15 Husarciuc Unitatea Bisericii

307BISERICA ~N MISIUNE

UNITATEA BISERICII ~N ADEV|RUL LUI HRISTOS {I ~N DUHUL SF+NT DUP| EVANGHELIA DE LA IOAN

Pr. Dr. Gheorghe HUSARCIUC

Introducere. Evanghelie [i Biseric\

Unitatea Bisericii este o problem\ ce se pune ast\zi, tot mai des, `n abord\rileteologice [i `n rela]iile interbiserice[ti. {i este firesc s\ fie a[a. ~ntr-o lume `n care rup-turile interumane au atins toate planurile vie]ii, dorin]a de unitate este explicabil\.Cu c=t dezbin\rile se accentueaz\, cu at=t mai mult se `nt\re[te convingerea c\ nueste bine s\ fie omul singur (Fac. 2, 18), ci el este r=nduit de Dumnezeu spre co-muniune. Dac\ dezbin\rile sociale sunt dureroase, cu at=t mai mult sunt cele reli-gioase. Orice cre[tin trebuie s\ le perceap\ ca pe o stare de anormalitate [i s\-[idoreasc\ o rezolvare a lor.

~n demersul de lupt\ pentru unitate cre[tin\ este necesar s\ avem ca punct deplecare `nv\]\tura M=ntuitorului Iisus Hristos, a[a cum ne-o prezint\ Sfintele Evan-ghelii. Trebuie s\ ]inem seama `ns\ c\ Sfintele Evanghelii nu sunt simple bio-grafii ale lui Hristos. Sfin]ii Evangheli[ti nu s-au str\duit s\ scrie o istorie a vie]ii[i activit\]ii M=ntuitorului. Ei au fost preocupa]i nu at=t de cronologie, c=t de teo-logie, f\r\ `ns\ a renun]a total la cronologie.1 ~ntreaga lor str\danie a fost de a dam\rturie despre `mplinirea planului de m=ntuire al lui Dumnezeu `n Hristos Iisus;2

nu au redat pur [i simplu cuv=nt\rile [i nu au relatat doar minunile M=ntuitorului,ci a[ezarea lor `ntr-un anumit context, aceasta ar\t=ndu-ne urm\rirea unei finalit\]iprecise. Cuvintele [i lucr\rile M=ntuitorului ne sunt redate `n context interpretativ.3

Acestea au fost primite de c\tre ucenicii Domnului, care nu le-au receptat doar carealitate istoric\, ci le-au surprins [i semnifica]ia teologic\. Prin propov\duirea oral\acestea au fost transmise Bisericii care le-a interpretat sub asisten]a Duhului Sf=nt.Astfel c\ atunci c=nd au fost scrise Evangheliile, autorii lor au g\sit materialul `nTradi]ia Bisericii, nu ca simpl\ relatare istoric\, ci `mpletit cu interpretarea lui, `n

1 Masterand Gheorghe Husarciuc, Elemente liturgice `n Evanghelia dup\ Ioan, Diserta]ie(tehnoredactat\), Sibiu, 2000, p. 6; vezi [i Idem, Valoarea liturgic\ [i teologic\ a imno-grafiei Penticostarului, Tez\ de licen]\ (tehnoredactat\), Sibiu, 1999, p. 45.

2 Pr. Prof. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan (III), art. `n foaia Iisus Birui-torul [IB.], nr. 6, iunie 1995, p. 3.

3 V. Kesich, Limage du Christ dans lEvangile. LEglise et la critique moderne, cap. 4.Cronologie [i teologie `n Evanghelie, citat dup\ Pr. Prof. Vasile Mihoc, Curs de master,1999- 2000 (manuscris).

308 TEOLOGIE {I VIA}|

lumina ~nvierii [i pream\ririi Domnului. Aceasta nu distruge istoricitatea cuvin-telor [i faptelor Domnului, c\ci Hristos e acela[i `nainte [i dup\ ~nviere. S-a schimbatdoar capacitatea de percep]ie a mesajului Lui, schimbare pe care o opereaz\ Sf=ntulDuh prin via]a liturgic\.

Sfintele Evanghelii sunt deci Tradi]ie a Bisericii, fixat\ `n scris sub c\l\uzireaSf=ntului Duh. Dar aceast\ Tradi]ie nu e ceva mort, ce apar]ine trecutului, ci e str=nslegat\ de via]a prezent\ a Bisericii, care o actualizeaz\ permanent. Ea oglinde[tetoate modurile de manifestare ale Bisericii, `n calitatea ei de comunitate `n urcu[ sprecomuniunea cu Dumnezeu.

Evangheliile sunt opera Bisericii. Aceast\ constatare nu minimalizeaz\ rolulEvangheli[tilor, ei `n[i[i membri ai Bisericii. Ei preiau materialul din Tradi]ia Bi-sericii [i scriu potrivit scopului ei, select=nd [i expun=nd acele fapte [i cuvinte aleDomnului care corespund acestui scop [i aranj=ndu-le `n a[a fel `nc=t s\ rezolve pro-bleme concrete ale Bisericii. Evanghelistul este din Biseric\ [i scrie pentru Biseric\.Iar scrierea lui e acceptat\ de Biseric\, care o recunoa[te ca fiind a ei. {i aceasta pentruc\ `n autorul Evangheliei lucreaz\ acela[i Duh Sf=nt Care lucreaz\ [i `n Biseric\.Numai `n m\sura `n care Evanghelistul are o via]\ liturgic\ ce se identific\ `n via]aliturgic\ a Bisericii, scrierea lui poate r\spunde nevoilor Bisericii.4

Trebuie `ns\ s\ preciz\m c\ Evangheliile nu sunt tratate de teologie [i cu at=t maipu]in tratate de eclesiologie. ~n ele nu g\sim defini]ii ale Bisericii, ca, de altfel, ni-c\ieri `n Noul Testament.5

Evanghelia dup\ Ioan

Oglindirea cea mai clar\ a modului de `n]elegere a faptelor [i cuvintelor M=n-tuitorului de c\tre Biseric\ o g\sim `n Evanghelia a IV-a. Sf. Apostol [i EvanghelistIoan, scriind Evanghelia sa la sf=r[itul veacului apostolic,6 nu-[i propune doar s\completeze cele prezentate de Evangheliile sinoptice, ci urm\re[te `n primul r=nddes\v=r[irea credin]ei cititorilor: Iar acestea s-au scris ca s\ crede]i c\ Iisus este Hris-tosul [i, crez=nd, via]\ s\ ave]i `n numele Lui (In. 20,31).7 El `[i ia libertatea de ane oferi o alt\ cronologie, dispun=nd materialul dup\ alte criterii. El insist\ asupraunor fapte [i cuvinte omise `n celelalte Evanghelii, iar pe cele ce se g\sesc [i la si-noptici le `mbrac\ `ntr-o lumin\ nou\.8

Mai mult dec=t `n celelalte Evanghelii, la Sf=ntul Evanghelist Ioan, actele lui

4 Masterand Gheorghe Husarciuc, Elemente liturgice `n Evanghelia dup\ Ioan, p. 7.5 Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament, `n S.T., Seria a II-a, Anul XXIX,

1977, nr. 3-4, p. 233. 6 Evanghelia dup\ Ioan este datat\ `ntre anii 90-100; vezi Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc,

Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc, Introducere `n Studiul Noului Testament,vol. I, edi]ia a II-a, Ed. Teofania, Sibiu, 2001, pp. 161-162.

7 Ibidem, p. 162. 8 Biblia comentat\ Noul Testament, I.P.S. Bartolomeu Anania, Bucure[ti, 1993, pp.

146-147; [i `n Biblia sau Sf=nta Scriptur\, Edi]ie jubiliar\ a Sf. Sinod, versiune diortosit\dup\ Septuaginta, redactat\ [i adnotat\ de Bartolomeu Valeriu Anania, ArhiepiscopulClujului, E.I.B.M., Bucure[ti, 2001, p. 1555.


Iisus Hristos reveleaz\ adev\ruri teologice. El ]ine s\ ne spun\ c\ minunile relatatenu sunt doar simple minuni, c\ ac]iunile M=ntuitorului relev\ [i o semnifica]ie sim-bolic\. De altfel, el prezint\ doar acele minuni care nu pot fi nicidecum explicate prinlegile fizice [i elimin\ pe acelea care ar putea crea dubii (vindec\ri naturale, etc.).9~n]elegerea lor nu trebuie s\ se opreasc\ la sensul istoric ci s\ treac\ dincolo. Sf=n-tul Ioan `nsu[i ne avertizeaz\ de aceasta numindu-le = semne (In. 2, 11)10:Acest `nceput al semnelor l-a f\cut Iisus `n Cana Galileii [i {i-a ar\tat slava Sa(In. 2, 11) sau: {i `nc\ multe alte semne a f\cut Iisus `n fa]a ucenicilor S\i, care nusunt scrise `n cartea aceasta, provoc=ndu-ne s\ le descoperim [i s\ credem c\ Iisuseste Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, [i, crez=nd, s\ avem via]\ `n numele Lui (In. 20, 31).Semnele expuse conduc la acela[i punct: rela]ia lui Iisus cu Tat\l. Odat\ ce aceast\rela]ie este bine stabilit\, Sf=ntul Ioan mai are pu]ine de spus, dar Iisus va mai spunemulte pentru a `nt\ri `n]elegerea acestei leg\turi. Discursul lui Iisus este adeseaurmat de reflexii ale Evanghelistului11. Inten]ia Sf=ntului Ioan este s\ eviden]iezeidentitatea persoanei istorice a lui Iisus cu Hristos prezent `n Biseric\, s\ contu-reze leg\turile fiec\rui eveniment al vie]ii lui Iisus cu manifest\rile lui Hristos `nBiseric\12. El scrie Evanghelia sa la sf=r[itul sec. I, c=nd Biserica era deplin orga-nizat\, simbolismul s\u f\c=nd trimitere la aceste realit\]i. Evanghelia sa propov\-duie[te ideea unit\]ii Bisericii dup\ modelul unit\]ii Sfintei Treimi (In. 17, 21-25).

O alt\ tr\s\tur\ specific ioaneic\, de care trebuie s\ ]inem cont `n abordareatextului Evangheliei a IV-a, este folosirea expresiilor cu sensuri suprapuse, `n spe-cial `n prezentarea cuv=nt\rilor [i convorbirilor M=ntuitorului.13 Interlocutorul estecondus treptat de c\tre Hristos de la `n]elegerea comun\ a celor expuse la cea duhov-niceasc\ [i noi, cititorii, `mpreun\ cu el.14 Acest urcu[ gradat `n cunoa[tere este pre-zentat de Sf=ntul Evanghelist Ioan prin tehnica expunerii `n tu[e succesive, f\r\ aavea preten]ia c\ epuizeaz\ tema,15 dar totdeauna urmat de m\rturisirea credin]eicelui ce prime[te descoperirea.

9 Octave Merlier, Le Quatrieme Evangile, vol. II Generalites, La Question Joannique,Tez\ de doctorat `n litere, la Facultatea de Litere a Universit\]ii din Paris, Atena, 1961, p. 286.

10 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf. Evanghelie de la Ioan (III) ..., p. 3.11 Gerard S. Sloyan, Interpretation A Bible Comentary for Teaching and Preaching,

John, John Knox Press, Atlanta, 1988, p. 31.12 Oscar Cullmann, Noul Testament, trad. de Cristian Preda, Ed. Humanitas, Bucure[ti,

1993, p. 60.13 De exemplu: d\r=marea Tempului cu referire la templul trupului S\u (In. 2, 19-21);

= din nou dar [i de sus, `n convorbirea cu Nicodim (In. 1, 3.7.13); `n\l]areaFiului Omului cu referire la R\stignire (In. 3, 14; 8, 28; 12, 32-33); = ap\ vie,ap\ de izvor, folosit pentru a desemna Harul Duhului Sf=nt (In. 4, 7-15; 7, 38-39); = p=inea cea vie (In. 6), cu conota]ii euharistice; v = v=nt, dar [i Duh, referitorla lucrarea Duhului Sf=nt `n na[terea de sus (In. 3, 8), cf. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist.Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc, op. cit., pp. 171-172; Maurice Carrez [i FranoisMorel, Dic]ionar grec-rom=n al Noului Testament, trad. de Gheorghe Badea, SocietateaBiblic\ Interconfesional\ din Rom=nia, Bucure[ti, 1999.

14 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc, op. cit., pp.171-172.

15 Masterand Gheorghe Husarciuc, Elemente liturgice `n Evanghelia dup\ Ioan, p. 74.


~n Evanghelia a IV-a nu vom `nt=lni abstractiz\ri. Sf=ntul Ioan este evreu. El nuare un mod de g=ndire [i de expunere abstract, logic, specific europenilor, ci unuloriental, bazat pe imagini [i reprezent\ri.16 El nu ra]ioneaz\, nu argumenteaz\, ciatest\, afirm\, m\rturise[te17 ceea ce a auzit, ceea ce a v\zut cu ochii s\i (I In. 1,1),ceea ce el `nsu[i a sim]it [i a tr\it. Sf=ntul Evanghelist Ioan nu abstractizeaz\, ci ex-prim\ poetic adev\rurile m=ntuitoare. Repet=nd adesea, mai ales c=nd vrea s\ ac-centueze o anumit\ idee, expresii sau chiar propozi]ii `ntregi, fie `n mod afirmativ(In. 1, 7-8; 13, 34; 19, 10 [. a.), fie printr-o nega]ie `nt\rit\ de o afirma]ie (1, 13 [.a.),ne aminte[te de paralelismul sinonimic [i antitetic specific poeziei ebraice, frecvent`nt=lnit `n c\r]ile didactico-poetice ale Vechiului Testament, el `nsu[i cre=nd uneoriadev\rate structuri imnice (ex.: In. 1, 1-18; cap. 17 etc. ).18

Toate acestea fac deloc u[oar\, dar deosebit de frumoas\ [i incitant\ studiereaEvangheliei dup\ Ioan.

Terminologia eclesiologic\ neotestamentar\

Termenul de Biseric\19 traduce `n limba rom=n\ grecescul , =adunare. Cuv=ntul nu este exclusiv biblic, el desemn=nd `n lumeagreac\ o adunare oficial\, legitim\20, a poporului, constituit\ `n urma unei convoc\ri.El a fost preluat `n Septuaginta21 pentru a traduce ebraicul lh;,q;;;. (qahal) = adunare,mul]ime, cu referire at=t la reuniuni oarecare22 (Ps. 25,4), c=t mai ales la adun\rireligioase (Num. 19, 20; Deut. 23, 2 etc.), fiind folosit adesea `n rela]ie cu Tem-plul. lh;,q;;;. (qahal) este tradus [i prin care are sens mult mai larg, desemn=ndorice fel de reuniune. Faptul c\ `n sec. I desemna [i loca[ul de cult iu-daic, i-a f\cut pe cre[tini s\ foloseasc\ pentru denumirea comunit\]ii cre[tine exclusivtermenul 23.

