Creºterea bisericii sauseducerea bisericii?

Rudolf Ebertshäuser

.

Creºterea bisericii sau

seducerea bisericii?

Ce se ascunde dupã „Willow Creek”

ºi „Viaþa condusã de scopuri”

Rudolf Ebertshäuser

Agape

Despre autorRudolf Ebertshäuser, nãscut în 1953, a fost mult timp marxist ºia cãutat apoi sensul vieþii printr-un stil de viaþã alternativ ºi înînvãþãturile ezoterice. Dupã pocãinþa sa la vârsta de 30 de ani, aajuns în cercurile carismatice ºi a activat cam 4 ani într-o bisericãcarismaticã. În 1992 a ieºit total din aceastã miºcare. În 1995i-a apãrut cartea „Miºcarea carismaticã în lumina Bibliei”. Între1995-2003 a lucrat la revizuirea Bibliei Schlachter. De câþiva ani þineconferinþe pe marginea miºcãrii carismatice, a Bibliei ºi a diferiteteme spirituale, ºi publicã diferite broºuri informative în edituraproprie ESRA. El este predicator ºi prezbiter într-o bisericã fidelãBibliei.

Titlul original: Gemeindewachstumoder Gemeindeverführung?Copyright 2007 by Rudolf EbertshauserPublicat de CLKV Verlag Elveþia

Copyright 2009 by Editura AgapeTraducere: Olimpiu S. CosmaCorectare: Dieter GuistCoperta: Mariano Lo PrestiTipar: Tipografia AgapeFãgãraº str. Podului 8tel./fax 0268-214802www.edituraagape.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiEBERTSHÄUSER, RUDOLFCreºterea bisericii sau seducerea bisericii? / Rudolf Ebertshäuser ; trad.: Olimpiu S. Cosma. – Fãgãraº : Agape 2009

ISBN 978-973-694-167-21. Cosma, Olimpiu S. (trad.)2

Cuprins

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

A. Miºcarea modernã de „creºtere a bisericii” ºi adevãrata Bisericã a lui Cristos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9

1. Câteva date istorice ale miºcãrii de creºtere a bisericii. . . . . . . 91.1 Teoreticianul miºcãrii de creºtere a bisericii: Donald

McGavran . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91.2 Drojdia evanghelicalismului modern:

amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea ºi ecumenismul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10

1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller . . 131.4 Teorii seculare ale managementului: Drucker,

Blanchard, Buford ºi Barna. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 151.5 Drojdia carismaticã: Yonggi Cho ºi noii apostoli . . . . 171.6 Miºcarea de creºtere a bisericii ºi „Emerging

Church” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18

2. Doctrine ºi practici fundamentale ale miºcãrii de creºtere a bisericii ºi învãþãturile Bibliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu . . 212.2 Omul ºi nu Dumnezeu se aflã în punctul central al

vieþii de bisericã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232.3 Este predicatã o evanghelie „pozitivã” falsificatã . . . . 272.4 Biserica sfântã este ademenitã la conformare cu

lumea ºi cu spiritul pãcãtos al vremii . . . . . . . . . . . . . . 312.5 Printr-o învãþãturã greºitã privind Împãrãþia lui

Dumnezeu, biserica îºi schimbã destinaþia spre o „forþã care schimbã lumea” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 33

B. „Viaþa condusã de scopuri” – o campanie þintitã pentru schimbarea creºtinilor ºi bisericilor . . . . . . . . . 37

1. Mai mult decât o carte: o „cãlãtorie spiritualã” dirijatã . . . . 37

2. Evanghelia „pozitivã” modernã a lui Rick Warren . . . . . . . . 412.1 O prezentare falsificatã a Dumnezeului sfânt ºi a

omului pãcãtos . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 442.2 Psihologia omeneascã în locul adevãrului biblic . . . . 482.3 O denaturare a cãii biblice de mântuire . . . . . . . . . . . . 51

3. Viaþa de credinþã creºtinã potrivit cãrþii „Viaþa condusã de scopuri”: cele cinci scopuri ale vieþii propuse de Rick Warren . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

4. Seducerea subtilã prin cartea „Viaþa condusã de scopuri”. . . 674.1 Modul înºelãtor în care Warren foloseºte Biblia . . . . . 684.2 Gânduri New Age ºi noþiuni cheie care induc în

eroare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 714.3 Misticism ºi ecumenism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 72

5. Rick Warren – o unealtã a lui Dumnezeu? . . . . . . . . . . . . . . 765.1 Rick Warren ºi Robert Schuller . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 775.2 Rick Warren ºi experþii seculari în management . . . . 815.3 Deschidere pentru ecumenism ºi curente eretice la

Warren. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82

6. „Biserica condusã de scopuri”, „Viaþa condusã de scopuri” ºi planul PEACE: un program complet pentru transforma-rea bisericilor creºtine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 866.1 Planul PEACE ºi „Noua Reformã” – încotro îºi

îndreaptã Warren adepþii? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 876.2 Transformarea plãnuitã a bisericilor creºtine dupã

norma internaþionalã. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 926.3 Roadele rele ale degenerãrii Bisericii moderne . . . . . . 996.4 Influenþa seducãtoare a lui Rick Warren ºi a miº-

cãrii „Willow Creek” în spaþiul de limbã germanã . .100

C. Lucrul de care avem astãzi nevoie: ucenicie ºi zidire de bisericã dupã Scripturã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103

1. Încurajare la mers biblic pe urmele lui Cristos . . . . . . . . . . 105

2. Încurajare la o zidire biblicã a bisericii. . . . . . . . . . . . . . . . 106

Note . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 111

Termeni explicaþi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119

Index. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124

Bibliografie. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 125

Index de autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127

Listã de situri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 128

7

Introducere

În ultimii zece ani, în Biserica lui Cristos de limbã ger-manã s-a simþit tot mai mult influenþa unui curent puter-nic venit din Statele Unite, cunoscut sub numele de„miºcarea de creºtere a bisericii”. Aceastã miºcare ºi-a pro-pus sã foloseascã metode noi ca sã-i atingã pe cei ce staudeparte de Evanghelie ºi sã-i câºtige pentru Bisericã. Caprecursori ai acestei noi miºcãri au ajuns cunoscuþi la noiBill Hybels ºi biserica pãstoritã de el „Willow Creek”, pre-cum ºi Rick Warren ºi biserica sa „Saddleback”.

Prin cãrþi ºi articole apãrute în publicaþii creºtine, darºi prin congrese ºi seminare pentru pastori ºi lideri,aceastã miºcare a schimbat ºi marcat gândirea multoradintre cei ce se considerã „evanghelici” (adicã fideliEvangheliei biblice). Modul de abordare al unei biserici„ospitaliere”, îndreptate cãtre cei ce stau departe de ea,este salutatã tot mai mult ca un concept purtãtor de spe-ranþã pentru viitor.

Pe lângã cãrþile lui Bill Hybels ºi ale colaboratorilorsãi, douã cãrþi scrise de Rick Warren au extins în ultimiiani în spaþiul de limbã germanã mesajul acestei noimiºcãri: „Biserica condusã de scopuri” ºi „Viaþa condusã descopuri” (engl. The Purpose-Driven Church ºi The Purpose-Driven Life). Ambele cãrþi au avut un succes categoric devânzare în SUA ºi au exercitat o mare influenþã asupracreºtinilor evanghelici. Din cartea The Purpose-DrivenLife s-au vândut în timp destul de scurt peste 25 de mi-lioane de exemplare, fiind considerat titlul cel mai binevândut de carte non-ficþiune.

Aceastã carte a fost folositã în America de cãtre mariconcerne precum Coca-Cola ºi Walmart pentru instruireaangajaþilor ºi a avut ca urmare faptul cã Rick Warren a pri-mit invitaþii de la preºedinþii SUA ºi ai OrganizaþieiNaþiunilor Unite în calitate de unul dintre cei mai influ-

8

enþi evanghelici. Nenumãrate biserici din spaþiul de limbãgermanã studiazã aceastã carte în mod sistematic, în gru-puri mici, pentru a le orienta membrii în direcþia nouluiconcept de succes.

Este vãdit faptul cã învãþãturile lui Bill Hybels ºi RickWarren au succes – cãci bisericile lor sunt printre celemai mari din punct de vedere numeric din SUA. Dar oareaceste învãþãturi sunt ºi sãnãtoase din punct de vederebiblic ºi servesc cu adevãrat edificãrii adevãratei Biserici alui Isus Cristos? Este oare succesul numeric o dovadã cãbinecuvântarea lui Dumnezeu se aflã peste ele?

Aceastã carte a fost scrisã pentru ca niºte credincioºi ºibiserici fidele Bibliei sã poatã face o evaluare spiritualãtemeinicã ºi clarã a acestei miºcãri moderne. Ea þine sea-ma de luãrile de poziþie de pânã acum în limba germanã,dar se bazeazã înainte de toate pe o valorificare ºi evalua-re a multor surse de limbã englezã, care nu sunt accesibileîn cea mai mare parte cititorilor germani. Ne vom ocupaaici de cartea „Viaþa condusã de scopuri” ca de un exemplude asemenea literaturã, pentru a explica încotro duceaceastã nouã miºcare de creºtere a bisericii.

Ar fi bine ca fiecare cititor sã ia la cunoºtinþã ºi sã ex-amineze cu atenþie ºi în mod obiectiv faptele ºi argumen-tele biblice expuse aici, pentru a-ºi face el însuºi o opiniefundamentatã spiritual. În cadrul limitat al acestei cãrþi dedimensiuni reduse, anumite surse folosite n-au putut fiindicate în mod detaliat (cãrþile citate se gãsesc la sfârºitulcãrþii).1 Cititorul interesat va gãsi un material importantîn notele de la pagina 111.

În aceastã cãrticicã n-au putut fi tratate din pãcatedecât doar pe scurt multe chestiuni ºi conexiuni (de ex.cu referire la neo-evanghelici, la „noua spiritualitate” saula miºcarea numitã „Emerging Church”; lor li se va dedicaun spaþiu mai amplu în cartea Evanghelicii moderni pe ca-lea latã.

9

A. Miºcarea modernã de „creºtere a bisericii” ºi adevãrata Bisericã a lui Cristos

1. Câteva date istorice ale miºcãrii de creºtere a bisericii

Pentru înþelegerea miºcãrii de creºtere a bisericii este im-portant sã menþionãm mãcar pe scurt modul cum a evo-luat ea istoric ºi spiritual, precum ºi câteva figuri cheiecare au jucat un rol decisiv în apariþia ºi orientarea acesteimiºcãri.

1.1 Teoreticianul miºcãrii de creºtere a bisericii: Donald McGavran

Originile miºcãrii de creºtere a bisericii dateazã de pe lamijlocul anilor 50 în secolul 20. Fostul misionar ºi specia-list în misiologie Donald McGavran (1897-1990) ºi-a pu-blicat în 1955 influenta carte The Bridges of God („Punþilelui Dumnezeu”), în care ºi-a expus teoriile despre o„miºcare sãnãtoasã de creºtere a bisericii”.

În esenþã, McGavran a afirmat cã un misionar trebuiesã adapteze cât mai mult posibil structura bisericii ºi mo-dul de a vesti Evanghelia la cultura unui popor, precumºi sã evite tot ce-ar îngreuna luarea unei decizii pentruIsus Cristos.

El a susþinut cã o bisericã va creºte în mod optim dacãva avea un grup þintã unitar („homogeneous unit”) care sãaibã cât mai multe lucruri în comun (de ex. doar o castãsau un trib). În plus, el recomanda ca în locul deciziei per-sonale a individului sã se lucreze în vederea convertirii

10

unor triburi ºi popoare întregi, fapt care este în contra-dicþie cu modul cum prezintã Biblia o convertire.2

Privit la suprafaþã, multe lucruri afirmate de McGav-ran sunã raþional ºi acceptabil. Dar, ca efect final, din teo-riile lui rezultã cã învãþãtura inspiratã a apostolilor datã înepistolele noutestamentare este relativã ºi aplicabilã înfuncþie de culturã, iar Evanghelia trebuie sã se adapteze înmod denaturat la cultura respectivã, fapt care corespundestrategiei misionare a Bisericii Catolice ºi produce unamestec cu pãgânismul.

McGavran a practicat în felul acesta o criticã deghizatãa Bibliei (el era membru într-o bisericã tot mai liberalã,numitã „Disciples of Christ”, misionar, a studiat o scurtãperioadã la seminarul ultraliberal Union Theological Semi-nary) ºi a folosit normele ºtiinþelor sociale laice pentru aevalua eficacitatea anumitor metode de organizare a bise-ricii.

El ºi-a învãþat studenþii sã nu-ºi mai orienteze metode-le dupã învãþãtura Noului Testament, ci dupã ceea cefuncþioneazã cel mai bine (pragmatism). Prin amesteca-rea învãþãturii biblice cu înþelepciunea acestei lumi (adicãcu ºtiinþa) s-a produs o îndepãrtare de la învãþãturasãnãtoasã a Bibliei.

1.2 Drojdia evanghelicalismului modern: amestecul cu critica Bibliei, carismatismul, lumea ºi ecumenismul

McGavran a predat mulþi ani (1965-1990) la FullerTheological Seminary, un seminar care a jucat un rolcheie în rãspândirea evanghelicalismului modern.3

Acest curent, numit în SUA ºi neo-evanghelic, a luat fi-inþã în anii 40 ai secolului 20, când Harold Ockenga, CarlHenry ºi alþi teologi s-au despãrþit de „fundamentaliºtii”biblici de pe timpul lor (adicã de creºtinii fideli Bibliei,care au apãrat fundamentele credinþei creºtine în faþa teo-

11

logiei liberale moderne) ºi au luat-o într-o direcþie nouã.În timp ce credincioºii fideli Bibliei hotãrâþi au luat în

serios însãrcinarea datã în Iuda 3 ºi au luptat în modofensiv pentru credinþa biblicã, separându-se de aseme-nea în mod clar de teologia liberalã ºi de ecumenism(2.Cor.6:14-18; Rom.16:17), moderniºtii s-au decis pen-tru o altã cale.

„Neo-evanghelicii” au vrut sã vesteascã doar un mesaj„pozitiv” ºi sã renunþe la separarea de liberalismul teologicºi lupta cu el. Ei au tins spre o „infiltrare” ºi o influenþarea comunitãþilor ºi uniunilor bisericeºti devenite liberale,spre un „dialog serios” cu criticii Bibliei ºi spre o re-cunoaºtere din partea lumii teologice ºi ºtiinþifice. Laacestea s-a adãugat o deschidere pentru „evanghelia so-cialã” a liberalilor, care cere activitãþi politice ºi sociale alebisericii ce sã ducã la reforma societãþii.4

În felul acesta a apãrut o deviere cu consecinþe gravede la credinþa biblicã. În exterior, evanghelicii moderni re-cunosc de formã adevãrurile fundamentale ale credinþei.Dar, în subconºtient, aceastã credinþã este golitã de ade-vãratul ei sens printr-o rãstãlmãcire nebiblicã a noþiunilorde bazã ºi a doctrinelor ºi prin amestecul cu carismatis-mul, cu critica liberalã a Bibliei, precum ºi cu ereziile ca-tolice ºi ezoterice. Seminarul Fuller de exemplu s-aîndepãrtat în anii 60 de la ineranþa Scripturii ºi a adoptatcritica „moderatã” a Bibliei, care de atunci îi influenþeazãpe neo-evanghelicii de pretutindeni. Mai târziu, el s-a des-chis faþã de miºcarea carismaticã ºi a devenit între timp o„rãsadniþã” a tuturor seducerilor posibile.

Miºcarea neo-evanghelicã care a luat fiinþã – având careprezentanþi cunoscuþi printre alþii pe Billy Graham, BillBright ºi John Stott, ºi grupãri precum Campus for Christ,Inter-Varsity sau World Vision – a mai susþinut aparentadevãrurile biblice, dar n-a mai luptat pentru ele ºi a fãcutcompromis cu tot felul de erezii. Ea s-a aliat în special cumiºcarea pentecostalã ºi carismaticã care erau foarte bine

12

reprezentate în organizaþia lor umbrelã National Associa-tion of Evangelicals.

În rândurile evanghelicilor moderni a avut o mare in-fluenþã erezia aºa-zisului „dominionism”, care afirmã cãnu va exista o domnie literalã de o mie de ani în care Cris-tos Însuºi va domni, ci cã Biserica trebuie sã schimbe lu-mea în locul lui Cristos, s-o facã tot mai creºtinã, sã edificeºi sã perfecþioneze Împãrãþia lui Dumnezeu pânã ce toatãlumea devine creºtinã. În plus, a fost sprijinitã ºi practi-catã tot mai pe faþã colaborarea ecumenicã cu Biserica Ca-tolicã ºi cu liberalul Consiliu Mondial al Bisericilor.

În 1971 a început C. Peter Wagner (*1930), fost mi-sionar în Bolivia, sã predea la Fuller Theological Semina-ry materia numitã Creºterea Bisericii. El studiase acolo ºisub McGavran ºi a preluat (începând cu 1981 ca rector alFacultãþii de Misiune Mondialã) moºtenirea lui McGavranca autoritate de frunte a miºcãrii de creºtere a bisericii.

Wagner a devenit un carismatic radical atunci când astudiat bisericile carismatice care au crescut cu rapiditate.El este astãzi susþinãtor al „rãzboiului spiritual”, e cel maiînalt apostol din organizaþia „Coaliþia internaþionalã aapostolilor” ºi pledeazã pentru o „nouã Reformã aposto-licã”.

Wagner rãmâne totodatã influent în cercul miºcãrii decreºtere a bisericii; el este preºedinte fondator al „So-cietãþii Americane pentru creºterea bisericii” ºi joacã unrol în „miºcarea de la Lausanne pentru evanghelizaremondialã”,5 cu influenþã pe întregul glob. El a lucrat maimult timp cu carismaticul extremist John Wimber ºi apredat împreunã cu el începând cu 1982 un curs de„semne ºi minuni” la Seminarul Fuller, care a avut o mareinfluenþã.

13

1.3 Pionierul mega-bisericii moderne: Robert Schuller

Un alt co-fondator al miºcãrii de creºtere a bisericii estecunoscutul predicator american de televiziune RobertSchuller (*1926). El a fondat în 1955 în California bise-rica Garden Grove Community Church, care a devenit unmodel pentru mega-bisericile altor fondatori de bisericãde mai târziu. De la niºte începuturi mici în localul unuicinematograf pentru automobiliºti s-a ajuns la vreo 9.000de vizitatori ai serviciilor religioase, care se adunã întretimp în renumita Catedralã de Cristal (Chrystal Cathe-dral), o clãdire impozantã ºi somptuoasã din sticlã. Pro-gramul sãu de televiziune „Hour of Power” (Ora puterii)se laudã cu faptul cã are cel mai mare numãr de spectatoridintre toate emisiunile creºtine de televiziune.

În 1969, Schuller a pus bazele „Institutului RobertSchuller pentru conducerea cu succes a bisericii” ºi a þinut deatunci cursuri cu învãþãturile sale privind creºterea cusucces a bisericii în faþa a cel puþin 30.000 de pastori ºifondatori de biserici – printre care Bill Hybels ºi RickWarren. El a fost printre primii care au proclamat faptulcã mesajul creºtin trebuie vândut aºa cum un comerciantîºi vinde marfa, ºi anume dupã principiile moderne demarketing, ºi ºi-a comparat biserica cu un hipermarket.

Învãþãturile lui Robert Schuller se aflã în contradicþietotalã cu învãþãturile Bibliei. Schuller este un predicatoreretic care rãspândeºte o evanghelie falsã, „pozitivã”,opusã complet celei biblice. El susþine, de exemplu, încartea sa Self-Esteem – The New Reformation cã Isus Cristosn-a numit niciodatã pe cineva pãcãtos ºi cã esenþa pãcatu-lui ar fi aceea de a nu-þi recunoaºte propria valoare. Pen-tru el, „naºterea din nou” înseamnã schimbarea de la oconcepþie negativã la una pozitivã despre lume ºi viaþã.Schuller afirmã cã Dumnezeu este Tatãl tuturor oameni-lor ºi cã fiecare om e un copil al lui Dumnezeu, chiar dacãnu este conºtient de lucrul acesta. El neagã doctrine

14

biblice esenþiale: mântuirea prin sângele lui Cristos,pocãinþa, naºterea din nou. „Dumnezeul” sãu este unDumnezeu fals, Dumnezeul „gândirii pozitive” care rãs-punde la tehnici vrãjitoreºti, cum ar fi vizualizarea, ºi nucondamnã pe nimeni, ci îi iubeºte pe toþi necondiþionat ºiîi primeºte aºa cum sunt. Cristosul sãu este un fals Cristosezoteric, pe care el îl numeºte „Idealul” în care „s-a întru-chipat aprecierea de sine”.

Învãþãturile lui Schuller sunt îmbibate de psihologieumanistã ºi teorii ezoterice, pe care le-a preluat în specialde la Norman Vincent Peale, pãrintele ereziei „gândiriipozitive”, strâns înruditã cu New Age. Potrivit acestei ere-zii, omul îºi creeazã singur prin „gândirea sa pozitivã” orealitate pozitivã, deoarece gândurile sale ar avea chipuri-le o putere creatoare, formatoare a realitãþii. Asemenea luiSchuller, ºi Peale a fost pastor al unei biserici „creºtine”,deºi era francmason de gradul 33 [cel mai înalt]. În reali-tate, el a fost un învãþãtor fals ocult, care a proclamat anti-creºtinismul sub un strat subþire de poleialã creºtinã.

Schuller îl considerã în mod fãþiº pe Peale ca pe celmai important mentor al sãu ºi a dezvoltat mai departe în-vãþãtura lui magicã a „gândirii pozitive”, numind-o „gân-direa în posibilitãþi”. El a vorbit despre „marele vis” pecare chipurile îl dã Dumnezeu oamenilor ºi pe care ei artrebui sã-l realizeze cu ajutorul „gândirii în posibilitãþi”, al„vizualizãrii” ºi al altor tehnici oculte.6

Schuller a influenþat în mod atât de decisiv miºcareade creºtere a bisericii, încât se poate considera singur cafondatorul propriu-zis al acestei miºcãri. Influenþa sa s-apropagat prin cartea Your Church Has Real Possibilities(„Biserica ta are posibilitãþi reale”), care i-a marcat puter-nic printre alþii pe Rick Warren ºi Bill Hybels, ca ºi princursurile sale pentru lideri de bisericã. Schuller i-a învãþatpe liderii mai tineri cã, pentru a avea succes, trebuie sã-ºiconsidere biserica drept o „Community Church” (adicã obisericã pentru comunitatea oraºului sau acea parte a

15

oraºului în care este ea situatã), trebuie sã facã sondaje deopinie în cadrul populaþiei necredincioase pentru a ºticum sã-ºi organizeze serviciile religioase ºi, înainte deorice, pentru a-i atrage pe mulþi oameni care „stau depar-te”, trebuie sã predice falsa „evanghelie pozitivã” fãrã mâ-nie a lui Dumnezeu, fãrã pãcat ºi iad, deci doar mesajepozitive, încurajatoare, aplicabile direct la viaþa practicã.De la Schuller provine reþeta de succes a fondatorilormega-bisericilor: find a need and fill it, find a hurt and healit („gãseºte o nevoie ºi împlineºte-o, gãseºte o ranã ºivindec-o”).

Aceste învãþãturi ale lui Schuller ºi erezia magicã a „gân-dirii pozitive” aflatã în spatele lor i-au influenþat pe alþi ex-perþi mai târzii ai creºterii bisericii, precum Bill Hybels ºiRick Warren, lucru care se poate dovedi, ºi prin ei au exer-citat o influenþã în cercurile evanghelice.7 Faptul cã un ase-menea învãþãtor fals ºi înºelãtor ca Schuller a fost acceptatºi promovat de neo-evanghelici dãtãtori de ton (printrecare ºi Billy Graham) aratã limpede cât de departe apãtruns deja aceastã miºcare ºi încotro duce refuzul lor dea se delimita de învãþãturile greºite ºi de a duce lupta pen-tru credinþã. ªi C. Peter Wagner, figurã cheie în miºcarea decreºtere a bisericii, a frecventat cursurile lui Schuller ºi spu-ne despre aceasta în Prefaþa scrisã la cartea lui SchullerYour Church Has a Fantastic Future („Biserica ta are un viitorfantastic”): „A fost o experienþã care mi-a schimbat viaþa”.El mãrturiseºte: „Îi datorez personal lui Robert Schullermult din ceea ce ºtiu ºi îi învãþ pe alþii. Iau parte adesea laserviciile religioase de la Catedrala de Cristal” (p. 36).

1.4 Teorii seculare ale management-ului: Drucker, Blanchard, Buford ºi Barna

O altã influenþã determinantã asupra miºcãrii de creºterea bisericii a fost exercitatã de experþii în management ºi

16

marketing, atât cei seculari, cât ºi cei „creºtini”. McGavrana folosit deja pe scarã largã cunoºtinþele ºi metodele mo-derne legate de ºtiinþele sociale pentru „îmbunãtãþirea”lucrãrii în bisericã; Schuller a fost influenþat în concepþiasa despre bisericã de punctele de vedere ale management-ului ºi marketingului. De aceea, a fost logic ca liderii prag-matici ai „noilor biserici” sã fie deschiºi la sfaturile specia-liºtilor seculari, care le arãtau cum sã-ºi vândã cel maibine „clienþilor” lor „marfa”, putând astfel sã-ºi conducãcât mai eficient posibil „firma”. Viceversa, a existat un in-teres crescut pentru bisericile moderne al unor experþi deseamã în management.

Peter Drucker (1909-2005), un „guru al managemen-tului” din SUA, cunoscut pe plan mondial, care a marcatcu teoriile sale nenumãraþi manageri ai unor mari compa-nii din toatã lumea ºi care a avut ºi o mare influenþã în po-liticã ºi ºtiinþã, s-a ocupat puternic cãtre sfârºitul cariereisale de bisericã. Nu pentru cã ar fi fost un creºtin practi-cant – cãci Drucker era influenþat de înþelepciunea lu-meascã ºi de o gândire care þinteºte spre o dezvoltaresocialã mai înaltã a omenirii ºi spre o nouã „ordine mon-dialã”. Potrivit convingerii lui Drucker, „sectorul social”este totuºi a treia forþã, alãturi de sectorul politic ºi econo-mic, al unei societãþi de însemnãtate decisivã pentru „con-duita socialã” la care aspira el. Drucker a alocat mai alesbisericilor ºi instituþiilor creºtine un rol important la rea-lizarea transformãrilor necesare pentru epoca viitoare. Deaceea i-a consiliat el pe liderii creºtini (printre care RickWarren) ºi le-a transmis principiile sale de managementsecular.8

Un rol cheie nedesluºit joacã Bob Buford, elevul ºiprietenul de mult timp al lui Drucker, la penetrareamiºcãrii de creºtere a bisericii cu teorii secularo-ezotericede management. Om de afaceri plin de succes, Buford,care se considerã creºtin, ºi-a propus sã transmitã lideri-lor creºtini principii seculare de afaceri. El a întemeiat

17

„Fundaþia Peter F. Drucker pentru un management de fo-los obºtesc”, ca ºi Leadership Network („Reþeaua de con-ducere”), în care reuneºte alãturi de lideri creºtini experþide management de înaltã calitate, consultanþi de firme ºifuturologi.

Aceastã reþea a exercitat o influenþã importantã în cu-lise ºi, potrivit lui Brian McLaren, a avut un rol decisiv laformarea miºcãrii „Emerging Church”. Printre vorbitoriila conferinþele organizate de Leadership Network se aflã ºiadepþi ai Noii Ere (New Age) care se dau drept creºtini,cum ar fi consultantul de firme Ken Blanchard sau PeterSenge. Pe lângã Drucker ºi Buford joacã un rol importantºi expertul creºtin în materie de marketing, George Bar-na, care consiliazã mulþi lideri moderni de bisericã ºi pro-moveazã prin sondajele sale de opinie pe teme social-ºtiinþifice ºi prin cãrþile sale (printre care Marketing theChurch – „Cum se comercializeazã cu succes biserica”) fo-losirea principiilor de management în miºcarea de creºte-re a bisericii ºi susþine mai ales metodele miºcãrii „WillowCreek”.

1.5 Drojdia carismaticã: Yonggi Cho ºi noii apostoli

Miºcarea de creºtere a bisericii a fost influenþatã în moddiferit de miºcarea carismaticã. Unul dintre precursoriimiºcãrii de creºtere a bisericii a fost carismaticul extre-mist Yonggi Cho din Coreea. În pofida ereziilor sale ocul-te notorii (vizualizare, „a patra dimensiune”), el esteapreciat ºi vizitat de cãtre mulþi lideri de bisericã; mãri-mea extraordinarã a bisericii sale din Seul „Yoido FullGospel Church” de 800.000 de membri e atât de atracti-vã, încât nu se recunoaºte faptul cã aici este vorba doardespre o sectã pseudocreºtinã.

Unele dintre cele mai mari biserici din SUA sunt caris-matice (potrivit multor surse, cea mai mare bisericã din

18

SUA este „Lakewood Church” din Houston, condusã depastorul carismatic extremist Joel Osteen ºi având vreo30.000 de participanþi la serviciile religioase). O influenþãclarã exercitã ºi miºcarea sprijinitã de C. Peter Wagner a„Noii Reforme apostolice”, care susþine învãþãturile caris-matice extremiste ale „rãzboiului spiritual” ºi subordona-rea în faþa „noilor apostoli” cu „viziune ºi autoritate de laDumnezeu”.

Conceptul înºelãtor ºi fanatic al „închinãrii” cu muzicãpop ºi rock, precum ºi cu oferta de trãiri extatice a ajunsîntre timp un program standard al tuturor „mega-biserici-lor” moderne. Învãþãtura nebiblicã, potrivit cãreia„worship” e un mijloc eficient pentru a-i „câºtiga” pe ne-credincioºi ºi a-i conduce pe creºtini chipurile la o trãire a„prezenþei lui Dumnezeu”, a fost preluatã atât de RickWarren, Bill Hybels, cât ºi de alþii care la prima vedere nusunt carismatici. Dar la Warren, ca ºi la Hybels, se vededeschiderea pentru ereziile carismatice; materialele destudiu concepute de Hybels (ºi seria DIENST publicatã înGermania) au la bazã modul de înþelegere carismatic aldarurilor.

1.6 Miºcarea de creºtere a bisericii ºi „Emerging Church”

În SUA, miºcarea de creºtere a bisericii a avut o influenþãrapidã ºi crescândã, nu numai asupra multor pastori ºi bi-serici care se confruntã cu un numãr stagnant sau co-borâtor de participanþi la serviciile religioase ºi demembri, ci ºi la creºtinãtate ca întreg ºi dincolo de ea la so-cietate ºi politicã. Numãrul mega-bisericilor cu peste2.000 de participanþi sãptãmânal creºte permanent; Wag-ner le estimeazã la circa 1.200. Existã o întreagã serie debiserici care numãrã peste 20.000 de participanþi la ser-viciile religioase. Lideri de frunte din aceastã miºcare suntconsideraþi purtãtori de speranþã ºi vorbitori apreciaþi ai

19

creºtinãtãþii – chiar ºi în ochii mediilor ºi politicienilor se-culari.

Între timp, din miºcarea de creºtere a bisericii s-adesprins o altã ramurã, aºa-numita „Emerging Church”(biserica ce ia naºtere acum). Acest curent se considerãavangardã a Bisericii postmoderne „care se iveºte acum”sau ca Bisericã a secolului 21. Ea este marcatã de moºte-nirea „miºcãrii de creºtere a bisericii”, de care se deli-miteazã totuºi în anumite puncte. Din miºcarea„Emerging Church” fac parte de cele mai multe ori absol-venþi mai tineri de formaþie intelectualã ai unui institutteologic, care vor sã meargã în calitate de pastori sau fon-datori de bisericã pe o nouã cale pentru a se putea adresaoamenilor „postmoderni”, mai ales generaþiei de la 16 la30 de ani. În plus, ei înºiºi sunt marcaþi de filozofia ºi con-cepþiile moderne despre lume ºi viaþã ale societãþii secula-re. Ei au pãrãsit deja în parte fundamentele credinþeibiblice ºi s-au deschis pentru meditaþie, concepþii ale NewAge, ecumenism ºi alte religii.

Bisericile de tip Emerging Church nu pun atât de puter-nic accentul pe creºterea numericã, dar ºi ele considerã cahotãrâtoare o adaptare consecventã la cultura ºi modul degândire secular. Aceasta înseamnã preluarea culturii nele-giuite pop ºi rock, folosirea filmelor video, dansului, teatru-lui, artei moderne ºi internetului. Ele sunt orientate puter-nic spre „experienþã” ºi „trãire” ºi cred cã-i pot ajunge pe ceice stau departe de bisericã în special prin trãirea unei„comuniuni autentice”. De cele mai multe ori au o orientaremisticã, adicã cautã o experienþã religioasã influenþatã depãgânism a „prezenþei lui Dumnezeu”, care se poate primiprintre altele prin meditaþie ºi liniºte. Ele preiau multe prac-tici catolice înºelãtoare, cum ar fi folosirea în cadrul ser-viciilor religioase a tãmâiei, lumânãrilor ºi icoanelor, pânãla meditaþie ºi „închinare” înaintea icoanelor. Printre ceimai importanþi reprezentanþi din SUA sunt Brian McLa-ren, Dan Kimball, Erwin McManus ºi Leonard Sweet.9

20

Dezvoltarea miºcãrii de creºtere a bisericii în SUA aavut de zece ani influenþe directe ºi asupra situaþiei Bise-ricii din Europa ºi în special în spaþiul de limbã germanã.Mega-bisericile Willow Creek ºi Saddleback [a lui RickWarren] au fondat organizaþii internaþionale ca sã ducãîn toatã lumea învãþãturile ºi practicile acestei miºcãri.Ambele comunicã cifre cu mult peste o sutã de mii de li-deri ºi lucrãtori pe care i-au influenþat ei în toatã lumea.

În Germania ºi Elveþia, interesate de acest model suntpe de o parte marile biserici protestante de influenþã teo-logicã liberalã cu numãr tot mai mic de participanþi la ser-viciile religioase, iar pe de altã parte uniuni cândva maimult sau mai puþin orientate biblic, cum ar fi baptiºtii, bi-sericile evanghelice libere, miºcarea pietistã, ca ºi AlianþaEvanghelicã. Au existat nenumãrate „conferinþe de con-ducere” cu Bill Hybels ºi colaboratorii lui, iar literaturapromovatã de „Willow Creek” a trezit mult interes; dinversiunea germanã a cãrþii lui Rick Warren „Viaþa condusãde scopuri„ au fost vândute, potrivit editurii, peste200.000 de exemplare.

2. Doctrine ºi practici fundamentale ale miºcãrii de creºtere a bisericii ºi învãþãturile Bibliei

Potrivit interpretãrii miºcãrii de creºtere a bisericii, estevorba doar de comunicarea Evangheliei biblice neschim-bate oamenilor de azi care stau departe de bisericã cu aju-torul unor metode noi ºi cu o nouã înþelegere a bisericii,pentru cã, dupã cât se pare, ei nu mai sunt accesibili prinbisericile „tradiþionale”. Vremurile schimbate ne obligãchipurile sã transmitem într-un mod nou mesajul Evan-gheliei ºi sã adaptãm în aºa fel viaþa bisericii, încât strãiniide bisericã sã se simtã bine acolo ºi astfel sã-L poatã gãsi

21

pe Cristos. Este de la sine înþeles cã însãrcinarea biblicã ºibaza bisericii nu au voie sã fie lezate. Dar dacã creºtiniievanghelici vor sã aibã succes ºi sã nu decadã pânã acoloîncât sã devinã irelevanþi, ar trebui sã accepte provocãrileacestei noi epoci. Dacã vor sã rãmânã la înþelegerea pecare au avut-o pânã acum privind modul de predicare aEvangheliei ºi zidire a Bisericii, o sã piarã curând ca niºtecomunitãþi tradiþionale închistate.

