Sa-i intelegem pe adolescenti

CONSECVENTA IN DECIZII

Este important sa fim consecventi in hotararile pe care le luam cu adolescentii nostri doar in masura in care scopul educatiei este atins. Daca adolescentul este dispus sa renunte la confortul lui (somn prelungit dimineata, culcat noaptea dupa ora 0 sau 1, stat foarte mult timp la TV si la PC, plimbari prelungite si multe intalniri cu prietenii) si doreste sa faca ceva pentru implinirea lui ca om, trebuie incurajat. Chiar daca renuntam uneori la deciziile noastre initiale, trebuie sa ne axam pe scop (incurajarea adolescentilor nostri spre desavarsire) si nu pe a ne mentine hotararile cu orice pret. A schimba uneori deciziile initiale nu inseamna neaparat compromis si nici slabiciune ci flexibilitate.

In sensul sustinerii afirmatiei de mai sus relatez o intamplare reala care poate fi dezbatuta de catre profesorii diriginti la lectoratele cu parintii, dar care poate fi un exemplu doar prin simpla lecturare da catre parinti.

Se apropia vacanta de o saptamana (vacanta dintre semestre). Adolescenta din clasa a XI-a dorea sa petreaca 2 zile din vacanta la munte. Media generala de sfarsit de semestru era 9,94. Aceasta medie o facea sa fie sigura pe ea. Considera ca parintii vor fi multumiti si-i vor acorda recompensa dorita. Ii impartasi mamei doleanta(de a pleca 2 zile la munte) staruind asupra rezultatele bune obtinute la invatatura si argumentand astfel necesitatea unei relaxari.

Mama recunostea meritele fiicei dar considera ca nu este necesara aceasta iesire. Din punctul ei de vedere adolescenta de 17 ani se bucurase in ultimul timp de foarte multa libertate: in weekend avusese voie sa stea cu prietenii pana la ore tarzii si in timpul saptamanii pana la ora 21-21,30; discutiile pe messenger in ultimul timp fusesera nelimitate; TV-ul fusese tot timpul deschis; ora de culcare nu era stricta si nici ora de trezire (cursurile fiind dupa amiaza). Mai mult, mama era nemultumita pentru ca fiica ei nu-si respectase promisiunea de a citi o carte la 2-3 saptamani si ii reprosa ca este dezordonata cu programul ei de lucru. Ca urmare mama a fost foarte categorica si a spus un NU apasat.

Adolescenta care dorea din tot sufletul sa petreaca cateva zile la munte nu a acceptat usor acest refuz. A inceput sa justifice necesitatea unei evadari la munte, evidentiindu-si meritele si reusitele care i-au provocat stres si oboseala.

Acest lucru o infurie grozav pe mama. Simtea frustrare. Ar fi dorit ca fiica ei sa constientizeze ca ea si sotul ei sunt destul de toleranti cu ea. Simtea ca desi renuntau la autoritate, fiica devenea tot mai nemultumita dorind mai multa libertate. Insa reusi sasi stapaneasca nervii. Urma un scurt dialog.

mama -NU (foarte apasat si categoric) este cazul sa mai discutam. Consider ca nu ai nevoie de aceasta relaxare si refuz sa mai discutam pe aceasta tema. Sunt

nemultumita.(mama facu o mica pauza inainte de a continua).ai neglijat lectura si in programul tau de lucru este mult haos. Totusi mi-ar placea sa-mi demonstrezi in aceasta vacanta ca poti sa citesti o carte pe saptamana si ca poti sa-ti faci un program serios de lucru.

adolescenta Cand o sa ma lasi sa decid singura asupra programului pe care sa-l desfasor?

mama Deja ai posibilitatea de a alege: fie te decizi sa citesti o carte aceasta saptamana si imi demonstrezi ca poti sa iti faci un program de lucru, fie vei lenevi, vei privi foarte mult la TV,vei conversa pe PC si te vei plimba cu prietenii. Alegerea iti apartine (cuvinte rostite apasat sa rar).

adolescenta Dar stii deja ca sunt in stare sa citesc si sa-mi fac un program de lucru.

mama NU stiu. Te provoc sa-mi demonstrezi. Chiar esti in stare?ALEGE.

Ultimele cuvinte rostite pe un ton autoritar pusera punct dialogului. Adolescenta s-a retras foarte nemultumita in camera ei. Se simtea neinteleasa desi recunostea ca mama are totusi dreptate. In sinea ei era foarte multumita ca mama are haturile. Se simtea in siguranta stiind ca are cine sa o corecteze. Dorea sa devina responsabila, capabila si sa se descurce in viata, dar. acum isi dorea atat de mult sa mearga la munte.. Doar 2 zile.Trebuia sa gaseasca o solutie!!!!!

???Asta este. TE PROVOC. Mama a provocat-o. O sa raspunda provocarii. Poate o sa reuseasca!!!

Zabovi cateva minute pentru a-si limpezi gandurile inainte de o noua confruntare cu mama sa. Apoi increzatoare si stapana pe ea actiona ca si cum discutia dinaintear fi readus-o la realitate.

adolescenta Am ales mama. Accept provocarea. Dar apropo de provocare. Aceasta saptamana o sa citesc o carte si o sa-ti demonstrez ca-mi pot organiza timpul de lucru. Daca vei fi multumita imi vei permite sa-mi petrec 2 zile la munte? Te provoc la reflectare.

Sugestii de lucru pentru lectoratele cu parintii

JOC DE ROL

Se prezinta (frontal) parintilor intamplarea. Se recomanda ca fiecare parinte sa primeasca cate o copie xerox a acesteia.

Fiecare parinte isi asuma rolul mamei adolescentei si isi spune parerea cu privire la solutionarea conflictului.

Discutii si dezbateri pe baza diferentelor ce apar intre punctele de vedere ale participantilor. Este posibil ca unii parinti sa isi ia rolul foarte in serios si sa-si prezinte parerea cu patima; nu este indicat sa interveniti pot sa apara discutii interesante.

Scoateti in evidenta comportamentul mamei:

Recunoaste meritele fiicei; Asteapta mai mult de la aceasta: lectura, disciplina in programul de lucru; Isi stapaneste furia; Lasa posibilitatea adolescentei de a alege (chiar daca alegerea este intre doua

optiuni stabilite de mama); Provocarea; Cuvintele finale rostite apasat si categoric pentru a nu lasa loc negocierilor

interminabile.

TEME DE REFLECTIE PENTRU PARINTI

Ce este important pentru noi parintii? 1. Sa ne mentinem pe pozitie pentru ca a reveni asupra hotararii luate la

inceput inseamna compromis si slabiciune din partea noastra? 2. Sa recompensam adolescentul care a facut efort pentru perfectionarea lui

si pentru multumirea noastra si sa ne schimbam decizia initiala? Care vor fi efectele actiunii noastre (imediate si pe termen lung)? Imaginati finalul in care mama nu renunta la prima hotarare.

RECOMANDARI PENTRU O BUNA INTELEGERE CU ADOLESCENTII NOSTRI

Consecventa cu orice pret poate deveni uneori obstacol in comunicarea cu adolescentii;

Renuntarea la decizia initiala sau schimbarea acesteia se face numai daca adolescentul da ceva in schimb. Regula reciprocitatii. Daca adolescentul abordeaza o atitudine de corectare a comportamentului este indreptatit sa se bucure de acelasi tratament.

Limbajul vocii parintelui sau paraverbalul joaca un rol foarte important, si anume:

INTERZIS CORECT

Tipatul la adolescenti (vocea se subtiaza, zgarie, devine aspra si gatuita)

Cuvinte rostite apasat, voce plina si sigura (efect de autoritate si atentie)

Vorbirea agitata intr-un ritm rapid

Pronuntie corecta si clara cu delimitarea cuvintelor

Folosirea pauzelor scurte aceasta ofera indicii adolescentului privind starea sufleteasca a parintelui si atentia lui va fi deviata de la dorinta lui spre cea a parintelui

Explicati si justificati clar de ce nu sunteti de acord cu cererea adolescentului; NU folositi niciodata formularea pentru ca asa spun eu.

Permiteti adolescentului sa insiste asupra cererii lui; viitorul adult va fi un luptator care nu va renunta usor la parerile si dorintele lui.

Sa-i intelegem pe adolescent

Cu o voce balansand induiosator sau fardate amenintator, baieteii si fetitele noastre decid ca a venit ziua independentei si fac ce vor. Adolescentii de azi au aceleasi probleme ca si ieri si ca de cand sunt ei pe pamantul acesta. Cui? Parintilor. Adica, fostilor adolescenti!

T i se pare ca nu il mai recunosti: De esti tu acela, nu-ti sunt mama eu, iti vine sa spui, cu obida-n glas si suflet, incercand sa ghicesti in chipul ravasit de tunsoarea la moda si de acneea juvenila zambetul dragalas care-ti cerea mai alaltaieri ceva dulce, de la piata.

Elena, mama lui Andrei, adolescent in varsta de 14 ani: Cand l-am vazut prima oara ca saruta o fata, am crezut ca-mi fuge pamantul de sub picioare. Am fost bulversata: nu mai era copil. Adolescenta este o perioada a marilor si rapidelor transformari biologice, sociale si psihologice.

Doctorul Stphane Clerget, in cartea sa tradusa in limba romana la Editura Trei: Criza adolescentei Cai de a o depasi cu succes, descrie succint principalele modificari ce apar in perioada pubertatii: Procesele biologice constau in secretia brutala de hormoni, care declanseaza puseul de crestere si transformarea sexuala. Din punct de vedere psihologic, adolescentul invata sa-si accepte un corp nou, o noua modalitate de a gandi, sentimente si dorinte inedite, precum si competente sexuale necunoscute pana atunci.

Toate aceste transformari au ca efect tensiuni interne, psihice, dar si externe, sub forma conflictelor cu familia si cu mediul social. Ei, da, conflicte! Asa-i ca-ti suna cunoscut? Ore tarzii de venit acasa, note mici, haine create parca de designeri suprarealisti. Si prieteni... Ah, prietenii despre care spune ca sunt cei mai pasnici indivizi, dar cu care tu stii sigur ca n-ai vrea sa te intalnesti intr-un loc nepazit. Si totusi... Inainte de a porni la

atac impotriva creaturii pe care juri ca n-ai nascut-o tu, gandeste-te: daca pentru tine e socant sa descoperi semnele evidente ale transformarii lui fizice si emotionale, daca tie ti-e greu sa accepti noile lui preocupari, interese, alegeri, imagineaza-ti cum este pentru el.

Descoperirea sexualitatii

Noi, parintii de azi, suntem copiii de ieri, pentru care educatia sexuala a insemnat un scurt episod de explicatii fragmentate, nadusite de emotiile profesorului de biologie, care ne arata la tabla, cu bagheta, cum se fac copiii. Daniela, mama Irinei (15 ani): Stiam ca va veni momentul in care va trebui sa vorbesc cu fata mea despre sex. Am constatat in scurt timp ca ea stia mai multe chiar decat voiam eu sa-i spun.

Informatiile primite insa din partea anturajului sau din mass-media nu este sigur ca sunt si cele mai exacte. Asa ca invinge-ti rezervele si prejudecatile si spune-i copilului tau tot ceea ce tie nu ti s-a spus: ca si tu ai trecut prin ceea ce trece el, ca e firesc sa simta ceea ce simte, ca dorintele lui sunt normale si ca il poti ajuta sa treaca mai usor peste toate problemele. Vorbeste-i despre relatiile sexuale care trebuie avute atunci cand poti sa-ti asumi consecintele lor, invata-l cum sa se protejeze si cum sa mentina igiena corporala, precizeaza-i care sunt pericolele si cum pot fi ele evitate.