16 De exemplu alegorii: a vi]ei [i a ml\di]elor (In. 15, 1-6) etc. sau diferite no]iuni care de-semneaz\ nu concepte filosofice, ci ~ns\[i Persoana lui Iisus Hristos. Dumnezeu este lumin\(I In. 1, 5) este adev\rul (In. 14, 6), este Duh (In. 4, 24), este iubire (I In. 4, 8), nu sunt de-fini]ii ci atribute ale lui Dumnezeu, Ibidem, pp. 165-166.

17 Pr. Prof. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan, `n IB, Anul VI, 1995, nr. 3, p. 3.18 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Asist. Drd. Daniel Mihoc, Drd. Ioan Mihoc, op. cit.,

pp. 164-165.19 , = domnie, regalitate, demnitate regal\ (Lc. 19, 12; I Cor. 15, 24;

Apoc. 17, 12); regat, `mp\r\]ie (Mt. 12, 25; Mc. 3,24; 13, 8; Lc. 11, 7; 21, 10); sau `nexpresii desemn=nd ~mp\r\]ia lui Dumnezeu (Mt. 3, 2; 6, 33; 13, 43; Mc. 1, 15; F.A. 8, 12;II Pt. 1, 11), cf. Dic]ionar grec-rom=n al Noului Testament, pp. 57-58.

20 ~n Fapte 19, 34-40 avem un exemplu de adunare nevalid\ (nefiind convocat\ ofi-cial) care a fost `mpr\[tiat\ de secretarul cet\]ii.

21 ~n Septuaginta este folosit de 80 de ori, vezi Pr. Asist. Vasile Mihoc, EcleziologiaNoului Testament, p. 234.

22 Cu excep]ia textului I Regi 19, 20 unde traduce hq;,h]l; (lahaqah) = stol, grup, vezi Dic-]ionar ebraic-rom=n, Sinai Publishing Tel-Aviv, 1986, p. 79.

23 Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament, pp. 233-234.


Termenul apare de 114 ori `n Noul Testament,24 dar este folosit doarde dou\ ori `n Evanghelii [i numai `n Evanghelia dup\ Matei (Mt. 16, 18; 18, 17).

E relev\ patru caracteristici ale Bisericii: chemarea [i alegerea membrilor ei,universalitatea [i autoritatea ei25, toate surprinse `n majoritatea scrierilor NouluiTestament.

~ns\, pentru a avea o imagine complet\ a Bisericii, nu trebuie s\ ne oprim doarla acele texte `n care apare termenul . Adesea, Biserica este desemnat\printr-un substitut sau o metafor\. Cele mai cunoscute sunt ~mp\r\]ia cerurilorsau ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, frecvent folosite `n Evanghelii,26 Matei folosindaproape exclusiv prima27 deoarece se adreseaz\ mediului evreiesc, unde se evitarostirea numelui lui Dumnezeu de teama blasfemiei iar Marcu, Luca [i Ioan,numai a doua form\28. Expresia mai este `nt=lnit\ [i sub alte forme: ~mp\r\]ia luiHristos29, a Fiului Omului, `n care Hristos este prezentat ca ~mp\rat, ~nv\]\tor,Sfin]itor, M=ntuitor, dar [i Judec\tor; conduc\tor cu puteri depline al ~mp\r\]iei.30

Dar `nv\]\tura despre Biseric\ o descoperim `n `nsu[i spiritul scrierilor neotes-tamentare, ele oglindind situa]ia Bisericii din vremea lor [i fiind destinate s\ zideasc\pe credincio[i.

I. Biserica `n Evanghelia dup\ Ioan: abordare analitic-exegetic\

Dup\ cum putem constata din cele expuse mai sus, `n Evanghelia a patra nug\sim termenul , iar expresia ~mp\r\]ia lui Dumnezeu este folosit\doar de dou\ ori [i numai `n convorbirea cu Nicodim, cu referire la Botez ca act deintrare `n ~mp\r\]ie (In. 3, 3.5). De asemenea, `n dialogul cu Pilat, M=ntuitorul Seprezint\ ca ~mp\rat, afirm=nd spiritualitatea ~mp\r\]iei Sale [i superioritatea eifa]\ de cea ap\rat\ de guvernator (In. 18, 36). Dar chiar dac\ terminologia ecle-siologic\ este at=t de pu]in prezent\, nu putem zice acela[i lucru despre prezen-t\rile eclesiologice.

24 ~n Evanghelia dup\ Matei de dou\ ori, `n Faptele Apostolilor de 23 de ori, `n epistolelepauline de 65 de ori, o dat\ `n Epistola Sf=ntului Iacov, `n Epistola a III-a Soborniceasc\a Sf. Ioan de 3 ori [i de 20 de ori `n Apocalips\, vezi Ibidem, p. 234.

25 E ( + = a chema, a aduna), dup\ Dic]ionar grec-rom=n al NouluiTestament, p. 147; Magistrand Pr. Ioan Mircea, ~nv\]\tura despre Biseric\ `n Evanghelie,privit\ interconfesional, `n Ort., Anul VII, 1955, nr. 1, p. 74.

26 Le `nt=lnim `n Noul Testament de 142 de ori, dintre care de 119 ori numai `n Evan-ghelii, apud Magistrand Pr. Ioan Mircea, ~nv\]\tura despre Biseric\ `n Evanghelie, p. 75;Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament, p. 234.

27 Sf. Matei folose[te expresia ~mp\r\]ia lui Dumnezeu doar de 4 ori: 6, 33; 12, 28;19, 24; 21, 43.

28 ~n Evanghelia dup\ Ioan este folosit\ doar de dou\ ori: In. 3, 3.5.29 ~n Evanghelia dup\ Ioan este folosit\ doar o singur\ dat\: In. 18, 36.30 Pr. Ioan Mircea, op. cit., p. 75; Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament,

p. 235.


Prologul (1, 1-18)

Sf. Ioan `[i `ncepe Evanghelia prezent=ndu-L pe Hristos ca fiind Cuv=ntul Celve[nic prin Care s-au f\cut toate (1, 1-3). El este Lumina care vine `n lume ca s\ lu-mineze pe oameni (v. 9). Venirea Sa `n lume determin\ o prim\ reac]ie a acesteia: ceipe care El i-a creat nu-L recunosc drept Creator al lor. Mai mult, chiar ai S\i spunecu durere apostolul cei ale[i, urma[ii lui Avraam, c\tre care Dumnezeu [i-a ma-nifestat `n mod deosebit grija Sa, nu L-au primit. Evanghelistul face distinc]ie `ntrenecunoa[terea lumii [i respingerea lui Israel. P\catul lui Israel este mai greu, de-oarece nu e prima dat\ c=nd afl\ despre Mesia. Dumnezeu le-a descoperit cu mult`nainte prin prooroci, despre Cel ce avea s\ vin\.31 Totu[i, respingerea lor denot\aceea[i necunoa[tere ca [i a p\g=nilor. Sf=ntul Ioan nu are `n vedere o cunoa[teresenzorial\, intelectual\. A cunoa[te pe Dumnezeu `n Sf=nta Scriptur\ `nseamn\ acrede [i a te supune Lui, `mplinindu-I voia. Aceast\ cunoa[tere este mijlocit\ deHristos, Care este `ntr-o deplin\ comuniune fiin]ial\ [i de iubire cu Tat\l (7, 29; 8, 55;10, 15; 17, 25 etc.). Prin iubire [i ascultare fa]\ de Hristos, oamenii pot ajunge `ncomuniune haric\ [i `n adev\rat\ cunoa[tere a lui Dumnezeu.32

Dup\ ce vorbe[te de respingerea lui Hristos de c\tre neamuri [i de c\tre po-porul evreu, Sf. Ioan anun]\ na[terea unui nou popor al lui Dumnezeu, ai c\ruimembri, chiar dac\ trupe[te `[i au originea `n cele dou\ popoare men]ionate anterior,duhovnice[te nu mai apar]in acelora. Primindu-l pe Hristos, nu au devenit simplicet\]eni ai noului popor ales, ci chiar fii ai lui Dumnezeu, fiind n\scu]i de la Dum-nezeu (v. 12-13). Indiferent de statutul lor social, tuturor celor ce cred le d\ cea maimare cinste, cea de fii, f\c=ndu-i pe to]i egali.33 Calitatea de fiu este dat\ printr-o na[-tere `n care trupul nu are importan]\. Totu[i, pentru a nu crede c\ cel ce devine fiudevine egal cu Fiul, apostolul precizeaz\ c\ noi ne na[tem de la Dumnezeu princredin]\, pe c=nd Fiul este cel Unul-n\scut al Tat\lui [i plin de har [i de adev\r(v. 14).34 El este Fiu al Tat\lui prin fire, pe c=nd noi prin har. Dar prin Hristos de-venim participan]i la firea dumnezeiasc\ 35 [i purt\tori de har.

Sf. Ioan anticipeaz\ `n aceste versete na[terea Bisericii ca [i comunitate a celorce cred `n Hristos [i devin fii n\scu]i din Dumnezeu prin Botez.36

31 Sf. Chiril al Alexandriei, Scrieri, Partea a patra, Comentariu la Evanghelia Sf=ntuluiIoan, traducere, introducere [i note de Preot Profesor Dumitru St\niloae, EIBM., Bucu-re[ti, 2000, p. 105; vezi [i Sf. Ioan Gur\ de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, tra-ducere din limba francez\ de Diacon Gheorghe B\bu], Editura Pelerinul Rom=n, Oradea,1997, pp. 44-45.

32 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu,Vol. I, Ed. Teofania, Sibiu, 2003, pp. 51-52.

33 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 50.34 De altfel, Sf. Ioan face aceast\ distinc]ie [i prin termenii folosi]i: folose[te " = fiu

exclusiv pentru Hristos, pe c=nd pentru cre[tini folose[te v = copii; cf. Pr. Prof. Dr.Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu , p. 52.

35 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 108-110.36 Ibidem, p. 109; vezi [i Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 51.


Primii ucenici [i m\rturisitori ai lui Hristos (1, 19-51)

Evanghelia continu\ cu prezentarea momentului `n care primii oameni au crezut.Nu M=ntuitorul este cel care ini]iaz\ acest moment. El a[teapt\ `nt=i ini]iativa omu-lui, pentru ca apoi s\-i r\spund\, chem=ndu-l s\-I urmeze.37 Un rol important `lare Sf. Ioan Botez\torul. Ca ~naintemerg\tor, el este cel care face aceast\ preg\-tire, aprinz=nd `n inimile oamenilor dorin]a de a-L cunoa[te pe Mesia. El `nsu[i acrezut `n cel ce avea s\ vin\, de aceea m\rturise[te cu putere.

Sf. Ioan Botez\torul ~l descoper\ cu insisten]\ pe Iisus ca fiind Mielul dejertf\ ce ridic\ p\catele lumii (1, 29.36),38 dar [i cel preexistent [i care are putere s\boteze cu Duhul Sf=nt deoarece este s\la[ al Duhului (1, 33), pentru ca mai apoi s\-lprezinte ca Fiu al lui Dumnezeu. Aceast\ ultim\ m\rturisire devine o expresie a cre-din]ei tuturor celor ce l-au cunoscut pe Hristos. M\rturia lui nu r\m=ne f\r\ ecou.Doi dintre ucenicii s\i, urmeaz\ pe M=ntuitorul, dorind nu numai un sfat sau uncuv=nt de `nv\]\tur\ de la El, ci s\-L cunoasc\ pe `ndelete [i s\ [tie unde-l pot g\siori de c=te ori au nevoie. ~ntrebarea lor: unde locuie[ti? (1, 37-40) exprim\ do-rin]a de a vedea [i `n]elege s\l\[luirea Fiului lui Dumnezeu `ntre oameni.39 Deaceea, M=ntuitorul le adreseaz\ chemarea de a-L urma. Impresia l\sat\ de aceast\prim\ `nt=lnire `n inima Evanghelistului este at=t de mare, `nc=t el poate precizap=n\ [i ceasul primirii chem\rii, de[i trecuser\ vreo 70 de ani.

Hristos doar se arat\, dar nu spune nimic `n fa]a Sf. Ioan Botez\torul. El vines\-[i ia Mireasa Sa, Biserica. ~naintemerg\torul, ca prieten al Mirelui (In. 3, 29),`i `nf\]i[eaz\ Acestuia Mireasa Sa. Iar momentul `nceperii nun]ii lui Hristos cu Bi-serica este momentul c=[tig\rii primului suflet.40

Andrei, unul dintre cei doi,41 se manifest\ `ndat\ ca ucenic al Domnului,m\rturisindu-L ca Mesia `nt=i fratelui s\u, Simon, [i-l aduce la Hristos. Acestuia,Iisus, `ntr-un gest profetic, `i schimb\ numele `n Petru, cunosc=ndu-i credin]atare ce avea s\ fie piatr\ de temelie la zidirea Bisericii (1, 41-42).42 La fel face [iFilip, m\rturisind pe Mesia cel promis prin prooroci lui Natanael, `l duce laDomnul. Natanael, `n]eleg=nd atot[tiin]a lui Iisus, ~l m\rturise[te nu doar ca peCel a[teptat, ci ca Fiu al lui Dumnezeu.43 Chemarea apostolilor ne descoper\dorin]a lor de a afla c=t mai mult despre taina m=ntuirii (1, 45-50). Ucenicii lui

37 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 150-151.38 Origen vede o referire la lumea Bisericii: Hristos ridic\ doar p\catele celor ce cred

`n El, cf. Origen, Scrieri alese II, Comentariul la Evanghelia dup\ Ioan, trad. de Pr. Prof.T. Bodogae, Pr. Prof. N. Neaga [i Zorica La]cu, `n P.S.B., vol. 7, p. 149.

39 Ibidem, pp. 171-172.40 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 88.41 Numele celuilalt nu ni se descoper\. Ar putea fi `nsu[i Evanghelistul; cf. Ibidem, p. 90.42 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 153.43 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Medita]ii la Evangheliile duminicilor Triodului [i Penti-

costarului, Ed. Teofania, Sibiu, 2003, pp. 54-55.


Iisus erau oameni simpli dar nu ignoran]i.44 Cunosc=nd Sfintele Scripturi `n sin-ceritatea inimilor lor, au putut s\ r\spund\ cu fermitate chem\rii lui Hristos, c\ciL-au identificat ca fiind Cel despre care au vestit proorocii. De remarcat este fap-tul c\ to]i cei care-l descoper\ pe Iisus, ard de dorin]a de a-L m\rturisi.