În felul acesta, învãþãturile acestui curent sunt reco-mandate ca abordare creativã, modernã, în spiritul timpu-lui, care rãmâne aparent deplin în cadrul credinþei biblicetransmise de strãmoºi. Dar oare corespund ele cu ade-vãrat învãþãturii Bibliei? În cele ce urmeazã vom schiþa ºievalua cele mai importante caracteristici ale miºcãrii decreºtere a bisericii. Lucrul acesta este posibil doar pe scurtºi la modul general în spaþiul limitat al cãrþii de faþã, darîn esenþã putem recunoaºte urmãtoarele trãsãturi princi-pale care caracterizeazã aceastã miºcare:

2.1 Biblia nu mai este baza sau îndreptarul obligatoriu

În miezul fiecãrei miºcãri înºelãtoare gãsim o deviere, oabatere de la Sfânta Scripturã ca fiind adevãrul revelat allui Dumnezeu. Doctrinarii miºcãrii de creºtere a bisericiiau evitat – ca în general cei mai mulþi evanghelici mo-derni – sã facã în mod public afirmaþii critice la adresa Bi-bliei. Dar, în învãþãtura datã de ei, Biblia nu mai este sin-gurul fundament obligatoriu. E vorba despre principiulcriticii Bibliei, potrivit cãruia Biblia trebuie sã fie conec-tatã la gândirea modernã ºi adaptatã la aceasta – ceea cear trebui sã joace un rol decisiv ar fi Biblia ºi ºtiinþa lu-meascã; Biblia ºi cultura modernã. Învãþãtura apostoliloreste interpretatã indirect, dar parþial ºi direct ca ceva con-diþionat de epoca în care a fost datã, ceva relativ din punctde vedere cultural. Lucrul acesta se vede limpede în pro-

22

blema poziþiei femeii în bisericã, cãci interzicerea de cãtreBiblie a învãþãturii date de femei ºi a conducerii lor în adu-narea publicã (1.Tim.2:11-13) e respinsã în mod fãþiº, casã nu mai vorbim despre porunca învelirii capului(1.Cor.11:1-16) ºi a tãcerii în adunare (1.Cor.14:34-38).Potrivit relatãrilor, în „Willow Creek Association” se poa-te intra numai dacã se recunoaºte dreptul femeilor de a daînvãþãturã ºi de a conduce biserica!

Miºcarea modernã de creºtere a bisericii face sã dis-parã treptat – în acord deplin cu miºcarea mai largã a neo-evanghelicalismului, din care face parte – învãþãtura in-spiratã a epistolelor apostolice în domenii esenþiale, acolounde acestea se aflã în contradicþie cu adaptarea lor laprincipiile ºi modul de viaþã al lumii.

Aceasta priveºte Evanghelia care este predicatã, ºi dinea sunt falsificate ºi diluate afirmaþii esenþiale ale Epistoleicãtre Romani privind mânia ºi judecata lui Dumnezeu,stricãciunea ºi depravarea completã a pãcãtosului, necesi-tatea unei pocãinþe clare ºi ascultarea de Cristos, etc.Aceasta priveºte învãþãtura despre viaþa creºtinului, cândde exemplu nu se transmite nimic clar despre faptul de afi crucificat împreunã cu Cristos, despre sfinþirea perso-nalã ºi separarea de lume. Aceasta priveºte ºi învãþãturadespre Bisericã, când teme importante, precum sfinþeniaBisericii ca Mireasã a lui Cristos ºi Templu sfânt al luiDumnezeu, separarea de lume a adevãratei Biserici, imi-nenta ºi apropiata Rãpire a Bisericii sunt prezentate înmicã mãsurã sau în mod deformat.

De aceea, miºcarea de creºtere a bisericii, în pofidaunei anumite declaraþii nesincere de ataºament faþã deBiblie ºi de credinþa evanghelicã, este în fond criticã faþãde Biblie. Ea s-a dedicat pragmatismului, adicã nu-ºi maiorienteazã acþiunea în mod consecvent dupã revelaþiaBibliei, ci dupã ceea ce „funcþioneazã” ºi promite succesdin punct de vedere omenesc.10 Ea a abandonat bazelecredinþei biblice ºi de aceea deviazã tot mai departe de

23

poziþiile biblice, dusã de vârtejul cãderii de la credinþãspecific vremurilor de pe urmã.

2.2 Omul ºi nu Dumnezeu se aflã în punctul central al vieþii de bisericã

Orientarea fundamentalã a miºcãrii de creºtere a bisericiieste spre omul modern, necredincios, cãruia trebuie sã ise uºureze cât mai mult calea spre biserica creºtinã, ºiunde sã-ºi dezvolte „o relaþie cu Isus Cristos”. Potrivitprincipiului formulat de McGavran, în bisericã, pe cât po-sibil, n-ar trebui sã existe obstacole „culturale” care l-arputea descuraja pe un necredincios. Aceasta înseamnãabandonarea serviciilor religioase duminicale tradiþiona-le în favoarea unor programe „ospitaliere”, „prietenoase”faþã de vizitatori (engl. seeker-friendly) care seamãnã înmulte privinþe cu un show de televiziune: muzicã rock ºipop cântatã tare de cãtre „formaþia de închinare”, scheciuriºi piese de teatru ca „introducere” la tema predicii, dansºi imagini prezentate cu videoproiectorul pentru me-ditaþie, interviuri ºi apoi o „predicã” de 20 de minute,presãratã cu glume, anecdote ºi istorioare, care nu audeloc menirea de a explica pasajul biblic, ci de a trataniºte teme practice realiste, cum ar fi „cum pot sã-mi re-duc stresul de la locul de muncã?” sau „patru reþete pen-tru o cãsnicie reuºitã”.

Pe lângã aceasta, întreaga atmosferã a vieþii bisericiitrebuie orientatã spre nevoile celor neconvertiþi, ca sã se„simtã bine”. Aceasta înseamnã o îmbrãcãminte lejerã, lip-sitã de pudoare, maniere uºuratice, frivole cu glume ºicomportare ostentativ degajatã, neceremonioasã, confor-maþia sãlilor de adunare este copiatã dupã modelul cen-trelor de conferinþe, hotelurilor sau cinematografelor (defapt, multe biserici moderne îºi organizeazã serviciile reli-gioase în cinematografe, teatre ºi chiar cluburi de noapte

24

[BisericaMozaic]. Nu este voie sã se dea impresia de re-spect, de seriozitate demnã sau de sfinþenie, pentru a nu-iintimida sau descuraja pe vizitatori. Trebuie sã se evite cugrijã învãþãtura ºi îndemnurile din Cuvânt, precum ºirugãciunile lungi. Totul trebuie sã fie modern, actual, înspiritul timpului, sã acþioneze relaxant ºi optimist, ca sãdea o impresie plãcutã vizitatorului ocazional, astfel încâtel sã revinã.

Ca motiv pentru aceastã schimbare radicalã a vieþii debisericã conforme Bibliei, experþii în creºterea bisericiiaratã cã trebuie sã se intre prin orice mijloace în legãturãcu „cei ce stau departe” ºi sã fie atraºi în bisericã, pentruca sã poatã asculta acolo „Evanghelia”. Acest lucru e justi-ficat adesea printr-o referire total greºitã la Pavel(1.Cor.9: 22); totuºi, se trece sub tãcere faptul cã însãrci-narea biblicã de evanghelizare sunã astfel: „Duceþi-vã”, ºianume acolo unde pot fi ajunºi sau influenþaþi necredin-cioºii, ºi nu: „Aduceþi-i în bisericã”! Desigur, aceasta nu în-seamnã cã nu vor exista ºi cazuri când necredincioºii vorparticipa la adunãrile bisericii, iar acolo Cuvântul le vavorbi (cf. 1.Cor. 14:24-25). Dar Biblia ne învaþã foartelimpede cã adunãrile bisericii trebuie sã serveascã în-chinãrii aduse lui Dumnezeu ºi edificãrii sfinþilor, copiilorlui Dumnezeu prin învãþãturã, predicãrii Cuvântului ºi în-demnãrii, ºi nu în primul rând vestirii Evangheliei celornecredincioºi (cf. 1.Cor. 14:1-5,12, 22,26; Col.3:16;1.Tim.4:6-16; 2.Tim.4:1-4; Ti.1:9; 2:1, 6-8,15, etc.).

Ca urmare, adepþii acestei miºcãri de creºtere a biseri-cii se încred în metode ºi momeli omeneºti pentru a-i ade-meni pe necredincioºi, în loc sã se bazeze pe lucrareaDuhului Sfânt ºi pe atragerea fãcutã de Dumnezeu. Ei în-cearcã sã ofere vizitatorilor o distracþie lumeascã decoratã„creºtineºte”. În acest sens, ei îi expun înainte de toateunei muzici înºelãtoare „de laudã” având o origine caris-maticã ºi predispunând la exaltare, precum unei muzicipop lumeºti, ce înceþoºeazã gândirea asemenea unui drog

25

ºi o predispune la manipulare. Sunt folosite ºi alte mo-meli lumeºti: videoclip-uri, concerte cu „star-uri”, piese deteatru, dans disco, etc. În felul acesta, ei procedeazã înopoziþie directã cu cuvintele apostolului Pavel, care scrie:

Cãci noi nu stricãm [sau: nu-l falsificãm, nu-l facem omarfã ieftinã pe care s-o vindem pentru câºtig] Cuvân-tul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulþi, ci vorbim cuinimã curatã, din partea lui Dumnezeu, înaintea luiDumnezeu, în Cristos. (2.Cor.2:17)

... nu umblãm cu vicleºug [sau: cu ºiretlicuri/trucuriabile] ºi nu stricãm [sau: nu-l folosim ca momealã] Cu-vântul lui Dumnezeu. Ci, prin arãtarea adevãrului, ne fa-cem vrednici sã fim primiþi de orice cuget omenesc,înaintea lui Dumnezeu. (2.Cor.4:2)

Cãci propovãduirea noastrã nu se întemeiazã nici perãtãcire, nici pe necurãþie, nici pe viclenie [sau: pe mo-meli]. Ci, fiindcã Dumnezeu ne-a gãsit vrednici sã ne în-credinþeze Evanghelia, cãutãm sã vorbim aºa ca sãplãcem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cerce-teazã inima. (1.Tes.2:3-4)

O împãrtãºire a mesajului orientatã spre oameni ºi folo-sind mijloace ºi trucuri omeneºti duce, conform învãþãtu-rii apostolilor, la faptul cã crucea lui Cristos este atenuatã,slãbitã, respectiv lipsitã de eficacitatea ei (1.Cor.1:17). Eaneagã cã Dumnezeu Însuºi trebuie sã facã lucrareapregãtitoare pentru pocãinþã ºi cã în Cuvântul lui Dumne-zeu predicat clar ºi sincer se aflã o putere minunatã dea-i duce pe oameni la pocãinþã ºi astfel de a-i mântui. Eiacþioneazã direct contra cuvintelor lui Pavel, care mãrtu-riseºte:

Cãci mie nu mi-e ruºine de Evanghelia lui Cristos, fiindcãea este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecãruiacare crede: întâi a iudeului, apoi a grecului. (Rom.1:16)

26

Fiindcã propovãduirea crucii este o nebunie pentru ceice sunt pe calea pierzãrii: dar pentru noi, care suntem pecalea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Cãci estescris: ‚Voi prãpãdi înþelepciunea celor înþelepþi ºi voi ni-mici priceperea celor pricepuþi.’ Unde este înþeleptul?Unde este cãrturarul? Unde este vorbãreþul veacului aces-ta? N-a prostit Dumnezeu înþelepciunea acestei lumi?Cãci întrucât lumea, cu înþelepciunea ei, nu L-a cunoscutpe Dumnezeu în înþelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeua gãsit cu cale sã-i mântuiascã pe credincioºi prin nebuniapropovãduirii crucii. Iudeii, într-adevãr, cer minuni ºigrecii cautã înþelepciune, dar noi Îl propovãduim pe Cris-tos cel rãstignit, care pentru iudei este o pricinã de potic-nire ºi pentru Neamuri o nebunie; dar pentru cei chemaþi,fie iudei, fie greci, este puterea ºi înþelepciunea lui Dum-nezeu. (1.Cor.1:18-24)

Pavel aratã aici cã adevãrata predicare biblicã a Evanghe-liei nu poate urma niciodatã metodele de marketing orien-tate spre satisfacerea nevoii pe care le folosesc predicato-rii moderni. Pavel a predicat un mesaj despre care ºtia cãnu putea de fapt sã fie „primit” de cele douã „grupe-þintã”importante ale sale. El a refuzat sã evite sau sã înlãturescandalul acestui mesaj prin vreo „înþelepciune ome-neascã”, deci prin metode ºi trucuri omeneºti. În predica-rea sa, el s-a bizuit numai pe puterea eficientã a luiDumnezeu. El n-a vrut sã vadã succese mari ºi convertiriîn masã prin influenþare omeneascã, ci a predicat fãrãcompromis Evanghelia divinã, ca sã se poatã converti oa-menii chemaþi ºi pregãtiþi de Dumnezeu. Dacã ne luãmdupã Biblie, nu este de aºteptat ca orientarea vieþii de bi-sericã spre cele mai noi tendinþe ale culturii lumeºti ºispre nevoile pãcãtoºilor neconvertiþi sã producã niºteconvertiri cu adevãrat efectuate de Duh, ci de regulã doarconvertiri aparente.

Lucrarea autenticã a Duhului este înãbuºitã în acest

27

fel, iar niºte spirite mincinoase îi vor duce la rãtãcire atâtpe cei credincioºi, cât ºi pe cei necredincioºi. Totodatã, ºiviaþa de bisericã este pervertitã ºi trasã în jos la un nivelomenesc, contrar lui Dumnezeu. Biserica este profanatã;ea nu mai e Templul sfânt al Domnului, ci o „casã de ne-gustorie” (Io.2: 16). Ea nu mai este o preoþie dedicatãDomnului, ci o echipã de lucrãtori sociali ºi terapeuþilaici, care vor sã-i trateze pe pãcãtoºi de problemele lor.

Dimpotrivã, Biblia ne învaþã limpede cã în bisericã to-tul trebuie sã fie orientat spre Dumnezeu ºi spre DomnulIsus Cristos, cã ea este o preoþie sfântã, chematã sã oferelui Dumnezeu sacrificii spirituale (1.Pt.2:5). În practicã,aceasta înseamnã cã în viaþa de bisericã totul trebuie sã fieorientat dupã instrucþiunile sfinte din Cuvântul lui Dum-nezeu, adicã în primul rând dupã învãþãtura noutesta-mentarã a apostolilor. Dumnezeu Se aflã în punctulcentral al unei adevãrate biserici biblice ºi nu omul, banici chiar pãcãtosul neconvertit. Biserica este o adunaresfântã, un Templu sfânt al lui Dumnezeu, iar întruniriletrebuie sã fie caracterizate de teamã respectuoasã deDumnezeu ºi disciplinã (1.Tim.2:9; 2.Tim.1:7; Ti.2:12),de seriozitate demnã (Ti. 2:7; Ef.5:3-4) ºi consacrare pen-tru Domnul (Rom.12:1).

2.3 Este predicatã o evanghelie „pozitivã” falsificatã

Nu numai viaþa de bisericã este adaptatã la oamenii mo-derni, ci ºi mesajul Evangheliei. În ciuda tuturor afir-maþiilor solemne cã se doreºte pãstrarea conþinutuluiEvangheliei ºi adaptarea la vremea de astãzi doar a „am-balajului”, întreaga strategie a miºcãrii de creºtere a bise-ricii are la bazã o evanghelie falsificatã adaptatã la omulmodern, care nu mai este adevãrata Evanghelie.11 Poatecã la urechile ascultãtorului superficial ea sunã încã a fiaidoma mesajului biblic al mântuirii, dar sunt lãsate afarã

28

lucruri decisive din ea, iar o serie de lucruri esenþiale aufost denaturate. Totuºi, întrucât aceastã adaptare ºi dilua-re a mesajului este practicatã de decenii de cãtre cei maimulþi evanghelici moderni, lucrul acesta sare într-adevãrdoar în ochii unui numãr mic de creºtini.

Aceastã evanghelie falsã orientatã spre oameni ºi „po-zitivã” trece sub tãcere ascultãtorilor neconvertiþi toateadevãrurile „dure” care li se par inacceptabile ºi care i-ardetermina sã întoarcã bisericii spatele. În schimb, ea leoferã niºte legende frumoase despre un Dumnezeu doarbinevoitor ºi îndurãtor, care îi confirmã chipurile pe de-plin ºi care îi acceptã aºa cum sunt, care Se bucurã de eiºi are un plan minunat pentru viaþa lor, care vrea sã lemeargã bine ºi sã fie plini de succes. Nu se vorbeºte (saunu destul de limpede) despre nesfârºita mãreþie ºisfinþenie a lui Dumnezeu, despre dreptatea Sa incorupti-bilã, care trebuie sã pedepseascã fiecare pãcat, despre mâ-nia Sa aprinsã contra oricãrui pãcat ºi contra oricãruipãcãtos, despre ameninþãtoarea condamnare eternã ºidespre judecata eternã a iadului, a iazului de foc. Nu evorba despre faptul cã necredincioºii au fãcut doar niºtepãcate, ci cã în ochii lui Dumnezeu sunt depravaþi pânã înstrãfunduri, sunt niºte pãcãtoºi complet necuraþi, în care nuexistã nimic bun, care au meritat moartea ºi judecata.

Despre Domnul Isus Cristos ºi despre lucrarea Sa demântuire de la cruce se vorbeºte doar prin afirmaþii vagi,nelãmurite, chiar nebiblice. De cele mai multe ori nu sespune limpede cã El a purtat acolo în locul nostru întrea-ga noastrã vinã ºi pãcat, cã acolo L-a lovit mânia dreaptãa lui Dumnezeu, care astfel ar fi trebuit sã ne loveascã penoi, cã El, Cel sfânt ºi nevinovat, a trebuit sã sufere imensde dragul nostru. Adesea, sângele ispãºitor al lui Cristosnu mai este adeverit clar ca singurul preþ de rãscumpãra-re care ne poate salva de pierzare.

De asemenea, gloria ºi sfinþenia nemãsuratã a lui IsusCristos, Dumnezeirea Sa eternã ºi adevãrata Sa umanita-

29

te, naºterea Sa din fecioarã, sacrificiul Sãu desãvârºit, în-vierea Sa fizicã ºi înãlþarea la cer, lucrarea Sa de MarePreot înaintea lui Dumnezeu, Rãpirea Bisericii-Mirese, re-venirea Sa pentru întemeierea Împãrãþia pãcii – toate acesteasunt tratate adesea doar în formulãri vagi, neprecise, con-fuze, care nu conþin o delimitare de falsificãrile moderneale teologiei liberale sau romano-catolice a evangheliei ºicare pot fi interpretate în mod diferit.

Adeseori, Isus Cristos nu mai este predicat în mod clarca Domn peste toþi ºi ca viitor Judecãtor, ci doar ca un ser-vitor blând al pãcãtoºilor. Chiar ºi faptul clar atestat înBiblie cã Isus Cristos este singura Cale ºi singurul Mântui-tor pentru orice om din întreaga lume ºi cã toate religiilepãgâne sunt o idolatrie ºi duc la pierzare e de cele maimulte ori evitat, dacã nu chiar trecut complet cu vederea.

În fine, nici pocãinþa biblicã nu mai este prezentatã cao condiþie prealabilã pentru salvarea realã. Nu se spuneoamenilor cã ei, pentru a fi mântuiþi, trebuie sã sepocãiascã în mod clar ºi hotãrât de la pãcatele lor ºi sã sesupunã domniei lui Cristos. În loc sã spunã pãcatului penume ºi sã-i dezvãluie scârboºenia în ochii lui Dumnezeu,în loc sã predice limpede poruncile drepte ale lui Dumne-zeu ºi pretenþiile pe care le are El de la om, acþionând spreconvingerea omului cã este vinovat de pãcat, se explicãpãcãtoºilor cã trebuie pur ºi simplu sã „creadã în Isus” ºisã-L „primeascã”. De cele mai multe ori, aceºtia sunt con-duºi sã spunã o rugãciune superficialã de predare, apoi lise spune cã de acum sunt „copiii lui Dumnezeu” ºi cã au„o relaþie cu Isus”. În felul acesta se face poarta atât de lar-gã, iar calea atât de latã, încât mulþimi mari pot hoinãri co-mod pe ea, sincer convinse cã se aflã pe cale cãtre cer, întimp ce Cuvântul Domnului nostru, care ne este redat înMatei 7:13-15, este valabil pentru totdeauna:

Intraþi pe poarta cea strâmtã. Cãci largã este poarta, latãeste calea care duce la pierzare, ºi mulþi sunt cei ce intrã

30

pe ea. Dar strâmtã este poarta, îngustã este calea careduce la viaþã, ºi puþini sunt cei ce o aflã. Pãziþi-vã deprooroci mincinoºi. Ei vin la voi îmbrãcaþi în haine de oi,dar pe dinãuntru sunt niºte lupi rãpitori.

Mulþi credincioºi de astãzi se lasã orbiþi de faptul cã înEvanghelia falsificatã a evanghelicilor moderni precumBill Hybels ºi Rick Warren mai apar frânturi ºi noþiuni dinadevãrata Evanghelie biblicã. Ei nu observã cã acesteasunt intercalate între afirmaþii umaniste total nebiblice ºide aceea nu mai pot acþiona în mod convingãtor ºi nu maipot depune mãrturie despre viaþã. În plus, ele suntrãstãlmãcite adesea în sens liberal: evanghelicii modernifolosesc încã parþial noþiuni precum „pãcat”, „pocãinþã”sau chiar „iad”, dar prin ele înþeleg altceva.

Aºa a spus de exemplu Billy Graham în 10.04.1983 înziarul Orlando Sentinel cã, dupã pãrerea lui, focul iaduluinu trebuie luat literal, ci ca un simbol sau alegorie pentru„setea arzãtoare de Dumnezeu” a celor pierduþi. Potrivitpublicaþiei McCall's din ianuarie 1978, Graham a spusîntr-un interviu: „Mai înainte credeam cã pãgânii din þãri-le îndepãrtate sunt pierduþi, cã ajung în iad, dacã nu li sepredicã Evanghelia lui Isus Cristos. Acum nu mai cred aºaceva... Eu cred cã existã alte cãi de a recunoaºte existenþalui Dumnezeu, de exemplu prin naturã, ºi de aceea ºimulte alte posibilitãþi de a spune ‚da’ lui Dumnezeu”.12

Evanghelia „pozitivã” denaturatã aduce în bisericã, înlegãturã cu tehnicile omeneºti de publicitate ºi de persua-siune, o mare masã de pãcãtoºi necredincioºi, aflaþi în în-tuneric, care cred acum cã sunt „nãscuþi din nou” ºi careîºi aduc în adunãri modul lor lumesc de gândire, poftelecarnale (numite distins „nevoi”).

31

2.4 Biserica sfântã este ademenitã la conformare cu lumea ºi cu spiritul pãcãtos al vremii

Ca efect final, rezultatul „noii strategii” al miºcãrii decreºtere a bisericii nu este faptul cã lumea va fi condu-sã cu adevãrat la Cristos ºi cã cei pierduþi vor ajunge lao salvare autenticã (deºi aceasta din urmã poate sã seîntâmple cu adevãrat în cazuri excepþionale), ci prinaceasta Biserica Domnului capãtã un caracter lumescºi este distrusã ºi depravatã pe dinãuntru.

Adevãrata bisericã, potrivit Sfintei Scripturi, este che-matã ºi salvatã din lume, pentru ca de acum, nepãtatã delume (Iac.1:27), sã trãiascã pentru Mirele ei ceresc ca oMireasã curatã ºi sfântã:

... Cum a iubit ºi Cristos Biserica ºi S-a dat pe Sine pentruea, ca s-o sfinþeascã, dupã ce a curãþat-o prin botezul cuapã prin Cuvânt, ca sã înfãþiºeze înaintea Lui aceastãBisericã, slãvitã, fãrã patã, fãrã zbârciturã sau altceva defelul acesta, ci sfântã ºi fãrã prihanã. (Ef.5: 25-27)

În Biserica adevãratã, spiritul lumii nu are ce cãuta; ea esteun Templu sfânt al lui Dumnezeu, un Templu al DuhuluiSfânt, chematã la o lucrare sfântã a lui Dumnezeu ºi in-fluenþatã de Duh, pe care o poate îndeplini numai dacãnu se conformeazã lumii:

Apropiaþi-vã de El, piatra vie, lepãdatã de oameni, daraleasã ºi scumpã înaintea lui Dumnezeu. ªi voi, ca niºtepietre vii, sunteþi zidiþi ca sã fiþi o casã duhovniceascã, opreoþie sfântã, ºi sã aduceþi jertfe duhovniceºti, plãcute luiDumnezeu, prin Isus Cristos. (1.Pt.2:4-5)

Nu ºtiþi cã voi sunteþi Templul lui Dumnezeu ºi cãDuhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? Dacã nimiceºte ci-neva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dum-nezeu; cãci Templul lui Dumnezeu este sfânt: ºi aºa

32

sunteþi voi. (1.Cor. 3:16-17)Vã îndemn dar, fraþilor, pentru îndurarea lui Dumne-

zeu, sã aduceþi trupurile voastre ca o jertfã vie, sfântã,plãcutã lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastrã oslujbã duhovniceascã. Sã nu vã potriviþi chipului veaculuiacesta, ci sã vã prefaceþi, prin înnoirea minþii voastre, casã puteþi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bunã, plã-cutã ºi desãvârºitã. (Rom.12:1-2)

Prin conformarea þintitã cu lumea, prin introducerea demuzicã pop ºi rock, de teatru lumesc ºi stil de viaþã lumesc,Templul sfânt al lui Dumnezeu este profanat.

Duhul lui Dumnezeu e întristat ºi Se retrage; alte du-huri (2.Cor.11:4; 1.Tim.4:1) preiau conducerea ºi îm-boldesc tot mai departe lucrarea de distrugere ºi decãdere de la credinþã. Mireasa e fãcutã o prostituatã,trãieºte în concubinaj cu lumea ºi devine sclavã a lumii(Is.1:21; Ier.2:20; Ez.16; Ap.17). Idolii lumii sunt puºi înbiserica lui Dumnezeu, unde sunt veneraþi. Peretele sfântde separare este dãrâmat.

Suflete preacurvare! Nu ºtiþi cã prietenia lumii estevrãjmãºie cu Dumnezeu? Aºa cã cine vrea sã fie prieten culumea se face vrãjmaº cu Dumnezeu. (Iac.4:4)

Nu iubiþi lumea, nici lucrurile din lume. Dacã iubeºtecineva lumea, dragostea Tatãlui nu este în El. Cãci tot ceeste în lume: pofta firii pãmânteºti, pofta ochilor ºi lãu-dãroºenia vieþii, nu este de la Tatãl, ci din lume. ªi lumeaºi pofta ei trece, dar cine face voia lui Dumnezeu rãmâneîn veac. (1.Io.2:15-17)

Nu vã înjugaþi la un jug nepotrivit cu cei necredin-cioºi. Cãci ce legãturã este între neprihãnire ºi fãrãdelege?Sau cum poate sta împreunã lumina cu întunericul? Ceînþelegere poate fi între Cristos ºi Belial? Sau ce legãturãare cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacãTemplul lui Dumnezeu cu idolii? (2.Cor.6:14-15)

33

Trebuie deci sã tragem concluzia pe baza Scripturii:Strategia înºelãtoare amiºcãrii de creºtere a bisericiinu aduce o creºtere autenticã a bisericii, ci mai de-grabã o devastare ºi o degenerare a bisericii lui Dum-nezeu. Ea submineazã fundamentele bisericii bibliceautentice ºi duce la o creºtere bolnãvicioasã asemeneacancerului.

Aceºti autodenumiþi „ziditori de bisericã” nu lu-creazã în mod real pentru Domnul (deºi cu siguranþãcã se considerã astfel), ci servesc în ultimã analizãÎnºelãtorului ºi Distrugãtorului la zidirea marii biseri-ci mondiale ecumenice, prostituata Babilon.

Aceastã miºcare lucreazã încã de acum în mod lu-mesc ºi ecumenic, iar principiile ei nebiblice pregãtesccalea integrãrii ºi mai fãþiºe cu ecumenismul ºi cu bi-serica Noii Ere [New Age] care se formeazã acum.

Aceastã bisericã mondialã are de fapt înainte o creºte-re uriaºã; spre ea nãvãlesc oamenii cu grãmada, pentru cãacolo nu mai trebuie sã intre prin poarta strâmtã apocãinþei adevãrate, ci „sunt acceptaþi aºa cum sunt”, ºianume pãcãtoºi, necuraþi ºi rebeli. Ei aud acolo cã „Dum-nezeul” acestei biserici mondiale îi iubeºte ºi îi primeºtenecondiþionat, le confirmã ºi le binecuvânteazã cãile, ledãruieºte succes ºi împlinire a vieþii.

Aceastã bisericã prostituatã este luatã în seamã ºi pro-movatã de cei puternici din lume, e luatã în serviciul lumiipentru a o „înnoi”.

2.5 Printr-o învãþãturã greºitã privind Împãrãþia lui Dumnezeu, biserica îºi schimbã destinaþia spre o „forþã care schimbã lumea”

E semnificativ cã în cadrul miºcãrii de creºtere a bisericiicâºtigã tot mai multã influenþã o erezie care e strãveche ºicare a contribuit deja în trecut la degenerarea bisericilor

34

biblice. E vorba despre doctrina „dominionismului”, careafirmã cã Biserica ar fi chematã sã realizeze aici ºi acumÎmpãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt, prin faptul cã influ-enþeazã întreaga lume cu o gândire creºtinã, cu o culturãcreºtinã ºi cu o politicã creºtinã, ajungând ca în final s-osupunã complet.

Aceastã erezie este de regulã legatã de afirmaþia cã nuCristos în Persoanã va fonda o Împãrãþie a pãcii cuadevãrat mesianicã, cum atestã totuºi în unanimitatescripturile profetice ale Vechiului Testament ºi NouluiTestament (doctrina postmilenismului, respectiv amile-nismului).

Biserica are drept urmare misiunea de a-I preda luiCristos o lume creºtinizatã, ºi are în acest sens autoritateade a domni asupra popoarelor. Cel puþin în cadrulmiºcãrii carismatice (mai ales „miºcarea ploii târzii” [latterrain movement]), aceastã doctrinã e asociatã cu mesajulunor falºi profeþi privind „marea trezire din timpul de peurmã”, ca ºi cu învãþãturile oculte privind „rãzboiul spiri-tual”, potrivit cãrora biserica trebuie sã smulgã Împãrãþiaºi domnia asupra pãmântului de la Satan ºi de la forþelelui prin legare, poruncire ºi exorcizare [scoatere].

Lucrul acesta este legat de eforturi parþial lipsite descrupule de dobândire a puterii în sfera politico-socialã,ca ºi de exercitare masivã a puterii prin „conducãtoriunºi”, respectiv „apostoli” din cadrul bisericilor (maiînainte de toate în curentul carismatic al „Reformei neo-apostolice” propagatã de C. Peter Wagner).

În miºcarea de creºtere a bisericii ºi alte cercuri evan-ghelice moderne, influenþa acestor erezii se exprimã ade-sea mai degrabã camuflat. Biserica este chematã chipurilesã exercite o influenþã decisivã în lume, s-o „vindece” ºis-o schimbe în bine. Ea trebuie sã influenþeze hotãrâtorcultura lumii ºi sã contribuie în calitate de „unealtã aschimbãrii” (change agent), respectiv de catalizator, la apa-riþia unei noi ordini mondiale, mai drepte.

35

Toate acestea sunt legate de programe de acþiuni so-ciale, organizaþia PEACE a lui Rick Warren fiind doar unadintre ele. Aceste programe sunt exercitate parþial în cola-borare fãþiºã cu guverne ºi organizaþii caritative seculare,ca ºi cu organizaþia anticreºtinã a Naþiunilor Unite (cf.„Iniþiativa Micha” a Alianþei Evanghelice mondiale).

În spatele acestor noi iniþiative ºi învãþãturi stã nega-rea adevãrului biblic fundamental, potrivit cãruia lumease aflã pânã acum în cel Rãu (1.Io.5:19), sub stãpânireaprinþilor întunecaþi ai acestei lumi ºi suferind iremediabilde pãcat, mizerie ºi sãrãcie, pânã ce va veni adevãratulPrinþ al pãcii ºi Rege, Domnul Isus Cristos, care va face ju-decatã din cer peste toþi cei nelegiuiþi ºi κi va întemeiaapoi Împãrãþia de pace ºi dreptate.

În spatele dominionismului se aflã concepþia an-ticreºtinã cã oamenii ar putea realiza ºi fãrã Cristos paceaºi dreptatea ºi învinge sãrãcia ºi boala.

În cele din urmã, evanghelicii moderni au ajuns ladenaturata „evanghelie socialã” a bisericilor mondialeliberale, decãzute (de ex. „Consiliul Mondial al Biseri-cilor”); numai ambalajul aratã oarecum altfel, darconþinutul este acelaºi.

Cine urmeazã însã aceastã erezie nu zideºte Bisericaadevãratã a lui Isus Cristos, ci prostituata care a încheiatprietenie cu lumea ateistã ºi care a devenit ea însãºi partea lumii. Aºa s-a manifestat aceastã erezie în secolul 4, cânda fost rãspânditã de teologi precum Augustin ºi a contri-buit la formarea bisericii mondiale babiloniene, care s-aasociat cu cei puternici ºi care a urmãrit apoi sã dom-neascã în locul lui Cristos peste întreaga lume ºi sã aducãpopoarele sub stãpânirea ei. În timpul de pe urmã,aceastã erezie va deveni însã explozivã ºi deosebit de pe-riculoasã, cãci acest timp este acela în care stãpânirea luiAnticrist se rãspândeºte tot mai clar în întreaga lume.

Parola forþelor anticristice este faptul cã o rezolvare aproblemelor globale se poate înfãptui numai printr-o

36

„nouã gândire”, o „nouã spiritualitate”, o unitate reli-gioasã mondialã ºi un guvern mondial centralizat.Aceastã chemare la o „nouã ordine mondialã” e fãcutã dediferite miºcãri influente, printre care francmasonii ºiNew Age, Biserica Catolicã ºi Naþiunile Unite.

Atunci când niºte creºtini se înhamã la aceste de-mersuri dupã o „nouã ordine mondialã”, dupã „pace ºi si-guranþã”, ca ºi dupã „dreptate socialã” – ºi lucrul acesta seîntâmplã prin erezia „dominionismului” – atunci o sã fiefoarte subtil ºi pe neobservate prinºi în „laþul” Anticristu-lui, care submineazã ºi influenþeazã de sute de ani biseri-cile creºtine cu drojdia învãþãturilor ºi practicilor saleoculte (cf. 1.Io. 4:1-6). Ei cred cã sunt „de partea lui Cris-tos”; sunt plini de activismul de a îmbunãtãþi lumea „pen-tru Cristos” ºi de a o „face creºtinã” – ºi când colo servescAnticristului ca paravan pentru instaurarea puterii saleînºelãtoare.

Adevãrata Bisericã, dimpotrivã, este conºtientã defaptul cã nu poate îmbunãtãþi niciodatã aceastã lumenelegiuitã ºi rea, nici n-o poate face creºtinã. Ea se ºtie che-matã de adevãratul Domn Isus Cristos ºi salvatã dinaceastã lume depravatã fãrã speranþã (Io.15:18-19). Eaºtie cã sfârºitul acestei lumi nu este „reforma” ºi „vindeca-rea”, ci judecata nemiloasã a mâniei lui Dumnezeu(2.Pt.3:1-18). Ea se separã de lume ºi îi depune mãrturieprin viaþa ei sfântã ºi prin predicarea cu autoritate aEvangheliei cã numai în Domnul Isus Cristos este salvareºi cruþare de judecata viitoare. Aceasta nu exclude posibi-litatea ca, legat de predicarea Evangheliei, sã ºi ajute la ne-voie niºte oameni necredincioºi – dar nu face din aceastao strategie pentru îmbunãtãþirea lumii ºi nu încheie înacest sens alianþe inadmisibile cu lumea (cf. 2.Cor.6:14-18).

37

B. „Viaþa condusã de scopuri” – o campanie þintitã pentru schimbarea creºtinilor ºi bisericilor

Ca o voce deosebit de influentã din miºcarea de creºterea bisericii, sã examinãm acum cartea scrisã de Rick War-ren „Viaþa condusã de scopuri” apãrutã în 2002 la edituraamericanã Zondervan.13 Am citit aceastã carte în origi-nalul american, în care o serie de afirmaþii sunt mult maitari decât în versiunea germanã, care pe alocuri au fostprezentate într-o luminã mai favorabilã.14

Cartea lui Rick Warren se pretinde a fi ceva foarte im-portant. Textul de pe coperta originalului american oconsiderã „un proiect pentru viaþa creºtinã în secolul 21– un stil de viaþã care este întemeiat pe intenþiile eterneale lui Dumnezeu ºi nu pe valori culturale. ... Aceasta e ocarte plinã de speranþã ºi provocare, pe care o vei citi totmereu ºi care va deveni un clasic ce va fi foarte preþuit degeneraþiile viitoare”. Bruce Wilkinson, autor al cãrþii„Rugãciunea lui Iaebeþ”, afirmã cã aceastã carte va „eliberamilioane de oameni sã-ºi ducã viaþa pentru care au fostaduºi pe aceastã planetã”. Dorim sã verificãm din punctde vedere spiritual ºi biblic dacã aºa stau lucrurile.

