Violenţa în familie TOT LICENTA mai

5/17/2018 Violen a n familie TOT LICENTA mai - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/violenta-in-familie-tot-licenta-mai 1/114

UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” BACĂU

FACULTATEA DE MANAGEMENT

SPECIALIAZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENŢĂ

PROFESOR COORDONATOR

ABSOLVENT,

BACĂU- 2010 -

UNIVERSITATEA “GEORGE BACOVIA” BACĂU

1



FACULTATEA DE MANAGEMENT

SPECIALIAZAREA ASISTENŢĂ SOCIALĂ

VIOLENŢA ÎN FAMILIE I INTERVENŢIA ÎNȘ

CAZURILE DE VIOLENŢĂ ÎN FAMILIE

PROFESOR COORDONATOR

ABSOLVENT,

BACĂU- 2010 -

2



Cuprins

Argument

Capitolul I. Familia: definire, tipologii, funcţii

I.1. Definiţii sub aspect sociologic şi juridicI.2. Teorii referitoare la familieI.3. Funcţiile familieiI.4. Tipologia familiei

I.4.1. Familia normală: nucleară, extinsă (lărgită)I.4.2. Familia disfuncţională

Capitolul II. Problematica generală a violen ei în familieț

II.1. DefiniţiiII.2. Tipuri şi forme de manifestare ale violenţei în familieII.3. Cauze ale violen ei domesticeț

II.4. Efectele violenţei în familieII.5. Profilul familiei afectate de violen ăț

II.5.1 Tipologia şi portretul victimeiII.5.2 Tipologia şi portretul agresorului

II.6. Recomandări pentru victimele violenţei în familie

Capitolul III. Violen a conjugală - formă particulară a violen ei intrafamilialeț ț

III.1. Aspecte generale, mituri i realită iș ț

III.2. Violen a conjugală descrisă de Organiza ia Mondială Contra Torturiiț ț

III.3. Ciclul violen ei conjugaleț

III.4. Modele teoretice de abordare a violen ei conjugaleț

III.5. Forme ale violen ei conjugalețIII.6. Efectele violenţei conjugaleIII.7. Realitatea violen ei conjugale în România i în lumeț ș

Capitolul IV. Servicii sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familieIV.1. Asistenţă socială – Abordarea situaţiilor de violenţă în familieIV.2. Asisteare şi găzduire temporarăIV.3. Asistenţă medicală şi îngrijirea viczimelor IV.4. Consiliere

IV.4.1. Consiliere juridicăIV.4.2. Consiliere psihologică

IV.5. Informare şi orientareIV.6. Studiu de caz – Abordarea integrată a cazurilor de violenţă în familie

Concluzie

Anexe

Bibliografie

3



Argument

Feţe speriate, vânătăi şi lacrimi. Multe lacrimi. Ochi mari şi frumoşi de copii. Dar de

copii speriaţi. Mama începe să povestească, cu ochii plecaţi, o frumoasă poveste de dragosteîncepută cu 20 de ani înainte şi înecată în lacrimi. În lacrimile ei şi ale celor patru copii care suntmartori şi şi victime ale violenţei tatălui.

S-au cunoscut în urmă cu 20 de ani, dar nu s-au căsătorit imediat, lăsând sî treacă trei ani,sî fie siguri că totul va fi bine. Şi a fost bine. El câştiga bani buni, ea vedea de casă, gospodărie şicopii. Nu trăiau în lux, nu aveau tot ce-şi doreau, dar se înţelegeau, copiii erau cuminţi,ascultători şi învăţau bine iar zilele şi anii se scurgeau lin, cu bune şi cu mai puţin bune.

Apoi a venit accidentul, boala şi prima palmă. Apoi încă una şi apoi încă una şi din ce înce mai multe, încurajate de alcool. Ameninţările tatălui au îngrozit copiii. Zile în şir lacrimile nus-au mai oprit.

De ce nu a spus „nu” acestei căsnicii imediat după primul abuz? Îşi mai iubeşte soţul, nu

a avut curajul să înceapă o nouă viaţă, teama de a-şi creşte cei patru copii fără tată, scuzele şi promisiunile că nu se va mai repeta? Sunt întrebări la care se mai gândeşte şi astăzi, după atâtatimp.

Această poveste nu este singura din păcate. Sunt atât de multe încât violenţa conjugală aajuns, fără să exagerăm, o problemă socială. Multe cazuri rămân necunoscute, depre altele aflămdin mass - media când deja este prea târziu.

Familia este unitatea de bază a societăţii. Violenţa conjugală distruge familii decidistruge şi societatea românească. Ce este de făcut, ce putem face? Prima schimbare şi poate şicea mai importantă este să renunţăm la ”nu este treba mea, nu mă amestec”. Violenţa areconsecinţe devastatoare pe plan social de aceea a ajuns o problemă publică.

Ca oameni, dar şi ca asistenţi sociali avem obligaţia să ştergem lacrimile victimelor pe

care le vedem că suferă lângă noi, dar totdată să ne gândim şi la acelea care suferă neştiute denimeni şi nu au curajul să rupă tăcerea şi să strige după ajutor. Pentru acestea este necesarăelaborarea unui set de măsuri legislative care să protejeze victimele, să combată şi să previnăviolenţa în familie prin crearea unor instituţii specializate care să abordeze multilateral această problemă.

Cu privire la acest aspect voi mai reveni pe parcursul acestei lucrări, după ce mai întâi voivorbi despre familie, violenţa în familie, cât şi despre violenţa conjugală.

Primul capitol al lucrării l-am dedicat familiei, definirii şi stabilirii structurii şi funcţiilor familiei.

Cel de-al doilea capitol prezintă fenomenul violenţei în familie per ansanmblu, iar în celde-al treilea violenţa conjugală ca formă a vioplenţei intrafamiliale.

Am optat pentru această temă deoarece violenţa în familie este un fenomen prezent însocietatea noastră. Aceasta are un caracter continuu, ciclic şi creşte în timp ca frecvenţă şiseveritate. Violenţa în familie are efecte devastatoare pe termen lung asupra copiilor care suntvictime sau martori ai violenţei în familie. Violenţa este o infracţiune iar victimele trebuie să ştiecă există resurse şi că pot primi ajutor.

4



Copiii învaţă ceea ce trăiesc!

Dacă trăiesc în critică şi cicăleală, copiii învaţă să condamne.

Dacă trăiesc în ostilitate, copiii învaţă să fie agresivi.

Dacă trăiesc în teamă, copiii învaţă să fie anxioşi.

Dacă trăiesc înconjuraţi de milă, copiii învaţă autocompătimirea.

Dacă trăiesc înconjuraţi de ridicol, copiii învaţă să fie timizi.

Dacă trăiesc în gelozie, copiii învaţă să simtă invidia.

Dacă trăiesc în ruşine, copiii învaţă să se simtă vinovaţi.

Dacă trăiesc în încurajare, copiii învaţă să fie încrezători.

Dacă trăiesc în toleranţă, copiii învaţă răbdarea.

Dacă trăiesc în laudă, copiii învaţă preţuirea.

Dacă trăiesc în acceptare, copiii învaţă să iubească.

Dacă trăiesc în aprobare, copiii învaţă să se placă pe sine.

Dacă trăiesc înconjuraţi de recunoaştere, copiii învaţă că este bine să ai un ţel.

Dacă trăiesc împărţind cu ceilalţi, copiii învaţă generozitatea.

Dacă trăiesc în onestitate, copiii învaţă respectul pentru adevăr.

Dacă trăiesc în corectitudine, copiii învaţă să fie drepţi.

Dacă trăiesc în bunăvoinţă şi consideraţie, copiii învaţă respectul.Dacă trăiesc în siguranţă, copiii învaţă să aibă încredere în ei şi ceilalţi.

Dacă trăiesc în prietenie, copiii învaţă că e plăcut să trăieşti pe lume.

Dorothy Law Nolte

Capitolul I. Violenţa în familie şi intervenţia în cazurile de violenţă în familie

5



„Trebuie să recunoaştem căfamiliile sunt lumi create de noi şi să acceptăm

responsabilitatea pentru propriile noastre creaţii”(John Gillis, 1993)

I.1. Definiţii sub aspect sociologic şi juridic

Însoţind omul în întreaga lui existenţă, familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi şi maistabile forme de comunitate umană, cea care asigură perpetuarea speciei, evoluţia şi continuitateavieţii sociale.

Familia face parte din categoria realităţilor primare sau fundamentale, fiind o instituţie

universal umană. Având o istorie veche care-i atestă necesitatea şi perenitatea, orientată spresocietate şi schimbare, dar conservatoare în trăsăturile ei fundamentale, familia este şi va fi încontinuare „ leagănul naturii umane”, aşa cum o numea H. Cooley („Familia contemporană.Mică enciclopedie” , prof. univ. dr. Maria Voinea).

Definirea noţiunii de familie ridică unele dificultăţi ce ţin atât de sensurile complexe aleacestui nucleu fundamental al societăţii cât şi de diversitatea relaţiilor dintre membrii grupuluicât şi de virtualele implicaţii ale acestora în sfera socială largă. Definirea familiei comportă cel puţin două direcţii de abordare: sociologică şi juridică.

Sociologii au încercat să definească familia, dar există multe opinii despre ceea ce estesau nu este o familie. Karl Moxnes defineşte „familia” ca instituţie şi ideologie astfel:

„ Familiile reprezintă relaţiile dintre oameni, cum sunt cele dintre părinţi, dintre părinţi şi

copii, precum şi relaţiile dintre fraţi. Familia înseamnă o instituţie şi o ideo - logie – ideologiidespre relaţiile dintre sexe, dragostea maternă şi intimitatea familiei. Familiile locuiesc îngospodării şi sunt astfel responsabile de producere, reproducere şi consum, toate organizate înmoduri diferite.”

Arnlaug Leira defineşte familia astfel:„ De obicei, termenul „familie” se referă la cel puţin două persoane – fie adulţi care împartacelaşi pat şi aceeaşi masă – conform unei expresii norvegiene – fie unul sau mai mulţi adulţicare-şi asumă responsabilitatea parentală pentru unul sau mai mulţi copii. Se poate referi deasemenea la unul sau mai mulţi copii adulţi, care împart locuinţa cu părinţii lor.”

Claude Guldner (1983) consideră că nu putem înţelege cum funcţionează familia şi nicinu o putem defini dacă nu explorăm şi sistemele semnificative cu care aceasta interacţionează.

Opt dintre acestea au un impact major asupra familiei şi la rândul său familia le influenţează.Acestea sunt: familia extinsă, prietenii, domeniul de activitate, contextul educativ, valorile carene ghidează(biserica), timpul liber şi comunitatea, precum şi cei care ne conduc.

Familia este considerată ca fiind o instituţie socială depăşită. Criticii sociali deplângdezintegrarea familiei aducând ca argumente rata ridicată de divorţ, delicvenţa juvenilă,abuzurile asupra soţiilor şi copiilor precum şi izolarea bătrânilor. Cu toate acestea familia dăinuieşi în acest secol şi majoritatea acestora reuşesc să înainteze prin viaţă chiar dacă acest lucru nueste foarte uşor.

6



Carlfred Broderick (1983) consideră că familia este structura umană evolutivă cea mai puternică şi că aceasta va persista mai mult decât orice alt sistem. Acest lucru se datoreazăfaptului că familia poartă în ea urme de cultură şi civilizaţie trecute şi transmite la rândul săumare parte din caracteristicile acestora. Familia deţine responsabilitatea copleşitoare pentruaproape toţi membrii societăţii: copii, bătrâni, handicapaţi, bolnavi, şomeri. În familie se

însuşesc deprinderile de bază (regulile de interacţiune socială şi comunicare, igienă personală,responsabilităţile) şi tot în familie se regăsesc hrana, îmbrăcămintea, serviciile de tip personal.Institutul canadian pentru familie Vanier defineşte termenul de familie astfel:„Familia este definită ca orice combinaţie de două sau mai multe persoane, care

relaţionează în timp prin legături de acord reciproc, naştere şi/sau adopţie sau plasament şi careîşi asumă împreună responsabilităţi de tipul următor:

• Susţinere fizică şi grijă faţă de membrii grupului;• Adăugarea de noi membri prin procreare şi adopţie;• Socializarea copiilor;• Controlul social al copiilor;• Producere, consum şi distribuire a bunurilor şi serviciilor;• Hrană afectivă – dragoste.”

Sociologul G. Murdock ne oferă o definiţie clasică, funcţională a familiei:„grup social caracterizat printr-o locuinţă comună, cooperare economică şi reproducere.

Include adulţi de ambele sexe, cel puţin doi dintre aceştia întreţinând relaţii sexuale aprobatesocial, şi unul sau mai mulţi copii proprii sau adoptaţi.”

O reformulare modernă a definiţiei lui G. Murdock este cea dată de Rose Laub Coser:„familia este un grup ce manifestă următoarele atribute organizaţionale: îşi are originea în

căsătorie; constă în soţ, soţie şi copii născuţi din căsătoria lor, deşi alte rude îşi pot găsi un locaproape de grupul nucleu, iar grupul e unit prin drepturi şi obligaţii morale, legale, economice,religioase şi sociale(inclusiv drepturi şi restricţii sexuale, precum şi sentimente valorizate social,

cum sunt: dragostea, atracţia, respectul faţă de părinţi şi admiraţia).”William Stephens ne-a furnizat o definiţie a mariajului ca:„o uniune sexuală legitimată social, începută printr-un anunţ public şi care implică ideea

de permanenţă; presupune un contract de căsătorie, mai mult sau mai puţin explicit, carespecifică drepturi şi obligaţii reciproce între soţi şi viitorii lor copii.”

William Stephens continuă cu definirea familiei, văzută ca:„un aranjament social, bazat pe căsătorie şi contract de căsătorie, care include

recunoaşterea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti, reşedinţă comună pentru soţ, soţie şi copii, precum şi obligaţii economice reciproce între soţ şi soţie.”

Nici una dintre aceste definiţii nu surprinde realitatea existentă care presupune cupluricare fac navetă sau familii ai căror copii sunt în alte locuri, cum ar fi internate sau alte instituţii.

Totodată aceste definiţii nu amintesc despre familiile cu un singur părinte sau cele cu părinţirecăsătoriţi, ai căror copii au rămas în grija fostului soţ/soţie. Ţinând cont de aceste realităţi şiutilizând terminologia celor trei definiţii anterioare, Adina Băran – Pascaru în volumul său„Familia azi. O perspectivă sociopedagogică” defineşte familia astfel:

„Familia este un grup social, care poate sau nu să includă adulţi de ambele sexe”deexemplu, familiile cu un singur părinte), poate sau nu poate include unul sau mai mulţi copii(deexemplu, cuplurile fără copii), care pot sau nu să fie născuţi din căsătoria lor (de exemplu, copiiadoptaţi sau copiii unui partener dintr-o căsnicie anterioară). Relaţia dintre adulţi poate sau nu

7



poate să aibă originea în căsătorie (de exemplu, cuplurile care coabitează), ei pot sau nu săîmpartă o locuinţă comună (de exemplu cuplurile care fac naveta). Adulţii pot sau nu pot sau nusă coabiteze sexual, iar relaţia poate sau nu să implice sentimente valorizate social, cum sunt:dragostea, atracţia, respectul faţă de părinţi şi admiraţia.”

Sociologia familiei priveşte familia ca pe o entitate eminamente socială aflată în raport

nemijlocit şi esenţial cu societatea totală. Mai mult, familia constituie chintesenţa însăşi asociabilităţii, a cărei consistenţă concretă este trecută cu vederea în desele ocazii în care se punesub semnul îndoielii natura socială a omului. Astfel, familia poate fi definită ca grup social cu bază biologică (în cadrul căreia există relaţii de sânge), a cărui finalitate constă în preluarea, păstrarea, sporirea şi transmiterea unui patrimoniu genetic, economic (avere mobilă şi bunuriimobile), moral (norme şi valori), religios (ritualuri şi credinţe), cultural (tradiţii şi cutume) şisocial – identitar (patronimul ca semn al unei identităţi sociale legitime).

Specialiştii britanici în istoria familiei şi-au concentrat cercetările pe unul din următoareletrei aspecte:

a) Dimensiunea afectivă – schimbările socio – culturale majore influenţează profilul afectiv al familiei;

b) Dimensiunea demografică – are ca obiect de studiu gospodăriile, numărulde botezuri, căsătorii, înmormântări, iar baza de cercetare o constituieregistrele civile;

c) Dimensiunea economică – gospodărească se referă la relaţiile economicedintre membrii familiei, relaţii de moştenire, de proprietate, de succesiune atitlurilor şi privilegiilor.

Şcoala Le Play a consacrat metoda monografică drept fundamentală pentru cunoaştereasocietăţii. Ca instrument de investigaţie asociat metodei monografice Le Play recomandă bugetulde familie.

În sens juridic, familia desemnează grupul de persoane între care există drepturi şiobligaţii, care-şi are originea în acte juridice precum căsătoria, adopţia, rudenia sau în raporturi

asimilate relaţiilor de familie. Din această perspectivă familia apare ca o realitate juridică binedefinită şi reglementată de lege.Juridic sau sociologic, familia implică următoarele tipuri de relaţii:1. dintre soţi ca efect al căsătoriei;2. dintre ascendenţi şi descendenţi, ca rezultat al procreării;3. dintre descendenţi;4. dintre alte persoane care fac parte din familie (bunici-nepoţi, socri-gineri).Antropologul şi sociologul C. Levi – Strauss prezintă sintetic particularităţile vieţii de

familie astfel:• familia are originea în căsătorie;• constă în soţ, soţie şi copiii născuţi din uniunea lor;•

grupul este unit prin drepturi şi obligaţii morale, juridice, economice, sociale,incluzând şi drepturile sau interdicţiile sexuale.Fenomenul rudeniei este intim legat de viaţa de familie. Din punct de vedere juridic,

aşa cum este stipulat în „Codul Familiei”, „rudenia firească este legătura de sânge şi, prinreglementarea legală, şi legătura juridică dintre două sau mai multe persoane care coboară uneledin altele, care sunt de exemplu, tatăl, fiul, nepotul de fiu, sau care, fără a descinde unele dinaltele, au un autor comun, cum sunt de exemplu fraţii între ei, verii primari între ei.” Rudenia se

8



prezintă sub două forme: dreaptă şi colaterală, ambele interesând în studiul vieţii de familie. Suntrude directe tatăl, fiul, nepotul de fiu şi sunt rude colaterale fraţii între ei, verii primari între ei.

Codul familiei precizează că „stabilirea gradului de rudenie se face diferit după felulliniei de rudenie”. În cazul rudeniei directe, gradul de rudenie se socoteşte după numărulnaşterilor prin care se stabileşte legătura de sânge între două persoane. Astfel fiul şi tatăl sunt

rude de gradul întâi, nepotul de fiu cu bunicul sunt rude de gradul al doilea. În cazul rudeniei înlinie colaterală gradul de rudenie se socoteşte după numărul naşterilor, pornind de la una dinrude, în linie ascendentă, până la autorul comun, şi apoi de la acesta, în linie descendentă, până lacealaltă rudă. Fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul şi nepotul de frate sunt rude de gradulal treilea, verii primari – gradul al patrulea.

Din punct de vedere juridic, legătura rudeniei prezintă interes în măsura în care legea îirecunoaşte efectele juridice în cazul divorţului, decesului, al transmiterii moştenirii, etc.

Din punct de vedere sociologic, pe lângă aceste aspecte de ordin legislativ, apar şi uneleelemente psihosociale şi morale cum ar fi: interdicţii la căsătorie între rude, stabilirea obligaţiilor materiale şi morale pentru descendenţii cuplurilor concubine şi altele.

I.2. Teorii referitoare la familie

Pentru mulţi dintre noi, termenul „familie” implică imaginea tradiţională a doi părinţi, deobicei căsătoriţi şi copiii acestora. Dar oare această imagine se mai potriveşte cu realitatea deastăzi sau cu realitatea viitorului?

Caleidoscopul familiilor este aproape nesfârşit. Există femei şi bărbaţi singuri, pentru căau ales să fie singuri, fie sunt singuri după divorţ, ori deces, există familii „amestecate” cu părinţivitregi care luptă cu prejudecăţile celor din jur să creeze un cămin cald pentru copii, existăfamilii lărgite în care bunicii cresc nepoţi şi există familiile homosexuale care cresc copii dinrelaţii heterosexuale anterioare. Deşi există o multitudine de posibilităţi, aceste tipuri de familii

aanumite valori în care cred şi pentru care luptă.Familiile înseamnă grijă şi trebuie să fie locul în care sunt protejaţi tinerii, bătrânii şi bolnavii.În mod ideal, familia le oferă membrilor săi protecţie, companie, siguranţă şi permitesocializarea acestora.

Caracteristicile distincte ale familiilor ca grupuri sociale sunt:- sunt intergeneraţionale şi conţin atât relaţii biologice cât şi de rudenie care le leagă de

organizaţii familiale mai extinse;- este o instituţie socială, astfel încât exită teorii care se centreză pe conexiunile sociale şi

pe obiceiurile multor familii din aceeaşi societate.Teoriile despre familie pot fi macroscopice sau microscopice. Ele pot utiliza aspecte ale

familiei care explică lucruri din afara acesteia şi pot utiliza lucruri din afara acesteia care explică

ce se întâmplă în interiorul acesteia.Teoriile despre modernizarea familiei vizează tendinţa tot mai frecventă de a preluatendinţe recente dintr-o anumită societate, ca model pentru felul în care se pot dezvoltasocietăţile.

Teoria socialistă a familiei s-a dezvoltat din analiza critică a capitalismului industrial, înspecial din opera lui Engels. Acesta a pornit de la teoria neconformă cu realitatea a lui LewisMorgan, referitoare la evoluţia istorică a monogamiei, legând dezvoltarea capitalismului de cea a

9



familiei burgheze. Inegalităţile economice ale capitalismului s-au menţinut prin subordonareafemeilor dse către bărbaţi şi prin îmbogăţirea în urma moştenirii.

Emanciparea femeilor şi sprijinul oferit copiilor din partea comunităţii au încercat sădeconstruiască familia în epoca socialistă, dar nu s-a ajuns la crearea unei familii diferitefundamental de familiile realităţii capitaliste.

Istoricii din grupul Cambridge, au căutat o explicaţie referitroare la dezvoltarea familiilor nucleare. Aceştia au asociat modernizarea economică a începutului de secol XVI –lea, cu familianucleară prin faptul că tinerii părăseau casa părintescă pentru a-şi găsi un loc de muncă şi abiaapoi se căsătoreau.

Teoriile modernizării descriu o mişcare ireversibilă către un anumit tip de familienucleară, mică, izolată, dar plină de afecţiune. Dar această imagine este nerealistă, nu ţine contnici de complicaţiile trecutului, nici de dezvoltzarea prezentă.

Teoria schimbului

Cel mai cunoscut teoretician al schimbului este Ivan Nye. Acesta susţine că indivizii

formează grupuri motivaţi fiind de propriul interes, de motivaţia personală, iar oamenii suntmotivaţi de recompense şi costuri.Conceptele cheie sunt „răsplata, costul, profitul, nivele de comparaţie, raţionalitate,

schimb, echitate, şi surse general valabile de răsplată”. Esenţa acestei teorii se referă la faptul căactorii aflaţi într-o anumită situaţie vor alege comportamentul care lee va permite maximizarea profitului. Maximizarea profitului se poate realiza prin amximizarea maximizarea răsplatei,, fie prin minimizarea costului şi vizează profitul pe termen scurt sau profitul pe termen lung. Acestăteorie are aplicabilitate în maximizarea profitului în caz de divorţ. Nye a aplicat teoriaschimbului la relaţiile dintre sexe. El afirmă că sexul include recompensew mai mari şi costuri potenţiale mai mici pentru bărbaţi decât pentru femei, fapt ce explică oferirea de recompenseeconomice femeilor.

La nivel macro, teoriile schimbului au fost utilizate pentru a justifica investiţiile în copii,realizate de către societate.Teoria schimbului a fost criticată pentru că tratează familia ca pe o colecţie de indivizi,

şi pentru că a pus prea mult accentul pe raţionalitate , excluzând emoţiile.

Modelul interacţiunii simbolice

Interacţionismul simbolic a fost inspirat de pragmatismul filozofic, care şi-a inclus ideileîntr-un cadru darwinist. George Herbert Mead a susţinut punctul de vedere conform căruiaoamenii se sprijină pe simboluri împărtăşite pentru a se adapta la mediu.

Interacţioniştii simbolici studiază modul în care oamenii construiesccşi comunică

simboluri în cursul interacţiunii lor. Indivizii nu doar îşi maximizează profiturile ci îşi stabilescscopuri variate, funcţie de modul în care se autodefinesc şi îşi definesc propria situaţie.Conceptele cheie sunt „ minte, sine, socializare, rol şi definirea situaţiei”.Burr, Leigh (apud şi colegiilor au dezvoltat o teorie deductivă, bazată pe

interacţionismul simbolic. Ei au dovedit că satisfacţia unei persoane într-o relaţie depinde decalitatea îndeplinirii rolurilor sale, care este strâns legată de claritatea şi consensul în definireaexpectaţiilor de rol.

Interacţionismul simbolic este adoptat de două şcoli:

10



- şcoala din Chicago care-l are ca reprezentant pe Herbert Blumer - şcoala din Iowa reprezentată de Manfred Kuhn.

Sociologia familiei susţine patru variante ale interacţionismului simbolic:- abordarea structurală – se centrează pe îndeplinirea rolurilor sociale, care sunt dictate de

poziţia actorului în structura socială;- abordarea interacţională – subliniază libertatea actorilor de a-şi clădi rolurile şi implicitsocietatea;

- abordarea microinteracţională – priveşte sinele şi rolul ca fiind deschise contextuluischimbării;

- fenomenologia sociologică – distinge „domenii de sens” diferite în cadrul „vieţii de zi cuzi” în care oamenii îşi „simbolizează” experienţele pe căi comune.

Interacţionismul simbolic a oferit un cadru pentru dezbaterea referitoare la angajareafemeilor într-o slujbă,, prevăzând efecte diferite ale multiplelor roluri ale acestora cu ajutorulteoriei intensificării rolului şi a teoriei supraîncărcării.

Această teorie oferă un fundament educaţiei pentru viaţa de familie, prin ajutorul datcuplurilor care formează familii vitrege, în clarificarea expectaţşiilor de rol ale acestora.Interacţionismul simbolic a fost criticat, în general, pentru folosirea unor concepte vag,

descrierea unor contexte culturale specifice în locul formulării unor generale, centrarea pe ideileindividului şi nu pe emoţiile sale, precum şi pentru eşecul în studierea schimbării instituţionale şiîn dezvoltarea unei teorii adecvate a semnelor şi gesturilor.

Modelul dezvoltării familiei

Familia are un ciclu de viaţă analog cu cel al individului. Familiile se dezvoltă, adică trec prin stagii distincte, evidenţiate de variaţiile din structura familiei şi funcţionarea acesteia.

Această teorie a fost dezvoltată de Hill şi Rogers după al doilea război mondial.Teoreticienii modelului consideră că există nivele de analiză diferite – indivizii, relaţiile,grupurile, adunările de grupuri şi instituţiile – toate acestea fiind legate de familie. Aceştia afirmăcă familia este un grup semipermeabil, deschis la influenţele de afară. Totodată teoreticieniisusţin că nu există doar untimp oficial, ci şi un timp swocial, marcat de evenimentele familialesemnificative.

Conceptele cheie includ „schimbarea şi dezvoltarea familiei, elemente de structurăsocială, stagii, tranziţii, sarcini de dezvoltare, secvenţe tipice ale stadiilor şi evenimentelor”.

Autorii modelului susţin că normele sociale guvernează timpul şi organizarea pe secvenţea evenimentelor familiale şi că devierile de la astfel de norme duc la separări mai târziu în viaţă.O deviere extinsă aduce noi norme. Devierea de la norme se poate produce atunci când familia

încearcă să se supună normelor altor instituţii, ceea ce poate contitui sursa schimbării sociale.Concentrarea pe diferite nivele de analiză a dus la apariţia unor variante de teorii dedezvoltare. Centrarea pe nivelul instituţionalş a determinat apariţia unewi teorii formale despremodul în care normele instituţionale limitează timpul şi frecventarea evenimentelor familiale.

A doua variantă pune accentul pe modul în care membrii familiei crează roluri în cursulinteracţiunii.

O a treia variantă este analiza cursului vieţii individului, pe care unii sociologi oconsideră prea centrată pe individ pentru a mai fi în vreun fel o teorie de dezvoltare a familiei.

11



Teoreticienii modelului dezvoltării familiei susţin, în urma descoperirilor realizate, căuneveniment poate fi stresant în funcţie de cum se raportează la celelalte evenimente, în timp.

Această teorie a fost criticată deoarece nu a definit clar dezvoltarea familiei ca pe un proces similar, dar şi de diferit de dezvoltarea individuală, deducând normele sociale doar dincomportamentul social, neglijând formele familiale care nu se conformeazăstagiilor

convenţionale, tratând schimbarea familiei ca pe o cumulare de etape discrete mai degrabă decâtca pe una de procese continue şi pentru că ideile de dezvoltare se raportează doar la viaţa familieiconvenţionale.

Modelul sistemelor

Perapectiva sistemelor a apărut în studiile despre familie ini ial prin terapeu ii deț ț familie, iar mai târziu a apărut în formulări mult mai teoretice, cum ar fi func ionalismul luiț Parsons i teoria generală a sistemelor a lui Buckley.ș

Teoreticienii sistemelor consideră că un sistem de păr i interconectate este un model utilț pentru în elegerea oricărui obiect. Datorită interconexiunilor, întregul este mai mult decât sumaț

păr ilor. Sistemele se află în rela ii dinamice cu mediul lor prin feedback, care transformă uneleț ț ie iri ale sistemului în intrări. Conceptele cheie includ sistemul, legăturile, reguli deș transformarefeedback, varietatea, echilibrul i subsistemele.ș

Broderick i Smith ( apud Adina Băran – Pescaru „Familia azi. O perspectivăș sociopedagogică”) au dezvoltat un model al teoriei generale a sistemelor pentru familie. În acestcaz se au în vedere două mari arii specifice studiului familiei. Teoria comunica iilor studiazăț codarea i decodarea mesajelor între membrii familiei, observând, de pildă, anumite diferen eș ț între modul în care femeile i bărba ii decodează mesajele nonverbale.Teoria despre familii aș ț folosit conceptele sistemelor pentru a evalua i trata familiile cu probleme, abordând subiecte deș genul cum rela ionează indivizii între ei. Modelul lui Olson se centrează pe coeziunea iț ș adaptabilitatea sistemului familial, sugerând că familiile trec prin momente dificile fie atunci

când î i fixează un scop prea greu de atins, fie când se află la limita de jos, fie când se confruntăș cu amândouă.Teoria sistemelor s-a dovedit un cadru major conceptual folosit în studiul interac iuniiț

maritale i al comunicării familiale.ș

Criticii acestei teorii au afirmat că autorii săi furnizează mai degrabă un model decât oteorie tiin ifică predictivă, conceptele sale sunt prea abstracte i că folose te concepteleș ț ș ș sistemelor într-o viziune moralistă, pentru a descrie cum ar trebui să se poarte familiile.

Teoria conflictului

Teoria conflictului î i are originea în filozofia politică a lui Thomas Hobbes, în ceaș

dialectică a lui Hegel, în istoriografia dialectică a lui Marx i Engels i în sociologia lui Georgș ș Simmel.Această teorie porne te de la premisa că în cadrul grupurilor este normal să aparăș

conflicte, dar acesta poată să apară i între grupuri sociale, deoarece lipsa de resurse face caș interesul unei persoane sau al unui grup să se ciocnească cu al altora. Mărimea conflictuluidepinde de structura grupului (mărime i compozi ie), precum i de resurse, care încurajează fieș ț ș competi ia fie cooperarea.ț

Conceptele cheie sunt: „structură”, „conflict”, „resurse”, „negociere” i „consens”.ș

12



Teoreticienii conflictului consideră că grupurile cu structuri de autoritate apropiaterezolvă mai bine un conflict prin negociere, dar şi în acest context rezultatele tind sa-i favorizeze pe cei cu mai multe resurse.

Teoria conflictului prezintă patru variante:- Teoriile structurale ale conflictului ( a lui Simmel) – se centrează pe modul în care

conflictul este afectat mărimea şi compoziţia grupului. De exemplu, diadele, în cazulmariajului, sunt diferite de grupurile mai mari din cauză că exclud coaliţiile.- Teoria microresurselor (a lui Scanzoni) – explică cum poate apărea conflictul marital

dintr-un schimb de resurse iniţial echitabil, pentru că partenerii îşi reduc sau sporesccontribuţiile nonreciproc (soţia aduce mai mulţi bani pe când soţul nu mai contribuie cu bani, iar acesta nici nu participă la treburile gospodăriei).

- Teoriile macroresurselor conflictului – atribuie conflictele familiale unei scale extinse deinechităţi, cum sunt cele de clasă sau gen.

- Deconstrucţionismul dialectic exploreayă căi multiple de cunoaştere şi interpretărinumeroase ale comunicării.Violenţa în familie este o arie pentru un cadru conflictual, deşi teorii diferite oferă

explicaţii diverse. Teoriile conflictului sprijină intervenţiile îndreptate către rezolvareaconflictului şi îmbunătăţirea abilităţilor de negociere, precum şi acţiunile de diminuare ainechităţilor sociale extinse.

