1

Universitatea Tehnica Cluj Napoca

Bazele economiei

Note de curs Conf. univ. dr. Ioan Marian Miclaus

2013

2

CUPRINS

Capitolul 1. Teoria economic n sistenul tiinelor economice ............................................... 4 1.1. Clasificarea tiinelor economice ...................................................................................................................................... 4 1.2. Definirea microeconomiei .................................................................................................................................................... 5 1.3. Abordri macroeconomice ................................................................................................................................................ 7 1.4. Economia naional cadrul general de desfurare a activitii economice .............................................. 8 1.5. Politici macroeconomice ....................................................................................................................................................... 9 1.6. Principii i legiti economice.......................................................................................................................................... 11 1.7. Metode de cercetare utilizate n cadrul teoriei economice................................................................................. 12

Capitolul 2. Activitatea economica ......................................................................................................13 2.1. Componentele de baz ale activitii economice nevoi i resurse: esena i clasificri. .................... 13 2.2. Bunurile i serviciile ca rezultat ale activitii economice: esenta i clasificri. ....................................... 14 2.3. Activitatea economic ......................................................................................................................................................... 14 2.4. Alegerea rationala in baza posibilitatilor de productie si a costului alternativ........................................ 15

Capitolul 3. Cererea si oferta ................................................................................................................16 3.1. Cererea si legea cererii. Factorii care influientiaza modificarea cererii. ...................................................... 16 3.1.1. Cererea si legea cererii. ................................................................................................................................................... 16 3.1.2. Factorii care influenteaza modificarea cererii...................................................................................................... 16 3.1.3. Elasticitatea cererii si tipurile ei ................................................................................................................................. 17 3.2. Oferta. Factorii care influienteaza modificarea ofertei. ...................................................................................... 17 3.2.1. Oferta si factorii de influenta........................................................................................................................................ 17 3.2.2. Elasticitatea ofertei si tipurile ei. ................................................................................................................................ 18 3.3. Interactiunea cererii si a ofertei. Mecanismul echilibrului pietii. .................................................................... 19 3.4. Cererea agregat i oferta agregat .............................................................................................................................. 19 Capitolul 4. Piata, concurenta si pretul ............................................................................................. 21 4.1. Piata: Esenta; Functii; Tipuri. ........................................................................................................................................... 21 4.1.1. Piata ........................................................................................................................................................................................ 21 4.1.2. Functiile pietei .................................................................................................................................................................... 22 4.1.3. Tipurile pietei ...................................................................................................................................................................... 23 4.2. Concurenta .............................................................................................................................................................................. 23 4.2.1. Concurenta: esenta, metode, tipuri, importanta. ................................................................................................. 24 4.2.2. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta perfecta ............................................................................... 25 4.2.3. Caracteristicile si modelul pietei de monopol ..................................................................................................... 25 4.2.4. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata oligopolistica ................................ 25 4.2.5. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta monopolistica. ................................................................. 26 4.3. Pretul pietei - Teoriile pretului ....................................................................................................................................... 26 4.3.1. Pretul pietei ........................................................................................................................................................................ 26 4.3.2. Teoriile pretului ................................................................................................................................................................ 27 4.3.3. Functiile pretului in economia concurentiala ....................................................................................................... 27 4.3.4. Formare preturilor pe tipul de piata......................................................................................................................... 27 Capitolul 5. Comportamentul consumatorului si comportamentul producatorului ........28 5.1. Comportamentul consumatorului ................................................................................................................................. 28 5.1.1. Utilitatea totala si marginala ........................................................................................................................................ 28 5.1.2. Preferinele consumatorului i curbele de indiferen caracteristice ..................................................... 29 5.1.3. Linia bugetului i modificrile ei. Echilibrul consumatorului n abordarea ordinalist ................... 29 5.2. Comportamentul producatorului .................................................................................................................................. 30 5.2.1. Producia, factorii de producie ................................................................................................................................. 30 5.2.2. Indicatorii factorilor de productie ............................................................................................................................. 30 5.2.3. Functia Cobb-Douglas ..................................................................................................................................................... 32 5.2.4. Legea randamentelor neproporionale ................................................................................................................... 33 5.2.5. Productia pe termen lung. Izocuantele si caracteristicile lor......................................................................... 33

3

Capitolul 6. Salariul si dobanda ............................................................................................................................ 35 6.1. Salariul: esen, tipuri, factorii de influien ............................................................................................................. 35 6.2. Dobinda ..................................................................................................................................................................................... 37 Capitolul 7. Profitul si renta................................................................................................................................... 41 7.1. Profitul: esenta, tipuri si functii. ..................................................................................................................................... 41 7.1.1. Esenta ..................................................................................................................................................................................... 41 7.1.2. Tipuri ...................................................................................................................................................................................... 41 7.1.3. Marimea si functiile ale profitului .............................................................................................................................. 42 7.2. Renta funciara si renta economica. ............................................................................................................................... 43

Capitolul 8. Fluctuaiile activitii economice ................................................................................45 8.1. Ciclicitatea economic. Tipuri de cicluri economice i fazele acestora ....................................................... 45 8.2. Ciclurile economice medii sau decenale .................................................................................................................... 46 8.3. Crizele economice i cauzele lor .................................................................................................................................... 48 8.4. Politici anticriz (anticiclice) .......................................................................................................................................... 49

Capitolul 9. Creterea economic i dezvoltarea durabil ...................................................................... 51 9.1. Rezultatele activitii economice. Indicatorii macroeconomici 51 9.1.1. Rezultatele activitii economice . 51 9.1.2. Indicatorii macroeconomici de rezultate 52 9.2. Creterea economic: definiie i caracteristici ...................................................................................................... 55 9.3. Factorii i tipurile creterii economice ....................................................................................................................... 56 9.4. Dezvoltare durabila ........................................................................................................................................................... 57

Capitolul 10. Venitul, consumul i investiiile ................................................................................59 10.1. Venitul i consumul .......................................................................................................................................................... 59 10.2. Economiile i investiiile ................................................................................................................................................ 62 10.3. Funcia de consum i funcia de economisire ....................................................................................................... 64 10.4. Multiplicatorul i acceleratorul ................................................................................................................................... 68 Capitolul 11. Piaa muncii ......................................................................................................................69 11.1. Piaa muncii: coninut, funcii, trsturi, mecanism de funcionare ........................................................... 69 11.2. Cererea de munc i oferta de munc ...................................................................................................................... 71

Capitolul 12. Ocuparea i omajul ......................................................................................................75 12.1. Ocuparea factorului munc .......................................................................................................................................... 75 12.2. omajul: concept, cauze, forme ................................................................................................................................... 76 12.3. Indemnizaia de omaj i folosirea factorului munc ........................................................................................ 79 12.4. Politici de ocupare a factorului munc ................................................................................................................... 80 Capitolul 13. Piaa monetar ................................................................................................................................. 82 13.1. Banii: genez, evoluie, funcii ..................................................................................................................................... 82 13.2. Masa monetar i structurile ei ................................................................................................................................... 84 13.3. Bncile i sistemul bancar ............................................................................................................................................. 85 13.4. Creditul: coninut, funcii i forme ............................................................................................................................. 87 13.5. Cererea i oferta de moned. Echilibrul pieei monetare. Reglarea masei monetare ......................... 88 Capitolul 14. Inflaia ................................................................................................................................................. 92 14.1. Caracteristicile inflaiei contemporane ................................................................................................................... 92 14.2. Cauzele i formele inflaiei contemporane ............................................................................................................. 93 14.3. Msurarea inflaiei ............................................................................................................................................................ 95 14.4. Efectele inflaiei. Msuri antiinflaioniste ............................................................................................................... 97 Bibliografie .............................................................................................................................................................100

4

Capitolul 1. Teoria economic n sistemul tiinelor economice.

tiina economic studiaz realiti cu caracter dublu: att obiective, ct i subiective. n antichitate

ideile economice erau formulate i integrate n alte sisteme de gndire. Abia n sec. 18 ele se

deprind de alte tiine, constituind o tiin aparte. Iniial, tiina economic avea denumirea de

economie politic, ns treptat de la ea ncep s se deprind tiine autonome (statistica, contab.,

marketing). Acestea se constitue n sistemul tiinelor economice, unde economia politic ocup

un loc central. Teoria economic este doar una din tiinele economice.

1.1. Clasificarea tiinelor economice: tiintele economice fundamentale (economia politic, microeconomia, macroeconomia)

tiintele economice funcionale (statistica, contabilitatea, finanele i creditul, relaii

economice internaionlae)

tiintele economice Concrete (economia: industriei, agriculturii, nvmntului, comerului,

transportului)

tiintele economice istorice (doctrinele economice, istoria economiei naionale i mondiale)

tiintele economice de frontier (geografia economic, econometria, cibernetica

economic)

Teoria economic constituie baza teoretic i metodologic pentru celelalte tiine economice,

elaboreaz instrumentul de cercetare economic, formuleaza categoriile, legile i tendinele

principale n dezvoltarea activitii economice. Anume aceast tiin servete drept temelie

pentru elaborarea politicii economice promovate de stat.

In secolelle 18 -19, denumirea de economie politica este recunoscuta si utilizat de ctre

reprezentanii tuturor colilor i doctrinelor economice.

cola clasic:

fondator-Adam Smith

opinia- banii trebuie nvestii in urma economisirii lor;

Rezultat-au aprut noi clase de oameni.

coala marxist :

fondator-K. Marx;

opinia-relaia dintre clase n procesul de producie;

rezultat-exploatarea unora de ctre alii, apar divergene dintre ri ca rezultat a exploatrii, apar

revolte.

cola naionalist:

Fondator - Flist;

Opinia - cile de dezvoltare a naiunilor subdezvoltate, stimularea produciei autohtoni.

