Embed Size (px)
Citation preview
Comportamentul prosocial
COMPORTAMENTUL PROSOCIAL
Planul lecţiei
■ Introducere : bunul samaritean de lângă noi
■ Ce este comportamentul prosocial ?
■ Teorii explicative ale comportementului prosocial
◘ Teorii sociologice ◘ Teorii psihosociologice ◘ Teorii biologice
■ Emergenţa comportementului prosocial
BibliografieChelcea, Septimiu [2006] (2008), „Comportamentul
prosocial”, în S. Chelcea (coord.) Psihosociologie. Teorii, cercetări, aplicaţii (pp. 225-243). Iaşi : Editura Polirom.
Chelcea, Septimiu (2013) Comportamentul prosocial, în A. Ducuciuc, L. Ivan, S. Chelcea. Psihologie socială. Studiul interac iunilor umane ț (pp. 161-178). Bucure ti: Editura șComunicare.ro.
Eysenck, Hans şi Eysenck, Michael [1981] (1998), „Răul samaritean” în H. Eysenck şi M. Eysenck. Descifrarea comportamentului uman (pp. 12-19). Bucureşti: Editura Teora.
Moscovici, Serge [1994](1998), „Formele elementare ale altruismului”, în S. Moscovici (ed.). Psihologia socială a relaţiilor cu celălalt (pp. 61-73). Iaşi : Editura Polirom.
Seneca, Lucius Annaeus [f.a.] (2005). Despre binefaceri. Iaşi : Editura Polirom.
Wilson, Edward O. [1975] (2003) Sociobiologia. Bucureşti : Editura Trei.
http://www.ted.com/talks/frans_de_waal_do_animals_have_morals
■ Introducere: bunul samaritean de lângă noi
PARABOLA BUNULUI SAMARITEAN Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între
tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort. Din întâmplare, un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături. De asemenea, şi un levit, ajungând în acel loc şi văzându-l, a trecut pe alături. Iar un samaritean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el. Iar a doua zi, scoţînd doi dinari, i-a dat gazdei şi i-a zis: „Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da”.
Luca, 10, 30-35
• Este rândul dvs.
Interpreta i psihosociologic parabola.ț
Bibliografie
John M. Darley, Daniel C. Batson (1973), From Jerusalem to Jericho": A study of situational and dispositional variables in helping behavior, Journal of Personality and Social Psychology, 27, 1, pp. 100-108
Lucius Annaeus Seneca (4 î.e.n.- 65 e.n.)
Ce este atunci binefacerea? Este un act de bunăvoinţă, care oferă bucurie şi care, tocmai oferind, o şi primeşte, căci făptuieşte după propria sa înclinaţie şi dispoziţie firească.
● Întâi de toate, să dăruim ceea ce este necesar, apoi ce este de folos, apoi ce este plăcut – întotdeauna lucruri care durează.
● Cel care, atunci când dăruieşte ceva, se gândeşte la răsplată, merită să fie înşelat.
● Este cu mult mai bine să punem vorbe bune lângă fapte bune şi, cu câteva cuvinte plăcute, binevoitoare, să dăm valoare darului făcut.
● Darul poate fi acelaşi, dar contează cum anume este dat. ● Legea binefacerii: unul trebuie să uite pe dată ce a dăruit, celălalt – să
nu uite niciodată ce a primit.● Binefacerea nu trebuie primită cu moliciune, nici slugarnic, nici cu
umilinţă.● Cel care primeşte o binefacere din toată inima a şi răsplătit-o.● Cel dintâi folos al unei binefaceri este sentimentul împlinirii ei.● Dacă transformăm binefacerea într-o marfă, piere tot meritul unui gest
atât de măreţ.● Pe omul recunoscător îl încântă întotdeauna o binefacere, pe cel
nerecunoscător – o singură dată.Lucius Annaeus Seneca, Despre binefaceri, Iaşi, Editura Polirom, 2005, passim.
■ Ce este comportamentul prosocial?
TERMENI INTERŞANJABILI : comportament prosocial, altruism, comportament de ajutorare, acţiune socială pozitivă, comportament caritabil, voluntariat, generozitate, filantropie .a.ș
ALTRUISMUL presupune sacrificiu de sine şi întrucât orice sacrificiu trebuie, într-o oarecare măsură, să rănească ego-ul pentru a fi sacrificiu de sine, ecuaţia psihologică „altruism egal sociabilitate” rezultă direct din definiţia altruismului pe care am ales-o, fie ea ştiinţifică sau morală.
