Embed Size (px)
Citation preview
Lucrarea: Câmpul electromagnetic. Studii asupra posibilelor efecte ale câmpului electromagnetic asupra sănătăţii
Autor: Gabriela PăunescuAnul apariţiei: 2010ISBN 978-973-0-07974-6
2
CUPRINS
Cuprins..................................................................3
I. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC................4
1. Generalităţi....................................................42. Forma diferenţială a ecuaţiilor lui Maxwell..63. Soluţiile ecuaţiilor lui Maxwell în spaţiu liber (vid)..............................74. Concluzii referitoare la undele electromagnetice plane.........................95. Tipuri de unde electromagnetice...................9
II. POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ A MEDIULUI....................15
1. Compatibilitatea electromagnetică a aparaturii de automatizare.........152. Influenţa câmpului electromagnetic asupra organismului uman.........19
III. CÂTEVA ASPECTE ALE INTERACŢIUNII RADIAŢIEI............22
1.Noţiuni introductive.....................................222. Mecanisme de interacţiune a câmpului electromagnetic cu mediul biologic............................................................233. Abordare cibernetică...................................334. Abordare analitică.......................................355. Concluzii.....................................................35
IV. STUDII ASUPRA EFECTELOR RADIAŢIILOR
ELECTROMAGNETICE.............................36
1. Radiaţii electromagnetice neionizate..........362. Consecinţele negative ale radiaţiilor asupra fiinţelor umane...............383.Consecinţele negative ale radiaţiilor tehnice şi cosmice.......................394. Radiaţiile electrotehnice..............................395. Comunitatea ştiinţifică internaţională studiază de mulţi ani efectele câmpului electromagnetic asupra sănătăţii.....416. Staţiile de bază şi sănătatea.........................447. Standardele internaţionale adoptate în România..................................478.Atitudinea operatorilor români.....................499. Măsurile minime de precauţie.....................5110. Ce trebuie să stiţi despre telefonia mobilă 5411. În ce constă pericolul telefoanelor mobile asupra sănătăţii umane ?. 5512. Reglementări privind limitarea expunerii umane la câmp electromagnetic.....................................59
V. CONCLUZII..................................................63
3
(1) - magnetismul natural................................63(2) - câmpurile de radio frecvenţă...................65(3) – radarele...................................................67(4) - telefoanele mobile...................................70(5) - terminalele computerelor........................74
Biblografie...........................................................77
4
I. CÂMPUL ELECTROMAGNETIC
1. Generalităţi
Câmpul electromagnetic este ansamblul câmpurilor electrice şi
magnetice, care oscilează şi se generează reciproc.
James Clerk Maxwell a introdus noţiunea de câmp electromagnetic ca
o realitate fizică, ca o entitate ce conţine două laturi: câmpul electric şi
câmpul magnetic. Cele două laturi nu pot fi separate decât în fenomene
statice. În fenomene dinamice cele două câmpuri se generează reciproc.
La baza teoriei lui Maxwell stau:
- în jurul unui câmp magnetic variabil în timp ia naştere un câmp electric cu
liniile de câmp închise, a cărui intensitate este cu atât mai mare cu cât
câmpul magnetic variază mai rapid;
- în jurul unui câmp electric variabil în timp ia naştere un câmp magnetic cu
linii de câmp închise a cărui intensitate este cu atât mai mare cu cât câmpul
electric variază mai rapid.
Faptul că un flux magnetic variabil prin aria care este marginită de o
spiră conductoare creează, în acea spiră, o tensiune electromotoare de
inducţie, arată că un câmp magnetic variabil creează un câmp electric.
Rezultatul poate fi generalizat în sensul că oriunde, în spatiu,unde există un
câmp magnetic variabil în timp, ia naştere un câmp electric. De asemenea o
inducţie electrică variabilă dă naştere unui câmp magnetic.
Maxwell a generalizat diferitele teorii într-o formulare matematică
unică, ecuaţiile Maxwell, care descriu toate fenomenele electromagnetice .
În lucrarea sa "Tratat de Electricitate şi Magnetism", publicată în
1873, Maxwell a rezumat toate fenomenele electromagnetice ca fiind
caracterizate de patru ecuaţii interdependente .
Câmpul electromagnetic este definit de următoarele mărimi fizice:
5
- vectorul intensitate a câmpului electric E
(măsoară latura electrică a
câmpului prin interacţiunile electrice pe care le produce);
- vectorul inducţie a câmpului magnetic B
(măsoară latura magnetică a
câmpului prin interacţiunile magnetice pe care le produce);
- vectorul inducţie electrică D
(măsoară latura electrică prin sarcinile care
produc câmpul);
- vectorul intensitate a câmpului magnetic H
( măsoară latura magnetică a
câmpului prin curenţii totali care produc câmpul).
Deci starea electromagnetică a unui punct oarecare din interiorul unui mediu
material, cu raza vectoare r , la un moment t este caracterizată de :
( )trE ,
, ( )trB ,
, ( )trD ,
, ( )trH ,
.
Se notează cu: - ρ densitatea volumică locală de sarcină electrică şi
- J
densitatea curentului de conducţie.
2. Forma diferenţială a ecuaţiilor lui Maxwell
1. E
×∇ = - tB
∂∂
sau rot E
= - tB
∂∂
Această ecuaţie reprezintă forma generală a legii inducţiei – Faraday.
2. H
×∇ = J
+tD
∂∂
sau rot H
= J
+tD
∂∂
Această ecuaţie reprezintă legea Ampere generalizată.
3. D
∇ = ρ sau div D
= ρ
Această ecuaţie este legea lui Gauss pentru electricitate.
4. B
∇ = 0 sau div B
=0
Această ecuaţie este legea lui Gauss pentru magnetism.
Ţinând cont că:
B
= µ H
D
= ε E
⇒ o altă formă pentru ecuaţiile lui Maxwell:
6
1. E
×∇ = - tB
∂∂
sau rot E
= - tB
∂∂
2. B
×∇ = µ J
+ ε µtE
∂∂
sau rot B = µ J
+ ε µ
tE
∂∂
3. E
∇ = ερ
sau div E
= ερ
4. B
∇ = 0 sau div B =0
unde: µ = permeabilitatea magnetică a mediului şi
ε = permitivitatea electrică
Simetria acestor ecuaţii în E şi B
este o consecinţă nemijlocită a
introducerii curentului de deplasare. Scrise în această formă, primele două
ecuaţii ale lui Maxwell ne arată că, în cazul unor câmpuri variabile, există o
dublă legătură cauzală între câmpul electric şi câmpul magnetic, legătură
care condiţionează existenţa câmpului electromagnetic sub formă de unde
electromagnetice în regiuni îndepărtate de locul unde există purtătorii de
sarcină electrică.
3. Soluţiile ecuaţiilor lui Maxwell în spaţiu liber (vid)
Una dintre soluţiile ecuaţiilor de mai sus este şi soluţia trivială:
E
= B
=0
Desigur că vor fi şi soluţii diferite de zero, soluţii ce corespund undelor
electromagnetice.
Dacă aplicăm primelor două ecuaţii:
rot (rot E
)= - rot (tB
∂∂
) = - t∂∂ (rot B
) ⇒
2∇ E
- 0ε 0µ2
2
tE
∂∂
= 0 şi analog :
rot (rot B
)= 0ε 0µ rot (tE
∂∂
) = 0ε 0µt∂
∂ ( rot E
) ⇒
7
2∇ B
- 0ε 0µ2
2
tB
∂∂
= 0
Aceste ecuaţii sunt analoge cu ecuaţia tridimensională a undelor:
2∇ Ψ - 2
1v 2
2
t∂Ψ∂ = 0 ⇒ Ψ , E
şi B
sunt funcţii variabile în timp ce se
propagă în spaţiu cu viteza :
v = 00
1µε = 3× 810 s
m (viteza luminii în vid , c )
0E = c 0B , 0B = c1 0E
Cele două câmpuri oscilează în fază (se anulează şi ating valori
maxime simultan), în două plane perpendiculare (xOz – câmpul E şi xOz –
câmpul B). Deci câmpul electromagnetic se propagă în spaţiu sub formă de
unde electromagnetice.
0µ = 4π 710− 2T 3m /J
0ε = 8,854187817× 1210 −
mF
c = 2,99792458× 810 sm
Legea lui Ampere generalizată ( legea Ampere – Maxwell), pentru
vid, se mai poate scrie:
rot B = 2
0
1cε J
+ 2
1c t
E∂
∂
⇒
rot B
= 20
1cε ( J
+ 0ε
tE
∂∂
)
Se observă că câmpul vectorial 0εtE
∂∂
apare ca o continuare a
distribuţiei curentului de conducţie. Maxwell l-a numit curent de deplasare,
şi numele a rămas deşi nu mai pare foarte potrivit. Mai precis, putem defini
8
o “ densitate a curentului de deplasare”, dJ , spre a o distinge de densitatea
curentului de conducţie J.
⇒ rot B
= 20
1cε ( J
+ dJ
) şi definim :
dJ
= 0εtE
∂∂
A fost nevoie de noul termen pentru a face relaţia între curent şi câmpul
magnetic consistentă cu ecuaţia de continuitate, în cazul curenţilor de
conducţie variabili în timp.
rot dJ
= 0ε rot (tE
∂∂
) = 0εt∂
∂ rot E
= - 0ε2
2
tB
∂∂
⇒
rot dJ
= - 0ε2
2
tB
∂∂
Acesta va fi neglijabil pentru schimbări suficient de lente ale câmpului.
Putem numi un camp lent variabil, cvasistatic. În cazul câmpurilor lent
variabile, contribuţia totală la câmpul magnetic în orice punct, de la toţi
curenţii de deplasare, este zero. Câmpul magnetic într-un punct, P, poate fi
calculate prin formula Biot – Savart aplicată numai pentru elementele de
curent de conducţie.
4. Concluzii referitoare la undele electromagnetice plane
- În medii omogene, izotrope, liniare (s,u constante), imobile (v = 0),
neîncărcate (pv = 0), izolante (J = 0) şi indefinit extinse, soluţiile ecuaţiilor
lui Maxwell care depind de o singură coordonată spaţială x de-a lungul unei
axe Ox, sunt suprapuneri de unde plane elementare, care se propagă cu
vitezele de fază constante ±c de-a lungul axei.
- Unda plană se compune din cel mult patru unde elementare, care diferă fie
prin direcţia de propagare, fie prin direcţia de polarizare liniară.
9
- În fiecare undă elementară, vectorii E
şi H
sunt perpendiculari între ei şi
perpendiculari pe direcţia de propagare; vectorii v , E
, H
formează un
triedru ortogonal drept, adică produsul vectorial E
x H
are direcţia de
propagare.
- Variaţia în timp a mărimilor E
şi H
este arbitrară şi este determinată de
condiţiile de producere a undei.
- În fiecare punct al undei elementare şi în fiecare moment, valorile E
şi H
sunt proporţionale, raportul lor fiind impedanţa de undă a mediului.
5. Tipuri de unde electromagnetice
Undele electromagnetice au fost prezise teoretic de "ecuaţiile lui
Maxwell" şi apoi descoperite experimental de Heinrich Hertz.
Sarcinile electrice staţionare produc câmpuri elctrice; curenţii –
sarcini electrice mobile – produc câmpuri magnetice. Aceste descoperiri au
fost redate într-o formă precisă de către fizicianul englez James Clerk
Maxwell, care, în descompunerea ecuaţiilor diferenţiale care îi poartă
numele, a găsit relaţia dintre locul şi perioada schimbării câmpurilor
electrice şi magnetice într-un anumit punct şi respectiv sarcina şi densitatea
curentului în acel punct. În principiu, aceste ecuaţii permit determinarea
intensităţii câmpului oriunde şi în orice moment printr-o cunoaştere a
sarcinilor electrice şi a curenţilor.
Un rezultat neaşteptat obţinut prin descoperirea acestor ecuaţii a fost
intuirea unui nou tip de câmp magnetic, care se propagă cu viteza luminii
sub forma undelor electromagnetice. În 1887 fizicianul german Heinrich
Rudolf Hertz a reuşit să genereze asemenea unde, punând astfel bazele
transmisiilor de radio, radar, televiziune şi altor forme de telecomunicaţii.
Undele electromagnetice sau radiaţia electromagnetică sunt fenomene
fizice în general naturale, care constau dintr-un câmp electric şi unul
10
magnetic în acelaşi spaţiu, şi care se generează unul pe altul pe măsură ce se
propagă.
Clasificare
Spectrul electromagnetic
În funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă cu care radiaţia se
repetă în timp, respectiv în spaţiu, undele electromagnetice se pot manifesta
în diverse forme. Spectrul radiaţiilor electromagnetice este împărţit după
criteriul lungimii de undă în câteva domenii, de la frecvenţele joase spre cele
înalte:
- radiaţiile (undele) radio
- microunde
- radiaţii hertziene,
- radiaţii infraroşii,
- radiaţii luminoase,
- radiaţii ultraviolete,
- radiaţii X (Röntgen),
11
- radiaţii "γ" (gamma - literă grecească).
Câmpul electromagnetic este un câmp rotaţional şi se propagă în
spaţiu sub formă de unde electromagnetice cu o viteză care depinde de
permitivitatea şi permeabilitatea mediului considerat. Frecvenţa undelor
obţinute este egală cu frecvenţa cu care se deplasează electronii. Cu cât este
mai mare frecvenţa, cu atât mai multă energie este transportată în acelaşi
interval de timp. Analog cu ceea ce se petrece în cadrul undelor elastice,
poate fi definită o marime numită lungime de undă a undelor
electromagnetice, şi care este egală cu distanţa cu care se propagă câmpul
electromagnetic în timpul unei perioade de oscilaţie a dipolului. Lungimile
de undă ale undelor electromagnetice variază într-un interval foarte larg.
Undele electromagnetice se propagă în aer cu viteza luminii (3 810×
m/s), aproximativ egală cu viteza lor de propagare în vid. Conform acestei
teorii, emise de J.C.Maxwell, lumina şi radiaţiile asemănătoare (radiaţiile
infraroşii, ultraviolete, etc.) sunt tot de natură electromagnetică, diferind
între ele prin lungimile de undă. Informaţia se recepţionează la distanţă prin
radio,televiziune, telefonie mobilă. Purtătorii informaţiei sunt undele
electromagnetice de frecvenţă ridicată, modulate pe undele de joasă
frecvenţă care conţin informaţia. Undele electromagnetice emise de antenele
de emisie se refractă, se difractă, interferează şi sunt atenuate până ajung la
antena receptorului.
Undele radio - se folosesc şi pentru transmiterea semnalelor de televiziune,
pentru comunicaţii prin satelit şi telefonie mobilă.
Undele radio se întind pe o bandă largă de frecvenţe. De exemplu, undele de
radio FM obişnuite sunt emise în "banda vest" - CCIR (88-108 MHz) şi
"banda est" - OIRT (65-74 MHz).
12
Microundele sunt folosite atât în comunicaţii cât şi în cuptorul cu
microunde, care se bazează pe absorbţia relativ puternică a radiaţiilor de
această frecvenţă în apă şi materiile vegetale şi animale.
Undele milimetrice se folosesc de exemplu în astronomie.
Undele terahertziene au început abia de curând să fie cercetate şi folosite în
aplicaţii practice.
Undele hertziene sunt emise de oscilaţiile electronilor din antenele
emiţătoare folosite în sistemele de radiocomunicaţii şi microunde
(televiziune, radar, cuptoare).
Aplicaţie: Radarul folosit pentru determinarea vitezei autovehiculelor se
bazează pe faptul ca frecvenţa oscilaţiilor recepţionate de observator este
mai mare dacă sursa se aproprie de el şi mai mică dacă sursa se depărtează.
Sursa care emite trenuri de unde electromagnetice este plasată în maşina
politiei, staţionată la marginea şoselei. Unda reflectată de autovehiculul care
se apropie este recepţionată ca o undă emisă de o sursă mobilă, cu frecvenţa
marită. Unda recepţionată este compusă cu o undă cu frecvenţa constantă
pentru apariţia fenomenului de bătăi, şi prin măsurarea schimbării frecvenţei
cu ajutorul bătăilor, se determină viteza autovehiculului care trece prin
dreptul radarului.
Radiaţiile infraroşii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde,
fiind şi una din cele trei categorii în care sunt împărţite radiaţiile solare
(radiaţiile infraroşii, lumina vizibilă şi radiaţiile ultraviolete). Ele se obţin
prin oscilaţiile moleculelor, atomilor şi ionilor, iar amplitudinile lor depind
de temperatura corpurilor şi de tranziţiile electronilor către învelişurile
interioare ale atomilor şi produc încălzirea acestora. Şi corpul uman
absoarbe aceste raze percepându-le ca şi căldură. Radiaţiile sunt folosite în
diferite procese de încalzire şi uscare, în construirea detectoarelor cu lumină
13
infraroşie, pentru reţinerea pozelor pe filme sensibile la lumina infraroşie, la
fotocopiatori termici, etc.
De asemenea ele se mai utilizează pentru transmiterea de date fără fir
dar la distanţe mici, aşa cum este cazul la aproape toate telecomenzile pentru
televizoare şi alte aparate casnice.
Radiaţiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de Soare,
stele, lămpi cu filamente incandescente a căror temperatură poate atinge
2000 - 3000˚C, tuburi cu descărcări de gaze, arcuri electrice. Emisia luminii
se obţine în urma tranziţiilor electronilor pe nivele energetice inferioare ale
atomilor.
Radiaţiile ultraviolete sunt emise de Soare, stele, corpuri încălzite puternic
şi vaporii de mercur din tuburi de sticlă specială de cuarţ (care nu absoarbe
acest tip de radiaţii). Radiaţiile conţinute în lumina solară se absorb în mare
parte în stratul superior al atmosferei (stratul de ozon). Cu cât altitudinea
creşte, cu atât cresc radiaţiile ultraviolete. Acestea duc la schimbări la
nivelul pielii: pigmentare, ardere, cancer. Lumina ultravioletă încurajează
formarea vitaminei D şi omoară bacteriile. Este de asemenea utilă în
dermatologie, la iluminatul fluorescent şi la instalaţii de numerotare în
industrie. Radiaţiile se obţin în urma tranziţiilor electronilor de pe nivele cu
energii mari pe nivele cu energii mici ale atomilor.
Radiaţiile X sunt emise de tuburi speciale, numite Röntgen, în care sunt
acceleraţi, în câmpuri electrice intense, electronii, astfel încât aceştia pătrund
în interiorul învelişurilor electronice ale atomilor anodului sau gazului din
tub şi smulg electroni din straturile de lângă nuclee, în urma frânării acestor
electroni şi în urma tranziţiilor ulterioare ale electronilor de pe nivele cu
energii mici (straturile K,L). Au frecvenţe mari şi sunt folosite pentru
realizarea radiografiilor medicale, deoarece sunt absorbite diferit de muşchi
14
şi oase şi impresionează plăcile fotografice. Radiaţiile sunt folosite şi în
scopuri terapeutice, deoarece ajută la combaterea dezvoltării ţesuturilor
celulare bolnave. Ele produc şi fluorescenţa unor substanţe. Radiaţiile
Röntgen sunt utile în descoperirea falsurilor în artă.
Fantele cu lărgimi comparabile cu distanţele interatomice din solide,
produc difracţia razelor X, care se foloseşte în determinarea geometriei
structurilor cristaline. Radiaţiile cosmice şi radiatiile γ sunt emise în
procesele de dezintegrare nucleară şi în reacţiile nucleare din Soare, stele
(acestea sunt absorbite de atmosferă) şi în reactoarele nucleare terestre. Sunt
cele mai penetrante, având frecvenţele şi energiile cele mai mari. Sunt
folosite în defectoscopie, pentru sterilizare şi în medicină (tratarea
cancerului).
Radiaţia electromagnetică are o natură duală: pe de-o parte, ea se
comportă, în anumite procese, ca un flux de particule (fotoni), de exemplu la
emisie, absorbţie, şi în general în fenomene cu o extensie temporală şi
spaţială mică. Pe de altă parte, în propagare şi alte fenomene extinse pe
durate şi distanţe mari radiaţia electromagnetică are proprietăţi de undă.
II. POLUAREA ELECTROMAGNETICĂ A MEDIULUI
1. Compatibilitatea electromagnetică a aparaturii de automatizare
Odată cu folosirea intensivă a circuitelor integrate, problema
interferenţei şi susceptibilităţii electromagnetice a devenit o condiţie în
proiectarea unor echipamente de automatizare de înaltă fiabilitate. Prin
compatibilitate electromagnetică se înţelege particularitatea unui
echipament, sau a unui sistem în ansamblu, de a funcţiona în condiţiile unui
mediu poluat electromagnetic, fără a fi perturbate intolerabil funcţiile
15
acestuia. Interferenţa electromagnetică ( FMI - electomagnetic interference,
sau RFI - radio frequence interference ) este reprezentată printr-un semnal
nedorit, care este indus datorită câmpului electromagnetic poluant, semnal
care poate defecta funcţionarea unui echipament sau sistem.
Interferenţa electromagnetică poate fi definită ca o poluare
electromagnetica, la fel de periculoasă ca poluarea aerului sau a apei în
mediul ambiant. Fenomenul de compatibilitate electromagnetică are trei
componente : sursa unui câmp electromagnetic poluant, calea de propagare
şi receptorul afectat, reprezentat prin echipamentul sau sistemul în
funcţionare normală. Sursele de zgomot electromagnetic sunt cauzate de
fenomene naturale sau artificiale, ca de exemplu:
- Zgomotele electrice generate de furtuni electrice, reprezintă surse naturale
de zgomote electromagnetice cu frecvente sub 10 MHz.
- Zgomotele generate de radiaţiile solare şi zgomotele cosmice reprezintă
surse naturale de zgomote cu frecvente peste 10 MHz.
- Zgomotele electrice artificiale sunt generate de activităţile umane şi pot fi
neintenţionat sau intenţionat create. Sursele neintenţionat create de om sunt
echipamente a căror funcţionare nu are ca scop emisia de câmpuri
electromagnetice, precum calculatoarele electronice, motoarele electrice,
echipamentele cu relee cu contacte, tuburi fluorescente, sudura cu arc,
motoarele cu autoaprindere, cablurile TV etc. Sursele de poluare
electromagnetică intenţionat create de activitatile umane sunt acele
echipamente a căror funcţionare normală constă în emisia de semnale
electromagnetice, ca de exemplu echipamente radar, radiouri mobile,
echipamente cu modulare în frecventă sau amplitudine etc.
Important în poluarea electromagnetică este mecanismul de cuplare
între sursă şi receptor, care poate fi prin radiaţie sau prin conducţie.
16
Cuplarea prin radiaţie se face prin intermediului câmpului electromagnetic
între sursă şi receptor ca între două aparate, ca de exemplu un pistol de lipit
în contact manual şi cu transformator poate afecta prin impulsurile câmpului
electromagnetic un calculator.
Cuplarea prin conducţie între două aparate se face prin firele reţelei de
alimentare , prin firul comun de împământare al echipamentelor , etc. De
exemplu, cuplând la aceiaşi reţea de alimentare un calculator şi un termostat
pentru încălzirea unui volum, conectarea/deconectarea automată a rezistentei
de încălzire a termostatului provoacă variaţii ale tensiunii de alimentare a
reţelei care influenţează aparatele conectate la aceiaşi reţea de alimentare.
Poluarea electromagnetica, adică operaţia unor tensiuni parazite în
circuitele electrice, poate fi numai între două aparate, ci şi în cadrul aceluiaşi
aparat.
De exemplu, poluarea prin conducţie apare în cadrul unui aparat în
care funcţionarea unui etaj de putere în impulsuri poate provoca variaţii
( căderi ) ale tensiunii de alimentare, ceea ce poate influenţa ( prin
conducţie ) alte etaje ale aparatului respectiv. Poluarea prin inducţie în
cadrul unui aparat poate apărea atunci când, de exemplu, variaţii ale unui
semnal electric provoacă, datorită câmpului magnetic propriu, semnale în
alte circuite ale aparatului.
Interferenţa electromagnetică poate să apară şi între echipamente de
calcul, atât prin inducţie (prin sursa de alimentare) cât şi prin conducţie (prin
câmpul electromagnetic creat de funcţionarea unui calculator). Pentru a
studia interferenţa electromagnetică sunt necesare teste, prin care se măsoară
amplitudinea şi frecvenţa semnalului nedorit, indus de sursa poluantă în
aparatul supus testării. Aceste măsurări se fac cu analizoare spectrale.
17
Pentru a reduce semnalele parazite care apar prin inducţie de la sursa
poluantă se folosesc ecrane electrice între sursă şi aparatul testat. Pentru a
reduce semnalele parazite care apar prin conducţie între sursa poluantă şi
aparatul testat, se folosesc filtre electrice pe tensiunile de alimentare. De
exemplu, în acest scop la aparatele cu circuite integrate, circuitul imprimat
este astfel realizat încât barele de alimentare ( +, - ) sa fie suprapuse pe
suprafaţe cât mai mari, ceea ce formează de fapt un condensator electric cu
rol de filtrare.
În prezent, datorită apariţiei a numeroase surse poluante, problema
compatibilităţii electromagnetice este deosebit de actuală, existând instituţii
de specialitate care se ocupă cu elaborarea de standarde şi recomandări în
acest domeniu. La nivel internaţional, există organizaţii de standardizare,
specializate pe anumite domenii de aplicaţie, ca de exemplu:
- ISO - în domenii largi ( mecanic , electric etc. )
- IEC, CISPR - în domeniul electrotehnic, electronic
- CCITT - în domeniul telecomunicaţiilor
- CCIR - în comunicaţii radio
În prezent există şi agenţii naţionale, care, de exemplu, preiau
recomandările de la CISPR ( Internaţional Special Committee on Radio
Interference ). Prin aceste standarde se stabileşte nivelul acceptabil de
interferenţa (de susceptibilitate) electromagnetică pentru diferite surse
poluante şi diverse echipamente influenţate prin poluare electromagnetică.
În domeniul aparaturii de automatizare cel mai important organism
internaţional este IEC (International Electrotehnical Commission). Acest
organism are comitete pe diferite domenii, ca de exemplu:
- TC 77 - Compatibilitate electromagnetică între echipamente electrice,
inclusiv reţele;
18
- TC 65 - Măsurări industriale şi conducerea proceselor;
În ţara noastră, Institutul Român de Standardizare şi Mărci are ca
preocupare principală coordonarea lucrărilor de cercetare şi de adaptare a
recomandărilor şi regulamentelor internaţionale în domeniul standardelor,
inclusiv în domeniul compatibilităţii electromagnetice.
2. Influenţa câmpului electromagnetic asupra organismului uman
Operatorul uman, în activitatea sa de îndeplinire a rolului său de a
conduce un proces tehnologic, este supus influenţei câmpurilor
electromagnetice. Principala acţiune a câmpurilor electromagnetice asupra
organismului uman constă în agravarea sau accelerarea apariţiei bolilor
cardiace, vasculare, neurologice şi psihice.Această influenţă, care depinde de
intensitatea câmpurilor electromagnetice şi de durata de expunere, este în
continuă creştere datorită măririi numărului de surse poluante cu câmpuri
electromagnetice. Pentru aprecierea influenţei câmpurilor electromagnetice
asupra organismelor vii s-au făcut cercetări experimentale asupra unui
individ separat şi asupra unui grup de indivizi, de diferite vârste, pe durate
diferite de expunere în timpul serviciului şi pentru diferiţi parametri ai
factorilor poluanţi.
De exemplu dintr-o grupă de indivizi, cu vârste peste 40 ani, care se
ocupau cu instalaţii la frecvenţe înalte 10KHz - 30 MHz, cu o intensitate de
100 - 300 V/m, numai 7,4 % nu au reclamat perturbări ale stării de sănătate
şi în primul rând al sistemului nervos şi cardio-vascular. Cercetări similare
s-au efectuat în spaţii de producţie, unde s-a constatat că prezenţa câmpurilor
electromagnetice de joasă frecvenţă are o influenţă negativă asupra
sistemului cardio-vascular al muncitorilor, observându-se o reducere a
pulsului, o modificare a EKG, o micşorare a puterii de recepţie vizuale şi
auditive şi o accentuare a stării de oboseală.
19
Principalele surse de poluare sunt :
- Câmpul electric natural al Pământului care depinde de latitudine şi
altitudine;
- Câmpul electric static artificial ( care de exemplu apare în procesul de
prelucrare a unor mase plastice, în utilizarea unor ţesături din materiale
sintetice etc. );
- Câmpul magnetic terestru ( care are o componentă variabilă, numită
furtună magnetică, în funcţie de fenomene astronomice, ca de exemplu
datorită exploziilor solare );
- Câmpurile electromagnetice naturale ( de exemplu de la fulgere );
- Câmpurile electromagnetice artificiale ( de exemplu, undele radio, reţelele
industriale de alimentare cu energie electrică, la frecvenţa de 50 Hz etc. )
Pentru măsurarea intensităţii câmpului electromagnetic se pot folosi
aparate pentru lucrări de cercetare ( foarte scumpe, de precizie ridicată şi
produse într-un număr redus de exemplare ) şi aparate pentru verificări
experimentale ( de precizie redusă şi produse în serie mare ). Pentru
măsurarea intensităţii câmpurilor electromagnetice în laboratoare, în spaţii
industriale de lucru, în centre urbane etc. se pot folosi aparate, care au
costuri reduse şi cu o precizie satisfăcătoare.
În prezent, pe plan mondial, se întreprind acţiuni pentru limitarea
efectelor câmpurilor electromagnetice asupra organismelor vii, dintre care
cele mai importante sunt:
Normarea intensităţii admisibile ale câmpurilor electromagnetice,
pentru activităţi industriale şi pentru locuinţe, în centre urbane sau rurale.
Această diferenţiere este necesară deoarece timpul de expunere a unei
persoane diferă într-o activitate industrială şi în spaţiul de locuit. De
exemplu, în SUA este recomandată densitatea de putere maximă a câmpului
20
electromagnetic de 10 mW/cm2, în domeniul de frecvenţe de 10 - 105 MHz.
În multe ţări sunt elaborate tabele, prin care se determină valorile admisibile
în funcţie de timpul de expunere.
Aplicarea de măsuri de protecţie în desfăşurarea unor activităţi cu surse de
câmpuri electromagnetice, dintre care se pot menţiona :
- Protecţia faţă de câmpuri magnetice puternice, constante şi de joasă
frecvenţă, realizând ecrane din materiale feromagnetice care au o
permeabilitate ridicată, ca de exemplu din aliaje fier-nichel.
- Protecţia prin limitarea timpului de expunere, utilizând aparate de
avertizare acustică sau optica.
- Protecţia prin desfăşurarea activităţilor la distanţă calculată faţă de
sursa de câmp electromagnetic, se face utilizând relaţii empirice în care
intervin parametrii sursei radiante.
- Protecţia prin utilizarea unor ecrane ale locului de munca, ca de
exemplu a unor încăperi formate din plase metalice.
- Protecţia prin utilizarea unor suprafeţe reflectorizante ale câmpului
electromagnetic, ca de exemplu a unor folii metalice.
- Protecţia prin utilizarea unor halate sau alte articole de îmbrăcăminte
de protecţie, realizate din ţesături din bumbac, mătase, etc., în structura
cărora intră fire subţiri metalice, care de exemplu formează ochiuri de
dimensiunile 0,5 × 0,5 mm.
Cercetările recente privind influenţa câmpurilor electromagnetice
asupra organismelor vii, au demonstrat că acestea actioneaza într-un mod
deosebit de complex asupra fenomenelor intracelulare, asupra celulelor şi
organelor şi organismului pe ansamblu. În prezent cercetările în acest
domeniu sunt dirijate spre elaborarea de noi normative privind sursele de
21
poluare şi pentru implementarea de noi tehnici de protecţie a omului faţă de
influenţa câmpurilor electromagnetice.
III. CÂTEVA ASPECTE ALE INTERACŢIUNII RADIAŢIEI
ELECTROMAGNETICE NEIONIZANTE CU MEDIUL BIOLOGIC
În continuare sunt prezentate aspecte esenţiale privind interacţiunea
radiaţiei electromagnetice neionizante cu mediul biologic.
Numeroase studii efectuate în special în ultimii ani au dus la concluzia
că ideea conform căreia radiaţiile electromagnetice neionizante nu au nici un
efect asupra sistemelor vii este complet falsă. Au fost puse în evidenţă
numeroase efecte ale diferitelor tipuri de unde electromagnetice asupra
diferitelor sisteme vii sau asupra unor organe şi ţesuturi ale acestora, inclusiv
asupra omului. Se prezintă mecanismele de interacţiune a câmpului
electromagnetic cu mediul biologic prin prisma a două modalităţi de
abordare: cibernetică şi analitică.
1.Noţiuni introductive
Radiaţia electromagnetică se poate clasifica după mai multe criterii.
Astfel după efectele primare pe care le poate produce la trecerea prin
substanţă se pot deosebi două categorii şi anume: radiaţia electromagnetică
ionizantă şi radiaţia electromagnetică neionizantă.
Radiaţia electromagnetică ionizantă este acea parte a spectrului
electromagnetic pentru care energia cuantei de câmp este suficientă pentru a
rupe legăturile dintre electroni şi atomi sau dintre componentele unei
molecule pentru a produce ionizarea acestora. Din această categorie fac parte
22
radiaţiile γ şi X, acestea fiind caracterizate de frecvenţe mari (superioare
valorii de 1015 Hz) şi lungimi de undă foarte mici.
Radiaţia electromagnetică neionizantă este caracterizată de
frecvenţe mai mici, ceea ce înseamnă şi energii ale cuantei de câmp mai
mici, insuficiente pentru producerea fenomenelor de ionizare. Din această
categorie fac parte radiaţiile ultraviolete, lumina vizibilă, radiaţia infraroşie,
microundele, undele radio şi radiaţia electromagnetică de frecvenţă foarte
joasă.
2. Mecanisme de interacţiune a câmpului electromagnetic cu mediul
biologic
Bioelectromagnetismul studiază diferite procese
electromagnetosenzitive la nivelul fundamental de interacţiune a câmpurilor
cu substanţa.