Evanghelistul `ncheie acest moment cu vestirea M=ntuitorului despre sensulacestei chem\ri: de acum ve]i vedea cerurile deschiz=ndu-se [i pe `ngerii lui Dum-nezeu suindu-se [i cobor=ndu-se peste Fiul Omului (v. 51).45 Putem considera aceastao viziune asupra Bisericii. ~ntr-adev\r, Biserica este cea `n care cerul se deschide [ise une[te cu p\m=ntul.

Nunta din Cana Galileii (2.1-12)

Nu f\r\ rost, primul eveniment al activit\]ii M=ntuitorului pe care `l relateaz\Sf. Ioan Evanghelistul este Nunta din Cana Galileii. M=ntuitorul este `nso]it demama Sa [i de apostoli. Deja din primele versete ni se descoper\ existen]a uneicomunit\]i de ucenici (2, 1-2). ~ns\[i prezen]a lor la o nunt\ sugereaz\ atmosferacomunit\]ii.

Unii critici simboli[ti au `ncercat o interpretare alegorizant\ a acestei minuni,pornind de la premisa c\ istorisirea nu ar avea valoare istoric\, ci ar fi o alegoriecreat\ prin reflexie pe baza tradi]iei sinoptice.46 F\r\ a-i contesta istoricitatea, pu-tem s\-i surprindem o valoare simbolic\, dat\ chiar de Sf. Ioan, dup\ cum el `nsu[ine avertizeaz\.

La nunt\, nu mirii, ci Iisus [i ucenicii S\i sunt `n prim plan. Maica Domnuluise manifest\ ca mam\ a Mirelui, f\c=ndu-[i griji din cauza termin\rii vinului. IarIisus chiar ofer\ vinul cel bun `n locul mirelui. Vinul apare ca un element important,indispensabil `n cadrul nun]ii, [i nu bucatele, mai ales c\ este oferit de Hristos.M=ntuitorul preface apa pentru purific\ri rituale a vechilor r=nduieli imper-fecte,47 `n vinul cel nou al ~mp\r\]iei (2, 6). Preg\tirea vinului sugereaz\ un `nceputal unei ac]iuni ce se va `ncheia ulterior (2, 11). Acest `nceput face trimitere la `n-ceputul manifest\rii lui Hristos `n lume, la `ntrupare. El, Mirele, vine s\-{i ia mi-reas\ firea uman\, ce va constitui nucleul Bisericii. Vine `n Galileea neamurilor(Isaia 8, 23; Mt. 4, 15), deoarece Sinagoga ~l respinsese.48

44 Sf. Chiril al Alexandriei accentueaz\ faptul c\ Filip `l caut\ pe Natanael [tiindu-l r=v-nitor `n cunoa[terea lui Dumnezeu, [i `i vorbe[te de Mesia cel descoperit de Moise [i deprooroci, Filip `nsu[i fiind cunosc\tor al profe]ilor. {i Natanael r\spunde ca un cunos-c\tor, [tiind c\ din Nazaret nu se ridicase nici un om important pentru Israel, op. cit.,pp.153-154.

45 Imaginea face trimitere la viziunea lui Iacov (Fac. 28, 12), cf. Natalia ManoilescuDinu, Iisus Hristos M=ntuitorul `n lumina Sfintelor Evanghelii, vol. 1, Editura Bizantin\,Bucure[ti, p. 158.

46 M.H. Holtzmann, cf. M. Lepin, La valeur historique du Quatrieme Evangile, Le-touzey et Ane Editeurs, Paris, 1910, vol. I, p. 182.

47 6 vase cu ap\ num\r imperfect, cf. Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie dela Ioan. Introducere [i comentariu, p. 67.

48 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 159-160.


Mai mult, aceast\ minune cu valoare de semn (In. 2, 11) are un final deschis,fiind un `nceput al descoperirii slavei Mirelui Hristos c\tre Mireas\, Biserica Sa,descoperire care e perceput\ de Biseric\ [i are ca efect `nt\rirea credin]ei.

Cur\]irea templului (2, 13-25)

M=ntuitorul, urc=ndu-Se la Ierusalim cu ocazia primului Pa[ti al activit\]ii Sale,alung\ din Templu pe cei ce f\ceau nego], spun=ndu-le: Nu face]i Casa Tat\luiMeu cas\ de negustorie (2, 16). Aceasta `i face pe iudei49 s\ se revolte [i s\ cear\semn, pe care-l vor primi, dar f\r\ s\-l `n]eleag\. El le vorbe[te despre d\r=marea[i ridicarea Templului `n a treia zi, cu referire la templul trupului S\u. A doua ac-]iune se constituie ca un semn al primei ac]iuni, aceea c\ are putere s\ cur\]easc\de toat\ `ntin\ciunea [i r\utatea (2,18). La s\rb\toare, mul]i au crezut `n El, dato-rit\ minunilor pe care le f\cea, dar Iisus nu se `ncredea `n ei ne spune Sf. Ioan(In. 2, 23-25) deoarece, fiind cunosc\tor al inimilor, [tia c\ ace[tia nu au o credin]\adev\rat\. Ace[tia nu pot fi ucenici ai S\i. Credin]a lor este, de fapt, o fug\ dup\senza]ional. ~n opozi]ie cu ace[tia sunt pu[i Apostolii, care la Nunta din Cana Galileiidescoper\ slava M=ntuitorului [i cred `n El (In. 2, 11). Hristos nu i-a favorizat peace[tia. Minunile le-a s\v=r[it `n v\zul tuturor; cuvintele le-a rostit `n auzul tuturor.Dar apostolii `[i deschid inima pentru a-L cunoa[te [i p\streaz\ `n sufletul lor, ca peun odor de mare pre] cuvintele Lui, chiar dac\ pe moment nu le `n]eleg (In. 2, 22).50

Ruptura dintre cei ai lui Hristos [i iudaism este accentuat\ gradat peparcursul Evangheliei. Situa]ia iudaismului nu corespunde voii lui Dumnezeu.C=nd M=ntuitorul vrea s-o `mbun\t\]easc\, Se love[te de opozi]ia iudeilor, carenu numai c\ nu accept\ aceasta, dar [i pe El ~l resping. Ceea ce duce la apari]iaaltor realit\]i, potrivite ucenicilor Domnului. De la `nceputul pericopei, Sf. Ioanface precizarea c\ Pa[tile era al evreilor, dovad\ c\ nu mai era [i al cre[tinilor,ace[tia av=ndu-[i, `n vremea scrierii Evangheliei, propriul lor Pa[ti.51

Cur\]ind Templul, M=ntuitorul `mpline[te profe]ia din Zaharia 14, 21, princare se anun]\ dispari]ia negustorilor de la loca[ul sf=nt, fapt ce marcheaz\ [idispari]ia r=nduielilor ce f\ceau necesar\ prezen]a lor: folosirea unei anumitemonede, dar mai ales jertfele de animale.52 Odat\ cu `nceputul misiunii Domnului`n lume, Templul `[i pierde ra]iunea de a fi.53 ~n locul Templului din Ierusalim,Fiul lui Dumnezeu ~[i face templu din umanitatea Sa, `n care Se s\l\[luie[te cufirea Dumnezeiasc\.54 Acest templu trebuia stricat prin jertfa Sa [i apoi rezidit prin`nviere, pentru a fi izvor de via]\ tuturor celor ce vor crede.

49 Sf. Ioan nume[te iudei pe opozan]ii lui Hristos, vezi Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=ntaEvanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu, p. 70.

50 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., pp. 113-114.51 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu,

p. 67.52 Ibidem, p. 70.53 Ibidem, p. 72.54 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 165-166.


Convorbirea cu Nicodim (3, 1-21)

Urm\torul pas al prezent\rii Bisericii este definirea ei ca ~mp\r\]ia lui Dum-nezeu, `n convorbirea M=ntuitorului cu Nicodim (In. 3, 1-21), convorbire care sedescoper\ a fi un dialog `ntre Biseric\ [i Sinagog\.55 Biserica este o `mp\r\]ie spi-ritual\, descris\ metaforic `ntr-o prezentare p\m=nteasc\ (3, 12). ~mp\r\]ia Meanu este din lumea aceasta va spune M=ntuitorul `naintea lui Pilat (In. 18, 36), deaceea nu se supune regulilor acestei lumi. {i nici intrarea `n aceast\ ~mp\r\]ie nu euna obi[nuit\. Nu devii cet\]ean al ei prin simpla na[tere trupeasc\, ci printr-una du-hovniceasc\, de la Dumnezeu (1, 13). Omul se na[te membru al Bisericii din ap\[i din Duh, prin Taina Botezului, cu `ntreaga sa fiin]\ (3, 5).56 Nu numai sufletuleste chemat `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. {i trupul are valoare eshatologic\. Dar cumcarnea [i s=ngele nu pot s\ mo[teneasc\ ~mp\r\]ia lui Dumnezeu, nici stric\ciu-nea nu mo[tene[te nestric\ciunea (I Cor. 15, 50), este necesar\ o prefacere a aces-tora `nc\ din via]a aceasta prin Duhul Sf=nt.57 Prin Botez omul este re-creat `n stareade la `nceput [i dup\ chipul lui Hristos Cel r\stignit [i pream\rit.58 {i precum dinprima crea]ie omul este o fiin]\ compus\ trup [i suflet [i a doua crea]ie trebuias\ fie la fel.59

Nici via]a `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu nu este una obi[nuit\. Dup\ cum na[tereaeste de la Dumnezeu, [i via]a este `n Dumnezeu (3, 6-8). Aceasta este adus\ de IisusHristos de la Tat\l (3, 13). Ori, El fiind ve[nic, ofer\ via]a ve[nic\ membrilor ei.

Hristos este `ntemeietorul ~mp\r\]iei. ~ncoronarea Sa nu ]ine de ordinea p\-m=nteasc\ a lucrurilor. Hristos Se `nal]\ ~mp\rat pe cruce. M=ntuitorul sugereaz\aceasta f\c=nd trimitere la `n\l]area [arpelui `n pustie. C\ci prin jertf\ Se arat\ bi-ruitor, `nving=nd pe adev\ratul du[man, moartea (3, 14-15).

Convorbirea nu se finalizeaz\ cu m\rturisirea credin]ei lui Nicodim. El nu reu-[e[te s\-[i dep\[easc\ tiparele ra]ionale pentru a-L cunoa[te pe Hristos. Dar aceast\nou\ revelare a M=ntuitorului nu putea s\ r\m=n\ f\r\ m\rturisire.60 De aceea,Evanghelistul `ncheie aceast\ relatare cu o nou\ m\rturie a Sf. Ioan Botez\torul, princare acesta red\ `n termeni matrimoniali misiunea lui Hristos de a ne uni cu Sine, pec=nd el, fiind prietenul Mirelui (3, 29), nu poate dec=t s\ se minuneze de m\re]iaacestei uniri (3, 29). M\rturisirea `ns\[i e o reafirmare a mesianit\]ii [i superio-rit\]ii originii [i misiunii Domnului, pe care apostolul o introduce pe fondul uneidispute asupra superiorit\]ii cur\]irii adus\ de Hristos prin botez (3, 25-26). M\rtu-risirea nu este deci dec=t o reafirmare a importan]ei na[terii de sus expuse anterior.

55 Trecerea expunerii de la singular la plural `nt\re[te aceast\ idee; vezi Pr. Prof. Dr.Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu, p. 74.

56 Idem, Na[terea de sus, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1996, pp. 12-13.57 Idem, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu, pp. 78-79.58 Idem, Na[terea de sus, p. 13; vezi [i Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 121.59 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 170.60 Observ\m inten]ia Evanghelistului de a ne convinge c\ semnele pe care le face Hristos

au menirea de a ne face s\ credem [i s\ avem via]\, cf. 20, 30-31.


Sf. Ioan folose[te prezentul, cel ce are mireas\ este mire, ar\t=nd nunta deja `nceput\[i misiunea sa de prieten al mirelui, care-i `nf\]i[eaz\ acestuia mireasa, `ncheiat\(3, 29).

Convorbirea cu femeia samarineanc\ (4, 1-42)

La f=nt=na lui Iacob, M=ntuitorul cere ap\ unei femei samarinence, pentru camai apoi s\ se descopere d\t\tor al apei vii. Femeia care la `nceput nu `n]elegesensul expresiei este ridicat\ la cunoa[terea Celui ce-i vorbe[te.

Expresia apa cea vie `n Evanghelia dup\ Ioan desemneaz\ pe Duhul Sf=nt.Sensul ei ni se descoper\ [i `n alte contexte: apa ce izvor\[te din trupul lui Hristosf\c=ndu-se izvor `n cei ce o beau, despre care vorbe[te la S\rb\toarea Corturilor(7, 38-39), dar [i apa ce a curs din coasta str\puns\ a M=ntuitorului (19, 34) suntmetafore prin care M=ntuitorul ne reveleaz\ posibilitatea de a ne `mp\rt\[i deDuhul Sf=nt. Iar aceast\ `mp\rt\[ire se realizeaz\ prin primirea lui Hristos.61 Nu-mindu-L pe Duhul ap\, Iisus descoper\ misiunea lui de a cur\]i [i r\cori sufletelearse de p\cat.62 Sufletul samarinencei caut\ s\-[i ast=mpere setea, dorind s\ afledespre adev\rata `nchinare, afl\ c\ aceasta este condi]ionat\ de primirea apei vii.Omul duhovnicesc se roag\ `n Duh [i-n adev\r (4, 23). Deci, adev\rata `nchinareeste indisolubil legat\ de prezen]a [i de manifestarea Duhului Sf=nt `n noi [i `n co-muniune cu Hristos-Adev\rul.63 ~n\l]at\ astfel `n cunoa[terea adev\rului de Hristos,ea `l m\rturise[te `n cetatea ei, trezind credin]a `n locuitorii cet\]ii (4, 29, 39-42).Ea prime[te apa Duhului pe care a `nv\]at s-o doreasc\ [i devine adev\rat\ `n-chin\toare [i m\rturisitoare, cunoscut\ sub numele de muceni]a Fotini (= cea lu-minat\), c\ci a primit lumina lui Hristos.64

~nmul]irea p=inilor [i cuv=ntarea euharistic\ (cap. 6)

Dup\ ce M=ntuitorul a s\turat mul]imile cu cinci p=ini de orz [i doi pe[ti, acestea~l caut\, sper=nd, `n continuare, o c=[tigare facil\ a hranei. ~n acest context, Iisusroste[te Cuv=ntarea euharistic\, prin care le descopere semnifica]ia minunii. M=n-tuitorul Se prezint\ pe Sine ca adev\rata p=ine care se coboar\ din cer [i se d\ oa-menilor spre via]\.

