M< este vina mea dac cei care m acuzsunt tocmai aceia care au organizat o afacere
mondial din vânzarea ciolanelor bunicilor lor.
Miturile
fondatoare
ale politicii
israeliene
Roger Garaudy
Miturile fondatoare
ale politicii
israeliene
Traducere din limba francez de
Alexandru Popescu
Fundaia FRONDE Editura ALMA TIP
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEUENF
Prefaa autorului
9 %
Integrismele, generatoare de violene i de rzboi, sunt
o maladie mortal a timpurilor noastre.
Aceast carte face parte dintr-o trilogie pe care amconsacrat-o combaterii lor:
Grandeuret dâcadence de VIslam, în care am denunat
epicentrul integrismului musulman: Arabia Saudit. L-am
indicat acolo pe regele Fahd, complice la invazia american în
Orientul Mijlociu, drept b “prostituat politic”, care face din
islamism o boal a islamului.
Dou cri consacrate integrismului catolic roman
care, pretinzând c “apr viaa”, poart discuii savante
asupra embrionului, dar care tace când 13 milioane i jumtate
de copii mor în fiecare an de subnutriie i de foame, victime
ale “monoteismului de pia” impus de dominaia american.
Aceste cri se intituleaz Avons-nous besoin de Dieu ? iVers une guerre de rehgion ? (împotriva monoteismului de
pia).
Cea de a treia fa a tripticului, Les Mythes fondateurs
de la politique israelienne,anun erezia sionismului politic
care const în substituirea Dumnezeului lui Israel cu Statul lui
Israel, transformat îri portavion nuclear i în submersibil al
stpânilor provizorii ai lumii: Statele Unite care încearc s ia
în stpânire petrolul din Orientul Mijlociu, nerv al creterii
economice de tip occidental. (Model de “cretere” care, prin
3
ROGRR OARAUDY
intermediul FMI, cost Lumea a Treia, la fiecare dou zile,
echivalentul în mori al Hiroimei ).
De la lordul Balfour care declara, atunci când ddeasionitilor o ar care nu îi aparinea : «Puin ne intereseaz
sistemul pus în practic pentru ca s nepstrm petrolul din
Orientul Mijlociu. Esenial este ca acest petrol s rmânaccesibil.» (Kimhe John, Palestine et Israel, Ed. Albin
Michel, 1973, p. 27), pân la secretarul de stat american
Cordell Huli: « Trebuie îneles bine c petrolul din Arabia
Saudit constituie una din cele mai puternice, fi^rghii-ale
lumii» (îbidem, p. 240), o aceeai politic traseaz o aceeai
misiune conductorilor sioniti israelieni, cea pe care a
definit-o Joseph Luhs, fost secretar general al NATO:"Israelul a fost mercenarul cel maipuin costisitor din epoca
noastr modern. ” (Nadav Shragai, Haaretz, din 13 martie
1992).
Un mercenar totui bine pltit pentru c, de exemplu,
între 1951 i 1959, dou milioane de israelieni au primit, pe
cap de locuitor, de o sut de ori mai mult decât dou miliarde
de oameni din Lumea a Treia; i mai ales un mercenar bine
protejat: între 1972 i 1996, Statele Unite au opus de treizeci
de ori veto-ul lor, la Naiunile Unite, oricrei condamnri a
Israelului, în timp ce conductorii acestuia aplicau programul -
lor de dezintegrare a tuturor statelor din Orientul Mijlociu,
program expus de revista Kivounim ( Orientri ), nr. 4,
februarie 1982, p. 50-59, pe vremea invadrii Libanului.
Aceast politic se întemeiaz, graie sprijinului necondiionat
al Statelor Unite, pe ideea c legea internaional este o
“bucat de hârtie “( Ben Gurion ) i c, de exemplu,
rezoluiile 242 i 338 ale Naiunilor Unite, care cer ca Israelul
s se retrag din Cisiordania i din Golan, sunt sortite srmân liter moart, c'a i condamnarea unanim a anexrii
Ierusalimului, votat chiar i de Statele Unite, dar excluzând
orice sanciune.
4
MITURILE fondatoare ale politicii israeliene
O astfel de politic a crui fond nu poate fi mrturisit,
necesit o camuflare pe care cartea mea îi propune s o
înlture.
Mai întâi, o pretins justificare “teologic” a
agresiunilor printr-o lectur întegrist a textelor revelate,
transformând mitul în istorie: mreul simbol al supunerii
necondiionate a lui Avraam voinei lui Dumnezeu, ibinecuvântarea sa ctre “toate neamurile pmântului*
4
transformat în contrariul su tribal, ara cucerit devenind
“j^gi promis”, ca la toate popoarele Orientului Mijlociu, din
Mesopotamia pân la bitii i la egipteni.
La fel ca i în cazul Exodului, acest etern simbol al
eliberrii popoarelor de opresiune i tiranie, invocat atât de
Coran (XLIV, 31-32) cât i de actualii “teologi ai eliberrii”,
atunci când se adreseaz tuturor popoarelor ce cred în voina
unui Dumnezeu Universal
\
el devine un miracol unic i un
privilegiu pe care l-ar fi acordat un Dumnezeu parial iprtinitor unui popor ales, ca în toate religiile tribale i în toate
naionalismele, care pretind a fi poporul ales a crui misiune
ar fi s împlineasc voina lui Dumnezeu: Gesta Dei per
Francos pentru francezi, Gott mit uns pentru germani, Faire
Christ Roi pentru Franco, In God we trust, blasfemie înscris
pe orice dolar, zeu atotputernic al monoteismului banului ipieei.
Apoi o mitologie mai modern: cea a statului Israel
care ar fi “rspunsul lui Dumnezeu la Holocaust”, ca i cumIsraelul era singurul refugiu al victimelor barbariei lui Hitler,
în timp ce Itzac Shamir însui (care îi oferise aliana sa lui
Hitler pân la arestarea sa de ctre englezi pentru colaborare
cu dumanul i pentru terorism) sene: «Contrar opiniei
generale, cea mai mare parte a imigranilor israelieni nu erau
supravieuitorii Holocaustului, ci evrei din rile arabe,
btinai în regiune» (Itzac Shamir, Looking back, looking
abead, 1987, p. 574),
5
ROGER GARAUDY
Trebuia deci umflat numrul victimelor. De exemplu,
placa comemorativ a monumentului de la Auschwitz spunea,
în 19 limbi, pân în 1994: patru milioane de victime. Noile
plci proclam astzi: “în jur de un milion i jumtate”.
Trebuia deci fcut s se cread, prin mitul celor 6 milioane, comenirea asistase la “cel mai mare genocid din istorie”, uitând
cele 60 de milioane de Indieni din America, cele 100 de
milioane de Negri (pentru un captiv, 10 ucii); uitând chiar
Hiroima i Nagasaki, i cele 50 de milioane de mori ai celui
de-al doilea rzboi mondial, din care 1 7 milioane'ddflavi, Cfc
i cum hitlerismul n-ar fi fost decât un vast pogrom i nu o
crim împotriva întregii umaniti. Am fi oare antisemii dacam spune c evreii au fost foarte dur lovii, dar c nu au fost
singurii, i asta numai pentru c televiziunea nu vorbete decât
de aceste victime, nu i de celelalte?
în plus, pentru a completa camuflajul, trebuia, printr-
un termen teologic: “Holocaust”, s se dea un caracter sacru
acestor masacre reale, i s fie introduse într-un fel de plan
divin, ca de exemplu crucificarea lui Isus.
Cartea mea nu are alt obiectiv decât de a denuna acest
camuflaj ideologic al unei politici, pentru a împiedica s fie
confundata cu mreaa tradiie a profeilor lui Israel. împreuncu prietenul meu Bemard Lecache, fondator al L.I.C.A.
(devenit L.I.C.R.A.), deportat în acelai lagr de concentrare
ca i mine, i-am învat pe tovarii notri despre grandoarea,
universalismul i puterea eliberatoare a acestor profei evrei.
Acestui mesaj nu am încetat niciodat s-i fiu
credincios, chiar i dup 35 de ani ca militant al Partidului
comunist i membru al Biroului su politic, din care am fost
exclus în 1970 pentru a fi spus, din 1968, “Uniunea Sovietic
nu este o ar socialist”. Cum spun astzi: Teologia
dominaiei practicat de Curia roman nu-i este credincioas
lui Christos, Islamismul trdeaz Islamul, iar sionismul politic
este la antipodul marelui profetism evreiesc.
6
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Deja, atunci când în timpul rzboiului dm Liban, în
1982, împreun cu printele Lelong, pastorul Matthiot iJacques Fauvet, am fost dai în judecat de ctre L.I.C.R..A.
pentru a fi artat, în Le Monde din 17 iunie 1982, prin
bunvoina directorului su, c invazia din Liban inea de
logica sionismului politic, tribunalul din Paris, prin sentina
din 24 martie 1983, confirmat în apel, apoi rmas definitiv
prin hotrârea Curii de Casaie,“considerândc este vorba de
cridea licit a politicii unui stat i a ideologiei care o inspir,
i «Mt de o provocare rasial... respinge toate cererile
formulate i o condamn (L.I.C.R.A.) la plata cheltuielilor de
judecat\
Cartea de fa rmâne în mod strict fidel criticii
noastre politice i ideologice de atunci, chiar dac legea
scelerat a “comunistului” Gayssot a vrut s îhspreascâ, de
atunci, represiunea împotriva libertii de expresie, fcând din
sentina de la Nuremberg criteriul adevrului istoric iinstituind un “delict de opinie”. Acest proiect de lege a fost
combtut în Adunarea Naional de atunci de actualul
ministru al justiiei.
Sper c aduc o contribuie la lupta pentru o pace
veritabil, bazat pe respectul adevrului i al legii
internaionale.
în mod curajos, chiar în Israel, evrei credincioi
profeilor lor, “noii istorici” de la Universitatea ebraic din
Ierusalim, i partizanii israelieni ai unei pci juste, dupdescoperirea caracterului lor nefast pentru statul Israel însui
i pentru pacea lumii, îi pun întrebri asupra “miturilor”
sionismului politic care au condus la asasinatele comise de
Baruch Goldstein la Hebron i de Ygal Amir împotriva
primului ministru Ytzak Rabin.
Adevrul s-a pus în micare, i nimic nu îl va putea
opri.
7
ROGER GARAUDY
Terorismul intelectual al unui “lobby” deja denunat
de generalul De Gaulle pentru “influena sa excesiv asupra
informaiei” m-a silit, în Frana, s procedez la d prepublicare
a acestui text într-un numr special al unei reviste, rezervat
abonailor i nepus în vânzare public. Acest fapt, expresie a
situaiei existente’ în Frana, pare s fi reinut mai mult atenia
comentatorilor decât coninutul textului meu. îl -public astzi
eu însumi, pe propria mea rspundere, sub form de Samizdat,
în sensul strict al acestui termen care înseamn în ni: “ediat
de autor”.
Aceast carte este deja tradus i în curs de publicare
în Statele Unite, Italia, Liban, Turcia i Brazilia. Este în curs
de traducere în german i în pis.
împotriva mitologiilor deraiate, aceast carte va fi o
nou contribuie la istoria critic a lumii contemporane.
R. G.
8
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII lSRAEHENp
INTRODUCERE
Aceast carte este istoria linei erezii.
Aceea care, printr-o lectur literal i selectiv a
cuvântului revelat, face dini religie instrumentul unei politici,
sacralizândo.
Este o maladie mortal a acestui sfârit de secol pe
care deja am definit-o în Integrismes.
Am combtut-o la musulmani în Grandeur et
dccadcnccs de J'Islam, cu riscul de a-i nemulumi pe cei crora
nu le place s spun : «Islamismul este o maladie a Islamului »
.
Am combtut-o la cretini în Vers une gucrrc de
religion, cu riscul de a-i nemulumi pe cei crora nu le place
s le spun: « ChristosulluiPavelnu este Isus ».
O combat astzi la evrei în Miturile fondatoare ale
politicii israeliene
\
cu riscul de a-mi atrage fulgerele itunetele israelo-sioniilor crora deja nu le plcea ceea ce
Rabinul Hirsch le-a reamintit: «Sionismul vrea s defineasc
poporul evreu ca o entitate naional. . .Este o erezie.»
Surs: Washington Post, din 3 octombrie 1978.
Ce este îns sionismul, cel denunat în cartea mea (i
nu credina evreiasc)?
Adesea s-a definit el însui:
1) Este o doctrin politic.
«Dup 1896\sionismul se bizuie pe micarea politic
fondat de Thdodore Herzh»
Surs: Eacyclopaedia ofzionism and Israel,
Herzl Press, New York 1971, voi. II, p. 1262
2) Este o doctrin naionalist care nu s-a nscut din
iudaism, ci din naionalismul european al secolului XIX.
9
ROGER GARAUDY
Fondatorul sionismului politic,Herzl, nu se prevaleaz de
religie: «Num supun unuiimpuls religios.»
Surs: Th. Herzl, Diaries (Memorii),
Ed. Victor Gollancz 1958
« Sunt un agnostic ». (p. 54)
Ceea ce îl intereseaz, nu este în mod special ara
sfânt: el accept, pentru obiectivele sale naionaliste, chiar
Uganda sau Tripolitania, Ciprul sau Argentina, Mozambicul
sau Congo.Surs: Herzl, Diaries.
Dar în faa opoziiei amicilor si de credidf idaic, el
devine contient de importana puternicei legende (“mighty
legend”), aa cum el o numete {Diaries I, p. 56), care
« constituie un strigtde chemare de oputere irezistibil».
Surs: Herzl, L’Etatjuif, p. 45
.
Este un slogan mobilizator pe care aceast politic
extraordinar de realist nu-1 poate ignora. Astfel încât el
proclam, traspunând puternica legend a reîntoarcerii în
realitate istoric: « Palestina este patria noastr istoric de
neuitat. . . acest nume el singur va fi un strigt puternic de
adunarepentrupoporulnostru ».
Sun: Herzl, L’Etatja, p. 209.
«Problema evreiasc nu este pentru mine nici oproblem social nici o problem religioas,..., este oproblem naional».
3) Este o doctrin colonial. Nici aici lucidul Theodore
Herzl nu-i ascunde obiectivele: ca prim etap, realizarea
unei “Companii cu statut special”, sub protecia Angliei sau a
oricrei alte puteri, în ateptarea transformrii sale în stat
evreu.
De aceea el se adreseaz celui care s-a dovedit
maestrul acestui gen de operaiune: traficantul colonial Cecil
Rfiodes care, cu ajutorul Companiei sale cu regim special, a
tiut s construiasc Africa de Sud, pornind de la una din
prile sale, anume de la aceea ce-i poart numele: Rliodesia.
10
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
Theodore Herzl îi scrie, la 1 1 ianuarie 1902:
«V rog, trimitei-mi un text din care s rezulte c aiexaminatprogramul meu ic suntei de acord cu el. V vei
întreba de cem adresez dumneavoastr, domnule Rhodes.
Pentrucprogramulmeu este un program colonial».
Surs: Herzl, Tagtbocb, voi. IU p.105
Doctrin politic, naionalist, Colonial, acestea sunt
cele trei caracteristici ce definesc sionismul politic pe care l-a
fcut s triumfe la Congresul de la Basel, din august 1897,
T^^>dore Herzl, genialul i machiavelicul su fondator, care
putea spune, pe bun dreptate, la sfâritul acestui Congres:
«Am fondat Statul evreu».
Surs: Dtaiies, p. 224
O jumtate de secol mai târziu aceasta va fi, cu
adevrat, politica pe care o vor aplica întocmai discipolii sicreând, dup metodele sale i Urmând linia a politic, Statul
Israel (imediat dup sfâritul celui de al doilea rzboi
mondial).
Dar aceast întreprindere politic, naionalist icolonialist, nu era deloc în prelungirea credinei ispiritualitii evreieti.
Chiar în timpul Congresului* de la Basel, care nu se
putuse ine la Munchen (aa cum prevzuse Herzl) din cauza
opoziiei comunitii evreieti germane, se inea în America
Conferina de la Montreal (1897) unde, la propunerea
Rabinului Isaac Meyer Wise, personalitatea evreiasc cea mai
reprezentativ a Americii de atunci, a fost votat o moiunecare punea în mod radical în opoziie dou interpretri ale
Bibliei: interpretarea politic i tribal a sionismului iinterpretarea spirituala i universalist a Profeilor.
«Dezaprobm în întregime orice iniiativ vizând
crearea unui stat evreu. Tentative de acestgen pun în evideno concepie eronat a misiunii lui Israel . . .pe care Profeii
evrei au fost primii pe care au proclamat-o. . . Afirmm cobiectivul iudaismului nu este nici politic, nici naional, ci
11
ROGBR GARAUDY
spiritual ...El vizeaz o epoc mesianic\când toi oamenii
vor recunoatec aparin unei singure mari comunitipentruinstituirea împrieiluiDumnezeupePmânt».
Surs: Conferina centrali a Rabinilor americani*
Yearbook VII, 1897, p. MI
Aceasta a fost prima reacie a organizaiilor evreieti,
începând cu “Asociaia rabinilor din Germania” i pân la
“Aliana Israelit universal din Frana”, a “Israelitische
Allianz” din Austria ca i a Asociaiilor evreieti dp l^Londi^.
Aceast opoziie la sionismul politic, mswat de
ataamentul la spiritualitatea credinei evreieti n-a încetat sse manifeste chiar i atunci când, în urma cehii de-al doilea
rzboi mondial, profitând o dat în plus, la O.N.U., de
rivalitile dintre naiuni i mai ales de sprijinul necondiionat
al Statelor Unite, sionismul israetian a ajuns s se impun ca o
for dominant i, graie, lobby-ului su, s inverseze tendina
i s fac s triumfe, în opinii, politica de dominaie israelo-
sionist, în dauna admirabilei tradiii profetice. Cu toate
acestea, nu s-a ajuns la înbuirea criticii marilor spirite.
Martin Buber declara la New York: «Sentimentul pecare îl încercam, acum 60 de ani, atunci când am intrat în
micarea sionist, este în esen celpe care îl încerc astzi...
Speram ca acest naionalism s nu urmeze calea celorlalte -
începând ca o mare speran i degradându-se apoipân la a
deveni un egoism sacru, îndrznind chiar, ca Mussolini, s se
proclame sacro egoismo, ca i când egoismul colectivputea fi
mai sacru decât egoismul individual. Atunci când ne-amreîntors în Palestina, întrebarea decisiv era: Vrei s venii
aici ca prieteni, ca frai, ca membri ai comunitii popoarelor
Orientului Apropiat, sau ca reprezentani ai colonialismului iimperialismului?
Contradicia dintre scopuli mijloacele folosite pentru
a-1 atinge i-a divizatpe sioniti: unii doreau s primeasc de Ia
Marile Puteri privilegii politice speciale, alii, mai ales tinerii,
12
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAELIENE
i'
*
\doreau doar s li se permit s munceasc în Palestina,
împreun cu vecinii lor, pentru Palestina sipentru viitor. .
.
Nu totul a fost întotdeauna perfect în raporturile
noastre cu arabii, dar exista, în general, o bun vecintate între
satele evreietii cele arabe.
Acest faz organic a stabilirii în Palestina a durat
pân în vremea lui Hitler.
Hitler este cel care a împins masele de evreis vin în
Palestina, inu o elit care venea s-i împlineasc existena is^gteasc viitorul Astfel c, unei dezvoltri organice
selective, i-a urmat o imigrare de mas, cu nevoia de a gsi o
for politic care s-i asigure securitatea...Majoritatea
evreilor a preferat mai curânds învee de la Hitler decât de la
noi. . .Hitler a artat c istoria nu urmeaz calea spiritului, ci
pe cea a puterii, i c atunci când un popor este suficient de
puternic, el poate ucide fr a risca s fie pedepsit. . . Aceasta
este situaia pe care o avem de combtut... “Ihud”-lui îi
propunem... ca evreii i arabii s nu se mulumeasc scoexiste, ci s coopereze.. Aceasta ar face posibil o
dezvoltare economic a Orientului Apropiat, graie creia
Orientul Apropiat ar putea aduce o mare, o esenial
contribuie la viitorul omenirii»
.
Surs: Jewish Nem/efterdin 2 iunie 1958
Adresându-se celui de-al XJI-Iea Congres sionist la
Karlsbad, la 5 septembrie 1921» el spunea: r< Vorbim de
spiritul lui Israel i credem c nu suntem asemntoricelorlalte naiuni...Dar dac spiritul lui Israel nu este nimic
mai mult decât sinteza identitii noastre naionale, nimic mai
mult decât o frumoas justificare a egoismului nostru
colectiv. . . transformat în idol, noi care am refuzats acceptm
orice altprin decâtDumnezeul universului, atunci noisuntem
ca celelalte naiuni i bem împreun cu ele din cupa care le
îmbat. Naiunea nu este valoarea suprem...Evreii sunt mai
mult decât o naiune: sunt membrii unei comuniti de
credin.
13
ROGER GARAUDY
Religia iudaic a fost dezrdcinat, i aceasta estd
esena maladiei al crei simptom a fost natereanaionalismului evreu la mijlocul secolului al XlX-lea. Acest,nou form a dorinei depmânt este substratul constituit din
ceea ce iudaismul naional modem a împrumutat de la
naionalismulmodem al. Occidentului..
'.
Ce are a face ideea de ‘‘alegere” a lui Israel în toate
acestea? “Alegerea”nu confer un sentiment de superioritate,
ci un sens al destinului. Acest sentiment nu se nate dintr-o
comparaie cu. ceilali, ci dintr-o vocaie i o responsabilitate
de a îndeplini o sarcin pe care profeii nu au încetat s o
reaminteasc: dacv ludaic suntei alei în loc s trii în
supunere fa de Dumnezeu, comiteri un sacrilegiu».
Evocând aceast “ criz naionalista” a sionismului
politic care este o denaturare a spiritualitii iudaismului, el
concluzioneaz:
«Speram s putem salva naionalismul evreu de
eroarea de a face dintr-unpoporun idol Darnu am reuit.»
Surs: Martin Buber, Israeland tbe word,
Ed. Schockea, New York, 1948, p. 263
Profesorul Judas Magnes, Preedinte al Universitii
ebraice din Ierusalim, din 1926, considera c “Programul
Biltmore” din 1942, care cerea crearea unui stat evreu în
Palestina, «ar conduce la rzboi împotriva arabilor».
Surs: Norman Bentwich, ForSion sake. Biografia lui Judas
Magnes, Philadelphia, Jewtsb Publication society of America,
1954, p. 352
Pronunând, la începutul anului universitar 1946,
discursul de deschidere al acestei Universiti ebraice din
Ierusalim pe care o prezida de 20 de ani, el spunea:
« Glasul cel nou al evreilor se face auzit prin evile
putilor. ..Aceasta este noua Thora a rii lui Israel. Lumea a
fost subjugat de nebunia forei fizice. Cerul s ne pzeascacum ca iudaismul i poporul evreu s nu fie subjugate de
acest nebunie. Un iudaism pgân a pus stpânire pe o mare
14
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
parte a puternicei diaspore. Am crezut, in vremurile
sionismului romantic, c Sionul trebuia s fie rscumpratprin spiritul dreptii. Toi evreii din America poart
responsabilitatea acestei greeli, acestei mutaii... chiar i cei
care nu sunt de acord cu uneltirile orientriipgâne, dar care
stau cu braele încruciate. Anestezierea simului moral duce
Ia atrofierea sa»
SursK: fbidem, p.131
în America, intr-adevr, dup Declaraia Biltmore,
conductorii sioniti aveau din acel moment cel mai puternic
pditfctor: Statele Unite. Organizaia sionista mondial
înlturase opoziia evreilor fideli tradiiilor spirituale ale
profeilor lui Israel i pretindea crearea nu doar a unui “cminnaional evreiesc în Palestina", folosind termenii (dac nu ispiritul) Declaraiei Balfour din timpul primului rzboi
mondial, ci a unui stat evreu al Palestinei.
Deja, în 1938, Albert Einstein condamnase aceast
orientare:
«Ar fi, dupprerea mea, mai rezonabils se ajung la
un acord cu arabiipe baza unei viei comunepanice decâtsse creeze un stat evreu. . . Contiinape care o am despre natura
fundamental a iudaismului se opune ideii unui stat evreu
dotat cu frontiere, cu o armat i cu un proiect de putere
temporal oricât de modest ar fi el. M tem de stricciunile
interne pe care iudaismul le va suferi datorit dezvoltrii, în
rândurile noastre, a unui naionalism îngust...Nu mai suntem
evreii din perioada Macabeilor. A redeveni o naiune, în
sensul politic al cuvântului, ar echivala cu îndeprtarea de la
spiritualizarea comunitii noastre, spiritualizare pe care o
datorm geniuluiprofeilor notri. »
Snrsfl: Rabin Mosbe Menuhin, The Decadente of
Jadaism fn our time, 1969, p. 324.
Chemrile Ia raiune nu au lipsit dup fiecare violare,
de ctre Israel, a legii internaionale.
15
ROGER GARAUDY
Nu vom cita decât dou exemple, când s-a spus J|voce tare ceea ce milioane de evrei gândesc - dar fr a Jj
putea face public, datorit inchiziiei intelectuale a lobbyl
urilor israelo-sioniste: în 1960, în. perioada procesului Iul
Eichmann de la Ierusalim, American Council for Judaisni
declara:
«Consiliul american al Iudaismului a adresat ieri o
scrisoare d-lui Christian Herter pentru a nega guvernului
israelian dreptul de a vorbi în numele tuturor evreilor. 1
. Consiliul declar c Iudaismul este o sâSMmne de
religieinu una de naionalitate.»
Surs: Le Monde, din 21 iunie 1960.
La 8 iunie 1982, profesorul Benjamin Cohen, de la
Universitatea din Tel Aviv, în momentul invaziei sângeroase a
israelienilor în Liban, îi scria lui P. Vidal-Naquet:
«V scriu ascultând radioul care tocmai anun c“noi" suntempe cales ne atingem obiectivul în Liban: acela
de a asigura’pacea" locuitorilor din Galileea. Aceste minciuni
demne de Goebbels m scot din mini. Este clar c acest
guvern slbatic, mai barbar decât toate cele precedente, nu are
nimic de-a face nici cu atentatul de la Londra, nici cu
securitatea Galileei. . . evreii, fiii luiA vram. . . evreii, victime ei
înii ale atâtor cruzimi, pot ei deveni atât de cruzi?. . . Cel maimare succes al sionismului nu este, deci, decât acesta:
“deiudaizarea . . evreilor.
Facei, dragi prieteni, tot ceea ce st în puterea voastr
ca alde Begbin i Sharon s nu-i ating dublul lor obiectiv:,
lichidarea final (expresie Ia mod aici în aceste zile)
palestinienilor capopori a israelienilor ca fiine umane.»( ;
,
Surs: Scrisoare publicat în Le Mon4*din iunie 1982,'p. ft;
,«Profesorul Leibowitz consider politica israeliân în
Liban drept iudeo-nazist.»
Surs: YediotAharonoth, 2 iuiie 1982, p. 6.
16
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENL
Aceasta este miza luptei între credina iudaic
profetic i naionalismul sionist, bazat, ca orice naionalism,
pe respingerea celuilalt i pe propria sacralizare.
Orice naionalism are nevoie s-i sacralizeze
preteniile: dup dezmembrarea cretintii, tatele-naiuni au
avut fiecare pretenia de a fi primit motenirea sacrului iinvestitura lui Dumnezeu.
Frana este “Fiica mai mare a Bisericii”, prin care se
îndeplinete lucrarea lui Dumnezeu (Gesta Dei per Francos).
Germania este “deasupra a tot” deoarece Dumnezeu este cu ea
(Mit mit uns). Eva Peron proclam c “misiunea Argentinei
este de a-1 aduce pe Dumnezeu lumii ”, iar, în 1972, primul
ministru al Africii de Sud, Vorster, celebru prin rasismul suslbatic, profetiza la rndul su: “S nu uitm c noi suntem
poporul lui Dumnezeu, investit cu o misiune' . . .Naionalismul
sionist se las purtat de aceast beie specific tuturor
naionalismelor.
Chiar i cei mai lucizi se las ispitii de acest “beie”.
Chiar un om ca profesorul Andre Neher, în frumoasa
sa carte L'essence du prophetisme (Ed. Calman-Levy, 1972 ),
dup ce evoc atât de bine sensul universal al Alianei -
aliana lui Dumnezeu cu omul - ajunge s scrie c Israel este
«semnul, prin excelen, al istoriei divine în lume. Israel este
axa lumii, este nervul, centrul, inima ei.» (p. 311)
Asemenea cuvinte evoc în mod penibil “mitul arian”
a crei ideologie a întemeiat pangermanismul i hitlerismul.
Pe aceast cale te afli la antipodul învturilor Profeilor i al
admirabilei Eu i Tu a lui Martin Buber.
Exclusivismul interzice dialogul: nu se poate dialoga
nici cu Hitler, nici cu Beghin, pentru c superioritatea lor
rasial sau aliana lor exclusiv cu divinul nu le mai las
nimic de ateptat de la cellalt.
Pentru c tim c în epoca noastr nu exist alt
alternativ decât dialogul sau rzboiul, i c dialogul cere, aa
17.
ROGER GARAUDY
cum nu încetm s repetm, ca fiecare s aibe, de la înclwflcontiina a ceea ce îi lipsete propriei sale credine i drlHnevoie de cellalt pentru a umple în sine acest vid - condiilHoricrei depiri i a oricrei dorine de împlinire (care e|Hsufletul oricrei credine vii).
Antologia noastr privitoare la crima sionist |Hsitueaz în prelungirea eforturilor acelora dintre evrei careHîncercat s apere un iudaisn) profetic împotriva unui sionijHtribal. Iffl
Ceea ce hrnete antisemitismul nueste criica politiMsângeroase de agresiune i de impostur a sionismaiwl
israelian, ci susinerea necondiionat a acestei politici care nil
reine, din marile tradiii ale iudaismului, decât ceea ce ara
justifica, printr-o interpretare literal, aceast politic, i ol
ridic deasupra oricrei legi internaionale, sacralizând-o prin ;
miturile de ieri i de azi.
18
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE;
I
Miturile teologice
* * 1. Mitul “promisiunii”:
ar promis sau ar cucerit?
“Urmailor ti voi
da pmântul acesta dc ta
fluviul Egiptuluipân Ia
fluviul cel marc al
Eufratului'
\
Facerea XV, 18
Lectura integristft a sionismului politic
• “Dac Biblia îi aparine, dac este considerat
poporul Bibliei, ar trebui s stpâneasc toate teritoriile
biblice"
General Mosbe Dayan, Jerusalein Post, 10 august 1967
• La 25 februarie 1994, Doctorul Baruch Goldstein
masacreaz arabii aflai în rugciune la mormântul
patriarhilor.
• “Din ordinul lui Dumnezeu ” i al grupului su de
“rzboinici ai lui Israel”, de a executa pe oricine ar ceda
arabilor “pmântul fgduit” al “Iudeei i Samarei” (actuala
Cisiordanie), la 4 noiembrie 1995, YgaJ Amir îl asasineaz pe
Ytzhak Rabin.
19
ROGER GARAUDY
a) în exegeza cretin
Albert de Pury, profesor care pred Vechiul Testament
la facultatea de Teologie protestant din Geneva, rezumastfel teza sa de doctorat «Promesse divine et lâgende
cultuelle dans le cycîe de Jacob » (2 volume, 6d. Gabalda,
Paris, 1975), în care include, discut i prelungete cercetrile
celor mai mari istorici i exegei contemporani^pf^tre care
Albrecht Alt i Martin Noth ( vezi Histoire dlsrel, de M.Noth, traducere francez, Payot, 1954; Theologie de l'Ancien
Testament, 1971, Ed. Labor et Fides, Geneve, de von Rad; R.
de Vaux, Histoire ancienne d’Israel, 2 volume, Paris, 1971)
:
« Tema biblic a crii îi are originea în “promisiunea
patriarhal”, adic în aceast promisiune divin fcut,
conform tradiiei Facerii, patriarhului Avraam, Textele Facerii
ne ‘relateaz în mai multe rânduri i în forme diferite cDumnezeu a promis patriarhilor i urmailor lor stpânirea
rii în care erau pe cale de a se stabili. Fcut la. Sichem
(.Facerea 12/7), la Betel (Facerea 13/14-17; 28/13-15; 35/11-
12) i la Mamvri (lâng Hebron, Facerea 15/18-21; 17/4—8),
deci în principalele locuri sfinte ale Samareii Iudeei, aceast
promisiune pare a se aplica înainte de toate regiunilor din
actuala Cisiordanie.
Naratorii biblici neprezint istoria originilor Israelului
ca 0 îniruire de epoci bine delimitate. Toate amintirile,
istorisirile, legendele, basmele sau poemele care le-au
parvenit, prin intermediul tradiiei orale, ei le-au inserat într-
un cadru genealogic i cronologic precis. Dup cum sunt de
acord aproape toi exegeii moderni, aceast schem istoric
este fictiv.
20
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII-ISRAEL]ENE
Cercetrile lui Aîbrecht Alt i ale lui Martin Noth au
artat în specialc împrirea în epoci succesive (Patriarhii -
robia în Egipt- cucerirea Canaanului) este artificial'»
Rezumând, în acord cu teza lui Albert de Piuy,
cercetrile exegezei Contemporane, doamna Fran^ise Smyth,
decan al facultii de teologie protestant din Paris, scrie:
«Cercetarea istoric recent a redus la stadiu de
ficiune reprezentrile clasice ale exodului din Egipt, ale
cuceririi Canaanului, ale unitii naionale israelite înaintea
xilului, ale unor frontiere precise; istoriografia biblic nuinformeaz asupra a ceea ce sepovestete, ci asupra celor care
o elaboreaz».Surs: Franoise Smith, “Les protestante*, la BiUe et Israel
depuis 1948” în La Lettre, noiembrie 1984, nr. 313, p. 23
Fran^ise Smyth-Florentin a fcut o punere la punct
riguroas asupra mitului promisiunii în cartea sa Les mythes
illegitimes. Essai sur la(<terre promise ' ed. Labor et Fides,
Geneve, 1994.
Albert de Pury continu: «Cea mai mare parte a
exegeilor au considerati consider promisiunea patriarhal
în expresia sa clasic (cf, de exemplu, Facerea 13/14 - 17 sauFacerea 15/18 -21) drept o legitimare post eventum a cuceririi
israelite a Palestinei sau, i mai concret înc, a extinderii
suveranitii israelite sub domnia Iui David. Cu alte cuvinte,
promisiunea ar fi fost introdus în povestirile patriarhale în
scopul de a face din aceast epopee strmoeasc un preludiu
i oprevestire a epocii de aur davidienei solomoniene.
Putem acum s circumscriem pe scurt originile
promisiuniipatriarhale:
1. Promisiunea pmântului, îneleas ca o promisiune
de sedentarizare, a fost fcut prima dat unor grupuri de
' Cf. A. Alt. "'Ocr Gott der Vater” ( 1929). în A Alt Kleine Schrifien zur
Geuhichte des Volkes Israel, I, Munchen. 1953 (=1963), p. 1-78 ( tr. engl. în ‘Essays un old
Testament History and RcligioiT. Oxford. Blackwell. 1966. p, 1-77: ’T)ie Landnahme der
IsraelUcn în Palastina “ (1925), în Kleine Sdmften. 1, p. 89-125 ( trad. enel. idem. p 133-
169)
21
ROGER GARAUDY
nomazi supui regimului transhumantei i care aspirau s se
fixeze undeva în regiunile locuibile. Sub aceast form,
promisiunea a putut face parte din patrimoniul religios inarativ al mai multorgrupuri tribale diferite
1.
2. Promisiunea nomad avea ca obiect nu cucerirea
politic i militar a unei regiuni sau a unei întregi ri, ci
sedentarizarea intr-un teritoriu limitat.
3. La origine, promisiunea patriarhal despre care ne
vorbete Facerea n-a fost fcut de Iahve (zeul care intr în
Palestina cu “grupul Exodului”), ci de zeul cananfypan, EI, în
una din ipostazele sale locale. Numai zeul local, stpân al
teritoriului, putea oferi unor nomazi sedentarizarea pepmânturile sale.
4 . Mai târziu, atunci când clanurile nomadesedentarizate s-au regrupat cu alte triburi pentru a forma
“poporul lui Israel” vechile promisiuni au cptat o noudimensiune. Sedentarizarea era un obiectiv atins iar
promisiunea cpta de acum înainte o anvergur politic,
militar i “naional”. Astfel reinterpretat, promisiunea a
fost îneleas ca prefigurare a cuceririi definitive a Palestinei,
caprevestirea i legitimarea imperiului davidian».
1
« Lectura textelor sacre ale Orientului Mijlociu ne arat c toate populaiile din
zon au primit promisiuni asemntoare de la zeii lor, care !c-au promis teritorii, din
Mcsopotamia pân în Egipt, trecând pc la hitii.
în Egipt, pc stela dc la Kamak, ridicat dc Tutmos al lll-lca ( între 1480 i 1475 î. Hr.)
pentru a celebra victoriile pc care Ic repurtare pc direcia Gaza, Mcgiddo, Chcdcsh, i pânla Carchcmish (pc Eufrat), dumnezeu declara: '* îi atribui, prin hotrâre, pmântul in lung iîn lut. Am venitiii daus nimicetipmânturile dc la Apus ".
La cellalt capt al “cornului fertil", în Mcsopotamia, în a asea tablilâ a “Poemului
babilonian a) Creaiei”, dumnezeu, Marduk,11
fixeaz fiecruia lotul su' (versetul 46) i,
pentru a pecetlui Aliana, ordon s se construiasc Babilonul i templul su.» (a)
Intre acestea dou, hitii i cânt ctre Arinna, zeia solar:
a Tu veghezi la sigurana ceruluiia pmântului'
Tu stabileti frontierele rii. » (b)
Dac evreii nu ar fi primit o astfel dc promisiune, atunci ci ar fi constituit intr-adevr oexcepie, (c)
(a) - “Lcs rcligions du Prochc-Oricnt ! dc Rene Labei, lid. Fayard. 1970, p. 60.
(b) - lbidcni. p 557
(c) - Vezi, asupra promisiunii, teza Printelui Landouzics, la Institutul Catolic
din Paris, despre ‘'Darulpmântului Palestinei "
{
1 974), pp, 10-15
22
MITURILE,FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIfiNE
Coninutul promisiunii patriarhale
«Dac promisiunea “nomad”, vizând sedentarizarea
unui clan de pstori, urc fr îndoial ctre o origine ante
eventual jiu acelai lucru se întâmpl Cu promisiunea extins
la dimensiunile '‘naionale”; Dat fiindc triburile “israelite"nu
s-au unit decât dup instalarea lor în Palestina, reintcipretarea
promisiunii nomade intr-o promisiune de suveranitate politic
trebuie s fi fost operat post eventum. Astfel, promisiunea
Si?Facerea 15/18-21, care ia în considerare suveranitatea
poporului ales asupra tuturor regiunilor situate “între râul
Egiptului(=wadi’Arish) i râul cel mare al Eufratului” iasupra tuturorpopoarelor ce locuiau acolo, este în mod vdit
im vaticinium ex eventu, inspirat de cuceririle davidice.
Cercetrile exegetice au permis s se demonstreze cextinderea promisiunii “nomade” într-o promisiune
“naional” trebuie s se fi fcut înainte de prima punere în
scris a textelorpatriarhale.
Yahvistul, care poate fi considerat drept primul mare
narator (sau mai degrab editor de naraiuni) al Vechiului
Testament, a trit în vremea lui Solomon. El a fost prin
urmare contemporanuli martorul acelor câteva decenii când
promisiunea patriarhal, reinterpretat în lumina lui Da vid,
preas se fi realizat dincolo de orice ateptare
.
Pasajul din Facerea 12/3 este unul din textele cheie
pentru înelegerea operei Yah vistului. Conform acestui text,
binecuvântarea lui Israel trebuie s aib drept corolar
binecuvântarea tuturor “neamurilor pmântului ('adâmâh)”.
Neamurile pmântului sunt, înainte de toate, cele care împart
cu Israel Palestina i Transiordania.
Aadar nu suntem în msur s afirmm c, la un
moment sau altul în istorie. Dumnezeu s-ar fiprezentat în faa
unui personaj numit Avraam i c i-ar fi conferit acestuia
23
ROGER GARAUDY
titlurile legale de stpânire a trii Canaanului, Din punct d&i
vederejuridic, nu avem în mân nici un act de donaie semiWy“Dumnezeu ” i avem chiar motive întemeiate s credem c$scena din Facerea 12/1-8; 13/14-18, de exemplu, nu este
reflectarea unui eveniment istoric.,
,v>
în consecin, este oare posibil actualizarea pro-
misiuniipatriarhale?Dac a actualiza promisiunea înseamn ate servi de ea ca de un titiu de proprietate sau a o pune h.slujba uneirevendicripolitice, atuncicu sigurannu.
Nici o politic nu are dreptul s revendice^ennrea
însigarania moral apromisiunii.,
Nu ne putem ralia în nici un fel acelora dintr% cretini
care consider promisiunile din Vechiul Testamen xjrept o
legitimare a revendicrilor actuale ale statului Israefy,
Sursi: Toate aceste texte sunt jtrmse din
conferina inui la 10 februarie 1975, la Cret-B£rard
(Elveia) cu ocazia unui colocviu asupra ioilnpretrilor
teologice ale conflictnlui israelo-arab, publicata In revista
ttudes tbâologkjoes et retiglense, nr.3, 1976 (Montpellier).
b) în exegeza profetic evreiasc
(Conferina Rabinului Elmer Berger, fost preedinte al
Ligiipentru iudaism din Statele Unite)
«Este inadmisibil pentru oricine s pretind cimplantarea actual a statului Israel este împlinirea unei
profeii biblice i, în consecin, c toate aciunile întreprinse
de Israelieni pentru instaurarea i meninerea statului lor sunt
dinainte aprobate de Dumnezeu .
Politica actual a lui Israel a distrus sau, cei puin, a
întunecat semnificaia spiritual a lui Israel.
îmi propun s examinez dou elemente fundamentale
ale tradiieiprofetice.
24
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELIENE
a) - în primul rând, atunci când Profeii au evocat
restauraia Sionului, nu pmântul era cel care avea prin el
însu$i un caracter sacru. Criteriul absolut i indiscutabil al
concepiei profetice a Mântuirii era restaurarea Alianei cu
Dumnezeu, intr-un timp când aceast Alian fusese rupt de
regei depoporul su.
Miheia o spune cu toat claritatea: “Ascultai aceasta
voi, cpetenii ale casei lui Iacob, judectori ai casei lui Israel,
voi ce urâi binele i iubii rul,... care zidii Sionul cu
f&Belegi i Ierusalimul cu strâmbti. . .din pricina voastr
Sionul va fi arat cu plugul ca o arin i Ierusalimul va fi
prefcut intr-un morman de, ruine i muntele templului va
ajunge o înlime acoperit depdure”
Sursfi: Miheia MI, 1.12.
Sionul nu este sfânt decât dac Legea Iui Dumnezeudomnete asupra sa. i pceasta nu înseamn c orice lege
promulgat la Ierusalim este o lege sfânt.
b) - Nu doarpmântul depinde de respectarea Alianei
i de credina în aceasta:poporul reinstalat în Sion este supus
acelorai exigene de justiie, de dreptate i de fidelitate fade Aliana cu Dumnezeu.
Sionul nu putea atepta o restauraie a unui popor
sprijinindu-se pe tratate, pe aliane, pe raporturi militare de
for, sau pe o ierarhie militar prin care s se încerce
stabilirea superioritii sale asupra vecinilor lui Israel.
... . Tradiia profetic arat cu claritate c sfinenia riinu depinde de solul su i nici cea a poporuluisu de simpla
prezenpe acest teritoriu.
Aadar, actualul stat al lui Israel nu are nici un drept
de a se prevala de înfptuirea proiectului divin pentru o ermesianic.
Este vorba aici de o pur demagogie privitoare la
sfinenia teritoriuluii a sângelui.
25
ROGER GARAUDY
Nicipoporuli nici ara nu sunt sfintei nu merit nici
un privilegiu spiritual din lume.
Totalitarismul sionist care caut s-i supun întregul
popor evreu; chiar prin violen i harf, face ca acesta s fie
unpoporprintre altele i asemntor altora.»
Surs: Rabla Elmer Berger, “Propbecy, Zioniim
and the state of Isra§). ”Ed. American Jewish
Alternativei to Zionism. Conferina inut la
Universitatea din Leyda (Olanda), la 20 martie 1968.
Ygal Amir, asasinul lui Ytzhak Rabin, nu ete nici un
vagabond, nici un nebun, ci un produs pur al educaiei
sioniste; copil de rabin, student emerit al Universitii
clericale Bar Ilan (în apropiere de Tel Aviv), hrnit cu
învturile colilor talmudice, soldat de elit în Golan, având
în biblioteca sa biografia lui Baruch Goldstein (cel care
asasinase, cu câteva luni înainte, la Hebron, 27 de arabi aflai
în rugciune la mormântul patriarhilor). El putuse s vad, la
televiziunea oficial israelian, marele reportaj despre grupul
“Eyal” (Rzboinicii lui Israel) jurând. Ia mormântul
fondatorului sionismului politic, Theodore Herzl, s «execute
pe oricine ar ceda arabilor “ara promis” a Iudeei i Samarei»
(actuala Cisiordanie).
Asasinarea premierului Rabin (ca i cea ce va perpetua
numele lui Goldstein) se însene în logica strict a mitologiei
sionitilor integriti: ordinul de a ucide, spune Ygal Amir, «a
venit de la Dumnezeu», ca în vremea lui Iosua.
Surs: Le Monde {A. F. P.) din 8 noiembrie 1995.
Acesta nu era un caz izolat în societatea israelian: în
ziua asasinrii lui Ytzhak Rabin, colonii din Kiryat Arba idin Hebron dansau de bucurie i recitau psalmii lui David în
jurul mausoleului ridicat întru gloria lui Baruch Goldstein.
Surs: E/Pais (Spania) din 7 noiembrie 1995, p.4
26
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
Ytzhak Rabin era o int simbolic nu pentru c, aacum a pretins Bill Clinton la funeraliile sale, ar fi “luptat
întreaga sa via pentru pace”. (Comandant al trupelor de
ocupaie la începutul Intifadei, el este cel care a dat ordinul de
a “rupe oasele braelor "copiilor din teritoriul palestinian, care
nu aveau alt arm decât btrânele pietre al rii lor, ridicate iele pentru a apra pmântul strmoesc).
Dar Ytzhak Rabin, cu realism, înelesese (precum
Americanii în Vietnam sau Francezii în Algeria) c nici o
scufie militar definitiv nu este posibil atunci când o
armat se izbete nu de o alt armat, ci de un popor întreg.
El se angajase, deci, împreun cu Yasser Arafat, pe
calea unui.compromis: era acordat o autonomie
administrativ unei pri din teritoriile a cror ocupare fusese
condamnat de Naiunile Unite, meninând îns protecia
militar israelian asupra “coloniilor” furate autohtonilor idevenite, ca la Hebron, coli ale urii.
Era deja prea mult pentru integritii beneficiari ai
acestui colonialism: ei au creat împotriva lui Rabin, pe care au
reuit s-l prezinte drept un “trdtor”, climatul care a condus
la infamia asasinrii sale.
Ytzhak Rabin a fost, dup mii i mii de palestinieni,
victima mitului “rii promise”, pretext milenar al
colonialismelor sângeroase.
Acest asasinat fanatic demonstreaz, o dat în plus, co pace veritabil între un stat al liti Israel aflat în siguran
între frontierele fixate prin partajul din 1947, i un stat
palestinian total independent, necesit eliminarea radical a
colonialismului actual, adic a tuturor coloniilor ce constituie,
în interiorul viitorului stat palestinian, neîntrerupte surse de
provocare i tot atâtea detonatoare pentru rzboaie viitoare.
27
ROGER GARAUBY
2. Mitul “poporului ales”
"A$â zice Domnul Dumnezeu/ evreilor:
Isnd este fiu/Meu, intâi-nâscutu!meu:
*
Ieire* IV, 22'.
Lectura integristfi a sionismului peltic
• - «Locuitoriilumiipot fiîmprii între Israeli celelalte
naiuniluate în bloc. Israel estepoporul ales: dogmcapital.»
Snrsâ: Rabbin Cohen, In cartea sa,
Le Talmud, Paris, 1986, p.104.
Acest mit este credina, fr nici un fundament istoric,
conform creia monoteismul s-ar fi nscut odat cu Vechiul
Testament. Din contr, chiar din Biblie, rezult c cei doi
principali redactori ai si, Yahvistul i Elohistul, nu erau nici
unul nici cellalt monoteiti: ei proclam doar superioritatea
Dumnezeului evreu asupra celorlali zei, i “gelozia” sa fade acetia (Ieirea XX, 2-5). Dumnezeul Moabului, Chemo,este recunoscut (Judectori XI i II Regi, 27 ) ca i “ceilali
zei” (I. Samuel XXVII, 19).
Traducerea Ecumenic a Bibliei subliniaz într-o not:
«Foarte mult timp, în Israel s-a crezut în existena i în puterea
zeilor strini» (p .680, nota d)
.
Numai dup exil, i mai ales la Profei, monoteismul
se va afirma, adic se va trece de la formule ca aceea din
Ieirea: «S nu ai ali dumnezei în afar de Mine!» (XX, 3), la
unele care nu se mulumesc s cear numai supunerea ctre
Yahve, i nu i ctre ceilali dumnezei, (cum este chiar repetat
în Deuteronomul: «S nu mergei dup ali dumnezei...»
28
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
(VI, 14),* dar care proclam: «Eu sunt Dumnezeu i nu este
altul!» (Isaia XLV, 22). Aceast afirmare indiscutabila a
monoteismului dateaz din a doua jumtate a secolului al VI-
le (între 550 i 539 î. Hr.). -
Mondteismul este intr-adevr fructul unei lungi
maturizri a marilor culturi din Orientul Mijlociu, cea a
Mesopotamiei i cea a Egiptului.
înc din secolul al XHI-lea, faraonul Akhenaton
tersese din toate templele pluralul cuvântului “Dumnezeu".
Imnul su închinat soarelui este parafrazat aproape textual în
Psalmul 104. Religia babilonian se îndrepta i ea ctre
monoteism; evocându-1 pe zeul Marduk, istoricul Albright
marcheaz etapele acestei transformri: « Când s~a recunoscut
c numeroasele diviniti diferite nu sunt decât manifestrile
unui singur Dumnezeu ...nu mai este de fcut decât un singur
paspentru a ajunge Ia o form de monoteism ».
Surs: Albright, Lesreligions dans le Moyea-Orient, p. 159
“Poemul babilonian al Creaiei” (care dateaz din
secolul al Xl-lea î. Hr.) aduce mrturie despre aceti “ultimi
pai”: «Dac oamenii sunt împrii în ceea ce privete zeii,
noi, prin toate numele cu care îl vom numi. El s fie
Dumnezeulnostru.»
Aceast religie a atins acel grad de interiorizare în care
apare imaginea celui Drept adus în suferin:
« Vreau s-l proslvesc pe Domnul înelepciunii...
Dumnezeul meu m-a prsit. .
.
Treceam ca un stpân im târscpe lâng ziduri . .
.
în fiecare zi gem ca un porumbel i lacrimile îmi ard
obrajii.
_ fii totui rugciunea era pentru mine înelepciune, iar
sacrificiul legea mea.M credeam în slujba lui Dumnezeu,
dar cine poate înelege planurile divine, în
profunzime?
29
ROGER GARAUDY
Cine deci, dac nu Marduk, este stpânul reinvieMfi
Voi cei modelai de el din argila originar,
Cântaigloria lui Marduk. ». ^
Surs: Op. citn p. 329-341
Aceast imagine a Lui Iov îi este anterioar cu mai
multe secole. 0 imagine asemntoare a celui drept aduS. în
suferin, cea a lui Daniel (nu cel din Biblia evreiasca)
pedepsit de Dumnezeu i readus de acesta pe pmânt, se
gsete în textele ugaritice de la Ras Shamara, în ceea ce s-a
putut numi “Biblia cananeean”, anterioar qpje# a evreilor
deoarece iezechiel îl citez pe Daniel alturi de Iov (Iezechiel
XIV, 14 i 20),
Sunt aici parabole a cror semnificaie spirituala nu
depinde deloc de verificarea, lor istoric.
Este, de exemplu, cazul acestei minunate parabole a
rezistenei la oprimare i cea a eliberrii, care este povestea
Exodului.
Are mai puin importan c «trecerea peste marea de
trestii nu poate fi considerat drept un eveniment istoric »',
scrie Mircea Eliade, i c nu privete ansamblul evreilor, ci
numai câteva grupuri de fugari. Dip contr, este semnificativ
c fuga din Egipt, în aceast versiune grandioas, a fost
“pus” în legtur cu celebrarea Patelui... revalorizat iintegrat în istoria sfânt a yahvismului
2.
începând din 621 înainte de Hritos, celebrarea Ieirii
ia într-adevr locul unui rit agrar cananeean al Patelui,
primvara: srbtoarea reînvierii lui Adonis. Ieirea devenea
astfel actul fondator al renaterii unui popor smuls din sclavie
de dumnezeul su.
