 570 leic. 411 = % 3570 lei707 3000 lei4428 570 lei

d. 401 = % 3570 lei707 3000 lei4427 570 lei

4. Care este inregistrarea contabila privind consumul de combustibil in valoare de 1.200 lei.

a. 3022 = 401 1.200 lei b. 3022 = 6022 1.200 lei

c. 5311 = 3022 1.200 leid. 6022 = 3022 1.200 lei

5. SC Ramo SA vinde marfuri la pret de vanzare cu amanuntul. Care este înregistrarea contabila privind vinzarea de marfuri pe baza de factura in valoare de 2.000 lei, TVA 24 %.

a. 411 = % 2.000,00 lei371 1.680,67 lei

4427 319,33 lei b. 411 = % 2.380,00 lei

707 2.000,00 lei4427 380,00 lei

c. 411 = % 2.000,00 lei701 1.680,67 lei4427 319,33 lei

d. 5311 = % 2.380,00 lei707 2.000,00 lei4427 380,00 lei

6. Dispuneti de urmatoarele informatii privind stocurile de materii prime: stoc initial 200 buc a1.000 lei, intrari pe data de 5.05 – 500 buc a 1.250 lei; 15.05 – 1.000 buc a 1.500 lei; 25.05 – 300 buc a1.300lei; iesiri pe 10.05 – 550 buc; 20.05 – 800 buc; 29.05 – 400 buc. Care este valoarea stocului finalde materii prime evaluate potrivit metodei FIFO.



54

a. 325.000 lei; b. 425.000 lei;c. 301.000 lei;d. 344.500 lei;e. 375.000 lei.

7. Dispuneti de urmatoarele informatii privind stocurile de materii prime: stoc initial 200 buc a1.000 lei, intrari pe data de 5.05 › 500 buc a 1.250 lei; 15.05 › 1.000 buc a 1.500 lei; 25.05 › 300 buc a1.300 lei; iesiri pe 10.05 › 550 buc; 20.05 – 800 buc; 29.05 › 400 buc. Care este valoarea stocului finalde materii prime evaluate potrivit metodei LIFO ?

a. 325.000 lei b. 425.000 lei;c. 300.000 lei;d. 344.500 lei;e. 375.000 lei.

Bibliografie obligatorie• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucuresti, 2008• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii –

Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007




DELIMITĂRI ŞI CONTURI DE CHELTUIELI

Cuprins


4.3.1. Delimitari privind cheltuielile4.3.2. Cheltuieli de exploatare privind consumul de stocuri, aprovizionarea de la terti, lucrari

şi servicii prestate de terti4.3.3. Cheltuieli de exploatare privind salariile personalului4.3.4. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizarilor


4.1. Introducere

Cheltuielile efectuate in cadrul unei entitati pot fi cheltuieli deexploatare, cheltuieli financiare şi cheltuieli extraordinare. Deoarece

cheltuielile de exploatare in cadrul unei entitati au o pondere maimare, la aceasta disciplina vor fi studiate aspectele teoretice şi

practice legate de acestea.



– Delimitari privind cheltuielile – Cunoasterea principalelor tipuri de cheltuieli – Inregistrarea in contabilitate a cheltuielilor


– instrumentarea contabila a cheltuielilor unei entitati


55




4.3.1. Delimitări privind cheltuielile

Într-o accepţie generală, cheltuielile desemnează, în expresievalorică, raporturi patrimoniale cu privire la angajarea şi utilizarea re-surselor economice în cadrul activităţilor desf ăşurate de oîntreprindere. Cadrul privind întocmirea şi prezentarea situaţiilorfinanciare, elaborat de IASB, defineşte cheltuielile astfel:

Cheltuielile constituie diminuări de avantaje economice încursul perioadei contabile, sub formă de ieşiri sau diminuări alevalorilor activelor sau de creare de datorii, care au ca efect

diminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât distribuirile în beneficiul proprietarilor capitalului. Conform aceluiaşi cadruconceptual, cheltuielile sunt recunoscute în contul de rezultate(contul de profit şi pierdere) atunci când a avut loc o scădere a

beneficiilor economice viitoare, aferente diminuării unui activ saucreşterii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.

În raport cu natura lor, cheltuielile care se efectuează în cadrulunei întreprinderi pot fi grupate pe feluri de activităţi – de exploatare,financiare şi extraordinare.

O pondere importantă în cadrul cheltuielilor o reprezintă cheltuielile din activitatea de exploatare (activitatea propriu-zisă aunei întreprinderi), numite cheltuieli de exploatare, pe care le tratăm

în cele ce urmează.Cheltuielile de exploatare sunt urmărite în contabilitate cuclasa a 6-a de conturi „Conturi de cheltuieli”. În activitatea deexploatare a unei întreprinderi sunt implicaţi mai mulţi factori.Corespunzător acestor factori, cheltuielile de exploatare pot fireflectate în contabilitate pe trei grupe, şi anume:

1. Cheltuieli de exploatare privind consumul de stocuriaprovizionate de la ter ţi, lucr ări şi servicii prestate la ter ţi.

2. Cheltuieli de exploatare privind salariile personalului.3. Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor.

4.3.2. Cheltuieli de exploatare privind consumul de stocuri

aprovizionate de la terţi, lucrări şi servicii prestate de terţiStocurile pe care întreprinderea le procur ă de la furnizori

(stocuri de materii prime, materiale consumabile, mărfuri etc.) seînregistrează mai întâi în gestiunea întreprinderii. Pe măsur ă ce seemit documentele de eliberare spre consum, aceste stocuri suntreflectate în contabilitate sub formă de cheltuieli cu consumul destocuri. Pentru buna desf ăşurare a activităţii de exploatare, între-

prinderea apelează la ter ţi (furnizori) şi pentru executarea unor lucr ărisau prestarea unor servicii (exemplu: prestarea unor activităţi detransport, alimentarea cu energie electrică etc.). Aceste lucr ăriexecutate sau servicii prestate de ter ţi se reflectă în contabilitate

direct în cheltuielile de ex ploatare privind lucr ările sau serviciile56



57

respective, deoarece nu au caracter stocabil. Pentru înregistrarea încontabilitate a operaţiilor privind cheltuielile de exploatare vizândconsumul de stocuri aprovizionate de la ter ţi, lucr ări şi servicii

prestate de ter ţi, se utilizează următoarele conturi:•Conturi de cheltuieli de exploatare:

601 Cheltuieli cu materiile prime602 Cheltuieli cu materialele consumabile603 Cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar605 Cheltuieli privind energia şi apa607 Cheltuieli privind mărfurile608 Cheltuieli privind ambalajele611 Cheltuieli de întreţinere şi reparaţii

•Conturi de stocuri:301 Materii prime302 Materiale consumabile308 Diferenţe de preţ la materii prime şi materiale303 Materiale de natura obiectelor de inventar

371 Mărfuri• Conturi de terţi:401 Furnizori403 Efecte de plătit409 Furnizori-debitori

Conturile de cheltuieli de exploatare, după conţinutuleconomic, sunt conturi de gestiune, iar după funcţia contabilă, suntconturi de activ. Se debitează cu cheltuielile privind consumul destocuri, lucr ări executate şi servicii prestate de ter ţi, în cursul

perioadei de gestiune. Se creditează, la sfâr şitul perioadei de gestiune, prin repartizarea acestor cheltuieli asupra rezultatului exerciţiului.După repartizare, conturile de cheltuieli de exploatare nu mai prezintă

sold. Repartizarea cheltuielilor asupra rezultatului exerciţiului se mainumeşte şi închiderea conturilor de cheltuieli prin contul de profit şi

pierdere.

Tranzacţia 1Se recepţionează materii prime şi materiale consumabile

apro-vizionate de la furnizori. Preţul efectiv înscris în facturafurnizorului este de 10.000 lei (6.000 lei materii prime, 4.000 leimateriale consumabile), TVA 24 %.Formula contabilă:%= (+P) 401 Furnizori 12.400(+A)301Materii prime 6.000(+A)302Materiale consumabile 4.000(+A)4426 TVA deductibilă 2.400

Tranzacţia 2Se eliberează spre consum materiale consumabile, a căror

valoare la preţ efectiv de aprovizionare este de 3.000 lei.Formula contabilă:(+A)602 Cheltuieli cu materialele= (-A) 302 Materiale consumabile3.000consumabile



58

Tranzacţia 3Se eliberează spre consum materii prime, a căror valoare la

preţ fix de înregistrare este de 1.000 lei, diferenţele de preţ aferente100 lei.Formula contabilă:

(+A) 601 Chelt. cu mat. prime = % 1.100(-A) 301 Materii prime 1.000(-A) 308 Diferenţe de preţ 100la materii prime şi materiale

Tranzacţia 4Se înregistrează factura privind consumul de energie

electrică; valoarea înscrisă în factura furnizorului 2.000 lei, TVA 24%.Formula contabilă:

% = (+P) 401 Furnizori 2.480(+A) 605 Cheltuieli privind energia şi apa 2.000(+A) 4426 TVA deductibilă 480

Tranzacţia 5Se recepţionează lucr ările de reparaţii efectuate de un ter ţ.

