Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Departamentul pentru Pregătirea personalului didactic

ASPECTE ȘI TENDINȚE ALE ÎNVĂȚĂMNTULUI

MODERN

Masterand: Apipie Florentina-Mihaela

AEFO, An I

Nivelul pedagogic II, An I

INTRODUCERE

Pregătirea profesională complexă a formatorilor este o garanţie a reuşitei oricărui demers

didactic. Competenţa profesională concretizată în capacităţi efective de lucru, care dau putere

operaţională cunoştinţelor teoretice de specialitate, presupune şi stăpânirea temeinică a metodicii

predării disciplinei sau modulului de discipline şcolare. Multe cadre didactice probează

cunoştinţe ample de specialitate, dar întâmpină serioase dificultăţi atunci când este vorba de

adoptarea şi utilizarea unor strategii eficiente de predare-învăţare a conţinuturilor sau se

abandonează experienţei lor zilnice, din care fac singurul reper de acţiune. De aceea, o

îmbunătăţire radicală a pregătirii personalului didactic nu se poate realiza în absenţa formării

competenţelor de natură metodică.

Desfăşurarea optimă a procesului instructiv-educativ este condiţionată de o serie de

factori, dintre care competenţa celui chemat să organizeze şi să conducă activitatea didactică se

impune ca importanţă. Progresul în învăţământ depinde, în mare măsură, de pregătirea şi

aptitudinile cadrului didactic, ca profesionist al domeniului său de specialitate, rezultatele

obţinute reflectând nivelul prestaţiei sale, măiestria pedagogică de care dă dovadă. Garanţia

îndeplinirii funcţiilor didactice şi educative ce îi revin profesorului este oferită de competenţa sa

profesională, condiţie a obţinerii unor rezultate cât mai bune în activitatea pe care o desfăşoară.

Confruntându-se cu exigenţele unui învăţământ modem, profesorul trebuie să

dovedească însă, pe lângă cunoştinţe de specialitate, cunoştinţe de metodica predării acestora,

priceperi, deprinderi şi aptitudini ce îi permit să acţioneze cu succes în pregătirea şi educarea

elevilor.

ASPECTE NOI ALE ÎNVĂȚĂMNTULUI MODERN

Cerinţele şcolii modeme sunt deosebit de complexe, în ceea ce priveşte pregătirea

cadrelor didactice. Modelul unui profesor competent presupune cunoştinţe şi priceperi în

domeniul disciplinei predate şi al activităţii instructiv-educative în general, capacitatea de a trezi

şi întreţine interesul elevilor pentru domeniul său, de a-i atrage şi a-i îndruma. Multe laturi ale

personalităţii sale îşi pun amprenta asupra randamentului şcolar, de aceea el se pregăteşte

conform sarcinii pe care o are: îndrumarea cu competenţă a elevilor într-un anumit domeniu de

studiu, în intenţia formării şi dezvoltării lor din punct de vedere intelectual, dezvoltându-le, în

acest sens. procesele de cunoaştere, gândirea independentă, aptitudinile, creativitatea etc. Nu pot

fi ignorate, în îndeplinirea menirii sale, nici calităţile atitudinale de natură caracterial-morală,

necesare în activitatea de modelare a personalităţii celor educaţi, cum ar fi: conştiinţa

responsabilităţii, spiritul de obiectivitate şi dreptate, principialitatea, demnitatea, fermitatea,

răbdarea.

Se impune ca profesorul să fie competent în ceea ce face. competenţa fiind rezultatul

acumulării culturii profesionale, adică înzestrării cu anumite cunoştinţe de specialitate, tehnici de

lucru şi calităţi absolut necesare în activitatea ce o desfăşoară.