Experiena divin a acestei smulgeri a omului din
vechile sale servitui se regsete la popoarele cele mai
diverse: lunga rtcire, în secolul al XlII-lea, a tribului aztec
; Mtrecu îli’mdc- 1 li sloi re de* uoymiccs ci des idccs re litricu scs. tonte 4 p. 190
'Ibidem, p 191.
30
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENF.
“mexica”, care dup mai mult de un secol de încercri ajunge
în valea cutat sub conducerea zeului su. El îi deschide
calea acolo unde nici un drum nu fusese pân atunci trasat.
Samcltoriile iniiatice ctre libertate ale africanului Kaidara.
Fixarea pe un teritoriu a triburilor nomade sau rtcitoare este
legat la toate popoarele - în special în Orientul Mijlociu - de
primirea unui pmânt promis de ctre un dumnezeu.
», .. Miturile jaloneaz drumul umanizrii i al divinizrii
onHUfai. Cel al Potopului, prin care Dumnezeu pedepsete
greelile oamenilor i reîncepe creaia, se regsete la toate
civilizaiile, de la Ghilgame, din Mesopotamia, pân la Popol
Vuh, la Mayai (partea I, cap. 3).
Imnurile de proslvire ale lui Dumnezeu se nasc în
toate religiile, precunf psalmii în onoarea lui Pachamama,
zeia mam, sau în onoarea Dumnezeului Incailor:
« Wiraqocha, rdcina fiinei,
Dumnezeul mereu apropiat .
.
care creeaz zicând:
s fie brbatul
!
s fie femeia
!
Wiraqocha, stpân luminos,
Care facis existe si care facismoar . .
.
Tu care reinnoieti creaia
D creaiei tale
zile lungi
pentru a seputea
desvârimergândpe calea cea dreapt. »
De ce s nu se poat dezvolta o gândire teologic
asupra momentelor ce dezvluie sensul vieii, pomindu-se de
la textele sacre care sunt propriul “Vechi Testament”al
fiecrui popor? Fiindc stavila este o judecat etnocentric.
31
ROGER GARAUDY «1/
Numai dup dispariia ei mesajul adus de viif* icuvântul lui Iisus ar atinge adevrata universalitate: peqffi car avea rdcini în orice experien trit în contaclll cu
divinitatea, i nu ar fi strâmtorat i chiar înbuit de filwre
tradiie unilateral. Propria via a lui Iisus, viziunea sa rdicai
nou asupra împriei lui Dumnezeu, întemeiat nu pe
puterea conductorilor din lumea aceasta, ci pe sperana celor
srmani, nu ar mai fi diminuate în folosul unei scheme istorice
care merge doar de la fgduine de victorie fâciie*jmui popor
pân la împlinirea lor. T»Nu am evocat aici, prioritar, decât religiile Orientului
Apropiat, în sânul crora a germinat monoteismul i printre
care s-au format evreii.
în alte culturi, neoccidentale, evoluia spre monoteism
este i mai veche înc.
De exemplu în India, în Vede.
«înelepii dau Fiinei Unice maimult decât un nume.»
{RigVeda 111,7).
Virhaspati «este Tatl nostru, care conine toi zeii»
(III, 18).
’ «Acela care este Tatl nostru, a zmislit i conine
toate fiinele. Dumnezeu unic, el îi face pe ceilali zei. Tot
ceea ce exist îl recunoate ca stpân ...îl tii pe Cel ce a
fcut toate lucrurile, este acelai care este in interiorul vostru.»
(CXI, 1 1).
«Numele sale suntmaimulte, dar El este Unul.»
Aceste texte sfinte se întind între secolele al XVI-lea i
al Vl-lea î. Hr., i printele Monchanin (SJ.) în efortul suintuitiv de a se situa în interioruP Vedelor, Ie numete:
«Poemul liturgic absolut»
SursA: Jules Monchanin, Mystique de l’Inde,
mystire cbritien, p. 229-231.
32
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
3. Mitul lui Iosua:
purificarea etnic
« Iosua, împreun cu toi Isntcîiîi, au trecut dc ia
Lachis la Egloo. i a dat-o Yahvcipc aceasta în mâinile tui
Israel. i a luat-o pc ca i pe rege/c ci si au trecut-o prin
ascuiul sbiei pe ca i toat suflarea din ca;pc nimeni n-a
lsat in ca, care s nu moar sau care s fug... i de Ia
Egkm, Iosua împreun cu toi îsraciiii au mers Ia Hebron. . .»
Iowa X, 34-36.
Lectura integrist a sionismului politict
-
• La 9 aprilie 1948, Menahem Beghin, împreun cu
trupele sale Irgun, masacreaz cei 254 de locuitori ai satului
Deir Yassin, brbai, femei i copii.
Nu vom cerceta decât într-un caz particular aceast
trecere de la fosilizarea mitului în istorie i de la preteniile
acestei “ fcturi istorice” la justificarea unei politici: acela al
instrumentalizrii textelor biblice, deoarece ele nu au încetat
s joace un rol determinant în evoluia Occidentului,
acoperind faptele sale cele mai sângeroase, de la persecutarea
evreilor de ctre Romani, apoi de ctre cretini, ajungând la
Cruciade, la Inchiziie, la Sfintele Aliane, la dominaia
colonial exercitat de “popoarele alese”, pân la preteniile
exagerate ale statului Israel, nu numai prin politica sa de
expansiune în Orientul Mijlociu, ci i prin presiunile lobby-
urilor sale, din care cel mai puternic, în “cea mai puternic
putere” - Statele Unite - joac un rol de prim ordin în politica
american de dominaie mondial i de agresiune militar.
Acesta este motivul alegerii noastre: exploatarea unui
trecut mitic orienteaz viitorul spre ceea ce ar putea deveni o
sinucidere planetar.
33
ROGER GARAUDY
Biblia, dincolo de descrierea masacrelor ordonate de
un “Dumnezeu al armelor” conine marile profeii ale ;fui
Amos, Isaia, lezechiel i Iov, pân la anunarea unei “noi
aliane” cu Daniel.
Aceast nou alian (acest Nou Testament) va marca,
în acelai timp, cea mai mare schimbare în istoria oamenilor ia zeilor, cu venirea lui Isus, în care, cum spun Prinii
Bisericii Orientului: «Dumnezeu s-a fcut om pihtfy ca omul
s poat deveni Dumnezeu ». Apoi a fost reîntoarcerea, cu
sfântul Pavel, la viziunea tradiional a Dumnezeului suveran
i atotputernic, dirijând din exterior i de sus viaa oamenilor
i a comunitilor, de aceast dat nu prin “legea” evreiasc, ci
printr-un “har” cretin presupus a avea aceeai exterioritate ce
înltur responsabilitatea omului. «Cci în har suntei
mântuii, prin credin, i aceasta nu este de la voi; este darul
luiDumnezeu» (Efesieni, If, 8).
Nu ne vom ocupa de Biblie în general, ci numai de
partea din care pretind c se inspir astzi regimul teocratic
israelian i micarea sionist: Tora (pe care cretinii o numesc
Pentateuhul
\
adic cele cinci cri iniiale: Facerea,Ieirea
,
Leviticul, Numeri i Deuteronomuî) i anexele sale zise
“istorice”, crilelur/oms, ale Judectorilor, ale Regilor i ale
lui Samuel. Din Tora evreiasc nu face parte mreaa critic
profetic ce amintete tot timpul c “aliana lui Dumnezeu cu
oamenii” este condiional i universal, legat de respectarea
legii divine i deschis tuturor popoarelor i tuturor
oamenilor.
*
Tora (Pentateuhul) i crile “istorice” (cum de mai
bine de un secol au dovedit exegeii) sunt o compilaie scris a
34
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII.1SRAELIF.NE
unor tradiii orale, fcut de cronicari ai secolului al IX-lea iscribi ai lui Solomon a cror preocupare central era slegitimeze, amplificându-le, cuceririle Iui David i ale
imperiului su, despre care nu exista de altfel nici o
posibilitate de reconstituire istoric, nici prin vestigii
arheologice, nici prin alte documente decât textele biblice.
Primul eveniment confirmat de istorii din afar se refer la
Solomon, ale crui urme le gsim în arhivele asiriene.
Pân la acel moment nu exist nici o surs strin+1
tqpUrlor Bibliei pentru ari controla istoricitatea.
De exemplu, vestigiile arheologice din Ur, în Irak, nu
ne dau mai multe informaii despre Avraam decât spturile
de pe ruinele Troiei despre Hector sau Priam.
în cartea Numerilor (XXXI, 7-18) ni se povestesc
faptele “fiilor lui Israel ” învingtori ai Madianiilor «cumporuncise Domnul lui Moise, au ucis pe toi cei de parte
brbteasc ...iarpe femeilei copiii lori-au luat fiii lui Israel
in robie ...i toate cetile lor cu toate satele lor le-au
incendiat:» Când s-au întors spre Moise, «Moise s-a mâniat
. . .Pentru ce ailsat vii toate femeile? spune el ... Ucide-i dar
toi copiii de parte brbteasc i toate femeile ce-au cunoscut
brbat ...iar pe fetele care n-au cunoscut brbat, Jsai-le pe
toate viipentru voi». (XXXI, 14-18)
Succesorul lui Moise, Iosua, a urmat i el, de o
manier sistematic, în timpul cuceririi Canaanului, aceast
politic de “purificare etnic” comandat de Dumnezeul
armelor.
« Tot în acea zi Iosua a cucerit Macheda i a trecut-o
prin sabie,pe ea i pe regele ei, i a nimicit pe locuitorii ei i
toat suflarea care se afla în ea; pe nimeni n-a cruat s numoar sau s fug i a fcut cu regele din Machbda tot aacum fcuse cu regele Ierihonului.
Apoi s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii de la
Macheda la Libna i a împresurat-o. i a dat-o Domnul i pe
35
ROGER GARAUDY
aceasta în mâinile Iui Israel de a luat-o pe ea ipe regele eiiIosua a trecut-o prin ascuiul sbieipe ea i toat suflarea din
ea; pe nimeni n-a lsat în ea, care s nu moar saus fugi a
fcut cu regele eicum fcuse cu regele Ierihonului.
De Ia Libna s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii la
Lachi i l-a împresurat, începând rzboiul cu ei. $t a dat
Domnul Lachiul în mâinile lui Israeli l-a luat a doua zi, l-a
trecut prin sabie pe el i toat suflarea din el i l-a pierdut,
cum fcusei cu Libna.
Atunci s-a ridicat în ajutorul Lachiului Horatn, regele
din Ghezer. Dar Iosua l-a lovit i pe el i pe poporul lui cu
sabia, încât n-a lsatpe nimeni dintre ai lui cares nu moarsaus fug.
Din Lachi s-a dus Iosua împreun cu toi Israeliii la
Eglon i l-a împresurat, începând rzboiul împotriva Iui. iDomnul l-a dat în mâinile lui Israeli l-a luat în aceeai zii a
lovit cu sabia pe el i toat suflarea ce era în el i l-a dat în
ziua aceea blestemului, cum fcuse i cu Lachiul.
De la Eglon, Iosua împreun cu toi Israeliii s-au dus
la Hebron.»Surs: Iosua X, 29-36
.
i litania continu, enumerând “exterminrile sacre”
care au avut loc în Cisiordania,
în faa acestor texte trebuie s ne punem dou întrebri
fundamentale:
1 . Aceea a adevrului lor istoric.
2. Aceea a consecinelor unei imitri literale a acestei
exaltri a unei politici de exterminare.
a) Asupra primuluipunct
te lovim aici de arheologie. Spturile par s fi
demonstrat c Israeliii, sosind la sfâritul secolului al XlII-lea
înainte de Hristos, n-au putut s cucereasc Ierihonul deoarece
acesta era atunci nelocuit. Oraul din epoca bronzului mijlociu
36
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
a fost distrus spre 1550 i apoi abandonat. în secolul al XIV-
lea el a fost parial reocupat: s-a descoperit ceramic din
aceast epoc în morminte din epoca bronzului mijlociu care a
fost reutilizat, i o cas în care s-a gsit un urcior din
perioada de mijloc a secolului al XlII-lep. Nu exist urme de
fortificaii din epoca bronzului târziu. Concluzia lui K.M.KLenyon este aceea c este imposibil s asociezi distrugerea
Ierihonului cu intrarea Israeliilor la sfâritul secolului al XIII-
lea înainte de Hristos.
* _ Surs: Cf. K.M. Kcnyon, Diggiag ap Jericha, London1957 p. 256-265; Jericho, în Archaeology and OldTestament Stvdy, ed. D. Winton, Oxford, 1967 în special p.
272-274; HJ. Franken, Tel! es-SuItan and OU Testament
Jericha, în 07S; 14(1965), p. 189-200; M. Welpppert, Die
Landnahme der israelitischen Stthnme, p 54-55.
La fel i în ceea ce privete ocuparea cetii 'Ay.
«Dintre toate textele referitoare la cuceriri, acesta este
cel mai detaliat; el nu comport nici un element miraculos $i
apare drept cel mai verosimil. Din pcate, este dezminit de
arheologie.
Aezarea a fost cercetat arheologic de dou expediii
diferite. Rezultatele sunt concordante: Et-Tell era în epoca
bronzului timpuriu un ora mare, al crui nume nu-l
cunoatem, i care a fost distrus în bronzul timpuriu III, spre
2400 înainte de Hristos. Aezarea a rmas nelocuitpândup1200, când s-a instalat pe o parte a ruinelor sale uh mic sat
nefortificat. Acesta n-a supravieuit decât cel târziu pân la
începutul secolului al X-lea înainte de Hristos; dup care
aezarea a fost abandonat definitiv. In momentul sosirii
Israeliilor nu exista oraul ‘Ay, nici un rege al cetii ‘Ay ci
numai o ruin veche de 1200 de ani ».
Surs: Printele de Vaux (O.P.), Histoire ancienne
d’Israel, Ed. Lecoffre et Gabalda, Paris 1971, tome I, p. 565;
Vezi: între 1933-1935 spturile fcute de Judith
Marquet-Krause în Les fouiltes de ’Ay (Et-Tell), Paris, 1949.
37
ROGER GARAUDY
Din 1964 spturile au fost continuate de J.A. Cailaway; Cf.
J.A. Callaway, Basor 178 ( apr. 196S), p. 13-40; RB, 72
(1965), p. 409-415; K. Schoonover, RB 75 (1968) p. 423^426;
J.A. CaUaway, Basor, 196 (dec. 1969), p. 2-16
b) Asupra celui de-al doilea punct
De ce, atunci, un evreu pios i integrist ( adic unul
care respect textual lectura Bibliei) nu ar urma exemplul unor
personaje atât de prestigioase ca Moise i Iosua ?
Nu se spune oare în Numerii, când încSjîeVucerirea
Palestinei (Canaanului) : «i a ascultat Domnul glasul lui
Israeli a datpe Canaaneeni în mâinile luii el i-a nimicitpeei i oraele lor...» (Numerii XXI, 3), apoi, în ceea ce îi
privete pe Amorii i regele lor: «i l-a btutpe el, pe fii lui
ipe totpoporul lui, de n-a lsat viu nicipe unul din ai lui, ia cuprins ara lui» (Numerii XXI, 35).
Deuteronomul repet, cerând nu numai jefuirea
pmântului i expulzarea autohtonilor, dar i masacrul: «CândDomnul Dumnezeul tu te va duce în pmântul la care mergi
ca s-l motenetii va izgoni din faa ta neamurile cele mari
i multe... i le va da Domnul Dumnezeul tif în mâinile tale
i le vei bate, atuncis le nimiceti, snu faci cu ele legmânt
is nu le crui>> (Deuteronomul VII, 1-2) «i tu le vei stârpi»
(Deuteronomul VII, 24).
Deja Sharon pân la Rabinul Meir Kahane, vedemprefigurarea manierei în care sionitii se comport cu
Palestinienii.
Calea lui Iosua n-a fost i cea folosit de MenahemBeghin când, la 9 aprilie 1948, cei 254 de locuitori ai satului
Deer Yassin, brbai, femei i copii, erau masacrai de trupele
sale “Irgun” ca, prin teroare, s-i pun pe fug pe arabii
dezarmai ?
Surs: Menahem Beghin, La revolte: Histoire de l’Irgoun,
Ed. Albatros, 1978, p. 200
38
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
El fcea apel la evrei «nu numai s-i resping peArabi, cis ocupe toat Palestina»
.
N-a fost calea lui Iosua i cea pe care o indica MosheDayan spunând: «Dacposedm Biblia i dac ne considerm
drept poporul din Biblie, ar trebuispQsedm i pmânturile
din Biblie
»
?
Surs: Jerusalcm Post, din 10 august 1977.
N-a fost calea lui Iosua cea pe care o definea YoramBen Porath în marele jurnal israelian Yediot Aharonoth, la 14
iulic£ y>72: «Nu exist sionism, nici colonizare a statului
evreu, fr ridicarea drepturilor arabilor i exproprierea
pmânturilor lor» ?
în ceea ce privete mijloacele acestei deposedri de
pmânturi, ele erau fixate de Y. Rabin, atunci când era
comandant ef în teritoriile ocupate: s fie zdrobite oasele
arunctorilor de pietre ai Intifadei.
Care este reacia colilor talmudice din Israel? Sîmping la putere pe unul din responsabilii cei mai direci ai
celor întâmplate la Sabra i Chatila: pe generalul Rafael Eytan
care cere“întrirea coloniilor evreieti existente
Animat de aceleai certitudini, Dr. Baruch Goldstein,
colon de origine american, din Kiryât Arba, (Cisiordania) a
fcut 27 de mori i peste 50 de victime mitraliind palestinieni
în timp ce se rugau la Mormântul Patriarhilor. Membru al
unui grup integrist fondat sub patronajul lui Ariei Sharon (sub
protecia cruia au avut loc masacrele de la Sabra i Chatilla,
pentru care a fost promovat ministru al locuinelor însrcinat
s dezvolte “coloniile” din teritoriile ocupate), Baruch
Goldstein este astzi obiectul unui adevrat cult din partea
integritilor care vin s-i pun flori i s-i srute mormântul,
pentru c a rmas în mod riguros fidel tradiiei lui Iosua de a
extermina toate popoarele din Canaan pentru a pune stpânire
pe pmânturile acestora.
39
ROGER GARAUDY
*
Aceast purificare “etnic”, devenit sistematic în
statul Israel de astzi, decurge din principiul puritii etnice ce
interzice amestecul sângelui evreiesc cu “sângele impur” al
tuturor celorlali.
Pe linia care urmeaz porunca lui Dumnezeu de
exterminare a populaiilor date pe mâna supuilor si, Domnulîi recomand lui Moise ca poporul su s nu ia în cstorie
fiicele acestor popoare (Ieirea XXXIV, 16).
în Deuteronom, poporul “ales” (Deut. xtyi, 6) nu
trebuie s se amestece cu ceilali: «pe fiica ta s nu o dai dupfiul lui ipe fiica luis nu o iei pentru fiul tu ’ (Deut. XVII,
3). Acest apartheid este singura modalitate de a împiedica
murdrirea rasei alese de Dumnezeu i a credinei care o leagde El.
Aceast separare de Cellalt a rmas lege: în cartea sa
despre “Talmud” (Paris, Payot, 1986, p. 104) Rabinul Cohenscrie: «locuitorii lumii pot fi împrii în fiii lui Israel icelelalte naiuni luate la un loc. Israel este poporul ales:
dogm capital».
La întoarcerea din exil, Ezdra i Neemia vegheaz la
restabilirea acestui apartheid:
Ezdra plânge pentru c «rasa sfânt (sic !) s-a
amestecat cu popoarele rilor» (Ezdra XIX, 2). ..Pinhas trage
în eap un cuplu mixt...Ezdra poruncete selecia rasial iexcluderea: «toi cei care luaser femei strine le-au trimis
înapoi, femei i copii» (Ezdra X, 44). Neemia spune despre
evrei : «astfel i-am purificat eu de toi strinii» (Neemia XIII,
30).
Aceast mixofobie i aceast respingere a Celuilalt
depesc dimensiunea rasial. Când refuzi sângele celuilalt,
prin cstoria mixt, refuzi de asemnea religia sa, cultura sa
sau modul su de a fi.
40
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELIENE
Astfel Iahve tun i fulger împotriva celor care se
îndeprteaz de adevrul su, singurul de altfel posibil:
Sofonie lupt împotriva modelor vestimentare strine; Neemia
împotriva limbilor strine: «Tot atunci am vzut eu Iudei
iuându-i femei adoniene, amonite i moabite. Jumtate din
copii lor vorbeau limba adonian i nu tiau s vorbeasc
evreiete; nu tiau decât limba unuia sau altuia din acele
popoare. Eu i-am mustrataspruipe acetia i i-am blestemat;
ba pe unii i-am lovit i le-am smuls prul.l» (Neemia XIII,
23-2#)t
Cei care încalc legea sunt aspru judecai. Rebecca,
soia lui Isaac i mama lui Iacoov, afirma: «Sunt scârbit de
via din cauza fiicelor luiHet (femeile hitite). Dac Iacoov ia
o femeie ca acestea, ce rost mai are s triesc?» (Facerea
XXVII, 46). Prinii lui Samson, exasperai de cstoria fiului
,lor cu o filistin, exclam: «Au doar nu se gsesc femei
printre fiicele frailor tii în totpoporul meu; de te ducis-i(»/ soie de la filistenii cei netiai împrejur? » (Judectorii
fclV, 3).
v.
Haim Cohen, fost judector la Curtea Suprem din
Israel, constat: « Amara ironie a sorii a fcut ca aceleai teze
jyiologice i rasiste propagate de naziti i care au inspirat
jpfhmantele legi de la Nuremberg, s serveasc drept baz la
definirea iudaicitii în sânul Statului Israel
»
(vezi Joseph
Badi, Fundamental laws of the State of Israel, New-York,;i960,p. 156).
A
Intr-adevr, la procesul criminalilor de rzboi de la
Nuremberg, în timpul interogatoriului “teoreticianului” rasei,
Julius Streicher, este pus problema:
« în 1935, Ia Congresul de la Nuremberg al Partidului,
âu fost promulgate ‘legile rasiale”. în momentul pregtirii
acestui proiect de lege ai fost consultat i ai participat în
\rcun fel la elaborarea acestor legi ?
41
ROGERGARAUDY
Acuzatul Streicher: — Da, cred c am participat în
sensul c, de mai muli ani, scriam c trebuie împiedicat peviitor amestecul de sânge german cu sânge evreiesc. Am scris
articole în acest sens i am repetat mereu c noi trebuie slum ca model rasa evreiasc i poporul evreu. Am repetat
întotdeauna-în articolele mele c evreii trebuie considerai ca
model de ctre celelalte rase, cci ei i-au dat o lege rasial,
legea lui Moise, care spune: “Dacmergei într-o ar strin
s nu v luai femei strine ”, i aceasta, domnilor,este de o
importan capital când se judec legile de la fyiremberg.
Legile evreieti au fost luate ca model. Când, câteva secole
mai târziu, legislatorul evreu Ezdra a constatat c, în ciuda
acestor opreliti, muli Evrei se ^cstoriser cu femei
neevreice, aceste cstorii au fost rupte. Acest fapt a servit
evreimii care, datorit legilor sale rasiale, a supravieuit timp
de secole, în timp ce toate celelalte rase i toate celelalte
civilizaii au fost distruse».
Surs: Procesul marilor criminali de rzboi în faaTribunalului Militar Internaional (Nuremberg, 14 noiembrie
1945 - 1 octombrie 1946. Textul oficial în limba francez.
Dezbaterile din 26 aprilie 1946, voi. XII, D. 321).
într-adevr, astfel au elaborat juritii, consilieri ai
Ministerului de Interne nazist, «Legile de Ia Nuremberg
privind dreptul populaiei Reich-ului i protecia sângelui
german i a onoarei germane». Aceti consilieri juridici,
Bemard Losener i Friedrich Knost, comentazâ astfel textul,
în lucrarea: “Legile de la Nuremberg”:
« Conform dorinei Fuhrer-ului, legile de Ia Nuremberg
nu implic efectiv msuri pentru a accentua ura rasial i a o
perpetua; dimpotriv, astfel de msuri marchez începutul
unei acalmii în relaiile dintre poporul evreu i poporul
german.
Dac evreii ar avea deja propnul lor stat, în care s-ar
simi la ei acas, problema evreiasc ar putea fi considerat ca
42
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
rezolvat, atât pentru evrei cât i pentru germani. Acesta este
motivul pentru care sionitii cei mai convini n-au ridicat nici
cea mai mic obiecie împotriva spiritului legilor de la
Nuremberg».
Acest rasism, model al tuturor celorlalte rasisme, este
o ideologie care are menirea s justifice dominaia diferitelor
popoare.
Interpretarea ad-literam conduce la perpetuarea unor
masacre precum cele înfptuite de Iosua:
^ jfColonii puritani din America, în vântoarea lor
împotriva Indienilor crora le ocupau pmânturile, îl invocau
pe Iosua . i “exterminrile sacre ” ale amaleciilor ifilistenilor•».
Sun: Ttaomss Nelson, The Poritans ofMussachusetis,
Judaism, voi. XVI, nr. 2,1967.
Ca o poziie intermediar între Shoah-ul canaaneean imixofobie se insereaz astzi ideologia transferului de
populaii, pe oare o susin majoritatea rabinilor din ludeea iSamaria. Aceast poziie se bazeaz pe lectura integrist a
textelor sacre. Litera Leviticului impune evreilor s nu
practice amestecul speciilor (Leviticul XIX, 19):i Ie
poruncete s disting “purul” de impur (Leviticul XX, 25)
aa cum Dumnezeu însui a deosebit pe Israel de celelalte
popoare (Leviticul XX, 24), pentru a opera o discriminare
rasiala. « Voi face deosebire între poporul meu ipoporul tu»(Ieirea VIII, 23).
Astfel, în 1993, marele Rabin Sitruk poate spune, frteama de a fi chemat în faa unei instane oarecare: «A dori
ca tinerii evrei s nu se cstoreasc niciodat decât cu fete
evreice».
Astfel, Israel care va fi sfânt (Leviticul XX, 26) nutrebuie s se murdreasc (Ezdra IX, 1 1) prin contactul cu alte
naii de care Dumnezeu este scârbit (Leviticul XX, 23).
Aceast interdicie este repetat de nenumrate ori.«52 nu te
43
ROGER GARAUDYFîncuscreti cu e/e (cu naiile cananeene): pe fiica ta sâ nu o dai
dup fiul Iuiipe fiica luis nu o ieipentru fiul tu ...» (Deut.
VII, 3-4). «Iar dac v vei altura lapopoarele acestea rmasei vei intra în înrudire cu ele i ele vor veni la voi, atuncistiic Domnul Dumnezeul vostru nu va mai alunga de Ia voi
popoarele acestea, ci ele vor fi pentru voi la i mreaj, bici
pentru spinrile voastre i spin pentru ochii votri, pân vei fi
stârpii cu toii din aceast ar bun pe care v-a dat-o
DomnulDumnezeul vostru» (Iosua XXIII, 12-13).
La 10 noiembrie 1975, în edin plenari^ ONU a
considerat c sionismul este o form de rasism i de
discriminare rasial.
Dup prbuirea URSS, Statele Unite i-au impus
legea la ONU, i au obinut la 16 decembrie 1991 abrogarea
justei rezoluii din 1975. Or, în fapt, nimic nu s-a schimbat din
1975, ci dimpotriv: represiunea, genocidul lent al poporului
palestinian, colonizarea au luat o amploare fr precedent.
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
II
Miturile secolului XX
* * 1. Mitul antifascismului sionist
în 1941, Itzac Shamir comite
«o crim dc neiertat din punct de
vedere momi: aceea de a susine o
' alina cu Hitler, cu Germania
nazist, contra Marii Britanii» .
Bar Zohar, BeaGoorion, Le Propteiarad.
Paris, 1966, p.99
Când a început rzboiul împotriva lui Hitler,
cvaitotalitatea organizaiilor evreieti s-au angajat alturi de
aliai iar unii dintre cei mai emineni conductori, ca
Weizmann, au luat poziie în favoarea aliailor. Dar grupul
sionist german, care de altfel era minoritar la acea epoc, a
adoptat o atitudine invers i, din 1933 pân în 1941, s-au
angajat într-o politic de compromis i chiar de colaborare cu
Hitler. Autoritile naziste, în timp ce-i persecutau pe evrei, de
exemplu, într-o prim faz, înlturându-i din funciile publice,
dialogau cu conductorii sioniti germani i le acordau un
tratament de favoare, deosebindu-i de evreii “integraioniti”
pe care îi vânau.
Acuzaia de cârdie cu autoritile hitleriste nu se
adreseaz imensei majoriti a evreilor, dintre care unii nici nu
au ateptat rzboiul pentru a lupta - cu arma în mân - în
45
ROGER GARAUDY
Spania, între 1936 i 1939, în Brigzile internaionale1
împotriva fascismului. Alii, pân ia cei din ghetto-ul
Varoviei, au creat un “Comitet evreiesc de lupt” i au tiut
s moar luptând. Dar aceast acuzaie de cârdie se aplic
minoritii foarte organizate a conductorilor sioniti ce aveau
ca unic preocupare crearea unui stat evreiesc puternic.
Preocuparea lor unic de a crea un stat evreiesc
puternic i Viziunea lor rasist asupra lumii, îi fcea mult mai
antienglezi decât antinaziti.
Dup rzboi ei au devenit, ca Menahem $e*hin sau
Itzac Shamir, conductori de prim rang ai statului Israel.
*
La 5 septembrie 1939, dou zile dup ce Anglia iFrana declaraser rzboi Germaniei, Châim Weizmann,
preedintele ageniei evreieti, îi scria lui Chamberlain, primul
ministru al Marii Britanii, o scrisoare prin care îl informa c«noi, evreii, suntem alturi de Marea Britanie i vom lupta
pentru democraie» precizând c «reprezentanii evreilor sunt
gata s treac imediat la un acord pentru a permite utilizarea
tuturor forelor i capacitilor lor umane, tehnice imateriale». Reprodus în Jewish Chronicle din 8 septembrie
1939, aceasta scrisoare constituia o adevrat declaraie de
rzboi a lumii evreieti împotriva Germaniei. Ea punea
problema internrii tuturor evreilor germani în lagre de
concentrare ca «aparinând unui popor în stare de rzboi cu
Germania» cum au fcut americanii cu proprii lor ceteni de
Mai mult dc 30% din Americanii Brigzii Abraham Lincoln erau evrei, pc care presa
sionista îi denuna pentru c se bateau ju Spania în loc sft mearg în Palestina în brigada
Dombrovski, din 5.000 dc Polonezi, 2.250 erau evrei, Acestor evrei eroici care au luptat pc
toate fronturile lumii alturi dc forele antifasciste, conductorii sionist, înlr-un articol al
reprezentantului lor la Londra, articol intitulat « Trebuie evreii s participe la micarea
antifajicixtftV», îc rspundeau: «Nu! fixau un obiectiv unic: « Construirea pmântului
lui Israel » (Surs: Jewish Life, aprilie 1938, p. 11).
46
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
origine japonez, pe care i-au internat în lagre când au intrat
în rzboi împotriva Japoniei.
*
Conductorii sioniti au dat dovad, în epoca
fascismului hitlerist i mussolinian, de un comportament
echivoc, mergând de la sabotarea luptei antifasciste la
tentative de colaborare.w Obiectivul esenial al sionitilor nu era acela de a salva
viei evreieti, ci de a crea un stat evreu în Palestina. Primul
conductor al statului Israel, Ben Gurion, proclama senin la 7
decembrie 1938, în faa conductorilor sioniti ai “Labour”-
ului: «Dac a ti c pot fi salvai toi copiii din Germania
ducându-i în Anglia, i numai jumtate dintre ei
transportându-i în Eretz Israel, eua alege a doua soluie. Ccinoi trebuie s inem cont nu numai de viaa acestor copii, dar
i de istoria poporului lui Israel.»
Surs: Yvon Gelbner, Ztonistpoticy and the fate ofEuropeanJewry, în Yad Vashem Studles, Jerusalem, voi. XII, p. 199.
«Salvarea evreilor din Europa nu figura în capul listei
deprioriti a clasei conductoare. Primordial în ochii lor era
fondarea statului.
»
Surs: Tom Seghev, Le septieme milion,
Ed. Liana Levi, Paris, 1993, p. 539.
«(...) Oare trebuie s-i ajutm noi pe toi cei care au
nevoie fr s inem seama de caracteristicile fiecruia? Oare
nu trebuiesdm acestei aciuni un caracter naional sionistis încercm s salvm cu prioritate pe cei care pot fi utili
Pmântului lui Israeli iudaismului? tiu c poate prea crud
s pui astfel problema, dar trebuie din pcate s stabilim clar
dac suntem capabilis salvm 10.000 de persoane dintre cele
50.000 care pot contribui la constmirea rii i !a renaterea
naional sau s salvm un milion de evrei care vor deveni o
47
ROGER GARAUDY
povar sau, în cei mai bun caz, o greutate inutil; trebuies ne
limitm s-i salvm pe cei 10.000 care pot fi salvai- cu toate
acuzaiile i apelurile milionului lsat în voia sorii. »Surs: Memorandum al Comitetului de Salvare al Ageniei
Evreieti, 1943. Citat de Tom Seghev, op. cit
Acest fanatism inspir, de exemplu, atitudinea
delegaiei sioniste la Conferina de la Evian din iulie 1938,
unde 31 de naiuni se reuniser pentru a discuta despre
absorbirea refugiailor din Germania nazist: delegaia
sionist a cerut, ca singur soluie posibil, admirea a
200.000 de evrei în Palestina. ’
• Statul evreu era mai important pentru ei decât viaa
evreilor.
Inamicul principal pentru conductorii sioniti este
asimilarea. în acest punct ei se întâlnesc cu preocuparea
fundamental a oricrui rasism, inclusiv cel hitlerist: puritatea
sângelui. De aceea, inând seama chiar de antisemitismul
sistematic care îi determina s urmreasc scopul monstruos
de a-i alunga pe evrei din Germania i apoi din Europa, când
mai târziu au devenit stpânii ei, nazitii îi considerau pe
sioniti drept interlocutori valabili, pentru c ei serveau acest
scop.
Exist probe ale acestei cârdii. Federaia Sionist din
Germania adreseaz partidului nazist la 21 iunie 1933 unmemorandum, declarând:
' «In procesul de fondare al noului stat, care a proclamat
principiul rasei, noi dorim s adaptm comunitatea noastr la
aceste noi structuri... recunoaterea naionalitii noastre
evreieti ne permite s stabilim relaii clare l sincere cu
poporul german i realitile sale naionale i rasiale. Tocmai
pentru c nu vrem s subestimm aceste principii
fundamentale, pentru c i noi suntem împotriva cstoriilor
mixte i în favoarea meninerii puritii grupului evreiesc...
Evreii contieni de identitatea lor.;
în numele crora noi
vorbim, îipotgsi locul în structura statuluigerman cci sunt
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
eliberai de resentimentul pe care trebuie s-l aibe evreii
asimilai;., noi credem în posibilitatea unor relaii loiale înde
statulgerman i evreii contieni de comunitatea lor
.
Pentru a-i atinge obiectivele practice, sionismul sper
s fie capabil de a colabora chiar cu un guvern fundamental
ostil evreilor... Realizarea sionismului nu este deranjat decât
de resentimentele evreilor din exterior împotriva orientrii
germane actuale. Propaganda de boicotare - orientat acum
împotriva Germaniei - esteprin esen nesionist.»
Sun: Lucy Dawldowkz, A HolocaustReader, p. 155
•‘ Memorandumul mai aduga c «în cazul în care
germanii ar accepta aceast cooperare, sionitii s-ar-strduisîi deturnezepe evreii din strintate de la chemarea la boicotul
antigerman».
Surs: Lucy Dawidowicz, The WarAgaiastJews (1933-1945),
Ed. Peguin Books, 1977, p. 231-232.
Conductorii hitleriti au primit favorabil orientarea
efilor sioniti care, prin dorina lor exclusiv de a-i constitui
statul lor în Palestina, rspund dorinei lor de a se debarasa de
evrei. Principalul teoretician nazist, Alfired Rosenberg, scrie:
«sionismul trebuie susinut cu vigoare astfel încât un
contingent de evrei din Germania s fie transportat anual în
Palestina».
Surs: A. Rosenberg, Die Spur des Judea im WandeU derZeintenr, Munchen, 1937, p. 153 .
Reinhardt Heydrich, mai târziu “Protectorul” din Ce-
hoslovacia, scria în 1935, pe vremea când era eful Serviciilor
de Securitate SS, în Das Schwarze Korps; organ oficial al SS-
ulwi, un articol despre “Dumanul vizibil”, în care fcea
distincie între evrei: «.Trebuie s separm evreii în doucategorii: sionitiiipartizanii asimilrii. Sionitii sunt adepii
unei concepii strict rasiale i, prin emigraia în Palestina,
ajut la construirea propriului lor stat evreiesc... urrile
noastre de binei bunvoina noastr oficialpentru ei.»
Surs: Hohne, Order ofthe Death’s Head, p. 333
49
ROGER GARAUDY
«Betar-ul german a primii un nou nume: Herzlia.
Activitile acestei micri in Gemania trebuiau, bineîneles,
aprobate de Gestapo; în realitate, Herzlia aciona chiar sub
protecia acestuia. într-o zi un grup SS a atacat o tabr de
var a Betar-ului. eful micrii s-a plâns Gestapo-uîui i,
câteva zile mai târziu, poliia secret îl anuna c SS-itii în
chestiune fuseser pedepsii. Gestapo-ul a întrebat Betar-ul ce
compensaie i se pare mai potrivit. Micarea a cerut ca
recenta interdicie care li se fcuse de a purta cmi brune sfje ridicat; cererea le-a fost satisfcut.»
Surs: Ben-Yeruham, Le livre de Betar, tome O, p. 350
O circular din Wilhelmstrasse indica: «obiectivele ce
i le-a asumat aceast categorie (de evrei ce se opun asimilrii
i care sunt favorabili unei regrupri a coreligionarilor lor în
sânul unui cmin naional), din care fac parte în primul rând
sionitii, sunt acelea care ‘se îndeprteaz celmaipuin de sco-
purile urmrite în realitate de politica germanfa de evrei».
Surs: Circular a lui Bilfcw-Schwante ctre toate misiunile
diplomatice ale Reich-ului, nr. 83 din 28 februarie 1934.
«Nu exist nici un motiv, scria Btilow-Schwante
Ministerului de Interne, de a împiedica prin msuri adminis-
trative activitatea sionist în Germania. Cci sionismul nu este
în contradicie cu programul naional-socialist al crui
obiectiv estes scoatprogresiv evreii din Germania. »
Surs: Scrisoarea nr. ZU 83-21, 82/8 din 13 aprilie 1935
Aceast directiv, care confirma msuri anterioare, eraA
aplicat â la lettre. In virtutea statutului privilegiat al
sionismului în Gemania nazist, Gestapo-ul din Bavaria, la 28
ianuarie 1935, adresa poliiei urmtoarea circular: «Membrii
organizaiei sioniste, datorit activitii lor orientate spre
emigrarea în Palestina, nu trebuie tratai cu rigoarea cu care
este necesar s fie tratai membrii celorlalte organizaii
evreieti germane (asimilaionistc)».
Surs: Kurt Grossmann, “Sionistei et nonsionistes sous la loi
naziste dans Ies andes ’JO, Yearbook, voi VI, p. 310.
5(1
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENF.
« Organizaia sionist a evreilor germani avea o
existen legalpân în 1938, cinci ani dup venirea lui Hitler
Japutere. “Judische Rundschau ” (ziar al sionitilorgermani) a
aprutpân în 1938. »
Surs: Leibowitz, Israel et Judaismc, Ed. DescKe de Brouwer,
1993, p. 116
.
în schimbul recunoaterii lor oficiale ca singuri
reprezentani ai comunitii evreieti, conductorii sioniti se
ofereau s sparg boicotul pe care încercau s-l realizeze toate
forele antifasciste din lume.
Din 1933 a început colaborarea economic. , Au fost
create dou companii: “Haavara Company” la Tel Aviv i“Paltreu ' la Berlin.
Mecanismul operaiunii era urmtorul: un evreu care
dorea s emigreze depunea, la Wasserman Bank din Berlin,
sau la Warburg Bank din Hamburg, o sum de minim 1.000
de lire sterline. Cu aceast sum, exportatorii evrei puteau
cumpra mrfuri germane cu destinaia Palestina i plteau
valoarea corespunztoare în lire palestiniene, în contul
Haavarei, la Banca anglo-palestinian, din Tel Aviv. Când
emigrantul sosea în Palestina, el primea echivalentul sumei pe
care o depusese în Germania.
Mai muli viitori prim-minitri ai Israelului au
participat ta activitatea Haavarei, în special Ben Gourion,
Moshe Sharret (care se numea pe atunci Moshe Shertok),
Golda Meir care sprijinea operaiunea de la New-York, i Levi
Eshkol, reprezentantul Haavarei la Berlin.
Surs: “Ben Gourion et Shertok”, în Black: L’accord de la
“Haavara”, p. 294. Citat de Thomas Segev, op. cit^ p. 30 i p. 595
Operaiunea era avantajoas pentru ambele pri:
nazitii reueau astfel s sparg blocada (sionitii ajungeau
astfel s vând mrfuri germane chiar în Anglia); iar sionitii
realizau o emigrare “selectiv”, aa cum îi doreau: numai
milionarii (ale cror capitaluri permiteau dezvoltarea coloni-
zrii sioniste în Palestina) puteau emigra. în conformitate cu
5t
ROGER GARAUDY
scopurile sioniste, era mai important de salvat din Gemania
nazist capital evreiesc - care s permit dezvoltarea între-
prinderilor - decât viei de evrei sraci, ori inapi de muncsau de rzboi, care ar fi constituit o povar.
Aceast politic de colaborare a durat pân în 1941
(adic timp de 8 ani dup venirea lui Hitler la putere).
Eichmann fcea legtura cu Kastner. Procesul lui Eichmann a
dezvluit, cel puin în parte, mecanismul acestor înelegeri,
acestor “schimburi” între evreii sionîti “utili” la crearea statu-
lui evreu (personaliti bogate, tineri capabili s întreasc o
armat, etc.) i o mas de evrei mai puin avantajai
abandonata în mâinile lui Hitler.
Preedintele acestui comitet, Ytzhak Gruenbaum,
declara la 18 ianuarie 1943: «.Sionismulmai înainte de orice...
Vor spune c sunt antisemit, c nu vreau s salvez Exilul, cnu am “a warm yiddish heart”... N-au decâts spun ce vor.
Eu nu voi cere Ageniei evreietis aloce suma de 300.000,
nici de 100.000 de lire sterline, pentru a ajuta iudaismul european.
Sicredc oricine arcereaa ceva, arsvâriun actandsionist»
Surs: Gmenbamn, Jours de destmetion, p. 68.
Acesta a fost i punctul de vedere al lui Ben Gourion:
«Sarcina sionismului nu este de a salva “restul
”
evreilor care se afl în Europa, ci de a salva pmântulIsraeluluipentrupoporul evreu.»
Citat de Tom Segev, op. cit, p. 158.
«Conductorii Ageniei evreieti erau de acord asupra
faptului c minoritatea care putea fi salvat trebuia aleas în
funcie de necesitileproiectului sionist în Palestina».
Surs: ibidem, p. 125.
Hannah Arendt, eminent aprtoare a cauzei evreieti
prin studiile i crile sale, a asistat la dezbaterile procesului
Eichmann. Ea i-a consacrat o carte, Eichmann â Jerusalem, în
care a artat (p. 134-141) pasivitatea^ i chiar complicitatea
“consiliilor evreieti” (Judenrat), din care dou treimi erau
conduse de sioniti.
52
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Conform crii lui Isaiah Trunk, Judenrat (Ed. MacMiltan, New York, 1972), «dup calculele lui Freudiger, 50%din evrei s-ar fi putut salva dac n-ar fi urmat instruciunile
Consiliilor evreieti» (p. 141).
Este semnificativ faptul c, la comemorarea a 50 de
îmi de la revolta din ghetto-ul Varoviei, eful statului
israelian i-a cerut lui Lech Walesa s nu i se dea cuvântul lui
Marek Edelman, comandant adjunct al insureciei i unul
dintre supravieuitori.
într-adevr, Marek Edelman dduse un interviu lui
Edward Alter în jurnalul israelian Haaretz, în 1993, în care el
amintea cine fuseser adevraii instigatori i eroi ai
Comitetului evreiesc de lupt din ghetto-ul Varoviei:
socialiti din Bund1
, antisioniti, comuniti, trokiti, ipi ca
Mihail Rosenfeld i Mala Zimetbaum, împreun cu Edelman
i o minoritate de sioniti de stânga din Poalei Zion i din
Hashomer Hatzair.
Acetia au luptat împotriva nazismului cu arma în
mân cum au fcut-o evreii voluntari în Brigzile
internaionale din Spania, sau în Frana, în timpul ocupaiei,
membrii evrei ai M.Q.12
Nahum Goldman, preedinte al Organizaiei sioniste
mondiale, apoi al Congresului mondial evreiesc, povestete, în
Autobiografia sa, dramatica lui întâlnire cu. ministrul de
externe ceh Eduard Bene din 1935, care reproa sionitilor
spargerea boicotului împotriva lui Hitler prin “Haavara”
(acordurile de transfer) i refuzul organizaiei sioniste
mondiale de a organiza rezistena împotriva nazismului.
«în viaa mea a trebuit s iau parte la numeroase
conversaii penibile, dar nu m-am simit niciodat atât de
Bund (Uniunea general evreiasc a muncitorilor din Lituania. Polonia .si
Rusia), partid socialist evreiesc fondat în Rusia îfl 1K97, activ în Polonia pân în I94X. (N.
tr)2 Mam d'ocuvrc immsgre (Mâna dc lucm imigrat) (N. Ir.)
53
ROGKR GARAUDY
nefericiti dejenat ca în aceste dou ore. Simeam, din toat
fiina mea, cBene avea dreptate.»
Sursft: Nahum Goldman, Autobiographie, op. cit., p. 157-158.
Ibidem, p. 260
.
Mizând pe opoziia sa fa de Anglia, conductorii
sioniti luaser legtura cu Mussolini înc din 1922. Acesta îi
primise dup marul asupra Romei din octombrie 1922, la 20
decembrie 1922.
Surs: Ruth Bondy, The Emissary: a iife ofEnzo Sereni, p. 45
•
Weizmann a fost primit de Mussolini la 3 ianuarie
1923, i înc o dat la 17 septembrie 1926; Nahum Goldman,
preedintele Organizaiei sioniste mondiale, s-a întreinut, la
26 octombrie 1927, cu Mussolini care i-a spus: «V voi ajuta
s creai acest stat evreu». (Nahum Goldman, Âutobiographie,
op. cit., p. 170)
Apeastâ colaborare constituie deja o sabotare a luptei
antifascismului internaional. Ea subordona întreaga politic
sionist numai planului de a construi un stat evreu în Palestina
i a continuat în timpul rzboiului, chiar i atunci când
persecuia hitîerist a evreilor europeni era cea mai atroce.
în momentul deportrii evreilor din Ungaria,
vicepreedintele organizaiei sioniste, Rudolf Kastner,
negocia cu Eichmnn pe urmtoarea baz: dac Eichmann
permitea plecarea în Palestina a 1684 de evrei “utili” în
construirea viitorului stat Israel (capitaliti, tehnicieni,
militari, etc. ...), Kastner îi promitea lui Eichmann s-i fac scread pe cei 460.000 de eVrei maghiari c nu era vorba de o
deportare la Auschwitz, ci de un simplu transfer.
Judectorul Halevi reamintete la procesul lui
Eichmann c Rudolf Kastner intervenise pentru a-1 salva pe
unul dintre interlocutorii si naziti: unul din oamenii lui
Himmler, Standartenfîihrer-uJ Kurt Becher.
54
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL!ENE
Judectorul este categoric: «Nu a existat nici adevr,
nici bun credin în mrturia lui Kastner:.. Kastner a comis
cu bun tiin un sperjur, în mrturia sa in faa acestei Curi,
atunci când a negat c a intervenit în favoarea lui Becher. în
plus, el a ascuns acest fapt important: c demersul su în
.favoarea lui Becher a fost fcut în numele Ageniei evreietiial Congresului mondial evreiesc... Este clar c recomandarea
lui Kastner nu a fost fcut în numele su personal, ci în
numele Ageniei evreieti i al Congresului mondial
evreiesc... i de aceea Becher a fost eliberat de Aliai.»
Dup proces, opinia public israelian a fost zguduit,
în ziarul Haaretz, la 14 iulie 1955, Dr. Moshe Keren scria:
«Kastner trebuie inculpatpentru colaborare cu nazitii...». Dar
ziarul de seara Yediot Ahanarot explica (la 23 iunie 1955) de
ce nu se putea aa ceva...«Dac Kastner este trimis în
judecat, întregul guvern risc o prbuire total în faa
naiunii în u/ma a ceea ce acestproces va scoate la lumin».
Ceea ce risca s se descopere era faptul c R. Kastner
nu acionase singur, ci cu acordul altor conductori sioniti
care, în momentul procesului, fceau parte din guvern.
Singura modalitate de a evita ca R. Kastner s vorbeasc i ca
scandalul s izbucneasc era ca acesta s dispar. El muri,
intr-adevr, la momentul oportun, asasinat pe culoarele
palatului de justiie, iar guvernul israelian a introdus un recurs
la Curtea Suprem pentru a-1 reabilita, reabilitare pe care a
obinut- o.
Aceasta politic de colaborare atinge punctul
culminant în 1941, atunci când grupul cel mai extremist de
sioniti, “Lefri’ (Lupttorii pentru eliberarea lui Israel),
condus de Abraham Stern i, dup moartea sa, de un
triumvirat din care fcea parte Itzak Shamir, comite « o crimde neiertat din punct de vedere moral: proslvete o alian cu
Hitler; cu Germania nazist, împotriva Mani Britanii ».
Surs: Bar Zahr, Ben Gourionr. Le Prophete arme,
Fayard, Paris, 1996, p* 99 .
55
ROGER GARAUDY
Eliezer Halevi, cunoscut sindicalist laburist i membrual Kibboutz-ului Gueva, destinuie în hebdomarul Hotam din
bel Aviv (din 19 august 1983) existena unui document
semnat de Itzak Shamir (care se numea atunci Yezemitski) iAhraham Stern, remis ambasadei germane de la Ankara în
momentul în care rzboiul cuprinsese Europa, iar trupele
marealului Rommel erau deja pe pmânt egiptean. în el se
spune printre altele: « în materie de concepii, noi ne
identificm cu voi. De ce decis nu colaborm unii cu alii?».
Haaretz, în ediia sa din 31 ianuarie 1983, citeaz o scrisoare
;u meniunea secret trimis în ianuarie 1941 de ambasadorul
iui Hitler la Ankara, Franz Von Papen, superiorilor si, în care
irczintâ contactele cu membri ai grupului Stern. Se adaug un
memorandum al agentului serviciilor secrete naziste la
damasc, Wemer Otto Von Henting, asupra convorbirilor cu
emisarii lui Stern i Shamir, în care se spune: «cooperarea
între micarea de eliberare a Israelului i noua ordine din
Europa va fi conform cu unul din discursurile cancelarului
zelui de-af III-lea Reich, discurs în care Hitler sublinia
lecesitatea de a utiliza orice fel de coaliie pentru a izola infrânge Anglia». Se mai spune c grupul Stern «este strâns1egat de micrile totalitare din Europa, de ideologia istructurile lor». Aceste documente se gsesc la Memorialul
îolocaustului (Yad Vachem) de la Ierusalim, clasate sub
lumrul E234151-8.
Unul din conductorii istorici ai grupului Stern, Israel
ildad, confirm, într-un articol publicat în cotidianul Yediot
\baronoth din Tel Aviv, la 4 februarie 1983, autenticitatea
icestor convorbiri între micarea sa i reprezentanii oficiali ai
jermaniei naziste. El afirm deschis c tovarii si au
irezentat nazitilor ca foarte probabil o identitate de interese
ntre o nou ordine în Europa, dup concepia german, ispiraiile poporului evreu în Palestina, reprezentat de
upttorii pentru libertatea Israelului (grupul Stern).
56
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELJENE/
Iatâ principalele pasaje ale acestui text:
«Principii de baz ale Organizaiei militare naionale
(NMO) în Palestina (Irgun Zevai Leumi) privind soluionarea
problemei evreieti în Europa iparticiparea activ a NMO la
rzboi alturi de Germania.»
«Din discursurile conductorilor Statului naional-
socialist german rezult c o soluionare radical a chestiunii
evreieti implic o evacuare a maselor evreieti din Europa
(Judenreines Europa).
Aceast evacuare a maselor evreieti din Europa este
prima condiie a soluionrii chestiunii evreieti, dar acest
lucru nu este posibil fr instalarea acestor mase în Palestina,
într-un stat evreu, cu frontierele sale istorice.
Rezolvarea chestiunii evreieti în mod definitiv ieliberarea poporului evreu sunt obiective ale activitiipolitice
i a lungilor ani de lupt a “micrii pentru libertatea
Israelului ’’ (Lehi) i a Organizaiei sale militare naionale în
Palestina (Irgun Zevai Leumi).
NMO, cunoscând poziia binevoitoare a guvernului
Reich-ului fa de activitatea sionist în interiorul Germaniei
ifa de planurile sioniste de emigraie, estimeaz c:1 ) Arpuea exista interese comune între instaurarea, în
Europa, a unei ordini, conform concepiei germane, iadevratele aspiraii ale poporului evreu, aspiraii întruchipate
de Lehi.
