Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor
Departamentul pentru Pregătirea personalului didactic
ASPECTE ȘI TENDINȚE ALE ÎNVĂȚĂMNTULUI
MODERN
Masterand: Apipie Florentina-Mihaela
AEFO, An I
Nivelul pedagogic II, An I
INTRODUCERE
Pregătirea profesională complexă a formatorilor este o garanţie a reuşitei oricărui demers
didactic. Competenţa profesională concretizată în capacităţi efective de lucru, care dau putere
operaţională cunoştinţelor teoretice de specialitate, presupune şi stăpânirea temeinică a metodicii
predării disciplinei sau modulului de discipline şcolare. Multe cadre didactice probează
cunoştinţe ample de specialitate, dar întâmpină serioase dificultăţi atunci când este vorba de
adoptarea şi utilizarea unor strategii eficiente de predare-învăţare a conţinuturilor sau se
abandonează experienţei lor zilnice, din care fac singurul reper de acţiune. De aceea, o
îmbunătăţire radicală a pregătirii personalului didactic nu se poate realiza în absenţa formării
competenţelor de natură metodică.
Desfăşurarea optimă a procesului instructiv-educativ este condiţionată de o serie de
factori, dintre care competenţa celui chemat să organizeze şi să conducă activitatea didactică se
impune ca importanţă. Progresul în învăţământ depinde, în mare măsură, de pregătirea şi
aptitudinile cadrului didactic, ca profesionist al domeniului său de specialitate, rezultatele
obţinute reflectând nivelul prestaţiei sale, măiestria pedagogică de care dă dovadă. Garanţia
îndeplinirii funcţiilor didactice şi educative ce îi revin profesorului este oferită de competenţa sa
profesională, condiţie a obţinerii unor rezultate cât mai bune în activitatea pe care o desfăşoară.
Confruntându-se cu exigenţele unui învăţământ modem, profesorul trebuie să
dovedească însă, pe lângă cunoştinţe de specialitate, cunoştinţe de metodica predării acestora,
priceperi, deprinderi şi aptitudini ce îi permit să acţioneze cu succes în pregătirea şi educarea
elevilor.
ASPECTE NOI ALE ÎNVĂȚĂMNTULUI MODERN
Cerinţele şcolii modeme sunt deosebit de complexe, în ceea ce priveşte pregătirea
cadrelor didactice. Modelul unui profesor competent presupune cunoştinţe şi priceperi în
domeniul disciplinei predate şi al activităţii instructiv-educative în general, capacitatea de a trezi
şi întreţine interesul elevilor pentru domeniul său, de a-i atrage şi a-i îndruma. Multe laturi ale
personalităţii sale îşi pun amprenta asupra randamentului şcolar, de aceea el se pregăteşte
conform sarcinii pe care o are: îndrumarea cu competenţă a elevilor într-un anumit domeniu de
studiu, în intenţia formării şi dezvoltării lor din punct de vedere intelectual, dezvoltându-le, în
acest sens. procesele de cunoaştere, gândirea independentă, aptitudinile, creativitatea etc. Nu pot
fi ignorate, în îndeplinirea menirii sale, nici calităţile atitudinale de natură caracterial-morală,
necesare în activitatea de modelare a personalităţii celor educaţi, cum ar fi: conştiinţa
responsabilităţii, spiritul de obiectivitate şi dreptate, principialitatea, demnitatea, fermitatea,
răbdarea.
Se impune ca profesorul să fie competent în ceea ce face. competenţa fiind rezultatul
acumulării culturii profesionale, adică înzestrării cu anumite cunoştinţe de specialitate, tehnici de
lucru şi calităţi absolut necesare în activitatea ce o desfăşoară.
Pregătirea pentru exercitarea acestei profesii vizează, aşadar, două aspecte
complementare: dobândirea de competenţe în specialitate şi dobândirea de competenţe metodice
şi psihopedagogice. Competenţele în specialitate se referă la gradul de asimilare a cunoştinţelor
dintr-un anumit domeniu, al spiritului, orientării şi metodologiei cercetărilor din domeniul
respectiv. Cunoştinţele de specialitate, care urmează să fie transmise elevilor prin predarea unei
discipline sau modul de discipline, nu sunt suficiente însă pentru realizarea unei autentice
comunicări didactice. Nu este suficient să le vorbeşti elevilor pentru a se realiza învăţarea.