Valoarea înscrisă în factura furnizorului 4.000 lei, TVA 24%.Formula contabilă:

% = (+P) 401 Furnizori4.960(+A) 611 Cheltuieli deîntreţinere şi reparaţii4.000

(+A) 4426 TVA 960deductibilă

Tranzacţia 6Se achită factura de energie electrică furnizorului, în valoare

de 2.480 lei, din contul curent deschis la bancă.Formula contabilă:

(-P) 401 Furnizori = (-A) 5121 Conturi la bănci în lei 2.480 lei

Tranzacţia 7Se achită unui ter ţ factura privind lucr ările de reparaţii

executate, în valoare de 4.960 lei, în numerar.Formula contabilă:

(-P) 401 Furnizori = (-A) 5311 Casa în lei4.960 lei

Tranzacţia 8La sfâr şitul perioadei de gestiune, se procedează la închiderea

conturilor de cheltuieli prin contul de profit şi pierdere.Formula contabilă:121Profit şi pierdere =% 10.100 602 Chelt. cu mat. consum.3.000601 Chelt. cu mat. prime 1.100

605 Chelt.cu en. şi apa 2.000

611 Chelt. de întreţ. şi rep. 4.000



59

4.3.3. Cheltuieli de exploatare privind salariile personalului

Consumul de muncă vie în procesul de producţie alîntreprinderii, ca principal factor de producţie, poartă denumirea decheltuieli cu munca vie şi constau din:

• cheltuieli referitoare la drepturile de salarii cuvenite personalului(salariaţilor);• cheltuieli privind contribuţia întreprinderii la asigur ările sociale şi laconstituirea fondului de şomaj.

a) Cheltuielile referitoare la drepturile de salarii cuvenitepersonalului cuprind salariile calculate şi cuvenite lunar personalului

pentru activitatea desf ăşurată, precum şi sporurile, indexările,indemnizaţiile de conducere şi indemnizaţiile pentru concediul deodihnă, calculate anual. Salariile personalului se plătesc astfel:• sub forma unui avans chenzinal în cursul lunii, în contul drepturilorsalariale calculate şi cuvenite salariaţilor la sfâr şitul lunii;• chenzina a II-a se plăteşte, de regulă, la sfâr şitul lunii, pe bazastatelor de salarii.

Statul de plată al salariilor este documentul justificativ încare se determină drepturile salariale cuvenite salariaţilor pentrumunca prestată, formate din salariile de încadrare, sporurile devechime, sporurile de condiţii deosebite în muncă, sporurile denoapte etc.Din salariile brute astfel calculate se efectuează anumite reţineri, subformă de:• impozitul pe salarii;• contribuţia salariaţilor la asigur ările sociale;• contribuţia salariaţilor la fondul de şomaj;

• contribuţia la fondul pentru asigur ările sociale de sănătate;• avansul chenzinal (chenzina I);• alte reţineri în favoarea ter ţelor persoane: rate, chirii, amenzi, primede asigurare, debite, diverse imputaţii etc.

După scăderea reţinerilor de mai sus din salariul brut, seobţine restul de plată sau salariul net.Impozitul pe salarii este partea ce se cuvine bugetului de stat dindrepturile cuvenite salariaţilor. Acesta este inclus în valoareasalariului brut. Mărimea impozitului pe salarii se determină pe bazaunor cote procentuale stabilite prin lege şi se scade din salariile brutelunare, cuvenite salariaţilor. Contribuţia salariaţilor la asigur ărilesociale (CAS) se calculează prin aplicarea unui procent asupra

salariului brut lunar (9,5%) şi se scade din salariul brut al fiecăruisalariat. Contribuţia la constituirea fondului de ajutor de şomaj secalculează prin aplicarea unui procent asupra salariului brut lunar alfiecărui salariat (0.5 %) şi se scade din salariul brut. Contribuţia lafondul pentru asigur ările sociale de sănătate (CASS) se calculează

prin aplicarea unui procent (5,5%) asupra salariului brut lunar şi sescade din acesta.

b) Cheltuieli privind contribuţia întreprinderii laasigurările sociale şi la constituirea fondului de şomajPentru drepturile de salarii cuvenite personalului, întreprinderea esteobligată să constituie şi să plătească bugetului asigur ărilor sociale deStat şi altor instituţii ale statului anumite datorii: Contribuţia unităţii

la asigur ările sociale (CAS). Aceasta se calculează prin aplicarea unui



60

procent asupra salariului brut lunar şi se suportă de întreprindere.Procentul variază în funcţie de grupa de muncă în care este încadrată fiecare întreprindere (exemplu: pentru grupa a III-a de muncă, procentul este de 19,75%) şi contributia pentru risc de accidente, careeste in functie de conditiile de munca. (0,5 %) .

Contribuţia unităţii la constituirea fondului de ajutor de şomaj sedetermină prin aplicarea procentului de 2,5 % asupra salariului brutlunar. Contribuţia unităţii la fondul de sănătate se determină prinaplicarea procentului de 5,2 % asupra salariului brut lunar şi sesuportă de întreprindere. Contributia unitatii pentru concedii medicalede 0,85 % este o lata contributie pe care firma o plateste, precum şicomision carti de munca care este de 0,75 %.

Principalele conturi utilizate pentru înregistrarea încontabilitate a operaţiilor privind cheltuielile de exploatare vizând

personalul sunt:• Conturi de cheltuieli de exploatare:

641 Cheltuieli cu salariile personalului

645 Cheltuieli privind asigur ările şi protecţia socială • Conturi privind relaţiile cu personalul şi alţi terţi:421 Personal – salarii datorate425 Avansuri acordate personalului427 Reţineri din salarii datorate ter ţilor431 Asigur ări sociale444 Impozitul pe salarii437 Ajutor de şomaj447 Fonduri speciale – taxe şi varsaminte asimilate

• Conturi de trezorerie:5311 Casa în lei5121 Conturi la bănci în lei

Contul 641 Cheltuieli cu salariile personalului ţine evidenţacheltuielilor cu salariile personalului. După conţinutul economic, estecont de procese, iar după funcţia contabilă, este cont de activ. Sedebitează cu valoarea salariilor şi a altor drepturi cuvenite

personalului. Se creditează, la sfâr şitul lunii, în corespondenţă cucontul 121 Profit şi pierdere, când contul nu mai prezintă sold.

Contul 645 Cheltuieli privind asigur ările şi protecţia socială ţine evidenţa cheltuielilor privind asigur ările şi protecţia socială.Contul 645 se împarte în două subconturi:

• 6451 Contribuţia unităţii la asigur ările sociale, care ţineevidenţa cheltuielilor privind contribuţia întreprinderii la asigur ărilesociale şi a fondului de sănătate

• 6452 Contribuţia unităţii pentru ajutorul de şomaj ţineevidenţa cheltuielilor privind contribuţia unităţii la constituireafondului de ajutor de şomaj

După conţinutul economic, contul 645 este un cont de procese economice, iar după funcţia contabilă, un cont de activ. Sedebitează cu sumele privind contribuţia unităţii la asigur ările sociale(CAS) şi cu fondul de sănătate. Se creditează, la sfâr şitul lunii, încorespondenţă cu contul 121 Profit şi pierdere, când contul nu mai

prezintă sold.Contul 421 Personal – salarii datorate este utilizat pentru

evidenţierea decontărilor cu personalul pentru salariile cuvenite,

inclusiv adaosurile şi premiile. După conţinutul economic, este cont



61

de datorii salariale, iar după funcţia contabilă, este cont de pasiv. Secreditează cu sumele reprezentând salariile şi alte drepturi cuvenitesalariaţilor. Se debitează cu reţinerile din salarii, sub formă deavansuri acordate, sume datorate de salariaţi ter ţilor, contribuţiasalariaţilor pentru asigur ările sociale, impozitul pe salarii, contribuţia

salariaţilor pentru fondul de ajutor de şomaj, sumele neridicate desalariaţi în termen legal şi salariile nete plătite salariaţilor. Soldulcontului este creditor şi reflectă sumele datorate salariaţilor şineachitate încă.

Contul 425 Avansuri acordate personalului se utilizează pentru a reflecta în contabilitate sumele acordate drept avanssalariaţilor în cursul lunii, în contul drepturilor salariale care secalculează şi care revin salariaţilor la sfâr şitul lunii. După conţinutuleconomic, este cont de creanţe în relaţiile cu personalul, iar după funcţia contabilă, este cont de activ. Se debitează cu avansul acordatsalariaţilor în cursul lunii, în numerar. Se creditează la sfâr şitul lunii,

prin decontarea avansului acordat în timpul lunii. Soldul său debitor

reflectă avansurile acordate personalului şi nedecontate încă.Contul 427 Reţineri din salarii datorate ter ţilor se utilizează pentru evidenţierea reţinerilor şi popririlor instituite asupra personalului, datorate ter ţilor. După conţinutul economic este un contde datorii faţă de ter ţi, iar după funcţia contabilă este un cont de

pasiv. Se creditează cu sumele reţinute salariaţilor pe statele de salariisau de ajutoare materiale, datorate ter ţilor, reprezentând chirii,cumpăr ări cu plata în rate etc. Se debitează cu sumele plătite ter ţilor,reprezentând reţineri sau opriri din salarii. Soldul contului estecreditor şi reflectă sumele reţinute din salarii în favoarea ter ţilor,nevirate încă.

