1

ADENOPATIA SI SPLENOMEGALIAADENOPATIA SI SPLENOMEGALIA

Splina şi ganglionii limfatici fac parte din sistemul imun periferic. Mărirea ganglionilor limfatici (limfadenopatia) şi a splinei (splenomegalia)

poate să se întîlnească în diferite boli infecţioase, boli autoimune, endocrino-metabolice, neoplazii şi în majoritatea bolilor hematologice.

AdenopatiaAdenopatiaGanglionii limfatici sînt organe specializate ale sistemului imunitar cu

structura specifică la nivelul cărora macrofagele, celulele T şi B cooperează între ele în vederea realizării răspunsului imunitar în raport cu un antigen cel mai adesea semnalizator al unui agent infecţios.

Ganglionii limfatici sînt conectaţi in circulaţie prin vasele limfatice aferente şi eferente. Limfa pătrunde in ganglion prin limfaticele aferente (A) şi il părăseşte prin limfaticele eferente (E). Ariile limfocitelor B sint foliculii primari şi foliculii secundari Ia nivel cortical iar limfocitele T sînt concentrate în ariile paracorticale.

2Fig. Anatomia ganglionilor limfatici

3

Fig. Anatomia ganglionilor limfatici

Williams eighth edition

4

Fig. Normal human lymph node

Williams

5

Reactive lymph node hyperplasia and lymphogranulomatosis

Reactive lymph node hyperplasia and lymphogranulomatosis. a Lymphnode cytology in severe reactive hyperplasia. Large blastic cells alongside smalllymphocytes (if it fails to regress, histological analysis is required).Color atlas of hematology 2004

6

Diagnosticul adenopatiilor, (mărirea patologica de volum a ganglionilor sau a grupelor de ganglioni) atât periferici, accesibili ex. clinic, (amigdale, submandibulari, laterocervicali, axilari, epitrohleeni sau inghinali), cât şi cei profunzi (abdominali sau toracici), se bazează pe ex. clinic.

Acesta ofera clinicianului date obţinute prin inspecţie - deformarea zonei respective, roşeaţa tegumentelor, cât şi palpare - date legate de sensibilitate, consistenţă, dimensiuni, formă, relaţii cu vecinătatea.

Sindroamele clinice datorate fenomenelor de compresie date de adenomegalii pot să fie: sindroame mediastinale datorate compresiei VCS, disfonie, disfagie, sau sindrom de compresie pe VCI, pe circulaţia limfatică, hidronefroze, fenomene ocluzive intestinale.

Interesarea ţesutului limfoid din SNC poate oferi semne neurologice specifice: sindrom meningeal, interesări de nervi cranieni, pareze sau plegii ca şi interesarea ţesutului limfoid din peretele tractului digestiv.

7

Datele paraclinice completeaza ex. clinic, oferind date despre etiologia adenopatiei (IDR la tuberculină, reactia Cassoni), referiri Ia adenopatiile profunde neaccesibile ex. clinic şi, date referitoare la dg. pozitiv etiologic de certitudine al acestora.

Investigaţia care stabileşte dg. de certitudine este biopsia ganglionară. Aceasta necesită simpla incizie sau laparoscopie, sau chiar laparotomie, cu ex. histopatologic clasic şi completat cu tehnici moderne de imunohistochimie.

Diagnosticul diferenţial al adenomegaliilor, are în vedere dg. diferenţial cu alte formaţiuni tumorale - în funcţie de localizarea adenopatiilor, atât ex. clinic cât şi investigaţiile paraclinice sunt importante.

8

Diagnosticul etiologic sau etiopatogenic al mecanismului de apariţie, al adenopatiilor implică atât mecanisme infecţioase, şi aici menţionăm tuberculoza ganglionară, viroze cu tropism ganglionar (mononucleoza infecţioasă), cât şi mecanisme inflamatorii, imune sau autoimune (cum ar fi sarcoidoza sau lupusul eritematos sistemic).

Afecţiunile maligne care determina adenopatii sunt metastazele neoplaziilor ‘‘solide”, şi afecţiunile maligne primitive ale ganglionilor limfatici însoţite sau nu de splenomegalie, hepatomegalie, interesarea măduvei hematopoietice, descărcare în sângele periferic, interesarea SNC, a seroaselor, a organelor parenchimatoase.

