D-l Goe - Ion Luca Caragiale - schita

D-l Goe - Ion Luca Caragiale - schita

Motto: Toata arta lui Caragiale tinde catre prezentare directa a omului. Viziunea omului este in proza lui efectul chipului in care omul vorbeste si este ascultat. Adevarul vorbirii este izvorul incantarii mereu reinnoite pe care o sorbim din paginile sale.I.L. Caragiale, unul dintre cei mai de seama dramaturgi ai literaturii romane, se dovedeste a fi si un maestru al schitei prin scrierile publicate in volumul Momente si schite: Lantul slabiciunilor, Vizita, D-l Goe. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse, avand actiunea limitata la un singur episod din viata unor personaje. Numarul personajelor dintr-o schita este, de obicei, mic. Cadrul desfasurarii intamplarilor este restrans, ritmul actiunii este viu, dinamic, iar amanuntele mentoinate in text sunt putine, dar semnificative.Schita prezinta un singur episod din viata personajului principal.In schita noastr, cele trei doamne, mammare, mamitica si tanti Mita se hotarara sa plece in calatorie la Bucuresti ca o promisiune facuta copilului pentru a nu mai ramane repetent.Damele impreuna cu Goe asteapta dis-de-dimineata trenul accelerat care le duce la Bucuresti. Copilul este impacient si are o atitudine necorespunzatoare fata de mama si bunica sa, pe care le face proaste.Trenul soseste si cei patru pasageri urca in vagon. Li se ofera loc in compartiment. Damele intra in compartiment, dar Goe ramanepe culoar. La un moment dat acesta scoate capul pe fereastra si vantul ii zboara palaria cu bilet cu tot.Soseste controlorul care le cere doamnelor sa plateasca un bilet pentru goe si le si da o amenda. Dupa aceasta mamitica il cearta pe Goe, il smuceste si acesta se loveste cu nasul de clanta usii compartimentului. Grijulie fiind bunica ii da lui Goe un beret in locul palariei.Supararea ia sfarsit si Goe primeste o ciocolata daca o pupa pe mamitica. Goe iese din compartiment si se blocheaza in toaleta vagonului de unde este eliberat de controlor. Dupa ce este eliberat de controlor, mammaresta pe coridor sa-l pazeasca. Acesta neastamparandu-se trage semnalul de alarma, bunica devenind complicea acestuia.Nu s-a putut constata cine a tras semnalul de alarma, desi personalul face cercetarile necesare. Intr-un sfarsit trenul porneste din nou si toti pasagerii ajung la Bucuresti.Goe si cele trei doamne pornesc cu birja la bulevard.Timpul si spatiul sunt nedeterminate schita fiind povestea copilului rasfatat dintotdeauna. Cadrul desfasurarii actiunii este restrans: peronul din urbea X, coridorul si cupeul trenului. Actiunea se petrece pe dat de 10 mai.Numarul personajelor in schita este redus: Goe este personajul principal. Acesta este prezent inca din titlul schitei: D-l Goe. Titlul exprima atitudinea ironica a naratorului fata de protagonist. Portretul fizic este realizat in mod direct de catre narator prin prezentarea vestimentatiei ce exprima aroganta si nu bunul gust.Goe este un copil rasfatat, needucat si lenes care nu iubeste invatatura ramanand repetent. Este obisnuit sa fie recompesat de familie. Copilul este obisnuit si sa primeasca totul la comanda si neconditionat de aceea cand nu vine trenel este foarte impacient asa cum noteaza naratorul. Copilul este micul tiran al familiei si le supune pe cele trei doamne la presiuni psihologice, speculand cu abilitate de sentimentele si slabiciunile familiei, profitand de dragostea exagerata a bunicii si de inconsecventa mamei.Goe reprezinta copilul rasfatat dintotdeauna. Mammare, mamitica si tanti Mita, protectoarele lui Goe sunt personaje secundare. De asemenea in schita mai sunt prezente si personajele episodice:controlorul si uratul.In text ironia se realizeaza prin interventia discursului naratorului dar nu e vorba de discutii filologoce. De asemenea ironia este si una dintre formele comicului: situatii precum lovirea puisorului cu nasul de clanta sau blocarea acestuia in toaleta starnesc rasul.Modul de expunere predominant este dialogul impletit cu naratiunea. Replicile sunt vioaie determinand actiunea.Toate acestea demonstreaza ca opera literara D-l Goe de I.L. Caragiale este o schita

D-L GOE DE ION LUCA CARAGIALEPrezentarea subiectului

Scriitorul surprinde in schita D-l Goe un nou aspect al educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite din societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Personajul principal, Goe, un fel de Ionel mai evoluat este infatisat in timpul calatoriei sale la Bucuresti, in relatie cu familia si persoanele din jurul sau. Ironia scriitorului fata de erou este evidenta inca din titlu, prin contrastul creat intre imaginea unui copil de scoala primara si apelativul domnul care ilustreaza atitudinea familiei fata de acesta. Cele trei puncte de suspensie din titlu atrag atentia asupra caracterului personajului si sunt o invitatie la a reflecta asupra faptelor prezentate. Atitudinea satirica a autorului se ghiceste si in determinarile ironice care insotesc numele personajului: d-l Goe, tanarul Goe.Elev cu rezultate slabe la invatatura, tanarul Goe este dus la Bucuresti, cu prilejul sarbatorii nationale de la 10 mai, ca sa nu mai ramana repetent si anul acela. Cele trei doamne care-l insotesc cu o deosebita grija, oferindu-i aceasta nemeritata recompensa sunt: mamitica, tanti Mita si mammare.Baiatul poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie cu inscriptia Le formidable si sub panglica palariei, biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca asa tin barbatii biletul. Asteapta nerabdator sosirea trenului, pe peronul garii din urbea X. Nerabdator si obisnuit sa porunceasca, Goe comanda incruntat ca trenul sa soseasca mai repede. Mammare incearca sa-l linisteasca sarutandu-l si potrivindu-i incantata palaria: Vezi ce bine-i sade lui zice mammare cu costumul de mariner?In admiratia declarata a doamnelor, Goe le intrerupe cu obraznicie si fara menajamente discutia filologica, facandu-le proaste si corectandu-le, dar intr-un mod gresit, cu termenul mariner. In contrast cu situatia sa de repetent, mammare recunoaste cu admiratie cultura nepotului: Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!Trenul soseste, doamnele isi gasesc locuri in compartiment, iar Goe ramane pe coridor cu barbatii.Avertizat prieteneste de un tanar bine intentionat sa nu mai scoata capul pe fereastra, copilul ii raspunde obraznic, refuzand cu incapatanare sa ia in seama sfatul primit. Este parca jignit de modul in care i se adresase (mititelule) si de gestul ocrotitor de a-l trage putin inapoi: Ce treaba ai tu uratule?. Raspunsul jignitor si gestul necuviincios de a se stramba la strain sunt urmate de o purtare sfidatoare la adresa celui care indraznise sa-l contrarieze: se agata cu mainile de vergeaua de alama si scoate iar capul afara. Dar, ingrozit, isi retrage capul gol si incepe sa zbiere dupa doamne. Poruncitor, batand cu picioarele si urland si mai tare, Goe cere ca trenul sa opreasca fiindca ii zburase palaria.Controlorul, gasindu-l pe Goe fara billet, amenita sa-l coboare la prima statie daca doamnele nu vor plati biletul si amenda. Admonestandu-l pe tanarul care ii atrasese atentia, ele incearca sa ia apararea copilului. Ce e vinovat baiatul daca i-a zburat palaria?. In cele din urma biletul si amenda sunt platite. Mamita il cearta pe copil zguduindu-l de mana. Mammare ii ia apararea spunand ca este simtitor si il smuceste spre ea. Clatinat de vagon, Goe se loveste cu nasul de clanta compartimentului si incepe din nou sa urle., fiind repede consolat de insotitoare.Cunoscandu-si nepotul, bunica fusese prevazatoare si-i luase inca o bereta asorata cu uniforma. I-o asaza pe cap, scuipandu-l sa nu-l deoache si il saruta dulce. Incidentul fusese uitat, doamnele privind cu admiratie copilul. Numai mamita pare a fi mai severa. Aratandu-se suparata, ea se preface ca plange, iar Goe o admonesteaza sever: Las ca stiu eu ca te prefaci!. In final, mamita ii ofera copiului ciocolata pentru impacare.Profitand de nesupravegherea familiei, Goe, iese pe coridor sa manace ciucalata, ramane blocat in compartimentul unde intra doar o singura persoana. Eliberat de controlor, baiatul nu este certat ca plecase fara sa ceara voie, ci este sarutat dulce de cele trei cucoane.Mammare se hotaraste sa stea pe coridor, pe un geamantan strain, sa-l pazeasca pe Goe ca sa nu i se mai intample ceva . Acesta, neobosit in nazbatii, se suie pe geamantan si trage semnalul de alarma. La zguduitura puternica a trenului care se opreste brusc, tanti Mita iese speriata din compartiment, temandu-se de o noua isprava a nepotelului. Dar controlorii nu-l descopera pe faptas, constatand doar ca maneta fusese trasa din acelasi vagon in care marinelul isi pierduse palaria. In scurt timp, mammare dormea in compartiment cu puisorul in brate, de teama sa nu mai plateasca o noua amenda.Familia soseste cu o mica intarziere la Bucuresti. Toate neplacerile calatoriei si spaimele cucoanelor sunt uitate, iar Goe si familia pornesc cu trasura la bulivar.