În acest fel, aspectul altruismului pur care loveşte ego-ul nu face obiectul unei probleme puse în termeni psihologici: „adevăraţii altruişti” acţionează, după definiţia lui Macauly şi Berkowitz („comportamentul care se realizează în beneficiul celuilalt, fără a se aştepta recompensa unei surse externe”, 1970, 3), împotriva interesului propriu.
Serge Moscovici, Formele elementare ale altruismului, Iaşi, Editura Polirom, 1998, 64.
Comportamentul prosocial :Robert A. Baron şi David Byrne (1974) ; „Acţiunea
care nu aduce beneficii decât celui ce primeşte ajutor” (1974/1981, p. 262).
Daniel Bar-Tal (1976) : intenţionalitate, absenţa obligaţiilor de serviciu, fără aşteptarea recompenselor externe.
“Acte intenţionate care ar putea avea consecinţe pozitive pentru alţii, fără a se anticipa vreo răsplată” (A. Baum, J.D. Fisher şi J.E. Singer, 1985, 200).
Hans W. Bierhoff (1987, p. 113): intenţia de a ajuta alte persoane, libertatea alegerii, acordarea ajutorului în afara obligaţiilor profesionale.
CP = comportament intenţionat, realizat în afara obligaţiilor de serviciu, orientat spre susţinerea, conservarea şi promovarea valorilor sociale, fără anticiparea vreunei recompense externe (morale sau materiale).
Sfera CP : ajutorarea semenilor, apărarea proprietăţii, jertfa de sine pentru dreptate, pentru integritatea şi independenţa patriei.
Altruismul şi comportamentul de ajutorare (helping behavior) sunt subspecii ale CP.
Abordarea multinivelară a CP : 1) micro (originea); 2) mezo (diade); macro (organiza ii, popula ie)ț ț
„O cafea în a teptareș ”Ideea a apărut în sudul Italiei, la Napoli, iar în scurt
timp gestul a fost adoptat i în alte ări: Ucraina, ș țCanada, Bulgaria i de curș ând (sper) România.
Este rândul dvs.
Donarea de sânge este un comportament prosocial ?
Mohandas Karamchand Gandhi (1869 – 1948)
Maica Teresa (1910 – 1997)(născută Agnes Gonxha Bojaxhiu, în Alania)
Avram Iancu (1824 – 1972)
La Câmpeni
■ Teorii explicative ale CP
◘ Teorii sociologice
● Norma responsabilităţii socialeNe subordonăm ei nu pentru a fi recompensaţi, ci pentru că
ne simţim satisfăcuţi când atingem standardele morale interne (Leonard Berkowitz, 1973).
Înclinăm să ajutăm în mod deosebit persoanele dependente de noi despre care avem o părere bună (Leonard Berkowitz, 1979).
„Dacă ar exista numai norma reciprocităţii, samariteanul nu ar fi bunul samaritean” (David G. Mayers, 1983/1987, 450).
● Norma reciprocităţii
Când cineva te ajută, trebuie să răspunzi în acelaşi fel.
Să-l ajuţi pe cel care te-a ajutat cândva : aceasta este regula de aur în orice relaţie interpersonală şi se regăseşte, ca şi tabuul incestului, în toate societăţile (Alvin Gouldner, 1960).
Funcţionează cu precădere în grupurile mici, în colectivităţile izolate, în micile orăşele.
Este intim legată de principiul echităţii : în relaţiile interpersonale, fiecare aşteaptă să primească beneficii proporţional cu ceea ce a învestit.
Norma reciprocităţii se aplică :1) dacă cel ce primeşte ajutorul percepe
intenţionalitatea actului ;2) dacă acesta evaluează corect proporţionalitatea
dintre costul ajutorului şi resursele persoanei ce îl oferă (M. J. Saks şi E. Krupat, 1988, p. 350).
Norma reciprocitătii se aplică mai frecvent între persoane care au acelaşi status socio-economic; persoanele cu stimă de sine mai redusă nu urmăresc reciprocitatea (J. D. Fischer, 1983; A. Nadler, 1985).
Este rândul dvs.Cunoaşteţi proverbe româneşti care îndeamnă la
reciprocitate?