9

Diagnosticul adenomegaliilorEXAMEN CLINIC

INVESTIGATII PARACLINICE Caracteristicile adenopatiilor•Dimensiuni•Forma•Consistenta•Sensibilitate•Aderenta•Tegumente•Compresie

LABORATOR IMAGISTICA

IDR-PPD

•Hematologie•Biochimie•Imunologie

•Biopsie+Histopatologie

•Radiologie•Ecografie•Tomografie•RMN

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

CU ALTE TUMORI

•Glande salivare•Tumori musculare• Gusa tiroidiana•Hernie inghinala

ETIOLOGIC

Benigne Maligne

•Infectii•Inflamatii

Primare•Limfoame•Leucemii

Secundare•Metastaze

10

Prezentăm cîteva situaţii clinice mai frecvent întîlnite în care apare şi adenopatia.•adenopatia cervicala cu caracter acut, cu semne de inflamaţie locală cu sau fara supuraţie şi fistulizare orientează spre o limfadenită inflamatorie acută.

•adenopatia cervicală cu evoluţie cronică cu tendinţă la supuraţie şi fistulizare lăsind cicatrici tegumentare deformante orientează spre o adenopatie TBC.

•adenopatia masivă cervicală, supraclaviculară orientează spre un limfom malign sau metastază a unor neoplazii intra toracice sau gastrice.

•adenopatia cervicală cu caracter acut, la tineri, în absenţa infecţiilor în sferaORL sugerează mononucleoza infecţioasă; cînd acest tip de adenopatie persistă se suspicionează sarcoidoza sau un limfom malign.

11

•adenopatia cervicală unilaterală cu evoluţie cronică mai ales la persoanele în virstă necesită căutarea unei neoplazii în sfera ORL.

•adenopatia generalizată cu evoluţie acută poate fi datorată infecţiilor sistemice, reacţiilor medicamentoase. Asocierea febrei şi a simptomelor generale orientează spre mononucleoza infecţioasă sau HIV.

•adenopatia generalizată, persistentă cu evoluţie cronică de cele mai multe ori inofensivă apărută la vîrstnici sugerează o LLC.

•adenopatia regională de obicei cervicală de consistenţă elastică, mobilă, nedureroasă, însoţită de fenomene generale, orientează spre un LH.

•adenopatie localizată cu ganglioni duri, aderenţi, dureroşi, crescînd rapid în volum sugerează o adenopatie metastatică.

12

Studiul clinic al adenopatiei trebuie completat de cele mai multe ori cu hemogramă, ex. MO, ex. bacteriologice, teste serologice pentru infecţii virale, teste de inflamaţie, teste imunologice, radiografii, limfografie, echografie abdominală, CT.

In ultimă instanţă trebuie eliminată cauza neoplazică a adenopatiei, iar investigaţia decisivă este biopsia ganglionară şi studiul histologic al acesteia.

In general orice adenopatie persistentă mai mult de 4-6 săptămîni, în special dacă este asimptomatică necesită biopsie ganglionară.

Cu toate că uneori adenopatiile prezintă elemente caracteristice pentru o anumită afecţiune benignă sau malignă, este obligatoriu ca înainte de a iniţia un act terapeutic, în special corticoterapie, iradiere, citostatice, măsuri care pot modifica atît caracterele clinice cît şi cele morfologice să, se facă apel la ex. clinice şi paraclinice de specialitate, inclusiv puncţia şi biopsia ganglionară.

13

SplenomegaliaSplenomegalia

Interesarea splinei se semnalează în numeroase hemopatii maligne şi se traduce la majoritatea bolnavilor prin hipertrofia acestui organ.

Splenomegalia poate apare în cadrul unui complex simptomatic sau, ca o primă manifestare a bolii.

Splina este un organ cu structură reticulo-histiocitară, imunitară, conectat în sistemul sangvin circulator.

Mărimea normală este de 12 cm lungime şi 7 cm lăţime, iar splenomegalia moderată este dificil de detectat clinic.