Rezultat-apar revolte i conflicte pe plan internaional.

n linii generale, noiunile de economie politic, econimics, teorie economic, economie pot

fi folosite ca sinonime, ns totui sunt unele deosebiri de coninut ntre ele.

5

Teoria economica este compus din 2 compartemente de baz, doua pri organice a unui ntreg:

Microeconomie (fondator A. Marshall) studiaz:comportamentul producatorului i

consumatorului, analiza pieii cu formele ei principale, procesul de formarea preurilor pe diferite

piei, procesul de repartiie a veniturilor ntre principalii actori n procesul de producie.

Macroeconomie (fondator-M. Kezness) studiaz economia naional ca un tot ntreg. Analizeaz

caracterul i perspectivele dezvoltrii economice, fluctuaiile economice, creterea economic,

balana de pli.

Celelalte 2 comportimente ale T.E. mai puin importante sunt:

Mazoeconomia - analizeaz compartimentele sistemelor economice naionale cum ar fi ramurile

acesteia, sectoarele activitii economice,aspectul regional al dezvoltrii economice.

Mondoeconomia-studiaz interdependena dintre economiile naionale i economia mondial.

Din punct de vedere al modului de atrata viaa economica deosebim:

Economie pozitiv- are ca obiect studierea vieii reale i explicarea cauzelor diferitelor fenomene

economice, acestea servind drept temei a unor legiti, ipoteze i tendine.

Economie normativ-arat ce ar trebui s fie ntreprinz pentru ca situaia rela sa devin mai

bun.

Funciile Teoriei Economice sunt:

cognitiv

metodologic

practic,

instructiv-educatv.

1.2. Definirea microeconomiei

Microeconomia este ramura tiinei economice (tiina alocrii optimale a resurselor), ce studiaz

mijloacele de satisfacere a nevoilor cresctoare ale oamenilor n condiiile limitrii (a raritii)

resurselor i pe deasupra comportamentele individuale ale consumatorului, ale productorului i

cteodat ale statului i care analizeaz modul n care preurile se stabilesc pe diferite piee (piaa

bunurilor i serviciilor, a muncii, monetar, a titlurilor, etc).

Se numete teorie microeconomic sau microeconomie pentru c pretinde s respecte prin

formulele sale abstracte, individualitatea fiecrui bun i al fiecrui agent.

Analiza comportamentului agenilor economici (vnztori, cumprtori) se face prin intermediul

preurilor, de aceea microeconomia mai este denumit i teoria preurilor.

Teoria microeconomic, a atins astzi un nivel de rigoare destul de nalt, n sensul c ea este

construit n ntregime plecnd de la un ansamblu coerent de concepte abstracte care ofer o

reprezentare formal a obiectivului studiat.

Microeconomia este tiina care se ocup cu studiul aprofundat (microscopic) al agenilor

economici individuali, iar piaa serviciilor i produselor este cadrul pe care microeconomia l

dezbate cu predilecie.

6

Ea studiaz mecanismele i legile care guverneaz consumul i producia, modul de alocare a resurselor, modalitile de combinare a factorilor de producie ct i posibilitile de optimizare ale acestor combinaii.

Scopul principal al microeconomiei este acela de a asigura o fundamentare tiinific procesului

decizional desfurat la nivel microeconomic.

Una din ipotezele fundamentale n microeconomie este aceea c agenii economici au un

comportament raional, iar acest comportament poate fi descris printr-o funcie obiectiv (utilitate

pentru consumator, profit pentru productor).

Obiectivul microeconomiei const n analiza determinrii simultane a preurilor i cantitilor

produse, schimbate i consumate.

Cele mai importante probleme studiate de ctre micoeconomie sunt:

Definirea, descrierea i analiza logic a mecanismului cerereofert (modul de interaciune ntre

cerere i ofert; influena asupra procesului de formare a preurilor i impactul pe care l are

asupra comportamentului productorilor i consumatorilor);

Identificarea posibilitilor i cilor de asigurare a echilibrului la nivel individual, a deducerii i

a formalizrii condiiilor necesare pentru realizarea echilibrului, evaluarea multiplelor influene

sub care se formeaz acesta;

Optimizarea deciziei la nivel microeconomic n condiiile unui sistem bazat pe economia de

piaa liber.

Bunurile i agenii economici constituie dou concepte de prim ordin n microeconomie.

Pinea, energia electric, ieiul, mainile reprezint bunuri, fiecare avnd uniti de msur

specifice. Serviciile, de la transport i pn la servicii medicale reprezint de asemenea bunuri

pentru c satisfac necesiti umane. Exist, ns, bunuri cu impact pozitiv (good goods), cum

sunt cele enumerate mai sus, dar i bunuri cu impact negativ (bad goods) cum ar fi tutunul,

drogurile, etc.

Munca este un bun de o importan particular pentru c reprezint un element esenial n orice

producie. Activitatea economic a indivizilor este n acelai timp profesional deoarece ea se

situeaz cel mai adesea n cadrul ntreprinderii i are ca obiect producia, dar i particular,

deoarece ea are loc n interiorul gospodriilor i implic consumul de bunuri pentru satisfacerea

celor mai diverse nevoi.

n felul acesta putem vorbi de ageni productori care transform anumite bunuri n alte bunuri

i care sunt denumii ntreprinderi, firme i de ageni consumatori, care utilizeaz pentru

nevoile proprii anumite bunuri realizate de ctre agenii productori.

Problemele majore la care ncearc s rspund microeconomia se pot grupa astfel:

n ce mod se realizeaz alocarea resurselor ntr-o economie?

Care sunt obiectivele agenilor economici i cum se explic alegerile lor?

Care sunt structurile pieei care pstreaz cel mai bine interesele agenilor economici?

Punctul de plecare al analizei microeconomice l constituie conceptele de alocare, de alegere i

de cost de renunare (sau oportunitate) ct i conceptul de frontier a posibilitilor de producie.

7

1.3. Abordri macroeconomice Realitatea economic poate fi abordat prin dou modaliti distincte: microeconomia i macroeconomia. Nivelul de investigare al analizei microeconomice este cel al ntreprinderii i pieei unui bun sau serviciu. n cadrul analizei microeconomice sunt evideniate comportamentele individuale ale unitilor economice, motivaiile i activitile menajelor individuale i ale ntreprinderilor individuale, atunci cnd acestea se angajeaz n procesele de cumprare i vnzare, precum i consecinele aciunii lor asupra tipurilor de bunuri i servicii pe care le produce economia. Analiza macroeconomic are drept obiect de cercetare economia naional n ntregul ei. Macroeconomia studiaz structura, funcionalitatea i comportamentul de ansamblu al sistemului economiei naionale, n strns legtur cu sistemul economiei mondiale i cu mediul nconjurtor, n scopul determinrii volumului total de bunuri i servicii i a tuturor factorilor care-l influeneaz. Totodat, macroeconomia studiaz ansamblul de mijloace i instrumente prin care autoritile publice pot influena performanele sistemului economic. n acest scop, sunt analizate implicaiile politicii bugetare i fiscale, monetare, comerciale etc. asupra produciei i ocuprii, precum i asupra echilibrului macroeconomic. Macroeconomia este parte a economiei care const n procesele i fenomenele care rezult din corelarea activitilor economice la nivelul economiei naionale. Macroeconomia se ocup de studiul unor mrimi agregate cum ar fi consumul final al populaiei, formarea naional de capital, economisirea naional, cererea agregat, oferta agregat etc. Termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar Frisch n 1933, dar ntemeietorul incontestabil al noului domeniu de studiu al tiinei economice este economistul John Maynard Keynes. Acesta face abstracie de bazele microeconomice ale macroeconomiei, considernd c sistemul macroeconomic are proprieti independente de cele ale elementelor componente. Noii economiti clasici au reuit s deduc anumite fenomene macroeconomice pornind de la bazele microeconomice ale acestora. Macroeconomia o putem interpreta ca o realitate a economiei naionale a fiecrei ri, i n acelai timp, ca o parte a tiinei economice care studiaz aceast realitate. Ca realitate, macroeconomia surprinde ansamblul forelor principale care acioneaz i interacioneaz n interiorul unei economii naionale, n virtutea crora economia cunoate perioade de expansiune i nflorire a afacerilor, dar i ani de recesiune. Ca parte a tiinei economice care studiaz ntreaga economie, dintr-un unghi de vedere naional, macroeconomia este chemat s explice cum poate fi mrit venitul naional i cum poate fi el mprit mai bine, astfel nct, prin creterea produciei, s putem spori i bunstarea individual, general, s asigurm echilibrul necesar naintrii prin controlul ciclului de afaceri. tiina economic despre macroeconomie arat c ntreaga economie naional a unei ri se poate consolida i dezvolta sau se poate nrui prin ceea ce a realizat sau nu a realizat pentru individ. Micro i macroeconomia sunt inseparabile. Orice teorie macroeconomic se fundamenteaz pe ipoteze referitoare la comportamente individuale. Se consider c o problem economic devine macroeconomic atunci cnd i acolo unde aceasta: - deriv din formarea i consolidarea unei anumite economii naionale; - stimuleaz sau afecteaz realizarea intereselor generale ale agenilor economici dintr-o ar; - ncadrarea ei n limite normale de desfurare presupune msuri concertate i aciuni convergente din partea participanilor la viaa economic; Obiectivele principale ale cercetrii macroeconomice sunt: a) asigurarea echilibrului dintre cererea global (agregat) i oferta global (agregat); b) ocuparea deplin a resurselor de munc; c) asigurarea economiei naionale cu moned n cantitile i structurile cerute de desfurarea normal a fluxurilor economice reale; d) realizarea componentelor bugetar i fiscal ale politicii economice; e) asigurarea pe termen mediu a unei balane comerciale i a unei balane de pli externe echilibrate; f) integrarea problemelor macroeconomice n strategii globale de cretere i dezvoltare, pentru asigurarea coerenei deciziilor macroeconomice.

