Morchella esculenta fam. Morchellaceae

Sbârciogul

Are pălărie ovoidă sau conică, cu diametrul de 3-6 cm şi înălţimea de 3-8 cm, de culoare gălbuie sau roşcat-brună, cu nuanţe

mai deschise spre vârf, iar pe suprafaţă prezintă numeroase alveole adânci, neregulate şi sinuoase, căptuşite în interior de himeniu şi delimitate de creste sterile şi groase. Pălăria

este goală în interior, iar marginile acesteia sunt concrescute pe piciorul drept, cilindric şi

îngroşat spre bază, neted sau vălurat, gol în interior, cu diametrul de 2-3 cm şi înălţimea de

3-5 cm, de culoare albicioasă sau galben deschis. Carnea este albă, casantă, fragedă, cu gust şi miros plăcut. Creşte izolat sau în grupuri

pe terenurile nisipoase ale pădurilor luminate sau ale pajiştilor mai umbrite, în mustul zăpezii

sau după ploile călduţe de primăvară.

Morchella conica fam. Morchellaceae

Sbârciogul

Pălăria are formă conică, cu înălţimea de 3-7 cm şi Ø în partea inferioară de 1,5-3 cm, de culoare brun deschis până la negricioasă cu nuanţe brun-gălbui, cu suprafaţa presărată de

alveole profunde, înguste, dispuse în şiruri longitudinale mai mult sau mai puţin paralele,

limitate de nervuri groase, unite printre ele prin coaste transversale. Marginile pălăriei sunt

neregulate şi concrescute pe piciorul aproape cilindric, puţin vălurat şi uneori subţiat spre bază,

cu Φ de 1-1,5 cm şi lungimea de 2-4 cm, de culoare albicioasă sau cu nuanţe gălbui şi gol în

interior. Carnea este albă, cu gust şi miros plăcut. Creşte izolat sau în grupuri prin păduri de

răşinoase şi cele de amestec, prin pajişti, preferând solurile nisipoase sau argilo-

nisipoase, umede.

Morchella esculenta

var. valdeorrensis

Morchella hortensis

Morchella semilibera

Morchella elata

Gyromitra esculenta fam. Helvellaceae

Sbârciogul gras

Are pălărie globuloasă sau diformă, alcătuită din numeroase pliuri lobate ca nişte

circumvoluţiuni, de culoare brună-castanie până la brună-negricioasă, cu dimensiuni de 3-8 cm.

În interior este albă şi goală. Piciorul gol în interior, cu Φ de 1,5-3 cm şi înălţimea până la 8

cm este neted sau vălurat, de culoare, de culoare alb-gălbuie, uneori cu nuanţe roşiatice.

Carnea este albă, casantă, cu miros şi gust plăcut, însă conţine o substanţă toxică (acid helvellic), datorită căruia este socotiră de unii autori, ca fiind foarte otrăvitoare, provocând

intoxicaţii de tip faloidian. Creşte în grupuri, în păduri de răşinoase, pe lângă trunchiuri de

arbori, pe locuri părăginite etc.

Gyromitra esculenta

Ramaria flava sin. Clavaria flava, C. Lutea; fam. Clavariaceae

Creasta cocoşului

Are forma unui arbust cu piciorul cărnos, gros, albicios, de 3,0—5,0 cm, cu numeroase ramuri şi rămurele galbene-aurii, lungi, subţiri, fragile, terminate cu câte 2 vârfuri boante,

îndreptate în sus, formând un corp rămuros de mărimea unui pumn (6,0—12,0 cm). Carnea este albă, cu un gust plăcut, însă puţin amărui. Creşte în pădurile de răşinoase

şi de foioase.

Ramaria botrytis sin. Rick Clavaria botrytis; fam. Clavariaceae

Rămurele

Are forma unui arbust cu un trunchi de 3-2 cm, cărnos, la început alb, iar apoi gălbui, de pe care se ramifică ramuri de lungimi diferite galben-aurii, cilindrice şi drepte, cărnoase, care se divid în rămurele galbene, sau galben-roşii, scurte, obtuze, îngroşate, îndreptate în sus şi terminate cu câte 2-3 vârfuri boante de culoare roz sau roşu purpuriu, alcătuind corpul fructifer asemănător unei conopide, cu mărimi de 6-12 cm. Carnea este albă, fragedă, suculentă, cu miros plăcut şi gust dulce. Creşte prin păduri de răşinoase şi de foioase,

izolat sau în grupuri.

