Victor DUMBRAVEANU (n. 20 august 1946, Corlateni, Belti, RSSM -4 decembrie, 2011, Chilinau), prozator $i publicist rcman originar din Ba

sarabia, Maestru al Literaturii. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova

in 1968. A fost r€dactor $i redactor gefla mai multe reviste: ,Jinerimea Moldoyel" (1972-1977), "Orizontul" (1986-1989), ,,Col.rmna" (1986-1991), ,,Curie-rul de seard" (1992-1995\, ,,Capitala" (2000 2005), ,,Moldova" (2006 2011).Membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova ti din Romania. A fost consilier al

Pregedinteloi Consiliului Coordonator al Audiovizualului (1997-2001), consilier

al Ministrului Culturii din Republica Moldova (I995-1997), redactor-$efal re-

vistei "$tiintt' (1992-1995), redactor-gefal Agen{iei ,,Moldpresa" (1992-1995).

Cdrli publicate: (povestiri gi nuvele) In sula de coral,1975: Fratele,1976:

Strigdtul de pe celdlalt l6rm al dtugostei, 1977; File de adio, 7981t Minunile

Metterului intrece Timp, 1985; Pasdrea din noi, 1987, Vornicel la nuntabadei,1988; Puttanii,1989:. Galop l cailor de lut,1997:. Triit llltifla datd,2002; Goangele Ddditei,2oj8t Lectia d.e amor,2llj; Plhnsul jucdriilor stri-cate, 2010t Ptimdwra fdrd noi, 2070; Bezha albd, 20ll; (tomane) Numette

fericirea altfel,l98l: Nesomnul bdrbasilor,1985: Casa cufala spre ispiti,1993:ingerii de ceasd (romanul unui licean singu fttic),2OO8; Pdunila sau pasdrea

dih noi, 2009: (culegere de publicistici $i eseuri) Orele de dimineald, 19781'

Tren l ce aduce Pritndvetile, 1980; Plecdciune lfl fala izror'tl'li, 1983t Dor decasd,1989.

in 2015, gralie eforturilor depuse de Doina Dumbreveanu-Munteanu, fiica

scriitorului,la Editura Cartier a aperut roman]ul inedir lubirea noastrd-i ca ti,/a, numit de criticul literar Ion Ciocanu ,,romanul-bombe al anului 2015".

,,Cu eroii sdi autorul se comportd de Io egal la egal, fdrd falsd cofidescendefltd,pe alocuri chiar fiecrutdtoare. Dar pentru fecare gdseste culori ti nuante, des-coperd coclauri neumblate ti tainite dintre cele mai flettiute."

Alexandru GROMOV

ViCtOT DUMBRAVEANU

CARTIER POPULAR

Numeste fericirea altfel,Roman

Editia a II-a

K&e-&KY&ffiRlibririile buneDin 1995, in toate

https://www.libris.ro/numeste-fericirea-altfel-victor-dumbraveanu-COD978-9975-86-433-6--p19027648.html

Cuprins

Partea I: NUME$TE FERICIREA ALTFEL

Partea a II-a: NESOMNUL BARBATILOR ......................... 219

l. La rispantia unei toamne noi

2. O poveste pentru adulti

3. Dregilina in rol de detectiv

4. Fumul dulce $i amirui al bagtinei5. Apa gi pietrele

6. Neribddrile

Z Cintecul lui Laurenliu

8. intilniri de drumuri lungi

243

261

f. intre doui femei

290

301

312

318

329

340

351

363

37r

383

400

414

429

l0- Noutatea

ll. ApA neinceputi in riserit de lune noul12. Singuritate in larg de tari13. Cheia

14. Fluturele de luminn al nndejdii

15. Fagii de umbri, fagii de soare

16. Prieteni si striini17. Plangerea

18. Fereastra cu o suta de stele

19. Autorul rivaqului anonim

20. Nesomnul celor fericiqi

La un moment dat rimAn doar cuvintele. Totul se scurge intr-unk)rent nesfarqit in ieri, in alaltdieri, in amintire se scurge' se qtergegi in uitare coboard. Se topegte omul, ii dispare mai intdi fa!a, ochii,

gcstullarg, i se sting ultimii paqi 9i totul setransformi in alb, de parciccrul atdta agteaptd - si dispari omul gi el sd se apuce de nins! Ningecu ce i se nimereqte - cu fulgi frumogi, cu ceal6 de lapte, cu scrum,la urma urmei cu flori de cireg ninge. $i acoperd totul: 9i fald, 9i ochi,

