Povestea unui tân r care, pornind de la o agraf de birou, a f cut troc

pân a reu it s î i ia o cas

KYLE MACDONALD

Traducere din limba englez de Bogdan Od gescu

AGRAFA AGRAFA ROªIEROªIE

Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a RomânieiMACDONALD, KYLE

Agrafa ro ie / Kyle MacDonald ; trad.: Bogdan Od gescu ; red.: Cris na Rusu. - Bucure : Philobia, 2012

ISBN 978-606-93275-1-7

I. Od gescu, Bogdan (trad.)II. Rusu, Cris na (red.)

821.111-4=135.1

ONE RED PAPERCLIPHOW A SMALL PIECE OF STATIONERY TURNED

INTO A GREAT BIG ADVENTURE

Kyle MacDonald

Copyright © Kyle MacDonald 2007

AGRAFA RO IEPOVESTEA UNUI TÂN R CARE, PORNIND DE LA

O AGRAF DE BIROU, A F CUT TROC PÂN A REU IT S I IA O CAS

Kyle MacDonald

ISBN 978-606-93275-1-7

© 2012 �– Editura PHILOBIA

internet: www.philobia.come-mail: contact@philobia.com

+40 746 49 25 59 (RO)+33 625 51 13 24 (FR)

Editor: Bianca BiaginiRedactor- ef: Liviu Dasc lu

Redactor: Cris na RusuTraducere: Bogdan Od gescu

Corector: Dorina OpreaDTP: Petronella Andrei

Coperta: C t lin Furtun

Pentru mama, tata i to i cei care

m-au ajutat s ajung cel care sunt acum

Dac

Dac - i r mâne mintea când cei din jur i-o pierdi indc -o ai te apas sub vorbe care dor,

Dac mai crezi în tine când al ii nu mai credi-i ier i i nu te superi de îndoiala lor,

Dac de a teptare nu ostene ti nicicând,Nici de minciuna goal nu- i clatini gândul drept,Dac , izbit de ur , nu te r zbuni urând

i totu i nu- i pui masc de sfânt sau în elept,

Dac visezi, dar visul st pân de nu i-l faci,Sau gândul, de i judeci, de nu i-e un el,Dac -ncercând triumful sau pr bu irea taci

i po i, prin amândou trecând, s i la fel,Dac înduri s a i cinstitul t u cuvântR st lm cit, naivii s duc în ispit ,Sau truda vie ii tale, înspulberat -n vânt,De poate iar s-o �‘nal e unealta- i prea tocit ,

Dac po i strânge toate câ tigurile taleCa s le joci pe-o carte i s le pierzi a a,

i iar i de la cap t s -ncepi aceea i caleF r s spui o vorb de neizbânda ta,Dac po i gândul, nervii i inima s -i puiS te slujeasc înc peste puterea lor,De i în trupul rav o alt for nu-iAfar de voin a ce le impune spor,

Dac te vrea mul imea, de i n-ai lingu it,i lâng ef tu umbli ca lâng -un oarecare,

Dac de r i sau prieteni nu po i s i r nit,Dac nu numai unul, ci to i î i dau crezare,Dac ajungi s umpli minutul trec torCu asezeci de clipe de ve nicii,Mereu, vei pe-ntreg P mântul deplin st pânitor

i, mai presus de toate, un OM �– copilul meu!

Rudyard Kipling (1865-1936)

5

Dom i cu mine d m col ul.Ne trezim în mul ime.Sute de oameni.Ce mai, tot ora ul. Pe bune.Ne ducem în fa i-i vedem pe Bert i Pat.D m mâna cu ei.Fac cu mâna timorat c tre lumea din jur, iar ceremonia în-

cepe. Ne ridic m în picioare pentru imnul na ional.Mama i tata sunt chiar în spatele nostru.Se in discursuri, se fac prezent ri o ciale.Pat, primarul, ridic o foaie de hârtie.�— in în mân , în acest moment, actul de proprietate al

casei pe care o vede i în spate. Sunt onorat s -i cer lui Kyle MacDonald s fac un pas în fa , împreun cu obiectul de schimb, i s -mi dea o semn tur , ca s încheiem o cial tran-zac ia.

