Sem II
BAZELE ECONOMIEI
CURS I BAZELE ECONOMIEI INTREPRINDERII
I. ECONOMIA INTREPRINDERII CA STIINTA Def: Economia
intreprinderii poate fi definit ca un sistem de cercetare si
invatare prin care se urmareste reducerea riscului de dobandire a
veniturilor de catre persoane si grupurile de parsoanein cadrul
unei comunitati.In acest sens encomia intreprinderii studiaza sub
aspect structural si functional daca, in ce masura si cum pot
obtine organizatiile venituri si le pot utiliza rational. Ca teorie
economica economiei intreprinderii ii revine misiunea de a studia
si explica activitatile umane de obtinere si utilizare a
ventiturilor. Economia intreprinderii ca stiinta se refera la:
a)Teoria economica avand ca obiect de studio
intreprindere,fenomele,procesele si relatiile specific. b)Politica
intreprinderii de infaptuire a obiectivelor in cadrul unor
principia si norme stabilite. c)Ansamblul instrumentelor,proceselor
si tehnicilor destinate planificarii,organizarii si controlul
activitatilor. Economia intreprinderii se mai defineste si ca
stiinta conducerii rationale a intreprinderii intrucat se ocupa cu
toate problemele economice considerate ca un tot unitar si aflate
sub incidenta legii generale a economicitatii. Cele mai cunoscute
tipuri de abordari ale economiei intreprinderii sunt urmatoarele:
1)Abordari de ordin functional acestea reprezinta structurarea ce
se realizeaza in jurul functiilor intreprinderii si anume : de
productie,de marketing;de productie si prestari,de
personal,comerciala,financiara si de investitii,precum si sociala.
2)Abordare pe baza factorilor de productie are in vedere
structurarea in vederea gestionarii categoriilor de resurse.
3)Abordare dupa ciclul de viata al intreprinderii presupune
structurarea intreprinderii in functie de procesele specific
diferitelor etape ale ciclului de viata,se au in vedere cele 4
stadii distinct de dezvoltare si anume: -initiere
-crestere -maturitate -declin. 4)Abordare din perspective
managerial structurarea are in vedere atat personalul de
conducere-managementul cat si functiile managerial: -planificare
-organizare -antrenare-motivare -coordonare-control -decizie.
II.TIPURI DE INTREPRINDERI SI CARACTERISTICILE LOR 2.1 Abordari
conceptuale Agentii economici (producatori de bunuri si servicii)
sunt personae sau grupuri de personae fizice si/sau juridice,care
in calitate de particularitati la viata economica in deplinesc
rolul si au comportamente economice similare. In cadrul gruparii
agentilor economici,intreprinderile (firmele) ocupa primul loc si
sunt definite ca unitatile institutionale a caror principal functie
este producerea de bunuri si servicii (servicii nefinanciare)
destinate pietei,scopul urmarit fiind obtinerea de profit. Tipuri
de definire a intreprinderii : -un ansamblu economic,un sistem
economic de productie,in care are loc combinarea si utilizarea
factorilor de productie in vederea realizarii de bunuri ,lucrari si
servicii,care sunt vandute pe piata pt a satisface nevoile
consumatorilor si a obtine un profit; -o organizare sistematica a
unei activitati,cu ajutorul factorilor de productie ,de catre
intreprinzator,in scopul producerii de bunuri si servicii destinate
schimbului in vederea obtinerii de profit; -un grup de persoane
organizate potrivit anumitor cerinte
juridice,economice,tehnologice,care folosind anumite mijloace de
munca,desfasoare procese de munca concretizate in produse si
servicii cu scopul obtinerii unui venit net sau profit cat mai
mare.