$i gest, 9i urmele ultimilor pagi ce se dePerteazi in nesfdrgit. Totul

iitcrge cu o crancene ugurin!5 uitarea, dar cuvintele rimin. Rdmdnsil poarte insemnul clipelor, ai ciror prizonieri suntem din vreme invrcme. $i nu e nimic mai stragnic decat viala acestor cuvinte care ne

cuprind intru totul, ne polarizeazd oarecum existenla.Curioasiviald au cuvintele. RAnduite intr-un fel anume, ele pot

irlcitui un cantec, o poezie, o declaralie de dragoste, un juremant

dc credinli, dar aceleaqi cuvinte Pot deruta o viafe, pot ucide unvis, pot cilca in picioare o fd,gd.duinli, un legdmint.

De cAte oriAna Pldie$u se intoarce cu gindul la Andrei, totdeaunaiii amintefte doar cuvintele pe care i le spunea. Uneori i se pare cdalunci cdnd vorbea Andrei, un alt om i se cuibirea in suflet. $i Anail credea. $i acum l-ar crede, daci n-ar fi fost ultima lor intdlnire,ciind Ana, coborAnd dintr-o ameteale parci, rizbdtuse cu privireatlincolo de cuvinte,

$i pdni la acea ultimi intalnire au fost ani mul1i, a fost o vialeu imitoare, de necrezut.

[)ar ea a existat gi o merturie a acelei vieli sunt cuvintele ce s-au

incrustat in sufletul Anei gi nicio putere din lume nu ar fi in stare sa

i lc Ateargd. Poate el, Andrei, demult le-a uitat, cu siguranli ci le-au itilt, dar Ana a s,tiut si le pdstreze, le-a rdsfirat din vreme in vreme,

l suflat praful de pe ele qi acum le are intacte, aqa cum le-a rostitcilndva Andrei. impovdrati de aceste ganduri, lntre in camera deplimire din blocul administrativ al uzinei. I se rezervase o odaiepcntru primirea vizitatorilor, pe care Ana o aranjase cu gust.

Ldsase lucrul gi observase privirile cu inlelesuri ale unor femeidin seclie. Avea zi de primire. Unica in intreaga siptdmane.

Intri in odaie cu cdteva minute mai inainte de ora patru. igiscoase pardesiul, il prinse cu griji in cuier, apoi se dezbrobodide baticul inflorat, leg6nduJ ugor la gAt. Se privi in oglindn 9i igiaranji pirul. Nu bitea nimeni in ugd, de aceea mai avu timp ca sa-$istudieze fa1a. in afard de creionul pentru gene ;i rujul de buze nufolosea niciun fel de accesorii cosmetice. La cei aproape patruzeci deani Ana Pliiegu ardta destul de bine. Cele cateva colege de muncdde-o virstd cu ea o invidiau.

- Ce 1i-i, And dolofanl? Te alintd, viala ca pe-un mezin.- Vorbd de clacd, fetelor. Numai eu qtiu cate am tras. Dintr-o

parte asta, zeu, nici nu se vede.

- Dar nici nu e nevoie si sevadi, o intorceau in glumi colegele.Acestea erau numai vorbele pe care i le spuneau Anei in fa{i,

dar, din cAnd in cind, rnai afla ea gi dintr acelea care se rosteaupe la spate, in lipsa ei. $i ele, acele vorbe, vai, ce-o mai dureauuneori. Cici erau scorniri s,i neadeveruri gi, ajungdndu-i la urechi,ii tulburau zilele gi noplile.

Acum stetea in fala oglinzii, mdngdindu-9i pomelii. Degrabdtrebuia si-i deschidi us,a un qefde gantier.

Se construia o gcoali in vecinetate. Avea o plingere de ladirectorul gcolii. Clddirea trebuia date curdnd in exploatare,dar in clase cddea tencuiala. Ana a fost de cAteva ori la gantier, afdramat in pumni tencuiala cdzutd s,i 9ia dat seama care-i beleaua.Nu era mare specialist in ale zidiriei, dar inlelese cd tencuiala afost sdrdcitd de ciment. Acum trebuia si se descurce cu acel gefdegantier care avea sd intre din clipi in clipd.