2) Cooperarea între noua Germanie i o naiune
evreiasc restaurat (Volkisch Nationalen Hebtuertum) ar fi
posibil.
. 3) Aezarea statului istoric evreu pe o baz naionalitotalitar i legarea lui printr-un tratat de Reich-ul german, ar
putea contribui Ia meninerea i întrirea, în viitor; a poziiei
Germaniei în Orientul Apropiat.
57
ROGER GAUAUDY
Cu condiia de a fi recunoscute aspiraiile naionale ale
“Micriipentru libertatea Israelului”(Lebi) de ctre guvernul
german, Organizaia militar naional (NMO) se ofer sparticipe la rzboi alturi de Germania.
Cooperarea micrii de eliberare a Israelului ar
funciona în sensul recentelor discursuri ale Cancelarului
Reich-ului german, în care Domnul Hitler sublinia c orice
negociere i alian trebuies contribuie la izolarea Anglieiila înfrângerea sa.
In conformitate cu structura sa i cu concepia sa
despre lume, NMO este strâns legat de micrile totalitare
europene.»
Sursft: Textul original, In germanS, se
gsete in cartea lui David Yisraeli, Le probteme
palestinien dans Ia polifique allemande de 1889 i 1945,
Bar Dan University, Ramat Gan, Israel, 1974,
Appendice nr. 11, p. 315-317
.
Conform presei, israeliene care a publicat o duzin de
articole asupra acestui subiect, nici un moment nazitii nu au
luat în serios propunerile lui Stern, Shamir i ale amicilor lor.
Tratativele au fost întrerupte când trupele aliate l-au
arestat pe Naftali Lubentchik, emisarul lui Abraham Stern ial lui Itzak Shamir, chiar în biroul serviciilor secrete naziste
de la Damasc. Ali membri ai grupului au continuat contactele
pân la arestarea lui Itzak Shamir de ctre autoritile
britanice, în decembrie 1941, pentru “terorism i colaborare
cu inamicul nazist”.
Un atare trecut nu-1 împiedic pe Itzak Shamir sdevin prim ministru i s fie, i astzi înc, eful unei
puternice “opoziii”, cea mai înverunat în meninerea
ocuprii Cisiordaniei. Ce?a ce arat c, în realitate,
conductorii sioniti, în ciuda rivalitilor lor interne,
urmresc acelai obiectiv rasist: alungarea din Palestina, prin
teroare, expropiere sau expulzare, a tuturor autohtonilor arabi,
pentru a rmâne singurii ei stpâni.
58
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Ben Gourion declara:
« Beghiii aparine m mod incontestabil tipului hitlerist.
Este un rasist dispus s distrug toi arabii în visul su de
unificare al Israelului, gata, pentru a realiza acest scop sacru,
s fac uz de toate mijloacele.»
Surs: E. Haber, Menahem Beghin, tbe man and tbe legcnd
\
Ed. Delle Book, New York, 1979, p, 385
.
Acelai Ben Gourion n-a crezut niciodat în
posibilitatea unei coexistene cu arabii. Cu cât vor fi mai
puini arabi în limitele viitorului stat (Israel), cu atât va fi mai
bine. El nu o spunea explicit, dar impresia care st degaj dir
interveniile i remarcile sale este clar: «(...) Poate fi acuzai
de rasism dar atunci va trebui fcut procesul întregii micrisioniste, care este edificat pe principiul unei entiti pui
evreieti în Palestina.»
Surs: Bar Zohar, op. cit, p. 146
.
La procesul lui Eichmann de la Ierusalim, Procurorul
general Haim Cohen reamintea judectorilor: «Dac asta nu
coincide cu filosofia voastr putei s-l criticaipe Kastner...
Dar ce are asta de-a face cu colaborarea ? ... întotdeauna a fosi
în tradiia noastr sionist selecionarea unei elite pentru
organizarea ifnigraiei în Palestina... Kastner n-a fcut nimic
altceva.»
Surs: MCourt Record” 124/53. Jlrusalem district court.
Acest înalt magistrat invoca într-adevr o doctrin
constanta a micrii sioniste: ea nu avea drept obiectiv ssalveze evrei, ci.s construiasc un stat evreu puternic.
La 2 mai 1 948, Rabbin Klaussner, însrcinat cu
Persoanele transferate prezenta un raport în faa Conferinei
evreieti americane:
«Sunt convins c oamenii trebuie forai s mearg în
Palestina ... Pentru ei, un dolar american le apare drept cel mai
de seam dintre obiective. Prin cuvântul "fdr" sugerez un
program... El a fost deja de folos, i înc foarte recent. El a
59
ROGER GARAUDY
servit la evacuarea evreilor din Polonia, i în povestea“Exodului ”...
Pentru a aplica acest program trebuie, în loc sasigurm confort “persoanelor transferate” s le creem cât
mai mult inconfort posibil... într-o a doua etap, s recurgem
la o procedur care s fac apel la Haganah pentru a-i hruipe evrei.»
Surs: AJfred S. Lilienthal, Wbat Price Israel,
Chicago, 1953, p. 194-195
.
Variantele acestei metode de incitare i chiar de
coerciie au fost multiple.
în 1940, pentru a provoca indignare împotriva
englezilor care deciseser s-i salveze pe evreii ameninai de
Hitler, primindu-i în insula Mauritius, conductorii sioniti ai
“Haganah” (al crei ef era Ben Gourion) nu au ezitat sarunce în aer, la 25 decembrie 1940, cargoul francez Patria
care îi transporta i care fcuse escal în portul Haiffa,
provocând astfel moartea a 252 de Evrei i a membrilor
englezi ai echipajului.
Surs: Dr. Herzl Rosenblum, directorul jurnalului
Yediot Aharonoth, a dezvluit acest lucru In 1958, iar
justificarea este dat în Jewish News/eiter; N.Y., Novembre1958.
Yehuda Bauer confirm în cartea sa Juifs â vendre, ed.
Liana Levi, Paris, 1996, p. 84, realitatea acestui “sabotaj”
comis de Haganah, i numrul victimelor.
Alt exemplu, Irakul:
Comunitatea evreiasc (1 10.000 de persoane în 1948)
era bine înrdcinat în aceast ar. Marele Rabin din Irak,
Khedouri Sassoon, declarase; «Evreii i arabii se bucur de
aceleai' drepturi i privilegii de o mie de ani i nu se
consider drept elemente separate în aceast naiune.»
Atunci, în 1950, au început aciunile teroriste
israeliene la Bagdad. în faa reticenelor evreilor irakieni de a
se înscrie pe listele de imigrare ctre Israel, serviciile secrete
60
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
israeliene nu au ezitat, pentru a-i convinge pe evrei c erau în
pericol, s arunce asupra lor bombe. Atacul împotriva
sinagogii Shem-Tov a ucis trei persoane i a rnit câteva zeci.
Astfel a început exodul botezat “Operaiunea Aii Baba”.
Surs: Ha’olam hazeb, din 20 aprilie i 1 iunie 1966, i Yediot
Abaroootb din $ noiembrie 1977.
Este vorba aici de o metod aplicat constant de când
Theodore Herzl a înlocuit definirea prin religie a evreului, cu
cea prin rasa acestuia.
Articolul 4b al legii fundamentale a statului Israel
(care nu are Constituie), care definete “legea reîntoarcerii”
(5.710 din 1950), stipuleaz: «este considerat evreu celnscut
dinmam evreic, sau convertit ». (Criteriu rasial sau criteriu
confesional)
Surs: L’EtatJuif, 6d. Dunod, Paris, p. 156
.
Aceste prevederi se situeaz pe linia doctrinei
fondatoare a lui Theodore Herzl, care nu înceteaz s insiste
asupra acestui lucru în “Memoriile sale” (Diaries). Prin 1895
el precizeaz unui intelocutor german (Speidel): «îneleg
antisemitismul. Noi, evreii, am rmas, chiar dac nu din vina
noastr, nite corpuri strine în interiorul diverselor naiuni.»
Surs: Diaries, p. 9.
Câteva pagini mai departe el este i mai explicit:
«Antisemiii vor deveniprieteniinotri cei mai siguri iar rile
antisemite aliatele noastre»
.
Surs: Diaries, p. 19.
Scopul era într-adevr acelai: adunarea tuturor
evreilor într-un ghettou mondial.
Faptele i-au dat dreptate Iui Theodore Herzl.
Evreii pioi, ca de altfel i muli cretini, repetau în
fiecare zi '.«anul viitor la Ierusalim f» Ei fceau din Ierusalim
nu un teritoriu determinat, ci simbolul Alianei lui Dumnezeucu oamenii, i al efortului personal pentru a o merita. Dar“Reîntoarcerea” nu s-a produs decât sub impulsul
ameninrilor antisemite din rile strine.
ROGl-.R GARAUDY
La 3 1 august 1 949, adresându-se unui,grup de
americani în vizit în Israel, Ben Gourion declara: «Dei amrealizat visul de a crea un stat evreu, suntem înc doar la
început. Nu sunt astzi decât 900.000 de evrei în Israel, în
timp ce majoritatea poporului evreu se afl înc în strintate.
Sarcina noastr viitoare este de a-i aduce pe toi evreii în
Israel.»
Obiectivul lui Ben Gourion era de a aduce în Israel
patru milioane de evrei între 1951 i 1961. Au venit 800.000.
în 1 960 nu au fost decât 30.000 de imigrani în întregul an. în
anii 1975-1976 emigraia în afara Israelului a depitimigraia.
Doar marile persecuii, precum cele din România,
dduser un anumit impuls “Reintoacerii”.
Nici chiar atrocitile hitleriste nu au reuit sîmplineasc visul lui Ben Gourion.
Dintre victimele evreieti ale nazismului refugiate în
strintate, doar 8,5% au mers s se instaleze în Palestina.
Statele Unite au limitat primirea lor la 182.000 (mai puin de
7%), Anglia la 67.000 (mai puin de 2%). Imensa majoritate,
adic 75%, i-a gsit refugiu în Uniunea Sovietic.
Surs: “Institute for Jewish Afîairs” din New York,
reluat de Cristophe Sykes in Crsssroads to Israel, Londra,
1965, i de Nathan Weinstock, Le sioaisnte contre IsraSI, p.
146.
Un exemplu tipic al manipulrilor istoriei de ctre
istoricii oficiali ne este furnizat de ultima carte a lui Yehuda
Bauer, membru al Institutului de istorie contemporan a
evreilor la Universitatea ebraic din Ierusalim. Cartea se
intituleaz Juifs â vendre, cu subtitlul "Les negociations entre
nazis et juifs. 1933-1945 ” (Ed. Liana Levi, Paris, 1996).
Traducere din englez de Denis Authier (Yale University
Press, 1994).
MITURI LI- FONDATOARR ALIi POLITICII 1SRALL1RNE
Lucrarea are toate aparenele exterioare ale unei munci
tiinifice, cu cele 523 de note de referin ce ocup 49 de
pagini, cu bibliografie, index, etc.
Doar aparene, pentru c anumite surse tratând acelai
subiect i pe care autorul nu putea s le ignore, sunt trecute
sub tcere (fr îndoial deoarece erau împotriva tezei sale ce
încearc s dovedeasc grija conductorilor sioniti de a-i
smulge din ghearele Iui Hitler pe evreii cei mai neajutorai,
când în realitate acetia fceau, i ei, o selecie; (Cf. p. 61,
textele lui Tom Segev).
Printre mrturiile cu privire la poziia lui Ben Gurion,
nici o referin la celebra biografie, totui apologetic, scris
de Bar Zohar - Ben Gourion. Le Prophete arme, ed. Fayard,
1966 - care nu figureaz nici în bibliografie, nici în Index.
Fr îndoial, aprobarea de ctre Ben Gourion a afacerii
“Haavara”, principiul su de salvare selectiv a evreilor care
s fie primii în Palestina, aprecierea sa de ctre Shamir ca
“aparinând tipului hitlerisi ’, l-au exclus din orizontul istoric
al lui Bauer.
Din aceleai motive studiile lui Yvon Gelbner, care
totui figureaz în Yad Vashem studies, voi. XII, p. 189, nu
sunt nici ele menionate.
v Cu toate acestea, aceste lucrri eman din familia
spiritual sionist. Printre multe alte “omisiuni” de acest gen
este i Le septieme million a lui Tom Segev care i-a fcut iel studiile la Universitatea ebraic din Ierusalim. Actualmente
el este cronicar la “Haaretz”, cel mai mare jurnal israelian.
Tot aa, în cele 7 rânduri consacrate organizaiei Irgun
Zevai Leumi (fr mcar o not), nu este amintit ostilitatea
acesteia fa de Anglia în 1944. Nici cea mai mic aluzie la
propunerile din 1941, de colaborare cu Hitler, iar autorii
acestor propuneri, printre care i Shamir, nu sunt deloc
amintii. (i asta într-o carte consacrat “negocierilor dintre
naziti i evrei” !)
63
ROGER GARAUDY
Cartea lui Hannah Arendt pe aceeai tem: Eichmann
â Jerusaiem, i judecata sa foarte aspr asupra “consiliilor
evreieti” în raporturile lor cu nazitii, este trecut sub tcere
atât. în bibliografie cât i în index. La fel i cartea lui Marek
Edelman, comandantul adjunct al insureciei din ghetto-ul
Varoviei, care firete nu figureaz, la pagina 352 a crii lui
Yehuda Bauer, în palmaresul “eroilor’si, în care însfigureaz Kastner, chiar «vinovat de a fi sustras justiiei
naziti» - cum recunoate totui Bauer - i chiar dac pusese
mâna, în folosul lui Hitler, pe cea mai mare întreprindere de
armament din Ungaria, uzina Weiss. Bauer face o list a
acestor “negociatori cu Hitler”, adugând (p. 352) «Toi au
fost nite eroi», « Toi merit o anume recunotin» (p. 354),
fr îns a aduce cel mai mic omagiu lupttorilor evrei din
rezisten czui în lupta împotriva fascismului, de la
voluntarii din Brigzile Internaionale din Spania împotriva
lui Franco, aliat al lui Hitler, pân la lupttorii din în
Frana, i la martirii rscoalei din ghetto-ul Varoviei.
Dar dincolo de aspectele tiinifice ale acestor
distorsionâri ale realitii de ctre unul din istoricii oficiali
care exalt sau justific orice fel de negociere cu Hitler (dar
ascunzându-le esenialul), ce s mai spui despre acest a priori
politic i moral: eroi sunt numai cei ce au negociat cu Hitler !
Nu cei care i-au rezistat cu armele în mâini ! t
T6t aa, nu sunt eroi cei care preconizaser boicotarea
Lui Hitler la scar mondial, boicot cruia Bauer îi
minimalizeaz importana strategic amintind doar
schimburile economice dintre Germania nazist i Palestina
(favorizate prin “negocierea Haavarei”, inamic al boicotului).
Scopul crii const în încercarea de a masca un adevr
fundamental: preocuparea central a conductorilor sioniti^în
timpul domniei lui Hitler, nu era de a-i salva pe evrei dis
infernul nazist ci, conform proiectului sionismului politic
fondat de Theod.ore Herzl, de a crea un '“Stat evreu” puternic.
64
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Acest program cerea deci ca în orice negociere s se selecteze
pentru imigrare un “material uman util” (care s aduc cu el
capitaluri sau competene tehnice ori militare) i s nu se
înduioeze de soarta celor neajutorai (btrâni, imigrani frresurse sau bolnavi în urma prostului tratament din lagre) icare ar fi fost o povar i nu un ajutor în construirea noului
stat.
A doua tez esenial a crii lui Bauer const în a face
s se cread c rzboiul lui Hitler «este un rzboi împotriva
evreilor» (p. 72) i nu, înainte de toate, un rzboi împotriva
comunismului, care l-a fcut s-i aduc cea mai mare parte a
puterii sale militare în Est i s caute s fac o “pace separat”
cu Statele Unite i chiar cu Anglia, cu scopul de a-i asigura
dominaia întregii Europe fr a avea de luptat pe doufronturi.
« Toi istoricii sunt de acord în a spune c Himmlerprefera o pace separat cu Occidentul pentru a utiliza toate
forele sale împotriva ameninrii bolevice» (Bauer, p. 167).
« Von Papen credea cu fermitate într-o viitoare înelegere cu
Statele Unite i Anglia pentru a pune stavil comunismului»
(Bauer, p. 189).
“Negocierile” între sioniti i naziti aveau tocmai
acest subiect, i de aceea Bauer este obligat s recunoasc, ichiar s aminteasc adesea, c Hitler îi permitea lui Himmler
s negocieze cu sionitii.
«O* not personal a lui Himmler, redactat la 10
decembrie 1942, spune: “L-am întrebat pe Fiibrer ce crede
despre ideea de a elibera evreii în schimbul unei rscumprri.Mi-a dat depline puteri pentru a încuvina operaiuni de acest
tip» (citat de Bauer, p. 148).
Aceste raporturi economice i aceste “schimburi”
aveau o raiune politic mai profunda pe care Bauer însui o
recunoate: «utilizarea filierelor evreieti pentru a intra in
contact cu puterile occidentale» (Bauer, p. 283). Aceast
65
ROGER GARAUDY
preocupare prevala asupra celorlalte, deoarece nazitii
cunoteau greutatea lobby-urilor sioniste pe lângconductorii occidentali.
' «Nazitii tiau, spre deosebire de rui, c guvernul
Majestii sale i cel al Statelor Unite au slbiciunea politic
de a se supune presiunilor pe care evreii le exercit asupra
lon> (Citat de Bauer, p. 260).
Aceti conductori hitleriti fceau s treac cu
uurin antisemitismul lor în planul secund: «La sfâritul Iui
1944, voina lui Himmler de a stabili contacte cu Vestul
servindu-se in acest scop, între altele, de evrei, devenise
manifest» (Biuer, p. 326).
Conductorii sioniti jucau foarte bine acest rol de
intermediari.
în aprilie 1944, Eichmann îi propunea delegatului
sionist Brand s schimbe un milion de evrei contra 10.000 de
camioane ( Bauer, p. 227 i 229), care ar fi fost utilizate numai
pe frontul rusesc.
Ben Gurion i Moshe Sharett (Shettok) au sprijinit
aceast ofert, Ben Gurion trimiându-i chiar un apel personal
lui Roosevelt pentru «a nu permites se lase s treac aceast
ans unic i poate ultima de a-i salva pe ultimii evrei din
Europa» (Bauer, p. 265). Scopul era clar: «A schimba evrei
contra unor echipamente strategice, ori chiar stabilirea unor
contacte diplomatice cu Vestul, contacte care arputea s ducla o pace separat, ba chiar - aceasta era sperana - la un
rzboi care s alture germanii i occidentalii împotriva
sovieticilor» (Bauer, p. 343).
Acesta era scopul lui Himmler i conductorii sioniti
acceptau s îi serveasc de intermediari.
Acest complot a euat atunci când americanii ienglezii i-au informat pe sovietici despre aceste tratative care
conduceau la o adevrat trdare fa de evrei înii, fa de
toi lupttorii din rezisten i de toate victimele nazismului,
66
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
cci Bauer însui este obligat s recunoasc: «RoluJ esenial a
J
URSS în iupta împotriva Germaniei naziste a fost principalul
sprijin ai fermitii aliailor. Wehrmachtul a fost învins în
Rusia de Armata Roie: invadarea Franeijla 6 iunie 1944, a
contribuit cu siguran la aceast victorie final, dar nu a fost
factorul decisiv. Fr sovietici, fr teribilele lor suferine ifr eroismul lor de nedescris, rzboiul ar mai fi duratînc ani
ipoatecn-ar fi fost cu adevrat câtigat» (Bauer, p.347).
Ce s gândeti atunci despre cei care, pentru “egoismul
Jor colectiv”, cum spunea Buber, i-au propus lui Hitler
material strategic, însoit de promisiunea c nu va fi folosit
decât pe frpntul rusesc ? Dac acest târg, între conductorii
âioniti i naziti, ar fi reuit, sistemul al crui simbol este
Auschwitzul i-ar fi putut continua crimele.
Cu atât mai mult cu cât, i este o idee care impreg-
neaz întreaga carte, era vorba de un “egoism colectiv”.
Pentru a ne limita la perioada tratat de Bauer, 1933-
1945, toate negocierile conductorilor sioniti cu nazitii, de
la Haavara care sprgea boicotul împotriva lui Hitler, pân la
afacerea camioanelor îndreptate împotriva acelora care, la
Stalingrad, rniser mortal bestia nazist i suportau, în 1944,
greutatea a 236 de divizii ale nazitilor i ale sateliilor lor, în
timp ce numai 19 divizii germane se opuneau în Italia trupelor
americane, i doar 64 erau repartizate din Frana pân în
Norvegia - toate aceste “negocieri” au aprobarea lui Bauer.
Adevrul este c, de la început i pân la sfârit,
conductorii sioniti (care toi au ajuns la putere în guvernele
israeliene, inclusiv cei care, în 1941, îi propuneau lui Hitler
colaborarea lor, precum Shamir) nu s-au gândit decât la
ridicarea unui stat puternic în Palestina, trimiând acolo “un
material uman utilizabil”, i numai în subsidiar evrei mai
puin eficace, dar nici un moment nu s-au gândit la
responsabilitile ce reveneau întregii comuniti a celor ce
rezistau lui Hitler, ca i cum nazitii nu avuseser ali inamici
67
ROGER GARAUDY
i alte victime decât evreii i ca i cum era vorba de a-i salva
numai pe evrei.
Chiar englezii au sfârit prin a fi indignai de aceast
dorin de a ignora suferinele celor 50 de milioane de victime
ale hitlerismului i de chemarea în ajutorul exclusiv al
evreilor, i înc nu a tuturor acestora ci înainte de toate în
favoarea celor care puteau ajuta la crearea unui stat puternic în
Palestina.
«Când delegaia londonez a Congresului mondial
evreiesc sugera ideea unei declaraii comune a Papei i a
Puterilor occidentale, un membru al Foreign Office nota: “Sfim noi instrumentele acestor oameni? De ce Papa ar
condamna exterminarea evreilor din Ungaria mai degrabdecât utilizarea bombelor incendiare împotriva riinoastre?
1
» (Citat de Bauer, p. 393)
.
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
2. Mitul justiiei de la Nuremberg
« Acest tribunal reprezint ocontinuare a eforturilor de rzboi
ah naiunilor aliate.
»
Robot H. Jackson,
Procuror general al Statelor Unite
(edina din 26 iulie 1946)\
La 8 august 1945, conductorii americani, englezi,
francezi i rui se reuneau la Londra pentru a pune la punct
«urmrirea i pedepsirea marilor criminali de rzboi ai
puterilor europene ale Axei», creând un « Tribunal militar
internaional» (articolul I, a).
Crimele erau definite la capitolul II, articolul 6.
1. “Crime împotriva picii” cu referire la cei care
erau responsabili de declanarea rzboiului.
2. “Crime de rzboi” pentru violarea legilor icutumelor rzboiului.
3. “Crime împotriva umanitiii” adic în modfundamental împotriva populaiei civile.
Constituirea unei atare jurisdicii reclam deja câteva
remarce:
1. Nu este un tribunal internaional deoarece el nu este
constituit decât din învingtori i, prin urmare, nu vor fi
reinute decât crimele comise de învini ’ Cum o va
recunoate, pe bun dreptate, procurorul general al Statelor
Unite, Robert H. Jackson, care a prezidat edina din 26 iulie
1 S ne imaginam c din acest tribunul ar fi facul parte reprezentani ai unor rineutre, reprezentani ai unor ri colonizate. Indieni din Asia sau America, Negri din Africa.
Asiatici care sufereau de 50f>dc ani dominaia pe care HUIcr a ap ii cai-o albilor.
69
ROGER GARAUDY
1946: «Aliaii se gsesc înc, din punct de vedere tehnic, în
stare de rzboi cu Germania... Ca tribunal militar, acest
tribunal reprezint o continuare a eforturilor de rzboi ale
naiunilor aliate. »
2. Era vorba deci de un tribunal excepional
constituind ultimul act al rzboiului i excluzând, prin chiar
principiul su, orice responsabilitate a învingtorului i în
primul rând în declanarea rzboiului.
S-a exclus de la bun început orice referire la ceea ce a
fost prima cauz: la Nuremberg nu s-a pus întrebarea dac nu
cumva Tratatul de la Versailles cu toate consecinele sale, în
special înmulirea falimentelor i mai ales a omajului, a
permis ascensiunea lui Hitler cu asentimentul unei majoriti a
poporului german7. De exemplu, impunând Germaniei învinse
în 1918 (legea celui mai tare fcând deja figur de “drept”) splteasc, cu titlu de reparaii, 132 miliarde de mrci-aur
(echivalentul a 165 miliarde de franci-aur), în timp ce la acea
vreme avuia naional a Germaniei era evaluat la 260
miliarde de mrci-aur.
Economiagerman s-a vzut astfel ruinat, iar poporul
german adus la disperare; falimentul economic, prbuirea
monedei i mai ales omajul, au permis ascensiunea lui Hitler
i au dat cele mai simple argumente sprijinirii principalului
su cuvânt de ordine: anularea Tratatului de la Verasilles cu
întregul su cortegiu de mizerii i umiline.
Cea mai bun dovad este creterea paralel a
omajului i a succeselor “Partidului naional-socialist” în
diferitele alegeri.
' în 1919, celebrul economist Lord Gcorye Mayimrd JCcyncs. spunea. «Cu un
astfel dv lratat, în 20 dc ani \ efi avea un nou rzboi,
»
70
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
I. Din 1924 pân în 1930
Data Voturi obinute % Locuri Numrul
04/05/24 1.918.000 6,6 32
omerilor
320.711
07/12/24 908.000 3,0 14 282.645
20/05/28 810.000 2,6 12 269.443
II. Din 1930 pân în 1933
Data Voturi obinute % Locuri Numrul
14/04/30 6.407.000 18,3 107
omerilor
1.061.570
31/07/32 13.779.000 37,3 230 5.392.248
06/1 1/32 11.737.000 33,1 196 5.355.428
05/03/33 17.265.800 43,7 288 5.598.855
Apoi, când Hitler obine, cu aliaii si politici,
majoritatea absolut în Reichstag, ajutorul dat reînarmrii sate
de oamenii dolarului, ai lirei i ai francului. Nu doar “Casa de
bani central pentru propagand” a partidului lui Hitler era
alimentat de banca german Schreider, dar relnarmarea a fost
generos finanat de marile trusturi americane, engleze ifranceze.
Este cazul Consoriului chimic american Dupont
Nemours i al trustului englez Imperial Chemicals Industry
care au subvenionat I.G. Farben cu care i-au împrit piaa
mondial a prafului de puc; ca i cazul bncii Dillon din
New York, care a subvenionat Vereinigte Stahlwerke, irost
german al oelului. Alii au fost sub venionai de Morgan sau
Rockfeller etc. ...
Astfel Lira i Dolarul au luat parte la complotul cu
ajutorul cruia Hitler a fost adus la putere.
Cât despre Frana, la o întrebare adresat ministrului
Economiei naionale de ctre senatorul Paul Laffont asupra
7t
ROGER GARAUDY
cantitilor de minereu de fier exportate în Germania dup1934, rspunsul a fost urmtorul:
« Cantitile de minereu de fier (Nr. 204 din tariful
vamal) exportate cu destinaia Germania în cursul anilor 1934,
1935, 1936i 1937, sunt consemnate în tabelul urmtor:
Anul Cantitate (chintale
metrice)
1934 17.060.916
1935 58.616.111
1936 77.931.756
1937 81.329.234
Surs: Journal oflicicl de la RSpnbliqne franafse,
din 26 martie 1938 .
Dar nici conductorii grupurilor Dupont de Nemours,
Dillon, Morgan, Rockfeller, nici Fran9ois de Wendel, nu au
fost interpelai la Nuremberg la capitolul consacrat
“complotului împotriva pcii”.
Not Statele Unite au produs pe parcursul rzboiului
aproape 135.000 tone de substane chimice toxice, Germania
70.000, Marea Britanie 40.000, iar Japonia 7.500 tone.
*
Sunt invocate adesea imprecaiile lui Hitler i ale
principalilor conductori naziti la adresa comunitilor i a
evreilor. în particular capitolul XV al celui de-al doilea volum
din Mein Kampf în care Hitler evoc trecutul: cel al
rzboiului cu gaze toxice iniiat de englezi în timpul primului
rzboi mondial, capitol ce se intituleaz: “Dreptul la legitim
aprare”:
«.Dac, o singur dat, la începutul sau în cursul
rzboiului, ar fi fost expui gazelor toxice zece sau
cincisprezece mii din aceti evrei coruptori ai poporului,
tratament pe care sute de mii dintre cei mai buni din
72
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
muncitorii notri germani, de toate originile i de toate
profesiile, a trebuit s-l îndure pe front, sacrificiul milioanelor
de oameni nu ar fi fost zadarnic. Din contr, dac s-ar fi
produs Ia timp debarasarea de aceste câteva zeci de mii de
ticloi, s-ar fi putut salva viaa urnii milion de buni i bravi
germani ce aveau în fa viitorul».
într-un discurs în faa Reichstagului, la 30 ianuarie
1939, el spune de asemenea:
«Dac mediile evreieti ale finanelor internaionale
din interioruli din exteriorul Europei ar reuis azvârle înco dat popoarele într-un rzboi mondial, rezultatul nu va fi
bolevizarea pmântului, ce are drept corolar victoria
iudaismului, ci nimicirea (Vemichtung) rasei evreieti în
Europa ... Cci a trecut vremea când celelalte popoare erau
abandonate fr aprare în faa propagandei evreieti.
Germania naional-socialist i Italia fascist dispun acum de
instituiile care permit, de fiecare dat când este necesar,; s
lmureasc lumea asupra tuturor detaliilor unor probleme pecare numeroasepopoare le presimt în mod instinctiv, darnu le
pot explica.
Evreii pot s-i urmeze campania lor de hruire în
anumite state, protejai cum sunt de monopolul pe care îl
exercit asupra presei’ cinematografului, propagandei
radiofonice, teatrelor, literaturii, i aa mai departe. Totui,
dac acest popor va reui înc o dats azvârle milioane de
oameni într-un conflict total absurdpentru acetia, chiar dadacest conflict ar putea E profitabil pentru interesele evreieti,
atuncise va dovedi eficacitatea unei munci de explicare care a
permis în câiva ani, numai în Germania, doborârea total
(restlos erlegen) a iudaismului.»
Surs: Voi. XXXI, p. 65
.
La 30 ianuarie 1941, Hitler spune tuturor evreilor din
Europa c «în cazul unui rzboi generalizat, i-ar termin dejucat rolul». Apoi, într-un discurs din 30 ianuarie 1942, el de-
clar c rzboiul ar aduce «anihilarea iudaismuluiîn Europa».
73
ROGER GARAUDY
Testamentul politic al lui Hitler publicat de Tribunalul
Militar Internaional de la Nuremberg abund în afirmaii de
acest fel. Se poate citi în el:
«Dar nu am lsat s existe nici o îndoial în aceast
privin, dac aceti complotiti internaionali ai lumii banului
i ai finanelor vor reîncepe s trateze popoarele Europei în
pachete de aciuni, acest popor, care este adevratul
responsabil al acestui conflict distrugtor, va da socoteal:
evreii'! (Das Judentum !)
Nu am lsat pe nimeni în incertitudine în ceea ce
privete soarta ce îl ateaptpe cel din cauza cruia milioane
de copii aipopoarelor ariene din Europa ar trebuis moar de
foame, milioane de brbai aduli ar trebuispiar i sute de
mii de femei i de copii ar fi arii ar muri în oraele lor sub
bombardamente. Chiar dac acest lucru trebuie s se fac cu
mijloace mai umane, vinovatul va trebui s-i ispeascvina.»
Hitler vorbete de distrugerea unei “influene”;
Himmler vorbete mai direct de distrugerea unor persoane.
Iat, de exemplu, ce spunea Himmler într-un discurs
adresat unor comandani ai forelor navale la Weimar, la 16
decembrie 1943:
«Când undeva am fost forats dau într-un sat ordinul
de a pomi împotriva partizanilor i împotriva comisarilor
politici evrei, atunci, în mod sistematic, am dat ordinul de a fi
ucii de asemenea i soiile i copiii acelor partizani icomisari.»
Mai târziu, vorbind în faa unor generali, la 5 mai
1 944, la Sonthofen, el aduga:
«în acest conflict cu Asia, trebuie s ne obinuim suitm regulile jocului i uzanele din cursul rzboaielor
uopene trecute, chiar dac ele ne-au devenit scumpe i se
potrivesc mai bine mentalitii nostre».
74
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
Aceast slbticie nu era, din nefericire, apanajul unei
singure tabere.
La 4 septembrie 1940, Hitler declara la Sportpalast.
«Dac aviaia englez arunc trei sau patru mii de
kilograme de bombe, noi vom arunca o sut, o sut icincizeci, dou sute, trei sute, patru sute de mii de kilograme
imaimult într-o singur noapte» .
Ceea ce constituie o exagerare nebuneasc a
posibilitilor de bombardament strategic ale Lufwaffei, dar
arat la ce nivel de ur s-a ajuns în cele dou tabere.
în replic, Clifton Fadiman, editor al magazinului
hebdomadar “New Yorker” i figur de prim-plan a “Writers
War Board”, agenie literar semi-oficialâ a guvernului, cerea,
în 1942, scriitorilor «s suscite o ur arztoare împotriva
tuturorgermanilor, nu doarîmpotriva conductorilor naziti»
.
Aceste cuvinte stârnind o controvers, Fadiman
adaug: «singura modalitate de a te face îneles de germani
este s-i ucizi. i credc nici atuncinu vorînelege.»
în aprilie 1942, fcând elogiul unei cri a lui DeSales, The making of tomorrow (“S pregtim ziua de
mâine”), el îi dezvolt concepia rasial i scrie: «actuala
agresiune nazist nu este opera unui grup de bandii, ci mai
degrab expresia final a celor mai profunde instincte ale
poporului german. Hitler este încarnarea unor fore mai mari
decât el. Erezia pe care o predic este veche de 2000 de ani.
Ce este aceast erezie? Nici mai mult nici mai puin decât
revolta împotriva civilizaiei occidentale, revolt care începe
cu Arminius... astfel dimensiunile acestui rzboi apar cu o
mare claritate. . .
»
El aproba sugestia lui Hemingway: «singura soluie
final (the only ultimate settlement) ar fi sterilizarea nazitilor,
în sensul chirurgical al cuvântului» i ridiculariza pe DorohyThomson care fcea o distincie între naziti i ceilali
Germani.
75
ROGER GARAUDY
Nu era o opinie izolat. Dup discursul lui Hitler de la
Sportpalast, ziarul londpnez Daily Herald publica un articol al
reverendului C.W.Wipp, care declara:
« Cuvântul de ordine trebuies fie: “s-i.mturm”i,
pentru aceasta, s ne concentrm tiina în descoperirea unor
noi explozibile mai terifiante... Un pastor al Evangheliei nu
trebuie poate s se lase purtat de astfel de sentimente, dar
mrturisesc deschis c, dac a putea, a terge Germania de
pe hart. Este o ras diabolic ce a fost blestemul Europei
timp de secole.
»
Din fericire s-au ridicat proteste împotriva unor astfel
de aberaii în Anglia, unde poporul, ca i poporul german iînalta sa cultur, nu puteau fi confundate cu nite conductori
sângeroi i nite propovduitori ai urii i ai morii.
Prin ianuarie 1934, conductorul sionist Wladimir
Jabotinski declara jurnalului evreiesc Natscha Retsch :
« Interesele noastre evreieti cer nimicirea definitiv a
Germaniei, poporul german în totalitatea sa reprezint pentru
noi un pericol.
»
Churchill, la rândul su, îi destinuia lui Paul Reynaud
la 16 mai 1940:A A
« Vom înfometa Germania. Ii vom demola oraele. Ii
vom arde recoltele ipdurile. »Surs: Paul Baudoin, Neufmoisaugouvernement,
La table Ronde, 1948, p. 57 .
în iulie 1944, Winston Churchill adresa efului su de
Stat Major, generalul Hastings Imay, un memorandum de
patru pagini în care propunea:
« Vreau s reflectai foarte serios asupra acestei
chestiuni a gazelor asfixiante...
Este absurd a lua în considerare moralitatea în aceast
afacere când toat lumea le-a folosit (gazele asfixiante) pe
parcursul ultimului rzboi fr s existe proteste din partea
moralitilor sau a Bisericii. Pe de alt parte, la acea vreme,
bombardarea oraelor deschise era considerat interzis; azi
76
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAELIENE
toat lumea o practic ca pe un lucru de la sine îneles. Este
vorba pur i simplu de o mod, comparabil cu evoluia
lungimii fustei femeilor...
Vreau s se examineze la rece cât de rentabil ar fi
utilizarea gazelor asfixiante... Nu trebuie s ne lsm mâinile
legate de principii neghioabe. .
.
Am putea inunda oraele din regiunea Ruhr i alte
orae din Germania, astfel încât majoritatea populaiei sreclame îngrijiri medicale constante... Va trebui s ateptmpoate câteva sptmâni sau chiar câteva luni înainte de a vcere s inundai Germania cu gaz asfixiant i, dac o vomface, s o facem fr înconjur. Pân atuncia vrea ca aceast
problems fie examinat la rece de oameni raionaliinu de
o echip în uniform de cântrei în stran cum se întâlnescpeicipe colo.»
Surs: American Heritage, angnst-septembrie 1985.
Nici Churchill, nici Stalin, nici Truman nu au luat Joc
pe banca criminalilor de rzboi.
Cum de altfel nu au fost pui în cauz nici autorii celor
mai josnice apeluri la crim. Nu vom cita decât dou exemple
dintre cele mai delirante: chemarea la “genocid”, de acest
dat în adevratul sens al cuvântului, lansat în 1942 de cartea
evreului american Theodor Kaufman Germany must perish
(“Germania trebuie s piar”) a crei tez de cptâi este
urmtoarea: «Germanii (oricum ar fi ei: antinaziti, comuniti,
chiar fîlosemii) nu merits triasc. în consecin, spune el,
dup rzboi vom mobiliza 20.000 de medicipentru a steriliza
fiecare 25 degermani saugermancepe zi, astfel încât în 3 luni
nu va mai exista nici un singur German capabil s se
reproduc, iar în 60 de ani rasa german va fi total eliminat.»
A fost o ocazie fericit pentru a hrni antisemitismul:
Hitler a pus s se citeasc extrase din aceast carte la toate
posturile de radio. Sau “Apelul ctre Armata Roie”, publicat
de scriitorul sovietic Ilya Ehrenburg în octombrie 1944:
77
ROGER GARAUDY
« Ucidei, ucidei ! Printre Germani nu exist
nevinovai, nici printre cei vii, nici printre cei ce sunt gata sse nasc. Executai instruciunile tovarului Stalin nimicind
pentru totdeauna bestia fascist în bârlogul ei. Zdrobii prin
violen orgoliul femeilorgermane. Luaide caprad legitim.
Ucidei, ucidei, viteji soldai ai Armatei Roii, în asaltul
vostru irezistibil.» (Citat de Amiralul Doenitz, Dix ans et 20jours, p. 343-344).
Nici acetia nu au figurat printre acuzaii de la
Nuremberg, i nici efii de state care i-au acoperit.
Nici acei responsabili anglo-americani ai
bombardamentului de la Dresda, care a fcut 200.000 de
victime civile, i fr nici un interes militar, fiindc Armata
Roie îi depise deja obiectivele.
Nici vinovatul de Apocalipsul atomic de la Hiroima iNagasaki, Truman, care a fcut 300.000 de victime civile, iacolo fr o necesitate militar, deoarece capitularea Japoniei
fusese deja decis de împrat.
Nici Beria i Stalin, de exemplu, care au aruncat
asupra germanilor rspunderea masacrrii miilor de ofieri
polonezi la Katyn.
*
Procedeele folosite relev aceleai principii (sau mai
degrab aceeai lips de principii), ca i alegerea acuzailor
doar dintre învini.
Statutul acestui tribunal este astfel definit:
• Articolul 19: Tribunalul nu va fi supus regulilor
tehnice relative la administrarea probelor. El va adopta i va
aplica atât cât este posibil o procedur rapid (versiunea
englez spune “expeditiv”) i nu formalist, i va admite
orice mijloc pe care-1 va considera ca având o valoare
probatorie.
78
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
# Articolul 21: Tribunalul nu va pretinde s fie
adus proba faptelor de notorietate public, ci le va considera
drept incontestabile. El va considera de asemenea drept probe
autentice i rapoartele oficiliale ale guvernelor Aliailor.
Conform legii Gayssot-Fabius din 13 iulie 1990,
acesta este monstrul juridic ale crui decizii trebuie canonizate
i considerate drept criterii ale unui adevr istoric de neatins.
Acest text introduce într-adevr, în legea asupra
libertii presei din 1981, un articol 24 bis ce spune:
« Vor fi sancionai cu pedepsele prevzute Ia aliniatul
al aselea din articolul 24 (închisoare de la o lun la un an, icu o amend de la 2.000 la 300.000 F, sau numai cu una din
aceste dou pedepse) cei care vor contesta, prin unul din
mijloacele enumerate la articolul 23, existena uneia sau maimultorcrime împotriva umanitiiaa cum sunt ele definite de
articolul 6 al statutului tribunalului militar internaional,
anexat la acordul de la Londra din 8 august .1945, i care au
fost comise fie de membrii unei organizaii declarate
criminal în aplicarea articolului 9 alzisului statut, fie de ctre
o persoan recunoscut capabil de astfel de crime de ctre o
jurisdicie francez sau internaional.
Tribunalul va putea în pluss ordone:
1° Afiarea deciziei sale în condiiile prevzute de
articolul51 din Codulpenal;2° Publicarea acesteia sau inserarea într-un comunicat
în condiiile prevzute de articolul 51 din Codul penal, astfel
încât cheltuielile de publicare sau inserare s nu poat depimaximul amendei aplicate.»
*
O atare procedur a Tribunalului de la Nuremberg a
ridicat obiecii pân i din partea juritilor americani de la cel
mai înalt nivel: cei de la Curtea Suprem.
79
ROGRR GARAUDY
S începem chiar cu judectorul Jackson, care i-a fost
preedinte. Istoricul englez David Irving, care recunoate ciniial l-a judecat greit, aduce aceast mrturie:
« Unorjuriti de renume în lumea întreag Ii s-a fcut
ruine de procedura de Ia Nuremberg. Cu siguran,
judectorului Robert H. Jackson, preedintele american al
acuzatorilor, i-a fost ruine de aceste procedee; acest lucru
rezult evident din “jurnalulsupersonal"pe care l-am citit.
Am avut privilegiul de a avea acces Ia “Memoriile"
judectorului Jackson la Biblioteca Congresului... La puintimp dup ce Robert H. Jackson primise din partea
preedintelui Truman sarcina de a conduce judectorii
americani Ia procesul de la Nuremberg (mai 1945), luînd
cunotin de planurile americane privitoare la folosirea
bombelor atomice, el s-a simit stânjenit în sarcina ce-i fusese
încredinat: s urmreasc, în numele unei naiuni, nite acte
pe care ea însi Ie-a comis, cci era contientc Statele Unite
urmau s comit o crim i mai mare înc.» (33.9392 i9394)'.
Referindu-se la cartea lui Alpheus Thomas Masondespre Harlan Fiske Stone: Pilier de la /o/(Hartan Fiske Stone
era Cbief Justice of the Supreme Court of United States),
avocatul Christie citeaz pagina 715 a acestei cri, unde
Stone îi scrie directorului magazinului “Fortune” nu numai cdezaprob o astfel de procedur, dar consider c este vorba
de “linaj la scar mare ’ (high-grade lynching party în
Nuremberg). (5.995-996) p. 716 .
Judectorul Wennerstrum, de la Curtea Suprem de
Justiie a Statelor Unite, preedinte al unuia dintre tribunale
(23.5915-5916), a fost “atât de dezgustat” de întreaga
atmosfer i de comportamentul interpreilor, avocailor.
1
Referinele ce se rezuma la im numAr, trimil la minutele închei ale la procesul de
la Torento din I9XH. publicate de Barbara KuJaszka. Turmuo, august 1992 .
80
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
procurorilor... încât a refuzat numirea sa i a prsit brusc
Germania pentru a se întoarce în Statele Unite. El i-a expus
în Chicago Daily Tribune din 23 februarie 1948 obieciile cu
privire la organizare i la procedur, menionând în special
climatul de ur i prerile preconcepute ale «strinilor care
tocmaiobinuser naionalitatea american
»
2.
«Cât despre principalii acuzai: Hoss, Streicher, Pohl,
ei au fost torturai.» (23.5919)
în virtutea statutelor de la Nuremberg, conform crora
rapoartele comisiilor de anchet aliate aveau valoare de probe,
raportul sovietic despre Katyn, care acuza pe germani de
masacrarea a 11.000 de ofieri polonezi, a fost acceptat de
ctre învingtori, Ia 8 august 1945, ca “prob autentic”,
indiscutabil.
Surs: Document URSS 54, fn volumul 39 al T.M.I.
(p. 290 . 32).
Procurorul general sovietic, generalul Rudenko, a
putut spune c, în conformitate cu articolul 21 al Statutului
Tribunalului Internaional de la Nuremberg, «acesta nu poate
face obiectul unei contestaii». (XV, p. 300)
-La 13 aprilie 1990 presa internaional anuna cmasacrul de la Katyn îi avea ca autori pe Beria i autoritile
sovietice. Profesorul Naville, de la Universitatea din Geneva,
examinând cadavrele, gsise în buzunarele lor documente din
1940 probând c execuia avusese loc la acea dat. în 1940
regiunea Smolensk era ocupat de sovietici.
*
Pentru a rmâne la tema noastr, “miturile fondatoare
ale statului Israel”, ne vom axa pe examinarea unuia din
neadevrurile care fac înc, dup mai bine de o jumtate de
*în cartea sa The Jcwish Paradox (Orosscl & Dunlap. 1 978, p. 1 22), Dr.
<ioldman precizeaz; ain timpul rzboiului, Congresul mondial evreiesc a înfiina! uninstitut pentru afacerile e\ reieii la New York. Directorii erau doi mari juriti evrei
lituanieni. Jncob i Nehcmiah Robinson. Grafic aportului for, institutul u elaborat dou idei
absolut revoluionare: tribunalul de la Nuremberg i repara!iile germane.»
81
R0GER GARAUDY
secol, cele mai multe ravagii în lumea actual, nu numai în
Orientul Apropiat: mitul celor 6 milioane de evrei exterminai
devenit o dogm ce justific, sacralizeaz (cum o impune
chiar cuvântul: Holocaust) toate preteniile i abuzurile
statului Israel în Palestina, în întregul Orient Apropiat, în
Statele Unite i, prin intermediul Statelor Unite, în întreaga
politic mondial, punându-le deasupra oricrei legi
internaionale.
Tribunalul de la Nuremberg a oficializat aceast cifr
care n-a încetat, de atunci, s serveasc la manipularea opiniei
publice în presa scris sau vorbit, în literatur i cinema, ichiar în manualele colare.
Or aceast cifr nu se sprijin decât pe dou mrturii:
una a lui Hoettl i alta a lui Wisliceny.
Iat ce declara primul:
«în aprilie 1944,spune judectorilor de la Nuremberg
Obersturmbaimfilhrerul Dr. Wilhelm Hoettl, ef adjunct al
biroului seciei a IV-a a Oficiului central de securitate al
Reich-ului, S.S. Obersturmbannfiihrer Adolf Eicbmann, pecare îl cunoteam din 1938, a avut o discuie cu mine în
apartamentul meu din Budapesta... tia c era considerat drept
criminal de rzboi de ctre Naiunile Aliate deoarece avea mii
de viei de evrei pe contiin. L-am întrebat câi avea pecontiin i el mi-a rspuns c, dei numrul era un mare
secret, din informaiile pe care le deinea ajunsese la
urmtoarea concluzie: în diferitele lagre de exteminare, înjur
de 4 milioane de evrei fuseser omorâi, iar dou milioane îi
gsisermoartea în alte feluri.»
Surs: Proces de Nuremberg, tome IV, p. 657 .
i al doilea:
«El (Eicbmann) spunea c va intra râzând în mormânt,
deoarece senzia de a avea cinci milioane de persoane pecontiin ar fi fost pentru el sursa unei extraordinare
satisfacii» {Op. cit.)
Despre aceste dou mrturii, Poliakov însui spune:
82
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
«Ar fi posibil s se obiecteze c o cifr atât de
imprecis obinut trebuie considerat suspect».
Surs: Kevue d’Ilistoire de la secondeguerre mondiale,
oct 1956.
Jurnalul ebraic din New York DerAufbau din 30 iunie
1965 semnala c la acea dat 3.375.000 de persoane fcusercereri de “reparaii” cu titlul de daune suferite în timpul
dominaiei lui Hitler.
S mai adugm c principala mrturie, cea mai
complet i cea mai precis, este cea a lui Hoettl, agent al
Intelligence Service.
Surs: revista englez Week end din 25 ianuarie
1961 având pe copert portretul lui Hoettl, cu aceast
legend:
« *Istoria unui spion” mai bizari decât ficiunea; acest
prieten ai conductorilor naziti avea dreptef un om din
serviciile secrete britanice...
»
Confirmând obieciile marilor juriti de la Curtea
Suprem a Statelor Unite, i a multor altora, asupra
anomaliilor juridice ale “Tribunalului de la Nuremberg”, vomarta doar, cu titlu de exemplu, violrile regulilor constante de
procedur ale oricrui adevrat proces:
1. Stabilirea i verificarea autenticitii documentelor
produse;
2. Analizarea valorii depoziiilor martorilor i ale
condiiilor în care acestea au fost obinute;
3. Examenul tiinific al armei crimei pentru stabilirea
funcionrii i a efectelor sale.
83
ROGER GARAUDY
a) Documentele
Textele fundamentale, decisive pentru stabilirea a ceea
ce putea fi “soluia final” sunt în primul rând ordinele de
exterminare atribuite celor mai înali responsabili: Hitler,
Goering, Heydrich, Himmler i directivele date pentru
executarea lor.
Mai întâi directiva lui Hitler privitoare la exterminare.
în ciuda eforturilor teoreticienilor genocidului i ai
Holocaustului, nu i-a fost gsit niciodat vreo urm; Olga
Wormser-Migot scrie:
«Aa cum nu exist, scris in clar, un ordin de
exterminare cu ajutorul gazelor la Auschwitz, nu exist nici
un ordin de încetare a acesteia în noiembrie 1944. » Ea
precizeaz: «nici Ia procesul de la Nuremberg, nici în cursul
proceselor de zon, nici la procesele Iui Hoss de la Cracovia,
al Iui Eichmann din Israel, nici Ia procesele comandanilor de
lagre, nici, din noiembrie 1966 pân în august 1975, la
procesul de la Frankfurt (acuzaii de la Auschwitz din zona a
doua)nu a fostprodus faimosul ordin semnat de Himmler, din
22 noiembrie 1944, cu privire Ia încheierea exterminrii
evreilor cu ajutorul gazelor, ordinul de a pune capt “Soluiei
finale ”.»
Surs: Olga Wurmser-Migot, Le systeme concentradonnaire
nari, PUF, 1968, p. S44 i p. 13.
Dr. Kubovy, de la “Centrul de Documentare” din Tel-
Aviv, recunotea în 1960: «nu exist nici un document semnat
de Hitler, Himmler sau Heydrich care s vorbeasc de
exterminarea evreilor... cuvântul exterminare nu aprea în
scrisoarea lui Goering ctre Heydrich privitoare la soluia
final a chestiunii evreieti’.»
Surs: Lucy Dawidowicz, The War against thejews
(1975) p. 121.
84
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENL
Dup un colocviu desfurat la Sorbonna, în februarie
1982, pentru combaterea lucrrilor critice ale “revizionitilor”,
Raymond Aron i Franois Furet au fost nevoii s declare, în
cursul conferinei de pres ce a urmat întâlnirii: «în ciuda
cercetrilor cele mai.erudite, nu s-a putut gsi niciodat un
ordin al lui Hitler de exterminare a evreilor.»
In 1981, mrturisirea lui Laqueur: «Pân astzi nu s-a
gsit un ordin scris al lui Hitler în vederea distrugerii
comunitii evreieti europene i, dup toate probabilitile,
acest ordin nu a fost dat niciodat.»
Surs: Walter Laqueur, The terrible secret, Frankfurt pe
Main^Berlin., Vlena. 1981, p. 190.
Cu toate acestea, la instigrile lui Vidal-Naquet iLeon Poliakov, s-au gsit ali istorici care s semneze
declaraia urmtoare:
«(... ) Nu trebuie s ne întrebm cum, din punct de
vedere tehnic, o astfel de ucidere în mas a fostposibil. Ea a
fost tehnic posibil fiindc a avut loc. A ceasta este punctul de
plecare obligatoriu al oricrei investigaii istorice asupra
acestui subiect. Ne revenea obligaia doar de a reaminti acest
adevr: nu exist, nu pot exista dezbateri asupra existenei
camerelor degazare.
»
- Nu trebuie s ne întrebm...
- punctul de plecare obligatoriu...
- nu pot exista dezbateri...
Trei interdicii, trei tabuuri, trei limite definitive ale
cercetrii.