2.2Tipologia intreprinderilor,criteria de grupare,caracteristici
Clasificarea intreprinderilor se face dupa mai multe criteria
dintre care mentionam: 1.Dupa forma de proprietate:
a)intreprinderea particulara,individuala,sau familial
b)intreprinderea particulara in asociatii (in societatea pe
actiuni,in comandita pe actiuni si in cooperatiste)
c)intreprinderea proprietate publica (de stat,care pot sa apartina
atat administratiei centrale cat si administratiei locale)
d)intreprinderea mixta (particular si public,dar si autohton cu
strain). In Romania unitatile economice se organizeaza potrivit
legii nr.15/1990,unitatile economice proprietate publica pot fi:
a)regii autonome forma de intreprindere care se organizeaza si
functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale cum ar
fi energetic,exploatarea minelor,petrolului,gazelor
natural,servicii postale,transporturi feroviare,industria de
armament si alte domenii stabilite de guvern. b)Societati
comerciale care ca intrepreindere reprezinta o entitate economica
colectiva unde se combina si se utilizeaza factorii de productie
pentru a obtine o eficienta cat mai ridicata. Societatile
comerciale sunt de 2 tipuri fundamentale: Societati comerciale de
persoane care in functie de responsabilitatea subiectilor de
proprietate,fata de societatea constituita pot fi: -Societati in
nume colectiv -Societati in comandita simpla Societati comerciale
de capitaluri care sunt: -Societati in comandita pe
actiuni,capitalul social fiind impartit in actiuni,iar obligatiile
sociale sunt garantate cu patrimonial social si cu raspunderea
nelimitata si solidara a asociatilor comanditati (comanditarii sunt
obligati numai la plata actiunilor lor). -Societatea de capitaluri
pe actiuni
O forma de societate comerciala care integreaza elemente
imprumutate atat de la societatile de personae cat si de la
societati de capitaluri este societatea cu raspundere limitata. In
acest caz partile sociale nu sunt reprezentate prin titluri precum
actiunile si nu pot fi cedate unor noi asociati decat daca acestia
sunt agreati de majoritatea celorlalti asociati.Raspunderea pentru
obligatiile soceitatii revine asociatilor proportional cu cota de
parti sociale detinute de catre asociati.
2.Dupa obiectul de activitate: -Intreprinderi de productie
-Intreprinderi de comert -Intreprinderi prestatoare de servicii
3.In raport cu apartenenta la ramurile industrial de activitate:
-Intreprinderi extractive -Intreprinderi prelucratoare
-Intreprinderi specializate -Intreprinderi agricole. In functie de
amploarea factorilor de productie utilizati intreprinderile se
clasifica dupa marime in: -Intreprinderi mijlocii -Intreprinderi
mari -Intreprinderi foarte mari. In functie de constituirea unor
grupuri de intreprindere formele,de organizare economica se
amplifica si apar urmatoarele tipuri de organizatii economice:
1)Concernul reprezinta o uniune economica sub un control unic a mai
multor societati din ramuri diferite de activitate,societatile
membre pastrandu-si independent juridica.Din punct de vedere
economic intreprinderile sunt grupate in concern cu o activitate
integrata. Intreprinderile component depend financiar de acelasi
finantator care practice ia decizii asupra tuturor aspectelor
importante ale activitatii acestora.
2)Holding-ul reprezinta o intreprindere tutelara care
controleaza mai mult de jumatate din capitalul de actiuni al unei
firme,fiind deci actionar majoritar putand astfel hotara component
consiliului director. 3)Trustul reprezinta o reuniune a
intreprinderilor intr-un grup,ceea ce presupune un pronuntat
character de centralizare a tuturor deciziilor strategice si
tactice de catre un puternic aparat de conducere.Intreprinderile
component sunt lipsite de independent comerciala,de
productie,proprietarii acestora transformandu-se intr-un fel de
actionari.
CURSUL II
III.INFIINTAREA INTREPRINDERILOR O intreprindere poate fi
infiintata de catre o persoana fizica sau mai multe persoane
fizice,de catre una sau mai multe persoane juridice precum si de
catre persoane fizice si juridice in asociere dar si de catre
persoane fizice si institutii sau intreprinderi de stat. Motivele
infiintarii intreprinderilor de catre intreprinzatori: -nevoia de
succes si recunoastere -aspiratia spre o pozitie sociala superioara
-afirmarea creativitatii si a spiritului inovator -aspiratia spre
independenta economica -dobandirea libertatii de decizie si de
actiune -dorinta de a obtine venituri mai mari -nevoia de asumare a
riscului si a raspunderii,de a construi ceva durabil si util.