La efectul bioelectromagnetic contribuie în mod esenţial procese de
niveluri ierarhice diferite, dintr-un organism viu, de la cel molecular biofizic,
la procese biologice adaptive complexe. Astfel se pot evidenţia următoarele
efecte fizice pe care se bazează mecanismele primare ale
bioelectromagnetismului:
− Bioelectromagnetismul şi contaminarea feromagnetică
Una din primele idei în domeniul bioelectromagnetismului a fost cea a aşa
numitului magnetit biogenic. Există cristale naturale microscopice, de obicei
de magnetit, în interiorul ţesutului biologic al unor animale şi în interiorul
unor organisme unicelulare (bacterii). Acestea sunt capabile să sufere
magnetizări, câmpurile electromagnetice exterioare influenţând astfel de
cristale, care tind să se reorienteze în spaţiu. În consecinţă, cristalele exercită
presiuni asupra ţesuturilor înconjurătoare şi determină un răspuns biologic,
23
în anumite cazuri, fiind posibilă explicarea în acest mod a recepţiei biologice
a câmpurilor magnetice statice slabe sau a celor electromagnetice de foarte
joasă frecvenţă. Cristale microscopice de magnetit au fost detectate în
creierul unor păsări, cunoscute ca bune navigatoare în câmpul geomagnetic,
iar urme de magnetit au fost detectate, de asemenea, în unele insecte. Totuşi,
multe organisme unicelulare, în interiorul cărora nu se găsesc cristale de
magneţii, sunt capabile să reacţioneze la acţiunea câmpurilor
electromagnetice exterioare. Reacţia, în multe cazuri, are un caracter
complex neliniar, depinzând de parametrii câmpului.
− Curenţi turbionari induşi de câmpurile electromagnetice exterioare
Câmpurile electromagnelice exterioare (în special cele de joasă frecvenţă)
induc curenţi turbionari în ţesulurile biologice, aceştia putând, de asemenea,
să determine efecte biologice. Totuşi, experimental nu a fost observată o
corelaţie între intensitatea câmpului şi mărimea efectului, pentru câmpuri
slabe.
− Modele clasice şi cuantice de oscilatori
O primă teorie a pornit de la aplicarea teoremei Larmor unei legături ionice
într-o cavitate proteinică (calmodulin). Ideea centrală era aceea că direcţia
vibraţiilor ionice joacă un rol crucial în forma proteinei, ceea ce provoacă
acesteia schimbarea activilăţii enzimatice. Mai recent, s-a propus o altă
explicaţie a efectelor bioelectromagnetice, care ia în considerare polarizarea
oscilaţiilor ionice în proteină. Conform acestei idei, o schimbare în
polarizarea acestor oscilaţii influenţează activitatea biologică a legăturii ion-
proteină.
− Rezonanţa ciclotronică
Într-un număr de cazuri, efectele câmpurilor electromagnetice slabe au un
caracter rezonant şi frecvenţele eficace sunt apropiate de frecvenţa
24
ciclotronică a ionilor de +2Ca , +Na . Există astfel o bază pentru presupunerea
că fenomenele observabile au la bază rezonanţa ciclotronică.
− Interferenţa cuantică a stărilor legăturilor ionice şi electronice
S-a stabilit că un factor esenţial de producere a efectului biologic de către un
câmp electromagnetic este coerenţa temporală a acestuia. Zgomotul
electromagnetic, ca proces aleator, distruge coerenţa temporală şi poate
reduce astfel consecinţele biologice.
Se consideră că efectele nocive ale unor câmpuri electromagnetice pot
fi compensate prin aplicarea protectoare a unui câmp similar dar aleator. Se
pot bloca astfel efectele negative ale variatelor expuneri electromagnetice
(câmpuri electromagnetice de foarte joasă frecvenţă, provenite de la liniile
de tensiune, microunde provenite de la telefoanele celulare, etc.). S-a
constatat că efectul de suprimare este relativ independent de tipul efectului
bioelectromagnetic sau de condiţiile inducerii acestuia, ceea ce indică un
mecanism fizic comun pe care se bazează efectele bioelectromagnetice.
O altă concluzie evidentă este aceea că acest mecanism este unul
neliniar, întrucât răspunsul biologic observat la aplicarea suprapusă a
semnalului şi zgomotului nu este egal cu suma răspunsurilor biologice la
aplicarea separată a fiecăruia dintre acestea.
− Excitări cuantice coerente
Fluctuaţiile termice pe scara kT sunt de 10 ordine de-mărime mai mari decât
cuanta de energie a câmpului electromagnetic de frecvenţă joasă. În aceste
condiţii, este important de aflat de ce aceste fluctuaţii aleatoare nu distrug
efectul bioelectromagnetic. O soluţie este sugerată de ideea coerenţei
stimulului exterior, în opoziţie cu fondul incoerent al zgomotului termic.
Dacă un oscilator molecular poate fi basculat (coerenţă temporală) într-o
condiţie în care energia sa este suficientă pentru un impuls iniţiator, în
25
acelaşi mod, un sistem de oscilatori poate fi basculat, într-o manieră de
coerenţă spaţio-temporală, pentru realizarea unei cuantificări a excitării
colective. Sunt sugerate drept oscilatori, interacţionând cu câmpul
electromagnetic, diferite obiecte microscopice şi anume: grupări moleculare
încărcate electric, membrane plasmatice, şi chiar organele complete. Este
semnificativ că nici ideea oscilatorilor biologici, nici cea a excitărilor
collective, nu au încă, până în present, un mecanism teoretic verificabil, în
cel mai bun caz, putându-se prevedea pragul temporal şi de amplitudine
pentru expunerea la microunde, la care apare răspunsul biologic.
− Reacţii ale radicalilor liberi electromagnetosensibili şi alte mecanisme
“de spin”
Viteza de reacţie a reacţiilor unor anumiţi radicali liberi depinde de valoarea
câmpului electromagnetic exterior. Probabilitatea obţinerii unui produs
dintr-o pereche de radicali, care poartă un moment cinetic de spin, depinde
de mărimea acestui moment, adică de orientarea reciprocă a spinilor
acestora. Un câmp electromagnetic influenţează probabilitatea unei orientări
convenabile, ceea ce modifică echilibrul biochimic; în acelaşi timp,
mecanismul nu posedă selectivitate în frecvenţă.
Timpul de viaţă al unei perechi de radicali liberi până la reacţie sau,
dimpotrivă, până la disociere (când cuplul radicalilor legaţi este sensibil la
câmpuri electromagnetice) este de ordinul a 710 − s. Perechea percepe
câmpurile electromagnetice de joasă frecvenţă drept câmpuri statice, ceea ce
face să nu se producă rezonanţe. De aceea, pentru a explica ferestrele de
frecvenţă şi amplitudine în efectele bioelectromagnetice, reacţia radicalilor
liberi sensibilă la câmpuri electromagnetice este considerată a fi o legătură a
unui sistem neliniar complex, descrisă de ecuaţii cinetice chimice cu
26
bifurcaţii. Astfel problemele care apar la acest model sunt legate de influenţa
limitată a câmpului electromagnetic
asupra vitezei de reacţie a radicalilor, influenţă insuficientă uneori pentru
explicarea efectelor bioelectromagnetice.
− Rezonanţa parametrică
O explicaţie a efectelor bioelectromagnetice a fost propusă pe seama
rezonanţei parametrice a legăturii ionului de +2Ca în proteine, cum este
calmodulinul şi altele, care modifică echilibrul reacţiei dintre ionul de +2Ca şi
proteină, ducând la un răspuns biologic. Acţiunea proteinei depinde, însă,
de cât de puternică este legătura ionului. Considerând influenţa câmpului
electromagnetic asupra acestei legături, s-a făcut o analogie cu efectul de
rezonanţă parametrică. Ideea este totuşi îndoielnică, atât timp cât rezonanţa
parametrică în fizica atomică implică reemisia luminii incidente de către
ansamblul atomic, ca rezultat al tranziţiilor radiative spontane. În acelaşi
timp, probabilitatea este neglijabilă pentru astfel de tranziţii ale ionilor
relativ grei. Mai mult decât atât, cazul particular al câmpului magnetic
uniaxial nu este un factor generator al rezonanţei parametrice dar s-a dovedit
că şi acesta poate produce efecte biologice.
− Rezonanţa stohastică: mecanism de amplificare în
bioelectromagnetism şi alte procese aleatoare
O altă idee care implică factorul termic apelează la ceea ce se numeşte
rezonanţă stohastică. Fenomenul constă în întărirea unui semnal slab faţă de
fondul de zgomot, pe seama redistribuirii energiei în spectrul de frecvenţă al
amestecului semnal-zgomot. Aici este crucial faptul că zgomotul este un
element util al sistemului şi nu unul perturbator, în cazul rezonanţei
stohastice, semnale fizice sau biologice relativ slabe putând produce
27
schimbări dinamice esenţiale, împotriva fondului mai multor factori
perturbatori.
Astfel de procese pot avea loc, de exemplu, în celulele
mecanoreceptoare ale unor organisme sub acţiunea unui stimul acustic de
forma unui amestec dintr-un semnal treaptă şi un zgomot gaussian.
Fenomenul a fost folosit pentru rezolvarea problemei zgomotului termic în
bioelectromagnetism. Totuşi, s-au obţinut numai amplificări de aproximativ
100 de ori, cu o anumită pierdere a calităţii semnalului, ceea ce este
insuficient pentru explicarea eficienţei biologice a câmpurilor
electromagnetice slabe.
− Bifurcaţii ale soluţiilor neliniare ale ecuaţiilor cineticii chimice
Caracterul informaţional al acţiunii factorilor fizici şi chimici slabi ai
sistemelor biologice este discutat frecvent. Din acest punct de vedere, un
biosistem este considerat a fi într-o stare de echilibru instabil. De aceea,
chiar şi un stimul slab este suficient pentru a trece sistemul într-o nouă stare,
pe seama propriilor resurse energetice. Cu alte cuvinte, are loc aşa-numita
amplificare biologică a semnalelor electromagnetice slabe. Pentru descrierea
fenomenologică a acestui proces se folosesc ecuaţiile de cinetică chimică, în
anumite condiţii, soluţiile lor prezintă o comportare de bifurcaţie, sub
acţiunea factorului perturbator slab având loc tranziţia într-o stare dinamică
calitativ diferită.
− Vârtejuri (vortex) macroscopice de sarcină electrică în citoplasmă
Pentru a depăşi slăbiciunile modelului rezonanţei ciclotronice, s-a presupus
existenţa unor clusteri (ciorchini) macroscopici de particule electrizate sau
vârtejuri formate din grupuri de ioni în plasma biologică. Acest lucru este de
presupus datorită energiilor proprii relativ mari ale acestor structuri,
comparabile cu kT. Astfel, chiar un câmp slab poate modifica semnificativ
28
energia legăturii vortex, dar sunt necesare condiţii strict determinate ale
mişcării vortex.
În particular, mişcarea centrului de masă trebuie să fie caracterizată de
un moment cinetic, altfel câmpul electromagnetic nu poate elibera energie
sistemului în mişcare. Este îndoielnic dacă o astfel de mişcare este reală
pentru obiecte macroscopice cum ar fi vortexurile în citoplasmă. Mai mult,
comparaţia energiei vortexului şi kT are sens numai dacă există un
mecanism de conversie pentru ca energia acestui vortex să poată fi
transformată în energia unui grad de libertate distinct, la un nivel
microscopic. Este dificil de decelat un astfel de mecanism, în plus, natura
fizică a forţelor moleculare, care ar putea proba existenţa şi stabilitatea
clusterilor şi vortexurilor antemenţionaţi este neclară.
− Efecte biologice ale câmpurilor de torsiune care însoţesc câmpul
electromagnetic
Interacţiunea câmpurilor electromagnetice cu sistemele biologice este o
problemă acută, care în ultimul timp a primit numeroase impulsuri
experimentale şi teoretice de dezvoltare. Pe de o parte, numeroase
experimente au arătat influenţa câmpurilor electromagnetice asupra
sistemelor biologice într-o largă gamă de frecvenţe şi intensităţi; pe de alta,
nu există încă o idee clară asupra naturii fizice a recepţiei biologice a acestor
câmpuri de intensităţi mici, de ordinul fluctuaţiilor geomagnetice.
Cuanta de energie a acestor câmpuri care determină bioefecte, este de
3−5 ordine de mărime mai mică decât cea a câmpurilor de foarte joasă
frecvenţă de l G.
Bine-cunoscutele ecuaţii ale particulei în câmpuri electromagnetice
sunt ecuaţia forţei Lorentz în abordarea clasică şi ecuaţia Dirac sau
Schrodinger în cazul cuantic. Este însă greu, mai degrabă imposibil, însă, ca
29
acestea să fie utilizate pentru explicarea bioefectelor câmpurilor
electromagnetice infinitezimale. O idee care ar putea explica aceste fapte
este cea a interacţiilor spin-torsiune. Câmpurile de torsiune sunt în legătură
cu proprietatea geometrică a spaţiu-timpului, proprietatea de torsiune.
Matematic, acestea sunt câmpuri tensoriale care descriu torsiunea şi
curbura spaţiului, fiind produse în particular de spinii microparticulelor. Ele
însoţesc de asemenea câmpurile electromagnetice. Extensii neliniare ale
ecuaţiilor cunoscute pot fi obţinute din ecuaţiile generale ale câmpului de
torsiune. Astfel de extensii includ un termen adiţional de corecţie, care
descrie contribuţia “torsiunii”. Este clar atunci că acesta poate fi utilizat
pentru explicarea efectelor biologice ale câmpurilor electromagnetice
ultraslabe. Trebuie subliniat că aceste câmpuri de torsiune nu pot schimba
energia unui sistem, în particular energia unei particule cuantice, care se
conduce conform ecuaţiei Schrodinger. De aceea, se introduce în ecuaţie un
termen de torsiune, care acţionează asupra fazei funcţiilor de undă. Se arată
că particulele încărcate, cum ar fi ionii dintr-o cavitate proteinică, ce suferă o
interferenţă semnificativă a stărilor lor cuantice, pot fi afectate de câmpurile
de torsiune într-o manieră rezonantă.
Există suficiente date, atât teoretice, cât şi experimentale, pentru a
presupune existenţa câmpurilor de torsiune. Aceste câmpuri geometrice cu
rază mare de acţiune se pot propaga independent sau pot însoţi câmpurile
electromagnetice. Este de notat că ele nu alterează energia unui sistem
cuantic implicat în interacţiune. Acestea influenţează numai fazele funcţiilor
de undă ale sistemului, în acest caz, o particulă încărcată (un ion într-o
legătură cu o proteină, de exemplu) interacţionează cu câmpul de torsiune
într-o manieră rezonantă.
30
Energia nu este un atribut adecvat al câmpurilor de torsiune. De aceea,
noţiunea de magnitudine (intensitate) nu este specifică privitor la câmpurile
electromagnetice care afectează sistemele biologice prin intermediul
câmpurilor de torsiune generate de aceste câmpuri electromagnetice.
Aparent, nu există constrângeri teoretice generale care să definească o
limită inferioară pentru intensitatea câmpului electromagnetic ce poate
afecta sistemele biologice. Toate constrângerile fizice sugerate până în
prezent se bazează pe mecanismele primare specifice, propuse pentru
traductorii de semnal electromagnetic şi nu pe principiile fizice primare.
Numai proiectarea microscopică a receptorului biologic şi timpul de
interacţie coerentă cu câmpurile electromagnetice proprii acestuia definesc
nivelul de hipersensibilitate în fiecare caz specific.
Un număr crescut de investigaţii demonstrează că sistemele biologice
pot fi afectate de câmpurile electromagnetice foarte slabe (la nivelul de sub
0,1 G). Limitele kT şi termice sunt binecunoscute. Ultima a fost în mod
repetat observată în multe cercetări ştiinţifice şi este luată în calcul în cazul
standardizării câmpurilor electromagnetice. Limita electrodinamicii cuantice
necesită comentarii suplimentare.
31
Fig.1−Limite şi domenii ale efectelor biologice ale câmpurilor
electromagnetice
Interacţiunea dintre câmpul electromagnetic şi substanţă este
clasificată în funcţie de descrierea, clasică sau cuantică, atât a câmpului cât
şi a substanţei. Cel mai adesea considerat mecanism primar, presupune
interacţia particulelor materiale clasice cu un câmp electromagnetic clasic,
ondulatoriu. Mecanismele predictive recent observate, care utilizează
escrierea cuantică a ionilor în câmpuri electromagnetice clasice se bazează
pe aşa-numita aproximaţie semiclasică. În acest caz, electrodinamica
cuantică impune condiţiile pentru o escriere validă a câmpurilor
electromagnetice clasice: populaţiile stărilor oscilatorilor generatori ai
câmpurilor electromagnetice trebuie să fie suficient de mari în comparaţie cu
unitatea. Această limită este reprezentată de linia înclinată din partea de jos a
figurii.
După cum se poate vedea, toate frecvenţele joase au efecte, dar
efectele radiaţiilor foarte slabe impun numai o descriere clasică a câmpului
32
electromagnetic. Totuşi, aceasta nu determină intensitatea minimă a
câmpurilor electromagnetice detectabile de sistemele biologice.
Constrângerea naturală a sensibilităţii electromagnetice a sistemelor
biologice, ca de altfel a oricărui receptor de natură fizică, este determinată de
legile generale ale mecanicii cuantice.
Figura ilustrează diferitele limite şi domenii ale efectelor biologice ale
câmpurilor electromagnetice ca funcţie de două variabile, frecvenţa f şi
amplitudinea B a componentei magnetice. La stânga liniei verticale
întrerupte, cuanta de energie electromagnetică este mai mică decât kT.