8

Obiectivele fundamentale relevate de teoria macroeconomic decurg din problemele eseniale cu care se confrunt economiile contemporane: evoluia ciclic a activitii economice, nivelul ridicat al omajului, rata ridicat a inflaiei, dezechilibre economice externe sau alte forme de dezechilibre. Aceste probleme cauzeaz pierderi de venit i de locuri de munc ce afecteaz n mod direct, uneori brutal, nivelul de via al oamenilor. De aceea, responsabilitatea unui guvern este conceput n strns legtur cu prentmpinarea

sau controlul omajului i a inflaiei. Soluionarea problemelor macroeconomice presupune deci transpunerea lor n obiective de urmrit. ntr-o apreciere sintetic1, obiectul macroeconomiei se refer la: determinarea unor mrimi agregate i medii n economie; factorii care determin producia i ocuparea deplin, consumul, investiiile, exportul i importul; cauzele evoluiilor pe termen scurt i factorii care influeneaz creterea economic pe termen lung; nivelul general al preurilor i rata inflaiei.

1.4. Economia naional cadrul general de desfurare a activitii economice

Macroeconomia studiaz activitatea economic n ansamblul su, utiliznd variabile globale la nivelul unei economii naionale. Aceasta nu nseamn c macroeconomia se identific cu economia naional. Economia naional reprezint un ansamblu de resurse naturale, materiale, umane etc., de activiti de producie, de schimb, de servicii etc., care s-au constituit n ramuri, sectoare de activitate, subramuri etc., la nivelul unei ri, ntre care se stabilesc legturi reciproce, pe baza crora se nfptuiete micarea valorilor materiale i spirituale, se asigur funcionarea i dezvoltarea economic a societii2. Ca sistem istoricete constituit al activitii economico-sociale, economia naional are ca elemente componente: sursele materiale, umane, financiare etc.; diviziunea social a muncii i structura pe ramuri a produciei sociale; mecanismul de funcionare a economiei, relaiile economico-sociale, financiare i de credit; schimburile economice i tehnico-tiinifice internaionale; mediul natural i calitatea acestuia; sistemul de instruire, cultur i sntate. Nivelul de dezvoltare i starea calitativ ale acestor componente determin, pe de o parte, volumul i structura bunurilor i serviciilor obinute i ale nevoilor care trebuie satisfcute, iar, pe de alt parte, posibilitile de participare la fluxurile economice internaionale. Economia naional este, deci, ansamblul activitilor economice i sociale, privite n unitatea i interdependenele lor, care se desfoar n cadrul naional statal, istoricete constituit. Economia naional reprezint o form specific a diviziunii muncii n interiorul unei naiuni, al unei ri. Analiza fenomenelor i proceselor care au loc n cadrul unei economii naionale constituie obiectul de studiu al macroeconomiei. Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra sistemului economiei naionale este necesar s analizm structura acesteia. Structura economiei naionale evideniaz elementele ei componente, natura i trsturile acestora, poziia lor n cadrul ntregului i rolul pe care l are fiecare element, precum i legturile i interaciunile lor reciproce. Din punct de vedere al criteriilor care stau la baza formrii elementelor ei componente se pot distinge urmtoarele structuri ale economiei naionale: structura de ramur, structura tehnic, structura demoeconomic, structura organizaional, structura teritorial, structura de proprietate.

Structura de ramur evideniaz alctuirea economiei naionale pe ramuri i subramuri. n etapa actual de dezvoltare a economiei naionale, principalele ramuri sunt: industria, agricultura, construciile, transporturile, telecomunicaiile, circulaia mrfurilor, creditul, gospodria comunal de locuine i alte prestri de servicii, nvmntul, cultura i arta, tiina i cercetarea tiinific, ocrotirea sntii, asistena social i cultura fizic, administraia, alte ramuri. ntre ramurile economiei naionale se stabilesc anumite corelaii care reflect interdependena activitilor economice i care contribuie la asigurarea echilibrului macroeconomic.

Structura tehnic evideniaz alctuirea economiei naionale, privit prin prisma tehnicilor i tehnologiilor existente. Ea d imaginea asupra gradului de ncorporare a tiinei, a rezultatelor ei n cadrul economiei naionale, caracteriznd nivelul tehnicii existent i modul de distribuie a acesteia pe ramuri. n majoritatea 1 Ion Bucur, Bazele macroeconomiei. Editura Economic, Bucureti, 1999, p. 32. 2 Viorel Cornescu .a., Economie. Editura Actami, Bucureti, 2001, p. 156.

9

rilor, structurile tehnice au un caracter eterogen. Pentru aceste ri este caracteristic pluralismul tehnologic, adic folosirea n economia naional a unor tehnici de niveluri esenial diferite.

Structura demoeconomic evideniaz gruparea fie a populaiei active, fie a populaiei ocupate pe sectoare, ramuri i subramuri i n cadrul acesteia, grupare i pe sexe, vrst, nivel de pregtire etc. Structura organizaional evideniaz, pe de o parte, gruparea activitilor economice pe domenii mari ce se constituie n subsisteme ale economiei naionale (subsistemul productiv, subsistemul comercial, subsistemul financiar-bancar etc.), iar pe de alt parte, compartimentarea activitilor pe niveluri i verigi organizatorice, constituite n raport cu diviziunea social a muncii, cu nivelul tehnicii i tehnologiilor existente, cu concepia de conducere i dirijare a economiei etc. Structura organizaional se reflect n ierarhia organizatoric, unde locul principal l deine unitatea economic (de forme i dimensiuni diferite). Structura teritorial reflect compartimentarea economiei naionale pe zone i regiuni economice, pri ale teritoriului naional. Iniial, la originea zonelor economice, au fost zone geografice. Acestea s-au transformat n zone economice prin acumularea unor factori de producie, dezvoltarea ocupaiilor, formarea unui anumit specific al activitii economice, dezvoltarea relaiilor cu zone aparinnd aceleiai ri. Prin crearea pieei naionale, prin dezvoltarea relaiilor de cooperare ntre zone, prin obinerea unei anumite autonomii administrative, s-au constituit structurile teritoriale ale economiei naionale.

Structura de proprietate evideniaz componena, alctuirea intern a economiei naionale din punct de vedere al proprietii. Ea se refer n mod concret la relaia dintre individ i rezultatele muncii lui, la relaia dintre membrii societii i bogia acesteia. Aceast relaie relev exercitarea unuia, mai multora sau tuturor atributelor proprietii: dreptul de posesiune, dreptul de utilizare, dreptul de dispoziie i dreptul de uzufruct. Pornind de la nelegerea proprietii, a modului real de manifestare a ei n societate, putem s ne explicm mecanismele vieii economice, resorturile care genereaz toate actele economice din societate, care duc la un anumit comportament al oamenilor. n conformitate cu reglementrile actuale, n Romnia proprietatea este structurat astfel: proprietate individual privat; proprietate de stat; proprietate mixt (capital de stat i privat); proprietate cooperatist; proprietate obteasc. Pluralismul formelor de proprietate constituie premisa manifestrii libertii agenilor economici.

1.5. Politici macroeconomice Statul ndeplinete un rol economic pronunat n toate rile, n proporii diferite i n condiii concret-istorice. n epoca modern, statul constituie un mecanism important de influenare a economiei, ndeosebi la nivelul superior al acestuia: macroeconomia.

Cauzele implicrii statului n viaa economic sunt multiple, aflndu-se n legtur nemijlocit cu evoluia factorilor de producie, cu progresul tehnico-tiinific, cu accentuarea complexitii economiei, dar i cu aspecte de ordin social, cultural, politic, militar etc.

ndeplinirea rolului statului se asigur printr-un sistem de norme, principii, instrumente i prghii economice, monetare, fiscale, valutare etc. n acest context se nscrie politica economic.

Politica macroeconomic reprezint aciunea contient a puterii publice, care se traduce prin stabilirea obiectivelor economice i sociale urmrite ntr-o perioad, ntr-o ar, ca i realizarea acestora prin folosirea unor mijloace i tehnici adecvate.

Politica economic are ca scop s modifice evoluia spontan sau natural a activitii economice pentru corijarea carenelor pieei. n unele situaii se urmrete crearea condiiilor de accelerare a progresului economic i social, iar n altele prentmpinarea sau eliminarea unor disfuncii economice.