IV.CICLUL DE VIATA AL INTREPRINDERII Deifinirea firmei prin prisma
portofoliului de afaceri detinut reprezinta un sistem constituit in
vederea atingerii unor obiective prestabilite si format din una sau
mai multe unitati de afaceri. In functie de marimea si
complexitatea firmei aceasta se poate axa pe o singura unitate
strategica de afaceri sau poate contine mai multe afaceri.
Daca in primul caz ,adica atunci cand este o singura unitate de
afaceri,ciclul de viata al firmei urmeaza evolutia ciclica a
afacerii respective,in cea de-a 2 situatie analiza ciclului de
viata a firmei este mai complexa,particularitatile fiind generate
de complexitatea afacerilor. Ciclul de viata al unei intreprinderi
urmeaza o succesiune de 4 etape: 1)Initierea sau lansarea afacerii
2)Dezvoltarea,amplificarea afacerii 3)Maturitatea afacerii
4)Declinul afacerii. In literatura de specialitate cea mai mare
atentie se acorda aspectelor conceptuale si analizei ciclului de
viata al produsului/produselor si nu atat de mult ciclului de viata
al intreprinderii. 1)Initierea sau lansarea afacerii se
caracterizeaza prin constituirea firmei,ritm lent de crestere a
productiei profituri minime sau chiar pierderi.Aceste elemente
presupun ca intreprinzatorul sa detina urmatoarele caracteristici:
-capacitate de organizare -abilitate operationala -competeneta
profesionala -grad ridicat de implicare in problemele pe care le
impune functionarea firmei si incredere in fortele proprii -o
atentie speciala trebuie sa o acorde supravegherii si
perfectionarii activitatii personalului. 2)Dezvoltarea afacerii in
aceasta etapa intreprinzatorul verificandu-si prin intermediul
rezultatelor capacitatea de atingere a obiectivelor este preocupat
de expansiunea afacerii care se afla in stransa dependenta cu
urmatoarele particularitati ale sistemului managerial: -existenta
unei structuri organizatorice stabile -delimitarea clara a
sarcinilor si responsabilitatilor salariatilor si perfectionarea
activitatii manageriale prin folosirea si aplicarea rationala a
functiilor manageriale
(previziune,planificare,organizare,antrenare-motivare,
coordonare,control). Sub aspect financiar in etapa dezvoltarii
afacerii se disting urmatoarele particularitati:
-vanzarile (veniturile) sunt mai mari decat costurile -apare
necesitatea majorarii capitalului circulant. 3)Maturitatea afacerii
Cand afacerea ajunge la stadiul maturitatii mediul intern in care
se desfasoara activitatea este mai stabil si totodata mai
previzibil.Ca urmare managerului ii revin sarcini cu precadere in
domeniu administrarii resurselor firmei,totodata managerul se va
orienta catre imbunatatirea imaginii firmei (afacerii) precum si
spre innoirea unor produse/servicii. Ca obiective ale managerului
financiar enumeram: -fluxul de numerar este pozitiv -potentialul de
crestere este constant,crescator -are loc o reducere a costurilor
-se realizeaza o rotatie rapida a capitalului -profitabilitatea
firmei este crescuta ceea ce permite atribuirea divindendelor catre
asociati (actionari). 4)Declinul afacerii- reprezinta o etapa
critica in viata firmei si se caracterizeaza prin intensificarea
procesului de aparitie a problemelor generatoare de riscuri pe
fondul accelerarii presiunii concurentiale si saturatii cererii
pentr produsele comercializate. In aceasta etapa din punct de
vedere financiar se disting urmatoarele particularitati:
-diminuarea profitului -indicatorii de lichiditate si solvabilitate
se deterioreaza -se reduc ratele de rentabilitate si apare in mod
frecvent necesitatea suplimentarii capitalului
V.CONCURENTA-COOPERARE- CONCENTARE Relatii concurentiale Piata este
o componenta a mediului extern in care firma apare atat in calitate
de producator cat si de consumator.Prin intermediul acesteia se
stabilesc legaturile intre intreprindere si mediul sau.
