Criza datoriilor suverane europene

Începând cu sfârşitul lui 2009, temerile privind criza datoriilor suverane s-a dezvoltat în rândul investitorilor fiscal conservatori in ceea ce priveşte unele state europene, in conditiile in care situaţia devenea deosebit de tensionată la începutul anului 2010. Astfel e temeri s-au manifestat pentru tari membre a zonei euro: Grecia, [3], Irlanda, Spania şi Portugalia şi, de asemenea, dar si pentru unele ţări ale UE din afara zonei euro. Islanda, ţara care a înregistrat cea mai mare criza din 2008, când întregul sistem bancar internaţional s-a prăbuşit a devenit mai puţin afectata de criza datoriei suverane avand in vedere faptul ca guvernul nu a avut resursele pentru a aplica masuri de salvgardare a băncilor. În UE, în special în ţările în care datoriile suverane au crescut brusc din cauza salvgardarii bancilor, o criză de încredere a apărut odată cu lărgirea spread-urilor pentru randamentele obligaţiunilor şi pentru asigurar ea risc aferenta swapului pe riscul de credit diferente de cost inregistrate între aceste ţări şi alţi membri ai UE precum Germania. [5] [6]În timp ce creşterile datoriei suverane au fost mai pronunţate doar în câteva din ţările zonei euro aceasta lipsa de incredere a devenit o problemă percepută pentru intreaga zona în ansamblul său. În mai 2011, criza a reapărut, în ceea cea mai mare parte avand in vedere refinanţarea datoriilor publice elene. [8 ] Poporul grec respinge, în general, măsurile de austeritate şi si-a exprimat nemulţumirea prin proteste de strada dure. [9] [10] La sfârşitul lunii iunie 2011, situaţia de criză a fost adus din nou sub control, guvernul elen reusind sa treaca un pachet cu noi măsuri de austeritate şi liderii UE promiţând fonduri pentru a sprijini ţara. [11]Îngrijorarea cu privire la cresterea deficitelor publice şi a nivelului datoriei [12] [13] de pe tot globul, împreună cu un val de deteriorare a datoriei guvernamentale europene [14] a creat o stare de alarmare pe pieţele financiare. La 9 mai 2010, miniştrii de finanţe din Europa au aprobat un pachet de salvare global în valoare de 750 de miliarde €, care vizează asigurarea stabilităţii financiare în Europa prin crearea Fondului European de Stabilitate Financiară (FESF). [15]În 2010, criza datoriilor a fost in cea mai mare parte axata pe evenimentele din Grecia, caz în care costul de finanţare a datoriei publice a fost în creştere. La 2 mai 2010, ţările din zona euro şi Fondul Monetar Internaţional au convenit sa acorde un imprumut de € 110 miliarde pentru Grecia, condiţionat de punerea în aplicare a unor măsuri dure de austeritate. [16] Salvgardarea Greciei a fost urmată de un pachet de € 85 miliarde de salvgardare pentru Irlanda în noiembrie, [17] de € 78 miliarde pentru Portugalia in mai 2011, [18] [19], apoi continuarea eforturilor pentru a răspunde crizei continuă în Grecia şi în alte ţări.Aceasta a fost prima criza din zona euro de la crearea sa în 1999. Aşa cum s-a subliniat in presa economica s-a dovedit în mod concludent că zona euro este departe de a fi o zonă monetară optimă.Temeri cu privire la criza datoriilor suverane europeneCriza datoriilor grecesti Economia greacă a avut una dintre cele mai rapide rate de creştere din zona euro in perioada 2000 - 2007; în această perioadă, economia greciei a crescut la o rată anuală de 4,2% iar capitalul străin a inundat ţara [24] O economie puternică şi randamente scazute a obligaţiunilor au permis guvernului Greciei s-a ruleze mari deficite structurale. După înlăturarea a juntei militare de dreapta, guvernul a vrut sa aduca populaţia defavorizata cu vederi de stânga pe parcursul economic principal. În scopul de a face acest lucru, guvernele succesive elene s-au folosit, printre altele, de utilizarea unor deficite bugetare mari pentru a finanţa locuri de muncă in

sectorul public, pensii, şi alte beneficii sociale. [26] Începând cu anul 1993 datoria publica in PIB-ului a rămas constant peste 100%. [27]Iniţial, devalorizarea monedei a contribuit la finanţarea împrumuturilor. După introducerea monedei euro in ianuarie 2001, Grecia a fost iniţial în măsură să se împrumute datorita marjelor mici ale imprumuturilor la care avea acces. Criza financiară de la sfârşitul anilor 2000 care a început în 2007 a avut un efect deosebit de mare asupra Greciei. Doua dintre cele mai mari industrii ale ţării sunt turismul şi transportul maritim, şi ambele au fost grav afectate de recesiune, cu scăderea veniturilor cu 15% în 2009. [27]Pentru a se menţine în cadrul intervalelor uniunii monetare, guvernul Greciei a raportat în mod eronat datele economice statistice oficiale. [28] [29] La începutul anului 2010, s-a descoperit că Grecia a plătit catre Goldman Sachs si alte sute de bănci milioane de dolari în comisioane incepand cu 2001 pentru tranzacţii care au ascuns nivelul real al dobânzii aferent imprumuturilor contracatate [30]. Scopul acestor tranzactii făcute de mai multe guverne succesive grecesti a fost de a le permite să cheltuiasca ascunzand insa deficitul real fata de UE. [31În 2009, guvernul de George Papandreou a revizuit deficitul de la o valoare estimata de 6% la 12,7%. [32] În luna mai 2010, deficitul public grec a fost estimat la 13,6% [33], care este una dintre cele mai ridicate din lume relativa la PIB. [34] Datoria guvernului elen a fost estimată la € 216 miliarde de euro în ianuarie 2010 [35] Datoria publica acumulata a fost estimata a atinge 120% din PIB în 2010. [36] Piata titlurilor de stat grecesti se bazeaza pe investitorii străini, unele estimări sugerează că până la 70% din titlurile de stat elene s-au vandut pe plan extern. [37]Evaziune fiscală estimată a costat guvernul grec peste 20 miliarde dolari pe an. [38] În ciuda crizei, titlurile de stat grecesti licitate au fost supra-subscrise în 2010 (ex 26 ianuarie). [39] Conform Financial Times, la 25 ianuarie 2010, "Investitorii au plasat aproximativ 20 de miliarde € ($ 28 miliarde, 17 miliarde lire sterline), in titluri cu scadenta cinci ani, cu rată fixă , de patru ori mai mult decât guvernul (grec) a estimat". În luna martie, din nou, în conformitate cu Financial Times, "Atena a vândut titluri in valoare de 5 miliarde € (4,5 miliarde lire sterline) cu scadenta 10 ani, şi a primit comenzi de trei ori aceasta valoare." [40]