1. Mai mult decât o carte: o „cãlãtorie spiritualã” dirijatã

Începutul cãrþii „Viaþa condusã de scopuri” sunã astfel:„Aceasta este mai mult decât o carte; este un ghid pentruo cãlãtorie spiritualã de 40 de zile, care te va ajuta sã des-coperi rãspunsul la cea mai importantã întrebare a vieþii:De ce sunt pe acest pãmânt? La sfârºitul acestei cãlãtorii

38

vei ºti scopul [engl. purpose] lui Dumnezeu pentru viaþa taºi vei înþelege imaginea de ansamblu – cum se potrivescîmpreunã toate piesele vieþii tale. Având aceastã perspec-tivã nu vei mai fi atât de stresat, deciziile tale se vor sim-plifica, vei fi mai mulþumit ºi, lucrul cel mai importantdintre toate, te vei pregãti pentru eternitate” (9).

Rick Warren a formulat conºtient în mod larg grupulþintã al cãrþii sale. Introducerea sa aratã cã el o adreseazãtuturor oamenilor interesaþi de sensul ºi scopul vieþii lor,deci înainte de toate, spiritualiceºte vorbind, celor ne-credincioºi („cei aflaþi departe de bisericã”). El se referã cuiscusinþã la nevoile („felt needs”) care sunt cunoscute prinsondaje de opinie ca fiind deosebit de importante pentruamericanul modern. Dintre acestea fac parte înainte detoate micºorarea stresului, simplificarea vieþii percepute afi prea complexe („simplify your life”) ºi mulþumire cres-cutã în viaþã.

Warren le promite exact lucrul acesta ca trãire a suc-cesului dacã iau parte la cãlãtoria sa spiritualã ºi adaugãîncã un scop religios care e formulat foarte vag: Ei vor fiatunci „pregãtiþi pentru veºnicie”. Totodatã, Warren ºtiecã se adreseazã ºi multor creºtini credincioºi. El pretindecã le va dezvãlui ºi lor scopul lui Dumnezeu pentru viaþalor.

Warren transmite cititorului într-un mod rafinat im-presia cã ar fi, prin cartea sa, o unealtã specialã ºi un pur-tãtor de cuvânt al lui Dumnezeu, dacã îl salutã ca primlucru cu urmãtoarele afirmaþii: „Aceastã carte îþi este dedi-catã þie. Înainte de a te fi nãscut, Dumnezeu a planificatacest moment din viaþa ta. Faptul cã þii în mânã aceastãcarte nu este un accident. Dumnezeu doreºte nespus demult ca tu sã descoperi viaþa pentru care El te-a creat sãtrãieºti – aici pe pãmânt, ºi pentru totdeauna în eternita-te” (5).

Aici, cartea este prezentatã drept o unealtã aleasã înplanurile lui Dumnezeu ºi astfel se genereazã în cititor o

39

aºteptare deosebitã – un tertip de influenþare care se gã-seºte de exemplu ºi la autorul New Age Neale D. Walsch:„Aceastã carte a venit exact în punctul corect ºi desãvârºitdin viaþa ta... Totul se întâmplã într-o ordine perfectã, ºisosirea acestei cãrþi în viaþa ta nu face excepþie”.15

ªi noþiunea cheie a „cãlãtoriei spirituale” este folositãîn mod divers de cãtre susþinãtorii New Age; în schimb, înBiblie n-o gãsim. În New Age, ea exprimã procesele deschimbare care duc la o „nouã conºtienþã”. Fãrã a spunelimpede lucrul acesta, Warren cere cititorilor sãi sã se în-creadã în el ca „ghid spiritual” pentru o cãlãtorie plãnuitãcu grijã de Warren care conþine 40 de meditaþii zilnice ºicare este menitã sã transmitã cititorului o „nouã perspec-tivã” pentru viaþa sa.

Impresia ghidãrii iscusite se întãreºte când vedem la fi-nalul Introducerii un „legãmânt de 40 de zile”, pe care ci-titorul trebuie sã-l semneze împreunã cu Rick Warren ºiprin care se obligã sã petreacã urmãtoarele 40 de zile dinviaþa sa lecturând cele 40 de lecþii ale lui Rick Warren.Cine semneazã acest angajament spontan s-a predatîntr-un anumit sens influenþei „mentorului” sãu Warren.Aºa ceva nu se îndreptãþeºte din punct de vedere biblic,cãci îl leagã pe cititor de om ºi în definitiv îi pune carteamai presus de Biblia însãºi (care cu siguranþã cã nu esteluatã în fiecare zi în mânã de cãtre toþi cititorii lui Warren).

Pentru a da „cãlãtoriei sale spirituale” o verosimilitatebiblicã, Warren afirmã „cã Dumnezeu considerã 40 dezile o perioadã semnificativã din punct de vedere spiritual.Ori de câte ori Dumnezeu a dorit sã pregãteascã pe cinevapentru scopurile Sale, a fãcut-o în 40 de zile” (9). Aici estevãdit pentru prima datã firul roºu care trece prin întreagacarte: Rick Warren rãstãlmãceºte adesea în mod arbitrarafirmaþii biblice, astfel încât ele îi sprijinã aparent argu-mentele (cf. alte exemple la p. 68-71 din cartea de faþã).Ca dovadã, Warren enumerã printre altele:

– „Viaþa lui Noe a fost transformatã prin 40 de zile de

40

ploaie” (10). Lucrul acesta nu se poate dovedi absolutdeloc din Biblie. Noe era încã de dinainte temãtor deDumnezeu ºi credincios, un propovãduitor al neprihãni-rii. El n-a aºteptat doar 40 de zile, ci peste 150 de zile ºiapoi încã 150 de zile, pânã ce apele potopului au secat ºiDumnezeu ªi-a împlinit promisiunea. Biblia nu aratãnicãieri cã el ar fi fost „transformat”.

– „Iscoadele au fost transformate prin 40 de zile petre-cute în Þara Promisã” (10). Aceasta este o afirmaþie carenu se poate dovedi absolut deloc pe baza Bibliei. Dim-potrivã, în cele 40 de zile s-a arãtat cu ce atitudine a inimiiintraserã deja în þarã spionii. Iosua ºi Caleb au intrat cu oatitudine de credinþã, dar restul spionilor cu o inimã reaa necredinþei. Relatarea lor n-a fãcut decât sã reflecte ceeace era deja prezent în inima lor.

– „Ilie a fost transformat când Dumnezeu i-a dat pute-re pentru 40 de zile dintr-o singurã mâncare” (10). Niciaceastã afirmaþie nu poate fi doveditã biblic. Scriptura nuspune nimic despre timpul drumeþiei pânã la MunteleHoreb, ºi este purã speculaþie sã spui cã Ilie [Elia] ar fifost transformat prin aceasta. Plângerea sa înainteaDomnului aratã cã el era încã pradã înfrângerii suferite înfaþa Izabelei.

– „Isus a fost împuternicit prin 40 de zile petrecute înpustie” (10). Aceastã afirmaþie este nu doar falsã, ci dã do-vadã de o concepþie nebiblicã faþã de Domnul Isus Cris-tos. Biblia spune cã Domnul a fost dus în deºert de cãtreDuhul lui Dumnezeu, „ca sã fie ispitit de diavol”, nu ca sãfie „împuternicit” (Mt.4:1). În faþa perfecþiunii ºi Dumne-zeirii lui Isus Cristos, ideea cã El ar fi avut nevoie în tim-pul postului de 40 de zile sã primeascã o „împuternicire”specialã este greºitã ºi depune mãrturie despre o în-vãþãturã falsã despre Cristos, care se întâlneºte adesea încercurile pentecostale ºi carismatice.

În total, la o privire lucidã asupra textului, gãsim cãWarren nu poate trage din Biblie în mod convingãtor

41

concluzia cã Dumnezeu, de fiecare datã (!) când vrea sãpregãteascã pe cineva pentru o însãrcinare, κi ia timp 40de zile. Dar aceastã afirmaþie serveºte la trezirea în cititora aºteptãrii derutante cã Dumnezeu vrea sã-l pregãteascãacum ºi pe el prin 40 de zile de studiu al cãrþii „Viaþa con-dusã de scopuri” „pentru o însãrcinare”, ºi anume indife-rent dacã este credincios sau nu. Warren îl momeºte sã seangajeze într-un studiu al cãrþii ºi sã ºi-o însuºeascã, cuasigurarea cã este o „investiþie inteligentã”. El îi face pro-misiunea îndrãzneaþã: „Viaþa ta va fi transformatã în ur-mãtoarele 40 de zile”.

În fond, aceasta este o promisiune necinstitã, cãcidoar cunoaºterea scopurilor lui Dumnezeu pentru viaþamea nu schimbã absolut nimic în ea, dacã nu se ajunge lapocãinþã ºi naºtere din nou. Dar Warren practicã aici multrecomandatul principiu al neo-evanghelicilor de a puneînaintea ochilor celor ce stau departe de bisericã ceea ceare Biblia ºi Evanghelia ca avantaje pentru ei. ªi ce seîntâmplã cu cititorii credincioºi ai cãrþii sale? Dacã citesccu atenþie Biblia, ei ar trebui de mult timp sã ºtie mai multºi mai profund despre scopurile ºi intenþiile lui Dumne-zeu pentru viaþa lor decât le-ar putea oferi Warren – chiardacã expunerea sa prescurtatã ºi simplificatã ar coincidecu Biblia, ceea ce nu este cazul.

2. Evanghelia „pozitivã” modernã a lui Rick Warren

Întrucât „Viaþa condusã de scopuri” se adreseazã celor care„stau departe de bisericã” ºi astfel din punct de vederebiblic pãcãtoºilor necredincioºi, aflaþi în întuneric spiritu-al, cititorul credincios se aºteaptã înainte de toate ca în car-te sã fie împãrtãºitã Evanghelia lui Isus Cristos, pentru casã fie conduºi la Cristos niºte oameni pierduþi, cãutãtori.

42

Este evident cã Warren ºi-a alcãtuit în aºa fel conþinutulprimelor ºapte capitole ale cãrþii sale, încât sã fie un soi de„introducere la credinþã”, aºa cum o înþelege el. Dar oaretransmit ele cu adevãrat Evanghelia biblicã?

Dacã avem înaintea ochilor trãsãturile principale aleadevãratei Evanghelii (un rezumat concis al lor se aflã înscrierea mea „ ‚Pro Christ’ oder biblische Evangelisation?”),atunci ne sare repede în ochi în timpul citirii cãrþii „Viaþacondusã de scopuri” cã multe afirmaþii esenþiale ale Biblieilipsesc total din explicaþiile lui Warren, respectiv suntschimbate ºi rãstãlmãcite în aºa mãsurã, încât devin denerecunoscut.

Desigur cã întâlnim tot mereu afirmaþii nimerite, pre-luate din literatura clasicã fidelã Bibliei. Dar ele sunt di-luate, respectiv rãstãlmãcite prin falsificãri omeneºti,astfel încât rezultã doar o caricaturã a Evanghelieibiblice autentice, un mesaj „pozitiv” pregãtit artificialpentru omul modern, fãrã afirmaþiile „negative”, „în-fricoºãtoare”, care ofenseazã „sentimentul valorii desine”, afirmaþii ce joacã un rol central în Biblie.

Faptul cã „evanghelia dupã Warren” ºi în general„Evanghelia” predicatã de evanghelicii moderni s-a în-depãrtat foarte mult de predicarea biblicã a Evanghelieise vede dacã examinãm încã o datã afirmaþiile apostoluluiPavel despre lucrarea Sa cu Evanghelia (cf. p. 24-26 dinaceastã carte):

Cãci noi nu stricãm [sau: nu-l falsificãm, nu-l facem omarfã ieftinã pe care s-o vindem pentru câºtig] Cuvân-tul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulþi, ci vorbim cuinimã curatã, din partea lui Dumnezeu, înaintea luiDumnezeu, în Cristos. (2.Cor.2:17)

... nu umblãm cu vicleºug [sau: cu ºiretlicuri/trucuriabile] ºi nu stricãm [sau: nu-l folosim ca momealã] Cu-vântul lui Dumnezeu. Ci, prin arãtarea adevãrului, ne fa-cem vrednici sã fim primiþi de orice cuget omenesc,

43

înaintea lui Dumnezeu. ªi dacã Evanghelia noastrã esteacoperitã, este acoperitã pentru cei ce sunt pe caleapierzãrii, a cãror minte necredincioasã a orbit-o dumne-zeul veacului acesta, ca sã nu vadã strãlucind luminaEvangheliei slavei lui Cristos, care este chipul lui Dumne-zeu. Cãci noi nu ne propovãduim pe noi înºine, ci peDomnul Cristos Isus. (2.Cor.4:2-5)

Existau în mod vãdit încã ºi atunci predicatori „creºtini”care ºi-au dat seama cã Evanghelia biblicã clarã este unmesaj cu douã tãiºuri, nepopular, care urma sã ducã înmod firesc, atât în cazul evreilor, cât ºi al pãgânilor, larespingere. În timp ce mesagerul autentic Pavel a predicattotuºi Evanghelia în mod neprescurtat ºi limpede, oameniiaceºtia ºi-au adaptat mesajul la oameni ºi au folosit mo-meli ºi atracþii omeneºti ca el sã fie mai bine „primit”. Pa-vel demascã asemenea falsificãri ale mesajului ºi ne aratãresponsabilitatea sfântã pe care o avem de a predica me-sajul neprescurtat al mântuirii lui Dumnezeu ºi asumarearãspunderii înaintea lui Dumnezeu, indiferent cât derespingãtor ar putea fi mesajul pentru oameni.

În spatele acestui mod de a vedea lucrurile se aflã ade-vãrul biblic cã nu toþi oamenii se lasã salvaþi, ci cã în finaldoar o micã minoritate este determinatã prin lucrareaharului lui Dumnezeu sã accepte Evanghelia (cf.1.Cor.1:24-31; 2.Cor.2:14-16; 2.Cor.4:1-6; Io.6:37-45).În Evanghelia biblicã existã o poartã strâmtã, pentru cã eaîl aratã pe om în lumina necruþãtoare a lui Dumnezeu ºiindicã o cale de mântuire care exclude meritul omului ºipropria sa lucrare mândrã, cerând umilinþa ºi declaraþiade faliment a pãcãtosului. De aceea ne-a învãþat Domnulnostru: „Cineva I-a zis: ‚Doamne, oare puþini sunt cei ce suntpe calea mântuirii?’ El le-a rãspuns: Nevoiþi-vã sã intraþi peuºa cea strâmtã. Cãci vã spun cã mulþi vor cãuta sã intre, ºinu vor putea” (Lc.13:23-24).

Tocmai aici se demascã Evanghelia falsificatã a evan-

44

ghelicilor moderni precum Bill Bright, Ulrich Parzany sauRick Warren, care ascund sau prezintã într-o luminã fa-vorabilã afirmaþii esenþiale ale Bibliei, pentru ca mesajulsã fie acceptat de omul modern. Aceºti oameni cred cã potsã aducã mulþi oameni în Împãrãþia lui Dumnezeu dacãlãrgesc poarta, dacã prezintã într-o luminã favorabilã ºiîndulcesc scandalul crucii. Dar dincolo de poarta largã semerge mai departe pe calea latã, care duce „la pierzare”(Mt.7:14).

Rick Warren a formulat astfel obsesia modernã de fe-zabilitate cu privire la Evanghelie în cartea sa „Bisericacondusã de scopuri”: „Este convingerea mea profundã cãfiecare om poate fi câºtigat pentru Cristos dacã gãseºticheia de la inima lui” (208 germ.). Pornind de la acestgând total nebiblic (cf. încã o datã 2.Cor.2:14-16 ºi2.Cor.4:1-6!) se deduce logic cã lucrul acesta se poateîntâmpla cel mai bine printr-un mesaj „pozitiv” curãþat deafirmaþii biblice scandaloase. Dupã ce oamenii s-au „con-vertit”, este mereu timp sã li se vorbeascã despre „celescrise mãrunt”... La fel, ºi pe paginile pe care Warren vreasã-i convingã pe cititori sã ia o „decizie pentru Isus” gãsimprescurtãri ºi falsificãri foarte grave ale adevãrului biblic.

2.1 O prezentare falsificatã a Dumnezeului sfânt ºi a omului pãcãtos

Rick Warren nu Îl predicã pe adevãratul Dumnezeu înmod biblic ca pe Suveranul atotputernic peste toþi ºi toa-te, nu ca pe Dumnezeul sfânt, mãreþ ºi sublim, singurulcare este înþelept ºi de temut, nici ca pe Judecãtorul tu-turor creaturilor sau ca pe un foc mistuitor. În ultimã ana-lizã, Warren Îl prezintã pe Dumnezeu ca pe un Creatoriubitor, tolerant al omului, care îi vrea binele ºi are plan-uri minunate cu el. Aceasta este o denaturare ºi falsificareumanistã a ceea ce reveleazã Sfânta Scripturã despre

45

adevãratul Dumnezeu.Din cauza acestor falsificãri, cititorul cãrþii „Viaþa con-

dusã de scopuri” nu face cunoºtinþã cu adevãratul Dumne-zeu, cãci „frica Domnului este începutul ºtiinþei” (Prov.1: 7).Pe uºa din spate, în pofida afirmaþiilor contrare, omuldevine iarãºi mãsura tuturor lucrurilor: despre Dum-nezeu este permis sã se afirme doar ce îi pare pozitiv,plãcut ºi încurajator omului modern. Atunci putem fisiguri cã omul care stã departe de bisericã va reacþionapozitiv. Totuºi, în felul acesta el doar a devenit religios ºieste la fel de pierdut ca ºi mai înainte!

a) Dumnezeu este prezentat în mod incomplet ºi defor-mat, de parcã ar fi numai dragoste care sã-l accepte pe omfãrã condiþii. Necredinciosului i se spune ceea ce în Biblieeste valabil doar pentru credincioºi: „Viaþa ta are o semni-ficaþie profundã!” (26), „Tu ai fost planificat pentru plãce-rea lui Dumnezeu. În clipa când ai venit pe lume,Dumnezeu a fost prezent ca un martor nevãzut, zâmbindla naºterea ta. El a vrut sã vezi lumina zilei, ºi sosirea ta I-afãcut o mare plãcere. Dumnezeu nu a fost nevoit sã tecreeze, dar El a ales sã te creeze pentru propria Sa desfãta-re. Tu exiºti pentru beneficiul Lui, pentru gloria Lui, pen-tru scopul Lui ºi pentru delectarea Lui” (65). „El vrea sãte bucuri de viaþã” (66). „Zâmbetul lui Dumnezeu esteþelul vieþii tale” (71). „Dumnezeu vrea sã fie cel mai bunprieten al tãu... Dumnezeul cel Atotputernic doreºte ne-spus de mult sã fie Prietenul tãu!” (89)

Nicãieri nu se vorbeºte despre mânia lui Dumnezeufaþã de toþi pãcãtoºii, despre sfinþenia mistuitoare a luiDumnezeu sau despre seriozitatea judecãþii Sale. „Dum-nezeul” lui Warren nu este Dumnezeul Bibliei, ci o dena-turare, care se exprimã de exemplu în citatul denaturatdin Efeseni 4:6: „Dumnezeu stãpâneºte peste toþi, estepretutindeni ºi este în toþi [literal: în toate lucrurile]” (92).(Aºa sunã originalul american: and is in everything – 88).Aceasta este o erezie, rãspânditã ºi de New Age!

46

b) Judecata lui Dumnezeu este prezentatã mai inofesivdecât este. „Într-o zi vei sta în faþa lui Dumnezeu, ºi El vaface o ultimã verificare a vieþii tale, un examen final,înainte ca tu sã intri în veºnicie” (35). Warren evitã cugrijã sã spunã cã cititorul îºi va petrece eternitatea fie îngloria cereascã, fie în focul iadului. Noþiunea de „iad” abiadacã este menþionatã, ºi chiar ºi atunci prevãzutã cu o ex-plicaþie care nu corespunde învãþãturii biblice: „Vei petre-ce veºnicia separat de Dumnezeu pentru totdeauna” (38).Dar iadul este mai mult decât doar o „separare de Dum-nezeu” (fapt care e foarte de dorit pentru mulþi pãcãtoºi).

„Dumnezeul” lui Warren pune doar întrebãri politi-coase: „Ce ai fãcut cu Fiul Meu, Isus Cristos?... Ai acceptatlucrarea pe care a fãcut-o Isus pentru tine ºi ai învãþat sã-Liubeºti ºi sã te încrezi în El” (35) ºi: „Ce ai fãcut cu ce þi-amdat?” (36) Gravitatea acestei judecãþi este bagatelizatã înmod iresponsabil atunci când Warren scrie: „Din fericire,Dumnezeu doreºte ca toþi sã trecem acel examen ºi deaceea ne-a dat întrebãrile dinainte” (35). Aceasta îl întã-reºte pe cititor în iluzia fatalã cã judecata lui Dumnezeunu va fi ceva aºa de grav ºi de rãu ºi cã va putea sta înfaþa acestei „examinãri” ºi fãrã pocãinþã serioasã ºi con-vertire.

În mod asemãnãtor se pierde semnificaþia serioasã aconvertirii în aceastã viaþã, atunci când Warren scrie niºtelucruri total nebiblice: „Aceastã viaþã nu este tot ce existã.Viaþa pe pãmânt este doar o repetiþie pentru adevãrataviaþã. Tu vei petrece mult mai mult timp de cealaltã partea morþii – în eternitate – decât aici. Pãmântul este locul depregãtire, grãdiniþa, testarea pentru viaþa ta din veºnicie.Este pregãtirea necesarã înaintea meciului adevãrat; încãl-zirea dinaintea întrecerii atletice. Viaþa aceasta estepregãtirea pentru urmãtoarea” (37). Aceste cuvinte pre-zintã lucrurile mai inofesiv decât sunt în realitate ºi nu co-respund în niciun fel învãþãturii Bibliei. Dacã ai greºit la„repetiþie”, poþi sã repari totul la reprezentaþia propriu-

47

zisã. A asemãna seriozitatea vieþii eterne cu un spectacoldenotã uºurãtate. Aceeaºi greºealã e legatã ºi de gândul„grãdiniþei” ºi al „pregãtirii”. Seriozitatea biblicã a eter-nitãþii, aºa cum o gãsim în Cuvântul lui Dumnezeu, estediminuatã la Warren într-un mod care dã de gândit.

c) Omul pãcãtos este prezentat într-o luminã pozitivãcomplet nebiblicã, exact în sensul Evangheliei false a valo-rii de sine sau respectului de sine pe care Warren a auzit-ola mentorul sãu Robert Schuller.* El vorbeºte desprefaptul cã toþi oamenii – nu numai credincioºii – poartãparþial chipul lui Dumnezeu. „Dar imaginea este incom-pletã ºi a fost afectatã ºi distorsionatã de pãcat” (178).Aici, el menþioneazã numai o laturã a adevãrului biblic.Cealaltã laturã este depravarea sau stricãciunea profundãa omului prin pãcat (cf. Rom.3:9-20; Rom.7:14-25;Ef.2:1-3; Ef.4:17-19, etc.), care duce la ceea ce a trebuitDomnul Isus sã spunã evreilor: „Voi îl aveþi de tatã pe dia-volul” (Io.8:44). Prezentarea fãcutã de Warren aduce cusine o bagatelizare a depravãrii prin pãcat a creaturii decã-zute care este omul, exact în sensul ereziei catolice care,spre deosebire de Romani 7:18, afirmã cã omul este bun.

Corespunzãtor cu aceasta, Warren afirmã ºi faptul cã„toate aceste abilitãþi pot sã aducã un zâmbet pe faþa luiDumnezeu” (77) ºi declarã: „De fiecare datã când respingivreo parte din tine însuþi, tu respingi înþelepciunea ºi su-veranitatea lui Dumnezeu” (77); „tu ai fost creat ca un su-biect special al dragostei lui Dumnezeu” (25). Toateacestea întãresc în subconºtient „sentimentul valorii desine” al cititorului ºi îl leagãnã în iluzii privindpãcãtoºenia sa. Existã multe lucruri în noi pe care trebuiesã le respingem, sã le condamnãm ºi sã le dãm morþii,pentru cã sunt depravate prin pãcat (cf. Mt.18:8-9;Col.3:5-8)! Dar Warren îºi lasã cititorii complet în

* Cititorul îºi poate face o pãrere despre Robert Schuller din cãrþile pu-blicate de Editura Agape Seducerea creºtinãtãþii de Dave Hunt ºi Joculcu focul de Wolfgang Bühne – n.tr.

48

confuzie ºi nelãmurire despre ce înseamnã pãcatul.Dacã Warren ar fi spus niºte cuvinte clare, fundamen-

tate biblic despre natura pãcãtoasã depravatã, rebelã aomului, despre gravitatea unor pãcate precum lãcomia,minciuna, imoralitatea sexualã (relaþii sexuale înainte decãsãtorie sau în concubinaj), divorþul sau abuzul de pute-re, atunci cartea lui n-ar fi devenit un asemenea bestseller.

2.2 Psihologia omeneascã în locul adevãrului biblic

Ce este trecut sub tãcere în cartea lui Warren cititorilor înprivinþa interpretãrii biblice sãnãtoase ºi mesajului bibliceste completat în schimb cu psihologie umanistã. Aici nutrebuie sã uitãm cã orice bagaj umanist de idei (adicã ogândire care afirmã binele din om ºi capacitatea omuluide autocorectare sau autoîmbunãtãþire) este în ultimã in-stanþã antidumnezeiesc ºi anticristic, mai ales psihologia(ca teorie despre autovindecarea sufletului prin metodeomeneºti ºi spiritualitate pãgânã). Ea nu poate fi în niciuncaz împãcatã, armonizatã sau amestecatã cu mesajul bi-blic, aºa cum se întâmplã azi deseori în cadrul evangheli-calismului modern. Dar Warren face exact lucrul acestatot mereu în cartea sa. La început, el spune foarte corect:„Nu este vorba despre tine” (17), dar în explicaþiile careurmeazã e vorba tot mereu despre avantajele pe care leare omul dacã „trãieºte pentru Dumnezeu”.

În ziua a 3-a, Warren pune întrebarea: „Care este forþamotrice sau motivaþia vieþii tale?” (28). Oricine vrea sãaibã succes în „management-ul” vieþii sale trebuie sã sesupunã unei cercetãri de sine, pentru a depista ºi înlãturaorientãrile greºite care slãbesc ºi pot da naºtere ne-reuºitelor. Aºa procedeazã „cãrþile utile pentru viaþã” ºi lafel face ºi Warren. El începe cu o platitudine psihologicã:„Viaþa fiecãrui om este condusã de ceva” (28). Acum ar fide aºteptat ca Warren, care pretinde cã ia ca bazã pentru

49

explicaþiile sale revelaþia lui Dumnezeu din Biblie, sãajungã sã vorbeascã despre lucrul de care e determinat,îmboldit cu adevãrat omul natural: de pãcat ºi de poftelecãrnii!

Sunt printre ei unii care se vârã prin case ºi momesc pe fe-meile uºuratice îngreuiate de pãcate ºi frãmântate de felu-rite pofte... (2.Tim.3:6)

Cãci ºi noi eram altã datã fãrã minte, neascultãtori,rãtãciþi, robiþi de tot felul de pofte ºi de plãceri, trãind înrãutate ºi în pizmã, vrednici sã fim urâþi ºi urându-neunii pe alþii. (Tit 3:3)

Între ei eram ºi noi toþi odinioarã, când trãiam în pof-tele firii noastre pãmânteºti, când fãceam voile firiipãmânteºti ºi ale gândurilor noastre, ºi eram din fire copiiai mâniei, ca ºi ceilalþi. (Ef.2:3)

Dar nici vorbã de aºa ceva. Warren aminteºte dintre celecinci forþe motrice importante ale vieþii mai întâi „vino-vãþia”, referindu-se la sentimentele de vinovãþie. Totuºi, elnu detaliazã, spunând cã, în cazul fiecãrui om, cauza pen-tru sentimentele de vinovãþie este pãcatul real ºi astfelvina înaintea lui Dumnezeu. El constatã dimpotrivã în lim-baj psihologic: „Oamenii controlaþi de vinovãþie sunt ma-nipulaþi de amintiri. Permit trecutului lor sã le controlezeviitorul. Se autopedepsesc adesea fãrã sã ºtie, sabotân-du-ºi propriul succes” (28-29). Exact din acest motiv do-reºte bucuros omul lumesc „de succes” sã se debarasezede sentimentele sale împovãrãtoare de vinovãþie.

Warren menþioneazã de fapt exemplul lui Cain,spunând cã vina acestuia l-a separat de „prezenþa luiDumnezeu” (oare nu ºi complet de Dumnezeu Însuºi?) ºil-a fãcut sã rãtãceascã pe pãmânt încolo ºi încoace fãrã þin-tã, dar omite sã spunã clar cititorului cã pãcatele sale per-sonale îl separã complet de Dumnezeul cel sfânt ºi cã vaajunge la pierzare dacã nu va scãpa la cruce de aceastã

50

vinã. Nu, el subliniazã ca rod al pãcatului doar lipsa desens ºi de þel a vieþii de pe pãmânt ºi nu consecinþele eter-ne ale acestei lipse.

Warren aminteºte ºi alte forþe motrice: „mânie ºiamãrãciune”, „teamã”, „dorinþe materiale” ºi „nevoia derecunoaºtere”. Acestea sunt noþiuni nebuloase umanisto-psihologice, care minimalizeazã diagnosticul biblic ºi îllasã pe om prins în autoînºelarea sa, în loc sã-l eliberezeprin proclamarea adevãrului biblic. În loc sã se ocupe denatura rea ºi pãcãtoasã a omului ca rãdãcinã pentruasemenea forme de manifestare, Warren trateazã acestelucruri în felul psihologilor seculari: Resentimentele ºimânia sunt „nesãnãtoase ºi zadarnice” (29). „Întotdeaunaresentimentele te afecteazã mai mult pe tine decât pe celcare te-a rãnit” (29).

Sfatul sãu psihologic este sã scapi de durere „iertân-du-i pe cei care þi-au fãcut rãu” (29). ªi teama este expli-catã ºi clasificatã doar pe bazã psihologicã: „Oameniicontrolaþi de fricã pierd adesea mari oportunitãþi pentrucã le este fricã sã se aventureze ºi sã riºte” (29-30). Nicimaterialismul nu este prezentat ca o idolatrie ºi ca un pã-cat mare, aºa cum face Biblia, ci doar ca o greºealã: „Valoa-rea de sine nu este totuna cu averea cuiva” (30). „Nevoiade recunoaºtere”, o noþiune tipic psihologicã, nu este niciea atribuitã, cum face Biblia, mândriei ºi egoismului, ci ex-plicatã doar prin faptul cã vei pierde scopul lui Dumne-zeu pentru viaþa ta dacã eºti controlat sau condus deopiniile altora (31).

În alt loc, Warren scrie: „Felul cum îþi vezi viaþa îþi mo-deleazã viaþa ta. Modul în care îþi defineºti viaþa determinãdestinul tãu” (42). În spatele acestor cuvinte se aflã erezi-ile pãgâne ale puterii determinante sau hotãrâtoare alegândirii, respectiv „puterea gândirii pozitive”, aºa cum afost adusã în Bisericã de Norman Vincent Peale, RobertSchuller ºi mulþi carismatici. La începutul acestui capitol,Warren citeazã o maximã a autoarei imorale ºi nelegiuite,

51

influenþatã de psihanalizã Anais Nin: „Noi nu vedem lu-crurile aºa cum sunt ele, ci le vedem prin prisma noastrã,aºa cum suntem noi” (42). Apoi, el îl întreabã pe cititorcum ºi-ar imagina viaþa, ce imagine i-ar veni în minte. Elnumeºte aceastã imagine „metafora vieþii” cititorului. „Ca-re este concepþia ta despre viaþã? Poate îþi bazezi viaþa peo metaforã greºitã a vieþii. Pentru a îndeplini scopurilepentru care te-a creat Dumnezeu pe tine va trebui sã puisub semnul întrebãrii înþelepciunea convenþionalã ºi s-oînlocuieºti cu metaforele biblice ale vieþii” (43).

Ca urmãtor pas în programul sãu nebiblic „pozitiv, depersuasiune”, Warren prezintã cititorului necredincioscele cinci „beneficii ale vieþii conduse de scopuri” (31). ªiaceasta se face într-un mod psihologic ºi croit pe mãsuracititorului care are nevoie de succes ºi împlinire, lucruprofund nebiblic, deºi include ocazional citate biblice.Procedeul sãu corespunde metodei recomandate deSchuller ºi de alþi „neo-evanghelici”, aceea de a predica o„evanghelie pozitivã, sãnãtoasã”, care prezintã necredin-ciosului numai avantajele unei vieþi cu Cristos, în loc sã-iatace sentimentul propriei valori prin vorbirea despre pã-cat ºi judecatã.

Amestecul unor afirmaþii biblice cu psihologia secula-ro-umanistã este fatalã pentru Evanghelie. El împiedicã odemonstrare realã a vinovãþiei omului din cauzapãcãtoºeniei ºi depravãrii lui înaintea unui Dumnezeusfânt. O evanghelie în aºa mãsurã falsificatã, pe care o pre-dicã nu numai Warren, ci ºi nenumãraþi alþi evanghelicimoderni, nu produce de regulã naºteri din nou, ci„creºtini” neautentici, lumeºti, egoiºti, fãrã Duhul Sfânt,fãrã sfinþenie ºi gândire spiritualã.

2.3 O denaturare a cãii biblice de mântuire

Warren era conºtient de faptul cã foarte mulþi dintre citi-

52

torii sãi vor fi oameni care nu (mai) au legãturã cu biseri-ca. Oare le transmite el într-un mod fundamentat biblicnecesitatea unei pocãinþe, ca ºi a credinþei în Isus Cristos?Din pãcate, nu acesta este cazul. Explicaþiile lui Warrenaratã o cale greºitã de salvare, o cale lãrgitã artificial pentruoameni, care duce la pierzare. Iatã în rezumat ceea ce lip-seºte la Warren, respectiv ceea ce e falsificat:

– Warren atenueazã chemarea biblicã la pocãinþã,adicã la o întoarcere fundamentalã a inimii la Dumnezeu,la o simplã ºi superficialã „schimbare a modului de a gân-di” fãrã o rupere clarã cu lumea ºi cu vechea viaþã de pã-cat, fãrã o supunere clarã lui Dumnezeu ºi CuvântuluiSãu.

– Warren trece sub tãcere costurile pocãinþei adevãra-te (Lc.14:26-34), adicã pãrãsirea propriei vieþi sufleteºti:„Pentru cã oricine va vrea sã-ºi scape viaþa [sau sufletul] o vapierde, dar oricine îºi va pierde viaþa pentru Mine o va câºti-ga” (Mt.16:25), ascultarea de Cristos ºi predarea sa Dom-nului (inclusiv averea, talentele, onoarea în lume).„Predarea” proclamatã de el e doar psihicã ºi nu biblicã.

– Warren denatureazã credinþa biblicã la o „decizie”rapidã, superficialã de a crede în Cristos ºi de a-L primiprin aceea cã desprinde credinþa de pocãinþã ºi face din eadoar o considerare a unor lucruri ca fiind adevãrate ºi oîncuviinþare a lor.

Este adevãrat cã Warren face tot mereu unele afirmaþiifoarte corecte, dar nu transmite cititorilor sãi absolutdeloc faptul cã au nevoie de o pocãinþã radicalã ºi o con-vertire clarã dacã vor sã primeascã viaþa eternã. În loc deaceasta, el întrebuinþeazã formulãri care stabilesc dreptcale o creºtere treptatã în credinþã: „Dacã înveþi sã-L iubeºtipe Isus, Fiul lui Dumnezeu, ºi sã te încrezi în El, vei fi invitatsã-þi petreci toatã veºnicia cu El” (38).