D-L GOE DE ION LUCA CARAGIALECaracterizare D-l Goe

Goe este un copil de scoala, apartinand unei familii instarite, care se pretinde a fi din inalta societate. El se dovedeste certat cu invatatura, dar si cu bunele maniere. Este imbracat intr-un elegant costum de marinar, purtand o palarie cu inscriptia Le formidable, si avand sub panglica palariei biletul de calatorie infipt cochet de tanti Mita fiindca asa tin barbatii biletul. Desi eforturile familiei merg in directia prezentarii lui ca un tanar domn, comportarea si limbajul baiatului sunt ale unui copil obraznic si rasfatat. Vestimentatia lui si a familiei le arata aroganta, dorinta de a parea din lumea buna, desi limbajul si faptele ii contrazic permanent.Obisnuit sa fie recompensat si cand nu merita, el primeste cadou calatoria la Bucuresti de 10 mai, pentru a nu mai ramane repetent. Purtarea lui pe peronul din urbea X cand comanda incruntat sa vina trenul ne arata ca era deprins sa porunceasca si sa i se faca pe plac. Dorintele ii erau indeplinite de toata familia, chiar daca unele sunt imposibil de realizat (aducerea trenului in gara) si sunt exprimate pe un ton lipsit de respect.Lipsa lui de educatie, de politete, apare in contrast cosmic cu admiratia declarata a doamnelor. El le intrerupe cu obraznicie discutia filologica, facandu-le proaste si pretinzand ca la corecteaza cu termenul gresit de mariner. Doamnele, in schimb, neluand in seama insulta baiatului, recunosc cultura acestuia (Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca dumneata!). Ironia autorului apare permanent in sublinierea contrastului dintre modul cum apare Goe in ochii familiei, un tanar destept, invatat, frumos si cu educatie aleasa, si ceea ce este el in realitate, un baietel lenes si obraznic, lipsit de educatie, care a ramas repetent. Supunerea si respectul exagerat al doamnelor sunt ridiculizate de scriitor. Raspunsul impertinent al lui Goe spulbera insa orice indoiala in legatura cu educatia primita: Vedeti ca sunteti proaste amandoua? Nici bunica, nici matusa nu se supara pe baiat, nici mama nu-l mustra, ba in plus, doamnele ii admira stiinta de carte si inteligenta: E lucru mare cat e de destept.Baiatul arata aceeasi lipsa de respect si fata de alte persoane, cum ar fi tanarul care il sfatuieste sa nu mai scoata capul pe fereastra. Raspunsul si gestul jignitor de a se stramba la strain sunt urmate de o purare sfidatoare la adresa celui ce indraznise sa il contrazica.Incurajat de familie, care se dovedeste incapabila sa-l educe, Goe face ce vrea, nu intra in compartiment, ci ramane pe coridor cu barbatii.Urletele, tipetele, batutul din picioare arata nu cat este de simtitor, ci modul exagerat de a-si exprima sentimentele sau de a-si impune vointa. Acesta este felul de a fi al unui copil rasfatat, care speculeaza sentimentele si slabiciunile familiei sale. Cand nu-i convine ceva, protesteaza pana cand i se face pe plac si este repede consolat: Ad, sa-l pupe mammare. Nu i se spune ca greseste, iar el nu lasa nici un moment impresia ca si-ar da seama de acest lucru.Neascultator si neastamparat, Goe nu recunoaste nici o autoritate in familie, face numai ceea ce vrea, punand deseori pe jar intreaga familiei. Nazbatiile si incurcaturile in care intra sunt repede uitate si iertate, sau chiar mai mult, sunt interpretate ca dovezi clare ale desteptaciunii: E ceva de speriat, parol!.Comportamentul sau din ce in ce mai obraznic nu e sanctionat de nimeni din familie. Nu stie sa se comporte in societate si nici nu este invatat sa o faca. Fuga de raspundere, obraznicia si aroganta caracterizeaza personaliatatea in formare a lui Goe, care se dovedeste a fi un Ionel mai evoluat.Autorul surpinde cu finete si ironie trasaturile de caracter ale lui Goe ,atat prin fapte, gesturi, comportament, cat si prin limbaj sau prin tonul folosit. Caracterizat atat indirect cat si direct, Goe este tipul copilului rasfatat si obraznic.Vazut in relatiile cu familia, dar si cu personajele din jurul sau, personajul Goe ne dezvaluie cotrastul dintre aparenta si esenta.

Basmul popular apartine folclorului literar ,prin urmare aceasta trasatura ii imprima caracter anonim si colectiv ,oralitate. tema-triumful binelui asupra raului realitatea este transfigurata in fabulos tiparul epic consacrat - motivul luptei bine-rau drumul initiatic formule tip ,de inceput, mediane,finale narator omniscient,care realteaza actiunea intr-un registru stilistic popular, marcat de oralitate. Personajele ( reale sau fabuloase ) nu sunt individualizate,sunt simple ,statice; protagonistii sunt arhetipuri ale perfectiunii morale si fizice ,fiind caracterizati prin antiteza cu personajele negative ,de asemenea dominate de o singura trasatura de baza. Basmul cult pastreaza tiparul epic stabilit de cel popular insa prezinta un autor cunoscut care isi marcheaza originalitate,viziunea artistica prin diverse tehnici narative. fabulosul este tratat in mod realist,structurile stereotipe fiind reorganizate de fiecare autor in functie de viziunea si stilul personale. naratorul pastreaza ca dominanta omniscienta insa alterneaza cu ipostaza uniscienta si cu cea auctoriala. portretul moral al personajelor este construit tot pe o dominanta pozitiva sau negativa prezentand insa si tente ce umanizeaza,conferind complexitate psihicului acestora. categoria etica si cea estetica nu se suprapun intotdeauna ca in basmul popular. apar personaje dinamice surprinse in procesul de evolutie ,maturizare sau initiere, cateodata de schimbare a regimului moral.

PRSLEA CEL VOINIC I MERELE DE AUR(demonstraie basm popular)

Basmul Prslea cel voinic i merele de aur este un basm popular cules de Petre Ispirescu i publicat n volumul Legendele i basmele romnilor din 1882. Basmul este specia epicii populare i culte, n proz sau, mai rar, n versuri, de mare ntindere n care se nareaz ntmplri reale ce se mpletesc cu cele fantastice. La aciune particip personaje imaginare, nzestrate cu puteri supranaturale, ce reprezint binele i rul, iar n final acesta este nvins. Subiectul se poate rezuma cu uurin. A fost odat un mprat care avea trei fii. In grdina mpriei avea un pom care fcea mere de aur, din care mpratul nu reuise s guste, deoarece erau furate nainte de a se coace. An de an, muli voinici, inclusiv fii mai mari au pzit pomul pentru a prinde houl,dar n-au reuit. Numai Prslea reuete s-l rneasc i s duc mere tatlui su. El pornete mpreun cu cei doi frai mai mari n urmrirea hoului i, la un moment dat, drumul duce spre trmul cellalt. Voinicul coboar acolo i ajunge la palatele zmeilor care furaser trei fete de mprat. El se lupt cu zmeii, i omoar, elibereaz fetele i dup ce transform palatele n trei mere, se ntoarce la locul unde coborse. Fraii si trag afar numai pe cele trei fete,iar pe Prslea l prsesc cu gnd s-l piard. Rmas pe trmul cellalt, voinicul salveaz puii unei psri zgripsor, care drept recunotin, l scoate la suprafaa pmntului. Revenit n mpria tatlui su, dup multe ncercri, este recunoscut, fraii si sunt pedepsii, iar el se nsoar cu fata cea mic i-i urmeaz tatlui su la domnie.Personajul principal al basmului este Prslea. El particip la ntreaga aciune i este reprezentantul binelui, ntruchipnd idealul etic de dreptate, cinste i adevr. Numele su sugereaz calitile eroului: cel mic, dar i cel viteaz. Dei este ironizat la nceput de tatl su, reuete s-l conving a-l lsa i pe el s pzeasc mrul de aur. Inteligent, i face un plan pentru a prinde houl. Curajos, coboar pe trmul cellalt i omoar zmeii prin lupt dreapt. Deosebit de iste, i d seama c fraii si sunt invidioi i-i pune la ncercare. Milos, salveaz puii de zgripsor. Generos, nu se rzbun pe fraii si, ci ateapt dreptatea divin. Basmul are un final fericit, ncheindu-se cu nunta eroului. Ca orice personaj de basm, Prslea are i nsuiri supranaturale. Inzestrat cu o for impresionant, omoar zmeii i balaurul n lupt dreapt. nelege graiul fpturilor de pe alt trm i poate comunica firesc cu acestea. Are capacitatea de a se metamorfoza n foc, transform palatele n mere i poate scoate din mrul zmeului furca de aur i cloca cu puii de aur. Prslea este aadar, un personaj, n care se mpletesc nsuiri omeneti i fabuloase. Alturi de Prslea, fore ale binelui mai sunt mpratul, cele trei fete, corbul, pasrea zgripsor i meterul argintar. Personajele care reprezint forele rului sunt adversarii lui Prslea: fraii invidioi i zmeii personaje fantastice, care triesc ntr-o lume ce funcioneaz dup legi proprii, altele dect cele din lumea real. Reprezentanii rului sunt pedepsii ntotdeauna n basm. Personajele reale mpratul, fiii cei mari, fetele mpratului i meterul argintar ca i cele fantastice Prslea, zmeii, balaurul, zgripsorul indiferent de locul pe care l ocup n oper, au importan n desfurarea ntmplrilor, deoarece contribuie fiecare la aflarea adevrului i instituirea dreptii. Elementul fantastic include i obiectele miraculoase (mrul de aur, furca de aur, cloca cu puii de aur, seul i apa). Ele ajut eroul s depeasc situaiile dificile, iar cifra simbolic trei are putere magic. Respectnd caracteristicile basmului, opera Prslea cel voinic i merele de aur are o formul introductiv:A fost odat ca niciodat care sugerez un timp imaginar. Spaiul aciunii este i el ireal (la curtea unui mprat, pe trmul cellalt). Formula final are rolul de a scoate pe cititori din lumea fantastic, iar formula ironic i nclecai p-o ea i v-o spusei dvs. aa neag adevrul celor povestite.Locul de unde pleac eroul i unde se ntoarce este curtea mprteasc, iar drumul parcurs este un prilej de a-i dovedi calitile.Pozitive sau negative, principale sau secundare, reale sau ireale, personajele sunt simboluri ale binelui i rului. Trsturile lor se desluesc prin aciune care se petrece pe pmnt i pe trmul cellalt, prpastia fiind hotarul care desparte cele dou lumi. Basmul are elemente de oralitate: vorbirea direct se mbin cea indirect, se folosesc verbe la perfect simplu, inversiuni, repetiii, cuvinte i expresii populare, iar naraiunea se mpletete cu descrierea i dialogul.