Declasarea datoriilorLa 27 aprilie 2010, rating-ul datoriilor grecesti a fost redus la nivelurile superioare a statutului de "gunoi" de catre Standard & Poor in conditiile existentei unor semne care preconizau posibilitatea defaultului in cazul datoriilor guvernului grec. [41] Marjele dobanzzilor pentru titlurile de stat cu scadenta de 2 ani a crescut la 15,3% ca urmare a declasarii [42]. Unii analişti continua sa se intrebe asupra capacitatii Greciei de a refinanta datoriile sale. Standard & Poor estima că în caz de default investitori nu ar reuşi să obţină 30-50% din banii lor inapoi [41]. Pietele de capital la nivel mondial a scăzut în răspuns la acest anunţ. [43]În urma downgradarii si de către Fitch şi Moody, alaturi de Standard & Poor, [44] randamentele titlurilor de stat grecesti au crescut în 2010, atât în termeni absoluţi, cât şi în raport cu obligaţiunile guvernamentale germane. [45] Randamentele au crescut, în special în urma deteriorarii succesive cotatiilor.La data de 3 mai 2010, Banca Centrală Europeană (BCE) a suspendat pragul minim pentru titlurile din Grecia "până la noi precizari", [47] ceea ce înseamnă că titlurile vor rămâne eligibile ca garanţii, chiar cu statutul de junk. Decizia garanta accesul bancilor grecesti la finanţări ieftine de la banca centrală, şi analistii considerau ca aceasta masura trebuia să ajute, de asemenea, la creşterea atractivitatii pentru investitori a titlurilor de stat elene. Ca urmare a introducerii acestor măsuri marja dobanzii pentru titlurile de stat cu scadenta de 10 ani a scăzut la 8,5% , 550 puncte

de bază mai sus decat marjele practicate pentru datoria germană, în scădere de la 800 puncte de bază comparativ cu perioada anterioara. [49] In 22 septembrie 2011, titlurile de stat grecesti cu scadenta de 10 ani, au fost tranzactionate la un randament efectiv de 23,6%, mai mult decât dublul marjelor din anul anterior. [ 50]Austeritatea şi acordul de împrumutLa 5 martie 2010, Parlamentul grec a adoptat masurile pentru protecţia economiei, prin care se astepta economisirea a € 4,8 miliarde [51] printr-o serie de măsuri, inclusiv reducerea salariilor din sectorul public. La 23 aprilie 2010, guvernul grec a solicitat activarea pachetului de salvare a UE / Fondul Monetar Internaţional (FMI) [52]. FMI a confirmat că a fost "pregătit pentru a raspunde rapid la această cerere". [53] Grecia avea nevoie de bani înainte de 19 mai, sau s-ar fi confruntat cu imposibilitatea rasturnarii (refinantarii) unei datorii de peste $ 11.3 miliarde. [54] [55] [56]Comisia Europeană, FMI şi BCE au înfiinţat un comitet tripartit (Troika), acesta avand rolul de a pregăti un program adecvat de politici economice care stau la baza un împrumut masiv. Troika a fost condus de Servaas Deroose, din partea Comisiei Europene, şi a inclus, de asemenea, pe Poul Thomsen (FMI) şi Klaus Masuch (BCE), în calitate de parteneri juniori. La 2 mai 2010, s-a ajuns la un acord de împrumut între Grecia, celelalte ţări din zona euro şi Fondul Monetar Internaţional. Tranzactia a constat in împrumuturi imediate in valoare de € 45 miliarde care urmează să fie acordate în 2010, cu posibilitatea mai multe fonduri disponibile ulterior. S-a cazut de acord asupra unui total de € 110 miliarde [57]. [58] Rata dobânzii pentru împrumuturile din zona euro este de 5%, considerat a fi un nivel destul de ridicat pentru orice împrumut de salvare. Potrivit oficialilor UE, Franţa şi Germania [59] au cerut ca relaţiile lor militare cu Grecia sa fie o condiţie a participării lor la salvarea financiară [60]. Guvernul Greciei a fost de acord să impună o a patra şi ultima rundă de măsuri de austeritate. Acestea includ: [61]• limitarea bonusurilor bianuale din sectorul public la suma de 1.000 €, eliminarea acestora în totalitate pentru cei care castiga peste 3.000 € pe lună.• O reducere de 8% a salariilor in cazul angajatilor din sectorul public şi de 3% pentru DEKO (companiile de utilităţi din sectorul public).• Limitarea la 800 € pe lună pentru cea de a 13-a şi 14-a pensie lunara; elimnarea acesteia pentru pensionarii care primesc peste 2.500 € pe lună.• Aplicarea unui impozit special asupra pensiilor mari.• au fost planificate modificari a legilor care reglementează concedierile şi plata orelor suplimentare.• impozitele extraordinare impuse pe profitul companiei.• Creşteri în TVA la 23%, 11% şi 5,5%.• creştere de 10% a taxele pe produse de lux şi a taxelor pe alcool, ţigări şi combustibil.• Egalizarea vârstei de pensionare pentru bărbaţi şi femei • vârsta generala de pensionare nu s-a schimbat, ci a fost introdus un mecanism a pentru ajustare la schimbarile speranţei de viaţă.• A fost creat un fond de stabilitate financiară.• vârsta medie de pensionare a lucrătorilor din sectorul public a crescut de la 61la 65. [62]• numarul întreprinderilor in proprietate publică să fie redus de la 6000 la 2000. [62]La 5 mai 2010, o grevă generală la nivel national a avut loc la Atena pentru a protesta contra reducerii cheltuielilor planificate şi creşterea taxelor. Trei oameni au fost ucisi, zeci de răniţi, şi 107 arestaţi. [63]

