Părinți fericiți &

coPii sănătoși

Domnica Petrovai, Psiholog clinician Pr.,Psihoterapeut Cognitiv Comportamental,specializată în psihoterapia familiei și cuplului,experiență clinică de peste 15 ani în consilierea părinților și copiilor.

Alimentația și dobândirea unor comportamente alimentare sănătoase pentru copil sunt provocări pentru orice părinte. Broșura de față vă oferă câteva recomandări în învățarea unor obiceiuri alimentare sănătoase, precum și soluții în situația în care copilul are dificultăți legate de com-portamentul alimentar, cum sunt selectivitatea alimentară sau refuzul alimentar. Atât mama, cât și tatăl sunt modelele de comportament pentru copil. Ce mănâncă și cum mănân-că părinții, cum își iau micul dejun, masa împreună în fami-lie, toate au influență asupra copilului.

3

Părinții meivor să mă învețe

să mănânc sănătos.Oare vor reuși?

Comportamentul alimentar al copilului depinde de doi fac-tori importanți: temperamentul copilului și ce învață ca urmare a com-portamentelor adulților din viața lui. Sunt copii care, temperamental, au ceea ce se numește senzitivitate la dezgust, consecința fiind faptul că au nevoie de un timp pentru a se adapta și a se familiariza cu alimentele noi. Factorul cel mai important, însă, care constă în controlul părinte-lui, este modul în care acesta din urmă creează contextele de învățare a comportamentului alimentar și cum reacționează când apare o proble-mă. Întotdeauna rolul părintelui este de a aprecia verbal orice progres pe care îl face copilul, fără a folosi pedeapsa, amenințarea sau manipularea copilului. Comportamentul copilului este rezultatul a ceea ce facem noi, părinții.

Din fericire, schimbându-ne comportamentul, îl putem ajuta pe copil să mănânce sănătos, fără pedeapsă.

4

Cum îl pregătim pe Copil pentru masă?

Rutina sănătoasă de masă.Ce să facem și ce să nu facem.

Rutina îl învață pe copil autocontrolul și autonomia, iar aceasta se dobândește prin exercițiu. Uneori o masă devine o mare provocare pentru părinte și învățarea rutinei de masă este dificilă și frustrantă pentru copil. Apreciați însă orice efort și progres pe care îl face copilul. Ce probleme pot să apară la masă? Refuză să vină la masă, mă-nâncă foarte încet, vrea să se joace în timpul mesei, se ridică și pleacă, se joacă cu mânca-rea, are reacții de furie la masă.

Vreau să mă joc! Nu mă convingeți

să mănânc!

5

De ce apar aceste comportamenteși ce putem face noi, părinții,

să le reducemsau cum să reacționăm când apar?

✓ O primă cauză este tocmai lipsa unei structuri, a unui program de masă, a unui mediu potrivit. Copilul are nevoie de structură și de limite comunicate ferm, dar cu multă blândețe pentru a învăța autocontrolul. Așa că orele de masă trebuie să fie în același loc (fără distractori, de tipul: TV, radio, jucării) la masă și nu în alte locuri din casă.

✓ Când este încă mic copilul are nevoie de un timp pentru a învăța să stea în același loc mai multă vreme.

✓ Uneori avem așteptări nerealiste din partea copilului. Apetitul co-pilului variază, așa că va avea zile în care va mânca mai puțin și altele în care va mânca mai mult și va prefera anumite alimente. Fiind atent la ce are nevoie, nu îi impuneți d-voastră cât ar trebui să mănânce - “mănâncă tot din farfurie!”. Cu cât este mai variată masa cu atât se va reduce riscul plictiselii de anumite alimente.

6

Nu maipooooot!!!

pregătiți Copilulpentru masă

Folosiți un timp sau o activi-tate de tranziție înainte de masă. După jocul lui preferat, important este să îi acordați un timp, aproximativ 15-20 min. Este frustrant pentru el să îl luați brusc de la activitatea lui preferată pentru ora de masă. Așa va privi masa ca pe o pedeapsă, ca și cum i-ați fi răpit din timpul lui plăcut.

Stabiliți o limită pentru servirea mesei, un timp alocat mesei, de aproximativ 20-30 min, ca să reduceți probabilitatea unui mâncat prea lent și cu mult prea multe pauze. După cele 20-30 min, se încheie masa și copilul va mânca la următoarea masă. Fără amenințări, fără pedepse, fără reproșuri de genul “iar nu ai mâncat tot..”.

7

Mâncăm?

Stabiliți câteva reguli simple pentru masă, formulate pozi-tiv, descriptiv pentru ceea ce are de făcut copilul, NU spuneți ce să NU facă copilul, ci ce să facă: “ mănâncă cu furculița”, în loc de “nu mânca cu mâna”. Dați timp copilului să își interiorizeze regula.