Aflase Nicolai lvanovici Ciocnic, caci aga ii spunea gefului deEantier, cA Ana Pleiegu fusese la fala locului gi de aceea ii telefoniintr-o seareacase. Voia s-o intAlneasci chiaratunci, si-i ldmureascicum stau lucrurile, dar Ana refuzd. ii spuse r5spicat ci nici n-are degdnd siJ asculte gi, daci vrea sd stea de vorb5, nu are decat se vinajoi in orele de primire. Atat. Se auzi o bataie in uqd. Ana Pliiegulud loc la masi 9i strigi: ,,Da". Trecu pragul un birbat intre doud

varste. Avea in mani un buchet frumos de flori. Igi scoase bereta,ce ascundea un inceput de chelie. Se fAstdci pufin. Ar fi vrut sd-iintindi femeii mina, dar dreapta ii era ocupati: linea buchetul.

Ana ilajuti sd iasi din incurcdturi. ii spuse si ialoc. $ibdrbatul,dupi ce mu\umi, puse buchetul pe masi in fala Anei.

- Beietii de Ia gantier vi l-au trimis, se indreptili Ciocnicstanjenit.

- Cu ce ocazie? intrebi femeia sever,- in semn... in semn de recunos,tinle. Aga mi-au spus. Dar

n-o luali in nume de rdu.

- De ce s-o iau in nume de riu? Eu n-am primit florile ginici n-am de gind si le primesc. O si le duceli, Nicolai Ivanovici,so{iei. Nu md indoiesc, se va bucura. Aq vrea si aud ldmuririle(lumneavoastre, tovariEe Ciocnic, - o lntoarse Ana Pldiegu oficial.

- Ldmurirea mea, cum si vi spun, e scurti. Este un clenci.A m tencuit perelii iarna. I-am tencuit pe frig...

Am infeles, pe frig.

- Da, pe ger i-am tencuit. Clddirea nu se incllzea gi tencuialar inghelat. Dupi ce s-au dezghetat perelii. .. A1i vizut 9i dumnea-voastri...

llirbatul a tdcut, iar Ana a inceput se risfoiascd filele caietuluir'rr insemniri de pe masi.

- Vasezici, ali lucrat pe timp de iarni? Pentru dumneavoastreIrrnile mai-iunie sunt timp de iarnd? V-am inleles corect?

Ciocnic pili. inghili in sec, apoi reuqi totugi si spuni ceva, deqilirl rte confuz:

E o subtilitate... a muncii noastre. Noi avem plan pe carerrrrcori nu-l realizim. Asta nu-i secret... Aga-i munca. Nu-l rea-lizilrrr, deoarece n-avem materiale sau nu ne aiung brale de muncd.

$i nluncim pe cateva gantiere. Iaca noi construim o gcoali, unr il rnin gi doui case de locuit in acelagi timp. Cici oamenii au nevoierlt' salariu. .. Dacd nu-i planul, nu-i nici banul. $i atunci muncitoriiplelci. Ca se-i linem, facem plan, chiar daci el nu-i indeplinitirr fcalitate. il facem pe hArtie. La gcoali am lucrat iarna, dar amsr ris pe hdrtie ci am fdcut vara... in genere, vara facem cate doui

planuri... Iarna abia reuEim si realizim jumltate de plan. Pe frig,

doar inlelegeli... E o subtilitate. La gcoald am lucrat iarna.

- Md scuzali cd ve intreruP. Am inleles. Vreau si-mi spuneli,o casi de locuit n-a1i fi tencuit-o numai cu nisip, iar la gcoale v-a1i

permis acestlucru. V-a1i gindit ci de se intample se cadi tencuiala,

si dali vina pe elevii care sunt nizbitio;i qi rod la recrealie Perelii'AIi uitat se puneli ciment in tencuiali, iati care-i buba, tovarigeCiocnic.

- Vreli si spuneli ci eu am furat cimentul? se inroqi ca un racCiocnic. Credeli ci dace purtali insigna de deputat vi e permis sd-ifaceli holi pe oamenii cinstili? Asta n-o se treace O si md pl6ngmai departe.