Mul imea aplaud . Fac câ iva pa i în fa , iar peste adunare se a terne t cerea.

Zâmbind, predau obiectul de schimb.Pat îmi întinde un stilou. Semnez actul de proprietate.Zâmbim.Pat spune:

6

agrafa ro ie

�— Pentru a o cializa tranzac ia, avem nevoie de un martor. Gord?

Gord, o erul ecvestru1, face un pas în fa i semneaz i el actul.

�— Bine ai venit în Kipling, îmi spune Pat.T iem cu foarfeca o fund ro ie.

inându-ne de mân , eu i Dom urc m sc rile.Întind mâna spre clan i deschid u a.M întorc spre public ca s mai zic ceva.Buzele încep s -mi tremure.E atât de adev rat.Un moment perfect.O mare de lini te.Dom m ine de mân .Le spunem �„mul umim�”.Le facem cu mâna.

i trecem pragul.Facem un pas în viitor.

1 În original �– Moun e �– o er al poli iei c lare regale a Canadei �– termen co-loc vial. (n.t.)

7

agrafa ro ie

9

Era cea mai bun idee n scocit vreodat . Mai-mare- i-mai-bun1. O idee care func iona. Jocul Mai-mare- i-mai-bun e ceva între �„caut comoara�” i �„ne da i ori nu ne da i�”. Începeai cu un obiect mic i colindai casele, din u în u , c utând pe cineva dispus s - i dea la schimb un obiect mai mare i mai folositor. Dac f ceai târgul, mergeai la alt u i încercai s faci înc o afacere. Pân la urm , dup atâta umblat, puteai s te pricopse ti cu ceva mult mai mare i mai bun decât obiectul ini ial.

De exemplu, puteai începe cu o lingur . B teai la u a vecinului cu tacâmul în mân , i dac aveai noroc, î i d dea o cizm la schimb. Apoi mergeai la alt vecin, care putea s - i spun ceva de genul: �„Hei, nu mi-ar strica o cizm , s pt mâna trecut am aruncat din gre eal una pe fereastr . Am un cuptor cu microunde vechi. Facem târgul?�”.

Nu- i r mânea decât s i de acord, s iei cuptorul în bra e i s fugi repede la prietenii t i ca s te dai mare cu captura. Te

alegeai i cu o amintire grozav , numai bun de povestit. Du-p câteva s pt mâni, mama venea la tine în camer i întreba:

1 În original �– Bigger and Be er. (n.t.)

10

agrafa ro ie

�„Auzi, nu g sesc nic ieri lingura aia veche din argint, l sat amintire de str bunica. N-ai v zut-o tu pe undeva?�”. Ridicai din umeri, iar ea î i mai spunea: �„Apropo, nu tii de unde a ap rut vechitura aia de cuptor cu microunde din garaj?�”.

Mai-mare- i-mai-bun era un joc fabulos. Am crescut în Port Moody, o suburbie din estul ora ului

Vancouver. Prietenii de la coal povesteau aventuri uimitoare legate de Mai-mare- i-mai-bun. Într-o singur dup -amiaz , pornind de la un penny, o ga c a reu it s ob in o canapea. Al ii au pornit de la un cârlig de rufe i au f cut rost de un frigider. Într-o singur zi! Circulau zvonuri c într-o suburbie vecin , câ iva pu ti au plecat de-acas diminea a devreme cu o scobitoare i, înainte s se fac noapte, s-au întors cu o ma-in . O ma in . Desigur, nimeni n-ar b gat mâna în foc c

toate aceste lucruri s-au întâmplat cu adev rat, îns asta e mai pu in important. Poate c era doar o legend urban (sau suburban , mai precis), îns una verosimil . Era posibil orice. Iar noi eram foarte porni i s facem totul posibil.