Actul didactic este o activitate complexă, ce presupune tehnici de muncă eficace şi, deci,
nu poate fi limitat la predarea ca simplă expunere. Reacţia negativă a acelora ce cred în
suficienţa de sine faţă de pregătirea metodică şi psihopedagogică nu poate avea un temei raţional.
Pregătirea cadrelor didactice pentru a fi capabile de prestaţii superioare presupune însuşirea unor
cunoştinţe psihopedagogice cu privire la copil şi educaţia sa, precum şi a unor priceperi şi
deprinderi practice, solicitate de desfăşurarea acţiunii instructiv-educative.
Un model de scoală modernă este Școala Waldorf.
Motivul pentru care în continuare voi prezenta câteva aspecte legate de Școala Waldorf
este întocmai complexitatea ei precum și stilul diferit prin care se remarcă acest gen de școală.
Prin analiza tuturor aspecteloc prezentate se concluziona prin punct pro și contra asupra acestu
gen de scoală.
Pedagogia Waldorf este un sistem alternativ de invatamant pentru copii. Scoala de tip
Waldorf se bazeaza pe promovarea artei si a spiritului artistic in dezvoltarea copilului. Cu alte
cuvinte ea se bazeaza pe invatare prin dezvoltarea aptitudinilor innascute prin arta si mestesug.
Nu exista manuale, note sau calificative pentru elevi. Sistemul Waldorf este prezent si in scolile
si gradinitele din Romania.
Pedagogia Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei
componente ale fiinţei umane: gândire, simţire şi voinţă. Ea uneşte gândirea analitică şi sintetică,
intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens şi calitativ înalt, prin intermediul simţirii
artistice şi morale.
Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la
iniţiativa directorului Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de
Rudolf Steiner în cursurile de introducere în cunoaşterea omului ţinute în toamna anului 1919,
înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o largă răspândire pe toate
continentele lumii.
Antropologia pedagogiei Waldorf priveşte fiinţa umană ca individ, care cere forme de
învăţare specifice ritmului său personal de dezvoltare fizică, sufletească şi spirituală. Acest mod
de a privi omul este cuprinse într-o programă şcolară proprie, jalonată pe treptele de dezvoltare
ale copiilor, aprobată prin ordin de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.
Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf
În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei
ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se
desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi:
- partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului
- partea cognitivă care se adresează intelectului şi
- partea de povestire care se adresează simţirii.
Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi nu
numai componenta sa intelectuală.
Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia
şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea
subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.
Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele
8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie,
biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci.
Învăţarea în epoci
Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic,
primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge
chiar şi materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă.
Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un
an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.
În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând
pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de
exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la
reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.
Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi
sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor
rezolvarea lor.
Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular
limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii.
Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la
cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte
activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.
O şcoală fără manuale
Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea
autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii.
Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul
unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi
informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul
predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.
Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de
autodidact sunt calităţi evidente pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.
Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice
Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima
privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o
educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi
cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei
educaţii complete.
Procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care astfel o cunoaşte
şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti, dezvoltându-şi
abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală. Un argument în plus pentru acest principiu: de
regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa
iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea,
lucrul în echipă şi colaborarea.
Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să-şi
controleze singur viaţa, fără a se lăsa manipulat din exterior.
Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile
adresate intelectului. Iată două exemple: o în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează,
activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; o la
începutul fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează
(jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive).
Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră.
Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate
în arte, iar elevul trăieşte, în p
Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a
Activitatea de îndrumare a clasei este realizată, de regulă, de către o personalitate, care îşi
asumă corelarea şi coordonarea evoluţiei şcolare a elevilor pe parcursul unei trepte şcolare.
Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani,
cer în mod obiectiv prezenţa unei aceleiaşi persoane în aceasta funcţie coordonatoare.
În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită
„învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse
în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu până la liceu.