● Teoria “Învăţarea socială”
Învăţăm comportamentul prosocial prin :
1) Comunicare persuasivă
- moderaţia în solicitarea ajutorului este mai eficientă decât insistenţa (Irwin A. Horowitz, 1968).
- când ajutorul se solicită prea insistent, intervine „reactanţă psihică” (Jack W. Brehm, 1966).
Irwin A. HorowitzProfesor, Oregon State University
Horowitz, I. A. şi Bordens, K. S. (2008). Social Psychology (ediţia a III-a). New York: McGraw-Hill.
Horowitz, I.A., Willging, T.E. şi Bordens, K.S. (1998). Psychology of Law: Integrations and Applications. New York: Allyn & Bacon.
Jack W. Brehm
Professor emeritus, University of Minnesota
Explorations in Cognitive Dissonance, 1962 (în colab. cu Arthur R. Coehen)
A Theory of Psychological Reactance (1966)
2) Învăţare observaţionalăUnor copii de 6-9 ani li s-au proiectat filme cu scene
în care protagoniştii acordau ajutor altora şi filme în care astfel de scene lipseau. S-au măsurat apoi atitudinile prosociale ale copiilor din grupul experimental şi din grupul de control. S-a constatat că intensitatea atitudinilor prosociale era mai mare la copiii care vizionaseră filmul cu scene de comportament prosocial (J.H. Bryan şi N.H. Waleck, 1970).
Alt experiment: frecvenţa CP sporeşte după vizionarea filmelor cu mesaj altruist (B. Underwood, 1977).
Factori sociali
● Cultura i ș CP
In SUA – educa ia pentru voluntariat a copiilor.țIn România – de perfec ionat legisla iaț ț
● Religia i ș CP
● Mass-media i ș CP
TVR – implică-te
◘ Teorii psihosociologice ● Teoria “Cost-beneficiu”
Teza: oamenii tind să menţină echitatea în relaţiile interpersonale; relaţiile inechitabile produc disconfort psihic.
Analiza cost-beneficiu se concentrează pe cea de-a doua teză a teoriei echităţii, pe raportul dintre ceea ce dă (costul acţiunii) şi ceea ce primeşte (beneficiu) o anumită persoană.
Cost: factori de natură materială, financiară, dar şi ideală, psihică: consumarea unor bunuri materiale, cheltuirea unor sume de bani, ocuparea timpului, efortul fizic, oboseala psihică, depresia, durerea, tristeţea, pierderea stării de sănătate, primejduirea vieţii.
Beneficiul include atât recompensele externe (bani, stima celorlalţi, ajutorul reciproc etc.), cât şi recompensele interne (sporirea stimei de sine, satisfacţie, dobândirea sentimentului competenţei ş.a.m.d.).
● Teoria “Schimbul social”A fost iniţiată de George Caspar Homans, Social Behavior as Exchange. American Journal of
Sociology, 1958, 63, 597-606.John W. Thibaut şi Harold H. Kelley (1959):
comportamentele umane se bazează pe analiza cost/beneficiu (costs and rewards), oamenii fiind motivaţi să maximizeze beneficiile şi să minimizeze costurile.
Peter M. Blau, Exchange and Power in Social Life (1964)
George C. Homans (1910 – 1989)
Introduction to Pareto: His Sociology (în colab. cu C. P. Curtis (1934)English Villagers of the Thirteenth Century (1941)The Human Group (1950)Marriage, Authority and Final Causes (în colab. cu D. M. Schneider (1955)Social Behavior: Its Elementary Forms (1961, 1974)Sentiments and Activities (1962);The Nature of Social Science (1967); Coming to My Senses: the Autobiography of a Sociologist (1984).
Peter M. Blau (1918 – 2002) Preşedinte ASA, 1974
Exchange and Power in Social Life (1964)
A Formal Theory of Differentiation in Organizations (1970)
Inequality and Heterogeneity : a primitive theory of social structure (1977)
John S. Adams (Inquiry in Social Exchange, 1965): gradul de inechitate este cu atât mai mare cu cât este mai favorabil raportul primei persoane faţă de raportul celei de-a doua.
Modul în care oamenii răspund unui anumit nivel de inechitate depinde de modul lor de comparare şi de obişnuinţa lor: dacă au fost deprinşi cu interacţiuni corecte, vor reacţiona mai puternic decât dacă s-au obişnuit cu inechitatea.