Politica economic are ca punct de plecare interesele generale ale naiunii, ale statului naional, ntr-un anumit orizont de timp. Deciziile de politic economic sunt luate de autoritile economice i monetare dintr-o ar. La modul general, intervenia statului n economie se poate face prin trei modaliti: - politici structurale; - politici de ajustare;

10

- politici de environement. Politicile structurale se refer ndeosebi la planificarea macroeconomic (dar n sens larg, aici se includ i elaborarea obiectivelor i strategiilor social-economice pe termen lung). Politicile de ajustare se refer la politica monetar, politica fiscal, politica de preuri, politica de venituri. Politicile de environement privesc mediul natural, mediul economic extern i mediul monetar extern. Macrostabilizarea economic este rezultatul aplicrii tuturor celor trei categorii de politici, nici un stat neaplicnd o anumit politic pur, ci un mix de politici, n funcie de situaia concret din ara respectiv i de filosofia economic i social a guvernului. Sigur c exist mai multe forme de politici macroeconomice, care constituie tipologia acestora. Clasificarea politicilor economice se face n funcie de mai multe criterii: n funcie de obiectivele finale sau domeniile de aplicare, politicile economice pot fi de cretere i dezvoltare, de ocupare sau antiomaj, de stabilitate sau de stabilizare a preurilor, antiinflaioniste, de subvenionare a exporturilor, respectiv de limitare a importurilor, politici sociale, politici industriale etc. n funcie de instrumentele folosite pentru promovarea politicii avem politici care folosesc mijloace reglatoare indirecte (cum sunt politicile monetare i cele fiscale), politici n cadrul crora se folosesc aciuni directe asupra mecanismelor economice (cum ar fi politicile de preuri, de venituri, de ocupare) i politici care se bazeaz pe ideea de legislaie economic, de stat democratic de drept. Politica fiscal reprezint ansamblul de msuri de sporire sau diminuarea a presiunii fiscale i cheltuielilor guvernamentale adoptate de stat ntr-o anumit perioad de timp, n vederea influenrii vieii economice i sociale. Politica monetar reprezint ansamblul de msuri, adoptate de ctre banca central, de sporire sau diminuare a ratei dobnzii i a masei monetare n vederea influenrii vieii economice i sociale. Politica veniturilor reprezint ansamblul aciunilor puterii publice asupra formrii veniturilor agenilor economici n scopul ameliorrii nivelului venitului unor categorii ale populaiei, al corectrii unor distribuiri excesive sau insuficiente a veniturilor ntr-o economie. n funcie de durata de extindere sau de orizontul de timp al obiectivelor politicilor economice avem politici conjuncturale, al cror orizont este pe termen scurt, de la cteva luni la 1-2 ani i urmrete meninerea sau restabilirea marilor echilibre macroeconomice (politici anticiclice, deflaioniste, de relansare a activitilor etc.) i politici structurale, de restructurare durabil a bazelor funcionrii economiei ale cror efecte se resimt pe termen mijlociu i scurt (amenajarea teritoriului, politica industrial, agricol, de asigurare cu energie a rii). O politic economic general urmrete realizarea coerenei ntre politicile conjuncturale i cele structurale. n funcie de maniera de influenare a agenilor economici de ctre stat, exist politici de limitare (exemplu, de ncadrare a creditului n anumite limite, de sporire a cotizaiilor sociale, etc.), politici de incitare a subiecilor economici, de formare a unui anumit comportament al lor, n schimbul unor avantaje, cum ar fi: cote de dobnzi prefereniale, acordarea de prime i subvenii i politici de concertare, care vizeaz ncheierea unor acorduri i convenii ntre partenerii la viaa economic i social. n raport de orientarea doctrinar delimitm politici liberale, care favorizeaz reglementrile i acord toat ncrederea mecanismelor libere pe pia, acestea fiind cunoscute i sub numele de politici ale ofertei, de susinere a ntreprinztorilor, a liberei lor iniiative, politici dirijiste, keynesiste, ce preconizeaz intervenia activ a statului i pun accent pe rolul cererii globale, motiv pentru care se mai numesc i politici ale cererii, i politici de inspiraie social-democrat care au n vedere planificarea, urmrind reducerea inegalitilor printr-o protecie social susinut i prin dezvoltarea serviciilor publice. n funcie de obiectivul lor fundamental se disting politici de relansare, care urmresc stimularea cererii i pot contribui la stimularea unor componente ale cererii sub forma consumului gospodriilor, investiiilor ntreprinderilor, cheltuielilor publice, i politici de stabilizare al cror obiectiv esenial l constituie lupta mpotriva inflaiei, urmrindu-se cererea intern i restabilirea unor echilibre (buget, balan comercial); exemplu: politicile de austeritate; n funcie de sfera lor de cuprindere distingem, politici economice globale, atunci cnd acestea se aplic mai multor aspecte ale activitii economice (investiii, consum etc.) i politici economice specifice. Politica economic reprezint una dintre cele mai importante aciuni ale statului modern. Prin intermediul

acesteia se urmrete influenarea comportamentului marilor agregate economice n scopul de a

mbunti performanele economice.

11

1.6. Principii i legiti economice Principiile economice fundamentale Principiile economice fundamentale care stau la baza activitii productorilor i consumatorilor

sunt:

1. Principiul raionalitii;

2. Principiul eficienei;

3. Principiul optimalitii;

4. Principiul echilibrului.

S discutm pe scurt aceste principii.

1. Principiul raionalitii stipuleaz c productorul sau consumatorul nu acioneaz n mod

constant mpotriva propriului interes (imposibilitatea acceptrii alternativelor ce duc la pierderi).

2. Principiul eficienei este cel pe baza cruia se afirm c scopul oricrui productor sau

consumator este cel conform cruia msura satisfaciei obinute ca urmare a acceptrii unui

sacrificiu trebuie s depeasc msura sacrificiului fcut (mrimea rezultatelor devanseaz

mrimea efortului implicat).

3. Principiul optimalitii. Productorii i consumatorii acioneaz astfel nct s-i maximizeze

avantajele obinute cu un efort dat, sau s-i minimizeze efortul depus pentru obinerea unui efect

dat (alegerea alternativei care corespunde cel mai bine din punct de vedere al scopului urmrit).

4. Principiul echilibrului presupune ca preul la care are loc efectiv tranzacia s fie rezultatul unei

ajustri continue pn n punctul n care cererea devine egal cu oferta.

Legi economice fundamentale Dintre legitile cu influen dominant n domeniul economiei i mai ales al microeconomiei,

amintim:

Legea limitrii resurselor. n raport cu dorinele nelimitate ale oamenilor, nevoile trebuie s

aib acoperire n venit (satisfacerea anumitor necesiti presupune nesatisfacerea altora).

Limitarea resurselor ridic productorilor i consumatorilor problema alocrii eficiente a

resurselor. Drept urmare, consumatorul trebuie s aleag alternative de consum care se

ncadreaz n restriciile impuse de propriul buget iar productorul s aleag acel program de

fabricaie ce poate fi realizat cu resursele materiale, umane, bneti de care dispune.

Legea randamentelor descresctoare (diminurii outputului). Sporirea succesiv a cantitii

utilizate dintr-o anumit resurs, n condiiile n care cantitile utilizate din celelalte resurse

rmn constante, determin creteri din ce n ce mai mici ale outputului.

n microeconomie, aceast lege este evideniat prin proprietatea de concavitate a funciei de

utilitate, n cazul consumatorului i a funciei de producie, n cazul productorului.

ntre cele dou legi exist o legtur strns. n condiiile legii limitrii resurselor, creterea

succesiv a cantitilor consumate dintr-o resurs echivaleaz cu impunerea de limite inferioare

i epuizarea acestora. Procurarea unei uniti din aceast resurs devine din ce n ce mai

costisitoare, iar pe de alt parte utilizarea respectivei uniti este din ce n ce mai puin

avantajoas din punct de vedere tehnologic.

Prima lege a cererii. Cu ct este mai mare preul unui anumit bun cu att va fi mai redus

cantitatea cerut din acel bun

12

A doua lege a cererii. Elasticitatea cererii n raport cu preul tinde s fie mai mare pe termen

lung dect pe termen scurt. Adic variaia indus de modificarea preului asupra cererii are o

anumit dimensiune n perioadele urmtoare modificrii de pre i alt dimensiune, mai mare,

dup trecerea unei perioade mai mari de timp de la aceast modificare.

n cazul reducerii preului, creterea corespunzatoare cererii se va manifesta pregnant dup o

perioada mai mare. Principalul factor ce determin acest lucru este dat de timpul diferit n care

informaia privind reducerea de pre ajunge la consumatori.

Locul n care se ntlnesc consumatorii i productorii se numete pia.

1.7. Metode de cercetare utilizate n cadrul teoriei economice

Metoda- totalitatea mijloacelor, instrumentelor folosite de o tiin oarecare pentru a studia lumea

nconjurtoare, a sistematiza faptele i a le expune sub form de categorii tiinifice, legi, tendine i

modele.

Principalele metode folosite n cercetarea fenomenelor economice sunt:

Metoda abstraciei tiinifice- procedeu prin care fenomenul cercetat este curat de fapte i

trsturi mai puin importante, ajungindu-se astfel la nucleul acestuia. Metoda dat scoate n relief

trsturile caracteristice, dominante pentru fenomenul cercetat. Sunt definite aspectele eseniale

ale vieii economice, numite categorii economice(banii, profit, buget, marfa , capital).

Metoda unitii dintre analiz i sintez- cu ajutorul analizei fenomenul supus cercetrii e

descompus n componentele sale, fiecare parte fiind analizat complex. Prin sintez, elementele

analizate separat sunt reunite, reconstituindu-se ntregul, cunoscndu-se deja elementul-cheie i

schindu-se tendinele dominante n evoluia fenomenului cercetat.

Metoda istoric- pornete de la adevrul c fenomenul economic are evoluie istoric: apare, se

dezvolt, apoi dispare sau se transform n altceva.

Metoda logic- fenomenul e reprodus doar prin ceea ce acesta are mai important, mai esenial.

Metoda analizei cantitative i calitative-evaluarea mrimilor economice n uniti naturale i n

expresie bneasc, apoi cutarea modalitii de transformare a cantitii n calitate.

Metdelarea economico-matematic-reproducerea schematic a unui sistem liniar, alctuit din

mrimi variabile, care permite elaborarea unor scenarii de evoluie a acestora i alegerea variante

optimale.

Mai exist metode ca:

Metoda teoretic

Metoda anologiei

Experimentul economic.

13

Capitolul 2. Activitatea economica

2.1. Componentele de baz ale activitii economice

nevoi i resurse: esena i clasificri.

Nevoile umane-nite cerine, nite necesiti obiective (subiective) ale indivizilor i societii de a

poseda i a folosi anumite bunuri, dup destinaia acestora.

n funcie de caracterul tridimensional al existenei umane nevoile sunt clasificate n:

Nevoi fiziologice- de hran, mbrcminte, locuin etc.

Nevoi sociale- satisfcute prin comunicare, prin participarea la viaa socil.

Nevoi spiritual-psihologice-nevoi de a se instrui, de dragoste, de a se informa.