Potrivit unui studiu publicat la 5 mai 2010, de către Citibank, împrumuturile acordate de Uniunea Monetară Europeană (EMU) var fi pari passu, şi nu de „senior” ca cele ale FMI. De fapt, împrumuturile „senior” ale FMI nu au nici o bază legală, dar cu toate acestea, acest caracter este respectat. Creditele ar trebui să acopere nevoile de finanţare a Greciei pentru următorii trei ani (estimat la 30 miliarde € pentru restul de 2010 şi 40 miliarde € per an pentru 2011 şi 2012). Citibank a gasit masurile de înăsprirea fiscală "în mod neaşteptat de dure". Acestea se vor ridica la un total de 30 de miliarde € (adică 12,5% din PIB 2009) şi consta în reducerea cheltuielilor cu 5% din PIB în 2010, şi o constrangere suplimentara de 4% în 2011. [64]Pericolul de default Fără un acord de salvare, exista posibilitatea ca Grecia sa prefera sa intre in default pentru unele din datoriile sale. Primele privind datoriile din Grecia au crescut la un nivel care reflectă o sansa mare de neplata sau de restructurare. Analistii au dat o gamă largă de probabilităţi pentru default, estimand o sansa de 25% la 90% de neplata sau de restructurare. [65] [66] Cel mai probabil default ar lua forma unei restructurări cazul în care Grecia va plăti creditorilor, inclusiv participantilor la pachetul de salvare de până la € 110 miliarde şi anume guvernele din zona euro şi FMI, doar o parte din ceea ce le este datorat, probabil 50 sau 25 la suta. [67] S-a afirmat că acest lucru ar putea destabiliza rata Euribor, care este sprijinită de titluri de stat. [68]În momentul de faţă, pentru că Grecia este un membru al zonei euro, ac asta nu poate stimula în mod unilateral economia proprie prin intermediul unei politici monetară.Grecia reprezintă doar 2,5% din economia zonei euro [72]. In ciuda marimii sale, pericolul este ca un default din partea Greciei va determina investitorii să-şi piardă credinţa în alte ţări din zona euro. Această preocupare este orientata catre Portugalia şi Irlanda, ambele avand datorii mari şi probleme de deficit. [73] Italia are, de asemenea, o datorie mare, dar poziţia sa bugetară este mai bună decât media europeană, şi nu este considerata printre ţările cu cel mai mare risc [74]. Zvonurile recente lansate de speculatori despre un plan spaniol de salvare au fost respinse de către prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero ca "nebunie completă" şi "intolerabil". [75] Spania are o datorie relativ scăzut în rândul economiilor avansate, la doar 53% din PIB în 2010, mai mult de 20 puncte mai puţin decât Germania, Franţa sau SUA, şi mai mult de 60 puncte mai puţin decât Italia, Irlanda sau Grecia, [76] şi nu se confruntă cu un risc de neplată. [77 ] Spania şi Italia sunt economii mult mai mari decât Grecia; ambele ţări au cea mai mare pondere a datoriilor lor controlate pe plan intern, şi sunt într-o situaţie fiscală mai bună decât Grecia şi Portugalia, facand un default improbabil cu excepţia cazului în care situaţia devine mult mai severa. [78 ]

Obiecţii cu privire la politicile propuseCriza este privită ca o justificare pentru impunerea austeritatii fiscală [79] cu privire la Grecia, în schimbul finanţarii europene, care ar reduce costurile îndatorării pentru guvernul grec. [80] Impactul negativ al politicii fiscale mai stricte ar putea compensa impactul pozitiv al costurilor îndatorării mai mici şi perturbările sociale ar putea avea un impact semnificativ negativ asupra investiţiilor şi creşterii economice pe termen lung. Joseph Stiglitz a criticat, de asemenea, Uniunea Europeana pentru lentoarea in a ajuta Grecia, insuficienta sustinere a noului guvern, lipsa de puterea de vointa de a configura suficient "un cadru de solidaritate şi stabilizare" pentru a sprijini ţările care se confruntă cu dificultăţi economice, şi prea mult respect faţă de agenţiile de rating. [81]Ca o alternativă la acordul de salvare, Grecia ar putea părăsi zona euro. Wilhelm Hankel, profesor emerit de economie la Universitatea Goethe din Frankfurt a sugerat [82] într-un articol