Cantharellus cibarius;

fam. Cantharellaceae

Gălbiorii

Au pălăria de culoare galbenă, cu Φ de 2-9 cm, în tinereţe boltită, cu marginile

regulate, răsfrânte în jos, iar la maturitate are forma unei pâlnii cu marginile

încreţite, lobate sau ondulate neregulat. Lamelele au aceeaşi culoare cu pălăria,

sunt groase şi decurente pe piciorul cilindric, gros, îngustat la bază, tare, plin şi cărnos, galben, cu înălţimea de 3-6,5

cm şi grosimea de 1-1,5 cm. Carnea gălbiorilor este galben-aurie, tare,

fibroasă, are un miros plăcut şi un gust picant, rareori este atacată de viermi.

Gălbiorii cresc în grupuri, prin păşuni şi prin păduri de răşinoase şi de foioase.

Boletus edulis; fam. Boletaceae

Hribul

Are pălăria de 5-20 cm Φ, aproape globuloasă şi cu marginile petrecute peste creştetul piciorului în tinereţe iar apoi devine convexă, emisferică sau plană, cărnoasă, cu cuticula

brun-deschis până la brun-cenuşie, mată şi puţin cleioasă pe timp umed. Pe faţa inferioară se găsesc tuburile sporifere, albicioase şi apoi galbene sau galben-verzui. Piciorul este îngroşat în partea inferioară, de 3-6 cm Φ şi 12-16 cm înălţime, brun-

deschis, iar spre pălărie este acoperit cu o reţea poligonală alburie. Carnea este albă cu nuanţe gălbenii şi roşiatică sub cuticulă, tare, cu gust şi miros plăcut, iar la bătrâneţe se înmoaie. Creşte prin pădurile de răşinoase şi de foioase, cât şi prin luminişuri şi pajişti.

Are pălăria globuloasă în tinereţe, iar apoi bombată, emisferică şi

aproape întinsă şi groasă la maturitate, cu Φ de 7-20 cm şi cuticula brună-castanie până la

brună închis către negru, fin pubescentă. Tuburile sporifere

sunt albicioase, galben –cenuşii şi apoi galben-verzui. Piciorul gros şi

bulbos în tinereţe, apoi îngroşat spre bază până la 5 cm Φ şi 5-15 cm înălţime, acoperit cu o reţea

brună. Carnea este tare, albă, cu nuanţe rozii sub cuticulă, cu miros puternic şi gust plăcut. Creşte în

păduri şi pe liziera acestora.Boletus aereus fam. Boletaceae

Hribul negru

Boletus luridus; fam. Boletaceae

Chitarca

Are pălăria de 4-15 cm Φ, globuloasă şi boltită în tinereţe, iar apoi plan-convexă, cu cuticula de culoare măslinie până la brun-ruginie, fiind lipicioasă pe vreme umedă.

Tuburile sporifere sunt galbene, apoi verzui cu porii mici, roşiatic-portocalii sau roşii, care se pătează în albastru la atingere. Piciorul înalt de 4-15 cm şi gros de 2-6 cm este

galben-portocaliu şi ovoidal în tinereţe, iar la maturitate umflat spre bază, plin şi brun sau roşu închis, acoperit cu o reţea roşiatică. Carnea alb-gălbuie este moale, cu gust şi

miros plăcut, iar prin rupere sau strivire se albăstreşte şi apoi se înverzeşte, confundându-se cu hribul ţigănesc. Creşte prin pădurile de foioase şi de răşinoase, cât

şi pe pajişti.