PRSLEA CEL VOINIC I MERELE DE AUR(caracterizarea personajului)

In basmele populare romneti, eroul ntruchipeaz idealul de cinste, dreptate i adevr, el constituind o imagine a binelui, iar autorul anonim pune n concordan frumuseea moral i cea fizic.Personajul principal din basmul Prslea cel voinic i merele de aur este Prslea, al crui nume apare nc din titlu. El va capta atenia cititorilor pe parcursul ntregului fir epic, deoarece este prezent i particip la toate momentele aciunii. Este un personaj imaginar, nzestrat cu puteri fabuloase i este, prin calitile sale morale, reprezentantul romnului dintotdeauna.Particularitile eroului cel mic, dar cel viteaz sunt sugerate chiar de numele su, Prslea cel voinic. Trsturile personajului reies din aciunile la care particip i din relaiile sale cu celelalte personaje. Prin mijloacele caracterizrii indirecte, Prslea este definit mai ales de faptele, vorbele i gndurile sale. ncreztor n sine i curajos, i roag tatl s-l lase i pe el s pzeasc mrul, dei ncercase muli voinici ani de-a rndul i nu reuiser. Dorina sa subliniaz i dragostea fiului, impresionat de suprarea tatlui care nu gustase merele de aur. In ciuda ironiei cu care l trateaz tatl su, Prslea este modest i dovedete inteligen cnd se pregtete s pzeasc mrul. Bun inta, el reuete s rneasc houl care fuge. Ambiios i consecvent, dominat de spiritul dreptii, el hotrte s plece n cutarea hoului. Este singurul care a avut curajul s se lase pn n fundul prpastiei. Dei l-a ncercat pentru o clip un firesc sentiment de team cnd a ajuns n lumea zmeilor s-a mbrbtat repede i cu tria de caracter specific eroilor de basm a aflat totul despre zmei. Puternic i viteaz, i-a omort repede pe primii doi zmei i dup o lupt grea cu cel de-al treilea cel mai puternic reuete s-l nving i pe acesta. Transform cele trei palate n mere i pornete cu cele trei fete spre locul pe unde coborse. Dup ce le urc pe cele trei fete, dndu-i seama c fraii si sunt invidioi, i dovedete iar isteimea legnd de captul funiei o piatr peste care i pune plria. Spiritul su anticipativ este confirmat: fraii si dau drumul funiei n prpastie cu gnd s-l piard. Rmas singur pe trmul cellalt, nu-i pierde sperana. Milos, salveaz puii unei zgripsoroaice care erau n pericol de a fi mncai de un balaur. Recompensa acestui gest este faptul c mama puilor l scoate pe trmul lui. Foarte hotrt n atingerea scopului propus, nu ezit s-i taie o bucat de carne din coaps pentru a o da zgripsoroaicei. Ajuns la palatul tatlui su, dup cteva peripeii este recunoscut, dar nu se rzbun pe fraii si, dovedindu-se generos. Calitile sale morale sunt recompensate de un final fericit cstoria cu fata iubit i motenirea scaunului mprtesc.Ca orice erou de basm, Prslea are i nsuiri supranaturale care ajut eroul n momentele de grea cumpn.

El este singurul care poate cobor pe trmul cellalt, datorit forei sale impresionante reuete s omoare zmeii i balaurul. Are capacitatea de a se metamorfoza n foc, transform palatele n mere i poate scoate din mrul de aur furca i cloca cu pui de aur. Prslea este un personaj complex n care se mpletesc nsuirile omeneti cu cele supranaturale. Asupra portretului su fizic autorul anonim nu se oprete. Pentru realizarea portretului moral al personajului, autorul folosete caracterizarea indirect. nsuirile eroului reies din faptele sale i din relaiile cu celelalte personaje.Prin titlu, ni se comunic direct nsuirea sa dominant vitejia. Antiteza dintre personajul principal, Prslea i personajele negative, zmeii i fraii mai mari are rolul de a accentua nsuirile pozitive ale eroului.Admiraia autorului anonim pentru comportamentul eroului are un rol bine determinat acela de a impune cteva norme morale eseniale: binele nvinge rul, frumosul domin urtul, iar adevrul iese ntotdeauna la suprafa dezvluind minciuna. Ca orice personaj din basmele romneti, Prslea este exemplul de conduit demn de urmat.

PRSLEA CEL VOINIC I MERELE DE AUR(povestire)

Prslea cel voinic i merele de aur este un basm popular cules de Petre Ispirescu i publicat n volumul Legendele i basmele romnilor 1882. Ca orice basm popular i acesta are caracteristicile folclorului: tradiional, anonim, colectiv, oral. Basmul ncepe cu formula iniial tipic: A fost odat ca niciodat () un mprat mare i puternic, care avea n grdin un mr ce fcea mere de aur. Din pcate, mpratul nu putuse mnca niciodat mere, deoarece le fura oarecine tocmai cnd erau gata s se coac. O mulime de paznici ncercaser s prind houl, dar n zadar. Fiul cel mare al mpratului i-a nduplecat tatl s pzeasc el mrul timp de o sptmn, dar n ultima noapte l-a cuprins o piroteal de nu se mai putea ine pe picioare, iar diminea a constat c merele fuseser furate. n anul urmtor s-a angajat s vegheze mrul fiul cel mijlociu, dar a pit ca i fratele su cel mare. Dezamgit, mpratul a hotrt s taie pomul fermecat, dar mezinul, Prslea, l-a rugat s-l lase i pe el s-i ncerce norocul. mpratul s-a lsat nduplecat cu greu, iar Prslea a luat cu sine cri de citit, dou epue, arcul i tolba cu sgei. A btut n pmnt epuele astfel nct s-i stea una n fa i alta n spate ca s se loveasc de ele cu barba sau cu ceafa dac va moi. ntr-una din nopi a simit cum l atinge boarea zorilor care l mbat cu mirosul ei plcut. Cuprins de o piroteal moleitoare, Prslea s-a trezit brusc cnd l-au lovit epuele, a auzit un fit i a vzut pe un oarecine apropiindu-se de pom. El a tras trei sgei n houl care tocmai apucase ramurile pomului. S-a auzit un geamt, apoi s-a fcut o tcere de moarte i nu s-a mai vzut nimic. Prslea a cules cteva mere i le-a dus pe o tipsie de aur tatlui su., spre bucuria mpratului. Mezinul i-a spus c trebuie s plece n cutarea hoului pe care l rnise i c se va orienta dup dra de snge pe care o lsase n urma lui. Fraii si mai mari l pizmuiau pe Prslea, pentru c el reuise ceea ce nu reuiser ei, dar au acceptat s-l nsoeasc n cltorie cu gndul s-l piarz. Cei trei frai au pornit la drum dup dra de snge, pn au ajuns la o prpastie unde urma a disprut. Ei au bnuit c houl locuiete n fundul acelei prpstii i au hotrt s coboare cu ajutorul unei frnghii. Dar fratele cel mare i cel mijlociu au ieit repede la suprafa de fric. Prslea a cobort curajos spunndu-le s stea paznici i s trag frnghia cnd aceasta se va lovi de marginile gropii. Fraii rmai afar au plnuit s scape de mezin, deoarece i fcuse de ruine pentru a doua oar prin curajul su. Ajuns pe trmul cellalt, Prslea a dat, n drumul su, de un palat de aram. L-a ntmpinat o fat frumuic ce i-a povestit cum trei frai zmei le-au rpit pe cele trei surori, fete de mprat de pe trmul de unde venea i Prslea. Fiecare dintre cei trei zmei i-a ales cte o fat cu care ar fi vrut s se nsoare, dar ele s-au mpotrivit, cerndu-le cte n lun i n stele ca s amne tot mai mult cstoria. Fata l-a ascuns, dar zmeul cnd a venit acas a simit c miroase a carne de om, s-a luptat cu Prslea acesta l-a bgat n pmnt pn la genunghi i i-a tiat capul. A mers apoi la palatul de argint, s-a luptat cu al doilea zmeu i l-a omort i pe acesta. Zmeul care locuia n palatul de aur era cel pe care l-a rnit Prslea cnd ncercase s fure merele de aur. Cei doi s-au luptat pn la amiaz cnd un corb le ddea trcoale. Zmeul i-a promis strvul lui Prslea drept rsplat, dac va turna seu peste el. Prslea i-a promis trei strvuri, iar corbul a turnat peste el seul dttor de putere. Dup o lupt crncen, Prslea a reuit s-i taie i acestui zmeu capul. Bucuroase, fetele i-au destinuit c fiecare din palatele zmeilor se poate preface ntr-un mr. Prslea a prefcut palatele n trei mere: de aram, de argint i de aur, le-a mprit fetelor i au pornit spre trmul oamenilor.Fetele au fost scoase pe rnd, fiecare cu cte un rva de la Prslea pentru fraii lui n care scria ca fiecare s se nsoare cu una din fete. Mrul de aur al mezinului l-a oprit Prslea. Bnuind c fraii si i vor rul, voinicul a legat de frnghie o piatr i a pus deasupra cciula ca s-i ncerce. Creznd c de frnghie este legat Prslea, i-au dat drumul, s-au prefcut mhnii c fratele lor s-a prpdit, s-au nsurat cu cele dou fete, dar mezina n-a vrut s se mrite cu altul. n acest timp, Prslea salveaz puii unei zgripsoroaice din ghearele unui balaur i drept rsplat aceasta i-a promis s-l duc pe pmnt. Dar pentru aceasta i trebuia 100 oca de carne bucele i 100 de pini. Cnd s ajung aproape de buza prpastiei s-au terminat merindele, dar Prslea i-a tiat o bucat de carne din coapsa piciorului i astfel a putut ajunge pe trmul oamenilor. mbrcat n haine proaste rneti, afl de faptele frailor i de suprarea prinilor, se angajeaz ucenic la un argintar i face furca de aur cerut de fata cea mic. La fel procedeaz cu cloca cu puii de aur. Fata l-a rugat pe argintar s-l aduc pe meter la palat, l-a recunoscut imediat, chiar mpratul i-a dat seama c este fiul lui, dei se schimbase foarte mult. ntrebat de mprat cum s-i pedepseasc pe fraii mai mari care l abandonaser pe pmntul cellalt, Prslea a cerut ca pedeapsa s fie dat de Dumnezeu. Cei trei fii au ieit pe scrile palatului, au aruncat fiecare cte o sgeat n sus; a lui Prslea a czut n faa sa, iar ale celor doi frai le-a czut drept n cretet i i-a omort. Prslea s-a cstorit cu fata cea mic i a urmat la mprie tatlui su.