Această linie defineşte un domeniu “paradoxal”, în care efectele biologice
nu sunt posibile din punct de vedere clasic. Linia descendentă separă destul
de aproximativ domeniile bioefectelor termice şi non-termice ale câmpurilor
electromagnetice. Linia ascendentă este limita cuantică. Sub această linie,
câmpurile electromagnetice impun o descriere ca un obiect cuantic. Linia
descendentă în trepte reprezintă limita nivelului de securitate la expunerea la
câmpuri electromagnetice, conform standardelor internaţionale.
Domeniile marcate prin cifre reprezintă domenii de parametri ai:
− câmpurilor electromagnetice de foarte joasă frecvenţă utilizate în
experimentele bioelectromagnetice;
− câmpurilor electromagnetice produse de furtuni magnetice cunoscute a fi
în relaţie cu acutizarea bolilor cardiovasculare;
− câmpurilor electromagnetice de fond, produse de o varietate de aparate
electrocasnice;
− câmpurilor electromagnetice care afectează unele soluţii de aminoacizi;
− câmpurilor electromagnetice calculate la 0,5 m de dispozitive de protecţie
împotriva radiaţiilor terminalelor video;
33
− câmpurilor electromagnetice sub limita electrodinamicii cuantice, care
afectează semnificativ culturile celulare pragului de sensibilitate a ochiului
uman;
− câmpurilor electromagnetice utilizate în metoda magnetoterapiei.
Aşa cum se poate constata, majoritatea efectelor bioelectromagnetice
se găsesc în domeniul “paradoxal” la stânga limitei kT. Abordarea
semiclasică ar putea fi suficientă pentru descrierea efectelor
bioelectromagnetice. Totuşi, absenţa unor mecanisme fizice primare
predictive pentru câmpurile electromagnetice slabe, face atractivă aplicarea
fizicii câmpurilor de torsiune în explicarea efectelor bioelectromagnetice.
3. Abordare cibernetică
Abordarea cibernetică a efectelor biologice induse de câmpul
electromagnetic începe prin conceperea sistemului viu ca o cutie neagră.
Organismul este considerat ca având o organizare internă necunoscută
şi singurii factori implicaţi ca fiind accesibili investigării sunt câmpul
electromagnetic aplicat (intrările) şi efectul biologic (ieşirile). Datele
empirice care descriu relaţiile dintre diferite intrări şi ieşiri sunt generalizate
în legi empirice care permit înţelegerea proceselor componente relevante.
Legile empirice nu pot fi în conflict cu legile fizice, dar acestea nu se
conformează obligatoriu unui proces sau comportare observată numai într-
un model.
Datele obţinute din diferitele şi numeroasele experimente efectuate
constituie baza acestei abordări şi acestea pot fi exprimate concis astfel:
− câmpurile electromagnetice pot altera metabolismul oricărui sistem
biologic al unui organism viu, inclusiv sistemele nervos, endocrin,
cardiovascular, hematologic, imunitar şi de reproducere;
34
− efectele prezentate de fiecare ţesut sau sistem sunt destul de independente
de tipul câmpului electromagnetic; astfel, pe de o parte, studiile arată că
există căi comune ale desfăşurării fenomenelor pentru câmpuri
electromagnetice diferite spectral şi că efectul major asociat cu specificitatea
câmpului electromagnetic este acela că acesta determină mărimea şi direcţia
efectului biologic, iar pe de altă parte, unele caracteristici spectrale
(modulaţia, etc.) apar ca fiind unele din cele mai importante, putând să
modifice fundamental răspunsul biologic;
− un răspuns al organismului la acţiunea câmpului electromagnetic este
determinat în parte de istoria fiziologică a acestuia şi de predispoziţiile
genetice ale sale; organismele individuale, chiar dintr-o populaţie aparent
omogenă, pot prezenta schimbări în sensuri opuse ale unui parametru
biologic dependent de acţiunea câmpului electromagnetic;
− efectele biologice induse de câmpul electromagnetic pot fi caracterizate ca
efecte adaptative sau compensatorii, prezentând organismul împreună cu un
factor înconjurător, cu care acesta trebuie să se aconsodeze; aceste efecte ale
expunerii la câmpul electromagnetic trebuie înţelese în termenii unui răspuns
integrativ al întregului organism şi astfel, în cazul organismelor vii, după
detectarea câmpului electromagnetic, informaţia privitoare la acesta este
comunicată sistemului nervos central care activează o arie largă de
mecanisme fiziologice care sunt utile în furnizarea unui răspuns
compensator.
4. Abordare analitică
Abordarea analitică este un amestec de date empirice şi de modele
fizice care conduce la legi ce prevăd fenomene nedescoperite încă.
Fizicianul, spre deosebire de biolog, abordează natura utilizând construcţii
35
care nu există: modele simple – în încercarea de a reduce numărul
variabilelor şi de a stabili relaţii funcţionale. Metodologia nu a fost încă
aplicată sistematic fenomenelor bioelectromagnetice şi, din acest motiv, nu
există explicaţii fizice complete ale efectelor biologice induse de câmpul
electromagnetic. Totuşi s-a evidenţiat existenţa multor procese moleculare
interesante, care ar putea explica aceste efecte.
Astfel când un material este introdus într-un câmp electromagnetic, se
pot petrece mai multe tipuri de procese moleculare: excitări electronice;
polarizare; efecte ale forţelor generate de câmp; căldură; alte efecte
electronice şi ionice. Dacă, în plus, materialul este viu, se pot produce şi alte
procese adiţionale, care sunt asociate nivelurilor celular sau superioare
acestuia de organizare structurală. Acestea sunt considerate efecte biologice,
spre deosebire de cele care se produc indiferent dacă materialul este viu sau
nu (efecte fizice).
5. Concluzii
Numeroase studii efectuate în special în ultimii ani au dus la concluzia
că ideea conform căreia radiaţiile electromagnetice neionizante nu au nici un
effect asupra sistemelor vii este complet falsă. Au fost puse în evidenţă
numeroase efecte ale diferitelor tipuri de unde electromagnetice (radio,
microunde, radiaţii infraroşii, vizibile, ultraviolete, etc.) asupra diferitelor
sisteme vii sau asupra unor organe şi ţesuturi ale acestora, inclusiv asupra
omului.
La interacţiunea dintre câmpurile electromagnetice şi sistemele
biologice (efectul bioelectromagnetic) contribuie în mod esenţial procese de
niveluri ierarhice diferite dintr-un organism viu, de la cel molecular
(bio)fizic, la procese biologice adaptive complexe, mecanismele de
36
interacţiune a câmpului electromagnetic cu mediul biologic putând fi privite
prin prisma a două modalităţi de abordare: cibernetică şi analitică.
IV. STUDII ASUPRA EFECTELOR RADIAŢIILOR
ELECTROMAGNETICE
1. Radiaţii electromagnetice neionizate – Sursa: “ National Radiological
Board” , Anglia
Expunerea la undele de electro–distribuţie, precum sunt
calculatoarele, păturile electrice, radarele, plapumele electrice, aparatele TV
şi rata specifică de absorbţie a acestora, lasă urmări grave asupra sănătăţii,
datorită câmpurilor electromagnetice puternice (EMF). În ultimii ani,
consecinţele grave ale acestora, devin tot mai vizibile.
Rezultatul cercetărilor
Deosebit de periculoase sunt câmpurile magnetice de înaltă tensiune
IT, cuprinsă între 50-60 Hz, sistemele radar de joasă tensiune, precum şi
frecvenţele sistemelor de comunicare, care au o tensiune extrem de joasă. În
cele ce urmează sunt prezentate concluziile ce apar ca rezultat a numeroase
cercetări ştiinţifice.
- Riscul îmbolnăvirii de leucemie acută, care se termină cu deces, a
persoanelor care lucrează în domeniul electronic, se măreşte de 2, 6 ori;
- Şansa ca oamenii care sunt expuşi radiaţiilor electromagnetice neionizate
de a se îmbolnăvi de cancerul măduvei osoase şi a limfocitei, este 7 ori mai
mare, iar posibilitatea de a se îmbolnăvi de tumoarea glandei tiroide, creşte
de 4 ori.
- Riscul de a se îmbolnăvi de cancer, la persoanele tinere cu vârsta cuprinsă
între 20 – 30 de ani, este de 55%. În jur de 10 – 15 % de copii care se
37
îmbolnăvesc de tumoare, au fost expuşi razelor electromagnetice emise de
aparatele de uz casnic.
- Copii care trăiesc în apropierea transmiţătorilor de înaltă tensiune, sunt
expuşi bolilor cu 5 % mai mult, în comparaţie cu copii care nu se află în
aceste zone.
- Un număr însemnat de naşteri premature se datorează razelor emise din
plapumele electrice şi a păturilor cu apă, încălzită electric, pe timp de iarnă.
- Câmpul electromagnetic de 45Hz, cu capacitatea de 100 mT stârneşte
formarea rapidă a trigliceridelor, iar drept consecinţă apar probleme
cardiace.
- 100% dintre femeile al căror serviciu se desfăşoară în faţa apartelor tv şi a
monitoarelor, nasc înainte de termen, în comparaţie cu femeile care n-au
lucrat niciodată la astfel de locuri de muncă. În acest scop, a fost cercetată o
grupă de 1593 de femei.
- Depresia clinică şi crimele, la fel, apar ca şi consecinţe ale expunerii la
radiaţii. Sub influenţa radiaţiilor tehnice şi cosmice, suntem supuşi expunerii
tensiunii pozitive şi atunci se provoacă activitatea celulelor canceroase,
creşte tensiunea arterială şi datorita acestora apar semne angioase.
Expunerea la tensiuni negative provoacă inflamaţii, stări depresive,
oboseală, lipsă de energie, precum şi hipofuncţiunile organelor expuse.
2. Consecinţele negative ale radiaţiilor asupra fiinţelor umane – Sursa:
“National Protection Board” , Anglia
Expunerea îndelungată la radiaţii negative ne dereglează sistemul
biologic şi aceasta duce la apariţia diferitor boli psiho – fizice. Influenţa
radiaţiilor negative asupra persoanelor al căror sistem imunitar este mai
slăbit, poate avea consecinţe fatale.
38
Cele mai periclitate locuri pentru sănătatea omului, sunt patul şi locul
de muncă, deoarece în acele locuri stăm cel mai mult. Având în vedere
faptul că nu ne sunt vizibile în mod direct, o să vă atragem atenţia asupra
unora dintre acestea:
- La locul de muncă: sentiment dezagreabil, respiraţie îngreunată,
nervozitate, moarte rapidă, dureri de cap, aritmie, oscilaţii ale presiunii
sanguine, necesitatea de a consuma cafea, ţigări şi tablete spre a ne menţine,
necesitatea de a ne ridica de la locul de muncă din motive inexplicabile şi de
a căuta un loc de refugiu în altă parte, în cazul persoanelor mai sensibile apar
ameţeli, iar uneori şi pierderea cunoştinţei. Merg la serviciu relaxaţi, dar se
întorc obosiţi şi agitaţi.
- În timpul somnului: somnul neliniştit şi cu întreruperi, respiraţie
îngreunată, o stare de oboseală înainte de a merge la culcare şi nicidecum nu
pot adormi, se trezesc mai obosiţi decât înainte de a merge la culcare, simt
încordări şi frig în mâini şi picioare, amorţeli, încordări, tulburări ale
sistemului cardiac, oscilaţii ale presiunii sanguine.
- Consecinţe negative ale radiaţiilor geopatogene: Caracteristica de bază a
radiaţiilor geopatogene este că posedă unde de frecvenţă de joasă tensiune,
care în celulele organismelor vii, provoacă schimbări ale potenţialului
membranelor, astfel încât le polarizează şi hiperpolarizează. Expunerea
îndelungată a organismelor la radiaţii geopatogene, pot provoca tulburări
grave, care aduc până la schimbarea structurii electromagnetice în sânge. În
astfel de locuri este mărit procentul de electricitate, care poate duce pâna la
apariţia stărilor de depresie, agresivitate, a durerilor de cap, a problemelor
cardiace ş.a.m.d. Nivelul undelor vibrante de joasă tensiune, afectează
ovarele şi celulele sanguine, precum şi măduva osoasă.
39
3.Consecinţele negative ale radiaţiilor tehnice şi cosmice – Sursa:
„National Radiological Protection Board”, Anglia
Caracteristica de bază a acestor radiaţii este că fac parte din
grupul frecvenţelor de înaltă tensiune, cu un procent ridicat de
electromagnetism. Majoritatea radiaţilor tehnice, la care încă nu ştim să ne
adaptăm, au fost create de oameni în ultimii 100 de ani. În celulele expuse la
undele vibraţionale de înaltă tensiune, apar tulburări electromagnetice.
Datorita acţiunii intermoleculare, se ajunge până la distrugerea aminoacizilor
şi a grăsimilor. Datorita faptului că grăsimile, în mare măsură, se află în
celulele sistemului nervos, se ajunge până la dizolvarea a acestora şi la
distrugerea celulelor. Consecinţele sunt: agitaţia, pierderea memoriei,
depresia, problemele psihice.
4. Radiaţiile electrotehnice
Apar prin acţiunea a mai multor aparate tehnice, care se utilizează în
domenii diferite. Pot fi divizate în mai multe grupuri:
1) Neionizante – curentul electric, electronica;
2) Ionizante – undele alfa (nucelul de heliu)
– undele beta (electroni),
– undele X şi GAMA (energia EM).
3) Vibraţii mecanice – lucrul la maşini masive de
transport, vibraţiile ultraviolete ale maşinilor şi aparatelor cu defect.
Radiaţiile neionizante, în timpurile noastre, prezintă o problemă
aparte. Utilizarea tehnologiei moderne nu este posibilă fără întrebuinţarea
curentului electric şi a sistemului electromagnetic de unde cu intensitate
înaltă. În industrie sunt numeroase aparate electrotehnice, de la
electrocentrale, până la aparatele de uz casnic. Această mreajă de joasă
40
intensitate, stârneşte câmpurile electromagnetice, care poluează mediul
ambiant. Celularele, aparatele tv şi radio, radarele, aparatele tehnice utilizate
în domeniul militar, pentru transmiterea informaţilor, emiţătorii, transmit
unde electromagnetice, de înaltă intensitate, pe care noi nu le putem simţi.
Azi, câmpurile electromagnetice ale tehnologiei mobile, cu prilejul
emiterii undelor electromagnetice, sunt de la 10 până la 100 de ori mai mari,
în comparaţie cu emiţătorii radio – televiziunii. Procesul de dezvoltarea a
tehnologiei în domeniul comunicaţiei este într-o creştere permanentă, aşadar
pe lângă telefoanele mobile, există şi telefoane fără fir, agende electronice,
reţeaua de calculatoare, care transmit informaţii datorită emiţătorilor. În
orice gospodărie există telefoane fără fir care emit unde electromagnetice,
chiar şi atunci când nu le întrebuinţăm.
Astfel de radiaţii electromagnetice, a căror intensitate se măreşte pe zi
ce trece şi depăşeşte limita normală, pot avea consecinţe dăunătoare asupra
noastră, provocând stării de nervozitate, probleme de concentrare, dureri de
cap, insomnii, vitalitate redusă, pierdere în greutate şi probleme psihice. Prin
studiile epidemiologice şi cercetările experimentale s-a ajuns la concluzia că
undele câmpurilor electromagnetice ne afectează grav sănătatea, chiar şi
atunci când se află în limitele permise.
5. Comunitatea ştiinţifică internaţională studiază de mulţi ani efectele
câmpului electromagnetic asupra sănătăţii
Câmpurile de radiofrecvenţă fac obiectul studiului cercetătorilor de
aproximativ 70 de ani, iar studiile despre telefonia mobilă se realizează de
câteva decenii.
Studiile ştiinţifice nu au arătat o legătura directă între utilizarea
telefoanelor mobile sau proximitatea staţiilor radio ale reţelei mobile şi
41
afectarea sănătăţii. Această concluzie este susţinută de către studii realizate
de instituţii independente, cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Conform informaţiilor publicate pe site-ul Organizaţiei Mondiale a
Sănătăţii "nici unul dintre studiile recente nu demonstrează că expunerea la
câmpurile electromagnetice emise de telefoanele mobile şi de staţiile radio
ale reţelei mobile ar produce efecte negative asupra sănătăţii".
Pentru cei interesaţi de impactul telefoanelor mobile şi al antenelor
asupra sănătăţii, OMS poate furniza informaţii mai detaliate. OMS a declarat
că, pe baza datelor ştiinţifice actuale, nu există nici un indiciu că ar fi
necesare măsuri speciale cu privire la utilizarea telefoanelor mobile, dar
pentru cei care doresc, există o serie de măsuri de precauţie care pot fi
adoptate, de exemplu, folosirea unui dispozitiv hands-free sau limitarea
utilizării telefoanelor de către copii.