Piata financiara- reprezinta cadrul de intalnire intre nevoile
de resurse banesti ale intreprinderilor,ale producatorilor si
disponibilitatie banesti mijlocite de unitatile bancarefinanciare.
Piata muncii- este alcatuita din lucratori si constituie resursa
prin carei ntreprinderea isi acopera necesarul de forta de munca.
Piata aprovizionarii cuprinde furnizorii de materii prime,material
etc.si pe furnizorii de echipemente. Piata de desfacere- este piata
pe care sunt prezentate bunurile si serviciile pe care le
realizeaza intreprinderea si este formata din client,intermediary
si concurenti. In cadrul relatiei intreprindere-piata se vor avea
in vedere urmatoarele aspecte: -activitatea trebuie sa inceapa
printr-un studio al pietei.Aici apar idei pentru produse noi sau de
modernizare a produselor traditionale.Informatiile privind piata
trebuie sa stea la baza fundamentarii deciziilor privind
activiatatea de aprovizionare-productie-desfacere; -aprovizionarea
si desfacerea sunt fazele care reflecta legatura intreprinderii cu
piata; -activitatea intreprinderii trebuie sa se bazeze pe un
studio amanuntit al pietei pentru a putea intocmi mai intai un plan
de desfacere si abia dupa aceea se va intocmi planul de
aprovizionare si programele de productie; -cresterea rentabilitatii
prin sporirea vanzarilor totale,dar si a profitului unitar care se
realizeaza pe fiecare produs. Cooperarea si concentrarea
intreprinderilor Cooperarea- este o formula contractuala,de
intelegere si colaborare intre intreprinderile care isi pastreaza
independent juridical dar renunta partial la independent
economica.Cartelul este forma tipica de cooperare. Cartelul
reprezinta forma de cooperare orizontala realizata prin intelegere
verbal sau contractual-scrisa in care participantii isi pastreaza
independenta juridica renuntand partial la independent economica.
Concentrarea- este o solutie de colaborare stransa intre
intreprinderi care renunta in mare masura la independent economica
si juridica fiind adoptata o solutie de conducere unica. Concernul
este forma tipica de concentrare.Concernul reprezinta o concentrare
de tip orizontal,vertical sau anorganic realizata de catre
intreprinderi care se mentin ca personae juridice dar renunta
complet la independent economica in favoarea unei conduceri
unitare.
Dupa criteriul ,care sunt intreprinderile care coopereaza
exista: -cooperare orizontala,intre intreprinderi de acelasi fel,cu
acelasi obiect de activitate sau din aceeasi ramura; -cooperare
verticala,intre intreprinderi aflate in pozitii succesive ale
fluxului bunurilor
(natura-productie-distributie-servicii-consum)sau in relatie de
furnizor-client; -cooperare anorganica intre intreprinderi mult
diferite ca obiect de activitate cu scopul de a mari gradul de
acoperire a pietelor si de a reduce cota de risc. Dupa
criteriul,cum se realizeaza cooperarea,se diferentiaza:
-intelegerile verbale sau scrise intre 2 sau mai multi parteneri
-legarea intreprinderilor prin capitaluri si/sau proprietari
-uniunea de intreprinderi.
VI.RESURSELE INTREPRINDERII Organizarea si conducerea
activitatilor intreprinderii necesita prezenta unor resurse grupate
in urmatoarele 4 categorii principale: 1)resursele umane sau
capitaluri umane 2)resursele material sau capital ethnic/capital
material 3)resurse financiare/capital lichid 4)resurse
informationale 1.Resursele umane.Asigurarea necesarului de
personal. 1.1.Proiectarea structurii si necesarului de personal In
sens larg functiunea de resurse umane cuprinde ansamblul
structurilor si nodurilor utilizate de intreprinderi pentru a trata
si stapani problemele umane si sociale la diferite niveluri care
apar.Prin aceasta definitie functiunea este prezentata ca un
ansamblu integrat in structura generala a intreprinderii.