- Linigtili-vd, tovarige Ciocnic, nu v am fecut hol qi nici nu-iin dreptul meu si vi iudec.

- Dar aqa reiese, cd eu ag fi furat cimentul. $i daci l-am furat,inseamni cd-s ho1?

Ana Pliiequ iqi turnd apd in pahar qi o blu cu inghilituri mici'Avea nevoie de timp sa se calmeze.

- Nu face se ne certem. O se anunl Comitetul controluluinorodnicr s,i tovardqii de acolo vor limPezi situalia.

- Controlul norodnic? Poate rezolvim altfel. Repardm noisinguri. Peste o siptdmAnd, - vorbi de data asta cu alt glas Ciocnic'

- 9i peste cateva luni si cadi restul tencuielii?- Nu mai cade, tovariga PlSiequ O se v€deli ce n-o sd caddVi rog, ca pe un om vd rog. Nu e nevoie de control norodnic'

inlelegeli, am familie, doi copii...

- Vi inleleg. Dar eu me gindesc Ei la sutele de copii ce vor

invila in gcoala ceea.

- Vi rog ca pe dumnezeu, nu comunicali la control'- Asta o hoterSsc singure.- $i totuqi, tovariEa Plliegu... La urma urmei, n-o si vi r5-

manem datori... V-o spun eu, Ciocni.c. A, ce zice\t?

I Organ superior de control care exista in perioada sovietici (pani in 1991 -nota red.)

- Zic, ce-am mai zis. E tdrziu,.. La revedere!- Ciocnic se ridice descuraiat. Avea o infiligare jalnic6, nu

mai putea spune nimic. $i se depdrti incet spre uge. Cand era gata-gala s-o deschidA, Ana Pliie5i ilopri:

- Ali uitat florile.Birbatul se intoarse, lud florile de pe masi 9i ieqi gribit din

odaie.Dupi el au mai intrat r'reo cativa oameni. Cu diferite ofuri. I a

irscultat cu atenlie gi le-a promis ci va interveni in diferite instanleca si le rezolve pldngerile.

Dupi doud ore de primire Ana a iegit obositi, de parci ar fi lucratdoud schimburi la rdnd. Era cam indispusi, dar dupe ce a vizut incogul de gunoi de lAngi u95 acel frumos buchet de flori, dispozi.tia isc stricd cu totul. Ca gi in diminejile in care il conducea pe Andrei.

De fiecare date petrecea pdni la gari, cu toate cd nu-lirrtimpina niciodati. $i in orele acelea devremi, cAnd oragul iginrai dormea ultimele clipe din somnul din preajma zorilot Anal'liiegu, tot aga de una singuri, mergea cu tristelea gi durerea derrriini, cu acrimea 9i pustiul in suflet, mergea spre uzind. Erau ziler'hinuitor de lungi, zile cdnd i;i iegea din fire pentru un fleac qincplicerile ei se risfringeau numaidecAt gi asupra altora. Dar nuruvca ce face. Era peste puterile ei se reziste.

Andrei pleca greu de lAngd. ea. Vai, cit de greu mai pleca!I)cntru Drdgilina, bundoari, sosirealui era deopotrivi cuplecarea.l'rczen{a lui Andrei o intimida, o ficea zgdrciti la vorbi. Nu lineruinte Ana si-l fi intrebat sau se-l fi rugat ceva. Vorbea de obiceirrurnai Andrei:

- Ce si-gi aduci tata, Lina? O pipuqi cu pdr de pinugi sau unn)otan de noapte cu ochi de lapte?

- Un motdnel, zicea in doi peri Drigdlina. Un motinel viu.(lu anii riceala dintre tate gi fiici cre$tea tot mai mult.Nespus de greu pleca Andrei. Ana ar fi fost in stare se ia jiratic

in palme, si-i lumineze in intuneric fata, se i incalzeasce trupul gisu llarea, qi buzele s6-i incdlzeasci. Iar buzele lui sd rosteasci doar( iltcva cuvinte. Dar el pleca qi la desparlire nu-i spunea nimic.