Pregătirea pentru exercitarea acestei profesii vizează, aşadar, două aspecte

complementare: dobândirea de competenţe în specialitate şi dobândirea de competenţe metodice

şi psihopedagogice. Competenţele în specialitate se referă la gradul de asimilare a cunoştinţelor

dintr-un anumit domeniu, al spiritului, orientării şi metodologiei cercetărilor din domeniul

respectiv. Cunoştinţele de specialitate, care urmează să fie transmise elevilor prin predarea unei

discipline sau modul de discipline, nu sunt suficiente însă pentru realizarea unei autentice

comunicări didactice. Nu este suficient să le vorbeşti elevilor pentru a se realiza învăţarea.

Actul didactic este o activitate complexă, ce presupune tehnici de muncă eficace şi, deci,

nu poate fi limitat la predarea ca simplă expunere. Reacţia negativă a acelora ce cred în

suficienţa de sine faţă de pregătirea metodică şi psihopedagogică nu poate avea un temei raţional.

Pregătirea cadrelor didactice pentru a fi capabile de prestaţii superioare presupune însuşirea unor

cunoştinţe psihopedagogice cu privire la copil şi educaţia sa, precum şi a unor priceperi şi

deprinderi practice, solicitate de desfăşurarea acţiunii instructiv-educative.

Un model de scoală modernă este Școala Waldorf.

Motivul pentru care în continuare voi prezenta câteva aspecte legate de Școala Waldorf

este întocmai complexitatea ei precum și stilul diferit prin care se remarcă acest gen de școală.

Prin analiza tuturor aspecteloc prezentate se concluziona prin punct pro și contra asupra acestu

gen de scoală.

Pedagogia Waldorf este un sistem alternativ de invatamant pentru copii. Scoala de tip

Waldorf se bazeaza pe promovarea artei si a spiritului artistic in dezvoltarea copilului. Cu alte

cuvinte ea se bazeaza pe invatare prin dezvoltarea aptitudinilor innascute prin arta si mestesug.

Nu exista manuale, note sau calificative pentru elevi. Sistemul Waldorf este prezent si in scolile

si gradinitele din Romania.

Pedagogia Waldorf aduce în actul predării în mod armonios grija pentru cele trei

componente ale fiinţei umane: gândire, simţire şi voinţă. Ea uneşte gândirea analitică şi sintetică,

intelectul obiectiv, de lucrul consecvent, cu sens şi calitativ înalt, prin intermediul simţirii

artistice şi morale.

Pedagogia Waldorf a fost creată la începutul secolului XX de către Rudolf Steiner, la

iniţiativa directorului Waldorf Astoria, Emil Molt. Ea se bazează pe antropologia dezvoltată de

Rudolf Steiner în cursurile de introducere în cunoaşterea omului ţinute în toamna anului 1919,

înainte de începerea primelor clase. În lume, acest sistem educativ are o largă răspândire pe toate

continentele lumii.

Antropologia pedagogiei Waldorf priveşte fiinţa umană ca individ, care cere forme de

învăţare specifice ritmului său personal de dezvoltare fizică, sufletească şi spirituală. Acest mod

de a privi omul este cuprinse într-o programă şcolară proprie, jalonată pe treptele de dezvoltare

ale copiilor, aprobată prin ordin de Ministerul Educaţiei şi Cercetării.

Importanţa ritmului în Şcoala Waldorf

În Şcoala Waldorf, ritmul are un rol important în educarea voinţei, urmărindu-se ritmul unei

ore, al zilei, al lunii şi al anului. Ritmul orei este reliefat de împărţirea cursului principal, ce se

desfăşoară la începutul cursurilor în primele două ore, în trei părţi:

- partea ritmică, prin care este solicitată voinţa copilului

- partea cognitivă care se adresează intelectului şi

- partea de povestire care se adresează simţirii.

Utilizarea ritmului în educaţie permite ca întreaga fiinţă a persoanei educate să fie abordată şi nu

numai componenta sa intelectuală.

Ritmul zilei presupune studierea materiilor cu caracter cognitiv în prima parte a acesteia

şi a celor artistice şi practice în cea de a doua parte. Acest lucru face posibilă adâncirea

subiectelor teoretice prin aplicarea lor în practică şi prin însufleţirea lor artistică.