Boletus satanas; fam. Boletaceae

Hribul ţigănesc

Are pălăria cu Φ de 6-25 cm şi cuticula cenuşie, galben-pieloasă până la roşiatic cu nuanţe verzui şi lipicioasă pe vreme umedă. Tuburile sporifere sunt galben-

verzui, cu porii roşii-purpurii, iar prin apăsare se albăstresc. Piciorul ovoid ajunge la 4-10 cm înălţime şi 4-8 cm

grosime la bază este de culoare galbenă către roşiatică, acoperit cu o reţea de vinişoare roşu-purpurii. Carnea alb-

gălbuie, prin rupere se înroşeşte, apoi se albăstreşte sau verzeşte, are gust şi miros

dulce. Creşte în special în păduri de foioase, pe soluri calcaroase.

Boletus subtomentosus; fam. Boletaceae

Buza caprei

Are pălăria emisferică până la plană, cu marginile răsucite în jos şi Φ de 7–10 (15) cm. Cuticula gălbuie-măslinie până la brun-cenuşie, la maturitate este brăzdată de crăpături verzui-galbene. Tuburile sporifere galben-lămâie se albăstresc la atingere. Piciorul înalt

de 6-10 cm şi gros de 1–2 cm, galben sau galben –verzui este cilindric şi pătat longitudinal în roşu . Carnea albă cu nuanţe galbene şi roşiatice sub cuticulă este moale

cu gust dulce. Creşte prin pădurile de răşinoase şi de foioase, izolată sau în grupuri.

Suillus grevillei, sin. Boletus elegans; fam. Boletaceae

Untoasa cu inel

Are pălăria de 4-14 cm, cu marginile răsucite în jos şi ondulate. Cuticula galben-aurie sau roşiatică se desprinde de carne. Prezintă velum galben-albicios şi după ce se rupe rămâne doar inelul alb-gălbui, care atârnă pe picior. Tuburile sporifere sunt

fine, gălbui-brune şi decurente. Piciorul înalt de 4.12 cm şi gros de 1-2,5 cm, cilindric, puţin îngroşat la bază, galben-auriu cu nuanţe rozii. Carnea galbenă sau

galben-verzuie este tare şi prin rupere devine brun-gălbuie. Are miros plăcut şi gust dulce. Creşte în pădurile de răşinoase.

Suillus luteus, sin. Boletus luteus; fam. Boletaceae

Turta vacii

Seamănă cu untoasa cu inel şi are pălăria de 4-11 cm, convex-bombată cu marginile puţin răsucite în jos şi ondulate. Cuticula galben-brună până la rozacee-brună se desprinde uşor de carne şi este mâzgoasă pe vreme umedă. Tuburile sporifere sunt galben-verzui. Piciorul

înalt de 2-10 cm şi gros de 0,5-2 cm este albicios sau gălbui, cilindric, uneori curbat, prevăzut cu un inel membranos, la început alb şi apoi brun-violaceu. Carnea albă, uşor gălbuie este moale şi devine rozie la rupere. Are gust dulce şi miros plăcut. Creşte prin

pădurile de răşinoase.

Xerocomius badius, sin. Boletus badius; fam. Boletaceae

Hribul murg

Are pălăria cu Φ de 4/12 cm, aproape globuloasă în tinereţe şi apoi emisferic bombată, cu adâncitură centrală. Cuticula brună, brună-castanie este puţin lipicioasă pe vreme umedă. Tuburile sporifere verzi-cafenii au porii galben-verzui, iar prin apăsare devin

albăstrii-verzui. Piciorul înalt de 4-10 cm şi gros de 0,8-4 cm este cilindric şi puţin umflat spre bază, drept sau curbat, brun deschis sau albicios. Carnea este albă sau

galben-alburie, roşiatică sub cuticulă, se albăstreşte la rupere, are gust şi miros plăcute. Creşte în grupuri, în păduri de răşinoase.