Principalele etape care trebuie parcurse: previzionarea structurii
si de personal pentru realizarea obiectivelor firmei sunt:
-previziunea numerica a personalului necesar
-compararea necesarului previzionat cu rezerva de candidate
potentiali in interiorul intreprinderii -intocmirea unui program de
pregatire pentru candidatii din exterior si de recrutare,respective
pregatire pentru cei din interior. 1.2.Recrutarea,selectia si
incadrarea(angajarea) a)Recrutarea- prin recrutare se intelege
procesul de alegere dintre diversi candidate cu scopul de a ocupa
un post pe care intreprinderea a considerat util sa-l creeze,sa-l
mentina sau sa-l transforme. Recrutarea poate fi in functie de
complexitatea muncii de mai multe feluri: -recrutare generala
realizata prin metode simple ,anunturi in mass-media,prin
institutiile specializate,se practica in special pentru sctivitati
mai putin complexe. -recrutare specializata se refera la angajarea
unor personae inalt calificate sau pentru functii de conducere. Ca
surse ale recrutarii de personal sunt: -recrutarea interna care
poate fi facuta prin translatie -recrutarea din exterior.
b)Selectia si angajarea Selectia constituie o faza decisive in
procedura de recrutare si presupune un ansamblu de actiuni si de
decizii prin care se aleg in vederea angajarii calitatile etc.
Angajarea presupune atribuirea posturilor prevazute in structura
organizatorica a intreprinderii respective. Etapele ce se deruleaza
in cadrul selectiei si angajarii: -completarea cererii de angajare
de catre candidat insotita de un CV -interviul initial sau de
preselectie -testarea -investigatiile de teren -interviul de
profunzime in prezenta patronului -examinare medicala
-stabilirea detaliilor ofertei. 1.3.Formarea,evaluarea si
promovarea personalului a)Formarea- constituie un mijloc avand
drept scop facilitate evolutiei comportamentului si competentei
salariatilor. Tipuri de formare: -formare generala -formare
determinate de noile metode de munca -formare pentru analiza
conditiilor de munca si de productie -formare tehnica. b)Evaluarea-
reprezinta ansamblul metodelor aplicate pentru observarea si
masurarea contributiilor la realizarea obiectivelor intreprinderii.
c)Promovarea- consta in ansamblul de decizii prin care se atribuie
unor salariati costuri de executie sau de conducere la un nivel
ierarhic (superior) precum si clase suprerioare de salarizare sau
retribuire. 1.4.Antrenarea-motivarea personalului Trebuintele
pentru motivare: fiziologice (hrana,apa..) siguranta securitate
apartenenta(prietenie,relatii..) stima(recunoastere,respect)
autorealizarea. 1.5.Salarizarea Forme de salarizare: salariu
brut,net,real. 2.Resurse material (capital tehnic) Capitalul in
sensul economiei generale desemneaza ansamblul mijloacelor de
productie (cladiri,instalatii,utilaje,mijloace de
transport,masini,echipamente) ca factori de productie alaturi de
resursele natural(terenuri,apa,materii prime,surse de
energir,etc.)
Termenul capital se foloseste in mod curent si cu urmatoarele
sensuri asociate: -capital tehnic -capitalul economic(resursele
materiale evaluate in bani) -capitalul lichid-sume de bani
existenete in conturi sau case -capital contabil inscris in
bilantul intreprinderii fiind echivalentul pasivului din bilant,in
echilibru cu mijloacele intreprinderii respectiv activul
bilantului. 3.Resurse financiare ale intreprinderii capital lichid
a)Capital propriu apartine intreprinderii nu este exigibil de nici
un tert si contituie baza stabilitatii acesteia. El se formeaza
din: -capital social (la constituirea firmei) -aporturile
fondatorilor si alte surse de autofinantare. b)Capitaluri atrase de
la terti pot proven din urmatoarele surse: -furnizorii -de la
client -de la banci. 4.Sistemul informational al intreprinderii
Sistemul informational permite cunoasterea informatiei existente
intr-o intreprindere a situatiei trecute,dar si anticiparea
evolutiei viitoare a acesteia contribuind astfel la elaborarea
obiectivelor de perspective. Resursele informationale indeplinesc o
serie de functii si anume: a)Functia de cunoastere b)Functia
decizionala c)Functia de mijloc de previziune d)Functia de
reglare.