Demonstrai c basmul Harap-Alb de Ion Creang este un basm cult

Basmul cult este o specie populara sau culta a genului epic, iar in cazul de fata, Povestea lui Harap-Alb este un basm cult. Basmul este o povestire a unor intamplari intr-un mod fantastic si neobisnuit. Dupa parerea mea, basmul s-ar putea incadra intr-o categorie alaturi de fabula, deoarece fabula scoate in evidenta multe defecte si aduce reprosuri oamenilor, prin intermediul animalelor, iar basmul este ceva fabulos. In basm putem intalni o multime de lucruri pe care nu le intalnim in cadrul unui roman, spre exemplu sau in viata de zi cu zi. Prin intermediul basmului cult, scriitorul lasa frau liber imaginatiei sale bogate si pline de idei, poate cate-o data de neinteles. Nu sunt puncte comume la fabula si basm, dar din punctul meu de vedere s-ar putea incadra intr-o categorie aparte datorita faptului ca nici basmul si nici fabula nu sunt reale si sunt bazate pe fabulos. In basmul amintit mai sus sunt anumite imprejurari prin care eroii ne pot trimite indirect aunmite idei sau lucruri asupra carora s-ar putea medita. De exemplu, neascultarea fiului de crai de catre tatal sau este un lucru des intalnit, la orice persoana, lucru care s-a sfarsit intr-un mod nefericit. Ion Creanga, poate voit sau nevoit a reusit sa faca un lucru ce intalnim in fabula, morala din fabula este aici o luare aminte la unele lucruri marunte dar importante.Povestea lui Harap-Alb este un basm cult pentru ca are un scriitor cunoscut. Basmul in general se bazeaza pe anumite stereotipuri. Formula introductiva este unul dintre lucrurile esentiale si fantastice ale basmului: A fost o data ca niciodata. Aceasta formula este cea peste care este cladita toata actiunea basmului. Zicala aceasta este cea care ne intampina la inceputul fiecarui basm, cea care ne introduce in starea de ireal si de fantastic, zicala care la basmul cult incepe sa lipseasca fiind inlocuita cu alte zicale care au acelasi rol. In acest sens fiind simtita prezenta si stilul diferit al fiecarui scriitor. In basm, timpul si spatiul nu sunt precizate, dar acesta formula, a fost o data arata o existenta a celor intamplate chiar daca nu este precizata exact, pentru ca al doilea termen sa vina si sa nege acea existenta,ca niciodata. Cei doi termeni fiind urmati de un al treilea, care este compus dintr-o serie de circumstante temporale care au si ele rolul de a ne introduce in fantastic.Aceasta stereotipie cuprinde si o formula finala, care are un rol invers fata de cea introductiva. Are sarcina de a ne scoate din starea de ireal si de fantastic si de a ne aduce inapoi la lumea reala. Aceasta formula marcheaza finalul discursului epic si posibilitatea de a propune un nou discurs.In basmul acesta, sunt introduse cateva secvente narative care creaza un mic basm in cadrul celui principal si un alt lucru in basmul cult este aparitia autorului in firul narativ, lucru neintalnit la basmul popular.Basmul are in plan principal un erou. Un erou care la inceput pare neinsemnat, iar apoi isi arata adevarata putere si valoare. In fiecare basm este o lupta intre bine si rau. O lupta din care eroul iese in totdeauna cu bine, o lupta in care binele invinge si care poate sugera puterea pe care fiecare o are dar care nu a descoperit-o. Totul este la inceput in echilibru, pentru ca un eveniment sau o secventa de evenimente care sa deregleze acea stare de echilibru care sa il aduca din nou pe erou in planul principal. Un erou care se aventureaza intr-o serie de actiuni intr-un fel sau altul repetate, dar care il aduc la un final fericit si la o rasplata pe masura faptelor facute. Eroul participa la multe intamplari marcate de simboluri mitice, precum intalnirea cu personajele negative. In basme, fiecare erou se bazeaza si pe cifrele simbolice care sunt de o mare insemnatate, cifre care sugereaza un anumit standard, acesta fiind un alt lucru comun basmelor si ne mai intalnit in alte opere literare.Basmul este caracterizat in primul rand de lucruri fabuloase, fantastice si ireale, precum si personajele acestui basm. Povestea lui Harap-Alb este un pic diferita prin prisma acestor personaje care sunt si realiste. Harap-Alb este un erou care se bazeaza doar pe vitejia si curajul sau. Dorinta de afirmare este determinanta, iar autorul nu il inzestreaza cu nici o putere supranaturala el fiind ajutat de celelalte personaje pozitive auxiliare cu puteri supranaturale. Harap-Alb este personajul principal al acestui basm. Este un personaj pozitiv si realist, reprezentand tipul tanarului cuminte, ascultator si prietenos, aceste trasaturi fiind imprumutate de Ion Creanga. Trasaturi pe care scriitorul le avea si care le-a considerat armele folositoare pentru aventurile sale alaturi de celelalte personaje. Poate ca acestea au fost suficient de bune pentru inceput, si pe care Harap-Alb a cladit multe alte trasaturi si caracteristici puternice in drumul sau spre Imparatul Verde, el fiind caracterizat indirect prin actiunile, faptele si purtarea sa. Drumul facut de eroul nostru reprezinta o dezvoltare a personalitatii sale spre ceva ce doar un erou poate avea. El a plecat de la casa tatalui sau ca mezin al familiei si fara o importanta la fel de mare ca ceilalti frati ai sai, in a deveni un barbat si un om care poate decide pentru el, in cazul sau, chiar si pentru altii. Desi nu are puteri supranaturale, problemele care depasesc sfera realului sunt rezolvate cu ajutorul personajelor secundare care il calauzesc in drumul sau spre Imparatul Ros. Cele cinci personaje care il ajuta sunt folosite de Creanga pentru a ridiculiza tipologiile umane prin defectele lor (un alt lucru care se aseamana cu fabula), dar care in acest basm sunt valorizate in fiecare din incercarile prin care a trecut Harap-Alb. Alaturi de aceste personaje se afla si Sfanta Duminica. Ea este un personaj secundar si fabulos,dar cu un rol important. Ea este asemanata prin rolul ei cu o zana din basmele populare care il ajuta pe erou in multe din incercarile sale dificile. Ea simbolizeaza umilinta inteleptului prin aceasta deghizare, dar simbolizeaza si reprezinta si inteligenta si intelepciunea pe care Harap-Alb o va dobandi datorita firii lui bune, dar si ajutorului ei. Fata Imptaratului Ros poate fi incadrata in doua tabere. Eu consider ca la inceput, incearca sa scape de Harap-Alb prin incercarea data calului si pasarii stiind ca nu are cum pierde. Dar aici se face din nou simtita prezenta scriitorului care se poate observa prin cursul evenimentelor. Aceasta incercare a fetei Imparatului Ros pare a fi tot in ajutorul lui Harap-Alb, lucru care ma gandesc ca i-ar fi fost greu sa il anticipeze. Consider ca scriitorul a stiut sirul evenimentelor, iar pentru a masca intr-un fel sau altul faptul ca eroul va invia, o intoarce pe fata in tabara lui Harap-Alb. Ea este un personaj fabulos care la inceput se foloseste de puterile sale pentru a scapa de Harap-Alb pentru ca la sfarsit sa il reinvie dupa ce fusese omorat de Span. Spanul, personaj negativ care inspira teama, rautatea si tot ceea ce este rau fiind sustinut intr-un fel de Imparatul Ros, care reprezinta seful sau conducatorul rau, despot si tiran.Dupa intregul sir de evenimente prin care a trecut Harap-Alb, alaturi de toate celelalte personaje pozitive, sau negative, punctul culminant este reprezentat de moartea si reinvierea sa. Acel moment sugereaza intr-un fel sau altul desavarsirea transformarii sale dintr-un simplu fiu intr-un erou adevarat care este continuat cu ospatul in cinstea sa si laudele primite de intreaga lume de pe tot pamantul.

IARNA

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada;Fulgii zbor, plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,Raspandind flori de gheata pe ai tarii umeri dalbi.