Leccinium scabrum, sin. Boletus scaber; fam. Boletaceae

Pitarca

Are pălăria emisferică-bombată în tinereţe şi apoi convexă, cu Φ de 4-16 cm. Cuticula de culoare cenuşie, roşie-cărămizie este puţin lipicioasă după ploaie. Tuburile sporifere sunt albicioase-cenuşii. Piciorul înalt de 6-16 cm şi gros de 1-3 cm, cilindric, îngroşat puţin spre bază, albicios sau cenuşiu, este presărat

cu solzişori brun-roşiatici până la negricioşi. Carnea albă devine roşiatică, albăstruie sau verzuie prin rupere, iar prin fierbere sau uscare se înnegreşte. Creşte prin pădurile de răşinoase şi cele foioase, mai ales în mestecănişuri.

Amanita caesarea, fam. Amanitaceae

Crăiţele

Are pălăria la început globuloasă, apoi sferică, convexă, aproape plană, cu marginile striate şi Φ de 7-13 cm. Cuticula netedă, portocalie sau galben-aurie, se desprinde uşor

de carne. Lamele sunt libere, de culoare galben-aurie. Piciorul înalt de 8-12 cm şi gros de 2-3 cm este galben-auriu, plin, cilindric, poartă un inel galben, ca un guler cu marginile în

jos, iar spre bază este puţin îngroşat şi îmbrăcat, într-o volvă membranoasă, albă, persistentă, cu marginile crestate şi libere. Carnea este albă, gălbuie sub cuticulă, tare, cu

gust şi miros plăcute. Este una dintre cele mai agreate ciuperci şi creşte izolat sau în grupuri, prin pădurile de foioase şi luminişurile din regiunile sudice şi vestice ale ţării.

Amanita muscaria, fam Amanitaceae

Muscariţa

Are pălăria globuloasă în tinereţe, apoi ca un clopot şi în sfârşit aproape plană, cu Φ 6-20 cm, cu cuticula roşie sau roşie-portocalie, uşor detaşabilă de carne, puţin lipicioasă, striată pe margini şi presărată cu negi albi, groşi, groşi, dispuşi concentric şi căzători.

Lamele albe sau albe cu nuanţe gălbui sunt libere la maturitate. Piciorul înalt de 6-22 cm şi gros de 1-2,5 cm este plin la început şi apoi gol, cilindric, îngroşat la bază şi înconjurat de resturi de volvă, sub formă de negi, dispuşi circular. Sub pălărie, pe picior, prezintă un inel mare, alb şi cu marginile resfrânte în jos. Carnea albă, alb-gălbuie sub cuticulă, are miros şi gust dulce. Creşte în pădurile de răşinoase şi de foioase, cât şi prin păşuni şi

fâneţe.

Amanita pantherina, fam. Amanitaceae

Buretele pestriţ

Are pălăria în formă de clopot în tinereţe, apoi convexă-întinsă, cu Φ de 7-11 cm, cu marginile striate. Cuticula brun-cenuşie, măslinie sau galben-portocalie, lipicioasă pe

vreme umedă, presărată cu solzi albi, făinoşi, concentrici şi căzători. Lamele albe, numeroase şi libere. Piciorul înalt de 6-11 cm şi gros de 0,5-3 cm este plin la început, apoi gol în interior, cilindric, îngroşat la bază şi împlântat într-o volvă albă alcătuită din mai multe straturi şi ruptă regulat. Pe picior, în 1/3 superioară se găseşte un inel, alb,

uşor striat şi dispus oblic. Carnea albă şi fragedă, fără miros şi gust dulceag, apoi acru. Creşte în pădurile de foioasă şi de răşinoase.

Amanita phalloides, fam. Amanitaceae

Buretele viperei

Are pălăria emisferică în tinereţe, iar apoi aproape plană, cu margini netede şi cu Φ de 5-12 cm.

Cuticula galben-verzuie, verde-măslinie, cu nuanţe mai închise la centru, cu striuri radiale şi fine, brune sau negre, lipicioasă pe vreme umedă şi fără solzi la maturitate. Lamele sunt libere, albe, albe-gălbui sau albe-verzui. Piciorul înalt de 5-11 cm şi gros de 0,8-

2 cm, plin şi apoi gol spre creştet, albicios, cu nuanţe verzui, pătat în zig-zag cu verde, îngroşat spre bază şi îmbrăcat într-o volvă albă, pieloasă şi îndepărtată de el. Inelul membranos este alb sau

alb-gălbui, cu striuri răsfrânte în jos. Carnea albă, cu gust de ridichi mucegăite, puţin dulceag şi fără

miros. În tinereţe se poate confunda cu ciuperca de bălegar. Creşte prin pădurile de foioase şi de

răşinoase, formând grupuri.