Aici nu este vorba de faptul cã trebuie sã existe o coti-turã clarã, o decizie de întoarcere de la pãcat ºi de ascul-tare de Cristos, pentru a se ajunge la naºterea din nou. De

53

asemenea, credinþa biblicã salvatoare în Cristos e cu totulaltceva decât „încrederea” la care se referã Warren. Înmod consecvent, Warren ascunde cititorilor costurileadevãratei credinþe în Cristos – ºi anume renunþarea laviaþa proprie:

Atunci Isus a zis ucenicilor Sãi: Dacã voieºte cineva sãvinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sãMã urmeze. Pentru cã oricine va vrea sã-ºi scape viaþa ova pierde, dar oricine îºi va pierde viaþa pentru Mine o vacâºtiga. ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatã lumea,dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimbpentru sufletul sãu? (Mt.16:24-26)

La Warren se citesc niºte afirmaþii superficiale ca acestea:„Ca sã trãieºti de acum încolo pentru gloria lui Dumne-zeu va trebui sã-þi schimbi prioritãþile, programul tãu zil-nic, relaþiile tale ºi toate celelalte. Uneori, asta presupunealegerea unei cãi mai dificile în locul uneia uºoare” (60).„Acum este timpul sã te decizi. Pentru cine ai de gând sãtrãieºti – pentru tine însuþi ori pentru Dumnezeu? (...)Chiar acum, Dumnezeu te invitã sã trãieºti pentru gloriaLui împlinind scopurile pentru care te-a creat” (60).Într-un loc, Warren spune: „Faptele acestei vieþi suntdestinul celeilalte” (41). Aceste cuvinte sunã ca evan-ghelia catolicã prin fapte.

E semnificativ pentru „evanghelia modernã a valoriide sine” cã Warren nu-ºi întemeiazã în mod prioritar che-marea de a veni la Cristos cu primirea iertãrii pãcatelor ºia salvãrii eterne, cum se întâmplã în Biblie, ci cu un „scoppozitiv”, care nu-i lasã pe oameni sã aparã ca „pãcãtoºi de-pravaþi”, ci ca niºte colaboratori respectaþi ai lui Dumne-zeu, pe care îi aºteaptã cândva recunoaºtere, promovare ºiun ospãþ. Domnul Isus Însuºi a rezumat însã în felul aces-ta însãrcinarea predicãrii Evangheliei: „Aºa este scris, ºi aºatrebuia sã pãtimeascã Cristos ºi sã învie a treia zi dintre cei

54

morþi. ªi sã se propovãduiascã tuturor neamurilor, în Nume-le Lui, pocãinþa ºi iertarea pãcatelor, începând din Ierusalim.Voi sunteþi martori ai acestor lucruri” (Lc.24:46-48).

Dacã judecata mâniei lui Dumnezeu asupra tuturorpãcãtoºilor este scoasã din Evanghelie, toate celelaltelucruri apar într-o corelaþie nerealã, anapoda. E ca ºicum un Dumnezeu tolerant l-ar invita prietenos pepãcãtos sã-L serveascã ºi sã trãiascã în cinstea Lui ºi,în afarã de aceasta, spunându-i cã i se poate clarifica ºiproblema vinovãþiei. Pãcãtosul alege aceastã cale pen-tru cã e cea mai judicioasã, mai utilã ºi mai împlinitoa-re dintre toate pentru viaþa sa personalã.

La Warren sare în ochi faptul cã nu Domnul Isus Cris-tos este predicat în mod biblic; aproape pretutindeni evorba doar despre „Isus”, „Cristos” sau „Isus Cristos”.Evanghelia autenticã Îl predicã ºi Îl desemneazã pe Fiullui Dumnezeu crucificat ºi înviat ca Domn! Potrivit con-vingerii mele, în cele din urmã, Warren ºi alþi predicatoricu aceleaºi idei, printre care Bill Hybels, vor predica unalt „Isus” ºi „Cristos”, unul ecumenic, ºi nu Domnul dinBiblie.

Acum, Warren conduce cititorul necredincios la o„predare” în stilul predicãrii evanghelice moderne:

”Dacã nu eºti sigur cã ai fãcut acest lucru, tot ce tre-buie sã faci este sã primeºti ºi sã crezi. Biblia promite:‚Tuturor celor ce L-au primit, adicã celor ce cred înnumele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai luiDumnezeu’. Vei accepta tu oferta lui Dumnezeu?

În primul rând, crede. Crede cã Dumnezeu teiubeºte ºi te-a creat pentru scopurile Sale. Crede cã nueºti un accident. Crede cã ai fost creat sã trãieºtiveºnic. Crede cã Dumnezeu te-a ales sã ai o relaþie per-sonalã cu Isus, care a murit pe cruce pentru tine.Crede cã, indiferent ce ai fãcut în viaþa ta de pânãacum, Dumnezeu vrea sã te ierte.

55

În al doilea rând, primeºte. Primeºte-L pe Isus înviaþa ta ca Mântuitorul ºi Domnul tãu. Primeºteiertarea Lui pentru pãcatele tale. Primeºte Duhul Sãu,care-þi va da puterea sã-þi împlineºti scopul vieþii tale.Biblia spune: ‚Oricine Îl acceptã ºi se încrede în Fiulprimeºte totul – viaþã complet ºi veºnicã’ [Io.3:16dupã The Message]. Oriunde citeºti aceastã invitaþie, teinvit sã-þi pleci capul ºi sã rosteºti sincer rugãciuneacare îþi va schimba veºnicia: ‚Doamne Isuse, cred înTine ºi Te primesc în viaþa mea.’ Fã-o chiar acum.

Dacã ai rostit sincer aceastã rugãciune, te felicit!Bun venit în familia lui Dumnezeu! Acum eºti gata sãdescoperi ºi sã începi sã trãieºti scopul lui Dumnezeupentru viaþa ta” (60-61).

Dacã examinãm aceastã „prezentare a evangheliei” în lu-mina Cuvântului lui Dumnezeu, din aceasta reiese limpe-de de ce predicarea modernã nu produce de regulãnaºteri din nou, ci naºteri de copii morþi, oameni aparentconvertiþi, care cred cã acum sunt „creºtini nãscuþi dinnou”, dar cãrora le lipseºte totuºi viaþa de sus ºi DuhulSfânt.

Aici, oamenii sunt convinºi sã aibã o „relaþie cu IsusCristos” ºi presaþi prin prezentarea tuturor avantajelor sãspunã o rugãciune cu efect aparent magic, care îi va duceîn cer. Dar lor li s-au ascuns elemente esenþiale ale Evan-gheliei biblice. Pãcatelor lor nu li s-a spus pe nume; deasemenea, nu li s-a spus clar care sunt consecinþele uneitrãiri în continuare fãrã pocãinþã.

La fel de puþin a fost arãtat preþul mersului pe urmelelui Cristos ºi al vieþii de creºtin, astfel încât cititorii sãpoatã evalua costurile pe care Domnul le-a cerut de la ceicare au vrut sã se decidã pentru El. Lor, Isus Cristos nu le-a fost predicat ca Domn; nu s-a spus ce înseamnã sã te su-pui complet domniei Sale – ºi anume cã atunci înceteazãstãpânirea de sine ºi voinþa proprie. Acum, li se spune:

56

Primeºte-L pe Isus ca Domnul ºi Salvatorul tãu!Mulþi vor rosti aceastã rugãciune; doar nu-i costã

nimic, iar efectul ei, dupã cum promite Warren, este gran-dios, covârºitor: Ea le va schimba eternitatea.

Despre care Isus este vorba aici? În orice caz, nu li s-apredicat Evanghelia autenticã a lui Cristos cel crucificat.Despre Cel crucificat a fost vorba doar marginal. Ce în-seamnã pentru cititorul mesajului lui Warren formula:„Cred în tine?” Ar putea oare explicaþiile nebiblice pãtrun-se de psihologie ale lui Warren sã trezeascã în cititor ade-vãrata credinþã salvatoare? Dacã îl luãm în serios pe Pavel,atunci cu siguranþã cã nu:

De fapt, Cristos m-a trimis nu sã botez, ci sã propovãdu-iesc Evanghelia: nu cu înþelepciunea vorbirii, ca nu cum-va crucea lui Cristos sã fie fãcutã zadarnicã... Cât despremine, fraþilor, când am venit la voi, n-am venit sã vã ves-tesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înþelepciunestrãlucitã. Cãci n-am avut de gând sã ºtiu între voi altcevadecât pe Isus Cristos ºi pe El rãstignit. Eu însumi, când amvenit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos ºi plin de cu-tremur. ªi învãþãtura ºi propovãduirea mea nu stãteau învorbirile înduplecãtoare ale înþelepciunii, ci într-o dovadãdatã de Duhul ºi de putere, pentru ca credinþa voastrã sãfie întemeiatã nu pe înþelepciunea oamenilor, ci pe pute-rea lui Dumnezeu. (1.Cor.1: 17; 2:1-5)

Cititorul aflat departe de bisericã a fost convins de autorîn aceastã carte sã ia o „decizie” ºi în felul acesta înºelat încele din urmã privitor la salvarea autenticã ºi adevãratulDomn. Acum, el se crede creºtin pentru cã a rostit „rugã-ciunea de predare”.

Desigur, el crede cã a fãcut în mod „sincer” lucrul aces-ta. Necredinþa lui, care continuã sã existe ca ºi maiînainte, implicarea lui în pãcat, rebeliunea lui contra luiDumnezeu n-au fost date pe faþã prin predicarea „adap-

57

tatã la nevoile clientului” a lui Warren, ci ascunse sub omascã pioasã. ªi Warren îl întãreºte în aceastã înºelare si-nistrã, înfricoºãtoare prin aceea cã îl felicitã ºi i se adresea-zã ca unui nou membru în „familia lui Dumnezeu”!

3. Viaþa de credinþã creºtinã potrivit cãrþii „Viaþa condusã de scopuri”: cele cinci scopuri ale vieþii propuse de Rick Warren

Cea mai mare parte a cãrþii „Viaþa condusã de scopuri” seadreseazã unor cititori care se cred creºtini credincioºi ºile promite o viaþã mai împlinitã ºi mai orientatã spre sco-puri dacã se îndreaptã spre cele cinci scopuri ale vieþii. Înexplicaþiile sale date vieþii creºtine, se observã la fel ca încazul modului cum prezintã Evanghelia cã Warren scrieca unul care îºi laudã pe nedrept marfa, arãtându-i doaravantajele. Pe de o parte se gãsesc unele afirmaþii nimeri-te, judicioase, care redau punctul de vedere clasic biblico-creºtin, pe de altã parte cititorul se loveºte tot mereu deafirmaþii neclare, confuze, în mod categoric nebiblice,care sunt preluate din umanismul secular, din psihologieºi din teoriile management-ului.

Care sunt acum cele cinci scopuri ale vieþii, dupã caretrebuie sã aspire cititorul? Warren citeazã aici afirmaþiicare la început par sã sune foarte biblic ºi, luate în sine,nu sunt complet greºite, ci conþin un sâmbure de adevãrbiblic, dar care este prezentat într-un mod foarte grav de-naturat.

Primul scop al vieþii: Ai fost planificat pentru plãcerea lui Dumnezeu

Aceasta este o afirmaþie care nu este susþinutã nicãieri în

58

Scripturã. Ea e menitã sã sublinieze „pozitivul” ºi sãîntãreascã „scopul valorii de sine” al cititorului. Warrenface aceasta cu cuvinte care amintesc puternic de ereziilelui Robert Schuller: „Primul scop al vieþii tale este sã-I facibucurie lui Dumnezeu, sã trãieºti pentru plãcerea Lui.Când vei înþelege pe deplin acest adevãr, nu vei mai aveaniciodatã probleme cu sentimentul lipsei de semnificaþie.Aceasta demonstreazã valoarea ta” (65). Warren împãr-tãºeºte o imagine denaturatã ºi înºelãtoare a unui „Dum-nezeu care zâmbeºte”, ce nu þine seama de sfinþenia luiDumnezeu care inspirã teamã ºi respect. Ar fi mai corectdin punct de vedere biblic sã spunem cã am fost creaþi casã facem voia lui Dumnezeu ºi sã-L glorificãm pe Dumne-zeu; aceasta ar lãmuri ºi gravitatea pãcatului nostru ºi de-vierea de la Dumnezeu care nu sunt exprimate înexpunerea umanistã ºi minimalizatoare a lui Warren.Dumnezeu apare ca un tatã uman, care are o mare plãcerede copiii Lui: „Dumnezeu este mândru de tine” (127).

În aceastã secþiune gãsim tot mereu o asemenea dena-turare umanistã a Dumnezeului sfânt al Bibliei ce inspirãteamã ºi respect. E semnificativ cã Warren priveºte teamade Dumnezeu ca pe un sentiment vechitestamentar decare am scãpat, pe care l-am învins, în timp ce în noullegãmânt „prietenia” e cea care înlocuieºte chipurile tea-ma de Dumnezeu.

Dar Biblia aratã cã teama de Dumnezeu este funda-mentalã ºi pentru credincioºii noutestamentari (cf.Mt.10:28; Col.3:22; 1.Tim.5:4; 2.Tim.3:12; Ti.2:12;1.Pt.2:17; Ap.14: 7; 15:4; 19:5, etc.). În loc de aceasta,Dumnezeu este înjosit la un nivel omenesc atunci cândWarren citeazã astfel o versiune modernã la Exod 34:14:„El este un Dumnezeu plin de pasiune în ceea ce priveºterelaþia Sa cu tine” (90) – o denaturare crasã a adevãratuluicuvânt din Biblie, care sunã astfel: „Cãci Domnul Se nu-meºte gelos, este un Dumnezeu gelos”. Mai departe, War-ren afirmã: „Dumnezeu nu este supãrat pe tine, ci te

59

iubeºte cu pasiune” (God is not mad at you, he is mad aboutyou – 98) – o înjosire blasfematoare a lui Dumnezeu ºi oînãlþare a creaturii care este omul, fapt exprimat ºi prin fo-losirea neglijentã ºi banalizatoare a expresiei „prietenie cuDumnezeu” (cf. Io.15:14).

Warren acþioneazã consecvent atunci când sfãtuieºtecititorul, potrivit unei metode psihologice, sã renunþe li-niºtit la gândurile negative faþã de Dumnezeu: „Dar,renunþarea la resentimentele tale ºi destãinuirea senti-mentelor tale reprezintã primul pas spre vindecare” (98-99). E o mare deosebire dacã Biblia ne cere sã ne revãr-sãm inima înaintea lui Dumnezeu, adicã sã ne mãrturisimlui Dumnezeu cu toatã umilinþa impulsurile afective ome-neºti, greºite, sau dacã îi urmãm pe Warren ºi pe mulþi în-vãþãtori falºi de astãzi ºi, cu voinþa nesupusã, refractarã, letrântim lui Dumnezeu în faþã sub forma unor acuzaþii,mânie, urã sau amãrãciune.

Rick Warren rãspândeºte ºi o învãþãturã greºitãdespre închinare, care este influenþatã puternic de ereziilecarismaticilor. El afirmã: „Orice lucru pe care îl faci ºi careÎi face plãcere lui Dumnezeu este un act de închinare”(66) – chipurile ºi ascultarea unei predici sau salutuladresat celor din jur [vizitatorilor] (67). Warren este unsusþinãtor al muzicii înºelãtoare pop ºi rock, pe a cãrei fo-losire îºi bazeazã în principal conceptul de creºtere a bise-ricii ºi se încumetã sã facã afirmaþia blasfematoare:„Dumnezeu iubeºte toate felurile de muzicã, pentru cã Elle-a inventat pe toate” (67).16 Trãsãturile caracteristice aleascultãrii respectuoase de Dumnezeu, ale sfinþeniei, disci-plinei bisericeºti ºi temerii de Dumnezeu care definesc în-chinarea adevãratã nu sunt luate în seamã. În loc deaceasta regãsim lozincile carnalo-sufleteºti înºelãtoare alecarismaticilor: „Aceasta este adevãrata închinare – sã te în-drãgosteºti de Isus” (70).

60

Al doilea scop al vieþii: Ai fost creat ca parte a familiei lui Dumnezeu

Warren vorbeºte aici creºtinilor, ºi unele lucruri pe care lespune la aceastã temã corespund pe deplin. Dar afir-maþiile sale fundamentale despre bisericã sunt foarte de-parte de învãþãtura Bibliei. El recomandã lectura cãrþiisale „Biserica condusã de scopuri”, pentru a putea înþelegemai bine „cum ªi-a conceput Dumnezeu Biserica specialca sã te ajute sã îndeplineºti cele cinci scopuri pe care le-astabilit pentru viaþa ta. El a creat biserica pentru a satisfa-ce cinci dintre cele mai profunde nevoi ale tale: un scoppentru care sã trãieºti, niºte oameni cu care sã trãieºti,niºte principii dupã care sã trãieºti, un crez pe care sã-ltrãieºti ºi o putere din care sã trãieºti. Nu existã un alt locpe pãmânt în care sã poþi gãsi laolaltã toate aceste cinciavantaje” (136).

Aici iese la ivealã limpede erezia lui Warren îndreptatãspre oameni. Biserica a fost creatã chipurile pentru om, casã-i împlineascã nevoile. Dar adevãrul biblic este cã bise-rica a fost creatã pentru Dumnezeu, ca sã-L glorifice pe El,ºi pentru Cristos, Fiul lui Dumnezeu, ca sã-I serveascã deMireasã ºi ajutor (Ef.3:20-21; 5:25-32).

Warren vorbeºte mult despre relaþiile dintre creºtini,despre dragostea între unii ºi alþii, despre avantajele uneicomuniuni îndatoritoare, amabile dintr-o bisericã localã.Totuºi, ºi aici sunt deplasate accentele faþã de Biblie. Latema „dragoste”, el dã un citat tocmai de-al Maicii Tereza,o femeie care a recunoscut cã din oamenii încredinþaþi în-grijirii ei vrea sã facã hinduºi mai buni ºi musulmani maibuni.

Domeniile sfinþeniei bisericii, datoriei de a se îndemnaunii pe alþii, disciplinei bisericeºti nu sunt tratate aºa cumcorespunde Bibliei. Dimpotrivã, în ziua a 18-a se reco-mandã cu tãrie un concept al grupurilor mici, caracteriza-te prin obligativitate, provenit din teoriile moderne ale

61

managementului. El este sprijinit de o „interpretarebiblicã” trasã de pãr: „Isus a slujit în contextul unui grupmic de ucenici. El ar fi putut alege mai mulþi, dar a ºtiut cãdoisprezece este numãrul maxim de membri ai unui grupmic dacã este vorba ca fiecare sã participe” (145). PotrivitBibliei, numãrul de 12 al discipolilor n-a avut la bazã unmotiv legat de dinamica grupului, ci s-a referit printre al-tele la cele 12 triburi ale Israelului (cf. Mt.19:28;Ap.21:12-14)! Domnul a avut majoritatea timpului maimulþi discipoli în jurul Sãu; odatã a trimis în lucrare 70dintre ei.

Vom vedea mai târziu cã acest concept de grup mic eesenþial pentru întreaga strategie de schimbare a lui War-ren ºi e folosit spre influenþarea ºi reprogramarea creºtini-lor (vezi p. 94-99). Explicaþiile sale sunt îmbibate depsihologie („multe conflicte îºi au rãdãcinile în nevoineîmplinite” (161), „concentreazã-þi atenþia asupra senti-mentelor celuilalt, nu asupra faptelor” (163) ºi învaþã me-tode omeneºti de rezolvare a conflictelor ºi de conducere.Aici nu sunt menþionate învãþãtura datã din Cuvântul luiDumnezeu, rugãciunea ºi pocãinþa, care sunt elementeesenþiale ale pãrtãºiei biblice.

Problematic e faptul cã Warren insistã pe lângã ase-menea grupuri mici sã încheie un „legãmânt” [covenant],deci un angajament spontan înaintea lui Dumnezeu carenu are nicio bazã noutestamentarã. În acest angajamentexistã puncte care nu sunt greºite în sine, dar de care sepoate face abuz, cum ar fi de exemplu „ne vom împãrtãºisentimentele noastre reale” sau „vom respecta diferenþeleîntre noi” (157). Asemenea angajamente produc distruge-rea adevãratei pãrtãºii acolo unde trebuie sã fie introduseînvãþãturi ºi practici greºite sau unde se cer suportareaunor membri ai grupului cu care nu se poate avea o pãr-tãºie potrivit Bibliei.

Aceeaºi tendinþã de uniformizare nebiblicã ºi de mani-pulare a comunitãþii o gãsim în explicaþiile lui Warren pri-

62

vind „protejarea bisericii” din ziua a 21-a. Ceea ce spuneWarren despre valoarea unitãþii bisericii ºi despre necesi-tatea rãbdãrii unor deosebiri este foarte corect, cât timpnu e vorba despre pãcat, seducere ºi erezii. Dar aici War-ren nu face nicio deosebire ºi astfel þinteºte o „unitate” ne-biblicã, care trebuie respinsã. El cere la modul general:„Concentreazã-þi atenþia asupra aspectelor comune, nuasupra diferenþelor”, ºi spune mai departe: „Trebuie sãpreþuim aceste diferenþe ºi sã ne bucurãm de ele, nu doarsã le tolerãm. Dumnezeu vrea unitate, nu uniformitate.Dar, de dragul unitãþii, nu trebuie sã permitem niciodatãdiferenþelor sã ne separe” (168).

Warren nu vorbeºte nicãieri despre protejarea biseri-cii de erezie ºi seducere, deºi acestea au un loc importantîn Biblie (cf. Mt.7:15-23; 24:4; Fap.20:28-32;Rom.16:17; Gal.1:6-10; 5:7-12; Col.2:4-8; 1.Tim.1:3-7;6:3-5; Ti.1:9-16; 2.Pt. 3:17-18; 1.Io.4:1-6; 2.Io.7-10;Iu.3, etc.). El nu vorbeºte nicãieri despre separarea deexemplu de Biserica Catolicã, cu care are relaþii bune. Elsusþine, ca ºi colegii sãi neo-evanghelici, unitatea ecume-nicã nebiblicã a tuturor creºtinilor de nume, care includetoate ereziile ºi pervertirile.

Pe acest fundal este o ameninþare masivã împotrivafiecãrui credincios vigilent din punct de vedere biblic ºicare verificã ce spune Warren: „Ori de câte ori îl judec peun credincios, au loc instantaneu patru lucruri: pierd pãr-tãºia cu Dumnezeu, îmi expun mândria ºi nesiguranþa,mã pun în poziþia de a fi judecat de Dumnezeu ºi producrãu pãrtãºiei bisericii. Spiritul critic este un viciu care co-stã” (171). Aºa de tãios nu vorbeºte Warren despre niciunalt pãcat...

63

Al treilea scop al vieþii: Ai fost creat ca sã fii asemãnãtor cu Cristos

ªi aici spune Warren unele lucruri corecte, dar denatu-reazã foarte grav învãþãtura biblicã despre sfinþenie prinfaptul cã nu þine seamã de multe afirmaþii esenþiale aleBibliei – înainte de toate de faptul cã noi suntem crucifi-caþi împreunã cu Cristos, cã am înviat împreunã cu El, iarcarnea ºi poftele noastre trebuie date conºtient în moar-tea lui Isus Cristos, ca sã putem trãi pentru Dumnezeu(cf. de ex. Gal.2:20; Rom.6:1-23; Col.3:1-17), precum ºifaptul cã suntem chemaþi sã trãim sfânt, pentru cã sun-tem sfin-þiþi prin Cristos (cf. de ex. 1.Cor.1:30-31;Ef.4:17-32; 1.Tes.4:1-8; 1.Pt.1: 14-25). La fel de puþin seafirmã ce spune Biblia despre separarea credincioºilor delume (cf. de ex. Io.15:19; 17:14; 2.Cor.6:14-18;Gal.6:14; Iac.1:27; 4:4; 1.Io.2:15-17). Toate aceste ade-vãruri biblice ar da în vileag creºtinismul laicizat, fals pecare îl transmite Warren.

Negarea învãþãturii fundamentale cã viaþa spiritualã acredincioºilor se bazeazã pe fundamentul crucificãrii îm-preunã cu Cristos, cã propria noastrã viaþã trebuie datã lamoarte ºi numai prin aceasta se poate dezvolta, desfãºuraºi perfecþiona în noi viaþa de înviere a lui Cristos face par-te dintre denaturãrile cele mai grave din cartea lui War-ren. Acest „creºtinism fãrã cruce” este fãcut astfelacceptabil pentru creºtinii de nume nenãscuþi din nou,cãrora li se adreseazã Warren în primul rând. Prin aceas-ta, tot ce mai spune Warren de ex. despre „predare” (opseudopredare carnalo-sufleteascã, pe care o cunosc ºicatolicii ºi misticii) sau despre „învingerea ispitelor” estela fel de denaturat, de derutant ºi de înºelãtor.

„Creºtinismul” lui Warren e unul în care omul naturalnu gãseºte moartea, ci ocazii minunate de autorealizare. Esemnificativ cum forma lui denaturatã de „predare totalã”e pusã imediat în legãturã cu egoismul omenesc: „Biblia

64

este limpede ca ºi cristalul când vorbeºte despre benefici-ile obþinute prin predarea deplinã a vieþii tale lui Dumne-zeu” (85).

Faptul de a deveni asemãnãtor cu Cristos înseamnãconform cu Warren sã te gândeºti în primul rând „laalþii”: „Gândirea altruistã este esenþa asemãnãrii cu Cris-tos ºi este cea mai bunã dovadã a creºterii spirituale”(189).

În felul acesta este denaturat adevãratul fel de a gândial lui Isus Cristos ºi coborât la un nivel pur omenesc. Întimp ce Cristos Însuºi S-a orientat în primul rând spreDumnezeul ºi Tatãl Sãu ºi a fãcut totul pentru a îndeplinivoia Tatãlui ºi a-L glorifica, falsul Cristos al lui Warren eorientat spre oameni. Faptul de a fi aproapele celuilalteste cea mai înaltã virtute spiritualã – aceasta e ºi erezia li-beralilor, a creºtinãtãþii de nume.

Al patrulea scop al vieþii: Ai fost creat ca sã-L slujeºti pe Dumnezeu

Acesta este un adevãr biblic, totuºi cum îl înþelegeWarren? Mai întâi, el spune: „Dumnezeu te-a destinatsã faci ceva deosebit cu viaþa ta” (235). Warren menþio-neazã într-adevãr cã menirea noastrã este sã-L slujimpe Dumnezeu, dar ajunge foarte repede sã spunã cã defapt trebuie sã-i slujim pe oameni: „Ori de câte ori slujeºtialtora în vreun fel [!], de fapt, slujeºti lui Dumnezeu,împlinind unul dintre scopurile tale” (235).

Ceea ce este lãsat la o parte la slujirea pentru Dumne-zeu e dependenþa completã de Dumnezeu în slujire, fap-tul cã slujirea este într-adevãr pentru Domnul ºi nupentru oameni (1.Tes.1:9; Gal.1:10; 1.Tes.2:4). Dim-potrivã, Warren subliniazã avantajele slujirii pentru om:„În Împãrãþia lui Dumnezeu tu ai un loc, un scop, un rolºi o funcþie de îndeplinit. Aceasta dã vieþii tale o mare

65

semnificaþie ºi valoare” (236). El amãgeºte cititorul: „Slu-jirea este calea spre semnificaþia realã” (240).

Aceastã linie complet omeneascã, nespiritualã referi-toare la slujire se continuã atunci când Warren împãr-tãºeºte cititorului sãu: „Tu eºti fãcut la comandã, unic,opera de artã originalã” (243). El detaliazã apoi, spunândcã „bãtaia de inimã dictatã de sentimente” sau „pasiunea”,ca ºi interesele naturale încã din copilãrie sunt un indiciuimportant spre slujirea doritã de Dumnezeu. El afirmã:„Toate capacitãþile noastre vin de la Dumnezeu” ºi se în-cumetã sã afirme: „Ceea ce sunt în stare sã fac, aceastavrea ºi Dumnezeu din partea mea”.*

ªi care este treaba cu „capacitatea” de a-i înºela saufura pe oameni? Sau cu „capacitatea” de a juca teatru oride a ghici? Oare nu trebuie ca anumite aptitudini ºi darurinaturale sã fie pur ºi simplu date morþii de dragul lui Cris-tos? Acest lucru este valabil ºi pentru personalitatea încãinfluenþatã parþialã de pãcat a creºtinului, pe care Warreno apreciazã foarte mult. Pentru aceasta, el foloseºte psiho-logia total nebiblicã, creatã de pãgânismul ocult ºi dezvol-tatã de spiritistul C. G. Jung a temperamentelor ºi facedeosebire între sanguinici, colerici, melancolici ºi flegma-tici, ca ºi între introvertiþi ºi extrovertiþi. Pornind de la di-feriþi factori, el deduce profilul (shape) individului ºiafirmã: „Folosirea formei tale este secretul atât al rodirii,cât ºi al împlinirii în lucrare... Cu cât potriveºti mai bineaceste elemente, cu atât vei avea mai mult succes” (256).

Al cincilea scop al vieþii: Ai fost creat ca sã îndeplineºti o însãrcinare

În fine, Warren trateazã însãrcinarea de misiune pe careo are fiecare creºtin – iarãºi o chestiune foarte biblicã. Dar

* Circa trei pagini din originalul american au fost lãsate netraduse înlimba românã – n.tr.

66

cum caracterizeazã Warren aceastã însãrcinare? „Misi-unea pe care a avut-o Isus cât timp a fost pe pãmânt acume misiunea noastrã, pentru cã noi suntem Trupul lui Cris-tos... Care e acea misiune? Sã-i aducem pe oameni laDumnezeu!” (292). Apoi, el spune: „Biblia spune: ‚Cristosne-a transformat din duºmani ai Sãi în prieteni ai Sãi ºi ne-a încredinþat nouã sarcina de a-i face ºi pe alþii prieteniiSãi’. Dumnezeu vrea sã rãscumpere fiinþele omeneºti desub stãpânirea lui Satan ºi sã le împace cu Sine Însuºi,pentru ca noi sã putem împlini cele cinci scopuri pentrucare ne-a creat” (292).

Toate acestea sunt o redare foarte diluatã, atenuatã aînsãrcinãrii biblice de misiune, ºi în plus („rãscumpãrareade sub stãpânirea lui Satan”) o denaturare a Evanghelieibiblice. El înlocuieºte tot mereu noþiunea biblicã „Împã-caþi-vã cu Dumnezeu!”, care indicã rebeliunea ºi vinovãþiaomului înaintea lui Dumnezeu, cu noþiunea umanisto-superficialã „Faceþi-vã prieteni cu Dumnezeu” (294).Noþiunile biblice condamnare ºi pocãinþã sunt denatura-te la niºte probleme psihologice de relaþii: oamenii fãrãCristos „se îndreaptã spre separarea veºnicã de Dumne-zeu” (294); însãrcinarea noastrã este aceea de a-i ajuta„sã-ºi stabileascã o relaþie eternã cu Dumnezeu” (294).

ªi aici apare erezia lui Schuller referitoare la stima saurespectul de sine, când Warren subliniazã avantajele pen-tru oameni a însãrcinãrii de misiune: „Deºi este o mareresponsabilitate sã fii folosit de Dumnezeu, aceasta este ºio onoare incredibilã... Misiunea ta implicã douã privilegiimari: privilegiul de a lucra împreunã cu Dumnezeu ºi dea-L reprezenta. Noi suntem parteneri cu Dumnezeu înconstruirea Împãrãþiei Lui” (293). Pavel vorbeºte desprefaptul cã el este un sclav al lui Isus Cristos, nu un „parte-ner” aparent egal sau de acelaºi rang. În cartea lui Warrennu existã teama biblicã de Dumnezeu, ci omul este ridicatla acelaºi nivel faþã de Dumnezeu.

67

4. Seducerea subtilã prin cartea „Viaþa condusã de scopuri”

Dacã evaluãm ca întreg cartea „Viaþa condusã de sco-puri”, atunci trebuie sã spunem cã nu se transmite oînvãþãturã cu adevãrat biblicã a Evangheliei ºi a vieþiicreºtine de credinþã. Este vorba mai degrabã de o indu-cere în eroare subliminalã, adesea greu de recunoscut,a credincioºilor.

Ea se face mai întâi prin faptul cã Warren lasã afarãafirmaþii ºi învãþãturi importante din Biblie, în al doilearând prin faptul cã denatureazã doctrine esenþiale dinBiblie prin aceea cã le atenueazã în mod umanist ºi le adu-ce la un nivel psihologico-uman, iar în al treilea rând prinfaptul cã face afirmaþii înºelãtoare, ce produc confuzie ºile amestecã cu afirmaþii corecte, fãcându-l în felul acestape cititor deschis pentru niºte erezii.

Cele cinci principii ale lui Warren sunt o prescurta-re ºi o denaturare a adevãrului biblic care îi abat pecredincioºi de la esenþa propriu-zisã a umblãrii pe ur-mele lui Cristos ºi îi induce în eroare pe o cale ome-neascã complet greºitã. Credincioºii sunt îndepãrtaþide la ascultarea simplã faþã de Cuvântul lui Dumnezeuºi de la dependenþa permanentã de cãlãuzirea DuhuluiSfânt ºi amãgiþi la o lucrare fãcutã cu propriile forþeprin directive omeneºti pentru atingerea scopului,prin care omul se face independent faþã de Cristos, înschimb dependent de manipularea unor lideri bineºcolarizaþi.

Mulþi creºtini vãd afirmaþiile corecte din cartea luiWarren ºi acceptã întregul ca o orientare bunã, utilã ºi ast-fel devin, fãrã sã-ºi dea seama, reprogramaþi în mod rafi-nat la un mod de gândire nebiblic, lumesc. Vrem de aceeasã mai atragem atenþia încã la câteva caracteristici de in-ducere în eroare aflate în cartea lui Warren:

68

4.1 Modul înºelãtor în care Warren foloseºte Biblia

Sare în ochi faptul cã Warren rareori face încercarea dea-ºi deduce sau deriva afirmaþiile cu adevãrat din învãþãtu-ra datã de Biblie ºi de a le dovedi pe bazã biblicã. Dupãcum specificã editura, el dã aproape 1.000 de citate dinBiblie ºi peste 200 de alte referinþe, dar în cele mai multecazuri citatele biblice date nu sunt într-o legãturã clarã ºide înþeles cu ceea ce vrea sã dovedeascã Warren – celpuþin când se foloseºte o versiune biblicã literalã sau tex-tul original al Bibliei.

Warren citeazã ca „Biblie” aproape exclusiv versiunimoderne foarte inexacte – al cãror text deviazã mult de laceea ce a lãsat Dumnezeu sã se scrie în ebraicã ºi greacãprin sfinþii Sãi apostoli ºi profeþi. Warren a ales din 15 ver-siuni diferite de fiecare datã acel citat care se potrivea celmai bine pentru ilustrarea explicaþiilor sale – dar dacã seciteºte acel pasaj biblic într-o traducere fidelã originalului,de cele mai multe ori reiese un cu totul alt înþeles, carecontrazice adesea în mod direct afirmaþiile lui Warren.Dacã Warren ar fi folosit exclusiv o traducere fidelã origi-nalului, atunci nici mãcar nu ºi-ar fi putut scrie cartea,pentru cã atunci lipsa de temei ºi dovedirea biblicã de-ficientã a afirmaþiilor sale importante ar fi fost evidente.Dar aºa, el foloseºte versiuni care denatureazã înþelesuloriginal ºi care sunt influenþate de acelaºi spirit de confor-mare cu lumea ca ºi el, ºi totul pare sã se potriveascã.

Lucrul acesta reiese deosebit de limpede în originalulamerican, cãci Warren citeazã acolo de multe ori versiunicare se îndepãrteazã extrem de mult de original, cum înlimba germanã o face pânã acum numai „Volxbibel”.* Lapagina 26, el citeazã din versiunea sa preferatã, The Mes-sage de Eugene H. Peterson, care de fapt nu este o tradu-

* Versiune recentã a Bibliei destinatã tinerilor ºi folosind jargonul de pestradã, precum ºi expresii extrem de vulgare. Aceastã versiune (publi-catã de o cunoscutã editurã evanghelicã din Germania) a fost respinsãcu hotãrâre de toþi evanghelicii conservatori – n.tr.

69

cere, ci o denaturare masivã a Sfintei Scripturi: „Viaþa taare o semnificaþie profundã! Noi descoperim semnificaþiaºi scopul vieþii numai când facem din Dumnezeu punctulde referinþã al vieþilor noastre. Versiunea ‚The Message’[Mesajul] parafrazeazã astfel Romani 12:3: ‚Singura mo-dalitate corectã de-a ne înþelege pe noi înºine este princeea ce Dumnezeu este ºi prin ceea ce face El pentru noi’”(26). Dacã citim acest verset într-o versiune fidelã origi-nalului, atunci aceastã afirmaþie stranie se referã la cuvin-tele: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecãruia dintrevoi sã nu aibã despre sine o pãrere mai înaltã decât se cuvine,ci sã aibã simþiri cumpãtate despre sine, potrivit cu mãsurade credinþã pe care a împãrþit-o Dumnezeu fiecãruia”. Nueste de mirare cã traducerea germanã a cãrþii lui Warrenacoperã aceastã denaturare prin faptul cã citeazã un altverset (Rom.12:2).