Nu-i spunea cend o sd revine. $i nici scrisori nu-i trimitea. Cecidaci i-ar fi spus ceva la despirjire, numaidecat n-ar fi dovedit se-ispuni totul sau ar fi uitat ceva gi ar fi trebuit si-i scrie gi si-i sPuneceea ce uitase. $i de vreme ce i-ar fi scris de cele uitate, i-ar fi scris

Ei despre altele. Andrei de fiecare dati i9i ticea despdrlirile. $i Aneinu-i rimdnea nimic-nimicufa decit acel zg^rc\t:

- Apoi eu md duc...$i pleca intr-adevir. Ana inlelegea ci el avea ce spune, dar

n-o spunea dintr-o ambilie trufaqi, dintr-o incepelanare sau dinalti cauzi pe care femeia n-o ftia. $i nu-i rdminea nimic din aceanoapte petrecute in doi, ori din acele doui nopJi, impdrfite, decittAcerea,

Odati a intrebat-o:

- Cu ce rimAi, Ana, dupi ce plec eu?Ana a gindit lung respunsul, cu toate cdl avea la indemini.

- Cu ce rimdn? a repetat Ana. Cu Lina rimdn gi cu lucrulrimdn, 9i mai rdmAn, ziu, nu gtiu cu ce...

Acum mergea spre case, vliguite mergea. Pe drumul ei din-totdeauna. Ca qi fiecare om avea un drum al ei. De fapt, il gtiau gialfii, ceci atunci cend aveau nevoie de ea, ii ie;eau in intdmpinare,ii spuneau ce aveau de spus. Ar fi putut merge la lucru gi indirdtcu troleibuzul, o stalie doui, dar se folosea foarte rar de el - numaiatunci cdnd intirzia. De obicei, misura calea pejos. Avea un drumcalculat minut in minut. Douisprezece minute de acasd pAni lauzind gi tot atata calea intoarsi. Mergea de fiecare date pe aceeaqiparte a strezii gi igi schimba calea numai dacd se repara.

intdlnea aceleagi fele. Uneori ii era rugine ci nu-i salutl! Nu gtianimic despre ei, nu le cunos,tea numele gi nici ocupa{ia, dar faptulci ii vedea, le urmdrea mersul, ii era de ajuns ca s5-9i formeze opirere despre acegti oameni. Poate era o parere greqite ori o pdrerefoarte qi foarte aproximative, dar Ana Pldiegu linea Ia ea. $i dacicineva ar fi incercat s o contrazice, ar fi finut-o morfiq pe a ei.

Erau oamenii oras,ului ei. Oameni diferili. Depirtaii oarecumqi apropiali in acelagi timp. Oamenii oraqului ei... $i Ana Pliiequ iiiubea. Cu o iubire in care putea sA incapd ca intr-un imens orizonto intreagi omenire, sau cel pulin o buni parte din ea.

Cu totul alta era atitudinea ei fale de Andrei. $i nici nume nugesise pentru firicelele celea strivezii care i-a legat timp de mainrulli ani. Sd fi fost un joc, demult l-ar fi uitat, o glumi si fi fost,ar fi in{eles-o cdt de tdrziu, dar ar fi inleles-o, o intimplare si filbst - parci ar fi putut Ana Plaiegu si treiasce atalia ani in braleleunei simple intdmpliri? Atunci ce a fost, ceea ce a fost sA fie intrecl gi Andrei?

Acum mergea spre case Si nu se putea dumeri. Ce-a fost totuqi?Dincolo de gindul acesta o ciute pe Drigilina. Ar fi vrut s-o

gilseasci acasi, dar nu era sigurd ci o va gesi. Dregdlina in ultimullimp se schimbase. Ar fi vrut s-o aibi mereu alituri, si nu-i iasirlin cuvdnt, asa cum era inc6 nu demult. Dar nu mai reugea. Sepilrca ci fiica ii spunea totul, ii telefona atunci cdnd zibovea perrndeva, i9i cerea voie si plece, cAnd avea nevoie si se ducd la vreoPrictend sau la intAlnire. $i totugi fiica nu-i spunea totul. Ana era(t)nvinse ci Dregefina ascunde cite ceva de ea,

O auzea deseori vorbind la telefon cu prietenele, dar cindsinrlea ci ea asculti, Drd.gblina incepea:

- O si-!i-o spun cAnd ne vom intdlni. Nu, nu mA intreba mair rr trlt. Mai bine zi, ce ai de gAnd si-1i cogi din materialul cela roz?..