Criticii teoriei conflictului suţin că adepţiei acesteia se centrează prea multpe conflict,excluzând ordinea şi stabilitatea şi că atribuie întregul comportament familialunei singure cauze,cum ar fi inegaliatea de clasă sau gen.

Teoria ecologică

Termenul de ecologie a fost utiliyat prima dată de biologul germanErnst Haeckel.Chimistul Ellen Swallow Richards a fost cel care a pus bazele ecologiei. Şcoala de ecologie din

Chicagoa dezvoltat ecologia umană în studierea organizării spaţiale a oraşului.Teoria ecologică pleacă de la premiza că indivizii şi grupurile sunt fiinţe biologicedependemnte de mediile lor fizice, precum şi fiinţe sociale care interacţionează cu alte asemeneafiinţe sociale.

Conceptele cheie sunt „ecosistem”, „nişă”, „şir adaptativ”, „unităţi”, „dezvoltareontogenetică”, „adaptare”, şi „selecţţie naturală”.

Teoreticienii acestui model afirmă că cei mici, copiii se dezvoltă în contextulecosistemului familial, care este la rândul său inclus într-un ecosistem mai extins. Odată cudezvoltarea sa, copilul va accepta şi alte roluri din ce în ce mai specializate în cadrul familiei.. Şi părinţii îşi vor schimba rolurile atât ca o adaptare la noile roluri ale copiilor cât şi ca răspuns lamodificările din mediul familial.

Ecologiştii dezvoltării umane studiază dezvoltarea copiilor în contextul mediului social.Aceştia pun în legătură ciclurile vieţii de familie cu procesewle la care este supusă populaţia lanivel macro.

Teoriile ecologice au aplicaţii pe studiile de impact ale mediului asupra copiilor.Totodată oferă o bază pentru educaţia parentală, centrată pe influenţele mediului în schimbarearelaţiilor familiale.

Criticii acestei teorii susţin că autorii săi nu au specificat momentul în care intervin celedouă nivele : biologic şi social ( când anume devine mai importantă în dezvoltarea copilului

13



influenţa socială şi când cea biologică). Totodată ei susţin că s-au făcut prea multe referiri laschimbare fără a preciza mecanismele specifice.

I.3. Tipologia familiei

De-a lungul vremii, de la o cultură la alta, a existat o diversitate copleşitoare de modelede familii. Familia ca grup social de bază, unit prin legături de rudenie sau căsătorie, este prezentă în toate societăţile. În mod ideal, familia le oferă membrilor săi protecţie, companie,siguranţă şi permite socializarea acestora.

Institutul pentru familie, Vanier, a descris în 1994 următoarele tipuri de familie:• familiile „nucleare” compuse din doi părinţi şi unul sau mai mulţi copii biologicisau adoptaţi, care locuiesc împreună;• familiile „extinse” compuse din părinţi, copii, unchi, bunici şi alte rude de sânge,care locuiesc împreună sau nu;• familiile „recombinate”, „amestecate” sau „reconstituite”, compuse din părinţicare au divorţat, s-au recăsătorit şi au format o nouă familie, care include copii din

prima căsătorie a unuia sau a ambilor parteneri şi/sau din această căsătorie;• familiile „fără copii” reprezentate de un cuplu;• familiile „cu un singur părinte”, compuse dintr-un părinte – adesea o mamă – cuun copil sau mai mulţi;• „cupluri care coabitează” şi „căsătorii convenţionale” – aranjamente familiale,care se aseamănă, dar nu legalizează mariajul.

Din 1972 acest institut recunoaşte cuplurile cu parteneri de acelaşi sex, ca familii.Din 1990 au fost recunoscute ca familii şi anume acelea cu părinţii homosexuali şi lesbiene.

I.3.1. Familia nucleară, familia extinsă.

Literatura de specialitate oferă o multitudine de tipologii referitoare la familie. Dupăcriteriul numărului de parteneri care formează familia:

• familii poligame, care la rândul lor sunt de două tipuri- familii poliandrice – unde există mai mulţi parteneri bărbaţi;- familii poliginice – unde există mai multe partenere femei.

• familii monogame, în care bărbatul sau femeia are dreptul să se căsătorească doar cu unsingur partener. În cadrul monogamiei putem diferenţia două tipuri de familii:

- familii nucleare

- familii extinse.

Familia nucleară. Această caracterizare se face în funcţie de membri familiei, carelocuiesc împreună şi împart responsabilităţile emoţionale, economice şi sociale. Familia nuclearăconţine un cuplu căsătorit, partenerii fiind părinţii unor copii biologici sau adoptaţi. Toţi membriifamiliei locuiesc împreună în acelaşi cămin. Acest tip de familie este considerat familia intactă,respectiv familia care nu a trecut printr – un divorţ, o separare sau moarte a unui membru.Familia nucleară este cel mai întâlnit tip de familie deoarece el permite o legătură mai strânsă

14



între membri, relaţii democrate şi stabilirea propriilor reguli de funcţionare familială. Totodatăgradul de intimitate este mai mare, iar şansele de a fi satisfăcute nevoile sexual – afective, desiguranţă şi stabilitate cresc.Familia nucleu poate fi de două feluri:- familia nucleară de orientare - familia în care ne naştem şi în care ocupăm statutul de copil.

- familia nucleară de procreare - este familia pe care o crem prin căsătorie şi obţinemstatutul de adult.

Familia extinsă (cosangvină). Cuprinde în mod tradiţional, rudele biologice ale celor din familia nucleară, de pildă părinţii, fraţii şi surorile ambilor membri ai cuplului căsătorit.Termenul a fost folosit uneori cu referire la cei care locuiau în acelaşi cămin cu părinţii şi copiii.Datorită divorţurilor şi recăsătoririlor configuraţiile familiale au devenit mai complexe şi astfelfamilia extinsă cuprinde toate rudele biologice, adoptive şi vitrege.

Familiile extinse - care includ şi alte rude, în afara familiei nucleare – sunt comunemultor societăţi. Un model în care bunicii locuiesc cu un fiu sau o fiică poate fi un tip de familieextinsă. Un număr de societăţi tradiţionale europene a fost caracterizat de acest tip de familie

„tulpină” care încă mai există şi astăzi în lume. Se cunosc, de asemenea şi alte tipuri de familiiextinse; de exemplu cazul grupurilor de fraţi, care locuiesc în acelaşi loc cu soţiile şi copiilor lor.

I.3.2. Familia disfuncţională

A stabili gradul de funcţionare al unei familii este o sarcină destul de dificilă. O familiefuncţională poate fi numită şi normală sau sănătoasă, deşi într-un fel sau altul toate familiilefuncţionează. De aceea nu există criterii standard de evaluare a gradului de normalitate sausănătate ale unei familii. Familiile se întind pe un continuum de la funcţional la disfuncţional.

Un parametru util pentru evaluarea funcţionalităţii familiei este claritatea graniţelor dinfamilie. Dar graniţele difuze sau rigide dintr-o familie nu presupun existenţa unei familii

disfuncţionale. Majoritatea familiilor au subsisteme separate şi subsisteme suprapuse. Deasemenea, depinde de etapa de evoluţie a familiei. În familiile cu copii mici, subsistemul mamă – copii tinde spre suprapunere, iar tatăl tinde spre separare în relaţia cu copiii mici. Mai târziu, tatăl poate ajunge la suprapunere cu copiii mai mari. Când copiii au crescut şi încep să se separeu denucleul familial, subsistemul părinţi - copii tinde spre separare.

Totuşi, extremele sugerează un anumit grad de patologie familială. Un subsistem cu ungrad ridicat de suprapunere între mamă şi copii, cu un tată separat are ca efect subminareaindependenţei copiilor, ceea ce poate determina apariţia anumitor simptome la copii, de exempluanorexie, lipsa iniţiativelor, atacuri de panică, simptome psihosomatice. Totodată, un gradcrescut de separare între membrii familiei poate duce la un sentiment de independenţă, dar nustimulează manifestarea sentimentelor de loialitate şi apartenenţă a celor de ajutor interpersonal

şi suport emoţional atunci când acesta este necesar. În aceste situaţii pot să apară comportamentesimptomatice precum violenţa, depresiile dar şi alte simptome psihosomatice.Una din funcţiile familiei este de a – şi susţine membrii. Atunci când un membru al

familiei este tensionat, ceilalţi membri simt nevoia să se adapteze acestei schimbări., deoarece eiurmăresc păstrarea integrităţii structurii sale, adică menţinerea homeostaziei.

Familia disfuncţională va fi familia care în urma stresului se va rigidiza. Fiecare membruva face acelaşi lucru ca în etapa anterioară, adică se va petrece un fenomen de regresie.

15



Walsh&McGrow (1996 ) vorbesc despre patru elemente care pot afecta funcţionalitateaunei familii:

1. Patologia graniţelor;2. Patologia alianţelor – relaţii intrafamiliare care pot să nu aibă un interes comun;

două tipuri de patologie a alianţelor;

a) Deturnarea conflictului sau găsirea „ţapului ispăşitor”; b) Coaliţiile transgeneraţionale neadaptative.3. Patologia triadelor – aranjamentele intrafamiliare instabile ce se pot forma între

un membru ce se coalizează cu un altul împotriva unui al treilea membru;4. Patologia ierarhiei – copiii au mai multă putere decizională decât părintele.

Aceste tipuri le putem integra în şase arii:a) Structura familiei ca ansamblu – toate paternurile tranzacţionale

alternative; b) Flexibilitatea sistemului familial;c) Rezonanţa sistemului familial care reflectă sensibilitatea lui la nevoile

fiecărui membru;

d) Contextul vieţii familiei respective – factorii de stres care acţioneazăasupra familiei, suportul familial;e) Stadiul de dezvoltare în care se află familia respectivă şi cum face faţă

provocărilor şi stadiilor specifice fiecărei etape de dezvoltare;f) Apariţia simptomului în familia respectivă şi modul în care este menţinut.

Familia funcţională ar fi familia caracterizată prin deschidere, cea care are graniţele bineconturate, dar flexibile.

Familia disfuncţională ar fi familia care neagă prezenţa vreunei probleme sau creează probleme acolo unde nu există. Acest tip de familie dispune de o structură ierarhicănecorespunzătoare.

Orice organizare umană va întâmpina dificultăţi şi va fi disfuncţională dacă vor exista

coaliţii între nivelurile ierarhiei. Dacă se cristalizează, ele generează disfuncţionalităţi. Pe de altă parte, orice familie are nevoie de reguli şi în orice familie există un sistem de reguli care oguvernează.

Psihiatrii italieni Mara Selvini – Palazzoli, Luigi Boscolo, Gianfranco Cecchini şiGuiliana Prata, reprezentanţii „orientării sistemice” consideră că orice sistem are nevoie de ostare de echilibru. Dacă o familie nu mai este în echilibru intervin mecanismele de feedback carevor încerca să readucă familia la echilibrul iniţial. Dar dacă membrii familiei vor ignora faptul cătrebuie să se schimbe şi vor încerca doar să menţină echilibrul, atunci familia va fidisfuncţională. O familie disfuncţională este cea care nu conştientizează şi nu modifică regulile„jocurilor” ( un joc este un set de tranzacţii complementare ulterioare care înaintează spre undeznodământ previzibil şi bine definit) lor, adică când în interiorul sistemului, familiei, există

patternuri tranzacţionale blocate, rigide, care aparţin fie generaţiei anterioare, fie familiei actuale.După Robert F. Winch, dezorganizarea familială vizează trei situaţii specifice familieicontemporane:

1. Dezacordul membrilor familiei în ceea ce priveşte cerinţele şi obligaţiilefiecăruia, scăderea consensului asupra statutului şi rolului;

2. Reducerea numărului de poziţii în structura familiei exemplificată printransformarea familiei tradiţionale în familie nucleară;

3. Reducerea numărului şi a îndeplinirii unor cerinţe şi obligaţii ale partenerilor.

16



Dezorganizarea familială se referă la eşecul instituţiei familiei şi are consecinţe la nivelindividual. W. Goode consideră familii dezorganizate atât pe cele nelegitime, pe cele incomplete prin separare, divorţ, deces, cât şi pe cele în care există bolnavi psihici, cronici.

Solidaritatea unui cuplu se formează în timp, treptat, prin acomodare, experienţăfamilială şi ajustare. Dar există situaţii care creează fisuri în viaţa de cuplu, iar acestea pot

angrena distrugerea şi stabilitatea familiei. Astfel de situaţii sunt: atracţia spre alt partener,ataşamentul excesiv al unui partener sau al ambilor faţă de grupuri de rude sau prieteni în ciuda preferinţelor expres formulate de celălalt partener, neînţelegeri privind distribuţia rolurilor,divergenţe legate de creşterea şi educarea copiilor.

Dezagregarea unităţii familiale se realizează în etape:a. Etapa tensionării; b. Etapa încetării relaţiilor conjugale;c. Etapa desfacerii vieţii de familie prin părăsire, abandon, divorţ.Părăsirea familiei fără o reglementare juridică atrage după sine o situaţie complexă în

plan economic şi moral. Partenerul rămas preia o serie din atribuţiile şi responsabilităţileceluilalt partener, încercând să rezolve problemele şi greutăţile ivite.

Familiile în care apar disfuncţionalităţi se confruntă cu greutăţi, conflicte, insatisfacţii şifrustrări. Acestea antrenează dezechilibre psihice, sentimente de insecuritate şi provizorat,traumatisme ce se pot exterioriza în comportamente brutale şi agresive, în conduite deviante.

În mod normal, familia trebuie să îndeplinească toate func iile care îi sunt proprii.ț Disfunc iile din cadrul familiei au consecin e asupra so ilor, asupra copiilor, asupra rela iilor ț ț ț ț familiei cu exteriorul. Acestea devin evidente în condi iile separării partenerilor, abandonuluiț familial, violen ei domestice sau conjugale, delicven ei juvenile. Violen a în familie, de naturăț ț ț fizică, economică, psihologică sau socială este una dintre cele mai grave probleme cu care seconfruntă societă ile moderne. Calitatea vie ii multor copii poate fi în eleasă prin abuzul la careț ț ț au fost supu i în mediul familial chiar înainte de na tere. Totodată, mul i adul i sunt afecta i deș ș ț ț ț neîmplinirile lor, de rela iile sociale ca rezultat al relelor tratamente la care au fost supu i înț ș

propria lor copilărie.Familia, ca institu ie de de bază a societă ii este o condi ie obligatorie pentru împlinireaț ț ț personalită ii i realizare profesională. Cu toate acestea familia poate reprezenta i un grup înț ș ș care au loc tensiuni i conflicte, care vor lăsa urme adânci în via a copilului. Din aceastăș ț perspectivă, violen a intrafamilială este definită ca un efect al propagării i men inerii ideologieiț ș ț patriarhale, conform căreia cel care de ine puterea are drept absolut asupra celorlal i, dreptț ț impus i men inut prin violentă.ș ț

I.4. Funcţiile familiei

Cercetătorul Shirley Zimmerman (1988) a elaborat o listă ce cuprinde 6 funcţii de bază alefamiliei (Adina Băran-Pescaru „Familia azi. O perspectivă sociopedagogică):• Susţinerea fizică şi grija faţă de membrii familiei. În cazul familiilor funcţionale,

normale toţi membrii lor fie că sunt copii, adulţi sau vârstnici primesc îngrijire, sprijin şi protecţie. În cazul familiilor disfuncţionale membrii lor nu primesc aceste servicii şiatunci aceştia se reorientează spre alte substitute care nu întotdeauna sunt sigure.

• Creşterea numărului de membri prin naştere sau adopţie. Societatea renaşte prinfamilii. Pentru această funcţie nu există nici un substitut.

17



• Socializarea copiilor pentru rolurile de adulţi. Familiile îşi pregătesc copiii pentruviaţă. Mulţi copii îşi însuşesc în familie deprinderi de viaţă, valori şi atitudini care îiformează în aşa fel încât să participe la progresul social.

• Controlul social al membrilor presupune menţinerea ordinii în cadrul familiei şi îngrupurile exterioare acesteia. Familia corectează comportamentele negative.

• Păstrarea moralităţii familiei şi a motivaţiei de a face performanţă în familie şi înalte grupuri. Familiile sunt cele care menţin indivizii împreună bşi îi permit societăţii săfuncţioneze.

• Producerea şi consumul de bunuri şi servicii. Familiile se pot întreţine singure prin producerea de hrană, asigurarea sănătăţii membrilor ei. În economia naţională familiile joacă un rol principal prin faptul că acestea se străduiesc să răspundă nevoilor membrilor ei.

Margrit Eichler a realizat o clasificare a principalelor tipuri de „dimensiuni ale interacţiunilor familiale” (Adina Băran-Pescaru „Familia azi. O perspectivă sociopedagogică):

• Dimensiunea procreativă vizează cupluri ce au copii împreună, cupluri care au copiiîmpreună plus alţii cu alţi parteneri, cupluri ce au doar copii cu alţii sau nu au deloc.

• Dimensiunea de socializare se referă la cazul în care: ambii soţi sunt implicaţi însocializarea copiilor; doar unul dintre ei se implică în acerst proces (în caz de divorţ,în cazul în care doar unul dintre părinţi obţine custodia iar celălalt nu are nici drept devizitare); nici unul nu e implicat (când copilul a fost dat spre adopţie sau în cazulfamiliilor fără copii)

• Dimensiunea sexuală se referă la interacţiuni de tipul: un cuplu căsătorit, în caresoţii fac dragoste numai între ei; un cuplu căsătorit în care partenerii fac dragoste şicu alţii; un cuplu căsătorit în care partenerii fac dragoste numai cu alţii sau celibatari.

• Dimensiunea rezidenţială – toţi membrii familiei locuiesc în aceeaşi casă, toţi sau o parte dintre ei locuiesc în cămine separate sau au o multitudine de alte aranjamente.

• Dimensiunea economică. În cazul familiei relaţionarea economică cea maiimportantă se referă la obligaţiile de întreţinere şi de furnizare de sprijin întremembrii familiei. Există o multitudine de situaţii ca: o persoană este responsabilă pentru unii dintre membrii familiei ( când soţul plăteşte pentru el şi copii iar soţia pentru propriile sale cheltuieli), sau când unul dintre membri este doar parţialresponsabil pentru câţiva dintre aceştia, ca atunci când soţii îşi plătesc propriilecheltuieli şi-şi împart toate cheltuielile legate de întreţinerea copiilor.

• Dimensiunea emoţională – situaţii în care: toţi membrii familiei sunt implicaţiemoţional pozitiv, negativ sau deloc. Această implicare emoţională poate fiasimetrică – cineva poate iubi pe altcineva din familie, care este neimplicat emoţionalîn relaţia cu el (părinte sau soţ absent emoţional sau copil autist), fie are o implicarede tip negativ faţă de acesta.

Faţă de societate, familia manifestă anumite funcţii, slujind unor finalităţi globale, cum ar fi cea de reproducere biologică, culturală (funcţia de socializare sau de educare a copiilor),normativă (funcţia etico-juridică a familiei) sau materială ( funcţia economică) a societăţii.Paralel sociologia familiei alătură astăzi şi alte funcţii precum cea recreativă, sexuală sauafectivă, care însă nu vizează finalitatea societăţii ca entitate exterioară şi superioară familiei, cio finalitate precară, legată de individ ca entitate supremă.

Funcţia reproductivă a fost considerată funcţia primară a unităţii familiale, fiindasimilată necesităţii primare de dezvoltare a societăţii globale, necesitatea de perpetuare fizică,

18



biologică. La nivel familial, ea este asimilată, în mod firesc funcţiei sexuale. Funcţia dereproducere este influenţată de o serie de factori cum ar fi: vârsta soţiei, sănătatea partenerilor,durata căsătoriei, distribuţia rolurilor în familie, utilizarea mijloacelor contraceptive, nivelul deinstrucţie a soţilor şi în mod special al soţiei, statutul profesional al femeii, dorinţa de a aveacopii. Totodată sunt specificaţi factorii care influenţează funcţia reproductivă: factori economici,

demografici, legislativi, politicile sociale. Indicii demografici care traduc în limbaj cantitativeficacitatea cu care familia îşi îndeplineşte această funcţie sunt:- nupţialitatea – numărul de căsătorii la 1000 de locuitori;- vârsta medie la prima căsătorie;- indicele precocităţii căsătoriei – se măsoară la vârstele de 20-24 de ani pentru

femei şi de 25-29 de ani pentru bărbaţi;- indicele celibatului definitiv – se măsoară la vârstele de 45-49 de ani.Funcţia economică. Familia tradiţională era o unitate de economie naturală ( de

subzistenţă ). În cadrul ei existau trei dimensiuni de manifestare a funcţiei economice:- dimensiunea productivă- dimensiunea administrativă ( de gestionare a bugetului )

- dimensiunea profesională.Dimensiunea productivă se referă la faptul că familia era un atelier de lucru şi ounitate agricolă. În familie se producea tot ceea ce era necesar pentru supravieţuire: alimenteîmbrăcăminte, încălţăminte, mobilier. Membrii familiei erau implicaţi în activităţile de producţie, pe măsura abilităţilor şi capacităţilor fizice. Din acest punct de vedere familia era o unitatesocială în sine, ea existând autonom faţă de alte forme de organizare socială.

Dimensiunea administrativă, de gestionare a resurselor mobile, alimente, bani,revenea de obicei femeii, pe când bunurile imobile erau administrate de bărbaţi.

Dimensiunea profesională se referă la faptul că în familie erau deprinse ocupaţiiletradiţionale care se transmiteau din generaţie în generaţie.

Astăzi, funcţia economică a familiei se manifestă preponderent prin administrarea

unui buget comun şi prin exercitarea ( tot mai restrânsă ) a proprietăţii comune asupra unor bunuri. Principalele instrumente care măsoară exercitarea funcţiei economice a familiei sunt bugetul de venituri ( unde sunt incluse date referitoare la raportul dintre veniturile şi cheltuieliletotale ale familiei modurile de obţinere a veniturilor, numărul şi calitatea persoanelor aflate înincapacitate de muncă şi structura cheltuielilor ) şi fişa locuinţei ( care conţine titlul de proprietate asupra locuinţei, densitatea de locuire, starea locuinţei, dotarea ei, mobilierul, modulde utilizare a spaţiului locuibil).

Funcţia de socializare. Prin această funcţie, familia participă direct la reproducereaculturală a societăţii. Socializarea este un proces cu o participare minimă, dacă nu chiar nulă, aconştiinţei şi voinţei umane, întrucât realitatea socială este suverană, supunând individul propriilor raţiuni de reproducere.

Socializarea este un proces cultural, iar aspectul său observabil constă în învăţareasocială, adică în iniţierea culturală. Leo Frobenius spunea că faţă de oamenii care sunt purtătoriiei, cultura trebuie înţeleasă ca un organism independent, ca o fiinţă vie care are o naştere, ocopilărie, o maturitate, şi o bătrâneţe. „Nu voinţa oamenilor dă naştere culturii, ci cultura îlreînvie pe om.” Socializarea era realizată de întreaga societate cu care familia se afla într-ocoerenţă perfectă. Familia nu trebuia să-şi „educe” membrii pentru a-i transforma în fiinţesociale; ei se năşteau în societate întrucât erau membri ai unei familii.

19



Astăzi se face o deosebire clară între socializarea primară şi cea secundară. Dacăsocializarea primară se referă la primii ani de viaţă în care sunt deprinse categoriile socialefundamentale ( limba maternă, reperele axiologice primare, deprinderea gusturilor, a modelelor bazale de comportament etc(, socializarea secundară este cea care are loc în afara familiei, îninstanţe specializate (şcoli), sau nespecializate (grupuri profesionale, de vârstă, politice etc).

Din punct de vedere al agentului principal al educaţiei se poate distinge o epocă a pedagogieimaterne ( perioada timpurie până la ieşirea de sub grija femeii) şi o epocă a pedagogiei paternecare vine odată cu intrarea copilului în viaţa publică. Tatăl a fost dintotdeauna „ghidul social” alfiilor.În timpul procesului de socializare, adică al formării în spiritul unei culturi, indivizii suferă un proces modelator în trepte, care traduce, în planul paideumei individuale, succesiunea pragurilor iniţiatice din societate. Leo Frobenius descrie aceste trepte ale spiritului ca fiind:

- vârsta intuitivă sau lumea demonismului pueril ( viaţa culturală şi spirituală avârstei copilăriei);

- vârsta idealistă şi lumea ideală ( viaţa culturală şi spirituală a vârstei tinereţii);- vârsta mecanicistă şi lumea faptelor ( viaţa spirituală şi culturală a vârstei

mature).Funcţia etico-juridică. Prin socializare, familia transmite modelul cultural dominantmembrilor săi. Ea nu îl propune spre „dezbatere” conştiinţelor acestora, ci îl impune ca normăculturală şi socială. Impunerea acestui model se face prin aplicarea unui mod constrângător demodelare a conduitelor, concretizat în sistemul normelor şi sancţiunilor specifice şi în structurade autoritate a familiei.

Conform structurii de autoritate, care organizează orice colectivitate, fiecare membru alfamiliei ocupă o anumită poziţie în raport cu ceilalţi, care fac parte din acelaşi grup. Ierarhiafamilială este realizată pe criterii de vârstă, sex, grad de rudenie. Structura de autoritate a familieicunoaşte două tipuri fundamentale, tradiţionale de propagare: autoritatea bărbatului asupra femeiişi autoritatea celor mai vârstnici asupra celor mai tineri, a părinţilor asupra copiilor.

Familia controlează aproape toate deciziile şi acţiunile importante ale membrilor săi,hotărând în comun. Formulele de organizare a autorităţii pot fi mai despotice sau maidemocratice. Familiile clasice reacţionează în virtutea responsabilităţii colective pentru greşelilesăvârşite de membrii săi. În familiile urbane responsabilitatea colectivă este înlocuită deresponsabilitatea individuală.

În legătură cu această funcţie a familiei de a judeca şi corija comportamentele membrilor săi, este adusă tot mai frecvent în discuţie problema violenţei domestice. Conform ideologieidrepturilor naturale ale omului, violenţa este legitimă atât timp cât are susţinerea unei poziţii deautoritate. Abuz este doar acea violenţă care nu are la bază legitimitatea unei autorităţi ( a abuzaînseamnă a-ţi asuma drepturi pe care nu le ai).

Funcţia de solidaritate. Solidaritatea este o funcţie complexă ce antrenează toate

momentele vieţii familiale şi pe toţi membrii acesteia. Ea asigură unitatea, intimitatea, coeziunea,securitatea emoţională, protecţia şi încrederea grupului familial. Solidaritatea este decelată pecele trei niveluri existente într-o familie (relaţia conjugală, parentală şi cea fraternală), plecând dela ideea că manifestarea solidarităţii în fiecare nivel implică o familie coezivă, echilibrată,armonioasă şi funcţională. Funcţia de solidaritate constă în asigurarea unităţii şi stabilităţiifamiliei, implicând manifestarea sentimentelor de afecţiune, de respect, de apartenenţă la grupulfamilial, a încrederii membrilor unii în alţii, a dezvoltării intimităţii, a ajutorării şi susţineriireciproce de-a lungul timpului. Această funcţie are un grad din ce în ce mai slab de manifestare

20



în zilele noastre, fapt dovedit prin creşterea ratei divorţurilor , a înmulţirii relaţiilor de concubinaj,a celibatarilor şi a familiilor monoparentale.

Sociologul Henri H. Stahl (Curs Sociologia familiei, prof. dr. I Mihăilescu i prof, dr.ș Elena Zamfir – Facultatea de Sociologie, Psihologie, Pedagogie, Universitatea Bucure ti )ș caracterizează func iile familiei astfel:ț

a) Func ii interneț – care contribuie la crearea unui regim de via ă menit săț asigure tuturor membrilor un climat de securitate, protec ie i afec iune;ț ș ț

b) Func ii externeț – asigurând dezvoltarea firească a personalită ii fiecăruiț membru al grupului, socializarea i integrarea corespunzătoare în via aș ț socială

Func iile interne sunt:ț

1) func ii biologiceț i sanitare, constănd din satisfacerea cerin elor i necesită ilor sexuale aleș ț ș ț partenerilor cuplului conjugal, procrearea copiilor i asigurarea necesit ilorș ăț igienico-sanitare de dezvoltare biologic normal a tuturor membriloră ă familiei;

2) func ii economiceț , realizate prin acumularea unor venituri pentru to iț membrii familiei i organizarea unei gospod rii pe baza unui bugetș ă comun;

3) func ii de solidaritateț familial incluzând ajutorul bazat pe sentimenteă de dragoste i respect între p rin i i copii, între fra i i surori, fa deș ă ț ș ț ș ță b trânii din familie sau fa de boln vi i infirme;ă ță ă ș

4) func ia pedagogico-educativț ă i moralș ă, vizeaz asigurarea educa ieiă ț i înv mântului copiilor, socializarea primar a acestora.ș ăță ă

Func iile externe reprezint o continuare, o prelungire a func ionalit iiț ă ț ăț interne, efectele pe termen lung ale institu iei familiei.ț

Particularit ile func iilor familiei în raport cu membrii familiei ioăț ț ș societatyea spre care este orientat :ă

a) Func iile strict specializate ale familiei ca grup social, nerealizate de alteț institu ii cum sunt: func ia biologico-sanitar , func ia de solidaritateț ț ă ț familial i func ia de socializare primar ;ă ș ț ă

b) În raport cu membrii grupului familia are func ia de a asigura socializareaț primar , securitatea emo ional i trebuin a de apartene la grup aă ț ă ș ț ță membrilor ei;

c) În raport cu sine ca grup social are fun ia de a se afirma ca grup unitar iț ș con tient de sine, de identitatea sa, capabil s asigure fiec rui membruș ă ă bun starea, i dezvoltarea normal a personalit ii fiec rui membru;ă ș ă ăț ă

d) In raport cu societatea extern are rolul de a asigura for a de munc aă ț ă societ ii sub aspect calitativ i cantitativ);ăț ș

e) Distinc ia între intern – extern referitoare la familie nu trebuieț absolutizat , între ele existând interferen e, prelungiri, determin ri;ă ț ă

f) Modul de satisfacere a unei func ii este influ at de felul în care seț ț realizeaz toate celelate func ii, perturb rile unei func ii determin alteă ț ă ț ă disfunc ii care pot duce pân la disolu ia familiei. Func ionarea familieiț ă ț ț este dat de o serie de factori externi cum ar fi: caracterul totalitar sauă

21

http://ro.wikipedia.org/wiki/Divor%C5%A3

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Concubinaj&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Celibatar&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/Divor%C5%A3

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Concubinaj&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Celibatar&action=edit&redlink=1



democratic al societ îi, nivelul de dezvoltare economic , nivelul generalăț ă de instruire i educa ie, legisla ie i politici sociale. Acestori factoriș ț ț ș externi li se asociz o serie de factori interni: forma legal a familiei,ă ă dimensiunea familiei, diviziunea rolurilor i autorit ii, personalitateaș ăț membrilor grupului.

22



„La mine viaţa şi violenţa erau acelaşilucru; am învăţat încă din copilărie că oameniitrebuie să se trateze brutal, văzându-l pe tatăl meu brutalizând-o pe mama, pe mama la rândul ei

brutalizându-mi fraţii şi pe mine. Am înţeles încăde pe atunci că este limbajul normal prin care seînţeleg oamenii şi m-am mirat ori de câte ori amîntâlnit în viaţa mea oameni care nu m-au atacat şicare nu au fost violenţi cu mine.”

(A. Storr „Human Agression”)

Capitolul II Problematica generală a violen ei în familieț

II.1. Definiţii

Violenţa în familie poate afecta orice persoană, indiferent de religie, culoare sau statutsocial. Violenţa în familie este întâlnită atât în familiile bogate cât şi în cele sărace, în familiilemonoparentale şi în cele cu ambii părinţi. Pot fi întâlnite forme de violenţă exercitate asuprafemeii, copilului, persoanelor vârstnice, cât şi asupra bărbatului şi tinerilor.

Violenţa în familie reprezintă o problemă universală care afectează toate ţările lumiiindiferent de gradul lor de dezvoltare, manifestându-se la nivelul tuturor segmentelor societăţii.Acesta este un fenomen grav care afectează drepturile omului la viaţă, siguranţă, libertate,demnitate, integritate fizică şi psihică. Din ultimul Raport Mondial asupra Violen ei iț ș Sănătă ii, rezultă că anual peste un milion i jumătate de persoane î i pierd via a în urma unor ț ș ș ț acte de violen ă (procentual înseamnă că 28,8 persoane la 100.000 de locuitori) i multe alteț ș victime suferă din cauza comportamentelor de acest gen.

România s-a raliat la legislaţia internaţională privind violenţa în familie şi astfel a fostapărut principalul act normativ şi anume Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combatereaviolenţei în familie.

Dic ionarul enciclopedic român define te violen a ca fiind “un viciu de consiț ș ț m ământ,ț care constă în constrângerea exercitată pe cale psihică asupra unei persoane spre a o determina săfacă un anumit act juridic“. Pe lângă aceasta se aminte te i de o Teorie a violen ei - teorieș ș ț sociologică a violen ei - potrivit căreia inegalitatea socială î i are izvorul în folosirea, pe oț ș anumită treaptă a dezvoltării sociale, a violen ei de către unii oameni împotriva altora.ț

Potrivit definiţiei agreate de Consiliul Europei, violenă în familie este „ orice act sauomisiune comisă în interiorul familiei de către unul dintre membrii acesteia şi care aduceatingere vieţii, integrităţii corporale sau sau psihologice sau libertăţii altui membru al aceleifamilii şi periclitează în mod serios dezvoltarea personalităţii acestuia” (Recomandarea R (85) cu privire la violenţa în familie, adoptată la 26 martie 1985).