Macrolepiota procera, sin. Lepiota procera; fam. Agaricaceae

Piciorul căprioarei

Este ca un ou în tinereţe, ca apoi să treacă succesiv prin formele de măciucă, clopot, pălărie emisferică şi în cele din urmă aproape plană cu Φ de 10-30 (44) cm, central mamelonată.

Cuticula cenuşie-brună, netedă în centru, acoperită în rest cu solzi bruni sau cenuşii, dispuşi concentric, mai mari pe margini, se desprinde de carne. Lamele albe, cenuşii sau gălbui, sunt libere şi cărnoase. Piciorul înalt de 15-30 cm şi gros de 1-2,5 cm, îngroşat la bază,

cenuşiu şi acoperit cu solzi mari şi bruni este gol în interior. Inelul este mobil, cu marginile striate, alb-gălbui. Carnea este albă, cu miros uşor de anason şi gust de miez de nucă.

Creşte izolat sau în grupuri, în păduri luminate, pajişti şi fâneţe.

Macrolepiota procera

Agaricus arvensis, sin. Psalliota arvensis; fam. Agaricaceae

Ciuperca de câmp

Are pălăria ovoidă în tinereţe, apoi globuloasă, emisferică şi în final convex-plană, boltită în vârf, cu Φ de 5-15 cm şi cu marginile purtând resturile cortinei. Cuticula este albă, alburie-galbenă până la cenuşie-brun deschis. Lamele libere şi albe; devin albe-rozii şi apoi brun-

negricioase. Piciorul înalt de 8-13 cm şi gros de 1,5-3 cm, cilindric, puţin îngroşat spre bază, alb sau alburiu şi gol în interior, poartă un inel alb sau alb-gălbui, dublu şi răsfrânt în

jos. Carnea tare şi albă are gust plăcut şi miros de migdale. Creşte prin păşuni, păduri luminate, livezi şi grădini.

Agaricus silvaticus, sin. Psalliota silvatica; fam. Agaricaceae

Ciuperca de pădure

Este globuloasă în tinereţe şi apoi convex-campanulată, puţin boltită spre centru, cu Φ de 4-9 cm şi marginile deseori fin crăpate. Cuticula albă-rumenie, brună-deschisă până la roşcată este presărată cu solzi brun-negricioşi. Lamele libere sunt albicioase, rozii şi apoi brune-purpurii. Piciorul înalt până la 11 cm şi gros de 1-2,5 cm, cilindric, gol în interior este alb-

cenuşiu cu nuanţe cafenii, fiind prevăzut cu un inel simplu şi căzător. Carnea tare este albă, iar prin rupere devine galben-roşiatică şi are miros de anason şi gust de migdale. Creşte în

grupuri, prin păduri.

Agaricus campestris, sin. Psalliota campestris; fam. Agaricaceae

Ciuperca de bălegar

Are pălăria globuloasă, emisferică şi cu marginile îndoite spre interior în tinereţe, iar apoi convex-plană cu Φ de 3-13 cm, purtând pe margini resturile cortinei. Cuticula este

alburie, galben-rumenie, uneori acoperită cu solzi fini, bruni şi uşor detaşabili de carnea pălăriei. Lamele sunt libere şi dese, albe şi apoi rozii şi în cele din urmă brun-

negricioase. Piciorul înalt de 4-9 cm şi gros de 1,5-3,5 cm este alb, cu nuanţe cenuşii, plini, tare şi acoperit cu scuame sub inelul alb şi căzător. Carnea albă, devine rozie sau brună prin rupere şi are miros şi gust plăcute de ciupercă. Creşte în grupuri de pajişti,

păşuni, grădini, locuri gunoite şi face obiectul culturilor. În tinereţe se confundă cu buretele viperei.