A. Maslow propune ca nevoile umane s fie sistamatizate sub forma unei piramide. In partea

de jos sunt situate nevoile cele mai elementare, iar n vrf cele spirirule, aspiraiile oamenilor.

Dup gradul de complexitate, detreminate de nivelul dezvoltrii economice i culturale nevoile

sunt:

Inferioare sau de baz (hrana, apa).

Superioare sau complexe (studii,cunotine).

Trstura principal a nevoilor este caracterul lor nelimitat. Numrul nevoilor crete odat cu

dezvoltarea societii-legea creterii nevoilor umane.

Resursele economice-totalitaatea elementelor naturale, umane, financiare, informaionle i

tehnologice atrase i utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Clasificarea resurselor:

Resurse primare (create de natur)

a) Res. umane-populaia din punct de vedere cantitativ, calitativ, structural: numr, calificare etc.

b) Res. naturale- fondul financiar, pdurile, apele, zcmintele minerale.

Resurse derivate (acumulate, create de om)

a) Res. materiale- capital tehnic sub form de maini, utilaje, construcii, sisteme de transport

b) Res. Financiare - de care dispune populaia, statul i ntreprinderile.

c) Res. Inovaionale - cunotine experien, tehnologii.

d) Res. Informaionale - ce permit agenilor econ. s cunoasc realitatea, s ia decizii, s acioneze.

Trstura fundamental a resurselor economice const n caracteru lor limitat. Legea raritii-raportul dintre resurse i nevoi (tensiunea dintre nevoile care cresc ntruna i resursele care sunt limitate i rare). Ceea ce nu este comun, este rar. Pentru economiti, raritatea bunurilor este legat de dificultatea de a produce, n comparaie cu nevoile consumatorilor, care sunt nelimitate. n teoria neoclasic raritatea se exprim sub forma restriciilor (de exemplu restricia cu privire la venitul consumatorului) ceea ce implic necesitatea alegerii i constituie baza mecanismului de formare a preurilor. Raritatea nu nseamn penurie. Aceasta din urm, reprezint o lips absolut de produse de consum curent.

14

2.2. Bunurile i serviciile ca rezultat ale activitii economice: esenta i

clasificri.

Orice entitate, rezultat al aciunii umane, destinat s satisfac o nevoie economic dat

Clasificare:

dup origine:

bunuri libere nu sunt rezultat al aciunii umane, nu au costuri de procurare

bunuri economice sunt rezultat al aciunii umane, au costuri de procurare

dup modul de circulaie:

bunuri marf trec de la productor la consumator prin pia

bunuri non-marf trec de la productor la consumator fr intermedierea pieei

dup scopul consumului:

bunuri finale sunt destinate consumului final (bunuri de consum)

bunuri intermediare sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de

investiii)

dup sectorul economic n care sunt produse:

bunuri publice sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)

bunuri private sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)

dup tangibilitate:

bunuri sunt substaniale (tangibile) : momentul producerii lor difer de momentul consumului

servicii sunt non-substaniale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului

Trsturile bunurilor economice:

sunt rezultat al aciunii (activitii) umane

sunt utile

sunt disponibile (accesibile)

sunt rare

Raritatea: proprietatea unui bun (sau resurs economic) de a fi insuficient() n raport cu nevoia

sau nevoile economice generatoare

Raritatea este o relaie ntre nevoia economic i bunul (resursa) asociat()

2.3. Activitatea economic Ansamblul de aciuni umane, individuale sau socializate, destinate s obin bunurile economice

necesare satisfacerii nevoilor economice

Forme ale activitii economice:

dup forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activiti economice private produc bunuri i servicii private (individuale)

activiti economice publice produc bunuri i servicii publice (colective)

dup gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient

sectorul secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul teriar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor

dup transparena n raport cu contabilitatea naional:

15

activiti economice oficiale: sunt contabilizabile de ctre autoritatea public

productoare de mrfuri: agenii economici propriu-zii

productoare de bunuri economice non-marf: economia casnic (gospodrii)

activiti economice subterane: scap contabilizrii autoritii publice

2.4. Alegerea rationala in baza posibilitatilor de productie si a costului

alternativ.

Tensiunea dintre nevoi si resurse pune in fata oricarei persoane problema alegerii:alegerea acelor

combinatii si variante de folosire a resurselor care ar permite satisfacerea unui nr cit mai mare de

nevoi cu un nr cit mai mic de resurse.

Problema alegerii resurselor si a utilizarii eficiente a acestore constituie problema fundamentala a

economiei.

Omenirea este pusa in situatia sa raspunda la 3 intrebari principale care ii indeamna sa faca o

alegere ce ar permite sa faca o alegere c ear permite economisirea si folosirea cit mai eficienta a

resurselor rare:

1)ce si cit de produs?-determina alocarea si realocarea resurselor la producerea diverselor

bunuri

2)cum de produs?-determina modul de combinare a resurselor economice

3)pentru cine de produs?-determina segmental de consumatori pt care sunt produse bunurile.

Facind o alegere in favoarea unei variante oarecare,individual, renunta la alte variante pe care le

considera mai putin acceptabile sacrificindu-le.Deci,cind alegi ceva ,automat renunti la

altceva.Cea mai buna varianta la care se renunta este costul de oportunitate(alternativ),ceea ce

reprezinta valoarea celei mai bune din sansele sacrificate cind se face o alegere oarecare.Costul de

oportunitate compara cea mai mare pierdere dintre variantele sacrificate cu cistigul alegerii

facute.

Acest cost ii permite intreprinzatorului sa se orienteze spre afacerea care i-ar adduce cel mai mare

profit. Totodata acest cost permite de a determina limita pina la care ar fi rentabila sporirea

volumului de productie.

16

Capitolul 3. Cererea si oferta

3.1. Cererea si legea cererii.

Factorii care influientiaza modificarea cererii.

3.1.1. Cererea si legea cererii. Cererea reprezinta cantitatea dintr-un anumit bun pe care consumatorul doreste si poate sa o

cumpere intr-un anumit interval de timp,la un anumit nivel al apretului.

Asemeni bunurilor care se impart in bunuri substituibile, complementare sau derivate, cerea la

rindul ei poate fi:

a)cerere pentru bunurile substituibile, adica cerea pentru bunuri care satisfac aceleasi nevoi.

b)cerere pentru bunuri complementare,cerere pentru bunuri care se folosesc impreuna.

c)cerere derivate(ex:cererea pentru faina este deeterminata de cerera pentru pine).

Cererea poate fi :

a) individuala (cantitatea dintr-un bun pe care un consummator este decis sa o

cumpere,dispunind si de mijloacele banesti corespunzatoare);

b) totala sau de piata(suma cererii tuturor cumparatorilor de pe piata bunuluui respectiv).

Marimea cererii este determinata de factorii: volumul cererii,pretul cererii, functia sau factorii

cererii.

Legea cererii

Legea cererii exprima raportul de interdependenta dintre modificarea pretului unitar al unui

produs si schimbarea cantitatii cerute.O data cu cresterea pretului la un bun ,cantitatea ceruta de

consumator tinde sa scada,si invers, o scadere a pretului genereaza tendinta de sporire a cantitatii

cerute.

Cu alte cuvinte , atunci cind preturile scad, cumparatorul tinde sa procure mai multe marfuri,iar

atunci cind preturile cresc,cererea scade.

Exceptii sunt:

bunurile Giffen

Bunurile Veblen

3.1.2. Factorii care influenteaza modificarea cererii: 1. Modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor;

2. Schimbarea preferintelor consumatorilor sub influienta modei sau a publicitatii;

3. Modificarea pretului la bunurile substituibile si la cele coplementare;

4. Schimbarea anticipatii;or consumatorilor privind evolutia pietei;

5. Modificarea numarului si a structurii consumatorilor. De exemplu reducerea natalitatii

determina o reducere a cererii de imbracaminte pentru copii, iar imbatrinirea populatiei sporeste

cerea de medicamente si asistenta sociala.

17

Cel de al doilea factor important (dupa pret) care determina comportamentul cererii este venitul.

Daca insa in raport cu cresterea pretului cererea se afla in pozitie descrescatoare, atunci o data cu

cresterea veniturilor se mareste si cererea.

3.1.3. Elasticitatea cererii si tipurile ei.

Modificarea relative a cantitatii cerute in functie de influienta unui anumit factor al cererii

sau,altfel spus,gradul de sensibilitate al cererii fata de modificarea pretului sau a altor factori,se

numeste elasticitatea cererii.

Elasticitatea cererii se calasifica in:

elasticitatea la pret

elasticitatea la venit

elasticitatea incrucisata

Elasticitatea cererii fata de pret ,de exemplu,se masoara prin raportul modificarii procentuale a

cantitatii cerute dintr-un bun ca raspuns la modificarea procentuala a pretului

acestuia.Elasticitatea cererii masoara sensibilitatea cererii consumatorilor ,in sensul maririi sau

micsorarii cantitatii de bunuri cumparate fata de variatiile pretului la produsul respective sau fata

de alte conditii ale cererii.

In functie de masura sensibilitatii fata de modificarea pretului,cererea poate fi :

a) elastica,

b) inelastica (rigida)

c) cu elasticitatea unitara

d) perfect elastica

e) perfect inelastica

Cererea elastica exista atunci cind modificarea pretului conditioneaza modificarea cererii. De

exemplu, daca pretul unui bun creste cu 20%, cantitatea ceruta poate sa scada cu 30% sau cu

20%.

In cazul cererii rigide sau inelastice insa (lucru ce se intimpla, de obicei, cu bunurile de prima

necessitate, cum ar fi piinea, chibriturile, vesela, sarea), o data cu cresterea sau micsorarea

pretului, cerea la aceste bunuri ramine aproximativ aceeasi, rigida.

Cerea cu elasticitate unitara exista atunci cind pretul si cantitatea ceruta se modifica cu acelasi

procent.