Cuvintele pe care le vei folosi sa fie simple, explicatiile directe, fara ocolisuri, dar si fara ironii si fara agresivitate. Gaseste momentul potrivit cand sa porti aceasta discutie, un moment relaxat, fara presiunea urgentelor si fara musafiri. Daca parintele este alaturi de el in tot acest proces, intr-un mod care sa-i sustina nevoia fireasca de gasire a propriei identitati, pot exista momente autentice de comunicare si intelegere, care sa duca la atenuarea conflictelor dintre ei, spune psihologul Simona Chiru. Si, foarte important: respecta-i nevoia de intimitate, nu da buzna in jurnalele lui sau in agenda de telefon si bate la usa dormitorului lui inainte de a o deschide!

Da-i voie sa se descopere

Ti-a spus clar ca nu intarzie mai mult de-o ora cu prietenii. Secventele de thriller pe care ti le imaginezi, al caror protagonist este adolescentul tau naiv si bine crescut, fac cat zece cafele tari de la birou. Mihai (15 ani): De cate ori incerc sa-i povestesc mamei despre prietenii mei, spune ca sunt neispraviti, sa fiu atent la ce invat de la ei, ca pierd vremea cu ei, in loc sa invat. Nu-i pot aduce acasa, fiindca incep interogatoriile.

Adolescenta este o perioada de transformari continue, de explorari si cautari de sine. El isi formuleaza intrebari despre el si lume si isi doreste intens sa fie privit ca o persoa-na adulta, spune psihologul Simona Chiru. Tentatiile sunt mari, anturajul este necrutator cu slabiciuni de genul ma asteapta mama, drogurile si revistele pentru a-dulti sunt din ce in ce mai abordabile si mai expuse. Vrei sa-l feresti de toate acestea si bine gandesti. Stphane Clerget aminteste: Diferitele experiente mai mult sau mai putin periculoase, care sunt specifice acestei varste, il ajuta pe adolescent sa se descopere. Parintii au rolul de a le incuraja pe cele benefice, de a le tolera pe cele care au un risc scazut, pentru a limita tentatia celor periculoase.

Inainte de a pune gratii la usa, de a-i anula abonamentul la mobil si de a hotari ca stingerea se da la opt seara, adu-ti aminte de adolescenta ta. Acum fii pregatita sa te

uimesti pe tine insati: ai talente innascute de negociator si stapanesti la perfectie arta compromisului: da-i voie sa aiba momente de independenta totala, sa ia decizii privind unele scurte perioade din timpul sau liber, sa negocieze ora de venit acasa.

Daca vrei sa stii cine-i sunt prietenii invita-i acasa, trateaza-i cu respect, observa-i in acelasi timp cu discretie. Cu tact, incearca intr-o discutie particulara cu fiul tau sa-i spui ce-ti place la prietenii lui sau ce te nemultumeste. Un sfat pretios este acela prin care il ajuti sa spuna nu in fata unei propuneri periculoase venite din partea anturajului: spune-i ca cel mai bun lucru este ca, inainte de a accepta, sa se gandeasca la consecinte, pe care va trebui sa le suporte singur. Si daca nu-i place imaginea, va gasi forta si argumentele sa spuna nu. Ai rabdare: nimic nu te va satisface mai mult decat sa-ti vezi copilul, peste ani, parinte de adolescent.

Intre noi exista un contract de incredere Eliza, 45 ani, mama Andreei

Am traversat episoade clasice. Cu Andreea ma aflam intr-o opozitie evidenta. Cred ca primele semne au aparut la 11-12 ani. A aparut dorinta de a se machia, eu m-am opus imediat, dar la 14 ani i-am dat voie sa mearga la o petrecere pana la miezul noptii. Normal ca stiam unde si cu cine. Intre noi exista un contract de incredere. Il respectam amandoua. Daca spun da, nu imi schimb parerea. Daca greseste, stie ca s-a terminat.

Alt lucru esential este autonomia: o indemn sa aiba grija ce face si sa-si asume consecintele faptelor sale. Ii explic, de exemplu, toate pericolele consumului de alcool sau de droguri. Si nu au existat pana acum semnale de alarma. Nu interzic nimic intamplator. Ii spun intotdeauna motivele mele, chiar daca sunt emotionale. La noi, totul depinde de comunicare. Ne certam destul de des. Dar pentru mine important este sa accepte dialogul, sa ramana o usa deschisa.

Apatia adolescentilor e un cliseu! Andreea, 17 ani, clasa a XI-a

Este adevarat, sunt momente dificile in adolescenta. La inceput, mi-era greu sa vorbesc cu mama. Mai si tipam. Este vorba de perioada in care nu te simti bine in pielea ta. Cauti, incerci sa-ti gasesti personalitatea, te descoperi. Dar voiam mai multa libertate, fara sa fiu obligata sa dau socoteala. Astazi, merge mai bine. Comunicam bine, am incredere in mama si cred ca este reciproc. Ador sa discut cu ea despre orice.

Colegele mele ma invidiaza pentru relatia pe care o am cu mama. Ele nu pot discuta atat de deschis despre subiecte fierbinti. Sunt interesata de ceea ce se intampla in jurul meu, de la politica la prietenii mei, si sunt pasionata de teatru si dans. Se intampla des sa avem dezbateri pe subiecte de actualitate. Ceea ce imi place este diversitatea parerilor. Apatia si incultura adolescentilor este un cliseu! Este un pic dificil, intrucat, din cauza ca suntem directi, adultii nu ne iau in serios.

Adolescentii si parintii

Fundamentul vietii de familie il constituie relatiile afectuoase. Pentru a actiona

asupra adolescentilor, parintii mai au la dispozitie mijloacele economice si

punitive (pedepsele). Insa, acestea nu reprezinta strategii ideale. Modul in care

noi actionam este determinat de emotiile noastre.

Atunci cand intr-o familie exista emotii pozitive, adolescentii au parte de o

dezvoltare sanatoasa. Nu este insa usor sa fii parinte. Sarcina noastra ca parinti

este sa ne asiguram ca adolescentii ajung niste adulti inteligenti pe plan

emotional, sa-i ajutam atunci cand apar problemele si sa ii insotim pe aceasta

portiune de drum, destul de dificila, dintre copilarie si maturitate. Noi ca parinti nu

percepem dificultatile pe care adolescentii le intampina ca fiind foarte mari si

avem tendinta sa le tratam cu usurinta adresandu-le multe reprosuri,

neintelegand de ce pentru ei sunt atat de mari aceste probleme. Majoritatea

parintilor uita insa ca ei privesc problemele din adolescenta avand experienta

varstei adulte, pentru ca adolescentii trec pentru prima oara prin ele neavand

experienta pe care o au adultii.

Cum se castiga atentia copiilor

Asupra adolescentilor se exercita in zilele noastre mai multe influente si tentatii.

Diferenta intre noi si copiii nostri, din perspectiva informationala, este foarte

mare. Niciodata in istoria omenirii la copii nu au ajuns atat de multe informatii fara

sa treaca mai intai prin filtrul unui educator adult. In prezent, parintii sunt intr-o

competitie foarte severa pentru a castiga atentia copiilor lor si incercarile de a-i

influenta pe adolescenti sunt in mod constant alterate de numeroasele mesaje

care ii incurajeaza sa actioneze si sa gandeasca altfel decat ar vrea parintii. Viata

agitata si timpul limitat de care parintii dispun fac si mai dificil accesul la aceasta

lume a adolescentilor. Majoritatea se afla sub influenta colegilor, a internetului si

a altor mijloace de informare pe care noi, ca parinti, nu le putem filtra. In acest

proces care este adolescenta copiii trec in mare viteza. Nu este usor sa

exercitam ca parinti o influenta asupra copiilor ajunsi la varsta adolescentei daca

nu avem deja o relatie foarte apropiata cu ei. Este nevoie din partea parintilor de

iubire, deschidere si stabilirea unor limite foarte clare. Acestea nu se refera la

restrictii, cat mai ales la atentie, orientare si stabilirea unor granite. Aptitudinile

care le iau parintii si copiii in ceea ce priveste fixarea obiectivelor si rezolvarea

problemelor ii ajuta pe adolescenti sa pastreze drumul cel bun.

Pentru a ne insoti copiii pe drumul dificil pe care il au de parcurs si a deveni

adulti, a da dovada de inteligenta emotionala inseamna: sa devenim constienti de

sentimentele noastre si ale celor din jurul nostru; sa ne implicam si sa incercam

sa intelegem punctele de vedere ale celorlalti; sa ramanem calmi, sa gandim

pozitiv, sa ne stabilim obiective si sa urmarim atingerea lor; sa ne folosim cele

mai bune aptitudini pentru a lucra cu copiii in relatiile noastre.

Ruperea legaturilor cu parintii

Nici unul dintre noi nu poate prevedea lumea adulta in care vor intra tinerii.

Contextul in care cresc adolescentii de azi este diferit de cel in care am crescut

noi, insa indiferent de aceasta, ei au nevoie de sprijinul si suportul parintilor. Din

perspectiva inteligentei emotionale, parintii adolescentilor trebuie sa se ocupe de

educarea lor in urmatoarele privinte: aprecierea, sentimentul de a fi iubit, pretuit

si luat in seama; apartenenta - faptul de a face parte din grupuri sociale

semnificative, de a se maturiza prin intermediul diferitelor contacte si relatii;

competenta si increderea, care vin din stapanirea unor elemente de inteligenta

sociala si emotionala, necesare pentru a se descurca in societate, pentru a se

impotrivi tendintelor nocive, pentru a discerne oportunitatile, pentru a construi

relatii pozitive in familie si in comunitate; contributia - sentimentul ca dincolo de

propria persoana se afla o lume mai vasta de relatii, idealuri si cauza de care

suntem cu totii legati.

Cele mai mari probleme ale adolescentilor sunt legate de ruperea legaturilor cu

parintii, familia, scoala sau cu prietenii buni. Foarte multe probleme gasesc

rezolvarea atunci cand adolescentii se simt apreciati, pot contribui, devin

competenti, au incredere in ei si apartin unor grupuri cu o influenta benefica.

Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri

Adolescentii au nevoie de limite si de disciplina pentru ca astfel se simt in

siguranta.

Adolescentii au nevoie de dragoste,atentie si intelegere

Pentru a reusi sa impunem limitele sunt necesare iubirea si atentia, care

intotdeauna reprezinta o cale de a comunica adolescentilor grija pe care le-o

purtam. Desi majoritatea nu ar recunoaste acest lucru, libertatea ii sperie. Ei se

simt in nesiguranta din cauza alegerilor pe care sunt nevoiti sa le faca: Ce note

sunt in stare sa iau?; Ar trebui sa beau cu prietenii mei?; Sunt pregatit pentru

viata sexuala?.

Viata adolescentilor de astazi este plina de paradoxuri. Pe langa

responsabilitatile cu care sunt confruntati multi dintre tineri, ei tin ascunse fata de

parintii lor informatii elementare precum unde se duc sau ce fac, in timp ce pot

comunica cu o usurinta incredibila sub anonimatul unui nickname cu necunoscuti

despre cele mai intime ganduri ale lor. Pentru a-i ajuta, ca parinti va trebui sa

intelegem care sunt nevoile, idealurile, preocuparile si mai ales trebuie sa tinem

cont de faptul ca acesti copii deveniti adolescenti isi cauta indentitatea. Gasirea

unei identitati pozitive si constructive este cea mai importanta responsabilitate a

adolescentei. Ca sa isi poata forma o identitate pozitiva, adolescentii trebuie

ajutati sa gaseasca singuri raspunsuri si oportunitati. Drumul catre o identitate

pozitiva este consolidat de incredere.

