Universitatea Transilvania din Brasovold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de doctorat/Rezumate... · 2013-08-06 · Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013

Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD

Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945

Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Brasov

Școala Doctorală Interdisciplinară

Departament: Lingvistică teoretică și aplicată

Adina Ioana VELEA

Imperativul în limba română

The Romanian Imperative

Conducător ştiinţific

Prof.dr. Mihaela GHEORGHE

BRAȘOV, 2013

MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAŞOV

BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

D-lui (D-nei) .........................................................................................................

COMPONENŢA

Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov

Nr. 5926 din 16.07.2013

PREŞEDINTE: Conf.dr. Adrian LĂCĂTUȘ, Universitatea Transilvania din Brașov

CONDUCĂTOR ŞT.: Prof.dr. Mihaela GHEORGHE, Universitatea Transilvania din Brașov

REFERENŢI: Prof.dr. Paul DREW, Loughborough University, United Kingdom

Prof.dr. Rodica ZAFIU, Universitatea din București

Conf.dr. Răzvan SĂFTOIU, Universitatea Transilvania din Brașov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 2.09.2013, ora 10.00,

sala TP14.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm să le

transmiteţi în timp util, pe adresa [email protected]

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulţumim.

mailto:[email protected]


CUPRINS

1 Introducere ......................................................................................................................... 9

1.1 Preliminarii ................................................................................................................. 9

1.2 Stadiul cercetării ......................................................................................................... 9

1.3 Scop și obiective ...................................................................................................... 10

1.4 Structura tezei de doctorat ........................................................................................ 11

2 Corpus și metodologie ..................................................................................................... 12

2.1 Colectarea și procesarea datelor ............................................................................... 12

2.2 Metode de analiză (lingvistică, intonațională, conversațională) .............................. 13

3 Aspecte gramaticale ale imperativului ........................................................................... 14

3.1 Identificarea formei verbale ..................................................................................... 14

3.2 Tipare sintactice ....................................................................................................... 16

3.2.1 Imperative nude 16

3.2.2 Imperative coordonate 16

3.2.3 Imperative repetate 16

3.2.4 Imperative cu compliniri lexicalizate 16

3.2.5 Imperative cu interjecții injonctive 16

3.2.6 Imperative cu complemente indirecte 16

3.2.7 Imperative cu complemente directe 17

3.2.8 Imperative cu subiect 17

3.2.9 Imperative cu vocativ 17

3.2.10 Imperative la forma negativă 17

3.2.11 Imperative cu întrebări de confirmare 17

4 Imperativul la nivel contextual ....................................................................................... 18

4.1 Verbul a sta .............................................................................................................. 18

4.1.1 Stai = stop 19

4.1.2 Stai = wait 19

4.1.3 Stai+ Adj = don’t worry 19

4.2 Verbul a spune ......................................................................................................... 20

4.2.1 Spune = say/tell 20

Rezumatul tezei de doctorat

4.2.2 Spune = name 20

4.3 Verbul a lăsa ............................................................................................................ 20

4.3.1 Lasă = drop/do not worry 20

4.3.2 Lasă = leave 20

4.4 Ia = verb/interjecție .................................................................................................. 21

4.4.1 ia = take/pass/gather 21

4.4.2 ia = interjecție 21

5 Circumstanțe de utilizare și funcții ale imperativului .................................................. 22

5.1 Imperativul și tipurile de angajamente ..................................................................... 22

5.1.1 Expresia de oferte și sugestii 23

5.1.2 Sarcini de lucru alocate și acorduri 23

5.1.3 Angajamente simultane 23

5.2 Funcțiile imperativului ............................................................................................. 24

5.2.1 organizarea schimbului verbal 24

5.2.2 alocarea de instrucțiuni 24

5.2.3 oferte 25

5.2.4 ratificări 25

5.2.5 indicații 25

5.2.6 liniștirea alocutorului/alocutorilor 25

5.3 Concluzii .................................................................................................................. 26

6 Studii comparative ........................................................................................................... 27

6.1 Imperativul și conjunctivul prezent .......................................................................... 27

6.1.1 Aspecte morfosintactice 27

6.1.2 Acțiuni exprimate 28

6.1.3 Conjunctivul și autoalocarea de sarcini de lucru 28

6.1.4 Conjunctivul și alocarea unei sarcini de lucru unei terțe persoane discursive 28

6.1.5 Conjunctivul și formularea de justificări 29

6.1.6 Constrângeri epistemice 29

6.2 Imperativul în ședințele din limba română și engleză .............................................. 30

6.2.1 Imperativul în ședințele din limba engleză 30

6.2.2 Imperativul în ședințele din limba română 31

6.3 Concluzii .................................................................................................................. 31

7 Structuri directive, imperativ și auto-corectări ............................................................ 33


7.1 Trecerea de la un grad de certitudine mai scăzut la unul mai ridicat ....................... 34

7.2 Trecerea de la un grad de certitudine mai ridicat la unul mai scăzut ....................... 34

7.3 Concluzii .................................................................................................................. 34

8 Imperativul în comunicarea scrisă de tip e-mail........................................................... 35

8.1 Despre e-mailuri ....................................................................................................... 35

8.2 Imperativul în e-mailuri ........................................................................................... 35

8.3 Alte forme gramaticale de formulare a cererilor ...................................................... 36

8.3.1 A invita vs. a ordona 37

8.3.2 Repetiția 37

8.3.3 Formularea de justificări 37

8.3.4 Apartenența la grup 38

8.4 Concluzii .................................................................................................................. 38

9 Concluzii generale, contribuții originale, diseminarea rezultatelor, direcții

viitoare de cercetare......................................................................................................... 39

9.1 Concluzii generale și contribuții originale ............................................................... 39

9.2 Diseminarea rezultatelor .......................................................................................... 40

9.3 Direcții viitoare de cercetare .................................................................................... 41

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................... 43

Rezumat/ Abstract.............................................................................................................. 47

Curriculum Vitae ............................................................................................................... 48


CONTENTS

1 Introduction ........................................................................................................................ 9

1.1 Preliminaries .............................................................................................................. 9

1.2 Previous research on imperatives ............................................................................... 9

1.3 Aim and objectives ................................................................................................... 10

1.4 Structure of the thesis ............................................................................................... 11

2 Data and methods ............................................................................................................ 12

2.1 Data collection and processing ................................................................................. 12

2.2 Linguistic, speech and conversation analyses .......................................................... 13

3 The grammar of imperative ............................................................................................ 14

3.1 Identification of forms .............................................................................................. 14

3.2 Syntax ....................................................................................................................... 16

3.2.1 Bare imperatives 16

3.2.2 Coordinated imperatives 16

3.2.3 Repeated imperatives 16

3.2.4 Head imperatives with overt complements 16

3.2.5 Imperatives with injunctive interjections 16

3.2.6 Imperatives with indirect objects 16

3.2.7 Imperatives with direct objects 17

3.2.8 Imperatives with overt subject 17

3.2.9 Imperatives with vocative 17

3.2.10 Negated imperatives 17

3.2.11 Imperatives and tag questions 17

4 Imperatives within context .............................................................................................. 18

4.1 The verb a sta ........................................................................................................... 18

4.1.1 Stai = stop 19

4.1.2 Stai = wait 19

4.1.3 Stai + Adj = don’t worry 19

4.2 The verb a spune ...................................................................................................... 20

4.2.1 Spune = say/tell 20

4.2.2 Spune = name 20


4.3 The verb a lăsa ......................................................................................................... 20

4.3.1 Lasă = drop/do not worry 20

4.3.2 Lasă = leave 20

4.4 Ia = verb/interjection ................................................................................................ 21

4.4.1 ia = take/pass/gather 21

4.4.2 ia = interjection 21

5 Circumstances of use and functions of the imperative ................................................. 22

5.1 Imperative and commitments ................................................................................... 22

5.1.1 Expression of prior suggestions and offers 23

5.1.2 Previous allocated tasks and agreements 23

5.1.3 Simultaneous commitments 23

5.2 Functions of the imperative ...................................................................................... 24

5.2.1 organising turn-taking 24

5.2.2 giving instructions 24

5.2.3 offering 25

5.2.4 ratifying 25

5.2.5 giving indications 25

5.2.6 reassuring 25

5.3 Conclusions .............................................................................................................. 26

6 Comparative studies ........................................................................................................ 27

6.1 Imperatives and subjunctives ................................................................................... 27

6.1.1 Syntactic design and referential paradigm 27

6.1.2 Action formation 28

6.1.3 Subjunctives and self-allocation 28

6.1.4 Subjunctives and third party allocation 28

6.1.5 Subjunctives and accounting 29

6.1.6 Epistemic constraints 29

6.2 Imperative in Romanian and English meetings ....................................................... 30

6.2.1 Imperatives in English meetings 30

6.2.2 Imperatives in Romanian meetings 31

6.3 Conclusions .............................................................................................................. 31

7 Directive structures, imperatives and self-repair ......................................................... 33


7.1 The shift from a low to a high degree of certainty ................................................... 34

7.2 The shift from a high to a low degree of certainty ................................................... 34

7.3 Conclusions .............................................................................................................. 34

8 Imperative in Computer Mediated Communication .................................................... 35

8.1 About emails ............................................................................................................ 35

8.2 Imperative in emails ................................................................................................. 35

8.3 Other forms of written requests ................................................................................ 36

8.3.1 Inviting versus commanding 37

8.3.2 Repetition 37

8.3.3 Inserting accounts 37

8.3.4 Expressing affiliation 38

8.4 Conclusions .............................................................................................................. 38

9 Final conclusions, original contributions, dissemination of results, further

research ............................................................................................................................. 39

9.1 Final conclusions and original contributions ........................................................... 39

9.2 Dissemination of results ........................................................................................... 40

9.3 Further research ........................................................................................................ 41

REFERENCES .......................................................................................................................... 43

Abstract .........................................................................................................47

Curriculum Vitae ............................................................................................................... 48


9

1 Introducere

1.1 Preliminarii

În orice tip de comunicare se întâmplă adesea să exprimăm cereri prin diferite mijloace

lingvistice mai mult sau mai puțin directe (Blum-Kulka and Olshtain, 1984). Acest tip de

enunțare s-a bucurat de un larg interes printre pragmaticieni, dar corelația diferitelor lor funcții

cu forma lingvistică a nucleului verbal a fost mai puțin investigată. Pentru limba română, cel

puțin, lipsește o analiză de detaliu a funcțiilor pragmasemantice ale imperativului (și ale formelor

lingvistice de tip directiv). Un inventar al acestor structuri s-a făcut într-un studiu asupra actelor

de control din mediul profesional (Gheorghe and Velea, 2012); cu toate acestea, am considerat

necesară aprofundarea cercetării, pentru a identifica circumstanțele de utilizare a fiecărei forme

lingvistice implicate în acest tip de enunțare, în ideea (prezentată pe larg în literatura de

specialitate) că de-a lungul timpului limba a fost văzută ca un sistem independent de vorbitor,

cercetătorii axându-se mai mult pe descrierea structurii limbii decât pe problemele de uz practic

(Xrakovskij, 2001, p. 4).