Primele ingrijorări cu privire la efectele provocate asupra sănătăţii de
către telefoanele mobile şi echipamentele aflate în directă legatură cu ele
(staţii de bază, cunoscute sub denumirea populară de antene) au început să
apară în anii '90. Au fost demarate o mulţime de studii experimentale şi
epidemiologice, realizate atât pe animale, cât şi pe oameni, existând
ingrijorări şi cu privire la alte sisteme de transmisie fără fir a datelor, cum ar
fi reţelele wireless. Rezultatele au fost îndelung comentate, dar majoritatea
studiilor au arătat acelasi lucru, şi anume faptul ca nu există indicii care să
ducă la concluzia că ar exista efecte pe termen scurt şi mediu ale acestui
gen de radiaţii asupra sănătăţii. Există însă destule lucrări cu privire la
efecte, altele decât cele termice, asupra unor animale, ceea ce ar sugera că
sunt posibile efecte adverse şi asupra oamenilor. Cu toate acestea, nimeni nu
a adus dovezi clare în sensul acesta. Cert este că o parte dintre undele radio
emise de telefoanele mobile este absorbită de capul omului, aceste unde
42
ajungând până la o valoare SAR maximă de 2 W/Kg. Telefoanele mari de
masină, folosite mai demult, puteau ajunge la valori de până la 3,6 W/Kg,
dar prea puţine dintre acestea mai sunt folosite în ziua de astăzi. Rata de
absorbţie a radiaţiilor de către corpul uman, cunoscută sub numele de SAR,
se referă la energia absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal, fiind o
mărime unanim acceptată pentru stabilirea legăturii existente între efecte
termice şi expunere la radiofrecvenţe.
Efectul cel mai bine înţeles al radiaţiilor electromagnetice asupra
ţesuturilor este încălzirea dielectrică, prin care orice material dielectric (care
izolează şi nu conduce curentul electric) - categorie din care fac parte şi
tesuturile vii - este încălzit prin rotirea moleculelor polare, încălzire indusă
de un câmp electromagnetic.
În cazul omului, aceasta se va produce în majoritatea cazurilor în zona
capului, unde produce o creştere de temperatură de ordinul fracţiunilor de
grad. Această creştere este mai mică decât aceea care se produce în
momentul expunerii capului în mod direct la razele Soarelui, iar vasele de
sange din jur scapă de excesul de căldura prin intensificarea circulaţiei în
zona respectivă.
Corneea nu este dotată cu un asemenea sistem de reglare a circulaţiei,
dar, având în vedere puterea relativ mică a telefoanelor mobile, nu s-au
raportat cazuri de cataractă din această cauză, cu toate că probleme au avut
cei ce lucrează la radio-transmiţătoare cu o putere foarte mare, cataracta
fiind cunoscută în cazurile acelea drept boală profesională.
A existat un studiu care a relevat o predispozitie, a celor care
folosiseră telefoane mobile timp de mai mult de zece ani, la neurom acustic,
o formă de tumoare la creier. Studiul a fost însă criticat pentru modul în care
au fost analizate datele.
43
Un alt studiu a ajuns la concluzia că ar exista, în cazul celor ce
folosesc telefonul mobil, o anumită predispoziţie la tumori maligne pe acea
parte a capului pe care ţin aparatul. Studiul este însă realizat pe telefoanele
vechi, de putere extrem de mare, care erau folosite în Suedia încă din 1984,
mult mai devreme decât în alte ţări. Din acest motiv, rezultatele sale sunt
considerate lipsite de relevanţă.
În ceea ce priveste efectele non-termice, au fost realizate studii cu
privire la modificarea ADN-ului unor culturi de celule in-vitro în cazul unei
expuneri la radiaţii. Rezultatele studiilor au relevat anumite modificări ale
ADN-ului, însă nivelul de radiaţii la care s-au petrecut modificările
respective era mult mai mare decat cel emis de telefoanele mobile.
Mai există speculaţii cu privire la protocolurile de comunicaţie
folosite de telefoanele mobile, care generează pulsaţii de joasă frecvenţă ale
semnalului operatorului. Aceste frecvenţe se spune ca ar fi similare cu cele
ale corpului uman, în special cu undele cerebrale. Se specula că expunerea
anumitor indivizi, cu predispoziţii spre anumite afecţiuni, la acest gen de
radiaţii electromagnetice, ar putea genera efecte similare celor ale expunerii
unui epileptic la o lumină stroboscopică. Nici în acest caz nu s-au putut însă
aduce dovezi concludente.
Unii cercetatori chiar au ajuns la concluzia ca aceste efecte "non-
termice" nu sunt altceva decât pure reacţii ale corpului, rezultate în urma
expunerii la o creştere de temperatură. Cu alte cuvinte, majoritatea studiilor
nu au putut determina o corelaţie exactă între folosirea telefonului mobil şi
anumite efecte adverse asupra sănătăţii. Cât despre cei care se plâng de
dureri de cap, oboseală, senzaţii de arsură a pielii capului sau alte simptome
în urma folosirii şi în timpul folosirii mobilului, studiile efectuate nu au
44
stabilit o legatură cauzală între cele două lucruri, existând posibilitatea ca
respectivele probleme să aibă la bază alţi factori.
6. Staţiile de bază şi sănătatea
O altă problemă care a cauzat îngrijorare în rândul opiniei publice a
fost cea a radiaţiilor emise de către staţiile de bază, deoarece acestea, spre
deosebire de cele produse de telefoane mobile, sunt emise continuu. Este de
menţionat că intensitatea acestor câmpuri scade odată cu îndepărtarea de
antenă. Este adevarat şi faptul că, odata cu creşterea cererii pentru serviciile
oferite de companiile de telefonie mobilă, creşte şi numărul de antene, în
condiţiile în care nu mulţi operatori sunt dispuşi să împartă o antenă între ei.
Cu toate că au existat îngrijorări serioase şi în acest sens, precum şi o
mulţime de persoane care au dat vina pe respectivele antene, cert este că
studiile efectuate nu au relevat o putere foarte mare a acestor antene. În
cazul antenelor 2G moderne, aceasta este pe undeva prin zona 20-100 W, iar
antenele 3G cauzează chiar mai puţine radiaţii. Iar faptul că sunt mai multe
antene, deşi poate face ca o anume zonă să fie, teoretic, mai iradiată, face ca
fiecare utilizator de telefon mobil să fie mai puţin expus, deoarece telefonul
transmite cu o putere mai mică atunci când e aproape de staţia de bază.
Este de menţionat faptul că intensitatea campului electromagnetic
produs de un banal cuptor cu microunde este mai puternică decât cea a
câmpurilor pe care le produc telefoanele mobile, dar chiar şi acest câmp este
în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale. De asemenea,
câmpuri electromagnetice de intensităţi mai mici sunt produse şi de
monitoarele clasice de calculator, precum şi de televizoare. Telefoanele fixe
bazate pe tehnologia DECT emit şi ele radiaţii, dar numai în momentul în
care sunt utilizate sau nu se află pe staţia de bază. În plus, antenele sunt
45
verificate şi aprobate atât din punct de vedere tehnic, cât şi din punct de
vedere al urbanismului, de organisme competente, care le aprobă sau nu, în
funcţie de verificările de specialitate care se fac.
Fiecare ţară decide, pentru a proteja populaţia care locuieşte în jurul
staţiilor de bază, precum şi utilizatorii de telefonie mobilă, nivelurile de
radiaţie permise pe teritoriul său. În acest sens, se stabilesc nişte standarde
de siguranţă, care se traduc în limite ale nivelurilor de expunere permise.
Există mai multe standarde internaţionale, cel mai cunoscut dintre acestea
fiind cel al Comitetului International pentru Protecţia Împotriva Radiaţiilor
Neionizante (ICNIRP), adoptat în peste 80 de ţări.
Raportul din mai 2006 al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, cu privire
la câmpurile electromagnetice şi sănătatea publică, nu aduce motive de
îngrijorare. Acesta recomandă adoptarea standardelor internaţionale pentru a
proteja cetăţenii, precum şi restricţionarea accesului în zonele unde limitele
prevăzute de respectivele standarde sunt depăşite. Conform OMS, singurul
efect observat până acum este creşterea temperaturii corpului cu mai puţin
de un grad Celsius, lucru care se întâmplă însă numai în locaţii industriale cu
un grad foarte mare de iradiere, în timp ce nivelul de expunere în cazul
staţiilor de bază şi reţelelor fără fir este atât de mic încât creşterea de
temperatură a corpului este nesemnificativă şi nu afectează sănătatea omului.
Mai mult, OMS mai spune că, având în vedere frecvenţele mai joase
la care lucrează televiziunea şi radioul în banda FM, corpul uman absoarbe,
la nivele similare de expunere la radiofrecvenţă, de până la cinci ori mai
mult din semnalul acestora decât din cel al staţiilor de bază. Aceasta se
întâmplă deoarece frecvenţele folosite în FM şi televiziune sunt mai joase
faţă de cele utilizate în telefonia mobilă, iar înălţimea unei persoane o
transformă pe aceasta într-o antenă de recepţie eficientă. Cu toate acestea,
46
radioul şi televiziunea operează de peste 50 de ani, neînregistrându-se efecte
adverse.
În ceea ce priveşte suspiciunile privind un raport de cauzalitate
existent între staţiile de bază şi îmbolnăvirea de cancer, OMS spune că din
cercetările efectuate nu rezultă o răspândire geografică mai mare a cazurilor
de cancer în zonele cu multe staţii de bază, cu toate că s-au facut speculaţii
în acest sens. Raportul menţionează că aceste cazuri sunt răspândite inegal
din punct de vedere geografic şi, chiar acolo unde există zone cu mai mulţi
bolnavi de cancer în apropierea unei staţii de bază, formele diferite ale bolii
fac să fie foarte puţin probabilă o legătură. Datele, bazate pe analiza unor
studii realizate în ultimii 15 ani, nu au dovedit că ar exista o legătura între
undele electromagnetice şi probabilitatea îmbolnăvirii de cancer, aşa cum
nici studiile efectuate pe animale nu au dovedit aşa ceva, chiar la nivele de
expunere mult mai mari decât cele permise de normele în vigoare.
În ceea ce priveşte alte tipuri de efecte, studiile citate de OMS au fost
realizate pe oameni şi animale, examinându-se undele cerebrale, funcţiile
cognitive şi comportamentul după expunerea la câmpuri de radiofrecvenţă
similare celor generate de telefoanele mobile, neconstatându-se efecte
adverse. Radiofrecvenţele folosite au fost de aproape 1.000 de ori mai
puternice decât cele la care este supusă populaţia, nefiind constatate tulburări
ale somnului sau ale funcţiilor cardiovasculare. Raportul concluzionează că
nu au fost descoperite efecte adverse asupra sănătăţii umane în urma
expunerii la câmpuri de radiofrecvenţă, pe termen scurt sau lung şi că
nivelele de expunere la care este supusă populaţia din direcţia staţiilor de
bază sunt între 0,002 şi 2% din cele permise de reglementările internaţionale,
depinzând de mai mulţi factori, cum ar fi apropierea faţă de antenă, precum
şi mediul înconjurător.
47
Şi în România au existat cazuri în care anumite persoane s-au plâns de
efecte ale radiaţiilor produse de staţiile de bază situate pe blocurile unde îşi
au locuinţele, acuzând dureri de cap, tulburări de concentrare sau de
memorie, existând şi un caz în care o persoană a spus ca s-ar fi îmbolnavit
de cancer din cauza respectivelor antene. La fel cum s-a întamplat în
majoritatea cazurilor, cercetările efectuate nu au putut dovedi nicio legatură
între respectivele simptome şi prezenţa respectivei staţii de bază pe bloc.
7. Standardele internaţionale adoptate în România
Ministerul Sănătăţii şi Familiei a adoptat Recomandările Consiliului
Uniunii Europene, emiţând "Normele de reglementare a nivelurilor de
referinţă admisibile de expunere a populaţiei generale la câmpurile
electromagnetice cu frecvenţele de la 0 Hz la 300 GHz", publicate în
Monitorul Oficial în anul 2002. Prin acestea, limita maximă admisibilă
pentru densitatea de putere în cazul unui domeniu de frecvenţă a câmpului
RF între 10 şi 400 MHz este de 2W/m2, iar în cazul unui domeniu de
frecvenţă al câmpului RF situat între 2 GHz şi 300 GHz, limita admisibilă
este de 10 W/m2. În ceea ce priveşte banda de frecvenţă utilizată de
telefonia mobilă, limita este de 4,5 W/m2, în cazul domeniului de frecvenţă
a câmpului RF de 900-1000 MHz, şi de 9 W/m2, pentru 1800-2000 MHz.
Legislaţia românească în acest domeniu este realizată ţinând cont de
aceleaşi standarde internaţionale ca şi cea din Uniunea Europeana, mai
precis de cele elaborate de către Comisia Internaţională de Protecţie
împotriva Radiaţiilor Neionizante. Astfel, România respectă deja standardele
aplicate şi în UE cu privire la problema radiaţiilor, legislaţia fiind una dintre
cele mai stricte.
48
În ceea ce priveşte modul în care sunt afectaţi românii care locuiesc în
blocuri cu antene de telefonie mobilă, majoritatea antenelor folosite în acest
moment în Romania folosesc frecvenţe înalte, motiv pentru care efectul
câmpului electromagnetic scade, iar puterea antenei este una mult mai mică.
În plus, undele câmpului electromagnetic nu se propagă pe verticală.
O creştere a numărului de antene nu înseamnă automat şi creşterea
intensităţii undelor electromagnetice, ba chiar invers. O creştere a densităţii
antenelor reduce puterea de emisie, staţia de bază emiţând mai slab pentru a
nu interfera cu alte staţii, iar telefonul mobil lucrează la putere minimă
pentru a reduce consumul acumulatorului. Interesant e faptul că o zona fără
staţii de bază nu înseamnă automat o zonă fără unde electromagnetice, ci
poate fi o zonă cu câmpuri electromagnetice mai puternice, transmise de
antenele aflate la distanţe mai mari.
Astfel, în zonele urbane, unde aglomeraţia de antene este mai mare
decât în cele rurale, telefonul foloseşte o putere relativ mică pentru a
comunica, deci intensitatea câmpului electromagnetic este şi ea mai mică,
spre deosebire de zonele rurale, unde telefonul comunică la putere maximă
pentru a putea capta semnalul. Şi în cazuri de genul acesta, însă, în care
telefonul comunică la putere maximă, puterea este în conformitate cu
standardele naţionale şi internaţionale, conform datelor deţinute de MCTI.
Nivelul de expunere la radiaţii scade rapid odată cu îndepărtarea de
telefonul mobil - expunerea la câmpuri electromagnetice a unui utilizator
care foloseşte un handsfree (caz în care telefonul e la o distanţă de cateva
zeci de centimetri de cap) este considerabil mai mică decât cea a unuia care
ţine telefonul lipit de ureche. Conform MCTI, au fost realizate studii cu
privire la emisia undelor electromagnetice de către sit-uri GSM în România,
cercetări realizate de către Institutul de Sănătate Publică, Laboratoarele
49
Ministerului Sănătăţii şi Societatea Naţională de Radiocomunicaţii.
Concluziile acestora au fost că valorile câmpurilor electromagnetice
măsurate nu depăşesc valorile stabilite de legislaţie cu privire la câmpurile
electromagnetice cu frecvenţe de la 0 la 300 GHz, precum şi că sănătatea nu
este afectată de funcţionarea antenelor de emisie-receptie şi a
echipamentelor GSM amplasate pe clădiri. Acest tip de expunere se
încadrează de fapt în limitele de risc acceptate din punct de vedere al
sănătăţii populaţiei.
8.Atitudinea operatorilor români
În ceea ce priveşte impactul antenelor asupra mediului
înconjurător, conform datelor primite de la Orange, Vodafone, Cosmote şi
Zapp, acesta se situează în limitele prevăzute de legea din ţara noastră, fiind
chiar mult mai mic decât prevede legea. Pe lângă acest lucru, toţi operatorii
români au în vedere studiile făcute la nivel internaţional de Organizatia
Mondială a Sănătaţii, studii din care rezultă faptul că antenele de telefonie
mobilă nu afectează sănătatea populaţiei.
Efectele sunt verificate prin măsurători specifice, în funcţie de
solicitările existente; aceste verificări se realizează de către organisme
independente, recunoscute de autorităţile romane. În plus, echipamentele
folosite au declaraţii de conformitate, care atesta respectarea standardelor
europene în domeniu. Cât despre verificările periodice ale nivelului de
radiaţii electromagnetice, Orange le realizează la cerere cu ajutorul unor
organisme independente, recunoscute de către autorităţile române. Aceste
măsurători au relevat un nivel de câmp mult mai mic decât valorile limită
impuse de reglementările europene.
50
Vodafone a efectuat şi efectuează măsurători prin sampling ale
nivelului de radiaţii emis de către antenele companiei, şi, toate rezultatele au
indicat nivele de cel mult 10 ori mai mici decât normele în vigoare.
Conform oficialilor companiei Cosmote, operatorul îşi monitorizează
în mod permanent aceste staţii, asigurându-se ca nivelul de radiaţii să se
încadreze în parametri legali.
În ceea ce priveşte criteriile de îndeplinit pentru ca un telefon mobil să
poată face parte din oferta operatorilor români, acestea se referă în primul
rând la valoarea SAR maximă acceptată în Uniunea Europeană, de 2 W/Kg.