Ignorați comportamentele nepotrivite minore de la masă, cum ar fi scânceala, plângerile, jucatul cu mâncarea în farfurie. Atenția față de “greșeli” sau “imperfecțiuni” crește probabilitatea apariției acestor comportamente. Atenția să fie alocată progreselor în dobândirea auto-controlului și a comportamentului de a mânca la masă.

8

Vreausă mănânccu mâna!

Ce să nu faCețiîn relația Cu Copilul

✓Nu folosiți alimentele ca formă de recompensă pentru un comporta-ment sau o performanță, de exemplu, „bravo! ai strâns jucăriile, îți dau o bomboană acum”. Alimentele nu trebuie folosite ca recompense, copilul are nevoie să învețe să se simtă bine prin alte forme: aprecierea d-voastră, o plimbare sau dansul lui preferat. Astfel, descurajăm de timpuriu mân-catul emoțional nesănătos pentru copil.

✓NU folosiți alimentele ca pedeapsă pentru copil, „nu ai respectat re-gula, nu mai primești desertul la masă”. Este foarte important ca momen-tul mesei și alimentele să fie plăcute pentru copil. Masa să fie momentul de apropiere și bucurie, nu de frustrare și nemulțumire.

✓NU folosiți alimentele ca mod de a face față unor emoții de discon-fort, cum sunt tristețea, plictiseala, supărarea. „Te văd trist, hai să mâncăm o înghețată! Important pentru copil este să învețe să tolereze disconfortul și să rezolve problema care i-a produs supărarea sau tristețea. Mâncatul nu este o soluție pentru plictiseală sau supărare. Învățați-l pe copil să își gestioneze emoțiile într-o formă sănătoasă pentru el, de exemplu: ne plimbăm cu bicicleta când ne simțim plictisiți sau ne dăm seama că avem nevoie de o îmbrățișare când suntem triști.

9

Când Copilul refuză să mănânCe anumite alimente, Ce faCem?

Cum să reacționămpotrivit pentru copil?

Selectivitatea alimentară este definită ca fiind refuzul de a mânca

anumite alimente care au un anumit gust, textură sau miros. Cum ar fi refuzul de a mânca

fructe sau legume verzi, spanac, broccoli „mi-e greață numai când mă gân-desc la spanac.”, „îmi place numai supa strecurată, fără verdețuri.” sau refuză să mănânce cartofii pentru că s-au atins de carnea de pui pe care o refuză. Selectivitatea alimentară are consecințe asupra sănătății fizice a copilului, duce la lipsa vitaminelor, mineralelor, proteinelor, și este un factor de risc pentru anxietatea socială. Se simt jenați în situații sociale când nu pot mân-ca alimentele pe care ceilalți copii le consumă.

10

Mi-e greațănumai cândmă gândescla spanac!

Ce nu funcționează,crește aversiunea copilui

față de alimente sau momentul mesei și produce tensiuni mari

în relația cu copilul

Copilul nu se mai simte înțeles, acceptat și sprijinit de către părinte. În consecință, va dori să evite ora de masă și o va percepe ca pe o amenințare sau un pericol față de care trebuie să se apere.

AȘA NU:

✓Să pedepsiți copilul pentru selectivitatea alimentară și masa să devină un moment neplăcut pentru copil. Copilul va învăța să anticipeze eșecul, critica, umilința din partea părintelui. „daca mănânci spanac, te las afară la joacă”, sau „mi-ai promis că mănânci azi spanac, m-ai dezamăgit, sunt supărată pe tine”. Acesta este un abuz emoțional din partea părintelui față de copil.

✓Să manipulați și să condiționați copilul, „daca mănânci spanac, eu voi fi tare mândră de tine!”

11

Lăsați-mă să dorm!

Selectivitatea sau refuzul alimentar este rezultatul asocierii unui aliment cu o senzație de neplăcere, de disconfort. Când copilul a încercat un aliment nou și a simțit un mic disconfort, iar părintele a in-tervenit cu pedeapsă sau manipulare, s-a produs asocierea negativă dintre aliment și consecințe, gust neplăcut și pedeapsă pentru disconfort.

Ce este însă esențial să știe părinții este nevoia existentă de creștere a familiarității cu un aliment nou pentru a fi plăcut de către copil. Numărul de expuneri variază de la copil la copil, sunt copii care preferă un aliment de la prima gustare, alții după luni de zile. Semnificativ este cum reacționează părinții pentru ca expune-rea să se realizeze treptat, în pași mici. De exemplu, mergem împreună la piață și cumpărăm spanac pe care copilul îl atinge. Apreciem fiecare progres al copilului până când va fi pregătit să guste, în ritmul lui.

Creșterea familiarității copilului cu alimentele va crește proba-bilitatea asocierii lor cu ceva plăcut, pe care va dori să îl încerce mai târ-ziu. De exemplu, avem fructe pe masă pentru gustare, noi mâncăm fructe zilnic, vorbim despre cât de gustoase sunt.