Prin aplicarea unei abordări multiple: lingvistică (incluzând aici și conturul intonațional) și

conversațională) teza de față își propune o analiză descriptivă detaliată a unei singure forme

lingvistice, anume imperativul românesc, folosind un corpus autentic alcătuit din înregistrări și

emailuri din mediul academic.

1.2 Stadiul cercetării

Imperativul a fost studiat din diferite perspective, însă nu s-a ajuns la un consens în

privința delimitării lui conceptuale (Van der Auwera et al., 2004). Cercetarea interlingvistică a

permis conturarea a diverse tipologii ale imperativului(Xrakovskij, 2001; Aikhenvald, 2010), în

timp ce studiile de pragmatică s-au concentrat fie pe teoria actelor de vorbire (Ervin-Tripp, 1976;

Weigel and Weigel, 1985; Vine, 2004; Vine, 2009), fie pe determinarea acțiunilor sociale


(Lindström, 2005; Craven and Potter, 2010; Ogiermann and Zinken, 2011) realizate (și) prin

imperativ.

Încă de la debutul cercetării am remarcat în literatură o anume ambiguitate terminologică

legată de conceptul de imperativ, mai ales în studii de pragmatică, dar și în unele gramatici

descriptive. De pildă, în analize având drept obiect limba engleză, atât structuri interogative

precum Could you gimme a match? (Ervin-Tripp, 1976), cât și structuri eliptice precum 2 copies!

(Bax, 1986) au fost incluse în categoria imperativului. În literatura românească, cu excepția

capitolelor dedicate din gramaticile descriptive (Guţu-Romalo, 2008; Pană Dindelegan, 2010;

Vasilescu, 2013) studiile (românești sau străine) care se ocupă de imperativul în limba română

nu sunt numeroase (Pîrvulescu and Roberge, 2000; Maiden, 2006; Gheorghe and Velea, 2012;

Diaconescu, 1999). Deși în tradiția noastră lingvistică prevalează descrierea gramaticală,

întâlnim, totuși, ambiguități terminologice, determinate de luarea în considerare a unor aspecte

funcționale (conjunctiv cu valoare de imperativ sau imperativ surogat Să nu pleci! (Don’t leave!)

(Vasilescu, 2013), forme lingvistice care, deși nu sunt imperative propriu-zise, au fost incluse în

cadrul enunțului imperativ).

În lucrarea noastră vom utiliza termenul de imperativ numai cu referire la forma verbală

respectivă. Toate celelalte structuri lingvistice care au fost etichetate „cu valoare de imperativ” le

vom numi structuri directive sau injonctive.

1.3 Scop și obiective

Scopul principal al acestei teze de doctorat este descrierea din punct de vedere gramatical,

însă mai ales pragmatic a imperativului în registrul academic al limbii române, în încercarea de a

oferi o imagine cât mai clară și complexă a acestei forme gramaticale și de a deschide piste

pentru cercetări ulterioare, extinse și la alte registre.

Obiectivele fixate pentru atingerea acestui scop sunt:

- clarificarea distincției dintre forma gramaticală și funcția sa în discurs;

- descrierea sintactică a grupului imperativ (incluzând aici și analiza comparativă a

imperativului cu modul conjunctiv);

- identificarea tiparelor de utilizare a imperativului atât în interacțiuni verbale (ședințe),

cât și în enunțuri scrise (e-mailuri);

- analiza interlingvistică și interfuncțională a imperativului din limba română și engleză

din mediul profesional.


11

1.4 Structura tezei de doctorat

Teza de doctorat este structurată în 9 capitole, după cum urmează. Capitolul de față

introduce conceptul de imperativ și ambiguitățile terminologice asociate acestuia în studii

românești și străine, stadiul actual al cercetării, precum și scopul și obiectivele tezei.

Capitolul 2 descrie corpusul și metodele utilizate în analiză. Capitolul 3 este dedicat

criteriilor de identificare a formei verbale de imperativ și descrie tiparele sintactice pe care le

cunoaște realizarea grupului imperativ. În continuarea descrierii lingvistice, Capitolul 4 este

dedicat analizei a trei verbe (plus forma ia) la modul imperativ și a rolurilor lor multifuncționale

în context. Prin abordarea metodei analizei conversației, în Capitolul 5 se investighează

circumstanțele de utilizare a imperativului. În Capitolul 6, comparația dintre imperativ și

conjunctiv (prezent) în limba română se corelează cu o analiză contrastivă (română-engleză)

realizată cu ajutorul unui material lingvistic comparabil (ședințe din mediul profesional).

Deoarece corpusul este alcătuit în principal din interacțiuni verbale, Capitolul 7 prezintă

alte aspecte ale cercetării ce pot fi abordate în viitor, precum rolul imperativului și al altor

structuri directive în realizarea fenomenului conversațional de auto-corectare.

Capitolul 8 cuprinde analiza imperativului în comunicarea profesională scrisă de tip e-

mail, iar Capitolul 9 prezintă un sumar al concluziilor cercetării, contribuțiile originale,

activitățile de diseminare, precum și piste pentru cercetări ulterioare.


2 Corpus și metodologie

2.1 Colectarea și procesarea datelor

Corpusul folosit în analiza imperativului cuprinde înregistrări de ședințe din mediul

academic românesc (Tabel 2.1) realizate în ultimii 2 ani. Acestea au fost transcrise folosind

sistemul de transcriere inițiat de Gail Jefferson (Jefferson, 2004), iar numele participanților la

interacțiuni au fost schimbate. Corpusul alcătuit din ședințe a fost larg utilizat în literatura de

specialitate, care a subliniat avantajele acestuia (Asmuß and Svennevig, 2009; Svennevig, 2011;

Svennevig, 2012b; Svennevig, 2012c; Svennevig, 2012a; Djordjilovic, 2012). În literatura

dedicată limbii române, cercetarea privind utilizarea sistematică a unei forme lingvistice în

cadrul ședințelor este limitată.

Ședință Durată Moderator Agenda Imperative

S1 1h 09min 10sec Adrian evaluarea tezelor de doctorat,

alegeri 50

S2 47min 09sec Anca organizarea unui seminar 104

S3

1h 28min 37sec (M3)

+15 min (M3_1)

(Dascălu Jinga, 2011 )

Maria oferirea de feedback pe baza unor

articole științifice 69

S4 2h38min29sec Adrian probleme etice, didactice 120

S5 2h28min02sec Adrian cazarea studenților, evaluarea

universității 78

TOTAL 9h 06min 27 sec 421

Tabel 2.1: Înregistrările verbale și formele de imperativ

A doua parte a corpusului este formată din e-mailuri din mediul educațional românesc.

Acestea au fost trimise de profesori sau de secretari studenților din universități sau lectorilor din

școli educaționale private. Ele sunt în număr de 245 și am identificat aici 14 structuri gramaticale

distincte (dintr-un total de 150 de exemple) pentru expresia unei cereri.


13

2.2 Metode de analiză (lingvistică, intonațională, conversațională)

Imperativul este analizat dintr-o perspectivă multiplă. Pentru stabilirea criteriilor de

identificare a acestei forme lingvistice, ce prezintă cazuri de omonimie cu modul indicativ

prezent pentru persoana a 2-a plural, am aplicat perspectiva lingvistică (morfosintactică, dar și

intonațională). Imperativul este apoi analizat contextual și secvențial, utilizând metoda analizei

conversaționale (Drew, 2005; Sidnell, 2010; Heritage and Clayman, 2010).


3 Aspecte gramaticale ale imperativului

Capitolul de față propune o serie de criterii de delimitare contextuală a formelor de

imperativ de formele de indicativ și un inventar de tipare sintactice ale grupului imperativ dintr-

un corpus de date autentice.

3.1 Identificarea formei verbale

În ceea ce privește imperativul, forma sa gramaticală a fost adeseori asociată cu funcția sa

pragmatică. În acest capitol, discutăm criteriile de identificare a imperativului ca structură

verbală ce a fost investigată în gramaticile descriptive (Cipariu, 1869; Cipariu, 1877; Iordan,

1937; Guţu-Romalo, 2008; Pană Dindelegan, 2010; Pană Dindelegan, 2013) și în câteva studii

dedicate morfologiei (Pîrvulescu and Roberge, 2000) și paradigmei verbale (Diaconescu, 1999).

Imperativul în limba română prezintă două forme pentru persoana a 2-a singular și plural (Pană

Dindelegan, 2010, p. 242) (Tabel 3.1).

afirmativ negativ

persoana a2-a SG pleacă! (= 3sg indicativ) nu pleca! ( = infinitiv)

persoana a2-a PL plecați! (= 2pl indicativ) nu plecați! (= 2pl indicativ)

Tabel 3.1: Paradigma verbală a imperativului în limba română

Principala problemă în identificarea corectă a formelor de imperativ este omonimia sa cu

persoana a 2-a plural a modului indicativ prezent. Considerăm că, în unele contexte, pentru

delimitarea fără echivoc a celor două forme este necesară o perspectivă complexă, deopotrivă

sintactică, pragmatică și intonațională. Din punct de vedere sintactic, în construcțiile imperative

cliticul este obligatoriu postverbal (Guţu-Romalo, 2008, p. 380) în comparație cu poziția

preverbală în cazul imperativelor surogat (Pîrvulescu and Roberge, 2000; Dobrovie-Sorin, 1994).