Sf. Ioan pune `n leg\tur\ aceast\ minune [i cuv=ntarea ce i-a urmat cu s\rb\-toarea Pa[tilor. Apropierea Pa[tilor iudeilor (6, 4), este men]ionat\ mai mult dinra]iuni teologice dec=t cronologice. Autorul subliniaz\ distinc]ia dintre s\rb\toareaiudeilor [i Hristos Pa[tile nostru, al cre[tinilor. M=ntuitorul Se ofer\ pe Sine camas\ pascal\.65 ~n]elegerea importan]ei hranei celei nepieritoare este indisolubil

61 Prof. Dr. Vasile Mihoc, Medita]ii, p. 145.62 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 151.63 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Predici exegetice la Duminicile de peste an, Ed. Teofania,

Sibiu, 2001, pp. 35-36.64 Penticostar, EIBM, Buc.,1988, pp. 190-191.65 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu,

p. 146.


legat\ de cunoa[terea celui ce o ofer\. Numele pe care [i-l ia Hristos, acela deFiul Omului, ~l reveleaz\ ca Dumnezeu adev\rat, Ce vine cu norii cerului cuputere [i slav\ mult\, dar [i ca om, anun]=nd totodat\ jertfa Sa pentru p\catelelumii.66 Oferirea p=inii vie]ii este prezentat\ ca o ac]iune viitoare, iar timpul `m-plinirii ei este momentul pream\ririi Sale prin patimi.67

Dac\ intrarea `n ~mp\r\]ie are loc prin Botez, ca na[tere din ap\ [i din Duh(3, 1-20), Sf=nta Euharistie are ca efect `nt\rirea [i des\v=r[irea credincio[ilor,dar [i realizarea comuniunii dintre ei. Devenim un singur trup deoarece ne`mp\rt\[im dintr-o p=ine [i suntem un[i `n acela[i Duh.68

Cuv=ntarea euharistic\ accentueaz\ ideea unit\]ii dintre Hristos [i Biserica Sa.M=ntuitorul ne d\ s\ m=nc\m Trupul S\u, f\c=ndu-ne una cu Sine prin `mp\rt\[ire.69Trupul S\u este nutriment ceresc pentru via]a ve[nic\. Prin `mp\rt\[ire El r\m=ne`n noi [i noi `n El (6, 56). Sf=ntului Ioan Evanghelistul `i place mult s\ foloseasc\termenul a r\m=ne (), pentru a exprima comuniunea noastr\ cu Dum-nezeu.70 Prin `mp\rt\[ire ne facem una cu Hristos, deoarece El, asemenea alua-tului, dospe[te toat\ pl\mada noastr\ (Mt. 13, 33; I Cor. 5, 6)71. De aceea, nimeninu poate dob=ndi via]a ve[nic\ dac\ nu prime[te pe ~nsu[i Hristos-Via]a, cu trupul[i s=ngele S\u `n fiin]a sa (6, 53).

Iisus la S\rb\toarea corturilor (cap. 7)

M=ntuitorul vorbe[te `n Templu `n ultima zi a S\rb\torii corturilor, ziua a opta,zi considerat\ ca o `ncheiere a acestei s\rb\tori, dar [i `ncheiere a s\rb\torilor a-nului. Pe aceasta, Sf=ntul Ioan o nume[te ziua ce mare a s\rb\torii (7, 37).72

Folosindu-se de imaginea liba]iunilor ce se s\v=r[eau cu aceast\ ocazie,73 M=n-tuitorului veste[te rev\rsarea apei celei vii care izvor\[te din p=ntecele celui cre-dincios (7, 37-38).

66 Cf. Daniel 7, 13-14 [i Isaia 53, vezi Ibidem, p. 162.67 Ibidem, p. 162.68 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 1034.69 Sf. Simeon Noul Teolog, ~nt=ia cuv=ntare moral\, `n Filocalia, vol. VI, traducere,

introducere [i note de Pr. Prof. Dumitru St\niloae, Ed. IBM, Bucure[ti, 1977, pp. 148-149.70 De 76 de ori la Sf. Ioan fa]\ de doar 51 de ori `n restul c\r]ilor Noului Testament,

vezi Magistrand Ioan S\b\du[, Ecleziologia `n scrierile Sf. Ap. [i Evanghelist Ioan, art. `nOrt., Anul XVII, 1965, nr. 3, p. 310.

71 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 412-413.72 Dup\ informa]iile pe care ni le ofer\ cartea Levitic (23, 33-43), s\rb\toarea era de

[apte zile, `ncep=nd din ziua a cincisprezecea a lunii a [aptea - Ti[ri (sf=r[it de septembrie[i `nceput de octombrie), prima zi av=nd caracter sabatic. La aceasta se ad\uga ziua aopta, tot cu caracter sabatic (Lev. 23, 36); cf. Magistrand Mircea Basarab, S\rb\toareaCorturilor [i interpretarea ei `n cre[tinism, art. `n ST. Seria a II-a, Anul XII, 1960, nr. 5-6, pp. 420-422; vezi [i nota 1 la In. 7, 2 `n Noul Testament, versiune revizuit\, redactat\ [icomentat\ de Bartolomeu Valeriu Anania, Edi]ia a doua, EIBM, Bucure[ti, 1995, p. 161.

73 ~n fiecare diminea]\ se s\v=r[ea liba]iunea apei: un preot mergea la izvorul Siloam [iaducea ap\ `ntr-un vas de aur, ` n care amesteca vin [i o turna `n partea de SV a altarului ` n amin-tirea apei pe care a scos-o Moise din st=nc\; cf. Magistrand Mircea Basarab, op. cit., p. 423.


Dup\ textul din 4, 10-14 pe de o parte, Hristos este Cel ce d\ apa cea vie, iarpe de alta, aceasta se face `n cel ce o prime[te izvor de ap\ curg\toare spre via]acea ve[nic\.

Comentariul evanghelistului descoper\ [i sensul acestor cuvinte: M=ntuitorulSe refer\ la rev\rsarea Duhului Sf=nt. El plaseaz\ ac]iunea `n viitor, deoarece Duhulnu Se cobor=se (7, 39), dar atunci c=nd Sf=ntul Ioan scria aceste cuvinte, ele eraudeja `mplinite.

Hristos Se descoper\ ca izvor al apei vii, `ntr-o imagine anticipativ\ a celei depe cruce, c=nd, `mpuns fiind `n coast\, curge s=nge [i ap\ (19, 34-35). Rev\rsareaDuhului este str=ns legat\ de pream\rirea lui Hristos prin patimi [i `nviere. El mij-loce[te venirea Duhului. Omenirea nu putea s\ primeasc\ Duhul Sf=nt mai `naintedeoarece `l pierduse prin p\cat. Trebuia mai `nt=i r\scump\rat p\catul [i apoi trimisDuhul. Hristos c=[tig\ pe Duhul pentru firea Sa uman\ [i apoi ni-L revars\ nou\.74

Cuvintele M=ntuitorului provoac\ disput\ `n popor. Unii ~l consider\ Prooroculsau chiar Mesia, al]ii ~l contest\ (7, 40-43, 46), dar M=ntuitorul nu le d\ importan]\,v\z=nd c\ nu doreau s\ asculte [i s\ `nve]e.75

Iisus P\storul cel bun (cap. 10)

M=ntuitorul roste[te aceast\ parabol\ `mpotriva c\peteniilor poporului evreu,care d\duser\ afar\ din sinagog\ pe cel ce fusese orb din na[tere [i primise vin-decare de la Hristos, pentru c\ a avut curajul s\ m\rturiseasc\ adev\rul: c\ Cel cel-a vindecat este de la Dumnezeu (9, 33).76 Iisus expune tocmai problema adev\-ratului p\stor, `n contradic]ie cu furul77 [i cu fal[ii p\stori ai lui Israel.

El se prezint\ ca p\stor dar [i ca u[\ a oilor, fiind deopotriv\ cel ce le conduce,dar [i cel ce vegheaz\ asupra lor oferindu-le protec]ie [i siguran]\, l\s=nd s\ intre laconducerea turmei pe cei credincio[i.78 Calitatea Sa de P\stor bun se v\de[te prinjertfa Sa pentru oi (10, 11). El ~[i d\ via]a de bun\voie (10, 18). M=ntuitorul anun]\jertfa Sa pentru lume, descoperind totodat\ o nou\ dimensiune a jertfei Sale: prinea se realizeaz\ comuniunea de iubire cu Tat\l (10, 17). Hristos al\tur\ jertfei `nvi-erea, ca `mpreun\-lucr\ri din proprie voin]\, pe care le s\v=r[e[te pentru turmaSa. {i am=ndou\ sunt semne ale ascult\rii Sale de Tat\l (10, 18).79 Comuniuneadintre Hristos [i Turma Sa, exprimat\ prin cunoa[tere reciproc\, e asem\nat\ cu co-muniunea dintre Tat\l [i Fiul, iar semnul comuniunii este jertfa (10, 14-15).

Biserica lui Hristos e deschis\ [i celor dinafar\. Parabola men]ioneaz\ caracteruluniversal al Bisericii: mai am [i alte oi care nu sunt din staulul acesta (10, 16).80

74 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 534-535.75 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 251.76 Ibidem, p. 292.77 Fur este cel ce ia cu sila conducerea turmei f\r\ s\-i fi fost dat\ de Hristos; cf. Sf. Chiril

al Alexandriei, op. cit, p. 700.78 Ibidem, p. 700.79 Pr. I. Constantinescu, Parabola P\storului Celui Bun (Ioan X,1-18) - Comentar, art.

`n GB, Anul XLIII, 1984, nr. 7-9, p. 490.80 Magistrand Ioan S\b\du[, op. cit., p. 312.


Hristos Se are `n vedere nu numai pe Sine, ci pe to]i cei ce vor p\stori pesteveacuri Turma Sa, Biserica, tuturor acestora oferindu-le modelul S\u de jertfelnicie.

Sp\larea picioarelor (13, 1-15)

Sf=ntul Ioan Evanghelistul ne ofer\ cea mai detaliat\ prezentare a celor`nt=mplate `n foi[orul Cinei celei de Tain\. Sosise ceasul pream\ririi Sale. GrijaM=ntuitorului este pentru ai S\i (13, 1). Termenul grec este deosebitde expresiv. Exprim\ ideea c\ discipolii ì apar]in, la modul propriu pentru c\Dumnezeu i-a dat Lui. Pe ace[tia i-a iubit p=n\ la sf=r[it.81 Aceast\ iubire se re-fer\ la `ntreaga manifestare a lui Hristos fa]\ de apostoli. P=n\ la sf=r[it nutrebuie `n]eles cu referire doar la acest episod; p=n\ la sf=r[itul activit\]ii Sale `nlume, f\r\ a vedea `n acesta o limit\.82 Pe de alt\ parte, s-ar putea `n]elege acestsf=r[it `n sens moral: p=n\ la perfec]iune, p=n\ la iubirea extrem\, des\v=r[it\,v fiind aici sinonim cu v = perfec]iune. De altfel, `nsu[i contextul seraporteaz\ mai degrab\ la intensitatea afec]iunii.83

Sf=ntul Ioan pune `n paralel organizarea Cinei [i tr\darea lui Iuda (13, 2-3) in-vit=ndu-ne s\ privim pe fiecare dintre ele `n lumina celeilalte.

Diavolul a pus `n inima lui Iuda v=nzarea spune ceva mai mult dec=t a pune `nminte; exprim\ consim]\m=ntul liber al tr\d\torului la uneltirea diavolului.84 De cea-lalt\ parte M=ntuitorul [tiind cele ce urmau, `ntr-un gest de ad=nc\ smerenie, spal\picioarele ucenicilor. Iuda nu se eviden]iaz\ `n aceast\ scen\, dar tocmai aceastaspore[te manifestarea smereniei Domnului, c\ci cunosc=nd v=nzarea, nu ì ofer\ maipu]in\ dragoste. ~l trateaz\ la fel ca pe ceilal]i ucenici. Sf=ntul Ioan Gur\ de Aurcrede chiar c\ Iisus a sp\lat mai `nt=i picioarele lui Iuda, de[i era firesc s\ `nceap\ cuPetru, verhovnicul, fapt ce ar accentua netrebnicia tr\d\torului, dar [i iubirea Dom-nului.85 Ipoteza este plauzibil\, cu at=t mai mult cu c=t v. 6 pare a sugera c\ nu i-asp\lat `nt=i lui Petru picioarele. Petru se opune sp\l\rii. Ne `nchipuim c\ a[a ar fif\cut orice alt apostol credincios. Ori, odat\ l\murit\ obligativitatea sp\l\rii, `n cazulaltui ucenic, protestul ulterior al lui Petru nu [i-ar mai fi avut rostul.

M=ntuitorul `l amenin]\ pe Petru c\ va fi exclus din comuniunea Sa. Rapor-turile de intimitate `ntre `nv\]\tor [i discipol se descoper\ tocmai `n str\dania celuidin urm\ de a `mplini voia celui dint=i. Petru cedeaz\, c\ci n-ar putea s\ se despart\de Iisus, dar ì ofer\ spre sp\lare [i m=inile [i capul, ca [i cum prin aceasta ar do-b=ndi un nou grad al unirii cu ~nv\]\torul, prin fiecare parte a corpului s\u.86 Petru

81 Sf. Chiril `n]elege prin ai s\i pe to]i oamenii, fa]\ de care Hristos ~[i manifest\ iubireap=n\ la cap\t, p=n\ la jertf\, op. cit., pp. 790-791.

82 La Saint Bible, texte de la Vulgate, traduction francaise en regard avec comentaire,Evangile Selon S. Jean, introducere critic\ [i comentarii de L. Cl. Fillion, traducerea `nfrancez\ de Bayle, Paris, 1925, p. 262.

83 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p.356; Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit, pp. 790-791;L. Cl. Fillion, op. cit., p. 262.

84 L. Cl. Fillion, op. cit., p. 263.85 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., pp. 357-358.86 Ibidem, p. 265.


percepe sp\larea `n sens literal, dar ea are o valoare simbolic\ dup\ cum ~nsu[iM=ntuitorul m\rturise[te pe care Apostolii o vor `n]elege dup\ aceea, `n lumina`nvierii. Ea sugereaz\ necesitatea unei constante purific\ri morale `n vederea comu-niunii euharistice, chiar dac\ ai fericirea de a te afla `ntr-o stare de har.87 Ideea estemarcat\ de imperativul trebuie s\ fi]i sp\la]i, cu precizarea c\ e suficient\ sp\lareapicioarelor pentru cei cura]i, f\c=ndu-se totodat\ distinc]ia `ntre cur\]irea cea unic\a botezului [i necesitatea permanentei cur\]iri prin spovedanie. Cuvintele sunt `nc\o `ncercare a M=ntuitorului de a trezi con[tiin]a v=nz\torului, dar f\r\ rezultat. El su-fer\ pentru pierderea lui Iuda [i ar vrea s\-l `ntoarc\, dar nu vrea s\-l for]eze, deaceea cu mult tact `i descoper\ g=ndul,88 f\r\ a-l priva de rev\rsarea iubirii Sale.