Pe acest drum al adolescentei, parintii nu au comanda dubla, precum masinile

instructorilor de conducere. Parintii trebuie sa ofere sfaturi care sa ii ajute pe

adolescenti sa se orienteze in calatoria lor in mod pozitiv si sa ii alimenteze

astfel incat ei sa aiba energie pentru a merge mai departe. Iubirea si aprecierea

reprezinta o alternativa pentru stres, tensiuni si dispute care se regasesc des in

prea multe familii. Sentimentele de iubire exprimate prin recunoasterea a ceea ce

ei fac bine este o parte esentiala a vietii lor. De aceea, bunastarea emotionala si

spirituala a adolescentilor este determinanta pentru identitatea lor. Atunci cand

un adolescent creste intr-un mediu stabil si sanatos, tocmai acest echilibru pe

plan emotional si spirtual ii alimenteaza capacitatea de a oferi ceva in schimbul

universului, rezultatul fiind ca noi toti avem ceva de castigat.

RELATIILE DINTRE PARINTI SI ADOLESCENTI

Autor i-medic.ro

In multe cazuri parintii nu acorda atentia cuvenita perioadei pubertare prin care trec copiii lor si-si considera indatoririle incheiate cu supravegherea directa a aparitiei primilor peri pubieni. Ei trebuie insa sa urmareasca indeaproape evolutia pubertara si sa fie informati in linii mari de piedicile ce pot apare in aceasta evolutie. In primii ani de viata mama si copilul constituie o unitate de nedespartit. Mai tarziu aceasta relatie trebuie sa se schimbe pentru a permite dezvoltarea personalitatii copilului. Pentru tata, copilul nu constituie o parte integranta a persoanei sale, ci o a doua persoana,iar relatiile tata-copil sunt de la inceput mai distante. In primii 1015 ani, legatura dintre parinti si copii este de obicei armonioasa, parintii dirijind activitatea copiilor, iar acestia se vor supune acestor hotarari si indrumari. In dezvoltarea comportamentului copilului au deci un rol foarte important familia, exemplul parintilor. O familie dezorganizata poate deci avea

repercusiuni grave asupra copilului. Mai tarziu, la pubertate, aceste relatii se vor modifica. Dezvoltarea psihica normala a copilului, care se apropie tot mai mult de adult, ii va permite acestuia sa-si dea seama ca vederile si gandurile parintilor nu sunt intotdeauna corecte si ca deseori judecata lor nu este dreapta. Astfel, copiii incep sa se indeparteze treptat de parintii lor. Ei incep sa pretinda a fi tratati ca si adultii,iar, in ceea ce priveste problema sexuala, parintii vor avea intotdeauna pareri demodate". De multe ori parintii comit greseala de a fi prea severi, neobiectivi in aprecierea copiilor, nevrand sa recunoasca faptul ca acesti copii au nevoie de libertate si, fiindca incep sa traiasca viata lor proprie, sa mearga pe drumurile lor. Aceasta perioada este cea mai dificila din punct de vedere educativ, deoarece au loc schimbari profunde in relatiile dintre parinti si copii. Este ideala situatia cand parintii reusesc sa produca schimbarea legaturii initiale lasand mereu copiilor impresia ca sunt liberi in actiunile si hotararile lor, dar totusi sa existe o buna supraveghere a perioadei de trecere a copiilor din mediul familiar in lumea ce ii inconjoara. Parintii trebuie sa cunoasca rolul nefast pe care-l pot avea oboseala, surmenajul, proasta alimentatie, infeciiile in aparitia tulburarilor pubertare. Trebuie facut totul pentru ca tinerii sa fie feriti de aceste riscuri si sa fie pregatiti pentru incercarile ce-i asteapta. In abordarea fata de copii a problemelor sexuale unii parinti gresesc prin mentinerea artificiala a copilului in necunoasterea celor mai simple realitati, iar altii gresesc printr-un exces de precautii. Intelepciunea consta in a ne feri de masuri represive, bune doar sa favorizeze razvratirea copiilor, iar, pe de alta parte, in a limita masurile educative la trei probleme esentiale : completarea informarii sexuale, inceperea unei educatii sexuale si acordarea unei mai mari libertati sociale.

DEZVOLTAREA PSIHICA IN TIMPUL PUBERTATII

Autor i-medic.ro

Perioada de crestere este o etapa foarte delicata a vietii. Viitorul este plin de perspective si provocari. La aceasta varsta adolescentii pot avea dificultati si probleme cu ei insisi sj cu lumea inconjuratoare. Pot avea sentimentul ca nimeni nu-i intelege. Vor sa aiba propriile lor experiente. De multe ori prefera sa invete lucrurile pe calea cea grea, in loc sa accepte un sfat de la cineva. Nu este deloc usor sa parasesti copilaria, mai ales cand adultii nu sunt pregatiti sa-ti accepte independenta. Aceasta poate duce la certuri cu parintii si cu alte persoane. Atat parintii, cat si copiii trebuie sa gaseasca noi mijloace de a se pune de acord si de a se intelege unii pe altii. Modul lor de viata, perceptia asupra vietii si relatiile cu ceilalti se schimba. Modificarea comportamentului este fireasca, la aceasta varsta. Personalitatea incepe sa se contureze. Nevoia de a castiga experienta si de a obtine independenta, la pubertate, poate cauza probleme in relatiile dintre adolescenti si adulti. Atat parintii, cat si copiii

trebuie sa caute noi mijloace de a se pune de acord si de a se intelege unii pe altii.

PUBERTATEA COPIILOR NOSTRI - SA O INTELEGEM

Autor i-medic.ro

Parinti: Bine ati venit in pubertatea copilului dvs.

Bine ati venit in pubertate, acea perioada a vietii in care copiii cresc ca din apa, isi schimba infatisarea ca prin farmec, iar uneori tac ca pestii.

Pubertatea a fost destul de ciudata cand dumneavoastra insiva ati trecut prin ea. Si atunci, ce puteti face ca sa va ajutati copilul sa treaca prin toate schimbarile? Etapele pubertatii

Desigur, mai toti recunoastem semnele care anunta pubertatea parul creste in locuri noi, apare menstruatia, corpul miroase, baietii au vocea mai joasa, fetelor le cresc sanii etc.

Dar este posibil sa nu intelegem pe deplin fenomenele din spatele tuturor acestor schimbari. Iata cateva explicatii rapide asupra a ceea ce se intampla.

Cand incepe pubertatea?

La un anumit punct, in general nu inainte de 8 ani la fete nici dupa 9-10 ani la baieti, pubertatea incepe atunci cand o zona a creierului numita hipothalamus incepe sa secrete gonadotropina (GnRH). Cand GnRH trece prin glanda pituitara (o mica glanda de sub creier care produce hormoni ce controleaza alte glande din organism), mai elibereaza doi hormoni ai pubertatii luteina (LH) si foliculina (FSH).

Ce se intampla apoi depinde de sexul copilului. La baieti, hormonii trec prin vasele de sange pana ajung la testicule si le dau semnalul de a incepe producerea spermei si a hormonului numit testosteron.

La fete, hormonii ajung la ovare (cele doua organe ovale asezate la dreapta si la stanga uterului) si declanseaza maturizarea ovulelor si producerea hormonului numit estrogen, care pregateste organismul feminin pentru sarcina.

Pubertatea la baieti

Schimbarile fizice ale pubertatii incep de obicei la baieti cu marirea testiculelor si cresterea parului pubian, urmata de un puseu de crestere intre 10 si 16 ani in medie, cu 1-2 ani mai tarziu decat la fete. Bratele, picioarele, palmele si talpile cresc si ele mai repede decat restul corpului. Forma corpului va incepe sa se schimbe odata ce umerii se largesc, iar greutatea si masa musculara cresc.

Un baiat poate deveni ingrijorat daca observa ca sanii i s-au marit sau sunt moi. Aceasta dezvoltare temporara a tesutului sanilor se numeste ginecomastie si apare la aproximativ 50% dintre baieti in timpul pubertatii. Dar de obicei dispare in circa 6 luni.

Iar prima raguseala a vocii este este un semn ca baiatului i se schimba vocea si ca aceasta va deveni mai grava.

Fire de par inchis la culoare, scurt si cret ii vor aparea imediat deasupra penisului si pe scrot, iar apoi la sub-brat si pe barba. Penisul si testiculele se vor mari, iar erectiile, pe care un baiat a inceput sa le aiba inca de cand era bebelus, vor deveni mai frecvente. Se va produce si ejacularea eliberarea de sperma ce contine spermatozoizi.

Multi baieti incep sa devina preocupati de dimensiunea penisului. Un baiat poate avea nevoie sa fie asigurat de cei din jur, mai ales daca are tendinta de a se dezvolta mai tarziu si se compara pe sine cu baietii care si-au inceput pubertatea de mai mult timp. Daca este circumcis, ar putea avea intrebari si despre pielea care acopera varful unui penis necircumcis.

Pubertatea la fete

Pubertatea incepe in general mai devreme la fete, undeva intre 8 si 13 ani. La cele mai multe fete, prima dovada a pubertatii este dezvoltarea sanilor, dar la unele poate fi cresterea parului pubian.

Pe masura ce sanii incep sa-i creasca, o fata poate avea umflaturi mici, tari, fragile (numite muguri) sub unul sau ambele sfarcuri; tesutul sanului se va mari si va deveni mai putin ferm ca textura in urmatorii cativa ani. Pe labii (pliurile care inconjoara vaginul) vor aparea fire de par inchis, scurt, si cret, iar ulterior, asemenea fire de par vor aparea la sub-brat.

Primele semne ale pubertatii sunt urmate dupa 1-2 ani de un notabil puseu de crestere. Corpul fetei va incepe sa acumuleze grasime, mai ales in sani, pe solduri si pe coapse, in timp ce capata conturul unui corp de femeie. Bratele, palmele, mainile si picioarele ei vor deveni mai mari.

Evenimentul culminant va fi aparitia menarhei, primul ciclu (numit si menstruatie). In functie de varsta la care incepe dezvoltarea puberala, fetelor le vine primul ciclu intre 9 si 16 ani.

Griji frecvente ale pubertatii

Termenul pubertate este in general folosit pentru a denumi schimbarile fizice specifice petrecute cu copilul in timpul evolutiei sale spre maturitate, dar asta nu inseamna ca schimbarile corporale nu au consecinte emotionale.

Unele fete sunt incantate de sanii lor in crestere si de ideea de a purta sutien; altele ar putea fi ingrijorate ca toti ochii ar fi atintiti asupra sanilor lor. Unii baieti isi iubesc imaginea din oglinda cand sunt plini de crema de ras; altii s-ar putea simti incomodati de atentia pe care o primesc numai pentru cateva fire de par.

Cosurile sunt frecvente la majoritatea adolescentilor. Acneea este cauzata de glandele din piele care produc un ulei natural numit sebum. Hormonii pubertatii fac ca glandele sa produca sebum in exces, ceea ce poate obtura porii. Spalarea lor usoara cu apa si un sapun delicat poate indeparta excesul de sebum si poate reduce eruptiile. In cazurile mai severe de acnee, exista mai multe medicamente si retete folositoare. La nevoie, nu ezitati sa solicitati medicului de familie trimiterea la un dermatolog (un medic specializat in afectiuni ale pielii).

Copiii care candva considerau momentul de a face baie o joaca trebuie sa invate sa se spele frecvent si sa-si dea cu deodorant. Un adolescent care invata sa foloseasca aparatul de ras va avea nevoie de indicatii asupra modului de a-l pastra curat, de a arunca o rezerva inainte de a se toci si a fi nefolositoare si de a nu-l imprumuta altora.