Disciplinele predate în epocă sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor
interdisciplinară este un deziderat esenţial al acestei pedagogii. Cu toţii cunoaştem faptul că, la
această vârstă, elevii percep evenimentele, acţiunile din realitate iar predarea trebuie să ţină cont
de acest fapt şi să menţină trează această capacitate de observare, bazată pe interesul firesc al
elevului.
Experimente, excursii, observaţii minuţioase sunt modalităţi fundamentale de organizare
a învăţământului până la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe
care se aşează munca de observare din clasele gimnaziale.
De aceea este esenţial ca una şi aceeaşi persoană să însoţească elevul pe parcursul acestor
opt ani, când îşi formează instrumentele de cunoaştere.
Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă
doar despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural,
această despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de
imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi
în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse şi de a-şi exersa formele
proprii, prin acceptare sau combatere sănătoasă.
Datorită formelor legislative şi de pregătire existente, această formă de organizare nu este
oficial acceptată în România, dar este încurajată de unele inspectorate şi de cercetători în
pedagogie şi de psihologi.
Conducerea colegială
Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-
organizatoric discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul
profesoral.
Acesta este de fapt directorul şcolii. Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe
măsură ce au loc, consiliul profesoral se întruneşte săptămânal. Aici profesorii spun ce predau,
cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de
elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de
atenţia întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată. Aici sunt dezbătute teme
pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci
pe toţi „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt.
Imaginea copilului rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării fiecărei teme, fie
ea şi administrativă. Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli
are dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi;
se cer organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate acestea sunt discutate
într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administraţie.
La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii
respective, care îşi asumă de bună-voie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toţi
colegii, unul este ales ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu
funcţia obişnuită a directorului, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii
singur şi nici nu are toate responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi
profesori sau învăţători. Purtarea responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea
implicării în „familie”.
Cate ore petrece un copil la scoala si cum arata o zi din viata unui copil inscris intr-o scoala
Waldorf?
Un elev Waldorf petrece la scoala intre 4-5 ore/zi – la ciclul primar si 6-7 ore la
gimnaziu si liceu. Unele scoli Waldorf ofera si program after school, dar acesta nu este
obligatoriu.
Predarea in epoci (module) a unui numar insemnat de discipline de invatamant: limba
romana, matematica, istorie, geografie, biologie, chimie, fizica, stiinte sociale, istoria artei, este o
caracteristica importanta a pedagogiei Waldorf, de la clasa I pana la clasa a XII-a. Aceasta
presupune ca timp de 3-5 saptamani elevii vor studia la cursul principal doar una dintre materiile
enumerate mai sus.
Cursul principal (ora de baza) dureaza 110 minute, se desfasoara fara pauza si are o
forma deosebita:
parte ritmica: recitari de poezii, scurte exercitii muzicale (cant, cantat la lira si la flaut),
jocuri pe cantec si jocuri in cerc,
parte de continut : recompunerea amanuntita - cu ajutorul copiilor - a lucrurilor discutate
cu o zi in urma si continuarea cu noile continuturi,
partea de exersare sau de lucru individual (exercitii sau lucru la caietele de etapa),
partea de teme – verificare si tema de casa,
partea de povestire – ultimul sfert de ora al cursului principal, timpul de povestire,
apartine iarasi cu totul limbii modelate artistic.
Invatamantul in epoci prezinta mai multe avantaje, atat pentru profesor (usurinta in
planificarea materiei, posibilitati sporite de aplicare a interdisciplinaritatii, maniera atragatoare
de a armoniza cunostintele pentru fiecare materie), cat si pentru elev (cresterea interesului pentru
materia respectiva, cresterea durabilitatii cunostintelor si mai putine teme)
Dupa ora principala, in orarul clasei se afla discipline de invatamant care se predau
in ritm saptamanal: limbi straine, educatie muzicala (voce si instrument – flaut – inca din clasa
I), educatie plastica, educatie fizica, lucru manual, religie, informatica, etc.