14

Structura histo-funcţională schematică a splinei este reprezentată în Fig. 8.

Splina este constituită din multiple unităţi cuprinzînd pulpa roşie şi albă centrată în jurul micilor ramuri ale arterei splenice numite artere centrale.

Pulpa albă splenică reprezintă aria limfoidă, iar pulpa roşie include sinusurile şi corzile pulpare. ín pulpa albă se găsesc arii B-dependente conţinind foliculi primari şi secundari, dar şi zonele marginale limfoide, în timp ce ariile T dependente sint situate adiacent foliculilor şi capilarelor arteriale.

15

16

Fig. Structura normala a splinei

Williams Eighth Edition

17

Splina are mai multe funcţii:•este un organ specializat în răspunsul imun, mai ales asociat cu funcţia de clearance a bacteriilor şi antigenilor particulaţi sangvini.

•are rol in sechestrarea şi îndepărtarea celulelor sangvine anormale.

•vasculatura splenică joacă rol în reglarea circulaţiei portale.

•la adultul normal hematopoeza se desfăşoară la nivel medular, în situaţii patologice cînd măduva este înlocuită sau nu răspunde la stimuli, splina poate fi loc major pentru - hematopoeză.

18

Splenomegalia trebuie interpretată în corelaţie cu semnele şi simptomele asociate şi cu anamneza clinică.

Etapele obligatorii de dg. într-o hipertrofie a splinei sînt: dg. de organ şi stabilirera naturii acesteia.

Dificultăţile care se întîmpină în dg. unei splenomegalii sînt: •splenomegalia apare de obicei izolat, ca unic simptom al unei afecţiuni care evoluează lent.

•spre deosebire de tulburările funcţionale determinate de suferinţa altor organe, cele datorate suferinţei acestui organ pot evolua fără manifestări subiective deosebite.

19

La o splenomegalie apreciem mai multe caracteristici: mărime, suprafaţă, consistenţă, mobilitate, sensibilitate.

Splenomegalia gigantă, de consistenţă dură, eventual nodulară, pledează pentru neoplazii hematologice sau intrinseci splenice.

Splina moale, dureroasă, moderată ca mărime, însă asociată cu febră şi alte simptome generale, pledează pentru stări septice, boli autoimune, sau alte condiţii patologice ne-neoplazice.

20

Splina este un organ limfoid - deci un ganglion, mărirea ei determină apariţia unei formaţiuni tumorale cu anumite caractere, localizată în hipocondrul stâng.

Datele clinice rezulta din anamneză, din inspecţie, palpare, combinate cu percuţie şi chiar auscultaţie.

Splenomegalia tumorală se poate însoţi de complicaţii care să explice durerile, semnele clinice de ocluzie intestinală, hidronefroza stângă, revărsat lichidian pleural stâng, ascită, abdomen acut chirurgical.

Datele paraclinice aduc date asupra etiologiei şi etiopatogeniei splenomegaliei si asupra complicaţiilor acestora, precum si indicaţii asupra terapiei celei mai adecvate.

Puncţia splenică este contraindicată, dg. histopatologic al splenomegaliei tumorale se poate pune numai după splenectomie.

21

Diagnosticul diferenţial al splenomegaliilor, are în vedere deosebirea de alte tumori localizate în hipocondrul stâng şi dg. etiologic sau etiopatogenic al apariţiei splenomegaliei tumorale, care poate fi prin mecanisme infecţioase sau formaţiuni benigne (chiste hidatice, TBC splenic), inflamaţii sau neoplazii - hemopatii maligne cu localizare splenică (limfoame splenice) sau metastaze splenice.

Deşi există o mare varietate de boli care se însoţesc de creşterea splinei, există citeva mecanisme fiziopatologice de creştere a splinei şi anume:

•hiperplazie reticuloendotelială şi imună în stări infecţioase: endocardita bacteriană, boli autoimune sau hemolize non-imune.

•alterarea fluxului sangvin splenic consecutiv stazei sangvine portale în ciroze hepatice sau tromboza venei porte.