Baietii, care pot avea erectii inca de cand erau bebelusi, pot acum sa ejaculeze. Prima ejaculare se produce de obicei intre 11 si 15 ani, fie spontan fie avand legatura cu fanteziile sexuale, in timpul masturbarii, sau ca ejaculare nocturna sau polutie (numita vis erotic). Daca nu stie nimic despre visele erotice inainte de a avea un astfel de vis, un baiat poate crede ca a urinat accidental sau ca este ceva in neregula cu corpul lui.

Pe masura ce copiii se maturizeaza fizic si emotional, devin tot mai curiosi in privinta sexualitatii si a corpului lor. Desi bebelusii si copiii mici isi ating organele genitale uneori pentru ca le place ce simt, masturbarea este mai frecventa la copiii mai mari, aflati intre anii de preadolescenta si cei de adolescenta si dupa aceasta varsta.

Despre masturbare

Exista o multime de mituri si credinte despre masturbare. Nu ... copilului nu ii va creste par pe maini, nu va deveni steril, nu va orbi nu va avea noi probleme emotionale. Un mic numar de copii si adolescenti care au deja probleme emotionale pot deveni preocupati de masturbare asa cum ar putea deveni foarte preocupati de alte comportamente sau ganduri.

Masturbarea constanta sau obsesiva poate fi un semn al anxietatii sau al altei probleme emotionale. Dar, dincolo de asta, masturbarea este in general considerata de medici o forma comuna a auto-explorarii sexuale normale. Desi unii preadolescenti si adolescenti pot alege sa se masturbeze, altii n-o fac.

Intrucat masturbarea este considerata adesea un subiect intim, multi copii se pot simti prea rusinati sa vorbeasca despre ea deoarece se tem ca parintii sa nu fie furiosi sau dezamagiti de ei. Unii copii prefera sa le vorbeasca altor adulti, prietenilor lor sau medicului decat parintilor. Daca sunteti in continuare ingrijorat sau aveti intrebari despre masturbare, vorbiti cu medicul copilului.

Vorbiti cu copilul despre pubertate

Baietii si fetele pot vedea aceste schimbari petrecandu-se si cu altii in anumite cazuri, le pot mirosi. Este important sa vorbiti cu copilul despre modul in care se schimba organismul mai bine mai devreme, decat prea tarziu.

Fiti pregatit sa-i vorbiti unei fete despre evenimentele asteptate ale pubertatii, inclusiv despre menstruatie, cand vedeti primele semne ale dezvoltarii sanilor, sau chiar mai devreme daca ea pare pregatita sau daca pune intrebari. Un baiat ar trebui sa stie despre dezvoltarea normala a penisului, erectii si despre polutiile nocturne inainte de a implini 12 ani chiar mai devreme, daca este precoce. Si este la fel de important sa vorbiti cu copilul despre ceea ce li se intampla celor de sex opus.

COMUNICAREA CU ADOLESCENTII - 5 SFATURI PENTRU A O IMBUNATATI

Autor i-medic.ro

1. Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles.

Stephen Covey, un celebru psiholog american, ne-a oferit unul dintre cele mai bune sfaturi de a imbunatati comunicarea in general: Incercati mai intai sa intelegeti, apoi sa va faceti inteles. Acest lucru este deosebit de util de aplicat in comunicarea cu adolescentii dumneavoastra.

Parintii au uneori tendinta de a reactiona rapid, iar acest lucru se poate intoarce impotriva dorintei dumneavoastra de a imbunatati comunicarea.

De exemplu, copilul vine acasa cu un 5 la testul de franceza. Inainte de a sari prea rapid, intrebati-l ce s-a intamplat.

Tanarul dumneavoastra fiu, posesor de curand al permisului de conducere sau doar proaspat posesor al unui scuter, vine seara acasa dupa ora stabilita. Dumneavoastra patrulati prin casa, bolnava de ingrijorare.

Este usor sa sariti la gatul lui cand intra pe usa, chiar daca sunteti usurata ca-l vedeti teafar acasa. Insa mai intai ascultati ce are de spus. Nu numai ca puteti evita sa-l umiliti, dar invata astfel ca il veti asculta intotdeauna si ca respectati ce are de spus.

2. Fiti pe-aproape in ciuda faptului ca va respinge

Adolescentul dumneavoastra va poate rani sentimentele daca, intr-un fel sau altul, pare sa va respinga. Aceasta evolutie poate fi o parte naturala a procesului sau de maturizare; pe masura ce adolescentii invata sa fie pe picioarele lor si sa-si dezvolte increderea in propriile decizii, parintii pot avea sentimentul ca sunt respinsi. Iar uneori parintii se imbufneaza sau se confrunta cu sentimentul ca sunt inutili. Dar chiar daca

aveti sentimentele ranite, trebuie sa mentineti deschiderea catre comunicarea cu copiii. Ei se afla in toiul unor schimbari dramatice de dezvoltare, sunt uneori coplesiti de evenimente si de schimbarile care fac parte din viata lor.

Dumneavoastra trebuie sa fiti pe aproape, deschisi spre comunicare, aratandu-le si spunandu-le tot timpul ca-i iubiti, orice ar fi. Nu interpretati gresit replicile lor taioase reducand comunicarea cu ei; continuati sa le ramaneti aproape deoarece au nevoie de dumneavoastra mai mult ca niciodata.

3. Urmati-va inima si aveti incredere in intuitie

Ati avut incredere in intuitie cand copilul era mic. Mai tineti minte ce discutie ati purtat cu medicul cand stiati micutul are o infectie la ureche desi la consultatie medicul nu era de parerea dumneavoastra?

Parintii adolescentilor permit uneori stereotipurilor sa capete mai multa importanta decat are propria intuitie. Nu lasati sa vi se intample asa ceva. Chiar daca adolescentul dumneavoastra este in plin proces de schimbare, tot dumneavoastra il cunoasteti mai bine decat oricine.

Daca intuitia va spune ca este tot un copil bun, nu cadeti in capcana de a va pierde increderea in el. Daca intuitia va spune ca este ceva in neregula, actionati in consecinta si nu veti gresi. Trebuie sa aveti incredere in toate instinctele dumneavoastra si sa va dezvoltati capacitatea de a asculta (de a fi receptiva la el) pe toate lungimile de unda disponibile.

4. Negociati cu adolescentul este un lucru bun!

Este foarte corect ca parintii sa negocieze cu adolescentii lor. Adolescentii merita sansa de a avea acces la regulile pe care trebuie sa le respecte. Pe masura ce se maturizeaza regulile se schimba, iar capacitatea lor de a negocia va ofera informatii despre nivelul lor de maturitate. Aceste informatii sunt foarte pretioase pentru dumneavoastra. De asemenea, este un mod de a va ajuta adolescentul sa dezvolte aptitudini importante in viata.

Negocierea este buna si pentru ca le impune parintilor sa examineze regulile pe care le aplica si sa le schimbe in mod constient si atent pe masura ce se dezvolta adolescentii. Asta nu inseamna ca trebuie sa cedati presiunilor sau sa le permiteti lucruri care nu vi se par corecte. Inseamna insa sa discutati cu ei regulile si motivele din spatele lor.

5. Uneori comunicarea indirecta functioneaza cel mai bine.

Nu toti adolescentii pot sta la discutii de la suflet la suflet. De fapt, probabil ca foarte putini pot face asta. Cum puteti sa tratati subiectele importante cand copiii dumneavoastra nici macar nu se opresc destul de mult pentru o mica discutie? Ajutati-va de comunicarea indirecta. Scrieti un bilet, o scrisoare, un e-mail.

Planificati o scurta discutie cand adolescentul se afla in masina cu dumneavoastra. Ei asculta tot ce spuneti chiar daca nu par sa o faca. Poate va trebui sa le dati timp pentru a absorbi ceea ce spuneti, fara a fi nevoiti sa raspunda imediat. Obisnuiti-va sa

comunicati indirect, este adesea cea mai eficienta metoda de comunicare cu adolescentii.

ADOLESCENTA SI ADOLESCENTII

Autor i-medic.ro

Cred ca una dintre situatiile dificile frecvente prin care trec parintii adolescentilor este cand si in ce masura sa acorde independenta copiilor lor. Apar intrebarile: sa-i dau sau nu voie sa se duca la petrecere? cum sa-l determin sa nu mai vorbeasca cu prietenul al carui comportament il detest? cat de departe sa merg cu pedeapsa?

Ce sa faca parintii?

Potrivit medicului psihiatru Ross Campbell, libertatea trebuie acordata adolescentului lin, treptat. Increderea in adolescent nu exclude controlul. Adolescentul e tentat sa incalce limitele care i se impun. Initial, aceste limite ar fi bine sa fie strict stabilite; pornind de la ceva strict poti sa acorzi pe parcurs privilegii ca urmare a comportamentului adecvat. Daca limitele sunt largi si mai sunt si incalcate poti fi privit ca un parinte lipsit de fermitate. Lipsa controlului echivaleaza pentru unii adolescenti cu dezinteresul si, automat, cu lipsa iubirii.

Ininte de a fi lasat sa se duca la petreceri e nevoie sa lasi adolescentului libertatea de a se implica in activitati alaturi de prieteni. Trebuie sa simta ca face parte dintr-un grup si sa stie cum anume sa se poarte in interiorul lui. Refuzand in mod repetat si impiedicandu-l sa se intalneasca cu ceilalti risti sa-l faci un "handicapat social". O persoana care nu si-a format abilitatea de a relationa cu ceilalti are foarte mari sanse sa fie deprimata, sa apeleze la droguri; va intampina greutate in afirmare, in ciuda aptitudinilor cu care e inzestrat.

De ce exista adolescenta?

Unii oameni de stiinta cred ca ea este necesara pentru ca sa avem suficient timp sa ni se dezvolte creierele. Altii sugereaza ca perioada adolescentei le permite copiilor sa invete subtilitatile de comportament ale unui cadru social complex.

Studii asupra tiparelor de crestere arata ca rata acesteia scade in timpul copilariei insa are o noua zvacnire in timpul adolescentei (vezi graficul de mai sus). Indiferent de beneficiile sau de scopul acestei a doua perioade de crestere rapida, este clar ca ea a fost facuta posibila de imbunatatirea duratei medii de viata.

Cind se termina?

Nu se stie exact ce anume marcheaza tranzitia de la adolescenta la starea adulta. Sfarsitul pubertatii, sau al maturizarii sexuale, este bine definit. Este momentul in care oasele nu mai cresc, in jurul varstei de 16 ani la fete si 17 ani jumatate la baieti. Insa in cazul adolescentei, tranzitia de la copilarie la maturitate, nu exista sfarsit bine definit.

Eu nu cunosc nici un indicator pentru asta, a spus Till Roenneberg de la Centrul de Cronobiologie al Universitatii din Munchen. Toata lumea vorbeste despre asta insa

nimeni nu stie cand se termina adolescenta. Aceasta tranzitie este vazuta ca o combinatie de factori fizici, psihologici si sociologici.

Stiati ca ... tinerii beau mai mult alcool daca se uita la mai multe reclame?

Un nou studiu realizat de o echipa de cercetatori de la Universitatea Connecticut si publicat intr-o revista de medicina pentru copii si adolescenti a aratat ca tinerii care se uita la mai multe reclame la alcool au tendinta sa consume mai multe bauturi alcoolice.

Concluziile studiului se opun teoriei care spune ca reclamele nu sunt asociate consumului de alcool in randul persoanelor tinere.

Spune nu drogurilor Desi sunteti aproape sigur ca fiul, fiica dumneavoastra nu consuma droguri, nu aveti certitudinea ca, ntr-o zi, nu s-ar putea ntmpla acest lucru. Pentru ca adolescenta este vrsta la care se nregistreaza cele mai multe debuturi n consumul de droguri ilicite, pentru ca exista situatii de risc la care copilul dumneavoastra se expune zi de zi, va oferim acest capitol, cu speranta ca veti gasi raspunsuri la multe din ntrebarile care va framnta. De asemenea, speram ca va va ajuta sa adoptati un comportament preventiv, astfel nct sa nu existe acest pericol pentru copilul dumneavoastra.