Agaricus xanthodermus, sin. Psalliota xanthoderma; fam. Agaricaceae

Ciuperca albă

Are pălăria globuloasă, emisferică şi apoi plană, cu Φ de 5-12 cm, cu marginea uşor ondulată şi cu resturi de cortină. Cuticula este albă, cenuşie şi devine

galbenă prin lovire. Lamele sunt libere, dese, albe la început, roze şi în final brun-negricioase. Piciorul înalt de 6-10 cm şi gros de 1-1,5 cm, puţin umflat la bază

este alb, dar se colorează în galben în tăietură. Inelul este alb, neted sau striat. Carnea moale, albă-galbenă, devine repede galbenă prin rupere sau tăiere, are gust neplăcut şi exală un miros de carbol. Creşte în grupuri, în păduri de foioase

şi pe pajişti.

Armillaria mellea,

sin. Armillariella mellea

fam. Tricholomataceae

Ghebele

Au pălăria emisferică, apoi convexă, aproape plană, cu Φ de 4-12 cm, adâncită spre centru şi cu marginea striată. Cuticula

se separă uşor de carne şi este galbenă până la galben-roşcată, mai închisă spre centru şi presărată cu solzişori bruni sau

negricioşi, dispuşi concentric. Lamele sunt decurente, albe şi apoi galben-rozii.

Piciorul înalt de 5-14 cm şi gros de 1-2 cm, plin, galben- sau galben-roşiatic, cilindric

sau curbat şi puţin îngroşat la bază, poartă un inel alb, pătat cu galben, persistent.

Carnea albă şi fragedă are miros dulceag şi gust acrişor în stare crudă. Creşte în

grupuri de 5-15 (20) exemplare, pe cioatele de răşinoase, de fag şi alte specii,

pe lemne putrede, cât şi pe rădăcinile arborilor vii sau morţi.

Pleurotus ostreatus, fam. Pleurotaceae

Păstrăvii de fag

Au pălăria semicirculară, mai rar plană, cu Φ de 5-15 cm şi cu marginile răsucite în jos şi puţin ondulate. Cuticula este cenuşie, cenuşie-brună până la

negricioasă-brună. Lamele albe sau uşor gălbui sunt decurente. Piciorul scurt de 0,5-2 cm şi gros de 1-3 cm este alb, excentric şi acoperit cu perişori ţepoşi spre bază. Carnea este albă, fragedă şi cu miros de făină şi gust dulce plăcut. Cresc în tufe de câte 8-12 exemplare suprapuse pe trunchiurile şi cioatele foioaselor,

mai ales pe fagi, plopi, ulmi, tei, mesteceni etc.

Lactarius deliciosus, fam. Russulaceae

Râşcovii

Au pălăria convexă şi apoi ca o pâlnie cu Φ 5-15 cm, cu marginile ondulate şi răsfrânte. Cuticula galben-portocalie cu zone concentrice roşii-brune sau verzui, este puţin lipicioasă pe vreme umedă. Lamele decurente, fragile, portocalii devin verzui prin lovire. Piciorul înalt de 2-6 cm şi gros de 1-2 cm, cilindric, plin şi apoi

gol, are aceiaşi culoare cu pălăria şi alb în interior. Carnea galben-roşiatică devine verde prin rupere şi este moale, cu miros aromatic şi gust puţin amărui, conţine un latex roşi-portocaliu, care se înverzeşte în contact cu aerul. Cresc în pădurile de

răşinoase şi de fag luminate, cât şi pe pajişti.

Lactarius volemus, fam. Russulaceae

Buretele dulce

Are pălăria plan-convexă şi apoi puţin adâncită la mijloc, cu Φ de 8-12 cm, cu marginile răsucite către interior şi crăpate la cele bătrâne. Cuticula este galben-roşiatică până la

galben-brună, cu nuanţe mai închise la centru. Lamele decurente şi fragile, galben-aurii se pătează în brun prin strivire. Piciorul înalt de 5-9 cm şi gros de 1,5-2,5 cm, puţin mai deschis la culoare decât pălăria este cilindric, plin şi neted. Carnea alb-gălbuie se colorează în brun prin rupere, este bogată în latex şi are un miros plăcut de pere şi gust dulce. Latexul este

alb şi dulce, iar prin rupere devine brun. Creşte izolat sau în grupuri de răşinoase şi de foioase.