Contul 431 Asigur ări sociale reflectă relaţiile întreprinderii

cu bugetul asigur ărilor sociale privind contribuţiile calculate şidatorate de către aceasta, prin aplicarea procentului legal asuprafondului de salarii efectiv lunar, precum şi cu contribuţia laasigur ările sociale şi cu fondul pentru asigur ările sociale de sănătatedin salariile brute cuvenite salariaţilor. După conţinutul economic,este un cont de datorii sociale, iar după funcţia contabilă, este un contde pasiv. Se creditează, la sfâr şitul lunii, cu contribuţiile calculate şisuportate de întreprindere asupra cheltuielilor de exploatare şi cucontribuţiile reţinute din salariile personalului. Se debitează cusumele privind plata acestor contribuţii către bugetul asigur ărilorsociale de stat, cu ocazia plăţii chenzinei a II-a. Prezintă sold creditor,care reprezintă contribuţia la asigur ările socialedatorată bugetului asigur ărilor sociale de stat, neachitată încă.

Contul 437 Ajutor de şomaj reflectă relaţiile cu bugetulasigur ărilor sociale de stat privind contribuţia întreprinderii la fondulde şomaj şi contribuţia personalului în favoarea ajutorului de şomaj .După conţinutul economic, este un cont de datorii sociale, iar după funcţia contabilă, este un cont de pasiv.Se creditează cu contribuţia calculată de unitate pentru ajutorul deşomaj şi contribuţia reţinută din salariile personalului, în favoareaajutorului de şomaj. Se debitează cu plata contribuţiilor la ajutorul deşomaj. Prezintă sold creditor, ce reprezintă contribuţia la ajutorul deşomaj datorată, neachitată încă.



62

Contul 444 Impozitul pe salarii reflectă relaţiile cu bugetulstatului privind impozitul calculat şi reţinut din salariile personalului.După conţinutul economic, este un cont de datorii fiscale, iar după funcţia contabilă este un cont de pasiv. Se creditează cu impozitul pesalarii calculat şi reţinut din salariul brut lunar al salariaţilor şi se

debitează în momentul plăţii impozitului pe salarii către bugetulstatului, cu ocazia plăţii chenzinei a II-a. Soldul său creditorreprezintă impozitul pe salarii datorat bugetului de stat, neachitatîncă.

Tranzacţia 1Se achită, în numerar, avansul chenzinal salariaţilor în

valoare de 8.000 lei.Formula contabilă:

(+A)425 Avansuri acordate pers. = (-A)5311 Casa în lei 8.000lei

Tranzacţia 2La sfâr şitul lunii, se calculează drepturile de salarii brute cuvenite personalului care, conform statului de plată al salariilor, sunt de20.000 lei.

• Se înregistrează, în contabilitate, statul de plată alsalariilorFormula contabilă:(+A) (+P)641 Cheltuieli cusalariile personalului = 421 Personal-salarii datorate20.000

• Se înregistrează reţinerile din salariile personalului

– Impozit pe salarii 3.600 lei – Contribuţia la asigur ările sociale (CAS) 1.900 lei (20.000 × 9,5%) – Ajutor de şomaj 200 lei (20.000 × 1%) – Fond pentru asigur ările sociale de sănătate (CASs) 1.300 lei(20.000 × 6,5%)

– Avans acordat în timpul lunii 8.000 lei – Chirii 500 leiFormula contabilă:

(-P) 421 Personal-salarii datorate= %15.500(+P) 444 Impozitul pe salarii 3.600(+P) 431 Asigur ări sociale(CAS) 1.900

(+P) 4372 Contrib. pers.somaj200

(+P) 431 Asigur ări sociale (CASS)1.300(-A) 425 Avansuri acordate personalului 8.000

(+P) 427 Reţineri din salarii datorate ter ţilor 500

Tranzacţia 3Se achită salariile nete personalului, din casieria

întreprinderii, în valoare de 4.500 lei (20.000 – lei – 15.500 lei).Formula contabilă:(-P)(-A)

421 Personal-salarii datorate = 5311 Casa în lei 4.500



63

Tranzacţia 4Se calculează şi se înregistrează contribuţia întreprinderii la

asigur ările sociale şi contribuţia la fondul de şomaj.• Calculul contribuţiei întreprinderii la asigur ările sociale (CAS):20.000 lei × 19,75% = 3.950 lei

Formula contabilă:(+A)6451 Chelt. priv. contr.=(+P)4311 Contr.unit.la a.s. 3.590unit. la a.s

• Calculul fondului pentru asigur ările sociale de sănătate (CASs):20.000 lei × 7% = 1.400 leiFormula contabilă:(+A) (+P)6451 Chelt. priv. contrib. = 4313 Contr. unit. la a.s.s 1.400unităţii la asigur ările socialede sanatate

• Calculul contribuţiei unităţii la fondul de şomaj: 20.000 lei × 2,5 %= 500 leiF

ormula contabilă:

(+A)6452 Chelt. privind contrib. unităţii pentru ajutorul şomaj =(+P)4371 Contribuţia unităţii la fondul de şomaj 500 lei

• Calculul contributiei pentru concedii medicale 20.000 X 0,75% = 150 lei

For

mula contabila va fi:

(+A)635 Chelt. cu alte impozite, taxe şi varsam. asimilate =(+P)4471 Contribuţia unităţii la concedii medicale150 lei

• Calculul contributiei la fondul de risc şi accidente20.000 X 0,5 % = 100 lei

(+A)635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi varsaminte asimilate =(+P)4472 Contribuţia unităţii la fondul de risc şi accidente 100 lei

• Calculul contributiei pentru comision carti de munca20.000 X 0,75 % = 150 lei

(+A)635 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi varsaminte asimilate =(+P)4473 Contribuţia unităţii pentru comision carti munca 150 lei

Tranzacţia 5

Se închid, la sfâr şitul perioadei de gestiune, conturile decheltuieli prin contul 121 Profit şi pierdere.Formula contabilă:121 Profit şi pierdere = %25.890

(-A) 641 Chelt. cu salariile personal 20.000(-A) 6451 Chelt. privind contribuţia unităţii la 3.590asigur ările sociale

(-A) 6452 Chelt. privind contrib. unit. 500 pentru ajutorul de şomaj

(-A) 6452 Chelt. privind contrib. unităţii 1.400 pentru ajutorul de şomaj

(-A) 635 Chelt. cu taxe, impozite şi varsaminte 400

asimilate



4.3.4. Cheltuieli de exploatare privind amortizareaimobilizărilor

Contabilitatea cheltuielilor privind amortizarea imobilizărilora fost tratată la capitolul privind contabilitatea imobilizărilorcorporale.

În concluzie:

•

Cheltuielile privind salariile personalului se urmaresc cuconturi din clasa 6 de conturi şi cu conturi de datorii, din clasa 4 deconturi.



- Cheltuielile constituie diminuări de avantaje economice în cursul perioadei contabile, subformă de ieşiri sau diminuări ale valorilor activelor sau de creare de datorii, care au ca efectdiminuarea capitalurilor proprii, sub alte forme decât distribuirile în beneficiul proprietarilorcapitalului.

- În raport cu natura lor, cheltuielile care se efectuează în cadrul unei întreprinderi pot fi grupate pe feluri de activităţi – de exploatare, financiare şi extraordinare.

- Cheltuielile de exploatare sunt urmărite în contabilitate cu clasa a 6-a de conturi „Conturi decheltuieli”.


– definirea cheltuielilor – cunoaşterea cheltuielilor de exploatare – cunoaşterea cheltuielilor financiare


1. Definiţi noţiunea de cheltuieli!2. Prezentaţi tipurile de cheltuieli!

64



65


Adevărat sau fals?1. Conform Cadrului conceptual al IASB, cheltuielile sunt recunoscute in bilant atuci cand

are loc o scadere a beneficiilor economice viitoare, aferente majorarii unui activ sau cresterii uneidatorii, modificare ce poate fi evaluata in mod credibil.

2. Cheltuielile constituie diminuari de avantaje economice in cursul perioadei conabile, subforma de iesiri ale valorilor activelor sau de crestere a valorii datoriilor, care au ca efect diminuareacapitalurilor proprii, sub alte forme decat distribuirile in beneficiul proprietarilor capitalului.

3. Conturile de cheluieli de exploatare se debiteaza cu cheltuielile privind consumul destocuri, lucrari executate şi servicii prestate de terti, in cursul perioade de gestiune.

4. Conturile de cheltuieli de exploatare se crediteaza cu cheltuielile privind consumul destocuri, lucrari xecutate şi servicii prestate de terti, in cursul perioade de gestiune.

Bibliografie obligatorie• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucuresti, 2008• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii –

Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007




DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND VENITURILE

Cuprins


5.3.1 Delimitari privind veniturile5.3.2 Contabilitatea principalelor tranzactii privind veniturile

5.3 2.1 Conturi de venituri privind productia obtinuta şi relizarea acesteia pe piata5.3.2.2 Conturi de venituri privind vanzarea marfurilor, executarea lucrarilor

şi prestarea serviciilor5.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

5.1. Introducere

Veniturile efectuate in cadrul unei entitati pot fi venituri deexploatare, venituri financiare şi venituri extraordinare. Deoareceveniturile de exploatare in cadrul unei entitati au o pondere mai mare,la aceasta disciplina vor fi studiate aspectele teoretice şi practicelegate de acestea.



– Delimitari privind veniturile – Cunoasterea principalelor tipuri de venituri; – Inregistrarea in contabilitate a veniturilor.