Totuși, pentru imperativele coordonate, poziția preverbală a cliticului nu este obligatorie (Guţu-

Romalo, 2008, p.382) :


15

(1) Du-te și îmi adu dosarul! (Gheorghe and Velea, 2012, p.142)

Astfel, criteriul ordinii sintactice se dovedește limitat în stabilirea statutului de imperativ,

mai ales pentru cazurile în care imperativul nu este însoțit de clitic. În această situație, se poate

apela la criteriul contextual și intonațional. Imperativul are un contur intonațional descendent

(Dascălu Jinga, 2008) (Figura 3.1), pe când indicativul prezent poate apărea și în construcții

interogative, cu un contur intonațional ascendent (Figura 3.2). Când ambele forme

(imperativ/indicativ) au contur intonațional descendent, intervine criteriul contextual în

delimitarea lor, deoarece fiecare formă lingvistică trebuie analizată in situ.

Figura 3.1 ziceți – contur intonațional descendent

Figura 3.2 vedeți – contur intonațional ascendent


3.2 Tipare sintactice

Din perspectiva gramaticilor descriptive, imperativul poate fi utilizat în context cu

substantive în cazul vocativ, cu interjecții injonctive, cu adjective substantivizate, cu pronume de

politețe sau structuri cvasilocuționale. Din punct de vedere sintactic, imperativul apare în

propoziții independente sau în enunțuri alcătuite din propoziții legate între ele prin conectorii și

sau de (GALR, 2008, p. 382). În descrierea grupului verbal, imperativului nu i s-a acordat însă o

atenție specială, ci a fost considerat o ipostază a realizării centrului verbal la mod predicativ. În

comunicarea profesională din limba română au fost identificate unele tipare sintactice ale

imperativului din punctul de vedere al actelor de vorbire directe/indirecte (Gheorghe and Velea,

2012), însă ceea ce ne propunem aici este o descriere a tiparelor cu imperativ (a grupului

imperativ / ImpP) identificate în corpusul din mediul academic românesc.

3.2.1 Imperative nude

(2) Discută mâine!(S4)

3.2.2 Imperative coordonate

(3) Du-te și te plimbă!(S4)

(4) Discută și organizează!(S4)

3.2.3 Imperative repetate

(5) Lasă lasă! (S4)

3.2.4 Imperative cu compliniri lexicalizate

(6) Stai că trebuie multe (S4)

(7) Permiteți să vă spun (S4)

(8) Ascultați ce vă spun!(S4)

(9) Uitați-vă cum scrie! (S5)

(10) Zi-mi de la care punct? (M5)

3.2.5 Imperative cu interjecții injonctive

(11) Ia sună-l poate a uitat de gunoiul ăla.(Gheorghe and Velea, 2012: 143)

(12) Hai lasă-le. (S4)

(13) Ia uitați-vă și dați un semnal.(S4)

3.2.6 Imperative cu complemente indirecte

(14) Dă-mi răspuns. (S4)


17

(15) Dați-mi mie detaliile. (S4)

3.2.7 Imperative cu complemente directe

(16) Fă-o corect. (S1)

(17) Faceți un A4 și le puneți. (S2)

(18) Adu-mi-l oricum stick-ul mie. (S2)

3.2.8 Imperative cu subiect

(19) Dați dumneavoastră!(S4)

(20) Spuneți-vă și dumneavoastră părerea!(S4)

(21) Spune-mi tu! (S2)

3.2.9 Imperative cu vocativ

(22) Maria, adu tu dosarul ăla! (Gheorghe and Velea, 2012)

(23) Explică, Elena!(S2)

(24) Ziceți, domnule profesor! (S4)

(25) Citiți, doamnă!(S4)

(26) Domne, dă-mi răspuns! (S4)

(27) Doamnă, lăsați-ne în pace!(S4)

(28) Domnule prorector, gândiți-vă!(S4)

(29) Elena, mai urmărește!(S2)

3.2.10 Imperative la forma negativă

(30) Nu te/vă supăra(ți!) (S4, S5)

(31) Nu vă implicați! (S1)

3.2.11 Imperative cu întrebări de confirmare

(32) Pune asta separată și astea față verso, da? (S2)

(33) Pregătește un Excel cu cei pe care îi urmărim dacă vin, înțelegi? (S2)

(34) Ia factură pe universitate, înțelegi? (S2)


4 Imperativul la nivel contextual

Acest capitol este dedicat unor studii de caz, constând în analiza contrastivă (română-

engleză) și în analiza polisemiei a trei verbe (plus interjecția ia) din corpus, care pun în evidență

roluri contextuale multifuncționale (Tabel 4.1). Rezultatele analizei secvențiale arată că variația

echivalenței acestor verbe în limba engleză corespunde unor circumstanțe diferite de utilizare

(Tabel 4.2).

Infinitiv a sta = stay a spune = say a lăsa = leave ia

Imperativ persoana a2-a SG stai = stay spune = say lasă = leave ia = take

Imperativ persoana a2-a PL stați = stay spuneți = say lăsați = leave ia = interjecție

Tabel 4.1:Verbe la imperativ

Verb Echivalent în lb. engleză Acțiune

stai wait/stop/don’t worry organizarea schimbului verbal

a liniști pe alocutor(i)

spune say/name organizarea schimbului verbal

oferirea de soluții

lasă drop/leave/don’t worry

organizarea agendei

justificare

realizarea unei oferte

ia –

interjecție/verb take/let/gather

a oferi

a-și aloca o sarcină de lucru

Tabel 4.2: Rezumat al rezultatelor analizei

4.1 Verbul a sta

Verbul a sta a fost identificat în corpus cu următoarele valori:

stai (engl. stop) verbul a sta (fără compliniri); oprește intervenția verbală a

alocutorului;

stai (engl. wait) verbul a sta (+conjunctiv); inserează pauză în comunicare;


19

stai (engl. don’t worry) verbul a sta în grupare locuțională, cu

adjectiv/cuantificator; îl liniștește pe alocutor.

4.1.1 Stai = stop

(35) (S2)

1 Anca: exact bun deci [pliante]

exactly okay so [posters]

2 Elena: [agendă] pli [ante

[agenda ] pos[ters

3 Anca: [°stai ] stai numa că nu nicio musai ar fi bine

°just [wait ]wait cause it is not compulsory it would be good

4 acuma sau mâine°=

now or tomorrow°=

4.1.2 Stai = wait

(36) (S2)

1 Anca: °parcă înregist-parcă era la nouă treizeci nu la nouă treizeci era înregistrarea

° it seemed the regist- was at nine thirty was not at nine thirty the

2 participanților?eu așa tin minte stai să vedem un pic° (0.6) imediat un minut (8.0)

participants’ registration? I remember like this wait for us to see a bit° (0.6) just a minute

(8.0)

3 ă:: explică Elena până până caut eu aicea să vedeți de ce este acest ă:::

erm:: explain Elena by the time by the time I search here you to see why is this erm::

4.1.3 Stai+ Adj = don’t worry

(37) (S2)

1 Petrescu: avem prea mulți

we have two many

2 (0.8)

3 Anca: alte probleme? lasă că [să]

other problems? don’t worry cau[se]

4 Elena : [să]vedem ă

[let]’s see erm

5 ((overlapping talk)) 6 Anca : deci stați stați voi liniștiți că ((o să vedeți voi)) e bine așa e bine dacă o să fie așa ă::

so do not do not worry cause (you will see) it is okay like this it is okay if it is like

this erm::

7 bun deci noi marți închidem practic situația la participanți și vedem

good so we on tuesday close down actually the situation of the participants and we see


4.2 Verbul a spune

În funcție de contextul comunicării, în corpusul analizat verbul a spune este verb dicendi

(engl. say/tell), respectiv verb de denominare (engl. name/call):

4.2.1 Spune = say/tell

(38) Adrian: Da (0.2) spune-mi! (S4)

Yes (0.2) tell me!

(39) Anca: eu le comunic atunci (…) și mai departe spuneți-mi.(S2)

I communicate to them then (...) and further on tell me.

4.2.2 Spune = name

(40) S3

1 Maria: apropo de asta (.) sunt acuma la exemplele trei (.) în primul rând eu (1.0) nu ai a

by the way (.) I am now at examples three (.) first I (1.0) you do not have a

2 a unu spune-le a b c d că n-avem modelu ăsta

a one name/call them a b c d cause we do not have this model

4.3 Verbul a lăsa

Ilustrată în structuri imperative, și polisemia lui a lăsa corespunde mai multor circumstanțe

de utilizare: locutorul îl liniștește pe alocutor în situații tensionate, oferindu-i o soluție sau o

justificare, sancționează intervențiile verbale (ca a sta) și dă instrucțiuni (fiind adeseori însoțit de

clitice).

4.3.1 Lasă = drop/do not worry

(41) Monica: ă :la::să:că punem noi așa. (S4)

erm : dro ::p it cause we put like this.

4.3.2 Lasă = leave

(42) Adrian: hai (.) lasă-le aici.(S4)

come on (.) leave them here.


21

4.4 Ia = verb/interjecție

Forma ia prezintă la rândul ei o situație de omonimie. Este întâlnită în corpus ca derivând

de la verbul a lua (persoana a 2-a singular) și ca interjecție precedând adeseori verbe la

imperativ. În primul caz, locutorul oferă un obiect sau dă intrucțiuni, pe când în al doilea caz,

interjecția ia poate desemna o autoalocare de sarcini de lucru.

4.4.1 ia = take/pass/gather

(43) Anca: o chestie din asta ai? nu dar îți fac o copie îți fac acuma dar ia-o tu. (S2)

do you have one thing of that? no but I make you a copy I am making you now but you

take it.

(44) Anca: păi ia factură pe universitate, înțelegi? (S2)

well pass the bill to the university, do you undertand?

4.4.2 ia = interjecție

(45) Anca: oricum ar fi o să avem pregătit un plic (.) ia să scriu eu aicea plic. (S2)

anyway we will have an envelope prepared (.) let me write here envelope.

(46) Ioana: ia – uite e fix(S4)

here you go it is constant

Adrian: zero trei e fix bun

zero three it is constant good

(47) Monica: ia (0.4) ia să vedem (S4)

let’s (0.4) let’s see.