Iisus dore[te ca apostolii s\-i urmeze exemplul, `n iubire fratern\, capabil\ desmerenie. Aceasta este singura modalitate de a alunga din comunitatea cre[tin\orgoliile cauzatoare de certuri [i dezbin\ri.89 ~n smerenie se descoper\ iubirea jert-felnic\ dintre ei, prin care Hristos Se face cunoscut lumii (13, 34-35).

Iisus veste[te plecarea Sa. Venirea M=ng=ietorului (cap. 14) M=ntuitorul descoper\ adev\ruri pe care apostolii nu le-ar fi putut primi [i `n-

]elege `nainte. Ele sunt `n]elese prin prisma Sfintei Euharistii de care tocmai se bucu-raser\.90 Dac\ `n ultimul an al activit\]ii Sale Iisus descoperise c=te ceva despreleg\tura Sa cu Tat\l [i despre `mpreun\-lucrarea Sa cu Sf=ntul Duh, acum veste[temisiunea Duhului, Persoan\ prin Care omul are acces la comuniunea cu `ntreagaSf=nt\ Treime.91

Hristos anun]\ plecarea Sa la Tat\l. Este un alt mod de a-i avertiza pe uceniciasupra patimilor pe care le va suferi. Urm=nd acest curs, M=ntuitorul se faceCalea prin care [i noi putem ajunge la Tat\l: Eu sunt Calea, Adev\rul [i Via]a.Nimeni nu vine la Tat\l Meu dec=t prin Mine (14,6).92

Pentru a deveni ucenic, nu e suficient s\ aderi la ni[te principii teoretice. Tre-buie s\ intri `n comuniune cu Hristos [i prin El cu `ntreaga Sf=nt\ Treime. Celetrei atribute prin care El Se prezint\ descoper\ rolul Lui `n realizarea acestei co-muniuni. Ca s\ fii pe Calea care duce la Tat\l, trebuie s\ cuno[ti Adev\rul [i s\ aiVia]a.93 Hristos este temeiul adev\ratei credin]e. El ni Se ofer\ nou\ izvor de via]\ve[nic\.94 Adev\rul, `n Evanghelia dup\ Ioan, nu e un concept filosofic, ci e Per-soan\. Ioan nu vorbe[te de un adev\r abstract, ci de unul personal, viu, absolut.

87 Ibidem, p. 266.88 De altfel apostolii nici n-au `n]eles atunci cuvintele adresate lui Iuda (13, 29).89 L. Cl. Fillion, op. cit., p. 267.90 Sf. Ioan nu red\ instituirea Euharistiei. Scriind Evanghelia `ntr-o perioad\ de perse-

cu]ii puternice dore[te s\ fereasc\ de profanare formulele sacre; cf. Pr. Prof. Dr. VasileMihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu, p. 156.

91 Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., vol. 2, Editura Bizantin\, Bucure[ti, pp. 272-273.92 Ibidem, p. 275.93 Gerard S. Sloyan, op. cit., p. 179.94 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 838-839.


Adev\rul este Via]\. Este Cel ce este, Iahve. Evangheliile afirm\ identitatea lui cuve[nicia.95

Comuniunea apostolilor cu Hristos le d\ puterea de a continua lucr\rile Lui. Eivor face aceasta din dou\ motive: pentru c\ Hristos Se duce la Tat\l (14, 12) [i pen-tru c\ El este `n comuniune cu Tat\l dar [i cu ei, de aceea continu\ s\ `mplineasc\voia Tat\lui prin ei (14, 20, cf. v. 10).96 Prin aceasta, numele lui Dumnezeu va fi maideparte revelat `n lume. Iudeii nu-L cunosc pe Fiul deoarece nu-L cunosc pe Tat\l(8, 19.55). Revelarea Fiului e autorevelarea Tat\lui [i invers; fiecare e condi]ie pentrucealalt\.97 Plecarea lui Hristos la Tat\l asigur\ `mplinirea rug\ciunilor comunit\]iiucenicilor (14, 13-14).

Iubirea ca expresie a comuniunii cu Hristos se manifest\ prin credin]\ [i `m-plinirea poruncilor (14, 12.15); iar r\spunsul Lui la aceast\ dragoste se va mate-rializa `n trimiterea M=ng=ietorului, prin Care comuniunea ucenicilor cu Dumnezeuva primi o nou\ expresie.98

Venirea acestuia `n lume este str=ns legat\ de pream\rirea Fiului prin Patimi [i~nviere: c\ci `nc\ nu era dat Duhul pentru c\ Iisus `nc\ nu fusese preasl\vit. (7, 39).Venirea M=ng=ietorului este momentul culminant al na[terii Bisericii, ca mediu`n care s\ se simt\ prezen]a haric\; se inaugureaz\ nu o manifestare sporadic\ aDuhului, ca `n Vechiul Testament, ci una permanent\ [i personal\: alt M=ng=ietorcare s\ fie cu voi `n veac (14, 16). Este o referire clar\ la Biseric\. Ea este cea carese va bucura ve[nic de prezen]a Duhului `n lume [i nu apostolii, care sunt muri-tori.99 Primirea Duhului de c\tre fiecare este `ns\ condi]ionat\ de primirea luiHristos. Lumea care-L refuz\ pe Hristos nu prime[te [i nu-L poate cunoa[te nici peM=ng=ietorul trimis de Hristos (14, 17).100 Este accentuat\ astfel leg\tura [i rela-]ia de reciprocitate dintre Cele Dou\ Persoane ale Sfintei Treimi: pe de o parte,Hristos preg\te[te nucleul Bisericii `n care va veni Duhul Sf=nt [i d\ m\rturie despreEl; pe de alt\ parte, Duhul Adev\rului va face cunoscut cuv=ntul lui Hristos oa-menilor [i pe Hristos ~nsu[i ca Dumnezeu. Este accentuat\ tot mai mult distinc]ia`ntre cei ce ascult\ [i urmeaz\ pe Hristos [i lume. Astfel cre[tinii vor putea tr\i `n adev\r,deoarece Adev\rul, s\l\[luindu-se `n ei, face cunoscut\ comuniunea Treimii.101

Sf. Ioan reia [i repet\ teme deja abordate, dup\ tehnica-i bine cunoscut\, extin-z=ndu-le [i aprofund=ndu-le treptat. Versetul 21 este, `n acest sens, o dezvoltare atemei din v. 15: prin p\zirea poruncilor adev\ratul ucenic dovede[te iubirea fa]\

95 Michel Henry, Eu sunt Adev\rul, Pentru o filozofie a cre[tinismului, Prezentare [itraducere de Diacon Ioan I. Ic\ jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2000, pp. 42-43, 367 p.

96 George Arthur Buttrick & Co, The Interpreter`s Bible. The Holy Scriptures in theKing James and revised standard versions with general articles and introduction, exe-gesis, exposition for each book of the Bible, in twelve volumes, vol. VIII, Abingdon, Nash-ville, 1980, p. 704.

97 Michel Henry, op. cit., p. 115. 98 George Arthur Buttrick & Co, op. cit., pp. 707-708.99 Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., vol. 2, pp. 283-287.100 Gerard S. Sloyan, op. cit., p. 181; vezi [i Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., p. 288.101 Gerard S. Sloyan, op. cit., p. 181.


de Hristos, iar aceasta se r\sfr=nge [i asupra Tat\lui. Iubirii ucenicilor, Tat\l [iFiul `i vor r\spunde cu iubire, care devine un mod de revelare a lui Hristos [i prin Ela Tat\lui.102 ~n v. 16 r\spunsul M=ntuitorului fa]\ de aceast\ iubire consta `n trimi-terea Duhului. Deci `mplinirea poruncilor duce la comuniunea noastr\ cu `ntreagaSf=nt\ Treime (14, 23-24)

Dincolo de sfaturi [i `ndemnuri adresate ucenicilor, centrul cuv=nt\rii [i funda-mentul celor rostite este venirea Duhului. Sf=ntul Chiril al Alexandriei crede c\`ns\[i pacea pe care le-o f\g\duie[te Hristos apostolilor (14, 27) nu este altcinevadec=t M=ng=ietorul.103

Hristos [i Biserica Sa (cap. 15-16)

Cap. 15 `ncepe cu o prezentare alegoric\ a Bisericii: Vi]a cea adev\rat\ (15, 1-6).Adev\rata vi]\ nu are aici sens polemic, de opus\ celei false, ci sens absolut:

ideal\, des\v=r[it\. Fiul, trimis de Tat\l, a venit `n lume ca s\ fie centrul uniriidintre om [i Dumnezeu. Adev\rata vi]\ este ancorat\ `n dumnezeire [i eternitate, dartulpina ei vine spre omenirea muritoare. Astfel Hristos este adev\rata vi]\, deoa-rece `n El, umanitatea fiind unit\ cu dumnezeirea, devine rodnic\. Ml\di]ele se trans-form\ o dat\ cu tulpina. Termenul de vier, prin care e desemnat Tat\l, exprim\posesiunea. Tat\l este, deopotriv\, st\p=n [i al viei [i al ml\di]elor. Natura uman\asumat\ de Hristos devine nucleul vie]ii spirituale a oamenilor care se unesc cuEl.104 Coardele altoite s-au f\cut p\rta[e firii lui Hristos prin lucrarea Sf=ntuluiDuh. Biserica este trup al lui Hristos [i plin\tatea Duhului Sf=nt.105

Vierul ~[i manifest\ autoritatea fa]\ de via Sa, `ndep\rt=nd El `nsu[i ml\di]eleneroditoare [i orice scade rodnicia, pentru ca cele ce rodesc s\ aduc\ road\ mult\.Hristos vi]a, este via]a ml\di]elor, a membrilor Bisericii.106 Biserica ne e prezentat\ca realitate teandric\ (15, 1-8). Vi]ele fac parte din vie, `mpreun\ form=nd un totunitar.107 Comuniunea cu Hristos e reciproc\. Aceasta este o condi]ie indispen-sabil\ pentru via]a [i rodnicia credincio[ilor: Cel ce r\m=ne `ntru Mine [i Eu `ntruEl, acela aduce road\ mult\ (15, 5).108 Roadele, ca rezultat al unirii cu Hristossimbolizeaz\ rodnicia `n credin]\. Cre[tinii au rol activ `n Biseric\, de a da roade caresunt deopotriv\ ale vi]ei [i ale ml\di]elor: f\r\ mine nu pute]i face nimic (15, 5);de unde rezult\ c\ Biserica este o realitate teandric\.109

Hristos nume[te pe Tat\l lucr\torul viei, ar\t=nd c\ nu-i este str\in\ Tat\lui lu-crarea Fiului. Treimea este unime `n lucr\ri. Nici Duhul Sf=nt nu poate fi exclusdin aceast\ lucrare. Via]a lumii se revars\ din Tat\l, prin Fiul, `n Duhul Sf=nt.110

102 Ibidem, p. 183.103 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 907104 Rev. Frank Scott, The Preachers Complete Homiletic Commentary on the Gospel

According to St. John, Baker Books, 1996, pp. 422-423.105 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 931-932.106 Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologie..., p.238.107 Rev. Frank Scott, op. cit., p. 421.108 L. Cl. Fillion, op. cit., p. 292.109 Magistrand Ioan S\b\du[, op. cit., p. 312.110 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 924-926.


Este reluat\ tema din cap. 14: rodnicia se manifest\ `n `mplinirea poruncilor,ca materializare a iubirii fa]\ de semeni. M\sura iubirii este iubirea jertfelnic\ a luiHristos. Prin dragostea dintre ei, cre[tinii dau m\rturie despre aceasta.111 ~mplinireaporuncilor face din ucenici prieteni ai Domnului.

Iubirea presupune acceptarea jertfei de c\tre apostoli. Ei vor trebui s\ suporteura lumii. Ura `ndreptat\ `mpotriva lor se va r\sfr=nge asupra `ntregii Sfinte Treimi.Ura va fi reac]ia lumii fa]\ de m\rturisirea lor despre Fiul, prin Duhul Sf=nt. Ris-cul m\rturisirii a fost eviden]iat [i `n alte contexte (9, 20-23, 30-38). ~nceputulprigoanei va fi marcat de excluderea din lor Sinagog\. M=ntuitorul creioneaz\astfel imaginea unei Biserici distincte [i netributar\ vechilor r=nduieli. De altfel,c=nd Sf=ntul Ioan Evanghelistul scria acestea, ele erau deja `mplinite.

Rug\ciunea arhiereasc\ (cap. 17)

M=ntuitorul `ncheie cuv=ntarea de desp\r]ire cu o rug\ciune unic\ `n cu-prinsul Evangheliilor. Ea ne este redat\ doar de Sf. Ioan. Este rug\ciunea princare Hristos Se consacr\ pentru jertf\ [i mijloce[te pentru to]i ai Lui, de aceea, pedrept cuv=nt, a fost numit\ Rug\ciunea arhiereasc\.

Iisus Se d\ruie[te Tat\lui ca ofrand\, jertfindu-Se pentru lume. A fost ascult\torTat\lui, `mplinind voia Lui, iar acum face gestul supremei supuneri [i-I cere s\-Lprimeasc\, pream\rindu-L (17, 1-5).

Domnul Se roag\ apoi pentru apostolii S\i (17, 6-19). Sf. Chiril al Alexandriei`n]elege `n cuvintele cei pe care mi i-ai dat din lume pe to]i oamenii [i nu doar pecei ce au urmat lui Hristos (v. 6).112

Hristos ~l face cunoscut oamenilor pe Dumnezeu ca Tat\. Pe de alt\ parte,descoperirea numelui lui Dumnezeu poate fi `n]eleas\ ca revelare a adev\ratei firi aTat\lui. Nimeni nu cunoa[te pe Tat\l dec=t Fiul. Iar Fiul ~l face cunoscut oamenilor.113

Se roag\ pentru ucenici din trei motive: pentru c\ ei sunt darul Tat\lui, pecare Hristos vrea s\-l `napoieze Tat\lui ca gest de dragoste; pentru c\, dup\ ceIisus i-a adus la cunoa[terea lui Dumnezeu, Se preasl\ve[te `ntru ei; [i pentru c\ei vor r\m=ne f\r\ c\l\uz\ prin `ntoarcerea Sa la Tat\l.114 Dore[te ca bucuria Lui s\r\m=n\ `n ei ca o contrapondere fa]\ de ostilitatea lumii.