Ritmul lunii se referă la existenţa unor module de 2-4 săptămâni în care zilnic între orele

8 şi 10 sunt studiate materiile principale (română, matematică, fizică, chimie, geografie, istorie,

biologie etc.). Aceste module poartă denumirea de epoci.

Învăţarea în epoci

Materiile cognitive sunt studiate în epoci; o clasă studiază, de exemplu fizica, zilnic,

primele doua ore fără pauză, timp de 2–4 săptămâni. Într-o astfel de epocă se poate parcurge

chiar şi materia pe un an şcolar, economia lucrului fiind deosebit de eficientă.

Urmează alte epoci, elevii reîntâlnindu-se cu fizica doar peste câteva luni, poate chiar peste un

an. Desigur că între timp elevii uită ce au învăţat, dar aceasta nu trebuie să îngrijoreze.

În Şcoala Waldorf uitarea este considerată un aliat, din două motive: în primul rând

pentru că uitând fizica, elevul se va putea dedica cu toate capacităţile unui nou domeniu, de

exemplu literaturii, iar în al doilea rând pentru că, după ce fizica a fost uitată aparent complet, la

reîntâlnirea cu această ştiinţă, elevul îşi va reaminti mult mai intens cele învăţate.

Un alt avantaj al predării în epoci este faptul că informaţiile şi întrebările primite peste zi

sunt prelucrate subconştient noaptea, iar a doua zi, atât elevii, cât şi profesorii, găsesc mai uşor

rezolvarea lor.

Însă nu toate materiile participă la acest carusel al epocilor. Se predau în sistem modular

limba maternă şi gramatica, matematica, fizica, chimia, istoria, geografia şi ştiinţele naturii.

Aceste materii pot să apară şi în ore de exerciţii care au rolul de a fixa cât mai bine materia la

cursul de bază. Celelalte materii, cum ar fi limbile străine, educaţia fizică, desenul şi celelalte

activităţi artistice sau practice, apar ca şi ore fixe după cursul de bază şi orele de exerciţii.

O şcoală fără manuale

Absenţa manualului unic contribuie la creşterea respectului faţă de cărţi şi la întărirea

autorităţii profesorului, care are astfel o legătură directă în comunicarea cu elevii.

Pe de alta parte, elevii se obişnuiesc să se documenteze din cât mai multe surse în studiul

unei teme. De asemenea, profesorul poate astfel introduce în cadrul procesului de învăţământ noi

informaţii sau materiale apărute în domeniul respectiv, şi are posibilitatea de a adapta nivelul

predării şi al cerinţelor la nivelul clasei.

Formarea unei păreri cât mai obiective, antrenamentul pentru facultate şi viaţa de

autodidact sunt calităţi evidente pe care le dobândesc elevii astfel şcolarizaţi.

Ponderea deosebită a cursurilor artistice şi practice

Ponderea ridicată a cursurilor artistice şi a celor practice iese în evidenţă de la prima

privire asupra orarului obişnuit din Şcoala Waldorf, întrucât aceasta îşi propune să realizeze o

educaţie echilibrată, oferind pe de o parte fiecărui copil ceea ce i se potriveşte, însă intervenind şi

cu preocupări în acele domenii spre care acesta nu are înclinaţii, dar care sunt necesare unei

educaţii complete.

Procesul reprezentării lor, caracteristicile propriei personalităţi, pe care astfel o cunoaşte

şi o stăpâneşte bine. El îşi cultivă capacitatea de a percepe stările sufleteşti, dezvoltându-şi

abilităţi de comunicare dincolo de calea verbală. Un argument în plus pentru acest principiu: de

regulă, educaţia intelectului prin ştiinţe cultivă distanţa, individualismul, antipatia şi concurenţa

iar, dimpotrivă, educarea sufletescului prin arte şi meşteşuguri cultivă simpatia, apropierea,

lucrul în echipă şi colaborarea.

Ambele laturi ale educaţiei sunt la fel de importante pentru un om echilibrat, dornic să-şi

controleze singur viaţa, fără a se lăsa manipulat din exterior.