Violen a (intra) familială constituie „orice formă de agresiune, abuz sau intimidare,ț dirijată împotriva unui membru al căminului familial, unei rude de sânge sau contra altor persoane din mediul familial” (Serviciul Corec ional din Canada, 1988, p 3).ț

23



Violen a (intra) familială este „utilizarea constrângerii fizice sau emo ionale asupra unuiț ț alt membru al familiei în scopul impunerii puterii i a controlului asupra acestuia, precum iș ș ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau alcopilului” ( Institutul pentru Cercetarea i Prevenirea Criminalită ii, 2000, p 4). „ Violen a înș ț ț cadrul cadrul familiei nu include numai violen a fizică (omor, vătămare, lovire), ci i violen aț ș ț

sexuală (violul marital), psihologică ( antaj, denigrare, umilire, izgonire, abandon, izolare),ș violen a verbală (insulta, amenin are) i cea economică (privare de mijloace i bunuri vitale).ț ț ș ș

( Institutul pentru Cercetarea i Prevenirea Criminalită ii, 2000, p 5).ș ț

Cele mai importante reglementări legale din legislaţia românească privind violenţa înfamilie sunt:

- Legea nr. 217/2003 cu privire la prevenirea şi combaterea violenţei în familie;- Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

Conform Legii nr. 217/2003 violenţa în familie este: „ orice acţiune fizică sau verbală

săvârşită cu intenţie de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiaşi familii,care provoacă o suferinţă fizică, psihică, sexuală sau un prejudiciu material.” Această legecontribuie în mod semnificativ la evolu ia legisla iei române ti în ce prive te protec iaț ț ș ș ț drepturilor omului, inând cont de frecven a cazurilor de violen ă în familie i consecin eleț ț ț ș ț fizice i psihice deosebit de grave ale acestui fenomen. Constituie, de asemenea, violenţă înș familie împiedicarea femeii de a-şi exercita drepturile şi libertăţile fundamentale. Prin membrude familie legea identifică părinţii, copiii, rudele apropiate (definite la art. 149 din Codul Penal)şi orice persoană care stabileşte relaţii asemănătoare acelora dintre soţi sau dintre părinţi şi copil,dovedite pe baza anchetei sociale (art. 4). În felul acesta legea încadrează în conceptul deviolenţă în familie orice act de violenţă săvârşit între membrii cuplurilor consensuale sau care seaflă în diferite forme de menaj dezvoltate în societatea modernă.

Violen a iț ntrafamilială, comparativ cu alte tipuri de violen ă, are aspectele ei specifice,ț incriminate prin lege. Acestea sunt :

Accesul permanent al agresorului la victimă.În spa iul privat al căminului nu există locuri sigure, de adăpostire i tocmai de aceeaț ș agresorul are control total asupra victimei sau victimelor. Se eviden iază aici unț aspect de terorizare i de neputin ă a victimelor;ș ț

Desfă urarea previzibilă a evenimentelor de violen ă, în formă ciclică, cuș ț episoade multiple, inevitabile i tot mai frecvente i severe în timp;ș ș

Angrenarea întregului sistem al familiei.

To i membrii familiei devin victime directe i indirecte ale agresorului;ț ș În cazurile de violen ă în familie apar modificări de structură a personalită iiț ț

tuturor celor implica i.ț

Victima î i va pierde încet stima de sine i va dezvolta indezirabile mecanismeș ș defensive prin care va încerca să facă fa ă situa iei. Riscul de a ceda într-un anumitț ț moment cre te pe măsură ce situa ia se cronicizeaza. Aceasta poate ajunge un omer ș ț ș cronic, un alcoolic, păstrând rela ii cu mediul social din afara familiei doar înț grupuriselectate din mediile marginale, cu tulburări de integrare socială.

24



Sub influen a atmosferei de violen ă în familie, apar ț ț modificări de personalitate alecopiilor. Modul în care un copil agresat interac ionează cu ceilal i copii, este marcatț ț de modelul care îi provoacă angoase. Copilul agresiv, care îi conduce pe ceilal i,ț autoritar i violent, reproduce, prin identificare, comportamentul persoanei care îiș provoacă frica. În felul acesta el înva ă un model, pe care este foarte posibil să îlț

perpetueze în via a de adult. Devenind la rândul său părinte, va avea, fa ă de copiiiț ț săi, acela i comportament, devenind din victimă, agresor. De aceea, dacă studiemș trecutul unor părin i care î i abuzează propriii copii, remarcăm o istorie plină deț ș abuzuri în copilărie, de victimizare i suferin ă. Ace ti copii s-au identificat atât deș ț ș puternic cu agresorul lor, încât acesta a devenit un mod de via ă. Cu cât este maiț puternic abuzul la care au fost supu i, cu atât riscul de a perpetua acela iș ș comportament este mai mare.

Rela iile emo ionale dintre cei doi poli ai conflictului sunt un alt specific alț ț violentei domestice.Poate ca cea mai deviantă manifestare emo ională în rela ia agresor-victimă eț ț sindromul Stockholm. Atunci când o persoană traversează o situa ie limită, în careț

suferă abuzuri, privare de libertate, se confruntă cu teama de violen ă sau moarte, seț na te o tensiune internă care generează încercarea disperată de apărare împotrivaș abuzului. Mecanismul de apărare care apare în această situa ie este identificarea cuț agresorul. Pentru a face fa ă situa iei, victima preia atributele agresorului,ț ț comportamentele acestuia, se identifică cu cauza sa.

Caracterul secret, privat, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la sursede sprijin, apare invariabil in cazul violentei in familie.Dacă la inceput, victimele suprinse de agresor ar avea inten ia de a căuta ajutor, de aț spune celor apropia i, în timp, ele nu o mai pot face, deoarece se supun unui ordinț mai mult sau mai putin explicit al agresorului, acela de a- i îndepărta familia iș ș prietenii, cei la care ar putea să recurgă în momentele dificile.

Neinterven ionismul.țReprezintă tendin a celorlal i de a trece sub tăcere astfel de manifestări i e unț ț ș specific consemnat de toată literatura din domeniu.Acest specific al violentei domestice l-a condus pe Felson la o descrire triunghiulara aei, având următoarele puncte de sprijin: agresor, victimă i “gardianul absent “.ș

Aspectele de tortură ale femeii victimă sunt cvasiprezente în violen a domestică.ț

Violen a domestică are un registru larg de manifestări: psihice, fizice, sexuale iț ș sociale. Ele se pot combina intr-un amalgam infernal i cu anumite consecin eș ț evidente, de suprafa ă, dar i de profunzime asupra victimelor.ț ș

Femei care i i pierd încrederea i bucuria vietii, copii care cresc învă ând violen a caș ș ț ț pe o metodă de schimb în rela iile cu ceilal i sunt dramaticele dovezi aleț ț

modificărilor profunde ce apar în cazul victimelor violen ei în familie.țDin perspectiva naturii violen ei, M. D. Pagelow (1984, 22, apud Popescu, 1998, 58) define teț ș violen a intrafamilială astfelț : ˝Violen a intrafamilială se referăț la orice act comis sau omis decătre membrii familiei i orice consecin e ale acestor ac iuni sau inca iuni, prin care al iș ț ț ț ț membri ai familiei sunt depriva i de drepturi i libertă i egale i care împietează asupraț ș ț ș dezvoltării lor optime i asupra exercitării libertă ii de alegere˝.ș ț

25



II.2. Tipuri şi forme de manifestare ale violenţei în familie

Violenţa în familie poate să îmbrace forme diverse, mai mult sau mai puţin vizibile,

precum violenţa fizică, psihologică, sexuală, economică şi socială. Persoanele violente manifestăo serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Rela iileț violente sunt progresive i au la bază lipsa de comunicare i în elegere reciprocă, dar i traumeș ș ț ș din copilărie, mul i agresori fiind martori la scene violente dintre diver i membri ai familiei lor.ț ș

Violenţa în familie are caracteristici care o fac diferită de alte tipuri de violenţă apăruteincidental sau în alte contexte şi o dinamică sau ciclu de manifestare aparte bazate pe tipul derelaţie care există între victimă şi agresor. Este un fenomen grav, o problemă comunitară, socialăşi de sănătate publică ce afectează în principal femeile (95% din totalul victimelor violenţei înfamilie sunt femei).Ca formă de comportament, violenţa în familie are:

(i) caracter instrumental (agresorul controlează victima, iar comportamentele devinfuncţionale şi persistă dacă au rezultatul scontat);(ii) caracter intenţional (se produce cu intenţia de control şi dominare, de menţinere a

puterii, intenţie pe care făptuitorul nu o recunoaşte, dar care poate fi identificată prin rezultatele pe care le produce);

(iii) caracter dobândit (violenţa nu este înnăscută, ci învăţată prin imitaţie).Violenţa în familie include: violenţa asupra femeii, violenţa asupra copiilor, violenţa

asupra bărbaţilor şi violenţa asupra bătrânilor.

Violenţa asupra femeii

Conceptul de abuz asupra femeii cuprinde o varietate de agresiuni ale partenerului – soţ,fost soţ, iubit sau prieten.

Articolul 2 din Rezoluţia ONU 48/104/1993, arată că violeţa împotriva femeii includeurmătoarele acţiuni chiar dacă nu se limitează la ele: violenţa fizică, sexuală şi psihologică carese produce în cadrul familiei, inclusiv maltratări, abuzul sexual al copiilor din cadrul căminuluiconjugal, exploatarea, violenţa ce are ca efect ştirbirea dreptului patrimonial, mutilarea genitalăşi alte practici tradiţionale, nocive pentru femeie.

Actele de violen ă asupra femeilor nu se referă doar la abuzul direct care este cel maiț vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedică să î i pună poten ialul în valoare, fapt care este atât înș ț detrimentul lor ca indivizi cât i în detrimentul societă ii.ș ț

În 1995 la Beijing a avut loc cea de a IV – a Conferinţă Mondială a Femeilor, ocazie cucare violenţa împotriva femeilor a fost definită drept „orice act de violenţă fundamentat pediferenţa de gen, care generează o vătămare sau suferinţă fizică, sexuală sau psihologică, inclusivameninţările cu asemenea acte, interzicerea sau privarea de libertăţi, indiferent dacă acestea apar în viaţa publică sau privată. În consecinţă, violenţa împotriva femeilor cuprinde următoareleforme, fără a se limita la acestea:

26



a. Violenţa fizică, psihologică, sexuală exercitată asupra unui membru în familie,inclusiv prin bătăi, abuz sexual al copiilor de sex feminin în cadru casnic,violenţa legată de zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenăde zestre, violul marital, mutilarea genitală a femeilor, violenţa extra – maritală şi violenţa referitoare la exploatare;

b. Violenţa fizică, sexuală şi psihologică exercitată în comunitate inclusiv violul,abuzul sexual, hărţuirea sexuală şi intimidarea la locul de muncă, în instituţiileeducaţionale şi în altă parte, traficul cu femei şi prostituţia forţată;

c. Violenţă fizică, sexuală şi psihologică comisă sau trecută cu vederea de către Stat,oriunde apare aceasta.” (paragraful 113)

Originile violen ei împotriva femeilor trebuie căutate nu numai la nivelul agresorului ciț i în structura socială i în ansamblul valorilor, tradi iilor, obiceiurilor i credin elor legate deș ș ț ș ț

inegalitatea dintre femei i bărba i. În elegerea violen ei directe, observabile, cu toate tipurile iș ț ț ț ș

manifestările ei, depinde de raportarea constantă la structurile sociale i la cultura care oș încurajează, perpetuează i legitimizează.ș

Violen a împotriva femeilor poate fi împăr ită în trei mari categorii care se află în stânsăț ț legătură i interdependen ă, alimentându-se i perpetuându-se reciproc.ș ț ș

violen a directăț

violen aț violen aț

structurată culturală

Violen a directă (fizică, sexuală, socială, economică, psihologică) intimidează iț ș reprimă; violen a structurală institu ionalizează; iar violen a culturală interiorizează aceastaț ț ț rela ie, ceea ce face această structură durabilă i dificil de schimbat.ț ș

Societă ile de origine patriarhală sunt forma iuni sociale esen ial violente la adresaț ț ț femeilor care combină într-un cerc vicios cele trei forme de violen ă.ț

27



Violen a directă (fizică, sexuală, socială, economică i psihologică) este forma cea maiț ș u or observabilăa violen ei pentru că implică în general manifestări fizice i în genere ,ș ț ș măsurabile, cuantificabile.

Violen a structurată este mai greu de recunoscut, este violen a încastrată în sistemeleț ț sociale, politice i economice ale societă ii. Este vorba despre alocarea diferită a bunurilor,ș ț

resurselor i oportunită ilor între diferite grupuri sociale ( din perspectiva de gen între femei iș ț ș bărba i ca grupuri sociale) din cauza structurii care le reglementează rela ia. Structurile socialeț ț reprezintă instan ele care confirmă, întăresc i reproduc această inegalitate. Aceste inegalită iț ș ț care persistă în via a socială a unei societă i reîntăresc ideea normalită ii domina iei iț ț ț ț ș superiorită ii bărba ilor asupra femeilor. Dependen a socială, politică i economică a femeilor ț ț ț ș de bărba i creează structuri în care violen ele bărba ilor asupra femeilor sunt transpuse înț ț ț realitate.

Violen a culturală reprezintă acele aspecte ale culturii care fac ca violen a să parăț ț ”normală”, o modalitate acceptabilă de a răspunde la diferite probleme i conflicte, legitimândș violen a directă i structurală.ț ș

Rela iile dintre aceste trei forme de violen ă pot fi reprezentate de metafora iceberguluiț ț

în care vârful vizibil al acestuia, 1/10 din întreaga sa suprafa ă, reprezintă violen a directă, celeț ț 9/10 aflate sub apă, violen a structurală, în timp ce oceanul în care icebergul plute te semnificăț ș violen a culturală.ț

Violen a directăț

violen a culturalăț

Violen a structuralăț

28



Cele trei forme ale violen ei se manifestă rareori în mod singular. În fapt acesteaț interac ionează pentru a perpetua, alimenta i men ine anumite fenomene complexe precumț ș ț violen a domestică, prostitu ia, traficul de fiin e i altele.ț ț ț ș

Violen a este răspândită pe scară largă in majoritatea societă ilor i este o cauzăț ț ș frecventă de sinucidere în rândul femeilor.

Recurgerea la violen ă este un mod prin care femeile sunt contolate i supuse.ț șToate cele trei forme ale violen ei, directă, structurală i culturală servesc men ineriiț ș ț unor rela ii de putere inegale.ț

Violen a împotriva femeilor este o consecin ă a raporturilor de putere inegale dintreț ț femei i bărba i. Eș ț ste generată în majoritatea cazurilor de bărbaţi – mai ales de parteneri şi rude,dar şi de cunoştinţe sau necunoscuţi, cu scopul de a exercita control, iar cauzele sale sunt istorice,avîndu-şi origina în inegalitatea de gen.Fmeile suportă sistematic şi simptomatic violenţe de diferite tipuri, de la cele fizice la cele subtil psihologice.Consiliul Europei a recunoscut mai demult că violenţa împotriva femeilor este legată deinegalităţile structurale mai largi din societate şi de abuzul de putere masculină, fiind sprijinit de

structuri sociale care promovează inegalitatea de gen. La cea de a treia Conferin ă Ministerialăț asupra Egalităţii între Femei şi Bărbaţi (1993) s-a arătat că “violenţa împotriva femeilor …poatefi văzută ca un mijloc de a controla femeile şi îşi are originea în relaţia de putere inegală careîncă persistă între femei şi bărbaţi. Multe societăţi tolerează şi perpetuează în cultură şi tradiţie,mai ales violen a domestică i violen a conjugală.”ț ș ț

Violen a directă:ț bătăi, injurii verbale, antaj emo ional, abuz economic prin lipsirea deș ț mijloace de subzisten ă (hrană i medicamente), refuzul de a participa la sus inerea materială aț ș ț familiei sau luarea banilor câ tiga i de către so ie.ș ț ț

Structurală: familia este o institu ieț Culturală: manifestată prin credin e de tipul:ț

socială puternic valorizată ca celulă „ femeia este proprietatea bărbatului”, „cap-de bază a societă ii care reglemen-ț ul familiei este bărbatul”, „el trebuie să con-tează diferit i inegal rolurile femeii iș ș troleze femeia”, „ femeia trebuie să fie su- bărbatului în calitate de „cap de fami- pusă”, „ un bărbat care nu- i bate nevastaș

lie”. nu o iube te”, „amestecul în treburile uneiș

familii este neavenit”.

Violen aț

domestică

29



Violenţa asupra copiilor

Violenţa asupra copilului este definită în art. 89, alin. 1 al Legii 272/2004 astfel:“orice acţiune voluntară a unei persoane care se află într-o relaţie de răspundere, încredere sauautoritate faţă de acesta, prin care este periclitată viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,

morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului.”În familie, abuzul este comis de către membrii familiei, de cei în care copilul areîncredere, de cei însărcinaţi cu creşterea şi îngrijirea lui. Desemnarea unui anumit comportamentdin cadrul familiei ca fiind abuz sau neglijare depinde de o serie de factori sociali şi culturali.

Un comportament este considerat într-o societate dată ca fiind abuziv dacă el depăşeştestandardul cultural obişnuit al comunităţii. De exemplu, bătaia peste fund sau o palmă dată unuicopil sunt considerate în Romănia forme acceptabile dec pedepse date de către părinţi.

Conform Legii 272/2004 neglijarea copilului poate apărea atunci când un copil nu beneficiază în mod adecvat de hrană, casă, haine, îngrijire medicală sau de supraveghere dinomisiunea voluntară a părinţilor sau a persoanelor cărora le-a fost încredinţat.

În concordanţă cu Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului şi Legea 272/2004

are prevederi pentru protecţia copiilor împotriva exploatării economice în art. 87, împotrivaconsumului de droguri în art. 88, împotriva răpirii sau a oricăror forme de traficare în art. 98 şiîmpotriva oricăror forme de exploatare în art. 99.

Pe baza prevederilor internaţionale, România prevede în Legea 53/2003, Codul Muncii,faptul că este interzisă angajarea persoanelor sub 15 ani; numai persoanele peste 18 ani pot fiangajate pentru munci dificile, periculoase sau dăunătoare. Copiii angajaţi nu pot lucra decât 6ore pe zi şi 30 de ore pe săptămână şi nu au voie să lucreze noaptea.

În art. 87 din Legea 272/820047 se stipulează nici un copil nu poate fi constrâns să presteze o muincă ce comportă un risc potenţial sau care este susceptibilă să îi compromităeducaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice, mentale, spirituale, morale orisociale.

Art. 90 din aceeaşi lege prevede faptul că sunt interzise pedepsele fizice sub orice formă, precum şi privarea copilului de drepturile sale de natură să pună în pericol viaţa, dezvoltareafizică, mentală, spirituală, morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihicaa copilului, atât în familie cât şi în orice instituţie care asigură protecţia, îngrijirea şi educareacopiilor.

Violenţa asupra bărbaţilor

De obicei, când se vorbe te despre masculinitate se vorbe te despre poziţii de putere.ș ș Prestigiul masculinităţii ar păli odată ce bărbaţii ar admite că ei nu deţin controlul, că nu sunt

capabili să-şi rezolve problemele decît apelând la metode formale – justiţie şi ajutor social.Imaginea bărbatului în media a fost multă vreme şi mai este imaginea tradiţională a bărbatului puternic i stăpân pe sine i pe familia sa, inclusiv so ie i copii. Cu toate acestea în ultimul timpș ș ț ș media a început să prezinte, în ciuda acestei imagini de agresor, bărbatul ca victimă al femeii.

În domeniul violen ei domestice eț xistă trei mituri proeminente privind victimele bărbaţi:- Între violen a domestică şi abuzul feminin se pune semnul de egalitate: toţi bărbaţiiț

sunt agresori şi toate victimele sunt femei sau, cu alte cuvinte, agresorii sunt numai bărbaţi, iar victimele sunt numai femei;

30



- Blamarea victimei: victima-bărbat facilitează, precipită sau provoacă agresorul-femeie,făcînd-o să acţioneze violent;

- Victime-bărbaţi există numai în măsura şi cazul în care victimele-femei răspund laviolenţa masculină ca reacţie de autoapărare, devenind astfel agresoare.

în practică femeia este cea care beneficiază de servicii de suport i de reglementări legale.ș

Victimele “invizibile”, bărbaţii, sunt ignoraţi sociali şi, în ultimă instanţă, discrimina i. Urmareț acestei atitudinii neglijente a societăţii privind victimizarea masculină primară, determină efectesecundare – victimizare secundară, care se manifestă prin obsesie şi ataşament exagerat faţă demuncă, suicid, căderi nervoase, alcoolism şi consum de droguri, depresie, antrenînd ulterior violenţă masculină, bărbaţii devenind agresori, iar femeile agresoare victime.Cu toate acestea, în orice statistică realizată cazurile de abuz al femeii asupra bărbatului sunt sub10%. De regulă, acest abuz se întâmplă când femeia se apară de partenerul agresiv.A. Browne (1987) prezintă factorii care favorizează apariţia violenţei feminine:

- frecvenţa actelor de violenţă ale bărbatului;- abuzul de alcool şi alte substanţe;- severitatea abuzului produs asupra femeii;

- abuzuri sexuale asupra femeii;- abuzuri repetate asupra copiilor;- tendinţa de suicid a femeii.

Violenţa asupra bătrânilor

O formă aparte de violentă în cadrul familiei o constituie şi cea îndreptată împotrivavârstnicilor. În aproximativ 80% din cazuri, abuzul este datorat unei rude care locuieşte împreunăcu persoana în vârstă, altor persoane din anturajul permanent sau instituţiilor care ar trebui să-l

ocrotească şi care îi încalcă drepturile.Caracteristicile persoanei abuzate:

• persoană peste 75 de ani;• cel mai adesea femeie singură;• fără roluri în societate;• cu afecţiuni cronice sau acute• cu moibilitate diminuată;• incomodă pentru anturaj.

Factorii de risc ai abuzului sunt:

•vârsta înaintată;•starea de sănătate – disfuncţii fizice, mentale senzoriale;•incapacitatea de autoîngrijire;• pierderea autonomiei;•sociodependenţa;

31



•necesităţi de îngrijire care depăşesc capacităţile îngrijitorului;•insuficienţa legislaţiei protective.

Tipurile de abuz la care pot fi supuse persoanele vârstnice sunt:

- abuzul fizic manifestat prin constrângeri fizice, pălmuire, neacordarea îngrijirilor personale;- abuzul psihologic caracterizat de nerespectarea demnităţii persoanei vârstnice,

marginalizare şi excludere socială, ignorarea dreptrurilor şi libertăţilor persoanei,atacuri verbale, izolarea, inducerea stării de frică;

- abuzul medical caracterizat de condiţii precare de asistenţă şi îngrijire, discriminarela internare pe motiv de vârstă, tratament insuficient, sedarea vârstnicului;

- abuzul material se referă la furtul sau folosirea neadecvată a banilor sau a altor obiecte personale ale bătrânilor, determinarea persoanei vârstince să cedeze bunuri, locuinţa sau alte valori în schimbul promisiunii de a I se acorda îngrijire;

- violarea drepturilor, resprectiv internarea fără acordul acestuia în spital, azil,

ospiciu;- neglijarea apare atât în familie cât şi în instituţii – vârstnicul este lăsat fără ajutor,singur, izolat, privat de alimente, apă, îngrijire, igienă.

Cauzele violenţei împotriva bătrânilor sunt multiple şi ar consta în:

1) dificultăţile economice – apar în familiile în care bătrânii suntdependenţi în totalitate de copiii lor, unde nu există nici o posibilitate de a angaja pesoane care să se ocupe de îngrijirea lor, iar costurile ridicate legate de întreţinerea şiîngrijirile medicale destinate vârstnicilor pot determina reacţii violente;

2) mentalitatea – bătrânii sunt consideraţi în societatea actuală cafiind persoane fără ajutor, iar problemele lor necesită măsuri medicale şi socialedistincte;

3) pierderea statusului de pesoană activă odată cu pensionarea, fărăa se implica în alte activităţi;

4) transmiterea intergeneraţională – violenţa asupra vârstnicilor poate fi o reacţie a copiilor la violenţele suferitec în copilărie;

5) problemele proprii ale agresorilor – în majoritatea cazurilor, celcare maltratează este un fiu sau o fiică care are probleme financiare, dificultăţi cu

partenera sau partenerul, de vmulte ori consumatori de alcool şi care s-au angajat săîntreţină vârstnicul în schimbul locuinţei;

6) comportamentul bătrânilor – de multe ori bătrânii sunt irascibili,contestă dreptul copiilor de a lua decizii şi adâncesc şi mai mult conflictul dintregeneraţii;

32



7) tipul de personalitate a vârstnicului poate influenţa reacţiileanturajului familial.

Forme de manifestare ale violenţei în familie

Violenţa în familie poate fi definită ca un pattern de control coercitiv caracterizat prinfolosirea comportamentelor abuzive fizice, sexuale sau emoţionale. Violenţa în familie include:violenţa fizică, rele tratamente aplicate minorului, limitarea independenţei partenerului,nerespectarea drepturilor, sentimentelor, opiniilor, expectanţelor partenerului, violenţa între fraţi,abuzul şi violenţa asupra membrilor vârstnici ai familiei etc.

Studiile efectuate asupra familiei, ca instituţie socială, au aratat că violenţa manifestatăîn context familial prezintă şi alte trăsături cum ar fi: comportament necontrolat, aşteptărinerealiste, tendinţe de izolare, blamare reciprocă, manifestări violente în cazul relaţiilor dintre

membrii familiei şi în special, utilizarea forţei şi a admonestărilor verbale.Violenţa în familie reprezintă o problemă socială, o problemă de sănătate şi în acelaşitimp, o încălcare a drepturilor omului.

În majoritatea cazurilor, violenţa în familie include formele asociate ale violenţei fizice,sexuale, psihologice, economice şi ale izolării sociale. In situaţia în care violenţa se manifestă pe perioade lungi de timp există riscul creşterii frecvenţei şi diversificării asocierii formelor deviolenţă enumerate mai jos.

a) Violenţa fizică este cea mai frecventă formă de abuz. Poate lua mai multe forme:lovituri, bătăi, scuturări, zgârieri, arsuri, ciupituri, muşcături, sufocări, aruncări cu obiecte, biciuiri şi alte acţiuni ce pot cauza răni fizice, pot lăsa urme sau pot produce durere fizică; tot în

cadrul violenţei fizice se poate întâlni ameninţarea cu forme de abuz sau tortură şi intimidareavictimei cauzată de acţiuni si gesturi fizice;O persoană abuzată fizic prezintă următoarele semne:

- contuzii, julituri, zgârieturi, fracturi şi luxaţii;- leziuni la nivelul capului, gâtului, pieptului, sânilor şi abdomenului;- urme ale unor răni mai vechi;Într-un număr mare de cazuri, abuzul fizic se produce prin folosirea diverselor arme de

foc sau a unor obiecte contondente. În cele mai grave situaţii, abuzul fizic poate duce la moarte.În cazul copiilor se consideră abuz fizic şi cazul copiilor răniţi din cauza insuficientei

supravegheri.b) Violenţa psihologică este devastatoare. A fost comparată cu tortura ostaticilor care

sunt, în mod similar, privaţi de libertate şi de somn, fără a şti când se vor manifesta din nouviolenţele. Violenţa psihologică se referă la folosirea ameninţărilor şi a oricăror comportamentemenite să producă teama: ridicarea vocii, tăcerea prelungită, cuvinte şi acţiuni care distrugimaginea de sine a victimei şi a încrederii în sine. Comportamentul violent psihologic este strânslegat de celelalte forme de violenţă. Problemele emoţionale cronice pe care le prezintă victimelesunt o reacţie normală la acest tratament. Odată ce teama de agresiune s-a instalat, ameninţărilesunt suficiente pentru a menţine atmosfera de teamă constantă. Victima trăieşte în teroare şiteamă permanentă.

33



Violenţa psihologică constă în insulte în public sau în spaţiu privat, jigniri ( referitoare laaspectul fizic, la capacităţile intelectuale şi la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le arevictima în cadrul familiei, ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune psihică continuă, teroare, privare de alimente.

Victimele abuzului psihologic acuză simptome legate de stres, cum ar fi:

- insomnii, iritabilitate, gânduri suicidare;- pierderea sau luarea în greutate;- ulcer, nervozitate;- depresie, anxietate.

În ceea ce priveşte copilul, abuzul emoţional poate afecta imaginea şi respectul de sine alcopilului şi poate avea anumite efecte asupra capacităţii sale de a funcţiona în societate, de aoferi şi de a primi afecţiune.

Garbarino et al. consideră abuzul emoţional asupra copilului ca fiind: „ atacul concertat alunui adult asupra dezvoltării conştiinţei de sine şi a competenţei sociale a copilului”.

Forme de abuz emoţional asupra copiilor mai des întâlnite sunt cele la care recurg

părinţii sub forma diverselor pedepse: izolarea copilului (legarea, încuierea lui în diverse spaţiiînchise), neacordarea răspunsurilor emoţionale, terorizarea copilului, refuzul de a-l ajuta lasolicitarea acestuia, degradarea, exploatarea, folosirea lui ca servitor, coruperea minorului prinînvăţarea sau recompensarea unorcomporetamente neadecvate, antisociale, agresive, rasiste,imorale sau criminale. Aţi, respinşi şi văzuţi ca sursă a problemelor părinţilor.„ Sindromul Cenuşăresei ” presupune că nu numai părinţii abuzează copilul ci şi fraţii săi.Aceştia suferă de anxietate cronică datorită atitudinii părinţilor şi aleg să se alieze cu ei împotivafratelui pe care îl definesc „prost”, „imposibil” ;i ca fiind sursa tuturor nenorocirilor din familie.Copilul este terorizat prin ameninţări cu pedepse, cu părăsirea sau alungarea – ameninţărileîi crează o stare de anxietate, căreia copilul cu greu îi face faţă. Bowlby (1973) susţine căameninţările cu separarea sunt probabil mai dăunătoare decât adevărata separare.

Copiii ai căror părinţi sunt violenţi unii cu alţii trăiesc în anxietate şi-şi folosesc adeseaenergia pentru a avea grijă de ei inşişi şi, în mod ironic, chiar şi de părinţii lor. De obicei aceşticopii sunt obligaţi de părinţi să-şi asume responsabilităţi peste puterile lor, imposibil să le facăfaţă. Sunt copii fără copilărie care mai târziu vor avea probleme de identitate, de conştientizare a propriei valori, şi ale identităţii sexuale.Copiii ai căror părinţi consumă droguri sau alte substanţe psihoactive. Adulţii sunt preaocupaţi de propria lor lume, de propriile nevoi şi probleme şi nu mai pot să aibă grijă de copii.Aceştia sunt expuşi la anxietate şi la situţii pentru care nu sunt pregătiţi, pe care nu le potînţelege. Părinţii consumatori de droguri minimalizează impactul asupra copiilor pe care iî facrăspunzători pentru tot ceea ce se întâmplă.Copiii consumatorilor de substanţe sunt afectaţi deja de la nivelul vieţii intrauterine. Aceştia pot

prezenta: fizionomie specifică, malformaţii congenitale, tulburări de creştere şi retard mintal. Încazul mamelor consumatoare de droguri în timpul sarcinii, există riscul ca nou-născutul sădezvolte simptome de abstinenţă: tremurături, agitaţie motorie, vomă, diaree, cramper abdominale.Eşecul nonorganic de dezvoltare a fost definit ca o formă de neglijare emoţională a căreiconsecinţă este retardul în creştere şi greutate. Psihologia copilului îl defineşte ca tulburare deataşament primar si are drept consecinţă nanismul staturo-ponderal.

34



Sindromul Műchhausen prin intermediar (Rosenberg) presupune că, părinţii inventează o boală pe care o atribuie copilului lor, fenomen în urma căruia acesta este supus la o serie de investigaţiişi tratamente.Copiii ai căror părinţi divorţeaza fără a fi capabili să realizeze creşterea lor sunt martori aiunor evenimente, conflicte cronice, fiind obligaţi să fie de partea unuia dintre ei. Copilul devine

anxios, confuz, furios, disperat, făra a avea posibilitatea să ceară şi să primească ajutor.Closinki (1993) menţionează patru aspecte legate de separare şi divorţ care pot fi identificate caabuz emoţional:

- copilul dezvoltă o anxietate cronică de separare şi sentimentul de vină deoarece afost de partea unuia dintre părinţi;

- copilul a fost folosit în mod conştient sau inconştient spre a ajuta „funcţionarea„ unuia dintre părinţi, de exemplu, trimiterea de mesaje, spionare etc.; înasemenea situaţii copilul va dezvolta adesea tulburări psihosomatice şi decomportasment;

- cazul răpirii copilului sau al separării ilegale a cestuia de părinţi;- cazul în care părinţii se bat în prezenţa copilului. ( G. Irimescu, 2005).