publicat în Financial Times că soluţia preferată pentru "criza" titlurilor de stat grecesti ar fi o ieşire din zona euro, urmată de o depreciere a monedei. Austeritatea fiscala sau o ieşire din zona a monedei euro este o alternativa de a accepta randamente guvernamentale diferenţiate în cadrul zonei euro. Dacă Grecia rămâne în euro, în timp ce accepta randamente mai mari a titlurilor, care să reflecte deficitul public ridicat, ratele înalte ale dobânzilor ar putea diminua cererea, ar creste economisirea si ar imprima economiei o evolutie lentă. Extinderea dincolo de GreciaUna dintre preocupările centrale, înainte de masurile de salvare a fost că această criză s-ar putea răspândi dincolo de Grecia. Criza a redus încrederea în alte economii europene. Irlanda, cu un deficit public în 2010 de 32,4% din PIB, Spania, cu 9,2%, şi Portugalia, de 9,1% sunt cel mai expuse la risc. [85] [IrlandaCriza datoriilor suverane Irlandei nu s-a bazat pe exces de cheltuieli din partea guvernului, ci pe garantiile aqcordate de catre stat pentru şase cele mai mari banci irlandeze care au finanţat bula imobiliara. La 29 septembrie 2008, ministrul de finanţe Brian Lenihan, Jr. a emis o garanţie de un an in favoarea deponenţilor băncilor şi deţinătorilor de titluri. El a reînnoit aceasta garantie pentru încă un an în luna septembrie 2009 la scurt timp după lansarea Agenţiei Naţionale pentru Managementul Activelor, un organism creat pentru a elimina creditele neperformante din cele şase bănci.In decembrie 2008 controversa creditelor ascunse din cadrul Băncii Anglo Irlandeze a dus la demisia a trei directori, inclusiv directorul executiv Seán Fitzpatrick. Un misterios "Golden Circle" format din zece oameni de afaceri sunt în prezent investigati pentru actiuni cumpărate în Banca Anglo Irlandeză, folosind împrumuturi de la bancă, în anul 2008. In Ianuarie 2009 s-a confirmat naţionalizarea băncii. [92]În aprilie 2010, ca urmare a unei creşteri marcante a randamentelor titlurilor irlandeze cu scadenta de 2 ani. La acel moment Agenţia Nationala de Management a Datoria de Stat a spus că nu a avut "nici un fel de obligaţii majore de refinanţare" în 2010. Până în septembrie 2010, băncile nu si-au putut asigura finantarea garanţia de stat a fost reînnoita pentru al treilea an. Acest lucru a avut un impact negativ asupra titlurilor guvernamentale irlandeze, iar ajutorul de stat pentru bănci a crescut la 32% din PIB, şi aşa că guvernul a început negocierile cu BCE şi FMI, în urma căruia a rezultat acordul de salvare din 29 noiembrie 2010 in valoare de € 85 miliarde. [95] [96] În februarie 2011 guvernul a pierdut alegerile. În aprilie 2011, în ciuda tuturor măsurilor luate, Moody a retrogradat datoria băncilor la statutul de gunoi. [97] Dezbaterea privind necesitatea unui nou acord de salvare continuă. PortugaliaConform unor articole din presa portugheza între Revoluţia Garoafelor din 1974 si 2010, guvernele democratice portugheze au încurajat cheltuieli excedentare şi bule de investiţii prin intermediul unor parteneriate neclare publice-private şi finanţarea unor numeroase consultanţe externe ineficiente şi inutile realizate de comisii şi firme. Acest lucru a permis alunecari considerabile de fonduri în cazul lucrările publice şi salarii si bonusuri foarte mari pentru managementul de top şi responsabilii de proiecte. Credite riscante, crearea datoriei publice, precum şi fonduri europene structurale şi de coeziune au fost prost gestionate pe parcursul aproape a patru decenii. Robert Fishman, în articolul din New York Times "Pachetul de salvare inutil pentru Portugalia", arată că Portugalia a cazut victima unor valuri succesive de speculaţii prin presiunea exercitata de caeio care tranzactionau pe pietele secundare titlurile de stat, agenţiile de rating şi speculatori.

În primul trimestru al anului 2010, înainte de presiunea pieţelor, Portugalia a avut una dintre cele mai bune rate de recuperare economică în UE. Avand in vedere comenzile industriale, exporturile, inovarea antreprenoriale Purtugalia a fost la nivelul vecinilor sau chiar a depăşit vecinii săi din Europa de Vest. [100]La 16 mai 2011, liderii zonei euro a aprobat oficial un pachet de salvare de € 78 miliarde pentru Portugalia. Împrumutul de salvare urma a fi în mod egal împărţit între mecanismul european de stabilizare financiară, Fondul european de stabilitate financiară, precum şi Fondul Monetar Internaţional. [101] Ca parte din planul de salvare, Portugalia fost de acord să elimine dreptul sau de veto detinut în Portugal Telecom cu scopul de a pregăti terenul pentru privatizare [103]. [104] Portugalia a devenit a treia ţară din zona euro, după Irlanda şi Grecia, carea a primit un pachet de salvare.La 6 iulie 2011, s-a confirmat că ratingurile agenţiei Moody a diminuat ratingul de credit al Portugaliei la statutul de „gunoi”, Moody lansand, de asemenea, speculaţiile că Portugalia ar putea urma Grecia în solicitarea unui al doilea plan de salvare. [105]SpaniaLa scurt timp după anunţarea noului "Fondul de urgenta" al UE pentru ţările din zona euro la începutul lunii mai 2010, guvernul spaniol a anunţat noi măsuri de austeritate destinate să reducă şi mai mult deficitul tarii bugetul. [106] Guvernul socialist a sperat sa evite reduceri atât de adânci, dar creşterile economice sumbre, precum şi presiunile interne şi internaţionale au forţat guvernul să extindă reducerile deja anunţate în luna ianuarie. Fiind una dintre cele mai mari economii din zona euro starea economiei Spaniei este de interes special pentru observatorii internaţionali, şi a fost supusa unei mari presiuni din partea Statelor Unite, FMI, alte ţări europene şi Comisia Europeană să reducă deficitul mai agresiv [107]. [108 ]Potrivit Financial Times, Spania a reuşit să diminueze deficitul de la 11,2% din PIB în 2009 la 9.2% în 2010 [109]. Trebuie menţionat că datoria publica a Spaniei (de 60,1% din PIB în 2010) este semnificativ mai mica decât cea a Greciei (142.8%), Italiei (119%), Portugaliei (93%), Irlandei (96,2) şi Germaniei (83,2%), Franţei (81,7%) şi Regatulului Unit (80,0%) [110]. [111 ]

BelgiaÎn 2010, datoria publică a Belgiei a fost de 100% din PIB - al treilea cel mai înalt nivel în zona euro după Grecia şi Italia [112] şi au existat îndoieli cu privire la stabilitatea financiară a băncilor [113] După alegerile neconcludente din iunie 2010, în iulie 2011 [114] ţara mai avea încă doar un guvern interimar partidele din cele două grupuri lingvistice principale din ţară (flamandă şi valonă) nu au putut ajunge la un acord cu privire la modul de a forma un guvern majoritar [112]. Analiştii financiari prognozează că Belgia ar fi următoarea ţară care urmează să fie lovita de criza financiară avand in vedere ca marjele împrumuturilor au crescut pentru Belgia. [113]Cu toate acestea, deficitul de 5% a fost relativ modest, iar titlurile de stat emise de guvernul belgian cu o maturitate de 10 ani, au fost adjudecate in noiembrie 2010 la un cost de 3,7% fiind în continuare mai mici decât cele din Irlanda (9,2%), Portugalia (7%) şi Spania (5,2%). [113] În plus, datorită ratei înalte de economii personale, guvernul belgian a finanţat deficitul din economii, în principal de pe piaţa internă, ceea ce-l face mai puţin predispus la fluctuaţiile de pe pieţele de credit internaţionale. [115]Alte ţări europeneRegatul UnitPotrivit Comitetului de Politică Financiara "Orice întrerupere asociata la pieţele de finanţare bancara ar putea metamorfoza băncile din Regatul Unit." [86] Guvernatorul Bancii Angliei,

Mervyn King a declarat că Marea Britanie este foarte mult expusa la risc datorita unor evolutii tip domino a defaulturilor şi a invitat băncilor sa constituie mai mult capital atunci când condiţiile financiare au permis. [86] Guvernul de coaliţie a declarat măsuri de austeritate care ar urma să fie esenţiale ca nu cumva pietele sa isi piarda increderea in Marea Britanie de asemenea, si că situaţia sa a fost, în esenţă, aceeaşi ca a Portugaliei, dar că a avut datorii cu scadente pe termen lung.