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;Soarele rotund si palid se prevede printre noriCa un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,Ca fantasme albe plopii insirati se perd in zare,Si pe-ntinderea pustie, fara urme, fara drum,Se vad satele perdute sub clabuci albii de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soareStraluceste si dismiarda oceanul de ninsoare.Intr-o sanie usoara care trece peste vai ...In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Pastelul este o specie a liricii peisagiste, in versuri, in care este descris un tablou de natura, prin intermediul caruia autorul isi exprima direct anumite stari afective.In lirica peisagista a lui Vasile Alecsandri sunt celebrate toate anotimpurile anului. Dintre acestea, cel mai mult il impresioneaza iarna, cand viscolul, crivatul si ninsoarea devin expresii al fortei cosmice dezlantuite.Poezia Iarna este un pastel, in care sunt descrise trasaturile anotimpului hibernal, ale zapezii. Cadrul prezentat este maret, fascinant, privit de autor de la cele mai mari inaltimi.In prima strofa, autorul inregistreaza semnele iernii, care vine din intensitatea inaltimilor ceresti, parca de pretutindeni. Forma nearticulata a substantivului vazduh largeste limitele vizuale ale cadrului, care tind spre infinit.Inversiunea sintactica din primul vers cumplita iarna face din acest anotimp o expresie a puterii cosmice nestapanite.Primele doua versuri au un caracter metaforic si evidentiaza caracteristicile iernii, care este personificata, apare ca o fiinta inspaimantatoare. Adjectivul cu valoare de epitet cumplita accentueaza aceasta ide. Norii sunt comparati cu lungi troiene calatoare, iar fulgii zbor asemeni unui roi de fluturi albi.In strofa a doua, efectul artistic al repetitiei Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iaraconsta in sugerarea ideii de ninsoare uriasa, continua, asemeni unui nou potop biblic. Curegerea ii anuleaza pana si timpul, uniformizandu-l. Abundenta zapezii reiese din repetarea verbului ninge si a adverbelor ziua, noaptea, dimineata asezate in enumeratie.Comparatia Soarele rotund si palid se prevede printer nori/Ca un vis de tinerete printre anii trecatorieste o constructie in care soarele, un termen concret, este comparat cu visul, un termen abstract. Visul de tinerete insumeaza mai multe sensuri: un vis poate fi frumos, trecator, fiind o iluzie; primavara tineretii trece, batranetea este iarna pustie.Primul vers din strofa a treia Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare este o enumeratie prin care autorul descrie intreaga intindere acoperita de zapada, atat in plan apropiat, cat si in plan departat.Invadat de albul zapezii, sufletul omului traieste spaima golului, ca si cand s-ar fi intors in prelume: spatiu cunoscut devine intinderea pustie, fara urme, fara drum.Strofa a patra constituie o intoarcere la realitate, peisajul se umanizeaza: soarele straluceste in timp ce o sanie usoara trece peste vai si in vazduh se aud cum rasuna voios clinchete de zurgalai.Metafora oceanul de ninsoare contribuie la accentuarea ideii de spaima a golului. Ninsoarea de la sfarsitul lumii devine un spatiu mirific, cu un soare stralucitor.Abundenta zapezii se deduce din sintagmele: fluturi albi,umeri dalbi, oceanul de ninsoare, norii de zapada.Desi eul liric nu-si face simtita prezenta prin marcile sale obisnuite (persoana I a pronumelui sau a verbului), la acest text natura pare sa preia sentimentele poetului, impartasindu-le.Poezia Iarna este un pastel, deoarece aceasta creatie apartine genului liric, intrucat este descris un tablou din natura, prin care autorul isi exprima direct sentimentele. Ca si alte pasteluri, acesta este alcatuit din doua parti: in primele trei strofe este descris un spatiu vast, unde totul este acoperit de zapada si ultima strofa constituie inseninarea tabloului, peisajul se umanizeaza, totul se intarce la realitate.O alta trasatura a pastelului este ca modul de expunere dominant este descrierea, infatisand notele caracteristica ale unui colt din natura, ale iernii, prin intermediul imaginilor artistice, reflectand sentimentele si impresiile poetului.Autorul foloseste o gama variata de procedee artistice. Din acestea, cele predominante sunt: metafora oceanul de ninsoare, comparatia Soarele rotund si palid se prevede printre nori ca un vis de tinerete printre anii trecatori, repetitia Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara. Alte figuri de stil folosite de autor sunt : enumeratia Tot e alb pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare, adjectivul cu valore de epitet cumplita si inversiune sintactica cumplita iarna.Sunt prezente imaginile de miscare : insirati se pierd in zare, norii fug, fulgii zbor, plutesc in aer, imagini vizuale: straluceste si dezmiarda, lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada si imagini auditve: in vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.Elementele de versificatie il ajuta pe poet sa sugereze tabloul de natura si atmosfera tabloului. Ritmul este trohaic, rima imperecheata, masura de cincisprezece-saisprezece silabe si poezia are 4 strofe catrene.Indeplinind toate caracteristicile pastelului, putem concluziona ca poezia Iarna, de Vasile Alecsandri, este un pastel.

Cinele i celul

"Ct mi sunt de urte unele dobitoace,Cum lupii, urii, leii i alte cteva,Care cred despre sine c preuiesc ceva!De se trag din neam mare,Asta e o-ntmplare:i eu poate sunt nobil, dar s-o art nu-mi place.Oamenii spun adesea c-n ri civilizateEste egalitate.Toate iau o schimbare i lumea se cioplete,Numai pe noi mndria nu ne mai prsete.Ct pentru mine unul, fietecine tieC-o am de bucurieCnd toat lighioana, mcar i cea mai proast,Cine sadea mi zice, iar nu domnia-voastr."Aa vorbea deunzi cu un bou oarecareSamson, dulu de curte, ce ltra foarte tare.Celul Samurache, ce edea la o parteCa simplu privitor,Auzind vorba lor,i c nu au mndrie, nici capricii dearte,S-apropie ndatS-i arate iubirea ce are pentru ei:"Gndirea voastr, zise, mi pare minunat,i sentimentul vostru l cinstesc, fraii mei."- "Noi, fraii ti? rspunse Samson plin de mnie,Noi, fraii ti, potaie!O s-i dm o btaieCare s-o pomeneti.Cunoti tu cine suntem, i i se cade ie,Lichea neruinat, astfel s ne vorbeti?"- "Dar ziceai..." - "i ce-i pas? Te-ntreb eu ce ziceam?Adevrat vorbeam,C nu iubesc mndria i c ursc pe lei,C voi egalitate, dar nu pentru cei."Aceasta ntre noi adesea o vedem,i numai cu cei mari egalitate vrem.

Fabula este specia genului epic, n versuri sau n proz, cu un singur fir narativ care prezint o ntmplare cu caracter moralizator; personajele sunt necuvnttoare sau obiecte, personificate; scopul este de a critica defecte ale comportamentului uman i tare sociale.Grigore Alexandrescu, scriitor paoptist, creeaz o serie de fabule prin care surprinde defecte ale societii omeneti n general i tare ale celei romneti, n special.Cinele i celul este o fabul n versuri, avnd forma unei scenete, deoarece nu exist un preambul, cititorul asistnd la evoluia direct a personajelor.Titlul anun protagonitii; observm c cele dou substantive cinele i celul, aparin aceleai sfere semantice. Diferena const doar n dimensiune, primul este mai mare, al doilea, mai mic. Relaia dintre personaje este de aparent egalitate, sugerat prin conjuncia copulativ i.Tema fabulei este contrastul dintre esen i aparen.Textul fabulei este conceput n dou pri. Prima cuprinde monologul adresat al lui Samson, intervenia naratorului, dialogul dintre Samson i Samurache. A doua parte este constituit din morala fabulei.Monologul lui Samson ilustreaz aparena, acesta pledeaz pentru egalitatea dintre animale, indiferent de mrimea lor. Pretinde c el nsui are o descenden nobil: i eu poate sunt nobil dar s-o art nu-mi place, ns afieaz o atitudine de fals modestie. Vehiculeaz idei promovate n epoca paoptist ri civilizate, lumea se cioplete, egalitate care mai trziu se vor transforma n demagogie politic. Intervenia naratorului cuprinde dou momente ale subiectului: expoziiunea i intriga. Aflm astfel c Samson e un dulu de curte, ce ltra foarte tare care se adreseaz unui asculttor pasiv: un bou oarecare. Este fixat poziia personajului n ierarhia ogrzii, iar rolul lui este de a apra bunurile stpnului. ncntat de spusele dulului, celul Samurache intervine cu intenia de a-i arta admiraia fa de Samson.Naratorul individualizeaz personajele prin nume proprii, Samson i Samurache, alegnd o modalitate indirect de caracterizare. Numele dulului, Samson, are rezonane biblice; eroul mitic devine un simbol al nelepciunii i puterii fizice. Purtat de un asemenea personaj, numele i pierde din strlucire. Samurache este un diminutiv care sugereaz pe de o parte talia mijlocie a cinelui, dar i statutul lui neglijabil n ierarhia curii.Dac Samson ilustreaz tipul ipocritului, prin antitez, Samurache este exponentul naivului, al celui incapabil s-i aib propria opinie.Dialogul din finalul primei pri scoate la lumin esena. Samson l amenin cu btaia pe bietul cel. Limbajul se schimb radical, n locul neologismelor din monolog, apar invectivele: potaie, lichea neruinat i o ameninate a coreciei fizice: o s-i dm o btaie/ Care s-o pomeneti. ncercarea timid a lui Samurache de a-i justifica intervenia este ntrerupt cu brutalitate de ctre Samson, care i explic pe un ton amenintor c egalitatea este apanajul celor puternici.Morala aparine naratorului; are valoarea unei concluzii i pune n lumin defecte ale societii: egalitatea, un ideal al democraiei moderne, devine uneori doar un slogan pentru a-i manipula pe creduli.Desfurarea aciunii din fabula Cinele i celul se caracterizeaz prin dinamism, realizat nu doar prin succesiunea modurilor de expunere diferite, prin limbajul personajelor, ci i prin elementele de tehnic prozodic: rima imperfect, creat prin jocul firesc al replicilor, ritmul trohaic alternnd cu cel iambic i msura variabil.