Eu i prietenii mei aveam 16 ani, pe atunci. Abia ce trecuser m de examenul auto. Permisele noastre de conducere s ltau ne-r bd toare în buzunare. Aveam un singur lucru în cap: ma ini. Voiam s m ca Marty McFly2. S avem i noi o Toyota neagr din �’85, proasp t ceruit , pe care s o parc m în garajul din curte. Iar acesta s stea într-o parte, cu ro ile din fa întoarse din volan în direc ia opus , ca s -i dea un aer de ma in sport. To i am vrut s-o ducem cu ma ina pe Jennifer, la sfâr it de s pt mân , la marea petrecere de lâng lac. Pe de alt parte, acolo unde mergeam noi, nici nu erau drumuri. Da, cam atâtea lucruri erau posibile.

2 Marty McFly �– personajul principal al seriei de lme Înapoi în viitor, jucat de Michael J. Fox. (n.t.)

11

agrafa ro ie

Într-o lume posibil , copiii no tri vor cunoa te, la un mo-ment dat, un om de tiin nebun, cu p rul vâlvoi, de vârsta a doua, la volanul unui DeLorean3. Iar el va inventa un ux ca-

pa citor care s -i trimit din gre eal înapoi în timp, ca s repare toate gre elile vie ilor noastre, iar noi s ne îndeplinim marele nostru vis, cel de a deveni scriitori de science- ction.

Dar în lumea aceasta aveam 16 ani i nu citiser m niciodat c r i SF. i nici nu ne trecea prin cap s ne facem scriitori. Nici pe departe. Altceva ne interesa.

Ne-am uitat unii la al ii i am dat din cap a rmativ. Aceasta urma s e marea noapte. Avea s se întâmple. Urma s înde-plinim misiunea. Trebuia s juc m Mai-mare- i-mai-bun pân ne-am luat ma ini. În aceea i sear . Aveam nevoie doar de o scobitoare. Cum n-am g sit nicio scobitoare, am trecut la alt variant : un brad pe care l-am furat din fondul local pentru Cr ciun.

Am luat copacul în bra e i am b tut la u a primei case ca-re înc mai avea luminile aprinse. Dup ce am cioc nit, am auzit pa i. Ne-am uitat unul la cel lalt. Era clar c o s ne ale-gem cu o ma in . O umbr s-a apropiat de u i a ap sat pe clan . Pân diminea �– o ma in . U a s-a deschis i un b rbat a ap rut în prag. S-a uitat la copacul pe care-l ineam în bra e, a privit ciudat înspre noi i a zis:

�— Da?... I-am explicat repede c jucam Mai-mare- i-mai-bun i i-am

spus despre planul nostru de a ob ine o ma in pân la sfâr i-tul nop ii, a teptând cu su etul la gur r spunsul s u. Tot ce trebuia e s accepte s fac un schimb. Orice.

Tipul s-a uitat din nou la brad, râzând subtil, apoi a zis:

3 Aluzie la lmul �„Înapoi în viitor�“. (n.t.)

12

agrafa ro ie

�— Îmi pare r u, b ie i, chiar mi-ar pl cea s v ajut, dar n-am ce face cu înc unul.

A întins mâna spre sufragerie, ar tând cu degetul spre cel mai bine împodobit pom de Cr ciun al tuturor timpurilor. Parc era rupt din rai, ce mai. Ne-am uitat la exemplarul nos-tru pr p dit, am plecat to i capul i, în secunda aceea, ma inile din capul nostru s-au evaporat instantaneu.

�— Poate ave i noroc la urm toarea cas . Baft ! mai ad ug cet eanul i închise u a. Am luat-o din loc, gândindu-ne ce s mai facem. Era prea târziu ca s mai juc m Mai-mare- i-mai-bun. Urma s o lu m de la cap t a doua zi. Da, �„urm toarea u �” era planul zilei urm toare, f r niciun dubiu. Pe ziua de mâine scria �„vom avea ma in �”, cu litere cite e.

Îns a doua zi s-a tot dep rtat i n-am mai jucat niciodat Mai-mare- i-mai-bun.

Am renun at, nu era atât de simplu cum am crezut noi la început.