Abuzul emoţional asupra copilului produce o întârziere a dezvoltării sociale şi intelectuale acopilului.

c) Violenţa sexuală în interiorul familiei se poate menifesta în două direc ii:ț

- violul marital;- violen a sexuală dintre părin i i copii.ț ț ș

Abuzul sexual asupra copilului presupune atragerea, convingerea, folosirea, coruperea,forţarea, obligarea şi antrenarea minorului într-o activitate de natură sexuală sau asistarea uneialte persoane în timpul unor activităţi realizate cu intenţia de a produce plăcere sau de a satisface

nevoile unui adult sau ale unui alt copil care, prin vârstă şi dezvoltare, se află fată de el într-orelaţie de răspundere, încredere sau putere.Abuzul sexual împotriva copilului presupune implicarea de către adult a copiilor

dependenţi / imaturi, a adolescenţilor în activităţi sexuale pe care nu le înţeleg şi la care ei nusunt în măsură să consimtă în cunoştinţă de cauză sau care violeză normele tradiţionale ale vieţiide familie.

Sintagma „abuz sexual aplicat copiilor este un termen generic ce acoperă mai multetipuri de comportament abuziv, chiar şi pe cel neimplicând contact fizic direct, dar consideratetratamente abuzive din punct de vedere sexual ( de exemplu, nuditatea, exhibiţionismul,voyeurismul, sărutatul, palparea, masturbarea, sexul oral, contact sexual imitat ... )” (Baker,1995, apud Irimescu, 2003).

d) Violenţa economică constă în diminuarea resurselor şi a autonomiei victimei princontrolul resurselor financiare şi a accesului victimei la bani, lucruri personale, hrană, mijloacede transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia aceasta.

e) Violenţa socială constă în restrângerea accesului la informaţie, controlul excesivalactivităţilor victimei, având ca efect izolarea acestuia de familie, prieteni, colegi, precum şi

35



limitarea sau interzicerea unor activităţi, având ca rezultat întreruperea relaţiilor sociale mergând până la izolarea socială a victimei.

f) Neglijarea reprezintă omisiunea, voluntară sau involuntară, a unei persoane care areresponsabilitatea creşterii, îngrijirii sau educării copilului, de a nesocoti orice măsură impousă de

această responsabilitate, fapt care pune în pericol viaţa, dezvoltarea fizică, mentală, spirituală,morală sau socială, integritatea corporală, sănătatea fizică sau psihică a copilului ( Legea272/2004, art. 89, alin.2).

Neglijarea se poate manifesta sub mai multe forme:- carenţe de creştere şi dezvoltare: distrofia, cauzată de prepararea după o formulă

necorespunzătoare a hranei sugarului;- neglijarea educaţională:

• permiterea absenteismului – dacă părintele a aflat despre această problemă şi nu a luat nici o măsură se consideră maltratare;

• neînscrierea copilului într-o formă de învăţământ;• ignorarea nevoilor speciale de educaţie – neglijarea obţinerii tratamentului

pentru o dificultate de învăţare diagnosticată a copilului sau pentru nevoispeciale de educaţie fără un motiv rezonabil;

- neglijare fizică:• neasigurarea condiţiilor decente de trai,• neacordarea ajutorului fizic copilului,• neasigurarea măsurilor de supraveghere şi protecţie,• neglijarea îmbrăcămintei adecvate;

- neglijarea medicală:• lipsă de interes a părintelui pentru sănătatea copilului,• comportament neglijent al părintelui faţă de copilul bolnav şi tratamentul

prescris,• neasigurarea medicaţiei, neprezentarea la medic.

- neglijarea emoţională:• îngrijirea şi afecţiunea inadecvată - neglijarea evidentă a nevoii copilului

de afecţiune, sprijin emoţional, atenţie;• refuzul îngrijirii psihologice – refuzarea permiterii tratamentului necesar

şi disponibil pentru problemele emoţionale sau de comportament ale unuicopilîn acord cu recomandarea unui profesionist;

- abandon şi supraveghere inadecvată:•

comportamentul părinţilor care-şi abandonează copiii prin excluderea lor din familie, trimiterea pe stadă sau dezinteres pentru creşterea şi îngrijirealor (legislaţia românească privind declararea judecătorească a abandonuluia stabilit la şase luni perioada maximă de timp după care un copil estedeclarat abandonat).

Într-o familie în care violenţa este la ea acasă, copiii cresc într-o atmosferă în care nevoile lor de bază (nevoia de siguranţă, de dragoste) sunt profund neglijate, iar funcţiile parentale nu mai potfi îndeplinite. O mamă care este victimă a violenţei familiale este mai puţin capabilă să asigure

36



îngrijirile de bază necesare copilului (hrană, casă, igienă, haine) sau să-l protejeze pe acesta derăniri, accidente, pericole fizice sau sociale. În multe cazuri copilul este el însuşi victimă aviolenţei fie că este direct vizat, fie că încearcă să-şi apere mama. De aceea mediul violent nueste propice dezvoltării normale a copilului. Acesta poate avea dezvoltarea fizică mai lentă, ar pute prezenta probleme emoţionale şi mintale, anxietate, culpabilitate, frica de abandon, izolare,

mânie, agresivitate sau pasivitate la agresivitate, insomnii, enurezis nocturn,fuga de acasă,consum de alcool sau de droguri, performanţe şcolare reduse, absenteism, tentative de suicid.

g) Exploatarea prin muncă a femeii şi a unor categorii defavorizate sub aspectul vârsteişi al sănătăţii este în prezent cel mai răspândit mod de exploatare şi de abuz, mai ales asupracopiilor din întraga lume şi include constrângerea acestora la muncă forţată. În cazul copiilor exploatarea prin muncă vizează constrângerea la o muncă ce comportă un risc potenţial sau careeste susceptibilă să îi compromită educaţia ori să îi dăuneze sănătăţii sau dezvoltării sale fizice,mentale, spirituale, morale ori sociale, menţionând că este interzisă orice practică prinintermediul căreia un copil este dat de unul sau ambii părinţi ori de reprezentantul legal în

schimbul unei recompense sau nu, în scopul exploatării copilului sau a muncii acestuia.

II.3. Cauze ale violen ei domesticeț

Numeroase cercetări şi studii au evidenţiat cauzele şi factorii prezenţi în cazul unei relaţiiabuzive, realizându-se diferite clasificări.

După efectul pe care îl au asupra manifestării fenomenului se disting:

a) Factori anticipativi – evidenţiaţi în concluziile cercetării întreprinse de Levinson în

1989:- inegalitatea economică dintre bărbaţi şi femei (considerat cel mai influent);- obişnuinţa de a folosi violenţa fizică pentru rezolvarea conflictelor;- autoritatea şi controlul bărbatului în luarea deciziilor în familie;- un ideal masculin de dominaţie şi duritate acceptat pe plan social.

b) Factori limitativi – a căror existenţă poate reduce gradul de violenţă familială( Germain, 1994 ). Astfel de factori au fost definţi de LADO 1997 ca „ factorii care tindsă limiteze violenţa împotriva femeilor, inclusiv puterea femeii în afara casei, putereaeconomică şi politică, implicarea activă în comunitate, prezenţa unor grupuri de muncăsau solidaritate formate numai din femei şi existenţa unor locuri unde femeile pot fideparte de violenţă, cum ar adăposturile şi casele prietenilor sau ale membrilor familiei.”

Raportul APA ( 1996 ) privind violenţa în familie identifică următorii factori de risc( individuali, familiali, socioculturali) şi factori protectivi ai violenţei familiale (apudBergman, Plum, 2003):

37



Factori de risc Factori protectiviIndividuali/Familiali SocioculturaliFactori biologici sau

neurofiziologici ( temperament,afecţiuni cerebrale)

Convingeri culturale privind

dreptul la autoritate al bărbaţilor

Expunere la un număr mai mare

de comportamente pozitive decâtnegativeStimă de sine crescută, rezistenţă psihicăRelaţii bune cu colegii,recompense din activităţi profesionale şi suplimentareInteracţiunea familie cu familialărgită şi comunitateaEmpatie şi spirijin maternal puternic

Aptitudini sociale puterniceImplicarea membrilor familiei înactivităţi comune şi independente

Invalidităţi fizice sau mintale Acceptarea bătăilor conjugale

Consum de alcool sau droguri Sărăcia

Violenţă în familia de origine Pistoale sau alte arme în casă

Izolarea de familie şi de prieteni

Violenţa instituţionalăsocietală

Niveluri înalte de exprimare a

furiei şi impulsivităţii

Violenţa din mass-media

Aşteptări nerealiste în privinţacopiilor

Violenţa culturală

Reacţie agresiva la stresAcceptarea rigidă a conceptelor

care susţin superioritatea şiautoritatea bărbaţilor asupra

femeii

Conform datelor statistice şi concluziilor cercetătorilor exista anumite coordonate de

timp, spaţiu, stări afective ce influenţează apariţia şi evoluţia abuzului in familie. De obicei,evenimentele nefericite debutează seara, la cină, când familia se adună in casă, în jurul mesei.Apariţia celui de-al doilea copil, prezenţa în familie a unei persoane cu deficienţe sau cu o boalăcronică reprezintă pentru familiile sărace un factor agravant.

De asemenea, sărbatorile sunt momente de escaladare a violenţei. Gelles şi Straus (1989)au arătat că de Crăciun şi Anul Nou se produce o escaladare a incidentelor de violenţădeterminate de stresul financiar asociat cu timpul liber şi prezenţa tuturor membrilor familieiacasă. Sfârşitul de săptămână este o perioadă mai violentă deoarece niciun membru al familiei nueste prins într-un alt mediu social cum ar fi şcoala sau locul de muncă.

Violenţa în familie, prin amploarea şi formele grave in care se manifestă, pune în pericolînsăşi existenţa familiei, ca grup social.

Conform Agen iei Na ionale pentru Protec ia Familiei (2009), cauzele specifice agresorului potț ț ț fi:

- o istorie personală cu abuz;- nemul umirile de la locul de muncă;ț

- consumul de alcool sau de droguri;- neîncredere în sine;

38



- inabilitatea de a- i identifica sentimentele;ș

- schimbări de atitudine;- imaturitate emo ională;ț

- temperament violent;- starea de sănătate;

- gelozia / spiritul posesiv;- abilită i scăzute în via a intimă;ț ț

- atitudine negativă fa ă fa ă de femeie;ț ț

- cultura / educa ia rigidă;ț

- tradi ionalism privind rolul bărbatului / femeii.ț

Din cercetările realizate de speciali tii în domeniu (A. Muntean, M. Popescu i S. Popa, 2000) s-ș ș

au desprins următoarele cauze ale violen ei domestice:ț

a) Cauze care in de caracteristicile individuale:ț

• Afectarea stării de sănătate a victimei sau agresorului;• Consumul cronic de alcool sau substanţe nocive (droguri);

• Istoria infrac ională a agresorului;ț• Statut educa ional scăzut;ț

• Status ocupaţional scăzut (lipsa unui loc de muncă);• Graviditatea la victimă;• Violen a ostilă;ț

• Gelozia. b) Cauze determinate de caracteristicile rela iei:ț

• Trai comun cu părin ii;ț

• Locuin ă comună după divor ;ț ț

• Perpetuarea modelului: prezen a unei istorii a violen ei în copilăria victimei i/sauț ț ș

a agresorului;• Izolarea socială;• Perioada scurtă de cunoa tere;ș

• Prezen a unor rela ii adultere.ț ț

c) Cauze sociale ale violen ei intrafamiliale – Inegalitatea de gen în familie i societate:ț ș

• Toleran a socială fa ă de violen a domestică – reprezentările colective;ț ț ț

• Neimplicarea celorlal i;ț

• Dificultă i materiale, venituri reduse,ț dependenţa materială a soţiei de soţ;• Unele norme religioase, tradi ia care favorizează pozi ia bărbatului;ț ț

• Absen a unor legi specifice;ț

• Insuficienta informare a femeii – victimă cu privire la existen a alternativelor i aț ș posibilită ilor de sprijin.ț

II.4. Efectele violenţei în familie

Cel mai paradoxal i dureros lucru este acela că că suferin ele victimelor violen ei înș ț ț familie este generată de un agresor cunoscut: so (ie), concubin(ă), prieten(ă).ț

Consecinţele violenţei în familie asupra victimei sunt multiple şi foarte serioase; ele apar de obicei pe toate planurile şi includ impact şi rezonanţă în câmpul psihic al persoanei afectate.

39



• medicale• psihologice• profesionale• economiceExemple: boli psihomatice, afecţiuni genitale, nevroze, stimă de sine scăzută, depresie,

anxietate, stres posttraumatic, fobii, tentative suicidare, tulburări de alimentaţie, de somn(coşmaruri), insomnii, tulburări de memorie, izolare socială, marginalizare, dependenţăfinanciară şi afectivă de agresor, sentimente de neputinţă.

Violenţa intrafamilială afectează toţi membrii familiei sub toate aspectele: social, psihologic, medical, profesional.

Consecinţele violenţei domestice nu se răsfrâng doar asupra femeii ci asupra întregiifamilii, a copiilor mai ales.

Violenţa în familie duce la tulburări comportamentale ale copiilor (agresivitate, fugă deacasă, consum de drog si alcool), probleme emoţionale şi mentale (sentimente de vinovăţie,anxietate, izolare, mânie, depresie, nivel intelectual scăzut, deficit de atenţie şi concentrare,randament şcolar scăzut).

Copiii care cresc într-o atmosferă de violenţă, chiar dacă nu ei sunt victimele directe, prezintătulburări mai profunde şi de durată decât în cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor şi neglijării din partea părintilor. Copiii martori, supuşi indirect agresiunii intrafamilialemanifestă: nesiguranţă, neîncredere, stimă de sine scăzută, complexe de inferioritate, timiditateetc. De asemenea, aceşti copii prezintă acelaşi grad de risc de a deveni dependenţi de alcool saudroguri, de a fugi de acasă şi de a se sinucide. Agresarea copiilor se întâlneşte mai ales în cadrulfamiliilor în care este prezentă violenţa în familie. Studiile arată că 50% dintre bărbaţii care îşiagresează în mod frecvent soţiile îşi agresează de asemenea şi copiii. Copiii care sunt martori aiviolenţei domestice manifestă de multe ori probleme emoţionale sau comportamentale, cum ar fisentimente de vină şi autoînvinovăţire pe motivul cauzării violenţei sau incapacităţii de a stopaviolenţa. Ei pot deveni adulţi introvertiţi (închişi), frustraţi, pot eşua în propria căsnicie sau pot

deveni la rândul lor agresori.

II. 5. Profilul familiei afectate de violen ăț

II.5.1 Tipologia şi portretul victimei

Profilul psihosocial al victimelor violenţei în familie a fost descris de către specialiştiicanadieni din Serviciul Corecţional Canadian, în lucrarea „Ruperea ciclului violenţei în familie”(1998), cu următoarea simptomatologie:

a) Dureri cronice ce demonstrează o stare de sănătate precară; b) Vizite frecvente la medic;c) Respect de sine scăzut;d) Dependenţă emoţională faţă de partener;

40



e) Respectul acordat trebuinţelor partenerului; asumarea responsabilităţii pentru conduitaacestuia;

f) Folosirea tranchilizantelor şi / sau abuzul de alcool;g) Existenţa unor idei sau acte suicidare;h) Posibile reacţii violente faţă de copii;

i) Tulburări nocturne: insomnii, coşmaruri violente; j) Agitaţie severă, anxietate, stare de nervozitate permanentă;k) Gândire confuză, incapacitatea de a lua decizii, lipsă de concentrare;l) Opinii rigide cu privire la rolul femeii şi al bărbatului.

În funcţie de durata relatiei şi de fragilitatea psihică pe care victima a dobândit-o în propriacopilărie, violenţa în familie poate determina la aceasta:

• Pierderea încrederii în sine, a valorii de sine şi a sentimentului de control;• Stări depresive;• Neglijenţă personală – igienă şi nutriţie;• Stres crescut şi frică ce poate declanşa boli psihosomatice (ulcer, astm, migrene,

boli coronariene etc);• Predispoziţie către creşterea consumului de alcool sau droguri;• Furie pe copii, victima devenind violentă cu aceştia.

II.5.2 Tipologia şi portretul agresorului

Conform unui sondaj CURS dat publicită ii în martie 2009, agresorii în cazurile deț violen ă în familie apar in în mare măsură grupei de vârstă cuprinse între 30 i 40 ani, au unț ț ș nivel de colaritate scăzut ( coala generală i coala profesională), însă o treime dintre ei auș ș ș ș studii liceale (17%), postliceale (5%) i superioare (13%). Sunt, preponderent, salaria i. Înș ț

rândul acestor persoanesunt indivizi cu condamnări penale (4%) i indivizi cu internări în spitaleș de boli nervoase (5%). O treime dintre agresori erau sub influen a alcoolului când au comisț actele de violen ă în familie.ț

Dutton (1997,1998) urmărind caracteristicile generale întâlnite la majoritatea subiecţilor abuzului în familie, prezintă următoarea tipologiea persoanelor violente:

a) tipul 1 – persoane violente/antisociale; acest grup cuprinde indivizii cei mai violenţi din punct de vedere fizic, sunt manipulatori şi narcisişti, predispuşi la consumul de alcool şidrog;

b) tipul 2 – personalităţi de limită; acest grup cuprinde indivizi cu ataşament deficitar,

impulsivi, nesociabili, capricioşi, hipersensibili, oscilează rapid între indiferenţă si furie;

c) tipul 3 – instabili emoţional; acest grup cuprinde 25% dintre persoanele violente şi estealcătuit din indivizi al căror comportament este agresiv din punct de vedere emoţional.

Healy şi colaboratorii săi (1998, apud Cunningham et al.) realiyeayă o altă clasificare aagresorilor, în funcţie de riscurile la care este supusă victima:

41



a) agresor cu risc scăzut – este descris ca un individ pentru care ofensa prezentă reprezintă primulincident violentconfirmat de victimă); nu a abuzat emoţional în antecedent, nu a avut uncomportament haotic sau disfuncţional, nu a comis ofense pe perioada de separaţie; copiii nusunt implicaţi în dispute şi nu sunt prezenţi mai mult de doi factori de risc;

b) agresor cu risc mediu – este descris ca persoana la care se regăsesc mai mult de doi factori de

risc, de exemplu: abuz asupra copiilor separări multiple sau partener care a abandonat familia,relaţii întâmplătoare multiple, plângeri ale victimei, amenzi sau arestări pe motiv de violenţă înfamilie, alte infracţiuni în antecedent, fără prieteni, fără prieteni, fără loc de muncă;

c) agresorul cu risc înalt – poate fi orice agresor care prezintă unul din următorii factori de risc:ofense comise în perioada separării, probleme medicale, arestări pe motive de violenţădomestică, probe admise pe perioada arestării, tentative de suicid sau omor, abuz de substanţe înantecedent, sau stări de intoxicaţie atunci când a fost comisă agresiunea, negarea oricăreiagresiuni sau infracţiuni, refuzul de a-şi elibera partenerul.

Walker (1995) afirmă că o bună tipologie poate servi mai multor funcţii: să ne indice pentrucare tip de abuzator este necesară o intervenţie de scurtă durată, care tip răspunde intervenţiei psihoeducaţionale şi necesită terapie îndelungată şi care trebuie să ajungă în penitenciar. Aceeaşi

autoare susţine că a sosit momentul să se treacă de la perspectiva unidiemensională despreabuzator la înţelegerea multidimensională a abuzatorilor şi a relaţiilor abuzive.În cadrul cercetării na ionale VIODOM - realizată între anii 2006 – 2008 de Institutulț

Na ional de Medicină Legală împreună cu alte cinci institu ii – au fost identificate două tipuriț ț de agresori:

a) Agresorul care resimte inferioritatea pozi iei sale sociale în raport cu situa iaț ț socială a victimei dezvoltă un comportament verbal, i nu numai, care minimalizeazăș ac iunile i reu itele victimei pe plan profesional sau financiar. Există situa ii în careț ș ș ț agresorul reu e te să sugereze victimei sentimentul vinovă iei pentru tot ceea ce seș ș ț întâmplă rău. Acesta se poartă exemplar cu celelalte persoane din anturaj. b)Agresorul care are o pozi ie socială superioară victimei i încearcă să - i domineț ș ș

partenerul financiar i rela ional. Acesta provine din familii cu nivel economicș ț ridicat, în compara ie cu cel al victimei care provine din familii defavorizateț economic, în care unul dintre părin i lipse te ( în majoritatea cazurilor tatăl ), în careț ș părin ii i rudele sunt în provincie i nu au cum să intervină în situa iile de criză.ț ș ș ț Victima este astfel izolată. Agresorul se bucură de sprijinul moral al familiei care esteîn imediata vecinătate (uneori în aceea i locuin ă i care-i oferă sprijinulș ț ș necondi ionat.ț

Toate acestea, combinate şi cu alţi factori relevanţi ca atitudinea faţă de violenţă,

consumul de alcool, stabilitatea maritală, au condus la descrierea unui poetret al agresorului

familial, portret care conţine următoarele trăsături definitorii:- răceală afectivă şi distanţare emotională;- lipsa unor bune abilităţi de comunicare;- preocupări obsesive;- depenndenţă de alcool şi de alte substanţe nocive;- convingerea că puterea şi controlul pot fi obţinute doar prin violenţă;- stimă de sine redusă.

42



Femeia, ca de altfel şi orice altă rudă, cu care acesta convieţuieşte, îi aparţine.Convingerea fermă a celor mai mulţi agresori este că atunci când potenţiala victimă nu urmeazăcu supuşenie voinţa lui, când se întâmplă să se „răzvrătească”, agresorul se simte umilit şirecurge la violenţă.

Aceasta este cheia conduitei maltratorului. Un om gelos, posesiv şi obsedat să

controleze totul, care acţionează astfel ca şi cum ar avea un drept natural de a-şi degrada, a-şidescalifica perechea.

II.6. Recomandări pentru victimele violenţei în familie

Speciali tii care intervin în cazurile de violen ă în familie vor consilia victimeleș ț violen ei în familie în vederea prevenirii unor situa ii nedorite în cazul recidivelor. În acest sensț ț se recomandă următoarele recomandări generale:

•

să evite certurile în camere mici, făra acces imediat către exterior, sau înîncăperi cu acces la arme (bucătărărie);• să nu consume alcool sau alte substan e cu efec asupra sistemului nervos,ț

întrucât pot deteriora capacitatea de protec ie a victimei i i copiilor;ț ș ș

• să stabilească din timp u ile i ferestrele care asigură acces rapid cătreș ș exterior, în cazul în care va fi necesară fuga imediată din casă i să stabileascăș un loc de întâlnire în afara casei cu o persoană care ar putea să o ajute;

• să - i asigure documentele importante (certificat de na tere, căr i de sănatate,ș ș ț informa ii medicale, re ete, etc) i să aibă pregătită o geantă cu lucruri deț ț ș strictă necesitate, o sumă oarecare de bani;

• să stabilească din timp pe cine poate chema din vecini în ajutor, unde să se

ducă i ce să facă exact dacă sita ia scapă de sub control;ș ț

• să elaboreze un plan de securitate care să includă schimbarea / adăugarea deîncuietori la u i / ferestre, informarea prietenilor, rudelor, colilor, vecinilor ș ș cu privire la situa ie.ț

• să adauge pe formarea rapidă numerele de telefon care trebuie utilizate în cazde urgen ă, inclusiv 112, al consilierului specializat în domeniul violen ei înț ț familie, al adăpostului i să le prezinte i copiilor sau celorlal i membri aiș ș ț familiei care pot deveni victime;

• să refuze întâlnirile cu agresorul, în ciuda rugămin ilor i promisiunilor de aț ș rezolva problema, de a returna obiecte sau îndeplini promisiuni, întrucâtasemenea invita ii pot constitui adesea capcane pentru noi nacte de violen ăț ț

i pot mări riscul pentru victimă;ș

• să ină un jurnal scris al tuturor contactelor, hăr uirilor, sau abuzurilor,ț ț inclusiv datele i orele incidentelor i eventualii martori, pentru eventualitateaș ș întocmirii unui raport către poli ie;ț

• să păstreze i să înregistreze mesajele de pe robotul telefonic, listele cuș numerele de telefon formate i telefoanele date pentru a le anexa unei plângeriș adresate poli iei.ț

43



În cazul în care victima violen ei în familie a suferit o agresiune fizică se recomandă:ț

• să meargă la spital pentru a- i îngriji leziunile căpătate în urma actului de violen ă;ș ț

• să ceară din spital acte medicale care să dovedească faptul că a fost examinată, plusrezultate ale investiga iilor medicale (radiografie, ecografie etc.);ț

• In cazul internării să dea curs recomandării medicilor de a nu părăsi spitalulîmpotriva indica iilor medicale;ț

• să se prezinte, în termen de 30 zile de la momentul agresiunii, la institu ia deț medicină legală locală pentru a ob ine un certificat medico-legal. Dacă în prealabil aț fost internată în spital i i s-au eliberat acte medicale acestea pot fi aratate mediculuiș legist;

• să se adreseze în termen de 60 zile de la incident poli iei (la sec ia de pe raza căreiaț ț a avut loc actul de violen ă) i să formuleze o plângere penală împotriva agresorului;ț ș

• să ia legătura cu poli istul de proximitate care se ocupă de zona în care locuie te iț ș ș să-i solicite ajutorul.

În cazul în care victima violen ei în familie a suferit o agresiune sexuală se recomandă:ț

• dacă victima are probleme grave de sănătate să se prezinte la spital pentru a- i îngrijiș starea de sănătate. Medicii au obliga ia să anun e poli ia care va începe imediatț ț ț investiga iile. Din spital victima trebuie să solicite acte medicale doveditoare că a fostț acolo (pe foi cu antet original, datate, cu tampila institu iei i parafa medicului), precumș ț ș i rezultatele de la orice tip de investiga ie (radiografii, ecografii, etc). Dacă esteș ț

necesară internarea în spital va urma recomndarea medicilor i se va interna;ș

• dacă victima nu prezintă probleme de sănătate se va prezenta la poli ie. Va fi îndrumatăț ce trebuie să facă i va fi înso ită la examinarea medico – legală. Victima poate merge iș ț ș singură la institu ia de medicină legală, dar important este să anun e ini ial poli ia.ț ț ț ț

• pentru a preveni riscul unei sarcini nedorite ca urmare a agresiunii sexuale, victimatrebuie să fie informată despre posibilitatea evitării ei prin utilizarea contracep iei deț urgen ă i despre locurile unde poate primi informa ii, consiliere i poate procuraț ș ț ș metoda. Contracep ia de urgen ă se poate ob ine prin luarea unor pilule specifice câtț ț ț mai repede după agresiunea sexuală (în primele 72-120 de ore). Contracep ia de urgen ăț ț se poate ob ine i prin inserarea unui dispozitiv intrauterin în termen de maximum 5 zileț ș de la agresiune, de către medicul ginecolog.

Capitolul III. Violen a conjugală - formă particulară a violen ei intrafamilialeț ț

III.1. Aspecte generale, mituri i realită iș ț

44



„Violen a conjugală este o serie repetată de comportamente coercitive i de atac fizic,ț ș sexual, psihic, pe care o persoană le manifestă fa ă de partener, în scopul controlării i dominăriiț ș acestuia, utilizând for a i/sau incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei rela iiț ș ț de cuplu. Include i abuzurile de tip economic i social. Este considerată violen ă conjugală iș ș ț ș cea făptuită asupra fostei so ii partenere i în rela iile consensuale.” ( Institutul pentruț ș ț

Cercetarea i Prevenirea Criminalită ii, 2003 p 6)ș țConform Declara iei pentru Eliminarea Violen ei Împotriva Femeilor, adoptată deț ț adunarea Generală ONU în decembrie 1993, violen a contra femeilor este „orice act de violen ăț ț bazată pe deosebirea de sex din care este posibil să rezulte pentru femei traumatisme sausuferin e fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenin ările cu astfel de acte, constrângereaț ț sau lipsirea arbitrară de libertate, săvâr ite fie în via a publică fie în via a privată”ș ț ț

De i violen a domestică este un fenomen care a înso it dintotdeauna construirea iș ț ț ș dinamica familiei, intrarea ei în aten ia tiin elor juridice i sociale este de dată recentă. Doar înț ș ț ș ultimii 30 de ani, tiin ele sociale i reglementările legale interna ionale fac referin ă laș ț ș ț ț violen a conjugală. Abordarea fenomenului de violen ă conjugală s-a petrecut ulterior ț ț generalizării, în rândurile profesioni tilor i ale comunită ii, a interesului privind prevenireaș ș ț

maltratării copilului. Majoritatea femeilor implicate într-o rela ie violentă con tientizeazăț ș amploarea pericolului violen ei pe care o suportă, abia în momentul în care manifestărileț copiilor le trezesc sentimentul responsabilită ii parentale. Principala func ie a familiei i aț ț ș părintelui izolat, protejarea copiilor, este cel mai adesea neglijată în cazul familiilor violente. Cutoate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care rămân în relatie cu un partener violent este că atunci când nu este violent este un tată bun pentru copii, iar ace tia auș nevoie de ambii părin i.ț

Violen a conjugală se manifestă întotdeauna în cadrul unei rela ii intime, într-un spa iuț ț ț restrâns i privat. De cele mai multe ori este imposibil să în elegem cum o persoană, care esteș ț devotată i î i iube te familia, apelează la diferite forme de violen ă ce lasă urmări grave atâtș ș ș ț asupra persoanelor care au avut de suferit în urma acestor acte, cât i asupra celor care le comit.ș

Ca element de bază al societă ii, familia se confruntă adesea cu această boală socialăț fiind afectată ca structură, de îmbolnăvirea elementelor sale componente, a indivizilor care ocompun. Violen a conjugală a crescut alarmant în contextul unei societă i generatoare deț ț nemul umiri i frustrări, ce oferă premisele unui comportament violent în familie .ț ș

Violen a asupra femeilor nu reprezintă un fenomen teoretic; în România, ea esteț recunoscută ca fiind o problemă de către toate organiza iile care lucrează în domeniul preven ieiț ț i interven iei, precum i de oficiali guvernamentali i diferite platforme politice.ș ț ș ș

Femeile sunt, în mod evident, partea vulnerabilă din cadrul familiei, un fapt binedemonstrat de mass-media i de statisticile existente.ș Când cuplurile sunt egalitare, deciziaapar ine ambilor parteneri, iar riscul de violen ă domestică este scăzut. În raporturile dominare – ț ț supunere, violen a ia o formă punitivă. Cel care domină se bucură de o judecată morală, imatură.ț

Rela iile de putere inegale dintre bărba i i femei din societate sunt reproduse i la nivelulț ț ș ș familiei, fapt demonstrat de numărul mare de so i agresori fa ă de cel al so iilor so iilor ț ț ț ț agresoare. În România în 2003 doar 8% dintre agresori în cadrul familiei au fost femei, în timpce 92% au fost bărba i.ț Bărbatul în calitate de cap al familiei se folose te de multe ori de for ăș ț pentru a demonstra i consolida acest statut asupra so iei i copiilor. Tiparul bărbatului care î iș ț ș ș dovede te masculinitatea prin acte violente asupra celor din mediul lui apropiat este prezent înș mare măsură în societatea românească. Agresivitatea în cuplu conduce la stabilirea unui raport defor e. Violen a conjugală asupra femeilor reprezintă o amenin are permanentă, înso ită sau nuț ț ț ț

45



de o rănire fizică sau psihică în cadrul rela iei cu partenerul, indiferent dacă sunt sau nuț căsători i legal sau dacă există raporturi de familie între ei, dacă au acela i domiciliu.ț ș Fenomenul violen ei conjugale este alimentat constant de mitul superiorită ii masculine iț ț ș legitimat astfel din punct de vedere cultural.

Familia este considerată unitatea ideală i de bază a societă ii care cultivă valori precumș ț

iubire, încredere, respect i comunicare. Totu i cercetările arată că familia este cea mai opresivăș ș institu ie, în cadrul căreia au loc multiple conflicte i abuzuri grave.ț ș

„În timp ce pentru bărba i căminul este unul dintre cele mai sigure locuri, pentru femeiț nici un loc nu este mai pu in sigur decât propria lor casă.” (B. Roberts, 1983)ț

Peste 90% de cazuri de violen ă asupra femeilor i fetelor au loc în familie i reproducț ș ș tiparele violente din societate.

Abuzul asupra femeii este un fenomen relativ nou intrat în atenţia ştiinţelor umane. Înliteratura de specialitate se folosesc mai mulţi termeni pentru denumirea acestui fenomen: abuzasupra femeii în familie, violenţe (fizice, sexuale, psihice) asupra femeii în familie, violenţădomestică asupra femeii.

Mit: violen a conjugală este specifică familiilor sărace sau cu statut social scăzut;țRealitate: violen a conjugală poate apărea în toate familiile, indiferent de statutulț socioeconomic; mitul a apărut deoarece există o probabilitate mai mare ca în aten ia agen iilor ț ț specializate să intre persoane provenind din familii cu venituri reduse; acele familii cu resursecrescute uneori ascund violen a mai bine.ț

Mit: consumul de alcool i droguri cauzează violen a conjugală.ș ț

Realitate: nu există nici un argument i nici o dovadă care să afirme că alcoolul este oș cauză directă a violen ei conjugale. Sunt dovezi care sus in coexisten a consumului de alcool iț ț ț ș a violentei conjugale i facilitarea actelor de violen ă.ș ț

Mit: bărba ii violen i nu- i pot controla violen a.ț ț ș ț

Realitate: bărba ii violen i cred deseori acest lucru. Această credin ă permiteț ț ț

agresorului neasumarea responsabilită ii fa ă de actele comise. Majoritatea celor care î iț ț ș agresează so iile î i controlează comportamentul violent fa ă de alte persoane, cum ar fi,ț ș ț prietenii sau colegii, unde nu există nevoia de a domina i a controla.ș

Mit: bărba ii violen i sunt bolnavi psihic sau au personalită i psihopate.ț ț ț

Realitate: studiile clinice asupra bărba ilor care î i abuzează partenerele nu sus inț ș ț această afirma ie. Marea majoritate a bărba ilor agresivi nu prezintă suferin e psihice i nici nuț ț ț ș au personalită i psihopate. Mul i agresori se prezintă ca persoane obi nuite, respectabile, cuț ț ș capacitatea de a se controla. Provin din toate clasele sociale i ocupa ionale iar violen a seș ț ț manifestă asupra partenerei i copiilor lor.ș

Mit: tatăl era un om violent, î i bătea so ia i el a învă ăt acasă acest model deș ț ș ț comportament.