Un asemenea text marcheaz o dat efectiv istoric în
istoria istoriei: faptul ce urmeaz a fi stabilit este impus,
înaintea oricrei investigaii i a oricrei critici, ca adevrabsolut i intangibil, interzicându-se prin trei imperative de
netrecut, orice cercetare i orice critic a ceea ce a fost, o dat
pentru Totdeauna, judecat de ctre învingtori, a doua zi dupX'ictorie.
85
ROGERGARaUDY
Istoria trebuie, cu toate acestea, dac vrea s respecte
un statut tiinific, s fie o continu cutare, care pune în
cauz chiar ceea ce s-a considerat ca definitiv stabilit, cum ar
fi postulatul lui Euclid sau legile lui Newton.
i iat un exemplu de notorietate:
«Comitetul Internaional de la Auschwitzprevedea, in
noiembrie 1990, s înlocuiasc placa comemorativ de la
Auschwitz care indica “4 milioane de mori ” cu o alt placpurtând meniunea “mai mult de un milion de mori". Dr.
Maurice Goldstein, preedinte al acestui comitet, s-a opus
acestui lucru.»
Surs: Lesoir, Bruxelles, 19-20 octombrie 1991, p. 16.
De fapt, dr. Goldstein nu contesta deloc necesitatea
de a schimba vechile plci, ci dorea ca noua plac s nu
cuprind cifre, cât timp tia c ar fi fost probabil, în scurt
timp, o nou micorare a cifrei luate acum în considerare.
Placa de la intrarea în lagrul de la Birkenau a
purtat, pân în 1994, aceast inscripie:
«Aici, între 1940i 1945, patru milioane de brbai,
de femei i de copii au fost torturai i asasinai prin
genocidurile hitleriste.»
Graie aciunii Comitetului internaional al
Muzeului de stat, prezidat de istoricul Wladislaw
Bartosszewski i care cuprinde 26 de membri de toate
naionalitile, textul a fost modificat într-un sens mai puin
îndeprtat de adevr:
«Fie ca acest loc unde nazitii au asasinat un milion
ijumtate de brbai, femei, copii, în majoritate evrei din
diverse ri ale Europei, s fie venicpentru omenire un strigt
de disperarei un avertisment».
Surs: Articol de Luc Rosenzwig, în Le Monde din 2jp
ianuarie
Acest exemplu arat c istoria, pentru a SfcSpa ie
terorismul -intelectual al predicatorilor urii, necesitato continu
86
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIF.NE
revizuire. Ea este revizionist sau nu este decât o propagand
deghizat.
S revenim deci la istoria propriu-zis, critic,
“revizionist”, adic bazat pe analiza textelor, pe verificarea
mrturiilor, pe expertizele asupra armei crimei.
Iat mai întâi textele privitoare la evrei din programul
Partidului naional-socialist.
Problema evreilor este abordat la punctul 4 din
Programul Partidului naional-socialist (N.S.D.A.P.):
«Pot avea naionalitate german doar cetenii de
provenien integralgerman. i sunt ceteni deprovenien
integral cei care au sânge german, fr discriminri
confesionale. Deci, nici un evreu nu poate fi cetean de
provenien integral.
»
Staatburger desemna noiunea de cetean, iar
Volksgenosse pe cea de cetean de provenien integral, ca
membru al unei comuniti omogene.
Mai departe vedem la punctul 5:
«Cel care nuposed naionalitategerman nu va putea
tri în Germania decât în calitate de oaspete (Gast)i va trebui
s se supun legislaiei în vigoare privitoare la ederea
strinilor.»
Apoi, la punctul 7, este vorba de interdicia de edere
în Reich, în anumite condiii, a celor care nu posednaionalitate german; la punctul 8 se cere oprirea oricrei noi
imigrri de negermani, ca i expulzarea imediat a
negermanilor intrai în Germania dup 2 august 1914. Acest
ultim punct este în mod vizibil îndreptat împotriva evreilor
din est, care veniser în numr mare în Reich în timpul idup primul rzboi mondial.
Punctul 23 abordeaz, de asemenea, aceast problem;
el stipuleaz c evreii nu vor avea dreptul s lucreze în pres,
iar punctul 24 afirm c Partidul va lupta împotriva “spiritului
materialist evreiesc”.
87
ROGF.R GARAUDY
a - Ordinele lui Hitler privind exterminarea
evreilor
în prima ediie a crii sale Distrugerea evreilor din
Europa Râul Hilberg, în 1961, scrie c au fost dou ordine de
exterminare date de Hitler: unul în primvara lui 1941
(intrarea în Rusia), iar cellalt câteva luni mai târziu.
Dar în 1985, «în a doua ediie revzut, orice referire
la ordinele sau deciziile lui Hitlerprivitoare la soluia final ”
au fost în mod sistematic suprimate>>.
Surs: “The Revised Hilberg”, Simon Weisenthai Armai
(Voi. 3, 1986, p.294)
Ediia din 1961 indica la pagina 171: «Cum a aprut
faza în care se decreta moartea?în esenprin dou decizii ale
lui Hitler. Un ordin a fost dat în primvara lui 1941.»
In ce termeni au fost date aceste ordine?
Hilberg: «Conform generalului Jodl, care scrie
documentul pe care îl citez, termenii erau urmtorii: AdolfHitler a spusc doreas fie lichidai comisarii bolevici evrei.
Este primulpunct. . .Acesta era coninutul ordinului descris de
generalul Jodl. »(4- 82)
Hilberg: « Ordinul era oral ».
Aadar: Hilberg a zis c generalul Jodl zisese c Hitler
zisese. . .
!
De la primele sale diatribe antisemite i în “Mein
Kampf’, Hitler îi proclam dorina de a expulza evreii din
Germania. Nu vom reine de aici înainte din textele germane
decât pe acelea care folosesc expresia “soluia final” cu
scopul de a obine o definiie precis a acesteia.
La 24 iunie 1940, dup victoria asupra Franei,
Heydrich evoca într-o scrisoare ctre Ribbentrop, ministrul
afacerilor externe, o “soluie final teritorial”(“£»Je
tenitoriale Endlosung).
Surs: Gerald Flemming, Hitler und die Endlosung,
Wiesbaden - Milnich, 1982, p. 56.
88
MITURILE FONDATOARE ALF. POLITICII 1SRAELIENE
Crearea, în afara Europei, a unei “rezervaii” evreieti,
iar Ribbentrop sugereaz atunci “proiectul Madagascar”.
în iulie 1940, responsabilul cu afacerile evreieti,
Franz Rdemacher, rezum astfel aceast directiv: «Toi
evreii afar din Europa! »Surs: Joseph Billiug, La solution finale de Im question juive.
Paris, 1977, p. 58
Aceast “soluie final teritorial” rspundea cu
adevrat noii poziii a Germaniei ce domina de acum Europa:
nu mai era suficient expulzarea evreilor din Germania.
Responsabilul acestui proiect de “soluie final” prin
deportarea tuturor evreilor din Europa în Madagascar,
Rademacher, fcea observaia c realizarea lui necesit patru
ani i, la capitolul “Finanare”, el arta: «Realizarea soluiei
finale (Endlosung)propuse necesit mijloace considerabile.»
Surs: N. G. 2586.
b - Scrisoarea Iui Goering ctre Heydrich
din 31 iulie 1941
Heydrich se adreseaz lui Goering întrebându-1: «în
1939, mi-ai dat ordin s iau msuri cu privim la problema
evreiasc. S extind acum sarcina pe care mi-ai încredinat-o
atuncii în noile teritoriipe care le-am cucerit în Rusia. .. %>
Nici aici, nimic despre asasinarea evreilor. Este vorba
doar de transferul lor geografic, inând pur i simplu seama de
noile condiii (33. 9373- 9374)1
Singura “soluie final” consta deci în golirea Europei
de evreii si, îndeprtându-i tot mai mult pân când rzboiul
(presupunând c va fi câtigat) va permite s fie,trimii toi
într-un ghetto în afara Europei (cum proiectul Madagascar
fusese deja o prim sugestie).
1 Referin Ih ni inuia procesului tic hi Toronio din 19XK.
89
ROGER GARAUDY
Ipoteza limbajului codat i secret nu poate fi susinut1
deoarece, pentru alte crime, documentele exist în clar:
euthanasia, ordinul de ucidere a comandourilor britanice, de
linare a aviatorilor americani, de exterminare a populaiei
masculine din Stalingrad dac ar fi fost ocupat. «Pentru toate
aceste crime documentele sunt acolo. In timp ce în acest
singur caz nu exist nimic, nici originalele, nici copiile», nici,
adugm noi, directivele sau ordinele necesare executrii unor
atât de vaste directive. (33.9375-9376)
«în ianuarie 1942, Reinhard Heydrich, efal Gestapo-
ului, îi informase pe conductorii de la Berlin c Fubreruî
decisese evacuarea tuturor evreilor spre teritoriile din est,
înlocuind astfel deportarea dincolo de mri anterior
proiectat.» (34-9544)A
Intr-o not care circula în martie 1942, în biroul lui
Heydrich minitrii erau informai c evreii din Europa
trebuiau concentrai în est «Ateptând ca dup rzboispoatfi trimii într-un teritoriu îndeprtat, precum Madagascarul,
cares devin cminul lornaional...» (23.9545-9546)
Poliakov noteaz: «Pân la abandonarea sa, “Planul
Madagascar'” a fost uneori desemnat de conductorii germani
sub numele de “soluia final”a “problemei evreieti”».
Surs: Poliakov, Le Procis de Jerusalem,
Paris, 1963, p. 152
Pentru a menine cu orice pre teza exterminrii fizice,
trebuia deci gsit un subterfugiu: «Soluia final a problemei
evreieti a fost una din Bazele convenionale pentru a
desemna planul hitlerist de exterminare a evreilor europenii»
Surs: Gerald Reitlinger, La solution finale, p. 19 .
Nu este dat de altfel nici o justificare acestei ipoteze a
folosirii unui limbaj codat, ce permitea s se spun orice s-ar
fi dorit despre orice document. Iat dou exemple:
1 La pcmiile înlr-adcvr s sc spun orice despre orice. în timpul ocupaiei, un
mesaj codat de Iu Londra, de exemplu "Nu uifit întâlnirea cu Marguerile" puica însemna
"Aruncafi în aer cutarepod
90
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENF.
Primul, scrisoarea lui Goering din 31 iulie 1941 (o
lun dup scrisoarea lui Heydrich mai sus citat, semnificaia
cuvintelor ar fi fost brusc schimbat! ).
Prin aceast scrisoare, Goering completeaz directivele
sale ctre Heydrich: «In completarea sarcinii ce v-a fost
încredinat prin decretul din 24-1-1939, de a obine pentru
problema evreiasc, pe calea emigrrii i a evacurii, soluia
cea mai avantajoas posibil inând seam de circumstane, vînsrcinez prin prezenta s procedai Ia toate pregtirile
necesare... pentru a ajunge la o soluie de ansamblu
(Gesamtlosung) a problemei evreieti în zona de influen
german din Europa... V însrcinez s prezentai urgent un
proiect de ansamblu (Gesamtentwurf) cu privire la msurile
de organizare i dispoziiile concrete i materiale pentru a
realiza soluia final a problemei evreieti ia care aspirm.
(Endlosung der Judenfrage)»
Surs: Hilberg (op. cit), ed. a O-a, p. 401
(N.G. 2586- E.P.S. 710)
Este semnificativ c, citând acest document (la pagina
108 a crii sale), Reitlinger taie începutul privitor la emigraie
i evacuare, în timp ce aceast scrisoare prescrie o nouextindere â msurilor de evacuare luate “având în vedere
circumstanele” în momentul în care Hitler nu domina decât
Polonia în 1939 i nici mcar înc Frana, în timp ce în iulie
1941 el domina întreaga Europ.
Semnificaia textului lui Goering este cu toate acestea
perfect clar începând de la primul paragraf: politica de
emigraie sau de evacuare a evreilor, practicat pân atunci în
Germania, trebuia extins din acel moment, în virtutea noilor
cuceriri, la toate zonele din Europa aflate sub dominaie
german. “Soluia de ansamblu” ine cont de noua situaie. Eanu putea fi o “soluie final” decât dup sfâritul rzboiului
când, în caz de victorie total în Europa, inclusiv în Rusia, o
evacuare final, în Africa sau altundeva, ar fi permis, conform
91
ROGER GARAUDY
obiectivului constant al lui Hitler, «golirea Europei de evreii
si».
Rezumând, directiva lui Goering ctre Heydrich, dacnu se dorete interpretarea ei arbitrar în funcie de o schempreconceput, nu face decât s aplice în Europa ceea ce, pânatunci, nu putuse fi aplicat decât în Germania. Obiectiv frnici o îndoial inuman i criminal, dar care nu comport nici
un moment ideea “exterminrii” pe care i-o împrumutprocurorul de lâ Nuremberg, Robert M.W. Kemper,
declarând: «Prin aceste rânduri, Heydrich i colaboratorii sierau oficialînsrcinai cu omorârea legal (a evreilor)».
Goering, protestând împotriva traducerii engleze a
cuvântului german ‘
‘
Gesamtldsung ’ (soluie de ansamblu) prin
“soluie final” (End/osung) l-a determinat pe procurorul
Jackson s recunoasc falsificarea i s restabileasc adevrata
expresie.
Surs: IX, 575 .
Din 24 iunie 1940 Heydrich îl informase pe
Ribbentrop despre dorina sa de a realiza cât mai repede
soluia final. El scria:
«Problema globalpus deprezena actual a celor trei
milioane i un sfert de evrei pe teritoriile aflate astzi sub
suveranitate german nu maipoate fi rezolvatprin emigrare:
o soluie final teritorial devine de acum înainte necesar »Surs: Piesa justificativ nr. 464 din procesul lui Eichmann
la Ierusalim
Tot atunci Himmler îi adresase lui Hitler un memoriu
a crui concluzie era: «Spers vdproblema evreiasc în moddefinitiv reglat graie emigrrii tuturor evreilor spre Africa
sau într-o colonie.»
Surs: Vierteljahreshefte, 1957, 197
Hitler s-a raliat acestei sugestii deoarece, la 10
februarie 1942, responsabilul de la ministerul de externe al
“Deutschland III”, Rademacher, scria într-o scrisoare oficial:
92
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAF.LIENF.
«între timp, rzboiul împotriva Uniunii Sovietice ne-a
permiss dispunem de noi teritoriipentru soluia final. Drept
urmare, Fuhrer-ul a decis deplasarea evreilor nu numai spre
Madagascar, ci spre Est. Astfel, nu mai este necesar luarea în
considerare a Madagascaruluipentru soluia final.»Surs2 : Document N.C. 3933 al procesului de la
Wilhelmstrasse, citat de Reitlinger, The final solution, p.
79, unde el “interpreteaz” înc solup'a final drept
“ficiune” sau “camuflaj”, fr a da cea mai micjustificare acestei interpretri
Expresia originar este în realitate die Gesamtlosung
der Judenfragean soluia de ansamblu total asupra creia nu
ar mai fi fost motiv de revenire. Dar Goering, care o folosete
pentru prima dat în primul paragraf al unei scrisori din data
de 31.7.1941 prin care îi ddea lui Heydrich ordinul de a o
pregti (P.S. 710 T.XXVI, p. 266), utilizeaz în ultimul
paragraf expresia die Endlosung derJudenfrage i, în folosirea
curent, aceasta din urm a fost cea care a prevalat, dar în
acelai sens i nu în cel al lichidrii problemei prin lichidarea
celor care fceau obiectul acesteia. Prins în flagrant delict de
traducere tendenioas de ctre Goering însui, la Nuremberg,
la 20 martie 1946, judectorul Jackson a fost obligat s fie de
acord cu acest lucru (T. IX, p. 552).
Al doilea exemplu al acestei schimbri arbitrare a
sensului cuvintelor pentru a justifica o tez, este cel al
conferinei “Grand Wannsee”, inut la Berlin, la 20 ianuarie
1942.
De la începutul conferinei Heydrich reamintete ctocmai a fost numit «în postul de responsabil însrcinat cu
pregtirea soluiei finale a problemei evreieti în Europa»
(Endlosung der europischen Judenfrage)... «El va fi de acumresponsabil de ansamblul msurilor necesare soluiei finale a
problemei evreieti, fr a ine cont de limite geografice»
(sublinierea autorului).
93
IÎOGRR GARAUDY
Totui, pentru a exprima decizia lor de a-i alunga pe
evrei în afara a ceea ce ei numeau spaiul lor vital, Germanii
au folosit cu mai mult plcere alte expresii cu acelai sens,
precum Ausschaltung (excludere, evicinne, eliminare) sau
mai ales Ausrottung (extirpare, dezrdcinare). Acest ultim
cuvânt este cel care a fost tradus prin exterminare, care în
german se spune Vemichtung. Exemplu: în discursul su de
la Posen în faa generalilor de divizie ai Waffen SS, la 4
octombrie 1943, Himmler a spus: «Ich meine jetzt die
Judenevakuierung, die Ausrottung desjiidischen Volkes. . .Das
judische Volk wird ausgerotten, etc...». Precizându-i ideea în
fraza urmtoare, el folosete cuvântul Ausschaltung ...(P. S.
1919, T. XXIX, p. 145). Altfel spus: «M gândesc acum Ia
evacuarea evreilor, Ja extirpareapoporului evreu, etc. ...». Dar
în “Dosarul Eichmann”, Billing traduce «îneleg prin
evacuarea evreilor, exterminarea poporului evreu» (p. 55) i«evacuarea evreilor
;adic exterminarea
»
(p. 47).
Alt exemplu: într-o not din 16 decembrie 1941,
despre una din discuiile sale cu Hitler (P. S. 1517, T. XXVII,
p. 270), Rosenberg folosete expresia «Ausrottung des
Judentums». La audierea din 17 aprilie 1946, avocatul general
american Dodd traduce «Exterminarea evreilor» (Tome XI, p.
562). Rosenberg a protestat în van. Dar, în discursurile
nazitilor, expresia «Ausrottung des Christentums» care
revine adesea, este de fiecare dat tradus prin «extirparea
cretinismului din cultura german» (Cf. Revue d'Histoire de
la Seconde Guerre mondiale, 1 octombrie 1958, p. 62). Numai
când este vorba de iudaism (Judentum) sau de poporul evreu
(das judische Volk) cuvântul “Ausrottung” ar semnifica
extenninare i s-ar aplica nu entitii în întregul ei, ci tuturor
indivizilor care o compun.
96
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Conferina de la Wannsee, din 20 ianuarie 1942, unde
- timp de mai mult de treizeci de ani - s-a pretins c ar fi fost
luat decizia de “exterminare” a evreilor europeni, a disprut,
începând din 1984, din tot ceea ce s-a scris chiar i de cei mai
înverunai inamici ai “revizionitilor”. în aceast privina a
trebuit ca, i ei, s-i “revizuiasc” istoria lor: asta s-a petrecut
la Congresul de la Stuttgart din mai 1984, unde aceast
interpretare a fost în mod explicit abandonat.
Surs: Eberhard Jaeckcl i Jurgen Rohwer, DerMordan denJuden im Zweiten Weltkrieg(“Uciderea evreilor în timpul celui
de-al doilea rzboi mondial”) D. V. A., 1985, p. 67
în 1992, Yehuda Bauer scria în “The Canadian Jewish
News” din 30 ianuarie c aceast interpretare a conferinei de
la Wannsee este “prosteasc”^/#).
în sfârit, cel mai recent purttor de cuvânt al
istoricilor ortodoci antirevizioniti, farmacistul Jean-Claude
Pressac, confirm aceast nou revizuire a ortodoxiei. El scrie,
la pagina 35 a crii sale, Les crematoirs d'Auschwitz, CNRSdditions, Paris, 1993:
«La 20 ianuarie se inea la Berlin Conferina zis de la
Wannsee. Dac o aciune de “alungare ” a evreilor spre est a
fost prevzut, cu evocarea unei eliminri “naturale” prin
munc, nimeni nu a vorbit atunci de lichidare industrial; în
zilele i în sptmânile care au urmat, Bauleitung-ul
Auschwitzului nu a primit nici un apel, telegram sau
scrisoare cares cear studierea unei instalaii adaptate acestui
scop.»
Iar în lucrarea sa “Cronologia recapitulativ” el indic,
la data de 20 ianuarie 1942: «Conferina de la Wannsee
privitoare la alungarea evreilor spre est».(p. 1 14)
Termenul exterminare a fost revizuit: este vorba de
alungare.
Este de asemenea remarcabil c, în întreaga carte, care
îi propune ca obiectiv s “probeze” teza exterminrii, nu este
97
ROGER G'ARAUDY
vorba nici de documentul care, dup cel de la Wannsee, era, szicem, cel mai important: scrisoarea lui Goering ctre
Heydrich din 31 iulie 1941, în care se afirma câ “soluie
final" ar fi însemnat exterminare
,
i nu transferare în afara
Europei.
Avocatul Christie, aprtorul lui Emst Zundel la
procesul de la Toronto, citeaz pagina 651 a crii lui Hilberg
unde este scris: «în noimbrie 1944 Himmler a decis c, din tot
felul de raiuni practice, problema evreiasc era rezolvat. în
data de 25 a aceleiai luni el a ordonat demontarea tuturor
instalaiilor morii.»
Surs: Mrturia lui Kurt Becher, 8 martie 1946, P.S. 3762
Hilberg recunotea c acesta nu era un ordin al lui
Himmler (4-861 la 864): «Becher l-a prezentat probabil din
memorie în mrturia sa. N-avea deci nevoie s se foloseasc
exact de limbajul utilizat de Himmler.»
O dat în plus Hilberg zice c Becher a zis c Himmler
zisese (4-867)
C “soluia final” a problemei evreieti nu urma s-igseasc soluionarea decât dup rzboi, este ceea ce probeaz
i “Dosarul brun” (Braun Mappe) din vara anului 1941.
Paragraful intitulat “Directive pentru soluionarea problemei
evreieti” precizeaz: «Toate msurile privitoare la problema
evreiasc în teritoriile ocupate din est urmânds fie luate doar
dup rzboi, problema evreiasc în Europa îi va gsi o soluie
general.
»
Surs: P. S. 702, Henri Monneray, La persecution des juifs
dans Iespays de l’Estprfsentee a Nuremberg, C.D.J.C., 1949
Aceast punere la punct nu comport nici o atenuare a
crimelor lui Hitler, ci doar chemarea la o eviden care n-a
scpat chiar celor mai înverunai partizani ai tezei
exterminrii: în ultimii doi ani ai rzboiului, dup Stalingrad,
Hitler se afla la mare strâmtoare: aliaii distrugeau, prin
bombardamentele lor, centrele sale de producie de rzboi idezorganizau transporturile.
MITURILE FONDATOARE ALL POLITICII ISRAELIENL
El este constrâns s mobilizeze noi efective
depopulându-i astfel uzinele i este greu de crezut c, în
aceste condiii, n-ar fi avut decât aceast obsesie, fatal pentru
efortul su de rzboi, de a-i extermina prizonierii i evreii, în
loc s-i foloseasc, fie chiar în condiii inumane, ca mân de
lucru pe antierele sale. Poliakov însui, în al su Bre vtaire de
la haine (p. 3) subliniaz aceast contradicie absurd: «Era
mult mai economic s-ipun la muncile cele mai grele decât
s-i închid, de exemplu, intr-o rezervaie».
Hannah Arendt arat i ea cât demen era într-o
astfel de aciune: «Nazitii au împins inutilul de-a dreptul
pân la duntor când, în plin rzboi, i în ciuda penuriei de
materiale de construcii i de material rulant, ei au ridicat
enorme i costisitoare întreprinderi de exterminare i au
organizat transportul a milioane de oameni ...contradicia
vdit între aceast manier de a aciona i imperativele
militare, dau întregii aciuni un aernebunesc i himeric.»
Surs: Hannah Arendt, Le syst&me totalitaire, Paris, 1972, p. 182
Ceea" ce este înc i mai ciudat, este c spirite atât de
subtile precum Poliakov sau Hannah Arendt, s fi fost într-atât
de orbite de prejudeci, încât s nu fi pus la îndoial ipotezele
lor suprarealiste i s recurg Ia documente i la fapte.
La Auschwitz-Birkenau se gseau puternice implantri
ale Farben-industrie (chimicale), Siemens (transporturi),
Portland (construcii). La Monovitz (unul din lagrele anexale Auschwitzului) lucrau 10.000 de deinui, 100.000 de
muncitori civili i 1.000 de prizonieri de rzboi britanici.
Surs: German cri/nes in Poland, Varovia, 1946, Israel, p. 37
între 1942-1944, din cele 39 de lagre satelite
Auschwitzului, 31 utilizau deinuii ca mân de lucru, iar în 19
dintre ele majoritatea erau evrei. La 25 ianuarie 1942,
Himmler adresa urmtoarea directiv inspectorului general al
lagrelor de concentrare: «Pregtii-v s primii 100.000 dc
evrei ...Importante sarcini economice vor fi încredinate
lagrelor dc concentare în sptmânile urmtoare»
99
ROGER GARAUDY
Surs: N. 0. 020- a.
în mai 1944 Hitler a ordonat utilizarea a 200.000 de
evrei ca muncitori în cadrul programului de construcii Jager
i al organizaiei Todt. Un ordin al S.S.W.V.H.A. din 18
noiembrie 1 943 atribuia o prim deinuilor care s-ar fi distins
în munc - fie ei chiar i evrei.
Surs: Centrul muzeului de la Anschwitz, 6 - 1962, p. 78
Nu este vorba aici deci de nimic “nebunesc sau
himeric”, ci din contr de un realism implacabil. Dar în
special acestea reprezint un motiv suplimentar de respingere
a tezelor “exterminaioniste”.
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELIENE
b) Depoziiile Martorilor
La procesul Auschwitz, care a avut loc la Frankfurt,
între 20 decembrie 1963 i 20 august 1965, într-un vast teatru,
aa cum se cuvenea unei operaiuni politice de mare spectacol,
formidabila punere în scen judiciar nu a putut evita ca în
expunerea de motive a verdictului su, Curtea cu juri s fie
nevoit s recunoasc faptul c dispunea de elemente derizorii
pentru a-i susine verdictul.
«Curii i-au lipsit aproape toate mijloacele de
informare pentru construirea unei imagini fidele asupra
faptelor, aa cum s-au produs ele în realitate în momentulcrimei, mijloace de care se dispune în orice proces criminal
ordinar. Au lipsit cadavrele victimelor, rapoaitele de autopsie,
concluziile experilor asupra cauzei decesului; au lipsit urmele
lsate de vinovai, armele crimei, etc ... Verificarea mrturiilor
nu a fostposibil decât foarte rar.»
Surs: Pagina 109 din expunerea de motive a verdictului.
Armele crimei erau, cu toate acestea, conform
acuzatorilor, “camerele de gazare”. i iat c judectorii nu au
gsit nici o “urm” de aa ceva!
Fr îndoial, era suficient ca faptul s fie de
“notorietate public”. Ca în timpul proceselor vrjitoarelor,
nimeni nu le putea pune la îndoial “comerul carnal” cu
diavolul fr a risca s fie el însui trimis pe rug.
Pân în 1757 era de notorietate public faptul csoarele se învârtea în jurul pmântului. Era un fapt
neîndoielnic.
Istoricul Seignobos sublinia c, dac adevrul unui
fapt ar trebui recunoscut dup numrul mrturiilor care îl
atest, existena diavolului în Evul Mediu ar fi mai solid
fundamentat decât a oricrui personaj istoric.
101
ROGER GARAUDY
Unul din juritii trimii de Statele Unite la Dachau,
devenit lagr american i un centru al “proceselor împotriva
crimelor de rzboi”, Stephen S. Pinter scrie:
«Am trit la Dachau timp de 17 luni dup rzboi ca
judector militar al Statelor Unite i pots depun mrturie cnu au existat camere de gazare la Dachau. Ceea ce se arat
vizitatorilor este prezentai intr-un mod eronat drept camer de
gazare, fiind un cuptor crematoriu. De asemenea, nu a existat
nici o camer de gazare în lagrele de concentrare din
Germania. Ni s-a spus c exista o camer de gazare Ja
Auschwitz dar, cumAuschwitz era în zona rus, nu am avut
din partea Ruilor permisiunea de a o vizita. . . S-a fcut deci
uz de vechiul mitpropagandistic conform cruia milioane de
evrei au fost omorâi. Pot confirma, dup 6 ani petrecui în
Germania i Austria imediat dup rzboi, c au fost omorâi
muli evrei, darc numrul de 1 milion nu a fost cu siguranniciodat atins, im consider mai calificat decât oricine în
privina acestui subiect.»
Surs: Scrisoarea lui Pinter ctre hebdomadarulcatolic OurSunday visitor
\
14 iunie 1959, p.15.
în lipsa probelor scrise, a documentelor irecuzabile,
Tribunalul de la Nuremberg, ca i întreaga literatur romanati filmele ulterioare, a trebuit s se bazeze pe “declaraii ale
martorilor”.
Cei scpai teferi, chemai ca martori, i care au
autentificat existena “camerelor de gazare”, au fcut acest
lucru nu pe baza a ceea ce ei vzuser, ci pe baza a ceea ce ei
“auziser spunându-se”.
Un exemplu tipic i ilustru este cel al Dr. Benedict
Kautzsky, care î-a unnat tatlui su la conducerea Partidului
social-democrat austriac.
Dup ce declarase c la Auschwitz supravieuirea
maxim era de trei luni (în timp ce el însui a fost deinut
acolo timp de 3 am), el scrie în cartea- sa Teufcl tind
Verdammt {Diavolul i osânditul), publicat în Elveia în
102
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAF.L1ENE
1946, despre “camerele de gazare”: «Eu personal nu le-am
vzut, dar existena lor mi-a fost confirmat de atâia oameni
demni de încredere».
Unele mrturii au fost considerate ca fundamentale,
mai ales cele ale lui Rudolf Hoss, ale lui Saukell i cea a lui
Nyiszli, Medic la Auschwitz.
Martorul-cheie, care s-a dovedit martorul perfect
pentru a “proba” teza învingtorilor deghizai în robe de
judectori, a fost Rudolf Hoss, fost comandant al lagrului de
la Auschwitz.* Rezumatul pe care îl face, de la arestarea sa, i care
devine tabloul sinoptic al depoziiilor sale la Nuremberg,
rspundea la tot ceea ce Tribunalul atepta de la el.
Iat declaraia sa, fcut sub jurmânt i semnatRudolf Hoss, din 5 aprilie 1946.
«Am comandat Auschwitzulpân la 1 decembrie 1943
i estimez c celpuin 2.500.000 de victime au fost executate
i exterminate prin gazare i incinerare, ic celpuin o alt
jumtate de milion au sucombat de foame i de boal, ceea ce
face un total al morilor înjur de 3. 000. 000. “Soluia fmal ” a
problemei evreieti însemna exterminarea tuturor evreilor din
Europa. Am primit ordinul de a pregti exterminarea la
Auschwitz în iunie 1941. La acea vreme existau deja alte trei
lagre de exterminare în guvernmântul general: Beîzec,
Treblinka, Wolzec.»
Nu se putea imagina o confirmare mai perfect a
tezelor ce au fost vulgarizate în mijloacele de informare timp
de o jumtate de secol-
i totui, chiar în acest text se gsesc deja trei
contradicii vdite:
1. - Numrul de 4 milioane de mori la Auschwitz,
necesar pentru a justifica numrul' total al victimelor evreieti
(6 milioane), cifr proclamat oficial de la început la
Nuremberg i care n-a încetat s fie laitmotivul istoriei
103
ROGER GARAUDY
oficiale i al mijloacelor media dup aceea, trebuie redus cel
puin cu 2/3 cum o dovedete noua plac comemorativ de la
Auschwitz-Birkenau care a înlocuit cifra de 4 milioane prin:
puin peste un milion.
2. - Lagrele de la Belzec i de la Treblinka nu existau
în 1941 . Ele nu au fost deschise decât în 1 942.
3. - Cât despre lagrul de la Wolzek, el nu a existat
niciodat pe nici o hart.
Cum a putut fi înregistrat, fr o verificare prealabil,
aceast “mrturie capital” ?
Hdss însui o explic: primele declaraii au fost scrise
sub controlul autoritilor poloneze care îl arestaser.
Cartea intitulat Commandant â Auschwitz:
Vautobiographie de RudolfHoss, indic la pagina 174:
«De la primul meu interogatoriu, mrturisirile au fost
obinute btându-m. Nu tiu ce conine acest raport, cu toate
c l-am semnat;» (5.956).
(O not în josul paginii: un document dactilografiat de
8 pagini a fost semnat de Hoss la 2,30 în dimineaa zilei de 14
martie 1946. El nu difer în mod esenial de ceea ce a spus i a
scris apoi la Nuremberg sau la Cracovia).
Hoss descrie el însui, în notele sale manuscrise de la
Cracovia, circumstanele primului interogatoriu la care l-a
supus poliia militar britanic.
«Am fost arestat la 11 martie 1946 la orele 23... Field
Security Poîice m-a supus unor tratamente penibile. Am fost
târâtpân la Heide, exact în cazarma de unde, cu opt luni mai
înainte, fi/sesem eliberat de englezi. Acolo a avut loc primul
meu interogatoriu, pentru care s-au folosit argumente dure. Nutiu ce conine procesul verbal, cu toate c l-am semnat. Atâta
alcooli atâtea lovituri de bici erau prea mult, chiari pentru
mine... Câteva zile mai târziu, am fost dus la Minden-sur-
Wesser, centrul principal de interogatoriu al zonei britanice.
104
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Acolo am fost tratati mairu înc, de un procurorpublic, un
comandant;»Surs: Document NO - 1210.
Abia în 1983 a venit confirmarea torturilor la care a
fost supus Hoss pentru a se obine de la el “probele” celor “2
milioane i jumtate” de evrei exterminai de el, deci pân în
1943, la Auschwitz.
Cartea este scris de Ruppert Butler sub titlul Legions
of Death (“Legiunile morii”, ed. Hamlyn Paperbacks). El
aduce mrturia lui Bemard Clarke (cel care l-a arestat pe
Rudolf Hoss dup ce obinuse de la soia acestuia, sub
ameninarea cu moartea sa i a copiilor, adresa fermei unde el
se ascundea i unde a fost arestat la 11 martie 1946). Butler
povestete c au fost necesare trei zile de torturi pentru a se
obine o “declaraie coerent” (cea pe care am citat-o, semnat
la 14 martie 1946 la ora 2 dimineaa).
De la arestarea sa el a fost btut într-atât încât «în final
ofierul medic a intervenit cu insisten pe lâng cpitan:Uspunei-is înceteze sau vei raporta un cadavru ”»
Trebuie notat c Butler, ca i interlocutorul su Clarke,
preau foarte satisfcui de aceste acte de tortur.
Comisia de anchet' american, compus din
judeetorii Van Roden i Simpson, care a fost trimis în
Germania în 1948 pentru a ancheta neregulile comise de ctre
Tribunalul militar american de la Dachau - care judecase
1 .500 de prizonieri Germani i condamnase 420 Ia moarte - a
stabilit c acuzaii fuseser supui la torturi fizice i psihice de
tot felul pentru a fi forai s fac “mrturisirile” dorite.
Astfel, în 137 de cazuri din 139 examinate, prizonierii
germani primiser, în cursul interogatoriilor, lovituri de picior
în testicule care le lsaser rni nevindecabile.
Surs: Interviu al Judectorului Edward L. Van Rodenfn revista The Progressive, februarie 1949.
ROGER GARAUDY
Procesul AuschwitzSoarta principalului acuzat, ultimul comandant de la
Auschwitz, Richard Baer, care a trebuit s moar înaintea
începerii procesului, merit tot interesul. El a fost arestat în
decembrie 1960 în împrejurimile Hamburgului, unde tria ca
muncitor forestier. în iunie 1963 el moare în închisoare în
circumstane misterioase.
Conform mai multor surse, care i ele au la origine
drile de seam ale presei franceze, Baer, în cursul deteniei
sale preventive, refuzase cu obstinaie s confirme existena
camerelor de gazare în sectorul aflat odinioar sub
responsabilitatea sa
Surs: Hermann Langbein, DerAuschwitz-Prozcfi,
Europâische Verlagsanstalt, Frankfurt, 1965.
Raportul de autopsie al institului medico-legal de la
Universitatea din Frankfurt afirm c «ingerarea unei otrvi
inodorei necorozive... nupoate fi exclus»
Avocatul de la Nuremberg, Eberhard Engelhardt,
citeaz acest pasaj din raportul de autopsie într-o scrisoare
adresat Parchetului din Frankfurt la 12 noiembrie 1973 iafirmc Baer a fost otrvit în timpul anchetei.
Al doilea exemplu: raportul Gerstein, ofier al Waffen
SS, atât-de aberant încât a fost refuzat ca prob de Tribunalul
militar de la Nuremberg la 30 ianuarie 1946, folosit apoi
parial de procurorul francez Dubost pentru facturile de
ZyklonB care ii erau anexate, dar utilizat ca prob la procesul
lui Eichmann de la Ierusalim în 1961.
Conform acestui “martor” numrul victimelor {60.000
pe zi în trei lagre: Belzec, Treblinka i Sobibor) se ridica la
25 de milioane !
Surs: Cota P.S. 1553.
în plus ei a vzut 700-800 de persoane îngrmdite, în
picioare, într-o încpere de 25 m2(peste 28 de persoane pe
metru ptrat !)
106
V;
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Roques a susinut o tez, care a obinut meniunea
.“foarte bine”, prin care demonstra inconsistena “raportului
Gerstein”. Alain Decaux, în Le Matm de Paris din 13
septembrie 1986, scria c «toi cercettorii vor trebui de aici
înaintesin cont de aceast lucrare» adugând c profesorul
Roques era « omul cel mai bine informat în acel momentasupra afacerii Gerstein ».
Ca urmare, s-au cutat împotriva sa motive
administrative. Pregtindu-i teza la Paris, sub conducerea
profesorului Rougeot, iar susinerea sa fiind transferat, în
mod -perfect regulamentar, la Nantes, sub conducerea
profesorului Riviere, i s-a reproat c nu i-ar fi pltit
înscrierea la facultatea de litere din Nantes! Astfel c Henri
Roques i-a vzut retras titlul de doctor.
Al treilea exemplu: pentru a ne limita la martorii cei
mai celebri: Doctorul Miklos Nyiszli, medic maghiar deportat
care a scris Medecin a Auschwitz (publicat din 1953 de Jean-
Paul Sartre în Les Temps Modemes, tradus de Tibere
Kremer, Julliard, 1961).
Exemplu: camerele de gazare, ne spune Miklos
Nyiszli, au 200 m lungime, iar documentul produs la
Nuremberg ne spune c ele au fie 210 m2
, fie 400 m2,fie 580
m2suprafa; aceasta înseamn o lime de 1,05 m, 2 m,
respectiv 2,90 m. Cu atât mai puin rezist afirmaia c 3.000
de persoane intrau i circulau acolo cu uurin, cu cât existau
coloane în mijloc i bnci de fiecare parte.
Este semnificativ c Encycîopaedia Judaica (1971) iEncyclopaedia of the Holocauste (1990) nu menioneazaceast lucrare considerând-o fr îndoial discreditat dupcritica pe care i-a fcut-o Paul Rassinier.
Prima sa afirmaie este c, atunci când a sosit în lagr
(sfâritul lunii mai 1944), exterminrile prin gazare durau deja
de 4 ani. Ori, documentul de la Nuremberg (N.0.4401) arat
c primele comenzi pentru crematorii nu au fost lcute decât
107
ROGER GARAUDY
în august 1942, iar documentul 4.463 c ele nu au fost gata
decât la 20 februarie 1943.
în august 1960, Institutul de Istorie Contemporan din
Mmchen (Institut fiir Zeitgeschichte) comunica presei:
« Camerele de gazare de la Dachau nu au fost
niciodat terminate, nici puse in funciune... Exterminrile
masive de evrei cu ajutorulgazelor au început în 1941-1942inumai în puine locuri din Polonia ocupat, folosindu-se
instalaii tehnice destinate acestui scop, dar în nici un cazpeteritoriulgerman.
»
Surs: Dte Zeit, 19 august 1960.
Alte exemple:
Sauckel ( unul din principalii acuzai). edina din 30
mai 1946 a Tribunalului de la Nuremberg:
« Confirm c semntura mea figureaz pe acest
document. Cer tribunalului permisiunea de a explica cum a
fost obinut aceast semntur.Acest document mi-a fostprezentat deja întocmiti în
forma sa definitivat. Am cerut permisiunea de a-1 citi i de
a-1 studia pentru a decide dac trebuia s-l semnez. Acest
lucru mi-a fost refuzat... Apoi un poliist polonez sau rus a
intratia întrebat: ‘Vnde este familia lui Sauckel ? îllumpeSauckel cu noi, dar familia sa va fi lsat în teritoriul
sovietic ” Sunt tat a 10 copii i, gândindu-m la familia mea,
am semnatacest document. »
*
Printre mrturiile criminalilor, cea a generalului
Ohlendorf este în mod special revelatoare. El a condus, din
vara anului 1941 pân în vara anului 1942, “Einsatzgruppen”
însrcinate cu executarea comisarilor politici, conductori ai
activitilor partizanilor din sudul Rusiei: La procesul de la
108
YIVII l UKJUfc rUNlM l LJAK.E ALt HJLI I IV.1I [aKALLI EJNL;
I.M.T.1
el a declarat c primise ordine verbale de a aduga la
însrcinrile sale pe cea de a extermina evreii utilizând
camioanele special amenajate pentru uciderea inclusiv a
femeilor i copiilor.
Surs: I.M.T., Voi. IV, p. 311-355 i Voi. XXII, p. 478-480;
p. 491-494; p. 509-510; p. 538.
Mrturia generalului Ohlendorf la cel de-al doilea
proces al su (N.M.T. caz 9) este total diferit: mai întâi el
retracteaz declaraiile sale în faa I.M.T. privitoare la ordinul
verbal de exterminare a evreilor: el recunoate c a ucis evrei
i igani, dar în cadrul luptei împotriva partizanilor i nu
conform unui plan specific de exterminare a evreilor iiganilor. El recunoate de asemenea c a ucis 40.000 de
persoane i nu 90.000 cum afirmase în faa I.M.T.
.
Surs: N.M.T., Voi. IV, p. 223-312.
Istoricilor critici nu lera fost opus nici o critic
temeinic, nici o discuie tiinific contradictorie: le-au fost
opuse numai tcerea, în cel mai bun caz, i represiunea în cel
mai ru caz.
Atâta timp cât va exista aceast represiune i aceast
conspiraie a tcerii fa de cercetrile critice i, din contr, o
finanare abundent i o intens mediatizare pentru aprtorii
tabu-urilor, nu vor dispare din mine îndoiala i chiar
scepticismul pe care experiena unei atare prtiniri i a unei
atare discriminri nu pot decât s le întreasc.
Eu însumi am experiena acestei discriminri i a
acestei prtiniri de 14 ani. Dup acel proces din 1982 intentat
de L.I.C.R.A., pentru c situasem rzboiul din Liban în logica
sionismului politic, i în ciuda faptului c L.I.C.R.A. în modinvariabil i-a vzut respinse plângerile i a fost condamnatîn prim instan, în apel i la casaie, la plata cheltuielilor.
1I.M.T. sunt ini!lalele de la “International MiUtary Trial” unde au fostjudecai
cei mai înali responsabili ai regimului hilhrist.: N.M.T. (Nurcmbcrg MiUtary Triafs)
desemneaz un ansamblu dc procese ulterioare eizund criminalii mai puin importani, cutoate câ unii din aceti acuzai compruser în mai multe dintre aceste procese. Este cazul
generalului Ohlendorf, inculpat fn al IX-/ca din aceste procese (Volumul 4 al N.M.T.)
.
109
ROGER G^RAUDY
Cartea mea L'affaire Israel, editions Papyrus, Paris,
1983 i-a vzut editorul împins imediat Ia faliment
Palestine, terre des messages divines, editions
Albatros, Paris, 1986, nu a putut fi difuzat normal. Librarii
care o expuneau au fost în mod sistematic ameninai c îi
vor vedea vitrinele sparte. Cea mai mare parte a exemplarelor
au fost retumate editorului iar cartea a fost practic retras din
circulaie. Pân la cartea de fa, Miturile fondatoare ale
politicii israeîiene, asupra creia se înveruneaz presa, de la
Canard Enchmne la Le Monde, trecând prin Le Parisien, La
Croix i L'Humanite, fr a mi se da posibilitatea de a
rspunde, cu singura excepie a lui Le Figaro care a acceptat
s-mi publice rspunsul într-o versiune de altfel trunchiat.
Sunt deci obligat, ca unii noi istorici din Israel, spublic cartea mea în Frana pe spezele autorului, în Samiszdat,
în timp ce aceeai carte este tradus i în curs de publicare în
Italia, în Gemania, în Turcia, în Liban, în Statele Unite ichiar în Rusia.
Aceste tceri, aceste persecuii, aceste represiuni
împotriva unei istorii critice a crimelor hitleriste sunt cldite
pe nite pretexte absolut difamatorii i mincinoase: a arta cimensele crime ale lui Hitler, fa de evrei ca i fa de toi
inamicii si, comuniti germani sau slavi care l-au i înfrânt,
nu aveau nevoie de nici o minciun pentru a-i vdiatrocitatea, înseamn, pentru adversarii istoriei critice (pe care
ei o numesc “revizionist”), a-1 dezvinovi pe Hitler sau cel
puin a-i atenua crimele!
A arta c ororile naziste nu se reduceau doar la un
vast pogrom numai împotriva evreilor, ci c ele au fcut zeci
de milioane de mori în lupta împotriva fascismului, înseamn
“rasism” care incit la discriminare i la ur rasial !
Contra unei astfel de orchestrri a urii împotriva
cercettorilor critici inem noi astzi s adugm unele
elemente la acest dosar, cu sperana c el va servi la angajarea
uo
MltuRlLE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENEA
unei adevrate discuii asupra realitilor obiective ale acestui
trecut, f&r a atribui unuia sau altuia dintre cercettori idei
politice preconcepute, fr a-1 condamna dinainte la reprimare
i la tcere. Nu se pregtete viitorul prin perpetuarea urii iprin alimentarea ei cu minciuni.
Critica mrturiilor verificate istoric i studiile
tiinifice care s dea opiniei publice posibilitatea de a reflecta
asupra crimelor de ieri pentru a le preveni pe cele de mâine,
sunt nu numai o obligaie tiinific, ci i una moral.
Chiar i din partea artitilor de mare talent i de buncredin, pân acum nu s-au dat decât cifre arbitrare i falsuri.
Nu lipsesc adevrate capodopere, cum ar fi de
exemplu romanul lui Robert Merle: La mort est mon metier;
ce reconstituie, la persoana întâi, itinerariul lui Hoss,
comandantul de la Auschwitz. Chiar citând cifrele arbitrare
ale falsului martor, Robert Merle atinge uneori un stil demnde Stendhal:
«...Procurorul strig: Ai ucis trei milioane ijumtatedepersoane!
- Cer cuvântul i spun: V cer scuze, dar nu am ucis
decâtdou milioaneijumtate!în sal se produse rumoare... i totui nu fcusem
nimic altceva decâts rectific o cifr inexact.
»
Surs: Robert Merle, La mort estmon metier.
\
Ed. Gallimurd,
1952, Folio p. 365-366.
în domeniul cinematografiei, un film artistic admirabil
i nuanat de Alain Resnais, “Nuit et brouillard”, d o imagine
sfâietoare, de neuitat, a barbariei i a martiriului, dar este
desfigurat i denaturat de evocarea unei cifre arbitrare de 9
milioane de victime evreieti doar la Auschwitz!
Curând îns o întreag literatur i mai ales un torent
cinematografic i de televiziune a fost consacrat acestei
inversiuni a sensului crimei hitleriste. De câte ori au fost
111
ROGER GARAUDY
proiectate, dup eliberare, când o întreag generaie putea
depune mrturie i judeca, faptele celor care au luptat în
modul cel mai eficient împotriva nazitilor, de exemplu
filmul: “La bataille de l'eau lourde”, care evoc fapta eroic
decisiv a lui Joliot Curie i a echipei sale pentru a sustrage,
din Norvegia, stocurile de ap grea care i-ar fi permis lui
Hitler s construiasc i s utilizeze primul bomba atomic ?
Aceeai întrebare pentru “La bataille du rail” care arat
cum feroviarii au sabotat transporturile germane pentru a le
paraliza concentrrile de trupe. Câte filme, precum “Paris
brule-t-il?” arat, în ciuda exagerrii rolului statelor majore
din afar, ridicarea populaiei Parisului care-i elibereaz ea
singur oraul i îl captureaz pe guvernatorul german VonCholtitz, pentru a-1 constrânge s capituleze?
i invers, de câte ori nu s-au reluat “L'Exodus”»
“L'Holocauste”, “Shoah”, i atâtea alte pelicule romanate care
în fiecare sptmân ne inund ecranele cu imaginile lor
smiorcite? Ca i cum suferina “sacrificial” a unora nu
suporta comparaie cu suferina tuturor celorlali i cu luptele
lor eroice.
“Shoah” al lui Lanzman, pe parcursul a 9 ore, ne d, o
dat cu nesfârite imagini împietrite i interminabile convoaie
feroviare zdrngnind obsesiv, mrturii precum aceea a
frizerului de la Treblinka care plaseaz, într-o camer de 16 mpatrai, 60 de femei i 16 frizeri!
Pentru acest “Shoah-business” comanditarii simt
generoi. i în primul rând statul Israel. Menahem Beghin a
deblocat pentru filmul “Shoah” 850.000 de dolari pentru,
spunea el, acest
«
proiect de interes naional ».
Surs: “Agenia telegrafic evreiasc”, 20 iunie 1986
The Jewish Journal
\
N. Y. , 27 iunie 1986, p. 3
Una din peliculele care au contribuit cel mai mult la
manipularea opiniei publice mondiale, aelefilmul
“Holocaust" este o crim împotriva adevrului istoric. Tema
general este c un eveniment atât de covâritor —
112
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
exterminarea a 6 milioane de evrei — nu putea rmâneneobservat de întreg poporul german. Deci dac Germanii nuau tiut, este pentru c nu au vrut s tie, i sunt deci
vinovai.»Surs: Liberation, 7 martie 1979.
i iat fructele veninoase pe care le poart aceste
“breviare ale urii”.
« Toi aceti ageni ai inamicului trebuie trimii înapoi
din teritoriul metropolitan. Iat, sunt doi ani de când noi
cerem posibilitatea de a o face. Ceea ce ne trebuie, este foarte
simplu i foarte clar: autorizaia i suficiente vapoare.
Problema care const în a face s se scufunde aceste vapoare
nu ine, vai!, de consiliulmunicipal al Parisului.»Surs: Bulletin municipal offîcieidc Paris. Dezbatere a adunrilor,
.consiliu] municipal al Parisului, edinta din 27 octombrie
1962, p. 637.
Era vorba de cuvinte gândite. Domnul Moscovitch o
va confirma la 15 ianuarie 1963, cu ocazia unui proces de
defimare intentat chiar de el: «Am regretat realmente cinamiciiFranei nu au fost exterminai ...i regret înc /» (Le
monde, 17 ianuarie 1963).
Romanul a participat i el la aceast mistificare.
Dup o prim lucrare demn i sobr, scris chiar la
ieirea sa din lagrul de la Buchenwald, L'univers
concentrationnaire, £d. de Minuit, 1946, David Rousset a
adunat sub o literar i subtil form, în Les jours de notre
mort,cea mai mare parte a banalitilor ce formeaz tiparul
literaturii concentraionare.
Pân la Martin Gray, în Au nom de tous les miens,
care utiliza serviciile unui mare scriitor francez pentru a
descrie un lagr unde el nu pusese niciodat piciorul. De la
falsele arhive ale Ministerului Fotilor combatani
“descoperite” de Serge Klarsfeld, pân la falsul apocaliptic al
lui Elie Wiesel (Premiul Nobel) care chiar a vzut, “a vzut cu
ochii lui”, “flcri gigantice” ridicându-se dintr-o groap în
113
ROGER GARAUDY
aer liber “unde erau aruncai copii mici”, (flcri ce n-au fost
“reperate” de nici unul din avioanele americane care nu auA
încetat s survoleze lagrul). Intr-un crescendo al atrocitii ial delirului el adaug: «Mai târziu am aflat de la un martor c,
timp de lunii luni, pmântul nu a încetats se cutremure; ic, din când în când, gheizere de sânge âneau din el. » (Este
vorba de aceast dat de o “mrturie” despre Babiyar.)
Surs: Elie Wiesel, Paroies d’Etranger,
Ed. du Seull, 1982, p. 192, p. 86
Apoteoza acestei literaturi este best-seller-ul mondial
Joumalul Annei Frank. Romanul, extraordinar de mictor, se
substituie realului i, o dat în plus, mitul se deghizeaz în
istorie.
Istoricul englez David Irving, intervenind 1a Procesul
de la Toronto, la 25 i 26 aprilie 1988 (33.9399-9400), aduce
aceast mrturie despre “Jurnalul” Annei Frank:
« Tatl Annei Frank, cu care am corespondat timp de
mai muli ani, a acceptat într-un sfârit s-i dea acordul
pentru ca manuscrisul “Jurnalului’’s fie supus unui examen
de laborator, lucru pe care l-am cerut tot timpul de când au
existat contestri ale acestui document.»