Standardele UE fiind adoptate şi în ţara noastră, acesta este criteriul folosit,
iar pentru a putea face parte din oferta unui operator, un aparat trebuie să
treacă printr-un cadru elaborat de reglementări, cu scopul de a proteja
consumatorul. Aceste reglementări sunt respectate şi aplicate de către orice
producător sau comerciant de telefoane mobile. Verificarea aparatelor care
urmează să facă parte din oferta operatorilor de telefonie mobilă este facută
atât de către producătorii acestora, cât şi de către autorităţile româneşti,
conform normelor de expunere la radiofrecvenţe stabilite de organismele
naţionale şi internaţionale.
În cazul în care depăşesc o anumită limită, radiaţiile electromagnetice
au în mod sigur o anumită influenţă asupra impulsurilor electrice folosite de
corpul uman pentru transmiterea informaţiei, iar dacă nu este depaşită o
anumită limită, există posibilitatea să apară efecte cumulative pe termen
lung, în funcţie de frecvenţă şi spectru, dar o afirmaţie exactă în acest sens
nu poate fi facută. Este important de luat în calcul şi frecvenţa, pe lângă
amplitudine, în cazul acestui gen de unde electromagnetice. În ceea ce
priveşte amplificarea efectelor radiaţiilor în funcţie de durata expunerii la
acestea (timpul petrecut la telefon) sau locul în care este folosit aparatul, este
51
posibilă varianta existenţei unor efecte cumulative pe termen lung, cu cât
expunerea e de durată mai mare, dar pe termen scurt, aceste efecte nu sunt
majore. În ceea ce priveşte efectul pe care îl au genul acesta de radiaţii
asupra unui organism adult, spre deosebire de cel al unui copil, având în
vedere faptul că un organism adult este deja unul stabilizat, este normal ca
efectele asupra unui copil să fie resimţite mai puternic. Cauza o constituie
faptul că organismul copilului se află în plină dezvoltare, iar un impuls
exterior are şanse să aibă efecte mult mai mari decât în cazul adultului.
9. Măsurile minime de precauţie:
- Foloseşte un headset, pentru a nu ţine telefonul lipit de ureche o perioadă
lungă de timp;
- Nu ţine telefonul în zonele cu organe vitale, cum ar fi inima. Contactul
telefonului cu corpul uman nu ar trebui să se producă decât la iniţierea sau
preluarea unui apel;
-Copiii nu ar trebui să folosească telefoane mobile decât în cazuri
excepţionale;
- Convorbirile la telefon ar trebui să nu dureze foarte mult. Pentru discuţii
prelungite, este indicat să foloseşti liniile de telefonie fixă;
- Dacă este posibil, alege SMS-ul, în locul unei convorbiri;
- Nu apropia telefonul de ureche decât după ce s-a stabilit legătura cu staţia
de bază şi apelul este iniţiat;
- Evită folosirea mobilului în zonele cu semnal slab, pentru că telefonul va
emite radiaţii mai puternic. Din acelaşi motiv, evitaţi utilizarea mobilului în
mijloacele de transport şi în maşină, în timpul mersului, deoarece acesta va
încerca permanent să ia contact cu staţia bază, rezultând un nivel mai mare
al emisiilor;
52
- Orientează-te către mobile cu o rată de absorbţie specifică (SAR) mai mică,
dar nu te baza pe acest lucru, pentru că nu o zecime de unitate la respectiva
valoare este importantă, ci modalitatea de folosire a mobilului; -
-Aşa-numitele instalaţii de blocare a radiaţiilor (pietre, cristale pentru antenă
sau acumulator) nu au nici un efect, deci nu vă bazaţi pe aşa ceva;
- Baza telefonului DECT nu are ce căuta în camera copilului sau lângă patul
său;
- Dacă ai la dispoziţie o alternativă de contact, cum ar fi un telefon fix cu fir,
e bine ca telefonul DECT să fie oprit în timpul nopţii;
- Dezactivează modulul Bluetooth al telefonului mobil atunci când nu îl
foloseşti; fă la fel şi cu cel al calculatorului, dacă este posibil;
- Opreşte Access Point-ul WLAN atunci când nu utilizezi conexiunea la
Internet;
- Cuptorul cu microunde ar trebuie dus la service pentru revizii şi reparaţii,
deoarece garniturile uşii suferă deteriorări în timp;
- Ceasurile cu alarmă pe 220 de volţi nu trebuie să se gasească în dormitor,
ele generând un câmp electromagnetic de joasă frecvenţă;
- Vechile monitoare CRT trebuie înlocuite cu display-uri TFT moderne, care
nu te expun la nici un pericol.10. Impactul negativ al radiaţiilor asupra
sănătaţii umane.
Lumea actuală şi cu atât mai mult cea viitoare este greu de imaginat
fără calculatoare, televizoare şi alte aparate electronice. Revoluţia industrială
a dat şansa omenirii să-şi sporească în mod substanţial posibilităţile fizice şi
intelectuale cu ajutorul maşinilor. Cu ajutorul computerelor s-a deschis
pentru omenire un câmp larg de acţiune, a fost accelerat progresul economic
general. Conform datelor analiştilor de la "Gartner Dataquest" pentru
sfârşitul lunii aprilie 2002 în lume au fost fabricate 1 miliard de
53
calculatoare . În anul 2008 în lume vor fi 2 miliarde de calculatoare si peste
6 miliarde de telefoane mobile. Creşte rapid şi consumul de energie.
Omul, involuntar, se află permanent sub acţiunea periculoasă pentru
sănătatea sa a radiaţiilor câmpurilor negative artificiale, create de sistemele
electronice şi de sistemele de alimentare cu energie. Iar intensitatea acestui
fond electromagnetic negativ din sfera vieţii creşte rapid. Radiaţia
electromagnetică artificială a tuturor aparatelor electronice de pe planetă
depăşeşte nivelul câmpului geomagnetic total al Pământului de 1 milion de
ori.
Una dintre problemele stringente de igienă din ultimul timp o
reprezintă înlăturarea tuturor urmărilor nocive posibile pentru sănătatea
omului, provocate ca urmare a implementării pe scară largă a aparaturii
electronice amintite mai sus. O parte însemnată a bolilor "de computer"
apărute este determinată de faptul că acţiunile nocive ale unui asemenea
mijloc popular şi, la prima vedere, inofensiv precum este calculatorul sunt
încă pe departe necunoscute pentru mulţi.
10. Ce trebuie să stiţi despre telefonia mobilă
Telefonul mobil este un aparat de emisie-recepţie de dimensiuni
reduse. În funcţie de standardul telefonului, transmisia se realizează într-un
diapazon de 453 – 1800 MHz.
Telefonul mobil nu emite atunci când nu este folosit. Există voci care
susţin că nu e recomandată ţinerea telefonului mobil în zona inimii, însă
trebuie precizat foarte clar că acest lucru nu este valabil decât în cazul
persoanelor care au un stimulator cardiac. Telefonul mobil îşi reconfirmă de
2-3 ori pe zi poziţia într-o celulă, ceea ce este o emisie foarte scurtă sau
atunci când schimbă grupul de celule, iar în rest emite doar în timpul
54
convorbirilor. Atunci când nu este folosit şi nu îşi reconfirmă poziţia într-o
celulă, ceea ce cumulat într-o zi nu înseamnă o emisie mai lungă de 1 minut,
este la fel de inofensiv ca un MP3 Player. Puterea de iradiere este o mărime
variabilă care depinde în mare măsură de starea canalului de comunicaţie,
“telefonul mobil este staţia de bază”, adică cu cât este mai ridicat nivelul
semnalului staţiei la locul de recepţie, cu atât este mai scăzut nivelul iradierii
telefonului mobil.
Puterea maximă se situează în intervalul 0,125-1W. Telefoanele din
standardul NMT-450 se caracterizează printr-o putere mai mare (puterea
nominală este de circa 1W), una mai redusă - standardul GSM-900 (0,25W)
şi cea mai redusă – telefoanele din standardul GSM-1800 (0,125W). În
conformitate cu limitele existente temporar admisibile ale nivelului de
iradiere electromagnetică, densitatea fluxului (DF) asupra utilizatorilor
telefoanelor mobile nu trebuie să depăşească 100 microwaţi/cm2.Este
necesar să menţionăm că în natură mărimea densităţii fluxului este foarte
mică constituind doar 10-15mW/cm2. În conformitate cu normele
internaţionale, puterea de iradiaţie a telefoanelor mobile este măsurată în
unităţi SAR. SAR (Specific Absorption Rate – Rata Specifică de Absorbţie)
este exprimată la o unitate din greutatea corpului sau ţesutului. În unităţi
internaţionale, SAR se exprimă în watt pe 1 kg (W/kg).
Nu confundaţi acest indicator cu puterea de emisie a telefonului
mobil, care este de obicei indicată în instrucţiuni. Până nu demult limita
superioară a mărimii SAR în Europa era de 2 W/kg. Este general acceptată
următoarea gradaţie a telefoanelor mobile:
Capacitate de iradiere mică - SAR < 0.2 W/kg
Capacitate de iradiere redusă - SAR 0.2 - 0.5 W/kg
Capacitate de iradiere medie - SAR 0.5 - 1.0 W/kg
55
Capacitate de iradiere ridicată - SAR > 1.0 W/kg
Este foarte greu de schimbat mărimea SAR. Sunt necesare
echipamente speciale şi „fantome”, adică imitatori ai ţesuturilor
organismului uman. La nivel mondial încă nu există o metodologie unitară
de măsurare a SAR, de aceea datele cu privire la acest indicator, măsurat în
cadrul diferitor centre, poate varia de câteva ori. Cea mai aproape de adevăr
este măsurarea densităţii fluxului (DF) iradierii electromagnetice a
telefonului mobil, calculul capacităţii lui de iradiere ce decurge din puterea
aparatului.
11. În ce constă pericolul telefoanelor mobile asupra sănătăţii umane ?
Acţiunea oricărei iradieri electromagnetice se analizează prin prisma a
două efecte : termic şi non-termic sau informaţional.
Efectul termic.
Nu este cazul să explicăm sensul acestuia. Puteţi să-l observaţi dacă
veţi pune o găină în cuptorul cu microunde, iar peste ceva timp veţi scoate
mâncarea gata. Aproximativ acelaşi efect îl are şi iradierea produsă de
telefonul mobil. Acest lucru este uşor de observat prin vizualizarea
computerizată a câmpului electromagnetic.Trebuie să se ţină cont şi de
faptul că antena, cea mai importantă sursă de iradiere a telefonului mobil, se
află la o distanţă de 3-5 centimetri de creier, asupra căruia de fapt acţionează
câmpul electromagnetic. Bineînţeles că temperatura anumitor zone ale
creierului creşte. După o discuţie mai lungă putem observa acest efect prin
creşterea temperaturii şi la nivelul urechii. S-a calculat că la o valoare SAR
de 4 W/kg pe o durată de 30 de minute, temperatura ţesutului unui individ
adult sănătos creşte cu 1 grad Celsius. Aceasta are un efect nefast asupra
tuturor organelor, care vor reacţiona prin diverse disfuncţionalităţi. Toate
56
normele referitoare la iradierea prin microunde a telefonului mobil, care au
fost şi vor fi puse în discuţie se bazează doar pe efectul termic.
Alt organ, care este supus acţiunii telefonului mobil este cristalinul
ochiului. Datorită îndeplinirii de către acesta a unor funcţii foarte
importante, cea de asigurare a transparenţei şi cea de acomodare, el este slab
alimentat cu sânge şi din această cauză este mai sensibil la iradierea
electromagnetică, acest lucru influenţând acuitatea vederii.
Efectul informaţional sau non-termal.
Telefoanele mobile de standard GSM realizează transferul de
informaţie prin impulsuri care sunt grupate în blocuri. Un bloc este constituit
din 8 impulsuri. Fiecare utilizator are la dispoziţie doar unul din cele opt
impulsuri. Restul celor şapte aparţin altor abonaţi care în acelaşi moment pot
să desfăşoare convorbiri telefonice pe frecvenţa dată. Durata unui bloc-GSM
constituie 4,616 milisecunde (ms) şi prin urmare frecvenţa impulsurilor
telefonului mobil este de 216,6 Hz sau rotunjit 217 Hz. Odată cu generarea
fiecăruia al optulea impuls are loc o degajare de energie proporţională. Dacă
puterea nominală a telefonului mobil conform instrucţiunilor este egală cu 2
W, atunci puterea degajată la fiecare impuls va fi de 2/8=0,25W. Blocurile
impulsurilor dintre telefoanele mobile şi staţia de bază sunt grupate în
multiblocuri, constituite din 26 de repetări. Prin urmare, a doua frecvenţă
care este emisă de telefonul mobil este frecvenţa de 217/26= 8,35 HZ. Mai
mult de atât, unele tipuri de telefoane mobile care funcţionează în regim de
economisire a energiei electrice (DTX) sunt capabile să genereze o a treia
frecvenţă, cea de 2 Hz.
În această combinaţie de radiaţii de frecvenţe joase rezidă încă un
pericol al telefoniei mobile. Problema este că frecvenţele aparatelor de
telefonie mobilă amintite mai sus coincid cu frecvenţele activităţii
57
bioelectrice naturale, proprii creierului uman, care se înregistrează pe
encefalogramă (EEG). Astfel, frecvenţa de 217 Hz coincide cu aşa numitul
ritm gamma al creierului, 8,35Hz – cu ritmul alfa, iar 2 Hz – cu ritmul delta.
Prin urmare, din afară (din apropierea nemijlocită) în creierul uman sunt
transmise semnale care sunt capabile să interacţioneze cu activitatea
bioelectrică proprie a creierului (de exemplu prin intermediul rezonanţei) şi
prin aceasta să-i deregleze funcţiile.
Astfel de modificări se pot observa pe encefalogramă şi ele nu dispar
o perioadă îndelungată de timp după terminarea convorbirii telefonice. Este
foarte important de menţionat că undele alfa se află în legătură directă cu
activitatea intelectuală a individului şi se consideră că reflectă scanarea
imaginilor interioare ale conştiinţei. Gândirea abstractă depinde de ritmul
alfa, în timpul somnului predomină ritmul delta, iar în starea de activitate a
omului – undele gamma. Este oare real impactul negativ al acţiunii surselor
pulsatile de energie asupra organismului uman ?
Medicii cunosc cazuri în care acţiunea unei lumini pulsatile cu o
frecvenţă de 15 Hz asupra unei persoane care are o formă ascunsă de
epilepsie conducea la apariţia crizei epileptice. Ce aţi spune acum despre
obişnuinţa unora de a-şi pune telefonul mobil la capul patului pe post de
deşteptător. Telefonul mobil nu „doarme” noaptea, ci funcţionează
permanent, chiar şi în starea de standbuy se află într-un regim pulsatil.
La cererea Norwegian Radiation Protection Board, Institutul naţional
de “Protejarea a Vieţii” (Suedia), precum şi a SINTEF Unimed (Norvegia) a
fost făcută o cercetare asupra 11.000 de utilizatori de telefonie mobilă care a
demonstrat efectul nociv asupra sănătăţii. Studiul a arătat că persoanele care
foloseau celularul mai puţin de 20 de minute pe zi acuzau o stare de
disconfort şi efecte secundare. Problemele de sănătate cresc pe măsură ce
58
telefonul este utilizat mai mult. O jumătate din abonaţii cercetaţi au declarat
că în cazul folosirii telefoanelor mobile au simţit o încălzire neplăcută în
zona capului, în jurul urechii. Tinerii sunt supuşi unui risc şi mai mare. Cei
care nu au încă 30 de ani sunt de 3-4 ori mai expuşi efectelor secundare.
Copiii sunt cei mai sensibili faţă de radiaţia de frecvenţă înaltă a telefonului
mobil. Trebuie să ţinem cont că în condiţii de ecranare (automobilul,
clădirile din beton armat) densitatea fluxului radiaţiei electromagnetice ce
acţionează asupra omului se măreşte de câteva ori.
Simptomele de bază ale efectului negativ al telefonului mobil
asupra stării de sănătate :
- Dureri de cap;
- Probleme de memorie şi concentrare;
- Stări permanente de oboseală;
- Depresii;
- Dureri şi înţepături la nivelul ochilor, uscarea şi lăcrimarea acestora;
- Înrăutăţirea progresivă a vederii;
- Labilitatea tensiunii arteriale şi a pulsului (s-a demonstrat că după o
convorbire cu telefonul mobil, tensiunea arterială poate să crească cu 5-10
gradaţii).
Cele mai periculoase consecinţe ale radiaţiei microundelor
telefoanelor mobile sunt tumorile de la nivelul creierului (de obicei pe partea
care este expusă în convorbirile telefonice). Dezvoltarea tumorilor de la
nivelul creierului cauzate de radiaţiile electromagnetice are o perioadă
latentă de 3-10 ani. Riscul tumorilor neuroepiteliale creşte de 2 ori. La
persoanele care au folosit telefonul mobil mai mult de 6 ani, frecvenţa
dezvoltării tumorilor a crescut cu 50%. Despre potenţialul pericol al
telefoanelor mobile vorbeşte şi tendinţa permanentă de a reduce SAR. După
59
cum am menţionat mai sus, până nu demult acest indicator nu trebuia să
depăşească 2 W/kg. În urma studiilor cercetătorilor suedezi realizate în
standardul TCO-01 (aceste standarde sunt indicate aproape pe toate
monitoarele) mărimea SAR a fost scăzută până la 0,8 W/kg. Nivelul maxim
admisibil al acestui indicator este de 100 mcW/cm2.