Realitate: în 18% din cazurile de parteneri violen i, ace tia nu au avut o copilărie cuț ș violen ă în familie, nu au existat modele de rela ionare violentă între so i so ie.ț ț ț ș ț

Mit: unele femei merită să fie abuzate; ele provoacă abuzul.Realitate: nu există justificări pentru violen a domestică. De prea pu ine ori violen aț ț ț

este punctul culminant al unei dispute i de cele mai multe ori femeile nu primesc semnaleș premergătoare atacului. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a evita episoadele violente.În rela iile abuzive, există percep ia că bărbatul are dreptul de a- i domina i controla partenera.ț ț ș ș Victimele violen ei conjugale riscă să fie abuzate de parteneri, indiferent de ac iunile lor.ț ț

46



Mit: femeilor le place să fie abuzate.Realitate: acest mit a apărut pe baza observa iei că multe femei rămân lângă partener, înț

ciuda abuzului suferit. Sunt multe motive pentru care femeile nu- i părăsesc partenerul. Multor ș femei le este teamă să plece. Cecetările dovedesc că pentru o femeie este un moment extrem de periculos părăsirea partenerului i că jumătate i 5 din 7 femei ucise de partener erau separateș ș

sau în curs de separare.Există i alte mituri despre violen ă, care nu reprezintă explica ii directe, ci fac parte dinș ț ț încercările comunită ii de a în elege acest comportament:ț ț

• bătaia este fără urmări, este un fenomen de moment datorită pierderiicontrolului;

• este o parte a dragostei dintre cei doi;• biserica îl va schimba i nu- i va mai bate partenera;ș ș

• chiar dacă î i bate partenera este un tată bun pentru copii î i deci trebuie săș ș rămână împreună pentru a- i cre te copii;ș ș

• agresorul nu î i iube te partenera;ș ș

• numai un număr mic de femei sunt victime ale violen ei conjugale;ț

• o femeie î i poate părăsi partenerul dacă dore te cu adevărat;ș ș

• victimele violen ei conjugale exagerează dimensiunea abuzului.ț

Toate aceste afirma ii con in o parte de adevăr chiar dacă rela ia cauză – efect nu esteț ț ț cea proclamată de aser iune i realitatea arată mai degrabă o acompaniere reciprocă în cadrulț ș evenimentelor de violen ă conjugală. Există parteneri violen i care nu sunt consumatori deț ț alcool. Există situa ii în care familia nu are o via ă nesigură, marcată de stresul cotidian alț ț supravie uirii. Există femei care sunt victimele unor astfel de incidente fără să se poată obi nuiț ș cu situa ia i trăind de fiecare dată evenimentul ca pe un co mar ireal.ț ș ș

III.2. Violen a conjugală descrisă de Organiza ia Mondială Contra Torturiiț ț

Violenţa conjugală este inclusă în fenomenul mai amplu al violenţei în familie.Violen a conjugală este diferită de alte tipuri de violen e pentru că se produce într-un spa iuț ț ț închis, cu acordul tacit al tuturor prin neinterven ie sau prin interven ie ineficientă. Aceastaț ț reprezintă o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbală şi psihologică, sexuală şi economică, pe care un partener le manifestă asupra celuilalt în cadruloficializat al familiei sau în relaţia de conveţuire în acelaşi spaţiu. Aceasta se manifestă

întotdeauna în relaţiile intime, în spaţiul restrâns şi privat.

47



Violenţa conjugală Violenţa în familie

Din punct de vedere clinic, o definiţie larg acceptată a violenţei conjugale este aceeaformulată de Stark şi Flitcraft (1996):

“ Violenţa conjugală este o ameninţare sau provocare, petrecută în prezent sau în trecut, privind rănirea fizică în cadrul relaţiei dintre parteneri indiferent de statutul lor legal sau dedomiciliu. Atacul fizic sau sexual poate fi însoţit de intimidări sau abuzuri verbale; de distrugerea bunurilor care aparţin victimei; de izolarea de prieteni, familie sau alte potenţiale surse de sprijin;de ameninţări făcute la adresa altor persoane semnificative pentru victimă, inclusiv a copiilor; defurturi; de controlul asupra banilor, lucrurilor, lucrurilor personale ale victimei, alimentelor,deplasărilor, telefonului şi altor surse de îngrijire şi protecţie.”

Organizaţia Mondială Contra Torturii în raportul său din 1999 (Bennenger – Budel,Lacroix, 1999) consideră violenţa domestică o formă de tortură.

Conceptul juridic internaţional al torturii apare în:- articolul 1 al Declaraţiei privind protecţia tuturor persoanelor împotriva torturii şi

a altor dureri provocate şi tratamente crude, inumane sau degradante din1975;- articolul 1 al Convenţiei împotriva torturii şi al altor dureri provocate şi

tratamente crude, inumane sau degradante, din 1984.În paragraful 1 al art. 1 al Convenţiei, tortura este definită ca:“…orice act prin care sunt produse intenţionat unei persoane o durere sau o suferinţă

acută, fizică sau mentală, cu scopul de a obţine de la ea sau de la o ter ă, cu scopul de a obţine deț la ea sau de la o terţă persoană informaţii sau dovezi pentru a o pedepsi pentru un act pe care persoana sau o persoană terţă l-a comis sau se bănuieşte că l-a comis, de a o intimida sau a face presiuni asupra ei sau a unei terţe persoane, sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă dediscriminare, de orice fel, când acerastă durere sau suferinţă sunt provocate de un agent al uneifuncţii publice sau o persoană acţionând în postură oficială sau la instigarea unei astfel de persoane sau cu consimţământul ei expres sau tacit.”

Agresiuni asupra copilului

Agresiuni asupra bătrânilor

Agresiuni între alte rude Agresiuni între parteneri(soţi sau concubini)

48



Această definiţie justifică faptul că violenţa conjugală este o formă de torturare a femeii pe baza a cinci elemente principale:

• tortura constă într-o durere sau suferinţă acută, fizică sau mentală;• există intenţia de a provoca această suferinţă;• este provocată cu scopul de a obţine informaţii sau dovezi, de a pedepsi, de a

intimida sau a face presiuni asupra persoanei sau pentru alte motive bazate peo formă de discriminare, oricare ar fi ele;

• este provocată de către un agent al unei funcţii publice sau oricare altă persoană care acţionează în numele unei poziţii oficiale sau la instigarea saucu consimţământul unei asemenera persoane;

• nu înseamnă tortură durerea sau suferinţa rezultând din sancţiuni legitime.

Toate aceste cinci aspecte definitorii ale torturii se regăsesc în majoritatea situaţiilor deviolenţă conjugală:

1) Durerea sau suferinţa acută (fizică sau mentală)

Violenţa conjugală implică toate formele de durere fizică şi mentală acută. Manifestările fiziceau ca mecanisme de producere: lovituri cu palma sau pumnul, cu piciorul sau cu diverse obiecte,îmbrânciri, strangulare, muşcături, înjunghiere, arsuri sau chiar împuşcare, violuri sau perversiuni sexuale.De obicei suferinţele fizice sunt însoţite de violenţe psihologice manifestate prin ameninţări,manipulari, privare de resurse economice, izolare socială. Victimele sunt conştiente că sunt înorice moment la discreţia agresorului fără a se putea apăra. În acest sens raportul OMCTconsemnează că:

“… femeia bătută, din cauza situaţiei ei în familie, trăieşte departe de prietenii de familiesau de alte persoane. Deşi aparent liberă să plece, spre deosebire de deţinute, fuga ei ar putea fi,

din punct de vedere psihologic şi de facto, imposibilă pentru că ea se teme de violenţa împotrivaei sau a copiilor, sau nu are familie, sau nu dispune de sprijin juridic ori de sprijin şi ajutor încomunitate” (apud Benninger-Budel, Lacroix, 1999).

2) Prezenţa intenţiei din partea unei persoane responsabile

În funţie de ţară există o anumită toleranţă faţa de actele de violenţă conjugală. Această toleranţăeste legată de tradiţia dominării bărbatului asupra femeii. Ca o justificare pentru actele deviolenţă asupra femeii ar fi sentimentele de onoare rănită, gelozie, furie ale bărbatului, provocatede un comportament nepotrivit al partenerei. Cel mai adesea însă nu sunt acte reale comise defemeie ci acte imaginate de bărbat. Justificările sunt valabile doar pentru comportamentul

bărbatului, sunt deci discriminatorii şi tolerează de la actele impulsive la actele de răzbunare planificate, deliberate.

3) Urmărirea anumitor scopuri (obţinerea de informaţii, dovezi, pedepsire,exrcitare de presiuni) care se bazează pe forme de discriminare

49



Convenţia privind eliminarea eliminarea tuturor formelor de discriminare a femeilor (CEDAW)defineşte violenţa conjugală ca fiind o expresie şi un act de discriminare bazate pe diferenţa degen şi pe raporturi sociale de inegalitate între femeie şi bărbat.Raportul OMCT notifica:“Tortura are rolul de a intimida nu doar victima, ci şi grupul cu care aceasta se identifică. În

cazul violenţei domestice, acest grup este format în ansamblu de către femei. Recurgând la forţăîmpotriva femeilor şi încercând să inducă intimidare şi frică, bărbaţii înceacă să menţină femeileîntr-o poziţie subordonată” (apud Benninger-Budel, Lacroix, 1999).

4) Statutul celui care torturează

Violenţa conjugală este o formă de manifestare privată şi această trăsătură a fost şi este cauzaneintervenţionismului celor din afară şi a perpetuării practicilor în timp. În acest fel agresorul, bazându-se pe atitudinea tolerantă a statului violează drepturile fundamentale ale omului.Atât în situaţii publice cât şi în cele private statul are obligaţia să intervină şi să apere cetăţeniicontra încălcării drepturilor şi libertăţilor fundamentale. În caz de neintervenţie statul poate fi

acuzat că acceptă actele de violenţă, care în această situaţie ţin de domeniul privat.

5) Excluderea din categoria torturilor a suferinţelor rezultate din sancţiunilegitime

Raportul OMCT arată că:“Violenţa conjugală este înainte de toate o violare a drepturilor omului. Mai mult reluândargumentul sancţiunilor în cazul de violenţă conjugală putem înfiera statul pentru asumarea unei părţi din responsabilităţile privind consecinţele violenţei dintre parteneri, deoarece aceasta se

produce de fapt cu autorizarea şi consimţământul său.”Tradiţia unor ţări permite soţului să-şi pedepsească soţia pentru comportamentul său. Acestestate încurajează discriminarea, pedeapsa fiind doar pentru femei, bărbaţii având statut privilegiat.

III.3. Ciclul violen eiț conjugale

Psihologul Lenor Walker ( The battered woman syndrom, 1984 apud G. Bird i K. Melvile,ș 1994) arată, în urma cercetărilor întreprinse asupra femeilor victime ale violen ei conjugale, căț există un ciclu al desfă urării violen ei constând în trei stadii distince:ș ț

- faza de acumulare a tensiunilor, caracterizată prin criticism, ipete, gesturi furioase,ț constrângere, amenin ări, timp în care victima acţionează cu precauţie şi încearcă strategii pentruț a evita un incident violent;

- faza acută, momentul în care agresorul acţionează, caracterizată de violen ă, asalt fizic,ț sexual, amenin ări, desfăşurată pe parcursul unei perioade cuprinse între două şi douăzeci şiț patru de ore (uneori chiar pe parcursul unei săptămâni sau mai mult);

- faza de relaxare, seduc ie, o perioadă de calm, în care agresorul manifestă blândeţe şiț dragoste faţă de victimă. Acesta se scuză, se învinovă e te, promite că se va schimba, faceț ș

50



cadouri. Această fază reprezintă doar un armistiţiu vag în cadrul unui război al ameninţărilor şiloviturilor.Ciclurile se desfăşoară în spirală: fazele tensionate devin din ce în ce mai lungi, violenţele devindin ce în ce mai ameninţătoare, iar fazele blânde devin mai scurte sau dispar cu totul.Modelul psihohidraulic lansat de Konrad Lorenz în 1950 face parte din gama teoriilor numite

homeostatice. Acestea se bazează pa analogia umplerii unui rezervor cu apă: când apa atinge unanumit nivel (energia specifică de ac iune) presiunea generată face ca apa să curgăț (comportamentul manifest). În conformitate cu acest model, un organism tinde să pună înmi care un anumit comportament manifest ( de căutare a hranei, de confirmare a puterii, deș reducere a fricii) în momentul când această nevoie atinge un nivel la care se cere satisfăcută(energia specifică de ac iune).ț

Teoria trebuin elor (Lorenz & Tinbergen), teoria trebuin elor generale (Hull) sus in că oț ț ț necesitate declan ează trebuin a care se cere împlinită printr-un comportament – teoria hrăniriiș ț anticipate (McFarland). Aceste teorii nu pot însă explica de ce un comportament care a dus laîmplinirea unei trebuin e continuă chiar i după ce func ia sa aparent a încetat. O explica ie ar ț ș ț ț putea fi faptul că aceste teorii se referă la nevoi de bază cum sunt foamea, apărarea, conservarea.

Comportamentele agresive conjugale (umilire, amenin are, hăr uire, înspăimântare, blamare)ț ț

care se pot repeta perioade lungi de timp fac referiri la pervertiri ale trebuin elor superioareț (nevoia de siguran ă, apartenen ă, stimă, cognitive, estetice, autoîmplinire). Au fost denumiteț ț pervertite deoarece sunt manifestate prin comportamente opuse celor dezirabile de a satisfacetrebuin ele umane. Astfel putem explica faptul că dorin a de a domina, de a controla, dorin a deț ț ț putere sunt fa ete nerecunoscute ale nevoii de stimă i respect. Totodată insisten a de a sus ineț ș ț ț că altcineva este vinovat pentru un eveniment, sau că manifestarea agresivită ii se datoreazăț altcuiva sunt fa ete ale auto-stimei sau autoeficacită ii ubrezite.ț ț ș

Abuz

Regrete, păreri

de rău

Cre tereaș tensiunilor

Evenimentul

declan ator ș

51



Teoria învă ării sociale ne arată că învă area timpurie influen ează nivelul agresivită iiț ț ț ț manifestate de individ. Baza hormonală i învă area sunt interdependente. Individul până laș ț vâsta adolescen ei este suficient de socializat pentru a fi capabil să- i controleze sau să- iț ș ș

orienteze par ial agresivitatea. De aceea nu se justificăț scuza celor sus in că nu- i pot controlaț ș manifestările agrsive îndreptate asupra celorlal i. Despre ace tia Bandura (1971) sus ine că le -ț ș ț au fost sugerate, întărite, lăudate, permise comportamentele agresive. Ei au fost învă a i că prinț ț violen ă, constrângeri, putere fizică sau mentală ( comportament non –verbal ) pot controlaț mediul, pot rezolva conflictele i ob in ceea ce doresc.ș ț

Comunicarea agresor – victimă

Ce spune agresorul victimei Interpretarea victimei EfecteleTe-am lovit pentru că te iubesc Aceasta este dragostea Confuzie, revictimizare

Abuzul i se datoreazăț Sunt rea i mi-e ru ineș ș

Autoblamare, confuzie, sesimte fără ajutor,neputincioasă

Nimeni nu te va iubi la fel camine

Fără el voi fi singură pentrutotdeauna

Dependen ă, teama de a-lț pierde, teama de a- iș asuma libertatea

Este pentru propriul tău bine tie ce este bine pentru mineȘ Judecată eronată

Nu- i controlezi corpul, eu daț Nu am control asupra mea, el poate să mă ajute Revictimizare

Nimeni nu te va crede dacă spui Sunt singură i fără ajutor ș Tăcere

III.4. Modele teoretice de abordare a violen ei conjugaleț

Stabilirea cauzelor violen ei conjugale presupune o analiză a violen ei la următoareleț ț niveluri: individual, familial/cuplu, vecinătate, comunitate, cultură, sistem economic sau epocăistorică, precum i o analiză a variabilelor: gene, simptome psihiatrice, atitudini individuale,ș moduri de gândire, performan e în managementul furiei, atitudini sociale, influen a mediei,ț ț legisla ie, pentru aceasta fiind necesară o abordare de tip integrativ.ț

52



- Dezvoltarea politicilor

de protec ie aț vioctimelor violen ei înț familie;- Mecanismele sociale iș legislative desanc ionare a violen ei;ț ț

- Profilul social alrolurilor femeii iș

bărbatului;- Starea societă ii.ț

- Valorizarea socială a femeii

i familiei;ș- Integrarea familiei înre elele sociale;ț

- Dezvoltarea serviciilor sociale;- Gradele de acceptare aviolen ei;ț

- Raportul pablic- privat.

- Modalită ile de rela ionare i deț ț ș

administrare a conflictului;- Norme sociale privind distribuirea

puterii; Nivelul socio-economic al familiei;-Modele de rela ionare în familie.ț

- Calitatea de martor sau

victimă a violen ei înț copilărie;- Patologia individuală;- Caracteristicile personale;- Nivelul de frustrare i stres.ș

În ceea ce prive te prevenirea violen eiș ț conjugale, un rol important îl joacă necesitateainterven iei de timpuriu asupra copiilor care au avut asemenea experien e sau care sunt expu iț ț ș la violen ă în familiile lor de origine, de a interveni asupra părin ilor i viitorilor părin i, pentruț ț ș ț a distruge ciclul transmiterii intergenera ionale a violen ei. Interven iile specifice împotrivaț ț ț violen ei conjugale sunt focalizate asupra indivizilor, familiei sau societă ii i institu iilor ț ț ș ț acestora.

Din punct de vedere al curentelor mari dezvoltate în cazul violen ei conjugale s-auț eviden iat trei mari grupuri de abordări:ț

a) Abordări psihologice, diseminate în cadrul a patru modele:• Modelul fiziologic – centrat pe individ – explică violen a dinț

punct de vedere genetic, hormonal sau al reac iilor chimice careț influen ează comportamentul uman;ț

• Modelul psihopatologic – a contribuit la crearea unor profiluri ale poten ialilor agresori, respectiv ale poten ialelor victime aleț ț violen ei conjugale;ț

• Teoria învă ării sociale – accentuează rolul comportamentuluiț învă at, preluat prin imitare i transmis de la o genera ie la alta;ț ș ț

Social Comunitar Rela ionalț Individual

53



• Modelul comparativ ecosistemic – permite o analiză situ ională,ț cu plasarea incidentului în contextul în care s-a petrecut i oș analiză func ională, procedându-se la identificarea evenimentelor ț care au precedat declan area evenimentului violent.ș

b) Abordări sociologice, reprezentate în mare parte de teorii consacrate în cercetarea socială:

• Teoria sistemelor sociale;• Teorii feministe;• Teoria schimbului i teoria controlului social;ș

• Teoria micro-politică;• Abordarea socio-culturală.

c) Abordări integrative ale violen ei domestice, explicate prin două modele:ț

• Modelul psihosocial;• Modelul multifactorial.

În literatura de specialitate se regăsesc cinci perspective predominante (biologică, psihologică, socială, sistemică i feministă) care- i propun să descrie cauzele violen eiș ș ț conjugale, descriind implica iile i limitele interven iei i prevenirii.ț ș ț ș

Teorii i studii biologiceș

Teoriile biologice despre agresiune i violen ă pun accentul pe factorii genetici iș ț ș neoropatologici i iau în considerare schimbările în structura sau func ionarea creierului datorateș ț traumelor sau factorilor endocrini. Ulterior, s-au dezvoltat teorii moderne, ce sus in rolulț factorilor sociali în modificarea sau declan area diferitelor laturi ale comportamentului, luândș na tere conceptul de biologie socială. Aceste teorii sunt controversate i greu de demonstrat înș ș practică.

Două curente s-au remarcat i anume:ș

1) accidentele craniene reprezintă o cauză a agresiunii în familie;2) adaptările evolu ioniste determină violen a masculină îndreptatăț ț

asupra femeii.

Rosenbaum et al. în anii 1980 – 1990 au efectuat o serie de studii i au publicat articoleș sus inând că traumatismele craniene determină o deteriorare gravă neurologică ce are ca urmareț diminuarea controlului asupra impulsurilor, creează hipersensibilitate la alcool, cauzeazădificultă i de comunicare, afectează judecata i cre te nivelul stresului în cadrul familiei. Acesteț ș ș legături absolvă indivizii violen i de responsabilitatea lor, de aceea studiile nu au fost foarte bineț primite.

Ulterior acestor studii s-a stabilit că ace ti indivizi nu erau mai agresivi acasă decât al iș ț

indivizi. (Asisten a socială – Studii i aplica ii, George Neam u, Dumitru Stan, coordonatori).ț ș ț ț

De i această perspectivă nu aduce contribu ii majore domeniului cunoa terii, oferă douăș ț ș indicii deosebite:

a) cercetările făcute în cazul afec iunilor neurologice cauzate de abuz în copilărie sauț neglijare, demonstrează că eforturilede prevenire timpurie sunt cruciale;

b) există posibilitatea ca un segment de abuzatori să nu răspundă favorabil la interven iileț psihoeduca ionale sau cognitive, ca urmare a influen ei genetice asupraț ț comportamentului.

54



Influen a genetică nu este privită ca determinism pur, ea poate influen a comportamentulț ț numai în cadrul anumitor contexte i ca impuls la impulsuri specifice.ș

În ultimii ani explica ia conform căreia agresorii ar avea probleme psihice a fostț denigrată deoarece violen a se regăse te la un număr relativ restrâns de bărba i ce suferă de boliț ș ț mintale.

Teorii i studii psihologice i psihopatologiceș ș

Majoritatea teoriilor psihologice care se referă la maltratare au ca punct de plecareconcep ia lui Freud (1959) – masochismul feminin. Femeia masochistă, conform acesteiț concep ii, este descrisă ca dorind să fie bătută ca un copil, neajutorat, dependent i rău. Freudț ș vedea acest comportament autodistructiv ca rezultat al efectului de rezolvare a conflictuluioedipian.

Shainnes (1979) prezintă masochismul ca un proces care implică trăsaturi socioculturale

i nu de instinct, care se subordonează for elor primare (libidoului).ș ț Violen a esteț utilizată de bărba i pentru intensificarea Eu-lui, repertoriul de comportamente nonviolente fiindț limitat.

Alte teorii psihologice sus in că violen a în familie este o deviere a comportamentuluiț ț autodistructiv dinspre sine spre altă persoană, care ascunde dependen a agresorului fa ă deț ț partener.

Cercetătorii domeniului propun dezvoltarea de programe efective de tratament pe bazaevaluării psihologice a profilului bărbatului abuzator, deoarece accentuarea rolului factorilor sociali i schimbarea atitudinilor publice sunt insuficiente în cazurile de violen ă conjugală.ș ț

Studiile efectuate în acest domeniu au scos în eviden ă că anumite profiluri deț pesonalitate antisociale sau borderline sunt puternic reprezentate in cadrul abuzatorilor.

Personalitatea borderline considerată ca fiind prevalentă în 11-15% din popula ia generală esteț majoritară în categoria abuzatorilor.Dutton i Golant (1995) caracterizează indivizii cu personalitate borderline ca având unș

accentuat sentiment personal de neîncredere, legat de experien ele trăite în copilărie, reale sauț imaginare, de abandon sau de ata ament ambivalent sau de mânie. Aceste experien e dinș ț copilărie vor determina în adolescen ă un tânăr mânios, deta at, marcat de sentimente deț ș inferioritate. Mediul social poate să- i pună amprenta asupra lui modelându-i un comportamentș abuziv fa ă de femei i o atitudine stereotipă de contrazicere masculină i de interiorizare aț ș ș sentimentelor. În func ie de modul de comportare în familie sau în societate poate fi consideratț un poten ial abuzator.ț

Această teorie este utilizată pentru a în elege evolu ia agresorilor, pentru a realizaț ț

programe de interven ie vizând schimbarea comportamentului acestora precum i pentru aț ș realiza programe pentru prevenire primară.

Teoria sistemică

Sus inătorii teoriei sistemelor explică violen a conjugală ca rezultat al ac iuniiț ț ț sistemului familial. Familia este definită, în cadrul acestui model, ca un sistem cu o structură

55



dinamică, format dintr-un număr de subsisteme care interac ionează reciproc. Dacă un membruț al familiei declan ează o ac iune violentă, aceasta va determina o reac ie în lan . Violen a esteș ț ț ț ț men inută prin roluri, rela ii i mecanisme de feedback, care reglează i stabilizează sistemul.ț ț ș ș

Wileman i Wileman (1995) au descoperit că reducerea violen ei coincide cu asumareaș ț responsabilită ii de către bărbat în scopul schimbării i cu aumarea rolului activ de către femeieț ș

în echilibrarea puterii în cadrul rela iei. Modelele de interac iune rela ională în cadrul cuplurilor ț ț ț pot diferen ia mai bine rela iile agresive de cele non-agresive, decât caracteristicileț ț interpersonale sau demografice. Interpersonalitatea corelează agresiunea fizică împotriva partenerului cu cre terea nivelului de rigiditate, ostilitate, agresiune verbală i conflict i prinș ș ș scăderea nivelurilor de argumentare i comunicare constructivă i a posibilită ilor de rezolvare aș ș ț problemelor. De aceea agresiunea împotriva partenerilor a fost considerată ca un act decomunicare.

Din perspectiva sistemelor, accentuarea interac iunilor face posibilă identificareaț modelelor comportamentale asociate cu violen a relț a ională. În unele rela ii via a romanticăț ț ț poate coexista cu violen a. În func ie de complexitatea interac iunilor dintre parteneri,ț ț ț caracteristicile rela ionale pot intermedia semnifica ia i interpretarea dată violen ei atât deț ț ș ț

agresor cât i de către victimă. În acest context satisfac ia maritală apare ca fiind un exemplu deș ț variabilă mediatizată:- cuplurile care raportează agresiune fizică i satisfac ie maritală slabăsș ț au moderată

dau dovadă de niveluri ridicate de mesaje nefundamentate i complexitateș simetrică, un tipar de comunicare unde ambii parteneri încearcă să- i exerciteș controlul în cadrul rela iei.ț

- cupluri care raportează agresiuni psihice i insatisfac ie maritală asociate cuș ț niveluri înalte de aversiune, reciproce comportamentului negativ i cu replici deș furie, ostilitate fă i ă, defensivitate, cu posibilită i slabe de rezolvare aț ș ț problemelor i modele de “preten ie – renun are” din partea ambilor parteneri.ș ț ț

Copiii martori ai violen ei conjugale prezintă traume emo ionale i risc crescut de accidentări.ț ț ș Explica iile sistemice i interven iile pentru tratarea violen ei conjugale au fost foarteț ș ț ț controversate. Criticii s-au concentrat asupra următoarelor aspecte:

- neutralitatea inerentă a clinicianului în interven ia sistemică duce la neutralitateaț abuzului;

- explica iile sistemice determină coresponsabilitate pentru violen ă i contribuie laț ț ș justificarea violen ei agresorului;ț

- terapiile sistemice e uează în modul de adresare către genuri, lucru care contribuieș la violen ă conjugală i la efectele diferen iale ale violen ei.ț ș ț ț

Trute (1998) aduce critici tratamentului sistemic al violen ei i propune includerea tratamentuluiț ș specific, pe genuri, i realizarea unei evaluări corecte înainte de a fi folosită interven iaș ț

sistemică. Acest model de tratament poate fi folosit cu succes în cazurile de violen ă conjugalăț moderată când so ia dore te să păstreze rela iile cu opartenerul.ț ș ț

Teorii i studii socialeș

Sociologia consideră că organizarea vie ii de familie predispune la violen ă ca urmare aț ț diferen elor de vârstă, sex, interese. Un factor important care cre te riscul de violen ă conjugalăț ș ț este violen a societă ii în care trăie te familia. Se poate vorbi despre un cerc vicios: violen a dinț ț ș ț

56



familie conduce la violen ă în societate, iar societatea care acceptă violen a în via a publicăț ț ț încurajează violen a conjugală.ț

Sociologii consideră că violen a conjugală este determinată de procesul de socializareț diferit dintre femei i bărba i, de tipurile de familii diferite prin obiceiuri i tradi ii diferite.ș ț ș ț Teoriile sociologice despre violen ă consideră genul ca fiind o variabilă cheie, nu obligatoriu dinț

cauza diferen elor dintre sexe, ci din cauza factorilor structurali care creează acces diferen iat laț ț puterea economică i politică. Această teorie consideră că violen a se înva ă în mediul de via ăș ț ț ț din comportamentul “altora” semnificativi. Observând modul de manifestare al altora un individînva ă care comportament poate da rezultatele dorite fără a fi sanc ionat i care comportamentț ț ș este cel acceptat social. Teoriile sociologice sus in că deficitele cognitive sunt învă ate deț ț individ i nu mo tenite. De aceea interven ia bazată pe perspectiva învă ării sociale presupuneș ș ț ț prevenirea expunerii copiilor la violen ă dar i pe inteven ia imediată pentru dezvoltareaț ș ț abilită ilor celor ce au fost expu i influen ei negative.ț ș ț

Studiile sociale teoretice (Bandura, 1997) i teoria cognitiv – socială (Bandura, 1986,ș apud Cunningam et. al., 1998 argumentează că există o legătură cauzală între expunerea Incopilărie la violen ă în familia de origine i riscul i vulnerabilitatea de a comite un abuz asupraț ș ș

partenerului la maturitate. Din perspectiva acestei teorii violen a este privită ca un comportamentț învă at, dobândit. Un copil care în copilărie i în adolescen ă observă comportamentul abuziv alț ș ț părin ilor i îl internalizează, mai târziu va transforma furia în comportamente agresive. Acestor ț ș comportamente din familie Bandura (1997) le adaugă i subcultura în care familia î i duce traiulș ș i expunerea la violen ă prin televiziune. De i teoria că expunerea la violen ă prin jocuri video,ș ț ș ț

televiziune este discutabilă totu i cecetătorii în domeniu au concluzionat că acestea func ioneazăș ț ca o influen ă mediatică care determină desensibilizarea. Expunerea repetată la violen ă prinț ț televiziune, sport, jocuri video i muzică în combina ie cu o însumaare a violen ei din societateș ț ț ar putea fi o justificare a folosirii violen ei de către individ.ț

În literatura de specialitate se regăsesc două moduri de testare a validită ii explica iilor ț ț sociale, în privin a violen ei conjugale. Primul mod vizează evaluarea programelor deț ț

interven ie, iar al doilea urmărirea transmiterii intergenera ionale a comportamentului agresiv.ț țStudiile corela ionale privind transmiterea intergenera ionale a violen ei conjugale oferă suportț ț ț empiric teoriilor sociale. S-a observat că la copiii care sunt martori ai agresiunilor dintre părin iț există riscul ca ei să devină agresori/victime ale agresiunii. Cu toate acestea nu to i copiii expu iț ș au dezvoltat acest comportament i nu la to i adul ii agresori s-au identificat abuzuri în copilărieș ț ț sau expunere la abuzuri.

Metoda de rezolvare a abuzului marital este un domeniu care a primit o aten ie deosebităț din partea sociologilor. Studiile scot în eviden ă faptul că indivizii care au fost martori laț violen ă în familia de origine nu i-au însu it corespunzător un model de rezolvare aț ș ș problemelor i că agresorii au strategii ineficiente de rezolvare a conflictelor în compara ie cuș ț nonagresorii.

Straus i Yodanis (1996) au testat un model teoretic care a inclus trei componente:ș- aprobarea normativă a violen ei;ț

- conflictul conjugal;- depresia.

Pe baza acestui model ei au încercat să explicew de ce pedeapsa corporală în adolescen ă cre teț ș riscul de a agresa partenerul mai târziu. Explica ia a costat în faptul că pedeapsa corporală a fostț asociată cu posibilitatea crescută de uitare a violen ei împotriva unuia dintre părin i. Adultulț ț

57



suferea de depresie ceea ce a condus la conflicte conjugale. În consecin ă toate cele treiț componente au fost asociate cu posibilitatea crescută de agresare psihică a partenerului.

Stith i Farley (1993) au elaborat un model de violen ăș ț severă conjugală folosind cavariabile:

- acceptarea violen ei conjugale;ț

- stresul conjugal;- egalitarismul sexelor;- alcoolismul;- respectul de sine.

E antionul utilizat era format din 91 de indivizi (39 în tratament pentru agresiune i 52 înș ș tratament pentru consumul de alcool). Concluziile studiului au fost că individul martor alviolen ei între părin i în familia de origine este indus direct către egalitarism i aprobareaț ț ș violen ei conjugale, acestea la rândul lor determinând utilizarea violen ei severe.ț ț

Mihalic i Eliot (1997)au subliniat o diferen ă de gen în modul cum sunt influen a iș ț ț ț copiii. Efectul asistării la violen ăț în timpul copilăriei este mult mai dramatic în cazul femeilor decât al bărba ilor. Martore fiind la violen a în familia de origine, femeile devin agresoare laț ț

maturitate.De i există multe studii care sus in empiric transmiterea intergenera ională a violen ei, uneleș ț ț ț critici sus in că se pune mult prea mult accentul pe asocierea dintre asistarea la violen e întreț ț părin i în familia de origine i comportamentul violent de maiț ș târziu.