•neoplasme care invadează primar splina (limfom splenic, angiosarcom) sau secundar (leucemii, limfoame, metastaze)

22

•hematopoeză extramedulară splenică (de tip embrionar) ca în MMM sau sindroame mieloftizice.

•infiltrarea splinei cu material anormal, în amiloidoză şi boala Gaucher.

•ocuparea splinei prin chiste, hemangioame etc.

Investigarea paraclinică a unei spenomegalii este asemănătoare cu a unei adenopatii, multiple afecţiuni benigne sau maligne au ca semne clinice adenopatia şi splenomegalia.

In lipsa unei orientări clinico-biologice se impune laparatomia exploratorie cu splenectomie şi confirmare histologică.

23

HipersplenismulHipersplenismulTermenul de hipersplenism este aplicat la cîteva situaţii clinice în care

splina îndepărtează din circulaţie cantităţi excesive de eritrocite, granulocite şi trombocite.

Ca mecanisme sînt descrise: creşterea sechstrării celulare datorită anomaliilor hemodinamice ale circulaţiei splenice sau producerea de anticorpi anti-eritrocitari, granulocitari şi trombocitari facand aceste celule vulnerabile la clearenceul macrofagelor splenice.

Situaţiile în care se produce congestia pasivă a splinei determină hipervîscozitatea sîngelui din sinusuri şi corzile pulpei roşii, în aceste condiţii hemoconcentraţia şi hipoxia cresc vulnerabilitatea celulelor sangvine la acţiunea fagocitică.

24

Criteriile de dg. ale hipersplenismului includ:

1. splenomegalia; 2. distrucţia splenică a uneia sau mai multor linii celulare din singele periferic; 3. celularitate normală sau crescută a MO cu reprezentare normală a liniei celulare deficiente în circulaţie; 4. evidenţe ale creşterii tumoverului celular in linia celulară afectată (reticulocite, eritroblaşti).

25

HiposplenismulHiposplenismulHiposplenismul sau asplenia sînt termeni care indică diminuarea sau

absenţa funcţiei splenice.

Cauzele hiposplenismului sînt:• splenectomia• absenţa congenitală a splinei• anemia drepanocitară cu vechime mai mare de 5 ani (autosplenectomia

datorată infarctelor splenice repetate) • iradierea splenică • în drepanocitoză, persistenţa unei spline palpabile peste 5 ani sugerează

coexistenţa unei talasemii.

Scăderea funcţiei splenice este indicată de prezenţa în sîngele periferic a celulelor nucleate ale seriei roşii, corpusculilor Jolly, corpusculilor Heinz ca şi a eritrocitelor în ţintă.

26

Figure 55–1. Blood film of splenectomized patientshowing Howell-Jolly bodies. Note also theacanthocytes and occasional target cell. These alsoare characteristic postsplenectomy red cell changes.Williams hematology

27

Fig. Celule rosii in hiposplenism

28

Pacienţii splenectomizaţi sau cu asplenie funcţională sînt sensibili la infecţii bacteriene in special cu meningococ, pneumococ. E.Coli, Hemophilus influenzae.

Această sensibilitate se datoreaza reducerii funcţiei de filtrare a splinei în ceea ce priveşte clearence-ul bacteriilor opsonizate şi scăderea producţiei de atc. IgG şi IgM care leagă bacteriile.

Se recomandă imunizarea cu vaccin pneumococic la 2 ani după hiposplenism sau splenectomie.

Prezenţa în singele periferic a manifestărilor de hiposplenism (corpi Jolly) alături de o splină normală sau mărită sugerează o boală infiltrativă splenică ca angiosarcomul splenic.

29

EXAMEN CLINIC

Durere

Tumora hipocondru stang:• Mobila cu respiratia• Superficiala• Margine interna crenelata• Raportata la ombilic, hipogastru, fosa iliaca stanga

Inspectie Palpare+percutie Auscultatie

Bombare abdomen

+Complicatii: ruptura, infarcte, compresie

INVESTIGATII PARACLINICE

Frecatura

LABORATOR IMAGISTICA

IDR-PPDIDR-CASSONI

•Hematologie•Biochimie

•Biopsie+Histopatologie

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

•Radiologie•Ecografie•Tomografie•RMN

30

Diagnosticul splenomegaliilor

DIAGNOSTIC DIFERENTIAL

CU ALTE TUMORI ALE HIPOCONDRULUI STANG•Rinichi stang• Lob stang ficat• Colon• Coada de pancreas• Ganglioni (hil stang)