3.2. Oferta. Factorii care influienteaza modificarea ofertei.

3.2.1. Oferta si factorii de influenta

Oferta reprezinta cantitatea de produse pe care vinzatori sint dispusi sa o vinda, intr-o

perioada de timp, la un anumit nivel al pretului. Cantitatea de bunuri vinduta este mai mica decit

cantitatea de bunuri oferita pe piata. Spre deosebire de cerere, dependent ofertei de pret este

directa, altfel spus, cu cit pretul este mai ridicat, cu atit este mai mare cantitatea de bunuri oferita.

18

Interdependenta dintre schimbarea pretului si modificarea cantitatii de bunuri oferite

constituie continutul legii ofertei. Cresterea pretului conditioneaza crestera cantitatii oferitesi

invers.

Oferta poate fi:

a) individuala (cantitatea de bunuri pe care un producator este dispus sa o vinda la un pret

anumit)

b) totala sau de piata (totalitatea ofertelor individuale).

Factorul principal care determina schimbarea ofertei este pretul.Cu cit pretul creste ,cu atit

cantitatea de bunuri oferita este mai mare

Factorii de influenta:

1. pretul;

2. costul de productie, care, de exemplu, poate fi redus in urma utilizarii unor noi tehnologii. El

poate sa creasca din cauza sporirii pretului la resursele limitate. Daca costul de productie se va

reduce, atunci oferta pentru bunurile respective se va mari. Si invers, cind costul de productie va

creste , oferta se va reduce.

3. Numarul de ofertanti, adica numarul firmelor care produc acelasi bun.Iesirea pe piata a noilor

firme va contribui la cresterea ofertei,indiferent de prt.

4. Schimbarea pretului la alte bunuri, fapt care va conditiona trecerea resurselor la alte domenii de

activitate prin plecarea unor firme din ramura data, ceea ce va contribui la reducerea ofertei.

5. Politica fiscal si subsidiile. Majoritatea impozitului pe profit si a altor taxe provoaca o reducere

a ofertei si invers, micsorarea lor contibuie la sporirea ofertei. In cazul in care statul acorda unor

firme si industrii anumite subsidii, acestea incurajeaza cresterea ofertei.

6. Calamitatile natural si social-politice. Calamitatile natural, cum arfi inundatiile, seceta,

cutremurele de pamint, ingheturile etc., conditioneaza de obicei ,reducerea ofertei. Conditiile

social-politice pot fi favorabile cresterii ofertei (stabilitate politica, de exemplu) sau defavorabile

(schimbarea frecventa a guvernelor si a regulior de joc)

7. Anticiparea preturilor

3.2.2. Elasticitatea ofertei si tipurile ei.

Elasticitatea ofertei reprezinta sensibilitatea ofertei marfii la variatiile diferitor factori, mai ales

la variatiile pretului. Ea se masoara prin coeficientul elasticitatii ofertei (E )

Elasticitatea ofertei este de mai multe tipuri:

unitara -cind oferta se modifica (creste) in aceasi masura cu modificarea (cresterea)

pretului.

elastica -cind sporirea ofertei o depaseste pe cea a pretului.

inelastica -oferta bunului creste intr-o masura mai mica decit sporirea pretului lui.

Perfect inelastica

Factorii care determina elasticitatea sunt:

costul productiei - cind costul creste, scade elasticitatea ofertei, si invers.

gradul de substituire - daca gradul de substituire este mare, atunci creste elasticitatea

ofertei.

19

posibilitatile de stocare a bunurilor - elasticitatea creste daca posibilitatile de stocare sunt

mari.

perioada de timp de la modificarea pretului.

3.3. Interactiunea cererii si a ofertei. Mecanismul echilibrului pietii.

Analizind cererea si oferta, precum si pretul, care este factorul principal care le determina pe

ambele, observam faptul ca ele toate se afla intr-o interdependenta. Atit cererea, cit si oferta

determina marimea pretului, ba chiar mai mult: Pretul de piata se stabileste in urma confruntarii

dintre cerere si oferta.

Pe piata se inregistreaza ba un exces de cerere, ba exces de oferta. Insa in urma sugestiilor

cumparatorilor si vinzatorilor cu privire la pretul unui bun, si in urma contrapunerii cererei si a

ofertei precum si a pretului dorit se stabileste un pret de echilibru, sau i se mai spune pretul de

piata, ce urmeaza a-i satisface pe cumparatori si vinzatori.

Pretul de echilibru se stabileste atunci cind cantitatea ceruta dintr-un bun este egala cu

cantitatea oferita. Mai sunt si alti factori care participa la formarea pretului de piata, cum ar

fi:concurenta, politica economica a statului.

3.4. Cererea agregat i oferta agregat Macroeconomia are n vedere ansamblul relaiilor existente ntre agenii economici, ceea ce presupune analiza cererii i a ofertei manifestate pe piaa bunurilor i serviciilor, piaa monetar i piaa muncii. De aici rezult i caracterul agregat al acestor variabile macroeconomice.

Cererea agregat reprezint totalitatea cheltuielilor agregate pe care agenii economici intenioneaz s le efectueze ntr-o anumit perioad, n raport cu veniturile agregate i nivelul general al preurilor. n cadrul cererii agregate se includ urmtoarele elemente; - cheltuieli pentru achiziionarea de bunuri fcute de ctre populaie/menaje (C); - cheltuielile guvernamentale pentru achiziionarea de bunuri de consum i de bunuri investiionale, pe seama veniturilor bugetare (G); - cheltuielile efectuate de ctre firme, sub form de investiii pentru formarea brut a capitalului (FBK); - cheltuielile agenilor economici strini pentru a importa dintr-o anumit ar, respectiv pentru a plti exporturile acelei ri (EN). Pe baza acestor elemente, cererea agregat (CA) se poate calcula astfel:

CA = C + G + FBK + EN innd seama de aceste elemente, cererea agregat se poate exprima cu ajutorul produsului naional brut sau net, n termeni reali, sau cu ajutorul venitului naional, n termeni reali. n timp ce creterea nivelului general al preurilor are ca rezultat contracia cererii agregate, prin reducerea tuturor componentelor acesteia, reducerea nivelului general al preurilor va genera o extindere a cererii agregate. Dac ns considerm nivelul general al preurilor ca dat, atunci cererea agregat crete sau scade n raport cu modificarea aciunilor unor factori care se numesc condiiile cererii agregate. n cadrul acestora, cele mai importante sunt: a) anticiprile consumatorilor i investitorilor cu privire la evoluia vieii economice n ansamblul ei, care pot fi optimiste sau pesimiste. n primul caz, populaia va cumpra o cantitate mai mare de bunuri, mai ales de folosin ndelungat, ntreprinztorii vor spori investiiile, deoarece crete gradul de certitudine n obinerea unor profituri mai mari, ceea ce va nsemna o cerere agregat din ce n ce mai mare. n al doilea caz, creterea incertitudinilor consumatorilor finali cu privire la viitor va determina reducerea cererii agregate, adic a cheltuielilor pentru investiii, pentru bunurile de capital etc.

20

b) natura politicilor guvernamentale care, dac susin creterea cheltuielilor pentru investiii, reducerea fiscalitii sau sporirea masei monetare, au ca efect mrirea cererii agregate, sau dac stimuleaz creterea ratei dobnzii, a fiscalitii etc., au ca efect reducerea cererii agregate. c) starea general a economiei mondialei, care, dac se afl n perioad de boom economic (mai ales economiile cu care avem relaii economice), atunci vor crete importurile lor, adic se vor mri exporturile noastre, crescnd cererea agregat i dac se afl ntr-o perioad de criz, atunci partenerii notri de afaceri vor cumpra mai puin, exporturile noastre se vor reduce, scznd cererea agregat. Analiza cererii agregate se face n funcie de nivelul general al preurilor, care este o medie aritmetic ponderat a preurilor tuturor bunurilor materiale i serviciilor produse n economie. Oferta agregat reprezint cantitatea total de bunuri economice disponibile pentru vnzare ntr-o economie naional, n funcie de nivelul general al preurilor, ntr-o anumit perioad. Oferta agregat include: - bunurile materiale i serviciile produse, respectiv create, ntr-un an; - soldul pozitiv sau negativ al stocurilor; - bunurile oferite de strintate (importuri); Exprimnd producia total real de bunuri marfare dintr-o perioad determinat de timp, oferta agregat este egal cu produsul naional brut n termeni reali. n mrime fizic, cantitatea total de bunuri materiale i servicii pe care firmele doresc s le produc depinde de nivelul general al preurilor i salariilor din economie. Considernd nivelul general al preurilor ca fiind dat, modificarea ofertei agregate se afl sub influena unor factori care se numesc condiiile ofertei. n cadrul acestor condiii se detaeaz ca importan urmtoarele: a) productivitatea factorilor de producie care, prin sporire, va antrena o reducere a costului mediu, creterea produciei i, deci, a ofertei agregate, iar prin reducere, va spori costul mediu, reducnd producia la unitatea de factor de producie consumat i, n consecin, i oferta agregat. b) volumul factorilor de producie poate spori oferta agregat atunci cnd oferta lor crete i poate reduce oferta agregat, atunci cnd oferta lor pe pia se micoreaz. c) preul factorilor de producie poate spori oferta agregat cnd munca, materiile prime, energia, combustibilul etc. sunt mai ieftine fat de perioada anterioar sau poate micora oferta agregat atunci cnd costurile cu aprovizionarea lor cresc.

21

Capitolul 4 Piata, concurenta si pretul

4.1. Piata: Esenta; Functii; Tipuri.

4.1.1. Piata Piata este astazi institutia centrala a economiei de pita,nucleul acesteia,institutie in cadrul careia

se incheaga toata activitatea economica.

Piata constituie totalitatea relatiilor de vinzare-cumparare dintr-un anumit spatiu geografic.