Asta era acum zece ani. Au trecut zece ani de când am jucat, în acea noapte, Mai-mare- i-mai-bun. De atunci, s-au întâm-plat o mul ime de lucruri. Am terminat coala, am c l torit, am cunoscut oameni, am lucrat de-a lungul i de-a latul P -mân tului i am tr it o mul ime de experien e. Am dat mâna chiar cu Al Roker4 în persoan . În to i ace ti ani, n-am mai terminat acea tur de Mai-mare- i-mai-bun. Chiar i a a, tot e cea mai bun idee n scocit vreodat .

La un moment dat, m-am gândit din nou la tot ce f cea po-sibil jocul. S - i iei ma in , pornind de la o scobitoare. Dar cum s

4 Al Roker (n. 1954) �– star TV, cunoscut în principal ca prezentator meteo al NBC. A avut apari ii în câteva show-uri televizate (Saturday Night Live, Late Night with Conan O�’Brien) i a jucat câteva roluri cinematogra ce minore. (n.t.)

13

agrafa ro ie

dai la schimb o scobitoare pe o ma in în ziua de azi? Mi-am compus o mutr neîncrez toare i am scrutat din nou ori-zontul posibilit ilor, de parc asta m-ar ajutat cu ceva. Dac priveli tea din fa a mea ar fost panorama ultimelor r m i e ale unei civiliza ii extraterestre male ce, proasp t anihilate, ori dac ochii mi-ar fost îndrepta i spre rmul virgin i m turat de vânt al unei m ri splendide i nesfâr ite, ai jurat c sunt protagonistul unui lm, privind curajos spre in nitul de nep truns. Nu era cazul. În fa a mea, la un metru i jum ta-te distan , se a a altceva: un perete. Iar acest perete avea, prin tre altele, rolul de a sus ine tavanul unui apartament mic, cu un singur dormitor, pe care eu i prietena mea, Dominique, îl închiriaser m împreun în Montreal.

Eu i Dom ne mutaser m în Montreal cu o var înainte, când ea a prins un post de înso itoare de zbor pentru o com-panie aerian care a i dat faliment, la scurt timp. Apoi i-a g sit un post de dietetician la un spital. Eram împreun de trei ani. În timp ce priveam în zare i re ectam asupra aventu-rilor copil re ti de alt dat , Dom era la lucru. În schimb, eu eram �„între slujbe�”. Iar asta deja de un an, cu mici excep ii �– din când în când mai lucram la câte o expozi ie comercial , pro movând produse pentru prieteni.

Îns expozi iile astea se f ceau din an în Pa te.Eram un anonim, un neica-nimeni. Oare ce era în capul

meu? M holbam deja de o jum tate de or la un perete de c r mid . Pierdusem deja aproape toat dup -amiaza. Am ho-t rât s m concentrez la ordinea de zi. CV-ul. Scrisoarea de inten ie. Viitorul meu. Toat treaba cu g situl-unui-loc-de-mun c .

În curând venea scaden a chiriei i nu se putea s tr iesc pe spinarea lui Dom înc o lun . F ceam asta de mai multe

14

agrafa ro ie

luni. Trebuia s pun punct. Era rândul meu s aduc bani în cas . M-am uitat la CV-ul meu, a at pe ecranul calculatorului. Îmi veneau în minte termenii motiva ionali, înv a i de la pro-fesoara de educa ie antreprenorial din liceu. Ce zicea ea �– �„Trebuie s te vinzi poten ialului angajator. Trebuie s - i sco i la iveal calit ile�”. Apoi punea la proiector un ir de diapo-zitive i ne înv a cum s implement m cele cinci secrete ale unui CV perfect. i secretele alea func ionau, nu glum ! În mai pu in de o s pt mân , to i lucram în fast food-uri. Acum zece ani, o pung de sandvi uri gratuite însemna c tr ie ti pe picior mare. Când locuie ti cu ai t i se simpli c mult lu-crurile.

Dac nu m adunam, Dom avea s-o termine cu mine. Tre-buia s g sesc o solu ie. Rapid. Mi-am pus o întrebare simpl : �„Chiar vreau s implementez cele cinci secrete ale unui CV per-fect sau vreau s fac altceva?�”. �„Altceva�” suna bine. Nu aveam niciun chef s m �„vând�” angajatorilor. N-aveam niciun chef s m vând, nim nui. Voiam s fac ceva. S explorez. S m joc. S exist.