ETIOLOGIC

Benigne Maligne

•Infectii•Inflamatii• Ciroza• Tezaurismoze• Hematom• Chist hidatic

Primare•Limfoame•Leucemii

Secundare•Metastaze

31

Indicaţii pentru splenectomie

Splenectomia poate fi indicată pentru una din cele două situaţii medicale:1. Pentru a diagnostica stadializa şi controla o maladie (sferocitoza ereditară, limfoame Hodgkin si non Hodgkin cu debut splenic).2. Pentru a înlătura consecinţele hipersplenismului secundar creat de o altă afecţiune.

De asemenea splenectomia este practicată în cazuri de ruptura traumatică sau mai rar ruptură spontană cu hemoragie intraabdominală, situaţii de urgenţă medico chirurgicală şi bolnavul este îndrumat la clinica de chirurgie.

32

Alte indicaţii pentru splenectomie:

TrombocitopeniaTrombocitopenia cronică autoimună (PTI) refractară la tratamentul corticoid uzual poate fi corectată la 70-90 % din pacienţi după splenectomie. Cei care nu fac o remisiune completă după splenectomie pot beneficia de doze mici de corticoizi.

Anemiile hemolitice.Anemia imun hemolitică (AHAI) mai ales cea cu anticorpi la cald, care nu se corectează după două luni de corticoterapie poate fi tratată prin splenectomie. 2/3 din pacienţii splenectomizaţi pot să facă remisiune completă.

33

Leucemiile. - Splenectomia a fost indicată în leucemia cu celule “hairy” (HCL) pentru corectarea pancitopeniei şi înlăturarea fenomenelor de compresiune. Ameliorarea afecţiunii hematologice survine la 65% din pacienţi, dar sunt frecvente recăderile de boala. Actual exista chimioterapie specifica; splenectomia este rar indicata.

- Leucemia mieloida cronica (LMC) indicaţia pentru splenectomie în acest tip de leucemie s-a recomandat în cazul hipersplenismului important, al splenomegaliilor gigante şi fenomenelor de compresiune. Actual odată cu introducerea terapiei cu Interferon si mai ales a inhibitorilor de tirozin kinaza (Glivec, Tasigna, Sprycel), s-au restrâns indicaţiile splenectomiei.

Tumorile spleniceLimfoame maligne cu debut splenic

Talasemia majoră

34

ASPECTE COMUNE ALE HEMOGRAMEI MODIFICĂRI CANTITATIVE ALE LEUCOCITELOR

 NEUTROPENIALeucopenia se defineşte ca o reducere a nr. absolut de leucocite

în sânge < 4000/µl(4x109/l).Granulocitopenia semnifică nr. de granulocite (neutrofile,

eozinofile şi bazofile).Neutropenia reprezintă o a nr. de neutrofile < 1500/µl la copiii

până la 10 ani şi sub 1800/µl peste această vârstă.Neutropenia poate fi cauzată prin:

(1) tulburări de producţie(2) tulburări de distribuţie şi turnover(3) ingestie de droguri(4) asocierea bolilor infecţioase.

35

1.Tulburări de producţie a neutrofilelor Sindroame neutropenice congenitale

a.sd. Kostmann b.neutropenia asociată cu agamaglobulinemie c.neutropenia cu disgranulopoieză d.sd. Schwachman-Diamond e.sd. Chediak-Higashi

Deficite dobânditea.neutropenia asociată deficitului de vit. B12 şi acid folic în anemiile

megaloblasticeb.neutropenia postchimioterapie prin reducerea drastică a producţieic.neutropenia din afecţiuni ale celulei stem hematopoietice (leucemii, AA,

SMD)

2.Tulburări de distribuţie şi turnovera. neutropenia alloimună neonatală b.neutropeniile autoimune întâlnite în: LES, artrita reumatoidă

36

3.Neutropenia indusă de droguriDroguri asociate frecvent cu neutropenie idiosincrazică  -Analgetice şi antiinflamatoare        Indometacin        Derivaţi de paraaminofenol (fenacetin, acetaminofen)        Derivaţi pirazolonici (aminopirin, dipirone, fenilbutazonă)

-Antibiotice: cloramfenicol, penicilină, peniciline semisintetice, sulfonamide

-Antitiroidiene: carbimazol, propiltiouracil-Fenotiazine: clorpromazina

 4. Neutropenia din boli infecţioase Apare în cursul infecţiilor acute sau cronice cu bacterii , virusuri,

paraziţi sau rickettsii. 