Indirect însă, la nivelul manualitaţii, cursurile artistice sau practice susţin materiile

adresate intelectului. Iată două exemple: o în clasele mici, atât fetele cât şi băieţii tricotează,

activitate care ajută puternic la formarea vederii în spaţiu, necesară îndeosebi matematicii; o la

începutul fiecărei zile, întreaga clasă parcurge o parte ritmică în care cântă, recită sau dansează

(jocuri adecvate vârstei, însoţite de bătăi din palme, jocuri ritmice şi gesturi sugestive).

Partea ritmică îi aduce pe toţi la unison, le canalizează energia şi îi pregăteşte pentru oră.

Importanţa cursurilor artistice rezidă şi în faptul că le educă stările sufleteşti. Ele sunt evidenţiate

în arte, iar elevul trăieşte, în p

Conducerea clasei de către învăţător, dincolo de clasa a IV-a

Activitatea de îndrumare a clasei este realizată, de regulă, de către o personalitate, care îşi

asumă corelarea şi coordonarea evoluţiei şcolare a elevilor pe parcursul unei trepte şcolare.

Particularităţile de vârstă, antropologice, care sunt unitare în perioada de la 7 la 14 ani,

cer în mod obiectiv prezenţa unei aceleiaşi persoane în aceasta funcţie coordonatoare.

În sistemul clasic de învăţământ Waldorf, această funcţie didactică este numită

„învăţătorul clasei” şi are ca şi îndatoriri pedagogice predarea unui număr de discipline, cuprinse

în epoci, de-a lungul celor opt ani de studiu până la liceu.

Disciplinele predate în epocă sunt, de obicei, cele cognitive, iar predarea lor

interdisciplinară este un deziderat esenţial al acestei pedagogii. Cu toţii cunoaştem faptul că, la

această vârstă, elevii percep evenimentele, acţiunile din realitate iar predarea trebuie să ţină cont

de acest fapt şi să menţină trează această capacitate de observare, bazată pe interesul firesc al

elevului.

Experimente, excursii, observaţii minuţioase sunt modalităţi fundamentale de organizare

a învăţământului până la pubertate. Formele de lucru introduse în clasele primare sunt baza pe

care se aşează munca de observare din clasele gimnaziale.

De aceea este esenţial ca una şi aceeaşi persoană să însoţească elevul pe parcursul acestor

opt ani, când îşi formează instrumentele de cunoaştere.

Din punct de vedere psihologic, schimbarea învăţătorului în clasa a cincea nu înseamnă

doar despărţirea de o persoană, adesea îndrăgită, ci şi de un mod de lucru. În mod natural,

această despărţire se realizează la pubertate, când tânărul nu mai acceptă prezenţa unui model de

imitat, ci îşi caută propria formă de exprimare. Aici este normal să apară mai multe personalităţi

în faţa elevului, pentru a-i da posibilitatea să aleagă elemente diverse şi de a-şi exersa formele

proprii, prin acceptare sau combatere sănătoasă.

Datorită formelor legislative şi de pregătire existente, această formă de organizare nu este

oficial acceptată în România, dar este încurajată de unele inspectorate şi de cercetători în

pedagogie şi de psihologi.

Conducerea colegială

Rudolf Steiner a cerut corpului profesoral să accepte ca fundament pedagogico-

organizatoric discutarea tuturor problemelor şcolii, îndeosebi a celor pedagogice, în consiliul

profesoral.

Acesta este de fapt directorul şcolii. Şi pentru că problemele curente se cer discutate pe

măsură ce au loc, consiliul profesoral se întruneşte săptămânal. Aici profesorii spun ce predau,

cum predau, dacă au avut succes cu o temă sau eşec cu alta. Aici sunt luate în discuţie clase de

elevi sau elevi în parte, care trec printr-o situaţie mai dificilă sau mai deosebită şi au nevoie de

atenţia întregului corp profesoral pentru a depăşi situaţia creată. Aici sunt dezbătute teme

pedagogice generale, indiferent de specialitate, la care participă toţi profesorii şi învăţătorii, căci

pe toţi „membrii familiei” îi interesează drumul celuilalt.