Laboratorul care a efectuat aceast expertiz este
laboratorul poliiei criminale de la Wiesbaden. Concluzia a
fost c o parte a “Jurnalului” Annei Frank fusese scris cu un
stilou cu bil (acest gen de stilouri nu a fost comercializat
decât în 1951, în timp ce Anna Frank â murit în 1945).
David Irving continu: «Propria mea concluzie asupra
“Jurnalului"Annei Frank estec acesta este, în mare parte, în
mod autentic scris de o evreic în vârst de zece ani. Textele
au fost luate de tatl su, Otto Frank, dup moartea tragic de
tifos a tinerei fete într-un lagr de concentrare; tat! tinerei ialte persoane pe care nu le cunosc, au corectat acest “Juma!"
pentru a-i da o form vandabil care a îmbogit atât tatl, cât
i Fundaia Anne Frank. Dar, ca document istoric, lucrarea nu
are nici o valoare deoarece textul i-a fost alterat.»
114
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI) ISKAELIENh
Acest “Shoah-business” nu folosete decât “mrturii”
ce evoc diverse modaliti de “gazare” a victimelor, fr sne fi fost artat vreodat funcionarea unei singure “camere
de gazare” (a crei imposibila funcionalitate fizic i chimic
a fost demonstrata de Leuchter), nici a unuia din acele
nenumrate camioane care ar fi servit, prin emanaiile
motoarelor Diesel, de “camere ambulante de gazare”. Nici
tonele de cenu ale cadavrelor îngropate dup arderea
acestora.
«Nu exist nici o fotografie a camerelor de gazare, iar
cadavrele au fostprefcute în fum. Rmân martorii.»
Suni: Le Nonvel Observateur, 26 aprilie 1985
Aa a fost conceput interminabilul film al lui Claude
Lanzman. Autorul însui o spune: « Trebuia fcut acest film
din nimic, fr documente din arhive, inventând totul. »
Surs: Liberation, 25 aprilie 1985, p.22
KUUtiK UAKAUUY
Arma crimei
Din punctul de vedere al obiectivului urmrit la un
proces de crim, ar fi fost de o importan absolut s fie
ascultai experii pronunându-se asupra unui mare numr de
întrebri, pentru a ne face o idee asupra credibilitii
numeroilor martori, ca i asupra unor “documente”. S ne fie
permis s formulm aici câteva din aceste întrebri:
> Cât timp îi era necesar gazului Zyklon B pentru a
aciona i cum se manifestau efectele sale?
> Cât timp rmânea activ gazul înlr-o încpere închis
(fie fr aerisire, fie cu o aerisire care s urmeze imediat
utilizrii) ?
> Era posibil, aa cum s-a afirmat, s se ptrund frmasc de gaze, în încperi impregnate cu gaz Zyklon B, la
numai o jumtate de or dup utilizarea acestui gaz?
> Era posibil arderea complet a cadavrelor în numai
20 de minute într-un cuptor crematoriu?
> Cuptoarele crematorii puteau ele funciona zi inoapte fr întrerupere?
> Era posibil s fie arse cadavre în gropi adânci de
mai muli metri i, în caz afirmativ, în cât timp?
Or, pân aici, nici o “prob convingtoare” nu a fost
produs.
Ni s-au dat numai dou exemple:
• cel al “camerelor de gazare mobile” pe camioane;
• cel al spunului fcut din grsime uman (gogoautilizat deja în timpul rzboiului din 1914-1918).
(Aa cum de altfel “gazarea” este o versiune reciclat a
“gazrii” sârbilor de ctre bulgari în 1916).
SursA: The Daily Teiegraph,Londra, 22 martie 1916, p. 7
The Daiy Teiegraph, Londra, 25 iunie 1946, p. 5
116
MiTURiLE EUNDATUAKE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
Istoria exterminrilor prin adevrate “camere de gazare
mobile” constituite din camioane în care ar fi fost exterminai
mii de oameni prin orientarea gazelor de eapament spre
interior a fost rspândit pentru prima oar în opinia public
occidental în ziarul New York Times din 16 iulie 1943, p. 7.
(Pân atunci tema nu fusese dezvoltat decât în presa
sovietic.)
i aici arma crimei (sutele sau miile de camioane
amenajate pentru aceste asasinate) a disprut. Nici mcar unul
dintre ele nu a putut fi prezentat, ca dovad, la nici un proces.
Mai putem reine i c, dac planul de “exterminare”
trebuia s rmân “secretul” absolut de care vorbete Hoss,
era ciudat s fi fost comunicat miilor de oferi de camioane ifunebrilor lor asisteni care s-ar fi ocupat de livrarea
victimelor (fr ordin de misiune) i care ar fi fcut s dispar
în mod magic aceste mii de cadavre, rmânând depozitarii
“teribilului secret”.
Wiesenthal a asigurat promovarea legendei “spunului
uman” în articole publicate în 1946 în ziarul comunitii
evreieti austriece Der Neue Weg. într-un articol intitulat
“RJF”, el scria:
«îngrozitoarele cuvinte “Transport pentru spun ” au
fost auzite pentru prima dat la sfâritul anului 1942. Asta se
petrecea în Guvernmântul general (din Polonia) i uzina se
gsea în Galiia, la Belzec. Din aprilie 1942pân în mai 1943,
900.000 de evrei au fost utilizai ca materie prim în aceast
uzin.»
Dup transformarea cadavrelor în diverse materii
prime, scria Wiesenthal, «restul, deeurile grase reziduale,
erau folosite la producerea spunului». El adaug:
«Dup 1942, oamenii din Guvernmântulgeneral tiaufoarte bine ce însemna spunul RJF. Lumea civilizat nu-ipoate imagina bucuria pe care acest spun o procura nazitilor
din Guvernmântul general i soiilor lor. în fiecare bucat de
117
ROC3ER CARAUDY
spun ei vedeau un evreu care fusese astfel împiedicat sdevin un al doilea Freud, Ehrlich sau Einstein,»
Muzeul memorial Yad Vashem confirm oficial cnazitii nu au fabricat spun din cadavrele evreilor. în timpul
rzboiului Germania a suferit de o penurie de grsimi iproducerea spunului a trecut sub supravegherea guvernului.
Barele de spun erau marcate cu iniialele RIF, sigl germancare însemna “Oficiul Reich-ului pentru aprovizionarea cu
materii grase”. Unii, din greeal, au citit RJF . i au
interpretat-o “grsime pur evreiasc”. Zvonul s-a rspândit
cu repeziciune.
*
Exist trei documente care ar permite, dac s-ar
discuta în mod serios i public, s se pun capt polemicilor
asupra “camerelor de gazare”; “Raportul Leuchter” (5 aprilie
1988), contra-expertiza de la Cracovia din 24 septembrie
1990, i cea a lui Germar Rudolf (1994), pentru c sunt
singurele care vdesc o abordare tiinific i obiectiv i care
comport analiza unor prelevri de probe efectuate la faa
locului, pe care s se poat face o analiz chimic.
Zyklon B, care are la baz acidul cianhidric, este
considerat produsul cu care ar fi fost gazate mulimile de
deinui. în mod normal el este folosit, înc dinainte de primul
rzboi mondial, pentru dezinfectarea lenjeriilor sau a unor
instrumente ce pot propaga epidemii, mai ales tifosul. Totui
acidul cianhidric a fost utilizat, pentru prima oar, în 1920,
pentru executarea unui condamnat la moarte, în Arizona. ialte state americane l-au utilizat pentru executarea
condamnailor lor, în special California, Colorado, Maryland,
Mississippi, Missouri, Nevada, New-Mexico i Carolina de
Nord.Surs: Raport Leuchter (tir. 9.004)
118
. MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRA ELIENE
Inginerul Leuchter a fost consultant pentru statele
Missouri, Carolina i Carolina de Nord. Astzi unele dintre
aceste state au renunat la acest mod de execuie datorit
costului excesiv, nu numai al gazului HCN, dar i al
materialului de fabricare i al lucrrilor de întreinere care,
datorit msurilor de securitate pe care le impune utilizarea sa,
fac ca acest mod de execuie s fie cel mai costisitor.
în plus, ventilarea necesar dup fumigarea gazului
Zyklon B necesit un minimum de 10 ore, în funcie de
dimensiunile cldirii (6005).
Etaneizarea slii cere o acoperire cu un epoxid sau cu
oel inoxidabil, iar uile trebuie prevzute cu garnituri de
amiant, de neopren sau de teflon (7.001).
Dup ce a vizitat i a expertizat prin luri de probe
presupusele “camere de gazare” de la Auschwitz-Birkenau idin alte lagre din Est, Leuchter ajunge la urmtoarele
concluzii: (12.001 cu privire la crematoriile 1 i 2 de la
Auschwitz): «Inspectarea la faa locului a acestor construcii
arat c instalaiile ar fi fost extrem de prost i de periculos
concepute dac ele ar fi trebuit s serveasc drept camere de
gazare. Nimic nu corespunde acestui scop.
Krema Ieste învecinat cu cldirea spitalului S.S. de Ia
Auschwitzi este dotat cu drene de canalizare care se vars în
principalul canal de scurgere al lagrului, ceea ce ar fipermis
gazuluis se infiltreze în toate cldirile lagrului (12. 002). Cât
despre Maydanek: cldirea nu putea fi folosit în scopul care i
se atribuie i nu corespunde nici chiar necesitilor minimale
ale construciei unei camere de gazare.»
Leuchter a tras concluzia c nu era îndeplinit nici una
din condiiile obligatorii pentru nite camere de gazare.
Oricine ar fi lucrat acolo i-ar fi pus în pericol propria via,ca i pe cea a celor din jur (32.9121). Nu exist nici un mijloc
de ventilaie, nici de distribuie a aerului, nici vreo modalitate
119
ROGER GARAUDY
de a aduga alte instalaii impuse de folosirea gazului Zykîon
£(33.145).
«Dup ce a trecut în revist întreg materialul de
documentare i a inspectat toate amplasamentele de la
Auschwitz, Birkenau i Maydanek, autorul consider cprobele sunt zdrobitoare: în nici unul din aceste locuri nu au
existat camere de gazare.»Sursl: Fcut la Malden, Massachnsetts, la S aprilie 1988.
Fred Leuchter Jr., Inginer ef.
La procesul de la Toronto, avocatul Christie a artat în
ce msur realitatea posibilitilor chimice i tehnice era în
contradicie cu declaraiile martorilor. Iat trei exemple:
a) Rudolf Hoss, în “Commandant d'Auschwitz”, p.
198, scrie:
«Ua era deschis la o jumtate de or dupintroducerea gazului i dup ce ventilaia l-a reîmprosptat.
Munca de ridicare a cadavrelorîncepea imediat.»
«Aceast sarcin era îndeplinit cu indiferen, ca icum fcea parte dintr-o munc cotidian. Târând cadavrele, ei
mâncau sau fumau.»
«Deci nu purtau nici mcar masc?» întreab avocatul
Christie (5-1123).
Nu este posibil manipularea cadavrelor care tocmai
au fost în contact cu Zyklon B în urmtoarea jumtate de or,
i cu atât mai puin nu este posibil s mnânci, s bei sau sfumezi... Trebuie cel puin zece ore de ventilare ca pericolul
s dispar.
b) Avocatul Christie a produs documentul PS 1553 de
la Nuremberg, care avea în anex mai multe facturi. Hilberg a
trebuit s admit c la Oranienburg fusese trimis aceeai
cantitate de Zykîon Bea i la Auschwitz, i chiar în aceeai zi.
Ori Hilberg arat c la Oranienburg era «un lagr de
concentrare i un centru administrativ, unde nimeni, dupcunotina sa, nu a fost gazat» .
120
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Prelevrile i expertiza lui Leuchter arat chiar curmele de acid cianhidric din Zyklon B sunt mult mai
importante în slile despre care se tie în mod sigur c erau
rezervate dezinfectrii, decât cele din presupusele “camere de
gazare”.
«Ne-am fi putut atepta la detectarea unei concentraii
mult mai ridicate de cianur în eandoanele prelevate din
primele camere de gazare (datorit cantitii mai mari de gaz
utilizat, conform surselor; în aceste încperi) decât în
eantionul de control. Cum în realitate este exact invers, se
impune concluzia (...) c aceste instalaii nu erau camere de
gazare.»
Surs: Raport Leuchter {op. Cit.) 14.006
.
Aceast concluzie este parial confirmat de contra-
expertiza de la Cracovia efectuat de Institutul de expertize
medico-legale din Cracovia, între 20 februarie i 18 iulie
1990, i ale crei rezultate au fost comunicate Muzeului prin
scrisoarea din 24 septembrie 1990.
Surs: Referina Institutului 720.90 . Referina Muzeului
1-82523/51/1860.89
.
Este adevrat c turitilor li se arat, dac nu
funcionarea, cel puin reconstituiri mai mult sau mai puin
bine meterite ale “camerelor de gazare”, chiar i acolo unde
este dovedit c nu au funcionat niciodat, ca la Dachau.
c) Leuchter a examinat locurile care, dup hrile
oficiale de la Birkenau, fuseser utilizate de ctre naziti drept
“gropi de incinerare” pentru a se debarasa de cadavre. Cele
mai multe dintre textele literaturii Holocaustului le descriu
drept nite gropi de aproximativ 6 picioare adâncime.. în
privina acestor gropi; cel mai remarcabil aspect este acela cnivelul apei freatice se afla la un picior i jumtate de la
suprafa. Leuchter a "subliniat c era imposibil s fie arse
corpuri sub ap. i nu exist nici un motiv s credem clucrurile se schimbaser dup rzboi, cci literatura
Holocaustului descrie Auschwitz i Birkenau ca fiind
121
ROGER GARAUDY
construite pe o mlatin (32.9100, 9101). Exist cu toate
acestea, în expoziie, fotografii ale acestor pretinse “gropi de
incinerare”.
în ce privete crematoriile în aer liber, în “gropi de
incinerare”, «Birkenau este construit pe o mlatin. Toate
aceste amplasamente aveau ap la aproximativ 60 cm. de la
suprafa. Opinia autorului acestui raport este c nu au existat
niciodatgropide incinerare la Birkenau.» (14.008)
Un document preios pentru studiul obiectiv al
complexului Auschwitz-Birkenau, plecând de la documente
incontestabile, în special al acestor faimoase incinerri în aer
liber al cror “fum întuneca întregul cer” dup atât de
mumeroase mrturii, va fi fost seria de fotografii aeriene de la
Auschwitz i Birkenau fcute de aviaia american ipublicate de Americanii Dino A. Brugioni i Robert C. Poirier
(“The Holocaust revisited: A Retrospective Analiysis of the
Auschiwitz Birkenau Extermination Complex.” C.I.A.
februarie 1979. Washington D.C.).
în ciuda comentariului analitilor de la C.I.A.
,
comentariu care se vrea ortodox, nu gsim nimic în aceste
fotografii care s corespund acelui infern de foc, între mai iaugust 1944, ale crui flcri înghieau - Se încearc a ni se
spune - pân la 25.000 de cadavre pe zi, mai ales datorit
deportrii evreilor unguri. Fotografiile aeriene (din 26 iunie i25 august 1944) nu arat nici cea mai mic urm de fum. Dealtfel, nici concentrri de mase de oameni i nici activiti
speciale în zon.L 'Album d'Auschwitz
,; culegere de 189 de fotografii,
luate chiar în lagrul de la Birchenau în aceeai perioad,
însoite de o introducere de Serge Klarsfeld i un comentariu
de J.C. Pressac, prezint 189 de scene din viaa
concentraionar la venirea unui convoi de deportai din
Ungaria. Nici acolo, nimic, absolut nimic care s poat
confirma o exterminare în mas sau una sistematic.
122
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI] ISRAELILNE
Dimpotriv, foarte multe fotografii care permit
formarea unei imagini de ansamblu a locului, nu numai c nu
conin nimic care s confirme aceast exterminare, dar în plus
exclud posibilitatea ca o atare operaie s fi avut loc în acel
moment în vreun loc “secret” al lagrului. Comentariul lui J.
C. Pressac, prin extrapolrile manifeste la care se ded, face
vizibil i palpabil mecanismul falsificrii probelor.
Surs: L’Album d’Auscbwitz, Ed. de Seuil ponr l’£dition
et la traduction francaise. Paris 1983. 221 pag.
îns canadianul John C. Ball, specialist în interpretarea
fotografiilor aeriene, este cel care pare s fi reunit cele mai
multe documente fotografice originale i s fi fcut cu
competen o analiz riguroas. Concluziile sale sunt în
contradicie cu istoria oficial.
Surs: “Air Photo Evidence”. Ball Resource limîted.
Suite 160.7231 120 th Street Delta, B. C. Canada.4C6PS. 1992
Amsamblul problemelor tehnice a fost discutat în
timpul procesului lui Emst Zundel de la TorontOj unde cele
dou pri s-au putut exprima în mod liber i complet. Darea
de seam a acestui proces este deci o surs excepional
pentru orice istoric onest, pentru c ea permite s se ia
cunotin de toate tezele avansate asupra acestui subiect i de
toate elementele controversei. Declaraiile unora i ale
celorlali sunt cu atât mai preioase i semnificative cu cât
fiecare vorbete sub controlul criticii imediate a celeilalte
pri.
Un detaliu care pare i el de o importan decisiv: la 5
i 6' aprilie 1988, directorul Crematoriului din Caligary
(Canada), Yvan Lagace, ale crui crematorii sunt de un tip ide o concepie apropiate celor de la Birkenau - totui
construite în 1943 - a putut prezenta ansamblul
constrângerilor de ordin tehnic i necesitilor de întreinere
ale acestui tip de cuptoare de incinerare. El a vorbit de
obligativitatea unor pauze de rcire între incinerri, fr de.
care înveliurile ignifuge ale cuptoarelor se deterioreaz.
ROGER GARAUDY
I s-a cerut lui Lagace s-i dea cu prerea asupra
evalurii pe care Râul Hilberg, în cartea sa La destruction des
juifs d'Europe (2eme editions, p. 978), o face asupra
randamentului celor 46 de cuptoare din cele 4 crematorii de la
Birkenau.
Hilberg pretinde:
«Randamentul teoretic zilnic al celor 4 crematorii de la
Birkenau era de peste 4,400 de cadavre, dar cu opriri iîncetiniri, practic, cifra realizat era inferioar.»
Lagac6 a declarat c aceast afirmaie era “absurd” i-
“nerealist”. A pretinde c 46 de cuptoare puteau arde peste
4.400 de corpuri într-o zi este grotesc. Bazându-e pe propria
sa experien, Lagace a afirmat c la Birkenau puteau fi
incinerate 184 de corpuri pe zi.
Surs: Procesul de la Toronto, 27-136 la 738.
Cu siguran, nu este o carte precum cea a lui Pressac:
Les Crematoires d'Auschwitz. La machinerie du meurtre de
masse (Parts, 1993), care nu consacr decât un capitol de 20
de pagini (din 147) “camerelor de gazare”, i care nici mcarnu citeaz raportul Leuchter pe care, în 1990, (finanat tot de
fundaia Klarsfeld) îl “respinge”, astfel c nimeni n-a mai
îndrznit s se refere la el.
Atâta timp cât, între specialiti de competene egale,
nu va avea loc o dezbatere tiinific i public asupra
raportului inginerului Fred Leuchter i asupra contraexpertizei
de Ia Cracovia, efectuat în 1990, la cererea autoritilor
muzeului de la Auschwitz, i cât timp amsambliil pieselor
dezbaterii asupra “camerelor de gazare” nu vor face obiectul
unei discuii libere, asupra acestui subiect va exista mereu
îndoial i chiar scepticism.
Pân acum, în faa contestatarilor istoriei oficiale,
singurele argumente folosite au fost: refuzul de a discuta,
atentatul, cenzura i represiunea.
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
3. Mitul celor “ase milioane”
(Holocaustul)
«Genocid: distrugere metodic
a unui grup etnie prin exterminarea
indivizilorsi. »
Dicionarul Larousse
«Dup modelul promisiunii
divine coninute în Biblic,
Genocidul este un element de
justificare ideologic pentru
crearea statului Israel »
Tom Segev, Leseptieme millkm
,Ed, Liana
Levi, 1993, p. 588/
Trei termeni sunt folosii adesea pentru a defini
tratamentul la care au fost supui evreii de ctre nazism:
Genocid, Holocaust, Shoah.
Termenul “Genocid” are un sens precis, prin chiar
etimologia sa: exterminarea unei rase. De presupus c exist o
“ras” iudaic, cum pretindea rasismul hitlerist i cum încsusin conductorii israelieni.
A existat, în cursul rzboiului, un “genocid” al
evreilor?
Termenul de “genocid”, în toate dicionarele are un
sens precis. Dicionarul Larousse d, de exemplu, aceast
definiie: «Genocid: Distrugere metodic a unui grup etnic
prin exterminarea indivizilor si.»
125
ROGER GARAUDY
Acest definiie nu se poate aplica liter cu liter decât
în cazul cuceririi Canaanului de ctre Iosua, când ni se spunepentru fiecare ora cucerit: «Nu a mai rmas in el nici unsupravieuitor » (de exemplu în Numerii XXI, 35).
Cuvântul a fost folosit deci la Nuremberg intr-un modabsolut abuziv deoarece nu era vorba de distrugerea unui
întreg popor cum a fost cazul “exterminrilor sacre” ale
Amaleciilor, Cananeenilor i ale altor popoare înc, despre
care cartea lui Iosua spune, de exemplu, c la Hebron i la
Eglon «el nu a lsat nici un supravieuitor » (Iosua X, 37) sau
la Hagor «i-au trecutpe toiprin ascuiul sbiei . . .nu au lsat
pe nimeni în via » (Iosua XI, 14).
Din contr, iudaismul (definirea sa ca “ras” aparine
vocabularului hitlerist ) a cunoscut o înflorire considerabil în
lume dup 1945.
Fr îndoial, evreii au fost una din intele preferate
ale lui Hitler, în virtutea teoriei sale rasiste a superioritii
“rasei ariene”, ca i datorit asocierii sistematice pe care el o
fcea între evrei i comunism, considerat principalul suduman (aa cum o dovedesc executarea a mii de comuniti
germani i apoi, în cursul rzboiului, înverunarea sa
împotriva prizonierilor “slavi”). Pentru acest amalgam el
crease termenul de “iudeo-bolevism”.
De la crearea partidului su “naional-socialist” el
avusese în vedere nu doar s extirpe comunismul, ci i salunge toi evreii, mai întâi din Germania, apoi din întreaga
Europ, când i-a devenit stpân. Si asta în modul cel mai
inuman: pe de o parte prin emigrare, apoi prin expulzare i, în
timpul rzboiului, prin încarcerarea în lagre de concentrare,
iniial în Germania, apoi prin deportarea lor mai întâi în
Madagascar, care ar fi constituit un vast ghetto pentru evreii
europeni, apoi spre est, în teritoriile ocupate; mai ales în
Polonia, unde slavi, evrei, igani au fost decimali atât prin
munc silnic în folosul produciei de rzboi, cât i de teribile
126
MITURiLE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
epidemii de tifos de a cror amploare stau mrturie numrulmare de cuptoare crematorii.
Care a fost cumplitul bilan al acestei înverunri
hitleriste împotriva victimelor sale politice sau rasiale ?
Acest al doilea rzboi mondial a fcut 50 milioane de
mori, din care 17 milioane de sovietici i 9 milioane de
germani. Polonia, celelalte âri ocupate din Europa, precum imilioanele de soldai din Africa sau din Asia mobilizai pentru
acest rzboi care, ca i primul, se nscuse din rivalitile
occidentale, au pltit un greu tribut de mori.
Dominaia hitlerist a fost deci altceva decât un vast
“pogrom” cruia evreii i-ar fi fost, dac nu singurii, cel puin
principalele victime, cum azi încearc s acrediteze o anumit
propagand. El a fost o catastrof uman care, din nefericire,
nu este fr precedent, cci Hitler a aplicat unor albi ceea ce
colonitii europeni aplicau, de cinci secole, “oamenilor de
culoare”, de la indienii americani, care, din 80 de milioane, 60
au fost decimate (de altfel tot prin munc forat i prin
epidemii i mai puin prin folosirea armelor), pân la africani,
dintre care 10-20 de milioane au fost deportai în cele douAmerici, iar cum negustorii de sclavi ucideau 10 pentru a
captura unul, “traficul” a costat Africa între 100 i 200 de
milioane de mori.
Mitul era profitabil pentru toat lumea: a vorbi despre
« cel mai mare genocid din istorie,» însemna, pentru
colonialitii occidentali, s fac uitate propriile lor crime
(decimarea Indienilor din America i traficul cu sclavii
africani); pentru Stalin, trecerea cu buretele peste represiunile
sale slbatice.
Pentru conductorii anglo-americani, dup masacrul
de la Dresda din 13 februarie 1945, care a fcut s piar în
flcrile bombelor cu fosfor, în câteva ore, 200.000 de civili,
fr nici o raiune militar, deoarece armata german btea în
127
ROGER garaudy
retragere pe întreg frontul de Est în fata ofensivei fulgertoare
a sovieticilor, care în ianuarie erau deja pe Oder.
Cu atât mai mult pentru Statele Unite, care erau pe
cale de a lansa asupra oraelor Hiroima i Nagasaki bombele
atomice, fcând «mai mult de 200.000 de mori i aproape
150.000 de rnii condamnai la un sfârit mai mult sau mai
puin îndeprtat».
Surs: Panl-Marie de la Gorce, 1939-1945. Vneguem inconnue,
Ed. Flaromarion, Paris, 1995, p. 535
.
Scopurile nu erau militare, ci politice. Churchill scria,
prin 1948, în cartea sa La Deuxieme guerre mondiale
(volumul VI): «Ar fi falss presupunem c soarta Japoniei a
fost decis de bomba atomic».
Amiralul american William A. Leahy, în cartea sa: /
was there (“Eram acolo”) confirm: «Dup prerea mea,
folosirea acestei arme barbare n-a fost de mare ajutor în
rzboiulîmpotriva Japoniei» .
într-adevr, împratul Japoniei, Hirohito, angajase deja
negocieri pentru predarea rii sale, din 21 mai 1945, pe lâng
Uniunea Sovietic (care nu era înc în rzboi cu Japonia), prin
intermediul Ministrului su de externe i a ambasadorului
sovietic Malik. «Prinul Konoye a fost rugats sepregteasc
smearg la Moscova pentru a negocia direct cu Molotov.»Surs: Paul-Marie de la Gorce, op. Cit, p. 532
«La Washington se cunoteau perfect inteniile
japoneze: “Magic" raporta despre corespondena între
Ministerul de Externei corespondentulsu de la Moscova.»
Surs: Ibidem, p. 533
Obictivul urmrit nu era deci militar, ci politic, cum o
mrturisea ministrul american al Aerului, Finletter, explicând
c folosirea bombelor atomice avea drept scop «s facJaponia “knok-out”înaintea intrrii Rusiei în rzboi».
Surs: Saturday Review of Literature, 5 iunie 1944.
Amiralul american Leahy concluzioneaz {op. cit.):
« Folosind primii bomba atomic, ne-am coborât la nivelul
128
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
moral al barbarilor din Evul Mediu . . . aceast nou i teribil
arm, care servete unui rzboi necivilizat, este o barbarie
modern, nedemn de cretini.»
Astfel toi aceti conductori, pe care un adevrat
“Tribunal Internaional” format de ri neutre i-ar fi aezat pe
banca criminalilor de rzboi alturi de Goering i de banda sa,
au descoperit în “camerele de gazare”, în “genociduri” i“holocausturi”, un alibi nesperat pentru a “justifica”, dac nu
pentru a terge, propriile lor crime împotriva umanitii.
Istoricul american W. F. Albright, fost Director al
American School of Oriental Research, scrie în principala sa
carte de sintez, De l'ge de pierre a la chretientk. Lemonotheismc et son evolution (traducere francez, Ed. Payot,
1951), dup ce justific “exterminrile sacre” ale lui Iosua din
timpul invaziei în Canaan, «noi ceilali. Americani, avem
poate ...mai puin dreptul de adjudeca pe Israelii ...pentru
c noi am exterminat . ..mii de Indieni în toate colurile marii
noastre ri i i-am adunat pe cei care rmseser în mari
lagre de concentrare» (p. 205).
Termenul Holocaust, aplicat aceleiai drame dup anii
70 plecând de la cartea lui Elie Wiesel La Nuit (1985) ipopularizat de titlul filmului “Holocaust”, marcheaz i mai
bine înc voina de a face din crima comis contra evreilor un
eveniment excepional, care nu suport comparaie cu
masacrele împotriva celorlalte victime ale nazismului i nici
cu o alt crim din istorie, cci suferinele lor i morii lor
aveau astfel un caracter sacru. Dicionarul “Larousse
universel” (2 volume. Paris, 1969, p.772) definete astfel
“holocaustul”: «Sacrificiu folosit la evrei, în care victima era
în întregime consumat de foc».
Martiriul evreilor devenea astfel ireductibil la oricare
altul: prin caracterul su sacru el era integrat în planul divin
precum Crucificarea lui Iisus în teologia cretin, inaugurând
astfel o nou epoc. Ceea ce va permite unui rabin s spun:
t29
ROGER GARAUDY
« Crearea statului Israel este rspunsul lui Dumnezeu la
-Holocaust».
Pentru a justifica acest caracter sacru al Holocaustului
era necesar s fi avut loc o exterminare total i o organizare
industrial inedit a execuiilor; apoi incinerarea.
Exterminare total. Trebuia pentru aceasta s fi fost
luat în considerare o soluie final a problemei evreieti care
s fi fost exterminarea.
Ori nu a putut fi produs vreodat nici un text care sateste c “soluia final” a problemei evreieti era, pentru
naziti, exterminarea.
Antisemitismul lui Hitler este legat, de la primele sale
discursuri, de lupta împotriva bolevismului (el folosete
constant expresia “iudeo-bolevism”); primele lagre de
concentrare pe care le-a construit erau destinate comunitilor
germani din care au pierit câteva mii, inclusiv eful lor
Thâlmann.
Cât despre evrei, Hitler ie-a adus acuzaiile cele mai
contradictorii: mai întâi erau - spunea el - actorii cei mai
activi ai revoluiei bolevice (Troki, Zinoviev, Kamenev,
etc ); în acelai timp erau, dup el, capitalitii cei mai
exploatatori ai poporului german.
Era important deci, dup ce lichidase micarea
comunista i pregtise expansiunea Germaniei spre Est, în
maniera cavalerilor teutoni, s distrug Uniunea Sovietic,
aceasta fiind, de la început i pân la sfâritul carierei sale,
preocuparea sa central, obsesiv i care s-a manifestat prin
ferocitatea sa fa de prizonierii slavi (polonezi i rui). El a
creat chiar, în timpul rzboiului împotriva URSS, nite
“Einsatzgruppen”, adic uniti însrcinate în mod special slupte împotriva partizanilor sovietici i sâ-i omoare pe
comisarii lor politici, chiar prizonieri. Printre acetia muli
evrei eroici, ca i tovarii lor slavi, au fost masacrai.
130
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
Ceea ce probeaz limitele propagandei despre
“antisemitismul sovietic”. Nu se poate pretinde c sovieticii îi
îndeprtau pe evrei din posturile importante i în acelai timp
s se afirme c evreii constituiau majoritatea “comisarilor
politici” ai partizanilor pe care “Einsatzgruppen” erqu
însrcinate s la distrug. Cci este greu de imaginat c o atare
responsabilitate - conducerea aciunilor de partizani în spatele
liniilor inamice (unde dezertarea i colaborarea erau cele mai
la îndemân) - ar fi fost încredinat evreilor în care nu se
avea încredere . .
.
în ce privete masa evreilor germani, apoi europeni
atunci când Hitler devine stpânul continentului, una din
ideile cele mai monstruoase ale nazitilor a fost aceea de a
goli Germania i apoi Europa de ei (judenrein).
Hitler a procedat pe etape.
• Intr-o prim etap a fost preocupat de a le organiza
emigrarea în condiii care îi permiteau sâ-i spolieze pe cei mai
bogai. (i am vzut cum conductorii sioniti ai “Haavarei”
vor colabora în mod eficace la aceast iniiativ, promiând în
schimb, s împiedice boicotarea Germaniei hitleriste i s nu
participe la micarea antifascist.)
• A doua etap a urmrit pur i simplu expulzarea lor,
urmând planul de a-i trimite pe toi într-un ghetto mondial:
dup capitularea Franei îii insula Madagascar, care trebuia streac sub control german dup ce Frana i-ar fi despgubit pe
fotii rezideni francezi. Proiectul a fost abandonat nu atât
datorit reticenelor Franei, cât datorit importanei tonajului
vaselor ce ar fi fost necesare acestei operaiuni, pe care în timp
de rzboi Germania nu le putea consacra acestui scop.
• Ocupaia hitlerist a estului Europei, mai ales a
Poloniei, a fcut posibil atingerea Vsoluiei finale golirea
Europei de evreii si prin deportarea acestora în acele lagre
din afar. Aici au îndurat ei cele mai grele suferine, nu doar
cele ale oricrei populaii civile în timp de rzboi - cum sunt
131
ROGER GARAUDY
cele create de bombardamentele aeriene, de foametea iprivaiunile de tot felul, de maruri forate pentru evacuarea
centrelor, mortale pentru cei mai slabi - ci i munca forat în
condiiile cele mai inumane, pentru a servi efortului de rzboi
german (Auschwitz-Birkenau era, de exemplu, centrul cel mai
activ al industriilor chimice ale I. G. Farben). în sfârit
epidemiile, în special tifosul, au fcut ravagii
înspimânttoare într-o populaie concentraionar
subalimentat i epuizat.
Este oare deci necesar s se recurg la alte metode
pentru a explica teribila mortalitate care a lovit victimele unor
asemenea tratamente i apoi s se exagereze nemsurat cifrele,
cu riscul de a fi obligai apoi a le revizui, reducândude? ... i,
de exemplu, a fi constrâni:
• la schimbarea inscripiei de la Auschwitz-Birkenau
pentru a reduce numrul morilor de la patru milioane la un
milion;
• la schimbarea inscripiei “camerei de gazare” de la
Dachau, pentru a preciza c ea nu a funcionat niciodat;
• sau a celei de la “Velodrome d'Hiver” din Paris, care
precizeaz c numrul evreilor închii acolo a fost de 8.160 inu de 30.000, cum indica placa iniial care a fost retras.
Sunfi: Le Monde, 18 iulie 1990, p.7.
Nu este vorba de a stabili o contabilitate macabr.
Asasinarea unui singur nevinovat, fie c este el evreu
sau nu, constituie deja o crim împotriva umanitii. Dar dacnumrul victimelor nu are, în aceast privin, nici o
imporan, de ce cramponarea, de mai bine de o jumtate de
secol, de cifra fatidic de ase milioane, în timp ce nu se
consider de neatins numrul victimelor neevreieti de la
Katyn, de la Dresda, sau de la Hiroima i Nagasaki, pentru
care nu a existat niciodat un numr de aur.
;
prin comparaie
cu cifra de ase milioane care a fost sacralizat, cu toate cmereu a trebuit revizuit i sczut acest numr ce privea o
132
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIF.NE
singur categorie de victime, ale crei nedrepte suferine sunt
incontestabile.
Doar pentru lagrul Auschwitz-Birkenau:
• 9 milioane spunea, în 1955, filmul lui Alain Resnais
“Nuit et Brouillard”, de altfel foarte frumos si emoionant.
• 8 milioane conform Documente pour servir
l'Histoire de la guerre. Camps de concentrationi, Office
franais d'edition, 1945, p.7.
• 4 milioane conform raportului sovietic cruia
Tribunalul de la Nuremberg i-a dat valoare deprob autentic
în’ virtutea articolului 21 al statutelor sale care stipula:
«Documentele i rapoartele oficiale ale comisiilor de anchetale guvernelor aliate au valoare de probe autentice,>. Acelai
articol 21 proclama: «Acest tribunal nu va cere s fie adusproba faptelor de notorietate public. El le va considera drept
incontestabile.»
• 2 milioane conform istoricului Leon Poliakov, în al
su Bieviaire de la haine.,Calman Levy, 1974, p.498.
• 1.250.000, conform istoricului Râul Hilberg în LaDestruction des Juifs d'Europe (ediia în englez, Holmes and
Mayer, 1985, p. 895)
Or iat c la captul unor lungi cercetri istorice,
f&cute de savani de toate originile sub presiunea criticilor
revizioniti, directorul Institutului de istorie contemporan de
la C.N.R.S., Franois Bedarida, rezum cercetrile sale într-un
articol aprut în Le Monde i intitulat: «L'evaluation des
victimes d’Auschwitz»:
«în memoria colectiv s-a înstpânit cifra de patru
milioane - cea care, pe baza unui raport sovietic, figura pânacum la Auschwitz pe monumentul ridicat în memoriavictimelor nazismului - în timp ce la Ierusalim muzeul YadVashem indic o cifr ce depete foarte mult realitatea.
Totui, de la sfâritul rzboiului, s-a pus pe lucru
memoria savanilor. Din aceste minuioase i rbdtoare
133
ROGER GARAUDY
investigaii a rezultatc cifra de patru milioane, nesprijinindu-
sepe nici o baz serioas, nu putea fi reinut.
Tribunalul, cel puin, se sprijinise pe o afirmaie a lui
Eichmarm, care susinea c politica de exterminare provocase
moartea a ase milioane de evrei, din care patru milioane în
lagre. Dac acum ne raportm la lucrrile cele mai recenteila statisticile cele mai fiabile - este cazul crii lui Râul
Hilberg, “La Destruction des Juifs d'Europe”(Fayard, 1988) -
se ajunge la în jur de un milion de mori la Auschwitz. Untotal coroborat asupra unui numr de victime oscilând între
minimum 950. 00imaximum 1,2 milioane:»Surs: Le Monde, 23 iulie 1990
Dup ce în mod oficial a fost redus de la 4 milioane la
1 milion, numrul victimelor de la Auschwitz-Birkenau, s-a
continuat totui s se repete cifra global de 6 milioane1
de
evrei exterminai, foiosindu-se aceast ciudat aritmetic:
6-3 = 6
Aceast serie de evaluri privete numai lagrul de la
Auschwitz. O demonstraie de acelai fel ar putea fi fcut ipentru alte lagre.
De exemplu, câi mori au fost la Maydanek?
• 1.500.00 dup Lucy Dawidowicz în The War against
theJews, Penguin Books, 1987, p. 191
.
• 300.000 dup Lea Roseh i Eberhard Jaeckel în Der
Tod ist ein Meister im Dritten Reich, Ed. Hiffmann und
Campe, 1991, p. 217.
• 50.000 dup Râul Hilberg (op. Cit.)
i atunci se pune o întrebare : Nu înseamn s serveti
propaganda neo-nazitilor germani (sau în Frana, un anume
partid de extrem dreapt) când furnizezi acest argument:
'The American Jevvisli Ycar Book, tir. 5702, din 22 septembrie 1941 ia H
septembrie 1942\ voi. 43. publicul la Philadelphia de The jcwish publication sociciy of
America, indica la pagina 666 c. dup expansiunea nazist maxim, piin in Rusia, tsocotindu-i y/ peeci rmai in Germania, în 1941. existau în 1.utopii supus Germaniei
3.110.722 (’) evrei
i 'tun s fi ibst extermfilai atunciO milioane/
134
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
«Dac ai minit în ceprivete numrul victimelor evreieti, de
ces nu fi exagerati crimele lui Hitler?»
. Nu se combate minimalizarea criminal a ororii
naziste prin minciuni pioase, ci prin adevr, care este cel mai
bun acuzator al barbariei.
La fel, variantele tulburtoare asupra mijloacelor de
asasinare a evreilor pot, de asemenea, nate îndoial:
• New York Times, din 3 iunie 1942 vorbete de o
“cldire de execuie” unde erau împucai 1 .000 de evrei pe zi.
• La 7 februarie 1943, acelai ziar vorbete de “staii
de infectare a sângelui” în Polonia ocupat.
• în decembrie 1945, în cartea sa Der letze Jude aus
Polen, Europa-Verlag, Zurich, New York, p. 290 iurmtoarele, tefan Szende îi bag pe evrei într-o imenspiscin care este conectat la un curent de înalt tensiune
pentru a-i executa. El concluzioneaz: «Problema executrii a
milioane de oameni era rezolvat.»
• Documentul P. S. 3311 de la Nuremberg, din 14
decembrie 1945, indic într-un proces-verbal c victimele erau
oprite în “camere cu vapori fierbini”.
• Dou luni i jumtate mai târziu (februarie 1946)
acelai Tribunal înlocuiete camerele cu vapori de ap prin
camere de gazare. în 1946 Simon Wiesenthal adaug pvariant a camerelor de execuie: ele aveau scurgeri pentru a
aduna grsimea evreilor asasinai pentru a face din ea spun.
Fiecare bucat de spun purta inscripia RJF (grsime purevreiasc). în 1958, în cartea sa La Nuit
;nu face nici o aluzie
la camerele de gazare dar, în traducerea german (ed.
UUstein), cuvântul “crematoriu” nu este tradus prin
Krematorium, ci prin “camer de gazare”.
Au existat i alte versiuni: cea a morii prin varul
rspândit în vagoane, datorat polonezului Jan Karski, autorul
crii Story of a secret State, ed. The Riverside Press,
135
ROGER GARAUDY51"'.
Cambridge (tradus în francez sub titlul Un Temoignage
devant le Monde. Ed. Seif, Paris, 1948).
Dar cele dou versiuni cele mai mediatizate de
televiziune, pres, manualele colare sunt execuia cu Zyklon
B i, pe de alt parte, camioanele care ucideau cu ajutorul
gazelor de eapament ale motoarelor Diesel.
Tot ce se poate spune - tot pentru a nu da ap la moarpropagandei admiratorilor lui Hitler - este c nici o expertiz
nu a fost ordonat, nici de Tribunalul de la Nuremberg, nici de
un alt tribunal ce a avut de judecat apoi criminali de rzboi,
pentru a stabili în mod definitiv care a fost arma crimei.
*
*
Un alt exemplu deplorabil, lagrul de la Dachau.
Filmul despre atrocitile naziste proiectat la Nuremberg în
cursul procesului a artat o singur “camer de gazare”. Era
cea de la Dachau. Vizite pentru turiti i pentru elevii de
coal au fost organizate la Dachau. Astzi, o discret
pancart arat c nimeni nu a putut fi gazat acolo deoarece
“camera de gazare” n-a fost niciodat terminat. Vizitatorului
sau pelerinului i se arat acum c gazrile au avut loc în est, în
afara teritoriului Germaniei de dinainte de rzboi.
Un comunicat al lui Martin Broszat, membru al
Institutului de istorie contemporan din Munchen, publicat la
19 august 1960 în Die Zeit, recunotea într-adevâr: «Nici la
Dachau, nici la Bergen-Belsen, nici la Buchenwald, evreii sau
ali deinui nu au fost gazai' ...Nimicirea masiv a evreilor
fContrazicând astfel o dat in plus "deciziile" dc la Nuremberg care sc fondau
pc existena "gazrilor " in aceste lagre. Martin Broszat a devenit, in 1972, Director al
Institutului de istoric contemporan din Munchcn. Destinuirea cm cu atât mai important
cu cât o multime dc 'mrturii" si dc'
"martori oculari" afirmaser existena camerelor dc
gazare fn aceste lagre yi o punere in scen "cc reconstituia""camera dc gazare" dc ta
Dachau era documentul care impresiona cei mai puternic vizitatorii, La Tribunalul de la
Nuremberg, S/r Hariey Shancmss, fa 26 iulie 1946,,meniona « camere dc yazarc uu doar la
Auschvvrtz i la Trcblinktt, dar i la Dachau » (TMf. totnc 19, p. 4563).
136
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
prin gazare a început în 1941-1942 ...înainte de toate în
teritoriul polonez ocupat (dar nicieri în fostul Reich): la
Auschwitz-Birkenau, la Sobibor, la Treblinka, Chelmo iBelzec.»
Ori au existat tot atâia “martori” oculari ai “gazrilor”
în aceste lagre din vest câi au existat i pentru lagrele din
est.
Nu se dau, în acest fel, argumente tuturor acelora care
doresc s-l reabiliteze pe Hitler întrebând, de exemplu, de ce
au trebuit respinse povetile “martorilor oculari” din lagrele
din vest i considerate ca adevrate cele ale supravieuitorilor
lagrelor din est?
înseamn s le furnizezi argumente pentru a pune la
îndoial realitatea indubitabil a persecuiilor, a suferinelor ia omorurilor comise asupra evreilor i a altor opozani ai
regimului nazist, ca de exemplu comunitii germani care i-au
fost primele victime, din 1933, i pentru care au fost create
primele lagre de concentare.
Pe lâng bombardamentele care loveau fr alegere
populaiile rilor aflate în rzboi, munca forat asemntoarecelei a sclavilor, permanentele transferuri efectuate în condiii
inumane care lsau mii de cadavre pe marginea drumurilor,
subnutriia cea mai barbar, epidemiile de tifos care fceauravagii, oare aceast tragedie are nevoie de o încoronare cu
flcri infernale pentru a da seam de masacrarea evreilor de
ctre ferocele antisemitism al nazitilor?
Ca urmare, este oare nevoie, pentru a menine cu tot
preul caracterul de excepionalitate al “Holocaustului”
(exterminare sacrificial prin foc) s se agite spectrul
“camerelor de gazare”?
în 1980, pentru prima oar caracterul unic al
masacrrii evreilor a fost repus în discuie de un ziarist
celebru, Boaz Evron:
*
137
ROGER GARAUDY
«...Ca i cum acest lucru ar veni de Ia sine, fiecare
oaspete de marc este dus în vizit obligatorie Ia Yad Vashem
(. . .) pentru a-1 face s îneleag bine sentimentele de
culpabilitate care se ateapt de Ia el.'»
«Socotind c lumea ne urte i ne persecut, ne
credem exceptai de la necesitatea de a da socoteal de actele
noastrefa de ea.» Izolarea paranoic în raport cu lumea i cu
legile ei poate conduce anumii evrei la a trata pe neevrei
drept sub-oameni, rivalizând astfel cu rasismul nazismului.
Evron pune în gard împotriva tendinei de a confunda
ostilitatea arabilor cu antisemitismul nazist. «Clasa
conductoare a uneiri nu sepoate distinge depropaganda sa
politic, cci acesta este prezentat ca o parte a realitii sale,
scria el. Astfel, guvernele acioneaz într-o lume populat de
miturii de montripe care i-au creat chiar e/e.»
Surs: Boaz Evron: “Le gdnocide: un danger pour la
nation” Iton 77, Nr, 21, mai-iunie 1980, p. 12 i urm.
Mai întâi, dei exist în spiritul a milioane de oameni,
a cror bun credin este indiscutabil, confuzia între “cuptor
crematoriu” i “camer de gazare”, existena, în lagrele
hitleriste, a unui numr important de cuptoare crematorii
pentru oprirea rspândirii epidemiilor de tifos, cuptorul
crematoriu nu constituie un argument suficient: exist
cuptoare crematorii în toate marile orae, la Paris, la Londra,
în toate capitalele, i aceste incinerri nu semnific în modevident o dorin de a extermina populaiile respective.
A trebuit deci s se asocieze la cuptoarele crematorii
“camerele de gazare1
’ pentru a se întemeia dogma exterminrii
prin foc.
Prima exigen, elementar pentru a le demonstra
existena, era de a produce dovada ordinului ce prescria
aceast msur. Or, nici în arhivele atât de minuios inute de
autoritile germane i cunoscute în totalitate de aliai dupînfrângerea lui Hitler, nici în bugetele afectate acestei
întreprinderi, nici în directivele privitoare la construcia i
138
\ MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
funcipnarea “armei crimei”nu s-a gsit nimic care s ateste
existena unui asemenea ordin.
Este remarcabil c dup ce s-a recunoscut în modoficial c nu au existat ucideri prin gazare pe teritoriul fostului
Reich, în ciuda nenumratelor atestri ale “martorilor oculari”,
acelai criteriu al subiectivitii martorilor n-a mai fost
acceptat în ceea ce privete lagrele din Est, în special din
Polonia. Chiar atunci când aceste mrturii erau umbrite de
cele mai legitime suspiciuni.
Punerea în scen de la Muzeul de la Dachau a permis
înelarea, nu numai a mii de copii care erau dui acolo pentru
a înva dogma Holocaustului, ci i a unor aduli, precum
Printele Morelli, dominican, care scrie în Terre de detresse
(Ed. Bloud et Gay, 1947, p.15): «Mi-am pus ochii plini de
groaz pe sinistrul hublou de unde clii naziti îi puteau
vedea chircindu-sepe srmaniigazai.»Chiar i fotii deportai de la Buchenwald sau de la
Dachau s-au lsat sugestionai de legenda atât de grijuliu
întreinut. Un mare istoric francez, Michael de Bouard, decan
onorific al Facultii din Caen, membru al Institutului i fost
deportat la Mauthausen, declara în 1986;
«In monografia despre Mauthausen pe care am fcut-o
(...) în !'54.\în dou rânduri am vorbit despre camera de
gazare. Timpul refleciei o dat sosit;mi-am zis: unde am
dobândit convingerea c exista o camer de gazare lâ
Mauthausen? Nu în timpul ederii mele în îagr, cci nimeni
nu bnuia c ar putea exista acolo; este vorba deci de un
“bagaj”pe care fam primit dup rzboi, asta este sigur. Apoiam remarcat c în textul meu - în timp ce majoritatea
afirmaiilormele se sprijineau pe referine - privitor la camera
de gazare nu aveam nici una .. .»
Surs: Ouest-France, 2 i 3 august 1986, p. 6
Jean Gabriel Cohn-Bendit scria deja: «S luptmpentru a fi distruse aceste camere de gazare ce sunt artate
turitilor în lagre unde acum se tie c nu au existat
139
ROGER GARAUDY
niciodat, deoarece ne asumm riscul de a nu mai fi crezui
nici despre ceea ce suntem siguri.»
Surs: Liberation, 5 martie 1979, p. 4
In filmul care a fost proiectat la Nuremberg
tribunalului i tuturor acuzailor, singura camer de gazare
care a fost prezentat este cea de la Dachau.
La 26 august 1960, M. Broszat, în numele Institutului
de istorie contemporan din Munchen, de obedien sionist,
scria în Vie Zeit (p. 14): « Camera degazare de la Dachaunu a
fostniciodat terminatin-a funcionat niciodat»
Din vara anului 1973 o pancart, montat în faa
duurilor, d urmtoarea explicaie: «aceast camer de
gazare, camuflat în sal de duuri, nu a fostniciodatpus în
funciune», adugând c prizonierii condamnai la gazare erau
transferai în est.
Ins “camera de gazare de la Dachau este singura care
a fost prezentat în fotografie acuzailor de la Nuremberg, ca
unul din locurile de exterminare masiv, iar acuzaii au crezut
acest lucru, cu excepia lui Goering i a lui Streicher.
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
i
4. Mitul unei “rifr popor
pentru un poporfr ar”
« Nu exist popor
palestinian... Nu este ca i cumnoi am fi venit s-i dm pe uafar i s ic lum ara. Ei du
exist.
»
Doamna GoM* Meir.
Declaraie pentru Suoday Times,
15 Iunie 1959.
Ideologia sionist se bazeaz pe un postulat foarte
simplu: el este scris în Facerea (XV, 18-21): «Domnul a
încheiat legmânt cu Avraam>, zicând: Urmailor ti voi da
pmântul acesta, de la fluviul Egiptului pân la fluviul cel
mare al Eufratului.»
Plecând de aici, fr a se întreba în ce const
Legmântul, cui i-a fost fcut Promisiunea, sau dacAlegerea era necondiionat, conductorii sioniti, fie ei chiar
agnostici sau atei, au proclamat: Palestina ne-a fost dat de
Dumnezeu.
Statisticile, chiar ale guvernului israelian, arat c 1 5%dintre Israelieni sunt religioi. Aceasta nu împiedic ca 90%dintre ei s afirme c acest pmânt le-a fost dat lor de
Dumnezeul... în care ei nu cred.
Imensa majoritate a actualilor Israelieni nu
împrtete nici practica, nici credina religioas, iar
141
ROGER GARAUDY
diferitele “partide religioase” care, cu toate acestea, joac un
rol decisiv în statul Israel nu grupeaz decât o infimminoritate a cetenilor.
Acest aparent paradox este explicat de Nathan
Weinstock în cartea sa Le sionisme contre Israel.
«Dac obscurantismul rabinic triumf in Israel, este
pentru c mistica sionist nu are coeren decât prin raportare
la religia mozaic. Suprimai conceptele de “popor ales” i"arpromis”i fundamentul sionismului se nruie. De aceea
partidele religioase îi trag în mod paradoxal fora din
complicitatea sionitilor agnostici. Coerena intern a
structurii sioniste a Israelului a impus conductorilor siîntrirea autoritii clerului. Partidul social-democrat “Mapai”,
sub impulsul lui Ben Gurion, este cel care a introdus cursurile
de religie obligatorii în programa colar, i nu partidele
confesionale.»
Surs: Le sionisme contre Israel, Ed. MaspSro, 1969, p. 315
«Aceast ar exist ca împlinirea unei promisiuni
fcute chiar de Dumnezeu. Ar fi ridicol s-i cerem socoteal
asupra legitimitii sale. Aceasta este axioma de bazformulat de doamna Golda Meir.»
Surs: Le Monde, 15 octombrie 1971.
«Aceast ar ne-a fost promis i avem un drept
asupra ei», repet Beghin.