Alexandru Lpuneanul- povestire pe momente ale subiectului -

Costache Negruzzi este unul dintre primii scriitori romni care folosesc drept surs trecutul istoric al poporului nostru, realiznd prima nuvel istoric valoroas din literatura romn, Alexandru Lpuneanul. Autorul nfieaz ultimii 5 ani din a doua domnie a lui Alexandru Lpuneanul, ani caracterizai prin razbunare plin de cruzime a voievodului mpotriva boierilor tradtori.Titlul nuvelei aduce n prim-plan personalitatea impresionant a personajului principal, Alexandru Lpuneanul, rmas n istorie mai ales prin a doua sa domnie. El apare drept tipul domnitorului tiran, a crui cruzime este determinat de dorina sa de rzbunare fa de boierii trdtori.Nuvela este structurat pe 4 pri, fiecare fiind precedat de un moto, care concentreaz printr-o replic sugestiv coninutul fiecarei pri.Expoziiunea : Primul capitol sub motoul Dac voi nu m vrei, eu v vreu relateaz episodul venirii lui Alexandru Lpuneanul n Moldova, hotrt s ocupe tronul pentru a doua domnie. Acum la conducerea rii de afla tefan Toma care-l nlturase de la domnie pe Iacob Eraclid, poreclir Despot-Vod. La rndul su Lpuneanul fusese izgonit de la scaunul rii de ctre Despot-Vod. El izbutise s aune oti turceti i venise acum n Moldova cu gndul de a izgoni pre rpitorul Toma.Aceiai boieri care-l trdase n prima domnie veniser acum s-l ntmpine aproape de grani: vornicil Mooc, postelnicul Veveri, sptarul Spancioc i Stroici. Acetia se nchin n faa lui Lpuneanul, dorind s-l conving s renune la tron deoarece are este linitit iar iar norodul nu te vrea nici te iubete.Intriga: Mnios cu ochii scnteind ca un fulger, Alexandru Lpuneanul este hotrt s se instaleze pe tronul Moldovei, rspunznd boierilor cu fermitate:Dac voi nu m vrei, eu v vreu() i dac voi nu m iubii eu v iubesc pre voi ().Desfurarea aciunii: Al doilea capitol are ca moto Ai s dai sam, doamn! i ncepe cu nscunarea lui Lpuneanul care nu ntmpin nici o piedic, deoarece Toma fugise n Valahia. Lpuneanul este primit de norod cu speran. Prima msur pe care o ia Lpuneanul este aceea de a arede toate cetile Moldovei n afar de Hotin cu scopul de a strpi cuiburile feudalitiii s se rzbune pe boierii trdtori dar, la cea mai mc bnuial sau mpotrivire, i ucide fr mil. Doamna Ruxandra ncearc s-l nduplece s crue vieile boierilor, gndindu-se la credina n Dumnezeu i lacrimile jupneselor vduve. Cu riscul de a fi pedepsit cu moartea, doamna Ruxandra i relateaz vorbele unei jupnese vduve cu 5 copii, care a amninat-o c va da seam pentru faptele voievodului, n timp ce-I arta capul nsngerat al boierului ucis nfipt ntr-o eap.Aflnd de frica soiei sale i auzindu-i rugmintea, Lpuneanul i promite c a doua zi i va da un leac pentru fric , iar peste dou zile nu va mai vedea asemenea priveliti sngeroase.Punctul culminat: ncepe odat cu al treilea capitol Capul lui Mooc vrem. Alexandru Lpuneanul fcuse de tire tuturor boierilor s participe mpreun la slujba de la Mitropolie, dup care erau cu toii invitai s prnzeasc la curte cu scopul de a mpca pe domnitor cu boierii. La ospul de mpcare de la curtea domneasc, Lpuneanul poruncete s fie ucii 47 de boieri ale cror capete sunt aezate dup ranguri, ntr-o uri piramid. Vznd acest dovad de cruzime, doamna Ruxandra lein neacceptnd aces leac de fric.n acest timp, puinii slujitori aflai n curte venise la porile curii domneti. Acetia au nceput s strige Capul lui Mooc vrem. Lpuneanul l ddu pe Mooc mulimii i ntr-o clip l fcu buci, pedepsind astfel un alt boier trdtor.Deznodmntul: coincide cu ultimul capitol care are ca moto De m voi scula pre voi am s popesc i eu. Timpde 4 ani Alexandru Lpuneanul nu a mai tiat capetele boierilor, dar nscocise alte moduri de a-I schingiui pe bnuii: scotea ochi, tia mini. Aflat n cetatea Hotinului, domnitorul se mbolnvete grav i dorete s se clugreasc. Mitropolitul i ndeplinete dorina dndu-I numele de Paisie. Auzindu-i numele de clugr i alung cu jigniri i ameninri pe fraii si ntru credin : M-apopit voi, dar de m voi ndrepta, pre muli am s popesc i eu! Iar pre ceaua asta voi s-o tai n patru buci mpreun cu ncul ei!ngrozit de ameninrile lui Lpuneanul, Doamna Ruxandra accept sfatul lui Spancioc de a-I pune soului ei otrav n butur.Alexandru Lpuneanul, lsnd o pat de snge n istoria Moldovei, a fost nmormntat la mnstirea Slatina unde se vede i astzi portretul lui i al familiei sale.

NUVELA ISTORICA

ALEXANDRU LPUSNEANUL

Costache Negruzzi este primul scriitor roman modern din Moldova, initiator al speciei denumita nuvela istorica. Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul este publicata in anul 1840 in primul numar al revistei Dacia literara, respectand dezideratele cuprinse de Mihail Kogalniceanu in articolul -program al revistei, intitulat Introductie. Costache Negruzzi s-a inspirat din cronicile lui Grigore Ureche si Miron Costin, insa nu a respectat intru-totul adevarul istoric national. Astfel figura domnitorului Alexandru Lapusneanul, faptele din a-II-a sa domnie sunt preluate din Letopisetul Tarii Moldovei a lui Ureche.Nuvela este o specie a genului epic, in proza cu un subiect mai dezvoltat decat al schitei, cu o naratiune mai complexa, pe mai multe planuri narative si cu mai multe episoade, prezentand un conflict puternic si un personaj reliefat. Nuvela este structurata in 4 capitole, fiecare capitol avand la baza cate un motto (de aici reiese structura clasicista a operei).Primul motto este rostit de Alexandru Lapusneanul, ca raspuns la cererea soliei domnesti de a se intoarce din drum. Cei patru boieri Spancioc, Stroici, Veverita si Motoc ii spun lui Lapusneanul ca tara nu il vrea si nu-l iubeste. Raspunsul dat sugereaza ambitia personajului de a-si recupera tronul pierdut, in urma unui complot pus la cale de boieri: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu () si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pe voi.Al doilea motto este amenintarea rostita de sotia unui boier, omorat de domnitor. Ea se intalneste cu doamna Ruxanda si ii cere sa intervina pe langa Lapusneanul ca sa inceteze cu razbunarile, altfel si ea se face vinovata de sange varsat daca nu-l impiedica: Ai sa dai sama, doamna.Al treilea motto face parte din punctul culminant cei 47 de boieri sunt invitati la curte, la masa domneasca, unde sunt ucisi, conform planului viclean al domnitorului. Multimea, aflata la portile cetatii, dupa cateva ezitari cer capul lui Motoc, pe care-l considera vinovat de toate necazurile existente in societate: Capul lui Motoc vrem.Ultimul motto e rostit de insusi domnitorul care se retrage in cetatea Hotinului pentru a-i supraveghea pe cei doi boieri care au scapat de macel: Spancioc si Stroici. Aici, se imbolnaveste grav si doreste sa se calugareasca. Intr-un moment de luciditate ii ameninta pe cei aflati in jurul lui, inclusiv pe episcopul Teofan: De ma voi scula pe multi am sa popesc si eu. Alexandru Lapusneanul este o nuvela istorica. Istoria ca subiect al unui discurs literar apare odata cu romantismul si aduce in prim-plan personaje dramatice si puternic individualizate. Este o nuvela istorica deoarece se inspira din istoria nationala, personajul principal a existat in istoria Moldovei si trateaza subiectul respectand anumite structuri mentale , comportamentale si sociale specifice perioadei in care Negruzzi a plasat actiunea. Ca sursa de inspiratie nuvela respecta unul din dezideratele originale cerute de Mihail Kogalniceanu in Introductie. Autorul se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, dar modifica anumite secvente, nerespectand in totalitate adevarul istoric. La venirea lui Alexandru la domnie , Motoc pleaca cu Tomsa in Polonia, insa Negruzzi il pastreaza pe boier cu scopul de a reliefa trasaturile domnitorului. Stroici nu a existat in epoca, el fiind o inventie a autorului.Subiectul nuvelei este cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul (1564-1569). Situatia initiala descrie intoarcerea lui Lapusneanul; aceasta este redata intr-o maniera asemanatoare cronicii istorice. Elementul de diferentiere il reprezinta faptul ca Lapusneanul si vornicul Bogdan sunt inarmati din cap pana-n picioare. Cauza care declanseaza actiunea este punctata de dialogul dintre Alexandru Lapusneanul si solia domneasca. Acesta este un moment semnificativ al operei, se contureaza conflictul intre Lapusneanul si boierime, un conflict tipic pentru epoca respectiva. Conflictul dintre domnitor si Motoc creioneaza porteretul lui Lapusneanul. Acesta din urma isi cunoaste adversarii, privindu-i ca pe niste dusmani ce trebuie eliminati. Rezolvarea conflictelor dintre Lapusneanul si boieri si dintre Lapusneanul si Motoc va surveni in capitolul al VIII-lea, cand ii omoara pe cei 47 de boieri si il da pe Motoc pe mana norodului furios, in acest fel descotorosindu-se de boierul tradator. In acest capitol autorul ofera cititorului o decriere amanuntita a personajului. Primul aspect este exterior(al tinutei), fiind surprins elementul semnificativ care sugereaza intentia razbunatoare. Desi este imbracat conform traditiei domnesti, Lapusneanul are pe sub haina lui o zea de sarma si la brau un junghier cu prasele de aur. Stapaneste bine arta disimularii, in acest sens cuvantarea pe care o tine este elocventa, pentru ca ii induce pe cei 47 de boieri in eroare. Scenariul uciderii boierilor este unul cinic. Cinismul este caracteristic domnitorului , acest lucru fiind redat si de scena in care se hotaraste sa-l predea pe Motoc in mana multimii. Initiativa dialogului dintre boier si domn apartine lui Motoc care i se adreseaza cu marite domn. Motoc sugereaza faptul ca taranimea ar trebui inlaturata, afirmand cu ipocrizie Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti. Culmea cinismului este atinsa de domnitor in momentul in care dezvaluie motivul pentru care Motoc este osandit la moarte: judeca si tu ii spune boierului, transformand moartea acestuia intr-un sacrificiu pentru binele tarii. In acest caz, Lapusneanul s-a dovedit a fi un bun psiholog, deoarece l-a pastrat pe Motoc, anticipand cererea multimii :capul lui Motoc vrem. Omorarea lui Motoc apare ca o rezolvare a conflictului dintre cei doi. Situatia finala se concretizeaza prin otravirea domnitorului de sotia sa, doamna Ruxanda, ajutata de cei doi boieri Spancioc si Stroici intorsi in tara. Structurile mentale, comportamentale si sociale se individualizeaza in text prin imaginea vietii publice si private si relatiile dintre boieri si domnitor. Viata privata este putin redata, ea neexistand ca atare in epoca. Singurele referiri sunt legate de Ruxanda si de faptul ca ea traieste separat de domnitor, in apartamentul femeilor. Incercarea ei de integrare in viata publica va fi tratata cu cinism muiere nesocotita, oferindu-i-se un leac de frica piramida de capete boieresti. Viata publica este centrata pe relatia domnitor boieri: o relatie conflictuala. Acest conflict este de natura sociala, boierii dorind sa detina puterea pentru a se imbogati, il privesc pe domnitor ca pe un tiran, un dusman in calea fericirii lor. Un alt element al vietii sociale este sugerat prin supusi (norod) care reprezinta personajul colectiv. Pentru popor, domnitorul este drept si bun, toate greselile fiind comise de boieri. Modul de expunere al lui Motoc reda respectarea ierarhiei sociale. Domnitorului i se adreseaza cu Doamne, Doamne, implorandu-l: nu ne pedepsi pre noi dupa faradelegile noastre. Acest discurs se inscrie in structurile mentale ale epocii, domnitorul fiind unsul lui Dumnezeu pe pamant. Comportamentul fata de domnitor dezvaluie umilinta supusilor. Boierii trebuie sa i se inchine si sa-i sarute poala hainei. Asadar Costache Negruzzi face din Alexandru Lapusneanul un personaj crud, prototipul domnului despotic, tiranic. Subiectul nuvelei este inspirat din istorie, bazandu-se atat pe elemente reale, cat si imaginare. Nuvela istorica Alexandru Lapusneanul este prima de acest gen in literatura romana, fiind apreciata de criticii epocii respective.