66




- instrumentarea contabila a veniturilor unei entitati


5.3. Con ţ inutul unit

ăţ ii de înv

ăţ are

5.3.1. Delimitări privind veniturile

În general, veniturile reprezintă sume de bani sau bunurimateriale ce revin unei persoane fizice sau juridice în procesulrepartiţiei şi care sunt generate de desf ăşurarea unei activităţi. Cadrul

privind întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare al IASBdefineşte veniturile astfel:

Veniturile constituie creşteri de avantaje economice în cursul perioadei contabile sub formă de intr ări sau creşteri ale activelor saudiminuări ale datoriilor, care se concretizează în creşteri alecapitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor. În acelaşi cadru conceptual sunt prezentate şi criteriile derecunoaştere a veniturilor, şi anume:

Veniturile sunt recunoscute în contul de rezultate (contul de profit şi pierdere) atunci când are loc o creştere a beneficiiloreconomice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuării uneidatorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.

Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, şi se grupează în:• venituri din activitatea de exploatare (venituri din exploatare);• venituri din activitatea financiar ă (venituri financiare);• venituri din activitatea extraordinar ă (venituri extraordinare).

Veniturile din exploatare sunt acele venituri strict legate deactivitatea normală, curentă a întreprinderii. Pentru înţelegereanoţiunii de venituri de exploatare, se impune delimitarea noţiunii deactivitate curentă. Toate operaţiile legate de activitatea principală saude exploatare, care se identifică cu obiectul de activitate al uneiîntreprinderi, sunt considerate operaţiuni curente (obişnuite).Operaţiunile curente prezintă în cadrul fiecărei întreprinderi uncaracter specific, legat de activitatea acesteia. Aceste operaţiuni au uncaracter ordinar, obişnuit şi repetitiv. Activitatea curentă esteactivitatea desf ăşurată de o întreprindere potrivit obiectului său deactivitate, inclusiv activităţile derivate din realizarea acestuia. Prinurmare, ea cuprinde, pe lângă activitatea de exploatare, şi alte

activităţi accesorii, care se caracterizează printr-un anumit grad de67



68

permanenţă. Repetitivitatea unei anumite operaţii este esenţială pentru a o clasifica în categoria operaţiilor curente sau extraordinare.În categoria veniturilor din exploatare sunt incluse:• venituri din vânzarea produselor, mărfurilor, lucr ărilor şi serviciilor

prestate;

• venituri din producţia stocată;• venituri din producţia imobilizată;• venituri din subvenţii de exploatare;• alte venituri din exploatare.

Veniturile financiare sunt formate din următoarele categoriide venituri:• venituri din imobilizări financiare;• venituri din investiţii financiare pe termen scurt;• venituri din creanţe imobilizate;• venituri din investiţii financiare cedate;• venituri din diferenţe de curs valutar;• venituri din dobânzi;

• venituri din sconturi obţinute.O întreprindere poate să desf ăşoare operaţiuni financiare care includatât operaţiuni obişnuite, cât şi operaţiuni cu caracter extraordinar.Datorită faptului că natura financiar ă a unei operaţiuni primează asupra caracterului ei extraordinar, operaţiunile extraordinare care aucaracter financiar vor fi considerate operaţiuni financiare.

Veniturile extraordinare sunt acele venituri care nu suntlegate de activitatea normală, curentă a întreprinderii, ci rezultă înurma activităţii extraordinare a acesteia. Activitatea extraordinar ă serefer ă la evenimente sau tranzacţii diferite de activitatea curentă aîntreprinderii. Operaţiunile extraordinare au un caracter nerepetitiv,accidental. Ele nu apar în mod frecvent sau cu regularitate. În

procesul de separare a veniturilor, în funcţie de caracterul lor curentsau extraordinar, este necesar ă analizarea atentă a naturii şi activităţiiîntreprinderii. Operaţiuni şi evenimente care pentru uneleîntreprinderi fac parte din activitatea curentă pot reprezenta în cazulaltor întreprinderi activităţi extraordinare. Veniturile extraordinareinclud veniturile din subvenţii pentru evenimente extraordinare şialtele similare.

5.3.2. Contabilitatea principalelor tranzacţii privind veniturile

Contabilitatea veniturilor se realizează cu ajutorul conturilordin clasa a 7-a de conturi, Conturi de venituri. Prin compararea între

cheltuieli şi venituri, prin efectuarea diferenţelor dintre soldul debitorşi soldul creditor al contului de rezultate, se stabilesc rezultatelefinanciare (profit sau pierdere).Rezultatele financiare, la rândul lor, pot fi:• rezultate din activitatea de exploatare;• rezultate din activitatea financiar ă;• rezultate din activitatea extraordinar ă.

Rezultatul exerciţiului financiar se reflectă în contabilitate cuajutorul contului 121 Profit şi pierdere şi cu ajutorul contului 129Repartizarea profitului.

Contul 121 Profit şi pierdere ţine evidenţa profitului sau pierderii realizate în cursul exerciţiului financiar . Este un cont bifuncţional. Se creditează la sfâr şitul perioadei de gestiune (lunar, cu



69

sumele reprezentând veniturile înregistrate în timpul perioadei degestiune, cu pierderile realizate în exerciţiile financiare precedente,care reduc capitalul, şi cu pierderile realizate în exerciţiile precedente,care nu au fost repartizate încă). Se debitează la sfâr şitul lunii, cucheltuielile înregistrate şi colectate în timpul lunii, cu profitul net

realizat în exerciţiile precedente, nerepartizat, precum şi cu pierdereareportată din exerciţiul financiar anterior, acoperită din profitulrealizat în perioada curentă. Soldul creditor reprezintă profitulrealizat, dacă veniturile depăşesc cheltuielile, iar soldul debitor,

pierderea realizată, dacă cheltuielile depăşesc veniturile.Contul 129 Repartizarea profitului ţine evidenţa repartizării

profitului pe destinaţiile prevăzute de lege. Se debitează curepartizările din profitul net, obţinute pe destinaţiile prevăzute de lege(pentru rezerve, dividende datorate acţionarilor sau asociaţilor etc.).Se creditează cu profitul net realizat în exerciţiul precedent, destinatrepartizării. Soldul debitor al contului reprezintă repartizările din

profit efectuate în cursul anului.

5.3.3. Conturi de venituri privind producţia obţinută şi realizarea acesteia pe piaţă

Întreprinderea poate obţine, în conformitate cu obiectul ei deactivitate prevăzut în statut, din activitatea de exploatare, o

producţie destinată vânzării pe piaţă, sub formă de bunuri, lucr ări şiservicii. În contabilitate, producţia rezultată din activitatea deexploatare se reflectă ca venituri. În funcţie de caracterul producţiei,veniturile pot fi:• venituri provenite din producţie cu caracter stocabil (venituri subformă de produse finite, semifabricate, produse reziduale, ambalaje

etc.);• venituri provenite din producţia cu caracter nestocabil (venituri dinlucr ări executate şi servicii prestate).

a) Veniturile provenite din producţia cu caracter stocabilse reflectă în contabilitate, pe măsura obţinerii şi depozitării lor, cavenituri din producţia stocată. Aceste venituri se înregistrează încontabilitate la costul de producţie standard (fix, prestabilit) sau lacostul efectiv. Pe măsura livr ării şi factur ării produselor cu caracterstocabil către clienţi, o dată cu diminuarea stocurilor de produse sediminuează şi veniturile din producţia stocată (la preţ de producţiestandard sau la costul efectiv) şi se reflectă, în contabilitate cavenituri realizate, reprezentând preţul de vânzare.

b) Producţia cu caracter nestocabil, concretizată în lucr ăriexecutate şi servicii prestate, se reflectă în contabilitate, pe măsuraterminării, recepţionării şi factur ării către clienţi, direct ca veniturirealizate din lucr ări executate şi servicii prestate. Principalele conturifolosite pentru înregistrarea în contabilitate a operaţiilor referitoare lavenituri din producţia obţinută şi vândută sunt următoarele:

• Conturi de venituri:701 Venituri din vânzarea produselor finite702 Venituri din vânzarea semifabricatelor703 Venituri din vânzarea produselor reziduale704 Venituri din lucr ări executate şi servicii prestate707 Venituri din vânzarea mărfurilor711 Variaţia stocurilor



70

• Conturi de stocuri:341 Semifabricate345 Produse finite346 Produse reziduale348 Diferenţe de preţ la produse

371 Mărfuri227• Conturi de terţi:

411 Clienţi413 Efecte de primit419 Clienţi-creditori

• Conturi de trezorerie:531 Casa5121 Conturi la bănci în lei5124 Conturi la bănci în devize511 Valori de încasat

Conturile de venituri După conţinutul economic, conturile

de venituri sunt conturi de proceseeconomice, iar după funcţia contabilă, sunt conturi de pasiv. Secreditează cu veniturile înregistrate în cursul perioadei de gestiune la

preţul de vânzare al bunurilor, lucr ărilor şi serviciilor. Se debitează lasfâr şitul perioadei de gestiune cu operaţia de repartizare (închidere aveniturilor) prin contul 121 Profit şi pierdere, când conturile devenituri nu mai prezintă sold.

Tranzacţia 1În cursul lunii se obţin, din producţie proprie, produse finite a

căror valoare la preţ de producţie standard este de 5.000 lei. Formulacontabilă:

(+A) 345 Produse finite = (+P) 711 Variaţia stocurilor5.000 lei

Tranzacţia 2La sfâr şitul lunii, costul efectiv al producţiei obţinute este de

5.300 lei.Formula contabilă:(+A)(+P)348 = 711Diferenţe depreţ la produse Variaţia stocurilor 300

Tranzacţia 3Se livrează şi se facturează produse finite unui client. Preţul

de vânzare 2.000 lei, TVA 19%.Formula contabilă:

(+A)411 Clienţi = %2.380(+P) 701 Venit. din vânz. prod. finite 2.000(+P) 4427 TVA colectata 380

Tranzacţia 4Se descarcă gestiunea cu produsele finite vândute. Costul de

înregistrare standard 2.000 lei, diferenţele de preţ aferente 100 lei.