Adolescenta este o perioada de confuzie valorica n care adolescentul adopta cu usurinta comportamente nonconformiste, de multe ori la sugestiile prietenilor; parintii au o autoritate mai scazuta n fata lor. Adolescentii sunt foarte dornici sa ncerce senzatii noi si de aceea ncalcarea normelor si valorilor sociale este de multe ori atractiva pentru ei. Toate aceste caracteristici cresc vulnerabilitatea adolescentilor fata de consumul de droguri.

Sa nu incercam sa intelegem adolescentii

Posted on martie 23, 2009 by Cip

Ura, iubire sau nepasare. Astea sunt cele ce ii ghideaza pe cei cu ochii sticlosi sau adanci, gonind mereu dupa ceva ce ei nu stiu a fi chiar ei. Ei vor cunoastere, ei vor experiente ei le capata. Alearga innebuniti, fara sa vada in jur, dar simtind mereu orice boare de vant, ce le aduce mireasma viitoarei iubiri, viitoarei cunostinte viitoarei suferinte. Mereu inconstienti, ghidandu-se unul dupa trupul celuilalt, dar niciodata dupa gandurile acestora, rar dupa experiente.

Ei iubesc, innebunesc, si uita. Vor mereu ce nu au si au grija sa nu obtina acel ceva niciodata, in virtutea continuarii cursei pentru cunoastere. Se grabesc adesea sa arunce vina pe ceilalti, sa-si renege prietenii si sentimentele, crezand ca senzatiile ii vor salva de durere. Si mereu se inseala. Se trezesc dupa, singuri in fara unei oglinzi reci, privindu-si chipul spalat de lacrimi in care vor sa se uite pentru ca au uitat pe parcurs ce urma sa fie la final parca spuneai ca vrei placere, parca spuneai ca vrei sa uiti de tine, sa nu stii de nimeni placere e cata vrei, pe marginea prapastiei. Ei uita mereu, incantati de abisul de sub ei, ca la un moment dat pot obosi sa mearga pe margine, si vor dori sa se opreasca . Dar cine indrazneste sa le ceara coerenta, cand nimeni nu o are, indiferent de varsta sau experiente?

Unii au curaj. Gresesc, isi asuma consecintele greselilor, accepta ca s-au distrus mult timp, poate ani la rand, privesc ochii celui de langa ei si se nasc din nou. Inca nu stiu daca se nasc din ei, din natura lor intrinseca, sau din negrul ochilor celuilalt. Doar ca o fac. Si cateodata o fac chiar bine. Cei de langa ei inteleg monstrul ce erau ei inainte, il imbratiseaza pe pruncul ce acum se naste si le jura sa il iubeasca pe omul ce va deveini alaturi de ei.

Acestia sunt mereu singuri, with no footsteps to follow, si mereu pasesc cu incredere si aroganta in nisipul fin ce li se prelinge printre degete in timp ce alearga sa-si imbratiseze himerele. Ei sunt cei pe care incercand sa-i intelegi ii vei limita si le vei invada lumea, lucru pentru care poate te-ar ierta, dar sigur le vei invada visele, si pentru asta te vor uri pana cand vor intelege ca tu ai gresit iar ei trebuie sa iti accepte greselile si sa le ierte, pentru ca ei vad dincolo de ele. Pe ei nu ii poti intelege decat stand cu ei, acceptandu-i in nebunia lor, de care te vei indragosti neaparat. Umbla cu ei, canta cu ei, filosofeaza cu ei iti pot reda tineretea, si iti pot da cunoastere. Caci ei o au pe toata si o irosesc cu o extraordinara nonsalanta.

Pe ei ii admiri. Ei sunt cei care iti lumineaza ziua si toata lumea, cand ii vezi privind sfidator in jur, cand merg unul la bratul celuilalt. Tu ai trecut poate prin asta. Stii ca ura lor te poate elimima definitiv din lumea condusa de ei. Ei sunt cei carora nu le pasa de tine, dar care ti-ai dori cel mai mult sa le pese. Ei sunt cei care vor iubi mereu till there was you!

Cum sa intelegem adolescentii

Adolescenta este un moment al schimbarii. Pentru adolescenti, pe primul plan este dezvoltarea independentei si autonomiei, sa fie ascultati, prietenii lor si dezvoltarea intereselor. De exemplu, fiul de 14 ani al vecinului meu, este tobosar. El povesteste ca sunt momente cand simte ca traieste si respira pentru tobele lui, si in momentul in care canta, nimic nu mai conteaza. El are momentele lui cand se autoimplica, cand restul lumii nici nu exista. Cu toate acestea, cand ii este oferita o oportunitate social, va lasa deoparte totul deoarece mediul social este de cea mai mare importanta pentru el.

Ea, de asemenea, descrie cum, in mijlocul acestei independente,apar toanele si volatilitatea. Un moment el pare sa fie calm, linistit si pasnic. El este fericit ca face parte din familie. Intr-un alt moment, el nu poate tolera vederea fratelui sau a parintilor, si doreste sa plece cat mai departe posibil. E ca si cum el se teme ca va fi inghitit de aceste fiinte care intr-un fel ii crispeaza stilul . Sunt momente cand el descrie ca nu stie ce simte. Descrierierile suna ca si cum el poate experimenta starile sale interioare cum ar fi vremea la Chicago; volatila si intotdeauna trecand de la soare la vant la zpad.

Ea, de asemenea, isi descrie fiica adolescenta. In timp ce fiul bate la tobe pentru a se elibera de stres, fiica are tendinta sa alerge catre prieteni. Cand prietenii o dezamagesc sau nu sunt disponibili, ea devine dramatica si trece printr-o perioada grea pentru a ajunge sa se calmeze. Cateodata, ea descrie ca a sta in bucatarie cu un adolescent, o

face sa se simta ca fiind ea insasi in aceasta situatie. Lasand-o pe fiica in centrul atentiei si incercand din greu sa nu faca gesturi disperate, o ajuta sa isi mentina perspectiva, in majoritatea timpului. Ea descopera, ca fiica incearca sa o atraga in acest joc al gesturilor, mai mult decat o face fiul ei.

Fiul ei tinde sa fie ca o furtuna, dar dupa ce canta la tobe, exerseaza sau isi gaseste alte activitati, el pare ca este capabil sa se autolinisteasca. Fiica ei tinde sa simta nevoia sa discute, sa ironizeze si sa analizeze. Lucrul acesta poate fi particular doar pentru ei, si nu ca o generalizare pentru toti. Oricum, e greu sa nu fii atras in joc, cu toata experienta din trecut.

Vecina mi-a descris, de asemenea, sentimentul de roller-coaster pe care il experimenteaza traind langa adolescenti. Sunt momente cand deschide usa de la garaj si nu stie in ce tonuri vor veni acasa. Cateodata se simte destul de populara alaturi de ei, dar in alt moment s-ar zice ca le invadeaza spatiul doar prin simplul fapt ca traiesc toti sub acelasi acoperis.Aceasta volatilitate poate fi uneori dureroasa mai ales atunci cand ea trece si prin alte probleme,ca oricine in viata de zi cu zi.Ea spune ca este greu sa nu o ia drept personal, cateodata. Cand ea se apropie de adolescenii, din nou, analogia cu vremea din Chicago se aplica. Se poate sa fie un moment de calm, pe o plaja insorita si linistita la apus. Sau, volatilitatea poate deveni evidenta atunci cand adolescentii ei sunt socati si insultati la gandul ca ea ar crede ca ea este demna de timpul lor pretios. Vecina mea se descrie ca fiind greau de ranit si considera ca aceast calitate a ajutat-o sa se rostogoleasc cu pumnii in timpul plimbarii cu roller coaster-ul de parinti de adolescenti. Ea incearca sa nu se agite pentru chestiile mici, si imi spune, La urma urmei, cand eu voi fi batrana si cu parul alb, ma voi mai gandi eu la ce muzica au ascultat sau la cerceii din urechi?

Periodic, ea simte ca se incalzeste la lumina ce stralucescte in fereastra ei, atunci cand ajunge sa vorbeasca, sa se conecteze, sa imbratiseze, sau doar sa fie cu adolescentii ei.

Ea ii vede facand alegeri responsabile, spunand te rog si multumesc rudelor, invatand sa aiba mai mult control de sine. Ea incepe sa auda alti oameni spunand, copiii tai sunt atat de buni si au niste maniere atat de frumoase. Ea primeste feedback de la profesori despre cat de productivi si minunati sunt. Uneori, aceasta este doar o bucatica din ceea ce o sa vina. Acesti oameni in crestere, in curs de dezvoltare, vor deveni foarte probabil niste adulti simpatici, placuti si buni. Cu toate acestea ea descrie ziua in curs ca un fel de teren de testare.

Cum te descurci in zilele grele? am intrebat-o eu. Ea a raspuns Fac ce pot mai bun. Faptul ca isi pastreaza simtul umorului si faptul ca stie ca fiecare moment al fiecarei zile in care ii iubeste pentru tot ceea ce sunt si vor fi, o ajuta sa treaca prin vanturile schimbatoare ale adolescentei. Ea simte ca atunci cand poate tine panzele sus impotriva vantului, ii ajuta sa-si intinda aripile, in procesul lor de schimbare.

Pentru terapeutii care lucreaza cu adolescentii si familiile acestora, as face urmatoarele reomandari:

1.Apreciati unicitatea adolescentilor. Momentul in cre parintii incearca sa transforme un adolescent in ceea ce vor ei, inversul este posibil sa se intample.Este normal ca ei vor incerca sa sape in jur, pentru a-si mentine independenta si tonul de independenta.

2.Un parinte ar trebui sa isi aminteasca de propria adolescenta. Poti simti ca retraiesti anumite experiente precedente, dar nu e asa. Adolescentul tau este o parte separata de tine. Sa intri intr-un joc verbal cu un adolescent, ar fi reteta dezastrului. Este foarte probabil ca acea conversatie sa ia amploare si ca parintele sa inceapa sa simta si sa se comporte ca un adolecent.

3.Avand propria viata, va creste sansa adolescentului de a-si dezvolta propria autonomie si viziune. Sa fii multumit de tine insuti si de alegerile tale, va ajuta familia ta mult mai mult decat ai crede.

Sa intelegem violenta la adolescenti

Incercari de explicatie exista din cand in cand... jocurile pe calculator, lipsa de

ocupatie in timpul liber, "distractiile" violente, televiziunea cu abundenta de filme

in care este cultivate exprimarea agresivitatii sub diferite forme. Printre ele apare din

cand in cand, timid si lipsa de comunicare cu parintii si alti adulti. Este drept ca

oameni stau de vorba mult mai putin si de cand cu internetul, comunicarea nu mai are

aceleasi caracteristici si nici aceleasi efecte.

A sta de vorba despre ce simti, despre ce ti s-a intamplat, despre "ce te bate gandul",

despre persoana de care te-ai indragostit, despre materia care ti se pare prea dificila

sau despre profesorul pe care nu-l poti suferi, despre colegii care iti sunt simpatici si

despre cei care te enerveaza la culme sunt foarte necesare atat pentru a lua o oarecare

distanta fata de respectivele trairi afective, cat si pentru a le impartasi cuiva, a asculta

parerea celuilat, sfatul lui sau a schimba experienta.

De multe ori, inca de cand ne facem primii prieteni, simtim nevoia sa le spunem diferite

lucruri, sa impartasim cu ei experiente, sa ne laudam cu ce am mai facut sau sa

"plangem" pe umarul lor. Cand acestia nu exista sau nu putem comunica cu ei,

toate tensiunea acumulata, supararea, furia nu au ocazia sa fie exprimate in cuvinte si

isi gasesc alte forme de exprimare.