Doar c lucrurile st teau altfel acum. Nu mai eram un pu ti zv p iat care �„împrumuta�” brazi de Cr ciun i care locuia cu p rin ii. Aveam 25 de ani i eram omer, dar eram destul de norocos s am o prieten care pl tea i partea mea de chirie, cât timp m a am �„între slujbe�”.

Îmi era lehamite s tot cer bani de la al ii. Îmi era sil s u �„între slujbe�”. Eram s tul de termeni eufemistici, între ghili-mele, pentru statutul meu de omer. Un singur lucru îmi do-ream �– s aduc bani în cas . Doream s am ce pune pe mas , s rup cercul vicios în care ne învârteam. Munceam din greu pentru bani, doar ca s -i îndes m cu lopata în buzunarul pro-prietarului. De fapt, Dom era cea care lucra din greu pentru

15

agrafa ro ie

bani, în timp ce eu doar d deam o mân de ajutor la partea cu proprietarul. Acuma, s pl te ti chirie nu e chiar a a r u. E mi to s po i oricând s - i faci bagajele pe ascuns în timpul nop ii i s zbori în alt ar f r s te intereseze ce la i în ur-m , nu-i a a? S nu m în elege i gre it, proprietarii de aparta-mente de închiriat sunt de multe ori oameni simpatici i de încredere. Doar c nu-mi doream s nu mai am nimic de îm-p r it cu ei. Un loc unde pl te ti chirie e doar o cas din care înc nu te-ai mutat. În schimb, o cas care e a ta poate deveni un c min �– e nevoie doar de timp, grij i efort.

Îmi doream s ajung acas la sfâr itul zilei, s -mi arunc c ciula în cuier i, uitându-m la tavanul de deasupra capului, s pot zâmbi satisf cut la gândul c acel tavan e al meu. Un tavan doar al nostru, sub care s putem face tot ce ne taie capul. Dac am vrut s d râm m un perete, x asta s facem, s nu ne poat opri nimeni.

Dac începeam de jos i inteam sus, timp în care totul era i o chestie dis tractiv , orice se putea întâmpla.

Dar pentru a transforma planurile în realitate, trebuia s încep de undeva. Trebuia s m str duiesc mai tare decât pri-ma oar când am jucat Mai-mare- i-mai-bun, când n-am reu it s fac nici m car un singur schimb. Jocul acesta se zgâia la mine de zece ani, râzându-mi în nas. M-am gândit din nou la asta. Putea s dureze câteva s pt mâni pân s -mi g sesc o slujb , dar puteam s ies în strad ca s joc Mai-mare- i-mai-bun exact în acel moment. M-am hot rât pe loc. Acum era mo-mentul. Mi-am spus c o s devin cel mai bun juc tor din lu-me. Ori asta, ori tocmai g sisem un plan complicat de a amâna c utarea unui loc de munc . În orice caz, trebuia neap rat s încerc. Am revenit un pic cu picioarele pe p mânt i m-am uitat la documente. CV-ul i scrisoarea de inten ie puteau s

16

agrafa ro ie

mai a tepte. Aveam de reglat ni te conturi cu Mai-mare- i-mai-bun. Ca s reu esc, trebuia s g sesc un obiect cu care s încep. Ceva ce s aduc mai pu in cu un brad de Cr ciun decât... ei bine, un brad de Cr ciun. i care s nu se vad de la o po t c e lucru de furat.

M-am uitat la birou. Era o harababur complet . Lucruri aruncate claie peste gr mad . Un pix. O rol de scotch. Tot felul de cabluri. Un capsator. Boxe de calculator. CV-ul i scri-soarea de inten ie. O carte po tal . O coaj de banan . O poz înr mat cu un vultur în zbor. Farfurii în grade diferite de ne-sp lare. M-am uitat la varianta în lucru a CV-ului i la scri-soarea de inten ie. Dou coli de hârtie prinse la un loc cu o agraf ro ie de birou.