Alexandru Lapusneanulde Costache Negruzzi-caracterizarea personajelor-

Costache Negruzzi este o personalitate literara care face parte din generatia pasoptista. Considerat intemeietorul nuvelei istorice romanesti, prezinta cateva aspecte din istoria Moldovei in mai multe nuvele ca: Alexandru Lapusneanul, Sobieski si romanii, Regele Poloniei si domnul Moldovei.Nuvela Alexandru Lapusneanul a aparut in anul 1840 in revista Dacia literara si prezinta cea de-a doua domnie a lui Alexandru Lapusneanul intre anii 1564 si 1569. Fiiind o nuvela, aceasta creatie cuprinde mai multe personaje, printe care se numara: Alexandru Lapusneanul, Motoc, Doamna Ruxanda, boierii Stroici si Spancioc precum si gloata (multimea de oameni).Alexandru Lapusneanul este pesonajul principal, individual, protagonist si central, cu profil moral mai mult negativ. Principala trasatura de caracter a acestuia este dorinta de razbunare. El este asemenea lui Hamlet din tragedia shakespeariana, ambii fiind dominati de o sete de razbunare.De la inceput prezinta o ambitie iesita din comun, nu renunta la planul sau de razbunare cand asculta rugamintile boierilor soli si raspunde in consecinta, cu multa ipocrizie: Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, raspunse Lapusneanul, a caruia ochi scanteira ca un fulger, si daca voi nu ma iubiti eu va iubesc pre voi, si voi merge ori cu voia, ori fara voia dumneavoastra. Sa ma-ntorc ? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt. A! Nu ma vrea tara ? Nu ma vreti voi, cum intaleg ?Este disimulant si intelept, isi da repede seama de planurile boierilor cand acestia ii fac propuneri. Este abil in folosirea cuvintelor in folosul sau si il acepta pe Motoc langa el, nu pentru ca ii este trebuitor, ci pentru ca vrea sa-l pedepseasca:-Sa ma-ncred in voi ? zise Lapusneanul intelegand planul lui. Pesemne gandesti ca eu nu stiu zicatoarea moldoveneasca: Lupul parul schimba, iar naravul ba ? Nu stiu, ca fiind mai mare peste ostile mele, cum ai vazut ca m-au biruit, m-ai lasat ? [] Dar tu Motoace ? invechit in zile rele, deprins a te ciocoii la toti domnii, ai vandut pre Despot, m-ai vandut si pre mine, vei vinde si pe Tomsa, [] iti fagaduiesc ca sabia mea nu se va manji in sangele tau; te voi cruta, caci imi esti trebuitor, ca sa ma mai usurezi de blastemurile norodului.Ipocrizia lui depaseste orice limita in momentul in care se duce la mitropolie, imbracat cu toata pompa domneasca, si tine discursul catre boieri. Lapusneanul se preface a fi bun la suflet, cu gandul de a se impaca si nici un boier nu se gandeste la adevarata lui fata, cazand fiecare in capcana intinsa, in afara de Stroici si Spancioc:Boieri dumneavoastra! De la venirea mea cu a doua domnie si pana astazi am aratat asprime catre multi; m-am aratat cumplit, rau, varsand sangele multora. Unul Dumnezeu stie de nu mi-a parut rau si de nu ma caiesc de aceasta; dar dumneavoastra stiti ca m-a silit numai dorinta de a vede contenind galcevile si vanzarile unora si altora, care tineau la rasipa tarii si la peirea mea. Astazi sunt alte trebile. Boierii si-au venit in cunostiinta; au vazut ca turma nu mai poate fi fara pastor, si pentru ca zice mantuitorul: Bate-voi pastorul, si se vor iprastia oile.Boieri dumneavoastra! Sa traim de acum in pace, iubindu-ne ca niste frati, pentru ca aceasta este una din cele zece porunci: Sa iubesti aproapele tau ca insusi pre tine, si sa ne iertam unii pre altii!.In scurt timp, Lapusneanul isi arata adevarata lui fata. El devine impulsiv, dur cu sotia lui, desi inainte se purta frumos: Muiere nesocotita! Striga Lapusneanul, sarind drept in picioare, si mana lui, prin deprindere, se razima pe junghiul din cingatoarea sa..Razbunarea lui fara limita, rautatea, ura, il determina sa comita un macel, dand astfel si un leac de frica doamnei Ruxandra careia ii era teama, imaginea mortilor o infiorau.Lapusneanul cunoaste intentiile poporului si stie de afacerile lui Motoc, astfel ca nu se opune uciderii acestuia, gasind totodata un prilej pentru a-l pedepsi pentru ca l-a vandut:Du-te mori pentru binele mosiei dumitale, cum ziceai insuti cand imi spuneai ca nu ma vrea, nici nu ma iubeste tara.Domnitorul devine o fiara, daca nu mai omoara, acum ii mutileaza si ii chinuie pe oameni. Ambitia il face sa continue lupta impotriva boierilor tradatori, ramanandu-i de rezolvat doar pe Spancioc si pe Stroici, care au fugit peste hotare, in Polonia:Dar pentru ca sa nu uite dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenesti, nascoci tot felul de schingiuiri. Scotea ochi, taia maini, ciuntea si seca pe care prepus.Inbolnavindu-se, Lapusneanul cade in delir si cere sa fie calugarit. Cand se trezeste devine agresiv, da dovada de impulsivitate si foloseste un limbaj neadecvat cand vorbeste cu mitropolitul:Boaita fatarnica! adauga bolnavul zbuciumandu-se a se scula din pat; taca-ti gura; ca eu, care te-am facut mitropolit, eu te desmitropolesc. M-ati popit voi, dar de ma voi indrepta, pre multi am sa popesc si eu !.Nebunia lui ia proportii, ajunge chiar sa-si ameninte cu moartea copilul si sotia: Iar pre cateaua asta voi s-o tai in patru bucati impreuna cu tancul ei, ca sa nu mai asculte sfaturile boierilor si a dusmanilor mei. Si in ultimele clipe ale vietii lui, Lapusneanul doreste moartea boierilor tradatori. El a avut parte de multe chinuri si suferinte pana si-a dat duhul, fiind poate rasplatit pentru toate crimele si rautatile pe care le-a savarsit.Prin comportamentul sau, Lapusneanul poate deveni tipul domnitorului tiran, un artist al disimularii, o bruta insetata de sange, care priveste macelul ca pe o ceremonie(punerea capetelor sub forma de piramida in functie de ranguri), un om intelept care stie sa manipuleze supusii, dovedind totodata abilitate in folosirea limbajului, si nu numai atat.Doamna Ruxanda este sotia lui Alexandru Lapusneanul. Personaj secundarsi pozitiv, autorul ii atribuie si un portret fizic impresionant:Peste zobonul de stofa aurita, purta un benisel de fedelens albastru blanit cu samur, a caruia manice atarnau dinapoi; era incinsa cu un colan de aur, ce se inchia cu mari paftale, impregiurate cu petre scumpe; iar pe grumazii ei atarna o salba de multe siruri de margaritar. Slicul de samur, pus cam intr-o parte, era impodobit cu un surguci alb si sprijinit pe umerii si pe spatele sale. Figura ei avea acea frumuseta, care facea odinioara vestite femeile Romaniei..Trasatura ei dominanta este tristetea, provocata de destinul familiei sale: fratele ei mare, Ilias, s-a dus la Constantinopol, unde s-a convertit la mahomedanism, parintii si fratele cel mic, Stefan erau morti. Tristetea si frica ei se accentueaza pe zi ce trecea, mai ales cand vedea crimele comise de sotul ei si este impresionata de lacrimile jupaneselor vaduve care vin sa i se planga. Buna la suflet, inzestrata cu un suflet nobil, incearca sa-l opreasca pe Lapusneanul, care nu mai inceta cu omorurile: O, bunul meu domn, viteazul meu sot! urma ea, destul! Ajunga atata sange varsat, atate vaduvii, atatia sarmani!.Doamna Ruxandra este o sotie devotata, isi respecta sotul, chiar daca acesta o insulta si o ameninta de multe ori. Iubirea ei fata de fiu sau o determina sa incalce regulile crestinesti si sa puna otrava in bautura sotului ei.Motoc este un alt personaj secundar, putand fi considerat si antagonist. Intruchipeaza tipul boierului tradator.Este intrigant, perfid, las, prefacut, la inceput i se impotriveste lui Lapusneanul, apoi i se alatura. El este slugarnic si lingusitor:Motoc ii saruta mana, asemenea unui cainelui care, in loc sa musce, linge mana care-l bate. El era multamit de fagaduinta ce castigase; stia ca Alexandru-voda o sa aiba nevoie de un intrigant precum el. Motoc devine autoritar in momentul in care Lapusneanul trebuie sa aleaga intre el si popor, lipsit de suflet cere sa dea cu tunul in gloata. Se simte ca o fiara cuprinsa de lanturi si totusi crede ca mai are scapare:Pune sa deie cu tunul intrinsii Sa moara toti !. Eu sunt boier mare; ei sunt niste prosti..Ipocrizia lui intrece orice limita in momentul in care promite sa construiasca o biserica, dintr-o data devenind crestin si cere ajutorul lui Dumnezeu: Oh ! pacatosul de mine ! striga pacatosul maica precurata fecioara, nu ma lasa sa ma prapadesc! Dar ce le-am facut oamenilor acestora ? Nascatoare de Dumnezeu, scapa-ma de primejdia aceasta, si ma jur sa fac o biserica, sa postesc cat voi mai avea zile!.Incercarile lui nu de a scapa nu au succes si Motoc isi gaseste sfarsitul omorat fiind de multimea adunata in fata curtii lui Lapusneanul.Stroici si Spancioc sunt doua personaje episodice, doi boieri intelepti, care sunt stapaniti de spiritul dreptatii, care vad clar realitatea si incearca sa-i deschida ochii lui Lapusneanul, orbit de furia razbunarii:Cu voia marii-tale, zise Stroici, vedem ca mosia noastra o sa cada de isnoava in calea paganilor. Cand asta negura de turci va prada si va pustii tara, pe ce vei domni maria-ta ?-Si cu ce vei satura lacomia acestor cete de paganice aduci cu maria-ta ? adaogi Spancioc.Buni cunoscatori ale intentiilor lui Lapusneanul, ei raman limpezi la minte si nu sunt inselati de refacatoria lui Lapusneanul, astfel reusind sa scape din cursa intinsa de acesta:-Cum iti pare ? zise unul din boierii care i-am vazut ca nu iertase pe Alexandru-Voda-Te sfatuiesc sa nu te duci astazi la dansul la masa, raspunse celalalt. Si se amestecara in norod. Acesti erau Spancioc si Stroici.Spiritul dreptatii ii determina sa se intoarca in tara pentru a pune capat zilelor lui Lapusneanul. Ei isi manifesta ura fata de acesta si il chinuie asa cum a chinuit el familiile de boieri.Este surprinzatoare bucuria boierilor cu care fac acest lucru:se cade spre osanda ta sa ne privesti; invata a muri, tu care stiai numai sa omori. Si apucandu-l amandoi, il tineau nemiscat, uitandu-se la el cu o bucurie infernala si mustrandu-l.Gloata este un personaj colectiv si reprezinta poporul. Ea este manipulata de slugile care au scapat de acel macel. Principala trasatura de caracter este prostia:Prostimea ramasa cu gura cascata. Ea nu se astepta la asemenea intrebare. Venise fara sa stie pentru ce au venit si ce vrea. Incepu a se strange in cete-cete, si a se intreba unii pe altii ce sa ceara.Ei sunt pacaliti de Motoc, care punea darile foarte mari, apoi de Lapusnenul, care scapa de ei dandu-l pe Motoc. Nu cred ca acei oameni au dus-o mai bine dupa moartea lui Motoc, ci dimpotriva, poate ca darile au crescut si mai mult.Gloata nu are nici un conducator, este dezorientata si nu este unita, abia dupa un timp au inceput sa ceara domnitorului sa indeplineasca jalbele:-Sa micsoreze dajdiile! Sa nu ne mai zapciasca!-Sa nu ne mai implineasca! Sa nu ne mai jefuiasca!-Am ramas saraci! N-avem bani! Ne i-au luat toti Motoc! Motoc! Motoc!- Motoc!Caracterizarea personajelor s-a realizat prin mijloace directe(direct de catre autor sau autocaracterizare) si prin mijloace indirecte( limbaj, participare la diferite actiuni, atitudini, de catre celelalte personaje). Demonstratia c este o nuvelFiind o opera epica, principalele moduri de expunere sunt dialogul si naratiunea care se face la persoanele I si a-III-a,si este plasata pe momentele subiectului.O apartenenta a operelor lui Cargiale este ca nuvela ,,Doua loturi sa si ,,D-l Goe... incepe cu intriga care incepe prin cautarea disperata a lui Lefter Popescu,a celor doua bilete de loterie,cumparate cu ceva timp in urma.In expozitiune, Lefter Popescu cumparase doua bilete de loterie cu bani imprumutati de la capitanul Pandele.Acesta il anunta pe Lefter ca biletele au iesit castigatoare,dar se pare ca ele nu sunt de gasit.Desfasurarea actiunii incepe in momentul in care Lefter isi aduce aminte ca biletele s-ar putea sa fie in ,,jacheta a cenusie de vara pe care insa sotia o vanduse unor tiganci in schimbul a 10 farfurii.Dupa ce furios sparge toate farfuriile,pleaca sa le ceara socoteala chivutelor care erau in Mahalaua Farfurigiilor,insotit de capitanul Pandele si comisarul Turtureanu.Lefter isi recupereaza jacheta dar nu si biletele,iar tigancile sunt duse la sectie pentru investigatii.In tot acest timp Lefter lipseste de la serviciu si este somat de seful sau sa se intoarca la minister pentru ca avea unele acte importante nerezolvate;ajuns aici,in timp ce scotocea printre acte,acesta da peste biletele mult cautate.Gasind biletele in sertar si crezandu-se castigator,el isi da demisia si merge sa incaseze castigul,dar afla spre stupoarea lui ca numerele biletelor erau de fapt viceversa:acest pasaj reprezinta punctul culminant.In deznodamant naratorul propune o varianta de final in care Elefteria,sotia lui Lefter traieste la manastirea Tiganesti si aduna cioburi de strachini,iar Lefter se plimba pe strazile Bucurestiului si repeta obsesiv ,,viceversa,insa cititorului i se acorda ocazia de a-si imagina un alt final pentru aceasta nuvela.Personajele nuveleinu prea numeroase,se impart in personaje principale deoarece apar in in toata nuvela,Lefter Popescu,si personaje secundare si episodice,nevasta lui Lefter,capitanul Pandele,comisarul Turtureanu si chivutele.Lefter Popescu,Eleutheriu Poppescu pe numele sau adevarat,simbolizeaza omul obisnuit,din clasa mijlocie,care isi doreste sa se faca cunoscut.Considerandu-se un om ghinionist si pesimist,este reprezentat pe cale sa devina un om bogat prin castigarea unei sume impresionante la loterie,dar norocul nu ii surade nici de data asta,fiind intr-o criza de personalitate.Acetsa devine mai agresiv,impulsiv osciland intre speranta si deziluzie fiind inca o victima a destinului.De asemenea,numele sau este unul chiar banal ,,Popescu si ,,Lefter predestinat unui om fara nici un castig.Celelalte personaje au si ele un rol destul de important si decisiv in conturarea strailor personajului principal.Pe parcursul nuvelei,Lefter Popescu are diferite conflicte cu ele,din cauza greselilor facute,comportandu-se mai necivilizat,banii creandu-i impresia ca sentimentele oamenilor nu mai conteaza. Intamplarile sunt plasate pe momentele subiectului intr-un mediu citadin,Bucurestiul inceputului de sec XX,toamna,cuprinzand mai multe planuri narative desfasurate fie in casa lui Lefter Popescu,in Mahalaua Farfurigiilor,la sectia de politie,la berarie si la sediul ministerului sau loterie.Nuvela are un singur fir narativ,anume iluzia castigului,cu o actiune simpla complicata progresiv,cu o naratiune obiectiva si un narator obiectiv-omiscien,iar conflictul este exterior sau interior.Deoarece este o opera literara epica de intindere medie,cu u singur fir epic cu si cu conflict complicat progresiv si cu accentul pus pe caracterizarea de personaj nu pe povestire in sine, ,,Doua loturi este o nuvela.