Oamenii încearcă să elimine distresul (stresul negativ), provocat de relaţiile interpersonale inechitabile, restabilind echitatea. Cu cât se resimte mai puternic inechitatea, cu atât tendinţa de reinstaurare a echităţii va fi mai accentuată.
Restabilirea echităţii pe cale:
● Cognitivă
Este urmată de cei avantajaţi, care prin distorsiune cognitivă, reduc valoarea contribuţiei celorlalţi sau sporesc valoarea beneficiilor primite de aceştia.
● Acţională
Este urmată de cei dezavantajaţi, care cer compensaţii.
Analiza cost-beneficiu în realizarea comportamentului prosocial
Analiza cost-beneficiu stipulează că îi vom ajuta pe alţii dacă apreciem că beneficiul va depăşi costul implicat de ajutorul dat.
● Personalitatea i ș CP
● Vârsta, apartenen a la gen (M/F) i ț ș CP
● Atingerile (comportamentul nonverbal)
Atingerile (contactul cutanat) i CPș
Jacobs Hornik i ș Shmuel Ellis (Universitatea din Tel Aviv): experiment (1988)
Subiec ii : ț 288 de personae (144 F i 144 ș B)
Loca ia : într-un mall din Israel.țSarcina : să răspundă la un chestionar.
Situa ia experimentală: atingere a antebra ului ț ț vs. non-atingere.
Rezultatul: rata acceptării – mai mare i subiec ii ș țsatisfăcu i, răspunsuri la întrebările deschise.ț
O atingere, două atingeri
David C. F. Vaidis i ș Séverine G.M. Halimi-Falkowicz (Univ. Paris X Nanterre) : experiment (2008)
Subiec i: ț 360 de adul iț (180 B i 180 ș F)
Loca ia: sta ia de metrou „ț ț La Defense” (Paris)
Sarcina: să răspundă la un chestionar (lung vs. scurt).
Situa ia experimentală: atingere a antebra ului o singură dată ț țvs. de două ori vs. non-atingere.
Rezultatul: rata acceptării – atingere / nonatingere (54,4% vs. 20,8%) – o atingere / două atingeri (42,5% vs. 58,3%).
„Efectul de sex” : comp. prosoc. (rata rspuns) mai probabil în situa ia F – M decât F –F ț (48,3% vs. 32,8%).
Profesorul Nicolas Guéguen i echipa sa de șcercetători de la Université de Bretagne-Sud (Fran a), trecând în revistă cercetările despre țrela ia dintre contactul cutanat i comportament, ț șconchide că în variate situa ii acest contact are un țefect pozitiv asupra complian ei, chiar dacă țmagnitudinea efectului nu este mare (Guéguen et al., 2011, p. 2).
● Teoria “Credinţa într-o lume dreaptă” (CLD) Melvin J. Lerner (1966): oamenii au tendinţa de a accepta
vicisitudinile, convinşi fiind că fiecare primeşte ceea ce merită şi merită ceea ce primeşte.
CLD funcţionează şi ca un mecanism de apărare a sinelui: refuzând recunoaşterea rolului hazardului în producerea evenimentelor nefericite, oamenii acceptă că îşi merită pedeapsa.
CLD poate să ne facă insensibili faţă de suferinţa semenilor, gândit că ei primesc ceea ce merită. Teoria „lumii drepte” a fost aplicată în explicarea atitudinii faţă de săraci, în studiul justiţiei sociale şi al CP.
În 1980, M.J. Lerner a prezentat forma finală a teoriei sale.
Melvin J. Lerner (n. 1929) The Belief in a Just World: A
Fundamental Delusion, New York: Plenum Press, 1980.
The Justice Motive in Social Behavior: Adapting to Times of Scarcity and Change, New York: Plenum Press, 1981. [ed. în colab. cu Sally C. Lerner]
New Directions in the Study of Justice, Law and Social Control, New York: Plenum, 1990.
Current Societal Concerns about Justice (Critical Issues in Social Justice), 1996. [ed. în colab. cu Leo Montana]
Personalitatea i credin a într-o lume dreaptăș ț
Zick Rubin i ș Letitia Anne Peplau (1975): caracteristicile persoanelor care cred puternic în „lumea dreaptă”.
Sunt mai religioase, autoritariene, conservagtoare, înclinate să admire liderii politici, să accepte institu iile sociale existente, să afi eze atitudini ț șnegative fa ă de categoriile defavorizate, se țangajază mai rar în ac iuni de schimbare socialăț .