NEUTROFILIA Neutrofilia se defineşte ca o a nr. absolut de neutrofile

(nesegmentate şi segmentate) > 7.500/µl.(7,5x109/l).Reacţia leucemoidă se referă la neutrofilia importantă, situaţie ce

mimează prin leucocitoză o leucemie (20.000-50.000/µl).

37

Cauzele majore ale neutrofiliei acute şi cronice sunt prezentate în tabel:

NEUTROFILIA ACUTĂ NEUTROFILIA CRONICĂ Stimuli fizici anestezie, frig, convulsii, efort, caldură, durere, chirurgie Stimuli emoţionali panică, stress Infecţii (localizate şi sistemice) cu: bacterii, fungi, rickettsii, spirochete, unele virusuri Inflamaţii sau necroză tisulară complexe Ag-Ac, arsuri, activarea complementului, şoc electric, infarct, traumatisme, vasculită Medicamente, hormoni, toxice factori stimulatori de colonii, endotoxine, epinefrina, glucocorticoizi, vaccinuri, virusuri

Infecţii -persistenţa unora ce cauzează neutrofilie acută Inflamaţii –persistenţa unor forme acute: vasculită cronică, colită, dermatită, miozită, nefrită, pancreatită, parodontoză, artrită reumatoidă, tiroidită etc. Tumori: carcinoame de sân, rinichi, ficat, plămân, pancreas, stomac, uter. Rar: tumori cerebrale, limfoame, melanoame, mielom multiplu. Medicamente , hormoni, toxice: fumatul de ţigarete, litiu Boli metabolice si endocrine: superproducţia de ACTH sau glucocorticoizi, eclampsia

- Infectii persistente care

38

EOZINOFILIA SI EOZINOPENIA  Numărul absolut de eozinofile la adult este în mod N < 400 celule/µl; acestea intervenind în modularea inflamaţiei, a răspunsului T-celular, distrugerea paraziţilor, dar şi în producerea unor leziuni severe ale tesuturilor.

Gradele eozinofiliei sunt:-uşoară (400-1500 celule /µl)-moderată (1500-5000 celule /µl)-marcată (>5000/µl)

 Cauzele eozinofiliei BOALA FRECVENŢA GRADInfecţii

-parazitare frecvente în toata lumea moderată/marcată

Boli alergice-rinită frecventă uşoară-dermatită atopicăfrecventă la copii uşoară-urticarie/angioedem frecventă variabilă-astm frecventă uşoară-reacţii postmedicam. rare uşoară/marcată

39

Neoplazii-leucemie cu eozinofile rară marcată-LMC rară moderată/marcată-limfoame (mai ales Hodgkin) rare moderată-tumori solide rare uşoară/marcată

Musculoscheletale-artrită reumatoidă rară uşoară/marcată

Gastrointestinale-gastroenterită cu eozinofile rară uşoară/moderată-boală celiacă rară uşoară-gastroenterită alergică rară uşoară/marcată

Respiratorii

-eozinofilie pulmonară rară uşoară/marcată-fibroză chistică rară uşoară

Alte cauze-Sd.hipereozinofilic idiopatic rară marcată-Sd. hiper IgE rară marcată-eozinofilia/mialgia rară moderată/marcată

-deficitul adrenocortical rară moderată

40

BAZOFILIA, BAZOFILOPENIA ŞI MASTOCITOZA

 Nr.N de bazofile la adult este de 20-80/µl (0,02-0,08x109/l).