CURS III APROVIZIONAREA INTREPRINDERII SI GESTIUNEA
STOCURILOR
I.La nivelul intreprinderii asigurarea resurselor materiale si a
vanzarilor,activitati care fac defapt obiectul functiei comerciale
a intreprinderii reprezinta una dintre problemele cheie,in
derularea corespunzatoare a procesului de productie si a
valorificarii rezultatelor activitati productive. Activitatea de
aprovizionare in cadrul oricarei unitati economice trebuie sa
contribuie la: -asigurarea completa si la timp a unitatii economice
cu mijloace de munca si obiecte ale muncii. -asigurarea conditiilor
corespunzatoare de depozitare a resurselor materiale -alimentarea
rationala a locurilor de munca cu resurse materiale necesare
-utilizarea rationala a stocurilor de materiale asigurandu-se
incadrarea in norme de consum. Programul de aporvizionare cuprinde
2 etape: 1)Etapa de pregatire si elaborare a planului de
paorvizionare in acest sens: -stabilirea listei cu resurse
materiale -determinarea normelor de consum,de materii
prime,materiale combustibil etc. Norma de consum specific de
aprovizionare reprezinta cantitatea maxima dintr-un anumit material
prevazuta pentru consum in scopul obtinerii unei unitati de produs.
O norma de consum specific este data de relatia: Ncs = Cu + Pto
unde: -Ncs- norma de consum -Cu- cantitatea ce se regaseste in
produsul final -Pto- pierderi de material Principalii indicatori
care reflecta gradul de utilizare rationala a materialelor sunt:
-coeficientul de utilizare productiva a materialelro
-coeficientul de consum de materiale -coeficientul de croire a
materialelor. 2)Elaborarea programului de aprovizionare,are 2
componente de baza: a)Necesarul de resurse materiale b)Sursele de
acoperire a necesarului de resurse materiale a)Indicatorii
utilizati in cadrul necesarului de resurse materiale sunt:
-necesarul propriu zis pentru fabricarea productiei programate
-stocul de la sfarsitul perioadei de program.Acest stoc este egal
ca marime cu stocul de siguranta. Pentru asigurarea continuitatii
procesului de productie intre 2 aprovizionari succesive se
foloseste o cantitate de materiale corespunzatoare pentru conditii
normale de lucru,ceea ce constituie stocul curent. Consumul mediu
zilnic se determina prin raportarea necesarului propriu-zis de
material,la numarul de zile lucratoare din perioada respectiva de
program. Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale ce
trebuie sa existe in unitate pentru a putea fi folosita in
productie in situatia epuizarii stocului curent. b)Sursele de
acoperire a necesarului de materiale -prima sursa o contituie
stocul de materiale de la inceputul perioadei de program; -a doua
sursa o reprezinta resursele interne ce pot fi folosite in cursul
anului in urma recuperarii materiale prin reproiectarea produselor;
-a treia sursa o,este sursa de baza destinata necesarului integral
de materiale o reprezinta aprovizionarea de la furnizori.
II.ALEGEREA FURNIZORILOR SI CONTINUTUL CONTRACTELOR COMERCIALE
Identificarea si alegerea furnizorilor se face pe urmatoarele cai:
-cataloage de firme si de produse -serviciile de oferta ale unor
firme specializate -materiale informative elaborate de Camera de
Comert ai Industrie -publicatii economice de specialitate -targuri
si expozitii -bursele de marfuri -alte surse. III.REGULI IN
RELATIILE CU FURNIZORII -loialitate fata de partener -stimularea
competitiei intre ofertanti -evitarea capcanei dependente de unul
sau foarte putini furnizori -informarea cat mai ampla asupra
furnizorului -tratament formal egal pentru furnizori -refuzul
categoric "al atentiilor" pentru eventuale tratamente preferentiale
-asigurarea loialitatii personalului care reprezinta firma in
relatiile cu furnizorii -gasirea unui echilibru intre jocul liber
al concurentei si fidelitatea fata de un furnizor -eliminarea
considerentelor afective ale persoanelor in relatiile dintre firme
-pretentiile exagerate pot indeparta furnizorii -fair-play
Contractul comercial cuprinde: -partile contractante -obiectul
contractului -obligatiile partilor
conditiile de valoare -pretul -situatii de risc(forta majora)
-litigii.