IslandaIslanda a suferit un eşec al sistemului bancar şi o criză economică ulterioară. După o creştere puternică a datoriei publice ca urmare a eşecurilor bancare, guvernul a putut reduce dimensiunea deficitelor în fiecare an. Efortul a fost îngreunat de o redresare mai lentă decât cea aşteptata [116] Înainte de defaultul a trei mari bănci comerciale în Islanda, Glitnir, Landsbanki si Kaupthing, cele trei banci aveau cumulat datorii de peste 10 ori PIB-ul Islandei. În octombrie 2008, parlamentul islandez a adoptat o ordonanţă de urgenţă pentru a minimiza impactul crizei financiare. Autoritatea de Supraveghere Financiară din Islanda a utilizat permisiunea acordată de legislaţia de urgenţă pentru a prelua operaţiunile interne ale celor mai mari trei bănci. [117]Operaţiunile din străinătate ale băncilor, cu toate acestea, au intrat în administrare judiciară. Ca urmare, ţara nu a fost grav afectată de criza datoriilor suverane europene din 2010. În mare parte acest fapt se datorează succesul unui acord stand-by cu FMI începând cu noiembrie 2008. Guvernul a adoptat un program de consolidare fiscală pe termen mediu, bazat pe reduceri de cheltuieli şi cresteri semnificative a taxelor fiscale. Ca urmare, datoriile administraţiei centrale au fost stabilizate la aproximativ 80-90 la sută din PIB. [118] Controlul capitalului a fost adoptat şi s-au început eforturile de a reînvia un sistem bancar intern puternic redus pe ruinele fostului sistem bancar internaţional gigantic, pe care guvernul nu l-a putut pentru a salva [119]. [120]În pofida unei dezbateri contenciose cu Marea Britanie şi Olanda asupra chestiunii unei garanţii de stat la depozitele Icesave / Landsbanki în aceste ţări, contractele CDS pe datoriile suverane islandeză au scăzut constant de la peste 1000 de puncte înainte de aparitia acestor probleme, în 2008, la aproximativ 200 de puncte în iunie 2011. În plus, la 9 iunie 2011, guvernul islandez a reusit sa obtina cu succes 1 miliard de $, printr- o emisiune de titluri care indică faptul că investitorii străini apreciaza pozitiv eforturile guvernului de a consolida finanţele publice şi de restructurare a sistemului bancar, cu două dintre cele mai mari trei banci acum în mâini străine [119]. [120]

ElveţiaÎn septembrie 2011, Banca Naţională a Elveţiei a depreciat francul elveţian la un plafon de 1,20 [121] franci per euro. Francul s-a apreciat în raport cu euro pe parcursul crizei, ceea ce a dăunat exportului elveţian. Banca Naţională a Elveţiei a surprins traderii de valuta statuand că "nu va mai tolera o rată de schimb euro-franc sub rata minimă de 1,20 franci." Aceasta este cea mai mare de intervenţie elveţiana din 1978.Soluţii Măsurile UE de urgenţă La 9 mai 2010, cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au convenit să creeze EFSF, un instrument juridic [122] care vizează menţinerea stabilităţii financiare în Europa, prin acordarea de asistenţă financiară pentru statele din zona euro aflate în dificultate. Facilitatea este garantata solidar şi individual de către guvernele ţărilor din zona euro ". [123]

