Ciuperci Lignicole

Ciupercile lignicole includ Ascomycetes și Basidiomycetes si un numar mare de clase si ordine in fiecare din aceste grupuri. Ele au capacitatea de a degrada celuloza si lignina, componentele majore ale

lemnului. Arborii pot fi infectati si pot putrezi din cauza acestor ciuperci. Cunoscand ecologia speciilor care cresc pe un arbore putem determina probabilile pierderi. Unele ciuperci pot dezintegra lemn sanatos, altele descompun numai lemnul și scoarta arborelui.

Fără aceste ciuperci, lemn nu s-ar dezintegra, substantele nutritive valoroase din acest lemn ar ramane indisponibile pentru o noua crestere. Ciupercile lignicole sau xilofage joaca un rol important în natura, pentru ca ele sunt singurele forme de viata capabile să reduca lemnul la componentelor sale initiale. Cu toate acestea, ele pot fi, de asemenea, periculoase pentru persoane si bunuri, deoarece acestea pot afecta stabilitatea si sanatatea arborilor.

Ele pot fi clasificate in functie de putregaiul pe care il produc. Cele mai cunoscute tipuri de putregai sunt:

- putregaiul brun

- putregaiul moale

- putregaiul albPutregaiul brun

Ciupercile ce produc putregaiul brun descompun hemiceluloza și celuloza. Celuloza este descompusa prin peroxidul de hidrogen (H2O2) care este produs în timpul descompunerii hemicelulozei. Pentru ca peroxidul de hidrogen este o molecula mica, ea poate difuza rapid prin lemn, ceea ce duce la o degradare care nu se limiteaza la împrejurimile hifelor fungice. Ca rezultat al acestui tip de degradare, lemnul se micsoreaza, apare o decolorare maro, si fisuri aproximativ cubice; de unde si numele de putregai brun sau putregai brun cubic.

Ciuperci ce produc putregaiul brun de importanta economica includ Serpula lacrymans, Fibroporia vaillantii și Coniophora puteana care pot ataca lemnul folosit in constructii. Alte ciuperci: Phaeolus schweinitzii, si Fomitopsis pinicola.

Putregaiul moale

Aceste ciuperci secreta din hife lor, o enzima care descompune celuloza din lemn. Aceasta duce la formarea de cavitati microscopice in interiorul lemnului, si, uneori, un model decolorare si fisurare similar cu putregaiul brun. Acestea au nevoie de azot pentru a sintetiza enzime, pe care il obtin fie din lemn fie din mediu. Exemple de ciuperci cauzatoare de putregai moale sunt Chaetomium, Ceratocystis, și Kretzschmaria deusta.

Putregaiul alb

Putregaiuri albe descompun lignina si celuloza si de obicei fac ca lemnul putrezit sa se simta umed, moale, spongios, sau fibroase alb sau galben.

Unele dintre ele descompun atat lignina cat si celuloza. Deoarece aceste ciuperci sunt capabile de a produce enzime, cum ar fi laccaza, necesare pentru a descompune lignina și alte molecule organice complexe, acestea au fost investigate pentru utilizarea în aplicații mycoremediere. Intr-un experiment realizat în colaborare cu Dr. SA Thomas, un teren contaminat cu motorina a fost inoculat cu miceliu de Pleurotus ostreatus. Dupa patru saptamani, mai mult de 95% dintre hidrocarburile aromatice policiclice au fost reduse la componente netoxice în miceliu.. Ciuperci sunt deosebit de eficiente in distrugerea poluantilor aromatici (componente toxice de petrol), precum si compusi clorurati (anumite pesticide persistente) pe care le reduce în cele din urma in dioxid de carbon si apa.

Instalarea ciupercilor lignicole pe rănile arborilor de molid

Prin intermediul ranilor o serie de ciuperci xilofage infesteaza tesuturile lemnoase, iar prin activitatea lor trofica descompun pereţii celulari ai celulelor lemnoase producand aşa numitul “putregai de rana”.

O rana proaspata este infectata de sporii mai multor specii de ciuperci, fie concomitent fie in timp, dar datorita unor preferinte diferentiate fata de baza de nutritie sau a unei concurente deosebit de active ce se desfasoara in primele straturi de celule ale lemnului ranit, inving numai cele care sunt mai virulente, mai putin sensibile la compozitia trofica a bazei de nutritie, mai bine adaptate la mediul de viata respective.Odata ranit arborele reactioneaza atat prin formarea de tesuturi cicatrizante la marginea ranilor cat şi prin formarea în lemn de componenţi chimici inhibitori asupra miceliului ciupercilor. Dintre acestia, taninii si fenolii sunt cei mai importanti. Dintre fenolii care au efect negativ asupra ciupercilor ce traiesc în lemn cei mai importanti sunt pinosilvina şi eterul sau monometil. Aceste substante sunt sintetizate atat în duramen cat şi în tesutul liberian, iar dupa ranire ele se acumuleaza intre zona ranita si infectata si lemnul sanatos. Vulnerabilitatea ranilor la infectii mai este influentata si de localizarea lor. Ranile situate in zona coletului sunt mai frecvent infectate de ciuperci xilofage comparativ cu cele de pe trunchi.