CURS IV PRODUCTIA SI PRESTARILE DE SERVICII
Functiile intreprinderii: -functia de personal (de resurse
umane) -functie financiara si contabila -functia de marketing
-functia de cercetare-dezvoltare -functia de productie -functia
comerciala. I.PRODUCTIA Intreprinderile productive isi realizeaza
functiunea lor de baza - cea de productie prin desfasurarea in bune
conditii s procesului de productie. Conceptul de proces de produtie
poate fi definit ca totalitatea proceselor dem unca si a proceselor
naturale care concura la obtinerea produselor sau la executarea
diferitelor lucrari sau servicii. Conceptul de productie are o
acceptiune complexa relativ ampla ceea ce necesita o clasificare
dupa anumite criterii: 1)Dupa natura productiei: -intreprinderi
care furnizeaza servicii -intreprinderi care realizeaza productia
de constructii-montaj -intreprinderi care fabrica produse prin
transofrmarea obiectivelor muncii. 2)Dupa tipul de productie Prin
tip de productie se intelege o stare organizatorica si functionala
a intreprinderii determinata de nomenclatorul produselor
fabricate,volumul productiei executate din fiecare pozitie din
nomenclator si specializarea intreprinderii.Din acest punct de
vedere avem 3 tipuri de productii:
-productie de masa sau in masa;productie de sarie mare
-productie in serie sau de serie -produse unicat;tip de productie
individual,unicat. II.CAPACITATEA DE PRODUCTIE Def: Capacitatea de
productie a unei intreprinderi exprima cantitatea maxima de
productie ce se poate obtine intr-o perioada de activitate in
conditii normale de functionare impuse de utilizarea optima a
capitalului fix si al resurselor umane,organizarea judicioasa a
productiei si a muncii. Factorii principali care determina
capacitatea de productie: 1)Marimea suprafetelor de productie si a
parcului de utilaje 2)Norma tehnica de utilizare intensiva a
factorilor de productie-aceasta exprima productie maxima ce se
poate obtine intr-o unitate de timp pe o unitate de caracterizare
dimensionala a utilajului sau a suprafetei de productie. 3)Norma
tehnica de utilizare extensiva.Aceasta norma exprima timpul
disponibil de functionare a utilajului sau de utilizare a
suprafetei de productie intr-o anumita perioada de timp. Pentru
aceasta norma se au in vedere urmatorii indicatori: a)fondul de
timp calendaristic,acesta repreznetand timpul maxim in zile sau ore
in decursul unei perioade de activitate. b)fondul de timp nominal,
acesta reprezinta timpul in zile sau ore de care se poate dispune.
Se poate stabili astfel: -pentru intreprinderile cu activitate
continua fondul de timp pe 1 an este egal cu fondul calendaristic.
-pentru intreprinderile cu activitate discontinua fondul de timp
difera in functie de numarul de ore lucrate pe zi. c)fondul de timp
efectiv reprezinta timpul in care se folosesc efectiv
utilajele,suprafetele de productie etc.