71

Formula contabilă:

(-P)711 Variaţia stocurilor = % 2.100(-A) 345 Produse finite 2.000(+P) 348 Diferenţe de preţ la produse 100

Tranzacţia 5Se încasează contravaloarea facturii privind produsele finite

livrate prin contul deschis la bancă.Formula contabilă:(+A) 5121 Conturi la bănci în lei = (-A) 411 Clienţi 2.380

Tranzacţia 6La sfâr şitul perioadei de gestiune, se procedează la închiderea

conturilor de venituri prin Contul 121 Profit şi pierdere.Formula contabilă:% = (-P) 121 Profit şi pierdere 5.200

(-P)711Variaţia stocurilor3.200(-P)701Venit.dinvânz.prod.finite 2.000

5.3.4. Conturi de venituri privind vânzarea mărfurilor,executarea lucrărilor şi prestarea serviciilor

O atenţie deosebită, în contabilitate, trebuie acordată mecanismului de creare a veniturilor. Crearea veniturilor are la bază

principiul independenţei exerciţiilor, care, în esenţă, precizează că venitul trebuie creat în momentul vânzării bunurilor, lucr ărilor,serviciilor către ter ţi (adică în momentul emiterii facturii către client),indiferent de momentul încasării contravalorii facturii. În general,

vânzarea de bunuri, lucr ări şi servicii, comportă efectuarea a două înregistr ări contabile, şi anume:a) înregistrarea vânzării propriu-zise, la preţul de vânzare negociat cucumpăr ătorul, plus taxa pe valoarea adăugată colectată, în momentulemiterii facturii către client (când se creează venitul din vânzare), şi,concomitent,

b) descărcarea gestiunii de bunurile vândute, la costul efectiv deaprovizionare (altfel spus, cât au costat bunurile vândute în momentulaprovizionării), etapă în care se constituie cheltuiala cu bunurilevândute.Pentru înţelegerea mecanismului înregistr ării în contabilitate aoperaţiilor privind vânzarea mărfurilor, lucr ărilor, serviciilor, redăm

următoarele exemple:

Tranzacţia 7Întreprinderea se aprovizionează cu mărfuri de la furnizori;

preţul înscris în factura furnizorului este de 5.000 lei, TVA 19%.Formula contabilă:

% = (+P) 401 Furnizori 5.950lei(+A) 371 Mărfuri 5.000lei(+A) 4426 TVA deductibilă 950 lei

Tranzacţia 8Întreprinderea vinde mărfurile unui client. Preţul negociat cu

acesta este de 7.000lei, TVA 19%.



72

a) Vânzarea propriu-zisă, la preţul negociat cu cumpăr ătorul plusTVA colectată.Formula contabilă:

(+A) 411 Clienţi = %8.330. lei

(+P)707 Venit. din vz. F.r 7.000 lei(+P) 4427 TVA c 1.330 lei

b) Descărcarea gestiunii de mărfurile vândute, la preţul efectiv deaprovizionare este de 5.000 lei.Formula contabilă:(+A) 607 Chelt. privind mărf. = (-A) 371 Mărfuri 5.000

Tranzacţia 9Încasarea contravalorii mărfurilor vândute, în valoare de

8.330 lei, în numerar.Formula contabilă:

(+A) 5311 Casa în lei = (-A) Clienţi 8.330 lei

Tranzacţia 10Întreprinderea prestează servicii de transport unui client.

Preţul negociat cu acesta şi înscris în factura emisă este de 2.000 lei,TVA 19%.Formula contabilă:(+A) 411 Clienţi = % 2.380

(+P)704 Venituri din lucr ări 2.000executate şi servicii prestate

(+P) 4427 TVA colectată 380

Tranzacţia 11Se încasează factura privind serviciile de transport efectuate

prin contul deschis la bancă.Formula contabilă:(+A) 5121 Conturi la bănci în lei = (-A) 411 Clienţi 2.380

Tranzacţia 12La sfâr şitul perioadei de gestiune se procedează la închidereaconturilor de cheltuieli şi venituri prin contul de profit şi pierdere.a) Închiderea conturilor de cheltuieli(-P) 121 Profit şi pierdere = (-A) 607 Chelt. privind mf. 5.000

b) Închiderea conturilor de venituri% = (+P) 121 Profit şi pierdere9.000(-P)704Venit.din lucr ări 2.000

(-P) 707 Venit. din vz. mf. 7.000

În concluzie:

- Veniturile constituie creşteri de avantaje economice în cursul perioadei contabile sub formă de intr ări sau creşteri ale activelor saudiminuări ale datoriilor, care se concretizează în creşteri alecapitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale

acţionarilor. În acelaşi cadru conceptual sunt prezentate şi criteriile de



recunoaştere a veniturilor,• Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după naturalor, şi se grupează în: venituri din activitatea de exploatare (venituridin exploatare); venituri din activitatea financiar ă (venituri finan-ciare); venituri din activitatea extraordinar ă enituri extraordinare.


Sinteza unităţii de învăţare 5- Veniturile constituie creşteri de avantaje economice în cursul perioadei contabile sub formă

de intr ări sau creşteri ale activelor sau diminuări ale datoriilor, care se concretizează în creşteri alecapitalului propriu, altele decât cele rezultate din contribuţii ale acţionarilor. În acelaşi cadruconceptual sunt prezentate şi criteriile de recunoaştere a veniturilor,

- Contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura lor, şi se grupează în:venituri din activitatea de exploatare (venituri din exploatare); venituri din activitatea financiar ă (venituri financiare); venituri din activitatea extraordinar ă – venituri extraordinare).


– definirea veniturilor; – cunoaşterea veniturilor de exploatare;

– cunoaşterea veniturilor financiare


1.Definiti notiunea de venit!2.Prezentaţi tipurile de venituri!

73



74


Adevarat sau fals!

1. La sfâr şitul perioadei de gestiune, conturile de venituri se închid prin contul 121 „Profit şi

pierdere”.7xx Conturi de venituri = 121 Profit şi pierdere2. Veniturile sunt recunoscute în contul de rezultate atuci când are loc o scădere a beneficiilor

economice viitoare aferente scăderii unui activ sau cresterii unei datorii, modificare ce poate fievaluată în mod credibil.

3. Veniturile sunt recunoscute în contul de profit şi pierdere atunci când are loc o creştere a beneficiilor economice viitoare aferente creşterii unui activ sau diminuarii unei datorii, modificare ce poate fi evaluată în mod credibil.


• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2008

• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii – Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007




DELIMITĂRI ŞI CONTURI PRIVIND TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ

Cuprins

6.1. Introducere6.2. Obiectivele şi competenţele unităţii de învăţare

6.1 Delimitari privind taxa pe valoarea adaugata6.2 Sistemul conturilor privind taxa pe valoarea adaugata

6.3. Conţinutul unităţii de învăţare6.4. Îndrumar pentru verificare/autoverificare

6.1. Introducere

In cadrul acestei unităţi de învăţare, studenţii vor cunoasteaspectele teoretice şi practice legate de taxa pe valoarea adăugată.

Nu întâmplător s-a dorit tratarea acestui subiect după abordarea problemelor legate de cheltuielile şi veniturile şi aceasta pentru ointelegere mai bună a mecanismului calculării, înregistr ării şidecontării taxei pe valoarea adăugată.



– delimitari privind taxa pe valoarea adăugată;

– înregistrarea în contabilitate a TVA-ului.


– instrumentarea contabilă a TVA


75




6.3.1. Delimitări privind taxa pe valoarea adăugată

In structura conturilor de datorii şi creante, un loc aparte ilocupa contul “442 Taxa pe valoarea adaugata “.

Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este un impozit indirectatasat consumului . Ea este aferenta transferului de proprietate asupra

bunurilor, prestarilor de servicii şi executarii de lucrari. Trebuieretinut ca TVA nu afecteaza cheltuielile sau veniturilen intreprinderii.

Intreprinderea face doar oficiul de a plati sau de a primi TVA de lastat. Consumatorul final este persoana care suporta acest impozit.In Romania se practica doua cote de TVA, 24 % şi 9 %, cu

exceptia unor operatii scutite de TVA. Platitorii de TVA sunt persoanele fizice şi juridice, inregistrate ca agenti economici sauautorizate sa desfasoare activitati economice independente, avand ocifra de afaceri declarata de peste 50 mil. Lei.

Baza de calcul a TVA o constituie contravaloarea serviciilor prestate, fiind de urmatoarele elemente: preturile negociate intrevanzator şi cumparator; tarifele negociate pentru serviciile prestate;suma rezultata prin aplicarea cotei de comision, i cazul operatiilor deintermediere; preturile de piata sau costurile bunurilor executate de

agentii economici pentru ei insisi; valoarea in vama, determinata potrivit legii, la care se adauga taxa vamala in vama şi alte taxe şiaccize datorate pentru bunurile importate.

Termenul de plata este de pana la data de 25 ale lunii urmatoare pentru luna in curs, iar pentru bunurile importate momentul platiicoincide cu momentul vamuirii bunurilor şi platii taxelor vamale.

TVA calculata la facturile de vanzare catre clienti se adauga lavaloarea bunurilor, lucrarilor şi serviciilor facturate şi se incaseaza dela acestia o data cu valoarea facturii, fapt pentru care se numesteTVA colectata (TVAc).