Imaginea copilului rămâne însă mereu ca imagine centrală a preocupării fiecărei teme, fie

ea şi administrativă. Bineînţeles că mai există şi probleme delicate. Unul sau altul dintre dascăli

are dificultăţi majore în stăpânirea clasei; există dascăli noi în activitate, care trebuie îndrumaţi;

se cer organizate încadrările cu personal pentru anul şcolar următor: toate acestea sunt discutate

într-un cerc mai restrâns, în consiliul de administraţie.

La el participă acei pedagogi care au experienţă pedagogică şi în existenţa şcolii

respective, care îşi asumă de bună-voie viitorul şcolii, ca viitor al propriei biografii. Dintre toţi

colegii, unul este ales ca reprezentant al şcolii în faţa terţilor. Nu este de confundat acesta cu

funcţia obişnuită a directorului, căci nu are puteri decizionale supreme, nu poate lua decizii

singur şi nici nu are toate responsabilităţile pe umerii săi. Acestea sunt împărţite între diferiţi

profesori sau învăţători. Purtarea responsabilităţii de către mai mulţi oameni duce la creşterea

implicării în „familie”.

Cate ore petrece un copil la scoala si cum arata o zi din viata unui copil inscris intr-o scoala

Waldorf?

Un elev Waldorf petrece la scoala  intre 4-5 ore/zi – la ciclul primar si 6-7 ore la

gimnaziu si liceu. Unele scoli Waldorf ofera si program after school, dar acesta nu este

obligatoriu.

Predarea in epoci (module) a unui numar insemnat de discipline de invatamant: limba

romana, matematica, istorie, geografie, biologie, chimie, fizica, stiinte sociale, istoria artei, este o

caracteristica importanta a pedagogiei Waldorf, de la clasa I pana la clasa a XII-a. Aceasta

presupune ca timp de 3-5 saptamani elevii vor studia la cursul principal doar una dintre materiile

enumerate mai sus.

Cursul principal (ora de baza) dureaza 110 minute, se desfasoara fara pauza si are o

forma deosebita:

parte ritmica: recitari de poezii, scurte exercitii muzicale (cant, cantat la lira si la flaut),

jocuri pe cantec si jocuri in cerc,

parte de continut : recompunerea amanuntita - cu ajutorul copiilor - a lucrurilor discutate

cu o zi in urma si continuarea cu noile continuturi,

partea de exersare sau de lucru individual (exercitii sau lucru la caietele de etapa),

partea de teme – verificare si tema de casa,

partea de povestire – ultimul sfert de ora al cursului principal, timpul de povestire,

apartine iarasi cu totul limbii modelate artistic.

Invatamantul in epoci prezinta mai multe avantaje, atat pentru profesor (usurinta in

planificarea materiei, posibilitati sporite de aplicare a interdisciplinaritatii, maniera atragatoare

de a armoniza cunostintele pentru fiecare materie), cat si pentru elev (cresterea interesului pentru

materia respectiva, cresterea durabilitatii cunostintelor si mai putine teme)

  Dupa ora principala, in orarul clasei se afla discipline de invatamant care se predau

in ritm saptamanal: limbi straine, educatie muzicala (voce si instrument – flaut – inca din clasa

I), educatie plastica, educatie fizica, lucru manual, religie, informatica, etc.

2. Cum se realizeaza evaluarea copiilor in scolile Waldorf?

Principala modalitate de evaluare in alternativa Waldorf este  observarea sistematica a

elevului, a colectivului de elevi (clasei), a scolii in ansamblu. Cadrele didactice sunt ajutate sa-si

dezvolte abilitatile de observare fina a fiecarui copil nu doar din punctul de vedere al volumului

de cunostinte, priceperi si deprinderi insusit de acesta, ci si din punct de vedere atitudinal si

comportamental. De aceea, observarea copiilor este un proces continuu: in orele de curs, in

pauze, in diverse activitati extrascolare.