12. Reglementări privind limitarea expunerii umane la câmp
electromagnetic În calitate de beneficiari ai tehnologiilor moderne
aflate în plină evoluţie, bazate pe producerea, transmisia şi consumul de
energie electrică, pe comunicaţii şi transmisia informaţiei prin unde
electromagnetice, pe efecte chimice şi termice ale expunerii substanţelor la
câmp electromagnetic, etc., ne punem în mod firesc şi întrebări asupra
eventualului risc pentru sănătate, pe care l-ar putea prezenta interacţiunea
câmpului electromagnetic cu organismul uman.
Specialiştii în domeniul ingineriei electrice, biofizicii şi medicinei îşi
pun problema stabilirii, în condiţii ştiinţifice cât mai riguroase, a limitelor
admisibile pentru nivelurile de expunere. Există autorităţi profesionale şi
administrative la nivel internaţional, care îşi asumă obligaţia corelării şi
sintetizării informaţiilor ştiintifice şi a elaborării de reglementări
(recomandări, norme, standarde) care să vizeze protecţia umană.
Proiectul WHO - EMF. Acţiunea cea mai amplă de analiză a
efectelor expunerii umane la câmp electromagnetic neionizant (0 - 300 GHz)
şi coordonarea măsurilor de protecţie a sănătaţii publice a fost declanşată de
Organizatia Mondială a Sănătăţii (World Health Organization - WHO) în
anul 1996, prin lansarea proiectului "The International Electromagnetic
Fields Project".Printre obiectivele prioritare ale proiectului se afirmă
sprijinul pentru dezvoltarea de standarde internaţionale, de largă
60
recunoaştere, privind reglementarea expunerii umane la câmp
electromagnetic, cât şi încurajarea ţărilor membre WHO de a adopta
respectarea acestor reglementări prin legislaţia naţională. În acest scop WHO
colaborează cu Comisia Internaţională de Protecţie Împotriva Radiaţiilor
Neionizante (International Commission on Non-Ionizing Radiation
Protection - ICNIRP) şi cu organismele internaţionale de standardizare în
domeniul electric: Comisia Electrotehnică Internaţională (International
Electrotechnical Commission - IEC), Comitetul European pentru
Standardizare în Electrotehnică (Comité Européen de Normalisation
Electrotechnique - CENELEC), Asociaţia Inginerilor în Electrotehnică şi
Electronică (Institute of Electrical and Electronics Engineers - IEEE).
WHO a finalizat în anul 2002 o bază de date cu informaţii despre
reglementările naţionale în domeniul limitării expunerii la câmp
electromagnetic. În măsura accesului la noi informaţii, această bază de date
se actualizează continuu. În anul 2006, WHO a editat o broşură prin care
documentează cadrul de dezvoltare şi promovare a standardelor referitoare la
sănătatea publică în condiţiile create de expunerea umană la câmp
electromagnetic "Framework for developing health-based EMF standards" .
O acţiune comună a organismelor de standardizare IEC, CENELEC şi
IEEE, patronată de WHO se derulează în prezent cu scopul elaborării unei
suite de standarde sub titlul "Human exposure to radio frequency fields from
hand-held and body-mounted wireless communication devices - Human
models, instrumentation, and procedures"; la începutul anului 2005 a fost
finalizat primul document din serie, IEC 62209-1 "Procedure to determine
the specific absorption rate (SAR) for hand-held devices used in close
proximity to the ear (frequency range of 300 MHz to 3 GHz)" şi este în lucru
următorul, IEC 62209-2 "Procedure to determine the Specific Absorption
61
Rate (SAR) in the head and body for 30 MHz to 6 GHz Handheld and Body-
Mounted Devices used in close proximity to the Body"
Recomandări internaţionale de referinţă
Dintre documentele cu cea mai mare circulaţie şi recunoaştere în
domeniu trebuie amintite: recomandarea ICNIRP "Guidelines for Limiting
Exposure to Time-varying Electric, Magnetic and Electromagnetic Fields
(up to 300 GHz)" publicată în 1998 şi standardul IEEE C95.1-1999 “Safety
Levels with respect to Human Exposure to Radio Frequency
Electromagnetic Fields, 3 kHz to 300 GHz”, revizuit şi republicat în 2005.
Ambele documente prevăd limite admisibile de expunere umană la câmp
electromagnetic neionizant, atât în cazul expunerii necontrolate a populaţiei,
cât şi în cazul expunerii controlate în medii profesionale specifice. Stabilirea
limitelor este facută pe baza evaluării efectelor biologice evidente în
condiţiile cele mai defavorabile de expunere; efectele biologice analizate
sunt cele de stimulare neuro-musculară pentru gama de frecvenţe joase şi
medii şi efectele termice pentru gama de frecvenţe înalte (radiofrecvenţe şi
microunde).
Atitudini la nivel European. Comisia Europeana a emis două
documente referitoare la limitarea expunerii umane la câmp electromagnetic,
ambele bazate pe recomandările ICNIRP:
- "Council Recommendation 1999/519/EC on the limitation of exposure of
the general public to electromagnetic fields(0 Hz to 300 GHz)
(http://europa.eu.int/comm/health/ph_determinants/environment/EMF/emfen
.htm)
- "Directive 2004/40/EC of the European Parliament and of the Council on
the minimum health and safety requirements regarding the exposure of
workers to risks arising from physical agents (electromagnetic fields)"
62
(http://europa.eu.int/eurlex/pri/en/oj/dat/2004/l_159/l_15920040430en00010
026.pdf).
Ţările membre şi în curs de aderare sunt încurajate să adopte
prevederile acestor recomandări sub forma unor acte legislative naţionale.
Reacţia în România. La data de 29 septembrie 2006, Ministerul
Sănătaţii Publice a emis Ordinul nr. 1193 pentru aprobarea "Normelor
privind limitarea expunerii populaţiei generale la câmpuri electromagnetice
de la 0 Hz la 300 GHz", conform Recomandării Consiliului Europei
1999/519/CE din 12 iulie 1999; ordinul a fost publicat în Monitorul Oficial
al României nr. 895 din 3 noiembrie 2006 şi prin apariţia lui s-a abrogat
vechiul Ordin al ministrului sănătaţii şi familiei nr. 1007/2002 privind
aprobarea "Normelor de reglementare a nivelurilor de referinţă admisibile de
expunere a populaţiei generale la câmpuri electromagnetice cu frecvenţele
de la 0 Hz la 300 GHz". În fapt, textul noului ordin reprezintă traducerea
textului Recomandării 1999/519/CE.
În paralel a fost adoptată, la data de 30 august 2006, Hotărârea
Guvernului nr. 1136 privind "Cerinţele minime de securitate şi sănătate
referitoare la expunerea lucrătorilor la riscurile generate de câmpuri
electromagnetice", fiind adoptate astfel prevederile cuprinse în directiva
2004/40/EC. Hotărârea de guvern a fost publicată în Monitorul Oficial al
României nr. 769/11.09.2006.
63
V. CONCLUZII
Efectele câmpurilor electromagnetice asupra organismului uman:
(1) - magnetismul natural
Cercetările arată ca Pământul este un uriaş magnet cu un câmp
magnetic deosebit de puternic. Acest câmp scade în intensitate cu cât urcăm
mai sus în spaţiul cosmic, astfel că la distanţa de 8 - 14 raze terestre el
devine de 10.000 de ori mai redus. În acest fel, întreaga lume vie, şi nu
numai, se află în acest câmp, iar slăbirea sa are efecte certe nefavorabile,
deoarece fără acest camp magnetic viaţa nu ar putea exista în forma sa
actuală pe planeta noastră. Dar, efectele acestui câmp sunt mult mai mari
decat s-ar crede: este un fel de umbrelă care abate radiaţiile cosmice nocive
(solare, etc.).Practic, fără acest câmp protector, întreaga lume vie ar dispărea
ori s-ar modifica genetic.
Pământul este înconjurat de ionosferă. Spatiul vast dintre ionosferă şi
suprafaţa Pământului se comportă ca o enormă cavitate rezonantă
electromagnetică, asemenea cutiei de rezonanţă a unui instrument muzical.
Undele electromagnetice generate de magnetul numit Pământ sunt cunoscute
sub denumirea de unde Shumann, după descoperitorul lor, fizicianul W.
Schumann.
Forma de undă primară are o frecvenţă de 7,8 Hz. Exact aceeaşi
frecvenţă este prezentă şi în hipotalamus, principalul centru de control al
creierului uman (regiunea din creierul nostru responsabilă de capacitatea de
concentrare şi atenţie). Se cunoaşte că Pământul are un câmp
electromagnetic de inducţie de 2x 410− T, omul fiind adaptat la acestă
intensitate. Lipsa sau micşorarea câmpului au ca efecte creşterea în înălţime
a plantelor şi apoi căderea lor şi implicit moartea lor.
64
La animale s-a observat că prin micşorarea câmpului magnetic sau
reducerea la zero, acestea au crescut nearmonios şi după un timp relativ
scurt, au devenit irascibile, prezentând semne de boală, asemănătoare
turbării. În lipsa câmpului gravitaţional, omul are tendinţa de creştere în
înălţime şi îngrăşare iar întregul organism suferă transformări fundamentale.
Se deteriorează sistemul nervos devenind labil, apar stări de insomnie,
amnezie, dureri de cap, iar iritabilitatea creşte până când se produce comoţia
cerebrală.
Sistemul imunitar nu mai funcţionează normal, sistemul circulator
este afectat prin creşterea de colesterol şi modificarea tensiunii arteriale până
la infarct miocardic. Sunt de asemenea afectate şi sistemul respirator,
glandele endocrine şi articulaţiile. Oamenii care traiesc în case situate la
curte, beneficiază de binefacerile naturii precum şi de un câmp magnetic mai
bun, ştiut fiind faptul că orice casa din caramidă sau paiantă nu reţine şi nu
împiedică circulaţia câmpului magnetic. Orăşenii, trăind în blocuri,
beneficiază de o intensitate a câmpului magnetic mult mai redusă datorită
fierului beton, decurgând de aici o serie de consecinţe nefaste asupra
organismului. Se ştie că glanda pineală (hipofiza) este responsabilă pentru
producerea melatoninei şi enzimelor, pentru imunitate, oxidare,
metabolismul general - ea fiind influenţată de expunerea noastră la
câmpurile de natură electromagnetică naturale sau artificiale.
Un exemplu în acest sens îl constituie cosmonautul Iuri Gagarin (la 28
de ani), primul om ajuns în cosmos. Deşi tânăr şi viguros, etalon de sănătate,
după numai 108 minute petrecute în cosmos, s-a întors grav bolnav, fiind
transportat pe braţe din nava cosmică. Mai mult, s-a constatat că unghiile şi
parul îi crescuseră cât într-o săptămână. Examinarea medicală a dus la
concluzia că îi sunt afectate: sistemul circulator, sistemul nervos, că i se
65
decalcifiaseră oasele, etc. Iniţial s-a crezut ca este vorba despre lipsa
gravitaţiei. Totuşi, analizele ultimilor 20 de ani au arătat că lipsa câmpului
magnetic este cauza acestor efecte negative asupra corpului uman.
(2) - câmpurile de radio frecvenţă
În ultimii 50 de ani puterea emisă într-o zi de aparatele care folosesc
unde radio a crescut de 50.000 de ori.Într-un studiu efectuat în SUA a fost
stabilită o conexiune între incidenţa cazurilor de leucemie la copii şi cancer
la adulţi şi expunerea la câmpurile electromagnetice de frecvenţe industriale.
Vătămări specifice cauzate de expunerea la undele radio sunt:
- dezvoltarea cataractelor;
- instabilitate în sinteza leucocitelor;
- dereglări vasculare de natură vegetativă.
Staţiile de emisie (antenele), care sunt cele mai puternice şi
periculoase surse de radiofrecvenţă din mediu, sunt larg răspândite în aviaţie
pentru controlarea traficului aerian, în radioastronomie, în apărarea aeriană
şi cercetarea spaţiului şi în telefonia mobilă.
În conformitate cu rezultatele cercetătorilor, radiaţile care au
lungimile de undă de ordinul milimetrilor şi centimetrilor au cel mai mare
potenţial în iniţierea şi dezvoltarea dereglărilor sângelui, iar cele de ordinul
milimetrilor în bolile sistemului circulator. Riscul dezvoltării bolilor
sistemului nervos central creşte sub influenţa radiaţiilor de ordinul
decimetrilor.
Creşterea curentă a poluării electromagnetice a mediului depăşeşte
capacitatea de adaptare a omului. Organele şi ţesuturile cele mai susceptibile
la efect termic sunt cele slab vascularizate, lucru care îngreunează disiparea
căldurii ca de exemplu cristalinul ochiului sau cele cu conţinut mare de apă
cum ar fi sângele, ficatul, glandele reproductive, stomacul, vezica urinară.
66
De aceea, când undele de extrem de înaltă frecvenţă sunt absorbite, ele
produc aşa numitele ,,puncte fierbinţi” inclusiv în organe de importanţă
vitală. Pe durata acestui proces, o persoana nu poate să simtă aceste puncte
deoarece senzorii de caldură sunt localizaţi doar în piele. De exemplu cele
mai periculoase din punct de vedere al formării de puncte fierbinti în creier
sunt frecvenţele de 900 MHz, 1800 MHz şi 2,45 GHz pe care funcţionează
telefoanele mobile.
Problema este că aceste sisteme generatoare de câmp electromagnetic
se vor dezvolta în continuare şi vor lucra în benzi de frecvenţe foarte înalte
(GHz) iar conform estimărilor vor fi capabile să creeze pe suprafaţa
Pământului o densitate de putere a radiaţiilor de 10-7 W/cm2 .
Sensibilitatea unui om la efectele câmpului electromagnetic de foarte
înaltă frecvenţă este estimată la un nivel de 10-16 W/ 2cm . S-a stabilit
experimental că atunci când fluxul de densitate este mai mare de 4 -10 W/2cm induce reflexe condiţionate la şobolani.
(3) – radarele
În timpul celui de al doilea razboi mondial în URSS au început să
apară preocupări în legătură cu posibilitatea ca sănătatea personalului militar
să fie expusă la pericole datorită lucrului cu radarul. În timpul recilor ierni
siberiene, operatorii au descoperit repede că a sta în faţa antenei radarului
este un bun mijloc de a se încălzi, dar în acelaşi timp au început să circule
zvonuri potrivit cărora acest lucru provoacă sterilitate.
În anii ‘40, diverse agenţii militare şi guvernamentale au început să
cerceteze posibilitatea existenţei unor pericole pentru sănătate datorate RF/
microunde.
În timp ce afirmau că nu au găsit nici o dovadă a acestor pericole, ei
recomandau ca operatorii radar şi radio să evite expunerea prelungită ca
67
masură de protecţie. La sfârşitul anilor 1940 şi începutul anilor 1950, mai
multe studii noi au arătat că un risc mai mare pentru sănătate îl reprezintă
folosirea microundelor.
În 1948 două studii efectuate în SUA au raportat o posibilă legatură cu
dezvoltarea cataractei şi a degenerescenţei testiculare la câini. În mare parte
aceste studii au fost ignorate în principal deoarece companiile care dezvoltau
tehnologii ce utilizau microunde în scopuri militare începuseră să întrevadă
posibilităţi de comercializare către consumatori. A fost perioada când
utilizarea comercială a microundelor a cunoscut o mare dezvoltare prin
instalaţii diatermice, radare civile şi, mai tarziu, cuptoare cu microunde,
toate văzute ca adevarate minuni ale perioadei respective.
În euforia tehnologică care a urmat după razboi, a existat un slab
interes pentru finanţarea unor cercetări care ar fi putut periclita oportunităţile
de afaceri. Apoi a început războiul rece şi utilizarea militară a radarelor şi a
altor echipamente militare era vazută ca fiind capitală pentru interesul
naţional.
Astfel, orice cercetare legată de sănătatea umană a devenit chiar mai
ascunsă şi învăluită în secret. Totuşi, un studiu efectuat pe angajaţii Hughes
Aircraft Corporation a constatat numeroase cazuri de hemoragii interne,
leucemie, cataractă, dureri de cap, tumori cerebrale, icter şi boli ale inimii la
acei angajaţi care lucrau cu instalaţia radar. Ca urmare, Armata SUA a fost
nevoită să iniţieze prima "cercetare deschisă şi publică" asupra efectelor
biologice ale microundelor. Scopul său era de a stabili "nivele admise" atât
pentru expunerea singulară cât şi pentru cea repetată deoarece era general
acceptată ideea că trebuie să existe praguri standard ale expunerii admise.
Deoarece la acea dată au existat puţine date oferite de către cercetarea din
domeniu, s-a hotărât ca principal criteriu să fie cunoscută capacitatea
68
microundelor de a încălzi ţesuturile, "efectul termic" şi cu aplicarea unei
marje de siguranţă, aceea a fost baza tuturor aşa numitelor standarde vestice
de siguranţă. Decizia de a alege încălzirea ţesuturilor drept principal
parametru pentru expunere s-a bazat mai mult pe lipsa unor date ştiinţifice
decât pe motive obiective; totusi acesta, a fost foarte repede acceptat atât de
armată cât şi de industrie, creând ceea ce s-ar putea numi un standard de
siguranţă şi evitând posibilitatea existenţei unor efecte slabe netermice
asupra sănătaţii fără încălzirea ţesuturilor.