Taxa pe valoarea adaugata calculata la facturile de cumparare primite de la furnizori se adauga la valoarea facturii şi se plateste odata cu contravaloarea facturii, urmand a fi recuperata deintreprinderea platitoare, deci trebuie scazuta din TVA colectata, fapt

pentru care se numeste TVA deductibil (TVAd).Diferenta dinte TVA colectata (cuvenita statului) şi TVA

deductibila (recuperta de intreprindere ) se cuvine statului, fapt pentrucare se numeste TVA de plata. Diferenta dintre TVA deductibila (maimare) şi TVA colectata (mai mica) trebuie recuperata de la stat, fapt

pentru care se numeste TVA de recuperat.

76



77

6.3.2. Sistemul conturilor privind taxa pe valoarea adăugată

Pentru inregistrarea in contabiltate a operatiilor privind TVA, seutilizeaza contul sintetic 442 “ Taaxa pe valoarea adaugata”, divizatin urmatoarele subconturi:

4423 TVA de plata

4424 TVA de recuperat4426 TVA deductibila4427 TVA colectata4428 TVA neexigibilaContul 4423 TVA de plata se utilizeaza evidentierea obligatiilor

de plata fata de stat privind taxa pe valoarea adaugata.Dupacontinutul economic, este un cont de datorii fata de stat, iar dupafunctia contabila, este un cont de pasiv.

Se crediteaza cu diferentele rezultate la sfarsitul lunii dintre TVAcolectata (mai mare) şi TVA deductibila (mai mica).

Se debiteaza cu platile efectuate catre bugetul de stat privind taxa pe valoarea adaugata.

Prezinta sold creditor, care reflecta TVA exigibila la plata.Contul 4424 TVA de recuperat reflecta creantele fata de stat

privind taxa pe valoarea adaugata. Dupa continutul economic, este uncont de creanta fata de bugetul de stat, iar dupa functia contabila esteun cont de activ. Se debiteaza cu diferentele rezulatate la sfarsitullunii intre TVA colectata (mai mica) şi TVA deductibila (mai mare).Se crediteaza cu valoarea incasarilor de taxa pe valoarea adaugata dela bugetul statului, pe baza cererii de rambursare, compensata in

perioadele urmatoare cu TVA e plata. Prezinta sold debitor, carereflecta Tva de recuperat de la bugetul statului.

Contul 4426 TVA deductibila se utilizeaza pentru evidentierea

taxei pe valoarea adaugata, inscrisa in facturile primite de lafurnizori, pentru bunurilen, lucrarile, serviciile achizitionate de laacestia, platita acestora şi deductibila din punct de vedere fiscal.Dupa continutul economic, este un cont de creante, iar dupa functiacontabila este un cont de activ. Se debiteaza cu sumele reprezentandTVA deductibila. Se crediteaza cu sumele deduse din TVA colectataşi sumele reprezentand TVA deductibila ce depaseste TVAcolectata, ce urmeaza a se recupera de la bugetul statului. Contul nu

prezinta sold la sfarsitul lunii.Contul 4427 TVA colectata este utilizat pentru evidentierea

sumelor datorate de intreprindere bugetului de stat, reprezentand taxa pe valoarea adaugata aferenta vanzarilor de bunuri, lucrari, servicii.

Dupa continutul economic, este un cont de datorii, iar dupa functiacontabila, este un cont de pasiv. Se crediteaza cu taxa pe valoareaadaugata inscrisa in facturile emise catre clienti şi cu taxa pe valoareaadaugata neexigibila, devenita exigibila in timpul lunii. Se debiteazacu sumele reprezentand TVA deductibila şi TVA de plata. Contul nu

prezinta sold la sfarsitul lunii.Contul 4428 TVA neexigibila este utilizat pentru evidentierea

taxei pe valoarea adaugata neexigibila, rezultata din vanzarile şicumpararile de bunuri, lucrari şi servicii executate cu plata in rate,

precum şi a celei aferente facturilor nesosite sau pentru livrarile pentru care nu s– au intocmit facturi. Dupa functia contabila, este uncont bifunctional. Se crediteaza cu TVA aferenta livrarilor de bunuri,

lucrari, servicii cu plata in rate; cu Tva aferenta facturilor de intocmit,



78

cu TVA aferenta cumpararilor cu plata in rate, devenita deductibilaşi TVA deductibila aferenta facturilor sosite de la furnizori,evidentiate anterior ca facturi nesosite. Se debiteaza cu TVA aferentacumpararilor efectuate cu plata in rate; cu TVA deductibila aferentafacturilor nesosite de la furnizori; cu TVA colectata aferenta

facturilor intocmite evidentiate anterior ca facturi e intocmit; cu TVAaferenta livrarilor de bunuri cu plata in rate, ce urmeaza a se evidentiaca TVA colectata. Soldul contului, reflecta TVA neexigibila la plata.

Tranzacţia 1 Se inregistreaza factura furnizorului privind aprovizionarea cumaterii prime in valoare de 10.000 lei, TVA 19 %.Formula contabila:

% = (+ ) P 401 Furnizori 11.900(+A) 301 Materii prime 10.000(+A) 4426 TVA deductibila 1.900

Tranzacţia 2Se inregistreaza cheltuielil cu transportul materiilor prime in valoarede 2.500, TVA 19 %.

% = (+ ) P 401 Furnizori 2.975(+)A 624 Chelt. cu transp. bunuri 2.500(+) A 4426 TVA deductibila 475

Tranzacţia 3 Se vand produse finite catre clienti. Pretul negociat cu acestia este de5.000 lei, TVA 19 %.

(+A) 411 Clienti = % 5.950(+P) 701 Venit. vanz. produse finite 5.000(+P) 4427 TVA colectata 950

Tranzacţia 4 Regularizarea TVA la sfarsitul lunii . Aceasta presupune inchidereaconturilor 4426 TVA deductibila şi 4427 TVA colectata.

TVA d = 2.375TVA c = 950 Ne aflam in situatia:TVA d> TVA de unde rezulta TVA rTVA d– TVAc = 2375 – 950 = 1425Rezulta deci TVA de recuperat in valoare de 1425 lei.Formula contabila este:

% = (-A) 4426 TVA deductibila 2.375(-P) 4427 TVA colectata 950(+A)4424 TVA de recuperat 1.425

Se pote observa faptul ca, dupa operatia de regularizare a taxei pe valoarea adaugata la sfarsitul lunii, conturile 4426 TVAdeductibila şi 4427 TVA colectata se inchid, adica nu mai prezinta

sold, rezultand fie TVA de plata fie TVA de recuperat.



În concluzie:

Taxa pe valoarea adăugată reprezintă un impozit indirect aplicatasupra întregului lanţ de comercializare a bunurilor şi/sau serviciilor.Se urmăreşte în contabiliotate cu conturi din clasa 4 de conturi.



- Taxa pe valoarea adaugata (TVA) este un impozit indirect ataşat consumului. Ea este

aferentă transferului de proprietate asupra bunurilor, prestărilor de servicii şi executării de lucr ări.Trebuie reţinut că TVA nu afectează cheltuielile sau veniturile întreprinderii. Intreprinderea face doaroficiul de a plăti sau de a primi TVA de la stat. Consumatorul final este persoana care suportă acestimpozit.

- In România, se practică doua cote de TVA, 24 % şi 9 %, cu excepţia unor operaţii scutite deTVA.

- Pentru înregistrarea în contabiltate a operatiilor privind TVA, se utilizeaza contul sintetic442 ,, Taxa pe valoarea adaugata”, divizat în urmatoarele subconturi: 4423 TVA de plată; 4424 TVAde recuperat; 4426 TVA deductibila; 4427 TVA colectata; 4428 TVA neexigibilă.

- Diferenţa dinte TVA colectată (cuvenită statului) şi TVA deductibilă (recuperată deîntreprindere) se cuvine statului, fapt pentru care se numeste TVA de plată. Diferenţa dintre TVA

deductibilă (mai mare) şi TVA colectată (mai mică) trebuie recuperată de la stat, fapt pentru care senumeşte TVA de recuperat.


- taxa pe valoarea adăugată;- sistemul de conturi utilizat pentru contbilizarea TVA-ului.


1. Definiti notiunea de TVA!2. Prezentaţi sistemul de conturi pentru TVA!

79



80


Adevarat sau fals?

1. Taxa pe valoarea adăugată aferentă cumpăr ărilor se numeşte taxă pe valoare adăugată deductibilă şi se înregistrează în contul 4426.

Alegeti varianta corectă!2. La sfâr şitul lunii dispunem de următoarele date:• 4426 TVA deductibilă: 7.850 lei;• 4427 TVA colectată: 13.290 lei;Se cere să se determine TVA.1) TVA de plată = 5.440 lei;2) TVA de încasat = 5.440 lei;3) TVA neexigibil = 5.440lei;

3. Formula contabilă de mai jos exprimă:% = 401 „ Furnizori ”371 „ Mărfuri ”4426„ TVA deductibilă ”1) înregistrarea TVA a mărfurilor vândute;2) regularizarea TVA cu ocazia exigibilităţii;3) înregistrarea mărfurilor intrate de la furnizor şi TVA aferent;4) înregistrarea de regularizare;5) înregistrarea reducerii oferite de furnizor.


• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucuresti, 2008• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţ ii –

Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007




BALANŢA DE VERIFICARE

Cuprins


7.3.1 Notiunea, importanta şi funcţiile balanţei de verificare7.3.2 Clasificarea balanţelor de verificare7.3.3 Tipuri de erori relevate şi nerelevate de balanta de verificare


7.1. Introducere

Pentru a putea finaliza cunoştintele acumulate de studenţi încadrul acestui curs, este necesar ca studentul să cunoască aspecteleteoretice şi practice legate de balanţa de verificare



– definirea balantei de verificare; – functiile balanţei de verificare; – clasificarea balantelor de verificare; – erori relevate de balanţa de verificare.


– cunoaşterea de către studenţi a tipurilor de balanţe deverificare;

– întocmirea balanţei de verificare pentru o entitate.


81




7.3.1. Noţiunea, importanţa şi funcţiile balanţei de verificare

Pentru a reliefa importanţa balanţei de verificare, ca procedeuspecific prin care contabilitatea îşi îndeplineşte menirea în cadrulunei întreprinderi, să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, la sfâr şitul

perioadei de gestiune, ar trebui să întocmim o listă a tuturorconturilor soldate sau nesoldate utilizate, cu informaţii privindsoldurile, rulajele, total sume.

Fiecărei sume debitoare din Cartea mare trebuie să-icorespundă o suma creditoare identică. Astfel, totalul sumelor

debitoare şi totalul sumelor creditoare din Cartea mare trebuie să fieegale. Pentru a verifica această egalitate, contabilul întocmeşte periodic o balanţă de verificare.

Balanţa de verificare se întocmeşte la sfâr şitul perioadei degestiune: luna, trimestru, semestru, an.

Balanţa de verificare îndeplineşte următoarele funcţii: – funcţia de control a exactităţii înregistr ărilor efectuate în

conturi; – mijloc de legătur ă între conturile analitice şi conturile

sintetice ce le apar ţin permiţând controlul exactităţii înregistr ărilorefectuate în conturile analitice şi sintetice;

– mijloc de legătur ă între conturile sintetice şi bilanţ, asigurândîntocmirea unor bilanţuri exacte deoarece balanţa sintetică stă la bazaverificării exactităţii înregistr ărilor efectuate în conturile sintetice;

– instrument de centralizare a întregii actiovităţi desf ăşurate desocietate într-o anumită perioadă de gestiune;

– instrument de analiză a activităţii economico – financiare.

7.3.2. Clasificarea balanţelor de verificare

Balantele de verificare se clasifica dupa mai multe criterii şianume:

1. După felul costurilor pentru care se întocmesc, avem: – balanta de verificare ale conturilor sintetice sau generale

care se intocmesc pe baza datelorpreluate din conturile sintetice; – balanta de verificare ale conturilor analitice, care se

intocmesc pe baza datelor preluate din conturile analitice. Acestea auscopul de a verifica exactitatea inregistrarilor din conturile sintetice şicele analitice prin concordantele care trebuie sa existe cu privire lasoldurile initiale, rulaje, sume totale şi solduri finale.

2. După numărul egalităţilor pe care le cuprind, balanţele deverificare se împart în balanţe cu o serie, cu două serii, cu trei serii şicu patru serii de egalităţi.

Pentru întocmirea unei balanţe de verificare se procedează astfel:

– se trec operaţiile din jurnale în cartea mare până la data când82



83

urmează să se întocmească balanţa de verificare; – se totalizeaza sumele din debitul şi creditul fiecarui cont

deschis in cartea marte şi se stabileste soldul acestora; – se trec datele din conturile deschise in cartea mare (solduri

initiale, rulaje, sume totale, solduri finale);

– se aduna coloanele balantelor de verificare, iar totalurilestabilite in cadrul fiecarei perechi decoloane (debitoare – creditoare) trebuie sa fie egale intre ele. De

asemenea totalul rulajelor stabilite in cadrul balantei de verificaretrebuie sa fie egale cu totalul rulajelor din registrul jurnal.

1. Balanţa de verificare cu o serie de egalităţi se prezintă subdoua forme: – balanta de verificare a sumelor şi balanta de verificarea soldurilor, cuprinde pe cele doua coloane pereche totalul sumelordebitoare şi creditoare ale conturilor din cartea mare la data intocmiriiei, intre care trebuie sa existe egalitatea:

Total sume debitoare (∑Sd ) = Total sume creditoare (∑Sc)

Totalul sumelor debitoare se compune din soldurile initialedebitoare de la inceputul anului, plus rulajele deditoare ale conturilorde la inceputul anului şi pana la data intocmirii balantei de verificare.Totalul sumelor creditoare se compune din soldurile initialecreditoare de la inceputul anului plus rulajele creditoare ale conturilorde la inceputul anului şi pana la data intocmirii balantei de verificare.Inscrierea elementelor respective se face separat pentru fiecare cont.

Cu ajutorul acestei balante de verificare se poate stabili şi adoua corelatie potrivit careia, totalurile sumelor din debitul şirespectiv creditul tuturor conturilor din cartea mare, adica totaluriledin coloanele balantei de verificare a sumelor trebuie sa fie egale cutotalurile din coloanele de sume debitoare şi creditoare ale jurnalului

la care s-au adaugat soldurile initiale luate din bilant.

Modelul balanţei de verificare se prezintă astfel:

Balanţa de verificare întocmită la data de ……………..

Nr. Pag.Carteamare

Denumire cont Sume totale

Debitoare Creditoare

TOTALUL

Balanta de verificare a soldurilor este asemanatoare cu balantade verificare a sumelor cu deosebirea ca in locul celor doua coloane

pereche de sume, cuprinde doua colane pereche de solduri, una pentru soldurile finale debitoare şi cealalta pentru suldurile finalecreditoare, intre care trebuie sa existe relatia:

Total solduri finale debitoare (∑ Sfd ) = Totalul soldurilorfinale creditoare (∑ Sfc )

Aceasta balanta sta la baza intocmirii bilantului contabil şi permite conducerii societatii sa cunoasca rezultatele activitatii sale la

perioade scurte de timp, respectiv la intervalul dintre doua bilanturi.



84

2. Balanţa de verificare cu două serii de egalităţi

Această balanţă de verificare este rezultatul combinarii balanteide sume cu balanta de solduri, motiv pentru care se mai numeste şi

balanta de verificare a sumelor şi soldurilor. Are la baza relatiile:

Total sume debitoare (∑ Sd ) = Total sume creditoare (∑ Sc ) Total solduri finale debitoare (∑ Sfd ) = Total solduri finalecreditoare(∑ Sfc )

3. Balanţa de verificare cu trei serii de egalităţiIn vederea sporirii informatice ale balantelor de verificare şi

pentru a satisface cerintele minime de analiza şi conducere la un nivelsuperior s-a creat balanta de verificare cu trei serii de egalitati.

Aceasta balanta cuprnzand pe coloane distincte soldurileinitiale, rulajele perioadei curente şi soldurile finale ale conturilor,exprima cu ajutorul rulajelor, bunurile economice şi sursele definantare in dinamica lor, adica volumul valoric al activitatii

desfasurate pe o anumita perioada, iar cu ajutorul soldurilor existentede bunuri economice şi surse de finantare la un moment dat.Acest tip de balanta presupune indeplinirea a trei serii de

egaliatati:Totalul soldurilor initiale debitoare (∑Sid) = Totalul

soldurilor initiale creditoare (∑Sic)Totalul rulajelor debitoare (∑Rd) = totalul rulajelor

creditoare (∑Rc)Totalul soldurilor finale debitoare (∑Sfd) = Totalul

soldurilor finale creditoare (∑Sfc)Pe baza acestei balante se pot stabili, de asemenea, urmatoarele

corelatii:

egalitatea dintre totalul rulajului din balanta şi totalul dinregistrul jurnal

– identitattea soldurilor finale din balanta de verificareintocmite la finele perioadei precedente cu soldurile initiale din

balanta perioadei curente; – identitatea soldurilor finale din balanta perioadei curente cu

soldurile initiale din balanta de verificare a perioadei viitoare.

4. Balanţa de verificare cu patru serii de egalităţiAceastă balanţă este rezultatul combinării balanţei de sumă şi

solduri cu balanţa de rulaje cu solduri iniţiale. A fost impusa denecesitatea compararii rulajelor de la sfarsitul lunii curente cu sumelede la sfarsitul lunii precedente, in vederea urmaririi in dinamica aactivitatii şi astabilirii schimbarilor care s-au produs in stabilirea şistructura bunurilor şi procesele ei economice. Corelaţiile care trebuieindeplinite sunt urmatoarele:

Totalul sumelor debitoare din perioada precedentă =totalul sumelor creditoare din perioada precedenta

Totalul rulajelor debitoare din perioada curentă = totalulrulajelor creditoare din perioada curenta

Total sume debitoare = total sume creditoareTotalul soldurilor finale debitoare = totalul soldurilor

finale creditoare

Aceasta balanta da posibilitatea stabilirii urmatoarelor



85

corelatii: – egalitatea dintre sumele totale din balanta de verificare

intocmite la sfarsitul perioadei precedente şi sumele totale lainceputul perioadei precedente din balanta de verificare a perioadeicurente;

– identitatea dintre sumele totale din balanta perioadei curenteşi sumele totale la sfarsitul perioadei precedente din balanta deverificare a perioadei viitoare.

7.3.3. Tipuri de erori relevate şi nerelevatede balanţa de verificare

Cu ajutorul balantei de verificare se pot identifica:A. Erori de intocmire a balantei de verificare, determinate de:1. preluarea gresita ainformatiilor din conturi şi2. calcule eronate ale coloanelor din balanta.Identificarea erorilor de calcul se face prin repetarea calculelor,

iar a celor de transcriere, prin punctare, adica prin confruntareatuturor sumelor transcrise din registrul Cartea mare in formularul de balanta de verificare.