In sens ingust, piata poate fi definita drept locul unde se confrunta cererea si oferta de

bunuri,servicii si capitaluri.

Piata,scrie cunoscutul economist austriac Friedrich Hayeck,nu produce bunuri,ci doar transmite

informatia despre acestea.

Postulatele mecanismelor pieei care o fac s funcioneze sunt: resursele fiecrui individ sunt limitate dar cum fiecare dorete mai mult dect un singur bun i mai mult din fiecare bun apare necesitatea alegerii; fiecare individ este dispus s cedeze, s renune, la o anumit cantitate de bun pentru a primi mai mult dintr-un alt bun; utilitatea marginal este reprezentat de cantitatea cea mai mare din propriul bun pe care acesta este dispus s o cedeze n schimbul unei uniti dintr-un alt bun; cu ct un individ obine mai mult dintr-un bun, cu att utilitatea marginal a bunului respectiv este mai mic.

4.1.2. Functiile pietei 1.Functia de intermediere

Piata ii pune fata in fata pe producatori si consumatori,pe vinzatori si pe cumparatori,facind astfel

posibil schimbul.Ea ofera consumatorului posibilitatea de a alege producatorul optim din punctul

de vedere al pretului,calitatii,modelului ales etc.Aceeasi posibilitate de alegere I se ofera si

vinzatorului.

2.Functia de reglementare

Aparuta initial ca o punte de legatura intre producatori si consumatori,treptat,piata devine

principalul mecanism de reglementare a vietii economice.Ea indeplineste rolul unei miini

invizibile,care dupa cum spunea A.Smith ii impinge pe agentii economici individuali sa

actioneze in conformitate cu interesul general,determinind producatorii sa confectioneze bunurile

si serviciile de care are nevoie societatea la momentul dat.

3.Functia de formare a pretului

Desi cheltuielile individuale pentru producerea si desfacerea aceluiasi bun sint diferite,piata

stabileste un pret unic,pret care corespunde cheltuielilor socialmente necesare pentru

confectionarea bunului.

4.Functia de informare.

Prin jocul liber al ratei profitului si al ratei dobinzii,piata ofera agentilor economici informatia

necesara despre mersul afacerilor in diferite domenii de activitate. Piata trimite semnale

22

producatorilor despre produsele ce urmeaza a fi confectionate, despre calitatea si volumul

lor,despre pofiturile ce pot fi obtinute.

5.Functia de diferientiere a producatorilor.

Piata ii imbogateste pe invingatorii in lupta de concurenta si, in acelasi timp, penalizeaza, pina la

falimentare, intreprinderile necompetitive. In acelasi fel, piata stimuleaza reducerea cheltuielilor

de productie, aplicarea noilor masini si tehnologii, sporirea eficientei productiei. Impuse de

concurenta, interprinderile isi imbogatesc activitatea fara incetare, iar posturile de raspundere

sint puse persoanele cele mai competente.

Nivelul preturilor, salariilor , precum si multi alti parametri ai activitatii economice , sint

reglementati pe de o parte, de piata iar pe de alta parte de stat.

4.1.3. Tipurile pietei 1. Din punctul vedere al nivelului de maturitate, al modului de acces la piata, exista:

a) piata nedezvoltata, cu relatii accidentale si cu o pondere insemnata a relatiilor de barter (troc),

adica de schimb dupa shema: marfa-marfa;

b) piata libera (clasica), la care are acces orice vinzator si cumparator. Aceasta piata intruneste

urmatoarele trasaturi: existenta unui numar insemnat de participanti la relatiile de schimb, atit

producatori cit si consumatori, mobilitatea absoluta a factorilor de productie; stabilirea preturilor

in mod spontan;lipsa monopolului si a altor forme de dominatie a vietii economice;

c) piata reglementara, caracteristica de regula economiilor mixte, unde statul intervine in scopul

corijarii unor deficiente ale pietei, programind dezvoltarea economica si restibuind o parte

importanta a produsului intern brut in conformitate cu anumite obiective sociale, politice si

economice. Accesul la o asemenea piata necesita detinerea unor autorizatii speciale, eliberate de

autoritatile statului.

2.Din punctul de vedere al obiectului tanzactilor,pietele pot fi imparitite in:

*piata bunurilor de consum;

*piata capitalului;

*piata muncii;

*piata pamintului si a resurselor natural;

*piata hirtiilor de valoare si a valutei;

*piata resurselor informationale;

*piata produselor cultural-artistice;

*piata tehnologiilor si patentelor;

*piata monetara de credit;

3.Dupa criteriul extinderii geografice,piata poate fi:

*locala;

*regional (in cadrul unei tari sau unui grup de tari)

*nationala;

*mondiala.

4. Dupa masura in care se manifesta concurenta,piata se imparte in:

*piata cu concurenta perfecta si pura;

23

*piata de monopol;

*piata cu concurenta imperfect;

*piata mixta.

4.2. Concurenta 4.2.1. Concurenta: esenta, metode, tipuri, importanta.

Esenta

Concurenta-o rivalitate, o lupta, o confruntare permanenta dinre agentii economici pentru

atragerea de partea lor a clientilor si obtinerea, pe aceasta cale, a unui profit cit mai mare posibil.

Concurenta reprezinta un tip, un model deosebit de comportament al agentilor economici. Fiind o

lupta, o competitie, o intrecere intre participantii la procesul de productie, ea ii imparte pe acestea

in nvingatori si invinsi, impunindu-i pe toti sa lupte pentru a obtine acces la cele mai avantjoase

conditii de producere si desfacere a marfurilor. In acest sens concurenta este motorul dezvoltarii

economice, motorul progresului.

Metode

In functie de principalele instrumente folosite concurenta se poate realiza prin:

1) pret

2) produs

3) calitate

4) forme de vinzare si servicii prestate dupa vinzare.

Tipuri

In functie de instrumentele folodite de respectarea legislatiei si a normelor morale concurenta

poate fi:

Concurenta loiala(sau corecta) - se desfasoara intr-un cadru, egal, deschis, in conformitate cu

legislatia in vigoare si in acord cu normele morale acceptate de societate.

Concurenta neloiala(sau incorecta) - atunci se incalca legislatia in vigoare sau normele morle

ale societatii.

In functie de factori cum ar fi: numarul si puterea economica a vinzatorilor si a cumparatorilor

participanti la shimb; gradul de mobilitate al factorilor de productie si transparenta a pietei;

nivelul general de dezvoltare a tarii; precum si functionalitate a pietei, exista 2 tipuri de

concurenta:

a) concurenta perfecta (pura);

b)concurenta imperfeta

In functie de forma concurentei se desting 2 piete concurentiale:

a) piata cu concurenta perfecta

b) piata cu concurenta imperfecta

Piata cu concurenta imperfecta care corespunde cel mai mult realitailor economice , se prezinta

sub urmatoarele forme:monopolistica, de oligopol, de oligopson, de monopol absolut, de

monopson:

24

Criterii de diferentiere Tipuri de piete si de concurenta

Nr. de cumparatori

Nr. de vinzatori

Accesul la piata

Natura produselor

Concurenta perfecta Foarte multi

Foarte multi Nelimitat Omogene

Concurenta monopolistica Multi Multi Nelimitat Eterogene

Oligopol multi putini Limitat pentru ofertanti

Nediferentiate sau diferentiate

Oligopson putini Foarte multi Limitat pentru cumparatori

Nediferentiate sau diferentiate

Monopol absolut Foarte multi

Unul Restrins sau complet blocat pentru ofertanti

Unicate

Monopson Unul Foarte multi Restrins sau complet blocat pentru cumparatori

omogene

4.2. 2. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta perfecta

Exista pe o piata care reuneste urmatoarele 5 trasaturi:

Atomicitatea pietei-existenta unui nr mare de vinzatori si cumparatori pe piata astfel incit nici

unul din ei in mod individual, nu dispune de puterea de a exercita o oarecare influenta asupra

pretului.

Omogenitatea bunurilor-intreprinderea livreaza produse pe care cumparatorii le considera

relativ identice si substituibile. In acest caz, cumparatorul nu e motivat sa prefere acelasi produs

de la un alt vinzator.

Libera intrare pe piata-piata e libere si oricine poate sa intre si sa iasa de pe ea fara nici un fel de

restrictii, fie acestea producatori sau cumparatori.

Mobilitatea factorilor de productie-posibilitatea acestor de a se deplasa liber si in orice moment

de pe piata unui produs pe piata altuia, iar producatorii pot gasi liber si nelimitat capital si forta de

munca pentru a efectua aceasta trecere.

Transparenta pietei-atit producatorii cit si consumatorii dispun de toata informatia cu privire la

cerere, oferta si preturi. Numai in asemenea caz cumparatorul poate obtine cel mai bun produs la

cel mai bun pret.

Piata cu o concurenta perfecta are o sumedenie de prioritati. Ea asigura in permanenta o reducere

a preturilor si o sporire a calitatii produselor. Anume din aceste considerente pietele cu

concurenta perfecta sunt pretutindeni in lume aparate de catre stat. Insa in ciuda acestui fapt in

realitate domina concurenta imperfecta, cea perfecta fiind doar un model teoretic, mai mult

intilnit in carti.