"Concepţia termică" a devenit repede un model acceptat de către
organizaţiile vestice de standardizare, având drept rezultat o direcţionare a
marii majorităţi a cercetărilor ştiinţifice către expuneri intense şi de scurtă
durată. Cercetarea expunerilor îndelungate la nivelul de radiaţie al mediului
ambiant fără a produce încălzirea ţesuturilor nu a fost încurajată pur şi
simplu pentru că a fost percepută ca o posibilă ameninţare pentru
dezvoltarea tehnologică. Situaţia a fost foarte bine descrisă de dr. Rochelle
Medici, cercetător al comportamentului animalelor, care a spus: "Se crede că
cercetatorii au renunţat să facă studii de avangardă deoarece o astfel de
activitate dă naştere la prea multe controverse sau provoacă prea multe
critici. Am rămas cu experimente "sigure" dar lipsite de însemnătate.
Rezultatele unor astfel de experimente sunt nişte concluzii previzibile".
Această cercetare rezultată din experienţa privind expunerea reală a
oamenilor, a condus la recunoaşterea unei stări numite "boala
microundelor", caracterizată de urmatoarele simptome: agitaţie crescută
combinată cu epuizare nervoasă, oboseală, slăbiciune musculară, activitate
intelectuală redusă, absenţă, incapacitate de concentrare, sensibilitate
crescută la factorii externi ca zgomot, lumină, tulburări ale somnului, dureri
de cap, ameţeli, mâini şi picioare reci, probleme cu inima (palpitaţii, ritm
69
încetinit sau accelerat al inimii), probleme respiratorii, hipertiroidism şi
dereglări ale ciclului menstrual.
Relevanţa "bolii microundelor" pentru utilizarea telefoanelor mobile
este aceea că, atunci când un telefon mobil este utilizat cu antena lângă cap,
expunerea la microunde a ţesuturilor creierului se poate situa în intervalul de
expunere raportat a provoaca "boala microundelor". Multe studii asupra
telefoanelor mobile din diferite ţări au constatat că utilizatorii prezintă
simptome similare pe care ei le asociază cu utilizarea telefoanelor mobile. Ei
acuză dureri de cap frecvente, oboseală, senzaţii de arsură, ameţeli,
dificultăţi de concentrare şi pierderi de memorie. Desigur că nu toată lumea
prezintă aceste simptome dar unele persoane sunt mult mai sensibile decât
altele. Astfel de diferenţe biologice (mai degrabă decât psihologice) au fost
prezentate pe larg în cercetare în domenii cum ar fi auzirea microundelor,
unde unele persoane pot detecta efectele directe ale undelor radio de înaltă
frecvenţă asupra nervilor din urechea internă.
(4) - telefoanele mobile
a. Energia emisă de telefonul mobil. Diferite cercetări arată că între
20 şi 60% din energia emisă de un telefon mobil este absorbită de capul
utilizatorului. Procentul absorbit depinde de tipul telefonului, tipul de antenă
(cele scurte care nu pot fi extinse sunt mai periculoase deoarece
concentreaza energia în capul utilizatorului) şi de cât de departe este
emiţătorul celui mai apropiat releu de transmisie, deoarece cu cât este mai
slab semnalul de la releul de transmisie cu atât puterea telefonului va creşte
pentru a menţine legatura cu reţeaua. Telefoanele mobile pot încălzi cu
adevarat structuri ale creierului. Acest fapt a fost admis în martie1997 într-
un raport al guvernului australian: "Expunerea fiinţelor umane la radiaţie de
RF este mai mare în cazul telefoanelor mobile datorită modului de utilizare,
70
cu antena de emisie a telefonului aproape de cap. Există dovezi că pot apare
concentraţii locale de energie ca urmare a reflexiilor interne". Pe lângă
antenă, în cazul telefoanelor mobile se emit de asemenea şi microunde
datorită unei ecranări neadecvate în carcasă. Datorită acestui fapt multe
telefoane au emisii detectabile la baza telefonului unde se cuplează firul
căştii transmiţând microundele prin ea. Dimensiunea acestei probleme
depinde foarte mult de tipul de telefon folosit.
b. Efectele câmpurilor electromagnetice provenite de la
telefoanele mobile. Ultimele decenii au cunoscut o perioadă de dezvoltări
tehnologice fără precedent care ne schimbă din ce în ce mai mult modul de
viaţă, munca şi comunicarea cu răspândirea utilizării telefonului mobil, cel
mai vizibil simbol al acestei revolutii tehnologice. În Australia există în mod
curent peste 4 milioane de utilizatori. În America aproape 30% din populaţie
are un telefon mobil, iar ţările nordice sunt lideri mondiali cu 40% din
danezi, 50% din norvegieni şi suedezi şi aproape 60% finlandezi. În Marea
Britanie aproape jumătate din copiii cu vârste între 7 şi 16 ani au telefon
mobil. Nokia a estimat că la sfârşitul anului 2000 existau în lume peste 700
milioane de utilizatori de telefoane mobile. În acelaşi timp această
tehnologie dă naştere acum la mari întrebări, în legatură cu posibilele
consecinţe asupra sănătăţii, ale utilizării telefonului mobil, pe termen lung.
Deoarece există multe milioane de utilizatori, chiar dacă un mic
procent din ei sunt afectaţi în mod negativ şi tot ar însemna că există o reală
problemă de sănătate a publicului datorită numărului potenţial de victime.
c. Sunt telefoanele mobile "sigure"? În 1995 o broşură intitulată
"Efectele telefoanelor mobile asupra sănătăţii " spunea că: "După mai mult
de 6000 de studii ştiinţifice efectuate în toată lumea încă nu există o dovadă
convingătoare a vreunui efect nociv asupra sănătăţii produs de câmpurile
71
electromagnetice ale telefoanelor mobile; grupul internaţional de cercetători
ştiinţifici trage concluzia că nu există nici o legatură între telefoanele mobile
şi efectele nocive asupra sănătăţii ".
De atunci, acest punct de vedere nu s-a schimbat mult. De exemplu,
într-o scrisoare adresată ziarului Australian pe 6 februarie 2001, Keith
Anderson de la Asociaţia Producătorilor de Telefoane Mobile din Australia
(Australian Mobile Telephone Association), asigura cititorii că telefoanele
mobile sunt sigure deoarece ele sunt proiectate, produse şi încercate pentru a
îndeplini cerinţele "standardelor de siguranţă care au o bază ştiinţifică" şi că
telefoanele care au această acreditare sunt sigure.
Totusi, ceea ce industria nu spune este că deseori citatele "grup
internaţional de cercetare ştiinţifică" şi "standarde de siguranţă cu baza
ştiinţifică" sunt irelevante pentru utilizarea telefoanelor mobile. Ele se referă
aproape exclusiv la cercetarea efectelor biologice ale expunerii de scurtă
durată la nivele ridicate de RF/ microunde; deşi cele mai multe din bolile
despre care se crede ca sunt relevante pentru expunerea la RF/ microunde
sunt cele cu perioade de incubaţie lungi la nivele scăzute şi sunt multi-
cauzale (cancer, boala Alzheimer, compromiterea sistemului imunitar).
Un fapt admis de Comisia Internaţională de Protecţie la Radiaţii
Neionizante (International Commission on Non-Ionizing Radiation -
ICNIRP) este că: "Cele mai multe efecte dovedite ale expunerii la câmpuri
de RF corespund cu răspunsurile la încălzirea provocată. Cele mai multe
studii au examinat puncte finale, altele decât cancerul, multe au examinat
răspunsuri fiziologice şi de termo-reglare, efecte asupra comportamentului şi
asupra opacizării cristalinului (cataracta) şi efectele adverse asupra
reproducerii ca urmare a expunerii acute la nivele relativ mari ale câmpurilor
de RF.
72
Foarte puţine studii sunt relevante pentru evaluarea efectelor expunerii
la RF asupra dezvoltării cancerului la oameni. Ceea ce reiese în mod clar din
declaraţia ICNIRP este că cercetarea necesară pentru a da o asigurare privind
siguranţa utilizării telefoanelor mobile încă nu s-a efectuat.
d. Producerea tumorilor cerebrale. Ca urmare a larg mediatizatului
caz adus în faţa justiţiei la începutul anilor 90, când se acuza producerea
unei tumori cerebrale datorită folosirii intense a telefonului mobil, Asociaţia
Producătorilor de Telefoane Celulare (Cellular Telephone Industry
Association-CTIA) a iniţiat în 1993 programul de cercetare: Cercetare în
domeniul Tehnologiilor Radio (Wireless Technology Research- WTR).
Acest program de cercetare a fost finanţat cu până la 27 mil. dolari
pentru a "identifica şi a rezolva orice problema legată de sănătatea
consumatorilor care ar putea apărea datorită utilizării acestor telefoane".
În februarie 1999, George Carlo, şeful programului de cercetare WTR,
care anterior susţinuse punctul de vedere al industriei conform căruia
telefoanele mobile sunt sigure, a surprins industria cu un raport pe care l-a
prezentat la convenţia anuală a CTIA. Mai exact, dr. Carlo a afirmat că:
- Rata mortalităţii din cauza unei tumori cerebrale printre utilizatorii de
telefoane mobile a fost mai mare decât rata mortalităţii celor care nu
folosesc telefoane mobile.
- Riscul unui neurom acustic, o tumoră benigna a nervului auditiv, a fost cu
50% mai mare la persoanele care au raportat folosirea telefonului mobil timp
de mai mult de 6 ani; mai mult, relaţia dintre timpul de utilizare a telefonului
mobil şi această tumoră se pare că urmează o curba tip doză-răspuns;
- Riscul unor rare tumori neuro-epiteliale la exteriorul creierului a fost mai
mult decat dublu, o creştere a riscului, semnificativă din punct de vedere
73
statistic, la utilizatorii de telefoane celulare în comparaţie cu cei care nu
folosesc acest tip de telefon.
Important este că Dr. Carlo a declarat că "nu s-au luat măsuri
corespunzătoare pentru a proteja consumatorii în timpul acestei perioade de
incertitudine privind siguranţa" şi că industria "pierde o oportunitate
preţioasă tratând aceste preocupări privind sănătatea publică prin prisma
politicii, creând iluzia că o cercetare mai intensă în următorii câţiva ani ar
putea ajuta consumatorii de astăzi şi afirmând în mod eronat ca încadrarea în
reglementări înseamnă siguranţă". Dr. Carlo a spus de asemenea că el "a fost
alarmat că segmente ale industriei au ignorat constatările ştiinţifice care
sugerau posibile efecte asupra sănătaţii şi au afirmat în mod repetat şi eronat
că telefoanele mobile sunt sigure pentru toti utilizatorii inclusiv copiii, iar
prin solicitarea şi sprijinirea de cercetări suplimentare au creat iluzia unor
acţiuni responsabile".
În cartea sa recent publicată: "Telefoanele mobile, pericole invizibile
ale erei comunicaţiilor fără fir", dr. Carlo expune trucurile şi metodele de
înşelare pe care industria le foloseşte în general pentru a dezorienta ştiinţa şi
a distorsiona evidenţa. Din punct de vedere al litigiului, aceasta este o mină
de aur pentru avocaţii care, ca şi în litigiul cu tutunul, pot câştiga milioane
dacă pot convinge juraţii că este posibil ca un produs de larg consum să fie
dăunător sănătăţii. Important este că avocatul nu trebuie să stabilească o
cauzalitate absolută, ci are nevoie doar de dovezi că industria a acoperit şi a
facut confuză în mod sistematic evidenţa ştiinţifică, împiedicând
consumatorul să-şi formeze o părere în acest sens .
(5) - terminalele computerelor
Mulţi cercetători au realizat studii dedicate efectelor radiaţiilor
provenite de la terminalele computerelor. Anisimov şi Zabezhinskiy au
74
arătat că iradierea cronică provenită de la terminalele computerelor
personale cauzează accelerarea maturării sexuale şi încetarea prematură a
funcţiilor reproductive la femelele de şoareci şi reduce nivelele nocturne de
melatonina (hormonul somnului) în serul sanguin. Datele obţinute oferă
dovezi ale efectelor radiaţiilor produse de monitoare şi asupra posibilei
nocivităţi a acestora.
Cercetările neuroendocrinologice speciale efectuate au evidenţiat la
copii în vârstă de 6 ani care folosesc cu regularitate computerul la gradiniţă,
nivele ridicate de adrenalină în urină, nivele reduse de DOPA şi concentraţii
ridicate de 11-oxicorticosteroid în salivă, toate acestea fiind indicii ale
activităţii ridicate a sistemului adeno-hipotalamo-pituitar şi, în consecinţă,
reducerea potenţialului de rezervă a acestuia, fapt ce poate sta la baza
accelerării maturizării sexuale.
Acţiunea c.e.m. de înaltă frecvenţă poate avea următoarele efecte
principale:
- frecvenţele de la 109 la 1.012 Hz sunt similare frecvenţelor de oscilaţie a
moleculelor proteice, celor de ADN şi ARN, a membranelor şi ale altor părţi
ale celulei, a tranziţiilor conformaţionale în enzime - ceea ce dă posibilitatea
absorţiei prin rezonanţă a undelor e.m. de înaltă frecvenţă ;
- întregul corp poate avea frecvenţa lui proprie de rezonanţă: de la celula vie
la întregul organism;
- câmpurile de foarte înaltă frecvenţă, modulate la frecvenţe joase, apropiate
de ritmul creierului, al inimii sau al altor organe interne au o acţiune
crescută;
- modulaţiile de intrafrecvenţă, în domeniul 5-16 Hz exercită un puternic
efect negativ la oameni şi animale
75
- absorbţia c.e.m. în punctele biologice active este de multe ori mai eficientă
decât în alte zone de pe piele, iar această energie influenţează organele
interne şi corpul ca întreg ;
- în momentul diviziunii celulare, informaţia genetică devine mult mai
vulnerabilă influenţei c.e.m. de înaltă frecvenţă datorită mobilităţii mult mai
mari a cromozomilor. Un câmp rezonant extern poate induce exprimarea
unor gene conectate cu cancerul sau schimbări în programul dezvoltării
celulei;
- manifestarea câmpurilor de înaltă frecvenţă depind de condiiţiile de
sănătate şi vârstă: adulţii sănătoşi au sensibilitate minimă, în timp ce bătrânii
şi persoanele cu afecţiuni au sensibilitate maximă ce poate duce chiar la
moarte;
- combinate cu alţi factori nocivi, cum ar fi radiaţiile ionizante, substanţele
toxice, anomalii geomagnetice, stress, aceste efecte cresc considerabil;
- acumulările de anomalii în activitatea celulelor în timpul iradierii cronice
sau periodice duce la dereglarea bioritmului, scăderea capacităţii de
concentrere, somn neregulat şi agitaţie; corpul nu este capabil să facă o
recuperare;
- prin influenţa lor foarte mare asupra sistemului imunitar şi hormonal,
c.e.m. de înaltă frecvenţă acţionează negativ asupra mecanismelor de apărare
şi autoreglare a organismului amplificând astfel dereglările de altă natură ;
- este posibilă chiar apariţia unei dependenţe de tip narcotic datorită
stimulării producţiei de endorfine la expuneri regulate de c.e.m.
Numeroasele cercetări în domeniul efectelor biologice ale c.e.m. face
posibilă definirea celor mai sensibile sisteme ale corpului uman: nervos,
imunitar, endocrin si reproductiv. Aceste sisteme ale organismului sunt de o
76
importanţă critică. Reacţia acestora trebuie evaluată cu precizie în
considerarea riscurilor expunerii populaţiei la radiaţii electromagnetice.
Se stie că melatonina, mediatorul chimic al glandei pineale este
sintetizată şi secretată astfel ca nivelul acesteia să fie crescut noaptea şi
scăzut în timpul zilei. Acest hormon are printre alte funcţii si pe aceea de
neutralizare a radicalilor liberi.
Studiile făcute in ultimii 15 ani au relevat că expunerea experimentală
a animalelor la câmpuri electrice şi magnetice (sinusoidale sau statice), pe
perioade scurte (15 minute) sau lungi (42 zile) reduce nivelul maxim nocturn
al melatoninei din sânge.
Motivul principal pentru care acest efect al câmpurilor electrice şi
magnetice este de mare interes decurge din faptul că nivelul redus de
malatonină se poate corela cu incidenţa crescută a cancerelor raportată la o
expunere mai mare decât cea normală ambientală.
77
Biblografie
- Edward M. Purcell - Cursul de fizică Berkeley - vol. II - Electricitate şi
magnetism, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1982
- M. Călugăreanu, C. Stănescu, S. Anghel, T. Ciuchiţă,- Some aspects in
bioelectronics, RSEE’98 May 27-30, p. 49, Felix, România.
- J.R. Parker - Some aspects concerning the electromagnetic field, John
Wiley & Sons, 1997.
- I. Karube - Handbook of Measurement Science, Vol. III, Edited by
Synderham, 1992,
www.wikipedia.org
www.hpa.org.uk
www.torser.com/ro/scientific_base/negativ_influience_for_health
www.who.int/peh-emf/en
www.who.int/docstore/peh-emf/EMFStandards/who-0102/Worldmap5.htm
www.icnirp.de/documents/emfgdl.pdf
http://hyperenergy.hypercomm.ro/Campuriradio.php
78