 Cauzele bazofiliei şi bazofilopeniei

Bazofilia

-inflamaţii şi boli alergice: postalimentare, postmedicamentoase, hipersensibilizare postinhalare, urticarie, eritrodermie, artrită reumatoidă, iradiere, colită ulcerativă

-endocrinopatii: diabet zaharat, mixedem, estrogenemie iatrogenă,

-infecţii: TBC, influenza

-deficitul de fier,

-neoplazii: boli mieloproliferative cronice, carcinoame, leucemia cu bazofile. 

41

Bazofilopenia

-absenţa ereditară a bazofilelor,

-tratamentul cu glucocorticoizi,

-reacţii de hipersensibilitate: urticarie, anafilaxie, reacţii postmedicamentoase,

-hipertiroidism.

Mastocitoza Mastocitele sunt produse în măduva hematogenă şi nu pot fi identificate în sângele indivizilor sănătoşi. Aceste celule eliberează mediatori continuţi în granule (histamina, heparina, factori chemotactici) sau secretaţi (prostaglandine şi leucotriene).

42

MONOCITOZA ŞI MONOCITOPENIA

  Nr. absolut de monocite în sânge este de 1000 la naştere, scăzînd la 400/µl în medie la adult (0,4x109/l).

Monocitoza la adult semnifică peste 800 monocite/µl; iar monocitopenia sub 200 celule/µl.

Principalele cauze ale monocitozei sunt bolile hematologice (>50% din cazuri), inflamatorii şi imune.

 Cauze de monocitoză Bolile hematologice

Maligne: -SMD (clonale)-LAM (mielomonocitare sau monocitare)-LMC

  Reactive: -sd. neutropenice(nonclonale) -agranulocitoză postmedicamentoasă

-terapie cu clorpromazină-limfoame-status postsplenectomie-MM

43

Boli inflamatorii şi imuneBoli vasculare şi de colagen

-artrită reumatoidă-LES-arterită temporală-miozită-periarterită nodoasă

Infecţii cronice -bacteriene (endocardită subacută, abcese hepatice)

-TBC-sifilis primar/secundar-infecţii virale:zosteriene, citomegalice

Alte cauze: hepatopatia etanolică, sarcina, depresia severă, colita ulcerativă, enterita regională, sarcoidoza, neoplaziile nehematologice asociate cu monocitoză indiferent de metastaze

44

Cauze de monocitopenie:-anemia aplastică (AA)-neutropenia ciclică-colagenozele: LES, artrita reumatoidă-neoplaziile hematologice: LLC şi leucemia cu celule păroase(HCL)-infecţia HIV-administrarea de glucorticoizi, IFN alfa, TNF-beta.

45

LIMFOCITOZA ŞI LIMFOCITOPENIA

Numărul absolut de limfocite la adult variază între 1000-4000 celule/µl .

LIMFOCITOZALimfocitoza semnifică o a nr. de limfocite > 4000/µl.

Limfocitoza primarăNeoplaziile limfoide

-leucemia acută limfoblastică(LAL)-leucemia limfatică cronică (LLC) şi prolimfocitară-leucemia cu celule păroase-leucemia cu celule T a adultului-limfoame

Limfocitoza B monoclonală

46

Limfocitoza secundară(reactivă)Sd. mononucleozice produse de: virusul Epstein-Barr, CMV, virusul herpes simplex, zosterian, adenovirusuri, virusul hepatitei infecţioase, v.varicelo-zosterian.

Infecţii cu: Bordetella pertussis si Toxoplasma gondii.Limfocitoza de stres (acută)

-colaps cardiovascular-reacţii de hipersensibilizare-indusă de droguri-şoc chirurgical-criză epileptică-traumatisme

Limfocitoza persistenta (cronică)-boli autoimune-neoplasme-la fumători-inflamaţii cronice-hiposplenism-sarcoidoză

47

LIMFOCITOPENIANumărul absolut de limfocite este sub 1000/µl. De

obicei scăderea se face pe seama celulelor T helper (CD4+); deoarece >80% din limfocitele adultului sunt de tip T din care circa 2/3 sunt CD4+.

Cauzele limfocitopeniei sunt ereditare (anomalii ale celulei stem, ale citoscheletului limfocitului) şi dobândite.