5 Circumstanțe de utilizare și funcții ale imperativului

5.1 Imperativul și tipurile de angajamente

Pentru a identifica circumstanțele de utilizare a imperativului, am aplicat în analiza unei

ședințe (S2) două concepte, anume entitlement (rom. îndreptățire/ pertinență) și contingency

(rom. contingență). Acești termeni au fost utilizați în cadrul unui studiu comparativ (Curl and

Drew, 2008) privind utilizarea a două forme de expresie a cererilor în limba engleză: Could

you?șiI wonder if. Primul concept (entitlement) se referă la dreptul vorbitorului de a emite o

cerere, iar cel de-al doilea (contingency) vizează posibile dificultăți pe care vorbitorul le poate

anticipa sau pe care interlocutorul le poate întâlni în efectuarea cererii. Aceste noțiuni au fost

aplicate atât în comunicarea familială (Craven and Potter, 2010; Keisanen and Rauniomaa,

2012), cât și în cea instituțională (Lee, 2011; Antaki and Kent, 2012).

Rezultatele analizei susțin concluziile lui Craven și Potter privind faptul că imperativul nu

presupune nicio dificultate din partea vorbitorului în a-l folosi, însă cercetarea noastră oferă o

explicație în acest sens, bazată pe expresia unor angajamente (commitments) (Keisanen and

Rauniomaa, 2012; Stevanovic and Peräkylä, 2012) exprimate înainte sau simultan cu utilizarea

imperativului. În (48), de exemplu, imperativul este precedat de angajamentul Elenei de a lista

câteva chestionare pentru seminar. Funcția imperativului în acest caz este de a ratifica

angajamentul pe care l-a menționat Elena, ceea ce dovedește lipsa oricărei probleme legate de

efectuarea listării.

(48)

1 Anca: NU LE PUNEM ÎN MAPĂ (.) .hh nu e bine să le avem la noi?

2 Elena: o să listez câteva în caz de::

3 Anca: mailistează câteva

Secvențele analizate în acest capitol ilustrează diferite tipuri de angajamente (sugestii,

acorduri, oferte, sarcini de lucru deja alocate) ce necesită instrucțiuni sau indicații suplimentare

ce sunt gramatical exprimate prin forme de imperativ.


23

5.1.1 Expresia de oferte și sugestii

În general, moderatorul ședințelor este cel care organizează schimbul verbal și agenda

(Asmuß and Svennevig, 2009). În exemplul (49), Elena propune realizarea unei liste de prezență

pentru participanții la seminar. Anca, în calitate de moderator, mai întâi oprește intervenția

Elenei printr-o serie de imperative, apoi folosește imperativul notează pentru a ratifica

propunerea precedentă.

(49)

1 Elena: să [facem o listă de pre]zență nu↑=

2 Anca: [numa o clipă ]

3 Anca: = >stai stai stai< până la lista de prezenţă notează-ţi-o acolo să vedem să

4 închidem problema cu rollup-urile

5.1.2 Sarcini de lucru alocate și acorduri

Un alt tip de angajament este alocarea unor sarcini de lucru la un moment dat în cadrul

ședinței și revenirea asupra acesteia mai târziu, pentru instrucțiuni suplimentare, cum este, de

pildă, verificarea sălii unde va avea loc seminarul, în (50):

(50)

1 Anca: ce i-am spus Anei înainte (.) în funcţie de numărul de participanţi.

2 capacitatea sălii este de (1.0) treizeci patruzeci (1.0) cu ă mese (.)

3 °dar asta verifică puţin Ana dacă încap treizeci°

5.1.3 Angajamente simultane

Există de asemenea cazuri în care angajamentul este simultan cu inserarea imperativului

atunci când acțiunea pe care acesta o desemnează se referă la exprimarea unei oferte:

(51)

1 Elena: agendă pli [ante ]

2 Anca: [°stai stai] numa că nu nicio musai ar fi bine acuma

3 sau mâine°=

4 Elena: = da=

5 Anca: = ADU-MI-L oricum[stick-ul] mie

6 Elena: [da]


5.2 Funcțiile imperativului

Dacă în secțiunea precedentă imperativul a fost analizat aplicând noțiunile de entitlement și

contingency într-o ședință, în cele ce urmează prezentăm un inventar al circumstanțelor de

utilizare a imperativului la nivelul replicii verbale în toate ședințele investigate.

5.2.1 organizarea schimbului verbal

Schimbul verbal este realizat în cadrul ședințelor fie prin alocarea dreptului la cuvânt, fie

prin sancționarea intervenției verbale. Ambele modalități sunt exprimate printr-o varietate de

verbe la modul imperativ (rezumate în capitolul de concluzii).

5.2.1.1 alocarea dreptului la cuvânt

(52) S2

1 Anca: și atuncea cum crezi tu (.) sală pe nouă a unspea bun și după aceea hai 2 să vedem conținutul mapelor. te: rog.(1.2) spune (0.6) tu

3 Elena: agenda↓nu↑

5.2.1.2 sancționarea intervențiilor verbale

(53) S1

1 Marius : dacă sunt două departamente. (.) se votează două liste separat de către toți studenții

sau:: =

2 Adrian : = nu deci la două: două (.) departamente e vorba de studenții facultății. (.)

3 se votează la nivel de facultate. (0.1) dumneavoastrăînsă (.) aveți pe lista respectivă

4 autopropuneri și de la un departament și de la celălalt aveți o normă de reprezentare

5 (.)deci în final (.) când îi puneți (.) numa puțin ascultați. cînd îi puneți în ordinea

6 voturilor(.) faceți ca la admitere (.) până vă ocupati

7 locurile (.) luați de la primul până la ultimul

5.2.2 alocarea de instrucțiuni

(54) S3

1 Maria: măi↓uită-te 2 Dana: da. mă: mă uit.

3 Maria: deci↓ă ăîncercuIEŞte-l şi gândEŞte-te

(55) S1

1 Adrian: DOMNU DOCTOR? =închide domne telefonu.= 2 Vali: e de la spitalu militar

3 Adrian: da de ce dacă? au intrat peste noi? (0.1) numai dacă a început războiu


25

5.2.3 oferte

(56) S2

1 Petrescu: un trepied din ăla mic= 2 Vlad: =un trepied din ăla ca lumea dă-l în (0.4) pi=

3 Anca: [= CAMERĂ VIDEO DOMNUL]PETRESCU

4 Vlad: [lasă că aduc eu trepied ] 5 Petrescu: ((e la mine)) 6 Anca: h. Petrescu (0.5) bun (0.5) altceva

(57) S2

1 Petrescu: ((e în dreptul tău))= 2 Vlad: = lasă că-l aduc eu

5.2.4 ratificări

(58) S2

1 Elena: mai solicit lui Silviu? 2 (0.7)

3 Anca: da domne cere şi lui Silviu.

(59) S2

1 Anca: NU LE PUNEM ÎN MAPĂ (.) .hh nu e bine să le avem la noi? 2 Elena: o să listez câteva în caz de::

3 Anca: mailistează câteva

5.2.5 indicații

(60) S2

1 Petrescu: rămânem pă rămânem pă Elena ai vorbit [și] 2 Elena: [ui]te asta=

3 Vlad: =da mă deci ce-ai hotărât lasă că o să facem

5.2.6 liniștirea alocutorului/alocutorilor

(61) S2

1 Petrescu: avem prea mulți

2 (0.8)

3 Anca: alte probleme? lasă că [să

4 Elena: [să vedem ă

5 ((suprapunere verbală))

6 Anca: deci stați stați voi liniștiți că ((o să vedeți voi)) e bine așa e bine dacă o să fie așa

7 ă:: bun deci noi marți închidem practic situația la participanți și vedem


5.3 Concluzii

Figura 5.1 (Velea, 2013a) prezintă un rezumat al circumstanțelor de utilizare a

imperativului în urma aplicării conceptelor de entitlement și contingency. Tabelul 5.1 conține un

inventar lexical al verbelor la imperativ ce au fost utilizate pentru realizarea schimbului verbal.

Rezultatele provenite dintr-o metodologie inspirată din analiza conversației subliniază astfel

specificul discursului academic românesc de tip ședință, precum și un tipar sistematic de utilizare

a formei verbale de imperativ pe baza unui corpus autentic.

Figura 5.1Utilizarea imperativului în limba română

Imper

ativ

e

Alocarea dreptului la cuvânt Sancționarea intervențiilor verbale

spune

continuă

ziceţi

explică

stai

scuzaţi-mă

auzi

ascultaţi

daţi-mi voie

Tabel 5.1:Inventar lexical al formelor de imperativ pentru realizarea schimbului verbal


27

6 Studii comparative

Acest capitol cuprinde două analize comparative: pe de o parte între imperativ și

conjunctiv prezent, pentru a elimina ambiguități terminologice precum conjunctiv cu valoare de

imperativ, pe de altă parte între imperativul în limba română și engleză din cadrul ședințelor

pentru a arăta faptul că metodologia entitlement – contingency – commitment poate fi aplicată și

în cazul corpusului din limba engleză.

6.1 Imperativul și conjunctivul prezent

În urma inventarierii celor două forme verbale din cadrul unei ședințe au rezultat 104

ocurențe ale imperativului și 61 de ocurențe ale conjunctivului. Acestea sunt analizate mai întâi

din punct de vedere sintactic și din punctul de vedere al paradigmei verbale, apoi concurența lor

este examinată din punct de vedere conversațional pentru a identifica circumstanțele în care o

formă este preferată în detrimentul celeilalte.

6.1.1 Aspecte morfosintactice

Chiar dacă ambele structuri au fost incluse sub umbrela enunțului imperativ, conjunctivul

prezent și imperativul prezintă caracteristici gramaticale comune, cât și distincte. Ambele pot

apărea în poziții inițiale, totuși conjunctivul este folosit și în condiții de subordonare:

(62) Pleacă!/ Plecaţi!

(63) Să pleci / Să plecaţi!

(64) Te rog să pleci!


În privința paradigmei verbale, imperativul are forme numai pentru persoana a 2-a singular

și plural, pe când conjunctivul are o paradigmă completă. Așadar cele două structuri se suprapun

la formele de persoana a 2-a. Totuși, este necesară o analiză a conjunctivului și pentru celelalte

persoane pentru a sublinia faptul că acesta nu are o valoare de imperativ și nu este un substitut al

imperativului.