Pentru a atinge aceste obiective Facilitatea este conceput sub forma unui vehicul cu destinaţie specială (SPV), care va vinde titluri şi de va folosi banii pe care îi obtine pentru a da împrumuturi de până la un maxim de € 440 miliarde naţiunilor din zona euro care au nevoie. Noua entitate va vinde datoria numai după o cerere de ajutor făcută de o ţară. [124]Împrumuturi EFSF ar completa împrumuturi acordatew de către creditorul de ultimă instanţă - Fondul Monetar Internaţional, şi în anumite cazuri de către Mecanismul European de Stabilizare Financiară (European Financial Stabilisation Mechanism). Plasă de siguranţă totala disponibila ar fi, prin urmare, € 750 miliarde constând din: până la € 440 miliarde de la EFSF, până la € 60 miliarde imprumut de la Mecanismul European de Stabilizare Financiară (depind de garanţiile acordate de către Comisia Europeană, utilizând bugetul UE ca garanţie) şi € 250 miliarde împrumut susţinut de FMI [125] [126]. Acordul este creat pentru a permite BCE să înceapa să cumpere din datoria publică pe piaţa secundară, ceea ce este de aşteptat să reducă randamentele titlurilor. [127]. BCE a anunţat o serie de măsuri care vizează reducerea volatilităţii de pe pieţele financiare şi la îmbunătăţirea lichidităţii: [130] • În primul rând, a început operaţiunile de cumpărare titluri de stat şi private pe piaţa• În al doilea rând, a anuntat doua alocari de 3 luni şi o alocare de 6 luni a operaţiunilor de rtefinantare pe termen lung (LTRO lui). • În al treilea rând, a reactivat linii de swap cu dolarul [131], cu sprijinul Rezervei Federale. [132] Ulterior, băncile membre ale Sistemului European al Băncilor Centrale au inceput sa cumpere datorii guvernamentale. [133] Stocurile au crescut în toată lumea după anunţuri cu prvire la temerile că criza datoriilor din Grecia s-ar putea extinde diminuat, [134] unele au crescut cel mai mult decat într-un an sau mai mult. [135] Euro a atins cel mai mare nivel în 18 luni, [136] înainte de a atinge un nou nivel mionim in ultimii patru ani, o săptămână mai târziu. [137] Preţurile materiilor prime au crescut, de asemenea, în urma anunţului. În ciuda mutărilor facute de catre UE, comisarul european pentru Afaceri Economice şi Financiare, Olli Rehn, a cerut o reducere "absolut necesara" a deficitului de către ţările puternic îndatorate - Spania şi Portugalia [142] Bancherii din sectorul privat şi economişti au avertizat de asemenea că ameninţarea unei recesiuni duble baie nu s-a stins. Stephen Roach, presedintele Morgan Stanley Asia, a avertizat despre această ameninţare spunand "Când ai o redresarea economică vulnerabila post-criză şi crizele reverberează în urma acesteia, aveti unele riscuri foarte grave la adresa ciclului de afaceri la nivel mondial." [143] Nouriel Roubini a afirmat de asemenea ca existenta noilor credite la dispoziţia ţărilor puternic îndatorate nu echivaleaza cu o revigorare imediată a averilor economice: "În timp ce bani sunt acum disponibili pe masă, tot această sumă este condiţionată de aplicarea unor masuri de ajustare fiscală şi reforme structurale de catre aceste tari." [144] În iulie 2011, s-a convenit în timpul Summit-ului UE ca Grecia ar trebui să primească împrumuturi de la UE, cu rate ale dobânzii mai mici de 3,5%. [147] În septembrie, 2011, Jürgen Stark a fost al doilea reprezentant german, după Axel A. Weber, care a demisionat din Consiliul Guvernatorilor BCE în 2011. Weber, fostul presedinte Deutsche Bundesbank, fusese considerat a fi cel mai probabil succesor lui Jean-Claude Trichet ca preşedinte al bancii. S-a crezut ca atat el cat şi Stark au demisionat din cauza "nefericirii cu privire la achiziţiile de titluri ale BCE, despre care criticii spun că erodează independenţa băncii". Stark a fost "probabil cel mai agresiv", membru al consiliului de când a demisionat. Weber a fost înlocuit de succesorul său la Bundesbank, Jens Weidmann şi liderii din Berlin fac presiuni pentru

un succesor german a Stark. Mai târziu în aceeaşi lună, în ajunul unui test parlamentar importantă în Germania, comentatorul britanic David Marsh a considerat ca Weidman a luat o atitudine diferita în raport cu cancelarul german Angela Merkel, căreia îi fusese anterior consilier economic. Astfel Weidmann ar înclina spre "Zona euro ar trebui sa rămâna o grupare mai flexibila de ţări" decât în prezent, nu conform scopului declarat de catre Merkel de menţinere a Euro şi zonei euro, în formele lor actuale [149] În acest Bundestagul a votat 523 la 85 pentru a aproba majorarea fondurilor disponibile EFSF (European Financial Stability Facility) la € 440 miliarde (Germania avand o parte de € 211 miliarde), o victorie pentru Merkel, deşi alte moduri posibile de a extinde competenţele EFSF şi zonei euro nu au fost abordate în legislativ. Liderii Uniunii Europene au făcut două propuneri majore pentru asigurarea stabilităţii fiscale pe termen lung. Prima propunere este crearea mecanismului european de stabilitate financiară [151]. A doua este o autoritate unică, responsabilă de supravegherea şi coordonarea politicilor fiscale si a cheltuielilor guvernamentale din ţările membre UE, temporar numit Trezoreria Europeana. [152] Facilitatea de stabilitate este susţinuta financiar de UE şi FMI. Parlamentul European, Consiliul European, şi în special Comisia Europeană, pot oferi un oarecare sprijin pentru trezorerie în timp ce aceasta este încă în construcţie. Cu toate acestea, supravegherea puternica a Comisiei Europene în domeniul impozitării şi a politicii bugetare şi a mecanismelor de aplicare, uneori, au fost descrise ca fiind posibile încălcări cu privire la suveranitatea statelor membre ale zonei euro. [153] Unii factorii de decizie politică germană au mers atat de departe încât să spun că planurile de salvare de urgenţă ar trebui să aducă pedepse aspre pentru beneficiarii ajutoarelor UE, cum ar fi Grecia. [154] Alţii consideră că o revenire bruscă la politicile financiare "non-keynesiene" nu este o soluţie viabilă şi preconizeaza ca politicile deflaţioniste acum impuse in ţări precum Grecia şi Italia ar putea prelungi şi aprofunda recesiunea acestora. [69] [155] The Economist a sugerat faptul că în cele din urmă "contractul social" grec, care presupune "cumpărarea" pacii sociale prin locuri de muncă in sectorul public, pensii şi alte prestaţii sociale, va trebui să fie schimbat într-unul bazată mai mult pe stabilitate a preţurilor şi economisire din partea guvernului în cazul în care moneda euro va supravieţui [156]. Deoarece Grecia nu mai poate devaloriza moneda pentru a iesi din dificultăţile economice va trebui să-si controleze mai bine cheltuielile decât a facut-o de la începutul celei de a treia Republica Elenă. Indiferent de măsurile corective alese pentru a rezolva situaţia grea actuală, atâta timp cât fluxurile de capital transfrontalier rămân nereglementate în zona euro, [157] bulele de active [158], precum şi dezechilibrele de cont curent sunt susceptibile de a continua. De exemplu, o ţară care ruleaza deficit de cont curent sau deficit al balanţei comerciale mari(de exemplu, importă mai mult decat exporta) trebuie să fie, de asemenea, un importator net de capital, aceasta este o identitate matematica numit balanţa de plăţi. Cu alte cuvinte, o ţară care importă mai mult decat aceasta exporta trebuie să împrumute, de asemenea, pentru ca să plătească pentru aceste importuri. În schimb, surplusul mare al Germaniei in balanta comerciala (poziţia exportului net), înseamnă că aceasta trebuie să fie, de asemenea, un exportator net de capital, împrumutand bani în alte ţări pentru a le permite să cumpere bunuri fabricate in Germania [159] Deficitele comerciale din 2009 ale Italia, Spania, Grecia, şi Portugalia au fost estimate la 42.96 miliarde dolari, 75.31 miliarde dolari, 35.97 miliarde dolari şi respectiv 25.6, în timp ce excedentul Germaniei comerciale a fost de 188.6 miliarde dolari. [160] Un dezechilibru similar există în SUA, care are un deficit comercial mare (poziţia de import net) şi, prin urmare, este un debitor net de capital din străinătate. Ben Bernanke a avertizat cu privire la riscurile unor astfel de dezechilibre în 2005, argumentând că o "abundenta de economii" într-o ţară cu un excedent