Dupa producerea infectiilor, invingand rezistenta arborilor si concurenta unor antagonisti, incep sa se manifeste primele specii de ciuperci xilofage destul de virulente şi cu putere de fructificare mare ca speciile din genul Stereum. In primii 2-3 ani de la producerea infectiilor miceliul acestora patrunde adanc in lemn producand un putregai concentrat la inceput mai mult in razele medulare, apoi cuprinzand tot duramenul. Sunt infectate mai frecvent ranile de pe trunchi. Ranile de la colet sunt infectate mai frecvent de ciupercile Fomes annosus (Fr) Cooke si Polyporus borealis Fr. care produc un putregai de rana localizat mai mult in partea bazala a tulpinilor.

Specii de ciuperci lignicole

Daedalea quercina: Iasca de cioata a stejarului

Prezinta carpozoame perene, suberoase, în forma de consola, sesile, izolate sau imbricate si intinse, uneori, pe substrat. Partea superioara a carpozoamelor este aproape plana, este usor paroasa, zonata, galbuie-cenusie, cu marginea subtire. Tuburile sporifere sunt confluente, de forma unor lame labirintiforme.

Porii tuburilor sporifere au forma diferita si sunt albiciosi. Trama este suberoasa, elastica si galbuie.

Bazidiosporii sunt elipsoidali sau cilindrici, hialini, de 5-7 x 2,5-3,5 µm.

Ciuperca se dezvoltă ca saprofita pe lemnul de stejar şi mai rar pe alti arbori foiosi. Aceasta specie produce un putregai rosietic al lemnului si se întalneste tot timpul anului (Eliade şi Toma, 1977).

Fomitopsis pinicola: Vacalie de brad, iasca de cioata a rasinoaselor

Ciuperca Fomitopsis pinicola (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales;) prezinta carpozoame izolate sau etajate, sesile, semicirculare, de 10-30 cm în diametru. Carpozoamele sunt acoperite cu o crusta rosiatica-portocalie, stralucitoare, care cu timpul devine bruna-roscata. Marginea carpozomului este de culoare cenusie sau galbuie

Fata superioara a carpozomului este zonata, cu santuri concentrice, iar regiunea himeniala este formată din tuburi sporifere stratificate, galbui-albicioase. Fiecare strat are 3-8 mm lungime. Porii tuburilor sporifere sunt circulari

(0,2-0,3 mm în diametru), sunt initial albi, apoi devin albiciosi-galbui şi se coloreaza, la atingere, în brun (Eliade şi Toma, 1977).

Trama este alba sau uneori este galbena ca sulful. Bazidiosporii sunt eliptici, hialini, albiciosi, de 6-10 x 3-4,5 µm (Romagnesi, 1995).

Fomitopsis pinicola (sin. Fomes marginatus) se dezvolta pe trunchiuri vii si moarte de la diferite conifere (pin, brad, molid etc.) si arbori foioşi (cires,

visin, salcam), si produce putregai rosu al lemnului. Ciuperca se intalneste tot timpul anului (Pârvu, 1999).

Piptoporus betulinus :Iasca mesteacanului, vacalie de mesteacan, bureti de mesteacan

Specia Piptoporus betulinus (fam. Fomitopsidaceae, ord. Polyporales) prezinta carpozom sesil sau prevazut cu un picior scurt, fixat lateral la palarie. Carpozomul ajunge pana la 8-20 cm in diametru si 2-6 cm grosime, este reniform, convex, neted si este acoperit cu o crusts subţire, bruna-cenusie, care se desprinde, cu usurinta, in fasii.

Stratul himenial este situat pe fata inferioara a carpozomului si este format din tuburi sporifere, de 2-8 mm lungime, dispuse pe un singur strat, care se desprind usor de trama. Porii tuburilor sporifere sunt de 0,1-0,3 mm in diametru, sunt rotunzi, albiciosi, albi sau cenusii-albiciosi. Trama este suberoasa, uscata, alba sau putin galbuie, cu miros si gust acid.

Sporii sunt elipsoidali, alungiti, netezi, de 4,5-6,5 x 1,25-1,75 µm (Romagnesi, 1995).

Piptoporus betulinus (sin. Polyporus betulinus) creste pe trunchiuri vii sau moarte de mesteacan (Betula) si produce un putregai rosiatic intens al lemnului. Ciuperca se intalneste de vara pana toamna (Parvu, 1999).

Bibliografie:

http://www.fungi.com/blog/items/the-petroleum-problem.html

http://en.wikipedia.org/wiki/Mycoremediation

https://www.messiah.edu/Oakes/fungi_on_wood/introduction%20page/why%20wood%20decay%20fungi.htm

http://en.wikipedia.org/wiki/Wood-decay_fungus

Ghid practic de micologie – Marcel Parvu

http://www.bioterapi.ro/aprofundat/index_aprofundat_index_enciclopedic_ecologicEcologia_ciupercilor.html

Dinamica instalarii ciupercilor lignicole per anile arborilor de molid – Dr. ing. Ion Sima