Zick Rubin and Letita Anne Peplau (1975) „Who believes in a just world“, Journal of Social Issues, 31, 3,, pp. 65-89.
CLD – presupune că justi ia este înfăptuită de o for ă ț țtranscedentală = abdicare de la responsabilitate, acceptarea suferin ei altora, indiferen ă fa ă de ț ț țjusti ie.ț
Sunt necesare ac iuni pentru înfăptuiria dreptă ii.ț țAc iuni de voluntariat.țCLD = eroare cognitivă
Bamarea victimei = conservarea stării psihice de bine.
CLD este legată de teoria atribuirii (supraestimarea cauzelor interne i subestimarea șcauzelor externe)
◘ Teorii biologice
● Sociobiologia: studiul sistematic al bazelor biologice ale tuturor comportamentelor sociale.
Edward O. Wilson. (1975). Sociobiology. The New Synthesis. O formă
prescurtată (507 pag.) a acestei lucrări a fost tradusă în limba română în 2003 (Bucureşti: Editura Trei).
E.O. Wilson a aplicat principiul selecţiei naturale expus de Charles Darwin în Originea speciilor prin selecţie naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existenţă (1859, trad. rom. 1957) în explicarea comportamentelor sociale ale oamenilor şi animalelor.
Ideea de bază: organizarea vieţii şi comportamentelor sociale au drept cauză tendinţa de reproducere eficientă a genelor.
Iniţial, E.O. Wilson a susţinut că altruismul şi comportamentul prosocial se datorează existenţei unei gene a altruismului. Ulterior, în urma criticilor filozofilor, sociologilor, psihologilor şi geneticienilor, determinismul biologic a fost nuanţat, recunoscându-se de către sociobiologi rolul culturii în emergenţa comportamentelor umane.
Edward O. Wilson (n. 1929)
Sociobiology. The New Synthesis (1975)
On Human Nature (1979)Genes, Mind and Culture:
The Coevolutionary Process (1981)
Promethean Fire: Reflections on the Origin of Mind (1983)
The Future of Life (2002)
“Sociobiologia este definită ca studiul sistematic al bazei biologice a întregului comportament social. Pentru moment, ea se concentrează asupra societăţilor animale, asupra structurii populaţiilor animale, a castelor şi asupra mijloacelor de comunicare în aceste societăţi, ca şi asupra proceselor fiziologice ce stau la baza adaptărilor sociale. Dar disciplina se ocupă şi de comportamentul social al omului primitiv, şi de trăsăturile adaptative ale organizării în societăţile umane contemporane primitive”.
• Edward O. Wilson, Sociobiologia, Bucureşti, • Editura Trei, 1975/2003, 26.
Comportamentul de ajutorare la primate
■ Emergenţa comportementului prosocial
John F. Dovidio (1996, 290): cercetarea CP a parcurs mai multe stadii :
Până la mijlocul anilor 1960 : centrarea pe norme (responsabilitate; reciprocitate).
Ultimii ani ai deceniului 1960 – 1970 : interesul pentru studiul “difuziunii responsabilităţii” şi al cauzelor care măresc/reduc probabilitatea intervenţiei pentru ajutorarea victimelor.
Din 1980 : răspuns la întrebările “când” şi “de ce” oamenii acordă ajutor celorlalţi.
John F. Dovidio Profesor la University of Connecticut
Dovidio, J.F., Piliavin, J.A., Schroeder, D.A. şi Penner, L.A. (2006). The social psychology of prosocial behavior. Mahwah, NJ: Erlbaum.
John F. Dovidio , Jane Allyn Piliavin, David A. Schroeder şi Louis A. Penner, The Social Psychology of Prosocial Behavior (2006).
Preface 1) An Introduction to Prosocial Behavior (32)2) The Origins of Prosocial Behavior: Are People Selfish or Selfless by
Nature? (32)3) The Context: When Will People Help? (41)4) Why Do People Help? (38)5) Planned and Long-Term Helping (36)6) The Development of Prosocial Behavior (43)7) Being the Helper and Being Helped: Causes and Consequences (45)8) Prosocial Behavior in Collectives: Cooperation Within and Between
Groups (40)9) Prosocial Behavior: The Past, Present, and Future (41)References (42)Author Index; Subject Index
◘ Când acordăm ajutor celorlaţi ?