$i Ana inlelegea cA fiica are taine fald de ea. igi didea seama civir vcni o vreme cdnd dragostea Drdgdlinei va trebui si se impartd.( h trecerea timpului Ana simlea o teame, o teami inexplicabilSpcrttru viitorul Drigilinei. Era poate acel egoism pirintesc cer,xistir in fiecare familie atunci cdnd cresc copiii gi sunt gata delrlt.care de sub aripa mamei gi a tatei. Sau poate altceva era?

l)c Drd.gdlina a crescut-o aga cum a gtiut mai bine. N-a dez-rrr icrtlat'o, dar nici la distantS n-a tinut-o. Ce avea mai bun, pentrur,ir l)ilstra. A incercat chiar s-o fereascd de slibiciunile pe carer orrsiclera ci le are ea, Ana. Dar cine s,tie daci a reugit,..

'Irirziu, foarte tdrziu, s-a prins asupra gAndului ci o modelapr. l)rirgdlina dupi asemdnarea lui Andrei. $i atunci cind gi,a dat,,r'irrrra, s-a infiorat.

NLr era sigurb cb o va gisi pe Drigdlina acasi. $i incepu si serrclirr i''steascd fdri niciun motiv. Gribi pasul.

Intre totugi pe la magazin 9i fecunu zibovi, ci porni de-a dreptul spresimburele unei rele Presimfiri.

Sui in fugd scirile. $i cdnd deschise us,a,in antreu. MAnca o tartini. Ana igi scoaseincilldrile. Apoi igi cuprinse fiica.

unele cumpirituri. Darcasd. in inimd ii incolli

o gdsi pe Drigelinapardesiul 9i iqi lisn

pc mamd-sa drept in ochi, apoi cobori privirea gi nu o mai ridicidintr-o carte de pe masa. Ana inlelesese ce fata nu citegte, ci numaii$i cdlitoregte privirea printre rdnduri.

- S-a intdmplat ceva, Drdgilina? o intrebd Ana.- Totul e in regul6..- $i totugi?O pofti sd se ageze al6turi. $i fiica se agezi. O cuprinse 9i fiica

sc lipi moale de pieptul mamei. Ana ii simli sanii tari, ii ridicd oguvi{i de pir de pe frunte. $i in acel moment o vezu mare, gata( rcscuti, ii piru ci n-o vizuse de mulli ani gi se sperie ci o vedeIrrre. Se mustra pe sine, ci adici unde i-au fost ochii pdni acumatlc n-a observat ci fiica ei, pe care au adus-o impreuni cu Andrei(lc la maternitate mai mice decAt buchetul de flori pe care i-lrlilruise so1ul, se fdcuse mare. Mare de tot. $i ii sti supusb la pieptqi sc gAndegte la neplicerile ei sau la grijile pe care le are.

O lisi un timp in pace, apoi se apropie cu buzele de ureche gio intrebi:

- Ce-i cu tine, puiul mamei? Drigilina a ridicat incet capulqi ochii li s-au intalnit. Ana igi zise pentru a cata oari ci ochiil)rtrgilinei sunt ai lui Andrei. Numai ochii i-a imprumutat de lalirlil-siu, restul - gi ovalul fe1ei, si tenul, gi sprincenele, gi fruntea -rrnt ale Anei.

I)uios gi neliniqtit o priveau ochii Drigilinei.- Am primit o scrisoare. mamd...- De la taici-tiu? intrebe Ana cu o tremurare in voce-- Nu de la el. El niciodatd n-o si-mi scrie gi nici n-are de ce

ri1 n)i scrie. - li spunea intotdeauna numai el gi nu tine minte Anal'li1ic,su si-i fi spus vreodati altfel. - De la un bdiat...