CURSU V ANALIZA PRODUCTIVITATII MUNCII,LICHIDITATII SI
RENTABILITATII INTREPRINDERII
I.PRODUCTIVITATEA MUNCII Productivitatea muncii reprezinta o
categorie economica complexa si dinamica,care exprima insusirea
muncii de a crea un anumit volum de bunuri intr-o perioada de timp
(ora,zi,munca). Modalitatile de masurare a resurselor umane pot fi
grupate in 2 categorii: a) Categoria privind costurile factorului
uman care reflecta nivelul costurilor totale care privesc
recrutarea formarea si integrarea fortei de munca denumite si
costuri istorice. b) Valoarea economica a potentialului uman care
reprezinta rezultatul unui ansamblu de component,in cadrul caruia
se disting 3 factori determinant: -productivitatea muncii privita
ca un ansamblu de activitati ce se asteapta de la salariat
-transferabilitatea privita ca performanta ce se asteapta de la un
salariat transferat de la un serviciu la un alt serviciu,la nivel
ierarhic egal -promovabilitatea reprezentand capacitatea
individului de a-si desfasura activitatea la un nivel ierarhic
superior in situatia in care va fi promovat. Analiza
productivitatii muncii se realizeaza printr-un system de indicatori
care in practica exprima fie cantitatea de produse obtinute cu o
anumita cheltuiala de munca( indicatori directi),fie cheltuiala de
munca efectuata pentru obtinerea unitatii de produs. In prima
situatie productivitatea muncii se exprima ca raport intre volumul
productiei (Q) si cheltuielile de munca inregistrate(T). W=
W=productivitatea muncii
In cea de-a 2 situatie se foloseste raportul: W= Dupa modul de
exprimare a productiei si a cheltuielilor de munca,se folosesc mai
multe categorii de indicatori: 1)Indicatori calculate pe baza
volumului de productie care folosesc pentru calcul unitati
fizice,conventionale de munca numite ore munca sau valorice. O
metoda sau alta se foloseste in functie de caracterul
productiei,adica daca aceasta este omogena sau eterogena.
2)Indicatori ai productivitatii muncii calculate in functie de
cheltuielile de munca,si anume: a) productivitatea medie anuala( )
cu exprimarea cheltuielilor de munca prin numarul mediu de personal
sau prin timpul de munca exprimat in om zile astfel: = sau =
Q= productia anuala exprimata valoric N= numarul mediu scriptic
de personal T= timpul maxim disponibil corespunzator numarului
mediu scriptic b) productivitatea medie zilnica se calculeaza la
fel numai pt o zi (8 ore). c ) productivitatea medie orara
exprimata ca si cheltuielile de munca prin consumul de timp
exprimate in ore-om dupa formula: = (1ora)
Precizari: Relatia dintre salariu si productivitatea muncii:
-cresterea productivitatii muncii trebuie sa aiba intotdeauna un
ritm superior cresterii veniturilor salariale -cresterea W este o
necessitate obiectiva pentru mentinerea echilibrulu
economicofinanciar al oricarei societati comerciale.
II.LICHIDITATEA Lichiditatea financiara reprezinta capacitatea
unei intreprinderi de a-si adopta rapid angajamentele financiare
sau posibilitatea de a avea disponibilul necesar pentru a-si adecva
un angajament financiar. Lichiditatea patrimoniala reprezinta
masura in care unitatile economice pot face fata datoriilor pe care
le-au garantat cu patrimonial de care dispun. Indicatori de
lichiditate 1)Rata rapida a lichiditatii =
2)Rata de recuperare a creantelor =
x 365 de zile
3)Rata de autofinantare =
III.RENTABILITATEA INTREPRINDERII Def: Rentabilitatea
intreprinderii este definite ca fiind capacitatea unei firme de a
obtine profit ca diferenta pozitiva intre incasarile obtinute
dinactivitatea proprie (cifra de afaceri) si cheltuielile
ocazionale (aferente ) de fabricatie,de comercializare si de
tranzactia propriu-zisa (se mai numesc costuri). Pentru exprimarea
rentabilitatii se utilizeaza 2 indicatori principali si anume:
-profitul care reprezinta marimea absoluta a rentabilitatii
(indicator exprimat in marime (volum) valorica) -rata
rentabilitatii care exprima gradul in care capitalul sau folosirea
resurselor intreprinderii adduce profit Rata rentabilitatii este un
indicator sintetic de eficienta si poate fi determinat in mai multe
metode:
a) Rentabilitatea activitatii comerciale (Rrc)
Rrc = P= profit CA= cifra de afaceri b) Rata rentabilitatii
financiare (Rrf) Rrf = K= capital propriu c) Rata rentabilitatii
economice (Rre) Rre = Che = cheltuieli totale aferente venituri
IMPORTANT: REFERAT MAXIM 2 PAG. ;ORICE TEMA DIN CURSURI
