2
Rujeola. Forme clinice. Diagnosticul în perioada preeruptivă. Complicaţiile Formele clinice ale rujeolei: A. Conform modului de manifestare: tipică atipică: forma frustă; mitigată; bronşică (dispneică); toxică; hemoragică. B. Conform gravităţii: uşoară; medie; gravă. C. Conform caracterului de evoluţie: ciclică, necomplicată; complicată. Perioada prodromală (preeruptivă sau catarală) durează 3-4 zile. Debutul este gradat, însoţit de febră care creşte treptat până la 38-39°, intoxicaţie, catar respirator, conjunctivită. Conjunctivita se exprimă prin fotofobie, lăcrimare, edem palpebral, hiperemie, pot fi secreţii purulente. Catarul respirator este pronunţat şi se caracterizează prin: strănut, secreţii nazale abundente seroase, ulterior muco-purulente sau sanguinolente. Laringotraheita se manifestă prin voce răguşită şi tuse uscată, uneori lătrătoare (crup). Rareori se poate instala şi catarul digestiv cu vomitării, diaree, dureri abdominale, apendicită. Mucoasa bucală este edemată şi hiperemiată, limba saburală. Apare enantemul bucal caracteristic, reprezentat prin congestie sau hemoragii pe vălul palatin, peretele posterior al faringelui, gingivita eritematoasă cu depozit fin albui. Simptom patognomic al rujeolei (Belski-Filatov-Coplic), prezenta pe mucoasa obrajilor în dreptul ultimilor molari a unor formaţiuni izolate mici (cât bobul de griş) de culoare albă-gălbuie cu aureolă roşie. Acest simptom este prezent în 80-90% din cazuri, apare în a 2-a zi a bolii şi dispare după 24 de ore de la apariţia erupţiilor. Complicaţii. Sunt cauzate de virusul rujeolic sau de suprainfecţia bacteriană. Se întâlnesc mai frecvent la copii cu subnutriţie, rezistenţă scăzută sau la cei cu focare infecţioase latente preexistente, mai ales otorinolaringologice şi pulmonare. Complicaţiile sunt responsabile de circa 90% din decese prin rujeola. însă în ultimele decenii se marchează o scădere treptată a frecvenţei complicaţiilor în rujeola. Complicaţiile specifice cauzate de virusul rujeolic sunt: laringita acută, pneumonia interstiţială, meningoencefalita, meningita. Laringita acută virală (uneori stenozantă) în perioada prodromală a bolii are o evoluţie benignă. Pneumonia interstiţială se detestă la circa 20% din bolnavi. Este deosebit de gravă la copii mai mici de 2 ani, când se prezintă sub o formă difuză bilaterală cu dispnee şi cianoză pronunţate, adesea evoluează spre deces.

16.Bilet Rujeola. Forme Clinice. Diagnosticul În Perioada Preeruptivă. Complicaţiile

Embed Size (px)

DESCRIPTION

rujeola

Citation preview

Rujeola. Forme clinice. Diagnosticul n perioada preeruptiv. Complicaiile

Formele clinice ale rujeolei:

A.Conform modului de manifestare:

tipic

atipic: forma frust; mitigat;

bronic (dispneic);

toxic;

hemoragic.

B.Conform gravitii:

uoar;

medie;

grav.

C. Conform caracterului de evoluie:

ciclic, necomplicat;

complicat.

Perioada prodromal (preeruptiv sau cataral) dureaz 3-4 zile. Debutul este gradat, nsoit de febr care crete treptat pn la 38-39, intoxicaie, catar respirator, conjunctivit. Conjunctivita se exprim prin fotofobie, lcrimare, edem palpebral, hiperemie, pot fi secreii purulente.

Catarul respirator este pronunat i se caracterizeaz prin: strnut, secreii nazale abundente seroase, ulterior muco-purulente sau sanguinolente. Laringotraheita se manifest prin voce rguit i tuse uscat, uneori ltrtoare (crup). Rareori se poate instala i catarul digestiv cu vomitrii, diaree, dureri abdominale, apendicit.

Mucoasa bucal este edemat i hiperemiat, limba sabural. Apare enantemul bucal caracteristic, reprezentat prin congestie sau hemoragii pe vlul palatin, peretele posterior al faringelui, gingivita eritematoas cu depozit fin albui. Simptom patognomic al rujeolei (Belski-Filatov-Coplic), prezenta pe mucoasa obrajilor n dreptul ultimilor molari a unor formaiuni izolate mici (ct bobul de gri) de culoare alb-glbuie cu aureol roie. Acest simptom este prezent n 80-90% din cazuri, apare n a 2-a zi a bolii i dispare dup 24 de ore de la apariia erupiilor.

Complicaii. Sunt cauzate de virusul rujeolic sau de suprainfecia bacterian. Se ntlnesc mai frecvent la copii cu subnutriie, rezisten sczut sau la cei cu focare infecioase latente preexistente, mai ales otorinolaringologice i pulmonare. Complicaiile sunt responsabile de circa 90% din decese prin rujeola. ns n ultimele decenii se marcheaz o scdere treptat a frecvenei complicaiilor n rujeola.

Complicaiile specifice cauzate de virusul rujeolic sunt: laringita acut, pneumonia interstiial, meningoencefalita, meningita.

Laringita acut viral (uneori stenozant) n perioada prodromal a bolii are o evoluie benign.

Pneumonia interstiial se detest la circa 20% din bolnavi. Este deosebit de grav la copii mai mici de 2 ani, cnd se prezint sub o form difuz bilateral cu dispnee i cianoz pronunate, adesea evolueaz spre deces.

Meningoencefalita rujeolic se manifest prin convulsii generalizate sau localizate, febr, tulburri de contiin, somnolen, paralizii de nervi cranieni sau periferici, ataxie cerebeloas, nistagm, com prelungit. Decedeaz circa 10-30% din bolnavi. Recuperarea este lent, la 30% rmn sechele neuropsihice (tulburri de memorie, de comportament, epilepsie, spasticitate, nevrite optice i acustice), complet la 40%. Patogenia encefalitei rujeolice este complex: invazia viral sau activarea unui virus lent, sau reacia alergic violent n nevrax ntre anticorpii care apar la sfritul erupiei i antigenul viral aflat n neuroni i celulele gliale. Aspectul histologic este similar altor encefalite postinfecioase: demielinizarea perinevral cu infiltrate perivasculare de leucocite mononucleare i proliferare microglial. Incidena encefalitei variaz ntre 1-5%, dei cercetrile recente, electroencefalografia indic mult mai frecvent prezena tulburrilor dect manifestri clinice.

Meningita seroas n rujeola evolueaz uor, fr expresie clinic, cu modificri citologice minore - zeci de celule pe mm3 limfocitare, se termin cu nsntoire complet n 2-3 sptmni.

Scderea rezistenei generale (anergia rujeolic) i a celei locale prin leziunile inflamatoare provocate de virusul rujeolic deschid numeroase pori de intrare pentru agenii bacterieni variai: streptococi, stafilococi, pneumococi, bacterii gram-negative. Cele mai frecvente complicaii bacteriene sunt: pneumonii i bronhopneumonii, conjunctivite purulente, stomatite, otite, amigdalite, legmoane, laringite i laringotraheite necrotice, ulcero-fibrinoase care apar n perioada de pigmentare. Complicaiile bacteriene se caracterizeaz prin evoluie grav, lent, uneori ondulant.