Una dintre ele este violenta fizica sau verbala, despre care am mai scris.

Incapacitatea de a vorbi despre nemultumiri, despre suferinte, despre indoieli, lipsa

prietenilor de incredere, lipsa sprijinului afectiv din partea adultilor face ca

adolescentii sa se refugieze in calculator sau televizor, in activitati sau anturaje

dubioase in care se simt "intelesi".

Pe de alta parte, violenta impreuna ca acel "a fi cel mai tare" sunt modalitati de a iesi

in evidenta, ceea ce inseamna ca acesti adolescenti nu gasesc modalitati prin care sa

se faca remarcati si nici prin care sa obtina satisfactie, placere.

A fi invingator intr-o lupta la scoala, "a-i arata unui coleg cine este seful", a face

frica celor din jur, inclusiv adultilor sunt singurele modalitati prin care adolescentii

respectivi simt ca pot castiga incredere in propriile forte, pot dobandi un loc in grup, pot

sa lupte cu umilinta sau disperarea pe care le simt. Agresiunile asupra profesorilor si

altor adulti arata lipsa de comunicare in cuvinte cu acestia.

Tensiunea, enervarea, furia, dorinta de razbunare ating cote maxime si agresiunea

este imposibil de evitat daca nu exista o supapa. Aceasta supapa poate fi o alta

activitate relaxanta, sportul, creatia artistica sub diferite forme, comunicara cu

familia, activitati placute si satisfacatoare pentru adolescent care sa tina seama de

nevoile si dorintele lui care adesea il iau prin surprindere.

"Nici nu stii ce ganduri imi trec prin minte", spune un adolescent mamei sale,

speriat la randul lui de propriile impulsuri. Atunci cand adolescentul nu stie ce sa faca cu

aceste impulsuri, cand nu a invatat sa le gestioneze, nu stie unde este limita intre a

gandi si a spune sau intre a spune si a face, violenta este singura cale ce ramane ca

modalitate de satisfactie, de linistire. "Nu ma las pana cand nu-i arat eu...", este o

amenintare pe care o auzim frecvent.

Psiholog Anca Pietraru

Sa intelegem adolescenta

Adolescenta este o perioada de final a dezvoltarii organismului. In acest moment, ritmul de crestere incepe sa scada treptat, iar spre finalul adolescentei putem aprecia ca avem in fata viitorul adult. Tot in aceasta perioada apare si maturitatea sexuala cu schimbarile ei. Din punct de vedere biologic, adolescentii sunt stabili, dar totusi fragili. Nu de putine ori auzim parinti care se plang de copilul lor ca este lenes, nu se misca, se intinde de pe un pat pe altul, e tot timpul obosit. In aceasta perioada, acestia nu sunt capabili de eforturi prelungite si obosesc repede, de aceea poate aparea pericolul surmenajului fizic.

Adolescentii au nevoie sa apartina unui grup

Se stie clar ca adolescenta reprezinta puntea dintre copilarie si maturitate. Cum vor trece adolescentii nostri aceasta punte? Pe ce drumuri se vor duce? Care este cea mai

buna cale de a-i orienta? Adolescenta este un proces, nu un produs finit si nicio oprire pe autostrada vietii (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian Friedlander). In terapie, ii auzim de multe ori pe adolescenti spunand: Nu stiu exact ce vreau!, Imi place sa fiu copil si nu stiu de ce trebuie sa devin adult!, As vrea sa ma ajute mama intr-o problema, dar, in acelasi timp, nu vreau!. Transformarile psihice sunt generate de NEVOI si TREBUINTE aparute inca din pubertate. Au nevoie sa stie sa fie afectuosi, au nevoie de modele, de independenta, au nevoie sa apartina unui grup. Tot in aceasta perioada apare revolta, refuzul de a se supune, dorinta de a protesta, de a se razvrati. Aceasta revolta este indreptata, in principal, impotriva familiei, apoi a scolii, a bunelor maniere etc. O alta manifestare care apare frecvent, in perioada adolescentei, este inchiderea in sine, o stare asemanatoare cu introspectia. Adolescentul este focalizat pe studierea defectelor sale, pe construirea unei imagini de sine si, uneori, chiar pe intrebarile referitoare la locul si rolul omului in univers. Exista si o perioada de exaltare, care apare in momentul in care tanarul se simte capabil sa-si valorifice resursele dobandite.

Mereu preocupati de felul cum arata

Datorita faptului ca in aceasta perioada tinerii au cresteri explozive si inegale, infatisarea adolescentului nu este intotdeauna armonioasa. Din aceasta cauza, ei sunt atat de preocupati de felul cum arata. De exemplu, probleme ca tenul gras, cosurile, ochelarii, problemele dentare, sanii prea mici sau prea mari etc. reprezinta adevarate chestiuni existentiale pentru adolescenti. Pe de alta parte, aceasta crestere fulminanta este o provocare pentru psihicul adolescentului, el fiind obligat sa se adapteze noii infatisari intr-un ritm foarte rapid.

Baieti

Ritmul de crestere si dezvoltare nu este acelasi pentru toti adolescentii. Spre exemplu, pentru baieti, dezvoltarea precoce este un avantaj, iar cea tarzie constituie un dezavantaj in planul relatiilor sociale. Astfel, daca baietii care se maturizeaza mai repede reusesc sa se adapteze mai usor, sunt mai populari, au mai multa incredere in sine si mai mult succes in relatiile cu cei din jurul lor. Cei cu o dezvoltare mai lenta pot avea unele dificultati de adaptare, nu au incredere in fortele proprii, au o imagine de sine mai putin pozitiva si sunt mai nelinistiti.

Fete

In ceea ce priveste fetele, lucrurile stau putin diferit, iar parerile sunt contradictorii. Este cunoscut faptul ca fetele au un avantaj de dezvoltare fata de baieti de aproximativ doi ani. Daca maturizarea are loc in anii pubertatii, unele fete pot fi dezavantajate pentru ca preocuparile lor vor fi diferite fata de grupul de aceeasi varsta si, din acest motiv, ar putea fi excluse. Dar daca maturizarea timpurie apare in adolescenta, atunci ea devine un avantaj exact ca si in cazul baietilor.

De ce au, oare, nevoie adolescentii sa le oferim?

Se pare ca iubirea, emotiile pozitive (voia buna) si trasarea limitelor ar trebui sa fie temelia pe care adolescentii nostri ar trebui sa creasca. Nu este nici greu, dar nici simplu sa cresti un adolescent. :tim faptul ca a fi parinte implica multe lucruri si de noi depinde, in mare masura, viitorul lor. Pe masura ce se maturizeaza, adolescentii trebuie sa fie capabili de independenta si interdependenta.

Un lucru este foarte important in relatiile din familie in vederea cooperarii: AFECTIVITATEA, IUBIREA NECONDITIONATA. Urmeaza apoi EMOTIILE POZITIVE (sau VOIA BUNA). Stim cu totii ca emotiile influenteaza modul in care reactionam. Emotiile pozitive sunt vitale pentru dezvoltarea sanatoasa a tinerilor nostri. Un alt ingredient important in dezvoltarea sanatoasa a adolescentilor sunt LIMITELE. Trebuie sa stim ca limitele nu se refera neaparat la restrictii, cat la orientare si stabilire a unor granite. O importanta fantastica o au aici STABILIREA OBIECTIVELOR si FOCALIZAREA PE SOLUTII in rezolvarea problemelor intampinate. Aceste lucruri ii vor ajuta sa-si transforme ideile creatoare in actiuni constructive.

Nu uitati!

Adolescentii sunt niste copii aflati in tranzitie catre maturitate. Cum ne dam seama de ce au nevoie adolescentii nostri si cum ne asiguram ca efectele negative din societate nu vor distruge eforturile parintilor?

In primul rand, este important sa stim cu adevarat ce fel de parinti dorim sa fim si sa nu lasam totul sa vina de la sine sau sa fie la voia intamplarii. Cu siguranta, nimeni nu poate sa prevada ce se va intampla maine sau peste trei, cinci sau zece ani cu adolescentii nostri. Parintii trebuie sa stie ca pentru a avea adolescenti sanatosi si echilibrati trebuie sa le transmita: sentimentul ca sunt iubiti neconditionat (nu in functie de note, de cum se imbraca sau se comporta uneori), ascultati, bagati in seama, ca apartin unui grup social semnificativ si se identifica cu valori importante, ca sunt competenti si de incredere, iar acest lucru se naste din echilibrul emotional si inteligenta sociala. Au nevoie de aceasta inteligenta emotionala pentru a se descurca in societate, pentru a nu se lasa manipulat de influentele negative ale altor persoane din jurul sau, pentru a face fata presiunilor si pentru a relationa, intr-un mod pozitiv, in familie, la serviciu, in cercul sau de relatii, importanta contributiei, a sentimentului ca dincolo de propria persoana exista o lume vasta cu care sunt interconectati.

Sarcina noastra ca parinti este sa ne asiguram ca ei ajung niste adulti inteligenti din punct de vedere emotional, cu cat mai putine probleme, si sa-i ajutam sa depaseasca obstacolele cu care se confrunta in aceasta etapa determinanta din punct de vedere fizic si afectiv a evolutiei lor. Scopul adolescentei este sa ne invete sa devenim adulti, dar nu niste adolescenti de succes (Maurice Elias, Steven Tobias, Brian Friedlander). Puteti sa imi scrieti pe adresa de e-mail: filotea76@yahoo.com.

Cecilia Ardusatan-Voicu, psiholog-psihoterapeut

Perioada adolescentei

Personalitatea copilului ajuns la adolescenta Adolescenta este perioada finala a dezvoltarii organismului. Acum ritmul cresterii ncepe sa se atenueze treptat, adolescentul cstignd anual 4 - 5 kg n greutate. Scheletul creste rapid n aceasta perioada ceea ce va influenta tonusul muscular si starea de sanatate. Spre sfrsitul adolescentei se poate spune ca deja avem n fata pe viitorul adult. Chiar daca manifesta stabilitate sub aspect biologic, adolescentii sunt nca fragili, sunt incapabili de efort ndelungat, obosesc repede, aparnd pericolul surmenajului fizic. Anii adolescentei aduc cu ei si perioada de maturitate sexuala.