Metodele si mijloacele folosite in evaluarea cunostintelor sunt asemanatoare cu cele din sistemul

traditional, deosebirea fiind ca atunci cand corecteaza o lucrare de control, un dascal Waldorf nu

tine sa caute, sa sublinieze (cu rosu) doar greselile elevului ci, prin observatii scrise, il si lauda

pentru ceea ce a lucrat bine, frumos, corect. La fel se intampla si in cazul verificarilor orale. In

evaluarea activitatii elevilor, nota nu este definitorie, ci se urmareste stimularea spiritului natural

de emulatie al copilului, evaluarea narativa complexa pentru a marca progresul copilului ca

intreg si incurajarea copilului de a cere ajutor, de a se autoaprecia si corecta.

3. Care este implicarea parintilor in educatia copiilor inscrisi in acest program de

invatamant?

Parintii si cadrele didactice sunt membri ai asociatiilor Waldorf – ONG-uri care sprijina

activitatea fiecarei scoli si gradinite. Asociatiile parintilor sunt membre, la nivel national, ale

Federatiei Waldorf din Romania – for ce coordoneaza miscarea Waldorf din Romania.

Se organizeaza scoli ale parintilor, serbari, mici targuri in care se vand produse lucrate de

elevi si parinti, sunt ascultate si incurajate initiativele parintilor pentru imbunatatirea scolii si a

activitatilor desfasurate. Parintii nu platesc taxe scolare, ci doar o cotizatie lunara stabilita de

fiecare asociatie (intre 3 si 6 euro). 

Mijloacele moderne de comunicare: telefonul mobil si internetul sunt folosite de profesori

pentru a fi permanent in legatura cu parintii, pentru a transmite si primi informatii despre copii.

 

4. Cum se adapteaza un copil care a studiat in clasele primare intr-o scoala Waldorf la o

scoala traditionala?

Alternativa Waldorf include toate ciclurile de invatamant: preprimar, primar, gimnazial

si liceal si ne dorim ca toti copiii inscrisi la Waldorf sa parcurga toate ciclurile in alternativa. Am

luat in calcul insa si posibilitatea transferarii copiilor in si din invatamantul traditional si de

aceea, curriculum-ul Waldorf este conceput astfel incat la fiecare final de ciclu de invatamant

elevii sa detina cel putin acelasi volum de cunostinte ca si cei din invatamantul traditional. Din

semnalele pe care le avem, nu au fost probleme de adaptare. S-a apreciat spontaneitatea,

creativitatea, fantezia, gradul sporit de implicare al elevilor veniti de la Waldorf, dar si o anumita

tendinta de a cere sa fie tratati egal si corect de catre profesori. Am avut si cazuri de elevi/parinti

care au optat pentru intoarcerea la invatamantul traditional, iar dupa cateva luni au cerut sa fie

reprimiti la Waldorf.

Prin ce se diferentiaza alternativa educationala Waldorf de sistemul traditional de

invatamant

Fundamentul pedagogiei Waldorf il reprezinta antropologia si psihologia dezvoltarii, asa cum au

fost prezentate pentru prima oara de catre Rudolf Steiner (1861-1925), in ciclul de conferinte

„Antropologia generala ca baza a pedagogiei” (1919). Cadrele didactice trebuie sa aiba pregatire

in pedagogia Waldorf, sa se autoeduce in mod corespunzator si sa se perfectioneze continuu din

punct de vedere profesional. Baza educatiei si predarii in scolile Waldorf este un curriculum-

cadru care stimuleaza cadrele didactice in a-si elabora individual predarea. 

Avantajele si dezavantajale acestei alternative educationale

“Marele avantaj este ca pedagogia Waldorf formeaza, iar cea din traditional

informeaza.”– este o afirmatie des auzita. Afirmatia este partial adevarata. Fara informatie,

formarea nu este posibila. Scoala Waldorf isi doreste sa creeze in clasa o imagine a lumii.