În secþiunea în care Warren întreabã total contra Bibli-ei: „Ce-L face pe Dumnezeu sã zâmbeascã?” (71), el dã un„citat biblic” în care este redat astfel Num.6:25: „Fie caDomnul sã-þi zâmbeascã...” Într-o redare literalã, acestpasaj sunã astfel: „Domnul sã facã sã lumineze Faþa Lui pes-te tine” ºi este o parte din rugãciunea aaronitã de binecu-vântare! Mai departe, el spune despre Noe: „Noe L-a fãcutpe Dumnezeu sã zâmbeascã”, ºi apoi dã o traducere dinLiving Bible a pasajului din Geneza 6:8, care spune astfel:„Noe era o plãcere pentru Domnul” (71). Într-o traducereliteralã, acest verset sunã astfel: „Dar Noe a cãpãtat milãînaintea Domnului”. Aceasta este o deosebire uriaºã ºi nusprijinã în niciun fel explicaþiile înºelãtoare ale lui Warrendespre un Dumnezeu care zâmbeºte blajin. La începutulsecþiunii sale despre „comunitate”, Warren redã ºi aiciversiunea parafrazatã The Message la pasajul Iacov 3:18:„Puteþi dezvolta o comunitate sãnãtoasã ºi robustã, careare o relaþie bunã cu Dumnezeu ºi se bucurã de rezultate-le acesteia numai dacã vã daþi toate silinþele sã trãiþi în ar-monie unii cu alþii, tratându-vã unii pe alþii cu demnitate

70

ºi cinste” (151). Aceasta este „redarea” unei traduceri lite-rale: „Roada neprihãnirii este semãnatã în pace pentru cei cefac pace”.

Existã însã ºi pasaje biblice care promoveazã erezii întoatã regula, cum ar fi atunci când Warren redã Efeseni4:24 din versiunea God's Word Translation exact ca ºi ºar-pele din Eden: „Voi aþi fost... creaþi sã fiþi ca Dumnezeu,cu adevãrat neprihãniþi ºi sfinþi” (178) (literal: „sã vã îm-brãcaþi în omul cel nou, cel creat corespunzãtor lui Dumne-zeu, în dreptitudine ºi sfinþenie adevãratã”). La fel ºi lapagina 88 în originalul american, unde Warren citeazãEfeseni 4:6b dupã New Century Version: „Dumnezeustãpâneºte peste toþi, este pretutindeni ºi este în toþi[literal: în toate lucrurile]” (92) [he rules everything and iseverywhere and is in everything]. Aceasta este erezia clasicãa pãgânismului, care Îl vede pe Dumnezeu în toate lucru-rile. În traduceri sãnãtoase ale Bibliei se citeºte astfel: „Unsingur Dumnezeu ºi Tatã al tuturor, care este mai presus detoþi ºi prin toþi ºi în toþi”. Dumnezeu este în toþi credin-cioºii, dar nu în toate lucrurile, nici în toþi oamenii, cumafirmã ereticii New Age.

La fel de masive denaturãri ale învãþãturii biblice sefac atunci când Warren citeazã Matei 16:25 dupã TheMessage: „Autoperfecþionarea nu este de niciun folos; jert-firea de sine este calea, calea Mea, de-a te gãsi pe tine în-suþi, adevãratul tãu eu” (19). Într-o redare literalã, acoloscrie: „Pentru cã oricine va vrea sã-ºi scape viaþa o va pierde,dar oricine îºi va pierde viaþa pentru Mine o va câºtiga”. TheMessage aduce aici un amestec de psihologie ºi New Age,de care textul însuºi este complet strãin, dar se potriveºtebine mesajului fals al lui Warren. În aceeaºi mãsurã indu-ce în eroare The Message în Romani 8:6: „Fiind obsedaþide noi înºine în aceste chestiuni nu ajungem nicãieri[dead end]; acordându-I atenþie lui Dumnezeu ajungemla o viaþã liberã, amplã ºi deschisã” (18) (literal: „Cãcinãzuinþa cãrnii este moarte, dar nãzuinþa Duhului este

71

viaþã ºi pace”).În toate acestea trebuie sã ne gândim cã Warren însuºi

spune despre sine cã s-a folosit în mod deplin conºtientde diferite traduceri ºi cã a cãutat-o de fiecare datã pe ceacare dupã pãrerea lui era foarte nimeritã. „De aceea am fo-losit în mod deliberat parafrazãrile pentru a te ajuta sãvezi adevãrul lui Dumnezeu într-o formã nouã ºiproaspãtã [!]” (339). Dar, prin asemenea parafrazãri ade-vãrul lui Dumnezeu este denaturat ºi fãcut nelãmurit.17

Trebuie sã reþinem un lucru: Cineva care se înfãþiºeazã caînvãþãtor în biserica lui Isus Cristos ºi mânuieºte atât deînºelãtor Cuvântul lui Dumnezeu nu meritã încredereacredincioºilor; el face parte dintre cei despre care neavertizeazã Cuvântul lui Dumnezeu în 2.Cor.2:15 ºi2.Cor. 4:2-5.

4.2 Gânduri New Age ºi noþiuni cheie care induc în eroare

Rick Warren nu susþine în cãrþile sale niºte erezii masive,evidente. El este un evanghelic modern, care ºtie ce tre-buie sã spunã pentru a nu trezi nicio suspiciune la credin-cioºi. Dar în multe puncte el face afirmaþii care sunt influ-enþate de eretici ºi care îi duc pe cititorii sãi pe urmelefalse ale unor învãþãturi denaturate, fãrã ca ei sã fie conºti-enþi de lucrul acesta. Am vãzut deja câteva exemple înacest sens. Câþiva foºti adepþi ai New Age, care au venit lacredinþa în Domnul Isus Cristos, ne-au atras atenþia cãWarren în câteva locuri susþine concepþii ºi citeazã oa-meni care fac parte din miºcarea New Age sau cel puþin îlinduce în eroare pe cititor în aceastã direcþie.18 Aceste re-feriri nu se lasã combãtute aºa de uºor, cum încearcã s-ofacã Richard Abanes în cartea sa justificativã: „Rick War-ren – nu este vorba despre mine”.

Faptul incontestabil este cã Warren citeazã adepþi aiNew Age, ai teozofiei ºi ai altor erezii vãtãmãtoare – pre-

72

cum George Bernard Shaw (33), Aldous Huxley (248),medicul ºi spiritistul Bernie Siegel (31) ºi de douã oripreotul ºi misticul catolic Henri Nouwen, care este ºiadept al New Age (108, 269). Warren foloseºte (în origi-nalul american) noþiuni New Age precum „schimbarea deparadigmã” (un cuvânt pe care ºi dicþionarul DUDEN[echivalentul DEX-ului în Germania] îl asociazã cu NewAge!), „cãlãtorie spiritualã” (309), „gândire globalã”(300), „scop cosmic” (21) sau „iniþiere” (121). Warren sedistanþeazã ce-i drept în cuvinte generale de New Age(178), dar în alte locuri ale cãrþii deschide uºi pentru aces-te învãþãturi greºite sau omite sã se delimiteze clar faþã deasemenea învãþãturi.

4.3 Misticism ºi ecumenism

O punte deosebit de periculoasã spre New Age ºi spre re-ligia mondialã unicã din timpul sfârºitului este misticis-mul „creºtin”: o formã specialã de religiozitate, prin careomul cautã sã ajungã la unirea personalã cu Dumnezeuprin predare ºi contemplare misticã. Warren recomandãaceastã erezie cu multe cuvinte în expunerea sa din ziuaa 11-a despre ce înseamnã a fi „cel mai bun prieten al luiDumnezeu” (89-95). Aici, el citeazã în termeni elogioºi în-vãþãturile cãlugãrului catolic „fratele Laurenþiu al învierii”din secolul 17 despre „prezenþa lui Dumnezeu”. Aceastãcarte misticã, înºelãtoare are în mod vãdit o influenþã va-stã ºi cu consecinþe mari asupra evanghelicilor modernidin SUA (ºi Bill Hybels o recomandã). Chiar ºi niºtecredincioºi temãtori de Dumnezeu ca Tersteegen ºi To-zer, care au scris multe lucruri bune, s-au lãsat amãgiþi deînºelãtoria misticismului.19

Învãþãturile lui Laurenþiu despre o „viaþã [misticã] înprezenþa lui Dumnezeu” sunã pios ºi profund spiritual(acelaºi lucru se poate spune ºi despre alþi înºelãtori mis-

73

tici, cum ar fi Madame Guyon), dar nu au nicio bazã cuadevãrat biblicã, ci îi ademenesc pe oameni la contactulcu spirite demonice.

Credinciosul noutestamentar ºtie cã este în Cristos, cãCristos locuieºte în el prin Duhul Sfânt ºi cã de aceea arepãrtãºie cu Dumnezeu. Pe de altã parte, nu ni se promitenicãieri o simþire permanentã „a prezenþei lui Dumne-zeu”; noi umblãm prin credinþã ºi nu prin vedere. Încã ºimai puþin ne învaþã Biblia cã putem produce o asemeneasimþire a „prezenþei lui Dumnezeu” prin anumite tehniciºi practici, cum ar fi contemplarea misticã, formule repe-tate în rugãciune sau prin puterea de imaginaþie. Aceastaduce la capcana religiilor misterioase pãgâne cu tehnicilelor strãvechi de meditaþie ºi imaginaþie, care dau prilej luiSatan ºi spiritelor sale înºelãtoare sã se manifeste ºi sã-iînºele pe oameni cu „prezenþa” lor demonicã ºi cu „suges-tiile” lor demonice.20

Rick Warren recomandã cititorilor sãi nu numai în-vãþãturile mistice ale lui Laurenþiu, ci îi ºi încurajeazã con-cret ca prin „rugãciuni respiratorii” (scurte „rugãciuni” caniºte formule rostite în ritmul respiraþiei) sã rãmânã în„prezenþa lui Dumnezeu”. Trebuie sã spui tot mereu întine însuþi niºte propoziþii, precum „Tu eºti cu mine” (93)sau „Primesc harul Tãu” (93). El mai spune, demascându-ºi în felul acesta intenþiile: „Practicarea prezenþei lui Dum-nezeu este o deprindere, care poate fi învãþatã [engl. skill],un obicei pe care îl poþi dezvolta... Tu trebuie sã te forþezipe tine însuþi sã te gândeºti la Dumnezeu în diferite peri-oade ale zilei. Tu trebuie sã-þi instruieºti mintea sã-ºiaminteascã de Dumnezeu” (93). Ca ajutor, el recomandãºi practica pãgânã a rugãciunilor fãcute de catolici cu ore-le: „Cãlugãrii benedictini folosesc sunetul fãcut de ceas lafiecare orã, ca sã le aminteascã sã se opreascã din lucru ºisã facã ‚rugãciunea orei’ respective” (93). Warren îlmenþioneazã pozitiv ºi pe Gary Thomas, un autor care re-comandã atât psihologia ocultistului C.G. Jung, cât ºi

74

rugãciunile respiratorii meditative, contemplative.La aceste „rugãciuni respiratorii” meditative este vor-

ba în mod clar de o tehnicã pãgânã de „rugãciune” pe careCuvântul lui Dumnezeu o interzice în mod categoric:„Când vã rugaþi, sã nu bolborosiþi aceleaºi vorbe [adicã sã fo-losiþi repetiþii fãrã sens] ca pãgânii, cãrora li se pare cã, dacãspun o mulþime de vorbe, vor fi ascultaþi. Sã nu vã asemãnaþicu ei, cãci Tatãl vostru ºtie de ce aveþi trebuinþã, mai înainteca sã-I cereþi voi” (Mt.6:7-8). În definitiv, aceste propoziþiirepetate tot mereu acþioneazã ca o mantrã, folositã catehnicã de meditaþie ºi care nu duce la pãrtãºie cu ade-vãratul Dumnezeu, ci la comuniunea cu demonii.

Totodatã, Warren recomandã ºi o meditaþie pe care oconcepe tot ca pe o tehnicã („Meditaþia este pur ºi simpluo gândire concentratã – o deprindere pe care oricine opoate învãþa ºi folosi în orice loc” – 94). Chiar dacã War-ren în acest loc menþioneazã în principal meditarea la Cu-vântul lui Dumnezeu, el deschide în alt loc uºa pentrupractici pãgâne de meditaþie prin faptul cã-l citeazã dedouã ori pe misticul catolic Henri Nouwen (114, 279).Dar Nouwen susþine ºi recomandã meditaþia ezotericãclasicã, care produce o golire a conºtienþei ºi o debranºaresau „scoatere din circuit” a gândirii, pentru a se ajunge lao misticã „unire cu Dumnezeu”. Nouwen a recunoscut lasfârºitul vieþii sale cã era de pãrere cã existã multe cãi careduc la Dumnezeu ºi cã ºi misticii pãgâni în meditaþia lorau trãit o întâlnire realã cu Dumnezeu.21

Warren îl citeazã ºi pe misticul catolic Ioan al Crucii(114). Prin aceasta, el îºi induce cititorii în eroare ca sãvadã drept evlavie biblicã autenticã un misticism catoliccare este în mod clar demonic ºi pãgân. De asemenea, nueste o întâmplare cã citatul denaturat din Ef.4:6b, princare Warren declarã cã Dumnezeu este „în toate lucruri-le” (cf. p. 45, 70 din aceastã carte) se aflã tocmai în acestcapitol plin de indicaþii spre misticism – este una dintreereziile fundamentale ale misticismului pãgân faptul cã

75

Dumnezeu e în toate lucrurile ºi cã omul este chipurileuna cu Dumnezeu ºi cu toate lucrurile. Conform acestorînvãþãturi înºelãtoare, meditaþia e tocmai mijlocul de atrãi aºa-zisa „unire cu Dumnezeu ºi cu toate lucrurile”.

În acest capitol reiese limpede ºi derutarea ecumenicãfãcutã de Warren. Nu numai cã lipseºte orice avertizarecu privire la falsa evanghelie ºi la pretenþia anticristicã aBisericii Romano-catolice, dar prin citarea aprobatoare aunor autori catolici (pe lângã Laurenþiu, Nouwen ºi Ioanal Crucii, ºi Madame Guyon, Maica Tereza ºi „Sfântul” Ire-neu) dã impresia cã învãþãtorii ºi dogmele Bisericii Roma-no-catolice ar fi autentic creºtine ºi ireproºabile, fãrã risc.

* * *

În încheierea cercetãrii fãcute de noi trebuie sã con-statãm cã aceastã carte „Viaþa condusã de scopuri” nuconþine un mesaj biblic sãnãtos. Ea conþine o evanghe-lie „pozitivã” falsificatã a valorii de sine ºi a realizãriide sine, care nu poate salva pe nimeni, ci îºi induce îneroare cititorii necredincioºi s-o ia pe calea latã, careduce la pierzare. Totuºi, ea este în primul rând un in-strument de reprogramare a creºtinilor. Ea face caniºte creºtini credincioºi sã fie ademeniþi de la caleaîngustã a umblãrii autentice pe urmele lui Cristos ºiduºi pe o cale latã modernã lãrgitã cu generozitate, pecare chipurile biserica poate câºtiga ºi influenþa dura-bil lumea.

Aceastã carte aduce în bisericã – amestecând cu is-cusinþã adevãruri biblice – o gândire lumeascã ºi în-vãþãturi lumeºti, care în cele din urmã o vor distruge ºiînºela. Ca ºi perechea ei, „Biserica condusã de scopuri”,este parte a unei strategii perfecþionate pentru a face dinniºte biserici cândva evanghelice, caracterizate încã maimult sau mai puþin de principii fidele Bibliei, bisericidesprinse de credinþa biblicã, ecumenice ºi lumeºti.

76

Dacã în cartea de faþã se face o avertizare atât de clarãîn privinþa cãrþii lui Rick Warren „Viaþa condusã descopuri” ºi a miºcãrii legate de ea, lucrul acesta nu s-a fãcutîn mod superficial, ci dupã o verificare temeinicã. Uniifraþi de aici de la noi [din Germania] sunt de pãrere cã încãrþile lui Warren se gãsesc multe lucruri bune; ele dauimpresia cã Warren ar fi un creºtin sincer fidel Bibliei,care a ajuns din pãcate pe anumite cãi lãturalnice. Dardacã examinãm mai temeinic exprimãrile ºi acþiunile luiRick Warren, metodele ºi persoanele pe care le dã dreptexemplu, reiese limpede cã aici este vorba de o inducere îneroare, de o înºelare, nu de greºelile neglijabile ale unuipredicator sincer. Este incontestabil faptul cã în cãrþile luiRick Warren se gãsesc multe afirmaþii corecte. Dar elesunt amestecate cu niºte denaturãri atât de masive aleadevãrului biblic, încât suntem nevoiþi sã clasificãmaceste cãrþi în categoria celor false ºi periculoase.

5. Rick Warren – o unealtã a lui Dumnezeu?

Rick Warren se aratã pe sine drept un slujitor umil al luiDumnezeu, care se gândeºte numai la câºtigarea pentruCristos a celor care stau departe de bisericã ºi la promo-varea bisericilor creºtine. Dar dacã cercetãm lucizi ºi pebaza Bibliei învãþãturile ºi rodul lucrãrii sale, atunci avemînaintea ochilor o cu totul altã imagine. Acesta este ºi re-zultatul verificãrii fãcute de câþiva credincioºi serioºi dinStatele Unite, care ajung la concluzii asemãnãtoare cu au-torul cãrþii de faþã.

Ceea ce ne învaþã Rick Warren în „Viaþa condusã descopuri” ºi „Biserica condusã de scopuri” nu este învãþãturasãnãtoasã, curatã a Scripturii, ci un amestec înºelãtor deadevãruri, jumãtãþi de adevãruri ºi învãþãturi greºite.Adepþii miºcãrii de creºtere a bisericii încearcã sã-l scoatãbasma curatã pe Rick Warren, de aceea a fost publicatã

77

cartea lui Richard Abanes [tradusã ºi în limba germanã].Dar aceastã carte nu poate combate obiecþiile de naturãspiritualã împotriva lui Warren; ea trece sub tãcere dateesenþiale ºi redã o imagine retuºatã cu grijã, pentru a-i li-niºti pe adepþii care nu ºtiu ce sã mai creadã.22 Pe noi nune intereseazã sã judecãm motivele lui Warren. ªi niºteoameni care cred sincer în mod subiectiv cã-I servesc luiDumnezeu pot sã fie induºi în eroare ºi sã-i inducã îneroare ºi pe alþii. Vom arãta aici o serie de fapte care aratãcã Rick Warren, dupã normele Bibliei, nu poate fi un servadevãrat al lui Dumnezeu.

5.1 Rick Warren ºi Robert Schuller

Rick Warren face parte dintre elevii lui Robert Schullercare au fost influenþaþi decisiv de cursurile sale de condu-cere [leadership]. Este un fapt ce poate fi dovedit cã soþialui Warren, Kay, într-un moment de neatenþie, a spus pefaþã: „El [Schuller] a exercitat o influenþã profundã asupralui Rick” (Abanes, 95). Warren însuºi recunoaºte cã a par-curs cursul lui Schuller (1979). Încã din 1974 a fost inspi-rat de cartea lui Schuller Your Church Has RealPossibilities (ediþie recentã apãrutã sub titlul Your ChurchHas a Fantastic Future [YCFF] – Biserica ta are un viitorfantastic). Warren a fost invitat în mai multe rânduri cavorbitor la cursurile lui Schuller; odatã citim urmãtorulecou în presã: „Peste 80 de pastori ºi lideri homosexualiºi lesbiene din Metropolitan Community Churches auluat parte în acest an la cursurile de la Robert Schuller In-stitute for Successful Church Leadership þinute în Cate-drala de Cristal. Printre vorbitori au fost Bill Hybels, JohnMaxwell ºi Rick Warren” (RECORD Newsletter Spring '97Evangelicals Concerned).

Abanes afirmã cã Rick Warren s-ar fi distanþatîncepând cu 1998 de Schuller. Lucrul acesta poate fi ade-

78

vãrat, cãci legãtura cu ereticul Schuller este foarte dez-avantajoasã ºi dãunãtoare pentru lucrarea lui Warrenprintre baptiºti ºi alþi evanghelici conservatori. Dardistanþarea exterioarã nu infirmã influenþele în cepriveºte conþinutul, care pot fi recunoscute în operele luiWarren. În introducerea cãrþii „Biserica condusã de sco-puri”, Warren redã un principiu din bagajul de idei al luiSchuller ca fiind propria sa convingere: „Eu cred cã celemai mari biserici vor apãrea în viitor” (15) – practic unparticipant la cursul lui Schuller citeazã motoul lui Schul-ler din cartea YCFF (235). ªi alte exprimãri ale lui Warrensunt ecouri ale unor maxime de-ale lui Schuller, cum ar fi:„Pantoful nu are voie niciodatã sã spunã piciorului cât demare poate fi” (Biserica condusã de scopuri 46; cf. YCFF44). Warren citeazã în „Viaþa condusã de scopuri” la pagina57 o maximã total nebiblicã a pãrintelui bisericii Ireneu:„Gloria lui Dumnezeu este o fiinþã omeneascã vie pe de-plin!” care se regãseºte de douã ori într-o exprimareasemãnãtoare în cartea lui Schuller despre Self-Esteem(58, 129).

Principiul al lui Warren, care se bazeazã pe nevoilesimþite [felt needs] de cei care stau departe de bisericã (Bi-serica condusã de scopuri, 40) provine tot de la Schuller(find a need and fill it). Nu numai sondajul de opinie fãcutde Warren cu privire la cei care stau departe de bisericãimitã modelul lui Schuller, ci ºi numele „CommunityChurch” (preluat de altfel ºi de Bill Hybels ºi de alþi fonda-tori de mega-biserici) urmeazã sfatul primit de la Schullerºi corespunde învãþãturii sale cã „o bisericã ar trebui sãse îngrijeascã de nevoile oamenilor din comunitatea[community] lor” (YCFF 25).

În prezentarea fãcutã cãrþii „Viaþa condusã de scopuri”am fãcut referire în repetate rânduri la gândirea lui Schul-ler vizibilã la Warren, mai ales în ce priveºte domeniul„stimei” ori „respectului de sine” al omului (cf. pag. 44-48, 51-54, 57-59, 63-64 din aceastã carte). Warren se fe-

79

reºte sã propage în cãrþile sale ereziile extremiste ale luiSchuller, dar reþeta de bazã a acestuia de a pãstra un me-saj pozitiv, încurajator ºi edificator ºi de a evita mesaje„negative” caracterizeazã întreaga lui carte. Un articolscris de Warren în importanta revistã necreºtinã pentrufemei Ladies Home Journal din martie 2005 aratã pe ºleaucât de profund ºi-a interiorizat el gândirea lui Schuller.Iatã extrase din articol: 23

”Învaþã sã te iubeºti pe tine însãþi! Oare respectul detine însãþi [self-esteem] este tot ºubred dupã atâþiaani?... Acceptã-te pe tine însãþi... Dumnezeu ne ac-ceptã fãrã condiþii, ºi în ochii Sãi suntem cu toþii scum-pi ºi de nepreþuit... Iubeºte-te pe tine însãþi... Fiisincerã cu tine însãþi... Iartã-te pe tine însãþi... Crede întine însãþi!”

O dovadã esenþialã privind consecvenþa cu care Warren apreluat ereziile lui Schuller ale „gândirii pozitive” esteanunþul uimitor cu viziunea sa pentru biserica Saddle-back. În 30 martie 1980, Warren a vorbit în faþa puþinilorascultãtori prezenþi la predica lui de probã ºi a anunþat„mãreþul sãu vis”, „viziunea” sa, care conþinea printre al-tele:

”Este visul de a primi în comunitatea familiei bisericiinoastre 20.000 de membri, care sã se iubeascã, sã în-veþe, sã râdã ºi sã trãiascã împreunã în armonie... Estevisul privitor la un teren de cel puþin 20 de hectare, pecare se va construi o bisericã comunitarã pentru car-tierul Orange din sudul oraºului – cu clãdiri frumoaseºi totuºi simple, inclusiv o salã pentru serviciile reli-gioase cu mii de locuri, cu un centru de consiliere ºide rugãciune, cu sãli de clasã pentru studii biblice ºipregãtirea lucrãtorilor laici, ca ºi cu spaþii pentru pe-trecerea timpului liber. Toate acestea vor avea ca scop

80

servicii aduse omului întreg – spiritual, emoþional, fi-zic ºi social -, ºi vor fi construite într-o regiune liniºtitãºi atrãgãtoare de grãdini de la marginea oraºului. Stauazi în faþa voastrã ºi constat cu siguranþã plinã de în-credere cã aceste vise devin realitate. De ce? Pentru cãele sunt inspirate [!!] de Dumnezeu!” (Biserica condu-sã de scopuri, 43)

Aceastã viziune sunã remarcabil în faþa faptului cã ea s-aîmplinit destul de literal cu douãzeci de ani mai târziu. Ci-titorul complet neinformat îi va da poate dreptate luiWarren ºi va spune cã ea trebuie sã fi fost inspiratã deDumnezeu dacã s-a împlinit în felul acesta. Ei bine, în pri-mul rând multe lucruri s-au inspirat dupã modelul Cate-dralei de Cristal a lui Schuller. Dar aceasta nu explicãtotul. Când cunoºti scrierile lui Schuller, îþi dai seama cugroazã cã Warren a procedat aici dupã principiile expusede Schuller ale gândirii pozitive. În prima sa carte MoveAhead With Possibility Thinking (New York, NY [JoveBook] 1978), Schuller scrie deja:

”Credinþa confirmã succesul înainte de a apãrea.Credinþa revendicã victoria înainte de a fi ea câºtigatã.Este foarte greu sã acþionezi aºa, dar extrem de im-portant... Adevãrul este cã niºte oameni care mutãmunþii îºi prezic îndrãzneþ viitorul... Ei ºtiu cã trebuiesã dea impresia cã sunt câºtigãtori, altfel nu vor priminiciodatã adepþii de care au nevoie pentru a-ºi atingeþelul... Confirmã succesul, ºi te vei vizualiza pe tine în-suþi ca ºi câºtigãtor”. (199)

În cartea sa ulterioarã If It's Going to Be, It's Up to Me,Schuller scrie: „Dã visului tãu o voce... Primul pas: Anunþi cuseriozitate ºi cu entuziasm noul þel pe care þi l-ai propus...Îþi arãþi încrederea ºi îi dai expresie. Îþi pui în libertate înmod deschis, sincer ºi complet entuziasmul” (108/ 109).

81

Schuller afirmã aceste lucruri ºi în cursurile sale de condu-cere: „Numai visele care sunt anunþate în public devinþeluri” (YCFF 63); „gândirea în posibilitãþi face anunþurimãreþe” (YCFF 76). În fine, Schuller afirmã aici o magiepãgânã, iar Warren calcã pe urmele lui înºelãtoare. Faptulcã acest fel de „gândire pozitivã” într-o epocã a semnelor ºiminunilor înºelãtoare are un succes deplin nu trebuie sã-lmire pe cititorul care mediteazã la ce învaþã Biblia. În felulacesta ºi-a „construit” Yonggi Cho cea mai mare bisericã dinlume – cu mãrturisiri pozitive magice ºi cu vizualizãri aleunor þeluri concrete de creºtere, pe care le-a atins treptat.

5.2 Rick Warren ºi experþii seculari în management

Rick Warren recunoaºte cã a fost consiliat ºi influenþatmulþi ani de cãtre Peter Drucker, unul dintre cei mai influ-enþi profesori de management modern: „Peter Drucker...este mentorul meu. Am petrecut 20 de ani sub îndruma-rea lui ºi am învãþat de la el cum sã conduc” (Pew and Re-ligion Forum 23.05.2005). Dar Drucker nu reprezentacreºtinismul biblic – deºi ca mulþi alþi americani nenãs-cuþi din nou se considera „creºtin” -, ci niºte teorii pur lu-meºti pentru formarea unor organizaþii seculare eficiente.El a asimilat ºi gândirea budistã ºi confucianistã, sperândcã va veni o „nouã erã” (new age).24

Drucker a vrut sã îmbunãtãþeascã sistemul secular ac-tual ºi pentru aceasta sã nu influenþeze numai sectoruleconomic, ci ºi sectorul guvernamental ºi social, în carea acordat un rol deosebit bisericilor. Warren a preluatteoria lui Drucker despre „scaunul cu trei picioare”(stat – economie – organizaþii sociale) ºi exercitã pe bazaacestei teorii o integrare a bisericii în afacerile societãþii se-culare care sunt complet contrare Bibliei.

Rick Warren lucreazã de asemenea de ani de zile cuexpertul în management Ken Blanchard, care se consi-

82

derã „creºtin nãscut din nou”, dar care recomandã totmereu cãrþi cu conþinut ocult, respectiv ezoteric, printrecare pe cea a autorului New Age Deepak Chopra avândtitlul „Ce-ar face Buddha la lucru?” În prefaþa acestei cãrþi,el scrie: „Caut mesaje inspiratoare într-o mulþime de sursepe lângã Isus. Oamenii noºtri trebuie sã audã cuvinte deînþelepciune de la marii profeþi ºi lideri spirituali precumBuddha, Mohammed... Yogananda ºi Dalai Lama... Bud-dha aratã calea ºi ne invitã sã ne începem cãlãtoria spreiluminare”. Blanchard recomandã practicarea yogãi ºiafirmã cã a fost îmbogãþit decisiv în viaþa sa spiritualãprintr-un „curs spiritual” în mod vãdit ocult. Warren par-ticipã la cursurile lui Blanchard „Lead like Jesus” [Conduca Isus] ºi a fost cel puþin pânã în 2005 membru în comi-tetul de conducere al acestei organizaþii – împreunã cuBill Hybels ºi susþinãtori ai New Age, cum ar fi Laurie BethJones ºi Mark Victor Hansen. În 2005, Warren l-a rugatpe Ken Blanchard sã-l ajute la realizarea planurilor sale le-gate de organizaþia PEACE.25

5.3 Deschidere pentru ecumenism ºi curente eretice la Warren

Deºi Rick Warren dã impresia cã este un creºtin fidelBibliei, din multe exprimãri ºi fapte ale lui reiese clar cã el,exact ca ºi colegii sãi neo-evanghelici, este gata sã colabo-reze cu orice miºcare amãgitoare din vremea sfârºitului ºisã sacrifice adevãrul biblic pentru o cât mai mare popula-ritate în lume. Lucrul acesta reiese ºi din cãrþile sale, daracolo este mai camuflat. În interviuri însã ºi cu alte ocazii,Warren îºi aratã deschis poziþia pe care o are:

a) Colaborarea cu carismaticii extremiºti: Warrenîmpãrtãºeºte în cãrþile sale erezii carismatice referitoare la„laudã ºi închinare” („închinarea este o mãrturie puter-nicã pentru necredincioºi, dacã simt prezenþa lui Dumne-

83

zeu ºi dacã mesajul este uºor de înþeles... mai mulþioameni sunt câºtigaþi pentru Cristos prin faptul cã simtprezenþa lui Dumnezeu decât prin toate argumentelenoastre apologetice luate împreunã” – Biserica condusãde scopuri, 241). În cãrþile sale sunt menþionaþi pozitivcarismatici precum Floyd McClung, Matt Redman ºi JackHayford. Într-o discuþie cu David Yonggi Cho, el spu-ne: „Am citit cãrþile dumneavoastrã despre viziuni ºivise – spuneþi vã rog pastorilor cum auziþi dumneavoastrãvocea Duhului Sfânt... Ce sfat aþi da unui predicator caretocmai ºi-a început lucrarea?... Credeþi cã bisericile ameri-cane ar trebui sã fie mai deschise faþã de rugãciunea pen-tru minuni?” Rick Warren a fost vorbitor la o conferinþãde creºtere a bisericii pe care a þinut-o Yonggi Cho în1997. El a þinut o cuvântare în „Ziua de rugãciune glo-balã” organizatã de reprezentanþi ai miºcãrii carismaticeextremiste „Noua Reformã apostolicã” la 15 mai 2005 înDallas – împreunã cu liderul carismatic de mega-bisericãT.D. Jakes, care neagã Trinitatea. A fost vorbitor la festi-vitãþile cauzate de aniversarea a 100 de ani de existenþã amiºcãrii pentecostale în aprilie 2006 – împreunã cu liderieretici precum Benny Hinn, David Yonggi Cho ºi Ken-neth Copeland. Despre periculosul carismatic eretic JohnWimber,* Warren a spus: „Îmi voi aminti de John Wim-ber ca despre un om care L-a iubit cu adevãrat pe Isus maimult decât orice altceva. M-am bucurat totdeauna de dis-cuþiile noastre, cãci aceastã dragoste pentru Cristos a pro-dus în viaþa lui o pasiune neobiºnuitã, care eramolipsitoare. Voi duce dorul acestei pasiuni. ªi peste osutã de ani vor cânta oamenii ‚Spirit Song’ [un cântec ca-rismatic înºelãtor compus de John Wimber], pentru cã elexprimã aceastã dragoste profundã pentru Isus”. Nu tre-buie subestimatã nici influenþa exercitatã de carismaticulextremist C. Peter Wagner; în 1993, Warren ºi-a câºtigat

* Informaþii despre John Wimber ºi despre învãþãtura lui se aflã în car-tea Jocul cu focul de Wolfgang Bühne – n.tr.