Incepand de acum, tanarul se vede nevoit sa faca fata cerintelor societatii, dar poate deveni uneori neputincios n fata standardelor pe care vrea sa le atinga. De asemenea, apar contradictii si ntre ceea ce asteapta el de la viata si ce i se ofera n schimb. Nevoile adolescentului sunt generate de trebuintele pe care le resimte din noua perspectiva n care se afla. Acestea capata o serie de forme precum: nevoia de creatie cu valoare sociala, nevoia de a mpartasi sentimentele, nevoia de prietenii elective. Un loc important n viata adolescentului l capata relatiile cu cei de sex opus, de cele mai multe ori relatii platonice, romantice cu o importanta ncarcatura de reverie si fantezie. Au loc acum furtuni afective, ruperi spectaculoase si dramatice de prietenii. Apare prima iubire care are implicatii profunde asupra vietii afective a adolescentului si a viitorului adult. n plan afectiv, adolescentul va dovedi reciprocitate deoarece sensibilitatea afectiva se mbogateste foarte mult, se erotizeaza, apar sentimente superioare precum prietenia si dragostea. ncepe acum nevoia de manifestare ca personalitate de sine statatoare, de a iesi din umbra, de a produce ceva nou, original si excentric. Nevoia de a se rupe de tipare, face din adolescent un luptator. El va cauta cu orice prilej sa-si ntreaca prietenii n orice face, ceea ce duce nu de putine ori la comportamente antisociale, deviante, chiar daca adolescentul nu le gaseste ntotdeauna placute. Important este la aceasta vrsta sa fii altfel si sa fii apreciat, chiar daca nu-ti face nici o placere ceea ce faci. De multe ori se ntmpla ca adolescentul sa ramna robul unor astfel de comportamente. Noile cerinte implica si nevoia dezvoltarii psihicului si mai ales a unor instrumente ale acestuia. Se remarca acum consolidarea structurilor gndirii logico - formale, a capacitatii de interpretare si evaluare, de planificare, de anticipare, de predictie, spiritul critic si autocritic. Apare gustul pentru rationament si atitudinea critica pentru valori. Se dezvolta n aceeasi masura si imaginatia, dar si limbajul. La aceasta vrsta se dezvolta debitul verbal, fluenta dar si flexibilitatea verbala. Se elaboreaza algoritmi si stereotipii verbale, dar tot acum patrund in limbaj si cuvinte parazite, excesele de exclamatii, superlativele, cuvintele vulgare, neglijenta n stilul comunicarii fie ca insuficienta cognitiva, fie din teribilism. Aceste forme ale maturizarii, intelectuale si afective, l vor ajuta pe adolescent sa se poata raporta att la sine ct si la altii. Apare acum conflictul ntre generatii, din punctul de vedere al valorilor morale si al comportamentelor. Tot acum adolescentul si descopera identitatea vocationala ca urmare a procesului de autocunoastere.

Sfatul psihologului: Adolescentii si problemele lor: de unde ideea de sinucidere?

Recentele sinucideri ale elevilor din Targu Jiu m-au facut sa revin asupra unui

subiect delicat - de ce decid unii tineri sa isi ia propria viata?

Am sa incep acest articol reluand ultima parte dintr-un alt text dedicat tinerilor, in care

vorbeam despre adolescenta ca fiind o perioada extrem de vulnerabila si de instabila a

vietii, care permite si "alunecarea" catre ceea ce numim conduite de risc: consum de

alcool, consum de droguri, violente, acte antisociale, idei suicidare.

Este insa bine de subliniat ca nu este suficient ca un adolescent sa se imbrace in haine

negre sau sa asculte muzica rock pentru ca aceste conduite sa apara.

Este nevoie de un context, precum si de factori care favorizeaza: o fragilitate crescuta,

o sensibilitate accentuata, evenimente cu caracter traumatic (boli, decese, schimbari,

separari), climat familial agresiv, mediu social conflictual etc.

Parintii joaca un rol extrem de important in astfel de situatii, prin implicarea lor constanta

in incercarea de a ajuta copilul sa ceara ajutor de specialitate si sa participe cu toata

familia in cadrul unui astfel de demers.

Am decis sa reiau acest fragment pentru ca in acel articol abordam aspecte generale

ale dezvoltarii psiho-sociale in adolescenta, incercand sa delimitez intre ceea ce

corespunde acestor transformari firesti si ceea ce depaseste o anumita limita si ne

ingrijoreaza pentru ca poate afecta aceasta dezvoltare.

Voi vorbi in acest articol despre aceste limite si despre aspectele care pot deveni un

motiv de ingrijorare pentru copii si parinti, care pot coplesi si pot scapa de sub control,

ajung chiar in situatia grava de tentativa de suicid sau chiar suicid.

As vrea sa precizez ca nu exista un portret standard al adolescentului care se poate

pune in pericol sau o reteta clasica dupa care putem recunoaste situatiile de risc si

adolescentii aflati in pericol.

Nu exista act singular sau din senin

Ceea ce pot spune cu certitudine insa este ca niciun adolescent nu ajunge intr-o situatie

dificila de pe o zi pe alta. Si ca niciun esec sau eveniment nu este suficient doar el

insusi pentru a se face vinovat de o anumita manifestare sau tragedie.

Adolescentul care ajunge sa consume alcool sau droguri sau sa se puna in situatii

periculoase pentru propria lui siguranta sau pentru a altora a parcurs un lung proces de-

a lungul caruia s-a rupt incet-incet de orice legatura pe care s-ar fi putut sprijini, a

intrerupt orice comunicare cu cei din jurul sau, carora le-ar fi putut transmite ce simte el,

si nu in ultimul rand cu el si cu propria lui suferinta.

Aceasta suferinta se acumuleaza in timp, uneori de la varste foarte mici, in unele situatii

fiind ignorata, in altele exprimata in modalitati greu de inteles.

Evenimentele care au un caracter traumatic sau esecurile repetate (atat in plan

intelectual, cat si in plan social) pot declansa anumite reactii sau comportamente anti-

sociale, agresive, depresive sau auto-agresive care apar in stransa legatura cu istoricul

particular al fiecaruia in parte.

Nu putem intelege actul unui adolescent si suferinta lui decat in masura in care

intelegem cum s-a derulat propria lui istorie de viata pana atunci si, mai ales, daca nu

intelegem faptul ca este posibil ca acel adolescent sa fi fost predispus la a fi mai

sensibil, mai fragil, mai expus anumitor suferinte sau pericole decat altii.

Fiecare dintre noi alegem sa facem fata unor situatii dificile sau sa ne confruntam cu

anumite suferinte in functie de resursele pe care le avem in interiorul nostru si in functie

de sprijinul pe care il gasim in exteriorul nostru.

Un adolescent care alege sa isi faca rau este intr-o situatie fara iesire (asa cum simte si

percepe el). Poate ca in masura in care ar fi putut comunica cum a ajuns in aceasta

situatie, ar fi putut afla ca exista iesire, ca altii vad altfel, ca fiecare situatie are mai

multe perspective. Dar un astfel de adolescent se simte foarte singur, neinteles si ca

atare chiar ajunge sa fie izolat, departe de ceilalti si departe de orice speranta sau

ajutor.

Ceea ce simte el este ca nimeni nu poate intelege prin ceea ce trece el si ca ceea ce i

se intampla lui este de nespus.

Prezenta parintilor in aceste situatii, intuitia lor, capacitatea lor de a simti ca se intampla

ceva, de a-i fi alaturi, de a-l asculta si mai ales de a-l asigura ca nu este singur sunt

extrem de valoaroase. Si, nu in ultimul rand, capacitatea lor de a cere ajutor atunci cand

simt ca situatia devine de necontrolat pentru ei.

Parinti: Bine ati venit in pubertatea copilului dvs. :)

Bine ati venit in pubertate, acea perioada a vietii in care copiii cresc ca din apa, isi schimba infatisarea ca prin farmec, iar uneori tac ca pestii.

Pubertatea a fost destul de ciudata cand dumneavoastra insiva ati trecut prin ea. Si atunci, ce puteti face ca sa va ajutati copilul sa treaca prin toate schimbarile?

Etapele pubertatii

Desigur, mai toti recunoastem semnele care anunta pubertatea parul creste in locuri noi, apare menstruatia, corpul miroase, baietii au vocea mai joasa, fetelor le cresc sanii etc.

Dar este posibil sa nu intelegem pe deplin fenomenele din spatele tuturor acestor schimbari. Iata cateva explicatii rapide asupra a ceea ce se intampla.

Cand incepe pubertatea?

La un anumit punct, in general nu inainte de 8 ani la fete nici dupa 9-10 ani la baieti, pubertatea incepe atunci cand o zona a creierului numita hipothalamus incepe sa secrete gonadotropina (GnRH). Cand GnRH trece prin glanda pituitara (o mica glanda de sub creier care produce hormoni ce controleaza alte glande din organism), mai elibereaza doi hormoni ai pubertatii luteina (LH) si foliculina (FSH).

Ce se intampla apoi depinde de sexul copilului. La baieti, hormonii trec prin vasele de sange pana ajung la testicule si le dau semnalul de a incepe producerea spermei si a hormonului numit testosteron.

La fete, hormonii ajung la ovare (cele doua organe ovale asezate la dreapta si la stanga uterului) si declanseaza maturizarea ovulelor si producerea hormonului numit estrogen, care pregateste organismul feminin pentru sarcina.

Pubertatea la baieti

Schimbarile fizice ale pubertatii incep de obicei la baieti cu marirea testiculelor si cresterea parului pubian, urmata de un puseu de crestere intre 10 si 16 ani in medie, cu 1-2 ani mai tarziu decat la fete. Bratele, picioarele, palmele si talpile cresc si ele mai

repede decat restul corpului. Forma corpului va incepe sa se schimbe odata ce umerii se largesc, iar greutatea si masa musculara cresc.

Un baiat poate deveni ingrijorat daca observa ca sanii i s-au marit sau sunt moi. Aceasta dezvoltare temporara a tesutului sanilor se numeste ginecomastie si apare la aproximativ 50% dintre baieti in timpul pubertatii. Dar de obicei dispare in circa 6 luni.

Iar prima raguseala a vocii este este un semn ca baiatului i se schimba vocea si ca aceasta va deveni mai grava.

Fire de par inchis la culoare, scurt si cret ii vor aparea imediat deasupra penisului si pe scrot, iar apoi la sub-brat si pe barba. Penisul si testiculele se vor mari, iar erectiile, pe care un baiat a inceput sa le aiba inca de cand era bebelus, vor deveni mai frecvente. Se va produce si ejacularea eliberarea de sperma ce contine spermatozoizi.

Multi baieti incep sa devina preocupati de dimensiunea penisului. Un baiat poate avea nevoie sa fie asigurat de cei din jur, mai ales daca are tendinta de a se dezvolta mai tarziu si se compara pe sine cu baietii care si-au inceput pubertatea de mai mult timp. Daca este circumcis, ar putea avea intrebari si despre pielea care acopera varful unui penis necircumcis.

Pubertatea la fete

Pubertatea incepe in general mai devreme la fete, undeva intre 8 si 13 ani. La cele mai multe fete, prima dovada a pubertatii este dezvoltarea sanilor, dar la unele poate fi cresterea parului pubian.

Pe masura ce sanii incep sa-i creasca, o fata poate avea umflaturi mici, tari, fragile (numite muguri) sub unul sau ambele sfarcuri; tesutul sanului se va mari si va deveni mai putin ferm ca textura in urmatorii cativa ani. Pe labii (pliurile care inconjoara vaginul) vor aparea fire de par inchis, scurt, si cret, iar ulterior, asemenea fire de par vor aparea la sub-brat.

Primele semne ale pubertatii sunt urmate dupa 1-2 ani de un notabil puseu de crestere. Corpul fetei va incepe sa acumuleze grasime, mai ales in sani, pe solduri si pe coapse, in timp ce capata conturul unui corp de femeie. Bratele, palmele, mainile si picioarele ei vor deveni mai mari.

Evenimentul culminant va fi aparitia menarhei, primul ciclu (numit si menstruatie). In functie de varsta la care incepe dezvoltarea puberala, fetelor le vine primul ciclu intre 9 si 16 ani.

Griji frecvente ale pubertatii

Termenul pubertate este in general folosit pentru a denumi schimbarile fizice specifice petrecute cu copilul in timpul evolutiei sale spre maturitate, dar asta nu inseamna ca schimbarile corporale nu au consecinte emotionale.

Unele fete sunt incantate de sanii lor in crestere si de ideea de a purta sutien; altele ar putea fi ingrijorate ca toti ochii ar fi atintiti asupra sanilor lor. Unii baieti isi iubesc imaginea din oglinda cand sunt plini de crema de ras; altii s-ar putea simti incomodati de atentia pe care o primesc numai pentru cateva fire de par.