comercial poate conduce capitalul în alte ţări cu deficite comerciale, reducând în mod artificial ratele dobânzilor şi crearea unor bule de active. [161] [162 ] O ţară cu un excedent comercial ar observa, în general, valoarea monedei sale apreciindu-se în raport cu alte valute, ceea ce ar reduce dezechilibrul deoarece preţul relativ al exporturilor sale ar creşte. Aceasta apreciere a monedei apare deoarece ţara importatoare vinde moneda sa pentru a cumpăra moneda ţării exportatoare pe care o utilizeaza pentru a achiziţiona bunuri. Cu toate acestea, multe dintre ţările implicate în criză utilizeaza moneda euro, astfel încât aceasta nu este o soluţie disponibilă în prezent. Alternativ, dezechilibrele comerciale ar putea fi abordate prin modificari ale tiparelor de consum si economisire. De exemplu, în cazul în care cetăţenii unei ţări ar economisi mai mult in loc de a consuma produse din import aceasta ar reduce deficitul comercial. De asemenea, reducerea deficitelor bugetare este o alta metoda de a ridica nivelul de economisire unei ţări. Controlul capitalui prin care se restricţionează sau se penalizeaza fluxurile de capital în afara graniţelor este o alta metoda care poate reduce dezechilibrele comerciale. Ratele dobânzilor pot fi, de asemenea, ridicate pentru a încuraja economisirea internă, cu toate că această prestaţie este compensata prin încetinirea economiei şi creşterea plăţilor de dobanda din partea guvernului [163]. A fost făcută sugestia ca stabilitatea pe termen lung în zona euro necesită o politică fiscală comună, mai degrabă decât controalele privind investiţiile de portofoliu. [164] În schimbul finanţarii mai ieftine de la UE, Grecia şi alte ţări, în afară de a fi pierdut controlul asupra politicii monetare şi politicii valutară, datorita existentei monedei euro, prin urmare, ar pierde si controlul asupra politicii fiscale interne. În cele din urmă, au existat unele critici asupra măsurilor de austeritate puse în aplicare de către majoritatea ţărilor europene pentru a contracara această criză a datoriilor. În afară de argumentele cu referire la austeritate sau nu, creştere sau stagnare a cheltuielilor, existenta soluţiei macroeconomice, a existat de asemenea un sentiment de management injust a crizei, care în mare parte provine de la ideea că, ca o consecinţă directă a crizei financiare, populaţia activa nu ar trebui să fie considerata responsabila pentru erorile de gestionarea defectuoasă a economiei de catre economisti, investitori, şi bancherii. Peste 23 de milioane de lucrători din UE au devenit şomeri ca urmare a crizei economice globale din perioada 2007-2010, în timp ce mii de bancheri la nivelul UE au devenit milionari în ciuda colapsurilor sau naţionalizarilor (în cele din urmă plătite de către contribuabili) a instituţiilor la care au lucrat pe timpul crizei , fapt ce a determinat pe mulţi să solicite reglementări suplimentare a sectorului bancar în întreaga lume nu numai Europa. [165]

Reforma şi recuperareÎn martie 2011, o nouă reformă a Pactului de Stabilitate şi de Creştere a fost iniţiata, cu scopul de intarire a normelor, prin adoptarea unei proceduri automate de impunere de sancţiuni în caz de încălcare a deficitului sau normelor cu privire la datorii. [167] [168] Ulterior, Trezoreria Europene propusa a fost implementata temporar ca Fondul European de Stabilitate Financiară (European Financial Stability Facility), care va functiona pana ce Mecanismul European de Stabilitate, cu caracter permanent, va fi stabilit în urma ratificării Tratatului aferent. În iulie 2011, s-a convenit în timpul summitului UE, ca EFSF va avea mai multe competenţe pentru a interveni pe pieţele secundare, astfel diminuand dramatic riscul în zona euro cu scopul de a combate criza. [169] Criza datoriilor suverane din zona euro se intensifică

Preocupările cu privire la o încetinire a creşterii în toată lumea au potentat manifestarile crizei datoriilor suverane din zona euro. O revenire pe scară largă la nivel mondial a fost privita ca o cale importantă de reducere a poverii datoriei publice. În urma raportarilor macroeconomice dezamăgitoare din intreaga lume, accentul s-a pus pe intrebarea de unde ar trebui sa vina creşterea la un moment în care factorii de decizie au fost pe punctul de a ramane fara muniţie. Odata cu încetinirea ritmului economiei americane, şovăie creştere în Franţa şi Germania şi impulsul este în scădere pe pieţele emergente, participanţii pe piaţă au urmarit evoluţia din zona euro, cu anxietate în creştere pe fondul incertitudinii politice. Preţurile de piaţă reflectă îngrijorarea că criza datoriei suverane are un trend de raspandire progresiva de la periferie spre centrul zonei euro. Reevaluările capacităţilor de rambursare ale Greciei, Irlandei şi Portugaliei şi îndoielile în creştere cu privire la capacitatea lor de a reveni la pieţele titlurilor de stat în timpul specificat în programele de sprijin oficial, au continuat să conducă preţul datoriilor suverane.