Ei sunt ofranda pe care o ia Hristos din mijlocul lumii [i o pune `naintea Tat\lui.{i, ca orice ofrand\, [i aceasta trebuie sfin]it\. Ori, tocmai aceasta este tema prin-cipal\ a versetelor 17-19. M=ntuitorul Se descoper\ ca Arhiereu suprem. El esteCel ce aduce [i se aduce ca ofrand\ `naintea Tat\lui, pentru a sfin]i `ntreaga lume.Sfin]irea lumii ne apare ca un proces etapizat: M=ntuitorul Se sfin]e[te pe Sine,pentru ca apoi s\ sfin]easc\ pe Apostoli [i, prin ace[tia, `ntreaga lume. M=ntui-torul este sf=nt, dar Se sfin]e[te pentru noi. Se consacr\, Se ofer\ ca jertf\ pentruca [i noi s\ ne consacr\m [i s\ ne jertfim. Aceasta e o condi]ie sine qua non a

111 Gerard S. Sloyan, op. cit., p. 176.112 Sf. Chiril al Alexandriei, op .cit., pp. 1024-1025.113 George Arthur Buttrick & Co., op. cit., p. 745.114 Ibidem, pp. 746-747.


sfin]irii oamenilor sfin]irea lui Hristos ~nsu[i: Iar Eu c=nd voi fi `n\l]at de pep\m=nt `i voi trage pe to]i la Mine (12, 32).115

Sfin]irea lor, consacrarea, nu trebuie v\zut\ doar ca desp\r]ire de p\c\to[enialumii (v. 16), ci ca preg\tire pentru slujirea lui Dumnezeu, pentru continuareamisiunii lui Hristos, dar [i pentru jertfa de sine a ucenicilor, ca ascultare fa]\ deDumnezeu.116

Nimeni nu poate veni la Mine de nu-l va atrage Tat\l Meu. Insisten]a cu carerepet\ cuvintele cei pe care mi i-ai dat (v. 6, 9, 11, 12, 24), descoper\ recu-no[tin]a M=ntuitorului fa]\ de Tat\l pentru ucenicii S\i, m\car c\ la acel momentei erau frico[i, slabi, [ov\ielnici `n a primi [i a crede cuv=ntul S\u. ~i consider\ undar extraordinar al Tat\lui. La fel pe noi to]i.117 De aceea se roag\: p\ze[te-i `n nu-mele T\u, `n care mi i-ai dat. M=ntuitorul dore[te ca ucenicii s\ fie p\zi]i `n leg\tur\cu Tat\l, ca membrii unei familii. Aceasta ar asigura [i leg\tura dintre ei. El dore[teca ei s\ fie des\v=r[i]i `n unimea inimii, a min]ii [i a voin]ei.118

Cei ce au primit cuvintele lui Hristos au recunoscut unitatea Lui cu Tat\l.119

Astfel aceasta devin p\rta[i acestei unit\]i. F\r\ Hristos, noi nu putem accede latreapta de fii ai Tat\lui.120

Hristos vrea ca Apostolii s\ fie uni]i `n iubire fr\]easc\ dup\ modelul unirii fiin-]iale a Tat\lui cu Fiul (v. 11). Astfel uni]i pe temelia credin]ei aveau s\ r\m=n\ ne-clinti]i `n fa]a tuturor `ncerc\rilor lumii.121

~n continuare, Hristos Se roag\ pentru viitorii ucenici; pentru `ntreaga Biseric\ce se va `ntinde p=n\ la sf=r[itul veacurilor (17, 20-26).

Sunt repetate dou\ idei: s\ tr\im aproape de Dumnezeu, `n El [i cu El [i, prinaceasta, s\ ne apropiem unii de al]ii.122

Unitatea cre[tinilor se realizeaz\ prin Hristos [i prin Duhul Sf=nt (v. 21). ~m-p\rt\[indu-ne de Hristos ne unim cu El fiecare dintre noi [i, prin aceasta, `ntreo-lalt\. La fel, acela[i Duh Sf=nt ne`mp\r]it lucreaz\ `n fiecare dintre noi, adun=n-du-ne `n aceast\ unitate duhovniceasc\.123 Nu se poate concepe unitate `ntre noif\r\ unirea cu Dumnezeu `n Treime. Unitatea dintre apostoli `i desemneaz\ ca uce-nici ai lui Hristos [i fii ai Tat\lui124 [i devine un mijloc de convertire a necredin-cio[ilor la Hristos:125 `n aceasta vor cunoa[te to]i c\ sunte]i ucenicii Mei, dac\ ve]iavea dragoste unii pentru al]ii (In. 13, 55). Sf=nta Treime nu e doar simbol al

115 Masterand Gheorghe Husarciuc, Elemente liturgice, pp. 70-71.116 = a consacra are conota]ii sacrificiale. ~n v. 19 este folosit cu referire la jertfa

M=ntuitorului, cf. George Arthur Buttrick & co., The Interpreters Bible, p. 749.117 Ibidem, p. 746.118 Ibidem, p. 748.119 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 1026.120 Ibidem, p. 1030.121 Ibidem, p. 1034.122 George Arthur Buttrick & co., op. cit., p. 751.123 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 1059-1061.124 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 428.125 Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., vol. 2, p. 305.


unit\]ii Bisericii, ci `nsu[i izvorul ei. M=ntuitorul nu dore[te doar ca ucenicii s\is\ fie uni]i `ntre ei, ci `n primul r=nd s\ r\m=n\ `n comuniune cu Dumnezeu.126 ~naceasta const\ taina Bisericii: c\ Iisus f\g\duie[te ca unirea pe care o are cu Tat\ldup\ fire, s\ o aib\ [i cu noi prin har, f\c=ndu-ne astfel p\rta[i dumnezeiriiSale.127

Iisus [i Pilat (18, 28-19, 22)

Dup\ ce M=ntuitorul a fost prins `n Gr\dina Ghetsimani, a fost dus pentru in-terogatoriu `n casa lui Ana, fostul arhiereu, apoi la ginerele s\u, Caiafa, arhiereul`n func]ie. ~n `ncercarea de a da o tent\ de legalitate condamn\rii Lui la moarte,condamnare pe care o hot\r=ser\ cu mult `nainte, mai marii evreilor L-au adus apoipe Iisus `n Sinedriu, vineri `n zorii zilei. Dup\ un simulacru de proces, `n care eiau `ncercat s\ probeze `nvinuirea de hul\ la adresa lui Dumnezeu, adus\ lui Iisus,L-au dus la Pilat pentru a ob]ine condamnarea juridic\ la moarte, el fiind singurulcare avea dreptul s\ pronun]e o astfel de condamnare. Aici, sinedri[tii, con[tien]ifiind c\ Pilat nu ar lua `n seam\ acuze religioase, se prezint\ cu `nvinuiri de ordinpolitic: c\ r\zvr\te[te poporul, c\ opre[te pe evrei s\ pl\teasc\ dajdie Cezarului [ic\ se proclam\ rege al iudeilor (Lc. 23, 2).128

La Sf. Ioan nu apar toate cele trei acuza]ii. Accentul este pus doar pe a treia: c\se proclam\ `mp\rat, idee rostit\ cu obstina]ie de sinedri[ti, obiect al [antajului,prin care ei `ncearc\ s\-l gr\beasc\ pe Pilat s\ pronun]e condamnarea la moarte, [item\ central\ a dialogului lui Pilat cu Iisus. De altfel, `n Evanghelia a patra nuapare o formulare expres\ a acestei `nvinuiri de la `nceput. Sinedri[tii, cu mult tupeu,sper\ s\ ob]in\ condamnarea lui Iisus f\r\ proces, v\z=nd c\ Pilat nu d\ impor-tan]\ cauzei lor, consider=nd-o o problem\ minor\, [i refuz\ judecata, sunt nevo-i]i s\-l informeze c\ Iisus este vrednic de condamnarea la moarte. Sf. Chiril alAlexandriei consider\ c\ Pilat `nsu[i, pe baza `nvinuirilor de r\zvr\tire a popo-rului, aduse de iudei, trage concluzia c\ Iisus vrea s\ Se proclame `mp\rat [i `[i`ncepe interogatoriul formul=nd aceast\ acuza]ie. De aceea el trece din posturade judec\tor impar]ial `n cea de acuzator, fapt sugerat de M=ntuitorul `n `ntre-barea cu care r\spunde `ntreb\rii lui Pilat: de la tine `nsu]i zici aceasta sau al]ii ]i-au spus-o despre Mine? (In. 18, 34).129

Observ\m `n dialogul cu Pilat aceea[i dezv\luire gradat\ a identit\]ii M=ntuito-rului, pe care o `nt=lnim `n toate dialogurile Evangheliei dup\ Ioan. Nu Pilat con-duce rechizitoriul ci Hristos ~nsu[i `l interogheaz\ pe Pilat asupra incompeten]eisale judec\tore[ti.130

126 Ibidem, pp. 304-305.127 Sf. Simeon Noul Teolog, op. cit., pp. 145-147.128 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Procesul M=ntuitorului, Editura Teofania, Sibiu, 2001,

p. 41-42; Dr. Ioan Fruma [i Pr. Prof. Dr. Grigorie Marcu, Procesul M=ntuitorului. Studiujuridic [i teologic, Sibiu, 1945, pp. 127, 295, 298.

129 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 1095-1097.130 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., pp. 438.


Iisus r\spunde lui Pilat care se `nd\r\tnicea `n continuare s\-L considere vi-novat, `ncredin]=ndu-l c\ ~mp\r\]ia Sa nu intr\ in conflict cu `mp\r\]ia Cezarului,al c\rui exponent era, lini[tindu-l asupra riscului unei r\scoale [i `ndemn=ndu-l s\ de-p\[easc\ raportarea juridic\ [i s\ g=ndeasc\ mai `nalt despre Cel din fa]a lui: ~mp\-r\]ia Mea nu este din lumea aceasta (18, 36). M=ntuitorul afirm\ superioritatea~mp\r\]iei cere[ti, care-[i are puterea din ea `ns\[i, fa]\ de cea p\m=nteasc\, ce-[itrage puterea din for]a slujitorilor s\i. Nu exclude prezen]a `mp\r\]iei Sale `n lume,ci doar o arat\ neatins\ de m\rginirile [i degrad\rile lumii.131

Pilat `ns\, eliberat de frica unei posibile r\scoale, transform\ m\rturisirea luiIisus `ntr-o dovad\ a vinov\]iei. M=ntuitorul nu consider\ necesar s\ r\spund\acuzei, ci continu\ s\-{i m\rturiseasc\ originea `mp\r\teasc\ prin na[tere [i, toto-dat\, st\p=nirea de drept a celor din ~mp\r\]ie (v. 37). Fiind Dumnezeu, El este ~m-p\rat indiferent de voin]a omului. Eviden]a Adev\rului se impune oric\rei p\reriumane.132 Iar Hristos d\ m\rturie despre Adev\r ca Persoan\ [i nu ca [i concept.Fiind Dumnezeu, El este Adev\rul. El m\rturise[te despre Sine [i despre Tat\l CareL-a trimis. Dar Pilat, tributar g=ndirii epocii sale marcate de necredin]\ [i av=ndcon[tiin]a relativit\]ii lucrurilor, `[i exprim\ scepticismul `n leg\tur\ cu posibili-tatea ca cineva s\-i poat\ descoperi Adev\rul (18, 38). De aceea refuz\ s\ asculte[i pierde [ansa de a-L cunoa[te pe Cel ce este Adev\rul. Modul de a se comportaal lui Pilat `n continuare ne `ndrept\]e[te s\ `n]elegem astfel: de[i afirm\ nevino-v\]ia lui Iisus, ~l pune `n balan]\ cu t=lharul Baraba, dispune flagelarea Lui, ac-cept\ batjocorirea Lui de c\tre solda]i, devenind oarecum [i el complice la aceasta,[i apoi ced=nd [antajului, ~l d\ s\ fie r\stignit. {i tot ca o ironie pune deasupraCrucii Domnului un titlu: Iisus Nazarineanul, ~mp\ratul Iudeilor (19, 19). Cuvin-tele sunt puse ca un trofeu? Sunt o `nvinuire [i un dispre] fa]\ de nebunia iudeilor?O recunoa[tere de c\tre Pilat a propriei vinov\]ii? Cu siguran]\ `ns\, voit sau nu,sunt o afirmare a biruin]ei ~mp\r\]iei M=ntuitorului.

Prin inscrip]ie, Pilat afirm\ demnitatea `mp\r\teasc\ a M=ntuitorului, `n limbilecelor trei culturi care aveau s\-[i pun\ amprenta asupra cre[tinismului. Prin aceasta,Iudeea, Elada [i Roma sunt prezente la na[terea Bisericii, pe Golgota.133 Este su-gerat\ totodat\ universalitatea ~mp\r\]iei lui Hristos, care se adreseaz\ tuturorpopoarelor [i limbilor. Inscrip]ia este `nceputul m\rturisirii limbilor. F\r\ s\ vrea,Pilat veste[te popoarelor slava lui Iisus c=[tigat\ prin jertf\. {i refuz\ s\ dea curscererii evreilor de a schimba inscrip]ia, ca dovad\ a faptului c\ firea nu poate negaceea ce este Hristos cu adev\rat.134

D=nd dovad\ de lips\ de tact [i de `nc\lcarea prevederilor procedurale `n instru-mentarea acestui proces, Pilat pierde mai mult dec=t imaginea de judec\tor drept[i de reprezentant legitim al Cezarului, pe care se credea dator s\ le apere de o even-tual\ uneltire a lui Iisus; pierde [ansa de a fi primit `n ~mp\r\]ia Adev\rului [ide a fi m\rturisitor al acestei adev\rate ~mp\r\]ie, c\tre care M=ntuitorul `l chema.

131 Ibidem, p. 439.132 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 1098-1099.133 Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., vol. 2, pp. 370-371.134 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 1122.


L-a avut pe Fiul lui Dumnezeu `n fa]\ [i L-a ascultat, dar n-a `nv\]at s\ c=nte luiDumnezeu c=ntare de laud\ (Rom. 1, 21).

C\ma[a lui Hristos (19, 23-24)

Solda]ii, dup\ ce au r\stignit pe Iisus, au `mp\r]it `ntre ei hainele Lui. Gestul lor,obi[nuit de altfel `n astfel de cazuri, este catalogat de Sf. Chiril al Alexandriei cafiind expresia s\lb\ticiei lor, a lipsei lor de mil\, a nep\s\rii lor totale fa]\ de ceicondamna]i.135 Deci, `mp\r]ind hainele `n patru p\r]i,136 pentru c\ma[\ au aruncatsor]i, fiind con[tien]i c\ nu le este de nici un folos dac\ o sf=[ie.