2. Cum se realizeaza evaluarea copiilor in scolile Waldorf?
Principala modalitate de evaluare in alternativa Waldorf este observarea sistematica a
elevului, a colectivului de elevi (clasei), a scolii in ansamblu. Cadrele didactice sunt ajutate sa-si
dezvolte abilitatile de observare fina a fiecarui copil nu doar din punctul de vedere al volumului
de cunostinte, priceperi si deprinderi insusit de acesta, ci si din punct de vedere atitudinal si
comportamental. De aceea, observarea copiilor este un proces continuu: in orele de curs, in
pauze, in diverse activitati extrascolare.
Metodele si mijloacele folosite in evaluarea cunostintelor sunt asemanatoare cu cele din sistemul
traditional, deosebirea fiind ca atunci cand corecteaza o lucrare de control, un dascal Waldorf nu
tine sa caute, sa sublinieze (cu rosu) doar greselile elevului ci, prin observatii scrise, il si lauda
pentru ceea ce a lucrat bine, frumos, corect. La fel se intampla si in cazul verificarilor orale. In
evaluarea activitatii elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmareste stimularea spiritului natural
de emulatie al copilului, evaluarea narativa complexa pentru a marca progresul copilului ca
intreg si incurajarea copilului de a cere ajutor, de a se autoaprecia si corecta.
3. Care este implicarea parintilor in educatia copiilor inscrisi in acest program de
invatamant?
Parintii si cadrele didactice sunt membri ai asociatiilor Waldorf – ONG-uri care sprijina
activitatea fiecarei scoli si gradinite. Asociatiile parintilor sunt membre, la nivel national, ale
Federatiei Waldorf din Romania – for ce coordoneaza miscarea Waldorf din Romania.
Se organizeaza scoli ale parintilor, serbari, mici targuri in care se vand produse lucrate de
elevi si parinti, sunt ascultate si incurajate initiativele parintilor pentru imbunatatirea scolii si a
activitatilor desfasurate. Parintii nu platesc taxe scolare, ci doar o cotizatie lunara stabilita de
fiecare asociatie (intre 3 si 6 euro).
Mijloacele moderne de comunicare: telefonul mobil si internetul sunt folosite de profesori
pentru a fi permanent in legatura cu parintii, pentru a transmite si primi informatii despre copii.
4. Cum se adapteaza un copil care a studiat in clasele primare intr-o scoala Waldorf la o
scoala traditionala?
Alternativa Waldorf include toate ciclurile de invatamant: preprimar, primar, gimnazial
si liceal si ne dorim ca toti copiii inscrisi la Waldorf sa parcurga toate ciclurile in alternativa. Am
luat in calcul insa si posibilitatea transferarii copiilor in si din invatamantul traditional si de
aceea, curriculum-ul Waldorf este conceput astfel incat la fiecare final de ciclu de invatamant
elevii sa detina cel putin acelasi volum de cunostinte ca si cei din invatamantul traditional. Din
semnalele pe care le avem, nu au fost probleme de adaptare. S-a apreciat spontaneitatea,
creativitatea, fantezia, gradul sporit de implicare al elevilor veniti de la Waldorf, dar si o anumita
tendinta de a cere sa fie tratati egal si corect de catre profesori. Am avut si cazuri de elevi/parinti
care au optat pentru intoarcerea la invatamantul traditional, iar dupa cateva luni au cerut sa fie
reprimiti la Waldorf.
Prin ce se diferentiaza alternativa educationala Waldorf de sistemul traditional de
invatamant
Fundamentul pedagogiei Waldorf il reprezinta antropologia si psihologia dezvoltarii, asa cum au
fost prezentate pentru prima oara de catre Rudolf Steiner (1861-1925), in ciclul de conferinte
„Antropologia generala ca baza a pedagogiei” (1919). Cadrele didactice trebuie sa aiba pregatire
in pedagogia Waldorf, sa se autoeduce in mod corespunzator si sa se perfectioneze continuu din
punct de vedere profesional. Baza educatiei si predarii in scolile Waldorf este un curriculum-
cadru care stimuleaza cadrele didactice in a-si elabora individual predarea.
Avantajele si dezavantajale acestei alternative educationale
“Marele avantaj este ca pedagogia Waldorf formeaza, iar cea din traditional
informeaza.”– este o afirmatie des auzita. Afirmatia este partial adevarata. Fara informatie,
formarea nu este posibila. Scoala Waldorf isi doreste sa creeze in clasa o imagine a lumii.