Cosurile sunt frecvente la majoritatea adolescentilor. Acneea este cauzata de glandele din piele care produc un ulei natural numit sebum. Hormonii pubertatii fac ca glandele sa produca sebum in exces, ceea ce poate obtura porii. Spalarea lor usoara cu apa si un sapun delicat poate indeparta excesul de sebum si poate reduce eruptiile. In cazurile mai severe de acnee, exista mai multe medicamente si retete folositoare. La nevoie, nu ezitati sa solicitati medicului de familie trimiterea la un dermatolog (un medic specializat in afectiuni ale pielii).

Copiii care candva considerau momentul de a face baie o joaca trebuie sa invate sa se spele frecvent si sa-si dea cu deodorant. Un adolescent care invata sa foloseasca aparatul de ras va avea nevoie de indicatii asupra modului de a-l pastra curat, de a arunca o rezerva inainte de a se toci si a fi nefolositoare si de a nu-l imprumuta altora.

Baietii, care pot avea erectii inca de cand erau bebelusi, pot acum sa ejaculeze. Prima ejaculare se produce de obicei intre 11 si 15 ani, fie spontan fie avand legatura cu fanteziile sexuale, in timpul masturbarii, sau ca ejaculare nocturna sau polutie (numita vis erotic). Daca nu stie nimic despre visele erotice inainte de a avea un astfel de vis, un baiat poate crede ca a urinat accidental sau ca este ceva in neregula cu corpul lui.

Pe masura ce copiii se maturizeaza fizic si emotional, devin tot mai curiosi in privinta sexualitatii si a corpului lor. Desi bebelusii si copiii mici isi ating organele genitale uneori pentru ca le place ce simt, masturbarea este mai frecventa la copiii mai mari, aflati intre anii de preadolescenta si cei de adolescenta si dupa aceasta varsta.

Despre masturbare

Exista o multime de mituri si credinte despre masturbare. Nu ... copilului nu ii va creste par pe maini, nu va deveni steril, nu va orbi nu va avea noi probleme emotionale. Un mic numar de copii si adolescenti care au deja probleme emotionale pot deveni preocupati de masturbare asa cum ar putea deveni foarte preocupati de alte comportamente sau ganduri.

Masturbarea constanta sau obsesiva poate fi un semn al anxietatii sau al altei probleme emotionale. Dar, dincolo de asta, masturbarea este in general considerata de medici o forma comuna a auto-explorarii sexuale normale. Desi unii preadolescenti si adolescenti pot alege sa se masturbeze, altii n-o fac.

Intrucat masturbarea este considerata adesea un subiect intim, multi copii se pot simti prea rusinati sa vorbeasca despre ea deoarece se tem ca parintii sa nu fie furiosi sau dezamagiti de ei. Unii copii prefera sa le vorbeasca altor adulti, prietenilor lor sau medicului decat parintilor. Daca sunteti in continuare ingrijorat sau aveti intrebari despre masturbare, vorbiti cu medicul copilului.

Vorbiti cu copilul despre pubertate

Baietii si fetele pot vedea aceste schimbari petrecandu-se si cu altii in anumite cazuri, le pot mirosi. Este important sa vorbiti cu copilul despre modul in care se schimba organismul mai bine mai devreme, decat prea tarziu.

Fiti pregatit sa-i vorbiti unei fete despre evenimentele asteptate ale pubertatii, inclusiv despre menstruatie, cand vedeti primele semne ale dezvoltarii sanilor, sau chiar mai

devreme daca ea pare pregatita sau daca pune intrebari. Un baiat ar trebui sa stie despre dezvoltarea normala a penisului, erectii si despre polutiile nocturne inainte de a implini 12 ani chiar mai devreme, daca este precoce. Si este la fel de important sa vorbiti cu copilul despre ceea ce li se intampla celor de sex opus.

Sfatul de la Desprecopii.com

Cel mai bine ar fi sa nu purtati Acea discutie ci mai degraba o serie de discutii, care sa inceapa in mod ideal cand copilul este mai mic si incepe sa puna intrebari despre corpul lui. De fiecare data cand discutati, dati tot mai multe detalii, in functie de nivelul de maturitate al copilului si de interesul sau asupra subiectului.

Iar in cazul in care copilul are o intrebare, raspundeti pe loc. Daca nu va simtiti in largul dumneavoastra sau sunteti nesigur in legatura cu aceste discutii cu copilul, cereti sfatul medicului.

Importanta familiei in procesul de invatare

Tema: Dezvoltarea intelectuala a copilului |

Pe scurt: Cercetari recente asupra dezvoltarii creierului uman au demonstrat ca parintii sunt intr-adevar primii "profesori" ai copiilor lor. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac in mod obisnuit se va regasi mai tarziu si in obiceiurile copiilor. De exemplu, copilul caruia i se citesc in mod curent povesti va dovedi mai tarziu un interes mai mare pentru citit. Din pacate insa, nu prea multi parinti isi fac timp pentur a le citi copiilor povesti in fiecare zi.citeste mai departe

Dupa primii trei ani de viata, creierul copilului ajunge pana la 90% din greutatea unui creier de adult, asa ca nu-i de mirare ca in acesti trei ani copilul isi dezvolta capacitatea de invatare. Atunci cand parintii le vorbesc, le canta sau le citesc copiilor, creierul este realmente "pe receptie", adica se creeaza legaturi noi intre celulele nervoase, iar legaturile vechi se intaresc. Acest proces de dezvoltare a creierului trebuie sustinut nu numai printr-o alimentatie adecvata copiilor ci si printr-o buna stimulare a simturilor (auz, vaz etc.).

Atitudinea pozitiva a parintilor fata de literatura si de citit in sine este de asemenea un factor ajutator in procesul de invatare, chiar si numai prin entuziasmul aratat de parinti pentru carti. Copiii care-si vad parintii citind cu placere vor invata astfel ca cititul este ceva distractiv si vor fi mai tarziu receptivi la invatarea lui in scoala.

Orice parinte trebuie sa inteleaga ca joaca este de fapt "munca" copilului, iar invatarea este mai usoara cu ajutorul jocului. Ideile originale nu sunt de lepadat, asa ca incurajati-l/ajutati-l pe copil sa invete o poezioara un cantecel (de ce nu chiar si in alta limba, fara insa a face o intreaga tevatura din asta) sau chiar sa "regizeze" o mica piesa de teatru pentru familie.

Doctorii incurajeaza cititul povestilor de catre parinti, ca pe o adevarata metoda de stabilire a legaturilor dintre parinte si copil, In plus, cititul povestilor sau rasfoirea impreuna a unei carti cu poze pentru copii da prilejul petrecerii unor

clipe fericite impreuna cu copiii. Parintii nu sunt insa in singurele persoane care-i pot citi copilului, mai ales daca programul lor este incarcat. Bunicii sau orice alta persoana care se ocupa de copil ii pot citi acestuia sau chiar sa-i spuna povesti.

Desi exista un mare numar de programe de televiziune destinate copiilor, s-a dovedit ca vocabularul folosit in astfel de emisiuni este mult mai redus comparativ cu cel dintr-o carrte cu povesti obisnuita. In plus, timpul petrecut de un copil la televizor intr-o zi este echivalent cu timpul alocat intr-o saptamana cititului de placere. In consecinta este bine ca cititul si uitatul la televizor sa fie echilibrate, cel putin pentru copiii mici mai ales in favoarea cititului. Chiar si in cazul in care exista programe educative pentru copii la televizor, din pacate nu toti parintii opteaza pentru acestea.

Iata si cateva sfaturi, cativa pasi de urmat, cand este vorba de o poveste spusa sau citita copilului. Aceste sfaturi sunt valabile si in cazul unui cantec sau unei poezii.

o Puneti copilului o intrebare simpla la inceputul povestii, cum ar fi: "Vrei sa-ti spun/citesc povestea despre Cenusareasa?" sau "Ti-ar placea sa-ti spun o poveste despre un elefant?". Daca aveti o carte cu poze, aratati-i o poza semnificativa si intrebati-l de exemplu: "Cum se numeste animalul despre care este vorba in poveste?" sau "Iti place acest animal?". In acest fel, copilul participa la poveste si va fi probabil interesat de ea. Pe masura ce copilul creste, raspunsul la intrebarea pusa la inceputul povestii de dvs. va putea fi dat eventual de catre copil la sfarsitul povestii.

o Fiti pregatiti sa-i raspundeti copilului la intrebarile puse, caci copiii au intotdeauna intrebari de pus. Daca stiti raspunsul, dati-l pe loc, iar daca nu cautati-l in dictionare, enciclopedii sau pe internet etc. Astfel copilul se va familiariza cu locurile unde "pot fi cautate raspunsuri la intrebari" si va stii sa le caute singur cand va putea sa citeasca.

o Faceti comentarii asupra povestii, dar nu prea multe in timpul acesteia, caci povestea este importanta. Din timp in timp puteti sublinia personajele, scenele sau activitatile din poveste. Desigur, pentru copiii mici este bine sa-i aratati pe pozele aferente povestii persoanele/animalele/plantele din poveste si poate, pe o alta poza sa-l puneti sa recunoasca personajele pe care i le-ati aratat anterior.

o Puneti o intrebare la sfarsitul povestii, care sa-i dezvolte imaginatia copilului. Poate fi o idee de continuare a povestii, de genul "Si ce crezi tu ca s-a intamplat mai departe?" sau o alta idee de dezvoltare a povestii, cum ar fi: "Oare ce s-ar fi intamplat cu Pinochio daca nu ar fi mintit si nu i-ar fi crescut nasul?". Chiar si parerea copilului despre poveste este binevenita, cum ar fi "Iti pare bine ca Scufita Rosie a scapat cu bine din gura lupului?"

Iata si alte moduri in care-l puteti incuraja pe copil sa invete despre lumea inconjuratoare:

o spuneti-i poezioare/cantecele pe dinafara si in timp ce-l invatati zambiti-i; copilul va intelege ca-i o activitate placuta si va incerca la randul lui sa invete si el poezioare/cantecelul dvs.

o cand copilul sta in bratele dvs. in timp ce-i cititi o poveste, tineti cartea astfel incat sa o vada si el si in timp va intelege ca cititul se petrece de la stanga la dreapta, mai ales daca-l lasati sa intoarca el paginile;

o nu uitati ca invatarea este permanenta, in orice zi, indiferent daca copilul merge in patru labute sau deja vorbeste asa ca acordati-i toata atentia si ajutati-l sa invete si repetati-i cand este nevoie tot ceea ce l-ati invatat;

o cultivati-i spiritul de aventura, dar inteles in sensul bun al cuvantului; o noua pisica, o noua jucarie, o noua mancare si chiar o pasare care se aseaza in gradina pot fi noi provocari de a invata cate ceva despre lumea inconjuratoare

o lasati-l sa incerce pana reuseste, cum ar fi cu jucariile pe care le monteaza si le demonteaza zilnic; cand reuseste in ceea ce face, o simpla ivorba de incurajare din partea parintilor

Notele de la scoala conteaza?

Pe scurt: Valoarea notelor este un subiect indelung disputat in scolile si casele din Romania sau de pretutindeni. Pe de o parte sint unii care cred ca sistemul nostru de notare este corect si adecvat, pe de alta parte sint altii care sustin ca notele nu pot reflecta adevaratele abilitati si performante ale unui copil. Indiferent de partea cui te afli, totusi e indiscutabil ca notele au o anumita importanta - pentru burse, pentru diplome si pentru alte oportunitati educationale de care pot beneficia copiii vostri. www.desprecopii.com abordeaza aceasta tema foarte importanta pentru viitorul copilului nostru

Scolarii trebuie sa se straduiasca, nu sa se sterseze

Valoarea notelor este un subiect indelung disputat in scolile si casele din Romania sau de pretutindeni. Pe de o parte sint unii care cred ca sistemul nostru de notare este corect si adecvat, pe de alta parte sint altii care sustin ca notele nu pot reflecta adevaratele abilitati si performante ale unu