Acest episod este relatat `n toate cele patru Sfinte Evanghelii (Mt. 27, 35; Mc.15,24; Lc. 23, 34), Matei [i Ioan v\z=nd `n el o `mplinire a profe]iilor vechi testa-mentare (Ps. 21, 20). Dar dac\ la sinoptici episodul este prezentat foarte sumar,Sf. Ioan Evanghelistul este darnic `n detalii, iar `n final, dup\ cum ne-a obi[nuit petot parcursul Evangheliei sale, ne adreseaz\ o provocare de a nu trece u[or pesteaceast\ istorisire, ci de a-i da mai mult\ importan]\: A[adar, osta[ii acestea auf\cut (19, 24).

~ncep=nd cu Fericitul Augustin, exegeza Bisericii a v\zut `n acest episod, pel=ng\ simpla relatare a evenimentului, dorin]a Evanghelistului de a-i da o valoaresimbolic\. Astfel, c\ma[a cea f\r\ cus\tur\ este `n]eleas\ ca o imagine a unit\]iiBisericii.137

Sf=ntul Chiril al Alexandriei interpreteaz\ simbolic `mp\r]irea hainelor: p\strareane`mp\r]it\ a c\m\[ii, zice el, este chipul `n]elepciunii negr\ite a lui Hristos,este Trupul lui Hristos, prin care se m=ntuiesc cele patru p\r]i ale lumii,138 c\ciacestea `mp\r]indu-L, r\m=ne `ntreg, ne`mp\r]it, oferindu-se, totodat\, `ntreg fie-c\ruia ce-L prime[te. C\ci Hristos a luat Trupul S\u ca o `mbr\c\minte,139 pentruca apoi s\ ni-l ofere nou\. Sf. Ioan Evanghelistul ne spune despre c\ma[\ c\ eraf\r\ cus\tur\, de sus ]esut\ `n `ntregime, suger=ndu-ne taina `ntrup\rii Cuv=ntului,nu dup\ r=nduielile firii, prin unirea b\rbatului cu femeia, din poft\ trupeasc\,sau din poft\ b\rb\teasc\ (In. 1, 13), ci prin lucrarea Duhului Sf=nt. Sf. Chirilface o paralel\ cu jertfirea mielului pascal, care trebuia m=ncat tot, `n casa `n care sepreg\tea, asociindu-se chiar mai multe familii, f\r\ a se permite scoaterea uneip\r]i din cas\ sau `mp\r]irea lui la mai multe case. El vede `n aceasta o prefi-gurare a jertfei euharistice `n Biseric\, din care n-au voie s\ guste cei dinafar\Bisericii, ci se `mparte `ntre membrii ei, fiecare primindu-L pe Hristos `ntreg.140

135 Ibidem, p. 1123.136 Sf. Ioan ne las\ s\ `n]elegem c\ patru solda]i au executat sentin]a (19, 23)137 Natalia Manoilescu Dinu, op. cit., vol. 2, p. 372.138 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 1123-1124.139 Sf. Ioan Gur\ de Aur, aminte[te aceast\ interpretare, ca existent\ la al]i autori din vre-

mea lui, el totu[i opt=nd pentru o interpretare literal\: c\ aceast\ descriere a c\m\[ii ar su-blinia simplitatea, s\r\cia hainelor M=ntuitorului; op. cit., p. 449.

140 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., pp. 1123-1124.


Str\pungerea coastei lui Iisus (19, 33-37)

~n relatarea ioaneic\ a Patimilor Domnului str\pungerea coastei M=ntuitoruluiocup\ un loc important. De altfel, Sf. Ioan este singurul dintre Evangheli[ti carene descoper\ acest episod.

Iudeii cer lui Pilat gr\birea mor]ii celor trei r\stigni]i pentru a nu `ntina S\rb\-toarea Pa[tilor care trebuia s\ `nceap\. Grija sinedri[tilor pentru `mplinirea Legii l\udabil\ `n esen]\ `n lumina repetatelor `nc\lc\ri de lege, `n rela]iile lor cu M=n-tuitorul, pe tot parcursul activit\]ii Sale publice, dar mai ales `n timpul judec\rii [icondamn\rii Sale, devine blasfemiatoare. Solda]ii `mplinesc cererea lor de a zdrobifluierele picioarelor condamna]ilor. Sf. Chiril constat\ setea de s=nge a mai marilorevreilor, care-i `ndeamn\ la sporirea suferin]elor condamna]ilor, [i lipsa lor de mil\,ca manifest\ri ce contrasteaz\ flagrant cu grija lor pentru Lege [i pentru s\rb\toare.141

Constat=nd c\ Iisus a murit, solda]ii nu-i zdrobesc fluierele picioarelor, ci doarpentru a se convinge, ~l `mpung cu suli]a `n coast\. Sf. Ioan vede `n aceasta `m-plinirea profe]iilor Vechiului Testament (cf. Ie[. 12, 46; Num. 9, 12; Zah. 12, 10).Observ\m c\ el pune `n paralel\ jertfirea mielului pascal cu jertfa lui Hristos. Amvorbit la punctul anterior despre conota]iile euharistice [i totodat\ ecleziologiceale mielului pascal pe care le surprinde Sf. Chiril al Alexandriei. Mielul este o ima-gine a unit\]ii Trupului lui Hristos, care se `mparte credincio[ilor [i nu se desparte,r\m=n=nd mereu `ntreg; dar [i o imagine a unit\]ii Bisericii, care izvor\[te din uni-tatea Trupului lui Hristos, ce se ofer\ tuturor membrilor ei, dar nu [i celor dinafaraei, a[a cum [i mielul pascal trebuia consumat de to]i cei ce se adunaser\ `n cas\ [inu putea fi scos la cei dinafar\.142

Sf. Ioan `ns\ ne `ndeamn\ s\ c\ut\m sensuri mai ad=nci ale acestui act. El `n-su[i `l `ncadreaz\ in [irul semnelor, avertiz=ndu-ne ca [i noi s\ vedem a[a cumel a v\zut [i s\ credem. Nu f\r\ rost precizeaz\ c\ soldatul `mpung=nd coasta luiIisus a curs s=nge [i ap\. Din cele dou\ izvoare curse din coasta str\puns\ a M=n-tuitorului, s-a format Biserica. Curgerea s=ngelui [i a apei face trimitere la rena[-terea prin botez [i la `mp\rt\[irea cu trupul [i s=ngele Domnului.143 Primindu-le,devenim fii ai lui Dumnezeu, prin trupurile noastre curg=nd S=ngele lui Hristos,ce ne une[te cu Sine [i `ntreolalt\. Trimiterea este `ns\ mult mai larg\. Nu numaiaceste dou\ taine izvor\sc din coasta str\puns\ a M=ntuitorului, ci toate tainele. Sf.Andrei Criteanul prezint\ astfel bog\]ia izvorului ce curge din coasta str\puns\ a

141 Ibidem, p. 1134.142 Ibidem, pp. 1123-1124.143 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 451; vezi [i Pr. Prof. Dumitru St\niloae, note la Sf.

Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 1134; la fel `n]elege [i Sf. Andrei Criteanul: Biserica ac=[tigat coasta Ta cea purt\toare de via]\, pahar, din care a izvor=t nou\ `ndoit izvorul ier-t\rii [i al cuno[tin]ei, spre `nchipuirea am=nduror Legilor, [i a celei vechi [i a celei noi,M=ntuitorul nostru, `n Canonul cel Mare, `n Triod, EIBM, Bucure[ti, 2000, p. 162; la fel[i `n Sinaxar la Joia Mare, Triod, p. 615; a se vedea [i Bartolomeu Valeriu Anania,note la Ioan 19, 34-35, `n Biblia sau Sf=nta Scriptur\, p. 1580.


Domnului: s\-mi fie mie cristelni]\ s=ngele cel din coasta Ta, totodat\ [i b\utur\[i apa iert\rii ce a izvor=t. Ca s\ m\ cur\]esc cu am=ndou\, ung=ndu-m\ [i b=nd cao ungere [i b\utur\, Cuvinte, cuvintele Tale cele de via]\.144 De asemenea, c=nt\-rile liturgice leag\ cunoa[terea lui Dumnezeu de primirea acestui izvor d\t\tor devia]\: coasta Ta cea purt\toare de via]\ rev\rs=ndu-se ca un izvor din Eden, adap\,Hristoase, Biserica Ta, ca pe un rai cuv=nt\tor; de unde `mp\r]indu-se ca la `nceput`n patru Evanghelii, adap\ lumea, veselind f\ptura [i `nv\]=nd neamurile s\ se `n-chine cu credin]\ ~mp\r\]iei Tale.145

Astfel, str\pungerea coastei M=ntuitorului ni se descoper\ a fi un fapt voit [ianun]at de Dumnezeu, deoarece el este un act esen]ial `n na[terea Bisericii [i `nperpetuarea unit\]ii ei.

II. Biserica `n Hristos [i `n Duhul Sf=nt: scurt\ sintez\ eclesiologic\ ioaneic\

Evangheliile, [i implicit, Evanghelia dup\ Ioan, nu cuprind referiri ale M=n-tuitorului la o Biseric\ preexistent\, ci prezint\ `nsu[i procesul na[terii Bisericii.~ntr-adev\r momentul Cincizecimii este momentul `n care Biserica `[i `ncepe ma-nifestarea v\zut\ `n lume, dar z\mislirea Bisericii trebuie `n]eleas\ ca un procesmai lung, care `[i are debutul `n alegerea apostolilor. Interesant este faptul c\ Sf.Ioan nu folose[te `n Evanghelia sa termenul , cu toate c\ era folositpentru desemnarea comunit\]ii cre[tine cu mult timp `nainte de scrierea Evan-gheliei a patra,146 el `nsu[i utiliz=ndu-l `n alte dou\ scrieri ale sale.147 Totu[i, Evan-ghelia sa nu face not\ discordant\ fa]\ de celelalte Evanghelii, termenul fiind aproape absent [i din celelalte.148 S\ fie aceasta o dovad\ c\ M=ntuitorul a fo-losit al]i termeni pentru desemnarea Bisericii?

Sf. Ioan nume[te de dou\ ori Biserica prin expresia ~mp\r\]ia lui Dumnezeu,`n convorbirea M=ntuitorului cu Nicodim (In. 3, 3.5) [i o dat\ o prezint\ ca ~m-p\r\]ie a lui Hristos, `n dialogul cu Pilat (In. 18, 36).

Dincolo de s\r\cia terminologic\, Evanghelia dup\ Ioan este foarte bogat\ `nprezent\ri eclesiologice.

Realitatea Bisericii

Ce este Biserica? Evanghelia dup\ Ioan ne-o prezint\ ca pe o realitate ce dep\[e[te m\rginirile

acestei lumi. Este o ~mp\r\]ie ce nu se cl\de[te pe violen]\ [i nedreptate. For]a ei

144 Sf. Andrei Criteanul, Canonul cel Mare, `n Triod, p. 162.145 Triod,, p. 611.146 ~l g\sim folosit `n majoritatea c\r]ilor Noului Testament, toate fiind anterioare Ev.

dup\ Ioan.147 ~n Epistola a III-a Soborniceasc\ a Sf. Ioan de 3 ori [i de 20 de ori `n Apocalips\,

cf. Pr. Asist. Vasile Mihoc, Ecleziologia Noului Testament, p. 234.148 Este folosit doar de doua ori [i numai in Evanghelia dup\ Matei.


nu st\ `n mul]imea [i puterea membrilor ei, ci este dat\ de Cel ce o conduce (In.18, 36). De aceea, termenul ~mp\r\]ie poate fi `n]eles [i ca `mp\r\]ire, domnie,st\p=nire, `n]elegere ce concord\ cu viziunea profe]ilor Vechiului Testament careprezint\ m=ntuirea viitoare ca pe o preluare ce c\tre Dumnezeu a st\p=nirii asupraoamenilor [i o recunoa[tere de c\tre ace[tia a lui Dumnezeu ca Domn (Is. 2, 3-4;9, 5-6; Ier. 3, 17; Iez. 34, 11 [.u.; Dan. 2, 44; 7, 14; Mih. 4, 2; [.a.).149 BisericaEste ~mp\r\]ia lui Dumnezeu (In. 3, 3.5). El o conduce cu m=n\ tare. Dar este [ia lui Hristos, c\ci [i El se prezint\ [i se manifest\ ca ~mp\rat. El are origine `mp\-r\teasc\ prin na[terea Sa din veci din Tat\l (In. 18, 37). ~mp\r\]ia Sa se funda-menteaz\ pe Adev\r, despre care El d\ m\rturie. (In. 18, 33-37). El este Adev\rul(In. 14, 6). De aceea, la baza ~mp\r\]iei Sale st\ propria-I Persoan\.

La originea ~mp\r\]iei Sale st\ jertfa Sa de pe cruce. Hristos biruie[te prinr\stignire, descoperindu-{i slava Sa. Puterea Sa `mp\r\teasc\ se impune oric\rei`ncerc\ri de a o ascunde. Pilat `nsu[i, f\r\ voie, se face `ncep\torul propov\duiriiuniversale a demnit\]ii `mp\r\te[ti a M=ntuitorului `n limbile celor trei mari culturi,prin t\bli]a de deasupra crucii.

Str\pungerea coastei lui Iisus, ce izvor\[te s=nge [i ap\, devine un act esen]ial `nna[terea Bisericii [i perpetuarea unit\]ii ei (19, 33-37).

Biserica nu e str\in\ nici de Duhul Sf=nt. Pe Acesta, Hristos ~l trimite s\ con-tinue zidirea Bisericii. El este Duhul Adev\rului, Cel ce d\ m\rturie despre Hristos Adev\rul; dar e [i Duhul Tat\lui. Biserica devine locul prezen]ei permanente [i per-sonale a Duhului `n lume (In. 14,16). Lucrarea Sa `n Biseric\ ne `ndrept\]e[te s\ afir-m\m c\ ea este [i ~mp\r\]ia Duhului Sf=nt [i deci ~mp\r\]ia `ntregii Sfinte Treimi.

De[i este mai presus de lume, Biserica se manifest\ `n lume, `n membrii ei [iprin ei.