Cunostintele sunt deci un mijloc puternic si de neinlocuit pentru formarea elevului.

Dovada ca la Waldorf se face si carte o constituie si rezultatele foarte bune obtinute

la examenele de bacalaureat (in fiecare an), procentul de promovabilitate fiind si in aceasta vara

net superior celui din  traditional: 94% la Liceul Waldorf Timisoara, 83% la Liceul Waldorf Iasi,

75% la Liceul Waldorf Bucuresti. 

Un dezavantaj pentru parinti este acela ca datorita unor false informatii, se zvoneste ca

alternativa Waldorf ar fi pentru copii cu deficiente, cu cerinte educative speciale. Atunci, deseori,

a-ti da copilul la Waldorf este considerat echivalent cu a recunoaste public ca ceva e in neregula

cu propriul copil. 

Un alt dezavantaj pentru parinti este ca trebuie sa acorde mai mult timp pentru sedinte,

serbari, excursii, alte activitati organizate de scoala si de asociatie.

Pentru elevi, as vedea ca dezavantaj faptul ca alternativa Waldorf a fost obligata sa

aleaga dintr-un numar limitat de profiluri de licee pe cel care se apropie mai mult de specificul

sau – am ales profilul filologie. Din pacate, nu am putut crea un nou profil liceal – profilul

Waldorf. Pentru elevii care doresc specializarea timpurie pe profiluri ca matematica –

informatica nu avem posibilitatea sa-i ajutam.

Un alt dezavantaj este faptul ca baza materiala a scolilor Waldorf: cladiri (sali de clasa),

sali de sport, ateliere, etc., desi vorbim de invatamant de stat, a fost realizata din finantari externe

si munca parintilor (Bucuresti, Cluj, Timisoara, Simeria, Sibiu –Rosia), statul roman negasind

solutii in acest sens. La Iasi, Liceul Waldorf este “inghesuit” de 20 de ani in 6 sali de clasa (doua

schimburi) dintr-o scoala traditionala.

În concluzie aduc a cunoștiință parerea unui professor care a ales să predea în Școala

Waldorf.  

Am avut privilegiul de a cunoaste si de a profesa in alternativa educationala Waldorf din

anul 1993-1994. Eram director de scoala, inspector metodist al ISJ – Iasi si ma straduiam sa-mi

fac datoria de dascal cat mai bine. Ceva imi lipsea totusi...Am considerat mereu ca, pe langa

superficialitate/diletantism, rutina reprezinta un pericol major pentru toate cadrele didactice din

invatamantul romanesc. Acesta a fost unul din motivele principale pentru care am ales alternativa

Waldorf – teama de a nu deveni o prafuita placa de patefon, un program de calculator care se

reinitializeaza o data la patru ani pentru o noua serie de elevi. Pedagogia Waldorf nu mi-a oferit

„retete”, metode, material didactic standardizat, ci m-a invitat sa mi le creez singur dupa o

aprofundata pregatire in domeniul cunoasterii copilului din punctul de vedere al antropologiei lui

Rudolf Steiner, dupa multe cursuri teoretice si artistico/practice. Un alt aspect pe care il apreciez

in pedagogia Waldorf este ca a redescoperit intrebarea „De ce?”, intrebare pe care ar trebui sa si-

o puna orice cadru didactic atunci cand isi alege continuturile, auxiliarele didactice, metodele si

mijloacele de predare pentru fiecare clasa de elevi.

BIBLIOGRAFIE

1. Albulescu, I.; Albulescu M. DIDACTICA DISCIPLINELOR SOCIO-UMANE,

Editura NAPOCA STAR

2. Ionescu, M., Radu, I., DIDACTICA MODERNĂ, Ed. Dacia,

Cluj-Napoca, 2001

3. Popescu , A.M. (coord) FORMAREA PSIHO-PEDAGOGICĂ A

PROFESORULUI, Ed. Sitech, Craiova, 2013

4. www.suntparinte.ro

5. www.waldorf .ro

6. www.copilul.ro

7. www.wikipedia.org