Cunostintele sunt deci un mijloc puternic si de neinlocuit pentru formarea elevului.
Dovada ca la Waldorf se face si carte o constituie si rezultatele foarte bune obtinute
la examenele de bacalaureat (in fiecare an), procentul de promovabilitate fiind si in aceasta vara
net superior celui din traditional: 94% la Liceul Waldorf Timisoara, 83% la Liceul Waldorf Iasi,
75% la Liceul Waldorf Bucuresti.
Un dezavantaj pentru parinti este acela ca datorita unor false informatii, se zvoneste ca
alternativa Waldorf ar fi pentru copii cu deficiente, cu cerinte educative speciale. Atunci, deseori,
a-ti da copilul la Waldorf este considerat echivalent cu a recunoaste public ca ceva e in neregula
cu propriul copil.
Un alt dezavantaj pentru parinti este ca trebuie sa acorde mai mult timp pentru sedinte,
serbari, excursii, alte activitati organizate de scoala si de asociatie.
Pentru elevi, as vedea ca dezavantaj faptul ca alternativa Waldorf a fost obligata sa
aleaga dintr-un numar limitat de profiluri de licee pe cel care se apropie mai mult de specificul
sau – am ales profilul filologie. Din pacate, nu am putut crea un nou profil liceal – profilul
Waldorf. Pentru elevii care doresc specializarea timpurie pe profiluri ca matematica –
informatica nu avem posibilitatea sa-i ajutam.
Un alt dezavantaj este faptul ca baza materiala a scolilor Waldorf: cladiri (sali de clasa),
sali de sport, ateliere, etc., desi vorbim de invatamant de stat, a fost realizata din finantari externe
si munca parintilor (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Simeria, Sibiu –Rosia), statul roman negasind
solutii in acest sens. La Iasi, Liceul Waldorf este “inghesuit” de 20 de ani in 6 sali de clasa (doua
schimburi) dintr-o scoala traditionala.
În concluzie aduc a cunoștiință parerea unui professor care a ales să predea în Școala
Waldorf.
Am avut privilegiul de a cunoaste si de a profesa in alternativa educationala Waldorf din
anul 1993-1994. Eram director de scoala, inspector metodist al ISJ – Iasi si ma straduiam sa-mi
fac datoria de dascal cat mai bine. Ceva imi lipsea totusi...Am considerat mereu ca, pe langa
superficialitate/diletantism, rutina reprezinta un pericol major pentru toate cadrele didactice din
invatamantul romanesc. Acesta a fost unul din motivele principale pentru care am ales alternativa
Waldorf – teama de a nu deveni o prafuita placa de patefon, un program de calculator care se
reinitializeaza o data la patru ani pentru o noua serie de elevi. Pedagogia Waldorf nu mi-a oferit
„retete”, metode, material didactic standardizat, ci m-a invitat sa mi le creez singur dupa o
aprofundata pregatire in domeniul cunoasterii copilului din punctul de vedere al antropologiei lui
Rudolf Steiner, dupa multe cursuri teoretice si artistico/practice. Un alt aspect pe care il apreciez
in pedagogia Waldorf este ca a redescoperit intrebarea „De ce?”, intrebare pe care ar trebui sa si-
o puna orice cadru didactic atunci cand isi alege continuturile, auxiliarele didactice, metodele si
mijloacele de predare pentru fiecare clasa de elevi.
BIBLIOGRAFIE
1. Albulescu, I.; Albulescu M. DIDACTICA DISCIPLINELOR SOCIO-UMANE,
Editura NAPOCA STAR
2. Ionescu, M., Radu, I., DIDACTICA MODERNĂ, Ed. Dacia,
Cluj-Napoca, 2001
3. Popescu , A.M. (coord) FORMAREA PSIHO-PEDAGOGICĂ A
PROFESORULUI, Ed. Sitech, Craiova, 2013
4. www.suntparinte.ro
5. www.waldorf .ro
6. www.copilul.ro
7. www.wikipedia.org