,,'l'i-arr spus, Ane, cA li-a crescut fata. Au observat bnielii cdrr l'scut gi ii trimit scrisori. Probabil, e vorba de o scrisoare derl|rrgoste. Iar tu, care o sim{eai dulce la piept, care i-ai legat primaIrrrrdilir in pir, care i,ai spus ci nenea necunoscutul e teticul, tu n-aiolrscrvat la timp cd lia crescut fata mare. Si daci ai fati mare, trebuier,t lc gii ndegti la ea, la viala ei. Caci bine a spus cine a spus: copiii m icirrrltrr griji mici, copiii mari aduc griji mari. Desigur, primul lucru per ,u r' il vei face. qi toate celelalte dupi aceea, vor avea un singur scop:

- Te-am certtat, mami. Peste tot am telefonat'- Am ayut zi de primire. Azi doar e

joi.. ' Ce-aiYrut?

- imi trebuie legitimalia ta Poimaine va fi un concert de

estradd iugoslavd. $i nu po{i gdsi bilete nicicum'

- Spune-o direct. Ai avut nevoie de legitimalie qi nu de mine'

- Mami... Si-!i iau Ei lie un bilet?- Nu vreau. Mi asurzesc concertele astea ale

voastre' Zgomot

gi mai mult nimic.

- Es,ti prea categorici, marni. Daci ar fi aqa cum spui, nu s-ar

bate lumea duPd, bilete.Ana i-a dat legitimalia qi Drigilina a zbughit-o Din uqi i-a

spus mamei ce va interzia.

$i Ana a rimas singuri. Trebuia si pregeteasce ceva de mancare'

Dar era obosite. in general' ii plicea si se Poreiasci la bucitirie'

$tia se gdteascd o mullime de bucate. O inveFse 9i pe Drdgilina'

ii rputr.ur deprinde-te, puiul marnei, cd atunci cdnd vei avea pecine agtepta, iel mai nimerit e sa-l aEtepli cu mAncare bun6 Cibucateie iune reduc la jumitate certurile din familie Uneori' cAnd

mame-sa era ocuPatd, Drigdlina ficea singure mancare Dar asta

se intdmpla rar. Cel mai des trebiluiau ambele la bucltbrie 9i Anei

ii ficea o deosebitd pld,cere si-9i urmireasce in aceste clipe fiica'

Pdni mai ieri Drigdlina nu iegea din cuvdntul mamei' Asta a

fost pane mai ieri. Dar acum igi avea cercul ei de prieteni, cercul ei

de interese, despre care Ana gtia cam tot atat cat qtia despre oamenii

cu fele cunoscute, Pe care ii intilnea aproape zilnic in stradd'

Pdni mai ieri fiica ii povestea cu lux de aminunte desPre tot ce

se petrecea in gcoali. Cum se intorcea Ana de la lucru, Drigdlina

o "g.ru

p. ."n"p"u 9i incepea s6-i depene toate istoriile din clasd'

Odati, gi acea clipi Ana o {ine bine minte, era in clasa a noua'

a glsit-o pe Drigilina mai altfel ca de obicei' GXnditoare o privi

s-o qtii fericiti. Parce existi vreun perinte care doreqte se-Si afle

copilul nefericit? Dar tu, Ane, ai fost fericite? Taci? Nu gtii ce sA spui'

Ocolegti rispunsul. Ca gi atunci cind te-a intrebat Andrei De fapt'

atunci i-ai raspuns bine $i Poate anume din clipa aceea ai devenit tu

cu adevarat. C[ci pani la noaptea de atunci n-ai fost decdt o umbri''

O umbrd pe care a purtat-o Andrei pe unde a vrut $i tul-ai urmat

supusi iniotul gi in toate. Se Prea poate ce de aceea a 9i Plecat' ca se

vaii ce-o se faci tu pdni la urmb, umbra lui. Dumnezeule, iarigi tegande$ti la tine, la propria ta vialel Ai gisit qi tu momentul- atunci

lind ai descoperit ce,ti-a crescut fiica 9i ii dau tdrcoale biielii' Acumtrebuie s-o intelegi intr-un fel 9i si-i dai un sfat' Zici cd tie nu Ii-adat nimeni? Parcd acesta e un argument ca se taci? Ai spus cdndva

ci nu vrei ca Drigilina si-!i coPieze viala. De ce atunci in acesteclipe, cand fetei ii e greu, tu faci ce faci 9i te intorci cu fala spre bine?

Parci nu 1i-i limpede 9i aga cd viala ta merge in cobori'g' Destinule'

oare chia; sPre a;ta mi duci? Am rdmas oare numai cu amintirile qi

atat? Am rimas si cresc nepoli 9i si mi bucur de bucuriile altora?