O agraf ro ie.Am scos foile din agraf i am ridicat-o în fa a ochilor. Perfect.Uite, asta-mi trebuia!N-aveam altceva de f cut decât s ies i s fac schimb. Eram

sigur c puteam g si pe cineva care s aib un lucru mai mare i mai bun decât o agraf ro ie.

Am pus agrafa ro ie pe birou i i-am f cut o poz . Apoi m preg team s ies din cas . În secunda în care st team s trec pragul, a sunat telefonul. M-am oprit, nehot rât. Telefonul a su nat din nou. M-am întors încet, aproape în slow motion. Lent, dezam git, am b tut în retragere i-am ridicat receptorul.

�— Alo, da? am spus.�— Salut, b i.Era Dom.�— Ce faci? m-a întrebat.�— Una-alta, i-am r spuns.�— Ai terminat de f cut CV-ul?

17

agrafa ro ie

�— Nu înc , am luat o pauz , i-am spus.�— Mda. i-a trebuit o pauz . Cât timp ai lucrat la treaba

asta?M sim eam vinovat. Dom era atât de bun cu mine. Îmi

pl tea partea mea de chirie de luni de zile. Ar putut s m arunce în strad . Ce mai, dac eram eu în locul ei, îmi d deam de mult un ut în fund. Îi eram dator. Am povestit pu in i ne-am f cut planuri pentru cin .

M-am întors la calculator i am b gat agrafa ro ie în por-tofel. Cum de mi-a putut trece a a ceva prin cap? Mai-mare-i-mai-bun? Regl ri de conturi cu un joc de copii? Am dat din

cap autoironic i am pornit calculatorul. O s joc Mai-mare- i-mai-bun alt dat . Cândva când o s am serviciu, bani de chi-rie i timp liber. Atunci puteam s joc. Acum n-aveam timp liber: eram ocupat permanent cu c utatul unui loc de munc .

Ecranul calculatorului s-a însu e it i eu mi-am concentrat aten ia la CV. În urm toarele trei zile am ajuns la o variant onorabil i, f r tragere de inim , am trimis-o prin e-mail la câteva adrese cu oferte de locuri de munc g site pe internet. Tot a a mi-am trimis i poza cu agrafa ro ie, prin e-mail, ca ata ament, pentru a-mi aduce aminte de un plan distractiv, numai bun de pus în aplicare dup ce f ceam rost de slujb i, apoi, de timp liber.

i uite-a a, pe ideea jocului a început s se a eze praful. Cu cât m gândeam mai mult la angajare, cu atât mai rar îmi zbu-ra gândul la Mai-mare- i-mai bun. Agrafa ro ie era îngropat în portofel, între carduri, bonuri i monede vechi. Pân la urm am fost chemat la interviuri pentru diferite locuri de munc . Nimic spectaculos, dar slujbe destul de decente. Eram pur i simplu recunosc tor c mi-a r spuns cineva. M-am dus

18

agrafa ro ie

la câteva din ele, dar f r s m consum prea tare. Atitudinea mea era, mai degrab , vorba mamei, �„las -m s te las�”. Eram eu z p cit i lene sau pur i simplu slujbele acestea nu erau ce c utam? Nu-mi d deam seama. N-am vrut s accept ceva care nu m-ar f cut fericit. Doream s pun su et în ce lucrez. Nu voiam doar s supravie uiesc, ci s m dezvolt. R m sesem aproape f r combustibil, îns parc refuzam s fac mi carea care urma s -mi umple rezervorul.

Câteva s pt mâni mai târziu, am zburat cu Dom spre Van-couver, în cel lalt col al Canadei, pe coasta de vest, în vizit la ai mei. O s pt mân mai târziu, mama i cu Dom au ie it în ora , într-o sear , �„ca între fete�”, a a c eu i tata ne-am dus la v rul meu, Ty. În timpul unei pauze de discu ii, m-am apucat s fac ordine în portofel. Am golit pe m su tot ce aveam în untru.

i uite-a a a ap rut din nou agrafa ro ie. M-am gândit din nou s încep jocul pornind de la o agraf .

