în urmarea lui Dumnezeu
Sapientia Iai 2018
© Titlu original: Simone chiamato Pietro: Sui passi di un uomo alla
sequela di Dio, Cantagalli 2015.
Redactor: pr. dr. tefan Lupu Tehnoredactare, coperta: Iulian
Gherghel
Descrierea CIP a Bibliotecii Naionale a României LEPORI, MAURO
GIUSEPPE Simon numit Petru : pe calea unui om în urmarea lui
Dumnezeu / Mauro Giuseppe Lepori ; trad. din lb. italian de Daniel
Hric. – Iai: Sapientia, 2018
ISBN 978-606-578-341-6
© 2018 Editura SAPIENTIA Institutul Teologic Romano-Catolic Str.
Th. Vscueanu, 6 RO – 700462 Iai Tel. 0232/225228 Fax 0232/211476
www.editurasapientia.ro www.librariasapientia.ro e-mail:
[email protected]
Comunitii mele, coal milostiv a paternitii filiale i fraterne a lui
Cristos
CUPRINS
III. „Tu te vei numi Chefa” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . 25
IV. „Poruncete s vin la tine pe ap” . . . . . . . . . . . . . . . .
29
V. „Tu eti Petru” . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . 37
VI. „Mergi în urma mea, Satan” . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 41
VII. „E bine c suntem aici!” . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . 43
VIII. „Pentru mine i pentru tine!” . . . . . . . . . . . . . . . .
. . 49
IX. „De câte ori va trebui s iert?”. . . . . . . . . . . . . . . .
. . . 53
X. „Doamne, la cine s mergem?” . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. 59
XI. „Nu-mi vei spla picioarele în veci!” . . . . . . . . . . . . .
. 63
XII. „Îmi voi da viaa pentru tine!” . . . . . . . . . . . . . . . .
. . 69
XIII. „Nu-l cunosc pe omul acela!” . . . . . . . . . . . . . . . .
. . 79
XIV. „Alergau amândoi împreun” . . . . . . . . . . . . . . . . . .
85
XV. „Simon, fiul lui Ioan, m iubeti?” . . . . . . . . . . . . . . .
91
XVI. Epilog. Umbra lui Simon Petru . . . . . . . . . . . . . . . .
101
Sfântul Petru (Simone Martini, 1326)
PREFA
Î i sunt recunosctor printelui Mauro Lepori nu doar pentru ceea ce
a scris în aceast carte, ci i pentru felul în care a scris-o.
De fapt, citind-o, am experimentat înc o dat mira- colul comunicrii
literare: eti dus înuntrul eveni- mentelor narate – în acest caz,
istoria lui Simon numit Petru – i le vezi cu proprii ochi i le simi
cu propria inim mai mult decât dac ai fi de fa.
Arta cretin, apoi, deine aceast carism unic în cel mai înalt grad,
întrucât se împrtete din pute- rea de ptrundere în eul marelui
eveniment al Mântu- itorului, „intimior mei”, cruia aceasta îi face
ecou.
Astfel, atunci când se nasc, precum în acest caz, dintr-o încercare
pasionat de identificare cu experi- ena lor uman (tentativa de a pi
pe „calea unui om în urmarea lui Dumnezeu”), portretele sfinilor
trec dincolo de limitele simplei „biografii”.
Istoria Prinului Apostolilor e povestit, în incon- fundabilul su
timbru uman, cu o genial capacitate de ptrundere psihologic, în
care fiecare dintre noi poate s se recunoasc. Aa încât, dincolo de
a fi o exce- lent meditaie, aceast oper ar putea fi citit i ca o
elementar, dar nicidecum banal, introducere în antro- pologia
cretin.
Ca s „deschidem apetitul”, vor fi suficiente câteva
stimulente.
M gândesc la felul în care este descris, în primele pagini, naterea
credinei ca întâlnire care-l reveleaz pe om siei: „Niciodat pân
acum, Simon nu considerase
10 Simon numit Petru
cu adevrat importana vieii i a libertii sale”; sau la percepia
posesiunii curiei ca omagiu suprem adus capacitii afective
naturale: „Atunci, Simon ls totul, pentru ca nimic s nu se
piard”.
Pentru el, urmarea lui Cristos („era ca i cum l-ar fi urmat pe
Învtorul acolo unde acesta se-ndrepta cu inima sa, nu doar cu paii,
deciziile i lucrrile sale”) este elogiu al libertii i radicalizare
a dramei acesteia: „...nu ar fi putut merge pân la captul acelei
prietenii fr a îmbria soarta obscur a Învtorului”.
Cu o claritate din ce în ce mai mare i se impune o eviden: adevrul,
mântuirea eului su, e relaia cu Acest om: „Fr el, viaa lui... era
ca o privire fixat asupra nimicului propriu”.
Pân la maturitatea deplin i fecund a persoanei sale, în legtura
inseparabil între „da”-ul spus lui Cris- tos i misiune. În
ascultarea cu bucurie fa de porunca iubirii: a-i da viaa pentru
lucrarea Altuia. „Nu mai aveau niciun moment de rgaz pentru ei
înii: de la rsritul soarelui pân la apus, erau ca suspendai între
mila lui Cristos i neajunsurile oamenilor”.