84

titlul de doctor la Seminarul Fuller avându-l pe Wagnerdrept conducãtor de lucrare. Wagner însuºi considerã bi-sericile lui Warren ºi Hybels ca fãcând parte din miºcareaanunþatã de el „Noua Reformã apostolicã”.26

b) Respingerea unor creºtini fideli Bibliei: Warren s-a dis-tanþat în mod clar de creºtinii fideli Bibliei din America,care sunt numiþi acolo de cele mai multe ori „fundamen-taliºti” (adicã unii care se þin în mod ferm de adevãrurilefundamentale ale credinþei creºtine). El a numit lucrulacesta „o perspectivã foarte legalistã, îngustã a creºtinis-mului” ºi se numeºte pe sine drept „evanghelic”. Totuºi,el merge ºi mai departe de atât ºi îi numeºte dintr-o sufla-re pe creºtinii fideli Bibliei „duºmani” împreunã cu funda-mentaliºtii musulmani. Warren a acordat un interviuziarului Philadelphia Inquirer la 8.01.2006: „Warren pre-zice cã fundamentalismul de orice fel ‚va fi unul dintremarii duºmani din secolul 21’. ‚Fundamentalismul mu-sulman, fundamentalismul creºtin, fundamentalismuliudaic, fundamentalismul secular – ele toate vor fi mânatede teamã’, a zis el, ‚teamã de alþii’”. Aici se vede cã Warrengândeºte exact ca oamenii din lume; el reprezintã punctulde vedere al lumii, îi calomniazã pe creºtinii fideli Biblieiºi se înroleazã în tabãra celor care îi combat.

c) Susþinerea colaborãrii cu Biserica Catolicã: La întreba-rea, dacã a avut deja o audienþã la papã, Warren a rãspunsîntr-un interviu: „Încã nu, dar sper s-o primesc. Mã rogpentru aceasta. ªtiþi, unul dintre cele mai importantepuncte culminante ale mele a fost atunci când a muritpapa Ioan Paul al II-lea. Pe postul CNN s-a relatat cã penoptiera sa se afla în ultimele zile cartea ‚Viaþa condusã descopuri’ în italianã, ºi pentru mine a însemnat foarte multsã aflu lucrul acesta”. Într-un alt interviu, l-a numit pe car-dinalul Rosales din Manila „un cardinal minunat” ºi aspus: „Îl iubesc pe omul acesta”. Apoi s-a destãinuit: „Defapt, suntem deja pe punctul de a alcãtui un ghid de stu-diu al cãrþii ‚Viaþa condusã de scopuri’, scris de câþiva

85

preoþi din America”. Faþã de Pew Forum, el a zis: „Aº vreasã vã încurajez sã priviþi alianþa aflatã la începuturile eidintre protestanþii evanghelici ºi catolici, mai ales ramuraevanghelicã a catolicismului” (23.05.2005). La Hope andFuture Conference, el a spus la 12.11.2005 într-un interviu:„Nu sunt de acord cu tot ce fac catolicii sau pentecostalii,dar ceea ce ne leagã e ceva cu mult mai puternic decât cene desparte. Cred cu adevãrat cã aceºti oameni sunt fraþiºi surori în familia lui Dumnezeu. Nãzuiesc sã fac punþispre Biserica Ortodoxã ºi spre Biserica Catolicã, spre Bi-serica Anglicanã ºi sã spun: ‚Ce-am putea face împreunãce nu putem face singuri?’”27

d) Amestec cu celelalte religii: La fel ca ºi alþi evanghelicimoderni, Warren a renunþat de mult la mãrturisirea bib-licã faþã de Domnul Isus Cristos ca fiind singura cale, sin-gurul adevãr ºi singura viaþã ºi s-a deschis ºi s-a apropiatde religii false demonice din lume. El a spus într-un inter-viu: „Existã adevãr în fiecare religie. Eu, eu... creºtinii credcã în fiecare religie existã adevãr. Dar noi credem pur ºisimplu cã existã un singur Salvator. Credem cã putemafla adevãrul de la... Cred cã am învãþat mult adevãr de ladiferitele religii, cãci ele toate au o parte de adevãr. Creddoar cã existã un singur Salvator, Isus Cristos” (LarryKing Live 22.11.2004). Warren nu reprezintã aici punctulde vedere al creºtinismului biblic, cãci Domnul Isus Cris-tos a spus limpede: „Eu sunt adevãrul”, ºi aceasta înseam-nã cã în afara revelaþiei biblice despre Cristos nu poateexista adevãr religios. Dar Warren merge ºi mai departe:„Cunosc întâmplãtor niºte oameni care sunt adepþi ai luiCristos în toate religiile” (Aspen Ideas Festival, 6.07.2005).„Cunosc mulþi oameni care cred în Mesia Isus, indiferentdin care religie fac parte, pentru cã cred în El. Este vorbadespre o relaþie, nu despre o religie” (Larry King Live,2.12.2005).28

Legat de dimensiunea nebiblicã a cãrþii sale „Viaþacondusã de scopuri”, nu este de mirare cã ºi niºte adepþi ai

86

altor religii vorbesc la modul pozitiv despre ea: „Estevorba aici despre Dumnezeul Bibliei, dar trebuie sã spuncã am primit scrisori de la evrei, musulmani, hinduºi,oameni nereligioºi, budiºti... din toate religiile. Ce avemaici a devenit în mod clar cu totul altceva decât o simplãcarte creºtinã” (Interviu cu Ann Curry / Today Show la18.10.2004). Faþã de Pew Forum, el a spus: „Ei bine, înluna urmãtoare voi vorbi chiar ºi la Universitatea evrei-ascã; am fost rugat sã mã duc acolo ºi sã þin rabinilor se-minarul meu despre predicã. De asemenea, vorbesc ºipentru evrei”. Rick Warren a fost împreunã cu un budistmembru al juriului unui concurs de eseuri organizat derenumita fundaþie Templeton, care pledeazã pentru uni-tatea religiilor.29

6. „Biserica condusã de scopuri”, „Viaþa condusã de scopuri” ºi planul PEACE: un program complet pentru transformarea bisericilor creºtine

Rolul lui Rick Warren apare încã o datã în altã luminãdacã ne gândim la puternica sa influenþã asupra a sute demii de lideri spirituali din toatã lumea ºi la organizaþia samondialã numitã PEACE fondatã în 2005. Warren þin-teºte într-adevãr la o „nouã reformã” globalã în creºtinãta-te, cum a tot anunþat, ºi-ºi foloseºte energic influenþa înacest sens. Aceasta trebuie sã ne determine sã-i examinãmcu atenþie planurile. Dupã propriile sale spuse, organi-zaþia lui Warren a instruit peste 400.000 de pastori, res-ponsabili de adunare ºi lucrãtori creºtini din peste 120 deþãri; aproape 157.000 de lideri primesc circulara sa pe e-mail Ministry Toolbox. Reþeaua Purpose Driven Networkcondusã de Warren cuprinde biserici din 162 de þãri.Warren a fost numit de cãtre renumite jurnale seculare

87

drept unul dintre „15 lideri mondiali care au avut cea maimare însemnãtate în 2004” (Time), unul dintre „cei maiinfluenþi 100 de oameni din lume” (Time 2005), respec-tiv unul dintre „cei 25 de lideri ai Americii” (US. News&World Report). Mai ales organizaþia sa PEACE, pentrucare vrea sã mobilizeze 400.000 de biserici ºi un miliardde „soldaþi infanteriºti”, ar trebui sã fie cercetatã mai deaproape de cãtre niºte creºtini vigilenþi.

6.1 Planul PEACE ºi „Noua Reformã” – încotro îºi îndreaptã Warren adepþii?

Când ºi-a fãcut cunoscut Warren la 17 aprilie 2005 mare-le sãu plan PEACE („pace”), lucrul acesta s-a întâmplat înfaþa a 30.000 de ascultãtori pe stadionul Angel din Ana-heim, California. În timpul acestei festivitãþi s-a întâmplatceva foarte ciudat ºi concludent. Warren a fãcut cunoscutcã voia acum sã facã ce-ºi dorise dintotdeauna, ºi apoi acântat cântecul drogurilor „Purple Haze” compus destarul rock Jimi Hendrix, toxicoman ºi adept al spiritis-mului voodoo, care a murit înecat în propria lui vomã.Rick Warren, „pastorul Americii”, a cântat printre alteleurmãtoarele cuvinte: „Pâclã purpurie în tot creierul meu /În ultimul timp, lucrurile pur ºi simplu nu mai par sã fie lafel / Mã comport ciudat, dar nu ºtiu de ce / Scuzaþi, tocmaisãrut cerul / Pâclã purpurie peste tot / ... Ca totdeauna, fatam-a vrãjit / Ajutaþi-mã... Ajutaþi-mã... O, nu, nu... / Nu ºtiude e zi sau noapte / M-ai adus pânã acolo de mi-am pierdutminþile / Este dimineaþã, sau este sfârºitul timpului?...” (cf.erwm.com). Ce influenþã spiritualã a adus atunci Warrenpeste ascultãtorii sãi?

Dupã aceea ºi-a fãcut cunoscut planul, despre care avorbit elogios.30 Numele P.E.A.C.E. reprezintã þelurileacestui plan, pe care Warren le-a definit dupã cum ur-meazã: P = Plant new churches [Plantarea unor biserici

88

noi]; E = Equip leaders [Echiparea liderilor]; A = Assist thepoor [Ajutorarea sãracilor]; C = Care for the sick [Îngrijireabolnavilor]; E = Educate the next generation [Educarea ur-mãtoarei generaþii]. În acest scop, vrea sã înhame fiecaregrupã micã din biserica sa ºi zeci de mii de grupe mici dinalte biserici; el numeºte „revoluþionarã” aceastã metodã.„Scopul nostru este sã mobilizãm un miliard de pe-destraºi pentru Împãrãþia lui Dumnezeu, care sã schimbedurabil forma misiunii mondiale ºi sã atace cei cinci‚uriaºi globali’ [adicã marile probleme ale lumii menþiona-te numite în fraza urmãtoare – n.a.]. Biserica poate sã de-vinã mediatoarea definitivã a împãrþirii ºi umblãrii,pentru a înfrânge golul spiritual, conducerea egoistã,sãrãcia, boala ºi neºtiinþa”. Planul lui Warren este menitsã ducã la ceva ºi mai important: „Credem cã el este o par-te dintr-o trezire spiritualã incipientã, o miºcare globalã,o nouã reformã”.31

La fel ca ºi în cazul viziunii lui de la începutul bisericiiSaddleback, Warren a fãcut o îndrãzneaþã „mãrturisirepozitivã”: „Stau exact acum plin de încredere înainteavoastrã ºi vã spun cã Dumnezeu vã va folosi ca sã schim-baþi lumea... Eu vãd un stadion plin de oameni, care Îispun lui Dumnezeu cã vor face tot ce este necesar pentrua instaura Împãrãþia lui Dumnezeu pe pãmânt, aºa cumeste în cer. Ce se va întâmpla dacã adepþii lui Isus Îi spun:‚Îþi aparþinem’? Ce fel de trezire spiritualã va avea loc?”

La realizarea planului sãu de PEACE, Warren con-teazã pe colaborarea nebiblicã ºi înºelãtoare cu alte religii.Într-o aplicaþie total denaturatã a pasajului din Luca 10:5-6,el sfãtuieºte grupele mici sã colaboreze cu personalitãþicheie ºi influente din localitatea respectivã: „Cine esteomul pãcii în vreun sat – ar putea fi ºi o femeie a pãcii –care au cel mai mare prestigiu ºi vazã, care sunt deschiºiºi influenþi [!]? Ei nu trebuie sã fie neapãrat creºtini. Ei arputea sã fie ºi musulmani, dar sã fie deschiºi ºi influenþi,ºi sã lucrezi împreunã cu ei pentru atacarea celor cinci

89

uriaºi. ªi aceasta va declanºa a Doua Reformã” (Pew Fo-rum on Religion, 23.05.2005).32

Aici se aratã o dimensiune cu totul nouã a inducerii îneroare pe care o face Warren, pe care trebuie s-o luãmfoarte în serios. Fiecare creºtin înrãdãcinat în Biblie poatesã-ºi dea seama cã marele proiect al lui Warren, „înfrânge-rea celor cinci uriaºi” de cãtre bisericã, este în contradicþietotalã cu învãþãtura Scripturii. Este incontestabil cã fapte-le bune de ajutorare a celor aflaþi în nevoie sunt o însãrci-nare utilã a creºtinilor care le întregeºte mãrturiaEvangheliei. Dar biserica credincioºilor nu poate rezolvanevoile fundamentale ale acestei lumi; ele sunt legate deblestemul datorat pãcatului care zace peste aceastã lume.Când Warren vorbeºte despre „un miliard de pedestraºi”,atunci trebuie sã includã în el mulþimea creºtinilor denume catolici, protestanþi ºi ortodocºi, ceea ce ar însemnao comunitate de acþiune ecumenicã mondialã, aºa cumþinteºte ºi „Consiliul Mondial al Bisericilor”. Acesta esteun pas spre „biserica mondialã” care va sta la dispoziþialui Anticrist! Ce sã facã niºte creºtini de nume nenãscuþidin nou ca sã combatã „golul spiritual” (o noþiune totalnebiblicã ºi minimalizatoare), ca sã nu mai vorbim de mu-sulmani? Observaþia lui Warren despre musulmani ca„oameni ai pãcii” aratã cã el a ºi fãcut în sinea lui pasul ur-mãtor al ecumenismului spre colaborarea cu alte religii.

Biblia ne învaþã foarte limpede cã numai DomnulIsus Cristos care va reveni în Împãrãþia Sa de pace poa-te sã aducã adevãrata salvare de pãcat, sãrãcie, boalãºi nevoi. Acolo unde biserica trebuie convinsã sã creadãcã poate face lucrul acesta în locul lui Cristos e vorbadespre o înºelare anticristicã periculoasã. Aici, Warreneste în mod clar cãlãuzit de ereziile dominioniste (cf. p.33-36 din cartea de faþã). Aceastã ademenire sau seducerea fost deja de mult timp rãspânditã de protestanþi liberalidecãzuþi, care au pledat cauza unei „evanghelii sociale”,ce nu este adevãrata Evanghelie. ªi Biserica Catolicã

90

rãspândeºte de mult asemenea erezii. Dar, în ultimii ani,tot mai mulþi evanghelici moderni au preluat aceastã se-ducere ºi au proclamat falsa „evanghelie socialã” într-oformã uºor schimbatã ca fiind „voia lui Dumnezeu”. În fe-lul acesta, predicarea biblicã a Evangheliei este falsificatãºi în final înãbuºitã, iar credincioºii sunt înhãmaþi la carulreformei sociale seculare.33 Lucrul acesta se vede clar ºiîn participarea lui Warren la campania împotriva SIDA,unde creºtinii care ajutã se vãd confruntaþi cu aºteptareaca stilul pãcãtos de viaþã al bolnavilor de SIDA sã fie ac-ceptat ºi sã fie recomandate niºte „ajutoare” precum pre-zervativele de cauciuc, dacã doresc „sã ia parte”.

Planul PEACE al lui Rick Warren nu-i duce pecreºtini doar la rãtãcire. El îi ºi înhamã într-o colabora-re total nebiblicã cu guvernele ºi organizaþiile seculare(cf. 2.Cor.6:14-18!), unde adevãrata Evanghelie trebuieevitatã în mod obligatoriu.34

Mai mult încã – fãrã ca lucrul acesta sã fie conºtientcelor mai mulþi, Warren îi încorporeazã pe „pe-destraºii” sãi în planurile de schimbare a lumii pe careorganizaþia anticristicã a Naþiunilor Unite le-au propa-gat pentru secolul 21, ca sã introducã „noua ordinemondialã” doritã de ea sub o conducere mondialã cen-tralizatã. ªi aici este vorba foarte concret despre paºicare conduc la instaurarea stãpânirii lui Anticrist!

Iniþiativa lui Warren coincide aproape complet cu sco-purile ONU pentru noul mileniu.35 Ea este îndreptatã, caºi „Iniþiativa Micha”, care a fost iniþiatã de colegii neo-evanghelici ai lui Warren din Alianþa Evanghelicã Mon-dialã pentru a sprijini scopurile ONU ºi astfel pentru a-imobiliza pe creºtini în realizarea aspiraþiilor lui Anticrist.

Încã ºi mai problematice par planurile ambiþioase alelui Warren, dupã ce a recunoscut de curând el însuºi cãeste membru al organizaþiei americane Council on ForeignRelations (Consiliul de relaþii externe) – o organizaþie deelitã a stabilimentului american anticristic, printre mem-

91

brii cãruia se aflã politicieni de rang înalt, precum Kissin-ger, mari bancheri ºi ºefi de concerne multinaþionale,precum ºi savanþi de seamã. Aceastã organizaþie este înlegãturã cu organizaþii oculte precum „Skulls&Bones”,„Bilderberger” ºi „Comisia Trilateralã”.*36 Aceastã grupa-re influentã, în care, conform unor observatori critici, joa-cã un rol important francmasonii ºi iluminaþii, acþioneazãîn fond pentru instaurarea unei noi ordini mondiale ºi aunui guvern mondial. Este de neconceput ca un adevãratcreºtin nãscut din nou sã facã parte din acest Consiliu alîntunericului (Ps.1:1; Ps.2:1-3).

Încotro duce aceastã „nouã Reformã” proclamatã cuaroganþã de Rick Warren? În esenþã, Warren a abandonatdeja bazele credinþei biblice, aºa cum le-a confirmat primaReformã. Lozinca „noii Reforme” nu este nouã; RobertSchuller a vorbit deja despre o asemenea „reformã”, careînseamnã în esenþã apostazia de la creºtinismul biblic. ªiun alt mentor spiritual al lui Warren, conducãtorul tezeisale de doctorat, C. Peter Wagner, proclamã o „nouã Re-formã”, pe care o numeºte „apostolicã” ºi care este menitãsã-i ademeneascã pe creºtini în mlaºtina ereziilor carisma-tice radicale. Toate aceste vorbiri despre „noua Reformã”nu conduc la o înnoire ºi refacere a creºtinismului biblic,ci la o denaturare anticristicã, conformã cu lumea, acredinþei biblice, la o „transformare” a Bisericii în sensulNew Age!37 Ele trebuie sã-i seducã pe creºtini sã schimbebazele credinþei biblice cu un creºtinism falsificat, care vanetezi calea spre formarea prostituatei Babilon, bisericamondialã anticristicã.

* Aceste organizaþii sunt prezentate pe larg, împreunã cu francmasone-ria care le-a fondat, în cartea En Route to Globalisation (În drum spre glo-balizare) de Gary Gah, creºtin, specialist în economie, care a lucratpentru guvernul american – n.tr.

92

6.2 Transformarea plãnuitã a bisericilor creºtine dupã norma internaþionalã

Este remarcabil cã „Viaþa condusã de scopuri” la recoman-darea expresã a lui Warren a fost studiatã intensiv în gru-puri mici din nenumãrate biserici – adesea, studiereaacestei cãrþi a luat locul studiului Bibliei! În timp ce „con-ceptul lumesc de înnoire” a liderilor ºi lucrãtorilor din bi-serici a fost împãrtãºit prin cartea sa anterioarã Purpose-Driven Church (Biserica condusã de scopuri) ºinenumãrate materiale de instruire, „Viaþa condusã de sco-puri” are menirea sã îndrepte spre noul concept „talpa”[membrii] bisericii. Prin cãlãuzirea iscusitã pe baza proce-selor dinamicii în grup, credincioºii trebuie aduºi sãsprijine noua orientare nebiblicã a bisericii spre o creºterea bisericii conformã cu lumea.

Cartea de succes a lui Warren „Biserica condusã de sco-puri” este un îndrumãtor pentru conducãtorii bisericilorca sã le reorganizeze „orientate spre scop” în vedereacreºterii numerice. În aceastã carte se vede clar cum ºi-aulãsat amprenta asupra ei influenþa lui Schuller, ca ºi teo-riile de management ale lui Drucker. În felul acesta, zidi-rea Bisericii este desprinsã de dependenþa de Domnul Bi-sericii, precum ºi de orientarea consecventã faþã de Biblieºi pusã pe baza omeneascã a unor principii seculare de or-ganizare, fãcându-se din ea un sistem de „procese” care seînlãnþuiesc, al cãror succes trebuie mãsurat tot mereu ºicare trebuie optimizate neîncetat. Se afirmã ca urmare ainfluenþei lui Schuller o îndreptare sau aliniere spre „ne-voile simþite” ale necredincioºilor ºi gândirea modernã amarketing-ului ca bazã de creºtere a bisericii.38 Carteapune în mâna liderului un set de instrumente bine gândi-te ca sã ºtie cum sã-ºi conducã biserica ºi sã-i poatã îndru-ma activitãþile comerciale spre succesul maxim. De aceea,ea este o carte la fel de seducãtoare ca ºi „Viaþa condusã descopuri” ºi cu care se îmbucã în mod iscusit.

93

De fapt, lauda oamenilor din lume ar trebui sã deschi-dã ochii tuturor credincioºilor la faptul cã învãþãturile luiWarren trebuie sã vinã de la un alt duh: Aºa a spus RichKarlgaard, editor al revistei Forbes, despre „Biserica con-dusã de scopuri”: „Cea mai bunã carte despre patronat,afaceri ºi investiþie”. Aceeaºi revistã a scris: „Dacã bisericaSaddleback [numele bisericii lui Rick Warren] ar fi o fir-mã, atunci s-ar asemãna cu Dell, Google sau Starbucks[firme americane de mare succes]”. Spurgeon a spuscândva foarte nimerit: „Tocmai biserica cea maipreþuitã de lume este cu siguranþã cea care e cel maidetestatã de Dumnezeu” (How Saints May Help the Devil,24 iulie 1859).

a) Orientarea dupã scopuri: influenþa determinatoare aunor teorii ale organizaþiilor seculare

Influenþa dãunãtoare ºi distrugãtoare din punct de vede-re spiritual a teoriilor moderne de management asupralui Warren se aratã în întregul concept al lucrãrii din bise-rica condusã de scopuri. Teoriile lui Peter Drucker ºi alealtor experþi în management au ca scop sã facã cât maieficientã posibil o organizaþie secularã care ºi-a fixat cascop câºtigul economic. Este limpede cã scopurile mereuoptimizate (vision sau purposes) ºi controlul permanentasupra atingerii acestor scopuri („Total Quality manage-ment”) conduc la faptul cã o organizaþie omeneascã lu-creazã foarte eficient. În esenþã, Warren a aplicat acesteteorii ale înþelepciunii lumeºti la lucrarea din bisericãºi astfel a fãcut din bisericã o întreprindere omeneascãcare poate fi bine þinutã sub control ºi folositã foarteeficient de cãtre o conducere cu experienþã în manage-ment.

Printr-un sistem de management modern, „mlãdios”,membrii bisericii pot fi extrem de eficient cârmuiþi de pa-stor care, ca manager ºef („CEO” = Chief Executive Officer),are în mânã toate pârghiile, ºi de asemenea pot fi folosiþi

94

pentru anumite þeluri omeneºti ºi planuri ambiþioase (cade ex. în planul PEACE). Dar, în felul acesta se dã drumulunei manipulãri lumeºti ºi exercitãri a puterii, aºa cum seîntâmplã ºi în viaþa de afaceri. Iar biserica este„coordonatã” ºi „interconectatã” cu instituþiile seculareale statului ºi ale vieþii economice; ea devine o instituþieuºor manevrabilã care trebuie sã contribuie la a-i þine peoamenii din secolul 21 pregãtiþi pentru „transformareaglobalã” în vederea venirii imperiului Anticristului.39 Aiciar mai fi multe de spus, dar din lipsã de spaþiu nu putemdecât sã schiþãm situaþia. Câþiva analiºti americani fideliBibliei au dovedit ºi au arãtat cât de departe mergeinfluenþa teoriilor lui Drucker asupra mega-bisericilormoderne.

Warren subliniazã tot mereu în „Biserica condusã descopuri” ce important este sã-i determini pe membriprintr-un proces controlabil, sintetizat sistematic, pe careîl numeºte „proces de dezvoltare a vieþii”. Lucrul acestaare loc mai înainte de orice prin anumite cursuri pe carefiecare membru trebuie sã le parcurgã (101: sã-þi descopericalitatea de membru; 201: sã-þi descoperi maturitatea spiri-tualã; 301: sã-mi descopãr lucrarea creºtinã; 401: sã-mi de-scopãr misiunea vieþii), care trebuie încheiate de fiecaredatã cu un angajament (covenant = legãmânt). La acestease adaugã testele psihologice ºi evaluãrile standardizate,cursurile de specializare sau perfecþionare pentru anu-miþi lucrãtori, etc. Toate acestea corespund teoriilor secu-lare ale conducerii oamenilor într-o întreprinderecondusã cu eficienþã. Aceasta transformã procesul viu, or-ganic, condus de Duhul lui Dumnezeu spre o creºtere spi-ritualã autenticã, într-un sistem guvernabil ºi controlabilde instructaj secular pentru colaboratori.

b) Grupe mici ca unealtã a dirijãrii oamenilor

Pentru conducerea eficace a mega-bisericilor moderneeste esenþialã folosirea unor grupe mici dirijate cu price-

95

pere.40 Acestea au doar aparent ceva în comun cu „cercu-rile de casã” sau cu „adunãrile de casã”, care suntcunoscute în cadrul bisericilor biblice. În mega-bisericilemoderne nu mai existã de regulã o adunare [completã] abisericii care, conform Noului Testament, este instanþadecisivã din punct de vedere spiritual a organismului nu-mit biserica localã, faþã de care este responsabilã ºi condu-cerea biblicã. Biserica modernã este împãrþitã în grupemici numite „celule” conduse riguros de lideri desemnaþiºi instruiþi de conducerea bisericii. În aceste grupe-celule(promovate ºi de Yonggi Cho ºi cercuri carismatice extre-miste) se doreºte ca pe baza materialului dat de la centru(material de instructaj, predici ale pastorilor) sã se ajungãdin ce în ce mai mult la o interiorizare ºi acceptare în pri-vinþa scopurilor.

Aceste grupe mici nu au o vedere de ansamblu asupraîntregului bisericii ºi nu mai pot evalua sau corectaactivitãþile conducerii.41 Dispariþia treptatã a învãþãturiibiblice ºi dependenþa de materialele standardizate preasi-milate împiedicã maturitatea spiritualã ºi uºureazã „uni-formizarea” membrilor. Asemenea grupe mici dirijatesunt considerate de cãtre experþi pricepuþi în manipularedin societatea secularã ca o strategie cheie pentru realiza-rea unor schimbãri de comportament ºi influenþare în va-lorile urmãrite. Dorinþa de protecþie dictatã de sentimenteºi de recunoaºtere într-o grupã micã ºi teama de izolaresau separare duc la constrângeri care þin de dinamica gru-pului ºi care îi fac pe cei mai mulþi membri sã se adaptezeºi sã renunþe la convingeri deviante.

Lucrul acesta este întãrit de instructajul psihologic is-cusit al liderilor, care învaþã sã conducã în aºa fel grupaprin manipulare emoþionalã ºi manipulare prin dialog, în-cât cei mai mulþi nu observã nimic. Pentru aceasta este ne-voie de deprecierea clarã a învãþãturii biblice sistematiceºi profunde fãcute de Warren (Biserica condusã de sco-puri, 340-342): „Ultimul lucru de care au nevoie mulþi

96

creºtini este sã ia parte la un alt curs biblic”) ºi lozinca satipic neo-evanghelicã: „Nu critica niciodatã ceea ce bine-cuvânteazã Dumnezeu” (Biserica condusã de scopuri, 62ºi 156). Membrii bisericii sunt hrãniþi cu cursuri de studiibiblice prefabricate (Warren însuºi a întocmit asemeneamateriale) ºi cu traduceri libere denaturate ale Bibliei, ºinu sunt în stare sã evalueze singuri din Cuvântul luiDumnezeu ºi din învãþãtura biblicã ceea ce li se predicã.Dar acei credincioºi care sunt „critici” ºi „opun rezistenþã”pot fi repede recunoscuþi în asemenea grupe mici ºi elimi-naþi.

Folosirea þintitã a unor grupe mici orientate spre îm-plinirea nevoilor (la Saddleback existã mai multe sute deasemenea grupe, care se consacrã unor grupãri specialealcãtuite de exemplu din alcoolici, manageri, mamenecãsãtorite, oameni divorþaþi, etc.) serveºte ºi la integra-rea iscusitã a oamenilor moderni în bisericã. Strategiicreºterii bisericii ºtiu cã o nevoie importantã a oamenilormoderni constã în gãsirea unei comunitãþi în care sã ex-perimenteze dragoste, acceptare necondiþionatã, confir-mare ºi însãrcinãri utile, care sã le dea sentimentul cã suntimportanþi ºi au ceva de efectuat. Tocmai aceasta transmitîn Saddleback lucrarea socialã în biserica secularizatã,precum ºi activitãþile din cadrul planului PEACE.

c) Dirijare prin angajamente nebiblice

Aceastã tacticã lumeascã de manipulare s-a întãrit masivla Warren prin faptul cã sistemul sãu de membralitateeste asociat cu o succesiune rafinatã de angajamente.Într-o bisericã purpose-driven [”condusã de scopuri”] poþideveni membru numai dacã semnezi angajamentul deapartenenþã la bisericã – în englezã este numit covenant,legãmânt – care conþine printre altele faptul cã membrulrecunoaºte punctele de vedere doctrinare ºi scopurile,strategia ºi structura bisericii, se supune conducerii, îºidescoperã darurile, se lasã echipat de pastori, ia parte

97

neîncetat la serviciile religioase ºi la întrunirile grupei ºidã regulat zeciuiala. ªi alte avansãri, ca de exemplu intra-rea în rândul lucrãtorilor, sunt însoþite de luarea unor ase-menea angajamente.

O asemenea „decizie de legãmânt” este în esenþã totu-na cu un jurãmânt ºi în aceastã formã este nebiblic. Aicisunt cerute niºte lucruri ca obligaþii luate înaintea luiDumnezeu, lucruri care sunt parþial foarte justificateîntr-o bisericã biblicã, dar nu trebuie obþinute în felul acestaprin constrângere, respectiv fãcute lege printr-o decla-raþie de angajament. Un asemenea angajament înseamnãîn practicã faptul cã niºte critici întemeiate contra cursu-lui bisericii nu mai pot fi exprimate cu adevãrat ºi oricecomportare deviantã ajunge sub o puternicã presiune ne-spiritualã. Cine nu semneazã asemenea angajamente esteconstrâns adesea sã plece din bisericile moderne.

d) Poziþia nebiblicã de mare autoritate a pastorilor

În legãturã cu aceasta, la Warren ºi la ceilalþi susþinãtori aiconceptului de mega-bisericã existã poziþia specialã ne-biblicã a „pastorului” ca fiind conducãtorul suprem cuputeri lãrgite ºi cu un rol cheie ca „vizionar” pentru bise-ricã. Acest principiu omenesc ºi lumesc de conducerecontrazice total principiul biblic, conform cãruia condu-cerea unei biserici biblice este încredinþatã de Dumnezeumai multor prezbiteri sau supraveghetori, care sunt che-maþi împreunã, în dependenþã de Domnul Bisericii, sãaibã grijã de turma lui Dumnezeu. „Pastorul” este ca undirector sau manager ºef dintr-o firmã secularã aflat încentrul puterii de decizie; el numeºte, respectiv confirmãde regulã angajaþii ºi lucrãtorii voluntari ºi exercitã uncontrol complet, chiar dacã nu pe faþã, asupra întregii bi-serici. De regulã, nu este tras la rãspundere de adunare ºiadesea nici chiar de comitet. El conduce biserica aºa cumun genial om de afaceri îºi conduce firma fondatã de el în-suºi, ºi atâta vreme cât firma merge, iar clienþii sunt

98

mulþumiþi, nimeni nu ridicã obiecþii. Dar acesta este prin-cipiul nespiritual al nicolaiþilor (cf. Ap.2:6, 15), al stãpâ-nitorilor peste popor, metoda de conducere a lui Diotref(3.Io.9-10), care a pricinuit stricãciuni încã în Biserica Pri-marã.

În faþa ordinului de mãrime al pretenþiei lui Warren laconducere, aºa cum o exprimã el în proclamaþia planuluiPEACE, trebuie sã se þinã seama de legãturile lui Warrencu învãþãtura greºitã a lui C.P.Wagner ºi cu alþi carismaticiradicali, care afirmã cã Dumnezeu a pus acum „noi apo-stoli” cu puteri extinse peste þãri întregi ºi regiuni de an-gajare a forþelor (cf. 2.Cor.11:13-15; Ap.2:2). Wagnerînsuºi îi numeºte pe Warren ºi pe Hybels drept noi lideriapostolici.42

În esenþã, Warren se comportã ca un asemenea apostolfals, care pretinde cã este comandantul suprem peste unmiliard de pedestraºi ca sã aducã peste creºtinãtatea dintoatã lumea o „nouã Reformã”. Megalomania ºi cutezanþa„viziunii” sale amintesc de mulþi carismatici „grando-mani” ºi de „planurile revelate lor de cãtre Dumnezeu”,care s-au sfârºit toate dupã cum scrie la Deut.18:20, 22.

Sub eticheta de „conducere apostolicã” i se recunoaºte„conducãtorului” carismatic al mega-bisericii o stãpânireaproape nelimitatã asupra turmei – uneori cu consecinþerele, cum a arãtat în noiembrie 2006 cazul de imoralitatesexualã a pastorului de mega-bisericã Ted Haggard dinSUA, care era preºedintele societãþii „National Associati-on of Evangelicals” ºi un apropiat colaborator al luiC. P. Wagner. Dar toate acestea sunt o negare a adevãruluibiblic, potrivit cãruia Biserica autenticã a lui Isus Cristosnu este o organizaþie omeneascã, care poate fi condusãdupã principii de management omenesc, ci un organismspiritual, un Templu sfânt al lui Dumnezeu, în care toatelucrurile trebuie sã se întâmple dupã indicaþiile învãþãtu-rii apostolice noutestamentare, Cristos fiind Capul, decare trebuie sã depindã toate activitãþile. Adevãraþii

99

credincioºi nu se pot orienta pur ºi simplu dupã cele cinciscopuri (oricum denaturate faþã de Biblie), ci misiunea loreste de a-ºi orienta viaþa dupã întregul sfat al lui Dumnezeuºi de a pune în practicã cu supunere întregul Cuvânt al luiDumnezeu (cf. Dt.13:1; Io.14:21; 1.Cor.11:2; Ap.3:8), aºacum îi cãlãuzeºte Duhul lui Dumnezeu.

6.3 Roadele rele ale degenerãrii Bisericii moderne

”Dupã roadele lor îi veþi cunoaºte”, spune Domnul nostrudespre falºii profeþi (Mt.7:16). Ce roade aduce rãspândi-rea miºcãrii de creºtere a bisericii prin Warren, Hybels ºicolaboratorii lor? Unii creºtini aratã cu entuziasm faptulcã aceste cãrþi ar fi adus „înnoire” ºi „creºtere” pentrumulte biserici creºtine. Dar, dacã le mãsurãm cu normaBibliei, aceste „succese” aratã altfel. Adevãratele roade aleinfluenþei lui Rick Warren (ca ºi cele ale lui Bill Hybels) ºiale întregii miºcãrii de creºtere a bisericii nu sunt niºteroade bune, dumnezeieºti ale Duhului, ci roade ale sedu-cerii ºi distrugerii. O examinare biblicã demonstreazã cãinfluenþa acestei miºcãri duce în final la o falsificare a fun-damentelor bisericii biblice autentice. Întreaga esenþã,însãrcinarea de bazã a adevãratei biserici a lui Dumnezeueste aici în joc ºi se pierde dacã se dau urmare acestor teo-rii moderne.

E adevãrat cã sunt unele biserici care au dat urmareacestui concept ºi care au crescut la numãr – dar aceastãcreºtere este dupã convingerea mea în definitiv o decãde-re spiritualã, pentru cã în aceste biserici au venit în prin-cipal oameni convertiþi doar aparent, care le vor trage ºimai mult pe calea apostaziei ºi conformãrii cu lumea. Pede altã parte, a fost distrusã substanþa învãþãturii bibliceºi practica bisericeascã ce a rãmas; un mare numãr decredincioºi fideli Bibliei trebuie sã pãrãseascã bisericile„modernizate” sau trãiesc la marginea acestor biserici.

100

Între timp, în pofida zeloasei propagande de imaginea miºcãrii „Willow Creek”, iese la ivealã faptul cã influenþaînºelãtoare a învãþãturilor date de Warren ºi Hybels a dusla nenumãrate conflicte ºi dezbinãri dureroase în bisericã.Lucrul acesta a fost pe deplin pus la cale de Warren ºi Hy-bels. Ei sunt conºtienþi cã „programul lor secular de mo-dernizare” nu poate fi avizat favorabil ºi sprijinit decredincioºi fideli Bibliei, conservatori, ºi ei ºi spun foartelimpede despre liderul dinamic ºi modern, care vrea sãfacã din biserica „lui” una „ospitalierã”, cã trebuie sã þinãcont de faptul cã unii credincioºi vor pãrãsi biserica dinacest motiv. În practicã, asemenea creºtini fideli Biblieiadesea sunt constrânºi sã plece din acea bisericã tocmaidin acest motiv, ºi nu rareori fãcându-se uz de cele maijosnice metode de exercitare carnalã a puterii ºi de mani-pulare.

6.4 Influenþa seducãtoare a lui Rick Warren ºi a miºcãrii „Willow Creek” în spaþiul de limbã germanã

Liderii miºcãrii de creºtere a bisericii ca Bill Hybels ºi RickWarren au acces deschis pe scarã largã, din cauza succe-sului lor vãdit în creºterea numericã, în multe cercurievanghelice care suferã de scãderea numãrului de mem-bri, de migrare a tinerilor, etc. Mai ales liderii de biserici –care adesea sunt ºi plãtiþi de bisericile lor – se aflã sub opresiune nebiblicã a succesului ºi de aceea sunt adeseorigata sã recurgã la reþete ºi teorii care promit o creºtere ra-pidã a numãrului de membri. În acest sens, se renunþãmult prea des la o verificare biblicã lucidã a teoriiloranunþate – „Principalul este sã funcþioneze!” În felul aces-ta a putut sã pãtrundã aproape nestânjenit în multe bise-rici din spaþiul de limbã germanã un rafinat ºi foarteeficient mesaj seducãtor.

În topul învãþãtorilor falºi care au adus acest val ºi pes-

101

te noi se aflã alãturi de Rick Warren mai înainte de oriceBill Hybels. Nu ne vom putea ocupa aici decât foarte pescurt de el ºi de biserica „Willow Creek”. G. A. Pritcharda strâns în valoroasa sa carte despre Willow Creek multedate importante în acest sens, deºi din pãcate nu-ºi dã sea-ma destul de clar de pericolul învãþãturilor greºite ale luiHybels ºi nici nu le dã pe nume.

Am vrea sã arãtãm doar pe scurt cã Hybels, asemenealui Warren, încã de la începutul întemeierii bisericii sale afost puternic influenþat de ereziile lui Robert Schuller ºi atranspus în practicã cu succes reþetele acestuia, cum aveasã facã mai târziu ºi Warren. ªi el a fost influenþat de teo-riile de management ale lui Peter Drucker ºi-ºi conduceorganizaþia ca o întreprindere comercialã secularã. ªi elsusþine falsa evanghelie „pozitivã”, „ospitalierã”; ºi elpracticã laicizarea [conformarea cu lumea] ºi amesteculecumenic al bisericii. Ca ºi Warren, Hybels are acces lacele mai înalte niveluri ale lumii afacerilor ºi politice ºieste considerat ca unul dintre vorbitorii noii generaþii deneo-evanghelici. Ca ºi Warren, el rãspândeºte mesajul se-ducãtor al miºcãrii de creºtere a bisericii printr-o reþeafoarte eficientã de cursuri, congrese ºi mijloace de comu-nicare în masã. Ca ºi Warren, el se laudã cã a ºcolarizat,respectiv a influenþat cu mesajul sãu peste 200.000 de pa-stori, lideri ºi lucrãtori în biserici din toatã lumea.