Kaufman i Ziegler (1987) au sugerat că dacă copilul martor al violen ei dintre părin i areș ț ț sus inerea măcar a unuia dintre ei i că dacă se angajează să nu repete la rândul său ciclulț ș agresiunii, transmiterea intergenera ională a violen ei ar fi oprită. Totodată, dacă ca adult, ar fiț ț sprijinit printr-o rela ie de afec iune este mai mult ca sigur că violen a nu s-ar transmite de la oț ț ț genera ie la alta.ț

Teorii i studii feministeș

Teoriile i studiile feministe pleacă de la premisa că violen a masculină îndreptată asupraș ț femeilor este o consecin ă a organizării societă ii patriarhale. Aceasta are specific:ț ț

- normele i legile patriarhale;ș

- pozi ia de subordonare a femeii;ț

- autoritatea bărbatului.Structura patriarhală a societă ii i familiei legitimează inegalitatea dintre sexe. În acesteț ș societă i problema abuzului este un rezultat al dezechilibrelor de putere din cadrul rela iilor ț ț dintre bărba i i femei.ț ș

La finele anilor ´60 i începutul anilor ´70 activi ti femini ti au început să vorbeascăș ș ș despre femeile abuzate cu care ei lucrau. Ei încercau să ridice con tiin ei publice problemaș ț

abuzării femeii în familie. Eforturile acestor avangardi ti au fost condamnate i în mult preaș ș mică măsură sus inute. Pentru că activi tii lucrau cu victimele violen ei conjugale, ace tia auț ș ț ș în eles că locurile unde se puteau adăposti femeile victime împreună cu copii lor erau preaț pu ine. Astfel s-a trecut la o nouă etapă a ac iunii feministe i anume înfiin area de adăposturiț ț ș ț pentru victime.Următoarea etapă a însemnat dezvoltarea de programe de tratament i încercarea de deș schimbare a sistemului de justi ie.ț

58



În urma activită ii de consiliere a victimelor violen ei conjugale s-au conturat două modeleț ț explicative ale violen ei conjugale i anume teoria ciclicită ii violen ei i roata de putere iț ș ț ț ș ș control.

Teoria ciclicită ii violen ei identifică trei faze ale violen ei conjugale:ț ț ț

i. perioada de formare a tensiunii – poate dura luni de zile i se caracterizează prinș existen a unor incidente mici pe care victima, în special femeia le suportă încercând să- iț ș calmeze partenerul. În această perioadă femeia acumulează o multitudine de sentimentenegative, sporite de teama că nu va reu i să prevină manifestările violente ale partenerului.ș

ii. incidentul violent acut – caracterizată de activarea violen ei, de declan areaț ș violen elor. Victima poate fi agresată fizic, psihic, sau sexual timp de mai multe zile.ț

iii. perioada de pocăin ăț – caracterizată prin calmarea celor două păr i implicate înț incidentul violent. Agresorul devine tandru, iubitor, atent, poate oferi daruri, formuleazăscuze i promisiuni.ș

Roata de putere i control, s-a dovedit a fi cel mai util model pentru tratarea atât a bărba ilor, câtș ț i a femeilor. Perspectiva feministă plasează domina ia masculină în centrul oricărei rela iiș ț ț abuzive sau agresive.

Cele opt fragmente ale ro ii de putere i control sunt:ț ș

- intimidarea;

- abuzul emo ional;ț

- izolarea;

- negarea i blamarea;ș

- folosirea copiilor;

(8)(1)

(7)(2)

(6)(3)

(5)(4)

P U T E R

E

I Ș

C O N T

R O

L

59



- privilegiul masculin;

- abuzul economic;

- folosirea constrângerilor i amenin ărilor.ș ț

Aceste “tactici de control coercitiv” sunt folosite de abuzator pentru a păstra puterea i controlul.ș

Dutton i Starzomski (1997) au delimitat opt categorii intercorelabile ale ro ii de putereș ț iș

control, care se regăsesc la bărbatul abuzator, ca un sindrom de abuz de putere i control,ș

violen a împotriva femeii fiind parte a unui model coercitiv de control – în mod exclusivț

responsabilitatea fiind a abuzatorului.

• Folosind constângerea i amenin ările (8); folosind intimidarea(1);ș ț

- amenin ând cu folosirea violen ei i/sau folosind violen aț ț ș ț

- făcând-o să-i fie frică prin mimică, a iuni i atitudini;ț ș

- amenin ând că o va părăsi, că se va sinucide, că îi va afecta bumăstarea materială;ț

- distrugându-i bunurile personale, spărgând lucruri;

- obligând-o să renun e la plângere agresând animale de companie;ț

- obligând-o sâ facâ lucruri ilegale sub amenin area cu arma.ț

• Folosind abuzul economic (7); folosind abuzul emo ional(2);ț

- împiedicând-o să- i găsească o slujbă sau să o păstreze defâimând-o, făcând-o săș

aibă o părereproastă despre sine;

- determinând-o să – i ceară bani, luîndu-I banii, făcând-o să creadă că-I nebună;- împiedicând-o să aibă informa ii despre banii familiei, terorizând-o, umilind-o,ț

făcând-o să se simtă vinovată.

• Folosind privilegii masculine (6); folosind izolarea ((3);

- tratând-o ca pe o slugă, controle face, cu cine se întâlne te i ce vorbe te;ș ș ș

- controlând ce cite te, unde se duce, stabilind rolurile clare ale femeii i bărbatului,ș ș

limitându-I contactele exterioare;

-folosind gelozia pentru a justifica propriile ac iuni.ț

• Folosind copiii(5); minimizând, negând i acuzând;ș

- facând-o să se sintă vinovată în privin a copiilor, minimizând abuzul săvâr it iț ș ș

neluând în serios temerile ei fa ă de acesta;ț

- folosind copiii pentru a transmite mesaje spunând că nu s-a folosit nici un abuz;

- folosind vizitarea copiiilor pentru a o hăr ui;ț

60



- amenin ând-o că îi ia copiii, spounând că ea l-a provocat.ț

III.5. Forme ale violen ei conjugaleț

Abuzul bărbatului asupra femeii poate cunoaşte mai multe modalităţi de manifestare:

a) violenţa cronică, în registru moderat, disimulată în conformitate cu tradiţiile

educaţionale (concepţii proprii atât mediilor sărace, muncitoreşti, cât şi rurale); explicaţia

este dată de fuzionarea a două modele de socializare specifice:

- femeia acceptă conform dogmei, cutumei şi normei prescrise autoritatea soţului,

chiar dacă ia forma masochismului social;

- bărbatul simte nevoia de a-şi afirma autoritatea şi puterea în familie; de multe ori

comunicarea cu soţia se reduce doar la aspecte formale;

b) violenţa explozivă, în registru acut, deconspirată prin impact medico-legal, având drept

urmări: sechele neuropsihice sau psihotraumatice, comportament de frustraţie şi vătămări

(fizice, corporale, ale organelor interne, arsuri).

Violen aț conjugală se manifestă sub mai multe forme care se suprapun:

- u or observabile – violen a fizică, violen a economicăș ț ț- mai pu in evidente – violen a psihologică, violen a sexualăț ț ț

a) Violenţa fizică

O formă particulară a abuzului fizic este abuzul asupra femeii gravide. Violenţa asuprafemeii gravide are o largă întindere în teritoriul relaţiilor de familie. Din nefericire, această practică are consecinţe negative atât asupra femeii, cât şi asupra fătului (este una dintre principalele cauze de avort) şi ulterior, asupra dezvoltării normale fizice şi psihice a copilului.Există două feluri de violen ă. În primul caz, violen a este o problemă cronică în timpul căreiaț ț femeile suferă atacuri periodice sau în mod regulat; în celalat caz violen a este acută i afecteazăț ș

femeile care nu au experimentat această agresiune până atunci. Realmente este imposibil de prevăzut ce se poate întampla când o femeie rămâne însărcinată. Pentru femeile însărcinate predominarea violen ei conjugale este comparabilă cu alte boli care au loc pe perioada sarcinii,ț cum ar fi diabetul sau cre terea tensiunii arteriale.ș

În general riscul violen ei cre te în cazul în care femeile locuiesc singure sau într-un mediuț ș înghesuit sub nivelul social economic. Violen a conjugală este asociată cu consumul de alcool,ț igări sau droguri din partea ambilor membrii ai familiei, dacă există antecedente de boliț

depresive sau stres post traumatic în cuplu i dacă sarcina nu este dorită. Cei ce perpetueazăș

61



violen a conjugală în mod frecvent î i izolează so ia ajungând până la a amâna consulta iaț ș ț ț acesteia la medicul ginecolog.Alte caracteristici sunt aten ia scăzută acordată femeii i lipsa autonomiei (incluzand luareaț ș deciziilor asupra dă ii când va rămâne însărcinată femeia, folosirea responsabilă a metodelor ț contraceptive, colaborarea cu medicul i tratamentul i pregătirea pentru na tere i maternitate).ș ș ș ș

Femeile însărcinate agresate obi nuiesc să intre mai târziu în îngrijirea prenatală, să ia maiș pu ine kilograme pe perioada sarcinii, mai ales dacă sunt adolescente, i să consume mai multeț ș medicamente pe timpul sarcinii. Ace tiș trei factori măresc riscul de a cântări foarte pu in copilulț la na tere. Femeile care sunt agresate pe perioada sarcinii sunt predispuse a suferi depresii postș natale.Unii cercetători afirmă că aceasta depresie există foarte des i înaintea na terii dar esteș ș descoperită abia după. De asemenea sunt mai frecvente bolile cu transmitere sexuală, localizareanepotrivită a placentei sau ruperea acesteia prin abuzul fizic, toate acestea fiind cauze ale posibilelor probleme ale nou născutului.

b) Violenţa psihologică

Cuprinde, ca i comportamente manifestate de către abuzator degradarea continuă i umilireaș ș partenerei (este numită proastă, urâtă, infidelă, părinte denaturat, insulte, jigniri referitoare laaspectul fizic), amenin ări cu violen a fizică i izbucniri verbale violente.ț ț ș

Exemple de abuz emo ional:ț

• O umile te, O face să se simtă rău relativ la propria persoană;ș

• Îi spune că e nebună, anormală. O “încol e te” mental/jocuri ale men ii;ț ș ț

• O face să se simtă vinovată;• Ia singur deciziile majore, fără consultarea ei;• ipă la ea, o insultă, etichetează ca : proastă, tâmpită, nebună, târfă….;Ț

• Defin te rolurile masculin i feminin în familie;ș ș

• Folose te puterea financiară ca să o controleze;ș

• Nu o lasă să găsească sau să păstreze o slujbă;• O face să-I ceară bani;• Nu-I permite să facă ceva fără aprobarea sa;• O controlează prin amenin ări i constrângeri;ț ș

• O amenin ă că o părăse te sau că se sinucide;ț ș

• O for ează să facă lucruri ilegale;ț

• Controlează prin intimidare;• O face să se simtă prost de felul cum arată, de ceea ce face sau cum se exprimă;• Distruge lucruri;• Abuzează animalele domestice;• Amenin ă cu arme (albe/foc);ț

• O controlează prin copii;• O controlează prin izolare;• Transmite mesaje prin intermediul copiilor;• Amenin ă că îi ia copiii;ț

• Controlează ce face ea, cu cine se întâlne te, cu cine vorbe te, ce cite te i undeș ș ș ș se duce;

62



• Folose te gelozia ca justificare pentru ac iunile sale;ș ț

• O minimizează, reneagă i învinovă e te;ș ț ș

• Spune că abuzul nu s-a întâmplat;• Dă vina pe ea pentru abuzul petrecut ( ea a cauzat, ea a provocat).

În cazul femeii victimă a abuzului psihologic depresia şi anxietatea fac plecarea acesteia dinmediul agresiv mai grea.Abuzul emoţional cuprinde şase componente importante:

1) Frica: femeile abuzate se află într-o continuă teamă cu privire la siguranţa lor fizică şi psihică; comportamentul abuziv şi iminenţa unor nou atacuri determină frica de răniri sauchiar de moarte;

2) Depersonalizarea: apare când partenerul determină femeia să se considere un obiect făraresurse, dorinţe, nevoi, sau cănd o obligă să-şi schimbe exprimările externe ale personalităţii sale;

3) Privarea este o experienţă obişnuită pentru femeile abuzate, ca rezultat al cererilor şicontrolului exercitat de partenerul abuziv, iar în acest sens privarea economică şi cea

socială sunt formele cel mai de întâlnite. În cazul privării economice, deşi femeia aducevenituri în casă, cel care le foloseşte după bunul plac este bărbatul, chiar în detrimentulsoţiei şi al copiilor.

4) Supraîncărcarea cu responsabilităţi: este una dintre cele mai subtile şi mai greu deidentificat pentru femeile care o experimentează; femeile îşi consumă toată energia pe plan emoţional şi fizic pentru a menţine relaţia sau familia fără nici o compensare; partenerul pretinde ca femeia să poarte toată responsabilitatea pentru ca relaţia săfuncţioneze;

5) Degradarea cuprinde o varietate de atitudini ale partenerului: femeilor li se repetăcontinuu că sunt urâte, proaste nepricepute, incompetente; degradarea cauzeazăsentimente de ruşine şi scăderea stimei de sine;

6) Distorsionarea realităţii subiective constă în punerea sub semnul întrebării, de cătreabuzator, a percepţiei femeii faţă de realitate.

Abuzul emo ional este folosit în manipularea i controlul partenerului. În general, acest tipț ș de abuz „ spune”: e ti nebun, prost i inutil. Efectul este cumulativ în timp, are consecin eș ș ț devastatoare pe termen lung pentru persoana abuzată. Acest tip de abuz este factor central înabuzul conjugal.

c) Violenţa sexuală

Violul marital este extrem de greu de probat, deoarece, pe de o parte, aceastăinfrac iune se consumă într-un spa iu intim i privat, unde nu există martori, iar pe de altă parte,ț ț ș so ul se poate prevala de reglementările juridece cuprinse în Codul Familiei, care stabilescț obliga ia exercitării drepturilor conjugale. Totodată, declara ia so ului despre consim ământulț ț ț ț anterior acordat de so ie, înaintea producerii agresiunii, înlătură de fapt acuza ia de viol.ț ț

Violen a sexuală este considerată în cazul deflorării forţate şi obligarea partenerului laț orice contact sexual nedorit de către acesta. Este una din formele de violeţă greu de abordat îndiscuţiile cu o persoană abuzată.

63



Această formă de violenţă include: constrângerea victimei la acte sexuale împotriva voinţei ei,rănirea în zonele sexuale ale corpului, tratarea victimei ca pe un obiect sexual, comentarii sauglume degradante şi umilitoare, cu referiri sexuale.

O femeie abuzată sexual prezintă:- probleme ginecologice;

- infecţii urinare şi vaginale;- dispareunie;- dureri în zona pelvină.

d) Violenţa economică

Constă în diminuarea resurselor şi a autonomiei victimei prin controlul resurselor financiare şi a accesului victimei la bani, lucruri personale, hrană, mijloace de transport, telefonşi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia aceasta.

Controlul financiar generează dependenţa, izolarea şi neputinţa de a alege, de a lua decizii

şi de a-şi păstra stima de sine. Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfăcute, în cazurile în care partenerul abuziv deţine controlul financiar, în schimbul satisfacerii nevoilor abuzatotorului(consum, de alcool, droguri, jocuri de noroc).

e) Violenţa socială

Constă în restrângerea accesului la informaţie, controlul excesival activităţilor victimei,având ca efect izolarea acestuia de familie, prieteni, colegi, precum şi limitarea sau interzicereaunor activităţi, având ca rezultat întreruperea relaţiilor sociale mergând până la izolarea socială avictimei.

Victimele supuse violenţelor sociale de către agresor sunt izolate social, marginalizatesau auto-marginalizate, dependente financiar de abuzator, vulnerabile în faţa acestuia. Se simtlipsite de ajutor şi de susţinere din partea familiei şi a prietenilor, contactele sociale fiind practicinexistente sau doar sporadice.

f) Exploatarea prin muncă

Formele de exploatare a femeii în secolul al XXI-lea sunt multiple, complexe şi din ce înce mai rafinate. Cele mai frecvent întâlnite sunt cele care vizează exploatarea acesteia în scopcomercial, mai ales sexual, prin impunerea practicării prostituţiei şi prin munca forţată. Traficulde persoane reprezintă recrutarea, transportarea, transferul, adăpostirea sau primirea persoanelor, prin ameninţări de recurgere la forţă ori la alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă,

înşelăciune, abuz de autoritate sau de o situaţie de vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptareade plăţi sau avantaje pentru a obţine consimţământul unei persoane având autoritate asupra alteia,în scopul exploatării. Exploatarea conţine cel puţin exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau alte forme de exploatare sexuală, muncă, servicii forţate, sau practicile analogesclaviei, folosirea sau prelevarea de organe.

64



III.6. Efectele violenţei conjugale

Victimele violen ei conjugale sunt traumatizate atât fizic, cât i emo ional, nu numai înț ș ț timpul actului de violen ă, dar i în perioada ce urmează. Sindromul post traumatic includeț ș reac ii fiziologice, emo ionale i comportamentale ca rezultat al agresiunii trăite i alț ț ș ș

periculozită ii recidivei, manifestându-se în două faze:ț

A. faza acută nemijlocită - în perioada căreia victima se află în stare de criză,activitatea ei normală fiind dereglată. Această fază generează un ir deș comportamente specifice:

• reac ia nemijlocită.ț Imediat după acest eveniment victima manifestăun comportament isteric i fobic. Acest comportament nu esteș obligatoriu. Unele victime vorbesc despre o gamă foarte largă de reac iiț emo ionale din perioada post traumatică. Reac ia fizică i emo ionalăț ț ș ț poate fi atât de intensă încât victima poate fi în stare de oc, depresie iș ș teamă exagerată care dezorganizează conduita. Se remarcă două tipuri

principale de reac ii:ț1) stilul expresiv – caracterizat de fobii, furie, anxietate;2) stilul de control – caracterizat de reac ii dirijate i controlateț ș

(reac iile reale sunt camuflate).ț

• reac ia fiziologică.ț În urma actului de violentă fizică sau sexualăfemeile descriu o multitudine de reac ii fiziologice i anume: dureri înț ș tot corpul (mâini, picioare, cap, piept);dereglarea somnului;insomnii;co maruri;ș

dereglări ale instinctului alimentar;

lipsa apetitului sau cre terea exagerată a apetitului;șdureri de burtă;stare de vomă; pierderea sau diminuarea sim ului gustativ.ț

• reac ia emo ională.ț ț Femeia victimă se simte vinovată, înjosită,ru inată, este marcată de fobie, stres, depresie i anxietate, simptomeș ș specifice stresului post traumatic. Trăirile emo ionale variază de laț remu cări, degradare, vinovă ie, ru ine, disconfort, până la furie,ș ț ș dorin a de răzbunare, ură fată de bărba i. Femeile victime suntț ț caracterizate de neîncredere în propria persoană, anxietate, suspiciune.

• reac ia cognitivă.ț Încearcă să se debaraseze de gândurile negative,

dureroase, dar con tientizează că ele nu le dau pace. Se gândesc ce ar fiș trebuit să facă sau să nu facă pentru a nu provoca violen ele. Femeileț victime ale violen ei domestice se simt vinovate i încearcă să - iț ș ș controleze i să- i mascheze sentimenele. De i în exterior par calme iș ș ș ș lini tite în interior sunt măcinate de emo ii negative. Acestă fază seș ț întinde pe perioade diferite de timp, de la caz la caz, de la câteva zile lacâteva săptămâni.

65



B. faza reorganizării – se întinde pe perioade de timp mai lungi. Este faza în carevictima con tientizează importan a i urmările actului violent, a schimbărilor ș ț ș survinite în via a sa. Violen a în familie presupune schimbări ale ritmului i aleț ț ș activită ilor nu numai în faza acută nemijlocită, ci i în faza reorganizării care esteț ș mai lungă de la câteva luni la ani întregi. Circumstan ele necesare ie irii din criză:ț ș

trăsăturile caracteriale ale victimei, particularită ile ei psihologice, oamenii care oț înconjoară, sus inerea i ajutorul lor, atitudinea acestora fată de incident.ț ș

Procesul de reorganizare presupune depă irea următoarelor momente:ș

• modificări în stilul de via ă.ț Dacă o parte dintre victimele violen eiț domestice continuă să î i îndeplinească obliga iile cotidiene, adicăș ț merg la serviciu, la studii, dar se simt incapabile să se intregreze înactivitate, cealată parte preferă să- i petreacă timpul acasă, nu iesș nicăieri, nu lucrează. Persoanele victimizate de obicei caută sprijin lafamilia de origine, acolo unde tiu că pot găsi sus inere. O altă simtș ț nevoia de a fugi, de a schimba locul de trai. Această dorin ă esteț

justificată de “frica de so ”.ț• somn agitat cu vise i co maruri.ș ș Somnul agitat este un sindrom

specific preponderent fazei reorganizării. Victimele violen ei domesticeț descriu două tipuri de vise:3) co maruri care actualizează actul de violen ă în urma căruia aș ț

avut de suferit, visează agresorul de care încearcă că se apare dar nu poate;

4) vise care reflectă faza terminală a actului de violen ă i care apar ț ș mai târziu.

Con inutul visului nu se schimbă, dar se schimbă subiectulț ( femeia intră în rolul agresorului sau al celui care ripostează – este cea

care săvâr e te actul de violen ă).ș ș ț• reac ia complexă la violen a conjugală.ț ț Există victime care nu potvorbi vorbi despre greută ile pe care le întâmpină în aceste perioade.ț Acestea pot dezvolta i alte sindroame: depresia de lungă durată, abuzul deș alcool sau alte substan e psihoactive, comportament suicidar sau psihopat,ț regresia, refuzul de a trăi o via ă normală, dorin a de a declan a conflicteț ț ș familiale.

• reac ia fobică.ț Femeia victimă a violen ei dezvoltă unț mecanism de autoapărare i anume cultivă fobii specifice situa iei deș ț criză. Astfel victima se teme să rămână singură, să aibă rela ii sexuale,ț să se întâlnească cu agresorul.

Efectele violenţei conjugale sunt grave şi de durată, femeia victimă a violenţei avândnevoie de asistenţă psihologică, socială şi medicală pentru a putea depă i cu bine trauma.ș Efectele violen ei capătă o conota ie strict individuală, care diferă de la caz la caz ]n func ie iț ț ț ș de factorii de risc i cei de protec ie.ș ț

Factori de risc în violen a conjugală: stimă de sine depreciatăț , nivel scăzut deasertivitate, autoeficacitate percepută joasă, istoric personal încărcat de abuz,, martor la violen,

66



nivel scăzut de asertivitate, autoeficacitate percepută joasă, istoric personal încărcat de abuz,martor la violen ă în familie de origine.ț

Temerile femeilor ce nu părăsesc o rela ie în care sunt abuzate (Hotaling and Sugarmanț 1986):

- frica de bătăi ulterioare;

- dependen a financiară de partener;ț- presiuni religioase i sociale;ș

- sentimentele pentru partener.Factori de protec ie (Smith, Williams & Rosen, 1990):ț

- re ea puternică de suport social;ț

- trecut fără agresiuni în familia de origine;- resurse disponibile (financiare, educationale, sănatate, resurse psihologice);- sprijin cominitar;- mecanisme de coping (ajustare la stres);- capacitate crescută de rezolu ie a problemelor, în special în situa ii imprevizibile;ț ț

- coeziune familială crescută.

Repercusiunile violenţei asupra femeii pot fi mai mult sau mai puţin intense, în funcţie denatura şi gradul abuzurilor suferite:

− izolare socială, jenă, vulnerabilitate socială;− scăderea stimei faţă de sine şi a sentimentului de control asupra propriei vieti;− sentimentul de neajutorare, neputinţă;− instalarea sentimentului de frică, angoasei şi apariţia stresului posttraumatic;− apariţia sau creşterea consumului de alcool/droguri;− eşecuri la locul de muncă;− tulburări psihosomatice ( migrene, ulcer, fobii, etc.);− furie şi acţiuni necontrolate;

− neglijare personală în ceea ce priveşte nutriţia, igiena;− incapacitate de a-şi exercita rolul de mamă şi neglijarea copiilor;− apariţia abuzului asupra copiilor;− tentative de suicid.

Toate acestea conduc la vulnerabilitate şi risc de repetare a abuzului.

III.6. Realitatea violen ei conjugale în România i în lumeț ș

În lume

• cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii,conform unei cercetări bazate pe 50 de sondaje din întreaga lume;• o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani• anual 500.000 de femei mor ca urmare a sarcinii sau a naşterii – un număr care a variat prea puţin în ultimii 20 de ani;• violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malariaîmpreună, conform estimărilor Băncii Mondiale;

67



• aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă, arată OrganizaţiaMondială a Sănătăţii;• procentul femeilor din ţările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenţei în timpulsarcinii variază între 4% şi 20%, conform European Journal of Public Health;• în 48 de sondaje realizate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în întreaga lume, între 10% şi

69% dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat înviaţă;• violul sistematic, folosit ca armă de război, a marcat milioane de femei şi adolescente şi le-alăsat infectate cu HIV/SIDA;• cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortuluiselectiv sau al neglijenţei;• cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale; alte 3 milioane sunt expuseîn fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase;• crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul Asiei, nordulAfricii şi în unele părţi din sudul Asiei.

În România

• una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă,conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004;• în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moarteavictimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural,conform datelor Poliţiei Române;• violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006 dintr-un total de9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007 dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fostfemei, conform datelor ANPF;

• 69 de femei au murit din cauza violenţei în familie numai în 2006 şi 69 în 2007, tendinţa fiindîn creştere, conform datelor ANPF;• numai în Bucureşti în perioada 2006-2007 au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţăîmpotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conformdatelor Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti;• o cercetare la nivel naţional lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că:827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 defemei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şiun număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiilor sociale, peste70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual.

Capitolul IV. Serviciile sociale destinate prevenirii şi combaterii violenţei în familie

IV.1. Asistenţă socială – Abordarea situaţiilor de violenţă în familie

68



Prin măsurile şi acţiunile sale în domeniul violenţei în familie asistenţa socială răspundenevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, în vederea depăşirii unor situaţii de dificultatesau de criză, inclusiv în cazuri de violenţă în familie.

La nivelul comunităţii, asistenţa socială are atribuţii vizând prezervarea autonomiei şi protecţiei persoanei, prevenirea marginalizării şi excluziunii sociale şi promovarea incluziuniisociale. Totodată asistenţa socială sprijină şi identifică reţele locale de relaţii formale şiinformale şi facilitează serviciile în domeniul violenţei în familie.

În calitate de receptor al problemelor zilnice ale familiei, asistenţa socială are obligaţia de ainterveni pentru recuperarea victimelor violenţei domestice.

Asistenţa socială trebuie să îndepărteze barierele culturale regăsite sub forma de mituri,mentalităţi şi prejudecăţi ce mai persistă la nivelul conştiinţei comune privind fenomenulviolenţei în familie. Conştientizarea în rândul victimelor asupra formelor şi tipurilor de violenţădin comportamentele şi atitudinile membrilor familiei constituie factorul esenţial în procesul deidentificare a cazurilor şi a modalităţilor de intervenţie prin acordarea de servicii specializate.

Abordarea situaţiilor de violenţă în familie

Principii şi etape de evaluare a situaţiilor de violenţă în familie:a) în cazul victimei:• creditarea victimei;• asigurarea confidenţialităţii;• manifestarea încrederii în capacităţile şi resursele victimei;• atitudine empatică din partea specialistului;• în caz de pericol, plasarea cu prioritate a victimei în siguranţă şi mai ales a copiilor săi;• lăsarea la latitudinea victimei a asumării de decizii majore / radicale fără a se încerca

influenţarea acesteia. De obicei o victimă o victimă are încercări repetate de ieşire dinsituaţia de violenţă, soldate cu eşecuri, înainte de a reuşi rezolvarea problemei. Asistentulsocial îşi va manifesta disponibilitatea de a-i oferi informaţii şi consiliere asupra moduluide acţiune în cazul deciziei radicale;

• conceperea, împreună cu victima a unui plan de siguranţă şi evaluare a riscului în cazurileîn care victima nu este hotărâtă;

• respectarea deciziilor victimei şi solicitarea acordului ei în acordarea asistenţei.b) în cazul agresorului• evaluare dacă violenţa are la bază un comportament intenţional;• testarea agresorului privind responsabilitatea asupra actului comis;•

inducerea atitudinii zero faţă de violenţă;• confidenţialitatea deontologică şi profesională.

IV. 2. Asistare şi găzduire temporară

Conform Art. 23 alin (1), (2) şi (3) din Legea 217/2003 pentru prevenirea şi combatereaviolenţei în familie:

69



(1) Centrele pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie, denumite în continuareadăposturi, sunt unităţi de asistenţă socialî, de regulă fără personalitate juridică, care asigură protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor violenţei în familie, nevoite să recurgă laacest serviciu de asistenţă socială.(2) Primirea victimelor în adăpost se face numai în caz de urgenţă sau cu aprobarea scrisă a

asistentului familial, atunci când izolarea victimei de agresor se impune ca măsură de protecţie. Persoanelor care au comis actul de agresiune le este interzis accesul în incintaadăpostului unde se găsesc victimele.(3) Izolarea de agresori a victimelor se face cu consimţământul acestora sau, după caz, alreprezentantului legal.

Alineatul (8) din acelaşi articol prevede că:8) Adăposturile publice trebuie să asigure gratuit următoarele servicii sociale, cu respectarea

standardelor de calitate, atât victimei, cât şi minorilor aflaţi în îngrijirea acesteia: protecţieîmpotriva agresorului, îngrijire medicală, hrană, cazare, asistenţă psihologică şi consiliere juridică, pe o perioadă determinată, până la rezolvarea situaţiei familiale. În cazul

persoanelor care nu îşi pot asigura singure cazarea şi hrana, acestea vor avea drept de şedereîn adăpost până la rezolvarea acestor deziderate de către stat sau de către organizaţiileneguvernamentale, prin cursuri de calificare profesională, internarea minorilor în aşezămintesociale etc.Standardele de calitate pentru serviciile de asistenţă sociale acordate în centrele pentru

adăpostirea victimelor violenţei în familie stabilite conform Ordinului nr. 383/2004 prevăd:• informarea membrilor comunităţii asupra existenţei adăposturilor;• intervenţie în caz de urgenţă;• consilierea victimelor;• consilierea agresorilor;• asigurarea de resurse umane calificate;• administrarea şi buna funcţionare a adăposturilor;• reintegrare socială.

Conform Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie şi alH.G. nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi astructurii orientative de personal de specialitate, în domeniul prevenirii şi combaterii violenţei înfamilie funcţionează cinci tipuri de unităţi, respectiv:

• Centre pentru adăpostirea victimelor violenţei în familie (adăposturi)

Adăposturile sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care asigură

protecţie, găzduire, îngrijire şi consiliere victimelor. Primirea în adăpost se face numai în caz deurgenţă, cu scopul de a izola victima de agresor. Adăposturile au obligaţia de a încheia convenţiide colaborare cu unităţi sanitare, în vederea asigurării îngrijirii medicale şi psihiatrice. Adresaadăposturilor este secretă, angajaţii şi specialiştii centrului fiind obligaţi să respecteconfidenţialitatea cu privire la identitatea victimelor şi copiilor acestora. Serviciile minimeoferite în cadrul unui adăpost sunt: găzduire (între 7 şi 60 zile), asistenţă socială, consiliere psihologică şi juridică, îngrijire medicală.

70



• Centre de recuperare pentru victimele violenţei în familie

Centrele de recuperare sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, careasigură găzduirea, îngrijirea, reabilitarea şi reinserţia socială a victimelor violenţei în familie.Centrele de recuperare au obligaţia de a încheia convenţii cu agenţiile pentru ocuparea forţei de

muncă judeţene în vederea acordării suportului pentru integrarea în muncă, readaptarea şirecalificarea profesională a persoanelor asistate. Serviciile minime oferite în cadrul unui centrude recuperare sunt: găzduire (maxim 90 zile; în situaţii excepţionale maxim 180 zile), aistenţăsocială, consiliere psihologică şi juridică, reinserţie socială şi profesională.

• Centre de asistenţă pentru agresori

Centrele de asistenţă pentru agresori sunt unităţi de asistenţă socială, cu sau fără personalitate juridică, care asigură în regim rezidenţial sau semirezidenţial reabilitarea şi reinserţia socială aagresorilor familiali, măsuri educative, precum şi consiliere şi mediere familială. Centrele pentruagresori colaborează cu serviciile de probaţiune înfiinţate pe lângă tribunalel judeţene. Serviciile

minime oferite în cadrul unui centru pentru agresori sunt: consiliere socială, psihologică şi juridică, medierea conflictului, tratamente psihologice, psihiatrice, de dezalcoolozare, consiliere pentru reinserţie socială şi profesională, informare şi orientare.

• Centre pentru prevenire şi combaterea violenţei în familie

Centrele pentru prevenirea şi combaterea violenţei în familie oferă: informare şi orientare,consiliere psihologică, socială şi juridică.

• Centre de informare şi sensibilizare a populaţiei

Serviciile minime oferite de centrele de informare şi sensibilizare a populaţiei sunt: consilieresocială, informare şi educare, linie telefonică de urgenţă.