Membrii Bisericii. Chemarea [i primirea lor `n ~mp\r\]ia cerurilor

~nc\ din primele capitole ale Evangheliei a patra, am v\zut contur=ndu-se pri-mele m\rturii despre membrii Bisericii. Sf=ntul Evanghelist Ioan prezint\ chemareaapostolilor Andrei, Simon Petru, Filip, Natanael [i, implicit, a sa (In. 1, 37-51).Nu M=ntuitorul este cel care ini]iaz\ acest moment. Sf. Ioan Botez\torul, ca ~nainte-merg\tor, este cel care face aceast\ preg\tire a dorin]ei oamenilor de a-L cunoa[tepe Mesia. El insist\ `n repetate r=nduri s\-L descopere pe Iisus ucenicilor s\i,Andrei [i Ioan, pe care i-a preg\tit pentru a-i oferi Lui. El se prezint\ ca prieten alMirelui Hristos (In. 3, 29). El `i `nf\]i[eaz\ Mirelui mireasa Sa. Iar momentul`nceperii nun]ii lui Hristos cu mireasa Sa, Biserica, este momentul c=[tig\rii pri-mului suflet.150 Cei doi ucenici, mi[ca]i de cuvintele `nv\]\torului lor, Sf=ntul IoanBotez\torul, au dorit s\-L cunoasc\ pe Iisus [i nu doar s\-I asculte `nv\]\tura. Apoisunt chema]i [i ceilal]i.

Nimeni nu poate deveni membru al Bisericii dec=t prin na[terea cea de la sau

149 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Predici exegetice, p. 263.150 Sf. Ioan Gur\ de Aur, op. cit., p. 88.


din Dumnezeu (1, 13), adic\ prin na[terea din ap\ [i din Duh (3, 5). Botezul esteu[a de intrare `n ~mp\r\]ia lui Dumnezeu. Prin aceasta, firea uman\ stric\cioas\se umple de nestric\ciune. Ca membri ai Bisericii, nu suntem simpli cet\]eni ai~mp\r\]iei lui Dumnezeu, ci, prin aceast\ na[tere nu dup\ legile firii primimcalitatea de fii. Hristos `ntemeiaz\, pentru noi, un popor nou, Poporul lui Dum-nezeu, diferit de lume (de neamuri) [i de evrei, `n ciuda originii membrilor luidintre ace[tia (In. 1, 12-13).

Evanghelistul ne prezint\ c=teva caracteristici ale adev\ratului ucenic: do-rin]a de a-L afla [i de a-L cunoa[te pe Hristos (In. 1, 37-39), r=vna `n cercetareaScripturilor (In. 1, 45-46), cur\]ia inimii (In. 1, 47), dorin]a de a c=[tiga ~mp\r\]ialui Dumnezeu [i via]a ve[nic\ (In. 3, 3.15) etc.

Pe parcursul Evangheliei, membrii Bisericii se individualizeaz\ tot mai mult.Sf=ntul Ioan ni-i prezint\ `n paralel cu cei ce manifestau o fals\ credin]\: Dup\cur\]irea Templului, cu ocazia primului Pa[ti serbat de M=ntuitorul `n activitateaSa, mul]i au crezut `n El, datorit\ minunilor pe care le f\cea, dar Iisus nu Se `n-credea `n ei ne spune Sf. Ioan (In. 2, 23-25) deoarece, fiind cunosc\tor al ini-milor, [tia c\ au o credin]\ slab\, bazat\ pe senzorial, care c\uta senza]ionalul. Ace[tianu puteau fi ucenici ai S\i. ~n opozi]ie cu ace[tia sunt pu[i Apostolii, care la Nuntadin Cana Galileii descoper\ slava M=ntuitorului [i cred `n El (In. 2, 11). Fiecare mo-ment de acest fel este de fapt o confirmare [i o `nt\rire a credin]ei lor anterioare, carei-a f\cut s\-L urmeze. Hristos nu i-a favorizat pe ace[tia. Minunile le-a s\v=r[it `nv\zul tuturor; cuvintele le-a rostit `n auzul tuturor. Dar ace[tia `[i deschid inimaspre a-L cunoa[te [i p\streaz\ `n sufletul lor, ca pe un odor de mare pre], cuvin-tele Lui, chiar dac\ pe moment nu le `n]eleg (In. 2, 22).

{i unii dintre ucenicii Sf. Ioan Botez\torul sunt pu[i `n opozi]ie cu uceniciiM=ntuitorului, fa]\ de care sunt invidio[i (3, 25-26). Ace[tia nu sunt nici m\carucenici buni ai `nv\]\torului lor, ale C\rui sfaturi [i `nv\]\tur\ nu [i le `nsu[esc.Aceasta ne descoper\ faptul c\ nu po]i fi membru al Bisericii dec=t primind peHristos prin Duhul Adev\rului.

Ucenicii M=ntuitorului se deosebesc, `nc\ de la `nceput, de iudei,151 prin m\r-turisire. Primul m\rturisitor [i, deci primul ucenic poate fi considerat Sf. IoanBotez\torul, care-L veste[te cu insisten]\ pe Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu: peCel din veci, care este plin\tatea sfin]eniei (1, 27.30), `ntru Care Se s\l\[luie[te DuhulSf=nt [i bun\-vrerea Tat\lui (1, 32-34); [i descoper\ esen]a misiunii Sale: Se vajertfi pentru p\catele lumii (1, 29.36); este Mirele Bisericii (3, 29).

Apostolii, chiar din momentul chem\rii lor, devin m\rturisitori. Andrei `lveste[te pe Simon, fratele s\u: am g\sit pe Mesia ( 1, 41). Filip se gr\be[te s\-lcheme pe Natanael, descoperindu-i pe Acela despre Care au scris Moise `n Lege[i proorocii (1, 45). Iar Natanael ~l m\rturise[te ca Fiu al lui Dumnezeu [i ca regedavidic (1, 49). Samarineanca ~l propov\duie[te pe Iisus, ca pe Cel ce [tie toate;pe Hristos (4, 29), iar samarinenii ca pe M=ntuitorul lumii (4, 42) etc. Prin toateaceste exemple Sf. Ioan vrea s\ ne determine [i pe noi s\ ne al\tur\m [irului m\r-turisitorilor Domnului.

151 Termenul tinde s\-i desemneze, `n Evanghelia dup\ Ioan, pe adversariiM=ntuitorului.


Manifestarea v\zut\ a BisericiiDe[i realitate spiritual\, Biserica nu este rupt\ de lumea material\, ci `[i face

sim]it\ prezen]a `n cadrul ei. Biserica este realitate teandric\. Ea une[te pe om [i`ntreaga crea]ie cu Dumnezeu. Ea se manifest\ `n chip v\zut deoarece, membriiei nu sunt numai duhovnice[ti, ci [i trupe[ti. Pe de alt\ parte, Biserica, `n manifest\rileei nu se confund\ cu religia iudaic\, din r=ndul c\reia [i-a recrutat primii membri,cum nu se va identifica nici cu alte religii cu care va intra mai t=rziu `n contact.

Biserica `ncepe s\-[i defineasc\ un cult special, cult oglindit deja `n r=ndurileEvangheliei. Acum se `mpline[te profe]ia f\cut\ prin Proorocul Zaharia (14, 21),care anun]a dispari]ia vechilor r=nduieli. Biserica are propriul Pa[ti, diferit de alevreilor (In. 2, 13); Hristos `nlocuie[te Templul din Ierusalim cu Templul Tru-pului S\u, f\c=ndu-{i templu din firea uman\. ~nchin\rii sacrificiale exterioare ìia locul adev\rata `nchinare `n Duh [i `n Adev\r (In. 4, 23); o `nchinare plin\ dedragoste, deoarece am cunoscut pe Dumnezeu ca Tat\. ~n locul unei cur\]iri ri-tuale simbolice, M=ntuitorul ne ofer\ o cur\]ire real\, prin Botez, ca izvor cecurge din coasta Lui str\puns\, n\sc=ndu-ne de sus (In. 3, 3.5). Locul jertfelors=ngeroase este luat de unica jertf\ a lui Hristos ce se perpetueaz\ prin Sf=nta `m-p\rt\[anie, prin care Hristos ni Se ofer\ spre m=ncare [i b\utur\. Prin toate aces-tea, noi tr\im [i trupe[te cele duhovnice[ti. Biserica `[i face sim]it\ prezen]a `nlume, spulber=nd orice `ndoial\ asupra realit\]ii ei.

Aspectul nev\zut al Bisericii~n Evanghelia de la Ioan Biserica este prezentat\ cu predilec]ie ca realitate du-

hovniceasc\. Evanghelistul dore[te s\ surprind\ mai degrab\ esen]a nev\zut\ dec=tformele v\zute.

~nc\ din prolog, Biserica este prezentat\ ca har [i adev\r, ce vin de sus prin IisusHristos (1, 17). Fiind purt\toarea adev\rului revelat, ea lumineaz\ pe membrii ei,iar prin har ì sfin]e[te, ì m=ntuie[te, ì `ndumnezeie[te. Acestea produc via]a ha-ric\, prelungind via]a divin\ `n noi. Expresia acestei prelungiri se vede mai ales`n Botez: de nu se va na[te cineva din ap\ [i din Duh, nu va putea s\ intre `n ~m-p\r\]ia lui Dumnezeu (3, 5); `n Poc\in]\: dac\ nu te voi sp\la, nu ai parte deMine (13, 8); [i `n Euharistie: Cel ce m\n=nc\ trupul Meu [i bea s=ngele Meu,r\m=ne `ntru Mine [i Eu `ntru el (6, 56).152 Devenim fii ai lui Dumnezeu, p\rta[icu Hristos la taina m=ntuirii [i `n jertfa Sa, concorporali cu Hristos.153 Via]a de harne ridic\ la via]a de sus, cereasc\, la via]a ve[nic\ `mpreun\ cu Hristos (14, 2-3).Sf=ntul Ioan nu vorbe[te nici de ~mp\r\]ia lui Dumnezeu o aminte[te doar `n 3,3-5 nici de Biseric\, dar vorbe[te permanent de via]\, via]a de veci, etc., ar\t=ndprin aceasta esen]a ~mp\r\]iei [i a Bisericii. Via]a ve[nic\ este deci echivalentulioaneic al expresiei ~mp\r\]ia cerurilor.154 Prin comuniunea cu Hristos, Biserica

152 Pr. Ioan Mircea, op. cit., p. 85.153 Sf. Chiril al Alexandriei, op. cit., p. 412-413.154 Pr. Prof. Dr. Vasile Mihoc, Sf=nta Evanghelie de la Ioan. Introducere [i comentariu,

p. 78.


s\de[te de pe acum via]a ve[nic\ `n sufletele noastre, via]\ care cre[te [i se de-s\v=r[e[te treptat. Via]a haric\ este transmis\ de Dumnezeu `n noi prin Hristos [iprin Duhul Sf=nt (5,26; 10,10 cf. 14, 6.16-17.20.23.26; 16, 13). Ne unim cu Hris-tos [i `ntreolalt\ prin trupul [i Duhul Lui. Hristos vine `n noi trupe[te, iar Duhulduhovnice[te.155 Prin Hristos avem p\rt\[ie cu Tat\l. El este cel ce ~l cunoa[te peTat\l [i `l reveleaz\.

T\ria [i durabilitatea Bisericii este dat\ de biruin]a crucii (12, 31-33 cf. 16, 11)156.Hristos se jertfe[te din iubire, pream\rindu-Se prin jertf\ [i d=ndu-ne posibili-tatea s\ ne pream\rim ca jertfe vii `mpreun\ cu El (In. 17, 1-5).

Biserica este cerul deschis, unit cu p\m=ntul (In. 1,51). Sf=ntul Ioan prezint\Biserica `n termeni matrimoniali, suger=nd atmosfera de nunt\, bucuria [i iubireace caracterizeaz\ unirea noastr\ cu Hristos. Iubirea este modul `n care se reve-leaz\ Hristos, descoperindu-L totodat\ pe Tat\l. R\spunz=nd iubirii Lui intr\m `ncomuniune cu El.

Biserica se constituie ca o rela]ie cu dublu sens, asemenea rela]iei conjugale: c\u-tarea omului de a-L afla pe Dumnezeu; [i r\spunsul lui Dumnezeu ca permanent\autorevelare plin\ de iubire sau reciprocitate `n d\ruirea dragostei.

III. Unitatea Bisericii

Caracteristica esen]ial\ a Bisericii este unitatea ei. Aceasta a fost dorit\, ex-primat\ [i manifestat\ de Hristos pe tot parcursul activit\]ii Sale, dar `n moddeosebit `n Rug\ciunea arhiereasc\ [i `n Jertfa Sa.

Ontologia unit\]ii

Taina unit\]ii Bisericii trebuie c\utat\ `n `ns\[i taina r\scump\r\rii: Fiul luiDumnezeu se face om, pentru ca prin Sine s\ ne `mpace cu Dumnezeu. De aceeaunitatea Bisericii nu poate fi `nafar\ de Hristos.

Hristos ne reveleaz\ `n parabole taina unit\]ii Bisericii. El se prezint\ ca p\s-torul cel bun dar [i ca u[\ a oilor, descoperindu-ne grija fa]\ de oile Sale: El con-duce dar [i vegheaz\ asupra Bisericii Sale. Prin El ajungem la Tat\l (In. 10, 7-11).Vorbindu-ne despre dorin]a Sa de a aduna `n staulul S\u [i oile str\ine, reveleaz\caracterul universal al Bisericii Sale, ce-[i are fundamentul `n mila Lui fa]\ de to]ioamenii (In. 10, 16).

Hristos este vi]a ce d\ via]\ ml\di]elor sale. Avem via]\ at=ta timp c=t ne p\s-tr\m `n vi]\. Hristos revars\ via]a `n noi. P\str=ndu-ne unitatea cu vi]a devenimml\di]e roditoare. Comuniunea rode[te. Roadele sunt deopotriv\ ale vi]ei [i aleml\di]elor. Hristos este Cel ce rode[te `n noi (In. 15, 5). Iubirea noastr\ fa]\ deHristos se manifest\ prin credin]\ [i `mplinirea poruncilor (In. 14, 12.15).

Exegeza Bisericii, `ncep=nd de la Fer. Augustin, vede `n c\ma[a lui Hristoscea f\r\ cus\tur\ o imagine a dorin]ei M=ntuitorului ca Biserica Sa s\ r\m=n\

155 Magistrand Ioan S\b\du[, op. cit., p. 311.156 Pr. Ioan Mircea, op. cit., p. 86.


una. Ceea ce n-au f\cut solda]ii, care nu s-au `ndurat s\ sf=[ie c\ma[a, au `n-dr\znit cre[tinii, sf=[iind unitatea Bisericii!

Hristos une[te prin Sine umanitatea cu Dumnezeu. ~n El se manifest\ tainaunit\]ii Biserici. De aceea, pentru noi, cre[tinii, a fi `n Hristos, este garan]ia uni-t\]ii noastre `ntreolalt\. A rupe unitatea cu Hristos nu `nseamn\ doar a strica uni-tatea Bisericii, ci [i unitatea cu Biserica; `nseamn\ a `nceta s\

Documents

15 Husarciuc Unitatea Bisericii