● Când suntem bucuroşi.Experiment(Alice M. Isen şi Irwin P. Levin, Effect of feeling good on
helping: cookies and kindness. Pers. Soc. Psychol. 1972, 21, 3, 384-388)
Comportamentele de ajutorare ale celor care au declarat că au găsit moneda şi ale celor care au declarat că nu au găsit-o.
Condiţia Au acordat ajutor Nu au acordat ajutorAu găsit moneda 14 2Nu au găsit moneda 1 24
● Când costul ajutorului este mic.Experiment(Bibb Latané şi John M. Darley, The Unresponsive Bystander: Why
Doesn't He Help? 1970, 10)
„Vă rog să mă scuzaţi, puteţi...să-mi spuneţi cât este ceasul?” (92) 85%să-mi spuneţi cum să ajung în Times Square?” (90) 84%să-mi schimbaţi 25 de cenţi?” (90) 73%să-mi spuneţi cum vă cheamă?” (277) 39%să-mi daţi 10 cenţi?” (284) 34%▲ Distincţie între „costul real” şi „costul
antecalculat” (perceput) al ajutorului.
Bibb Latané (n. 1937) John M. Darley (n. 1938)
The Unresponsive Bystander: The Unresponsive Bystander: Why Doesn't He HelpWhy Doesn't He Help (1970)(1970) [ [ îîn colab. cu n colab. cu J. DarleyJ. Darley]]The effects of group size on The effects of group size on helping behavior helping behavior ((19811981) ) [ [ îîn n colab.]colab.] Robinson, P.H.Robinson, P.H. şi şi Darley, J.M. (1995). Darley, J.M. (1995). Justice, Justice,
liability, and blame: Community views and the liability, and blame: Community views and the criminal lawcriminal law. Boulder, CO: Westview Press. Boulder, CO: Westview PressDarley, J.M.Darley, J.M. şi şi Cooper, J. (Cooper, J. (eeds.). (1998). ds.). (1998). Attribution and social interaction: The legacy Attribution and social interaction: The legacy of Edward E. Jonesof Edward E. Jones. Washington, DC: . Washington, DC: American Psychological Association.American Psychological Association.Darley, J.M., Messick, D.M. Darley, J.M., Messick, D.M. şişi Tyler, T.R. Tyler, T.R. ((eeds.). (2001). ds.). (2001). Social influences on ethical Social influences on ethical behavior in organizationsbehavior in organizations. Mahwah, NJ: . Mahwah, NJ: Erlbaum. Erlbaum.
● Când cei care ne cer ajutorul sunt asemănători nouă în ceea ce priveşte rasa, vârsta, apartenenţa la gen,
statusul social etc.
.
Este rândul dvs.De ce credeţi că în acest caz a apărut un
comportament prosocial?
◘ De ce acordăm/nu acordăm ajutor celorlalţi?
● Modelul cognitiv “Latané - Darley” (1970)
Înainte de a se decide, persoana trebuie să :
1) ia act că ceva este rău;
2) să definească situaţia ca fiind periculoasă;
3) să decidă dacă are o responsabilitate personală;
4) să decidă ce fel de ajutor va acorda;
5) să materializeze decizia luată.
▲ Dacă oricare dintre cele cinci etape este blocată, victima nu mai primeşte nici un ajutor.
● Dispersarea responsabilităţii
La 13 martie 1964, o tânără, Kitty Genovese, a fost omorâtă în stradă (Queens, NY) sub privirile unui număr de 38 de persoane. Asasinul, Winston Moseley, a maltratat-o mai întâi îndelung.
Nimeni nu a intervenit, nu a dat telefon la poliţie, deşi priveau scena din apartamente, de la fereastră.
“Paradoxul lui Orlson”: Lasă-l mai bine pe celălalt să intervină!
Catherine Susan Genovese (1935 – 1964)
[Kitty Genovese]
A.M. Rosenthal (1964). Thirty-Eight Witnesses: The Kitty Genovese Case. University of California Press.
J.M. Darley şi B. Latané (1968). Bystander intervention in emergencies: Diffusion of responsibility. Journal of Personality and Social Psychology, 8, 377-383.