În cazul lui, o carte este mai mult de-atât, dup cum amintete
Guardini: e o întâlnire ce prelungete cu o verig preioas lanul
prieteniei dintre oameni.
Veneia, 25 aprilie 2004 Solemnitatea sfântului evanghelist
Marcu
Angelo Cardinal Scola Patriarh al Veneiei
INTRODUCERE
D up ce au dus brcile la mal, prsind toate, l-au urmat pe Isus (Lc
5,11). Cine nu triete fascinaia unei urmri totale
a lui Cristos? Este fascinaia sfinilor spre care Biserica nu
obosete niciodat s priveasc, nici s arate ca mrturie, ca dovad, c e
posibil s-l urmm pe Cristos cu toat fiina noastr; c e posibil s
aderm în mod radical la venirea Fiului lui Dumnezeu, „calea, adev-
rul i viaa” omului. Sfinii interpeleaz dorina noas- tr de plintate
de via i ne fac cunoscut c aceast dorin nu este o iluzie, nu este o
amgire, ci o chemare care vibreaz în inima fiecrui om i care cere s
fie împlinit. Acestei dorine nu-i rspunde un vis, ci rea- lismul
urmrii lui Isus Cristos. Iar concretizarea aces- teia sunt sfinii,
cei care l-au urmat i îl urmeaz mai înainte de noi, într-o alian
nevzut care, începând cu primii pai fcui de Maria i de apostoli,
strbate întreaga istorie pân la Parusie.
„Prsind toate, l-au urmat pe Isus”. Fascinaia acestei atitudini
radicale se pierde în superficialitate dac privirea îndreptat ctre
sfini nu se rsfrânge asu- pra propriei viei, dac nu ne întrebm: „Ce
înseamn pentru noi a lsa totul pentru a-l urma pe Domnul?” Sfinii
ne înva c rspunsul la aceast întrebare nu este acelai pentru toi,
ci diferit i variat. C acest „a prsi totul” nu preced urmarea, ci e
simultan; nu e doar la începutul, ci de-a lungul întregului drum.
Numai moartea pecetluiete definitiv abandonarea a toate, ca s aderm
pentru totdeauna la Domnul. Urmarea
12 Simon numit Petru
presupune atitudinea continu i reînnoit de a „prsi totul”, niciodat
desvârit, întotdeauna de reasumat, ca i cum fiecare pas pe care
Domnul îl face înaintea noastr ar crea între el i libertatea noastr
un „tot” pe care s-l abandonm din nou i din nou. În acest fel,
iubirea fa de Cristos e vie i crete tot mai mult.
Ucenicul i apostolul Simon Petru e una dintre cele mai exemplare
figuri ale pasionantei drame a urmrii lui Cristos. La început, a
lsat totul, fr ezitri, dar a trebuit s se confrunte pân la capt cu
o libertate rechemat de Isus din împrejurrile i din propria fra-
gilitate i s repete întotdeauna primul su „da”. Tr- darea lui
Petru, dar i tradiia acelui „Quo vadis?” al ultimei tentaii de a
fugi, prsind Roma, la „da”- ul total al martiriului, i întâlnirea
lui cu Isus care îi pro- pune înc o dat un act definitiv de a „prsi
totul” prin moartea pentru el ne ajut s înelegem c liberta- tea
druirii totale pentru Cristos este un angajament pentru întreaga
via, cerut de Domnul, i deci întot- deauna posibil, în ciuda a
toate, cum a fost pentru tâl- harul cit, rstignit alturi de
Cristos.
În fiecare etap a drumului meu de om, de cretin, de monah, de
abate, l-am regsit pe sfântul Petru ca pe un tovar care m preceda
cu însi umanitatea mea, cu însi umana mea srcie, plin de
contradicii. Petru este sfântul evanghelic care ne reprezint mai
mult decât toi ceilali, mult mai aproape de umanitatea noastr, i
totui atât de aproape de Cristos. Pe Petru îl putem urma mereu; ne
conduce întotdeauna la Isus, ne unete cu Isus, deoarece nu a
îngduit niciodat propriei slbiciuni s-i despart inima de Cristos,
chiar i atunci când se lepda de el.
i tocmai de aceea, cred, Simon Petru este persona- jul evanghelic
despre care cunoatem cel mai mult.
13
tim totul despre Petru, limitele i calitile, pcatele i sfinenia;
psihologia sa, întreg caracterul lui ne stau dinainte în toat
transparena lor, cu preul de a ni-l arta, uneori, un pic
superficial i lipsit de delicatee.
Transparena lui Petru este evanghelie, face parte din evanghelie,
din vestea cea bun a mântuirii în Cristos. Noi putem i trebuie s
învm de la Simon numit Petru, la coala drumului su cu Cristos:
pentru a-l urma pe Domnul aa cum dorete s fie urmat, pen- tru a
adera la el dup cum ne este dat s-l iubim.
Introducere