Surs: Declaraie a lui Beghin la Oslo, Darvar,
12 decembrie 1978.
«Dac posedm Biblia,dac ne considerm drept
poporul din Biblie, ar trebui s posedm de asemenea
pmânturile biblice, cele ale Judectorilor i ale Patriarhilor,
de la Ierusalim, Hebron, Jericho i din celelalte locuri.»
Surs: Moshe Dayan, Jerusalem Post, 10 august 1967.
în mod foarte semnificativ, Ben Gurion evoc“precedentul” american, când într-adevr, timp de un secol,
frontiera a fost mictoare pân la Pacific, unde a fost
142
V MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAEL1ENE
procljmat “închiderea frontierei” în funcie de succesele
“vântorii de indieni” pentru a-i alunga i a le lua pmânturile.
Ben Gurion spune foarte clar «Nu este vorba de a
menine statu-quo-ul. Noi avem de edificat un stat dinamic,
orientat spreexpansiune.»
Practica politic corespunde acestei teorii aparte: a lua
pmântul i a-i alunga pe locuitorii lui, aa cum a fcut-o
Iosua, succesorul lui Moise.
Menahem Beghin, cel mai profund ptruns de tradiia
biblic, proclama:
«Eretz Israel va fi redat poporului lui Israel. Pe de-a
întregulipentru totdeauna.»
Surs: Menahem Beghin, The Revolt: story of the Irgouo,
p. 335.
Astfel, dintr-o dat, statul Israel se plaseaz deasupra
oricrei legi internaionale.
Impus la ONU, la 11 mai 1949, prin voina Statelor
Unite, statul Israel nu a fost admis decât cu trei condiii:
1. S nu se aduc nici o atingere statutului
Ierusalimului.
2. S li se permit Arabilor palestinieni s revin
acas.
3. S fie respectate frontierele fixate prin decizia de
partaj.
Vorbind despre aceast rezoluie a Naiunilor Unite
asupra “partajului”, dei adoptat cu mult înainte de admiterea
sa în acest for, Beri Gurion declara:
«Statui Israel consider c rezoluia Naiunilor Unite
din 29 noiembrie 1947 este nuli neavenit.»Surs: New York Times, 6 decembrie 1953.
Fcându-se ecoul tezelor mai devreme citate ale
americanului Albright, asupra paralelei dintre expansiunile
american i sionist, generalul Moshe Dayan scrie:
143
ROGER GARAUDY
«Luai Declaraia de Independen american. Nuconine nici o referire ia Urnitele teritoriale. Nu suntem
obligais fixm limitele statului.»
Surs: Jerusalem Post, 10 august 1967.
Politica corespunde foarte exact acestei legi a junglei:
“împrirea” Palestinei în conformitate cu rezoluia Naiunilor
Unite, nu a fost niciodat respectat.
Deja rezoluia de împrire a Palestinei, adoptat de
Adunarea General a Naiunilor Unite la 29 noiembrie 1947
(compus atunci, într-o zdrobitoare majoritate, din statele
occidentale), indica planurile Occidentului asupra “bastionului
su avansat”: la acea dat Evreii constituiau 32% din
populaie i posedau 5,6% din terenuri; ei au primit 56% din
teritoriu, cu pmânturile cele mai fertile. Aceste decizii au fost
obinute sub presiunea Statelor Unite.
Preedintele Truman a exercitat o presiune frprecedent asupra Departamentului de Stat. Subsecretarul de
stat, Summer Welles, scrie: «Prin ordin direct sau indirect al
Casei Albe funcionarii americani trebuiaus se foloseasc de
presiuni directe sau indirecte... cu scopul de a asigura
majoritatea necesar votului final.»
Surs: Summer Welles, We need notfai Boston, 1948, p. 63
.
Ministrul Aprrii de atunci, James Forrestal,
confirm: «Metodele utilizate pentru a exercita presiuni i a
constrânge celelalte naiuni în interiorul Naiumlor Unite, au
frizat scandalul».
Surs: Les mâmoires de Forrestal, N.Y., The Viking Press,
1951, p. 363
.
A fost mobilizat i puterea monopolurilor private.
Dex Pearson, în Chicago-Daily,la 9 februarie 1948,
face precizri, printre care i aceasta: «Harvey Firestone,
proprietarul plantaiilor de cauciuc din Liberia; acioneaz pe
lângguvernul liberian . . .» .
Din 1948, chiar i aceste decizii pariale au fost
violate.
144
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENF.
Cum arabii protestau împotriva unor astfel de
nedrepti, respmgându-le, conductorii israelieni au profitat
de acest lucru pentru a ocupa noi teritorii, în special Jaffa iAcra, astfel încât în 1949 sionitii controlau 80% din ar iar
770.000 de Palestinieni fuseser izgonii.
Metoda folosita a fost cea a terorii.
Exemplul cel mai gritor a fost cel de Ia Deir Yassin:
la 9 aprilie 1948, printr-o metoda identic celei a nazitilor la
Oradur, cei 254 locuitori ai acestui sat (brbai, femei, copii,
btrâni) au fost masacrai de trupele “Irgun”, al cror
comandant era Menahem Beghin.
în cartea sa La Revolte: Histoire de llrgoun, Beghin
scrie c nu ar fi existat un stat al lui Israel fr “Victoria” de la
Deir Yassin (p. 162 a ediiei engleze). El adaug: «Hagana
efectua atacuri victorioase pe celeîate fronturi . . , Cuprini de
panic, arabii fugeau strigând: Deir Yassinh> {Idem, p.162,
reluat de ediia francez, p. 200).
Orice Palestinian care îi prsise domiciliul înainte de
1 august 1948 era considerat “absent”.
Aa se face c cele 2/3 din pmânturile posedate de
arabi (70.000 ha din 1 10.000) au fost confiscate. Când în 1953
a fost promulgata legea asupra proprietii funciare,
despgubirea a fost fixat la valoarea terenurilor din 1950,
îns între timp lira palestinian se devalorizase de 5 ori.
în plus, dup începutul imigrrii evreieti, i tot în cel
mai pur stil colonialist, terenurile au fost cumprate de la
proprietarii feudali (“efendi”) nerezideni; astfel c, prin
aceste aranjamente fcute fr ei între vechii lor stpâni i noii
ocupani, ranii sraci au fost alungai de pe pmântul pe care
îl cultivau. Privai de pmântul lor, nu le-a rmas altceva de
fcut decât s fug.
Naiunile Unite numiser un mediator, contele Folke
Bemadotte. în primul su raport, contele Bemadotte scria:
«Ar fi o ofens adus principiilor elementare s fie
145
ROGER GARAUDY
împiedicate aceste victime nevinovate ale conflictului de a se
întoarce la cminul lor, în timp ce imigranii evrei afineaz în
Palestina i, în plus, amenin, în mod permanent;s-i
înlocuiasc pe refugiaii arabi înrdcinai în acestpmânt de
secole.» El descrie «jaful la scar mare practicat de sioniti idistrugerea satelorfr vreo necesitate militar aparent.»
Acest raport (U. N. Document A. 648, p. 14) a fost
depus la 16 septembrie 1948. La 17 septembrie 1948, contele
Bemadotte i asistentul su francez, colonelul Serot, erau
asasinai de sioniti în Ierusalimul ocupat.
Surs: Asupra asasinrii contelui Bernadotte, vezi
raportul generalului A. Lunstrom (care se gsea fn maina lui
Bernadotte), raport adresat Naiunilor Unite în chiar ziua
atentatului (17 septembrie 1948). Apoi cartea publicat de acest
general la a 20-a comemorare a crimei, L’assassinat du CompteBernadotte, tiprit fn 1970 la Roma (ed. East. A. Fanelli), sub
titlul Un tributo alia memoria dei Compte Folke Bernadotte.
Cartea lui Ralph Hewins, Count Bernadotte, his iife and work(Hutchinson, 1948). i în hebdomadarul milanez Europa,
mrturisirile lui Baruch Nadei (citate în Le Monde din 4 i 5 iulie
1971).
Nu era prima crim sionist împotriva cuiva care le
denuna impostura.
Lord Moyne, Secretar de Stat britanic la Cairo,
declarase, la 9 iunie 1942, în Camera Lorzilor, c evreii de azi
nu erau descendenii vechilor evrei i c nu puteau “revendica
legitim” ara Sfânt. Partizan al moderrii imigrrii în
Palestina, a fost acuzat atunci de a fi «inamic neînduplecat al
independenei evreieti>>.
Surs: Isac Zaar: Rescue and liberadon: America ’spart in
the birth ofIsrael, N. Y. Bloc Publishing Cy., 1954, p. 115
La 6 noiembrie 1944, Lord Moyne este ucis la Cairo
de doi membri ai grupului Stern (al lui Itzac Shamir).
Muli ani mai târziu, la 2 iulie 1975, Evening Star din
Auckland a destinuit c trupurile celor doi asasini executai
au fost schimbate, contra a douzeci de prizonieri arabi,
pentru a fi înmormântate la “Monumentul Eroilor” de la
146
MITURILF. KONDATOARR AL1= POLITICII ISRALLILINE
Ierusalim. Guvernul britanic a deplâns faptul c Israelul îi
onoreaz asasinii fâcându-i eroi.
La 22 iulie 1946, aripa hotelului “Regele David” de la
Ierusalim, în care se afla instalat statul-major militar britanic a
explodat, provocând moartea a aproximativ 100 de persoane:
englezi, arabi i evrei. Era opera Irgunului, a lui MenahemBeghin, care au i revendicat-o.
Statul Israel s-a substituit aadar vechilor colonialiti,
i cu aceleai procedee: de exemplu, ajutorul agricol care
permitea irigarea a fost distribuit în mod discriminatoriu,
astfel încât ocupanii evrei au fost în mod sistematic
favorizai: între 1948 i 1969, suprafaa terenurilor irigate a
crescut, pentru sectorul evreu, de la 20.000 la 164.000 ha, iar
pentru sectorul arab de la 800 la 4.100 ha. Sistemul colonial a
fost astfel perpetuat i chiar agravat: Dr. Rosenfeld, în cartea
sa: Les travailleurs arabes migrants, publicat de Universitatea
ebraic din Ierusalim în 1970, recunoate c agricultura arabera mai prosper în timpul mandatului britanic decât astzi.
Segregaia se manifest i în politica locuinelor.
Preedintele Ligii israeliene a Drepturilor Omului, dr. Israel
Shahak, profesor la Universitatea ebraic din Ierusalim, în
cartea sa Le racisme de lEtat d'Israel (p. 57) arat c exist în
Israel orae întregi (Cârmei, Nazareth, Illith, Hatzor, Arad,
Mitzphen-Ramen i altele) unde legea interzice în mod formal
neevreilor s locuiasc în ele.
$i la nivelul culturii domnete acelai spirit colonialist.
«Ministerul Educaiei naionale, în 1970, a propus
liceenilor dou versiuni diferite ale rugciunii “Yizkar Una
proclam c lagrele morii au fost construite de “diabolicul
guvern nazist i de naiunea german de ucigai”. A doua
evoc mai global “naiuneagerman de ucigai” ...Ele conin,
ambele un paragraf ...cerând lui Dumnezeu “s rzbune sub
ochii notri sângele victimelor”)
.
Sursi: “Sunt fraii mei cei pe care-i caut”,
Ministerul Educaiei si al Culturii, Ierusalim, 1990.» > ' '
ROGIIR GARAUDY
Aceast cultur a urii rasiale îi arat roadele:
«In urma Kahanei, din ce în ce mai muli soldai,
ptruni de istoria genocidului imagineaz tot felul de scenarii
pentru a extermina Arabii», povestete ofierul Ehud Praver,
responsabil al corpului de învmânt al armatei. «Este foarte
preocupant c Genocidul poate legitima astfel un rasism
evreiesc. Trebuie tiut de acum încolo c nu este
indispensabil numai tratarea problemei genocidului ci i cea
a ascensiunii fascismului, de a-i explica natura i pericolele
pentru democraie». Dup Praver, «prea muli soldai au
început s cread c Genocidul poate justifica orice aciune
dezonorant.»SursS: Tom Segcv, op. cit~, p. 473
Problema a fost pus foarte clar, înainte chiar de
existena statului Israel. Directorul “Fondului naional
evreiesc”, Yossef Weitz, scria înc din 1940:
« Trebuie s fie clar pentru noi c nu este loc pentru
doupopoare în aceast ar. Dac arabii o prsesc, ne va fi
de ajuns (. . .) Nu exist alt mijloc decât de a-i deplasape toi;
nu trebuie lsat nici un singur sat, nici un singur trib
...Trebuie explicat lui Roosevelt, i tuturor-efilor de state
prietene, c pmântul Israelului nu este prea mic dac toi
arabiipleac de acolo, i dac frontierele sunt împinse un pic
spre nord, de-a lungul râului Litani, i spre est, ctre înlimile
Golan.»
Surs: Yosef Weitz, Journal, Tei-Aviv, 1965,
în marele jurnal israelian YediotAharanoth, la 14 iulie
1972, Ioram Ben Porath, reamintea cu putere obiectivul de
atins: «Este de datoria conductorilor israelieni de a explica în
mod clari curajos opinieipublice un anumit numr de fapte,
pe care timpul le face uitate. Primul dintre acestea este faptul
c nu exist sionism, colonizare, stat evreu fr înlturarea
arabilori expropierea terenurilor lor.»
148
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Suntem, i aici, în logica cea mai riguroas a
sistemului sionist: cum s creezi o majoritate evreiasc într-o
ar populat de o comunitate palestinian arab autohton?
Sionismul politic a adus singura soluie ce decurge din
programul su colonialist: popularea unor colonii care s ducla alungarea palestinienilor i la creterea imigrrii evreieti.
Alungarea Palestinienilor i acapararea pmântului lor
a fost o aciune deliberat i sistematic.
în vremea Declaraiei Balfour, în 1917, sionitii nu
posedau decât 2,5% din terenuri, iar în momentul deciziei de
“împrire” a Palestinei 6,5%. în 1982, ei posedau 93%.
Procedeele folosite pentru a-1 deposeda pe autohton de
pmântul su sunt cele ale colonialismului cel mai
neîndurtor, cu o coloraie rasist mult mai marcat în cazul
sionismului.
Prima etap avea caracteristicile unui colonialism
calsic: era vorba de a exploata mâna de lucru local. Era
metoda baronului Eduard Rothschild: exact ca în Algeria unde
exploata, pe podgoriile sale, i ali arabi decât algerienii.
O schimbare s-a produs în jurul anului 1905, atunci
când din Rusia a sosit un nou val de imigrani, imediat dupînbuirea Revoluiei din 1905. în loc de a continua lupta la
faa locului, alturi de ceilali revoluionari rui, dezertorii
revoluiei înfrânte au importat în Palestina un ciudat
“socialism sionist”. Ei au creat cooperative artizanale iKibboutz-uri rneti eliminându-i pe fellahii palestinieni
pentru a crea o economie sprijinit pe o clas muncitoare i o
rnime^ evreiasc. De la colonialismul clasic (de tip englez
sau francez) s-a trecut astfel la o colonizare de populare, în
logica sionismului politic, implicând un aflux de imigrani “în
favoarea” crora, i “împotriva” nimnui (cum spunea
profesorul Klein) trebuiau rezervate pmântul i locurile de
munc. Era vorba din acel moment da a înlocui poporul
149
ROGER GARAUDY
palestinian cu un alt popor i, natural, de a pune mâna pe
pmânt.
Punctul de plecare al marii operaiuni a fost crearea
“Fondului naional evreiesc” în 1901, care prezint acest
caracter original, chiar în raport cu celelalte colonialisme:
pmântul achiziionat de el nu putea fi revândut, nici chiar
închiriat unor neevrei.
Dou alte legi adoptate, se refer la Keren Kayemet(“Fondul naional evreiesc”, lege adoptat la 23 noiembrie
1953) i la Keren Hayesod (“Fondul de reconstrucie”, lege
adoptat la 10 ianuarie 1956). « Cele dou legi,
scrie
profesorul Klein, au permis transformarea acestor societi,
care s-au vzut dotate cu un anumitnumr de privilegii’.» Fra enumera aceste privilegii, el introduce, ca o simpl remarc,
faptul c terenuri posedate de “Fondul naional evreiesc” sunt
declarate “Pmânturi ale Israelului” i o lege fundamental a
venit s proclame inalienabilitatea acestor terenuri. Este una
dintre cele patru “legi fundamentale” (elemente ale unei
viitoare constituii, care înc nu exist, la 50 de.ani dup
crearea Israelului) adoptate în 1960. Este suprtor faptul csavantul jurist, cu obinuita sa grij pentru precizie, nu face
nici un comentariu asupra acestei “inalienabiliti”- Nu-i dnici mcar definiia: un teren “salvat” (Redempiunea
pmântului) de ctre Fondul naional evreiesc este un pmântdevenit “evreiesc”; el nu va putea fi niciodat vândut unui
“neevreu”, nici muncit de un “neevreu”.
Poate fi negat caracterul de discriminare rasial al
acestei legi fundamentale?
Politica agrar a conductorilor israelieni este cea a
unei spolieri metodice a rnimii arabe.
Ordonana funciar din 1943, asupra exproprierii în
interes public, este o motenire a perioadei de mandat britanic.
Aceast lege a fost deturnat de la sensul su atunci când a
fost aplicat în mod discriminatoriu, de exemplu când, în
150
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
1962, au fost expropiate 500 ha la Deir El-arad, Nabel iBe'neh în “interesul public”, acesta constând în crearea
oraului Cârmei, rezervat doar evreilor.
Alt procedeu: utilizarea “legilor de urgen”, decretate
în 1945 de englezi împotriva evreilor i a arabilor. Legea 124
ddea Guvernatorului militar, de aceast dat sub pretextul
“securitii”, posibilitatea de a suspenda toate drepturile
cetenilor, inclusiv cel al deplasrii lor: era suficient ca
armata s declare o zon interzis “din raiuni de siguran a
Statului ', pentru ca un arab s nu poat intra în aceste teritorii
fr autorizaia guvernatorului militar. Dac aceast autorizare
era refuzat, pmântul era atunci declarat “necultivat”, iar
ministerul agriculturii putea «lua in posesie terenurile
necultivate cu scopul de a le asigura cultivarea».
Atunci când, pentru a lupta împotriva terorismului
evreu, englezii promulgau, în 1945, aceast legislaie
colonialist feroce, juristul Bemard (Dov) Joseph, protestând
împotriva acestui sistem declara: «Suntem oare cu toii supuiterorii oficiale? ...Nici un cetean nu este la adpost de o
încarcerare pe via fr proces ...puterile administraiei de a
exilape oricine sunt nelimitate . . .nu este nevoie de a comite o
infraciune oarecare, este suficient o decizie luat în vreun
birou...»
Acelai Bemard (Dov) Joseph, devenit Ministru al
Justiiei în Israel, va aplica aceste legi împotriva Arabilor.
J. Shapira, cu referire la aceleai legi, la acelai miting
de protest din 7 februarie 1946 de la Tel-Aviv, declara i mai
ferm înc (Hapraklit;februarie 1946, p. 58-64): « Ordinea
stabilit prin aceast legislaie este fr precedent în rilecivilizate. Nici în Germania nazist nu existau legi
asemntoare.» Acelai J. Shapira, devenit Procuror general al
statului Israel, apoi Ministru al Justiiei, va aplica aceste legi
împotriva arabilor. Iar pentru a justifica meninerea acestor
151
ROGER GARAU DY
legi de teroare, “starea de urgen” n-a fost niciodat abrogat,
dup 1 948, în statul Israel.
Shimon Peres scria în ziarul Davar,la 25 ianuarie
1972:
«Utilizarea legii 125, pe care este fondat guvernarea
militar, este continuarea direct a luptei pentru implantarea
evreiascipentru imigraia evreiasc.»
Ordonana asupra cultivrii terenurilor nedeselenite
din 1948, amendat în 1949, urmeaz acelai sens, dar pe o
cale mai direct: fr a cuta mcar pretextul “utilitii
publice” sau cel al “securitii militare”, Ministrul agriculturii
poate rechiziiona orice teren abandonat. Or, exodul masiv al
populaiei arabe sub teroarea de genul celei de la Deir Yassin
în 1948, Kafr Kassem la 29 octombrie 1956, sau al
“pogromurilor” “unitii 101”, creat de Moshe Dayan i mult
timp comandat de Ariei Sharon, a “eliberat” astfel vaste
teritorii, golite de proprietarii sau lucrtorii arabi i date
ocupanilor evrei.
Mecanismul deposedrii fellahilor este completat de
ordonana din 30 iunie 1948, hotrârea de urgen asupra
proprietilor “absenilor’din 15 noiembrie 1948, legea
relativ la terenurile “absenilor” (14 martie 1950), legea
asupra achiziionrii terenurilor (13 martie 1953) i un întreg
arsenal de msuri care tind s legalizeze furtul, i s-i
constrâng pe arabi s-i prseasc pmântul pentru a fi
instalate acolo colonii evreieti, cum o arat Nathan
Weinstock în cartea sa Le sionisme contre Israel.
Pentru a terge pân i amintirea existenei populaiei
agricole palestiniene i a acredita mitul “rii deerte”, satele
arabe au fost distruse, cu casele lor, cu împrejmuirile lor ichiar cu cimitirele i mormintele lor. Profesorul Israel Shahak
a dat în 1975, district cu district, lista a 385 de sate arabe
distruse, drâmate cu buldozerul, din 475 existente în 1948.
«Pentru a convinge c, înainte de Israel, Palestina era un
152
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAEL1ENE
“deert” sute de sate au fost rase cu buldozerul cu casele lor;
împrejmuirile lor, cimitirele i mormintele lor.»
. Suni: Israel Shahak, Le racisme de L’Etat d’Israel,
p. 152 i urmtoarele.
Coloniile israeliene au continuat s se implanteze, cu o
mai mare vigoare dup 1979, în Cisiordania i, conform celei
mai clasice tradiii colonialiste, colonii erau înarmai.
Rezultatul global este urmtorul: dup ce au fost
alungai un milion i jumtate de palestinieni, “pmântul
evreiesc” cum îl numesc oamenii “Fbndului naional
evreiesc”, care reprezenta 6,5% în 1947, reprezint astzi
peste 93% din Palestina (din care 75% al statului, iar 14% al
Fondului naional).
Bilanul acestei operaiuni era rezumat dinainte în modremarcabil (i semnificativ) în jurnalul acelor affikaners din
Africa de Sud, Die Transvaleer.;
expert în materie de
discriminare rasial (apartheid):
«Care este diferena între maniera prin care poporul
israelian se strduiete s rmân el însui printre populaii
neevreieti, i cea a affikaners, care încearcs rmân ceea
ce sunt?»Surs: Henry Katzew, South Africa: a country without
frieads, citat de R- Stevens (Zionism, South Africa and Apartheid).
Acelai sistem de apartheid se manifest atât în
statutul personal ca i în atribuirea terenurilor. Autonomia pe
care israelienii vor s le-o acorde palestinienilor este
echivalentul “bantustanelor” pentru negri din Africa de Sud.
Analizând consecinele legii “Reîntoarcerii”, Klein
pune întrebarea: «Dac poporul evreu depete cu mult po-
pulaia statului Israel, invers, se poate spune c nu întreaga
populaie a statului Israel este evreiasc, pentruc ara numro important minoritate neevreiasc, în principal arab idruz. Problema care se pune este de a ti în ce msurexistena unei legi a Reîntoarcerii, care favorizeaz imigrarea
153
ROGF.R GARAUDY
uneipri a populaiei (definit prin apartenena sa religioas
i etnic) nu poate fi considerat ca discriminatorie.»
Surs: Claude Klein, Director al Institutului de Drept
comparat de la Universitatea ebraici din Ierusalim, Lecaractere juifde L’fctat d’Israel, Ed. Cujas, Paris, 1977,
p.33.
Autorul se întreab în particular dac Convenia
internaional asupra eliminrii tuturor formelor de
discriminare rasial (adoptat la 21 decembrie 1965 de
Adunarea General a Naiunilor Unite) nu se aplic i Legii
Reîntoarcerii. Printr-o dialectic pe care lsm s o judece
cititorul, eminentul jurist concluzioneaz prin aceast subtil
distincie: în materie de nediscriminare «o msur nu trebuie
s fie dirijat împotriva unui grup particular. Legea
Reîntoarcerii este luat în favoarea evreilor care vor s se
stabileasc în Israel, ea nu este îndreptat împotriva nici unui
grup i a nici unei naionaliti. Nu vedem în ce msuraceast lege ar fi discriminatorie.»
Surs: Klein, op. e/t, p.35.
Pentru cititorul care ar risca s fie derutat de aceast
logic cel puin îndrznea, care se reduce la a spune,
conform unei butade celebre, c toi cetenii sunt egali, dar
unii sunt mai egali decât ceilali - vom ilustra în mod concret
situaia creat de acest lege a Reîntoarcerii. Pentru cei care
nu beneficiaz de ea este prevzut o lege asupra naionalitii
(5712/ 1952); ea se refr (art. 3) «la orice individ care,
imediat înainte de fondarea statului, era supus palestinian icare nu a devenit israelian în virtutea articolului 2» (cel care
privete evreii). Cei pe care îi desemneaz aceast perifraz (i
care sunt considerai ca «neavând niciodat înainte o
naionalitate», adic drept apatrizi ereditari) trebuie s probeze
(prob cu documente, foarte adesea imposibil de fcut,
deoarece actele au disprut în rzboi i în teroarea care a
însoit instaurarea statului sionist), c au locuit pe acest
pmânt de la cutare la cutare dat. Fr de care îi rmâne.
154
MITURILI- RONDATOAliF ALT: POLITICII ISRAELIFNF
pentru a deveni cetean, calea “naturalizrii’ , necesitând de
exemplu «o anumit cunoatere a limbii ebraice». Dup care,
«dac se consider necesar», ministrul de interne acord (sau
refuz) naionalitatea israelianâ. Pe scurt, în virtutea legii
israeliene, un evreu din Patagonia devine cetean israelian
chiar din momentul în care pune piciorul în aeroportul din
Tel-Aviv; un palestinian, nscut în Palestina, din prini
palestinieni, poate fi considerat drept apatrid. Nu este aici nici
o discriminare rasial împotriva palestinienilor; ci doar o
msur în favoarea evreilor!
Pare deci dificil de contestat Rezoluia Adunrii
Generale a ONU, din 10 noiembrie 1975 (Rezoluia 3379),
care definete sionismul drept «form de rasism i de
discriminare rasial»
.
în fapt, cei care s-au instalat în Israel sunt doar într-o
infim minoritate cei care au venit pentru a împlini “promi-
siunea”. “Legea Reîntoarcerii” a avut un rol minor. Este
normal s fie aa cci, în toate rile lumii, evreii au jucat un
rol de seam în toate domeniile culturii, tiinei i artelor, i ar
fi dezolant ca sionismul s ating obiectivul pe care i l-au
fixat antisemiii: smulgerea evreilor din respectivele ripentru a-i închide într-un ghetto mondial. Exemplul evreilor
francezi este semnificativ; dup acordurile de la Evian din
1962 i eliberarea Algeriei, din 130.000 de evrei care au
prsit Algeria, doar 20.000 au mers în Israel, iar restul de
110.000 în Frana. Aceast micare nu era consecina unei
persecuii antisemite, deoarece proporia colonilor francezi
neevrei care au prsit Algeria, era aceeai. Aceast plecare
avea drept cauz nu antisemitismul, ci colonialismul francez
antdrior, iar evreii francezi din Algeria au cunoscut aceeai
soart ca i ceilali francezi din Algeria.
Rezumând, cvasitotalitatea imigranilor evrei au venit
în Israel pentru a scpa de persecuiile antisemite.
155
RCXjER GARAUDY
în 1880 erau 25.000 de evrei in Palestina la o
populaie de 500.000 de locuitori.
Din 1882 încep imigrrile masive în urma marilor
pogromuri din Rusia arist.
între 1882 i 1917 sosesc astfel 50.000 de evrei în
Palestina. Apoi, între cele dou rzboaie, vin emigranii
polonezi i cei din Maghreb pentru a scpa de persecuii.
Dar masa cea mai important vine din Germania
datorit josnicului antisemitism al lui Hitler; aproape 400.000
de evrei vor sosi astfel în Palestina înainte de 1945.
In 1947, în momentul crerii statului Israel, în
Palestina erau 600.000 de evrei la o populaie total de
1.250.000 de locuitori.
Atunci a început dezrdcinarea metodic a
palestinienilor. înaintea rzboiului din 1948 în jur de 650.000
de arabi locuiau în teritoriile care urmau s devin statul
Israel. în 1949 mai rmseser 160.000 . Datorit unei
puternice nataliti, descendenii lor erau în numr de 450.000
la sfâritul anului 1970. Liga Drepturilor Omului din Israel
arat c de la 1 1 iunie 1967 la 15 noiembrie 1969, mai mult de
200.000 de case arabe au fost dinamitate în Israel i în
Cisiordania.
La recensmântul britanic din 31 decembrie 1922, în
Palestina erau 757.000 locuitori, din care 663.000 arabi
(590.000 arabi musulmani i 73.000 arabi cretini) i 83.000
evrei (adic 88%' arabi i 11% evrei). Este de amintit c acest
pretins “deert” era exportator de cereale i de citrice.
Prin 1891, un sionist timpuriu, Asher Guinsberg
(scriind sub pseudonimul Ahad Ha'am, “Unul din popor”),
vizitând Palestina, aduce aceast mrturie:
«în exterior, suntem obinuii s credem c Eretz-
Israel este astzi cvasi-deertic. un deert fr culturii în care
oricine dorete s obin terenuri poate veni aici s-i procure
atât cât îi dorete inima. îns în realitate nimic din toate
156
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAEL1ENE
acestea nu este adevrat. Pe întreg întinsul rii sunt dificil de
gsit terenuri necultivate. Singurele locuri necultivate sunt
terenurile cu nisip i munii de piatr unde nu pot crete decât
pomi fructiferi, i acetia dup o munc dur i grea de
curareirecuperare.»
Surs: Ahad, Opere complete (în ebraici), Tel-Aviv,
Devir Publ. House, 1
8
-a ediie, p. 23
în realitate, înaintea sionitilor, “beduinii” (de fapt
productori de cereale) exportau 30.000 tone de grâu pe an;
suprafaa livezilor arabe s-a triplat din 1921 pân în 1942, cea
a plantaiilor de portocali i de alte citrice s-a multiplicat de
apte ori între 1922 i 1947, producia s-a mrit de zece ori
între 1922 i 1938.
Pentru a nu reine decât exemplul citricelor, raportul
Peel, prezentat, în iulie 1937, Parlamentului britanic de
Secretarul de stat pentru colonii, bazându-se pe rapida
dezvoltare a plantaiilor de portocali în Palestina, estima c,
din cele 30 milioane de lâdie de portocale de iarn la cât
urma s se ridice consumul mondial în urmtorii zece ani,
rile productoare i exportatoare ar fi fost urmtoarele:
Palestina: 15 milioane;
Statele Unite: 7 milioane;
- Alte ri (Cipru, Egipt, Algeria etc...): 3 milioane.
Surs: "Raport Peel”, capitolul 8, § 19, p. 214
Conform unui studiu al Departamentului de stat
american, înaintat la 20 martie 1993 unei comisii a
Congresului, «peste 200.000 de israelieni sunt instalai acumîn teritoriile ocupate (inclusiv Golan i Ierusalimul de est). Ei
constituie “aproximativ” 13% din populaia total a acestor
teritorii.»
în jur de 90.000 dintre acetia locuiesc în cele 1 50 de
implantri din Cisiordania « unde autoritile israeliene dispun
de aproapejumtate din terenuri.»
«In Ierusalimul de esti în suburbiile arabe dependen-
te de municipalitate, continu Departamentul de staîi aproape
157
ROGRR garaudy
120, 000 de israelieni sunt instalai în dousprezece cartiere. în
fâia Gaza, unde statul evreu a confiscat 30% dintr-un
teritoriu deja suprapopulat, 3.000 de israelieni locuiesc în 15
implantri. Pe platoul Golan sunt 12.000, repartizai în 30 de
localiti.»
Surs: Le Monde, 18 aprilie 1993
Yediot Aharonot, cotidianul cu cel mai mare tiraj din
presa israelian, scria:
«Din anii 70 nu a mai existat o asemenea accelerare a
ritmului de construcie în teritorii. Ariei Sharon (ministrul
locuinelor i al construciilor) este foarte ocupat sstabileasc noi implantri, s le dezvolte pe cele care exist
deja, s construiasc drumuri i s pregteasc noi terenuri
pentru construcii.»
Surs: Reprodus In Le Monde, 18 aprilie 1991.
(Amintim c Ariei Sharon a fost generalul care a
comandat invadarea Libanului, care a înarmat miliiile care au
executat “pogromurile” din lagrele de refugiai palestinieni
de la Sabra i Chatila. Sharon a închis ochii în cazul acestor
violene i le-a fost complice, cum a artat chiar i comisia
israelian însrcinat cu anchetarea masacrelor.)
Meninerea acestor colonii evreieti în teritoriile
ocupate, protejarea lor de ctre armata israelian i înarmarea
colonilor (precum odinioar aventurierii din Far West în
America), face iluzorie orice “autonomie” veritabil a
palestinienilor i face imposibil pacea atâta vreme cât se
menine ocupaia de fapt.
Efortul principal de implantare colonial se îndreapt
asupra Ierusalimului, cu scopul mrturisit de a face
ireversibil decizia de anexare în totalitate a acestuia, dei
aceast decizie a fost unanim condamnat de Naiunile Unite
(inclusiv de Statele Unite!)
Implantrile coloniale în teritoriile ocupate reprezint
o violare flagrant a legilor internaionale i în special a
Conveniei de la Geneva din 12 august 1949, al crei articol
158
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
49 stipuleaz: «Puterea ocupant nu va putea proceda la
transferarea unei pri din propria sa populaie civil in
teritoriile ocupate de ea.»
Nici mcar Hitler nu a înclcat aceast lege
internaional: el n-a instalat niciodat “coloni” civili germani
în teritorii de unde s fi fost izgonii ranii francezi, de
exemplu.
Pretextul “securitii”, ca i cel al “terorismului”
Intifadei, sunt derizorii: cifrele sunt în aceast privin
elocvente.
« 1116 palestinieni au fost ucii de gloanele
militarilor, ale poliitilor sau ale colonilor de la începutul
Intifadei (revolta pietrelor), pornit la 9 decembrie 1987.
Adic 626 în 1988 i 1989, 134 în 1990, 93 în 1991, 108 în
1992 i 155 de la 1 ianuarie la II septembrie 1993. Printre
victime figureaz 233 de copii sub 17 ani, conform unui
studiu realizat de Betselem, asociaia israelian a drepturilor
omului.
Surse militare cifreaz la aprope 20.000 numrulpalestinienilor rnii de gloane, iar Oficiul Naiunilor Unite
pentru ajutorarea refugiailor din Palestina (U.N.R. W.A.) la
90.000.
33 de soldai israelieni au fost ucii dup 9 decembrie
1987, adic 4 în 1988, 4 în 1989, } înJ990, 2 în 1991, 11 în
1992i 11 în 1993.
40 de civili, în majoritate coloni, au fost ucii în
teritoriile ocupate, conform datelor furnizate de armat.
Conform organizaiilor umanitare, 15. 000 de
palestinieni erau deinui, în 1993, în închisorile administraiei
penitenciarelori în centrele de detenie ale armatei.
. 12 palestinieni au murit în închisorile israeliene dupînceperea Intifadei, unii in condiii înc neelucidate, susine
Betselem. Aceast organizaie umanitar mai indic, de
asemenea, c cel puin 20. 000 dc deinui sunt torturai în
159
ROGER GARAUDY
frecarea an, în centrele de detenie militar, în cursul
interogatoriilor:»
Surs: Le Monde, 12 septembrie 1993.
Atâtea violri ale legii internaionale, considerat
drept o “bucat de hârtie”, i chiar mai ru, cum scrie
profesorul Israel Shahak: « deoarece aceste colonii, prin chiar
natura lor, se înscriu într-un sistem de spoliere, de
discriminare i de apartheidkSurs: Israel Shahak, Le ntcisme de J’Ftatd’fsrae p.263.
Iat mrturia profesorului Shahak asupra idolatriei
care const în înlocuirea Dumnezeului lui Israel cu Statul lui
Israel.
«Sunt un evreu care triete în Israel.M consider un
cetean care respect legile. îmi fac perioadele de concentrare
în armat în fiecare an, cu toatecam peste 40 de ani. Dar nusunt ‘devotat” Statului Israel sau oricrui alt Stat sau
organizaie! Sunt ataat idealurilor mele. Credc trebuie spus
adevrul, i c trebuie fcut ceea ce trebuie pentru a salva
justiia i egalitatea pentru toi. Sunt ataat limbii i poeziei
ebraice i îmi place s credc respect cu modestie unele din
valorile vechilornotriprofei.
Dar s consacri un cult Statului? Mi-1 imaginez peAmos sau pe Isaia dac li s-ar fi cerut s “consacre ” un cult
regatului lui Israel sau al Iudeei!
Evreii credeau i rosteau de trei ori pe zi c un evreu
trebuies i se închine lui Dumnezeu, i numai lui Dumnezeu:
«S iubetipe Domnul Dumnezeu! tu, din toat inima ta, din
tot sufletul tu, i din toat puterea ta» (Deuteronomul VI, 5).
O mic minoritate mai crede înc. Dar mi se pare cmajoritatea poporului meu i-a pierdut Dumnezeu1 su i l-a
înlocuit cu un idol, exact ca atunci când adorau intr-atât vielul
de aur în deert încât îi ddeau tot aurul lorpentru a-i ridica o
statuie. Numele idolului lormodem este Statul Israel.»
Surs: Ibidem
,
p. 93.
160
MITURILE FONDATOARE ALF. POLITICII 1SRAELIENR
UI
Utilizarea politic a
mitului
1. Lobby-ul în Statele Unite
«Primul ministru ai
israelului arc mai multa
influenta asupra politicii externe
V . a Statelor Unite decât arc in
propria sa ar».Pmol Ftmlley,
Theydan to spenk oaf p. 92.
Cum de au putut astfel de mituri s suscite credine
atât de greu de scos din mintea milioanelor de oameni de buncredin? •jgfe
Prin crearea atotputernicelor “lobby”-uri capabile de a
influena aciunea oamenilor politici i de a condiiona opinia
public. Modurile de aciune sunt adaptate de la ar la ar.în Statele Unite, unde triesc 6 milioane de evrei,
“votul evreiesc” poate fi hotrâtor, deoarece obinerea
majoritii electorale (datorit ratei mari de neparticipare la
vot i a absenei unor diferene semnificative în proiectele
celor dou partide aflate în competiie) depinde de foarte
puin, iar victoria poate fi obinut cu o mic diferen.*
In plus, inconstana opiniei publice, a crei orientare
depinde în bun msur de “imaginea” candidatului sau de
abilitatea prestaiilor sale televizate, dependente la rândul lor
de bugetele comitetelor sale i de posibilitile
"marketingului” su politic. «.//; 1988, alegerile americane
161
ROC.ER GARAUDY
pentru posturile de membri în Senat au necesitat un buget
publicitar de 500 milioane de dolari.»
Surs: Alain Cotta, Le capitalisme dans tous
ses itats, Ed. Fayard, 1991, p.158.
Lobby-ul cel mai puternic, acreditat în mod oficial la
Capitoliu, este A.I.P.A.C. (“American Israeli Public Affairs
Commitcc").
Puterea sionitilor în Statele Unite era deja atât de
mare, în 1942, încât Ia Hotelul Biltmore, la New York, o
Convenie maximalist se decidea c trebuie s se treac de la
un “Cmin evreiesc în Palestina' (promis de Balfour:
colonizarea lent prin cumprri de terenuri, sub protectorat
britanic sau american), la crearea unui Stat evreu suveran.
Duplicitatea ce caracterizeaz întreaga istorie a
sionismului se manifest în “interpretrile” a ceea ce a
constituit rezultatul eforturilor lui Herzl: “Declaraia Balfour
(din 1917). Formula “cmin naional evreiesc este reluat
dup Congresul de la Basel. Lord Rothschild pregtise un
proiect de declaraie preconizând “principiul naional al
poporului evreu'. Delaraia final a lui Balfour nu vorbete
de întreaga Palestin, ci doar de “stabilirea in Palestina a unui
Cmin naional pentru poporul evreu”. De fapt toat lumea
spunea “cmin” ca i cum era vorba de un centru spiritual icultural, iar în realitate gândea: stat. Ca i Herzl însui. Lloyd
George scrie în cartea sa The Truth about the Peace treaties
(Ed. Gollancz, 1938, vol.2, p.l 138-39): «Nu putea exista nici
o îndoial asupra a ceea ce membrii Cabinetului aveau atunci
în cap . . . Palestina urma s devin un stat independent;» Este
semnificativ c generalul Smuts, membru al Cabinetului de
rzboi, declara la Johannesburg, la 3 noiembrie 1915: «în
cursul generaiilor ce vor veni, vei vedea ridicându-se acolo
(în Palestina), înc o dat, un mare stat evreu.»
La 26 ianuarie 1919, Lord Curzon scria: «în timp ce
Weizmann v spune ceva, iar voi gândii “cmin naional
evreiesc ” el are în vedere ceva cu totul diferit. El ia în
162
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRA ELIENE
considerare un stat evreu, i o populaie arab supus,
guvernat de evrei. El caut s realizeze aceasta în spatele
cortineiia protecieigaraniei britanice.»
Weizmann explicase în mod clar guvernului britanic
c obiectivul sionismului era acela de a crea un “Stat evreu”
(cu 4 sau 5 milioane de evrei). Lloyd George i Balfour i-au
dat asigurarea «c prin folosirea termenului “cminnaionaV\ în declaraia Balfour; noi înelegem prin aceasta
un stat evreu».
La 14 mai 1948, Ben Gurion proclama la Tel-Avi
v
independena: «Statul evreu în Palestina se va numi: Israel».
în ciuda divergenei între cei care, ca Ben Gurion,
considerau drept o datorie pentru orice evreu din lume svin s triasc în acest stat, i cei care gândeau c aciunea
evreilor din Statele Unite era mai important, chiar în
interesul Israelului, aceast ultim tendin s-a impus: din
35.000 de americani sau canadieni care vor imigra în Israel,
doar 5.400 se vor fixa acolo.
Snrsfi; Melvin L Wrofsky : We are one/ American jewryandlsrael, New York, 1978, Ed. Ander Press - Doubleday,
p.265-266.
Statul Israel a fost admis la Naiunile Unite graie
presiunilor neruinate ale acestui lobby.
Eisenhower nu dorea s-i îndeprteze rile petro-
liere arabe: «O considerabil surs de putere strategic iUna din cele maimari bogii din istoria lumii», spunea el.
Sum: Bick, Ethnic linkage and Foreign policy, p. 81.
Truman, din raiuni electorale, a lsat deoparte orice
scrupul i aa au fcut i succesorii si.
Despre puterea lobby-ului sionist i al “votului
evreiesc”, preedintele Truman însui declarase în 1946, în
faa unui grup de diplomai: «Regret domnilor, dar trebuie srspund unor sute de mii de oameni care ateapt succesul
sionismului. Nu am mii de arabiprintre electorii mei.»
Surs: William Eddy, F.D. Roosevelt andlbn Saoud, N. Y.,
“American friends of the Middle East”, 1954, p.31.
163
ROGER GARAUDY
Fostul prim ministru briapic Clement Atlee aduce
aceasta mrturie: «Politica Statelor Unite în Palestina era
modelat de votul evreiesc i de subveniile multor mari
Urme evreieti».
Surs: Clement Atlee, A Prime Minister Remember,Ed. Hcinemann, Londra, 1961, p.181.
i Eisenhower va stopa, în acord cu sovieticii, în 1956
agresiunea isrelian (sprijinit de conductorii englezi ifrancezi) împotriva Canalului de Suez.
Senatorul J. F. Kennedy nu a artat, în aceast
chestiune, nici un entuziasm.
în 1958, “Conferina Preedinilor” asociaiilor
evreieti îl însrcineaz pe preedintele su Klutznik s-l
contacteze pe Kennedy, posibil candidat. El i-a declarat pe
leau: «Dac spunei ceea ce trebuie s spunei, putei conta
pe mine. Dac nu, nu voi fi singurul care v va întoarce
spatele».
Klutznik îi rezum ceea ce trebuia spus: atitudinea
Iui Eisenhower în afacerea Suezului era greit, în timp ce în
'48 Truman se afla pe calea cea bun ...Kennedy a urmat
acest “sfat” în 1960, atunci când a fost desemnat candidat la
Convenia democrat. Dup declaraiile sale de la New York
în faa personalitilor evreiti, el a primit 500.000 de dolari
pentru campania sa, pe Klutznik consilier, i 80% din votul
evreiesc.
Surs: Melvifl L Wrofsky, op. citn p.265-266 i 271-280.
înc de la prima sa întâlnire cu Ben Gurion, la Hotel
Waldorf Astoria din New York, în primvara, anului 1961,
John F. Kennedy îi spune: «$tiu c am fot ales graie
voturilor evreilor americani. Le datorez alegerea mea.
Spunei-mi ce trebuies fac pentrupoporul evreu.»
Surs: Edward Tivnan, The lobby, p.56 (citând biograful
lui Ben Gurion, Michel Bar Zohar).
Dup Kennedy, Lyndon Johnson merge i mai
departe înc. Un diplomat israelian scria: «Am pierdut un
164
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
mare prieten. Dar am gsit unul mai bun Johnson este
cel mai bun dintre prieteniipe care statul evreu i-a avut la
Casa Alb.»Surs: L L. Renan, IsraeJ’s deferise tine,
Buffalo, Prometheus book, 1981, p.66-67.
Johnson a sprijinit, într-adevr, cu toat puterea
“rzboiul de ase zile” în 1967. De aici înainte 99% din
evreii americani vor apra sionismul israelian. «A ii evreu
astzi înseamn: a fi legat de Israel.
»
Surs: Schlomo Avineri, The Making of Modern Sionism,
N.Y., Basic Books, 1981, p.219.
Rezoluia 242 a Naiunilor Unite, din noiembrie
1967, cerea evacuarea teritoriilor ocupate în timpul
rzboiului. De Gaulle, dup aceast agresiune, a anunat un
embargou asupra armelor cu destinaia Israel. Congresul
american l-a urmat. Dar Johnson, în decembrie, l-a ridicat i,
sub presiunea A.I.P.A.C., a livrat avioanele Phantom
comandate de Israel.
Surs: Blck, op. cit, p. 65 i 66.
Ca urmare, Israelul nu a criticat rzboiul din
Vietnam.Sun: Abba Eban, Autobiognaphie, p.460.
Atunci când în 1979 Golda Meir a venit în S. U. A.,
Nixon a comparat-o cu “biblica Deborah” i a acoperit-o cu
elogii la adresa prosperitii (boom-ului) Israelului.
Surs: Steven L. S. Spiegel, Tbe otber anb-isnteli
conflict, Unlversity of Chicago Press, 1985, p.185
.
“Planul Rogers”, reluând esena rezoluiei 262 a
ONU, a fost respins de Golda Meir.
Surs: Kenan, op. citn p.239.
Nixon a livrat Israelului 45 de avioane Phantom în
plus i a adugat 80 de avioane Skyhawk.
La 8 septembrie 1 970 Nasser moare i Sadat propune
pacea cu Israelul. Moshe Dayan, ministrul aprrii, o refuz,
în pofida ministrului de externe Abba Eban.
165
ROGER GARAUDY
Sadat a lansat atunci, la 6 octombrie 1973, ofensiva
care a primit numele de rzboiul de Yom Kippour i i-a
distrus reputaia doamnei Golda Meir care a trebuit sdemisioneze la 10 aprilie 1974, ca i Moshe Dayan.
Cu toate acestea, lobby-ul evreiesc de la Capitoliu a
obinut un mare succes la Washington pentru reînarmarea
accelerat a Israelului: 2 miliarde de dolari, sub pretextul
combaterii unui lobby arab concurent.
Surs: Neff, Waniors ofJerasaiem, p. 217.
Banii bncilor evreieti din Wall Street s-au adugat
ajutorului guvernamental.
Surs: Bick, op. dt^ p. 65 i Abba Eban, op. cit, p.460.
Din cele 21 de persoane care au vrsat mai mult de
100.000 de dolari pentru senatorul Hubert Humphrey, 15 erau
evrei, printre care în primele rânduri stpânii “mafiei evreieti
de la Hollywood” precum Lew Wasserman. în general, ei au
adus peste 30% din fondurile electorale ale Partidului Democrat.
Surs: Stephen D. Isaacs, JewsandAmericanpoUtics,
N.Y. Ed. Doubleday, 1974, capitolul S.
A.I.P.A.C. s-a mobilizat din nou i a obinut în trei
sptmâni, la 21 mai 1975, semnturile a 76,de senatori care
cereau preedintelui Ford s sprijine ca i ei Israelul.
Surs: Text integral in Shechan, “Arabis Israelis andKissinger”, Reader’s digest press, p. 175.
Calea lui Jimmy Carter era trasat: la Sinagoga
Elisabeth, în New Jersey, îmbrcat în tog de velur albastru,
el proclama:
« Cinstesc acelaiDumnezeu ca i voi. Noi (baptitii)
studiem aceeai Biblie ca i voi.» i concluzioneaz:
«Supravieuirea Israelului nu depinde de politic. Este o
datorie moral.»Surs: Time, 21 iunie 1976.
Era epoca Beghin i partidele religioase luaser
puterea laburitilor: «Beghin se considera mai mult evreu
decât israelian», scrie biograful su.Surs: Silver, Beghin: The haunted prophet, p. 164.
V
166
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAELIENE
în noiembrie 1976, Nahum Goldman, preedintele
Congresului Mondial Evreiesc, vine la Washington sa-1
întâlneasc pe preedinte i pe consilierii si, Vance si
Brzezinski. El d administraiei Carter acest sfat neateptat:« lichideze lobby-ul sionist din Statele Unite.»
Surs: Stern, New York, 24 aprilie 1978.
Goldman îi consacrase viaa sionismului i jucase
un rol de prim-plan în “lobby”-ul din vremea lui Tniman, iar
acum spunea c propria sa creaie, Conferina Preedinilor,
era o “for distructiv” i un “obstacol major” în calea pcii
din Orientul Mijlociu.
La putere era Beghin, iar Goldman decisese smineze politica acestuia, chiar distrugând propriul su grup
de presiune.
ase ani mai târziu, Cyrus Vance, unul din
interlocutorii acestei întrevederi, confirm cuvintele lui
Goldman: «Goldman ne-a sugerats lichidm lobby-ul, dar
Preedintele i Secretarul de Stat au rspuns c nu aveau
puterea, i c, de altfel, aceasta ar fi putut deschide poarta
antisemitismului.
»
Surs: Intervin al lui Cyrus Vance dat Iul Edward Tivnan,
TheLobby
\
Ed. Simon and Scbuster,1987, p. 123
.
Beghin, împrind puterea cu laburitii, l-a desemnat
pe Moshe Dayan ministru de externe în locul lui Shimon
Peres.
Preedintele Conferinei preedinilor evrei din.
.
Statele Unite, Schindler, a fcut s fie acceptat aceast
turnur în favoarea extremitilor i a subliniat pragmatismul
lui Dayan. Beghin, pentru un timp, nu s-a sinchisit deloc de
sionitii americani pe care îi considera susintorii
laburitilor.
Dar oamenii de afaceri americani, constatând
influena rabinilor asupra lui Beghin i mai ales ataamentul
acestuia pentru “libera iniiativ” (contrar interveniilor
etatiste ale laburitilor), au salutat acordurile de la Câmp
167
ROGER GARAUDY
David (septembrie 1978). Sadat, fcând o pace separat cu
Israelul, nu se atingea de Cisiordania (Iudeeea i Samaria,
pmânturi “biblice” dup Beghin) i nu reinea decât Sinaiul
care, pentru Beghin, nu era un “pmânt biblic”.
Surs: Stephan D. Isaacs, Jews andAmerican Pelicy,
Doubleday, 1974, p. 122
.
în 1976 Carter obinuse 68% din voturile evreieti;
în 1 980 el nu a mai obinut decât 45% deoarece, între timp,
vânduse avioane F 15 Egiptului i "Awacs” Arabiei Saudite,
asigurând totui c acestea nu vor servi niciodat împotriva
Israelului deoarece armata american controla i dirija toate
datele la sol.
A fost cu toate acestea învins în 1980 de Reagan
care, din contr, va acorda 600 de milioane de dolari credite
militare pentru urmtorii doi ani.
Dup Câmp David, Beghin, asigurat c nu va fi
atacat de Egipt, i linitit de faptul c sistemele Awacsvândute Arabiei Saudite erau în întregime sub control
american, le-a putut arta americanilor puterea sa printr-un
rzboi preventiv, procedând (precum japonezii la Pearl
Harbour i israelienii cu aviaia egiptean în timpul
rzboiului de ase zile) la distrugerea, fr declaraie de
rzboi, a centralei nucleare irakiene de la Ozirak, construit
de francezi. Beghin a invocat din nou acelai mit sacru:
«Nu va mai fi niciodat un alt Holocaust.»
Surs: Washington Post, 10 iunie 1981.
încurajat de slabele proteste americane fa de o
agravare a situaiei în Orientul Mijlociu, Beghin, o lun mai
târziu, la 17 iulie 1981, bombarda vestul Beirutului pentru a
distruge, spunea el, baze ale O.L.P.