Caracterizarea lui Lefter PopescuFiind de mai mare ntindere i cu o aciune mai complicat dect a schiei, nuvela are i un numr mai mare de personaje,cu importan diferit n derularea evenimentelor.Aa se explic i faptul c n opera literar ,,Dou Loturi fiind o nuvel, ntlnim un personaj principal, Lefter Popescu, i personaje secundare i episodice.Lefter Popescu este personajul principal al acestei nuvele, ntruct particip la toate momentele aciunii, iar toate celelalte personaje acioneaz n funcie de comportamentul i de atitudinea lui, de relaia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflndu-se n conflict temporar sau de durat.El este un mic funcionar, un slujba nensemnat al statului care duce o existen strmtorat, starea lui social i material fiind evideniat chiar de numele pe care l poart, care sugereaz lipsa banilor, srcia (Lefter) si banalitatea (Popescu), nume predestinat unui om care nu are nici un fel de ctig n via.Lui i surde ideea de a se mbogi pe neateptate, dei iniial este sceptic n privina ctigurilor.Gsirea lozurilor devine pentru el o obsesie, fiind gata s renune chiar i la slujb.Dup ce i amintete c a pus biletele n jachet el devine violent, brutal i intr n conflict cu toi, indiferent c e vorba de soie, de prieteni de dumani.El se comport astfel deoarece este suspicios i are impresia c nimeni nu dorete s devin bogat.Are i momente de generozitate, ns o generozitate interesat, cci ofer o parte din posibilul ctig cpitanului Pandele i comisarului Turtureanu pentru c i-a mprumutat bani ca s cumpere biletele la loterie respectiv pentru a-l ajuta n gsirea biletelor .El evolueaz ntre speran i disperare i apoi trece de la dezndejde la explozii de furie: ipa la soie, sparge farfuriile i le bate pe chivue.n momentul gsirii biletelor, el triete clipe minunate, de fericire i satisfacie.Bucuros c n sfrit poate s-l trateze i s-i vorbeasc efului de la egal la egal, i nainteaz demisia.Aceast fericire ine ns foarte puin, pentru c biletele erau inversate, i atunci cnd constat c visul su de mbogaire s-a nruit, disperarea atinge cote maxime i se comport ca i un nebun: l jignete pe bancher, i d palme i pumni, bate din picioare, se jelete, face un trboi de nedescris.Cu toate aceste manifestri ale sale, d-l Lefter este un om obinuit, ns situaia n care se afl este una neobinuit i de aceea comportamentul su este anormal.De asemenea el nu este un inadaptabil, sau o victim a societaii, ci este o victim a hazardului.De remarcat este faptul c, n ciuda situaiilor comice n care se afl personajul, atitudinea autorului nu este una batjocoritoare, ci chiar l privete cu compasiune.Trsturile de caracter ale personajului sunt prezentate, dup cum am vzut, att direct de ctre autor, de alte personaje sau de personaj nsui, ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gndurile i frmntrile sale sufleteti, din limbajul folosit sau chiar din numele purtat.

1