B. Erori de intocmire a conturilor pentru stabilirea soldurilorfinale, determinate de clcule gresite efectuate cu ocazia adunariisumelor debitoare sau creditoare din conturi, ori cu ocazia stabiliriisoldurilor finale ale acestora. Identificarea lor se face prin repetareacalculelor din cadrul fiecarui cont in parte.

C. Erori de inregistrare in cartea mare, datorate reportariigresite a sumelor din Registru Jurnal in Cartea mare sau de la o

pagina la alta a Registrului Cartea mare.Identificarea acestor erori se face prin punctare, adica prin

confruntarea sumelor transcrise din Registrul jurnal in Cartea maresau a reportarilor de la o pagina la alta a registrului Cartea mare.D. Erori in stabilirea sumelor din formulele contabile compuse,

datorate adunarii gresite a sumelor i aceste formule contabile.Identificarea unor astfel de erori se asigura prin refacerea calculelorla formulele contabile compuse şi prin punctarea unor astfel deinregistrari cu documenteke acre au stat la baza lor.

Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balantelor de verificare sintetice fac parte urmatoarele: omisiunile deinregistrare a operatiilor, erorilor e compensatie, erorilor de imputatieşi erorilor de inregistrare in Registrul Jurnal.

Omisiunile de inregistrare constau in faptul ca tranzactia nu a

fost inregistrata deloc, nici in contul debitor şi nici in celcreditor.Identificarea unor astfel de erori este posibila fie in urmavarificarii documentelor prin punctare, pentru a vedea daca acestea aufost inregistrate in totalitate, fie in urma descoperirii unor documentecare nu poarta pe ele mentiunea de inregistrare, fie ca urmare areclamatiilor primite de la corespondenti in legatura cu operatiilerespective.

Erorile de compensatie se datoreaza reportarii gresite asumelor din documentele justificative in Registrul Jurnal sau dinRegistrul Jurnal in cartea mare, in sensul ca s-a trecut o suma in plusintr-o parte a unui cont sau a mai multor conturi şi alta suma inminus, egala cu aceea trecuta in plus, in aceeasi parte a unuia saumai multor conturi, astfel incat cele doua categorii de erori se



compenseaza. Identificarea acestor erori este posibila datoritaaparitiei de solduri finale la unele conturi, cu ajutorul balantelor deverificare analitice sau in urma reclamatiilor primite de la terti.

Erorile de imputatie se datoresc reportarii unei sume exacte camarime din Registrul jurnal in Cartea mare, atat la debit, cat şi la

credit, insa nu in conturile la care trebuia sa fie trecuta, ci in alteconturi, care nu corespund continutului economic al tranzactieirespective. Identificarea acestor erori se face ca in cazul precedent.

Erorile de inregistrare in Registru Jurnal se pot datora stabiliriigresite a conturilor coespondente, inregistrarii unor operatii dedouaori, atat in debit cat şi in credit, inversarii formulei contabile sauintocmirii unei formule contabile corecte, dar cu alta suma, mai maresau mai mica, atat la debit cat şi la credit. Identificarea acestor erorise face ca in cazul erorilor de compensatie.



- Pentru a reliefa importanţa balanţei de verificare, ca procedeu specific prin care contabilitateaîşi îndeplineşte menirea în cadrul unei întreprinderi, să ne imaginăm ce s-ar întâmpla dacă, lasfâr şitul perioadei de gestiune, ar trebui sa întocmim o listă a tuturor conturilor soldate saunesoldate utilizate, cu informaţii privind soldurile, rulajele, total sume.

- Balanţele de verificare se clasifică după mai multe criterii şi anume: după felul costurilorpentru care se întocmesc avem: balanţa de verificare ale conturilor sintetice sau generalecare se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile sintetice şi balanţele de verificare aconturilor analitice, care se întocmesc pe baza datelor preluate din conturile analitice; după numărul egalităţilor pe care le cuprind, balanţele de verificare se împart în balanţe cu oserie, cu două serii, cu trei serii şi cu patru serii de egalităţi.

- Cu ajutorul balanţei de verificare se pot identifica: Erori de întocmire a balanţei de verificare,determinate de: preluarea greşită a informaţiilor din conturi şi calcule eronate ale coloanelordin balanţă; Erori de întocmire a conturilor pentru stabilirea soldurilor finale; erori deinregistrare in cartea mare; erori în stabilirea sumelor din formulele contabile compuse.

- Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balanţelor de verificare sintetice fac parte următoarele: omisiunile de înregistrare a operaţiilor, erorilor e compensaţie, erorilor deimputaţie şi erorilor de înregistrare în Registrul Jurnal.


– Balanţa de verificare – Erori relevate de balanţa de verificare – Erori nerelevate de balanţa de verificare

86



87


1. Definiţi balanţa de verificare!2. Clasificarea balanţelor de verificare.3. Care sunt erorile ce pot fi depistate cu ajutorul balanţei de verificare?


• Adevărat sau Fals?

1. Balanţa de verificare se întocmeşte la sfâr şitul perioadei de gestiune: lumă, trimestru,

semestru, an.2. Din categoria erorilor care nu se pot descoperi cu ajutorul balan ţelor de verificare sitetice fac parte următoarele: misiunile de înregistrare a operaţiilor, erorilor de compensaţie, erorilor de imputaţieşi erorilor de înregistrare în Registrul-Jurnal.


• Ionescu Cicilia, Contabilitate baze şi proceduri, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucuresti, 2008

• Ionescu Cicilia, Haiduc Lăcr ămioara, Odi Mihaela Zărnescu, Bazele Contabilit ăţii –

Abord ări practice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucuresti, 2007.



88

R ĂSPUNSURI LA TESTELE DE EVALUARE/AUTOEVALUARE

Unitatea de învăţare 1: 1) b; 2) c; 3) a; 4) a.

Unitatea de învăţare 2: 1) d; 2) a; 3) c.

Unitatea de învăţare 3: 1) Adevărat; 2) Fals; 3) b; 4) d; 5) b; 6) a; 7) c.

Unitatea de învăţare 4: 1) Fals; 2) Adevărat; 3) Adevărat; 4) Fals

Unitatea de învăţare 5: 1) Adevărat; 2) Fals; 3) Adevărat

Unitatea de învăţare 6: 1) Adevărat; 2) a; 3) c.

Unitatea de învăţare 7: 1) Adevărat; 2) Adevărat.



89

BIBLIOGRAFIE GENERALĂ

1. Bojian, Octavian, Bazele Contabilit ăţ ii 2003, Editura Economică, Bucureşti, 2003.2. Caraiani, Chiraţa, Lavinia Olimid, Bazele Contabilit ăţ ii, Editura A.S.E., Bucureşti, 20023. Demetrescu, C.G., L. Possler, V. Puchiţă, V. Voica, Contabilitatea – Ş tiin ţă Fundamental ă

şi Aplicativă , Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1979.4. Dobrin, Marinică, Contabilitate baze-proceduri o abordare integrata moderna – ediţia a II-a

revizuitĂ, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2007.5. Feleagă, Niculae, Liliana Malciu, Ştefan Bunea, Bazele Contabilit ăţ ii – O abordare

europeană şi interna ţ ional ă , Editura Economică, Bucureşti, 2002.6. Feleagă, Niculae, Liliana Malciu, Politici şi Op ţ iuni Contabile – Fair Accounting versus Bad

Accounting, Editura Economică, Bucureşti, 2002.7. Feleagă, Niculae, Sisteme Contabile Comparate, Vol. II, Norme Contabile Interna ţ ionale,

Editura Economică, Bucureşti, 2000.8. Feleagă, Niculae, Feleagă (Malciu) Liliana, Contabilitate financiar ă – o abordare

europeană şi interna ţ ional ă , vol. I şi II, Editura Infomega, Bucureşti, 2005.9. Ionescu, Cicilia, Bazele teoriei şi practicii contabile, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2005.10. Ionescu, Cicilia, Informarea financiar ă în contextul interna ţ ionaliz ării contabilit ăţ ii, Editura

Economică, Bucureşti, 2003.11. Ionescu, Cicilia, Sisteme contabile moderne, Editura Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti, 2005.12. IASB, Standardele Interna ţ ionale de Raportare Financiar ă , traducere din limba engleză,

Editura CECCAR, Bucureşti, 2007.13. Needles, B.E., J.R. Anderson, J.C. Caldwell, Principiile de baz ă ale contabilit ăţ ii, ediţia a

cincea, Editura Arc, 2000.14. Ristea Mihai (coordonator), Contabilitatea financiar ă a întreprinderii, Editura Universitar ă,

Bucureşti, 2005. 15. Standarde Interna ţ ionale de Raportare Financiar ă , Editura CECCAR, 2007.16. *** Ordinul Ministrului Finan ţ elor nr. 3055/2009 privind aprobarea Reglement ărilor

contabile conforme cu directivele europene, M.O. nr. 766 şi 766 bis/2009.

17. Legea contabilit ăţ ii nr. 82/1991 (r4), republicată, M.O. nr. 454 din 18 iunie 2008.

Colecţia literaturii de specialitate:

„Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor” „Gestiunea şi contabilitatea firmei” „Economistul” „Adevărul economic” „Monitorul Oficial al României”



Documents

Contabilitate (Proceduri) ID