Reagan a anunat atunci proiectul su de a vinde
Arabiei Saudite sisteme Awacs i rachete în valoare de opt
miliarde i jumtate de dolari, tot în condiii care s nu
amenine în nici un fel Israelul, deoarece controlul american
era total.
168
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
Astfel c majoritatea din Senat a acceptat aceast
bun afacere economic i aceast cretere a influenei
americane în Golf. (Saudiii se angajaser s nu survoleze
nici Siria, nici Iordania, deci nici Israelul).
Sursi: Facts and files, 20 septembrie 1981, p. 705
.
Beghin, mereu obsedat de viziunea “marelui Israel”
din legenda biblic, a continuat implantarea de colonii
israeliene în Cisiordania (început de laburiti) pe care
Carter le declarase “ilegale” i contrare rezoluiilor 242 i338 ale Naiunilor Unite. îns Reagan vedea în Israel un
mijloc de a bloca preteniile Uniunii Sovietice asupra
petrolului din Golf. In noiembrie 1981, Ariei Sharon,
ministrul de rzboi al lui Beghin, l-a întâlnit pe omologul
su american Caspar Weinberger i a elaborat cu el un plan
de “cooperare strategic” pentru a descuraja orice
ameninare sovietic în regiune.
Suni: New York Times, 1 decembrie 1981.
La 14 decembrie Beghin anexeaz Golanul. Reagan
protesteaz împotriva acestei noi violri a Rezoluiei 242.
Beghin se revolt: «Suntem noi oare o republic bananier?
Un stat vasal vou?»Sursi: Steven Emerson, “Dutton of Arubia”,
In New Republic, din 16 iunie 1982
.
Anul urmtor Beghin invadeaz Libanul. Generalul
Heig, care conducea departamentul de rzboi, d luminverde acestei invazii destinate s impun un guvern cretin
la Beirut.
Sursi: Ze’ev ShifT i Ehud Yu’ari: IsraeTs Lebanon War,
N.Y.,Slmon and Schuster, 1984
.
Puini americani au criticat aceast invazie, cumpuini israelieni criticaser pe cea a Vietnamului. Dar
masacrele de la Sabra i Chatila (sub ochii lui Sharon i ai
lui Eytan i cu complicitatea acestora) iar imaginile date la
televiziune, au obligat lobby-ul evreiesc s rup tcerea.
Vice-preedintele Congresului mondial evreiesc,
Hertzberg, i un mare numr de rabini, îl critic pe Beghin
169
RCKjER garaudy
în octombrie 1982. Beghin reproeaz rabinului Schindler,
care fcuse aceast critic la televiziune, c este « mai mult
american decât evreu », iar unul din adjuncii si îl denunca «trdtor».
Surs: Michael Kremer: “American Jews and Israel. The
schism”, N.Y., 18 octombrie 1982.
Un purttor de cuvânt al lui A.I.P.A.C. a explicat
strategia celor care aprobau invazia:
«Dorim s Întrim sprijinul nostru acordat dreptei
din Israel - cu oamenii care nu se sinchisesc de ceea ce se
întâmpl pe “west bnit' \ ci care au în vedere Uniunea
SovieticSHrs: Interviu publicat de Tivnan, op. Cit, p. 181
.
Cu aceast ocazie cretinii sioniti au susinut
agresiunea israelian, iar eful lor Jerry Falwell, pe care
Beghin îl numea “omul care reprezint 60 milioane de
cretini americani” într-o ar unde nu exist decât 6
milioane de evrei, a primit cea mai înalt distincie sionist:
premiul Jabotinski pentru servicii aduse Israelului, peste 100
milioane de dolari din partea statului israelian i 140
milioane de dolari din donaia SwaggertSurs: Time, “Power, glory - poUtics”, 17 februarie 1986
.
Puterea financiar i, prin urmare, politic, într-o
lume în care totul se cumpr i se vinde, devine din ce în ce
mai determinant.
Dup 1948, Statele Unite au acordat Israelului 28
miliarde de dolari ajutor economic i militar.
Surs: Time Magazine, iunie 1994
.
*
îndestulai de fluxul financiar care se rostogolea, din
exterior, asupra Israelului, prin:
1 . “despgubirile” germane i austriece;
2 . mrinimia necondiionat a Statelor Unite;
3. vrsmintele “Diasporei”;
170
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII JSRAELIENE
conductorii israelieni puteau concepe, în politica
extern, visurile cele mai ambiioase ale unui “mare Israel”.
O mrturie precis în acest sens ne este furnizat de
un articol din revista Kivounim (Orientri) publicat la
Ierusalim de Organizaia sionist mondial asupra «planurilor
strategice ale Israeluluipentru anii '80»
:
«Ca structur centralizat. Egiptul este deja un
cadavru, mai ales dac se ine seama de înfruntarea din ce în
ce mai dur între musulmani i cretini. împrirea sa în
provincii geografice distincte trebuie s fie obiectivul nostru
politicpe frontul occidentalpentru anii 1990.
O dat Egiptul astfel dislocat i lipsit de putere
central, riprecum Libia, Sudanuli altele mai îndeprtate,
vor cunoate aceeai dezmembrare. Formarea unui stat copt
în Egiptul de sus i a unor mici entiti regionale de micimportan, este cheia unei dezvoltri istorice, întârziate
astzi de acordul de pace, darinevitabilpe termen lung.
în ciuda aparenelor, frontul de Vest prezint maipuine probleme decât cel de Est. împrirea Libanului în 5provincii... prefigureaz ceea ce se va întâmpla în lumea
arab în ansamblu. Spargerea Siriei i a irakului în regiuni
determinatepe baza unor criterii etnice sau religioase trebuie
s fie, pe termen lung, un scop prioritar pentru Israel, prima
etap fiind distrugerea puteriimilitare a acestor state.
Structura etnic a Siriei o expune unei destrmricare ar putea duce la crearea unui stat iit de-a lungul
coastei, a unui stat sunit în regiunea Atep, a unui altul Ia
Damasc i a unei entiti druze care ar putea dori s-iconstituie propriul su stat - poate pe Golanul nostru - în
orice caz cu Huranul i nordul Iordaniei... Un astfel de stat
ar fi, pe termen lung, o garanie depace i de securitate pen-
tru regiune. Este un obiectiv care este deja la îndemâna noastr.
Bogat în petroî i dat prad luptelor intestine. Irakul
este pe linia de int israelian. Distrugerea sa ar fi, pentru
171
ROGER GARAUDY
noi, mai important decât cea a Siriei, cci el este cel care
reprezint, pe termen scurt, cea mai serioas ameninare
pentru Israel.»
Sars: Kivountm, Ierusalim, nr. 14, februarie 1982,
49-59
(Textul integral, în original, este reprodus în cartea
mea Palestine, terre des messages divins, Ed. Albatros,
Paris, 1986, p. 377-387 i în traducerea sa francez începând
de Ia pagina 315.)
Pentru realizarea acestui vast program, conductorii
israelierii dispuneau de un ajutor american nelimitat. Din
cele 507 avioane de care dispuneau în momentul invadrii
Libanului, 457 veneau din Statele Unite graie darurilor iîmprumuturilor primite de la Washington. Lobby-ul
american s-a însrcinat cu obinerea mijloacelor necesare
sub presiunea “lobby”-ului sionist, fie aceasta chiar
împotriva interesului naional.
Atunci când obiectivele planului Kivounim erau prea
îndeprtate, i înfruntarea prea riscant, lobby-ul israelian a
reuit ca operaiunea s fie realizat de ctre Statele Unite.
Rzboiul împotriva Irakului este un exemplu edificator în
acest sens.
«Dou puternice grupuri de presiune au împins
Statele Unite la declanarea conflictului.
1 “Lobby-ul evreiesc ” deoarece eliminarea lui
Sadam Hussein înltur ameninarea celei maiputernice riarabe... Evreii americani joac în sistemul mediatic de
dincolo de Atlantic un rol esenial. Compromisulpermanent
între Preedintei Congres conduce CasaAlbsin seama
foarte mult de insistenele lor.
2 “Lobby-ul afacerilor”... a ajuns s cread crzboiulputea relansa economia. Al doilea rzboi mondialienormele comenzipe care le-a adus Statelor Unite, nu a pus
el oare capt crizei din 1929 din care nu ieiser cu
adevrat? Rzboiul din Coreea nu a provocat el un nou
172
JSjW V ' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
boom? Blagoslovitul rzboi care ar readuce prosperitatea în
America. »Surs: Alain Peyrefitte, Le Ffgaro, 5 noiembrie 1990.
«Este dificil de supraestimat influena politic a
American Israeli Public Affairs Committee (A.I.P.A.C.) ...
ce dispune de un buget ce s-a mrit de patru ori între 1982i1988 (1. 600. 000 dolari în 1982; 6.900. 000 dolari în 1988).»
Surs: WnJi Street Journal, 24 iunie 1987 .
Conductorii sioniti nu au ascuns acest rol al lobby-
ului lor. Ben Gurion declara cu claritate: « Când un evreu, în
America sau în Africa de Sud, vorbete tovarilor si evrei
deguvernul "nostru ” elînelegeguvernul Israelului.»
Surs: Rebirth and Destiny of IsraSL, 1954, p. 489.
La al 23-lea Congres al organizaiei sioniste
mondiale, se precizeaz referitor la îndatoririle unui evreu din
strintate c: « obligaia colectiv a tuturor organizaiilor
sioniste din diversele ri de a ajuta statul evreu în orice
circumstan este imperativ, chiardac o atare atitudine intr
în contradicie cu autoritile rilor respective.»
Surs: Ben Gurion, “Tasks and character of a modernsionist”, JerusMletn Postm 17 august 1952 i “Jewish telegraphk
agency”, 8 august 19511
Aceast confundare a religiei iudaice (respectabila ca
oricare alta) cu sionismul politic, care cere supunere
necondiionat fa de Statul lui Israel care îl înlocuiete pe
Dumnezeul lui Israel, nu poate într-adevr decât shrneasc antisemitismul.
Departamentul de Stat a fost constrâns sreacioneze. într-o scrisoare adresat “Consiliului american
'
‘Nimic nu s-a schimbat in aceast atitudine dup o jumtate dc secol Marc/c
Rabin din Franjo, Joscph Siiruk, declam io Ierusalim primului ministru isntclian Itzbac
Shamir: «fiecare evreu francez este un reprezentant al Israelului , Fii sigurc fiecare evreu
în Frana este un aprtor a ccoa cc voi aparai.» Surs: Radioul JsraeKan, Kini 9 iulie
1990. Reluat de Le Monde din 12 i 13 iulie 1990 i de cotidianul comunitii evreieti
din Frana, Jour J, din 12 iulie 1990, unde el adaug; «Nu exiti în gândul meu nici ceamai mici idee a unei duble supuneri.» Intr-adevr, s-ar fl putut înela în aceastprivin!
173
ROGER GARAUDY
pentru iudaism”, fcut public de acesta la 7 mai 1964,
Secretarul de Stat Talbot, referindu-se chiar la principiile
Constituiei americane, fa de care preteniile
conductorilor sioniti constituie o sfidare, amintea c ara
sa «recunoate statul Israel ca stat suveran, i cetenia
oferit de statul Israel. Ea nu recunoate nici o alt
suveranitate sau cetenie în aceast privin. Ea nurecunoate relaii politico-legale bazate pe o identificare
religioas a cetenilor americani. Ea nu face nici o
discriminare între cetenii americani în ceea ce privete
religia lor. fn consecin, trebuie s fie clar cDepartamentul de Stat nu consider conceptul de “popor
evreu"ca fiindun concept de drept internaional»
Sun: Citat de Georges Frledmau în Fin du peuple juif,
Gallimard, Id£es poche, p. 292.
Declaraie pur platonic de altfel, deoarece aceast
chemare la ordine judiciar nu a fost urmat de nici o
msur împotriva lobby-ului.
Afacerea pollard ne furnizeaz un exemplu.
în noiembrie 1985, un militant sionist american,
Jonathan Pollard, analist la statul major al marinei, este
arestat în timp ce transporta acas unele documente secrete.
Interogat de F.B.I., el a recunoscut a fi primit 50.000 de
dolari de la începutul anului 1984 pentru a transmite aceste
documente Israelului.
«.Afacerea Pollardnu s-a ivit din senin, din nimic. Ea
se înscrie în sistemul actual - din ce în ce, maipericulos - al
relaiilor americano-israeliene, caracterizate de o dependenexcesiv care favorizeaz atitudinile imprudente.
Aceast situaie a fost creat în 1981, atunci când
Administraia Reagan a dat Israelului ceea ce a fost
interpretat ca o “cart alb” aventurismului su militar, sub
pretextul autoaprrii ... al crei prim rezultat a fost
invadarea Libanului.
174
'.
' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1BNE
...Era previzibil c o astfel de îngduin a
Washingtonului va încuraja arogana Ierusalimului ...Este
bine cunoscutc legturi de strâns dependen dau natere
la resentimentei agresivitate > . .Din partea Israelului, aceste
resentimente iau forme nechibzuite, una fiind raidul asupra
Tunisului, i esteposibil ca afacerea Pollards fie o alta.»
Sursi: Washington Post, 5 decembrie 1985.
«De decenii, evreii americani se strduiesc sconving opinia public american c sprijinul lor
necondiionat pentru Israel nu aduce nici o atingere
loialitii lorfa de Statele Unite. Acum pare dificils li se
acorde încredere în aceast privin, i cei care vorbesc de
“dubla supunere”cautsgseasc urechiîngduitoare.»
Surs: Haaretz, 1 decembrie 1985.
Nu lipsesc exemplele când lobby-ul israelo-sionist a
reuit s impun Statelor Unite o atitudine contrar interese-
lor americane, dar util politicii Israelului. Iat câteva exemple.
Preedintele comisiei de politic extern a Senatului,
senatorul Fullbright, a decis s aduc pe principalii
conductori sioniti în faa unui Comitet care a scos la
lumina zilei activitile lor subterane. El a rezumat
rezultatele anchetei sale într-un interviu “în faa Naiunii” la
C.B.S., la 7 octombrie 1973: «Israelienii controleazpolitica
Congresului i Senatului», adugând: « Colegii notri din
Senat, aproximativ 70% dintre ei, se hotrsc mai mult sub
presiunea unui lobby decât în funcie de propria lor viziune
a ceea ce ei consider drept principii de libertate i de
drept.»
La alegerile urmtoare, Fullbright avea s-i piard
locul de senator.
Dup ancheta senatorului Fullbright, “lobby”-ul
sionist n-a încetat s-i mreasc infleuna asupra politicii
americane. în cartea sa They dare to speak out (Ei au
îndrznit s vorbeasc), publicat în 1985 de Lawrence Hill
and Company, Paul Findley, care a fost, timp de 22 de ani,
175
ROGER GARAUDY
deputat în Congresul Statelor Unite, descrie modul actual de
funcionare al “lobby”-ului sionist i puterea sa. Aceast
adevrat “sucursal a guvernului israelian' controleaz
Congresul i Senatul, Preedinia Republicii, Departamentul
de stat i Pentagonul, ca i mijloacele media i îi exercit
influena în Universiti, ca i în sânul Bisericilor.
Probele i exemplele abund, demonstrând cumexigenele israelienilor trec înaintea intereselor Statelor
Unite: la 3 octombrie 1984, Camera reprezentanilor, cu
peste 98% din voturi, abroga orice limitare în schimburile
comerciale dintre Israel i Statele Unite, în ciuda raportului
defavorabil al Ministerului Comerului i al tuturor
sindicatelor (p. 31). în fiecare an, oricare ar fi restriciile
pentru toate celelalte capitole ale bugetului, creditele pentru
Israel sunt tot mai mari. Spionajul funcioneaz de aamanier încât dosarele cele mai secrete sunt în mâinile
guvernului israelian! Adlai Stevenson (fost candidat la
preedenia Statelor Unite) scrie în numrul din iama anului
75-76 al revistei Foreign Affairs. «.Practic nici o decizie
privind Israelul nu poate fi luat, nici mcar discutat, la
nivelul executivului, fr a fi imediat cunoscut de guvernul
israelian
.
» (p. 126). în pofida refuzului Secretarului de Stat
al Aprrii de a livra Israelului, în plin agresiune asupra
Libanului, bombe cu fragmentare, arme dirijate împotriva
civililor, refuz bazat pe legislaia american, israelicnii le-au
obinut de la Reagan i s-au folosit de ele în dou rânduri la
Beirut pentru a masacra populaia.
în 1973, amiralul american Thomas Moorer (ef al
statului major interarme), mrturisea: ataatul militar
israelian Ia Washington, Mordecai Gur (viitor comandant
ef al forelor israeliene), a cerut Statelor Unite avioane
înarmate cu o rachet foarte sofisticat (Maverick). Amiralul
Moorer i-a rspuns: «Nu v pot da aceste avioane. Nu avem
decât o singur escadril. i amjurat imfaa Congresului c
176
' MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRARLIBNF.
avem nevoie de ele.» Gur i-a replicat: «Dai-ne aceste
avioane. Cât despre Congres, lsai in seama mea. $i astfel,
adaug amiralul, singura noastr escadril echipat cu
Maverick a plecat în Israel.» (p. 161).
La 8 iunie 1967, aviaia i marina de rzboi
israelian a bombardat nava american “Liberty”, echipat
cu detectoare foarte sofisticate, pentru a o împiedica s le
dezvluie planurile de invadare a Golanului. Un numr de
34 de marinafi au fost ucii i 171 rnii. Nava a fost
survolat timp de 6 ore, i bombardat timp de 70 de
minute. Guvernul israelian a cerut scuze pentru aceast
“eroare” i afacerea a fost clasat. Doar în 1980 unul din
martorii oculari, Ennes, ofier de punte pe “Liberty”, a putut
restabili adevrul, distrugând versiunea oficial a “erorii”
admis de comisia de anchet la vremea respectiv, comisie
prezidata de amiralul Isaac Kid. Ennes a dovedit c atacul
fusese deliberat i c era vorba de o crim. Amiralul
Thomas L. Moorer, atunci când cartea lui Ennes era
înbuit prin grija “lobby”-ului sionist, a explicat de ce
aceast crim a fost trecut sub tcere: «Preedintele
Johnson se temea de reaciile electoratului evreiesc...» iamiralul adaug: « Poporul american s-ar înfuria ru dac ar
ti ce se întâmpl.» (p. 1 79)!
în 1980, Adlai Stevenson, patronând un amendament
care cerea o reducere cu 10% a ajutorului militar dat
Israelului pentru a-1 obliga s stopeze instalarea de colonii în
teritoriile ocupate, reamintea c 43% din ajutorul american
este destinat Israelului (3 milioane de locuitori), pentru
înarmarea sa, în detrimentul a 3 miliarde de locuitori
înfometai ai globului.
Adlai Stevenson concluzioneaz: «Primulministru al
Israelului are mai mult influen asupra politicii externe a
Statelor Unite în Orientul Mijlociu decât are în propria sa
ar.»
177
ROGER GARAUDY
Exemplele abund:
«Rabin, care a abandonat de mult tactica de anexare
lent scump partidului laburist israeiian dup 1967 (“dundup dun, capr dup capr”...), a crezut sosit momentul
pentru a accelera colonizarea i iudaizarea Oraului Sfânt,
confiscând 53 de hectare în plus în Ierusalimul de est (din
care Israelul i-a însuit deja o treime dup 1967, în folosul
exclusiv al evreilor) scopul fiind acela de a crea o asemenea
situaie încât, la negocierile prevzute în 1996, “s nu maiexiste nimic de negociat ”
Aceast nou provocare a suscitat vii proteste din
partea rilor arabe indignate, de altfel, de propunerea
senatorului Dole (acelai care, în 1990, trata Israelul drept
“copil rsfat ”) de a muta ambasada Statelor Unite la
Ierusalim. Liga arab a cerut reunirea de urgen a
Consiliului de Securitate - cum, la 2 mai, a ceruti Frana.
La sfâritul acestei sesiuni, 14 din cele 15 state membre au
votat o rezoluie cerându-i Iui Rabin s revin asupra acestui
proiect de confiscare, dar S.U.A. au decis atunci, pentru a
30-a oardup 1972, s fac uz de dreptul lor de veto pentru
a susine Israelul.
Aceast izolare american a îngrijorat anumii
reprezentani ai lobby-ului din Statele Unite, precum
domnul Thomas Friedman: “Problema crucial nu este cea a
statutului Ierusalimului, care va rmâne în orice caz capitala
Israelului... ci cea a credibilitii Statelor Unite ca singur
mediator în conflictul israelo-arab i cea a conduitei
negocierilor cu palestinienii.» (N.Y. Times, 15/5/95)
Surs: Dany Rubinstein, Haarctz, mai 1995
La Mitingul Anual al A.I.P.A.C. la care a fost invitat
preedintele Clinton, acesta a subliniat amploarea ajutorului
militar acordat de Statele Unite Israelului:
« Statele Unite i-au inut promisiunile: puterea
militar a Israelului este astzi mai “pronunat” ca
niciodat. Nc-am dat acordul pentru vânzarea avioanelor F
178
MITURILE FONDATOARE: ALF. POLITICII 1SRATLEENF
15, cel mai bun aparat cu raz lung de aciune din lume.
Am continuat livrarea, început în urma rzboiului din Golf,
a 200 de avioane i elicoptere de lupt. Ne-am angajat sparticipm cu 350 milioane de dolari la producerea Arrow-
uluf care trebuie s protejeze Israelul de orice nou atac cu
rachete, l-am livrat un sistem ultramodern de lansator
multiplu de rachete. .
.
... Pentru creterea capacitilor sale de înalt
tehnologie, i-am furnizat superordinatoare i i-am permis
accesul, ceea ce este frprecedent din partea Statele Unite,
pepiaa american a lansrilor în spaiu.
... Cooperarea noastr în materie de strategie i de
informaii n-a fost niciodat atât de strâns. Am efectuat, în
acest an, manevre comune de mare anvergur i avem în
vedere o extindere a instalaiilor noastre de stocare a
materialelor militare din Israel. Pentagonul a semnat
contracte de peste 3 milioane de dolaripentru cumprarea de
material de înalt tehnologie cu companii israeliene. . .»
Surs: Reprodus de Middle EastInternational, 26. 05.1995
Toate mijloacele sunt bune pentru “lobby”-ul sionist:
de la presiunea financiar la antajul moral, trecând prin
boicotul mijloacelor media i al editorilor i ameninarea cu
moartea.
Paul Findley concluziona: « Oricine critic politica
Israelului trebuie s se atepte la dureroase i neîncetate
represalii i chiar la pierderea mijloacelor sale de existen
prin presiunilef(lobby
,,
-ului israelian. Preedintele se teme
de el. Congresul cedeaz tuturor exigenelor sale. Cele maiprestigioase universiti au grij s îndeprteze din
programele lor, tot ceea ce i se opune; giganii mijloacelor
media i conductorii militari cedeaz presiunilor sale.» (p.
315).
Surs: Hearing. Part 9. 23 mai 1963
.
179
ROGER GARAUDY
2. Lobby-ul în Frana
«Exist in Franlv un
puternic iobby pro-israc/ian care
îi exercit influent# mai ales in
mediile de informare.»
GcntrtltiZ de GaiUIe
în Frana, doar generalul de Gaulle a îndrznit sdeclare c «exist în Frana un puternic Iobby pro-israelian
care îi exercit influena mai ales în mediile de informare.
Aceast afirmaie, la vremea respectiv, a produs scandal.
Ea conine cu toate acestea o parte de adevr ce este mereu
de actualitate.»
Surs: Philippe Alexandre, “Le prfjugl pro-isra£lien”,
Le ParisJen Litere din 29 februarie 1988.
De atunci nu a mai existat nici un candidat la
Preedinia Republicii franceze, indiferent din ce parte
venea, de la MicHel Rocard la Jacques Chirac, trecând pe la
Mitterand, care s nu fi mers în Israel pentru a obine
investitura mediatic.
Puterea mediatic a lobby-ului, al crui centru
conductor îl constituie astzi “L.I.C.R.A.” (Liga
internaional împotriva rasismului), este atât de mare încât
poate manipula opinia public dup bunul su plac: în timp
ce populaia evreiasc din Frana constituie 2% din poporul
francez, sionismul domnete asupra majoritii celor ce
decid politic în mijloacele media, la televiziune i la radio,
în presa scris, fie c este vorba de cotidiene sau de
180
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
periodice, în cinema - mai ales cu invazia produselor de la
Hollywood - i chiar în edituri (prin comitetele de lectur în
care îi pot impune veto-ul) care sunt în mâinile lor, ca ipublicitatea, stpâna financiar a mijloacelor media.
Dovada acestui fapt o constituie alinierea
cvasigeneral a mijloacelor de informare atunci când este
vorba de a inversa, în favoarea Israelului, sensul
evenimentelor: se cheam “terorism” violena celor slabi i“lupt împotriva terorismului” violena celor puternici.
Un evreu infirm este aruncat peste bord de pe vasul
“Achille Lauro” de un renegat al O.L.P., Este în modincontestabil terorism. Dar când, drept represalii, un
bombardament israelian asupra Tunisului face 50 de mori,
printre care mai muli copii, asta se numete “lupta
împotriva terorismului i aprarea legii i a ordinii”.
Ca sub bagheta unui dirijor clandestin, aceeai
muzic se aude în toate mijloacele media, fie c este vorba
de atentatul împotriva Sinagogii din strada Copemic, sau de
profanrile din cimitirul Carpentras, de invadarea Libanului
sau de distrugerea Irakului.
Pot aduce mrturia mea personal: pân în 1982
aveam acces liber la cele mai mari case de editur, 1a
televiziune, la radio, la marile jurnale.
în momentul invaziei i al masacrelor din Liban, în
ziarul Le Monde din 17 iunie 1982, am obinut de la
directorul Jacques Fauvet publicarea unei pagini întregi,
pltit, unde, împreun cu Printele Michel Lelong iPastorul Matthiot, scoteam în eviden «sensul agresiunii
israeliene dup masacrele din Liban».
Artam c nu era vorba de o eroare, ci de logica
intern a sionismului politic pe care este fondat statul Israel.
Am primit, prin scrisori anonime i prin telefon,
nou ameninri cu moartea.
181
ROGER GARAUDY
L.I.C.R.A. ne-a intentat proces pentru “antisemitism
i provocare la discriminare rasial”.
Avocatul lui Jacques Fauvet a reamintit c statul
Israel, ale crui violene asupra populaiei din Liban au fost
denunate de înalte personaliti evreieti precum Mendes
France i Nahum Goldman, nu putea fi confundat cu
comunitatea evreiasc i, cu atât mai puin, cu credina sa.
Aprarea noastr, cea a printelui Lelong, a
pastorului Matthiot i a mea, rezulta din textul însui:
aminteam ceea ce vieile noastre datoreaz credinei
profeilor evrei.
Dar sionismul politic l-a înlocuit pe Dumnezeul lui
Israel cu Statul lui Israel.
Comportamentul su, în Liban i în Palestina, care
creaz odioase amalgamuri, dezonoreaz iudaismul în ochii
lumii. Lupta noastr împotriva sionismului politic este deci
inseparabil de lupta noastr împotriva antisemitismului.
în ceea cem privete, am reluat în faa tribunalului
analizele din studiul meu “£a Palestine, terre des messages
divins sionismul politic, fondat de Th6odore Herzl (i
condamnat atunci de toi rabinii din lume ca o trdare a
credinei mozaice), decurge nu din credina iudaic ci din
naionalismul i colonialismul european din secolul al XIX-
lea,
Ultimele rmie ale colonizrii prin populare, în
Palestina ca i în Africa de Sud, se izbesc, prin rasismul lor
(în mod oficial denunat de ONU), de rezistena autohtonilor
în faa ocupantului colonial.
Ca în orice colonialism i ca în orice regim de
ocupaie (pe care i noi l-am trit în Frana sub Hitler),
represiunea se numete “meninerea ordinii”, iar rezistena
“terorism”.
Ascultându-1 pe avocatul L.I.C.R.A. care încerca scompun, împotriva mea, un portret de antisemit, m-am
182
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
revzut la Ierusalim, însoit, la Zidul plângerii, de ministrul
israelian Barzilai, în 1967, i apoi în casa lui NahumGoldman, pe atunci preedinte al Congresului mondial
evreiesc.
M-am revzut în lagrul de concentrare, împreun cu
prietenul meu Bemard Lecache, fondator al L.I.C.A. (care
va deveni L.I.C.R.A.), care m ajuta s-mi pregtesc
cursurile pentru tovarii notri, deportai ca i noi, despre
“Profeii Israelului”.
L-am revzut pe acel vechi militant comunist i ateu
din Tam spunându-ne, dup o lectur a noastr din Amos:
«Asta întrete curajulb>
Dominaia cvasitotal a mijloacelor media din
America i din Frana de ctre sionismul israelian impune
hunii aceast rstlmcire a sensurilor: un diplomat israelian
este agresat la Londra (Doamna Thatcher însi dovedete,
în Camera Comunelor, c autorul atentatului nu provenea
din O.L.P.), acesta este “terorism”. Armata israelian
invadeaz Libanul i omoar acolo mii de oameni:
operaiunea se numete “Pace în Galileea”.
La 1 ianuarie 1989 ascultam la televizor bilanul
“revoltei pietrelor”: 327 de mori în rândul palestinienilor
(cei mai muli din ei copii ce aruncau cu pietre), i 8 de
partea israelian (majoritatea soldai trgând cu gloane). în
aceeai zi un ministru israelian declara: «Negocierile nu vor
îi posibile decât atunci când palestinienii vor renuna la
violen». Visez eu oare ? Sau aceast anesteziere a
spiritului critic este un comar colectiv ? triumful
nonsensului !
Deja în 1969 Generalul de Gaulle denuna “influena
excesiv” a lobby-ului sionist în toate mijloacele de
informare: de la pres la televiziune, de la cinema la edituri.
Astzi aceast “influena excesiv” a reuit s opereze o
inversiune total a sensului, numind “terorism” rezistena
183
RCXiER GARAUDY
artizanal a celor slabi i “lupt împotriva terorismului”
violenta infinit mai ucigtoare a celor puternici.
Ne fcusem vinovai, Printele Lelong, pastorul
Matthiot i eu, de a fi denunat minciuna acestei rsturnri a
sensului. Tribunalul din Paris, prin sentina din 24 martie
1983, «considerândo este vorba de critica licit a politicii
unui stat i a ideologiei care o inspir i nu de provocare
rasial... respinge toateplângerile L.I.C.R.A. i o condamnla plata cheltuielilor dejudecat» .
L.I.C.R.A. s-a înverunat i a fcut apel. La 11
ianuarie 1984, înalta Camer a Curii din Paris a pronunat
verdictul.
Curtea de apel a citat un pasaj din articolul nostru
unde acuzam statul Israel de rasism.
Curtea, «considerând c opinia emis de semnatari
nu se refer decât la definiia restrictiv a iudaicitii
reinut de legislaia israelian... confirm verdictul dat, de
respingere a plângerilor L.I.C.R.A. i condamn L.I.C.R.A.
laplata cheltuielilor dejudecat.».
L.I.C.R.A. a fcut recurs în casaie. Sentina Curii
de Casaie din 4 noiembrie 1987 a nruit orice speran a
sionitilor de a ne dezonora în mod legal: Curtea «respinge
recursul i condamn reclamanta la plata cheltuielilor de
judecat».
Dar operaia de înbuire a continuat dincolo de
justiie. “Lobby”-ul sionist dispunea de mijloace pentru
aceasta. Dac am fi fost condamnai, ne-am fi bucurat de
apariia noastr pe prima pagin a întregii.prese,.pentru a fi
intuii la stâlpul infamiei ca antisemii. Din contr,
condamnarea de ctre justiie a L.I.C.R.A. a fost în modsistematic trecut sub tcere: chiar Le Monde, al crui fost
director, Fauvet, fusese implicat împreun cu noi în aceast
lupt, s-a mulumit cu un articola incolor'.
184
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
. în schimb, susinerea obinut de speranele mele a
fost în mod magistral realizat. O dat cu apariia paginii din
Le Monde despre logica colonialismului sionist, am adugat
i dou rânduri prin care ceream cititorilor s subscrie
pentru plata cheltuielilor de publicare. Pagina costase 5
milioane de centime. Am primit 7 milioane, prin sute de
mici cecuri. Dintre donatori, aproape o treime erau evrei,
printre care i doi rabini.
Dar, din acel moment, a început asfixierea
mediatic: n-am mai avut acces la televiziune, articolele mi-
au fost refuzate. Publicasem 40 de cri la toate marile
edituri, de la Gallimard la Seuil, de la Pion la Grasset i la
Laffont. Ele fuseser traduse în 27 de limbi. De acum
înainte, toate porile erau închise: unul dintre cei mai mari
editori ai mei a spus consiliului su de administraie: «Dacpublicai o carte de Garaudy, nu vei mai avea drepturile de
traducere ale crilor americane». A m accepta însemna sîi arunce în aer editura. Un alt “mare”, pentru o alt carte, a
spus directoarei sale literare care, pasionat de o carte a
mea, muncise trei luni pentru a m ajuta s o pun la punct:
«Nu vreau nici un Garaudy în editura mea».
Aceasta este povestea înmormântrii de viu a unui
om.
Reelele noastre de rezisten la non-sens sunt
condamnate la clandestinitate. Iar eu la moartea literar.
Pentru delict de speran.
Nu este acesta decât un singur exemplu, despre care
pot depune mrturie personal, asupra “inversiunii sensului”
de ctre sionism.
Am putea multiplica exemplele, îns fiecare dintre
noi le este martor în fiecare zi: însui sensul crimei hitleriste
împotriva întregii omeniri este pervertit de propaganda
sionist, care reduce aceast crim împotriva umanitii la
un vast pogrom cruia evreii i-au fost singurele victime.
185
ROGER GARAUDY
*
Un pas mai departe va fi fcut atunci când aceste
“opreliti” vor fi impuse prin lege, fcând din magistrai
judectorii adevrului istoric, în ciuda legilor anterioare
asupra libertii presei.
Delictul de opinie este de acum înainte legalizat de
legea Fabius zis “legea Gayssot”, de la numele deputatului
comunist care a acceptat paternitatea acestei legi scelerate,
în mai 1990.
Ea const în introducerea în legea libertii presei din
1881 a unui articol 24 bis, care spune:
« Vor fi pedepsii cu sanciunile prevzute Ja
alineatul 6 de la articolul 24 aceia care vor fi contestat...
existena uneia sau mai multora dintre crimele împotriva
umanitii aa cum sunt ele definite de articolul 6 al
statutului Tribunalului militar internaional anexat la acordul
de la Londra din 8 august 1945.»
Surs: Propunere de lege adoptat de Adunarea Naional, transmisde Domnul Preedinte al A.N. Domnului Preedinte al Senatului, nr.
278, anexat procesului verbal al edinei din 3 mai 1990.
Raportul domnului Asensi (deputat) preciza (p. 21):
vi se cere s creai o nou incriminare referitoare la
“revizionism”.
în plus, el preconiza «s se lrgeasc posibilitile
date asociaiilor de a se constitui ca parte civil în caz de
infraciune» (articolul 7).
Chiar din introducere, raportul definea scopul
urmrit: «completarea arsenalului represiv existent, vizând
ca legea penal... s-i joace pe deplin rolul su de
intimidarei de represiune» (p . 5 )
.
Surs: Raportul nr. 1296, anexat la procesul verbal
al edinei din 26 aprilie 1990.
Tribunalul de la Nuremberg, aa cum am artat,
merit cel mai puin din toate s fac jurispruden.
186
MITURILE FONDATOARE Al.fc POLITICII ISRAELIENB
Un an mai târziu, un amendament a fost propus, frnici un rezultat, de domnul Toubon: >
«Articolul 24 bis al legii din 29 iulie 1881, asupra
libertii presei, este abrogat». Ceea ce ar fi anulat
represiunea propus de dl. Gayssot împotriva istoricilor
“revizioniti”, i ar fi refuzat s pun critica istoric pe
acelai plan cu rasismul sau cu apologia lui Hitler.
Iat care era argumentarea sa:
«Atunci când am discutat acest lucru în 1990, pebaza unei propuneri de lege a grupului comunist al crei
prim semnatar era domnul Gayssot, am contestat - i nu
eram singurul - principiul acestui text, care const în a fixa
adevrul istoric prin lege în Joc s-l lsm s fie spus de
istorie.
Unii au obiectat c dac într-adevr istoria este cea
care stabilete adevrul, nu-i revine legii dreptul s-l
impun. Anumite afirmaii merg prea departe i nu trebuie
permis s fie rostite. Dar aceasta înseamn o alunecare
imperceptibil spre delictulpoliticispre delictul de opinie.
Articolul 24 bis reprezint, dup prerea mea, o
foarte grav eroare politic i juridic. Ea constituie în
realitate o lege de circumstan, i o regret foarte mult. S-a
scurs un an. Nu suntem la o lun de Ia evenimentele de la
Carpentras. Nu avem de examinat un textpe care conferina
preedinilor, reamintesc, l-a înscris pe ordinea de zi, în
mare grab, la 48 de ore de la depunerea sa, i care a fost
discutat imediat, deoarece Preedintele Adunrii, domnul
Fabius, a decis personal înscrierea sa. Dup un an, putemexamina la rece, aa cum încerc eu s-o fac, validitatea
acestei legi, validitatea acestui delict de revizionism
prevzut de articolul 24 bis i putem concluziona, precum
Simone Vei/, c acest delict este inoportun.»
Surs: “Journal ofTiciel” din 22 iunie 1991, p. 3571. Dezbateri
parlamentare, a doua edin din 21 iunie 1991.
187
ROGER GARAUDY
într-adevr, era interzis de atunci înainte oricrui
istoric a pune în cauz concluziile Tribunalului de la
Nuremberg despre care Preedintele american recunoscuse
totui cu loialitate c era vorba de « ultimul act al rzboiu-
lui» i c «nu era deci supus regulilorjuridice ale tribunale-
lor ordinare în materie deprobei de condamnare».
în prelungirea acestei legi scelerate, declaraia lui
Jacques Chirac din 16 iulie 1995 marcheaz un momentimportant al istoriei noastre: acela al rupturii cu unitatea
naiunii în folosul cârdiei renunrilor; atunci când
Preedintele Republicii proclam c «nebunia criminal a
ocupantului a fost secondat de francezii de statul francez»
el comite o dubl crim împotriva Franei:
• mai întâi, vorbind de Vichy ca de un stat francez,
redându-i astfel o legimitate;
• apoi, înjosind poporul francez, confundându-1 cu
conductorii servili ce au slujit ocupantul.
Astfel era oficializat concepia sionist aprat de
Bemanrd Henry-Levy în cartea sa L'ideologie fianaise, în
care scrie: «întreaga cultur francez ...cele mai scumpe
dintre tradiiile noastre franceze stau mrturie despre
vechimea noastr în abjecie».
El cheam la alungarea acestui « vechi fond de
purulen» ascuns «în inima gândirii franceze» care face din
Frana «patria naional-socialismului în general».
Surs: Bernard-Henry Levy, L'idiologie fraoaise,
Crasset, 1981, p. 61, 92 i 125.
încununarea afacerii o constituie faptul c ceremonia
era prezidat de Marele Rabin al Franei, Sitruk, care, la 8
iulie 1990, declara în Israel, lui Itzac Shaxnir (acelai care îi
oferise serviciile sale lui Hitler i a crui politic, cea a
statului pe care l-a prezidat, n-a încetat s violeze legea
internaional i s nu in deloc seama de deciziile O.N.U.):
<< Fiecare evreu francez este un reprezentant al Israelului
188
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAEL1ENE
...Fii sigur c fiecare evreu, in Frana, este un aprtor a
ceea ce voi aprai.»
«Cu toate acestea, spunea el la întoarcere, fr a
gândi ia “o dubl supunere"».
Surei: Le Monde, 9 iulie 1990
Astfel de cuvinte, în privina lui Shamir, care-i
propunea aliana sa lui Hitler, i-ar fi putut asigura locul mai
curând printre pocii decât printre preedini.
Bineîneles, aceast ultim umilire a poporului
francez a fost salutat cu entuziasm de conductorii C.R.I.F.
(Consiliul reprezentativ al instituiilor evreieti din Frana),
acetia exprimându-i «intensa satisfacie de a vedea în
sfârit recunoscut, de ctre cea mai înalt autoritate
francez, continuitatea statului francez între 1940i 1944».
Ruinea este c, în întreaga pres, de la Le Figaro la
L'Humanite, efii tuturor partidelor franceze au aprobat
aceast renegare a lui Chirac.
Este renegarea tradiiei unitii franceze, a rezistenei
unui întreg popor.
De Gaulle nu a considerat niciodat Vichy-ul drept un
stat. «Hitler, spunea el, a creat Vichy-ul» (Memoiresl , 389)
i vorbea de «figuranii de la Vichy» (I, ibidem
,
p. 130).
«Am proclamat ilegitimitatea unui regim care era la
discreia inamicului» (I, p.107). «Nu exist un guvern
propriu-zis francez
»
(I, p. 388, la Brazzavilte).
Referirtdu-se la acordul din 28 martie 1940 cu
Anglia, acord ce excludea orice încetare separat a luptei (Iy
'p. 74), el spunea clar: «Organismul care se afl la Vichy icare pretinde a purta acest nume (stat), este neconstituional
i supus invadatorului ...Acest organism nu poate fi i nu
este într-adevr decât un instrument utilizat de inamicii
Franei>> (I, p. 342).
De Gaulle îi menine aceast atitudine pe parcursul
întregului rzboi. La 23 septembrie 1941, prin ordonana de
creare a Comitetului naional francez, el proclam:
189
ROGER GARAUDY
«A vând în vedere ordonanele noastre din 27octombrie i 12 noiembrie 1940, împreun cu declaraia
noastr organic din 16noiembrie 1940;
Considerând c Constituia i legile Republicii
Franceze au fost i rmân violate pe întreg teritoriul
metropolitan i pe tot cuprinsul Imperiului, atât prin
aciunea ianmicului cât i prin uzurparea lor de ctre
autoritile care colaboreaz cu el;
Considerând c o multitudine de probe stabilesc cimensa majoritate a naiunii franceze, departe de a accepta
un regim impus prin violen i trdare, vede în autoritatea
Franei libere expresia nzuinelori aspiraiilor sale . , .
»
Surs: Mâmolres I, p. 394.
El desolidariza astfel poporul francez de slugrnicia
conductorilor si
.
«Condamnarea regimului de la Vichy în persoana
conductorilor si desolidariza Frana de o politic care
fusese cea a renunrii naionale» (III; p. 301).
Evocând ridicarea populaiei Parisului, el scrie:
«Nimeni nu putea ignora, nici printre dumani, nici
printre prietenii notri, cpatru ani de opresiune nu putuser
reduce sufletul capitalei, c trdarea nu era decât o spumjosnicpe suprafaa unui trup rmas sntos, pe care strzi-
le, casele, uzinele, atelierele, birourile, antierele din Paris îl
vzuser împlinindu-se, cupreul execuiilor, al torturilor, al
încarcerrilor, al actelor eroice ale Rezistenei» (III, p. 442).
«Chiari în cele mai grele momente, poporul nostru
n-a renunatniciodat la el însui» (III, p. 494).
Iat ceea ce Chirac, în câteva cuvinte, a renegat pen-
tru a menaja puterea mediatic a conductorilor sioniti i,
chiar prin aceasta, vasalitatea fa de Statele Unite, victim a
lobby-ului sionist, care l-a fcut deja s abandoneze opoziia
fa de Maastri^ht, ruina Franei, i s confirme supunerea
sa fa de dictatul american al G.A.T.T. (Rebotezat
‘Acorduri internaionale asupra comerului”) care distruge
190
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELILNe’
posibilitile de independen i de reînnoire a Franei prin
schimbarea radical a raporturilor sale cu Lumea a Treia.*
Sionismul a agitat mereu sperietoarea antisemit
pentru a face s se cread în existena unei ameninri
permanente împotriva Israelului i în necesitatea de a se
alerga în ajutorul su. Nu lipsesc provocri recente, menite
s mascheze violenele Israelului. Metoda iste mereu
aceeai. In momentul masacrelor de la Sabra i Chatila,
scriitorul Tahar Ben Jelloun scria:
«Exist coincidene care, repetându-se, sfâresc prin
a deveni un indiciu major. Acum se tie ia ce servete un
atentat antisemit în Europa i cui îi folosete crima: ea
servete Ia a acoperi un masacru deliberat al populaiilor
civile palestiniene i libaneze. Se poate constata c aceste
atentate au precedat, urmat sau coincis cu o baie de sânge la
Beirut. Aceste operaiuni teroriste sunt montate de aamanier i executate cu atâta perfeciune încât ele i-au
îndeplinit pân acum, direct sau indirect;obiectivul politic
urmrit: abaterea ateniei de fiecare dat când problema
palestinian câtiga puin mai mult înelegere, chiar
simpatie. Nu este vorba oare de a rsturna sistematic situaia
pentru a face din victime cli i teroriti? Fcând din
palestinieni nite “iteroriti ” ei sunt expulzai din istorie i,
în consecin, de la orice drepturi.
Masacrul din strada Rosiers, la 9 august, nu a
precedat oare cu câteva ore potopul de bombe de toate
felurile aruncate asupra Beirutului?
Asasinatul de la Bechir Gemayel n-a fost el urmat,
dup dou ore, de intrarea armatei israeliene în vestul
Beirutului (lovitur ce, în acelai timp. eclipsa vizita istoric
a lui Yasser Arafat la Pap)?Explozia mainii capcan din strada Cardmet i
schimburile de focuri de a doua zi din faa sinagogii din
191
ROGER GARAUDY;
rr
Bruxelles, n-au coincis oare cu masacrul fr precedent din
taberelepalestiniene de la Sabra i Chatila ?»
Surs: Le Monde, 22 septembrie 1982, p.2.
Exist precedente istorice din care ar trebui sînvm: un efort sistematic pentru a modela opinia public,
saturând-o cu o “informaie” de inspiraie etnocentric,
hrnete antisemitismul.
«La Berlin, teatrul, ziaristica, etc. erau afaceri
evreieti. “Berliner Tageblatt” era ziarul german cel maiimportant i, dup el,
(
‘Vosiche Zeitung”. Primul aparinea
fuiMosse, al doilea lui Ulstein, amândoi evrei. Directorul de
la “Vorwrtz”, principalul ziar social-democrat, era evreu.
Când germanii acuzau presa de a fi evreiasc,
“Judenpresse”, acesta erapurul adevr.»Surs: Y. Leibowitz, Isral etjudaisme, Desclte de Bronwer,
1993, p. 113 (capitolul despre izvoarele antisemitismului).
Exemplul cel mai recent al acestor manevre i al
exploatrii lor mediatice este cel de la Carpentras.
în mai 1990, în cimitirul evreiesc din Carpentras au
fost profanate morminte. Cadavrul unuia dintre mori era
tras în eap i mutat pe un alt mormânt.
Ministrul de Interne, Pietre Joxe, a declarat imediat:
«Nu este nevoie de o anchetpoliieneasc pentru a ti cine
sunt criminalii, vinovai de aceast “oroare rasist”». Cutoate acestea, dup cinci ani, i în pofida trimiterii a zeci de
anchetatori, magistrai sau poliiti, nimeni nu poate spune
astzi cu certitudine cine sunt cei vinovai de aceast
infamie.
Tot ceea ce se tie este c a avut loc profanarea
cimitirului evreiesc, c a avut loc un “montaj”, cci cadavrul
domnului Germon nu fusese tras în eap, aa cumanchetatorii au recunoscut câteva zile mai târziu. Ne putem
întreba atunci cine? De ce? Cine avea interesul acestui
“montaj” pentru a mri oroarea evenimentului i pentru a
excita ura opiniei publice?
192
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
Metoda a fost practicat la Timioara uDde au fost
scoase cadavre de la morg pentru ca fotografiile rspândite
în lumea întreag s dezlnuie i mai mult indignare i urîmpotriva pretinselor masacre masive.
Jean Mrie Domenâch (fost director al revistei
Esprit) scria la 3 1 octombrie 1990 în Le Monde, sub titlul
“Silance sur Carpentras”: «Iat au trecut aproape 6 luni de
când a avut Ioc profanarea cimitirului evreiesc de Ia
Carpentras ...dup ase luni tot nu se tie cine sunt crimi-
nalii. Lucru i mai tulburtor înc, mijloacele de informare
scrise i audiovizuale, care fcuser din acest abominabil
eveniment un scandal care a scos în strad sute de mii de
manifestanii a ptat în strintate reputaia Franei, nu au
încercatspreia tafeta ancheteii tac. Nici un parlamentar,
nici o autoritate moral sau intelectual nu a încercats in-
terpelezeguvernul. Carpentras paie a fi intrat în mod defini-
tiv în legenda neagr a naiunii fr a se cunoate vinovaii
ifr a se ti exact ce s-a întâmplat. Nimeni nu poate, sau
nu îndrznete, sspunînc adevrul despre Carpentras.»
Ciudata “tcere asupra afacerii Carpentras”,
denunat de Jean Mrie Domenâch, contrasteaz cu
vacarmul mediatic al primelor zile.
în timpul manifestaiei organizate la 14 mai 1990,
80.000 de persoane conform poliiei, 200.000 conform
organizatorilor, defilaser în Paris. Clopotul de la Notre-
Dame btuse în onoarea lor.
în realitate, nimeni nu tie cine erau autorii infamiei
de la Carpentras. Atunci împotriva cui se manifesta?
împotriva cui? Numai ancheta ar fi putut s o spuni nu a spus-o.
Dar în folosul cui?
Lucrul era evident: drapelul Israelului falfaia în
fruntea manifestaiei.
193
ROGER GARAUDY
Aceast ciudat “Uniune Naional”, în cursul
acestei manifestaii la care Georges Marchais strângea
ostentativ mâna lui Franois Leotard, permitea un atac
global împotriva oricui ar fi pus la îndoial dogmele care
plaseaz Israelul deasupra oricrei legi internaionale.
Marele Rabin Sitruk, care a pronunat alocuiunea definind
sensul manifestaiei, putea s strige: «S nu lsm s se
spun orice. S dm o lecie profesorilor 'revizioniti” ioamenilorpolitici iresponsabili.
»
Surs: Le Meridional, de Ioni 14 mal 1990.
Adevrul despre profanarea de la Caipentras nu a
fost, cu toate acestea, niciodat stabilit deoarece dintre toate
pistele sugerate anchetatorilor, una singur a fost exclus,
care este totui cea mai plauzibil.
De ce a fost ordonat tcerea acelora care ar fi putut
fi martorii cei mai necesari?
«Paznicul sinagogii din Caipentras i deintorul
cheii cimitirului, Kouhana, care fusese unul din primii care
au descoperit corpul lui Felix Germon, refuz s ne
vorbeasc; “Chiar i dac ai fi fost prefectul, am primit
ordinul de a nu spune nimic”. Preedintele consistoriului i-a
interzis s vorbeasc “deoarece cine tie ce ar fi spus la
televiziune”, justific dr. Freddy Haddad, el-însui foarte
reticent în a evoca profanarea, ca i RabinulAmar.»Surs: VarMatin magazine, de luni 15 aprilie 1995, articolul
reporterilor Micbel Letereui i Michel Brault.
Oare de ce rabinul din Carpentras, care a fost
întrebat dac locul nu va fi sanctificat, rspunde: «Nu este
de resortul meu/», i preedintele consistoriului: «Nu exist
nici unmoivh. Iar Primarul: «Numi s-a cerut nimic».
Surs: acelai articol din VarMatin, de luni 15 aprilie 1995.
De ce nici un ziar francez nu a evocat precedentul -
întru totul asemntor - al unei astfel de “profanri” care se
produsese în cimitirul israelian de la Rishon Leitzion, în
apropiere de Tel Aviv, în noaptea de 2 martie 1984: corpul
194
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
unei femei fusese deshumat acolo i aruncat în afara
cimitirului evreiesc. “Act barbar de antisemitism”, au
proclamat imediat comunitile evreieti din întreaga lume.
Câteva zile mai târziu poliia israelian, dup anchet, a
descoperit adevratul sens al acestei abjecii: cadavrul atât
de ruinos tratat era cel al doamnei Teresa Engelowicz, soia
unui evreu, dar de origine cretin. Evreii integriti
considerau prezena sa în cimitirul evreiesc ca murdrind
puritatea locului iar Rabinul din Rishon Leitzion ceruse deja
dezhumarea sa.
De ce nici un ziar francez nu a evocat paralelismul?
Domnul Germon, al crui cadavru fusese de asemenea
exhumat noaptea i fcuse obiectul sinistrului “montaj” al
tragerii în eap, era “vinovat”, i el, de a se fi cstorit cu o
- cretin, iar cadavrul su transportat pe un mormânt vecin,
cel al doamnei Emraa Ullma, vinovat, i ea, de se fi
cstorit cu un catolic.De ce nimeni nu a reamintit c în
Israel, pentru a convinge c Palestina era un “deert” înainte
de înfiinarea statului Israel, sute de sate au fost rase de pe
faa pmântului cu buldozerul, cu casele i acareturile lor, cu
cimitirele i mormintele lor?
Surs: Isral Shahak, Leradsme de liîtat d’Israel, p, 152 iurmtoarele.
A doua zi dup “Ziua democraiei”, la Universitatea
ebraic din Ierusalim studenii evrei au pus punctul pe “i”.