6.1.2 Acțiuni exprimate

În comparație cu imperativul, paradigma verbală a conjunctivului, caracteristicile sale

sintactice și pragmatice îi permit locutorului:

să-și aloce fie dreptul la cuvânt, fie o sarcină de lucru;

să aloce o sarcină de lucru unei terțe instanțe discursive;

să exprime o justificare, uneori chiar pentru o acțiune precendentă realizată prin

imperativ.

6.1.3 Conjunctivul și autoalocarea de sarcini de lucru

În (65) și (66), Anca, moderatorul ședinței, folosește conjunctivul pentru a-și aloca

dreptul la cuvânt; scopul ei este în primul rând să le împărtășească participanților demersurile

sale legate de participarea la seminarul pe care îl organizează și în al doilea rând să o întrebe pe

Elena dacă are nevoie de ajutor în organizarea sălii de seminar. Cel de-al doilea conjunctiv are

un contur intonațional ascendent, așadar nu poate fi considerat un substitut al imperativului ce

are un contur intonațional descendent.

(65)

1 Anca: ↑asta e pentru mine. [da↑ ] pentru aici e în regulă. pentru ca să ştim: un pic care =

2 Ionescu: [da. ]

3 Anca: =sunt companiile. .hhhhh acuma ă să vă spun ce demersuri

4 am făcut eu în legătură cu participarea.

(66)

1 Anca: ↑DACĂ mai aveţi nevoie de altcineva. >↑să iau pe cineva de aicea?

2 [credeţi ]că mai aveţi nevoie?<

3 Elena : [nu]

6.1.4 Conjunctivul și alocarea unei sarcini de lucru unei terțe persoane discursive

Alocarea unei sarcini de lucru unei terțe persoane discursive este realizată tot prin modul

conjunctiv (imperativul nu ar putea exprima o astfel de acțiune deoarece este restricționat la


29

persoana a 2-a singular și plural), accentul fiind pus pe obiectul acțiunii, și nu pe persoana care

va îndeplini sarcina de lucru.

(67)

1 Anca: cazare erm spunem domnu Petrescu şi Andrei(0.4) factura

2 s-o facă pe (nume) [deci pe instituţie ]

3 Petrescu: [păi ii dau eu toate]că daia mă duc eu am

4 datele şi ştiu ce să fac

6.1.5 Conjunctivul și formularea de justificări

În comparație cu imperativul, conjunctivul este utilizat în formularea unei justificări.

Exemplul de mai jos conține ambele forme verbale: Anca folosește imperativul pentru a o opri

pe Elena din a dicta conținutul mapelor pentru seminar, iar conjunctivul urmează imperativul

pentru a insera justificarea sancționării intervenției verbale ale Elenei:

(68)

1 Anca: deci ă: punem aşa=

2 Elena : = chestionar =

3 Anca: = stai să scriem aicea chestionar

6.1.6 Constrângeri epistemice

Următoarele cazuri prezintă un alt criteriu de delimitare între imperativ și conjunctiv

prezent pentru persoana a 2-a singular/plural, anume cel al epistemicității (Heritage, 2012). Dacă

utilizarea imperativului nu presupune nicio dificultate din partea locutorului și un grad ridicat de

epistemicitate (K+), atunci cînd este folosit conjunctivul, se remarcă un grad mai scăzut de

certitudine (K-), identificat de exemplu prin inserarea de pauze în comunicare:

(69)

1 Anca: douăzeci (2.0) chestionare (7.0) pentru first meeting (10.0) bun (5.0) şi

2 să le aveţi cu voi aco[lo în ca:[z de le mai punem sub nas.

3 Elena : [da [mhm

(70)

1 Anca: şi o să aveţi iarăşi în faţă exact cum am mai am mai ă::să fiţi

2 pregătite pentru înregistrarea participanţilor


6.2 Imperativul în ședințele din limba română și engleză

Cea de-a doua parte a acestui capitol este dedicată analizei comparative între imperativul în

limba română și engleză, folosind un corpus similar format din ședințe. Mai întâi sunt prezentate

caracteristicile sintactice și pragmatice ale imperativului din limba engleză (Vine, 2009), apoi

sunt comparate cu cele identificate deja în corpusul românesc de ședințe din mediul universitar.

6.2.1 Imperativul în ședințele din limba engleză

Pentru limba engleză au fost identificate următoarele tipare sintactice ale imperativului

(Vine, 2004, p. 73-74):

base form of the verb

Leave out the surname [dRI11-01]

let’s plus imperative

(Let’s) get that one done [dSH1-12]

embedded

See if you can ring her first [dSA1-09a]

În limba română (v. supra, capitolul 3) inventarul de tipare sintactice ale grupului

imperativ este mult mai bogat. Din punct de vedere funcțional, în corpusul din limba engleză

imperativul a fost inclus în categoria actelor de vorbire directive și a fost folosit în următoarele

circumstanțe:

la sfârșitul unei discuții lungi (pentru rezolvarea unei probleme)

în cazul sarcinilor de lucru multiple

în condiții de enunțare directă

în cazul actelor de vorbire directive NOW (73)(74) (Vine (2004) a diferențiat actele

de vorbire directive în NOW ȘI LATER)

Exemplele (71)(72)(73)(74) ilustrează circumstanțele menționate:


31

(71) (Vine, 2009, p. 1401)

1 Manager: so that means that you’ll need to ring [ministry]

2 Policy Analyst: yeah

3 Manager ask for the person who’s actually looking after those +

4 say: that we’ve got this ministerial

5 Policy Analyst mm

6 Manager s- suggest what our answer’s going to be and then say we-

7 and then ask them to send over the

8 Policy Analyst some information about //(this\ okay)

9 Manager /right\\

(72) (Vine, 2009, p. 1401)

1 Policy Analyst: shall I leave you with um this one //with one copy\

2 Manager: /well leave me with [false start]\\ leave me with

3 Marcie’s copy and just make a note on there for

(73) hang on

(74) oh hold on

6.2.2 Imperativul în ședințele din limba română

În limba română, alocutorul nu întâmpină dificultăți în realizarea acțiunii exprimate printr-

un verb la modul imperativ datorită prezenței unor angajamente precedente reprezentate de

oferte, sugestii sau acorduri. Se poate observa că aceste rezultate în urma analizei ședințelor

academice din română pot fi aplicate și în cazul exemplelor din limba engleză mai sus

menționate. În (71) analistul deja își exprimă acordul înainte ca managerul să folosească o serie

de imperative pentru a da instrucțiuni. În (72) analistul se oferă să lase o xerocopie managerului,

care răspunde cu același verb (leave), însă la modul imperativ. În (73)(74) cazurile de now

directives sunt similare cu verbul a sta din română folosit pentru a sancționa intervențiile verbale

ale locutorilor (pentru aceeași funcție, vezi și (Stivers, 2004)).

6.3 Concluzii

Tabel 6.1 prezintă un rezumat al rezultatelor analizei lingvistice, secvențiale și contextuale

privind comparația între imperativ și conjunctiv prezent, pentru a sublinia diferențele dintre cele

două forme verbale și pentru a elimina din descriere referirile la „valoarea de imperativ” atribuită

unor forme lingvistice diferite de imperativul propriu-zis.


Imperativ Conjunctiv prezent

Sintaxă Independent Independent și subordonat

Paradigma verbală Persoana a 2-a SG/PL Persoana 1, 2, 3 SG/PL

Acțiune

alocarea de sarcini de

lucru

alocarea dreptului la

cuvânt

instrucțiuni

autoalocarea de sarcini de lucru și

a dreptului la cuvânt

alocarea de responsabilități unei

terțe instanțe discursive

formularea de justificări

Epistemicitate K+ K-

Tabel 6.1: Aspecte comparative imperativ – conjunctiv

În cea de-a doua parte a capitolului am realizat o comparație între imperativul în limba

română și imperativul în limba engleză pentru a arăta că rezultatele analizei conversaționale

aplicate corpusului românesc de ședințe din mediul academic pot fi aplicate și celor din engleză,

putând ajunge astfel la o generalizare interlingvistică a circumstanțelor de utilizare a

imperativului.


33

7 Structuri directive, imperativ și auto-corectări

În comunicare vorbitorii pot întâmpina probleme de formulare a discursului și recurg la

auto-corectări (Laakso and Sorjonen, 2010; Fox et al., 2010; Birkner et al., 2012). În limba

română nu există, după știiința noastră, studii empirice dedicate acestui fenomen conversațional.

Ne-am propus analiza procesului de auto-corectare în relație cu noțiunea de certitudine. Pentru

îndeplinirea acestui scop, am realizat un inventar al formelor lingvistice (printre care și

imperativul) pe care vorbitorii le folosesc pentru a trece de la un grad de certitudine mai scăzut la

unul mai ridicat (și vice-versa) atunci când se oferă feedback (Svennevig, 2011) pe baza unor

articole științifice.

În realizarea auto-corectării există mai multe proceduri ce au fost identificate și

exemplificate în literatura de specialitate (Schegloff, 2013):

Replacing: Weh- .hh you know fuh tuesday’s

Inserting: I’m looking her something uh a little different. Na- uh:f not f:: exactly

funky but not (.) a r-regular type.

Deleting: That’s stillThat’s too fast.

Searching: Bullocks? [...] right u:m (1.1) tch! (.) right by thee: u:m (.) whazit

the plaza? theatre::

Parenthesizing: I don’t know if I told you this – he wants us to come out [...]

Aborting (Abandoning): She’s just that girl that [...]

Sequence-jumping: It depends on how = so what time you leaving for the city?

Recycling: I don’t think they grow a I don’t think they grow a culture to do a

biopsy

Reformatting:Iwould – (.) that would be great.

Reordering: But do you get alway- do you always get called on?

În cele ce urmează vom ilustra unele din aceste operații de auto-corectare pentru a arăta

cum exprimă vorbitorii diferite grade de certitudine.


7.1 Trecerea de la un grad de certitudine mai scăzut la unul mai ridicat

În (75), Alina răspunde la întrebarea moderatorului, inițial prin cuvântul dezambiguizare

pe care îl lasă neterminat și îl înlocuiește cu cel de siguranță. Astfel, asistăm la un proces de

autocorectare prin care locutorul trece de la un nivel mai scăzut de certitudine la unul mai ridicat.