IV.3. Asistenţa medicală şi îngrijirea victimelor

Un studiu realizat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii realizat, timp de trei ani, întreanii 2000 şi 2003, în zece ţări a evidenţiat că femeile abuzate de către soţi sau partenerii de viaţăau o stare a sănătăţii fizice şi psihice mai proastă decât media populaţiei. Acelaşi studiu arată căefectele actelor de violenţă sunt pe termen lung.

De aceea, furnizorii de servicii medicale au un rol semnificativ în intervenţia pentru protejarea victimelor violenţei în familie, cât şi în reducerea şi prevenirea acesteia.

În funcţie de situaţie furnizorii de servicii medicale intervin:- în spaţiul familiei, prin asistarea victimelor, când violenţa nu pune în

pericol viaţa victimei; din echipa pluridiscplinară trebuie să facă parte şimedicul.

- în adăposturi, prin acordarea de asistenţă medicală victimelor; conformart. 28 din Legea 217/2003, adăposturile sunt obligate să fie arondate laun spital sau la un alt tip de unitate sanitară care să asigure îngrijiremedicală şi psihiatrică.

71



IV.4. Consilierea

IV.4.1. Consilierea juridică

Consilierea juridică oferirea de consultanţă şi asistenţă juridică de specialitate îndomeniul respectării prevederilor legale şi a drepturilor fiecărei persoane. Consilierul juridicoferă ajutor în elaborarea unor documente şi orientarea către instituţiile competente. Acesta vaexplica victimei drepturile pe care le are, consecinţele deciziilor sale şi efectele juridice aleacţiunilor pe care doreşte să le întrprindă.

În ceea ce priveşte consilierea juridică a agresorului, aceasta trebuie să vizeze în primulrând informarea privind consecinţele faptelor sale şi anume sancţiunile care se aplică în cazuri deviolenţă în familie. Consilierea agresorului se realizează ţinând cont cu prioritae de principiul„protecţia şi interesul victimei” fără a se încălca drepturile agresorului.

IV.4.2. Consilierea psihologică

Prin consiliere psihologică se urmăreşte construirea unei relaţii de sprijin, în sensulmotivării victimei sau agresorului de a acţiona pentru o schimbare, pentru restabilireaechilibrului psihosocial al vieţii.

Consilierul trebuie să probeze empatie, înţelegere şi respect, să manifeste încredere încapacitatea victimei sau agresorului de a-şi rezolva singuri problemele prin resurse proprii – consilierul nu trebuie să ofere sfaturi sau soluţii la probleme.

Consilierea psihologică urmăreşte motivarea pozitivă a victimei sau agresorului pentrufiecare reuşită pozitivă.

Consilierea parcurge mai multe etape:• determinarea victimei/agresorului să reflecteze şi să conştientizeze problemele cu

care se confruntă, să înţeleagă cauza acestor probleme;• motivarea clientului pentru schimbarea comportamentului care a determinat

situaţia de criză;• susţinerea victimei / agresorului în a-şi exprima decizia asupra schimbării;• în cazul identificării unor probleme specifice, orientarea victimei/agresorului către

instituţii medicale specializate.Principala modalitate de realizare a consilierii este reprezentată de comunicare,

utilizându-se o serie de tehnici specifice:• Ascultarea activă – este o tehnică care îmbină comunicarea verbală cu cea nonverbală,

cu scopul de a demonstra victimei / agresorului interes şi atenţie faţă de problemele cucare se confruntă, îndepărtând blocajele din relaţia de ajutor. Consilierul trebuie săasculte nu numai conţinutul comunicării ci şi mesajele transmise de tonul vocii, limbajulcorporal, cuvintele utilizate. Pentru a sprijini comunicarea victimei violenţei în familie,consilierul trebuie să asigure un spaţiu securizant, confortabil, să accepte clientul şi să-ltrateze ca pe o individualitate, fără să-i dea sfaturi şi fără să-l judece;

• Parafrazarea – este o modalitate de confirmare de către consilier a înţelegerii mesajuluivictimei / agresorului, prin reformularea conţinutului, utilizânde-se expresii proprii;

72



• Clarificarea – prin adresarea unei întrebări clientului acesta este determinat să fie maiexplicit şi să detalieze ceea ce a vrut să spună;

• Încurajarea – folosirea unor cuvinte bcare să încurajeze comunicarea;• Sumarizarea – sistematizarea afirmaţiilor victimei / agresorului prin aşezarea lor într-o

structură logică, exprimând concret întrega situaţie şi conţinutul discuţiei;• Explorarea tăcerii – concentrarea atenţiei pe momentele în care clientul tace;• Comunicarea nonverbală – utilizarea gesturilor, expresiilor faciale, limbajul corpului

pentru a transmite mesaje victimei /agresorului. Consilierul trebuie să menţină permanentcontactul vizual cu clientul, să folosească un ton calm, să dovedească interes şi să eviteexpresiile faciale de dezaprobare.

În consilierea psihologică a agresorilor se va pune accentul pe:• conştientizarea de către acesta a efectelor negative pe care faptele violente le pot avea

asupra întregii familii;• responsabilizarea agresorului pentru a nu mai comite fapte de violenţă în viitor;• remodelarea comportamentală care urmăreşte învăţarea de modele şi reacţii

nonviolente la situţii de stres, frustrare şi conflict.

IV.4.5. Informare şi orientare

Conform Legii nr. 217/2003, a Ordinului nr. 383/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protecţiei victimelor violenţei în familie şi aH.G. nr. 539/2005 pentru aprobarea Nomenclatorului instituţiilor de asistenţă socială şi structuriiorientativede personalde specialitate, persoanele desemnate de autorităţile publice pentruinstrumentarea cazurilor de violenţă în familie şi personalul centrelor pentru prevenirea şicombterea violenţei în familie au obligaţia să informeze şi să orienteze victimele violenţei înfamilie şi agresorii familiali cu privire la serviciile de care pot beneficia în comunitate.Centrele de adăpostire şi cele de recuperare pentru victimele violenţei în familie, precum şicentrele de asistenţă destinate agresorilor vor colabora cu autorităţile administraţiei publicecentrale şi locale în campaniile de informare şi promovare a serviciilor oferite în vedereacombaterii fenomenului de violenţă în familie.

IV. 6. Abordarea integrată a cazurilor de violenţa în familieManagementul de caz – metodă generală în domeniul

asistenţei sociale

Conform „Ghidului de intervenţie în cazurile de violenţă în familie” „managementul decaz este o metodă de coordonare a tuturor serviciilor de asistenţă medicală, psihologică şi socialăcare constă în activitatea de identificare a necesităţilor victimei violenţei în familie / agresorului

73



familial, planificarea, coordonarea şi monitorizarea implementării măsurilor din planul individualde asistenţă a acesteia / acestuia, în funcţie de resursele disponibile”.

Managementul de caz are ca scop:• prevenirea fenomenului de violenţă în familie;• asistarea şi protejarea victimei violenţei în familie aflată în situaţii de criză sau ante/post

criză (din punct de vedere medical, psihologic, juridic, social);• asistarea şi protejarea altor membri ai familiei, indirect afectaţi de fenomenul violenţei în

familie;• reinserţia socio – profesională a victimei violenţei în familie / membrilor indirect afectaţi,

activităţi desfăşurate de profesionişti în domeniul violenţei în familie din diferite serviciisau instituţii publice sau private.

Principiul fundamental al practicii managementului de caz este ca resursele să fiealocate în raport cu nevoile individului într-un mod care să fie eficient pentru ambele părţi:rezultate pozitive pentru persoanele asistate şi cost scăzut pentru servicii.

Eficienţa managementului de caz este analizată în raport cu :• alocarea resurselor în funcţie de cerinţele fiecărui caz;• gradul de coordonare al serviciilor astfel încât să fie acoperite toate cerinţele unui caz

fără ca resursele să fie irosite;• creşterea eficienţei raportului: cost scăzut pentru serviciu – beneficii pentru persoana

asistată.Această practică de lucru presupune evaluarea nevoilor individului, a mediului social şi

a reţelei de servicii disponibile, evaluare ce are scop construirea unei strategii individuale deintervenţie pe baza nevoilor prioritare şi a resurselor disponibile. Asistentul social manager decaz identifică nevoile persoanei asistate şi a serviciilor din reţea care sunt eficiente pentruacoperirea acestor nevoi. O importanţă deosebită se va acorda stabilirii gradului de urgenţă înfuncţie de gravitatea actelor de violenţă. Acordarea şi coordonarea serviciilor victimelor violenţeiîn familie în practica managementului de caz se face de către managerul de caz, în general, sau

de responsabilul de caz.Potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 68 / 2003 privind serviciile sociale, cu modificările

şi completările ulterioare, principalele etape în rezolvarea cazului sunt:• evaluarea iniţială;• elaborarea planului de intervenţie;• evaluarea complexă;• elaborarea planului individualizat de asistenţă şi îngrijire;• implementarea măsurilor prevăzute în planul de intervenţie şi în planul individualizat;• monitorizarea;• reevaluarea;•

evaluarea opiniei beneficiarului.Etapa I - Evaluarea iniţială, identificarea, preluarea cazului.

Semnalarea sau identificarea unui caz de violenţă conjugală presupune o evaluareiniţială a problemei în vederea stabilirii nevoii de intervenţie precum şi preluarii persoanelor caretrebuie să beneficieze de asistenţă. Evaluarea iniţială presupune o investigare sumară a situaţieicazului pentru a se decide dacă acesta face obiectul specificului instituţiei care oferă servicii

74



sociale şi dacă se încadrează în criteriile acesteia de sprijin. Evaluarea iniţială trebuie săurmărească:

• să identifice aspectele care determină intervenţia în regim de urgenţă şi să constate dacăacestea afectează victima;

• să determine dacă membrii familiei sunt în situaţie de risc;

• posibilităţile de intervenţie din partea familiei sau comunităţii astfel încât să nu fienecesară intervenţia serviciilor de asistenţă specializate în regim de urgenţă.

În termen de maxim 72 de ore de la înregistrarea solicitării directe asistenţii sociali dincadrul Serviciului Public de Asistenţă Socială trebuie să facă o anchetă socială care să determinenecesitatea intervenţiei de urgenţă – în cazul unui pericol de abuz imediat - sau referirea cazuluispre servicii de urgenţă specializate.

Aplicaţia I - Semnalarea cazului, colectarea informaţiilor de la cel ce semnalează cazul

- persoana ce semnalează cazul: victima violenţei, L. D.- mod de semnalare a cazului: prezentarea la sediul Serviciului Public de

Asistenţă socială al comunei Teiul- informaţii oferite de persoana care semnalizează cazul:

În dimineaţa zilei de 28 iulie 2009 d-na L.D. s-a prezentat la sediul SPAS al comuneiTeiul pentru a cere ajutor în vederea întoarcerii acasă, a ei şi a celor patru copii ai săi, cu care afugit în urmă cu trei zile din cauza soţului, L.P.. Aceasta prezenta, la o examinare sumară,contuzii, julituri, zgârieturi la nivelul feţei şi membrelor superioare. Părinţii d-nei L.D. locuiescîn altă localitate şi nu o pot ajuta, soacra este bătrână şi îi este frică iar ceilalţi membri ai familieise tem să se amestece, deoarece L. P. este violent.

Se utilizează Fişa de semnalare a cazului conform ANEXEI Nr. 1.

Etapa a IIa

- Elaborarea planului de intervenţie

În funcţie de urgenţa şi gravitatea cazului evaluarea iniţială are loc în cel mai scurttimp. Se întocmeşte un raport de evaluare iniţială în baza căruia se ia hotărârea continuăriimanagementului de caz sau închiderii cazului prin referire sau orientare spre alte servicii sauinstituţii abilitate.

În cazul confirmării cazului, acesta va fi repartizat unui manager de caz, care împreunăcu responsabilul de caz şi al echipei pluridisciplinare va gestiona întreaga problemă. Intervenţiaîn cazurile de violenţă conjugală solicită, poate mai mult ca în alte domenii, lucrul pe echipainterdisciplinară. În 90% dintre cazurile raportate de violenţă conjugală, poliţiştii sunt primiichemaţi să intervină.

Echipa pluridisciplinară şi interinstituţională poate fi formată din profesionişti îndomeniul violenţei în familie precum: asistent social, psiholog, psihoterapeut, psihiatru, pedagog,medic de diferite specialităţi, medic legist, poliţist, jurist, referenţi de specialitate, lucrătorisociali, etc. Fiecare membru al echipei are sarcini precis descrise, prin specificul profesiei şi alserviciului din care provine, dar, în acelaşi timp, anumite intervenţii vor fi mai puţin specifice şivor constitui sarcini comune pentru toţi membrii echipei.

După cum specifică Miftode Vasile în lucrarea sa ”Fundamente ale asistenţei sociale”„funcţionarea echipei presupune desemnarea unei persoane cheie (persoană responsabilă,

75



persoană releu) pentru caz. De regulă, persoana cheie este asistentul social care are în acest rol,următoarele sarcini:• să asigure corecta colectare şi înregistrare în documente a informaţiilor rezultate dinintervenţiile tuturor membrilor echipei;• să refere cazul la serviciile existente în comunitate;

• să fie persoana de legătură între membrii echipei;• să fie persoana de contact pentru profesionistul care intervine într-un anumit moment, legat de problemele care pot apărea;• să fie persoana de contact direct, permanent pentru caz;• să convoace şi să organizeze întâlnirile pentru discuţiile de caz;• să aibă în permanenţă o inventariere actualizată a nevoilor şi resurselor existente la indiviziiimplicaţi, dar şi în comunitate, pentru cazul dat;• să monitorizeze cazul.”

Responsabilul de caz elaborează în termen de maxim 30 zile de la înregistrarea cazului planul de intervenţie individualizat şi asigură transmiterea serviciilor şi responsabilităţilor cătrefiecare membru al echipei.

Managementul de caz este impus de necesitatea optimizării activităţii, ceea ce nu se poateobţine fără impunerea unor reguli sau principii de proiectare, administrare, conducere şi control, fără ogestionare a tuturor activităţilor.

Aplicaţia aIIa - Analiza datelor urmată de elaborare planului de intervenţie

Preluarea cazului - validitatea sesizării: Date fiind primele informaţii oferite de victimă, prezenţa celor patru copii speriaţi precum şi în urma culegerii iniţiale a datelor se constată cucertitudine existenţa unui caz de violenţă conjugală asupra soţiei şi indirect asupra copiilor.L.D. este în situaţie de risc în cazul în care se întorce la domiciliu, deoarece lipseşte de trei zilede acasă, a fugit după ce soţul său, L.P., fiind în stare avansată de ebrietate, a agresat-o fizic şi aameninţat-o cu moartea. Membrii familiei lărgite se tem să intervină şi nici nu vor să o ajute prinoferirea unui adăpost pentru câteva zile, deoarece soţul L.P. este cunoscut ca fiind agresiv. Seimpune preluarea cazului de către S.P.A.S. Teiul.Determinarea urgenţei investigaţiei: Deoarece atât mama cât şi cei patru copii prezentau urmeale violenţei s-a hotărât investigarea şi soluţionarea imediată a cazului.În vederea elaborării planului de intervenţie se stabileşte managerul de caz şi echipa pluridisciplinară care va fi formată din:

• Asistent social Serviciul Public de Asistenţă Socială comuna Teiul• Medic de familie – Dispensar Medical Uman comuna Teiul• Medicul psihiatru – Secţia de psihiatrie a Spitalului Judeţean• Psiholog - Centrul de Informare şi Consiliere Comuna Teiul•

Cadrele didactice, învăţători şi diriginţi ai celor patru copii• Agent de poliţie – Postul de poliţie comuna Teiul• Poliţişti comunitari – comuna Teiul

În vederea începerii consilierii d-nei L.D., se va întocmi „Referatul privind propunereade transmitere a cazului adultului la Compartimentul Consiliere Servicii Sociale” conformAnexei nr. 2.

76



Etapa aIIIa - Evaluarea complexă a persoanei asistate şi a mediului de viaţă

Evaluarea complexă are în vedere cunoaşterea problemelor şi a resurselor persoaneiasistate, evaluare necesară pentru elaborarea planului de intervenţie.

Asistentul social în vederea realizării unei evaluări corecte şi complete va urmări

următoarele aspecte:• voinţa persoanei asistate de a utiliza sprijinul asistentului social pentru

eliminarea formelor de violenţă în familie;• cadrul familial – relaţiile dintre membrii familiei, distribuţia rolurilor şi

puterii în familie, situaţiile în care familia a mai beneficiat de suportulserviciilor sociale;

• gradul de integrare al persoanei asistate în comunitate;• aspecte de natură intelectuală şi economice.

Datele se vor obţine de către asistentul social prin intervievarea:• persoanei asistate;• membrilor familiei;• agresorului;• părinţilor;• vecini sau colegi;• specialiştii serviciilor comunitare.

Asistentul social împreună cu persoana asistată vor analiza informaţiile raportându-sela punctele tari şi punctele slabe pentru găsirea celor mai bune soluţii. În urma analizeivictima ajutată de asistentul social va stabili resursele pe care aceasta doreşte să le utilizeze pentru remedierea situaţiei şi îndepărtarea factorilor de risc care favorizează violenţa.

Aplicaţia aIIIa - Planul evaluării complexe – identificarea persoanelor ce vor fi intervievate

VictimaAgresorulMembri ai familieiMembrii familiei lărgiteVecinii

Genograma familiei L

77



Legendă:

femeie, 43 ani

bărbat, 45 ani

bărbat decedat

82 84

43

45

8

2

1

6

1

5

13 8

43

45

78



STRUCTURAREA GHIDULUI DE INTERVIU CU VICTIMA:

1. Care este motivul prezenţei la SPAS?2. De câte ori aţi mai solicitat ajutorul SPAS până acum şi care au fost cauzele?3. Soţul dvs. devine violent cu uşurinţă?

4. Îşi pierde controlul când bea?5. Te împinge, te înţeapă, te trage de păr, foloseşte obiecte pentru a te lovi?6. Te forţează să faci ceea ce nu vrei?7. Este furios, nervos pentru o cauză aparentă?8. Te împiedică să găseşti argumente pentru a te apăra?9. Te terorizează verbal?10. Te controlează din punct de vedere financiar?11. Încearcă să te împiedice să întâlneşti prieteni, rude, să frecventezi locuri publice, săîntâlneşti persoane de sex opus?12. Foloseşte intimidarea pentru a obţine ce doreşte?13. Te face să crezi că tu eşti cea vinovată pentru pierderea controlului?

14. Îşi dă impresia că este mai inteligent şi mai capabil în a lua decizii?15. Te face să te simţi ruşinată?16. Te izolează de persoane cu care tu doreşti să-ţi împarţi timpul?17. Face anumite lucruri pentru care trebuie să te ascunzi faţă de alţii?18. Te contrazice pentru a produce confuzii?19. Te face să te simţi lipsită de valoare?20. Îţi diminuează realizările?21. Te pune în încurcătură în public?22. Are comportamente agresive şi faţă de copii?

STRUCTURAREA GHIDULUI DE INTERVIU CU AGRESORUL

1. Aspecte predelincvenţiale – familie de origine, consum de alcool, stres;

2. Nmărul şi tipul antecedentelor în ceea ce priveşte conflictele cu soţia;

3. Circumstanţele producerii conflictelor cu soţia;

4. Frecvenţa momentelor de linişte în famile.

III.B. Colectarea datelor – Familia L. D. – comuna Teiul

79



Mama Nume: L.D.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.BAdresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.B

Vârsta: 43 aniLocul nasterii: loc. O, jud. BReligie: catolicăOrigine etnică: românăStudii: 10 claseOcupatia: casnicăLocul de munca: fără ocupaţieStare civilă: căsătorităStarea de sănătate: clinic sănătoasă Tatăl

Nume: L.P.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.BAdresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.BVârsta: 45 aniLocul nasterii: sat T jud. BReligie: catolicăOrigine etnică: românăStudii: Şcoală profesionalăOcupatia: agricultor Locul de munca: fără ocupaţieStare civilă: căsătorit

Starea de sănătate: este suferind de psorizis şi tulburare psihotică fond exogen.

Detalii privind copiii familiei L.D. – comuna Teiul

Nume: L. C.Vârsta: 16 aniLocul nasterii: loc. B, jud B.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.B

Adresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.BReligie: catolicăOrigine etnică: românăOcupaţia : elevă în clasa a Xa

Starea de sănătate: Suferă de rău de mişcare urmând tratament pentru a putea face naveta cuautubuzul la şcoală.

Nume: L. D.

80



Vârsta: 15 aniSex: femininLocul nasterii: loc. B, jud B.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.BAdresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.B

Religie: catolicăOrigine etnică: românăOcupaţia : elevă în clasa a IXa

Starea de sănătate: clinic sănătoasă Nume: L. P.Vârsta: 13 aniSex: masculinLocul nasterii: loc. B, jud B.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.BAdresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.B

Religie: catolicăOrigine etnică: românăOcupaţia : elev în clasa a VIIa

Starea de sănătate: clinic sănătosNume: L. E.Vârsta: 8 aniSex: femininLocul nasterii: loc. B, jud B.Adresa de domiciliu: sat T, Com T, jud.BAdresa de rezidenţă: sat T, Com T, jud.BReligie: catolică

Origine etnică: românăOcupaţia : elevă în clasa a IIIa

Starea de sănătate: clinic sănătoasă

Informaţii obţinute de la victimă:

Femeia este agresată fizic de câte ori soţul consumă băuturi alcoolice. Suntcăsătoriţi de 17 ani şi au împreună patru copii cu vârstele cuprinse între 8 şi 16 ani. Niciunul dintre soţi nu a mai fost căsătorit înainte. S-au căsătorit din dragoste şi o perioadă a

fost bine. Chiar dacă nu au trăit în lux, banii câştigaţi de soţ erau destui şi era şi înţelegereîn casă. Familia locuieşte în casa proprietate personală, situată în satul T, com T, jud.B.Locuinţa este formată din două camere şi este modest mobilată. Situaţia materială afamiliei este precară: soţia este casnică (nu a lucrat niciodată şi nu are nici o calificare profesională), soţul a lucrat ca muncitor în construcţii până în urmă cu 5 ani când a avut unaccident de muncă ( a căzut de pe schelele unei construcţii în lucru); în urma accidentuluia rămas cu o boală de piele (psoriazis) şi cu o tulburare psihotică pe fond exogen. Deatunci au apărut problemele financiare şi soţul a început să consume băuturi alcoolice, deşi

81



medicul psihiatru care l-a îngrijit după accident i-a interzis cu desăvârşire consumul dealcool. Atunci când consumă alcool este violent atât fizic cât şi verbal. Copiii intervin pentru a lua apărarea mamei şi sunt şi ei agresaţi. Veniturile familiei sunt formate dinalocaţiile de stat pentru copii, alocaţia familială complementară şi ceea ce realizează dinmunci prestate ocazional, aproximativ 350 lei lunar. Rare sunt zilele când este linişte în

familie. Chiar dacă nu-i bate LP vorbeşte foarte urât, înjură, ţipă şi-i ceartă din nimic. LPîn urma accidentului are de urmat tratament zilnic dar de aproximativ 5 luni nu a mai fostla control şi nici tratament nu a mai făcut. În antecedent, soţul a fost sancţionat cu oamendă şi un avertisment pentru agresarea soţiei. Dar datoria a trebuit să fie plătită tot din banii familiei. De atunci, LD a preferat să îndure injuriile şi bătăile, pentru a nu mai finevoită să plătească amenzi. Acest ultim incident a fost mult mai grav. LP a băutneîntrerupt trei zile interval în care şi-a agresat fizic soţia şi copiii, i-a ameninţat că lescoate ochii cu furculiţa, că le leagă firele de curent electric la pat pentru a-i curenta şi căle dă foc la haine în mijlocul casei. Pentru că au încercat să fugă i-a sechestrat pe toţi încasă. Au reuşit să fugă cu o seară înainte şi cu ajutorul unui vecin care avea treabă în oraşau ajuns la DGASPC unde au fost primiţi peste noapte la Centrul de primire minori în

regim de urgenţă. A doua zi li s-a spus că în Centru nu pot să rămână decât copiii.Deoarece minorii nu au vrut să se despartă de mama lor au plecat împreună. Au luatlegătura telefonic cu părinţii lui LD care domiciliază în loc. O, dar aceştia au descurajat-ospunându-i că sunt prea bătrâni şi că au pensiile prea mici pentru a o primi cu tot cu cei patru copii la ei. Soacra sa, deşi locuieşte în imediata vecinătate nu îi oferă nici un fel desprijin fiindu-i teamă de reacţia fiului său, cu care este de altfel certată. Femeia estedescumpănită deoarece nu are posibilităţi să-şi părăsească soţul şi locuinţa, şi doreştereabilitarea soţului.

Informaţii obţinute de la agresor:

S-a căsătorit cu soţia sa în urmă cu 17 ani. Nici unul dintre ei nu avea studiiliceale, astfel încât angajarea a fost dificilă. Soţia a încercat să se angajeze în câteva locuridar nu a reuşit, după care a rămas însărcinată şi s-a ocupat de creşterea copiilor. În timp s-aobişnuit cu statul acasă. El a muncit din greu ca să aducă un ban în casă; a schimbat de-alungul timpului mai multe locuri de muncă pentru a câştiga mai mult. Soţul susţine că totce s-a realizat în casă este numai datorită muncii lui. În urmă cu aproximativ 5 ani aintervenit accidentul, şi nu a reuşit să se mai angajeze nicăieri. De atunci, soţul a insistat pe lângă soţie să-şi caute un loc de muncă, dar aceasta l-a refuzat în mod constant dincauza copiilor care trebuiesc mereu supravegheaţi şi ajutaţi. Mai consumă din când în cândcâte un pahar de vin, dar consideră că nu face o crimă prin aceasta. S-a săturat să totmeargă la doctor, să se interneze în spital şi să facă tratament. Referitor la ce s-a întâmplat

înainte de fuga soţiei de acasă LP susţine că aceasta exagerează mereu, că o mai loveştedin când în când, dar numai din cauza ei deoarece niciodată nu îl ascultă. Îşi iubeşte copiii,este foarte mândru de rezultatele lor la învăţătură şi este dispus să facă orice efort pentru a-i întreţine la şcoală.

Informaţii obţinute de la membrii familiei

82



Copiii cei mari ai familiei povestesc cu lacrimi în ochi că le este dor dezilele liniştite când părinţii lor nu se certau. Acum le este frică de tatăl lor când este subinfluenţa băuturilor alcoolice. Ei se simt responsabili şi se bagă mereu să o apere pe mamalor, astfel că se întâmplă ca tatăl lor să îi lovească şi pe ei.

Informaţii obţinute de la veciniVecinii familiei L îl cunosc pe LP de mulţi ani de yile. Aceştia spun despre el că

este un vecin bun, săritor, harnic cu condiţia să nu bea. Chiar şi când nu bea se întâmplă să-şi iasă din fire şi să se enerveze, să ţipe şi să înjure din orice. Vecinii susţin că dacă LP seîmbată nu se mai poate controla. Chiar dacă aud certuri, şi deşi ştiu că LP o bate pe LD,vecinii nu se amestecă de teamă.

83



HARTA ECO LD – COMUNITATE

LEGENDĂ:

LEGĂTURĂ PUTERNICĂLEGĂTURĂ SLABĂ CARE NU IMPLICĂ SPRIJIN

LEGĂTURĂ TENSIONATĂ

Matricea procesului decizional

Soţ

ServiciulSocial

Biserica

LD43

Şcoala

Soacra

Medic Părinţi

Vecini

84



Riscuri posibile dacă femeia NU părăseşte locuinţa Riscuri posibile dacă femeia părăseşte locuinţaFIZIC

Leziuni: ochi învineţiţi, faţă congestionată, tumefiată,arcada spartă, semne ale violenţei.

Moartea

Leziuni: după ce părăseşte locuinţa, agresorul simte plăcerîn a o lovi.

Tratament inuman la care este supusăfemeia dacă încearcă

părăsească locuinţa.PsihologicTraume psihice: folosirea violenţei verbale şiemoţionale pentru a menţine contolul continuu.

Abuz de substanţe: Victima consumă abuziv drogurisau alcool, încercând să anihileze durerea fizicăsautrauma emoţională suferită.

Efecte pe termen lung: boli psihice.

Sinuciderea: abuzatorul poate comite crima sau se poate sinucide, iar victima se poate sinucide ca

rezultat al efectelor psihologice ale violenţei.

Traume psihice: agresorul continuă să aibă contacte cvictima prin accesul oferit de tribunal în scopul vizităcopiilor.Abuz de substanţe: Victima consumă abuziv droguri saalcool, după părăsirea locuinţei pentru că nu poate face fanoii situaţii.

Efecte pe termen lung: boli psihice.

Sinuciderea: abuzatorul poate comite crima sau se poasinucide, iar victima se poate sinucide ca rezultat al efectel

psihologice ale violenţei.Violenţa asupra copiilor

Traume fizice sau psihice: copiii care sunt martoriiviolenţei fizice sunt în acelaşi timp şi obiectulviolenţei psihice sau al atacurilor psihologice şi/sau alviolenţei fizice, putând fi loviţi în încercarea de a

proteja victima.Părinte singur: partenerul nu este pregătit din punct devedere emoţional să ofere ajutor copiilor şi să exerciterolul de părinte singur.Pierderea copiilor: serviciile de protecţie a drepturilor copiilor decid plasarea minorilor la un asistentmaternal sau decăderea din drepturile părinteşti.

Traume fizice sau psihice: riscul de a asista la violenţe timpul vizitelor pe care le face partenerul; abuz emoţionasupra copiilor prin nerespectarea programului de vizite.

Părinte singur: victima nu are curajul să caute „ceva nou”, ivizitele abuzatorului nu oferă sigurantă pentru copii.

Pierderea copiilor: serviciile de protecţie a drepturilcopiilor decid pierderea custodiei copiilor sau dreptul de avizita.

FinanciarStandard de viaţă: abuzatorul deţine controlul banilor şi oferă victimei puţini bani pentru necesarul zilnic.Resursele materiale sunt puţine.

Pierderea locuinţei: victima poate evita producereastricăciunilor şi a daunelor.

Pierderea posesiunii: distrugerea de către soţ a bunurilor comune şi a valorilor.

Standard de viaţă: victima nu doreşte să trăiască singură; nare resurse financiare, nu are loc de muncăPiederea venitului: victima nu are loc de muncă, iar pentrînceperea vieţii de părinte singur trebuie să-şi găseascăsursă de venitPierderea locuinţei: victima trebuie să se mute în allocuinţă şi să aleagă un mediu sigur sau poate pierde locuindupă divorţ.Pierderea posesiunii: distrugerea de către soţ a bunurilcomune şi a valorilor necesare după părăsirea locuinţei.

85



IV. Planificarea intervenţiei împreună cu persoana asistată

Conform „Ghidului de intervenţie în cazurile de violenţă în familie” planulindividualizat de asistenţă şi îngrijire reprezintă „ intenţia de realizare a schimbărilor necesare şidorite pentru protecţia victimelor violenţei şi asistenţa agresorului.”

Factorii de bază ai planificării intervenţiei sunt:• stabilirea obiectivelor intervenţiei;• identificarea a ceea ce trebuie schimbat pentru atingerea obiectivelor;• stabilirea activităţilor pe care părţile implicate urmează să le realizeze;• stabilirea procedurilor de lucru;• stabilirea timpului de lucru.

Planul individualizat de protecţie se concretizează în schimbarea comportamentelor individuale într-o perioadă de timp limitată, utilizând resursele alocate şi totodată în menţinereamodificărilor produse la nivelul beneficiarului. Acesta se realizează pe baza alegerilor,aşteptărilor, scopurilor pe temen scurt şi lung stabilite de beneficiar. Asistentul social areobligaţia de a respecta alegerile făcute de beneficiar şi de a-i prezenta acestuia efectele alegerilor sale.

IV.A. Colectarea datelor

- identificarea cauzelor agresiunii: situaţia economică precară a familiei; boalade care suferă LP şi pe care nu doreşte să o trateze, consumul de băuturi alcoolice de către soţ,statutul de femeie casnică al soţiei;

- tehnicile utilizate în evaluarea complexă: scala revizuită a tacticilor deconflict; genograma; harta reţelei sociale; diagrama familială.

IV.B. Analiza datelor

- riscul de recidivă: foarte ridicat, datorită: consumului de băuturi alcoolice din partea soţului, bolii netratate, problemelor financiare cu care se confruntă familia,relaţiilor dintre soţi profund afectate, dificultatea găsirii imediate a unui loc demuncă pentru soţie;

- schimbări necesare pentru reducerea factorilor de risc: internarea lui LP înspital pentru evaluare medicală şi reluarea tratamentului; asigurarea confortuluiemoţional pentru mamă şi copii; eliminarea alcoolului şi a anturajului vicios din

viaţa soţului; înscrierea mamei la AJOFM pentru curs de calificare şi ulterior găsireaunui loc de muncă;

- identificarea nevoilor victimei: nevoi emoţionale şi afective; nevoi economice;informare, consiliere şi orientare pe piaţa forţei de muncă; ocuparea unui loc pe piaţa forţei de muncă; reducerea tensiunilor din mediul familial;

86



IV.C. Stabilirea obiectivelor

- pe termen scurt – depăşirea stării de criză;- pe termen lung – reabilitarea victimelor şi terapia agresorului.