«De ce nu s-a protestat când tiai c strada Agron
din Ierusalim i Hotelul Hilton din Tei-A viv sunt construite
pe cimitire musulmane distruse
%
Surs: “Studenii Organizaiei socialiste israelinene:
Matzpen”, P.O.B. 2234, Ierusalim.
195
ROGER GARAUDY
3. Mitul “miracolului israelian”:
finatarea extern a Israelului9
«Fora pumnului evreiesc vine
din mnua dc oel americani cit fi
îmbrac, i din dolarii care o
capitoneaz»
Surs: Yefihayahou Leibowitz,
Judisme ei Israel p. 253.
în ceea ce privete sumele vrsate de Germania
statului Israel, las cuvântul celui care a fost principalul
negociator al cuantumului despgubirilor, Nahum Goldman,
care a relatat în “Autobiografia” sa, pe care mi-a oferit-o
amical, cu dedicaie, la 23 aprilie 1971, drept mulumirepentru misiunile pe care le îndeplinisem, la cererea sa, cu
doi ani înainte, pe lâng Nasser, dup rzboiul de ase zile.
«ia începutul anului 1951, Israelul a intrat pentru
prima oar în scen adresând celor patru aliai dou note în
care revendicrile evreietiprivitoare la despgubirile cerute
noilor Germanii se ridicau la suma de un miliardijumtatede dolari, din care o jumtate trebuia pltit de ctre
Germania de Vest i cealaltjumtate de Germania de Est.
Acest total se bazape urmtorul calcul:
Israelul primise în jur de 500.000 de Evrei, iar
reintegiarea economic a unui fugar costase aproximativ
196
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
3.000 de dolari. Salvând aceste victime ale nazismului,
asumându-ipersonal o enormpovar finaciar, Israelul se
considera în drept s-i impun exigenele în numele
poporului evreu, deifr nici o baz legal, deoarece statul
evreu nu exista în timpulregimuluinazist» (p. 262).
«în aceste circumstane ministrul de externe israelian
mi s-a adresat în vara anului 1951 în calitatea mea de
preedinte al Jewish Agency pentru Palestina i mi-a cerut
s convoc într-o conferin marile organizaii evreieti din
Statele Unite, din rile Commonwealth-ului britanic i din
Frana, cu scopul de a sprijinirevendicrile israelienei de a
gsi un mijloc de a le face acceptate» (p. 263).
«Negocierile pe care Ie aveam în intenie urmau sfie de o natur foarte special. Ele nu aveau nici o bazjuridic . . .» (p. 268).
«Cu mult curaj i mult mrinimie, cancelarul
federal a acceptat ca baz de discuie suma de un miliard de
dolari, dar tiam c se formase deja în sânul guvernului,
printre efii partidelor politice, în lumea bncilor i a
industriei o grupare ostil acceptrii unei sume atât de
gigantice. Mi-a fost repetat din diferitepric era inutilscontez chiarpe sume cât decât apropiate.»
«în prima faz a negocierilor dintre germani idelegaia Claims Conference, s-a ajuns la un acord general
asupra indemnizaiilor i a legislaiei care s reglementeze
despgubirile. A fost lsat pentru o faz ulterioar
problema revendicrilor globale ce se ridicau Ia suma de
500 milioane mrci. . .
»
«Dup lungi discuii, aceast faz a întrevederilor s-a
încheiat cu acordul delegaiei germane, care se angaja srecomande guvernului acceptarea unei revendicri israeliene
de 3 miliarde de mrci (cu 25% mai puin decât cerusem
noi)» (p. 272).
197
ROGER GARAUDY
«A trebuits merg din nou la Bonn, la 3 iulie, unde
am fcut urmtoarea concesie: 10% din cele 500 milioane
urmaus fie destinate victimelor neevreieti ale nazismului
i repartizate chiar deguvernulgerman» (p. 282).
«...tratatele urmau s fie semnate la 10 septembrie
1952 la Luxemburg; cancelarul va reprezenta Germania,
ministrul de externe Moshe Sharett Israelul, iar eu Claims
Conference» (p. 283).
«...livrrile germane au constituit un factor decisiv
în avântul economic al Israelului în aceti ani. Nu tiu care
ar fi fost soarta Israelului în anumite momente critice ale
economiei sale, dac Germania nu i-ar fi inut
angajamentele. Cile ferate, telefoanele, instalaii portuare,
sistemele de irigaie, ramuri întregi ale industriei i ale
agriculturii nu ar fi fost ^ în starea lor actual frdespgubirile germane. în sfârit, sute de mii de victime
evreieti ale nazismului au primit în aceti ultimi ani sumeimportante în baza legii de despgubire» (p. 286).
«Când în dimineaa sosirii mele am mers la primul
ministru israelian DavidBen Gurion, acesta m-a întâmpinat
cu un aer solemn: “Tu i cu mine am avut fericirea de a tri
dou miracole, crearea statului Israel i semnarea acordului
cu Germania. Eu am fost responsabil de primul i tu de al
doilea » (p. 284).
Sulrs: Nahum Goldman, Avtobiograpbie, Ed. Fayard, Pari»,
1969.
într-o alt carte a sa, The Jewish Paradox, NahumGoldman relateaz nu numai negocierile sale cu Germania,
ci i modul în care a obinut de asemenea “despgubiri” de
la Austria i de la Cancelarul Raab. El îi spune cancelarului:
« Trebuiespltii despgubiri evreilorf»
«Darnoiam fost victimele GermanieiA>, spune Raab.
Goldaman reia: «In acest caz voi închina cel mai
mare cinematograf din Viena i, în fiecare zi, voi proiecta
198
MITURILB FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIBNE
filmul în care este prezentat intrarea trupelorgermanei al
lui Hitlerîn Viena, în martie 1938».
Raab a spus atunci: «De acord, vei avea baniif»
Era vorba de o sum de ordinul a 30 milioane de
dolari. Puin mai târziu Goldman a revenit: « Trebuie înc 30milioane!
»
«- Dar, spune Raab, czusem de acord doar pentru
30 milioane!»
.«- Acum trebuie s dai mai mult!» a replicat
Goldman, i a obinut banii. El va reveni pentru a treia oar,
obinând aceeai sum (31 .8507).
Exist alte dou surse de finanare a ceea ce unii
numesc .“miracolul israeiian” pe plan economic i, de
asemenea, a giganticei înarmri (inclusiv nuclear) a statului
Israel, care face derizorie imaginea atât de des utilizat a
unui mic David cu pratia sa în faa uriaului Goliat. în
rzboaiele actuale, fora nu se msoar în numrul soldailor
mobilizabili, ci în echipamentul tehnic al armatei: cea a
Israelului, graie fluxurilor financiare care s-au revrsat
asupra rii, dispune de o putere de lovire infinit superioar
celei a statelor arabe reunite.
în afara “despgubirilor”. Israelul dispune de o
aprovizionare practic nelimitat, în arme i în bani, venind
în principal din Statele Unite, unde atotputernicul su lobby
s-a dovedit în mod special eficace; de asemenea, el mai
dispune de donaii venite din partea “diasporei”.
Pinhas Sapir, pe atunci ministru de finane al
Israelului, a destinuit în 1967 la Ierusalim, la “Conferina
miliardarilor evrei” (sic), c între 1949 i 1966, statul Israel
a primit 7 miliarde de dolari.. ,
Surs: The Israeli Economist, septembrie 1967, nr. 9.
Dr. Yaakov Herzog, director general al cabinetului
primului ministru israeiian, definete astfel scopul acestor
reuniuni: «S examinm cum putem atrage investiii tot maiimportante în Israel, i s implicm tot mai strâns în
199
ROGER CARAUDY
economia israelian pe deintorii evrei de capitaluri ce
locuiesc în strintate, astfel încât s aib un sentiment
imediat de responsabilitate i de participare ...Acum
planificm altceva: un soi de dialog mre despre
identificarea Diasporei cu Israelul, în cadrul luptei împotriva
asimilrii în strintate.»
Operaiunea s-a dovedit rentabil, cci organizaiile
evreieti americane trimit Israelului în fiecare an, în medie,
un miliard de dolari (Aceste contribuii, considerate drept
“caritabile”, se scad din impozitele donatorului, ceea ce
înseamn c ele recad în fapt pe umerii contribuabilului
american, chiar dac ele servesc “efortului de rzboi” al
Israelului. îns grosul vine totui direct din partea s.tatului
american, al crui “ajutor” se ridic la peste trei miliarde de
dolari pe an).
Aproape jumtate din acest ajutor - oficial - const
în donaii i în “împrumuturi” care sunt apoi ‘‘uitate”. Restul
se adaug datoriei externe israeliene, care este într-o rapid
cretere, i care se apropie acum de 20 miliarde de dolari -
adic o medie, fr precedent, de aproape 5.000 de dolari pe
cap de locuitor.
Cea mai mare parte a acestui ajutor anual se
constituie în livrri de armament pentru care Congresul,
atent s-i limiteze caracterul spectacular i s evite criticile
publicului, a prevzut un mod special de finanare în acel
Arms Export Act, din 1976.
Pentru a aprecia semnificaia acestor cifre referitoare
la finanarea extern, este suficient s amintim c ajutorul
acordat de planul Marshall, între 1948 i 1954, Europei de
Vest, a atins 13 miliarde de dolari, ceea ce înseamn cstatul Israel a primit, pentru mai puin de 2 milioane de
locuitori, mai mult de jumtate din ceea ce au primit 200
milioane de europeni. Adic de o sut de ori mai mult, pe
cap de locuitor, decât europenii.
200
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
Al doilea element de comparaie: media ajutorului
anual primit de “rile subdezvoltate” pe parcursul perioadei
1951-1959 nu a depit 3.164 milioane de dolari, în timp ce
Israelul, cu 1,7 milioane locuitori la acea epoc, adic cu
mai puip de o miime din populaia “subdezvoltat” a
globului, a primit 400 milioane de dolari, deci o zecime din
total' Dou milioane de israelieni au primit, pentru fiecare
locuitor, de o sut de ori mai mult decât dou miliarde de
locuitori ai Lumii a Treia.
i tot pentru a oferi comparaii clare: 7 miliarde de
dolari primii, în 18 ani, ca donaii, de ctre Israel,
reprezint mai mult decât totalul venitului naional al
ansamblului muncii rilor arabe vecine (Egipt, Siria, Liban,
Iordania), care era, în 1965, de 6 miliarde.
Dac se ine cont numai de contribuia american, se
poate observa c între 1948 i 1967, Statele Unite au dat 435
de dolari fiecrui iraelian i 36 de dolari fiecrui arab sau,
altfel spus, c la 2,5% din populaie i-au fost atribuite 30%din ajutorul dat celorlali 97,5%.
Surs: Dnp statisticile O.N.U. Aprate ia "Le conrant
International des capitaux â long terme et Ies donation pnbliqnes
(1951 - 1959)”. Citat de George Coma fn “Finances d’Isral) " (TPS,
1968).
Dar metodele de finanare a statului Israel sunt înci mai ambiioase: ele tind s creeze, în favoarea acestui stat,
o reea financiar mondiala creia s îi orienteze investiiile
(în 1967, cu ocazia primei “Conferine a miliardarilor
evrei”).
O recent tez de doctorat, prezentat de Jacques
Bendelac la Universitatea Paris II, i publicat sub titlul
“Les fonds exterieurs d'Israel” furnizeaz cifre precise, pe
baza unor surse irecuzabile, asupra diferitelor aspecte ale
finanelor israeliene.
Surs: Jacques Bendelac, Les fonds exterieurs d’ Israel,
Ed. “Economica”, Paris, 1982.
201
ROGER GARAUDY
Autorul se oprete în mod special asupra studierii
raporturilor între contribuiile Diasporei i ajutorul direct al
guvernului american.
El caracterizeaz astfel evoluia acestor raporturi:
«Dac Diaspora era pân recent (anii 70) principalul furni-
zor de capitaluri al Israelului, tendina actual indic faptul
c ajutorul guvernamental american (înjur de 2 miliarde de
dolari pe an) depete cu mult contribuiile financiare ale
Diasporei (înjur de 900milioane de dolaripe an).»
Aa se face c, pentru anul fiscal 1980, au fost
autorizate în beneficiul Israelului vânzri de armament în
valoare de 1 miliard de dolari. îns imediat dup aceste
livrri, jumtate din sum - 500 milioane dolari, convenii
iniial ca împrumut - a fost tears ... iar restul urma sîngroae datoria Israelului fa de guvernul american ... Odatorie pentru a crei rambursare beneficiaz de perioade de
graie de peste zece ani. în plus, inând cont de agravarea
constant a situaiei economice a Israelului dup 1973,
aceste rambursri sunt fictive, în msura în care aceste
vârsminte sunt imediat compensate de un nou ajutor anual
sporit din partea Statelor Unite.
Surs: T. Stauffer, Christian Science Monitor,
20 decembrie 1981.
Deja din timpul agresiunii israeliene din 1956
împotriva Egiptului, aportul american în armament era
uria; sionistul Michel Bar Zohar scrie: «începând din luna
iunie;cantiti enorme de armamentau începuts curg spre
Israel, în baza unui acord ultrasecret, iar aceste livrri nu
erau cunoscute nici la Washington, nici de organismul
anglo-franco-american însrcinats vegheze asupra balanei
de fore în Orientul Mijlociu, nici de Quai d'Orsay, ce se
împotrivea unei apropieri prea riscante cu Israelul, care ar fi
compromis ceea ce mai rmsese din legturile Franei cu
clientela sa arab.»Surs: Michel Bar Zohar, Ben Gourion, le Prophete arme,
202
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
Ed. Fayard, Paris, 1966, Capitolul 27.
O a doua surs de finanare este constituit de
Bonurile de stat israeliene, în dolari, vândute în strintate,
dar a cror rambursare i ale cror dobânzi sunt pltite în
moned israelian.
Aceste bonuri (din care 99,8%, în 1951, erau
vândute Statelor Unite, i înc 80%, în 1978) au pus la
dispoziia economiei israeliene peste 5 miliarde de dolari.
Suni: State of Israel Bonds, Jerusalem-New-York, AmericanJewish Yearbook, 1972, p. 273; 1978, p. 20S; 1980, p. 153.
între “donaii” i “bonuri”, statul sionist a primit,
între 1948 i 1982, aproape 1 1,5 miliarde de dolari.
Suni: Statistica! abstract of Israel (anuar) iBank of Israel, Annual Reports.
O atare eficacitate implic ceea ce Bendelac numete«cârdia între putere i lumea finanelor» în micarea
sionist. Pentru Frana este dat o ilustrare elocvent, în
1982:
«Guy de Rothschild este preedinte al Fondului
SocialEvreiesc Unit (F.S.J. U.) i alA. U.J.F.;
David este trezorierul F.S.J.U i membru francez al
Consiliului de administrare alAgeniei evreieti;
Alain este reprezentantul Consiliului Reprezentativ
al Instituiilor evreieti din Frana i al Consistoriului
Israelit Central;
Elie este preedinte al Comitetului executiv al
A. U.J.F.;
Edmond este preedinte al Organizaiei Europene a.
Bonurilor Israelului;
în siarit, Alix de Rothschild era preedintele
mondial al “Alya des Jeunes ’!»
Surs: Bendelac, op. cit., p. 76.
Dar dependena este i mai mare înc în privina
guvernului american, mai ales dup anii '70.
203
ROGER GARAUDY
«în momentul rzboiului de ase zile, deficitul
extern atingea 700 milioane de dolari, i depea 1 miliard
de dolari la începutul anilor '70. Aportul financiar al
iudaismului mondial nu mai era suficient pentru a satisface
nevoia de capital a economiei israeliene; trebuia deci fcutapel la ajutorul guvernului american, care i-a furnizat maiîntâi credite militare, pentru a-i extinde apoi ajutoruli în
sectorul economic, dup rzboiul de Yom Kippur. Acest
aport de capital al guvernului american s-a tradus într-o
cretere spectaculoas a datoriei externe a Israelului, care va
depi 20 miliarde de dolari în 1982. Astfel, deteriorarea
ajutorului financiar al Diasporei, dup începutul anilor '70,
poate fi analizat în raport cu dou aspecte ale dependenei
economice a Israelului: ajutorul guvernamental american ipovara datoriei externe.»
Suni: Benddmc, op. cit, p. 79.
Dup 1948, ajutorul guvernului american acordat
Israelului a atins aproape 18 miliarde de dolari, repartizai în
pri egale între împrumuturi i donaii, dou treimi fiind
destinate unor scopuri militare.
Surs: pÂnft în 1977, Trezoreria, Divizia de schimbriexterne. Din 1978 pânft în 1981, Ambasada S.U.A. (TeFAviv).
Accelerarea acestui ajutor a fost vertiginoas: în
general inferior sumei de 100 milioane de dolari pân în
1975 i apoi sumei de 2 miliarde de dolari pân în 1981. în
1985, statul Israel a cerut înc 12 miliarde de dolari pentru 8
ani.
în ceea ce privete datoria extern, ea a crescut de la
6 miliarde de dolari în 1973, la 10 miliarde în 1976, apoi la
17 miliarde de dolari la 1 ianuarie 1981, ajungându-se la
cifra record de 4.350 dolari pe cap de locuitor!
Ajutorul s-a mrit cu subcontractele obinute, mai
ales pentru aviaie (de exemplu. Israel Aircraft Industries a
primit contracte pentru a fabrica unele elemente pentru
avioanele F-4 i F-15).
904
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
în fine, ajutorul economic comport faciliti
acordate exporturilor israeliene în S.U.A., beneficiind de
tarife prefereniale de “ar în curs de dezvoltare”, în jur de
96% dintre acestea (1 miliard de dolari) intrând în Statele
Unite fr nici o tax.
Pe scurt, o singur cifr este suficient pentru a
defini caracterul statului sionist Israel: totalul “ajutorului”
oficial american pe care îl primete el singur, înseamn
peste 1.000 de dolari pe cap locuitor, ca baci adugat
venitului su naional; de peste trei ori venitul naional brut,
pe cap locuitor, al Egiptului i al majoritii statelor
africane.
Profesorul Yeshayahou Leibowitz de la
Universitatea ebraic din Ierusalim, care a redactat o opermajor ca La foi de Maimonide (tradus în francez în 1 992,
la Paris, £ditions du Cerf), i a condus timp de 20 de ani
redactarea Enciclopediei ebraice, în cartea sa Israel et
Judaisme, aprut în ebraic, la Ierusalim, în 1987 (i
tradus de Brouwer), rezum astfel opinia sa asupra
sionismului politic, din punctul de vedere al unui evreu
jignit în credina sa de sionist religios care triete în
Palestina din 1934:
«Sistemul nostru este putred la baz» (p. 255). iaceasta din dou motive:
1. -«Nenorocirea vine din faptul c totul este
articulat la problema naiunii i a statului» (p. 182). Dacstatul i naiunea sunt considerate ca un scop în sine, atunci
«iudaismul este respins deoarece cel mai important devine
statul Israel» (p. 182)
«Naionalismul înseamn distrugerea esenei
omului» (p. 182). «Statul Israelnu este un stat care posed o
armat, ci o armat care posed un stat» (p. 31).
2.
- Dependena acestui stat de Statele Unite. «La noi,
prbuirea total se poate produce într-o singur noapte:
205
ROCER GARAUDY
consecin a prostiei totale care face ca întreaga noastr
existen s depind de ajutorul economic american» fp.225).
«Americanii nu sunt interesai decât de ideea de a
menine aici o armat de mercenari în uniform Tsahab» (p.226)
. «Fora pumnului evreiesc vine din mnua de oel
american care îl îmbrac i din dolarii care o capitoneaz»
(p. 253).
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELTENE
Concluzie
a) — Pentru buna înelegere a miturilor ca
etape ale umanizrii Omului
Toate popoarele, chiar înainte de descoperirea
scrisului, au elaborat tradiii orale, întemeiate uneori pe
evenimente reale, dar având drept caracter comun sa dea o
justificare adesea poetica originilor lor, organizrii lor sociale,
practicilor lor de cult, izvoarelor puterii efilor lor sau
planurilor viitoare ale comunitii.
Aceste mari mituri jaloneaz epopeea umanizrii
omului exprimând, prin nararea faptelor de vitejie ale unui zeu
sau ale unui strmo legendar, marile momente ale ridicrii
omului ce ia cunotin de puterile sale i de datoriile sale, de
vocaia sa de a-i depi condiia prezent, prin imagini
concrete nscute din experiena sa sau din speranele sale; el
proiecteaz un stadiu ultim al viitorului în care se vor fi
împlinit toate visurile sale de fericire i de “salvare”.
Pentru a ne limita doar la câteva exemple împrumutate
de pe diverse continente, Ramayana din India ne d, de-a
lungul expunerii victoriilor i încercrilor la care sunt supui
eroul su Rama i soia sa Sita, cea mai înalt imagine a
brbatului i a femeii, simul onoarei lor, al fidelitii la
exigenele unei viei fr pat. însui numele eroului Ramaeste apropiat de cel al zeului: Ram. Puterea mitului este, atât
de mare, cu mult deasupra povestirii, încât va inspira timp de
milenii viaa popoarelor, construind o imagine mrea a
207
ROGER GARAUDY
/omului la izvoarele vieii sale: multe secole dup versiunea lui
Valminki, adunând în scris cele mai faimoase tradiiii orale,
poetul Tulsidas, în secolul al XV-lea va rescrie Ramayanaîntr-o viziune mistic mai profund, poemul mereu neterminat
al ascensiunii umane; i atunci când, murind, Ghandi îi va
binecuvânta asasinul, numele lui Ram va fi cel care va fi
rostit, ultimul, de buzele sale.
La fel se întâmpla i în Mababaratha, culminând în
Bhagavad Gita, unde prinul Arjuna îi pune, în toiul btliei
de la FCurukshetra, întrebarea ultim a sensului vieii i a
luptelor sale.
Intr-o alt civilizaie, adic într-o alt concepie a
raporturilor omului cu natura, cu ceilali oameni i cu
Dumnezeu, în Iliada, ale crei tradiii orale populare sunt
atribuite toate unui autor care le-a dat o form scris, Homer(precum Valmiki pentru Ramayana) proiecteaz cea mai înalt
imagine a omului: personajul Hector mergând, cu pas
inflexibil spre o moarte dinainte tiut, pentru salvarea
poporului su.La fel “Prometeul” lui Eschyl va deveni, cu peste dou
milenii mai târziu, în secolul al XDC-lea, împreun cu
“Prometeul Dezlnuit” al lui Shelley, simbolul venic al
mreiei luptelor eliberatoare; ca i apelul Antigonei la acele
“legi nescrise” al cror ecou n-a încetat s rsune în mintea iîn ininia tuturor acelora care îneleg s “triasc superior”, mai
presus decât scrierile, puterile i legile.
Sau marile epopei iniiatice ale Africii, precum
Kaydara, pe care Hampate Ba le-a fcut s treac din tradiia
oral în opera scris, devenind un adevrat Homer sau
Valmiki al Africii, ca i autorii anonimi ai Exodului triburilor
aztece, sau ca Goethe în care s-a copt, pe parcursul întregii
sale viei “Faust”, mitul tuturor dorinelor secolului al XlX-lea
european, sau ca Dostoievski, care prezint în romanul su“Idiotul”, sub trsturile prinului Mîkin, o nou versiune a
208
MITURI LH FONDATOARE ALE POLITICII ISRAEL1ENE
^pi lui Iisus, drâmtor ai tuturor idolilor vieii modeme,Semntoare cu acea alt via a lui Iisus din aventurile lui
Don Quichotte, cavalerul Profet, ce se izbete fr a osteni de
toate instituiile unui secol ce vedea nscându-se noua domnie
a banului, în care o generozitate fr fric i fr repro nu
putea sfâri decât în derâdere i în eec.
Nu sunt acestea decât exemple ale acestei “Legende a
secolelor” ce sun înc o dat, prin Victor Hugo, deteptarea
oamenilor.
Ansamblul lor constituie adevrata “istorie sfânt” a
umanitii, istoria mreiei omului, afirmându-se, chiar de-a
lungul tentativelor sale avortate, pentru a depi cutumele iputinele.
Ceea ce se numete “Istoria”, este scris de
învingtori, de stpânii imperiilor, de generalii pustiitori ai
pmântului oamenilor, de financiarii jefuitori ai bogiilor
lumii ce supun geniul marilor inventatori din tiin i din
tehnic operei lor de dominaie economic sau militar.
Urmele tuturor acestora au rmas înscrise în
monumente de piatr, în fortree, în arcuri de triumf, în
palate, în scrieri întru gloria lor, în imagini spate în piatr, ca
la Kamak, benzi desenate ale ferocitilor lui Ramses, sau în
memoriile apologetice ale cronicarilor precum Guibert de
Nogent, cântre al Cruciadelor, sau în memoriile celor setoi
de putere, precum “De bello Gallico” ale Iui Iulius Cezar, sau
“Le Memorial de Sainte-Helene” în care Napoleon slvete,
prin pana îngduitoare a lui Las Cases, faptele de vitejie prin
care a lsat o Fran mai mic decât o gsise.
Aceast istorie nu se d în laturi s pun, în treact, în
serviciufsu miturile, legându-le la carul victoriilor sale.
209
ROGER GARAUDY
b) — Mitul deghizat în istorie si utilizarea
sa politicLectura acestei cri,' Miturile fondatoare ale politicii
Israe/iene, nu trebuie s creeze, confuzie, nici religioas, nici
politic.
Critica interpretrii sioniste a Thorei, i a “crilor
-istorice” (în special cele ale lui Iosua, ale lui Samuel i ale
Regilor), nu implic în nici un fel o subestimare a Bibliei i a
ceea ce ea mrturisete cu privire la epopeea umanizrii i a
divinizrii omului. Sacrificiul lui Avraam este un venic
model al depirii de ctre om a vremelnicelor sale gesturi
morale i a fragedei sale logici, în numele valorilor absolute
care Ie relativizeaz. Tot aa cum Exodul rmâne simbolul
smulgerii din orice servitute, al chemrii irezistibile a lui
Dumnezeu ctre libertate.
Ceea ce respingem este lectura sionist, tribal inaionalist, a acestor texte, ce reduce ideea mrea a
Legmântului lui Dumnezeu cu omul, cu toi oamenii, i a
prezenei sale în toi, la cea mai malefic idee a istoriei
umane: cea a poporului ales de un Dumnezeu parial iprtinitor (i deci un idol) care justific dinainte toate
dominaiile, colonizrile i masacrele. Ca i cum, în lume, nu
exist alt “Istorie sfânt” decât cea a evreilor.
Din demonstraia mea, ale crei verigi nu au fost
prezentate fr a li se altura respectivele surse, nu rezult
deloc ideea distrugerii statului Israel, ci doar desacralizarea sa:
acest pmânt, ca oricare altul, nu a fost niciodat promis ci
cucerit, precum cel al Franei, al Germaniei sau al Statelor
Unite, în funcie de raporturile de for istorice din fiecare
secol.
Nu este vorba de a reface în mod indefinit istoria cu
lovituri de tun, ci doar de a cere, pentru toi, aplicarea unei
legi internaionale care nu perpetueaz legi ale junglei.
210
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
în cazul particular al Orientului Apropiat este vorba
doar de a aplica deciziile de partaj adoptate de O.N.U. la
sfâritul ultimului rzboi mondial i rezoluia 242 care
excludea înclcarea frontierelor rilor vecine sau captarea
surselor lor de ap, i prevedea evacuarea teritoriilor ocupate.
Implantarea, în zonele ilegal ocupate, a unor colonii protejate
de armata israelîan i înarmarea colonilor înseamn în fapt
perpetuarea unei ocupaii care face imposibil o pace
veritabil i o coabitare panic i durabil a unor popoare
egale i independente, pace care ar fi simbolizat de respectul
comun, fr pretenii la posesiunea exclusiv a Ierusalimului,
loc de întâlnire a trei religii abrahamice.
*
Tot aa, critica mitului Holocaustului nu înseamn o
aritmetic macabr a numrului victimelor. Chiar s nu fi
existat decât un singur om persecutat pentru credina sa sau
pentru apartenena sa etnic, i tot ar fi fost vorba de o crimîmpotriva întregii umaniti.
îns exploatarea politic, de ctre q naiune care nu
exista atunci când au fost comise aceste crime, a cifrelor
exagerate în mod arbitrar pentru a încerca s dovedeti csuferina unora nu se poate compara cu cea a tuturor celorlali,
i sacralizarea (prin chiar vocabularul religios însui - cel al
“Holocaustului”) tind s fac uitate genociduri i mai feroce.
Cei mai mari beneficiari ai tuturor acestor denaturri
au fost sionitii, dându-se drept victime exclusive, creând, ca
urmare, un stat al lui Israel i tcând din el victima cvasiunic
a hitlerismului, în ciuda celor 50 milioane de mori ai acestui
rzboi; plecând de aici, ei au plasat acest stat deasupra oricrei
legi pentru a legaliza toate violenele i abuzurile sale comise
în afar i în interior .
211
ROGF.R GARAUDY
*
Nu este vorba nici de a acuza de rea credinmilioanele de oameni oneti care au crezut în aceste mitologii
mincinoase propagate de toate mijloacele de informare i pe
drept cuvânt indignai, de exemplu, de martirajul camerelor de
gazare, sau convini printr-o lectur literal a Bibliei,
ignorând total exegeza modern, de veracitatea promisiunilor
divine fcute unui popor ales. Timp de mai bine de un mileniu
(din secolul al IV-lea pân în vremea Renaterii) cretini pioi
au crezut în “donaia’
unor state ale Papei fcut de împratul
roman Constantin Pontifului roman. Minciuna a domnit
vreme de o mie de ani.
Chiar i bunica mea a vzut, cu ochii ei, ca mii de
oameni de bun credin, o Cruce de sânge ridicându-se pe cer
în noaptea de 2 august 1914. i a crezut acest lucru pân la
moartea sa.
Cartea de fa nu are alt obiect decât acela de a da
tuturor elementele care s le permit s judece faptele
criminale ale unei mitologii sioniste care, în modnecondiionat susinut de Statele Unite, a dat natere deja la 5
rzboaie i constituie, prin influena pe care o exercit lobby-
ul su asupra puterii americane i, prin aceasta, asupra opiniei
publice mondiale, o ameninare permanent pentru unitatea
lumii i pentru pace.
212
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
c) - Falsificatorii i istoria critic
în sfârit, este vorba pentru noi - care dm, pentru cea
mai mic informaie, sursa i dovada a ceea ce afirmm - de a
ne separa în mod radical dfe toate falsurile destinate a
discredita o religie sau o comunitate i de a chema împotriva
ei la ur i la persecuie.
Modelul acestui gen de infamie îl constituie “Proto-
coalele înelepilor sionului” creia i-am demonstrat pe larg, în
cartea mea Palestine, terre des messages divins (p. 206-214),
procedeele poliieneti de fabricare, inspirându-m din
demonstraia irefutabil fcut de Henri Rollin, în 1939, în
L 'Apocalypse de notre temps (Gallimard, 1 939), pe care Hitler
a distrus-o în 1940 deoarece spulbera imul din instrumentele
favorite ale propagandei antievreieti ale nazitilor.
^ Henri Rollin a dezgropat cele dou plagiate pornind de
la care fusese fabricat falsul" de poliia ministrului rus de
interne Von Plehve, la începutul secolului.
1° - Un pamflet scris în Frana, în 1864, de Maurice
Joly împotriva lui Napoleon al IlI-lea, “Dialogue aux enfers
entre Montesquieu et Machiavei”, din care reproduce,
paragraf cu paragraf, toate criticile la adresa dictaturii
împratului i care se pot aplica oricrei politici de dominaie.2° - Un eseu al unui emigrant rus, Ilya Tsion, îndreptat
împotriva ministrului de finane rus, contele de Witte, intitulat
“Ou la dictature deM Witte conduit Ia Russje" (1895) care. Ia
rândul su, era un plagiat al pamfletelor îndreptate, înainte de
1789, împotriva domnului de Calonne, i care se poate aplica
tuturor legturilor minitrilor de finane cu bncile
internaionale. în acest caz particular era o reglare de conturi a
lui Von Plehve cu de Witte, pe care îl ura.
Acest roman poliist al genului josnic a fost din
nefericire larg utilizat (în special de anumite ri arabe pe care
le-am denunat de mult timp). El ddea astfel ocazia,
sionitilor i israelienilor, s denune orice critic a politicii
213
ROGER GARAUDY
lor în Orientul Apropiat i . a grupurilor lor de presiune,
asimilându-le cu aceste arlatanii.
De aceea, cu riscul de a supraîncrca i de a obosi un
cititor grbit s ajung* la concluzii, fr a trece prin truda
adesea anost a probelor, nu am avansat nici o tez fr a-i
indica sursele.
*
S rezumm ceea ce istoria critic poate spune, fr a
o sacraliza cu mituri puse în serviciul unei anumite politici.
Pornind de la ideologia sa rasist, Hitler, de la primele
sale manifestri politice, îi ia pe evrei drept int, dupcomunism, a cnii distrugere era principala sa misiune (ceea
ce îi va aduce mult timp indulgena i concesiile
“democraiilor occidentale”, de la livrarea mijloacelor pentru
reînarmarea sa de ctre industriai, pân la cedarea unor
popoare, prin politica lor, ca de exemplu la Mttnbhen).
Primele sale pretexte, în lupta sa împotriva evreilor, erau de
altfel contradictorii: pe de o parte pretindea c Revoluia din
Octombrie era opera evreilor i c amenina Europa cu
instaurarea comunismului, cu complicitatea evreilor, idezvolta tema “iudeo-bolevismului” ca încarnare a
comunismului mondial; în acelai timp, denuna evreii ca
încarnarea capitalismului mondial.
Programul Partidului naional-socialist proclama deja:
“un evreu nupoate fi un compatriot”.
Surs: PJS. 1708.
Excludea astfel din naiunea german pe unii din fiii
si cei mai glorioi în toate domeniile culturii, de la muzic la
tiine, sub pretext c erau de confesiune mozaic i confunda
în mod voit religia cu ras.
Plecând de la aceast monstruoas excludere, care-1
renega pe poetul Heine i îl alunga pe genialul Einstein, el
definea, înc din 1919, într-o scrisoare din 16 septembrie
adresat prietenului su Gemlich, ceea ce el numea deja
“scopul su ultim” (Zetztes Ziei) “îndeprtarea evreilor”.
214
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICI! ISRAELIENE
Acesta va rmâne “scopul su ultim” pân la moartea sa, ca ilupta împotriva “bolevismului”, care îl va zdrobi.
Aceast “îndeprtare a evreilor”, una din constantele
politicii sale, va lua diferite forme în funcie de vicisitudinile
carierei sale.
îndat ce Hitler a ajuns la putere, ministrul economiei
semneaz cu Agenia evreiasc (sionist) acordul din 28
august 1933, acord care favoriza“tfansferul” (“Haavarâ ’ în
ebraic) evreilor germani în Palestina.
Surs: Broszat, Jacobsen, Krausnlck: Anatomie des S.S.
Staates, MUnchen, 1982, voi. D, p. 263.
Doi ani mai târziu, legile de la Nuremberg, din 15
septembrie 1935, dau valoare legislativ articolelor 4 i 5 din
programul Partidului, formulat la Munchen la 24 februarie
1920, cu privire la cetenia Reich-ului i la “aprarea
sângelui” (aa cum “regii catolici” ai Spaniei o fcuser în
secolul al XVI-lea, sub pretextul “puritii sângelui” -
“limpieza del sangre” - împotriva evreilor i a “maurilor”),
inspirându-se i unii i ceilali de la Ezdras i Neemia din
Biblie. Aceste legi permiteau excluderea evreilor din funciile
de stat i din posturile dominante ale societii civile. Ele
interziceau cstoriile mixte i rezervau evreilor statutul de
strini.Discriminarea va ajunge curând s devin $i mai
slbatic, în 1938, o dat cu Noaptea de cristal, plecând de la
un pretext: La 7 noiembrie 1938, consilierul ambasadei de la
Paris, Von Rath, este asasinat de un tânr evreu pe numeGrynspan. Faptul, orchestrat de presa nazist, a declanat, în
noaptea de 9 spre 10 noiembrie, o veritabil vântoare de
evrei, jefuirea i prdarea prvliilor lor, spargerea vitrinelor -
de unde i numele de “Noaptea de cristal”
Bilanul a fost sinistru:
«Jefuirea i distrugerea a 815 magazine, a 171 de case,
a 276 de sinagogi, a 14 alte monumente ale Comunitiievreieti, arestarea a 20.000 de evrei, 7 arieni i 3 strini, 36
de mori i 36 de rnii».
215
ROGER GARAUDY
Surs: Raport a) Iui Heydrich ctre Goering din data de 11
noiembrie 1938, N(ir. T. IX, p. 554. Document recunoscut ca autentic
de Goering i de toi acuzaii împotriva crora fusese produs.
Nu era vorba de o reacie pasional a poporului ger-
man, ci de un pogrom organizat de Partidul nazist. O dove-
dete raportul judectorului suprem al Partidului naional-
socialist, Walter Buch, însrcinat s fac ancheta (Doc. P.S.
3063‘ purtând data de 13 februarie 1939, Nur. T. XXXII, >.
29) i care trebuia s-i judece pe cei 174 de membri ai
partidului, arestai dup 1 1 noiembrie, din ordinul lui
Heydrich, pentru a fi organizat i participat la acest pogrom.
Dar, printre cei 174, nu figurau decât cadre subalterne
ale Partidului. -
Guvernul (cu excepia lui Goebbels care aproba crima)
i însui Fuhrer-ul i-au dezavuat. îns aceasta nu exclude
ipoteza directivelor venite “de sus”. Cu atât mai mult cu cât
Goering a emis imediat trei decrete ce agravau discriminarea:
- primul sanciona evreii germani cu o amendcolectiv de un miliard de mrci (P.S. 1412 Reichsgesetzblatt
1938, partea I, pagina 1579) ;
- al doilea va exclude evreii din viaa economicgerman (P. S. 2875 Reichsgesetzblatt 1938, partea I, pagina
1580);- al treilea hotra ca rambursarea daunelor provocate
în cursul Nopii de cristal s fie fcut de companiile de
asigurare statului i nu intereselor evreieti (P.S. 2694
Reichgesetzblatt 1938, partea I, pagina 1581).
Asemnarea între pretextele i metodele folosite
pentru a-i zdrobi pe evrei în Germania i pe Arabi în Palestina
ese impresionant: în 1982 un atentat, împotriva unui
diplomat israel ian, este comis la Londra. Conductorii
israelieni l-au atribuit imediat O.L.P. i au invadat Libanul
pentru a distruge bazele O.L.P. de acolo, fcând 20.000 de
mori. Beghin i Ariei Sharon, precum alt dat Goebbels, au
216
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII (SRAELIENE
avut “Noaptea lor de cristal” cu un numr mult mai mare de
victime nevinovate.
Deosebirea este în pretextul declanrii invaziei în
Liban, proiectata de conductorii israelieni de mult timp. La
21 mai 1948 Ben Gurion scria în “Jurnalul” su:
«Clcâiul Iui Abile al coaliiei arabe este Libanul.
Supremaia musulman în aceastar este artificialipoate
fi rsturnat cu uurin; trebuie instaurat un stat cretin în
aceast ar. Frontiera sa de Sud va firâul Litani.»
Surs: Micbael Bar Zohar, Bea Gurion. Leprophete armâ, p. 139.
La 16 iunie, generalul Moshe Dayan precizeaz
metoda.
« Tot ceea ce ne rmâne de gsit este un ofier, chiar iun simplu cpitan. Trebuie s-l câtigm pentru cauza
noastr, s-l cumprm, pentru a accepta s se declare
salvatorul populaiei maronite. Atunci armata israelian va
intra în Liban, va ocupa teritoriile în care va instala un regim
cretin aliat Israelului, i totul va merge ca pe roate. Teritoriul
de sud alLibanului va fi în totalitate anexat Israelului.»
Surs: Jurnal fostului prim ministru al Israelului, MoshâSharett, publicat în ebraic tn 1979.
Ceea ce face înc i mai odioas crima din Liban, în chiar
esena sa (dincolo de masacrele comise sub ochii lui Sharon ipregtite graie lui), este c însui pretextul ei nu putea fi
imputat O.L.P.
Doamna Thatcher a adus, în faa Camerei Comunelor,
dovada c acesta crim era opera unui duman declarat al
O.L.P. Imediat dup arestarea criminalilor i inând cont de
ancheta poliieneasc, ea a declarat:
«Pe lista personalitilor ce trebuiau omorâte, gsitasupra autorilor atentatului, figura numele reprezentantului
O.L.P. de la Londra. Acest lucru face s se presupun Cagresorii nu aveau, aa cum a pretins Israelul, sprijinul O.L.P.
. . .Nu credc atacul israelian asupra Libanului este o aciune
217
ROGER GARAUDY
de represalii consecutiv acestui atentat: Israelienii au gsitdoar un pretextpentru a redeschide ostilitile.
Surs: International Herald Tribune, 8 iunie 1982.
Aceast dezminire adus propagandei israeliene a
trecut aproape neobservat în Frana, dei ea distrugea legenda
“legitimei aprri” care servise drept pretext noii agresiuni.
Cci acest rzboi se înscria, ca toate agresiunile iabuzurile statului Israel, în logica intern a doctrinei sioniste,
aa cum “Noaptea de cristal” se înscria în logica intern a
rasismului hitlerist.
Situaia evreilor, dup “Noaptea de cristal”, devenea
din ce în ce mai dramatic. “Democraiile occidentale” au
întrunit în 1938 Conferina de la Evian, care a reunit 33 de ri(U. R. S. S. i Cehoslovacia nu au fost reprezentate; Ungaria,
România i Polonia nu au trimis decât observatori pentru a
întreba dac vor fi debarasate de proprii lor evrei).
Preedintele Roosevelt a dat exemplul de egoism,
spunând la Conferina de pres de la “Warm Springs” c «nuera prevzut nici revizuirea, nici creterea cotelor de imigrare
în Statele Unite».
Surs: Mazur, “D y a trente ans, la Conftrence d’Lvian”,
în Le Monde Jttif, aprilie-iunic 1968, Nr. 50; p. 23 i 25.
La Evian nimeni nu s-a preocupat de «a lua în grij
persecutaii, sau de a se ocupa în modserios de soarta lor».
Surs: Dii teons sar le nazisme, Aprut sub îngrijirea
lui Alfred Grosser, Paris, 1976, p. 216.
în martie 1943, Goebbels putea înc s ironize-
ze;«Care va fi soluia problemei evreieti? Vom crea într-o zi
un stat evreu intr-un teritoriu oarecare? Vom ti mai târziu,
îns este curios de constatatc rile a cror opinie public se
ridic în favoarea evreilor refuz mereu s-iprimeasc.»Surs: L6on Poliakov, Bn? viaire de la Haine, p. 41.
Dup înfrângerea Poloniei, o alt soluie provizorie a
problemei evreieti a prut posibil: la 21 septembrie
Heydrich, amintind “scopul final” (Endzief) a ordonat efilor
218
MITUKIbb KJINUA lUAKfc ALb IAJLI I IUI ISKALblLNt
securitii s creeze, la noua frontier a U.R.S.S., un soi de
“rezervaie evreiasc”.
Sursft: L6on Poliakov, op. cit, p. 41.
înfrângerea Franei a deschis nazitilor noi
perspective. Se putea utiliza, pentru problema evreiasc,
pentru “soluia sa final”, imperiul colonial francez. Duparmistiiul din iunie 1940 este lansat ideea unei expulzri a
tuturor evreilor în Madagascar.
în mai 1940, într-o not intitulat « Câteva reflecii
asupra tratamentului persoanelor strine în est», Himmler
scrie: «Sper s vd noiunea de evreu definitiv, eliminat,
graie evacurii tuturor evreilor în Africa sau într-o colonie».
La 24 iunie 1940 Heydrich îi scria ministrului de
externe Ribbentrop c de acum înainte se lsa întrevzut «o
soluie final teritorial» (eine territoriale Endlosung) a
problemei evreieti.
Sursft: Gerald Fleming, Hitlcr und die EndJ&sung,
Wiesbaden-Miinchen, 1982, p. 56.
Ca urmare a fost elaborat din punct de vedere tehnic
“proiectul Madagascar”: la 3 iulie 1940 Franz Rademacher,
responsabil cu problemele evreieti la ministerul de externe,
elabora un proiec spunând:
« Victoria iminent, ofer Germaniei posibilitatea i,
dup prerea mea, o oblig s rezolve problema evreiasc în
Europa. Soluia de dorit este: toi evreii afar din Europa
(“Alle Juden aus Europa ").
Referatul D III propune urmtoarea soluie a
problemei evreieti: prin tratatul de pace, Fran trebuie sdisponibilizeze insula Madagascar pentru soluionarea
problemei evreieti i trebuie s transfere is despgubeasccei aproximativ 25.000 de francezi ce locuiesc acolo. Insula
va trece sub mandatgerman.»Sursft: N.G. 2586*B. Vezi “Documents on German Foreign Policy
(1918-1945)”, Series D, Voi. X, Londim, 1957. p. 111-113.
219
ROGER GARAUDY
La 25 iulie 1940, Ilans Frank, guvernator al Poloniei,
confirm c Ftihrerul era de acord du aceast evacuare, înstransporturi peste mri de asemenea importan nu erau reali-
zabile atît timp cît marina britanic deinea supremaia mrilor.
Surs: P.S. 22.33. LM.T. voi XXIX, p. 405.
Trebuia gsit o soluie provizorie de înlocuire.
în procesul verbal se spune:
«Reichsfuhrerul S.S. ef al poliiei germane este cel
care va fi responsabil de ansamblul msurilornecesare soluiei
finale (Endlosung der Judensfrage) fr restricii de limite
geografice:»
Surs: N.G. 2586 G.
Problema evreiasc se punea de acum la scara Europei,
ocupat de ctre naziti.
Proiectul Madagascar fiind în mod provizoriu amânat,
« rzboiul împotriva Uniunii Sovietice ne-a permis sdispunem de noi teritorii pentru soluia final (fir die
Endlosung). în consecin Fuhrerul a decis expulzarea evreilor
nu în Madagascar, ci spre est. »
Surs: N.G. 5570
Fuhrerul declarase într-adevr la 2 ianuarie* 1942:
«Evreul trebuie sprseasc Europa. Celmai bine este ca el
smearg în Rusia.»
Surs: Adolf Hitler, Monologues 1941-1944,
Albrecht Krauss Verlag, Hamburg, 1980, p. 241.
O dat cu refluxul armatelor germane sub presiunea
armatei sovietice, soluia “problemei evreieti” reclana « o
rigoare nemiloas ».
Surs: H. Monneray, La perscution des juifs dans Ies
pays de l’Est, p, 91-92 .
în mai 1944, Hitler ordon utilizarea a 200.000 de
evrei, încadrai de 10.000 de gardieni S.S., în uzinele de
armament sau în lagrele de munc, în condiii atât de oribile
încât epidemiile de tifos au fcut acolo zeci de mii de victime,
necesitând multiplicarea cuptoarelor crematorii.
220
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII 1SRAELIENE
Apoi deportaii au fost trimii s construiasc drumuri
i inui în asemenea condiii de epuizare i de foamete încât
majoritatea lor, cu zecile de mii, au sucombat.
Acesta a fost martiriul deportailor evrei i slavi iaceasta a fost ferocitatea stpânilor hitleriti care i-au tratat ca
pe nite sclavi ce nu au nici mcar valoarea uman a
muncitorilor utili.
Aceste crime nu pot fi subestimate, nici suferinele
inexprimabile ale victimelor. Tocmai de aceea nu era deloc
nevoie de a fi adugate la acest oribil tablou flcrile
împrumutate dih Infernul lui Dante, nici de a le aduce
cauiunea teologic i sacrificial a “Holocaustului" pentru a
da socoteal de aceast inumanitate.
Istoria cea mai puin emfatic este, ea singur, mai
acuzatoare decât mitul.
- i mai ales ea nu reduce amploarea unei adevrate
crime împotriva umanitii, care a costat 50 de milioane de
mori, la dimensiunile unui pogrom fa de o singur categorie
de victime nevinovate, în timp ce milioane mureau cu arma în
mân pentru a face fa acestei barbarii.
*
Acest bilan istoric, repetm, este înc provizoriu. Capentru orice istorie critic i ca pentru orice tiin, el poate fi
revizuit în funcie de descoperirea unor elemente noi: tone de
arhive germane au fost înhate i transportate în Statele
Unite: ele nu au fost înc complet cercetate. Alte arhive îns,
în Rusia, la care accesul a fost mult timp interzis
cercettorilor, au început s se deschid.
O mare munc rmâne deci de înfptuit, cu condiia de
a nu confunda mitul cu istoria i de a nu pretinde s fie puse
concluziile înaintea cercetrii, aa cum un anumit terorism
221
ROGER GARAUDY
intelectual a pretins s impun pân acum: “canonizarea”
textelor de la Nuremberg s-a dovedit foarte fragil.
Istoria, ca i tiinele, nu poate pomi de la un a priori
de neatins.
Tribunalul de la Nuremberg a promulgat nite cifre
dintre care cele mai importante s-au dovedit false: cele “4
milioane” de mori de la Auschwitz au fost reduse la “puin
peste un milion”, i chiar “autoritile” au trebuit s accepte
aceast revizuire i schimbarea plcilor comemorative ale
crimei.
Dogma celor “6 milioane”, deja pus în cauz de
aprtorii cei mai intransigeni ai genocidului, precum
Reitlinger, care ajungea în cartea sa: La soiution finale la 4
milioane i jumtate, este de acum exclus de întreaga
comunitate tiinific, chiar dac rmâne o tem de
propagand mediatic în faa opiniei publice i a colarilor.
Nu este vorba aici, artând vanitatea acestor a priori
aritmetice, de a trece la o macabr verificare aritmetic. Este
vorba de a arta în ce msur voina deliberat de a perpetua o
minciun a constrâns la o falsificare sistematic i arbitrar a
istoriei.
Pentru a face din martiriul real al evreilor, sub
pretextul de a nu îl banaliza, a trebuit nu doar s fie trecui pe
plan secund toi ceilali, precum cei 17 milioane de ceteni
sovietici i cei 9 milioane de Germani mori, dar i de a
conferi acestor suferine reale un caracter sacru (sub numele
de Holocaust), care a fost refuzat tuturor celorlali.
A trebuit, pentru a atinge acest obiectiv, s fie violate
toate regulile elementare ale justiiei i ale stabilirii adevrului.
Trebuia, de exemplu, ca “soluia final” s însemne
exterminare, “genocid”, în vreme ce nici un text nu permite
aceast interpretare, fiind vorba întotdeauna de expulzarea
evreilor din Europa, spre est mai întâi, apoi într-o rezervaie
african oarecare. Ceea ce este deja suficient de monstruos.
222
MITURILE FONDATOARE ALE POLITICII ISRAELIENE
A trebuit, pentru aceasta, s fie falsificate toate
documentele, s se traduc “transfer” prin “exterminare”. în
aa fel încât aceast “metod” de interpretare permite s se
spun orice despre orice text. Ceea ce era un oribil masacru
devenea “genocid”.
Pentru a nu cita decât un exemplu al acestei manipulri
tendenioase a textelor, în cartea sa Les crematoires
d'A uschwitz ( 1993), Jean Claude Pressac este atât de grijuliu
în a aduga o oroare suplimentar acestei înspimânttoare
mortaliti încât de fiecare dat când întâlnete cuvântul
german “Leichenkellef
,“pivni pentru cadavre”, adic
“morg”, îl traduce “camer de gazare” (exemplu p. 65). Tot
aici introduce noiunea de “limbaj codat”, spunând c gâdele
(de la numele lui Messing) «nu ar fi avut curajuls scrie c“pivnia pentru cadavre”era o “pivni de gazare”» (p. 74).
Ori ipoteza “limbajului codat”, în mod constant
utilizat pentru a face textele s spun ceea ce se dorea sspun, nu are nici un fundament, mai întâi pentru c Hitler icomplicii si, aa cum am artat, nu au încercat niciodat sdisimuleze celelalte crime ale lor i le proclamau în mod cinic
în limbaj clar, apoi pentru c englezii duseser foarte departe
tehnicile i mainile de descifrare a codurilor i aveau în clar
mesajele, care ar fi trebuit s fie numeroase pentru a pune în
oper o întreprindere tehnic atât de uria precum
exterminarea industrial a milioane de oameni.
Refuzul sistematic de a ine cont de expresia, ce revine
atât de des în textele hitleriste, de “soluie teritorial”
dovedete în mod egal aceast voin de a refuza orice analiz
care nu justific concluziile a priori: cele “ase milioane” i“genocidul”.
A trebuit, în acelai mod arbitrar, atunci când s-a
dovedit c, în ciuda unui numr considerabil de declaraii ale
unor “martori oculari” asupra existenei “camerelor de
gazare”, acestea nu existaser niciodat pe teritoriul german.
223
ROGER GARAUDY
s se continue s se considere drept incontestabile mrturiile
identice asupra existenei lor în lagrele din est.A
In sfârit, refuzul de a discuta într-un mod tiinific ipublic expertizele tehnice, i din contr, de a nu rspunde
decât prin represiune i tcere, un poate decât s întrein
îndoiala.
Nu exist rechizitoriu mai eficace împotriva
hitlerismului decât stabilirea adevrului istoric.
La aceasta am dorit s contribuim i noi, prin acest
dosar.