Lactarius piperatus, fam. Russulaceae

Iuţarii

Au pălăria convexă, plană şi apoi adâncită la mijloc, cu Φ de 5-20 cm şi marginile răsucite în jos şi ondulate. Cuticula albă, puţin gălbenie la bătrâneţe, este netedă. Lamele decurente, sunt albe şi apoi gălbui. Piciorul înalt de 3-7 cm şi gros de 1-

3,5 cm este alb, cilindric şi plin. Carnea albă este tare, casantă, piperată, cu miros aromatic şi conţine latex alb lăptos, înţepător şi iute, care dispare prin fierbere.

Cresc în grupuri, prin păduri de foioase sau de răşinoase.

Russula alutacea, fam. Russulaceae

Pâinişoarele

Au pălăria bombată şi apoi convexă, puţin adâncită la mijloc, cu Φ de 7-20 cm, cu marginile puţin striate în sus. Cuticula roşie, roz-violacee, roşie-măslinie este

puţin vâscoasă pe vreme umedă. Lamela libere sunt groase, galbene sau galbene pământii. Piciorul înalt de 6,0—12.0 cm şi gros de 1,5—3,0 cm este cilindric, plin şi apoi gol, alb sau alb cu nuanţe rozii. Carnea albă este dulce, fără miros şi cu gust de alune. Creşte prin păduri de răşinoase şi de foioase.

Russula vesca, fam. Russulaceae

Vineţica

Are pălăria con vexă şi apoi plană şi adâncită la mijloc, cu Φ de 4,0—9,0 cm, cu margi nile răsucite şi puţin striate. Cuticula galben-rozie până la roşu-brună, cu nuanţe mai închise la centru, se desprinde uşor de carne, jupuindu-se în fâşii. Lamele aderente şi sfărâmicioase sunt albe sau galben-alburii. Piciorul înalt de 2,0—5,0 cm şi gros de 1,5—2,5 cm. cilindric, uneori curbat, subţiat spre bază,

casant şi plin este alb cu nuanţe cenuşii. Carnea albă este tare, casantă, cu miros plăcut şi gust de miez de nucă. Creşte izolată sau în grupuri, în păduri de

răşinoase şi de foioase, cât si prin păşuni.

Russula virescens, fam. Russulaceae

Vineţica pestriţă

Are pălăria emisferică şi apoi convex-plană, adâncită lamijloc, cu Φ de 6,0—12,0 cm, cu marginile netede şi crăpate pe secetă.

Cuticula cenuşie-verzuie, galben-verzuie sau ruginie-verzuie se separă uşorde carne, rezultând pete alburii. Lamele libere şi albe sunt groase. Piciorul înalt de 3,0—

9,0 cm şi gros de 2,0—4,0 cm este alb, cilindric, plin, dar spongios la exemplarele bătrâne. Carnea albă, tare şi sfărâmicioasă are miros plăcut şi gust de nucă. Creşte

în păduri de foioase şi în crânguri.

Russula cyanoxantha, fam. Russulaceae

Hulubiţele

Au pălăria globuloasă, apoi plan-convexă,adâncită la centru, cu Φ de 5,0—11,0 cm şi marginile răsucite. Cuticula

este striată, uşor separabilă de carne, se desprinde în fâşii şi este diferit colorată în purpuriu-violaceu, liliachiu, violet închis, brun, brun-roşcat, verzui-

albăstrui etc, prezentând radiaţii vii ca penajul porumbeilor. Lamele albesunt rotunjite la capete. Piciorul înalt de 5,0—10,0 cm şi gros de 1,5—2,5 cm,este plin şi alb. Carnea albă şi rozie sub cuticulă este tare şi are gust dulceag.

Cresc prin păduri de răşinoase şi de foioase, în special în cele de fag.