În Germania, „valul Willow Creek” s-a rãspândit princongrese, cãrþi ºi nu în ultimul rând printr-o publicitate is-cusitã în reviste precum „Aufatmen”. S-a dezvãluit faptulcã tocmai niºte episcopi liberali ai decãzutei BisericiEvanghelice sunt foarte interesaþi de acest „model progre-sist” ca sã-ºi mãreascã numãrul de participanþi la slujbeledin bisericile lor, caracterizate prin regres, declin ºi moar-te spiritualã. Dar ºi în foarte multe cercuri neo-protestan-te, inclusiv adunãri ale aºa-ziºilor creºtini dupãEvanghelie ºi adunãri alcãtuite din germani de originerusã, învãþãturile despre „creºterea bisericii” ºi despre

102

„serviciile religioase ospitaliere” lucreazã ca drojdia, acce-lerând ºi întãrind tendinþele de laicizare existente deja.

Acest curent seducãtor merge ºi la noi [în Germania]mânã în mânã cu alte curente periculoase, cum ar fimiºcarea ecumenicã, cu evanghelizarea nebiblicã fãcutãde organizaþia „Pro Christ” [a lui Billy Graham], cumiºcarea „Cursul Alfa”, cu curentul „Noua spiritualita-te”, care rãspândeºte meditaþia pãgânã în hainã creºtinã ºimisticismul catolic (cu autori precum Henri Nouwen, Ri-chard Foster, Brennan Manning, Anselm Grün printrealþii), ca ºi recent cu miºcarea „Emerging Church” (vezip. 18-19 din aceastã carte), care duce ºi mai departe sedu-cerea ºi apostazia de la credinþa biblicã ºi care vrea sã seadreseze înainte de toate tinerei generaþii.

Încotro se îndreaptã (respectiv sunt îndreptate) evo-luþiile din spaþiul de limbã germanã aratã foarte clar car-tea Der E-Faktor, Evangelikale und die Kirche der Zukunft,în care evanghelici moderni influenþi precum Ulrich Eg-gers, Roland Werner, Peter Strauch sau carismaticii Hein-rich C. Rust, PeterWenz ºi Ingolf Elßel îºi expun ideiledespre viitor. Reþetele de viitor din aceastã carte se pot re-zuma dupã cum urmeazã: adaptare la spiritul lumii ºi tim-pului ºi deschiderea pentru lume în sensul „valuluiWillow Creek”, colaborare ecumenicã cu Biserica Cato-licã, integrare totalã a miºcãrii carismatice seducãtoare,recunoaºterea criticii aduse Bibliei ºi a teologiei liberale,precum ºi o distanþare clarã faþã de toþi credincioºii fideliBibliei.

103

C. Lucrul de care avem astãzi nevoie: ucenicie ºi zidire de bisericã dupã Scripturã

Sute, dacã nu mii de creºtini fideli Bibliei sunt atinºi per-sonal de înaintarea victorioasã a mesajului seducãtor almiºcãrii Willow Creek ºi al lui Rick Warren. Ei trebuie sãasiste la modul cum biserici orientate cândva într-omãsurã oarecare spre Biblie sunt transformate în firmeaerodinamice în care se comercializeazã cu mãiestriemarfa numitã „evanghelie uºoarã”, urmãrindu-se profi-turi crescânde prin gãsirea unui numãr mare de clienþi.

Duhul Sfânt ºi adevãratul Domn Isus Cristos S-au re-tras, ºi un alt duh, carismatico-laicizant, ºi-a fãcut intrareatriumfalã, un alt „Isus” depravat în sens umanist, ecume-nic ºi carismatic este „venerat” cu cântãri rock ºi pop (cf.2.Cor. 11:2-4). Adesea au fost atraºi propriii lor copii înaceastã miºcare înºelãtoare.

Mulþi creºtini moderni, care au pãºit pe aceastã calelatã a seducerii spre mãreþie ºi importanþã lumeascã, nusunt gata sã-ºi analizeze ºi verifice cu seriozitate, pe bazaBibliei, calea pe care merg; ei îi atacã adesea pe credin-cioºii fideli Bibliei cu reproºuri caustice sau le întorc spa-tele cu indiferenþã. Unele adunãri, în care credincioºifideli au lucrat adesea ani de zile, le aratã acum cã-i vãd caniºte obstacole pe „calea cea nouã” ºi nu-i mai doresc înmijlocul lor. Toatã aceastã situaþie a declanºat multãstrâmtorare ºi apãsare, care au dat adesea naºtere la re-semnare ºi poate la amãrãciune.

În lumina unei evaluãri lucide a evoluþiei noastre dinvremea sfârºitului, trebuie sã spunem: „Valul WillowCreek” va avea în continuare succes la masa de creºtini denume ºi la evanghelicii moderni [neo-evanghelici], ce vorsã meargã pe calea lumeascã. Peste el se va suprapune

104

poate „valul Emerging Church” sau valul „noii spiritua-litãþi” în anumite privinþe, dar toate aceste valuri nu facdecât sã îndepãrteze ºi mai mult creºtinãtatea modernãde Domnul Isus Cristos ºi de credinþa adevãratã.

Epoca sfârºitului este cea a unor amãgiri tot mai puter-nice, aºa cum a prezis ºi Domnul nostru:

Bãgaþi de seamã sã nu vã înºele cineva. Fiindcã vor venimulþi în Numele Meu ºi vor zice: ‚Eu sunt Cristosul!’ ªivor înºela pe mulþi... Se vor scula mulþi prooroci mincinoºiºi vor înºela pe mulþi. ªi, din pricina înmulþirii fãrãdele-gii, dragostea celor mai mulþi se va rãci.. (Mt.24:4-5,11-12)

ªi totuºi nu avem motive sã ne resemnãm. Ar fi de aseme-nea greºit sã ne tragem înapoi cãtrãniþi. Dumnezeu a per-mis doar aceastã strâmtorare; într-un sens este ºi ojudecatã venitã peste creºtinãtatea laodiceeanã indife-rentã din vremea sfârºitului, care s-a abãtut de mult de laDomnul ºi care a fãcut în adâncul inimii o alianþã cu lu-mea (1.Pt.4: 17). ªi totuºi Domnul are pentru turma Sarisipitã, neglijatã de niºte falºi pãstori, o cale, ajutor, îndu-rare ºi har (cf. Ez. 34).43

Nu este o cale uºoarã; ea cere poate desprinderea deunele influenþe religios-omeneºti devenite dragi, delegãturi cu anumite biserici sau tradiþii. Ea cere ºipocãinþã personalã ºi un devotament mai profund pentruDomnul, acolo unde constatãm la noi înºine atitudini car-nale, asemãnare cu lumea, o încredere în oameni ºi în or-ganizaþii omeneºti.

Dar sunt convins de faptul cã strâmtorarea actualã ºidecãderea spiritualã a multor biserici ºi cercuri sunt ºi oprovocare a Domnului adresatã credincioºilor Sãi fidelide a începe din nou cu încredere în El pe calea strãvecheºi biblicã a mersului pe urmele lui Cristos ºi a edificãrii bi-sericii.

105

1. Încurajare la mers biblic pe urmele lui Cristos

Nu numai „Viaþa condusã de scopuri”, ci nenumãratecãrþi, conferinþe ºi predici anunþã astãzi calea seducãtoa-re ºi înºelãtoare a iubirii de sine ºi a realizãrii de sine caadevãrata cale pentru creºtinul modern. Aceasta seîntâmplã uneori într-o formã camuflatã, cu multe cuvintefrumoase despre „slujire altruistã” ºi „predare”. Dar se-ducerea o recunoaºtem foarte clar dupã un element: Cru-cea este omisã din „versiunea uºoarã” de acum a vieþii decredinþã – înainte de toate crucea în rolul ei decisiv înviaþa unui creºtin nãscut din nou, cum ne e arãtat atât delimpede în Sfânta Scripturã:

Atunci Isus a zis ucenicilor Sãi: Dacã voieºte cineva sãvinã dupã Mine, sã se lepede de sine, sã-ºi ia crucea ºi sãMã urmeze. Pentru cã oricine va vrea sã-ºi scape viaþa ova pierde, dar oricine îºi va pierde viaþa pentru Mine o vacâºtiga. ªi ce ar folosi unui om sã câºtige toatã lumea,dacã ºi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimbpentru sufletul sãu? (Mt.16:24-26)

Am fost rãstignit împreunã cu Cristos, ºi trãiesc... darnu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte în mine. ªi viaþa pecare o trãiesc acum în trup o trãiesc în credinþa în Fiul luiDumnezeu, care m-a iubit ºi S-a dat pe Sine Însuºi pentrumine. (Gal.2:20)

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngro-paþi împreunã cu El, pentru ca, dupã cum Cristos a înviatdin morþi, prin slava Tatãlui, tot aºa ºi noi sã trãim oviaþã nouã. (Rom.6:4)

Nouã tuturor ni se cere sã ne dãm pe deplin morþii viaþaproprie ºi sã trãim ca niºte oameni crucificaþi cu Cristos,pentru ca viaþa de înviere a Domnului sã poatã devenieficientã în noi. Numai credinciosul care a înþeles corect

106

aceastã crucificare împreunã cu Cristos ºi care o transpu-ne în practicã poate sã-ºi pãstreze poziþia clarã în amãgiri-le crescânde din epoca sfârºitului ºi sã învingã cuadevãrat. Nu numai convingerile conservatoare ºi cu-noºtinþele biblice ne dau puterea de a ne împotrivi curen-telor tot mai puternice din timpul sfârºitului, ci Cuvântulinteriorizat ºi trãit al Scripturii, pãrtãºia tot mai profundãcu moartea ºi viaþa Domnului nostru!

A duce astãzi o viaþã roditoare ºi sfinþitã pentru Cris-tos presupune sã trãim pe cât se poate Romani 6 ºi sã nepunem în credinþã pe deplin la dispoziþia Domnului, pen-tru ca El sã ne poatã folosi dupã planul ºi voia Sa, în loculºi în felul cum vrea. Dacã mulþi din mica ceatã de creºtinifideli înþeleg ºi înfãptuiesc lucrul acesta, atunci Domnulmai poate face lucruri care sã-L glorifice ºi sã serveascãedificãrii Bisericii Sale.

2. Încurajare la o zidire biblicã a bisericii

Rãspunsul corect la conceptele de edificare lumeascã a bi-sericii care se extind tot mai mult, care în cele din urmã îlpun pe om în punctul central ºi-L dau la o parte pe Cris-tos ºi Cuvântul Sãu, poate sã constea numai în faptul cãne punem din nou fãrã rezerve la dispoziþia Domnuluipentru lucrarea de zidire autenticã, spiritualã a bisericii, lacare fiecare credincios adevãrat trebuie sã-ºi aducã apor-tul dupã darul pe care l-a primit (1.Pt.4:10-11).

Tocmai astãzi, când nenumãrate biserici sunt pepunctul de a degenera în biserica prostituatã conformã culumea, aflatã pe drumul bisericii mondiale babiloniene, edeosebit de important sã ne consacrãm Domnului IsusCristos ca sã ne poatã folosi pentru a-I întãri ºi zidi Biseri-ca. Tocmai într-un timp în care teoriile oamenilor ºi con-ceptele seducãtoare de creºtere ademenesc mii decredincioºi, este important sã reflectãm din nou la funda-

107

mentele edificãrii biblice a bisericii, care sunt date în pasa-je biblice ca acestea:

Apropiaþi-vã de El, piatra vie, lepãdatã de oameni, daraleasã ºi scumpã înaintea lui Dumnezeu. ªi voi, ca niºtepietre vii, sunteþi zidiþi ca sã fiþi o casã duhovniceascã, opreoþie sfântã, ºi sã aduceþi jertfe duhovniceºti, plãcute luiDumnezeu, prin Isus Cristos. Cãci este scris în Scripturã:‚Iatã cã pun în Sion o piatrã din capul unghiului, aleasã,scumpã; ºi cine se încrede în El, nu va fi dat de ruºine.Cinstea aceasta este dar pentru voi care aþi crezut! Darpentru cei necredincioºi, piatra, pe care au lepãdat-o zida-rii a ajuns sã fie pusã în capul unghiului’; ºi ‚o piatrã depoticnire, ºi o stâncã de cãdere’. Ei se lovesc de ea, pentrucã n-au crezut Cuvântul, ºi la aceasta sunt rânduiþi. Voiînsã sunteþi o seminþie aleasã, o preoþie împãrãteascã, unneam sfânt, un popor pe care Dumnezeu ªi l-a câºtigat casã fie al Lui, ca sã vestiþi puterile minunate ale Celui ce v-achemat din întuneric la lumina Sa minunatã; pe voi, careodinioarã nu eraþi un popor, dar acum sunteþi poporul luiDumnezeu; pe voi, care nu cãpãtaserãþi îndurare, daracum aþi cãpãtat îndurare. (1.Pt.2:4-10)

Aºadar, voi nu mai sunteþi nici strãini, nici oaspeþi aicasei, ci sunteþi împreunã cetãþeni cu sfinþii, oameni dincasa lui Dumnezeu, fiind zidiþi pe temelia apostolilor ºiproorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.În El toatã clãdirea, bine închegatã, creºte ca sã fie unTemplu sfânt în Domnul. ªi prin El ºi voi sunteþi zidiþi îm-preunã, ca sã fiþi un lãcaº al lui Dumnezeu, prin Duhul.(Ef.2:19-22)

Cãci noi suntem împreunã lucrãtori cu Dumnezeu.Voi sunteþi ogorul lui Dumnezeu, clãdirea lui Dumnezeu.Dupã harul lui Dumnezeu, care mi-a fost dat, eu, ca unmeºter-zidar înþelept, am pus temelia, ºi un altul clãdeºtedeasupra. Dar fiecare sã ia bine seama cum clãdeºte dea-supra. Cãci nimeni nu poate pune o altã temelie decât cea

108

care a fost pusã, ºi care este Isus Cristos. Iar dacã clãdeºtecineva pe aceastã temelie, aur, argint, pietre scumpe,lemn, fân, trestie, lucrarea fiecãruia va fi datã pe faþã:ziua Domnului o va face cunoscut, cãci se va descoperi înfoc. ªi focul va dovedi cum este lucrarea fiecãruia. Dacãlucrarea ziditã de cineva pe temelia aceea rãmâne în pi-cioare, el va primi o rãsplatã. Dacã lucrarea lui va fi arsã,îºi va pierde rãsplata. Cât despre el, va fi mântuit, dar caprin foc. Nu ºtiþi cã voi sunteþi Templul lui Dumnezeu, ºicã Duhul lui Dumnezeu locuieºte în voi? Dacã nimiceºtecineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dum-nezeu; cãci Templul lui Dumnezeu este sfânt: ºi aºa sun-teþi voi. (1.Cor.3:9-17)

Aceastã lucrare de zidire biblicã a bisericii din ultima par-te a epocii sfârºitului nu poate strãluci cu numere mari, cuclãdiri impresionante de biserici ºi cu uniuni influente debiserici. Ea este legatã de suferinþã ºi sacrificiu, de perse-cuþii ºi împotriviri, ºi poate cã în multe locuri vor rezultaadunãri mai mici „în case”, în care credincioºii se vorîntâlni ca în Biserica Primarã. Dar nu conteazã numãrulcredincioºilor, nu faptul cã cineva are o adunare propriela el în casã, nici chiar asemenea „realizãri” nebiblice caun pastor plãtit sau ajutor ºi control din partea statului ca„instituþie de drept public”.

Miezul biblic al bisericii adevãrate e ºi azi promisiuneaDomnului nostru Cristos: „Cãci acolo unde sunt doi sau treiadunaþi în Numele Meu sunt ºi Eu în mijlocul lor”(Mt.18:20). Numai aºa, cu încredere în Domnul nostruînviat, Capul ceresc al Bisericii, putem îndrãzni în vremeasfârºitului sã edificãm o bisericã biblicã – corespunzãtorinstrucþiunilor Sale divine, sfinte pe care le gãsim pentrutoate timpurile în Noul Testament, pe baza promisiuniiDomnului nostru, care a spus: „Pe aceastã piatrã Îmi voizidi Biserica Mea, ºi porþile Locuinþei morþilor nu o vor birui”(Mt.16:18).

109

În pofida întregii corupþii din timpul sfârºitului, Dom-nul ªi-a pãstrat o rãmãºiþã fidelã, acei „ºapte mii” care nuºi-au plecat niciodatã genunchii înaintea lui Baal. Laaceastã rãmãºiþã fidelã se face referire în scrisoarea dinApocalipsa adresatã bisericii din Filadelfia. Cei care Îiaparþin sunt astãzi parþial încã risipiþi în comunitãþi careau fost mai înainte sãnãtoase din punct de vedere biblic,dar care între timp s-au schimbat, sau stau izolaþi fãrã a sebucura de o pãrtãºie biblicã. Sunt convins cã este voiaDomnului de a strânge aceastã rãmãºiþã ºi de a lãsa ca înmulte locuri sã ia fiinþã biserici biblice.

Este voia lui Dumnezeu ca turma Sa rãscumpãratã cusânge sã fie dusã la pãscut ºi aprovizionatã cu hranã spi-ritualã, cu încurajare ºi îndemnuri. De asemenea, e voialui Dumnezeu ca niºte oameni pierduþi sã fie chemaþi dinaceastã lume prin predicarea adevãratei Evanghelii bibli-ce ºi sã fie mântuiþi. Este deosebit de important sã lãsãmsã rãsune clar ºi sonor mãrturia adevãrului biblic, sã fieluminoasã ºi printre creºtinii din generaþia mai tânãrã,pentru ca ºi acolo sã se trezeascã unii ºi sã pãrãseascã ca-lea latã, pe care au fost induºi în eroare s-o apuce.

Cãci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zisDumnezeu: ‚Eu voi locui ºi voi umbla în mijlocul lor; Euvoi fi Dumnezeul lor, ºi ei vor fi poporul Meu. De aceea:Ieºiþi din mijlocul lor ºi despãrþiþi-vã de ei, zice Domnul;nu vã atingeþi de ce este necurat, ºi vã voi primi. Eu vã voifi Tatã, ºi voi Îmi veþi fi fii ºi fiice, zice Domnul Cel Atot-puternic’. Deci, fiindcã avem astfel de fãgãduinþe, preaiu-biþilor, sã ne curãþãm de orice întinãciune a cãrnii ºi aduhului ºi sã ne ducem sfinþirea pânã la capãt, în frica deDumnezeu. (2.Cor.6:16-7:1)

Lucrul de care este astãzi nevoie sunt înainte de toate fraþicare sã se lase chemaþi ºi înzestraþi de Domnul, care sãserveascã drept pãstori ºi predicatori ai Cuvântului ºi sã-

110

ºi asume cu toatã familia lor sacrificiile pe care le aduc cusine zidirea bisericii ºi lucrarea de pãstorire – bãrbaþi ailui Dumnezeu care nu se încred în baza omeneascã a ab-solvirii unei ºcoli biblice sau a unei „ordinãri”, ci în che-marea ºi darurile date de Domnul pentru lucrare. Bãrbaþicare sunt gata sã înveþe în ºcoala lui Dumnezeu lecþiile ne-cesare care pãtrund mai adânc în Cuvântul lui Dumnezeuºi care studiazã învãþãtura sãnãtoasã. Bãrbaþi care, îm-preunã cu familiile lor, se strãduiesc sã îndeplineascãcondiþiile biblice pentru lucrarea de prezbiter arãtate în1.Timotei 3 ºi Tit 1 ºi care aud chemarea:

Pãstoriþi turma lui Dumnezeu, care este sub pazavoastrã, nu de silã, ci de bunãvoie, dupã voia lui Dumne-zeu; nu pentru un câºtig mârºav, ci cu lepãdare de sine.Nu ca ºi cum aþi stãpâni peste cei ce v-au cãzut laîmpãrþealã, ci fãcându-vã pilde turmei. ªi când Se vaarãta Pãstorul cel mare, veþi cãpãta cununa, care nu sepoate veºteji, a slavei. (1.Pt.5:2-4)

Adevãrata bisericã biblicã are un viitor minunat, chiardacã falºii profeþi ai miºcãrii de creºtere a bisericii i-auanunþat moartea apropiatã. Nicio putere a întunericuluin-o poate înfrânge, pentru cã ea este întemeiatã pe Dom-nul Isus Cristos, care este marele Învingãtor, care L-a în-vins pe Satan ºi pãcatul, lumea ºi moartea. De aceea, sãlãsãm Cuvântul Domnului nostru sã ne dãruiascã curaj:

Dar mulþumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dã biruinþa prin Domnul nostru Isus Cristos!

De aceea, preaiubiþii mei fraþi, fiþi tari, neclintiþi, sporiþi totdeauna în lucrul Domnului, cãci ºtiþi

cã osteneala voastrã în Domnul nu este zadarnicã.

(1.Corinteni 15:57-58)

111

Note

1 Lucrãrile vaste de cercetare care stau la baza acestei cãrþi au fostfãcute mai ales cu ajutorul internetului, sursa la care pot fi gãsitecele mai multe informaþii referitoare la aceastã temã. Din motivede spaþiu s-a dat uneori numai pagina de internet pe care se aflãmaterialul publicat; cu ajutorul programului de cãutare sau cuajutorul tablei de materii se poate gãsi de cele mai multe ori uºorarticolul respectiv. Comunicarea paginilor de pe internet ca sur-sã nu înseamnã cã eu ca autor al acestei cãrþi sunt de acord cutoate opiniile reprezentate acolo. De regulã, eu însumi am fãcuttraducerile din sursele englezeºti.

2 Punctul de vedere al lui McGavran reiese din lucrarea sa Under-standing Church Growth. În ea, el afirmã despre catolici cã s-arconcentra pe predicarea Evangheliei (p. xii). El menþioneazã„creºtinizarea” îndoielnicã, parþial forþatã ºi rezultatã în urmaunor consideraþii legate de avantaje a Islandei ca model pentruo creºtere a bisericii doritã de Dumnezeu (p. 14-16). Faptul cã elîi vede pe toþi „creºtinii de nume” catolici ºi evanghelici ca fiindsalvaþi se vede limpede din fraza: „Din populaþia uriaºã a lumii(cinci miliarde în 1988), peste trei miliarde trebuie sã mai creadãîn Evanghelie” (p. 43).

3 Informaþii importante despre istoria ºi rolul cheie al SeminaruluiTeologic Fuller dã cartea lui Marsden Reforming Fundamenta-lism. În aceastã carte scrisã mai degrabã cu bunãvoinþã se vederemarcabil cum aspiraþia dupã recunoaºtere din partea lumii ºia bisericii liberale a dus la devieri tot mai mari de la credinþa fi-delã Bibliei, pânã ce acest seminar a devenit un precursor al cri-ticii Bibliei, al ecumenismului ºi al seducerii carismatice. Mã voiocupa mai în detaliu de aceste lucruri în cartea mea Evangheliciimoderni pe calea latã.

4 Evoluþia ºi pericolele spirituale ale evanghelicilor moderni suntdescrise foarte bine de Ernest Pickering în cartea sa The Tragedyof Compromise.

5 Cf. ºi cartea concludentã a lui C. P. Wagner Churchquake, în caredescrie „Noua Reformã apostolicã”, ca ºi Changing Church, încare sunt date învãþãturile sale carismatice privind „rãzboiul spi-ritual” ºi învãþãtura sa greºitã, dominionistã despre Împãrãþia luiDumnezeu.

6 Cf. în acest sens importanta carte a lui Dave Hunt Invazia ocultã,117,180-181,574-575. Memoriile lui Schuller My Journey des-criu influenþa lui Peale ºi drumul lui Schuller ca pionier al„miºcãrii mega-bisericilor”; ereziile sale privind „gândirea poziti-vã” apar mai ales în cãrþi precum Move Ahead with Possibility

112

Thinking sau If It's Going to Be, It's Up to Me.7 Cf. Aici Pritchard, Willow Creek, p. 46-55. Pritchard demonstrea-

zã influenþa profundã exercitatã de Schuller asupra lui Hybels ºiWillow Creek (p. 47).

8 Cf. diferite articole pe nuntia.info, ca ºi Peter Drucker, Post-Capi-talist Society ºi Managing the Nonprofit Organization. Un articol înziarul secular The Economist constatã: „Poate cã unul dintre celemai neaºteptate produse secundare al drucker-ismului este apa-riþia modernã a mega-bisericii. El a propus pastorilor evanghelicisã creeze o atmosferã ‚prietenoasã faþã de clienþi’ (atenþie maipuþinã datã simbolurilor religioase evidente ºi punerea la dispo-ziþie a unor sãli spaþioase de adunare). Bill Hybels, pastor al Wil-low Creek Community Church de 17.000 de membri din SouthBarrington, Illinois, a lipit pe partea exterioarã a uºii biroului sãuun afiº pe care scrie: ‚Care este afacerea noastrã? Cine este clien-tul nostru? Ce anume corespunde concepþiilor lui despre valoa-re?’” („Trusting the teacher in the grey flannel suit”, TheEconomist, 17 nov. 2005 – nuntia.info)

9 Cf. la aceastã temã diferite articole ale lui Ken Silva postate pe ap-prising. org, ale lui Richard Bennett pe bereanbeacon.org, capi-tolul „The Challenge of the Emerging Church” din G. Gilley, ThisLittle Church Stayed Home, p. 142-169, ca ºi R. Ebertshäuser, Wo-hin führt die Emerging-Church-Strömung? În viitoarea mea carteModerne Evangelikale auf dem breiten Weg (Evanghelicii modernipe calea latã) aº vrea sã tratez mai detaliat acest curent.

10 Cf. John MacArthur, Când sarea îºi pierde gustul, W. Plock, Gottist nicht pragmatisch [Dumnezeu nu este pragmatic] ºi afirmaþiileremarcabile ale lui A. W. Tozer în cartea Gott liebt keine Kompro-misse, p. 63: „Ca unul care este destul de bine familiarizat cu ten-dinþele actuale, spun aici fãrã ezitare cã o parte, chiar o partefoarte mare a activitãþilor care au loc azi în cercurile evanghelicenu sunt doar influenþate de pragmatism, ci aproape completcontrolate de el. Orice metodicã religioasã depinde numai de el. Elapare în format mare în întâlnirile noastre de tineret; revistele ºicãrþile îl glorificã neîncetat. Congrese ºi conferinþe întregi suntstãpânite de el. Da, întreaga atmosferã religioasã este pãtrunsã deel!”

11 O criticã utilã oferã în acest sens John MacArthur, Când sarea îºipierde gustul [Editura Agape].

12 Citat dupã C. Burns, Billy Graham and his Friends, p. 377-378.13 Pentru aceste cercetãri au fost prelucrate numeroase articole pre-

luate de pe internet ale unor autori americani (printre care KenSilva, Gary E. Gilley, Dan Norcini, Dennis Costella, David Cloud,Berit Kjos, Richard Bennett, Tim Challies, Bob DeWaay, James

113

Sundquist, Merv Tucker). Multe evaluãri importante sunt dispo-nibile aproape numai pe internet. Site-uri importante suntprintre altele deceptioninthechurch. com, svchapel.org, letusrea-son.org, crossroad.to, discernmentministries.org. În limba ger-manã n-a apãrut decât puþin pânã acum: capitolul [”scris de N.Busenitz în cartea lui John MacArthur, Nu tot ce luceºte este aur[Editura Agape], ºi W. Plock, Gott ist nicht pragmatisch (p. 73-77).

14 În urmãtoarele citate, observaþiile din paranteze drepte ºi evi-denþierile prin subliniere îmi aparþin.

15 Cf.W. Smith, Deceived on Purpose, p. 13.16 O dezbatere amãnunþitã a învãþãturilor miºcãrii carismatice se

aflã în R. Ebertshäuser, Die Charismatische Bewegung im Licht derBibel (Miºcarea carismaticã în lumina Bibliei), CLV. La tema lau-dã ºi închinare, cartea mea Fremdes Feuer im Heiligtum Gottes,Der Charismatische „Lobpreis” aus biblischer Sicht (Foc strãin însanctuarul lui Dumnezeu, Închinarea carismaticã prin „laudã”din perspectivã biblicã), ed. Betanien, ed. A 2-a, 2005.

17 Cf. falsificãrile din traducerile moderne ale Bibliei, R. Ebertshäu-ser, Gottes Wort oder Menschenwort? (Cuvântul lui Dumnezeusau cuvântul omului?)

18 Cf. argumentelor aduse de Warren Smith în Deceived on Purpose.19 Acest capitol din „Viaþa condusã de scopuri” a fost cercetat temei-

nic în cartea lui Yungen A Time of Departing (p. 142-170). Yun-gen aratã caracterul pãgân al rugãciunii prin respiraþie ºidovedeºte cã Warren recomandã cãlduros pe pagina sa de inter-net mai mulþi autori misticocontemplativi de cãrþi precum HenriNouwen, Brennan Manning, Thomas Merton ºi Richard Foster.Thomas Merton a fost un cãlugãr catolic, adept al doctrinelor ºimeditaþiilor budiste ºi de asemenea hinduse, susþinând teoriapãgâno-ezotericã conform cãreia toþi oamenii sunt una cu Dum-nezeu. O carte pe care Rick Warren de asemenea o recomandãeste Tricia Rhodes, The Soul at Rest: A Journey into ContemplativePrayer (Sufletul la odihnã: O cãlãtorie în rugãciunea contempla-tivã). Acolo pot fi gãsite urmãtoarele instrucþiuni: „Inspirã adâncºi concentreazã-te asupra relaxãrii corpului. Imprimã-þi un ritmrar al respiraþiei. Inspirã pacea lui Dumnezeu ºi expirã împo-vãrãrile, deranjurile ºi temerile. Inspirã dragostea lui Dumnezeu,faptul de a fi gata sã te ierte ºi sã Se îndure de tine, ºi expirã pã-catele, greºelile ºi dezamãgirile tale. Dã-þi osteneala sã pui capãtºuvoiului gândurilor din tine – sã-l încetineºti pânã la încetareatotalã'” (p. 28, citat în Yungen, p. 153). Aceasta este meditaþiaezotericã clasicã ºi e în contradicþie clarã cu tot ce ne învaþã Bi-blia. Vezi ºi paragraful „The Challenge of Mysticism” în G. Gilley,This Little Church Stayed Home, p. 111-141.

114

20 Cartea lui Rudi Holzhauer, Verführungsprinzipien, conþine otratare serioasã a pericolelor misticii „creºtine”.

21 Nouwen scrie în Prefaþa sa la o carte ce doreºte sã lege hinduis-mul de creºtinism: „Autorul aratã o minunatã deschidere pentrudarurile budismului, hinduismului ºi religiei musulmane. El ledescoperã marea înþelepciune pentru viaþa spiritualã a creºtinu-lui”. La sfârºitul vieþii a mãrturisit: „Astãzi cred personal cã Isusa venit cu adevãrat ca sã deschidã uºa casei Tatãlui, dar cã toþioamenii pot intra pe aceastã uºã, indiferent cã-L cunosc pe Isussau nu. Azi îmi vãd chemarea în a ajuta orice om sã-ºi revendicepropria cale spre Dumnezeu” (Sabbatical Journey, p. 51, ambelecitate în Yungen, p. 62). Acesta este un punct clasic de vedere alNew Age.

22 Abanes spune de ex. povestea miºcãtoare a unui criminal în seriecare a luat ostaticã o tânãrã femeie ºi care, prin citirea unui pasajdin cartea „Viaþa condusã de scopuri” a fost determinat sã se pre-dea poliþiei. Ceea ce nu spune însã e faptul straniu cã acest om,în loc sã se converteascã la creºtinism, s-a convertit la islamism.Abanes încearcã sã-l punã pe Warren numai într-o luminã favor-abilã ºi, invers, sã-i prezinte pe criticii sãi, prin distorsionãri neo-biective, drept niºte fanatici nedemni de încredere (cf. p. 12). Elredã un lung „interviu exclusiv” cu Warren, în care pune între-bãri amabile, minimalizatoare, la care Warren poate da apoi rãs-punsurile „corecte”. Când citeºti apoi cum se distanþeazãWarren la modul general de miºcarea „Emerging Church” ºidacã compari cu laudele ºi comentariile aprobatoare pe care leface negru pe alb despre reprezentanþi ai acestei miºcãri, atunciîþi dai seama de lipsa de sinceritate a acestei afirmaþii. Când Aba-nes ºi Warren însuºi îl iau ca mãrturie pe cunoscutul pastor bap-tist W. A. Criswell, care l-a susþinut pe Warren, atunci nu spuncã Criswell l-a susþinut ºi pe Robert Schuller ºi ecumenismul. De-sigur, Abanes nu spune nimic despre relaþiile lui Warren cu niºtecarismatici extremiºti precum Yonggi Cho sau John Wimber.Abanes subliniazã cã Warren condamnã relaþiile sexuale înaintede cãsãtorie – dar nu suflã niciun cuvânt despre faptul cã War-ren a mãrturisit public cã ar boteza în aceastã stare o perechecare trãieºte în concubinaj. ªi felul minimalizator în care Abanesprezintã relaþia lui Warren cu Schuller este evidentã pentru citi-torul informat. Abanes nu poate contesta cã Warren a fost mulþiani în legãturã cu Schuller ºi în 1991 chiar a vorbit în Catedralade Cristal a acestuia. ªi de ce s-a distanþat mai târziu Warren deSchuller? Pentru cã a condamnat teologia acestuia marcatã deerezii profund înºelãtoare? Nu, nici despre aceasta nu relateazãAbanes. Warren ar fi trebuit de mulþi ani sã-ºi dea seama de lu-crul acesta, dar este vãdit cã n-a avut nimic de obiectat faþã de ere-ziile lui Schuller. „Spre sfârºitul anilor 90, Warren a observat to-

115

tuºi cã anumite lucruri din biserica lui Schuller au scãpat de subcontrol” (97). Oare chiar aºa au stat atunci lucrurile, sau nu cum-va aceastã bisericã s-a aflat de la bun început pe un fundamentde erezii? Prilejul de distanþare a fost faptul cã Schuller a invitatun mormon la amvonul bisericii sale. Dar mai înainte fuseserãacolo nenumãraþi eretici ºi învãþãtori falºi, fãrã ca aceasta sã-l fideranjat pe Warren – începând cu renumitul „predicator” al„gândirii pozitive”, Norman Vincent Peale, care a þinut în 1957 opredicã în biserica lui Schuller.

23 Cf. articolului lui S. Simpson, „Learn to love Jesus Christ”,17.03.2005, deceptioninthechurch.com.

24 Cf. diferite articole despre Drucker ºi Warren pe nuntia.info. Uncitat din cartea lui Drucker Landsmarks of Tomorrow poate fisuficient: „Omenirea trebuie sã revinã la valori spirituale, cãcipânã acum a depins de îndurare. Ea are nevoie de aceastã expe-rienþã profundã, ºi anume cã Tu [Dumnezeu] ºi Eu suntem una;este un gând care apare în toate religiile importante” (p. 264-265, citat în „Peter Drucker: futurist deschizãtor de drumuri” penuntia.info). Acesta este misticismul clasic ºi gândirea New Age,nu învãþãtura biblico-creºtinã!

25 Warren neagã mai târziu lucrul acesta, dar existã un video pecare el însuºi spune: „Ken s-a angajat [la noi] ca sã dea ajutor pla-nului PEACE, ºi el ne va ajuta sã ne instruim în arta conduceriiºi sã-i instruim ºi pe alþii, ca sã poatã fi lideri peste tot în lume”(citat în Berit Kjos, Equipping Leaders to ‚Lead like Jesus’?,crossroads.to.) Cf. ºi letusreason.org.

26 Cf. diferite contribuþii de pe letusreason.org.27 Cf. diferite contribuþii de pe nuntia.info ºi post-gazette.com.28 Citate din articolul „To be (a Fundamentalist) or not to be – is

that the Question?” ºi alte articole de pe aceastã paginã de inter-net (letusreason. org/Popteac34.htm).