Bucuriile mele oare au rdmas in urm6?"

Daci viala ar fi fost un tren, Ana Pliiegu s-ar fi rupt din loc'gi-ar fi adunat toate puterile 9i ar fi alergat dupi acest tren' ar.fiiot alergat gi numaidecit l-ar fi ajuns! $i chiar dac6 n-ar fi fost in

stare siil ajung6, si se agale de scara ultimului vagon, tot nu s-ar fioprit, ci arfi alergat pini la cidere. Dar nul Acum igi strdnse fiicala piept gi incepu s-o serute pe obraji, pe frunte, pe ochi'

- Un beiat dintr-a zecea mi-a scris. Mi-a propus prietenie'

Ana igi plecd privirea in ios. Nu Putea spune nirnic Nu gtia ce

si spuni. Ar fi vrut sA bea un ceai sau micar o guri de api, cdci ise uscase in gdt.

- Mi duc se Pregitesc un ceai. Vrei?- Vreau, mami.S-a intors peste cateva minute cu doud cegcu{e aburinde' $i-a

servit fiica. Dragelina aqtepta sfatul mamei Dar sfatul ei intdrzia'

- L-ai iubit vreodati, mamd?Intrebarea resuni pe neaqteptate din gura Drigdlinei $i de

data aceasta mam6-sa nu era Pregetiti pentru a respunde' $i Ana

continua se-Ei bea ceaiul 9i sd-9i toarci un alt fir inceput de gdnd'

Cel mai simplu ar fi si-!i rispund ,,da" sau ,,nu". Dar nu pot si-!irrtspund astfel. Ci de acum ai crescut mare. Dar, degi ai crescut mare,cxisti qi pentru tine lucruri pe care nu poli sl le injelegi dintr-odati.Vidfa mea a fost mult mai complicati decdt ili inchipui. $i acum,tlupi ce-a trecut atata vreme, privegti altfel lucrurile. M-am simlithinc aldturi de el. ln rest, relaJiile noastre au fost foarte complicate.l\)ate de-atata ce, fiind doi, exista in fond numai unul. $i acest unulcr{ Andrei, tatll tiu. Trdia, deci, numai el, eu eram umbra lui.

- Parcipoate exista ceva de mijloc intre dragoste s,inedragosteilitr imi inchipui cd nu poate.

- Asta e teorie, draga mea.- Eu n-o si-l iubesc niciodate pe beiatul care mi-a scris.- Parce poli se gtii ce va fi mline? El se poate schimba intr-o

r0ilpte, poate deYeni altul.

- Si se schimbe cum ii tresnes,te prin cap. Dar el seamind cu tolil)iliclii nogtri din qcoali. Nu se deosebegte de ei niciun pic. $i mi.aricri$ doar pentru cetoli bdie{ii din clasa lor intrelin prietenie cu fete.

EEti siguri?

- D-apoi cum. I-a mai propus prietenie unei fete de la noi qit,r r l-a respins.

- Atunci respinge-l gi tu. Sau !i-i ruqine?Ana n a mai aflat cum l-a respins pe biiatul dintr-a zecea. Dar

rl. bucura cd Drigilina nu mai umbla ingandurate.l)este vreo cateva septemani, elevii din clasele superioare au

,rv r.rt o serati. Drigdlina gi-a imbrdcat o rochie noui, si-a pieptenatIrrrnros pirul gi s-a dus la serati. S-a intors tirziu gi a descuiat uqa6iillind. Transpirase. Ana s-a oprit nelinigtiti in fala ei:

- Ce s-a intampht?l)rdgilina nu-gi putea trage sufletul. Cuvintele i se amestecau

lrr rlczordine gi respiralia sacadati o impiedica sd vorbeasci.

- M-a invitat la dans biiatul acela dintr-a zecea. Am dansat derLrrrii ori. M-a intrebat ceva gi eu nu i-am respuns. Iar atunci c6nd,r vcDit sd mi ia Ia dans a treia oari, l-am refuzat. El s-a infuriat...l)c l-ti fi vezut... Dupe serati s-a luat dupd mine, probabil, cug,irrd sd md batd.

- Ei, chiar sA te batd? De ce si te bate?