De data asta a fost altfel. Ideea n-a r mas în capul meu. Am început s vorbesc despre ea:

�— Fi i aten i ce idee mi-a venit.I-am pus la curent cu Mai-mare- i-mai-bun. I-am pus pe

gânduri.�— Îmi place, a spus tata.�— i mie, a completat Ty.�— De ce ai ales o agraf ro ie? a vrut s tie tata. �— E prima chestie care mi-a c zut în mân , i-am r spuns.�— i când ai de gând s o dai la schimb? a întrebat Ty. �— P i, trebuie s pun la cale câteva lucruri înainte s

încep.�— Cum ar ? m-a întrebat tata.

19

agrafa ro ie

�— Am nevoie de ni te bani, mai întâi, ca pe urm s m pot ocupa numai de joc. Cred c-ar trebui s fac i un website, s fac o poz mai bun agrafei, tii ce zic?

�— P i de ce? Pân la urm m-am prins. Ce rost aveau atâtea preg tiri?

Tot ce voiam era s schimb o agraf ro ie pe un alt obiect. M-am uitat la agraf . Era un mare �„dac ...�”, acolo. V zând

cum xez cu privirea micul obiect de birou, tata a rânjit. Apoi a emis vorba lui de duh preferat :

�— Ce-ai face dac nu i-ar fric ? M-am gândit: da, chiar a a, ce-a face dac nu mi-ar fric ? În

plus: oare s -i spun lui taic -meu c m calc pe nervi?�— Dac nu mi-ar fric , a da agrafa asta la schimb pe

ceva, i-am r spuns.�— i ce mai a tep i? m-a întrebat el zâmbind.

tiam c pot s ies din cas i s încerc s fac schimb cu prima persoan de pe strad , dar parc nu-mi suna bine.

�— Nu-mi place s m bag în su etul oamenilor, s trag lumea de mânec , tii ce zic?

Nu mi se p rea în regul s umblu aiurea i s bat oamenii la cap. Eram sigur c se putea i altfel.

Am zis a a: �— tii ce-ar foarte tare? Dac oamenii m-ar contacta ei

pentru a face tranzac ii. Îl aveam în minte pe b rbatul acela cu pomul de Cr ciun

fastuos, pe care l-am deranjat cu bradul nostru b trân i am rât i, în plus, i furat.

�— În loc s -i sâcâi pe oameni, a vrea s m caute ei pe mine, când or s vrea s fac un schimb.

În acel moment, Ty a ridicat mâinile în aer, ca i cum tocmai s-ar prins de o chestie extraordinar . Era ceva care se a ase sub nasul nostru tot acest timp:

20

agrafa ro ie

�— Craigslist5! Te-ai gândit s pui asta pe Craigslist? Toat

lumea folose te Craigslist.�— Po i face schimburi de obiecte pe Craigslist? am în-

trebat.Ty a dat din cap a neîncredere, pu in în batjocur . Auzi la

el, po i face schimburi de obiecte pe Craigslist?

În timp ce ne îndreptam spre calculator, m-am uitat la calendarul de pe perete.

Era 12 iulie.Ty a intrat pe pagina Craigslist din Vancouver. Am g sit o

sec iune denumit �„troc6�”. La �„Titlul post rii�” am introdus: �„O agraf ro ie de birou�”.

Am înc rcat pe website o poz cu agrafa ro ie, fotogra a pe care mi-o trimisesem prin e-mail. La �„Descrierea post rii�” am scris urm toarele:

S-ar putea s nu vi se par cine e ce, dar în aceast poz e o agraf . De culoare ro ie. În acest moment, agrafa st pe biroul meu, lâng calculator. Vreau s dau la schimb aceast agraf contra unui obiect mai mare sau mai bun: un s lou, o lingur sau poate chiar o cizm . Dac promite i c v ine i de târg, promit c vin la voi s facem

5 Craigslist.com �– website de anun uri foarte popular în in at în 1996. În vara lui 2012, Craigslist acoperea comunit i on-line din peste 50 de ri. (n.t.)6 În original �„barter�”. (n.t.)