29 Cf. diferite contribuþii de pe letusreason.org.30 Informaþii detaliate despre planul PEACE al lui Warren se aflã în

James Sundquist, Rick Warren's Global PEACE Plan.31 Cf. letusreason.org.31 Cf. la primul citat un articol de pe assistnews.net, iar la al doilea

lighthousetrailsresearch.com.33 Încã în Biserica condusã de scopuri, Warren îi numeºte pe pastori

„cei mai importanþi iniþiatori strategici ai schimbãrii [changeagents], care se pot ocupa de problemele cu care se confruntã so-cietatea” (Biserica condusã de scopuri, 20). Într-o scrisoare refe-ritoare la planul sãu PEACE, Warren spune: „Avem intenþia de aprofita de atenþia de care s-a bucurat ‚Viaþa condusã de scopuri’

116

pentru a realiza un fel complet nou de gândire ºi acþiune în bise-ricã cu privire la responsabilitatea noastrã în lume” (citat din „AGlobal Peace Plan” pe letusreason. org.

34 Este logic ca preºedintele american Bush sã-ºi fi exprimat prinºeful Peace Corps susþinerea pentru planul lui Warren, ºi de ase-menea Rupert Murdoch, nelegiuitul mogul de presã, care acâºtigat milioane cu revistele sale de sex, a sprijinit imediat pla-nul PEACE al lui Warren ºi a donat pentru aceasta 2 milioane dedolari („God's business”, Orange County Register, 12.11.2006,orcregister.com).

35 Este extrem de interesant sã citim în acest context cã la28.08.2000 a avut loc în New York un „congres pentru pacea lu-mii” (world peace summit), în care s-au întâlnit diferiþi lideri ai re-ligiilor mondiale pentru sprijinirea planurilor globale aleNaþiunilor Unite în mileniul 3. Ei au semnat un „angajamentpentru pacea globalã”, în care scrie printre altele: „În faþa faptu-lui cã nu poate exista pace adevãratã pânã ce toate grupãrile ºicomunitãþile nu recunosc diversitatea culturalã ºi religioasã a fa-miliei omenirii într-un spirit de respect ºi înþelegere reciprocã...În lumina celor spuse mai sus ºi a nãzuinþei de a ne îndeplini în-datorirea faþã de familia omenirii, ne declarãm angajamentul ºihotãrârea: 1. Sã colaborãm cu Naþiunile Unite ºi cu toþi oameniide bunãvoinþã la nivel local, regional ºi global pentru dobândi-rea pãcii...; 2. Sã conducem prin cuvânt ºi faptã omenirea spre unavantaj înnoit pentru valori etice ºi spirituale; ... 5. Sã trezim înfiecare individ ºi comunitãþi o conºtienþã a rãspunderii comunepentru binele familiei omenirii...” (B. Kjos, „Two UN Summits –one Millenium Goal”; crossroads.to). Congresul mileniului þinutde ONU în acelaºi an a fãcut cunoscut scopurile ONU pentrumileniul 3. La III.9 se poate citi astfel: „Nu ne vom da înapoi dela niciun efort de a-i elibera pe semenii noºtri, bãrbaþi ºi femei,de condiþiile umilitoare ºi inumane de sãrãcie extremã... prinaceea cã suntem deplin conºtienþi de dreptul la dezvoltare ºi lalibertate de lipsuri...” Ca mijloc pentru aceastã luptã contra sãrã-ciei, ONU recunoaºte la punctul 15: „Ne pronunþãm de aseme-nea pentru dezvoltarea unor parteneriate puternice cu sectorulprivat ºi cu organizaþiile cetãþeneºti ºi sociale ca sã promovãmdezvoltarea ºi eradicarea sãrãciei” (ebd.) Planul de „pace” al luiRick Warren se potriveºte deci la perfecþie cu eforturile ONU ºiale conducãtorilor religiilor mondiale în scopurile lor globale.Warren ia de asemenea parte la campania ONU împotriva sãrã-ciei, campanie susþinutã de diferite grupãri secularo-politice ºireligioase, care vor sã determine guvernul american sã cheltuia-scã 1% din PIB pentru lupta contra sãrãciei. Organizaþia ONU adeclarat public cã „este în legãturã directã cu eforturile internaþio-nale de a atinge scopurile dezvoltãrii [ONU] pentru mileniul 3”.

117

36 Vezi ºi TOPIC 12/2006. Congresele organizaþiei Bilderbergersunt ca ºi sesiunile „Comisiei Trilaterale” întâlniri secrete ale re-prezentanþilor de rang înalt ai concernelor comerciale, politicie-nilor ºi experþilor de tot felul, care trag în culise sforile politiciimondiale ºi lucreazã pentru instaurarea unei noi ordini mondiale.

37 În privinþa noþiunii cheie a „transformãrii”, care apare tot mereuºi în miºcarea „purpose-driven”, vezi ºi articolele lui Luis Bush,un doctrinar al miºcãrii carismatice: „A Call to Transformation”(transformworld. com/whatstransformation.asp), ca ºi desprepartea criticã L. ºi S. Leslie, „What Is Transformation?” (newswi-thviews.com). Erik Rees, un pastor al bisericii Saddleback, a pu-blicat pe blogul lui Warren pastors.com un articol cu titlul „ªapteprincipii ale unei conduceri care produce transformarea” (SevenPrinciples of Transformational Leadership), în care scrie printre al-tele: „Aceastã epocã cere o masã criticã de lideri care productransformarea ºi care se angajeazã sã creeze sinergia energiei însfera lor de influenþã, astfel încât sã poatã fi atinse noi niveluri desucces [!!] pe linie socialã, economicã, organizatoricã ºi spiri-tualã... Noua paradigmã a conducerii care realizeazã transforma-rea nu este valabilã doar pentru piaþa [lumii afacerilor], ci ºipentru miºcarea localã ºi globalã a lui Cristos. Una dintre celemai influente miºcãri pentru dezvoltarea în continuare a bisericiieste modelul orientat spre scopuri [purpose-driven], care a fostdezvoltat de Rick Warren, pastorul ºef al bisericii Saddleback. Li-derii bisericilor orientate spre scopuri sunt chemaþi nu numai sãdemonstreze în mod autentic printr-o viaþã exemplarã cele cinciscopuri... ei sunt dependenþi de cele ºapte principii ale unei con-duceri care realizeazã transformarea, pentru a crea o sinergie aenergiei”. Rees numeºte urmãtoarele principii care sunt în tota-litate influenþate de teoriile management-ului secular: 1. Simpli-ficare [sã se transmitã subalternilor o viziune în mod simplu ºiclar], 2. Motivaþie [sã fie câºtigaþi subalternii pentru viziune ºi sãli se obþinã cooperarea], 3. Uºurarea învãþãrii [facilitation – onoþiune voalatã pentru conducerea manipulatoare a grupei, care„uºureazã” atingerea de cãtre subalterni a scopurilor didacticeimplicite], 4. Inovaþie [introducerea de schimbãri necesare], 5.Mobilizarea [înhãmarea altora la împlinirea viziunii], 6. Pregãti-rea [datoria liderului de a învãþa el însuºi permanent], 7. Hotãrâ-re [de a îndeplini însãrcinarea ºi de a înfãptui scopul] (dupã B.Kjos, „Creating Community Part 1: 40 Days of Change throughTransformational Leadership”; crossroad.to). Toate acesteaaratã mai pe ºleau, mai fãrã paravan decât cãrþile sale cât de multeste stãpânit conceptul lui Warren de gândirea New Age ºi destrategiile seculare de manipulare.

38 ”Dacã începi predica sau învãþãtura pe care o dai cu nevoile oa-menilor, vei câºtiga imediat atenþia ascultãtorilor. Orice comuni-

118

cant bun înþelege ºi foloseºte acest principiu. ... Un bun vânzãtorºtie cã trebuie sã se înceapã totdeauna cu nevoile clienþilor, nucu produsul... Tu începi acolo unde se aflã oamenii chiar acumºi îi duci acolo unde vrei sã-i ai” (Biserica condusã de scopuri,225).

39 Un citat al expertului secular în management Peter Senge despre„organizaþia care învaþã” aratã ce gândire se ascunde în spatelemiºcãrii de creºtere a bisericii a lui Warren: „O organizaþie careînvaþã se adapteazã neîncetat la un mediu schimbãtor ºi interde-pendent. Cercetãrile centrului aratã cã, pentru a crea o organi-zaþie care învaþã, sunt necesare schimbãri fundamentale îngândire ºi comportare, care rãstoarnã convingerile tradiþionale ºireacþionare ale credincioºilor [!!]. Dacã se doreºte trecerea de lao organizaþie dezbinatã, cu membri care concureazã între ei ºi re-acþioneazã între ei, la o organizaþie sistemicã, cooperantã ºi crea-tivã, atunci este necesarã pentru aceasta o ‚întoarcere galileeanã’pentru întemeierea unor ‚comunitãþi garantate’. În aceastã pri-vinþã, obligativitatea depãºeºte loialitatea personalã ºi include oobligaþie pentru schimbãri sociale prin propria organizaþie”(pentru Senge ºi F. Kofman, „Communities of Commitment:The Heart of Learning Organisations”, citat în „Church Growth& TQM”, crossroad.to).

40 Cf. Articolul edificator al lui B. Kjos: „Small Groups and the Dia-lectic Process” (crossroad.to), în care sunt înfãþiºate relaþiile din-tre conceptul purpose-driven al lui Warren ºi conceptul de „TotalQuality Management” ºi de „gândire sistematicã”.

41 Este interesant cât de franc formuleazã Warren aceasta: „Dacã bi-serica ta vrea sã creascã, atunci atât pastorul, cât ºi congregaþiatrebuie sã renunþe la control: congregaþia trebuie sã abandonezecontrolul conducerii, iar pastorul trebuie sã abandoneze contro-lul serviciilor divine” (Biserica condusã de scopuri, 378).

42 Cf. Churchquake, p. 179: „Bill Hybels, noul pastor apostolic de laWillow Creek Community Church, Barrington, Illinois, ºi unprieten vechi al lui Robert Schuller [!!], este de acord sã...”Wag-ner aminteºte la pag. 179 ºi faptul cã Hybels a scris un capitoldin cartea editatã de de Wagner New Apostolic Churches; Hybelspare sã sprijine mai activ noua miºcare apostolicã decât s-ar pu-tea aºtepta de la un om cu un trecut aparent necarismatic. Lapag. 213, Wagner scrie despre Saddleback: „Bisericile nou-aposto-lice, ca cea a lui Rick Warren, schimbã aceasta cu 180 de grade”.

43 Cf. broºura autorului: „Luaþi seama la voi înºivã ºi la turmã!” Im-portanþa serviciului spiritual de avertizare pentru Biserica din vre-mea sfârºitului.

119

Termeni explicaþi

Amilenism (lat. millenium = o mie de ani): Învãþãturã nebiblicãcare neagã faptul cã va exista pe pãmânt o împãrãþie realã de o miede ani sub domnia ca Rege a lui Isus Cristos.

Dinamica de grup: O noþiune psihologicã, ce denumeºte cola-borarea ºi influenþa reciprocã a membrilor în cadrul unui grup. Psi-hologia secularã a cercetat-o cu scopul de a influenþa þintit oameniiprin grupe ºi de a-i cârmui în convingeri ºi comportare.

Dominionism (engl. dominionism; din lat. dominium = dom-nie). O erezie care îi are la bazã pe Augustin ºi Biserica Catolicã,potrivit cãreia Biserica e chipurile chematã sã exercite în locul luiCristos stãpânirea Sa ca Rege asupra lumii, respectiv sã instaurezepe pãmânt Împãrãþia lui Dumnezeu, exercitând influenþã asupraculturii, ºtiinþei, politicii ºi economiei.

Ecumenism (gr. oikoumene = pãmântul locuit): Nume dateforturilor pentru unirea mondialã a tuturor oamenilor care se de-clarã creºtini, mai ales unirea catolicilor, ortodocºilor ºi protestanþi-lor. Din punct de vedere biblic, aceastã unire care nu se petrece pebaza naºterii din nou ºi a învãþãturii biblice, ci reprezintã un jugstrãin între luminã ºi întuneric, Cristos ºi Belial (2.Cor.6:14-16), otreaptã premergãtoare spre biserica globalã, prostituata Babilon dinApocalipsa 17 ºi 18.

Emerging Church / Emergent Church (= biserica care seiveºte, care apare, pronunþatã cam aºa: i'mãgiãnt ci'ãci): Denumireaunei miºcãrii neo-evanghelice care a luat fiinþã în cadrul miºcãrii decreºtere a bisericii, care se considerã biserica postmodernã pentrutânãra generaþie. Ea susþine o relativizare a Bibliei, o abatere de laadevãrurile centrale ale credinþei, ca ºi o întoarcere spre practicilereligioase catolico-mistice.

Evanghelical (engl. evangelical = pledând cauza evangheliei;din gr. evangelion = vestea bunã a mântuirii): Denumire pentrucreºtinii fideli Bibliei în spaþiul de limbã englezã, care s-au þinut deadevãrul ºi autoritatea Bibliei contra necredinþei teologiei liberaledin secolul 19 ºi 20. Din acest curent s-au dezvoltat spre mijloculsecolului 20 neo-evanghelicii (evanghelicii moderni) ca delimitarede *fundamentaliºti. Astãzi, este de cele mai multe ori o denumirepentru *neo-evanghelicalismul modern.

Evanghelie socialã: Denumire pentru învãþãtura nebiblicã acercurilor *liberal-teologice, conform cãreia creºtinii ar trebui sã seintereseze cu prioritate îmbunãtãþirea circumstanþelor sociale aleoamenilor în loc de salvarea lor de condamnarea eternã. Aceastã

120

erezie perfidã se asociazã de cele mai multe ori cu cea a *dominio-nismului, conform cãruia creºtinii ar trebui sã aducã pe pãmântÎmpãrãþia lui Dumnezeu, pacea ºi bunãstarea. Varianta *neo-evan-ghelicã nu mai puþin înºelãtoare afirmã o coexistenþã de acelaºirang a evangheliei salvãrii biblice ºi a „evangheliei sociale” corectãdin punct de vedere politic.

Ezoteric (gr. esoteros = înãuntru): Þinând de o doctrinã reli-gioasã secretã, *ocultã.

Fundamentaliºtii (engl. fundamentalists, din lat. fundamentum= temelie, fundament): Denumire iniþialã pentru creºtini hotãrâþi fi-deli Bibliei din America, care s-au luptat la începutul secolului 20contra preluãrii puterii de cãtre teologia liberalã în bisericile ameri-cane. Unii dintre ei au publicat o serie de cãrþi sub titlul de TheFundamentals, în care erau apãrate adevãrurile de bazã ale Bibliei.Mai târziu, aceastã noþiune a devenit o denumire generalã polemi-co-politicã, peiorativã pentru adepþii fanatici ai unui lucru.

Gândire pozitivã: O teorie *magico-ezotericã, care afirmã cãniºte „gânduri pozitive” folosite în mod conºtient, legate parþial de„mãrturisiri pozitive” ºi *vizualizare, care ar avea puterea de aschimba persoana însãºi ºi împrejurãrile în care se aflã ea. Ea a fostdezvoltatã mai departe de Norman Vincent Peale din surse din ªti-inþa creºtinã printre alte secte ºi de Robert Schuller („gândirea înposibilitãþi”).

Iluminaþi (lat. illuminatus = luminat): Un ordin secret fondat în1776 de Adam Weishaupt, care, asemenea francmasonilor, aspirãpe o bazã iluministã, raþionalistã ºi ocultã la transformarea societãþiiºi la o nouã ordine mondialã.

Imaginaþie (lat. imaginatio = idee, reprezentare): În contextulnostru o metodã *ocultã pentru a realiza anumite scopuri cu aju-torul reprezentãrilor sau închipuirilor active; se bazeazã pe teoria*magicã conform cãreia închipuirile, ca ºi gândurile oamenilor aravea o forþã de schimbare a realitãþii (vezi ºi *vizualizarea).

Magic, magie (gr. mageia = vrãjitorie, vrajã): Denumire pentruînvãþãturi ºi practici secrete (*oculte), care vor sã se foloseascã deforþele spirituale supranaturale ale întunericului pentru a-ºi atingepropriile scopuri. Prin anumite gânduri, închipuiri, cuvinte sauacþiuni (ritualuri), omul vrea sã determine forþele spirituale sã facãce ar dori el.Magia este (ºi sub deghizare „creºtinã”) un pãcatmare, care aduce un om sub puterea distrugãtoare a diavolului(Dt.18:9-14).

Manipulare (fr. manipuler = a manipula, ºi lat. manipulus = omânã plinã): Un procedeu mascat de influenþare þintitã ºi cârmuirefãcutã de alþi oameni pentru anumite scopuri.

121

Mantra (sanscritã: vorbã): O formulã *magicã tot mereu repe-tatã; ºi o maximã sau zicalã folositã în *meditaþie pentru a deconec-ta conºtienþa normalã ºi a ajunge pe tãrâmul „iluminãrii”. În spateleei se aflã o închipuire *magicã despre puterea cuvântului rostit.

Marketing (engl. market = piaþã): În teoria economicã, eforturi-le fãcute pentru promovarea produselor unei firme prin observare(chestionarea consumatorilor), influenþarea pieþii (publicitate,reclame) ºi adaptarea þintitã a strategiei firmei la cererile pieþei.

Meditaþie (lat. meditatio = meditaþie): La origine, ea denotã îngeneral o reflectare sau meditare la o chestiune; prin avântul masivluat de *misticism ºi a religiilor orientale pãgâne, prin ea se înþelegede cele mai multe ori o contemplare misticã cu scopul „experimern-tãrii lui Dumnezeu” în sens mistic, respectiv, la modul general,tehnici care servesc deconectãrii conºtienþei normale ºi introduce-rea unei „stãri de iluminare” oculte, timp în care sunt experimernta-te niºte revelaþii din partea spiritelor care induc în eroare. În acestsens pot fi folosite *mantre, „rugãciuni prin respiraþie”, imagini(mandale, icoane), anumite poziþii corporale (Yoga, Zen) sau tehni-ci precum exerciþii de relaxare, cãlãtorii în fantezie ºi imaginaþie.

Megabisericã (gr. megas = mare): Bisericã mare, conform nor-melor miºcãrii de creºtere a bisericii, cu 2.000 sau mai mulþi partici-panþi pe sãptãmânã la serviciile religioase.

Misticism (gr. mystikos = tainic, secret, respectiv o învãþãturã se-cretã): Denumire pentru învãþãturi secrete pãgâno-religioase, carepromit o cunoaºtere mai înaltã ºi unirea cu o zeitate.Misticismulcautã prin ascezã, contemplare, *meditaþie, anumite ritualuri saualte lucruri pentru a ajunge la o „experienþã mai înaltã” sau „ilumi-nare”. De regulã, misticismul porneºte de la faptul cã în om existã o„scânteie divinã”, respectiv cã el în sine este deja una cu divinitateaºi cã trebuie doar sã afle lucrul acesta. Misticismul este în esenþã*magic ºi *ocult ºi duce doar la experienþe demonice înºelãtoare ºiacolo unde (ca ºi în catolicismul din Evul Mediu) apare sub unauspiciu „creºtin”. Ea se trage din religiile misterioase ale antichitãþii(cf. Ap.17:1-5).

Miºcarea carismaticã (gr. charisma = dar al harului): Un curentseducãtor fals profetic ºi fals spiritual (cf.Mt.7:15-23;Mt.24:24;1.Tim.4: 1), care se pretinde a fi în posesia darurilor apostolilor dinBiserica Primarã.

Neo-evanghelicalismul (evanghelicalismul modern): Denum-ire pentru un curent care a luat fiinþã pe la 1940, fondat de foºti*fundamentaliºti din America care au refuzat lupta activã contrateologiei liberale ºi ereziilor ºi separarea biblicã ºi au dus un dialoggata de compromis ºi colaborare cu bisericile mari liberale, cu ecu-menismul ºi cu miºcarea carismaticã. Prin aceasta câºtigã o influ-

122

enþã tot mai mare elemente critice la adresa Bibliei, carismatice ºicatolico-ecumenice. Vice-versa, neoevanghelicalismul (prin BillyGraham printre alþii) a câºtigat între timp o mare influenþãmondialã.

New Age (engl. = „Erã Nouã”): Denumire unui curent religios,care apare încã de la sfârºitul secolului 19 (Alice Bailey, *teozofie) ºiare o influenþã mai puternicã înainte de toate în a doua jumãtate asecolului 20. El se sprijinã pe teorii astrologice (intrare în noua „zo-die a Vãrsãtorului”) ºi în speculaþii oculte de nuanþã predominanthindusã. Potrivit doctrinelor New Age, nu existã niciun Dumnezeupersonal; fiecare om este chipurile Dumnezeu ºi trebuie doar sãconºtientizeze lucrul acesta. De New Age sunt legate nenumãrateteorii ºi secte *oculte. Deºi concepþia este în esenþã anticristicã,adepþii New Age vorbesc ºi despre un Cristos (adicã Anti-Cristos),întrebuinþeazã noþiuni care sunã a fi parþial creºtine ºi au avut în ul-timele decenii o influenþã mai puternicã în cercurile creºtine.

Ocultism (lat. occultus = ascuns, secret): Teorie despre forþeletranscendentale, supranaturale ascunse (din punct de vedere biblic:lumea spiritelor demonice). De ocultism þin nenumãrate forme de*magie (vrãjitorie), spiritism sau necromanþie, ghicire, astrologie,*meditaþie, *misticism, care sunt toate în contact cu spirite întune-cate ºi astfel sub puterea lor (cf. Dt.18:9-14).

Postmilenism (lat. post = dupã; millenium = mileniu): În-vãþãturã nebiblicã care spune despre Cristos cã va veni pe pãmântde abia dupã ce Biserica a înfãptuit în locul Sãu domnia de pacetimp de o mie de ani.

Postmodernism (lat. post = dupã; modernus = modern, contem-poran): Denumire pentru un curent în gândirea începutului secolu-lui 20, care priveºte cu scepticism credinþa raþionalã modernã ºiexercitã o relativizare a oricãrui adevãr, o retragere spre subiectiv,spre trãiri. Acest curent spiritual a exercitat o influenþã ºi asupramiºcãrii neo-evanghelice ºi a contribuit la apariþia miºcãrii Emer-ging Church.

Pragmatism (gr. pragmatikos = iscusit om politic): În contextulnostru: o gândire nespiritualã care urmãreºte utilitatea, caracterulutil, practic, o atitudine care mãsoarã valoarea anumitor învãþãturiºi acþiuni dupã succesul lor în loc de compatibilitatea cu adevãrullui Dumnezeu revelat în Biblie.

Spiritism (lat. spiritus = spirit/duh): Denumire colectivã pentrupractici *oculte pentru descântat ºi conjurat spiritele (demonice,înºelãtoare).

Spiritualitate, spiritual (lat. spiritus = spirit/duh): Noþiune re-ligioasã care denotã predominant o „relaþie spiritualã” nebiblicã, ne-

123

creºtinã cu niºte „spirite” necreºtine. Ea se întâlneºte atât în BisericaCatolicã, cât ºi în *New Age ºi alte religii.

Teologia liberalã: Denumire pentru curentul teologic apãrut caurmare a iluminismului, care respinge toate acþiunile supranaturaleale lui Dumnezeu în Biblie ºi în istorie ºi considerã Biblia ca o lucra-re omeneascã, un mit sau cel puþin în mare parte neadevãratã.Aceastã teologie (numitã ºi „teologie istoricã” sau „criticã a Bibliei”)a ajuns sã predomine tot mai mult în cursul secolului 19 în þãrile„occidentului creºtin” ºi astãzi caracterizeazã practic toate bisericileprotestante mari.

Teozofie (gr. theos = Dumnezeu; sophos = înþelept): O teorie*ocultã despre „luarea la cunoºtinþã despre divin”, care se bazeazãpe un amestec de învãþãturi pãgâne misterioase din cabala, hindu-ism ºi alte surse. Totdeauna a avut o influenþã puternicã asupramiºcãrii *New Age.

Transformare (lat. transformare = schimbare, prefacere): Încontextul nostru, o noþiune folositã de învãþãtori *New Age ºi sa-vanþi seculari moderni, care descrie chipurile transformãrile necesa-re pe care trebuie sã le sufere oamenii ºi societatea pentru acorespunde cerinþelor „Noii Ere”.

Umanism, umanist (lat. humanus = uman, omenesc): Denum-ire a unei direcþii de gândire care, recurgând la Grecia pãgânã, a sub-liniat demnitatea ºi capacitatea de instruire a omului. Din punct devedere spiritual, o gândire care îl vede pe om în centru ºi astfelneagã învãþãtura biblicã despre cãderea în pãcat ºi necesitatea sal-vãrii. Umanistul alcãtuieºte miezul consecinþei moderne ºtiinþifico-ateiste despre lume ºi viaþã ºi al psihologiei moderne.

Viziune (lat. visio = vedere): Denotã pe de o parte o revelaþie su-pranaturalã (apariþie, viziune), respectiv apariþie înºelãtoare, haluci-naþie. Printre altele, ea denumeºte o privire în viitor, o imaginedespre viitor, pe care ºi-o face omul; mai ales în stilul modern devorbire se foloseºte în legãturã cu perspectiva de viitor a unei între-prinderi sau a unei biserici creºtine ºi astfel este înruditã cu directi-va dinainte datã (purpose/ mission statement), care, potrivit teoriilormoderne ale economiei, joacã un rol important pentru succes.

Vizualizare (engl. visualize; lat. visus = vãzul): Înseamnã maiîntâi „a prezenta ceva vizibil”; în limbajul religios, vizualizarea de-notã reprezentarea prin imagini dirijatã în mod activ a ceva dorit, ca-re, potrivit acestei concepþii magice, devine prin aceasta realitate.Vizualizarea este o tehnicã *ocultã strãveche, care a fost introdusãîn psihologie prin C. G. Jung ºi în creºtinism prin Yonggi Cho,Agnes Sanford, Robert Schuller ºi alþi învãþãtori falºi.

A

Abanes, Richard 71, 77, 114Alfa, Cursul 102B

Barna, George 15, 17Bilderberger, organizaþia 91Blanchard, Ken 15, 17, 81, 82Brennan 113Bright, Bill 11, 44Buford, Bob 15, 16, 17C

Campus for Christ 11Cho, David Yonggi 17, 81, 83, 95, 114,

127

Chopra, Deepak 82Comisia Trilateralã 91Copeland, Kenneth 83Council on Foreign Relations 90D

dominionism 12, 34, 35, 36, 119Drucker, Peter 15, 16, 17, 81, 92, 93,

101, 112, 115E

Emerging Church 8, 17, 18, 19, 102,104, 112, 114, 119, 122

F

francmasonie 14, 36, 91, 120Fuller (seminarul) 10, 11, 12, 84, 111G

Graham, Billy 11, 15, 30, 102, 112, 122Grün, Anselm 102H

Haggard, Ted 98Hansen, Mark Victor 82Hayford, Jack 83Henry, Carl 10Hinn, Benny 83Hybels, Bill 7, 8, 13, 14, 15, 18, 20, 30,

54, 72, 77, 78, 82, 84, 98, 99, 100,101, 112, 118

I

Inter-Varsity 11Ioan al Crucii 74Ioan Paul al II-lea 84Ireneu 75J

Jakes,T.D. 83Jones, Laurie Beth 82Jung, C. G. 65, 73, 123K

Kimball, Dan 19L

Laurenþiu (fratele) 72, 73, 75M

Madame Guyon 73, 75Maica Tereza 75Manning, Brennan 102Maxwell, John 77McClung, Floyd 83

McGavran, Donald 9, 10, 12, 16, 23,111

McLaren, Brian 17, 19McManus, Erwin 19Merton, Thomas 113N

National Association of Evangelicals12, 98

neo-evanghelic 10, 11, 15, 22, 41, 51,62, 82, 90, 96, 101, 103, 119, 120,121, 122

New Age 14, 17, 19, 33, 36, 39, 45, 70,71, 72, 82, 91, 114, 115, 117, 122,123

new age 81Nouwen, Henri 72, 74, 102, 113O

Ockenga, Harold 10Osteen, Joel 18P

Parzany, Ulrich 44PEACE plan 35, 82, 86, 87, 88, 90, 94,

96, 98, 115, 116Peale, Norman Vincent 14, 50, 111,

115, 120R

Redman, Matt 83S

Sanford, Agnes 123Schuller, Robert 13, 14, 15, 16, 47, 50,

51, 58, 66, 77, 78, 79, 80, 81, 91, 92,101, 111, 112, 114, 115, 118, 120,123

Senge, Peter 17, 118Skulls&Bones 91Stott, John 11Sweet, Leonard 19T

Templeton, fundaþie 86Tersteegen, G. 72The Message 55, 68, 69, 70Thomas, Gary 73Tozer, A. W. 72, 112W

Wagner, C. Peter 12, 15, 18, 34, 83, 84,91, 98, 111, 118

Walsch, Neale D. 39Warren, Rick 7, 8, 13, 14, 15, 16, 18, 20,

30, 35, 37, 92, 103, 113, 114, 115,118

Wilkinson, Bruce 37Willow Creek 7, 17, 20, 22, 100, 101,

102, 103, 112, 118Wimber, John 12, 83, 114World Vision 11

Index

125

Bibliografie

Abanes, Richard: Rick Warren: Es geht nicht um mich – Die Geschichte ei-ner Vision. Haan (R. Brockhaus) 2006

Ebertshäuser, Rudolf: GottesWort oderMenschenwort? Moderne Bibelüber-setzungen unter der Lupe. Oerlinghausen (Bethanien) 2006

Ebertshäuser, Rudolf: „Habt acht auf euch selbst und auf die ganze Herde!”Die Bedeutung des geistlichen Wächterdienstes für die endzeitliche Ge-meinde. Leonberg (ESRA-Schriftendienst) A 3-a ed. 2006

Ebertshäuser, Rudolf: „Pro Christ” oder biblische Evangelisation? Das ech-te Evangelium und seine moderne Umdeutung. Leonberg (ESRA-Schriftendienst) 2006

Ebertshäuser, Rudolf: Wohin führt die „Emerging-Church”-Strömung?Eine Beurteilung des Buches von E. R. McManus: Eine unaufhaltsameKraft. Leonberg (ESRA-Schriftendienst) 2006

Eggers, Ulrich; Spieker, Markus (Hg.): Der E-Faktor. Evangelikale und dieKirche der Zukunft. Witten (R.Brockhaus) 2005

Gilley, Gary E.: This Little Church Stayed Home. A Faithful Church in De-ceptive Times.Webster, NY (Evangelical Press) 2006

Hunt, Dave: Die okkulte Invasion. Die unterschwellige Verführung von Weltund Christenheit. Bielefeld (Christliche Literaturverbreitung) 1999

MacArthur, John F.: Wenn Salz kraftlos wird. Die Evangelikalen im Zeital-ter juckender Ohren. Bielefeld (Christliche Literaturverbreitung)1996 (engl. Ashamed of the Gospel) [Când sarea îºi pierde gustul –Editura Agape]

Marsden, George M.: Reforming Fundamentalism. Fuller Seminary and theNew Evangelicalism. Grand Rapids,MI (Eerdmans) 1995

McGavran, Donald A.: Understanding Church Growth. Grand Rapids, MI(Eerdmans) 3, editatã de C. P.Wagner. Ed. 1990

Pickering, Ernest D.: The Tragedy of Compromise. The Origin and Impactof the New Evangelicalism. Greenville, SC (Bob Jones UniversityPress) 1994

Plock, Wilfried: Gott ist nicht pragmatisch. Wie Zweckmäßigkeitsdenkendie Gemeinde zerstört. Oerlinghausen (Betanien) 2004

Pritchard, G. A.: Willow Creek – die Kirche der Zukunft? Bielefeld (Christ-liche Literaturverbreitung) 1997

126

Schuller, Robert H.: If It´s Going to Be, It´s Up to Me. The Eight ProvenPrinciples of Possibility Thinking. New York, NY (Harper– Paper-backs) 1998

Schuller, Robert H.: Move Ahead With Possibility Thinking. New York, NY(Jove Book) 1978 (Prima ediþie 1967)

Schuller, Robert H.: My Journey. From an Iowa Farm to a Cathedral of Dre-ams. San Francisco, CA (Harper SanFrancisco) 2001

Schuller, Robert H.: Self-Esteem – The New Reformation. Waco, TX (WordBooks) A 2-a ed. 1982

Schuller, Robert H.: Your Church Has a Fantastic Future! A PossibilityThinker´s Guide to a Successful Church. Ventura, CA (Regal Books)1986 (Ediþie extinsã a cãrþii Your Church Has Real Possibilities!1974)

Smith, Warren: Deceived on Purpose. The New Age Implications of the Pur-pose-Driven Church. Magalia, CA (Mountain Stream Press) A 2-a ed.2004

Sundquist, James: Rick Warren´s Global PEACE Plan. (Rock Salt Publi-shing) 2006

Tozer, A. W.: Gott liebt keine Kompromisse. Neuhausen-Stuttgart (Häns-sler).

Wagner, C. Peter: Changing Church. How God is Leading His Church IntoThe Future. Ventura, CA (Regal Books) 2004

Wagner, C. Peter: Churchquake! How the New Apostolic Reformation IsShaking Up the Church As We Know It. Ventura, CA (Regal Books)1999

Warren, Rick: The Purpose-Driven Church. Growth Without CompromisingYour Message & Mission. Grand Rapids, MI (Zondervan) 1995(germ. Kirche mit Vision. Gemeinde die den Auftrag Gottes lebt. Asslar(Gerth Medien) A 3-a ed. 2006)

Warren, Rick: The Purpose-Driven Life. What on Earth Am I Here For?Grand Rapids, MI (Zondervan) 2002 (germ. Leben mit Vision.Wozu um alles in der Welt lebe ich? Asslar (Gerth Medien) 2003)

Yungen, Ray: A Time of Departing. How Ancient Mystical Practices are Uni-ting Christians with the World´s Religions, Silverton, OR (LighthouseTrails), ed. 2006

127

Index de autori

influenþaþi de miºcarea Willow Creek ºi Emerging Church, alecãror cãrþi au fost traduse în limba românã ºi care trebuie cititecu discernãmânt sau evitate (unii dintre aceºti autori au fostmenþionaþi în cartea de faþã):

Larry Crabb (Conectarea interpersonalã, Presiunea a dispãrut, etc.)

Henry Blackaby (În lucrare cu Dumnezeu, etc.)

Ken Blanchard (Cârmuiþi ca ºi Isus, Emanuel/Fãclia, plus mai multe tit-luri publicate de Curtea Veche)

Jack Canfield (cu M.V. Hansen) Supã de pui, etc.

Steve Chalke ºi Alan Mann (Mesajul pierdut al lui Isus)

David (Paul)Yonggi Cho (2 cãrþi la Editura Life, Oradea)

Richard Foster (Disciplinele spirituale [Logos], Tânjirea dupã Dumnezeu[Casa cãrþii])

Bill Hybels (Cine eºti când nu te vede nimeni, Curajul de a conduce, Preaocupat pentru a nu mã ruga, Onest cu Dumnezeu)

T. D. Jakes (Bãrbãþia din perspectiva Bibliei, etc.)

Laurenþiu, fratele (Viaþa cu Dumnezeu, Logos)

Max Lucado (cel puþin 9 titluri)

Brennan Manning (2 titluri, Aquaforte, Cluj-Napoca)

John Maxwell (8 titluri, Editura Amaltea)

Donald Miller (Albastru ca jazz-ul, Kerigma)

John Ortberg (pastor la Willow Creek, cel puþin 6 cãrþi)

Andy Stanley

Charles Stanley

Charles Swindoll

Gary Thomas (Cãsãtorie sfântã – Kerigma; Influenþa sacrã, Chemareasacrã, Lupta frumoasã – Noua Speranþã)

Bruce Wilkinson (4 titluri, Stephanus)

Dallas Willard (Înnoirea inimii, Cartea Creºtinã)

N. T. Wright (Mesia, Aquaforte, Cluj-Napoca)

W. Paul Young (Baraca, roman teologic blasfemator)

128

Listã de situri

pe internet critice faþã de miºcarea Willow Creek, a lui Rick War-ren, „Emerging Church”, rugãciunea contemplativã, misticismhindusocatolic, etc.:

1. lighthousetrailsresearch.com

2. understandthetimes.org

3. crossroad.to

4. deceptioninthechurch.com

5. discernthetime.com

6. christianresearchservice.com

7. letusreason.org

8. svchapel.org

9. pfo.org

10. erwm.com

11. apprising.org

12. bereanbeacon.org

13. christianresearchnetwork.com

14. discernment-ministries.org

15. crosstalkblog.com

16. thebereancall.org

17. watcherslamp.blogspot.com

18. cicministry.org

19. takeheed.co.uk