Moderatorul este de acord cu această schimbare și utilizează adverbul exact trecând la rândul său

la un grad mai ridicat de certitudine, având în vedere nelămurirea sa inițială exprimată printr-o

formă interogativă (întrebare de confirmare):

(75) (S 3_1)

1 Maria: TOCmai↓ da↓ da da↓ e mai î: ca „şepte” ↓ nu?mijloc de dezambiguizare.

2 Alina: de dezambiguiza_ (.) de siguRANţă. un î

3 Maria : da. eXACT. (.) mhm

7.2 Trecerea de la un grad de certitudine mai ridicat la unul mai scăzut

Imperativul este folosit în exemplul următor de către moderatorul ședinței pentru a da

instrucțiuni privind formatul chestionarului pentru seminarul ce urmează a avea loc. Observăm

însă că verbul la imperativ este lăsat neterminat și înlocuit cu o formă a indicativului prezent,

persoana 1 plural. Auto-corectarea vizează astfel un grad mai scăzut de certitudine și o expresie a

afilierii moderatului față de participanții la ședință.

(76) (S2)

1 Anca: proiectele astea se cere ă::: deci ăsta mai mic și mai departe

2 ÎNCEARC- ÎNCERCĂM deja să

3 Elena: păi d_aia că a fost așa și=

4 Anca: =da_ atunci listeaz-o

7.3 Concluzii

În literatura de specialitate, auto-corectările sunt folosite și în formularea ofertelor (Curl,

2006; Drew et al., 2012). Acest capitol a prezentat un alt rol al procesului de auto-corectare în

legătură cu variația formelor lingvistice (structuri directive) pe o scară a certitudinii (Tabel 7.1).

+ Certitudine - Certitudine - Certitudine + Certitudine

imperativ indicativ (persoana 1PL)

declarativ interogativ

vreau aș vrea

indicativ condițional

tu vorbești tu dai impresia că vorbești

indicativ imperativ (persoana a 2-a SG)

puțin exact

posibil chiar

modalizare non-modalizare

știu îmi amintesc

Tabel 7.1: Inventar lingvistic și lexical


35

8 Imperativul în comunicarea scrisă de tip e-mail

8.1 Despre e-mailuri

Structurile directive în comunicarea scrisă nu s-au bucurat de prea multă atenție, deși e-

mailurile, de pildă, ar putea reprezenta o sursă bogată de analiză a actelor de vorbire, precum

scuze sau cereri (Grundy, 2008). Studiile care au vizat analiza structurilor directive în

comunicarea scrisă s-au concentrat pe raportul comparativ dintre comunicarea orală și cea scrisă,

rezultatele evidențiind faptul că imperativele de tipul state-preparatory sunt frecvente într-un

corpus format din short notes și office memos (Bax 1986). Cercetări ulterioare ale actelor de

vorbire directive în emailuri, care auutilizat ca metodologie teoria politeții (Waldvogel 2005) au

arătat că există o întrebuințare semnificativă a formelor interogative și declarative în

comunicarea scrisă. Același cadru teoretic, al politeții, a fost adoptat în analiza scrisorilor de tip

directiv într-un mediu de afaceri din Hong Kong, în care managerii își justifică mai des acțiunile

decât subordonații acestora (Kong 2006). Conceptul de politețe a fost discutat în relație cu cel de

putere și cu opțiunea expeditorilor de a emite acte de vorbire directive mai multor recipienți (eng.

multiple audiences) în același timp; astfel locutorii și-au variat alegerile lingvistice de expresie a

acestor acte de limbaj în funcție de specificul emailului (eng. single or multiple audiences)

(Bremner 2006).

8.2 Imperativul în e-mailuri

Scopul acestui capitol este de a prezenta un inventar (

Figura 8.1) al structurilor directive (150) identificate în 245 de e-mailuri și de a descrie

funcțiile imperativului în comunicarea scrisă, alături de celelalte forme lingvistice de formulare a

cererilor în limba română. E-mailurile au fost trimise de persoane (Irina, Karen, Cynthia) cu

funcții de profesor sau secretar în cadrul educațional/academic românesc, către lectori sau

studenți.


Figura 8.1Analiza cantitativă a structurilor directive din emailuri1

În ceea ce privește imperativul, acesta este însoțit atât de complemente directe, cât și de

complemente indirecte pentru a cere o favoare, pentru a testa un candidat și pentru a oferi

feedback:

(77) Uită-te un pic peste testul din atașament și dă-i un telefon pentru interviul oral sau și mai bine,

cheam-o la grupa de începători și cere-i să se prezinte în franceză.

În corpusul de comunicare scrisă am identificat următorul tipar funcțional: imperativul este

asociat cu structura ‘te/vă rog’ atunci când emailul este trimis unui singur destinar. Aceeași

structură este urmată de modul conjunctiv prezent când emailul vizează mai mulți recipienți

(Velea, 2013c).

(78) Te rog gândeşte-te să propunem.

8.3 Alte forme gramaticale de formulare a cererilor

În urma analizei corpusului de e-mailuri, am identificat patru strategii discursive care

permit formularea unei cereri și care contribuie la persuadarea alocutorului să participe la

anumite acțiuni. Printre aceste strategii, se numără obligația onorării unei invitații explicite sau

implicite, repetiția, justificarea și expresia apartenenței la grup. Fiecare strategie discursivă este

exemplificată și discutată în secțiunile următoare, iar structurile directive sunt identificate și

descrise în structura de organizare a e-mailurilor.

1 SA = single audience (un singur destinatar); MA = multiple audience (mai mulți destinatari)

0%

2%

4%

6%

8%

10%

12%

14%

SA

MA


37

8.3.1 A invita vs. a ordona

Una dintre strategiile discursive identificate reprezintă inserția explicită a verbului a invita

în forma de incipit a emailurilor, câteodată fiind asociat cu adverbul imperativ:

(79)

1 Dragi membri ai proiectului, domnul (funcție) va invita sa participati la

2 intilnirea cu [personalitate X], luni (data) la ora (...) in (nume loc).

3 Eu va solicit imperativ ca daca nu aveti ore in (nume loc) sa fiti acolo.

4 Veti putea raporta ca activitate participarea la acest eveniment.

5 Cu multumiri,

Tudor

8.3.2 Repetiția

Dacă invitația este cadrul contextual propice pentru a iniția o cerere, aceasta este însoțită

de alte strategii discursive precum repetiția, la care locutorii recurg pentru a-și construi tactica

persuasiunii. În exemplul de mai jos Mihaela retrimite un email membrilor proiectului pentru a le

reaminti de participarea obligatorie la un seminar:

(80)

1 VA REAMINTESC!!!!

2 Stimati membri ai proiectului,

3 Luni, (data) ora 12, la (nume loc), in sala (numar) sunteti invitati sa

4 participati la Seminarul cu tema (XXXXXX)

5 condus de Moderator: Prof. Dr. RADU MIHAI.

6 Anuntul il gasiti in atasament.

7 Prezenta este obligatorie!

8 Va asteptam la (nume loc), MihaelaPopescu

8.3.3 Formularea de justificări

În cadrul interacțiunilor verbale, expresia justificării s-a dovedit a fi o strategie frecventă

folosită de locutori pentru a-și motiva acțiunile exprimate printr-un verb la modul imperativ

(Velea, 2013b). Întâlnim aceeași practică și în comunicarea scrisă, expeditorii e-mailurilor

formulează justificări pentru a se asigura că cererea lor va fi îndeplinită. Conceptul de justificare

este menționat în literatura de specialitate ca un factor al atenuării externe, denumit în limba

engleză grounder(Jones, 1992; Vine, 2004).

Seminarul este dedicat pregatirii dvs. in cadrul Scolii Doctorale, motiv pentru care prezenta este

obligatorie!


8.3.4 Apartenența la grup

Expresia apartenenței la un grup este realizată prin utilizarea persoanei a 2-a plural,

prezentă în corpus fie în desinența verbului (expeditorul scrie în numele organizației din care

face parte), fie prin utilizarea pronumelui personal noi:

Va așteptăm.

Este o intalnire foarte importanta atit pentru voi, cit si pentru noi.

8.4 Concluzii

În acest capitol, atenția a fost îndreptată către identificarea unui inventar al structurilor

directive specifice formulării de cereri în limba română de uz profesional și a rolului

imperativului în textele de tip e-mail. De asemenea, au fost discutate strategii discursive pe care

le-au folosit expeditorii e-mailurilor în adresarea unei invitații ce, de fapt, nu admitea un refuz. În

aceste circumstanțe, cererile/invitațiile devin ordine, mai ales într-un mediu în care ierarhia și

autoritatea au un rol important.


39

9 Concluzii generale, contribuții originale, diseminarea

rezultatelor, direcții viitoare de cercetare

9.1 Concluzii generale și contribuții originale

Această teză de doctorat a îndeplinit obiectivele stabilite inițial și prezintă următoarele

concluzii generale și contribuții originale:

a) Au fost subliniate ambiguități terminologice (provenite dintr-un amestec de planuri

gramatical-discursiv) ale imperativului existente în literatura de specialitate pentru a clarifica

statutul acestuia. Studiile interlingvistice au încercat să formuleze o definiție a imperativului

pentru a-l diferenția de structuri cu alte funcții comunicative (Xrakovskij, 2001, p.3), pentru

care în această teză s-a utilizat termenul de directiv sau injonctiv;

b) După stabilirea criteriilor de identificare a imperativului, descrierea gramaticală a rezultat din

inventarul tiparelor sintactice ale grupului imperativ; am folosit pentru aceasta un corpus

autentic de ședințe din mediul academic românesc;

c) Analiza contextuală a trei verbe la modul imperativ (plus forma ia) a condus la identificarea

de roluri pragmatice multifuncționale ale acestor verbe;

d) Aplicând analiza conversației, ce nu se bazează pe definiții a priori, am determinat funcțiile

imperativului în cadrul schimburilor verbale avute în vedere. Imperativul s-a folosit în situații

non-problematice, de tipul exprimării angajamentului (oferte, sugestii, acorduri). Pe baza

aceleiași metodologii, s-au studiat alte aspecte ale comunicării ce includ noțiunea de

imperativ, precum fenomenul conversațional de auto-corectare prin care vorbitorii exprimă

diferite grade de certitudine;

e) Pentru a nuanța descrierea, am urmărit concurența imperativ și conjunctiv prezent în structuri

de tip injonctiv, arătând care sunt limitele distribuției conjunctivului în raport cu imperativul.