25

4.2.3. Caracteristicile si modelul pietei de monopol Piata de monopol- este o piata la nivelul unei ramuri (subramuri) sau chiar al unui singur produs pe care oferta unui bun este asigurata de un singur producator. Monopolul este contrariu concurentei. Piata poate fi dominata atit de producator cit si de cumparator.Cind domina oferta unei intreprinderi, atunci ea se afla in situatie de monopol, iar cind domina cererea- de monopson. Monopolul absolut exista acolo unde avem un producator si un consumator. In cazul pietei de monopol intreprinderea-monopolist are posibilitatea de a modifica: volumul si pretul productiei pe piata. In urma fixarii pretului de piata care in cazul acestui tip de piata este mai inalt, permite obtinerea unui profit mai mare, numit profit de monopol. Exista urmatoarele forme de monopol: 1. Monopolul natural - prevede exploatarea resurselor naturale:petrolul,apele minerale etc. 2. Monopolul inovatorului - prevede producerea si comercializarea unui produs nou, de calitate inalta. Este un monopol temporar care sfirseste la aparitia pe piata a aceluiasi produs de alt producator. 3. Monopolul bazat pe realizarea economiilor de scara - prevede utilizarea unor factori temporari care permit producerea si comercializarea bunului dat la un pret mai mic. 4. Monopolul prin alianta - prevede anumita intelegeri, deobicei tainice, intre unele intreprinderi cu privire la marinea preturilor,la impartirea pietelor de desfacere. Este socotit ilegal. 5. Monopolul legal - prevede acordarea de catre stat a unor drepturi exclusive de a produce si comercializa un anumit bun. Factorii ce limiteaza monopolul: Legislatia antimonopolului. Marimea cererii Liberalizarea comertului exterior Posibilitatea comercializarii bunurilor substituibile

4.2.4. Caracteristicile si modelele strategice de comportament pe piata

oligopolistica

Oligopolul - este o situatie ce exista pe piata unei ramuri sau subramuri, in care un numar redus de intreprinderi controleaza producerea si comercializarea unui bun oarecare. O piata este considerata oligopolista daca in ea activeaza mai mult de 2 intreprinderi si mai putin de 20. Oligopolul exista in ramurle: siderurgia, chimia de baza, producerea de avioane, calculatoare etc. Trasaturile pietei oligopoliste: *Concurenta redusa *Interdependenta deciziilor luate de intreprinderi, adica orice decizie influienteaza si pe celelalte intreprinderi. Pe piata oligopolista intrprinderile incerca sa evite modificare preturilor, deoarece concurentii vor face acelasi lucru pentru a nu-si pierde clientii si aria de influienta. Astfel intreprinderile concurrente trebuie sa aleaga intre a se confrunta cu rivalii , a-i domina, sau a coopera cu ei.

4.2.5. Caracteristicile si modelul pietei cu concurenta monopolistica. Piata cu concurenta monopolistica - este o piata in care se inregistreaza un numar mare de intreprinderi, dar care prin diferentierea produselor oferite, isi creaza o clientela fidela. Acest tip

26

de piata se refera mai mult la ramuri ca: producerea automobilelor, incaltamintei, imbracamintei, electronicii. Trasaturile de baza ale pietei monopolistice: 1. Prezenta pe piata a mai multor agenti economici care activeaza independent unul de altul. 2. Lipsa barierelor de acces pe piata 3. Bunurile produse de diferite intreprinderi sunt diferentiate si deci fiecare intreprindere isi stabileste singura pretul bunului sau.

4.3. Pretul pietei - Teoriile pretului, Functiile pretului in economia concurentiala, Formare preturilor pe tipul de piata

4.3.1. Pretul pietei In conditiile contemporane, pretul pietei reprezinta o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si poate sa o ofere producatorului in shimbul bunului pe care acesta poate sa il ofere pe piata si exprima, in cea mai mare masura sub aspect calitativ si structural, un ansamblu de informatii furnizate reciproc de catre participantii la schimb, in functie de raportul dintre cerere si oferta, pe de o parte, si in cadru legislativ, pe de alta parte, avand caracter dinamic, divers si reglementat. Pretul este un instrument al pietei si un indicator al realitatii. In virtutea functiei de corelare a cererii cu oferta el capata un caracter complex ce este amplificat in contextul actualului dinamism economico- social, atat de caracteristicile pietei pe care le manifesta, cat si de cadrul legislativ care reglementeaza formarea preturilor, el insusi perfectibil. Pretul unui bun sau al unei resurse este un element care arata la ce trebuie sa renunte pentru a se obtine respectivul bun sau resursa. O definitie a pretului, unanim acceptata este cea formulata inca din antichitate de catre Aristotel si Xenofon care reprezinta pretul ca o cantitate de moneda pe care cumparatorul este dispus si o poate oferii producatorului (vanzatorului) in schimbul bunuluipe care acestail prezinta pe piata. Acesta este pretul absolut. De obicei, pretul este exprimat in termeni banesti (pret absolut), dar poate fi exprimat in termenii cantitatii din alt bun la care trebuie sa renunte pentru procurarea produsului necesar (pretul relativ). Rezulta ca daca toate preturile cresc in aceeasi proportie, preturile absolute cresc, dar relativ raman neschimbate. Un alfel de pret este pretul etalon care reprezinta pretul unui bun asupra caruia se convine; de cele mai multe ori acesta se fixeaza asupra salariului nominal sau asupra unor bunuri reprezentative pentru aprecierea nivelui de trai. Indiferent de optica sub care este privit, pretul masoara ceva. La intrebarea ce masoara pretul principalele scoli economice au dat explicatii diferite cunoscute ca teorii ale pretului.

4.3.2. Teoriile pretului Teoria clasica a pretului In teoria clasica a pretului are suport (substanta) in valoare economica a bunurilor supuse tranzactiilor, valoare determinata de consumul de factori de productie si de remumeratiile revendicate de catre posesorii acestora. Scoala neoclasica a fundamentat teoria subiectiva a pretului dupa care acesta este determinat de utilitatea marginala si raritatea respectivelui bun, de cantitatea in care bunul se afla comparativ cu trebuintele si cererea solvabila. Valoarea economica si pretul unui bun sunt cu atat mai mari cu cat el are o unitate marginala mai mare si este mai rar.

27

Teoria mixta sau teoria contemporana a valorii economice si pretului a fost elaborata in prima treime a secolului trecut. Se pleaca de la premisa ca cele doua teorii anterioare nu sunt opuse. In acest sens pretul este determinat atat de consumul de factori de productie, cat si de utilitatea marginala si raritatea bunului. Dupa modul in care se formeaza preturile pot fi: 1. preturi libere, care se formeaza pe baza conditiei pietei; se gasesc in modelul pietei pura si perfecta. 2. preturi administrate care sunt rezultatul deciziilor statului si a altor centre de forta economica (monopoluri, monopsonuri, oligopoluri etc) 3. preturi mixte sunt cele care functioneaza efectiv in statele cu economie de piata si rezulta din intersectarea mecanismului pietei, avand elemente ale mainii invizibile.

4.3.3. Functiile pretului in economia concurentiala

1. Functia de calcul, de evaluare si masurare a cheltuielilor, rezultatelor, veniturilor, fluxurilor si circuitului de ansamblu care se deruleaza la toate nivelurile si toti subiectii actiunii economice. 2. Pretul informeaza agentii economici asupra starii de tensiune dintre resurse si nevoi. Cresterile preturilor absolute si relative semnifica cresterea tensiunii si invers, cu cat pretul este mai ridicat cu atat respectivul bun este potential mai insuficient in raport cu nevoile. 3. Pretul are o puternica incarcatura informationala pentru elaborarea deciziilor privind alegerea producatorilor si cumparatorilor. 4. Pentru producatori, prtul este principalul element prin care isi recupereaza cheltuielile, asigura profitul si creaza premisele pentru continuitatea activitatii economice. 5. In special cand se practica preturi administrate, pretul este un factor de rodistribuire a veniturilor si parimoniului intre diferite categorii de agenti, ramuri si sectoare de activitate.

4.3.4. Formare preturilor pe tipul de piata Importanta preturilor a crescut in ultimul timp atat la nivel microeconomic cat si macroeconomic: pretul apare in toate tranzactiile de piata dereglementarea din unele industrii a condus la dezvoltarea concurentei prin pret agentii economici si cumparatorii au devenit mai constienti de existenta si rolul pietei modificare valorii monetare intensifica concurenta prin produs Pretul de pe piata perfecta se formeazain functie de raportul dintre cererea agreata si oferta agreata la nivel impus de cantitatea determinata dintre venitul marginal si costul marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit maxim. Pretul de monopol. Monopolul poate caracterizat ca fiind situatia in care un produs unic al unui bun omogen este in prezenta unei infinitati de cumparatori. Pretul de monopol se formeaza in functie de raportul de cerere totala si oferta firmei monopoliste la nivel impus de cantitatea determinata de egalitatea dintre venitul marginal, adica la care agentii economici inregistreaza profit maxim. Pretul practicat de firmele oligopolistice, care alcatuiesc un caretel in scopul maximizarii produsului si care isi desfasoara activitatea in conditiile unor structuri ale costurilor diferite care se formeaza la acel nivel al productiei totale la care venitul marginal corespunde costului marginal pe ansamblul industriei, nivelului de productie care se reaalizeaza in cote diferiteinre agntii economici rspectivi.

28

Capitolul 5. Comportamentul consumatorului si comportamentul

producatorului

5.1. Utilitatea totala si marginala.

5.1.1. Utilitatea totala si marginala Utilitatea este satisfactia obtinuta de individ in urma consumului unui bun oarecare. Utilitatea

marginala reprezinta satisfactia suplimentara care se obtine la consumarea unei unitati

suplimentare dintr-un bun. Astfel, subsumand succesiv toate utilitatile marginale vom obtine

utilitatea totala.

Principiul utilitatii marginale descrescinde, sau legea I-a a lui Gosen consta in urmatoarele: cu cit

consumul dintr-un bun oarecare este mai mare, cu atit utilitatea unitatilor suplimentare de bun

consumate este mai mica. Cu alte cuvinte,pe masura ce cantitatea consumata dintr-un bun

sporeste, utilitatea marginala tinde sa descreasca.

Legea a II-a a lui Gosen, despre echilibrul consumatorului in abordarea cardinalista postuleaza:

Consumatorul va aloca venitul sau in asa mod incit utilitatile marg