IV. D. Stabilirea activităţilor

Consiliere socială - reintegrare socială;

- reluarea relaţiilor cu prietenii şi vecinii;

Restabilirea mamei şi a copiilor prin:

- controale şi tratamente medicale

- consiliere psihologică

- suport financiar (acordarea ajutorului social)

- suport material (alimente, haine, produse igienico – sanitare prin colaborare cu Crucea Roşie)

- înscrierea mamei la cursuri de calificare profesională

- înscrierea mamei la AJOFM în vederea găsirii unui loc de muncă

Analiza câmpului de forţe

87



(+) Forţe pozitive (-) Forţe negative

Hotărârea tatălui de a se interna în spital şide a relua tratamentul

Relaţia conflictuală cu soţul.

Sprijin din partea prietenelor şi persoanelor apropiate.

Consumul de alcool de către soţ

Relatia de susţinere cu echipa de profesionişti a SPAS.

Întreruperea tratamentului de către soţ

Dorinţa mamei de a urma cursuri decalificare

Criza prin care trece mama.

Hotărârea mamei de a-şi găsi un loc demuncă

Criza prin care trec copiii.

Acceptarea din partea mamei a situaţiei şieforturile de depăşire a crizei

Găsirea cu greutate a unui loc de muncădatorită lipsei de experienţă a mamei.

Acceptarea din partea copiilor a situaţiei şieforturile de depăşire a crizei

Situaţia financiară precară.

Susţinere din partea copililor Sechele datorită violenţei din partea soţului.Ataşamentul tatălui pentru copii şi dorinţaacestuia de a-i spijini pentru a continuastudiile

Lipsa sprijinului din partea părinţilor şi acelor mai mulţi dintre prieteni.

Terapia agresorului – Activităţi -

• internarea tatălui în spital pentru evaluare medicală şi tratament• consiliere psihologică pentru - stăpânirea furiei;

- modificarea comportamentelor abuzive de comportament;- învăţărea modurilor de interacţiune neagresive;- Centrul de Asistenţă destinat Agresorilor Familiali"Anatol", din Focşani / o oră / săptămână

V. Implementarea planului de intervenţie şi monitorizarea

Intervenţia este partea cea mai vizibilă a procesului de asistenţă. Planul de intervenţieeste lipsit de valoare dacă nu nu este înţeles şi nu este bine definit modul cum va fi implementat.Pe parcursul implementării, asistentul social, manager de caz, va coordona realizarea

activităţilor de asistenţă socială şi de protecţie a victimei în familie. În funcţie de efectulintervenţiei asupra situaţiei persoanei asistate, asistentul social, manager de caz, va decidecontinuarea sau modificarea acţiunilor prevăzute în planul de intervenţie. Etapa de intervenţie presupune acţiuni specifice de intervenţie realizate de către managerul de caz, precum şimobilizarea şi implicarea tuturor resurselor umane, finaciare, materiale, comunitare identificatede către acesta în vederea rezolvării cazului prin îndeplinirea obiectivelor planului de intevenţie.Monitorizarea este un proces continuu de evaluare a eficienţei intervenţiei. Monitorizarea arescopul de a se cunoaşte dacă serviciile mai sunt corespunzătoare nevoilor persoanei asistate.

88



Totodată monitorizarea urmăreşte dacă pot fi realizate modificările cerute de evoluţia cazului.Etapa de monitorizare presupune urmărirea şi evaluarea permanentă a situaţiei clientului pentru ase asigura starea de echilibru urmărită în rezolvarea cazului. Asistentul social nu intervine decâtdacă se modifică date ale situaţiei clientului sau intervin factori neprevăzuţi care pot afectaechilibrul realizat.

Pe parcursul intervenţiei, LD şi copiii şi-au recâştigat confortului emoţional.Agresorul LP urmează un program individual de asistenţă (consiliere, psihoterapie,tratament sub medicaţie pentru scoaterea de sub dependenţa consumului de alcool) în vedereaevitării repetării actelor de violenţă.

LD a început să frecventeze cursurile de calificare în speranţa găsirii unui loc de muncă pentru câştigarea independenţei financiare.

VI. Închiderea cazului şi monitorizarea post – intervenţie

Asistentul social decide, prin consultare cu supervizorul său, să încheie orice implicareîn cazul instrumentat. Închiderea cazului se poate realiza fie conform planului de intervenţie,atunci când asistentul social şi-a atins obiectivele stabilite anterior, fie prin referire sau transfer către o altă instituţie/alt serviciu social, atunci când situaţia problematică nu poate fi rezolvată deinstituţia sau serviciul social în care s-a instrumentat cazul până la acel moment.

Închiderea cazului este urmată de monitorizarea post – intervenţie, cu atât mai mult cucât victimele au râmas în preajma agresorului. Riscul de a repeta actele de violenţă rămâne chiar dacă agresorul a urmat un program individual de asistenţă. Închiderea cazului de violenţă înfamilie se realizează obligatoriu numai după ce specialiştii care au gestionat cazul dispun desuficiente informaţii care arată că atât victima cât şi agresorul sunt capabili să facă faţăsituaţiilor de risc ce pot să apară.

Înainte de închiderea cazului, victimei i se vor comunica aspectele pe care specialiştiile-au identificat ca fiind posibilităţi de revenire ale violenţei.

Închiderea cazului se face prin decizia autorităţii competente la recomndareaasistentului social, mamager de caz. Cazul va fi înregistrat într-o bază de date astfel încât să sefaciliteze accesul la informaţii în caz de redeschidere.

VII. Evaluarea opiniei beneficiarului

Evaluarea opiniei beneficiarului de servicii de asistenţă socială cu privire la serviciilede care a beneficiat (feed –back) oferă posibilitatea analizei gradului de satisfacţie resimţit de

beneficiar.

CONCLUZII

89



Violen a în rela iile dintre sexe trebuie privită ca o problemă a îngrădirii sau încălcăriiț ț drepturilor fundamentale ale omului. Drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective alecetăţenilor, esenţiale pentru viata, libertatea şi demnitatea acestora, indispensabile pentru liberadezvoltare a personalităţii umane, drepturi stabilite prin Constituţie şi garantate prin Constituţieşi legi.

Articolul 22 din Constituţie consacră trei drepturi fundamentale cetăţeneşti aflate într-o strânsălegătură. Aceste drepturi sunt dreptul la viaţă, dreptul la integritate fizică şi dreptul la integritate psihică. Dreptul la viaţă presupune în primul rând, că nici o persoană să nu poată fi privată deviaţa sa în mod arbitrar. În ceea ce priveşte dreptul la integritate fizică şi psihică, art.22, alin.(2), prevede că nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau de tratament inumansau degradant. Orice atingere adusă integrităţii persoanei trebuie sancţionată de lege.

La mijlocul anilor ’70, mi carea feministă a început să ia public atitudine fa ă deș ț violen a în rela ia dintre sexe i a înfiin at primele refugii pentru femei. Deşi de atunci şi pânăț ț ș ț acum s-au făcut eforturi pentru găsirea unor căi de de sprijinire a femeilor victime ale violenţei înfamilie, nu există strategii coerente, soluţii adecvate şi nici un instrument legislativ eficient, olege care să ocrotescă victimele violenţei, să pedepsească agresorii şi care să ducă la prevenirea

şi combaterea imediată şi pe termen lung a violenţei în familie. Lipsa de reacţia şi răspundere din partea statului vis-a-vis de acest fenomen este dezamăgitoare.În România nu se cunoaşte cu exactitate amploarea fenomenului de violenţă în familie

deoarece victimele nu raportează cazul autorităţilor de frică, deoarece multe dintre ele nu au undesă se ducă dacă agresorul află demersurile victimei. O altă cauză ar fi neîncrederea victimelor în posibilităţile autorităţilor de a o ajuta şi atunci în situaţia de criză şi mai târziu în eventualitateaunui divorţ de agresor. Victimele violenţei conjugale sunt izolate social şi în marea majoritatefamilia, rudele, prietenii nu ştiu şi află prea târziu despre ce se întâmplă. Dacă sunt şi copii lamijloc, între cei doi soţi, mamele victime acceptă situaţia pentru a le asigura acestora un căminoarecum stabil şi o situaţie materială. Chiar dacă victima ajunge la spital în urma agresiuniifizice aceasta invocă un accident din neatenţie, iar medicii nu întreabă mai mult. Violenţa

domestică este atît o problemă penală cît şi una de sănătate. Din acest motiv, soluţiile acestei probleme trebuie să implice persoanele din domeniul medical.S-a discutat mult despre obligativitatea raportării de către serviciile medicale a cazurilor

de violenţă în familie iar părerile sunt împărţite.S-a argumentat că cererea ca serviciile medicale să raporteze autorităţilor actele de

violenţă domestică este o soluţie limitată dar eficientă la violenţa domestică. Percepând violenţadomestică drept o problemă penală şi de asistenţă medicală, se poate realiza o colaborare între poliţie şi serviciile medicale carte poate duce la rezolvarea ei. Implicarea serviciilor medicale înraportarea fenomenului ajută ca medicii să înţeleagă dinamica violenţei domestice. Violenţadomestică este o problemă complexă care cere soluţii complexe. Deşi raportarea obligatorieimplică autorităţile medicale şi poliţia, ea nu promovează un răspuns coordonat al comunităţii.

Un astfel de răspuns presupune şi participarea avocaţilor, serviciilor pentru protecţia copilului,oamenilor de afaceri din comunitatea respectivă, mass-media, angajatorilor şi bisericii.Deşi susţinătorii raportării obligatorii au intenţii bune, această politică nu este un mod

eficient de a garanta siguranţa victimei. Cele mai multe victime sunt femei şi de multe ori s-auconfruntat cu o atitudine discriminatorie. De aceea, multe femei nu mai au încredere în autorităţişi nu doresc să le raporteze, direct sau indirect, abuzurile pe care le suportă. Dacă victimeleconsideră că raportarea obligatorie de către serviciile medicale le pune într-un pericol şi maimare, nu vor mai merge la medic pentru a-şi îngriji rănile. Raportarea obligatorie nesocoteşte

90



confidenţialitatea medic-pacient. Dacă pacienţii nu doresc să raporteze incidentele violente, mulţimedici vor vrea să respecte această decizie. Raportarea obligatorie transformă acest refuz eticîntr-o încălcare a legii. Victimele sunt adulţi autonomi care au dreptul de a lua decizii importante pentru viaţa lor.

În cazurile de violenţă conjugală instituţiile implicate ( spitale de urgenţă, secţii de

poliţie, instituţii de medicină legală, adăposturi) nu colaborează între ele. Fiecare stocheazăinformaţiile pe care le deţine fără să realizeze o clasificare a sistematică a diferitelor forme deviolenţă conjugală.

Pentru a realiza o eficientizare a acestei activităţi se poate urma exemplul realizat prin“Proiectul de Cercetare WiBIG (Acompanierea ştiinţifică a proiectelor de intervenţie împotrivaviolenţei domestice)” în Germania la Universitatea din Osnabrück. Proiectul a fost finanţat deMinisterul Federal pentru Familie, Vârstnici, Femei şi Tineret (Ana Muntean – “Practici inasistenţa socială - România şi Germania)”.

La baza intervenţiei este alianţa instituţională pentru cooperare interinstituţională şiinterdisciplinară. Echipele interinstituţionale şi interdisciplinare sunt formate din reprezentanţiirefugiilor şi centrelor pentru victimele violenţei domestice, poliţiei, justiţiei, direcţiile pentru

protecţia copilului, direcţii de asistenţă socială. Aceştia au sarcini din partea instituţiilor pe carele reprezintă.Primul pas care a fost realizat în Germania a fost modificarea legii privind abordarea

cazurilor de violenţă. O lungă perioadă de timp pentru a putea proteja victima, poliţia sugera caaceasta să părăsească locuinţa. Pe baza noii legi privind poliţia, agresorul va fi obligat de poliţistsă părăsească locuinţa şi i se va interzice accesul pentru o perioadă de până la 28 de zile. Paşiiurmători sunt intervievarea martorilor şi fotografierea leziunilor şi a locului faptei în vedereaînceperii urmăririi penale.

Începând cu anul 2002 în Germania agresorului i se oferă posibilitatea de a participa la un program special pentru agresori, aşa numitele traininguri sociale. Dacă agresorul participă cuconsecvenţă până la finalul programului, de regulă nu mai urmează nici o altă sancţiune.

Modificările intervenite în practicile poliţiei şi noua lege de protecţie împotriva violenţeiau făcut necesare modificări în ceea ce priveşte consilierea victimelor. De multe ori victimeleviolenţei conjugale nu se adresează unor centre de consiliere considerând că nu au nevoie desprijin deşi nu deţin cunoştinţe despre posibilităţile lor legale de apărare. Alte victime sunt fie prea înfricoşate, fie resemnate pentru a mai solicita ajutor. De aceea s-a impus măsura pentruconsilierea pro – activă. Aceasta se realizează în continuarea intervenţiei poliţiei în cazurile deviolenţă în familie, după primirea datelor de la aceasta. Consilierea şi intervenţia în situaţii decriză se poate realiza şi la domiciliul victimei şi prin telefon. S-a creat şi o echipă de IntervenţieMobilă care oferă femeilor aflate în situaţie de criză consiliere şi sprijin fie la domiciliu fie în altloc. De multe ori s-a solicitat participarea consilierei odată cu intervenţia poliţiei. IntervenţiaMobilă poate fi contactată zilni între orele 09,00 şi 20,00 şi la cerere (nu pro – activ ) se poate

realiza consierea şi cu ocazia unei vizite. Această consiliere ajută şi la clarificarea paşilor viitoriîn cazul în care victima nu ar reuşi să întreprindă din proprie iniţiativă demersurile necesare pentru apărarea propriei persoane. În multe cazuri victimele aveau copii mici sau alte persoanedin familie în întreţinere având mişcările limitate. Veniturile financiare precare sau faptul cătrăiau cu agresorul având un menaj comun, le-au determinat pe femei să apeleze la echipa deintervenţie mobilă. De multe ori echipa de Intevenţie Mobilă a fost solicitată să intervină pantru asprijini evadarea victimei către un alt adăpost unde aceasta să fie în siguranţă.

91



Multe victime nu îşi cunoşteau drepturile şi nu ştiau unde pot primi sprijin şi au obţinutaceste informaţii despre posibilităţile de intervenţie şi ocrotire de la echipa de Intervenţie Mobilă.Totodată prin intermediul acestei echipe s-au colectat date despre copiii victimele violenţei înfamilie, înlesnind astfel intervenţia serviciului de urgenţă pentru copii. Totodată deplasarea ladomiciliu şi-a dovedit utilitatea şi în cazul grupurilor – ţintă de imigrante care nu cunosc limba,

care trăiesc în izolare socială şi nu cunosc structura sistemului de asistenţă.Acest proiect de intervenţie WiBIG a fost un real succes în Germania. Succesele s-auobţinut la trei niveluri şi se influenţează reciproc (Ana Muntean – “Practici in asistenţa socială- România şi Germania)”:

- rezultatele de lungă durată sunt la nivel normativ se referă la legea protecţieiîmpotriva violenţei şi legile privind funcţionarea poliţiei;

- rezultatele pe durată medie, la nivel structural, şi anume, ogfertele noi deconsiliere, competenţele speciale din cadrul organizaţiilor, ancorarea tematiciiviolenţei în familie în pregătirea şi specializarea profesioniştilor;

- rezultate la nivel individual, care generează procese de transformare. Acest proiect a generat stimularea interesului general şi totodată implicarea pe tema

violenţei în familie.Fenomenul violenţei în familie este tot mai vizibil în creştere. Domiciliul nu mai este demult pentru o parte dintre femei un loc sigur. Violenţa intrafamilială este un secret bine păzit, pentru a păstra imaginea familiei neştirbită. Legile în vigoare care nu sunt chiar cele mai bune,mentalitatea, stereotipiile culturale, discriminarea de gen şi lipsa totală de interes a guvernului pentru această problemă fac ca violenţa în familie ca problemă socială să nu fi găsit soluţiiadecvate, sau dacă a găsit nu s-a acţionat cu consecvenţă pentru aplicarea acestora.

Proiect de intervenţie WiBIG este un model care ar putea fi încercat ca o rezolvare şi pentru ţara noastră. Impactul proiectului de intervenţie a dus la dezvoltarea unor bune practici,ceea ce este de dorit şi pentru sistemul naţional de asistenţă socială.

Pentru a fi eficienţi în lupta cu violenţa împotriva femeilor în procesul de intervenţie este

nevoie de:- mai multe centre de asistenţă pentru femeile abuzate;- finanţarea de către statul român a serviciilor pentru femeile abuzate;- înfiinţarea de centre specializate în consiliere pentru bărbaţii violenţi;- pregătirea/instruirea reprezentanţilor instituţiilor care intervin în asistarea

victimelor violenţei: poliţişti, avocaţi, judecători, medici legişti, medicigeneralişti şi specialişti, psihologi, asistenţi sociali;

- campanii de conştientizare a opiniei publice care au şi menirea de a da „curaj“victimelor pentru a-şi părăsi soţul bătăuş pentru protecţia sa şi a copiilor, undeeste cazul;

- includerea apelurilor telefonice pentru cazurile privind violenţa în familie în

cadrul serviciului telefonic de urgenţă cu număr unic de apel care funcţioneazăconform legii.

Asistentul social pe lângă alte roluri pe care le are în societate este şi agent al schimbării.Profesia de asistent social este menită să contribuie la schimbarea individului atât sub aspectsocial cât şi atitudinal. Asistentul social trebuie să se implice în rezolvarea problemelor de crizăsocială în cadrul comunităţii, în vederea depăşirii situaţiilor de impas, dar şi în susţinereagrupurilor defavorizate.

92



Asistenţa socială trebuie să aibă la bază în permanenţă principiile drepturilor fundamentale ale omului şi ale justiţiei sociale.

În ceea ce priveşte violenţa în familie, asistentul social trebuie să acţioneze pentrusemnalarea cazurilor, preluarea victimelor şi direcţionarea lor către serviciile specializate.Deoarece violenţa în familie este favorizată pe lângă alţi factori de sărăcie şi lipsa educaţiei,

asistentul social trebuie să se implice în schimbarea condiţiilor de mediu.

ROMÂNIA ANEXA Nr. 1JUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂCOMPARTIMENT CONSILIERE SERVICII SOCIALE

93



Nr………. Din ……….....

FISA DE SEMNALARE

NUMELE ŞI PRENUMELE ..........……………………………………………………………

Domiciliul……………………………………………...…. Varsta … telefon ….………………

Tipul de sesizare:directa/scrisa/petitie/autosesizare …………………………………………….

Numele, prenumele si adresa persoanei/institutiei care sesizeaza ……………………………….

Evaluarea initiala:(se vor nota date cu privire la datele de identitate ale copilului, ale familiei,daca a mai solicitat sprijin la alte institutii, orice date relevante care conduc la rezolvareacazului ):

______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________ Diagnozasociala: ______________________________________________________________ Demersuri privind rezolvarea cazului: __________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ________________________________________________________________________ Solutionarea cazului: ________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________________ ______________________________________________________________________

Cazul este alocat_____________________biroului _________________________sprecolaborare.

Şef Serviciu, Compartiment Consiliere Servicii Sociale,Inspector specialitate,

ANEXA Nr. 2

ROMÂNIA

JUDEŢUL BACĂU

COMUNA TEIUL

94



SERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Nr. ______ din _________

Se aprobă,

Director

R E F E R A T

privind propuneri de transmitere a cazului copilului / adultului la CompartimentulConsiliere Servicii Sociale ________________________________.

Subsemnata/ul _________________________ având funcţia de _______________ Serviciul Public de Asistenţă Socială, a fost sesizat prin

_______________________________________ cu privire la situaţia copilului /adultului _____________________________________ şi în urma verificărilor efectuate am constatat următoarele:

____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ ____________________________________________________

____________________________________________________________________ ____________________________________________________________________ _______________________________________________________

Faţă de situaţia constatată, se impune referirea cazului către CompartimentulConsiliere Servicii Sociale.

Şef Serviciu, Şef Birou, Întocmit,

95



ROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂCOMPARTIMENT CONSILIERE SERVICII SOCIALE

Nr………. Din ………..... VIZAT,ŞEF SERVICIU

ANCHETA PSIHO-SOCIALA

1. Persoana care completeaza ancheta sociala NumeFunctiaInstitutiaData intocmirii

2. Sursa sesizarii

3. Detalii privind membrii familiei

ParintiMama Tatal Nume NumeAdresa de domiciliu Adresa de domiciliuAdresa de rezidenta Adresa de rezidentaData nasterii Data nasteriiCNP CNPLocul nasterii Locul nasteriiReligie ReligieOrigine etnica Origine etnicaOcupatia OcupatiaLocul de munca Locul de munca

5. Alti membri ai familiei (copii, alte persoane care locuiesc cu familia) Nume Relatia Data nasterii

123456

6. Situatia economico-sociala a familiei

96



7. Climatul familial

8. Reteaua sociala/legatura cu comunitatea

9. Situatia economica (venit etc)

10. Educatia copilului/copiilor

11. Locuinta (conditii sanitare, mobila, utilitati etc)

12. Satisfacerea nevoilor medicale

13. Istoric familial relevant

14. Descriere problemei/problemelor copilului/familiei

15. Prezentarea situatiilor/evenimentelor

16. Identificarea nevoilor

17. Sumar al concluziilor asistentului social

18. Recomandarile asistentului social

SemnaturaAsistentului Social

97



ANEXA Nr. 3ROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

COMPARTIMENTUL CONSILIERE SERVICII SOCIALE Nr………. Din ……….....

VIZAT,ŞEF SERVICIU

FISA DE EVALUARE INITIALA

Datele personale ale solicitantului: Numele si prenumele ………………………………………………………………………

Data şi locul nasterii…………….…………………..……………………….............……Domiciliul:…………………………………..…………………………………………….

Date personale privind familia :Mama Nume si prenume……………………………………………………………..…………….Data şi locul nasterii…………………………………………………...……………………Pregatirea scolara/profesională…………………………………….……………………….Ocupatia…………………………………………………………………………………….Domiciliul…………………………………………………………………………………..

Tata Nume si prenume…………………………………………………………………………...Data şi locul nasterii………………………………………………………………...………Pregatirea scolara/profesională……………………………………………………………….....……..Ocupatia…………………………………………………………………………………….Domiciliul…………………………………………………………………………………..

Fraţi / Alte rude Nume si prenume ……………………………………………………………………………..Data şi locul nasterii………………………………………………....…………………………

Pregatirea scolara/profesională………………………………..........………………………....Ocupatia……………………………………………………………………………………….Domiciliul……………………………………………………………………………………..

Nume si prenume………………………………………………………...…………………Data şi locul nasterii…………………………………………………..……………………Pregatirea scolara/profesională………………………………………....…………………..Ocupatia……………………………………………………………………………………

98



Domiciliul………………………………………………………………………………....

Date despre mediul de viaţă al solicitantului (locuinţa, şcoala/serviciul, relaţiile cu colegii, etc.) :…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………………Dificultăţile cu care se confruntă solicitantul şi serviciile la care a apelat până în prezent………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Motivul solicitării serviciilor CSS :………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Aşteptările solictantului de la CSS referitor la motivul expus :……………………………………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Observatii:…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Recomandari:………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

……………………………………………………………………………… Numele şi prenumele inspectorului:……………………………………………………..

Semnătura :Data :

99



ROMÂNIAROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ

Nr………. Din ……….....

VIZAT,SEF SERVICIU,

FIŞA DE EVALUARE PSIHOLOGICĂ A FAMILIEI Numele familiei…………………………………………………………………………

Membrii familiei

Nume şi prenume Data

naşterii

Ocupaţie Adresa

Pentru fiecare membru al familiei se evaluează următoarele aspecte:a. Dezvoltare cognitiva b. Dezvoltarea socio-afectivăc. Relaţiile cu ceilalţi membrii ai familiei

d. Atitudinea faţă de dificultăţile cu care familia se confruntă şi pentru care s-a adresat CCS

1. Nume şi prenume………………………………………………………………………a. ……………………………………………………………………………………………… b. ………………………………………………………………………………………………c. ………………………………………………………………………………………………d. ………………………………………………………………………………………………2. Nume şi prenume…………………………………………………………………..........a. ……………………………………………………………………………………………… b. ………………………………………………………………………………………………c. ………………………………………………………………………………………………

d. ………………………………………………………………………………………………3. Nume şi prenume…………………………………………………………………….....a. ………………………………………………………………………………………..... b. ………………………………………………………………………………………….c. ………………………………………………………………………………………….d. ………………………………………………………………………………………......Resursele familiei în vederea depăşirii dificultăţilor pentru care s-a adresat CCSS………………………………………………………………………………………………

100



………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Observaţii…………………………………………………………………………………

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Propuneri……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Psiholog:.....................Data:.........................

101



ROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Nr………. Din ……….....

PLAN PERSONALIZAT DE CONSILIERE

Nume si prenume beneficiar ..........…………………………..........………. varsta………………Data intocmirii P.P.C. …………….............……………………………….....……………………Scurt istoric personal: ………………………..............…………………………………………................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................servicii specializate oferite beneficiarului ...............………………………………………….……......................................................................................................................................................................................................................................................................................Problematica cazului (situatia actuala): ……………………………………………....…..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Obiective stabilite impreuna cu beneficiarul in vederea depasirii situatiei de criza :.......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Activitati corespunzatoare atingerii obiectivelor (modalitati de interventie):

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Durata activitatilor: ………………………………………….……………………………………

102



Rezultate si concluzii la inchiderea cazului............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

Şef Serviciu Compartiment ConsiliereServicii Sociale

Responsabil caz

Inspector de specialitate

103



VIZAT,DIRECTOR

CONTRACT CU BENEFICIARUL / REPREZENTANTUL LEGAL

Încheiat astăzi ___________ între Domnul/Doamna _____________________________ încalitate de ........................ la compartimentul ...................................................... şiDomnul/Doamna________________________________ în calitate de părinte/reprezentant legalal copilului (numele şi prenumele copilului) /beneficiar. _________________________________________, născut la data de _______________,domiciliat în _________________________________________ pentru care se impune consilieresocială.

I. Scopul contractuluiAsigurarea îndeplinirii obiectivelor prevăzute în planul personalizat de consiliere.II. Obligaţiile părţilor

1. Compartimentul Consiliere Servicii Sociale se obliga:

a) sa respecte normele deontologiei profesionale;b) sa asigure organizarea si desfasurarea calitativa, si in bune conditii a sedintelor deconsiliere, dupa urmatoarele norme:

- discretie si confidentialitate;- profesionalism si calitatea serviciilor;- cadru securizant si de incredere;- respectarea opiniilor clientului.

c) sa ofere de fiecare data un raspuns profesional in ceea ce priveste evolutia cazului.

2. Dl/Dna/Dra……………………………………………………….se obliga:a) sa respecte obiectivele si programul sedintelor de consiliere (ora, frecventa, etc.);

b) sa se implice in mod activ in toate demersurile programului de consiliere, constientfiind de faptul ca solutia vine in primul rand din partea lui;c) sa pastreze confidentialitatea informatiilor in afara cabinetului;d) sa manifeste sinceritate si deschidere la intrebarile puse de consilier pe tot parcursul

programului de consiliere;e) sa manifeste deschidere emotionala;f) sa nu recurga la nici un fel de violenta (fizica, verbala, sexuala, etc.);g) sa prezinte consilierului informatii despre situatia familiala, starea de sanatate, etc.

Daca prezentul CONTRACT nu este respectat de catre solicitantii sedintelor deconsiliere, membrii Compartimentului Consiliere Servicii Sociale isi rezerva dreptul de ainchide cazul.

III. Durata contractuluiPrezentul contract intră în vigoare de la data semnării lui şi va fi valabil pe perioada deimplementare a planului de consiliere personalizat.

IV. Clauze finalea. Orice modificare adusă prezentului contract se face prin acordul ambelor părţi. b. În caz de nerespectare, din motive obiective, a celor stipulate în prezentul

contract, se va reevalua situaţia creată şi se va stabili de comun acord, noile

104



măsuri care se impun (de ex. reducerea dimensiunilor planului actual, găsirea desoluţii alternative, sprijin suplimentar etc).

c. În caz de nerespectare a prevederilor din prezentul contract, contractul va fireziliat şi întreg procesul de evaluare a copilului/beneficiarului se va relua.

d. Altele

Prezentul contract s-a încheiat în 2 exemplare, câte unul pentru fiecare parte.

Şef Serviciu, Compartiment Consiliere Beneficiar /Părinte /Reprezentant Servicii Sociale Legal al copilului

105



ROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ Nr………. Din ……….....

VIZAT,SEF SERVICIU

FISA DE CONSILIERE

Nume şi prenume ................................................................................................................Definirea problemei ..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Resursele clientului ...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Obiectiv pe termen lung:

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

Obiective specifice: ..........................................................................................................................

...........................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

Evaluarea interventiei :…………………………………………………………………….............

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

Locul si data consilerii:

COMPARTIMENT CONSILIERE

SERVICII SOCIALE,

106




Nr………. Din ……….....

VIZAT,ŞEF SERVICIU

FIŞA DE MONITORIZARE PE PARCURSUL INTERVENŢIEI

Numele familiei/clientului:............................................................................................................Membrii familiei: ..........................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Motivul pentru care familia/clientul s-a adresat CCS .................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Stadiul atingerii fiecărui obiectiv în parte din PPC .....................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Intervenţiile de care a beneficiat în vederea atingerii fiecărui obiectiv din PPC .........................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Evoluţia în atingerea obiectivelor PFC .........................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Atitudinea familiei/clientului privind derularea intervenţiilor ....................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Observaţii ....................................................................................................................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Propuneri .....................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Comentarii ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

107



Responsabil de intervenţie: .........................................Data: .............................

Am primit, Manager caz / responsabil caz ..............................................................

108




Nr………. Din ……….....

VIZAT,ŞEF SERVICIU

RAPORT DE MONITORIZARE

Data si locul consilierii: …………………………………………………………………………Participanti: ……………………,,,,……………………………………………………………..………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Descrierea problemei: ………………………………………………………………………….…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………Modalitati de abordare (tehnica abordata si scopul): .......................................................................................................................................................................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Tema pentru urmatoarea intalnire: ....................................................................................……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

Data si locul urmatoarei intalniri: ………………………………............................………....………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

RESPONSABIL CAZ

109




Nr………. Din ……….....

VIZAT,ŞEF SERVICIU

FIŞA DE MONITORIZARE POST-SERVICII

Numele familiei/clientului :...........................................................................................................Membrii familiei: ..........................................................................................................................

...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................

Motivul pentru care familia/clientul s-a adresat CCS .......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Scopul întâlnirii profesionist-familie/client ................................................................................Modalităţi de relaţionare intrafamilială (relaţia dintre membrii familiei, atmosfera

intrafamiliala) ............................................................................................................................Modalităţi de rezolvare a problemelor cu care se confruntă în prezent ........................................

...........................................................................................................................................Resurse în depăşirea dificultăţilor psiho-sociale ........................................................................

...........................................................................................................................................Opinia familiei/clientului referitor la situaţia prezentă ...............................................................

......................................................................................................................................................................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Observaţii ..........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Propuneri ............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Când copilul este subiectul principal al monitorizării se consemnează şi aspecte legate de:Dezvoltarea fizica: ......................................................................................................................Dezvoltarea cognitivă: ................................................................................................................Dezvoltarea socio-emoţională: ...................................................................................................

Atitudini şi comportamente în diverse situaţii referitoare la motivele care au stat la bazaintervenţiei…………………………………………………………………………………………...........................................................................................................................................

110



...........................................................................................................................................

...........................................................................................................................................Comentarii ..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Compartiment Consiliere Servicii Sociale:........................Data:...............................................

111




Nr………. Din ……….....

VIZAT,DIRECTOR

FISA DE REDIRECTIONARE A CAZULUI CATREINSTITUTIA/SERVICIUL/CENTRUL

…………………………………………………………………………..

Numele si prenumele beneficiarului/ domiciliul ……….………………………………………….

Data preluarii cazului……………………………………………………….................................Data redirectionarii cazului…………………………………………………................................Motivul redirectionariicazului……………………………………………………………………........................................................................................................................................................................................................................................................................................

Şef Serviciu, Compartiment Consiliere Inspector de specialitate,Servicii Sociale

112




Nr………. Din ……….....

VIZAT,DIRECTOR

RAPORT DE INCHIDERE CAZ

Numele şi prenumele beneficiarului / domiciliu _______________________________________ _____________________________________________________________________________ Data preluării cazului _____________________________

Data închiderii cazului ____________________________ Ca urmare a finalizării perioadei de monitorizare, pe baza rapoartelor de monitorizare

post-servicii, s-a decis închiderea cazului din punct de vedere al intervenţiilor compartimentuluiConsiliere Servicii Sociale.

Şef Serviciu, Compartiment Consiliere ServiciiSociale,

Am primit,Manager de caz / responsabil caz

113



ROMÂNIAJUDEŢUL BACĂUCOMUNA TEIULSERVICIUL PUBLIC DE ASISTENŢĂ SOCIALĂ BACĂUCOMPARTIMENTUL CONSILIERE SERVICII SOCIALE

NR. DIN

Fişă de evaluare a opiniei beneficiarului / reprezentantuluilegal al copilului

Numele şi prenumele beneficiarului / reprezentantului legal al copilului /

domiciliu .........................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

Având în vedere faptul că am beneficiat de serviciile compartimentuluiConsiliere Servicii Sociale din cadrul Serviciului Public de Asistenţă SocialăBacău, apreciez calitatea şi oportunitatea acestora cafiind ...............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................

.....................................................................................................................................

...................................................................................................................................

..

BENEFICIAR,

114

Documents

Violenţa în familie TOT LICENTA mai