Analiza comparativă a vizat și un studiu interlingvistic al imperativului în limba română și


engleză pentru a sublinia faptul că metoda aplicată corpusului din română poate fi preluată

având aceleași rezultate și în analiza ședințelor din limba engleză, contribuind astfel la un

tipar interlingvistic funcțional al imperativului;

f) Din analiza imperativului și a altor structuri directive în comunicarea scrisă de tip e-mail a

rezultat un inventar al acestor forme lingvistice utilizate în exprimarea cererilor în limba

română. Analiza e-mailurilor trimise de secretari sau profesori către studenți a relevat și

unele probleme privind stilul de comunicare academică.

Teza de față și-a propus în esență descrierea integratoare a unei forme gramaticale –

imperativul românesc în context profesional. Analiza a vizat să surprindă atât caracteristicile sale

lingvistice, cât și pe cele funcționale. Lucrarea de față nu și-a propus o investigație de tip

monografic a structurilor injonctive, ci s-a ocupat numai de formele de imperativ (atingând și

chestiunea concurenței cu alte forme) într-un registru limitat și pe baza unui corpus de

interacțiuni din același mediu. Așadar, cercetarea pragmatică a structurilor injonctive în limba

română are încă potențial neexplorat.

9.2 Diseminarea rezultatelor

Rezultatele cercetării științifice cuprinse în această teză de doctorat au fost prezentate în cadrul a

șapte conferințe internaționale:

1. Discourse, Communication, Conversation Conference – Loughborough, 2012;

2. the 10th

, 11th

and 12th

International Colloquium on Romanian Language –

București, 2010, 2011, 2012;

3. the2nd Conference on Theoretical and Applied Linguistics: Structure, Use, and

Meaning - SUM Septembrie2012, Brașov;

4. The Communication of Certainty and Uncertainty: Linguistic, Psychological,

Philosophical Aspects, Macerata, OcVladbrie 2012;

5. the IVth ENIEDA conference – Serbia, September 2011;)

și publicate în șapte articole (Velea, 2011; Velea, 2012a; Velea, 2012b; Velea, 2013c), dintre

care trei sunt incluse în baze de date internaționale (Gheorghe and Velea, 2012; Velea, 2013a;

Velea, 2013b). Alte două articole au fost trimise și acceptate spre publicare (Velea, Forthcoming-

b; Velea, Forthcoming-a).


41

Lista lucrărilor științifice:

1. Velea, Adina Ioana, 2013. Imperatives and subjunctives in Romanian. Journal of Pragmatics

51, p. 92-104.

2. Velea, Adina Ioana, 2013. Imperatives and Commitments in Romanian Academic Meeting

Interactions. Pragmatics 23:3.

3. Gheorghe, Mihaela and Velea, Adina, 2012. Control Acts In Romanian. In: Măda, S. and

Săftoiu R. (Eds.), Professional Communication across Languages and Cultures. Amsterdam,

John Benjamins Publishing House, p. 135-167.

4. Velea, Adina Ioana, 2013. Syntactic and functional patterns of the form ‘TE/VĂ ROG’ in

Romanian written communication, Studii si Cercetari Lingvistice LXIV, p. 105-116.

5. Velea, Adina Ioana, Forthcoming. Self-repair and (un)certainty in Romanian meeting talk,

Paper presented at the conference The Communication of Certainty and Uncertainty:

Linguistic, Psychological, Philosophical Aspects, Macerata, October 2012, Accepted for

publication, Discourse Studies, John Benjamins Publishing House.

6. Velea, Adina Ioana, 2012. The linguistics of feedback: entitlement and contingency. In: Buja,

E. and Măda S. (Eds.), Structure, Use, and Meaning. Linguistic studies. Cluj-Napoca, Casa

Cărții de Știință, p. 139-149.

7. Velea, Adina Ioana, 2012. Acte de vorbire directive în mediul academic românesc: strategii

discursive și lingvistice. In: Zafiu, R. and Ștefănescu A. (Eds.), Limba română: direcții

actuale în cercetarea lingvistică. București, Editura Universității din București, p. 331-338.

8. Velea, Adina Ioana, 2011. Aspecte ale politeții în mediul profesional românesc. In: Zafiu, R.,

Ușurelu C. and Oprea H. B. (Eds.), Limba română. Ipostaze ale variației lingvistice.

București, Editura Universității din București, p. 229-238.

9. Velea, Adina Ioana, Forthcoming. Imperatives in Romanian and English meetings. A cross-

functional thesis. Paper presented at the 12th

International Colloquium on Romanian

Language, București, Editura Universității din București.

9.3 Direcții viitoare de cercetare

Deoarece această teză de doctorat s-a concentrat pe analiza imperativului folosind un

corpus de interacțiuni din mediul academic românesc, în viitor pot fi investigate tipare ale acestei

forme verbale și în alte tipuri de interacțiuni pentru a verifica dacă există și alte tipare lingvistice

și funcționale.


De asemenea, metodele de analiză pe care le-am aplicat în teză pot fi utilizate și în studiul

altor structuri directive (precum interjecțiile, de tipul hai, ia); registrul supus investigației poate

fi extins la contextul profesional din mediul medical (unde pot exista probleme de comunicare

medic-pacient ce se pot ameliora printr-o analiza conversațională detaliată), ori se poate

concentra asupra comunicării în mediul familial sau asupra comunicării media.


43

BIBLIOGRAFIE

Aikhenvald, Alexandra, 2010. Imperatives and Commands. Oxford, Oxford University Press.

Antaki, Charles and Kent, Alexandra, 2012. Telling people what to do (and, sometimes, why):

Contingency, entitlement and explanation in staff requests to adults with intellectual

impairments. Journal of Pragmatics 44, p. 876-889.

Asmuß, Birte and Svennevig, Jan, 2009. Meeting talk – an introduction. Journal of Business

Communication 46, 3-22.

Bax, Ingrid Pufahl, 1986. How to assign work in an office : A comparison of spoken and written

directives in American english. Journal of Pragmatics 10, p. 673-692.

Birkner, Karin, Henricson, Sofie, Lindholm, Camilla, et al., 2012. Grammar and self-repair:

Retraction patterns in German and Swedish prepositional phrases. Journal of Pragmatics

44, 1413-1433.

Blum-Kulka, Shoshana and Olshtain, Elite, 1984. Requests and Apologies: A Cross-Cultural

Study of Speech Act Realization Patterns (CCSARP)1. Applied Linguistics 5, 196-213.

Cipariu, Timotei, 1869. Gramatica limbii române. Blaj.

Cipariu, Timotei, 1877. Gramatica limbii române. Sibiu.

Craven, Alexandra and Potter, Jonathan 2010. Directives: Entitlement and contingency in

action. Discourse Studies 12, p. 419-442.

Curl, Traci, 2006. Offers of assistance: Constraints on syntactic design. Journal of Pragmatics

38, 1257-1280.

Curl, Traci and Drew, Paul, 2008. Contingency and Action: A Comparison of Two Forms of

Requesting. Research on language and social interaction 41, p. 129-153.

Dascălu Jinga, Laurenția, 2008. The prosodic organisation of sentences (in Romanian). In: Guţu

Romalo, V. (Ed.), Romanian Academic Grammar. II ed. Bucureşti, Editura Academiei

Române, pp. 946–991.

Dascălu Jinga, Laurenţia (coord.). (2011 ) Româna vorbită actuală (ROVA). Corpus şi studii.

Bucureşti: Editura Academiei Române.

Diaconescu, Rodica Constanta. (1999) Romanian imperatives from the perspective of generative

grammar. University of Ottawa.


Djordjilovic, Olga 2012. Displaying and developing team identity in workplace meetings - a

multimodal perspective. Discourse Studies 14 111-127.

Dobrovie-Sorin, C, 1994. The Syntax of Romanian. Comparative Studies in Romance. Berlin,

New York, Mouton de Gruyter (Romanian translation: Sintaxa limbii române. Studii de

sintaxă comparată a limbilor romanice, Bucureşti, Univers, 2000).

Drew, Paul, 2005. Conversation analysis. In: Fitch, K. L. and Sanders R. E. (Eds.), Handbook of

language and social interaction. Mahwah, NJ, Lawrence Erlbaum Associates, 71-102.

Drew, Paul, Walker, Traci and Ogden, Richard, 2012. Self-repair and action construction. In:

Makoto, H., Raymond G. and Sidnell J. (Eds.), Conversational Repair and Human

Understanding. Cambridge, Cambridge University Press, 113-147.

Ervin-Tripp, Susan, 1976. Is Sybil There? The Structure of Some American English Directives.

Language in Society 5, 25-66.

Fox, Barbara A., Maschler, Yael and Uhmann, Susanne, 2010. A cross-linguistic study of self-

repair: Evidence from English, German, and Hebrew. Journal of Pragmatics 42, 2487-

2505.

Gheorghe, Mihaela and Velea, Adina, 2012. Control Acts In Romanian. In: Măda, S. and

Săftoiu R. (Eds.), Professional Communication across Languages and Cultures.

Amsterdam, John Benjamins Publishing House, p. 135-167.

Grundy, Peter, 2008. Doing Pragmatics London Hodder Education

Guţu-Romalo, Valeria, 2008. The Grammar of Romanian Language (in Romanian). Bucureşti,

Editura Academiei Române.

Heritage, John, 2012. Epistemics in Action: Action Formation and Territories of Knowledge.

Research on Language & Social Interaction 45, 1-29.

Heritage, John and Clayman, Steven, 2010. Talk in Action: Interactions, Identities, and

Institutions. Oxford, Blackwell.

Iordan, Iorgu, 1937. Gramatica limbii române. București.

Jefferson, Gail, 2004. Glossary of transcript symbols with an introduction. In: Lerner, G. (Ed.),

Conversation analysis: Studies from the first generation. Amsterdam, Netherlands, John

Benjamins Publishing, p. 13-31.

Jones, Kimberly, 1992. A Question of Context: Directive Use at a Morris Team Meeting.

Language in Society 21, 427-445.

Keisanen, Tiina and Rauniomaa, Mirka 2012. The Organization of Participation and

Contingency in Prebeginnings of Request Sequences. Research on Language & Social

Interaction 45, p. 323-351.