Părinții reprezintă modelul pentru copii. Dacă ei au rețineri în testarea unor alimente noi, este probabil ca și copiii să aibă rețineri. Dacă copilul are acces la alimente nesănătoase (biscuiți, ciocolată, sucuri), atunci scade probabilitatea să încerce să mănânce fructe.

eliminați alimentele nesănătoase din casăși învățați-l pe copil un stil de viață sănătos!

12

Un principiu important în învățarea unui comportament alimentar sănătos este așa numitul „Principiul bunicii sau Principiul lui Premack” care spune că este bine să asociem un comportament cu o frecvență redusă, cum ar fi legumele, cu un comportament cu o frecvență crescută, iaurtul cu fructe, desertul. Regula este să îi oferim copilului comportamentul cu o frecvență redusă ca primă alternativă, adică legu-mele, și apoi comportamentul cu frecvență crescută, desertul. Nu deser-tul înainte.

Interzicerea unor alimente nu este o metodă potrivită de învățare. Copilul va fi curios să încerce. Esențial este modelul, obișnuințele din familie. Puteți avea alimente pe care le consumați rar, cum ar fi cio-colată sau tort, și alimente pe care le consumăm zilnic, cum sunt fructele sau lactatele. Este din nou pentru copil un context de învățare a autocon-trolului, să își amâne recompensa imediată.

13

Yummy! Yummy!

Ce faCi Când Copilul este trist, furios sau supărat

în timpul mesei? ✓Primul pas esențial este să observi cum se simte copilul și să îi validezi emoția. Copilul să înțeleagă că este înțeles pentru ceea ce simte. „Te văd furios”. Întotdeauna să observăm și să oglindim ceea ce simte copilul și apoi să discutăm de reguli sau limite.

✓Nu pedepsi, ignora, minimaliza sau nega cum se simte copilul. Dă-i de înțeles că vezi cum se simte „Te văd trist, s-a întâmplat ceva? Este pentru că ți-ai fi dorit să te joci acum în loc să iei masa? Înțeleg asta, acum e ora mesei după care te poți juca. Uneori e frustrant să nu te poți juca”

✓Observă ceea ce simte copilul fără pedeapsă, cu păstrarea limitelor „acum e ora mesei”. Atunci când îi acordăm atenție pentru ceea ce simte, copilul se simte important, înțeles și acceptat de noi, chiar dacă formulăm ferm limitele.

✓Când îl observăm cum se simte și vorbim despre asta, copilul înțelege și învață că emoțiile sunt normale, că ele ne ajută să știm ce avem nevoie și că e firesc să vorbim despre ele. Copilul nu se crede respins când exprimă ceea ce simte și învață să și tolereze disconfortul emoțiilor negative.

✓Dacă țipăm sau reacționăm cu furie atunci când copilul nu mănâncă ce și cât vrem noi, el se simte respins și poate reacționa cu agresivitate.

✓Modul în care reacționăm la emoțiile copilului îl învață pe copil ce în-seamnă o relație sănătoasă. Dacă atunci când ești trist părintele te observă și este alături de tine, știi că poți avea încredere în părinte și înveți să ai și încredere în tine. Un copil care își acceptă emoțiile este un copil care va avea încredere în el. Ce simți tu ca părinte în relația cu copilul este esențial pentru încrederea pe care o va avea în el.

14

În concluzie, copilul are nevoie de un model sănătos de a lua masa, pentru alimentele preferate, ce facem ca să ne simțim bine și cum îl apreciem pe cel de lângă noi. Oricât de dificile ar fi unele momente, atât pentru copil, cât și pentru părinte, ele sunt trecătoare și reacția noastră este esențială pentru copil. El are nevoie de susținere, de apreciere, dar și de sprijin în a învăța să tolereze disconfortul inerent noului, necunoscutului.

15

din dragostepentru copii!

Organizația Mondială a Sănătății recomandă alăptarea copi-lului până la vârsta de doi ani, iar în primele șase luni de viață ale copilului el trebuie să fie alimentat exclusiv la sân.

Laptele matern asigură nutriția cea mai bine adaptată necesităților nou-născuților și copiilor mici și reduce riscurile malnutriției, anemiei, retardului statural și greutății scăzute în rândul copiilor de până la 2 ani. Laptele matern ajută la prevenirea infecțiilor și bolilor respiratorii, întărește sistemul imunitar și reduce riscul unor afecțiuni cronice serioase în viitor, cum ar fi diabetul zaharat, obezitatea, bolile aparatului digestiv.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă alăptarea exclusivă (fără apă, sucuri, ceaiuri sau lapte artificial) până la șase luni de viață și apoi continuarea alăptării în paralel cu alte alimente până la vârsta de doi ani.

Alăptatul este cea mai sănătoasă hrană pentru bebelușul dum-neavoastră. Cereți sfatul instituțiilor specializate sau pediatrului dumnea-voastră când doriți să folosiți hrana pentru sugari. Produsele trebuie utili-zate doar la recomandarea persoanelor calificate în medicină, nutriție sau farmacie și a altor profesioniști responsabili cu îngrijirea mamei și copilu-lui.