Locaţia în care a fost atacată Kitty Genovese (Queens, NY)
“Cum, cu atâţia martori la crimă, nimeni să nu sară în ajutorul fetei? Darley şi Latané au susţinut că, paradoxal, o victimă poate avea mai mult ”noroc” dacă agresiunea are loc în prezenţa unui singur martor decât în prezenţa mai multora. Într-o atare situaţie, responsabilitatea ajutorării ei cade, întreagă, numai asupra unei singure persoane, nedivizându-se. Cu alte cuvinte, când la un delict sau la un accident asistă un public numeros, răspunderea unei intervenţii este dispersată. Fiecărui individ îi revine o anumită doză de vinovăţie, nici unul nemaiavând a suporta întreaga ei greutate”.
Hans J. Eysenck şi Michael Eysenck, Descifrarea comportamentului uman, Bucureşti, Editura Teora, 1981/1998, 64.
▲ Efectul de spectator (bystander effect)
Modelele acordării ajutorului
Philip Brikman (1982) distinge patru modele ale ajutorării: 1) Modelul moral (în cazul responsabilităţii ridicate atât în
ceea ce priveşte situaţia, cât şi găsirea soluţiei);2) Modelul iluminist (cel ce se află într-o situaţie critică are
responsabilitate ridicată pentru situaţia în care a ajuns, dar nu are nici o responsabilitate sau are o responsabilitate scăzută în imaginarea soluţiei pentru ieşirea din criză);
3) Modelul compensator (responsabilitate scăzută pentru poziţia critică în care te găseşti, dar înaltă responsabilitate pentru soluţionarea problemei);
4) Modelul medical (individul are responsabilitate scăzută nu numai în legătură cu situaţia problematică, ci şi în legătură cu depăşirea ei.
Daniel C. Batson (n. 1943) These things called empathy: eight related but distinct
phenomena. În J. Decety şi W. Ickes (eds.), The Social Neuroscience of Empathy (pp. 3-15). Cambridge: MIT Press (2009).
From Jerusalem to Jericho: A study of situational and dispositional variables in helping behaviour. Journal of Personality and Social Psychology, 1973, 27, 100-108 [în colab. cu J. Darley].
Religion as prosocial: Agent or double agent? Journal for the Scientific Study of Religion, 1976, 15, 29-45.
Facerea de bine...
CP i contextul socialș● Paul R. Amato (1983) Impactul envronmentului:
50% din trecători într-un mic oră el au acordat șajutor unui om prăbu iti pe stradă, rănit la picior; ș15 % într-un mare oraș.
● Acela i efect în SUA, Cnada, Israel, Turcia, Australia, șMarea Britanie, Sudan quie, le Royaume-Uni et le Soudan (A. Hedge iș Y. H. Yousif , 1992; N. M. Steblay, 1987) .
● Cu cât localitatea urbană este mai mare, cu atât probabilitatea de ajutorare este mai mică.
● Diferen e urban/rural (dar ora ul nu se caracterizează ț șnumai prin numărul de locuitori.
Diferen e în acordarea ajutorului:țCulturi colectiviste/individualiste: ajutorarea unui străin mai
probabilă în culturile individualiste.În cadrul aceleia i culturi apar diferen e în func ie de ș ț ț
valorile caracteristice. „simpatia” (în Spania) sau „simpatico” (în Portugalia),
caracterizează culturile din America Latină.„Cultura simpatiei” definite prin orientarea socio-
emo ională proactivă: binele celorlal i, prietenie, polite e, ț ț țajutorarea străinilor.
Robert V. Levine et al. (2001), Cross-cultural differences in helping strangers, Journal of Cross-cultural Psychology, 32, 5, pp. 543-560
Bibliografie
Paul R. Amato (1983) Helping behavior in urban and rural environments: Field studies based on a taxonomic organization of helping episodes, Journal of Personality and Social Psychology, 45, pp. 571-586.
A. Hedge iș Y. H. Yousif (1992) Effects of urban size, urgency, and cost on helpfulness, Journal of Cross-Cultural Psychology, pp. 107-115.
N. M. Steblay (1987) Helping behavior in rural and urban environments: A meta-analysis, Psychological Bulletin, 102, pp. 346-356.
Prosocial Behavior• Kitty Genovese case
in Kew Gardens NY.Bystander Effect:• Conditions in which people are
more or less likely to help one another. In general…the more people around…the less chance of help….because of…
• Diffusion of ResponsibilityPluralistic Ignorance• People decide what to do by
looking to others.