Condiţiile de finanţare a bancilor se deterioreazaDeteriorarea datoriilor suverane a continuat să afecteze negativ costurile de finanţare a băncilor şi accesul la piaţă. Problemele datoriilor suverane pot afecta băncile în diverse moduri, de la pierderi directe pe datorii suveran şi valori mai mici ale garanţiilor pentru desfasurarea activitatii si finanţari de la banca centrala, pana la beneficiile reduse pe care băncile le obtin din garanţii guvernamentale, inclusiv cotatii deteriorate a bancilor. Participantii in piata au rămas îngrijorati cu privire la expunerile suverane după ce Autoritatea Bancară Europeană (EBA) a publicat rezultatele celei de a doua runde de teste de stres bancar. Reacţiile pieţei la data de 18 iulie au fost inmarmuritoare, în ciuda îmbunătăţirilor în ceea ce priveşte calitatea, gravitatea şi verificarea încrucişată faţă de exercitiul din anul trecut. EBA a identificat neajunsuri de capital în opt din 90 de banci importante, şi a recomandat creşterea de capital pentru un alte 16 bănci care au trecut testul intr-un interval de 1 punct procentual fata de pragul de 5% pentru capital de rangul 1. Impactului asupra pieţei a datelor identificate a fost limitat dar a indicat oarecum o mai mare diferenţiere între bănci. Ratele CDS au crescut pentru băncile greceşti şi spaniole, şi s-au diminuat pentru băncile irlandeze şi portugheze. Analiştii s-aa axat pe comunicarea expunerilor suverane care însoţesc rezultatele oficiale pentru a rula propriile lor scenarii de default suveran. În majoritatea cazurilor, s-a sugerat că diminuarile generate implicit de piata cu prtivire la datoriile Europene periferice ar putea reduce ratele de capital, dar la niveluri gestionabile. Cu toate acestea, temerile grave privind extinderea criszei datoriilor suverane în Italia şi Spania, au dus la o amplă vanzare a actiunilor si titlurilor bancare. Presiuni de vânzare au crescut de la băncile din Italia şi Spania, la cele din Belgia şi Franţa, şi mai târziu la băncile de pe întregul continent, inclusiv cele cu sediul în ţările nordice Evaluarea capitalului bancilor Până la începutul lunii septembrie, evaluarile bancilor au testat noi profunzimi pe ambele maluri ale Atlanticului. În Statele Unite, procese noi legate de imprumuturile ipotecare subevaluate au agravat presiunile asupra capitalului bancar rezultat din revizuirea negativa a cresterilor. Perspectivele pietei in sectorul bancar în ansamblu au rămas umbrite datorita unor temeri cu privire la creştere şi riscul suveran, precum şi ratelor scăzute ale dobânzilor dar şi modificărilor reglementare, o combinaţie care aulăsat investitorii o imagine neclara despre cursul viitor al industriei şi câştigurile potenţiale. Aceste evoluţii au mers mână în mână cu tensiunile de pe pieţele de finanţare bancare. În lipsa finanţării pe piaţă, băncile cu sediul în ţările asociate cu probleme legate de datoriile suverane au continuat să se bazeze pe lichiditatea Eurosistemului pentru a finanţa o parte semnificativă a bilanţului lor. Pentru băncile elene, finanţarea de la banca centrală a reprezentat

96 miliarde de euro (la sfârşitul lunii iulie), plus lichiditati de urgenţă; pentru băncile irlandeze şi portugheze, cifrele corespunzătoare au fost 98 miliarde şi 46 miliarde de euro (august). În luna iulie, băncile din Italia si-au dublat împrumutul de la nivelul Eurosistemului la 80 miliarde de euro (85 miliarde de euro în august). Cu toate acestea, cercetarea din sector indică faptul că cele mai multe bănci europene mari au finanţat deja aproximativ 90% din obiectivul lor de finanţare pe 2011 si chiar s-au prefinantat pentru 2012.

Cererea de active sigure Temerile legate de recesiune în unele economii mature şi ingrijorarile grave de pe pieţele de titluri suverane din zona euro au crescut cererea pentru activele traditionale de refugiu / sigure. Ca urmare, randamentele pe unele dintre cele mai lichide si bine cotate titluri suverane au scăzut considerabil. Timp de zece ani, randamentele datoriei publice din SUA, Germania şi Elvetia au scăzut sub 2%, în timp ce ratele reale ale dobânzilor pentru titlurile cu scadenta pe termen lung din SUA şi Marea Britanie au intrat pe teritoriul negativ. Randamentele nominale privind unele bonuri de tezaur americane pe un termen scurt, chiar au scăzut sub zero, la începutul lunii august, deşi acest lucru a coincis cu anuntul Bank of New York Mellon, potrivit căreia aceasta va începe sa perceapa taxe la depozitele mari. De asemenea, preţul aurului a stabilit noi recorduri istorice iar francul elveţian s-a apreciat brusc în deoarece investitorii si-au mutat în activele Elveţia. Acestea au inclus titluri ale statului elveţian, care a avut randamente negative pentru scadenţele la doi ani o mare parte din luna august. Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a reacţionat puternic la aprecierea monedei sale. La 3 august, SNB a anunţat că va reduce rata dobânzii " cat mai aproape de zero". De asemenea, a majorat suma pe care o împrumută pe piaţa interbancară de la 30 de miliarde CHF la 200 miliarde de CHF, reducand rata dobânzii aferente creditelor interbancare la toate scadenţele. Acest lucru a contribuit la un declin a valorii francului elveţian de peste 10% faţă de euro. Cu toate acestea francul elvetian a început să se aprecieze din nou la începutul lunii septembrie, fapt care a determinat SNB ca la 6 septembrie sa afirme că: "cu efect imediat, nu va mai tolera un curs de schimb EUR / CHF sub nivelul minima a CHF de 1.20. SNB va pune în aplicare această rată minimă cu cea mai mare determinare şi este pregătita să cumpere valută străină în cantităţi nelimitate. " Alte ţări au introdus, de asemenea, măsuri pentru a contracara presiunea ascendentă asupra valorii monedelor lor. În Japonia, de exemplu, autoritatile au vândut yeni în pieţele de schimb de la începutul lunii august. După o depreciere de scurtă durată de aproximativ 2%, valoarea yenului fata de dolar s-a stabilizat pentru perioada rămasă din august şi în septembrie. Şi guvernul brazilian a introdus, la 27 iulie un impozit de 1% pe tranzacţi instrumente derivate pe schimburi valutare onshore care a rezultat în poziţii short pentru dolarul american de peste 10 milioane dolari. De atunci, realul brazilian s-a depreciat cu aproximativ 5% faţă de dolar.