Laakso, Minna and Sorjonen, Marja-Leena, 2010. Cut-off or particle—Devices for initiating

self-repair in conversation. Journal of Pragmatics 42, 1151-1172.

Lee, S.-H., 2011. Managing non-granting of customers’ requests in commercial service

encounters. Research on Language & Social Interaction 44.


45

Lindström, Anna, 2005. Language as social action: A study of how senior citizens request

assistance with practical tasks in the Swedish home help service. In: Hakulinen, A. and

Selting M. (Eds.), Syntax and lexis in conversation. Amsterdam, John Benjamins

Publishing House, 209–233.

Maiden, Martin, 2006. On Romanian Imperatives. Philologica Jassyensia II, 47-59.

Ogiermann, Eva and Zinken, Joerg, 2011. How to propose an action as objectively necessary:

the case of polish trzeba x (''one needs to x''). Research on Language & Social Interaction

44, 263-287.

Pană Dindelegan, Gabriela, 2010. Gramatica de bază a limbii române. Bucureşti, Univers

Enciclopedic Gold.

Pană Dindelegan, Gabriela, 2013. Romanian Grammar: A linguistic introduction. Oxford

University Press.

Pîrvulescu, Mihaela and Roberge, Yves 2000. The Syntax and Morphology of Romanian

Imperatives. In: Motapanyane, V. (Ed.), Comparative studies in Romanian Syntax.

Amsterdam, Elsevier, pp. 295-313.

Schegloff, Emanuel A, 2013. Ten Operations in Self-Initiated, Same-Turn Repair. In: Hayashi,

M., G.Rayond and Sidnell J. (Eds.), Conversational repair and human understanding.

Cambridge University Press, 41-70.

Sidnell, Jack, 2010. Conversation Analysis. An introduction. Chichester, Wiley-Blackwell.

Stevanovic, Melisa and Peräkylä, Anssi, 2012. Deontic Authority in Interaction: The Right to

Announce, Propose, and Decide. Research on Language & Social Interaction 45, 297-

321.

Stivers, Tanya, 2004. ''No no no'' and Other Types of Multiple Sayings in Social Interaction.

Human Communication Research 30, p. 260-293.

Svennevig, Jan, 2011. Leadership style in managers’ feedback in meetings. In: Angouri, J. and

Marra M. (Eds.), Constructing Identities at Work. London, Palgrave, 17-39.

Svennevig, Jan, 2012a. The agenda as resource for topic introduction in workplace meetings.

Discourse Studies 14, 53-66.

Svennevig, Jan, 2012b. Interaction in Workplace Meetings. Discourse Studies 14, 3-10.

Svennevig, Jan, 2012c. On being heard in emergency calls. The development of hostility in a

fatal emergency call. Journal of Pragmatics 44, 1393-1412.

Van der Auwera, Johan, Dobrushina, Nina and Goussev, Valentin, 2004. A Semantic Map for

Imperative-Hortatives. In: Willems, D., Defrancq B., Colleman T., et al. (Eds.),

Contrastive Analysis in Language. Identifying Linguistic Units of Comparison.

Basingstoke, Palgrave Macmillan, pp. 44-66.

Velea, Adina Ioana, 2011. Aspecte ale politeții în mediul profesional românesc. In: Zafiu, R.,

Ușurelu C. and Oprea H. B. (Eds.), Limba română. Ipostaze ale variației lingvistice.

București, Editura Universității din București, 229-238.


Velea, Adina Ioana, 2012a. Acte de vorbire directive în mediul academic românesc: strategii

discursive și lingvistice. In: Zafiu, R. and Ștefănescu A. (Eds.), Limba română: direcții

actuale în cercetarea lingvistică. București, Editura Universității din București, 331-338.

Velea, Adina Ioana, 2012b. The linguistics of feedback: entitlement and contingency. In: Buja,

E. and Măda S. (Eds.), Structure, Use, and Meaning. Linguistic studies. Cluj-Napoca,

Casa Cărții de Știință, 139-149.

Velea, Adina Ioana, 2013a. Imperatives and Commitments in Romanian Academic Meeting

Interactions. Pragmatics 23.

Velea, Adina Ioana, 2013b. Imperatives and subjunctives in Romanian. Journal of Pragmatics

51, 92-104.

Velea, Adina Ioana, 2013c. Syntactic and functional patterns of the form ‘TE/VĂ ROG’ in

Romanian written communication Studii si Cercetari Lingvistice LXIV, 105-116.

Velea, Adina Ioana, Forthcoming-a. Imperatives in Romanian and English meetings. A cross-

functional study. București, Editura Universității din București.

Velea, Adina Ioana, Forthcoming-b. Self-repair and (un)certainty in Romanian meeting talk.

Paper presented at the conference The Communication of Certainty and Uncertainty:

Linguistic, Psychological, Philosophical Aspects, Macerata, October 2012.

Vine, Bernadette, 2004. Getting things done at work: The discourse of power in workplace

interaction. Amsterdam/Philadelphia, John Benjamins Publishing Company.

Vine, Bernadette, 2009. Directives at work: Exploring the contextual complexity of workplace

directives. Journal of Pragmatics 41, p. 1395-1405.

Weigel, M. Margaret and Weigel, Ronald M., 1985. Directive Use in a Migrant Agricultural

Community: A Test of Ervin-Tripp's Hypotheses. Language in Society 14, 63-79.

Xrakovskij, Viktor S, 2001. Typology of imperative constructions. München, Lincom Europa.

47

Rezumat/ Abstract

Teza de doctorat intitulată Imperativul în limba română (The Romanian Imperative) este

dedicată analizei imperativului în limba română din mai multe perspective: lingvistică, fonetică

și conversațională. Corpusul constă atât în interacțiuni din mediul academic românesc (ședințe),

cât și din e-mailuri culese din mediul academic. Rezultatele cercertării științifice înglobează o

listă a criteriilor de delimitare a modului imperativ de cel indicativ în circumstanțe de omonimie;

un inventar descriptiv complex al tiparelor sintactice ale imperativului; roluri multifuncționale

ale verbelor la imperativ analizate în context; circumstanțele de uz și funcțiile imperativului în

cadrul ședințelor academice; o comparație atât lingvistică, cât și secvențială a imperativului cu

modul conjunctiv și cu imperativul din limba engleză; rolul auto-corectării în exprimarea

diferitelor grade de certitudine în cadrul interacțiunilor și în cele din urmă trasăturile lingvistice

și contextuale ale imperativului în comunicarea scrisă de tip e-mail. Rezultatele subliniază faptul

că fiecare formă lingvistică trebuie să fie analizată in situ: imperativul este un mod gramatical și

nu, de pildă, o valoare ce a fost atribuită altor structuri directive sau injonctive.

The thesis entitled The Romanian imperative explores the grammatical structure of the

Romanian imperative by applying a multi-method approach. The rich corpus of data consisting

of both authentic spoken interactions (academic meetings) and emails from the educational

environment is analysed from a linguistic, phonetic and conversation analysis perpective. The

results of the research gather a list of the criteria for delimiting the imperative from the indicative

mood in situation of homonymy; a complex descriptive inventory of syntactic patterns of the

imperative; multifunctional roles of the same imperative verbs while being analysed within

context; the circumstances of use and the functions of the imperative which is employed in

situations of no contingency; a linguistic and sequential comparison of the imperative with the

subjunctive and also with the English imperative; the role of self-repair in expressing different

degrees of certainty within the turns at talk; and eventually the identification of the imperative’s

linguistic and pragmatic features in computer mediated communication (emails). The results

contribute to the fact that the imperative should be regarded only as a grammatical mood and its

label should not be attributed to other directive or injunctive constructions as each linguistic

resource is to be investigated in situ.


Curriculum Vitae

INFORMAŢII PERSONALE:

Nume: Velea

Prenume: Adina Ioana

Data naşterii: 23 martie 1985

Adresa: Bd. Valea Cetății nr.33, Bl. A40, Sc. B, Ap. 9, 500289, Braşov, România

Telefon: +40 0724335739

E-mail: [email protected] ;[email protected]

Naţionalitate: Română

EDUCAŢIE ŞI FORMARE:

2012, 3-5 mai, University of York, UK, Curs Analiza Conversației

2012, ianuarie – iulie, University of York, UK, stagiu extern de pregătire în cadrul

programului de doctorat

2007-2009, Universitatea Transilvania din Brașov, Facultatea de Litere, Programul de

studii de master în limba engleză, Linguistic Studies for Intercultural Communication

2008, februarie – mai, Abbey Hill School, UK, Stagiu Comenius

2006, ianuarie – mai, Universitatea din Bretagne Sud, Lorient, France, Program de Studii

Erasmus

2003-2007, Universitatea din Ploiești, Facultatea de Limbi Străine (Engleză – Franceză)

1999-2003, Liceul Ion Luca Caragiale, Ploiești, profil limba engleză

ACTIVITATE DE CERCETARE:

Articole publicate în reviste de specialitate: 7

Lucrări ştiinţifice în conferinţe: 7

LIMBI STRĂINE:

Engleză, franceză




49

PERSONAL INFORMATION:

Last name: Velea

First Name: Adina Ioana

Birth date: 23th

of March 1985

Address: Bd. Valea Cetății nr.33, Bl. A40, Sc. B, Ap. 9, 500289, Braşov, România

Phone: +40 072335739

E-mail: [email protected] ; [email protected]

Nationality: Romanian

EDUCATION:

2012, 3-5 May, University of York, UK, Short Course on Conversation Analysis

2012, January –July, University of York, UK, External Training Program within the Ph.D

program

2007-2009, Transilvania University of Brașov, Master Degree Program, Linguistic

Studies for Intercultural Communication

2008, February – May, Abbey Hill School, UK, Comenius Scholarship

2006, January – May, Université de Bretagne Sud, Lorient, France, Erasmus Scholarship

2003-2007, University of Ploiești, Faculty of Languages and Literature (English and

French)

1999-2003, Ion Luca Caragiale College, Ploiești, English profile

RESEARCH ACTIVITY:

Published articles: 7

Conference papers: 7

FOREIGN LANGUAGES:

English, French



Documents

Universitatea Transilvania din Brasovold.unitbv.ro/Portals/31/Sustineri de doctorat/Rezumate... · 2013-08-06 · Investeşte în oameni! FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional