1

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară 1 „Educaţie şi formare profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere” Domeniul major de intervenţie 1.5. „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării” Titlul proiectului: „Burse doctorale pentru dezvoltare durabila” BD-DD Numărul de identificare al contractului: POSDRU/107/1.5/S/76945 Beneficiar: Universitatea Transilvania din Braşov

Universitatea Transilvania din Brasov

Scoala Doctorala Interdisciplinara

Departament: Literatură și Studii Culturale

Adriana Camelia Marcu (căs. Bărbat)

Dana Dumitriu - monografie

Dana Dumitriu -monography

Conducător ştiinţific

Prof.univ.dr. Andrei BODIU

BRASOV, 2013

2

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE

UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV BRAŞOV, B-DUL EROILOR NR. 29, 500036, TEL. 0040-268-413000, FAX 0040-268-410525

RECTORAT

_________________________________________________________________________________

D-lui (D-nei)……………………………………………………

COMPONENŢA Comisiei de doctorat

Numită prin ordinul Rectorului Universităţii „Transilvania” din Braşov Nr. 5936 din 22.07.2013

PREȘEDINTE: - Conf. univ. dr. Adrian LĂCĂTUȘ

DECAN – Facultatea de Litere

Universitatea ”Transilvania” din Brașov

CONDUCĂTOR ȘTIINȚIFIC: - Prof. univ. dr. Andrei BODIU

Universitatea ”Transilvania” din Brașov

REFERENȚI: - Prof. univ. dr. Liana COZEA

Universitatea din Oradea

- Prof. univ. dr. Nicolae MANOLESCU

Membru corespondent al Academiei Române

Universitatea din București

- Prof. univ. dr. Ovidiu MOCEANU

Universitatea ”Transilvania” din Brașov

Data, ora şi locul susţinerii publice a tezei de doctorat: 27.09.2013, ora 19:30, sala UII3, Aula Universității, Str. Iulie Maniu, nr. 41.

Eventualele aprecieri sau observaţii asupra conţinutului lucrării vă rugăm

să le transmiteţi în timp util, pe adresa adrianabarbat@gmail.com

Totodată vă invităm să luaţi parte la şedinţa publică de susţinere a tezei de

doctorat.

Vă mulțumim.

3

CUPRINS (lb. romana) Pg.

teza

Pg. rezumat

ARGUMENT 6 7 INTRODUCERE 12 7 1. CAPITOLUL 1: OPERA DANEI DUMITRIU 49 16

1.1 Volume ancoră: 51 16 1.1.1. Ambasadorii sau despre realismul psihologic – ambiguitatea naraţiunii 51 16 1.1.2. Introducere în opera lui C.A.Rosetti – sinele adânc ascuns sub măştile

eului 75 19

1.2. Prefeţe şi postfeţe: 82 20 1.2.1. Poezii de Al. Macedonski – donquijotismul și mimarea 82 20 1.2.2. Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu – „neliniștea bovarică” 84 21 1.2.3. Ciuleandra de Liviu Rebreanu – psihologie și obiectivitate 85 21 1.2.4. Tabloul singuraticului de Nicolae Ioana – cerebralitate și discreție 86 21 1.2.5. Cheile de Mester Zsolt – transpunerea literară a istoriei 86 22

1.3. Fragmente de proză pulbicate în reviste literare: 87 22 1.3.1. Fragmente publicate ulterior în volume 87 22 1.3.2. Fragmente inedite și etapele creației Danei Dumitriu 87 22

1.4. Creația literară: 97 25 1.4.1. Migrații – drumul către sinele profund 98 25 1.4.2. Masa zarafului – familia, spațiu al falsități 109 26 1.4.3. Duminica mironosițelor – transferul de personalitate 138 29 1.4.4. Întoarcerea lui Pascal – „simulacre de evadare” 153 30 1.4.5. Sărbătorile răbdării – mimarea colectivă 176 32 1.4.6. Prințul Ghica – istoria ca „realitate secundă” 193 33

2. CAPITOLUL 2: PUBLICISTICA DANEI DUMITRIU 272 37

2.1.Socio-cultural: 274 38 2.1.1. Anchete 274 38 2.1.2. Interviuri 276 38 2.1.3. Cercuri literare 276 38 2.1.4. Social 277 38

2.2. Artistic: 282 39 2.2.1. Articole teoretice (teoria romanului, romanul istoric, realitate-ficțiune,

critică a criticii literare, personalități literare din trecut) 282 40

2.2.2. Cronici de carte (poezie, proză, critică, eseu, memorii, antologii) 306 41 2.2.3. Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică 327 42

3. CAPITOLUL 3: DANA DUMITRIU ÎN DOSARELE SECURITĂȚII 331 44

3.1. Activitatea literară: romane, traduceri, interviuri, redactor la „Secolul 20”, scenariul de teatru, colaborări și articole, evenimente cultural-literare

338 45

3.2.Viața socială: evenimente sociale, teme de discuții abordate cu vizitatori 346 45

4

3.3.Viața privată: familia, moartea surorii, domiciliul Danei Dumitriu, vizite externe, viața amoroasă, prietenii, bolile Danei Dumitriu, decesul, scrisorile interceptate, cererea către Ministerul de Interne, cunoștințe de istorie, profil psihologic, preocupări zilnice, daruri, cărți, muzică, filme, piese de teatru, locuri vizitat

347 45

4. CAPITOLUL 4: BIOGRAFIA DANEI DUMITRIU 361 46

4.1. Centri de interes: familia, copilăria, formarea, portretul, iubirile, relația cu scrisul, modalitatea de raportare la propriile romane/personaje, moartea Danei Dumitriu

364 47

4.2. Colaj de citate din articole și interviuri 382 47 CONCLUZII FINALE. CONTRIBUȚII ORIGINALE 393 49 BIBLIOGRAFIE 397 50 Scurt Rezumat (română/engleză) 438 90 Curriculum Vitae 439 91

5

CONTENTS

Pg. teza

Pg. rezumat

ARGUMENT 6 7 INTRODUCTION 12 7 1. CHAPTER 1: DANA DUMITRIU’S WORK 49 16

1.1. Anchor volumes : 51 16 1.1.1. The Ambasadors or about Psychological Realism – The Ambiguity of the

Narrative 51 16

1.1.2. Introduction to C.A.Rosetti’s Works – The Inner Self Hidden under Masks

75 19

1.2. Forewords and afterwords: 82 20 1.2.1. Poems, by Al. Macedonski – Quixotism and Mimicry 82 20 1.2.2. Roots, by Hortensia Papadat-Bengescu – ‘The Bovaric Anxiety’ 84 21 1.2.3. Ciuleandra, by Liviu Rebreanu – Psychology and Objectivity 85 21 1.2.4. The Lonesome Man’s Painting, by Nicolae Ioana – Cerebralism and

Discretion 86 21

1.2.5. The Keys, by Mester Zsolt – The Literary Transposition of History 86 22 1.3. Prose fragments published in literary magazines: 87 22

1.3.1. Fragments later published in volumes 87 22 1.3.2. New fragments and the stages in Dana Dumitriu’s work 87 22

1.4. Literary works: 97 25 1.4.1. Migrations - The Way towards the Inner Self 98 25 1.4.2. The Moneylender’s table – The family as a space of falsity 109 26 1.4.3. The Prudes’ Sunday – The Transfer of Personality 138 29 1.4.4. Pascal’s return – ‘Simulacra of Escape’ 153 30 1.4.5. The Celebrations of Patience – The Collective Mimicry 176 32 1.4.6. Prince Ghica – History as ‘Second Reality’ 193 33

2. CHAPTER 2: DANA DUMITRIU’S JOURNALISTIC WORK 272 37

2.1. Social-cultural journalism 274 38 2.1.1. Social research 274 38 2.1.2. Interviews 276 38 2.1.3. Literary circles 276 38 2.1.4. Social issues 277 38

2.2. Arts journalism : 282 39 2.2.1. Theoretical articles (the theory of the novel, the historical novel, reality-

fiction, criticism of literary criticism, literary figures from the past) 282 40

2.2.2. Book reviews (poetry, prose, criticism, essay, memories, anthologies) 306 41 2.2.3. Theatre, film, arts, photography exibition reviews 327 42

6

3. CHAPTER 3: DANA DUMITRIU IN THE SECURITATE FILES 331 44

3.1. The literary activity: novels, translations, interviews, editor of the Secolul 20 collection, the play script, collaborations and articles, cultural-literary events

338 45

3.2. The social life: social events, topics discussed with her visitors 346 45 3.3. The private life: her family, her sister’s death, Dana Dumitriu’s places of residence, trips abroad, her love life, friends, Dana Dumitriu’s illnesses, her death, the intercepted letters, the request addressed to the Ministry of Internal Affairs, her knowledge of history, her psychological profile, daily activities, gifts, books, music, films, plays, places she visited.

347 45

4. CHAPTER 4: DANA DUMITRIU’S BIOGRAPHY 361 46

4.1. Areas of interest: family, childhood, education, the portrait, her romantic relations, her relation with writing, the way she related to her own novels/charaters, Dana Dumitriu’s death

364 47

4.2. Collage of quotations from articles and interviews 382 47 FINAL CONCLUSIONS. ORIGINAL CONTRIBUTIONS 393 49 BIBLIOGRAPHY 397 50 Abstract (Romanian/English) 438 90 Curriculum Vitae 439 91

7

INTRODUCERE

Demersul tezei mele este de a demonstra că obsesia Danei Dumitriu constă în

explorarea multitudinii raporturilor dintre realitate și ficțiune. Pentru o corectă înțelegere a

acestui fir nevăzut care leagă viața, opera Danei Dumitriu (volum teoretic, volum de istorie

literară, romane, prefețe, postfețe, fragmente de proză) și publicistica ei, încep prin a organiza

și delimita conceptele care compun acest raport realitate-ficțiune. Teoriile pe care le prezint

succint au rolul unor argumente care să ofere structura arhitectonică a operei Danei Dumitriu,

care poate fi organizată pe axa realitate-ficțiune. Această structură va fi ulterior probată prin

discuția aplicată din capitolele tezei.

În opera Danei Dumitriu realitatea este compusă din macro și micro-realitate. Prin macro-

realitate înțeleg realitatea exterioară, istorică – pe care Dana Dumitriu a surprins-o în opera ei

(secolul al XIX-lea și comunismul), iar prin cea interioară, realitatea psihologică explorată de

autoare în toate romanele ei. În strânsă legătură cu realitatea istorică (cele două epoci

tangențiale operei Danei Dumitriu), prezint opiniile a trei teoreticieni (Virgil Nemoianu,

Hayden White, Lucian Boia), opinii extrem de utile pentru a surprinde relația dintre literatură

și istorie.

Discuția despre conceptul de realitate este urmată de o scurtă incursiune în aria conceptelor de

mimesis, imagine și limbaj.

Conceptul de ficțiune este prezentat în funcție de câteva coordonate care se vor regăsi în

analiza operei autoarei: ireal, iluzie, fals, minciună, aparență, iluzoriu, utopic, mască, mimă.

În a doua parte a acestei introduceri discut în ce măsură este Dana Dumitriu o scriitoare de

tranziție, făcând legătura între modernism și postmodernism.

I.Raportul realitate-ficțiune

Prin macro-realitate mă refer la secolul al XIX-lea (utopia romantică) care a

preocupat-o pe Dana Dumitriu și pe care l-a studiat în vederea documentării pentru Prințul

Ghica, dar și la comunism (utopia comunistă), care a marcat-o ca om, scriitor și critic literar.

Pornind de la cele două componente ale macro-realității, discut conceptul de Istorie, cele două

momente asupra cărora Dana Dumitriu s-a oprit fiind două epoci istorice marcate de o serie de

similitudini, de continuități, dar și de deosebiri pe care scriitoarea le-a surprins în Prințul

Ghica. Macro-realitatea este cea care modelează micro-realitatea, prin care mă refer la

realitatea interioară (psihologică, subiectivă, profundă).

8

Legătura subtilă dintre secolul al XIX-lea și comunism este suprinsă de Dana Dumitriu în

romanele ei pe două coordonate: iluzionare și bizantinism. Iluzionarea a fost înțeleasă diferit

în cele două epoci (în secolul al XIX-lea - ca iluzionare senină, aptă de a modifica modelul

uman, de a conduce către progres, ca o ridicare a realului mai aproape de ideal, iar în

comunism – ca iluzionare forțată, ca frângere a celor două planuri, real și ideal). De

asemenea, moștenirea bizantină a fost adaptată diferit în cele două perioade istorice la care ne

referim. Dacă în secolul al XIX-lea intrigile, conspirațiile, duplicitatea gândire-limbaj,

manipularea și înșelăciunea erau folosite ca abilitate politică în slujba intereselor naționale, în

comunism acestea au ajuns în slujba intereselor personale, fiind folosite în scopul consolidării

puterii.

Cred că Dana Dumitriu și-a îndreptat atenția asupra secolului al XIX-lea și a scris despre

această perioadă în plin comunism, tocmai pentru a da o șansă prezentului de a se remodela.

Pentru Dana Dumitriu, secolul al XIX-lea reprezintă un spațiu de evadare parțială din

realitatea comunistă deoarece întoarcerea în această epocă reprezintă o nouă șansă imaginară

acordată prezentului, șansa de a se remodela, de a valorifica pozitiv iluzionarea și moștenirea

bizantină. Secolul al XIX-lea reprezintă, în Prințul Ghica, oglinda perioadei comuniste: în

trecut se reflectă distorsionările prezentului; în romanele anterioare Prințului Ghica, specificul

epocii comuniste (ermetism, falsul, minciuna, mima, masca) se oglindește în familiile din

romanele autoarei, în tipurile de relații dintre personaje, în multiplele scindări ale

personajelor; alteori, specificul comunist este combătut (prin parodiere).

Pentru înțelegerea corectă a modului în care Dana Dumitriu s-a rapotat la ambele perioade

(secolul al XIX-lea și comunism), este necesară o prezentare a celor două. Perioada comunistă

în care Dana Dumitriu a trăit și-a pus amprenta asupra ei ca scriitor. Neputând scrie despre

prezent, ea a evadat prin scrisul ei în romanul realismului psihologic și în romanul istoric

modern. A fost publicată, dar a întâmpinat dificultăți, a fost urmărită de Securitate, dar și-a

păstrat cu demnitate libertatea de gândire. A mimat cu noblețe o aparență, însă a încercat prin

romanele ei să răzbată dincolo de iluziile impuse de comunism, către sinele profund. Acest

parcurs al ei este marcat de înțelegerea dualismului din comunism, de înțelegerea istoriei,

surprinzând cu finețe și luciditate cauzele și efectele dualismelor.

Dana Dumitriu este un intelectual care a dezbrăcat comunismul dezvelindu-i scheletul cu

eleganță, un intelectual care și-a păstrat libertatea de gândire știind totodată cum să

„supraviețuiască”. A scris despre cauzele și efectele comunismului asupra individului și

asupra societății în cărți aparent pur psihologice, respectiv istorice; de fapt, a scris despre

9

omul aflat sub vremuri, despre omul care, debusolat, nu mai poate distinge între realitatea

„declarată” (comună) și cea individuală, între faptele reale și cele imaginate, între dialogurile

reale și cele imaginate, între „viață” și scenă/fals/mimă sau moarte.

Pentru a înțelege comunismul românesc, care a derivat din tradiția leninistă internațională, am

realizat o scurtă incursiune în această zonă. Concluziile sunt: comunismul românesc a fost

unul second-hand, importat de la Moscova după ce ei s-au convins că au eșuat, dar neavând

curajul să recunoască acest lucru, de dragul unui ideal în care mai voiau încă să creadă.

Comunismul românesc a fost însușit de activiștii autohtoni în momentul când era deja o

deziluzie, când mitul devenise minciună, când limba devenise una de lemn masiv, când

birocrația își perfectase sistemul, când metodele represive depășiseră orice limită a

imaginabilului. Astfel, pe lângă toate cutumele comunismului, la noi a venit reflectat,

neautentic, nereal, o copie eșuată a ceea ce (s-)ar fi vrut să fie. De asemenea, experimentul

românesc a preluat experimentul stalinist eșuat (acesta conținând doar ca punct de plecare

tradiția marxist-leninistă), a preluat o utopie sfărâmată, dar ținută pe linia de plutire cu

entuziasm, o utopie second-hand. Iar regimul Ceaușescu a sporit straturile de iluzii.

Trăsăturile specifice ale comunismului românesc constau în fuziunea stalinismului cu

bizantinismul, amestecul de socialism de suprafață cu un fanariotism profund (cf. Vladimir

Tismăneanu). Aceste referiri la bizantinismul și fanariotismul care ne-au influențat atât de

puternic, sunt extrem de utile studiului meu, având în vedere că în opera Prințul Ghica Dana

Dumitriu explorează prin specificului românesc aceste aspecte.

Ceea ce a determinat-o pe autoare să își îndrepte atenția asupra secolului al XIX-lea este

probabil puterea de iluzionare, bizantinismul și fanariotismul - care au influențat această

perioadă, și care au fost ulterior resuscitate de stalinism, revenind astfel în forță în perioada

comunistă.

Prin apropierea de această perioadă istorică, Dana Dumitriu se întoarce la perioada marilor

iluzii, perioada care, prin încrederea acordată maselor, prin încrederea în puterile omului de a

face schimbări, de a se îndrepta spre progres, reprezintă sursa luminoasă a sistemelor

totalitare.

Perioada istorică cuprinsă de Dana Dumitriu în romanul Prințul Ghica (1858 - întoarcerea lui

Ion Ghica din exil și 1866 - plecarea lui Cuza în exil) este descrisă cu accent pe prezentarea

taberelor politice. Scopul acestei incursiuni în perioada istorică 1858-1866 a fost înțelegerea

corectă a istoriei din spatele romanului Prințul Ghica, a relațiilor dintre personaje, a

contextului istoric în care acestea se desfășoară. Desigur, romanul poate fi citit cu plăcere și

10

fără a cunoaște aceste informații istorice, însă având o minimă schemă de desfășurare a

evenimentelor, reușim să înțelegem efortul Danei Dumitriu de a adopta o poziție neutră (ca

scriitor), fără a incrimina sau a glorifica anumite personaje. De asemenea, această incursiune

în istoria perioadei Cuza ne oferă o schiță a unei epoci extrem de zbuciumate, în care

entuziasmul și idealismul maselor, dar și al conducătorilor ei au fost motorul evenimentelor.

Datele istorice prezentate sumar ne lasă doar să ghicim acest aspect, însă romanul Danei

Dumitriu este cu atât mai complex cu cât reușește să pună în valoare această dimensiune.

Anvergura istorică din romanul Prințul Ghica depășește cu mult cadrul strâmt schițat de mine,

tocmai pentru că nu se limitează la documentele legate strict de spațiul românesc, ci

întâmplările, personajele sunt privite în cadrul evenimentelor mari europene, în cadrul unui

flux și al unor interferențe puternice, care de multe ori influențează decisiv destinul țării.

Ambele zone ale macro-realității, secolul al XIX-lea și comunismul, au în comun

straturile de iluzii, bizantinismul, fanariotismul. Ambele au la bază minciuna, dualitatea,

intrigile, conspirațiile, duplicitatea în gândire și limbaj, demagogia, manipularea, înșelăciunea,

alteritatea. Dacă bizantinismul este o formulă neautentică, o copie prin preluarea abruptă a

conceptelor vest-europene, comunismul românesc este, la rândul lui unul neautentic, second-

hand dat fiind faptul că a pătruns la noi după ce devenise o deziluzie la sovietici.

Preocuparea Danei Dumitriu pentru aceste două epoci istorice și interesul ei pentru romanul

istoric oglindesc o înțelegere profundă a istoriei. Referiri la istorie regăsim în articolele ei, dar

și pe parcursul romanului Prințul Ghica sau în fragmentele publicate din romanul neîncheiat,

Fereastra aburită.

Pentru o bună înțelegere a modului în care Dana Dumitriu a înțeles istoria și a transfigurat-o

în plan literar, am realizat o incursiune printre ideile a trei teoreticieni (Virgil Nemoianu,

Lucian Boia, Hayden White) la care am identificat elemente comune cu modul în care Dana

Dumitriu a perceput-o: ca fiind similară literaturii din perspectiva modului de transfigurare a

realității.

Istoria, chiar dacă este centrală, este întregită de perspectiva secundară a literaturii asupra

evenimentelor (cele două coexistând); istoria și literatura sunt reprezentări, sunt constructe

intelectuale, au o structură narativă comună și au la bază un efort imaginativ.

Am urmărit istoria ca narațiune care transfigurează realitatea, dar și rolul literaturii ca liant

între realitate și ficțiune. Literatura ca spațiu al ficționalului este definită de Virgil Nemoianu

ca fiind secundară în raport cu realitatea de zi cu zi, cu macro-realitatea sau cu preocupările

constante ale oamenilor; literatura este, în viziunea lui V. Nemoianu, o recuperare a istoriei

11

mici, pierdute, rămase în secundar, având capacitatea de a influența realitatea; Virgil

Nemoianu așază literatura la intersecția dintre realitatea brută și energiile care stau la baza

tuturor acțiunilor noastre (individuale sau colective), rolul ei fiind de a transforma principalul

în secundar.

Conceptul de mimesis este discutat, prezentarea punând accent pe conceptul de mimesis 2

(imitare creativă), întâlnit la Paul Ricoeur. Conceptul de mimesis nu poate avea parte de o

prezentare completă fără a fi pus în legătură cu un alt concept, cel de verosimilitate, care are

ca scop întreținerea impresiei de real. Un alt concept care îl completează pe cel de mimesis

este acela de imagine. Literatura este percepută ca imagine, reproducere, reprezentare.

Imaginea oferă o interfață între realitate (exterior) și lume (receptori), care ascunde în aceeași

măsură în care dezvăluie. Imaginea este o formă de reflectare, de multiplicare și totodată de

alterare a punctului de pornire. O altă imagine („imago” are aceeași rădăcină cu „imitari”) a

realității poate fi considerată limba/limbajul – care are puterea de a institui o realitate a

limbajului modificând realul/lumea, pentru ca aceasta să corespundă cuvintelor. Toate aceste

„limbi” ce formează heteroglosia (Bahtin) reprezintă perspective asupra lumii, imagini aflate

într-un dialog permanent, perspective care se suprapun pe tehnica multiplicării perspectivei

preluată de Dana Dumitriu din realismul-psihologic. Completez discuția despre conceptul de

imagine cu câteva idei despre metaforă. Poate cea mai cunoscută metaforă este cea a pădurii,

prin care Ortega y Gasset surprinde raportul dintre exterior (vizibil, superficial) și interior

(latent, ascuns, profund).

Conceptul de realitate este discutat din perspective diferite – perspective care descriu viziunea

Danei Dumitriu asupra realității. Dacă privim realitatea din punct de vedere social, putem

vorbi, pe urmele lui Searle, de realități ca manifestări recunoscute de un anumit număr de

oameni, care împreună au căzut de acord asupra existenței lor. Din perspectiva unui filosof al

limbajului, Hilary Putnam, realitatea nu poate fi absolută; pentru acesta, realismul este un fel

de realitate filtrată de propria noastră gândire și experiență, ca sume de convingeri uniforme și

uniformizate.

Micro-realitatea

Realismul-psihologic este folosit de Dana Dumitriu ca modalitate de explorare a

micro-realității (prin oglindirea vieții interioare a personajelor), dar și a macro-realității

(secolul al XIX-lea și comunism). Realismul psihologic reprezintă metoda Danei Dumitriu de

a evada din realitatea comunistă prin adâncirea în interioritate; o modalitate de a opune

multiplicitatea punctelor de vedere singurului punct valabil (al ideologiei de partid);

12

modalitate de a individualiza într-o epocă a uniformizărilor; modalitate de a explora

raporturile dintre realitate și ficțiune; modalitate de a atrage atenția asupra capacității

scriitorilor de a crea lumi imaginare, realități aparente care pot fi realități, pot remodela

realitatea/istoria. Un alt fel de a vorbi despre realismul psihologic întâlnim la Ortega y Gasset,

care discută de „psihologie imaginară” în cazul conturării personajelor din romane. Oarecum

similar realismului psihologic este realismul fantastic, teoretizat de Louis Pauwels și Jacques

Bergier, cel care descoperă fantasticul în inima realității. Trebuie precizat că cei doi autori nu

folosesc termenul de „fantastic” cu sensul de imaginar, ci cu sensul unei zone diferite de ceea

ce suntem obișnuiți sau suntem capabili să percepem din realitate. Demersul lor este de a

scoate în evidență prin intermediul unor exemple din știință (în special), faptul că dincolo de

ceea ce este acceptat în lumea științifică, există o serie de alte fapte (ce țin de „realitatea

neconformă”) care sunt ignorate deoarece ar deranja raționamentele stabilite. Desigur, Dana

Dumitriu, fără dovezi științifice, fără a tinde către un alt mod de raportare la univers, a intuit

această iluzionare în care omul devine captiv și a explorat-o prin folosirea tehnicilor

realismului psihologic. Observăm că, fie pe tărâm literar, având la îndemână tehnicile

romanului, fie pe tărâmul științei, tendința este, pe de o parte de a conștientiza vălul de iluzii

în care suntem cuibăriți, iar pe de altă parte de a face eforturi de a răzbi dincolo de ele.

Realitatea discutată din multiple perspective (ca realitate istorică, socială, exterioară sinelui,

în permanență în raport cu perspectiva proprie asupra exteriorului, în raport cu interioritatea,

cu ceea ce rămâne ascuns, nespus, nevăzut) este realitatea surprinsă de Dana Dumitriu în

romanele ei.

Ficțiunea, cel de-al doilea element al ecuației realitate-ficțiune, poate fi discutată ca

operă de artă sau concept opus fantasticului, fiind definit prin intermediul următoarelor

categorii: ireal, iluzie, fals, minciună, mimă, mască, aparență, utopie.

Irealul e, pe tărâm literar, lumea lui „ca și cum” care reunește mimeticul și ipoteticul. Dana

Dumitriu explorează această lume a lui „ca și cum” prin multiplele dialoguri imaginare,

forțând sfera ipoteticului (vezi proiecțiile lui Pascal înainte de întoarcerea din închisoare, în

Întoarcerea lui Pascal).

Iluzia apare la Dana Dumitriu sub forma straturilor de iluzii care învăluie personajele, straturi

pe care acestea încearcă să le înlăture prin migrarea către sine.

Falsul este prezent în opera Danei Dumitriu sub forma cuplului fals (vezi Ghighi și soțul ei), a

nunții false (din Sărbătorile răbdării), a minciunii în care se învăluie personajele.

13

Mima. Mimul este, în viziunea lui Derrida, un imitator; el nu imită ceva real, ci imitația. Vom

regăsi în Sărbătorile răbdării obsesia mimării, a marionetelor care execută mecanic diferite

acțiuni (vezi participanții la nunta falsă sau soția Ghighi care, deși părăsită de soț, se comportă

ca o soție în virtutea inerției, în virtutea unei imitări a unei stări anterioare despărțirii).

Masca este, la Dana Dumitriu, pusă în legătură cu realitatea exterioară; personajele poartă

măști în relație cu ceilalți (în familie, în societate), în funcție de persoana la care se

raportează. Măștile sunt echivalentul straturilor de iluzii pe care eul încearcă să le înlăture prin

intermediul migrațiilor către sinele adânc.

De asemenea, masca poate fi pusă în legătură cu realismul psihologic, personajele ambasadori

fiind măști ale autorului. Masca poate fi pusă în legătură cu ideea de teatru – pe care o

regăsim obsesiv în opera Danei Dumitriu. Masca este totodată și un paravan după care eul

înfricoșat se ascunde, astfel, romanul poate fi o mască pe care Dana Dumitriu a purtat-o

pentru a-și asunde în paginile lui revolta față de comunism și mesajele mai mult sau mai puțin

încifrate către cititori.

Aparența. Romanele Danei Dumitru vorbesc despre raportul dintre aparență și esență:

personajele încearcă să spargă aparențele sau caută confortul acestora (vezi Marta din Masa

zarafului), personajele sunt nesigure în ceea ce privește granița dintre aparență și esență (vezi

Prințul Ghica și numeroasele suspiciuni pe care le naște Ion Ghica printre oamenii politici ai

vremii).

Utopia poate fi discutată atât ca utopie socială (vezi utopia romantică și cea comunistă), cât și

ca utopie literară (deoarece literatura ne atrage fictiv în orizontul ei). Dana Dumitriu a evadat

din realitatea comunistă în utopia literară - o evaziune parțială deoarece, după cum afirmă

Lucian Raicu, fuga Danei Dumitriu în trecut (în romanul istoric) s-a transformat într-o atracție

față de prezent.

O altă punte de legătură către aceste categorii ale ficționalului este realizată de

bovarism și donquijotism, concepte care orbitează în jurul temei centrale a Danei Dumitriu,

fiind prezente în romanele și articolele critice ale acesteia (vezi personajele bovarice sau cele

care amintesc de Don Quijote).

Bovarismul presupune crearea unei imagini a propriei persoane care va fi în permanență

imitată în tot ceea ce ține de exterior. De aici și ruptura care apare la bovaric, între interior și

exterior, între autentic, natural și imagine, suprafață, între realitate profundă (ceea ce este

individul) și imaginar (ceea ce crede că este). Alte cauze ale bovarismului ar fi educația și

dezvoltarea civilizației (ambele aducând cu sine diminuarea capacității de adaptare a

14

individului), dar și iluzionarea (iluzia liberului arbitru, care duce către iluzia personalității,

iluzia căsătoriei, a cunoașterii).

Ceea ce apropie aceste două concepte este energia pusă în jocul dintre real și imaginar care

duce fie către tragic (bovarism), fie către comic (donquijotism). La bovaric se păstrează

instinctul de conservare, pe când, în cazul donquijotismului, acesta dispare. Bovarismul

reprezintă capacitatea de a se percepe altfel, prin raportare la un ideal propriu - păstrând la

exterior contactul cu realitatea socială, în timp ce donquijotismul este capacitatea de a se

concepe altfel, prin raportare la un ideal din exterior, asimilat (idealul cavaleresc), pierzând

contactul cu realitatea socială. Bovaricul se sustrage realității, pe când Don Quijote acționează

în real.

Donquijotismul este, alături de bovarism, o coordonată latentă a operei Danei Dumitriu.

Donquijotismul ar fi, conform analizei lui Ortega y Gasset, acea capacitate de a stabili un tip

de raport ambiguu între realitate și idealitate, esențe și aparențe. Dacă realul este ceea ce

recunoaștem (ceea ce asociem cu ceva familiar, cunoscut), atunci realitatea este și ceea ce

vedem, și ceea ce există în stare latentă, ca posibilitate; realitatea este superficială și profundă.

Donquijotismul este acea stare a incertitudinii între două stări, două lumi, realitate și

idealitate.

II. Dana Dumitriu – scriitoare de tranziție?

Partea a doua a acestei introduceri propune o succintă prezentare a trăsăturilor

modernismului și postmodernismului pentru a urmări dacă Dana Dumitriu este o scriitoare de

tranziție.

Brian McHale analizează operele unor autori de tranziție situați între modernism și

postmodernism. În viziunea lui, trecerea de la modernism la postmodernism este dată de

mutația care s-a realizat dinspre demersurile cognitive de cunoaștere a lumii, către

ficționalizarea lumii, granița dintre cele două fiind extrem de flexibilă. Brian McHale aduce în

discuție intuiția romancierului postmodern Ron Sukenick legată de statutul ontologic al

textului ficțional, condiția de a fi între. Textele Danei Dumitriu au conștiința acestei situări

între, de aici scindarea personajelor, dar poate și conștiința autoarei că se află între două lumi:

modernism și postmodernism. Scindarea implică pendulare între realitate și ficțiune în

postmodernism (spre deosebire de modernism, unde, în romanul istoric, de exemplu, strădania

autorilor este de a realiza o țesătură cât mai fină, imperceptibilă între cele două). În romanul

istoric al Danei Dumitriu predomină atitudinea modernistă de a însăila realitatea și ficțiunea,

15

însă cele câteva inserții care întrerup convenția literară o apropie pe Dana Dumitriu de

postmodernism.

Ideea Patriciei Waugh este că metaficțiunea este inerentă oricărui roman, în sprijinul acestei

idei făcând trimitere la Bahtin și la faptul că „limba ficțiunii” este dialogică. Dintre trăsăturile

romanelor de metaficțiune (din demonstrația Patriciei Waugh) am reținut două, pe care le-am

identificat în opera Danei Dumitriu: merg pe o structură cunoscută (a convențiilor din

romanul tradițional) pe care suprapun sensuri noi; renunță la structura tradițională (subiect,

ordonare cronologică, autor omniscient, conexiuni raționale între fapte și sinele adânc).

Patricia Waugh întocmește o listă de elemente care compun metaficțiunea, dintre care am

selectat trei, care consider că se regăsesc în opera Danei Dumitriu: dramatizarea explicită a

cititorului, structurile cutiei chinezești, subminarea convențiilor ficționale specifice.

Se poate observa astfel că la Dana Dumitriu abundă procedeele moderniste, ea revendicându-

se de la realismul psihologic, însă ca structură interioară, ea se apropie de postmodernism prin

atracția obsesivă față de raporturile dintre realitate și ficțiune.

Patricia Waugh precizează faptul că metaficțiunea a apărut ca o extensie a modernismului.

Principala diferență între modernism și postmodernism este, conform acesteia, faptul că în

modernism predomină incertitudinea raportului între realitate și ficțiune, pe când în

metaficțiune se pune sub semnul întrebării existența lor. Prin punctarea acestei diferențe,

Dana Dumitriu este pusă la colțul modernismului, însă există elemente ale metaficțiunii

strecurate în opera ei: ideea de joc (vezi nunta falsă – organizată prin ONT pentru străinii

dornici să cunoască obiceiurile românești – în Sărbătorile răbdării, cap. XI), ideea de istorie

ca ficțiune, ideea de realitate ca ficțiune.

Dana Dumitriu aparține modernismului pe care îl reînvie prin intermediul realismului-

psihologic, prin țesătura fină dintre real și ficțional (din romanul ei istoric), prin incertitudinea

dintre real și imaginar (în romanele ei anterioare Prințului Ghica), prin subminarea realității

date, prin construcțiile ipotetice care exprimă ceva incert, provizoriu, prin nostalgia de a oferi

imaginea unei realități polimorfe (vezi istoriile din Prințul Ghica). Pe de altă parte, am

identificat în opera Danei Dumitriu elemente specifice postmodernismului, metaficțiunii:

ficționalizarea lumii – tratarea ei ca pe o lume posibilă, pendularea între realitate și ficțiune,

subminarea convențiilor romanului, afirmarea și negarea convențiilor romanului modern,

creare și destrămare a iluziei, dramatizarea explicită a cititorului, structurile cutiei chinezești.

16

Consider că Dana Dumitriu este o scriitoare de tranziție care, revendicându-se de la realismul

psihologic, nu rămâne captivă modernismului, ci adaptează tehnicile acestuia, le oferă

deschidere în concordanță cu transformările din epoca în care a trăit.

Capitolul 1. OPERA DANEI DUMITRIU

Opera Danei Dumitriu cuprinde un volum teoretic, unul de istorie literară,

prefețe și postfețe semnate de autoare, nuvele și romane publicate, fragmente de proză

publicate în diferite reviste literare, dar și fragmente din scenariul după Prințul Ghica,

publicate, cel mai probabil, în Revista Teatrului Național (conform informațiilor din Dosarul

de Urmărire Informativă).

Strâns legate de opera Danei Dumitriu sunt traducerile care au fost făcute unor romane ale

autoarei: Masa zarafului, în limba bulgară cu titlul Масата на сарафа (Masata na

sarafa),1977, editura: Народна култура (Nardodna Kultura), nr de pagini: 239, Duminica

mironosițelor, în limba polonă cu titlul Parada hipokrytek, trad. Adam Weinsberg,

Państwowy Instytut Wydawnicsy, Warszawa, 1988 și Masa Zarafului, în limba polonă cu

titlul Biesiada Lichwiarza, trad. Irena Harasimowicz, aceeași editură, 1975. Din Dosarul de la

C.N.S.A.S am aflat că i-ar fi fost tradus un roman în Israel, însă în urma cercetărilor

întreprinse, nu am descoperit nimic care să susțină această supoziție.

Am întâlnit referiri la diverse alte volume în lucru sau nepublicate, fragmente de jurnal. Din

Dosarul de la C.N.S.A.S. am aflat despre un roman, Barabas, care ar fi fost respins de patru

edituri (Cartea Românească – în 1970 și 1971, Junimea – în 1971 și 1973, Eminescu – în 1972

și 1974 și Minerva – în 1971) din cauza tematicii legionare abordate. Din fragmentul publicat

postum de revista „Secolul 20” (Prima lectură a scenariului) și din interviul luat de Tania

Radu în „Flacăra” (1987) aflăm că avea în lucru romanul Fereastra aburită.

1.1.Volume ancoră

1.1.1.Ambasadorii sau despre realismul psihologic.

Volumul se deschide prin surprinderea trecerii de la romanul de analiză psihologică

către realismul psihologic, survenită odată cu trecerea de la secolul al XIX-lea la secolul al

XX-lea, odată cu schimbarea înțelesului noțiunilor de „analiză” și de „psihologie”. Pe

parcursul subcapitolelor volumului, Dana Dumitriu punctează trăsăturile realismului-

17

psihologic și ale romanului de acest tip: faptul că reprezintă o combinație între realismul

obiectiv și proza psihologică, iar rolul romancierului este de a ceda autoritatea unui personaj

„ambasador”; caracterul lui nelimitat, haotic (datorat faptului că abundă în rememorări și

percepții de actualitate), dar și rolul romancierului de a scoate în evidență aspecte aflate în

umbră, neexplorate; redă cu obiectivitate viața interioară a personajelor (psihic, sentimente,

emoții, senzații), iar eul lor profund, revelat cu intermitențe, cu scopul unei iluminări

interioare, a unei cunoașteri de sine, oferă o infinitate de opinii asupra aceleiași realități;

poziția scriitorului în cadrul narațiunii realist-psihologice este de a lăsa materia vieții cât mai

liberă, de a nu o modifica prin impunerea punctului său de vedere, de a accepta diversitatea

realității și de a încerca să nu o limiteze; retragerea scriitorului din narațiune și cedarea rolului

principal personajelor și misterului romanesc, ia – în realismul psihologic – forma unei

dramatizări a epicului. Dramatizarea presupune punerea în scenă, eliminarea timpului

discursului, care duce la o suprapunere între timpul lecturii și timpul ficțiunii. Teoria

dramatizării în realismul psihologic conduce la ideea că realitatea exterioară dobândește sens

prin reflectarea ei de către fiecare individ, din prisma interiorității sale sufletești; personajul

este o „inteligență centrală” prin faptul că pare a ține în frâie întreaga acțiune, având totodată

un dublu rol, de subiect ce oglindește viața și perspectiva asupra vieții.

Concluziile Danei Dumitriu se axează pe obiectivarea scriitorului în realismul psihologic, pe

rolul discret al autorului care nu dezvăluie nimic, ci lasă loc altor personaje de a dezvălui, sau

cititorului însuși. În cadrul realismului psihologic legea este făcută de principiul ambiguității

narațiunii (izvorât din multitudinea sau modificarea punctelor de vedere; Dana Dumitriu

însoțește această demonstrație cu exemple din Henry James, Marcel Proust, Camil Petrescu și

Laurence Durrell).

Perspectiva Danei Dumitriu asupra scriitorilor analizați a fost cea a scriitorului învățăcel, care

pune sub lentila lupei operele celor pe care îi admiră. Astfel, am urmărit asemănări și

deosebiri între autorii analizați și opera Danei Dumitriu.

Deși autoarea nu realizează o analiză comparativă a autorilor discutați, deși nu îngroașă

punctele lor comune și nici nu evidențiază diferențele, demonstrația ei este puternică, lăsând

în stadiul sugestiei anumite comparații.

În concluzie, cred că realismul psihologic este pentru Dana Dumitriu scheletul pe care

și-a construit creația literară, iar filonul cel mai puternic al acestuia este ambiguitatea, cea pe

care Dana Dumitriu o explorează în romanele ei la toate nivelele: (1) la nivelul poziției

autorului care lasă loc personajelor sale – devenite centrale, renunțând la postura de narator

18

omniscient și omniprezent; obiectivitatea naratorului pare reală, fiind, de fapt, o iluzie

întreținută de rolul principal dobândit de personaje; (2) la nivelul moralității care devine,

începând cu Henry James, o noțiune ambiguă; (3) la nivelul raportului dintre realitatea

exterioară și cea interioară – cea interioară fiind realitatea profundă, descoperită în momentele

de intimitate/de revelație; realitatea exterioară este modificată din prisma interiorității fiecărui

personaj, ceea ce relativizează granița dintre realitatea exterioară și cea interioară; experiența

este (conform lui Henry James) locul de întâlnire între imaginarul individual/colectiv și

realitate (exterioară); și la Durrell realitatea (exterioară) devine o formă ce încearcă să țină

pasul cu imaginația omului, granița dintre cele două fiind una extrem de flexibilă; (4) la

nivelul construcției narative – cauzalitatea (specifică romanului tradițional) este relativă în

romanul realismului-psihologic; multiplicarea punctelor de vedere duce la ambiguitatea

narațiunii și, totodată, la ambiguizarea perspectivei asupra realității; dramatizarea epicului

(vocile fiecărui personaj care refac „realitatea” vieții) oferă o concepție spectacologică asupra

lumii (vezi Henry James, Hortensia Papadat-Bengescu, Dana Dumitriu); romanul la Durrell,

ca joc de oglinzi (un alt fel de spectacol) în care realul se reflectă mereu deformat, în funcție

de psihologia eroilor, de percepția lor; (5) la nivelul hibridizării speciilor literare (procedeu

asimilat de Dana Dumitriu de la Virginia Woolf) – vezi interferențele liricului în proza Danei

Dumitriu (și, pe cele dinspre critică/teorie spre creația literară și invers – care ies din sfera

speciilor literare, dar țin de hibridizare); (6) la nivelul construcției personajului – ambiguitatea

între eul social, exterior și cel profund, care este revelat cu intermitențe; vezi și eroul-intrus (la

Henry James și Dana Dumitriu) care bâjbâie printre măști având uneori sclipiri, scoțând și

măștile celor din jur; societatea, cea care conturează eul social, este o formă de artificial care

camuflează, ascunde; ambiguitatea dată de rolul dublu jucat de „inteligența centrală”:

oglindește viața și redă perspectiva proprie asupra vieții; eroul devine ambiguu prin natura lui

de personaj care se raportează diferit la etapele sinelui, iar punctul lui de vedere reprezintă un

echilibru instabil între adevăr și minciună, respectiv realitate și ficțiune; fiecare personaj pune

în scenă propria interioritate subiectivă; personajele-obiecte sunt imagini reflectate în

memoria schimbătoare a personajului principal; memoria și senzațiile sunt substitute de

realitate în care personajele sunt captive; la Durrell, prin personaj este accentuată ideea

ambiguității (concepția relativistă despre viață) – personalitatea umană este o iluzie, viața este

o ficțiune, iar cuvintele falsifică; (7) la nivelul relațiilor dintre personaje – o dată cu opera lui

Henry James, se observă o separare între relațiile reale, adecvate și cele ideale, imposibile și o

ambiguizare a acestei delimitări; (8) la nivelul limbajului care menține ambiguitatea raportului

19

între stări/realitate și cuvinte (cuvintele ascund caracterul unic, irepetabil al unei stări); la

Durrell, cuvintele descriu un spațiu care accentuează incertitudinea real-imaginar deoarece ele

falsifică, ucid realitatea; (9) la nivelul raportului artă-realitate – realul este asimilat de

imaginație, iar imaginația se verifică prin reapropierea de real; ideea că existența nu se

reflectă mecanic în literatură, ci este reprodusă în operă; pentu Henry James, autenticitatea

artistică reprezintă o aproximare a esenței realului, rezultatul fiind o artă ambiguă,

misterioasă, stimulatoare; imaginația nu este sinonimă cu a născoci, a inventa, ci cu

descoperirea de noi conexiuni între elementele reale; ficțiunea este, tot pentru Henry James, o

casă cu mai multe ferestre, iar intensitatea iluziei este dată de puterea de a filtra realitatea – de

o falsifica astfel; (10) la nivelul modalității de raportare a Danei Dumitriu la acest concept, al

realismului-psihologic – prin felul în care îl teoretizează, autoarea oferă flexibilitate

conceptului pentru a da libertate romanelor ei, în care îl va aplica.

În urma acestei sistematizări, se poate observa că ambiguitatea, filonul cel mai puternic al

realismului-psihologic, constă în explorarea stratificată a raportului realitate-ficțiune.

1.1.2. Introducere în opera lui C.A.Rosetti – sinele adânc ascuns sub măștile eului

Conștientă de locul lui Rosetti între poeții acelei epoci a transformărilor, aflat în rândul

al doilea, după Văcărești, Conachi, Asachi, Dana Dumitriu reușește, prin analiza și studiul

comparativ pe care le realizează, să identifice în Rosetti un deschizător de drumuri pentru

anumite zone ale poeziei ce vor fi explorate mai târziu de poeți ca Minulescu, Nichita

Stănescu, Marin Sorescu, Mircea Cărtărescu. Analizând poezia lui Rosetti, Dana Dumitriu

realizează o serie de paralele cu poezia modernă și postmodernă pentru a urmări, pe de o

parte, continuitatea poeziei (a literaturii în general), dar și evoluția iubirii, modificările

suferite de-a lungul timpului (trubaduri, romantici, contemporani) în modul de a percepe

dragostea.

Dana Dumitriu face referire la cele trei micro-romane cuprinse în Jurnalul lui Rosetti,

romanul iubirii filiale față de mamă, romanul amorului și romanul revoluționarului, care

subliniază calitatea literară a acestui jurnal.

O prezentare de mare finețe și profunzime, încărcată de sensibilitate, este cea a scrisorilor lui

Rosetti, dar și a rolului scrisorilor din secolul al XIX-lea în conturarea stilului literaturii

noastre. Dana Dumitriu, consideră că „ceremonia frazei” din literatura noastră (ca și în cea

franceză) își are originea în stilul acestor scrisori al căror scop era să-l cucerească pe cititor

prin menajarea sentimentelor acestuia. Astfel, inclusiv la nivelul frazării, literatura noastră stă,

20

în viziunea Danei Dumitru, sub impulsul acestui joc între aparență (care ascunde) și esență

(ceea ce este greu de atins, doar sugerat).

Monografia C.A. Rosetti se integrează în tema centrală a creației Danei Dumitriu,

raportul realitate-ficțiune, prin: (1) felul în care autoarea urmărește modalitatea în care viața

lui Rosetti se oglindește în operă și invers (vezi pasiunea lui pentru teatru și multiplele roluri

asumate de acesta: om politic, revoluționar, ziarist, soț, poet); de asemenea, este de remarcat

încrederea Danei Dumitriu în „ființa reală”/profundă, a sinelui adânc, cea care se află dincolo

de măștile eului, în afara succesiunii de roluri; (2) felul în care autoarea radiografiază

romantismul ca armonizare a contrariilor (ideal și real), contrarii care se rup iremediabil în

comunism; (3) atenția acordată poeziei de salon care transformă suferința autentică în

melodramă, ironie, teatralitate, disimulare – elemente care au fost preluate de Dana Dumitriu

în proza ei; (4) notația din Jurnalul lui Rosetti asupra căreia se oprește Dana Dumitriu,

referitor la obiceiul acestuia de a sărbători un eveniment trecut ca reiterare, ca refacere a unei

imagini astfel încât imginea/amintirea devine mai „reală” decât evenimentul; (5) atenția

acordată de Dana Dumitriu importanței scrisorilor din secolul al XIX-lea în conturarea stilului

literaturii noastre datorită „ceremoniei frazei” cu rol în menajarea cititorului, în ascunderea și

astfel diminuarea intensității trăirilor; (6) felul în care Dana Dumitriu dă senzația de topire a

prozei în critică și a criticii în proză.

1.2. Prefețele și postfețele

Prefețele și postfețele semnate de Dana Dumitriu constituie o altă zonă a creației

acesteia, o zonă care întregește portretul criticului, dar și al scriitorului (pentru că analizele

criticului au folosit scriitorului, iar scriitorii aleși sunt autori compatibili cu ea, autori-

ambasadori care oferă indicii despre scriitoarea Dana Dumitriu).

1.2.1. Volumul Poezii de Alexandru Macedonski

Introducerea din această postfață reprezintă o explicație a Danei Dumitriu ascunsă

între rânduri, discretă, a raportului dintre obsesia creatorului (care reprezintă firul vital al

creației sale) și creația finală, obsesie care a existat și în cazul Danei Dumitriu.

Una dintre temele recurente în opera Danei Dumitriu, care se întrepătrunde cu tema principală

a raporturilor dintre realitate și ficțiune, este donquijotismul. În această postfață, autoarea

21

observă asemănarea dintre Macedonski și Don Quijote din perspectiva faptului că amândoi au

intrat într-un rol pe care și-l asumă, în ciuda ridicolului, amândoi luptă pentru utopia unei lumi

apuse (romantismul pentru Macedonski, codul cavaleresc pentru Don Quijote). Totodată,

intuiția ei psihologică a ajutat-o să înțeleagă personalitatea lui Macedonski, scindat între

extravaganțele orgoliului său și neîncrederea (camuflată) în propria înzestrare (neîncredere pe

care Dana Dumitru o consideră cauza discrepanței între romantismul formal al lui

Macedonski și spiritul său modernist).

1.2.2. Volumul Rădăcini de Hortensia Papadat-Bengescu - „neliniștea bovarică”

Dacă Macedonski este asemănat cu Don Quijote, scrisul nervos al Hortensiei este

comparat cu „neliniștea bovarică”, care a dus la preocuparea de a reconstitui în artă realitatea

interioară, sufletească.

Dana Dumitriu identifică trei elemente care o integrează pe Hortensia Papadat-Bengescu în

realismul psihologic: personajul-ambasador Mini, tehnica colportajului (în Concert din

muzică de Bach, unde multiplică imaginile unui eveniment în funcție de diverși colportori) și

anchetele retrospective ale lui Nory (în Rădăcini). Aceste trei elemente nu sunt prezențe

constante în creația acesteia, ceea ce o determină pe Dana Dumitriu să specifice faptul că

formula scriitoarei interbelice nu este realism psihologic pur, ci o formulă care oscilează între

analiza de tip clasic/tradițional și realismul psihologic.

1.2.3. Volumul Ciuleandra de Liviu Rebreanu – psihologie și obiectivitate

Realizând o trecere în revistă a romanelor lui Liviu Rebreanu și o succintă prezentare a

fiecăruia, Dana Dumitriu încearcă să repare o greșeală de interpretare a romanelor psihologice

ale acestuia, considerate romane analitice.

Faptul că Rebreanu a demonstrat prin Ciuleandra că „psihologia și obiectivitatea merg

alături”, îndeplinid astfel o trăsătură a realismului psihologic, subliniază compatibilitatea

Danei Dumitriu cu opera acestuia.

1.2.4. Volumul lui Nicolae Ioana, Tabloul singuraticului – cerebralitate și discreție

Din prezentare, se disting afinități între acest poet și Dana Dumitriu la nivelul

atitudinii din spatele scriiturii, la nivelul modalității de explorare a realității, dar și la nivelul

intențiilor și al tehnicii folosite: arta discreției, contemplarea rece, explorarea profunzimilor

conștiinței, pătrunderea dincole de crusta exterioară a realului.

22

1.2.5. Volumul Cheile de Mester Zsolt – transpunerea literară a istoriei

Dacă pentru volumul anterior afinitatea consta în modalitatea de explorare a realității,

în îmbinarea psihologicului și a esteticului, dar și în atitudinea rece, contemplativă, în

romanul Cheile, interesul din partea Danei Dumitriu pare să fi venit dinspre istorie și

modalitatea de a o transpune literar. Romanul prefațat este încadrat de Dana Dumitriu în

literatura memorialistică „obiectivată” prin faptul că, deși este un roman autobiografic (prin

inserțiile de testamente și scrisori intime), reușește să păstreze și interesul documentar. Ideea

pe care Dana Dumitriu o reține este că destinul familiei este legat de destinul istoriei, autoarea

având un discurs laudativ la adresa tehnicii narative de echilibrare a dramei familiale și a

vieții politice și sociale.

Prefețele și postfețele se găsesc în strânsă legătură cu tema centrală a raportului

realitate-ficțiune care străbate întreaga creație a Danei Dumitriu prin: (1) temele recurente

aflate în legătură cu tema centrală: don-quijotismul (Macedonski) și bovarismul (Hortensia

Papadat-Bengescu); sau sub-temele: teatralitatea, artificialitatea, elemente din sfera „ficțiunii”

care înăbușă sinceritatea; mimarea ca formă de detașare de sine pentru păstrarea sinelui; (2)

literatura percepută ca act compensatoriu, ca realitate profundă (Hortensia Papadat-

Bengescu).

1.3. Fragmente de proză publicate în reviste literare

1.3.1. Fragmente publicate ulterior în volume

În acest subcapitol am realizat o enumerare a titlurilor sub care au apărut diferite

fragmente de roman, a revistelor în care au apărut și a anulului apariției.

1.3.2. Fragmente inedite și etapele creației Danei Dumitriu

1.3.2.1. Între Scila și Caribda

Mesajul acestei proze este percepția distorsionată a realității de către o copilă aflată

între nebunia tatălui și nepăsarea mamei. Din această schiță se evidențiază punctul de vedere

al fetiței, care percepe realitatea distorsionat, sub influența bolii tatălui și a inerției mamei. Se

observă puternica influență a Hortensiei Papadat-Bengescu și a patologicului explorat în

creația acesteia.

1.3.2.2. Ultimul spectacol

23

Este o schiță care surprinde prin intermediul personajului principal, Pic, atmosfera

apăsătoare din preajma unui muribund. Acest amestec de realitate și ficțiune (spectacol, joc)

deschide porți către trecut (flash-uri cu vorbe ale muribundului Maxim, gesturi, părți ale

corpului lui) în încercarea de a evita incertitudinea prezentului; prezentul nu scapă totuși de

invazia elementelor convenționale (cum ar fi pregătirea de dinaintea morții cuiva drag prin

cultivarea urii față de acea persoană).

1.3.2.3. Prima lectură a scenariului, capitolul al XIV-lea din romanul Fereastra aburită,

roman nepublicat (nu știm dacă a fost finalizat sau nu), a apărut în „Secolul 20” în anul 1987.

Capitolul introduce două personaje, Radu, arhitect, pasionat de istorie și Ada. Scena acestui

capitol se petrece între plecarea Adei la părinții ei și revenirea acesteia, perioadă în care Radu

citește un scenariu al unei „dudui scriitoare” despre pregătirile pentru momentul 1848,

avându-l ca personaj principal pe Nicolae Bălcescu.

Textul este presărat cu inserții intertextuale: dezaprobarea față de metodele scenaristei,

analiza scenariului pe fragmente, argumentele pro și contra referitoare la anumite aspecte ale

scenariului, dialogul imaginar cu scenarista.

Acest fragment de roman poate fi interpretat și ca un jurnal al scrierii scenariului Danei

Dumitriu după scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri (despre care am aflat din

Dosarul de la C.N.S.A.S.) sau ca un jurnal literar (al modalităților de abordare a unui episod

din istorie). În spijinul interpretării acestui capitol de roman drept un posibil jurnal literar este

și înșiruirea de titluri care constituie raftul de istorie al personajului Radu (care se consideră

un diletant în domeniul istoriei) și, totodată, o mare parte din sursa de documentare a Danei

Dumitriu în realizarea romanului ei istoric.

Personajul Radu consideră că modificările aduse de către scenaristă firului istoriei (justificate

prin raportare la cerințele publicului) nu fac decât să modifice istoria.

Mesajul ascuns al acestor concluzii constă în necesitatea înțelegerii evenimentelor, a

contextului realizării lor și astfel, a evitării ajustării trecutului sub motivații diferite.

Inventarea unor scene pe fondul înțelegerii acelor vremuri devine mai autentică decât

prezentarea trunchiată a evenimentelor.

1.3.2.4. Pisica n-a înțeles nimic

Fragmentul de proză Pisica n-a înțeles nimic, publicat în „Viața românească” din

1987, pare a fi un fragment din același roman în lucru, Fereastra aburită. Personajele sunt, de

data aceasta, tânăra scenaristă, Ana-Maria și un tânăr actor, Angelescu, care îi invadează

spațiul intim, urmând ca această întâlnire să ducă la o serie de discuții pe marginea scrierii

24

scenariului. Din cele două fragmente ale acestui roman nepublicat și, probabil, nefinalizat,

sesizăm menținerea liniei realismului-psihologic prin folosirea tehnicii punctelor de vedere.

Același scenariu este disecat din perspectiva unui pasionat de istorie (în fragmentul anterior),

din perspectiva actorului care urma să îl interpreteze pe Bălcescu, dar și din perspectiva

scenaristei.

1.3.2.5. Întâmplări cu pisicul Red

Fragmentul de proză Întâmplări cu pisicul Red, publicat postum în „România literară”

din 1990 cu specificarea „Inedit”, este o proza autobiografică, la persoana I, care cuprinde

evocarea ultimilor șase ani petrecuți împreună cu pisicul Red, biografia acestuia, din care

răzbat scene inedite cu naratoarea. Aflăm originea numelui, descrierea acestuia, modalitatea

în care a ajuns la naratoare și năzdrăvăniile lui.

Ne aflăm în fața unui fragment de proză autobiografică și ne întrebăm, firesc, cum se

împacă acesta cu realismul psihologic și proza scrisă până acum de autoare și cum se

regăsește tema centrală, a raportului dintre realitate și ficțiune, în acest fragment. Dacă privim

autobiografia ca o modalitate de înlăturare a iluziilor în care ne învăluim, vom înțelege că

Dana Dumitriu a ales această formulă tocmai pentru a continua migrarea către sinele profund,

de data aceasta raportându-se la sine, renunțând la personajele-ambasadori. Fiind un fragment

autobiografic, narațiune la persoana I, suntem surprinși să descoperim schimbarea punctului

de vedere (tehnică folosită frecvent în romanele sale, predominant narațiuni la persoana a III-

a): perspectiva lui Red, a naratoarei, a mamei naratoarei.

Cele cinci fragmente de proză inedite publicate în reviste literare pot fi discutate în

funcție de trei etape ale creației Danei Dumitriu: etapa realismului psihologic (cu influențe

puternice din Hortensia Papadat-Bengescu, Camil Petrescu și Henry James), etapa istorică și

etapa autobiografică - pe care le parcurge fără a renunța la realismul psihologic.

În etapa realismului psihologic se încadrează primele două fragmente publicate, Între Scila și

Caribda și Ultimul spectacol, prin amprenta grea a patologiei, prin relațiile familiale

maladive, prin boala și ambiguitatea spațiului real-ficțional.

Etapa istorică reunește următoarele două fragmente, Prima lectură a scenariului și Pisica n-a

înțeles nimic, ambele fragmente din romanul nepublicat, Fereastra aburită. Acestea aduc în

discuție modul în care istoria poate fi recuperată sau distorsionată prin literatură, fiind un fel

de jurnal la Prințul Ghica sau la scenariul după Prințul Ghica, un jurnal populat de personaje-

ambasadori: arhitectul Radu, pasionat de istorie, scenarista Ana-Maria și actorul Angelescu.

25

Etapa autobiografică se regăsește în fragmentul publicat postum, Întâmplări cu pisicul Red, în

care, deși avem de-a face cu o proză autobiografică, Dana Dumitriu nu renunță la formula

realismului psihologic și o remodelează folosind persoana I singular, renunțând astfel la

personajele-ambasadori fără a renunța la multiplicarea perspectivei.

Cele trei etape ale creației Danei Dumitriu corespund și creației autoarei, iar Prințul

Ghica este liantul lor deoarece face legătura cu romanele anterioare, ce țin de etapa

realismului psihologic, se încadrează în etapa istorică (prin tematică) și are elemente de

intertextualitate (care lasă deschisă poarta către postmodernism).

1.4.Creația literară

Demersul meu pe parcursul acestui subcapitol este de a pune sub lupă modalitatea

Danei Dumitriu de a percepe realitatea și de a identifica scheletul construcțiilor ei romanești.

1.4.1. Migrații – drumul către sinele profund

Volumul de nuvele Migrații, publicat la editura Eminescu în 1971, reprezintă volumul

de debut al Danei Dumitriu. Acesta conține următoarele nuvele: „Madrigal”, „Migrații”,

„Împotriva migrațiilor”, „Firesc, prea firesc”. Ceea ce leagă aceste patru nuvele este faptul că

toate cele patru personaje feminine se confesează la persoana I și toate se evidențiază prin

luciditate și detașare față de autobiografiile reale sau inventate. Cele patru nuvele oferă

ipostaze diferite ale feminității (adolescenta, femeia căsătorită).

Analiza detaliată a celor patru nuvele este completată de corespondențe cu tema centrală a

operei Danei Dumitriu. Prin prima nuvelă se conturează temele pe care Dana Dumitriu le va

urmări în următoarele proze sau volume de proză, centrale fiind starea de incertitudine, de

ambiguitate (care este specifică romanelor realismului psihologic) între realitate și ficțiune

(povești imaginate). Migrația corespunde acestei stări de ambiguitate, fiind completată de

efortul de a parcurge drumul către sinele profund prin scuturarea de iluzii, aparențe,

autoiluzionări, măști.

Temele centrale ale nuvelei „Migrații” sunt explorarea raportului dintre realitate și ficțiune și

migrațiile. Dana Dumitriu explorează sentimentul iubirii (și absența ei – izolarea indivizilor),

comunicarea (și absența ei – lipsa de comunicare) și două procedee care au rolul de a menține

ambiguitatea (inserția de dialoguri imaginare, de gesturi și, pe de altă parte, de povești

imaginare). Iubirea și comunicarea sunt percepute ca iluzii care ne îndepărtează de sinele

26

profund, sau dimpotrivă, prin conștientizarea falsității din ele, ne ajută să migrăm către

adâncurile noastre. În această a doua nuvelă, Dana Dumitriu, folosind tehnici specifice

realismului psihologic (tehnica schimbării perspectivei, inserarea dialogurilor imaginare sau a

poveștilor imaginare) reușește să repună în discuție iubirea, comunicarea (ca straturi

înșelătoare care ne îndepărtează de celălalt și ne apropie de sinele nostru profund) și ereditatea

(ca fir călăuzitor în hățișul migrațiilor către autocunoaștere).

A treia nuvelă, intitulată „Împotriva migrațiilor”, este o nuvelă despre pasivitate ca formă de

a fugi de real, despre indiferența în fața vieții și a întâmplărilor.

Ultima nuvelă a volumului, „Firesc, prea firesc” este o revoltă resemnată și sarcastică față de

convenții și complacerea în inerția vieții, în lucrurile firești, prin subjugarea vieții adevărate.

Dana Dumitru urmărește transferul de personalitate (ca modalitate de schimbare a

perspectivei), obținut prin multiplicarea eului (prin rememorări ale unor plecări ale celor

apropiați – plecări reale sau imaginare) și identificarea cu acele persoane care pleacă, revelația

fiind că eul, multiplicat, pleca repetitiv.

Atunci când viața este searbădă, poveștile (dialogurile și gesturile imaginare), iluziile

(iubirea, comunicarea) devin spații ale evadării și totodată căi (contrafăcute) de a migra către

sinele adânc. Ereditatea (fie ea inventată sau autentică) devine, în opera Danei Dumitriu un fir

călăuzitor către sinele profund, alături de pasivitate.Vidul sentimental, prin raportare la

realitatea exterioară, devine șansa migrării către sine, șansa desfolierii sinelui de iluziile

acaparatoare.

1.4.2. Masa zarafului – familia, spațiu al falsității

Romanul este structurat în cinci capitole, denumite după numele unor personaje

(Marta și Tudor fiind personajele care poartă numele a câte două capitole): Tudor, Alexandru,

Marta, Tudor, Marta. Numele oferă totodată indicii asupra perspectivelor care surprind într-o

țesătură deasă, amețitoare, relațiile dintre membri unei familii.

Romanul descrie atmosfera de familie, relațile complicate dintre membri ei, conflictele

înăbușite, peste toate tronând imaginea bătrânului amiral – personaj care pare a fi continuarea

celui din nuvela „Împotriva migrațiilor”. Romanul se deschide cu atmosfera liniștită a casei

învăluite în somn, urmată de o incursiune în trecutul apropiat, al mesei de la prânz, populată

de bătrânul amiral, fiul acestuia, Alexandru, fiica sa, Tamara, soția lui Alexandru, Marta, și

Tudor, prietenul lui Alexandru, un outsider care este absorbit de atmosfera acestei case.

27

Este un roman despre felul în care ne formăm propria realitate, interpretând acțiunile,

vorbele și gesturile celuilalt și despre multitudinea de realități astfel create.

Nucleul acestui roman este familia, cea care închide cercul unui grup de indivizi, ascunde și

nivelează trăirile lor. Ascunzând, camuflând, familia devine o formă de întreținere a

minciunii. Ceea ce leagă această familie și are rolul de a perpetua minciuna sunt povestirile și

repovestirile care, pe de o parte, țes fire între aceste personaje și viețile, ratările lor și, pe de

altă parte, întrețin atmosfera de inactivitate. O altă trăsătură comună tuturor membrilor

familiei este moderația în povestire, în atitudine, încercarea de a ține sub control ieșirile

sentimentele, de a uniformiza și sugruma trăirile autentice.

Analiza personajelor debutează cu prezentarea Martei. Pentru o cât mai complexă analiză a

acesteia, o prezint din trei perspective diferite: cea a relației cu Alexandru, a relației cu Tudor

și cea cu bătrânul amiral. Marta este un personaj bovaric care reușește să-și creeze un spațiu

imaginar ca refugiu contra realității închise ermetic, a realității împovărate de minciună,

falsitate, aparențe. Dacă extindem analiza, romanul Danei Dumitriu, prin universul imaginar

pe care îl propune, este un spațiu al evadării din realitate și un spațiu al revelării încifrate a

comunismului – ca realitate închisă ermetic, ca spațiu al falsității, minciunii, al aparențelor.

Cuvintele rostite de Marta în plan real sunt contaminate de flasitatea lumii în care sunt rostite

și reușesc doar să dea impresia de realitate, iar adevărurile, odată rostite, devin umbre de

adevăruri.

Marta este un personaj scindat între vârsta ei fragedă (25 de ani) și vârsta sufleteasă

(bătrânețea care o apropie atât de Tudor, cât și de amiral), între tăcere și crize de isterie

brutale, între dorința ei de iubire și lipsa iubirii/falsitatea iubirii pe care o practică (atât în

relația cu Alexandru, cât și în cea cu Tudor); între obișnuință, inerție, nevoia de a aparține

cuiva, nevoia de ordine și dorința de evadare, libertate, viață, adevăr, tinerețe; între duioșia

față de amiral și revolta față de acesta. Scindarea aceasta este una aparentă (contrariile

coexistă în ea), deoarece primul element al scindării reprezintă stratul de suprafață – tocmai

de aceea evadarea ei este una ratată, iar marea întoarcere, care coincide cu moartea amiralului,

nu este o întoarcere la ceva știut, ci o instaurare a nesiguranței, a haosului necunoscutului.

Paul reprezintă supra-conștiința Martei, de care ea se teme, prin ochiii căruia se vede

uneori (prin dedublare - și atunci se descoperă bătrână), drept urmare, preferă să creadă că el

încă trăiește undeva departe.

Tudor este un personaj pe care l-am discutat în funcție de modul în care percepe

realitatea – ca realități (din afară, din interiorul clanului, ca spectacol, ca impresie de realitate

28

prin rememorări; ca realitate ipotetică și realitate crudă a bolii; ca realitate științifică a

experimentului și realitate birocratică). Am analizat felul în care Tudor se raportează la iubire

– iubirea pentru Marta (ca iluzie/joc, ca iubire falsă, ca iubire a intelectului și ca iubire a

farmecului pur) și iubirea pentru soția lui (ca meschinărie, impostură, respectarea unei

convenții). Ca medic, Tudor este scindat între ceea ce ar fi putut fi (un savant) și ceea ce a

devenit (profesor), între mândria, curajul ratării lui și rușinea acceptării acelei funcții care îl

scotea din rândul victimelor, între iluzii și realitate – de aici și asemănarea personajului cu

Don Quijote.

Maxim este personajul mim a cărui mască este atât de bine mulată pe chip încât numai

în singurătate reușește să cadă, dezvăluind tristeți cel puțin la fel de mari ca ale celor din clan,

închiși în ratarea lor.

Amiralul este zaraf care ține în balanță viețile celor din familia sa, menține liniștea și

pacea; regizor care coordonează din culise totul, magician care îi face pe toți să uite de lumea

adevărată/reală, de timp, și îi închide captivi universului său, îi învăluie în minciuni

liniștitoare; bătrân care își poartă bătrânețea ca pe o mască rigidă; marinar care se salvează

prin povești imaginare și inutile; judecător abil al celor din preajma sa; fin psiholog capabil de

a realiza un transfer de gânduri către Tudor pentru a-l ajuta să se adapteze la realitate

(plecarea iminentă a Martei).

Alexandru este bărbatul adult pentru care mama a rămas o ființă imaginară pe care a

recompus-o în scrisori așa cum a vrut sau pornind de la cei apropiați; este un personaj scindat

între două vieți (una reală, ratată și una imaginată, puternică), între două euri (real, pierdut și

imaginar – recompus din imaginile celorlalți despre sine) și între două femei (Marta și

Andreea). Este un personaj incapabil de a confrunta realitatea cu imaginarul, fiind totodată

extrem de subtil și precis în observarea celor din jur.

În acest subcapitol am prezentat structura și rezumatul romanului, o succintă

incursiune în părerile unor critici despre acest roman și personajele lui, am prezentat familia,

casa amiralului și camera acestuia ca centri ai acestui roman, personajele (Marta, Paul, Tudor,

Maxim, bătrânul amiral, Alexandru și Tamara), tehnica autoarei și reproșurile aduse de critici.

Analiza mea se concentrează pe examinarea următoarelor subteme aflate în strânsă legătură

cu raportul realitate-ficțiune: drama limbajului (trăită diferit de Marta și Tudor), scindarea

personalității/duplicitatea (la Marta, Tudor, Alexandru), multiplicarea realității (Marta, Tudor,

Alexandru), universul închis, amorțit și înfrigurat, lipsit de vitalitate (familia, căsătoria, casa

amiralului, camera lui, grădina - cu trimitere la comunism), camuflarea, masca, minciuna,

29

falsul, iluzia, rolul (care se regăsesc la toate personajele în proporții diferite), bovarismul

(Marta și Alexandru) și donquijotismul (Tudor).

1.4.3. Duminica mironosițelor – transferul de personalitate

Romanul a fost publicat în anul 1977 la editura Cartea Românească. Conform

explicațiilor din DEX, mironosița este cea care a dus balsamuri la mormântul lui Isus pentru

a-i unge trupul; femeie cucernică, smerită; expr. A face pe mironosița = a-și lua aere de

nevinovăție, a simula pietate și modestie; epitet dat unei femei prefăcute, care simulează

nevinovăția, modestia. Sensurile din dicționar sunt cuprinse în acest roman complex: atât prin

felul în care personajul feminin reușește la final să gestioneze dispariția soțului, cât și prin

trimiterile la simulare, la ascunderea unei vinovății.

Prezentarea subiectului romanului este dublată de prezentarea personajelor, fiecare

dintre acestea aducând o completare nouă subiectului. Am început prezentarea personajelor cu

Maria deoarece ea este cea care leagă toate firele cărții, fiind și cea care absoarbe subiectul și

personajele în romanul pe care îl scrie. Ca personaj bovaric, Maria reușește să refacă

imaginar, intuitiv, empatic, prin transfer de personalitate profilul psihologic al celor implicați

în cazul investigat de fratele ei (realizând astfel o multiplicare a eului ei); reface realitatea din

bucăți, recompune la nivel imaginar psihologia celor implicați, uzează de dialoguri imaginare,

dând astfel viață plină de sens acelor personaje.

În acest subcapitol am urmărit semnificațiile titlului, structura romanului, rezumatul,

prezentarea personajelor (George, Maria, Alexandru, Nadia, Dora, cei doi atacatori), tehnica

folosită și reproșurile aduse autoarei de către anumiți critici.

Respectând formula realismului psihologic, Dana Dumitriu reușește prin acest roman să

lărgească tiparul romanului polițist: elementele specifice unui roman polițist sunt dublate (ca

într-un dialog profitabil al speciilor literare) de elementele specifice realismului psihologic, pe

fondul intercalării diferitelor tipuri de texte (jurnalul). Astfel, realitatea este văzută din două

unghiuri diferite, la care se adaugă multiplicarea perspectivelor fiecărui personaj. Maria, ca

personaj bovaric, recompune realitatea din frânturi. Cu ajutorul imaginației, empatiei și

transferului de personalitate reușește să transfigureze realitatea în romanul pe care îl scrie, pe

când Dora, personaj scindat, reușește să privească altfel realitatea, din perspectiva celui care

nu mai este (tot în urma unui transfer de personalitate) și astfel, să scape din dualitatea în care

era captivă, de măștile pe care le purta cu naturalețe și să se regăsească. Alexandru, personaj

efeminat, ratat din punct de vedere profesional (în opinia femeilor ambițioase din viața sa),

30

reușește să impună Dorei realitatea sa, viziunea sa asupra vieții, în momentul în care o

părăsește.

1.4.4. Întoarcerea lui Pascal – „simulacre de evadare”

Romanul este structurat în trei părți, organizate în funcție de capitole numerotate cu

numere romane; astfel, partea întâi, intitulată „După-amiază de vară”, cuprinde opt capitole

(în ultimul capitol fiind incluse o parte dintre scrisorile Emei), partea a doua, având titlul

„Sfântul șchiop”, cuprinde cinci capitole (în ultimul fiind incluse alte scrisori ale Emei) și

partea a treia, intitulată „Întoarcerea lui Pascal”, reunește cinci capitole.

Prezentarea pe scurt a subiectului romanului este completată de analiza personajelor.

Matei este un eu rătăcit, scindat între mai multe tipuri de realități: cea reportericească

(pe care a slujit-o în tinerețe) și cea umană (a umanității - pe care a simțit-o, dar a ignorat-o).

Este un presonaj care și-a însușit minciuna din adolescență când, îndrăgostit fiind de Clara,

profesoara lui de pian, își ascunde emoțiile, le deghizează într-o iubire falsă pentru Petra, fiica

acesteia și se învelește în măști.

Matei, personaj sensibil, fire de artist, aleargă într-o cu totul altă direcție, spre gazetărie,

influențat fiind de vremurile trăite (anii ’50). El este un personaj bovaric deoarece își

imaginează mai mult decât poate realitatea oferi. Gazetăria îl face să se simtă mai aproape de

realitate, mai masculin, astfel, sunetele magice ale pianului vor fi înlocuite de cuvinte. Puterea

cuvintelor, intuită de Matei, va modifica nu numai destinul lui Pascal (în urma articolului scris

de Matei), ci și destinul tânărului gazetar care va purta povara acelor cuvinte tot restul vieții.

Retragerea la colector sugerează acest lucru – fiind un loc al refugiului, al fugii de realitate,

dar și un spațiu al decantării apei potabile de reziduuri, al separării vieții de trecutul murdar.

Pascal, aristocrat, bărbat educat, elegant, este sacrificat de vremurile total nepotrivite

unui astfel de om. Într-o lume nouă, a falșilor eroi (Olariu), Pascal va fi împins la marginea

societății, va fi dat la o parte. Într-o astfel de lume, Pascal se protejează cum poate - cu

ajutorul unor măști la fel de decente precum caracterul său: bunătatea, blândețea,

intransigența. În acest mod își ascunde orgoliul terfelit atât în plan social, cât și în plan

familial (pasiunea Clarei pentru Zanet). Pascal, întemnițat și aruncat la marginea societății,

evadează în imaginație – un colac de salvare temporar. Este un personaj scindat între baraca

(din închisoare) și mansarda (fostei lor case), între realitate și imaginație, este un Don Quijote

prin cavalerismul lui și, cum îl caracterizează Zanet, prin speranța lui. Întoarcerea acasă după

31

ani buni de temniță îl forțează să confrunte realitatea cu imaginația și astfel să renunțe la

colacul de salvare. Își păstrează temător speranța că libertatea îi va deschide un alt drum.

Petra este un personaj scindat între corp și suflet, cu un suflet rătăcit și un corp

neîngrijit. Este un personaj bovaric prin înclinația ei de a construi povești, de a interpreta

roluri imaginare, de a purta dialoguri imaginare. Preia de la tatăl ei, prin transfer de

personalitate, răbdarea, resemnarea și pasivitatea, preia prudentă calea de mijloc care anulează

contrariie și distorsionează realitatea. Tocmai aceasta este motivația gestului ei de a se muta

cu Matei: alegând drumul pe care l-ar fi ales tatăl ei, anulează dihotomiile bine-rău, acuzator-

acuzat, victimă-călău.

Clara este scindată între o iubire blândă, protectoare (Pascal) și una pasională,

răvășitoare (Zanet), între o iubire adevărată (Pascal) și una falsă (Zanet), între conștiința

morală și libertate, între copiii ei naturali (Ema și Petra) și băiatul lui Zanet (Ștefan), între rol

și suferința sfâșietoare, între o viață mediocră și o viață imaginară (asemenea unei veritabile

doamne Bovary).

Ema este un personaj scindat între imaginea ei (în relație cu celelalte personaje) și

imaginea ei din scirsori; intră în jocul ambiguu al lui Zanet pentru a ieși apoi elegant și

salvator (prin iubirea pentru colegul ei, Vlad); recompune cu răceală fragmente din tatăl ei; se

află într-un raport realist cu Pascal după întoarcerea acestuia; în scrisori, Ema își constuiește

un eu fictiv (după cum crede pentru o perioadă Petra), un eu de hârtie pentru a se vindeca de

bolile sufletului, un eu curios care scoate la iveală toate secretele familiei lor.

Zanet este un personaj ambiguu, prin măștile pe care le poartă cu teama de a nu le

pierde: o convinge pe Ema să se mute la el, scopul lui fiind de a-și avea fiul în preajmă, este

preocupat de imaginea lui care ascunde singurătatea și sentimentul eșecului de care este

copleșit, este convins că trăiește într-o lume a aparențelor la care se adaptează, prin urmare

caută aparențele. Este un personaj scindat între aparențe (măștile lui) și esență (singurătatea,

sentimentul eșecului), între prietenia pentru Pascal - profundă (bazată pe complementaritatea

caracterelor celor doi) și iubire - superficială. Singura lui șansă pare a fi Ema, care devine

pentru Zanet o călăuză în inițierea lui târzie în viața sentimentală (ratată alături de Clara), dar

recuperată în imaginar.

Ștefan, copilul lui Zanet, crescut de Pascal, este cel care preia trăsăturile de la tatăl lui

adoptiv, fiind ancorat în interior, indiferent față de lumea de afară. Iubirea lui pentru Ema este

marcată de aceeași discreție a lui Pascal, de aceeași apatie care lasă libertate sentimentelor,

fără a încerca să le constrângă în vreun fel. Ruptura din Ștefan are loc la nivelul

32

dezechilibrului existent între atitudinea lui mohorâtă, nepoliticoasă, stăpânită și revărsarea de

afecțiune de care a avut parte în copilărie, din partea Clarei. Această discrepanță sugerează

refuzul lui față de minciuna și masca unei mame false, care și-a revărsat doar asupra lui

sentimentele materne, care prin el îl iubea, de fapt, pe Zanet.

În acest subcapitol am realizat un colaj al opiniilor despre acest roman, am prezentat

structura lui, rezumatul și personajele (Matei, Pascal, Petra, Clara, Ema, Zanet, Ștefan), o

selecție o opiniilor critice despre personaje, tehnica folosită de Dana Dumitriu și reproșurile

aduse autoarei de către anumiți critici literari.

Mergând în continuare pe formula realismului-psihologic, Dana Dumitriu reușește să atingă

tangențial politicul/istoricul, realizând astfel un temeinic exercițiu anterior romanului istoric

Prințul Ghica. Miza Danei Dumitriu nu este aici de a face roman politic/istoric, ci de a

extinde raportul realitate-ficțiune urmărind efectele realității în viața personajelor. Autoarea

nu se rezumă doar la raportarea eului la realitatea vieții lui printr-o multitudine de perspective,

ci își extinde raza către macro-realitate, către realitatea istorică, cea care, privită la rândul ei

din diferite unghiuri, poate oferi căi de migrare către sinele profund.

Personajele și raporturile pe care acestea le stabilesc cu micro-realitatea par a fi strivite de

macro-realitate: de aceea personajele caută doar simulacre de evadare, trăiesc într-o țesătură

de iluzii și deziluzii, sunt duplicitare, scindate, poartă dialoguri false, poartă măști sau

folosesc cuvintele ca alte măști, într-o stratificare infinită prin hățișul căreia se caută sinele

profund.

1.4.5. Sărbătorile răbdării – mimarea colectivă

Romanul Sărbătorile răbdării, publicat la editura Cartea Românească în 1980, este

compus din 11 capitole, numerotate cu cifre romane. Este un roman care surprinde raportul

realitate-ficțiune în viața conjugală, în cadrul relațiilor dintre generații sau al relațiilor

profesori-elevi.

În cadrul acestui capitol, am prezentat structura și firul epic al romanului. Prezentarea

evenimentelor din viața personajului principal este completată de caracterizarea personajelor:

Ghighi, Florian Zamfirescu, Lulu, Ionescu Ion, Pavel, Monica, familia lui Ghighi (mama,

tatăl, fratele Mircea). Am urmărit tehnica folosită (apropierea de generația ‘80 și consecvența

față de folosirea procedeelor realismului psihologic) și ceea ce critica reproșează.

Ghighi este și ea o Madame Bovary puțin mai curajoasă, un personaj captiv într-o

stare de tranziție, rătăcit într-o ambiguitate și o interferență a planurilor (dilatarea realității și

33

intruziunea imaginarului, irealului, fanteziei); este un personaj marcat de „între”, „totuși”,

„nici-nici”, de mediocritate, de calea de mijloc a ambiguității și relativismului. Este un

personaj scindat între școală și familie, părinții ei și părinții soțului, între lumea exterioară

(percepută ca fiind falsă) și cea interioară [între cele două existând zone tulburi, breșe], între

dramele inventate și cele reale, între jocurile măștilor. Paradoxal, revelațiile ei nu țin de

rațional, ci țâșnesc din imaginație, o imaginație care o ajută să aibă acces la realitatea ei

interioară. Plecarea la Moina nu este o formă de evadare în autentic, natural (așa cum nici

evadarea în studiu – română/matematică, nu este o formă de evadare, ci o amăgire), deoarece

Ghighi ajunge în mijlocul unui fals mai mare, gotesc, organizat cu entuziasm (vezi episodul

nunții false).

Nunta falsă, prin mimarea colectivă, face trimitere directă la societatea comunistă, la

duplicitatea în gândire, sentimente, acțiuni și la fenomenul de extindere a falsității din acea

perioadă.

Prin personajul Pavel se revine asupra temei dualității (vezi carcterul lui scindat), iar părinții

lui Ghighi readuc în prim plan raportul dintre realitate și ficțiune (mama, prin reproducerea

concepțiilor generațiilor întregi de mame/soții, iar tatăl prin ruptura dintre iluzionările lui și

realitate).

1.4.6. Prințul Ghica – istoria ca „realitate secundă”

Trilogia Prințul Ghica a fost publicată la editura Cartea Românească în anii 1982,

1984, 1986.

Romanul tratează perioada istorică cuprinsă între anii 1858 și 1866, de la întoarcerea lui Ion

Ghica în țară până la abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza și părăsirea țării.

Am prezentat detaliat acțiunea din cele trei volume și personajele: Ion Ghica, Sașa Ghica,

copiii lor, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Maria Obrenovici, Gradowicz, Rosetti,

Brătianu, Negri, Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Pantazi.

Ion Ghica, datorită complexității sale, este discutat ca personaj, dar și ca personalitate

politică și literară. El este un personaj scindat: între vorbe și gânduri - Ghica declară unor

prieteni francezi că se simte bine în secolul al XIX-lea, între Orient și Occident, între insula

Samos (frumusețea și tihna peisajului; rațiune, diplomație) și tara lui (noroi, haos, demagogie,

bârfe, utopie, haos), între cel din perioada Revoluției de la 1848 (revoluționar, idealist) și cel

de după exil (prudent, diplomat, nesigur, oportunist), între iubirile trecătoare (Catinca

Gauthier, Jannine) și iubirea față de Sașa; între omul politic și cel îndrăgostit (care lasă

34

deoparte orice vanitate, orice griji, orice ambiții politice); între munteni și moldoveni; între

Ghica de la oraș și Ghica de la Ghergani – cel care uita de vanitățile politice, era cald, sincer

și prietenos. Iubirea este pentru Ghica de două tipuri: iubirea pentru patrie și iubirea pentru

femei (cea pentru copii fiind prea puțin surprinsă de autoare).

Pentru a reface o frântură din personalitatea politică a lui Ion Ghica, am recurs la prezentările

unor critici literari, iar pentru a contura trăsăturile lui ca scriitor, am realizat o incursiune în

volumul Scrisori către Vasile Alecsandri, dar și prezentarea unui studiu semnat Nicolae Liu,

conform căruia una dintre scrisorile incluse în acest volum nu a fost adresată lui Alecsandri, ci

lui Grigore Alexandrescu, datarea corectă a acesteia fiind 20 mai 1858, scrisoare care ar

reprezenta prima scrisoare literară cu caracter de memorial de călătorie.

Ion Ghica, personaj, personalitate politică și literară, impresionează prin complexitatea sa,

prin anvergura personalității sale politice, dar și prin calitățile scriitoricești care oglindesc

omul, sensibilitatea lui, personalitatea plină de vitalitate, dar și scindarea acestuia între Orient

și Occident.

Sașa Ghica, soția lui Ion Ghica, este personajul care, prin delicatețea, sensibilitatea și

onestitatea ei face notă discordantă cu atmosfera predominant politică a romanului. Asemenea

lui Ghica, Sașa pare a fi urmărită de același destin al scindării, fiind sfâșiată lăuntric între

dorința de a-și vedea soțul plin de glorie, așa cum dorește acesta și de a-l păstra doar pentru

ea, între dorința de a iubi cu adevărat și supunerea față de o iubire casnică; între gesturile

tandre ale lui Ghica și speranța ei că acestea ascund pasiunea, între iluziile în care s-a

complăcut și realitate (a luat duioșia lui Ghica față de ea drept pasiune); între aspectul ei

exterior șters și vocea ei (care i-a atras atenția lui Cuza).

Sașa este simbolul istoriei mărunte a familiei lor deoarece ține în echilibru casa, bolile

copiilor, semănatul porumbului și trifoiului, organizarea unui concert Mozart acasă,

recuperarea soțului petrecăreț, smuls din mijlocul unei trupe de dansatoare italiene.

Am urmărit ipostazele feminității ei, momentele în care ea apare, sensibilitatea ei.

Observăm că și Cuza, odată cu intrarea în Valahia și alegerea lui ca domnitor, va fi

marcat de scindarea între omul Cuza și domnitor, între vicii și destinul politic, între felul lui

de a fi și protocolul impus de noul statut, între interior și exterior, între marile puteri și

miniștrii săi, între bogații și săracii din țară, între țesătura de intrigi și adevăr, între

conservatori și liberali, între politicieni și popor, între iluzie/ficțiune și realitate (iluziile legate

de dubla alegere a lui Cuza, de concilierea taberelor sunt spulberate de realitatea unor cereri

35

către Cuza, între intențiile lui și realitatea politică (dorea să realizeze un regim democratic,

constituțional și, constrâns de realitate, a realizat un regim despotic).

Am prezentat personajele secundare Elena Cuza și Maria, văduvă Obrenovici.

Gradowicz este și el un personaj scindat între Polonia și Valahia, între țara natală și țara

adoptivă, între o iubire de sânge, întreținută de iubirea pentru patrie, ideală (cu Ludwika) și o

iubire caldă, concretă, însă liniară (cu Ana). Această scindare exterioară creează una

interioară.

În cadrul raportului realitate-ficțiune am identificat o serie de elemente și procedee

folosite de Dana Dumitriu: dialogul imaginar, apariția trăsurii fantomatice, mentalitatea

românilor, zvonul, diplomația, politica, societatea, locuri (București, Podul Mogoșoaiei),

personaje. Rediscutarea personajelor din această perspectivă, a raportului realitate-ficțiune,

confirmă preocuparea Danei Dumitriu în această direcție.

Trilogia Danei Dumitriu este polemică față de mitizarea personajelor istorice. În

cadrul Prologului am identificat elemente care fac trimitere directă la comunism, prin

invocarea trecutului: teama de spionii politici, frica ce domnea în acea perioadă de tranziție,

dar și duplicitatea celor implicați. Regimul autoritar și despotismul sunt alte aspecte ale

comunismului la care se face trimitere prin prezentarea secolului al XIX-lea revoluționar.

Mimarea este o altă trăsătură a comunismului, pe care Dana Dumitriu o subliniază prin

descrierea modului în care un muncitor care ar fi trebuit să adune noroiul adunat pe marginea

drumului, se prefăcea că muncește. Minciuna este o formă de comunicare în comunism, iar

straturile de minciuni duc la pierderea contactului cu realitatea, trăsătură comună tuturor celor

care dețin puterea absolută. Politicul este o mască atât în comunism, cât și în alte epoci - astfel

politicul, cel care a dominat secolul al XIX-lea, dar și perioada comunistă, este un paravan

care ascunde o serie de goluri, acoperind lipsa culturii, a iubirii, a competenței, a valorii.

Secțiunea intitulată Legătura realitate-cultură reunește exemple din opera Danei

Dumitriu în care se stabilește o legătură între cele două planuri, din perspectiva unor

personaje.

Am prezentat viziunea autoarei despre istorie, așa cum se desprinde direct din propriile

mărturisiri, sau indirect, din perspectiva personajelor ei sau a criticilor literari care i-au

analizat romanele: istoria ca ștafetă între realitate și litertură, ca ștafetă între generații, un

refugiu din fața prezentului, dar și o formă de migrare către sinele adânc, spațiu securizant,

oglindă a prezentului, istoria ca așteptare, istoria ca scenă de teatru, istoria divizată în istorii

(istoria mare și istoria mică, istoria trecutului și a prezentului, istoria oficială și istoria fictivă).

36

Multitudinea de perspective asupra Istoriei și intersectarea unui număr mare de istorii este

copleșitoare în Prințul Ghica: cea a trecutului cu cea a prezentului, cea a politicienilor cu cea

a bârfelor doamnelor la baluri, cea a toaletelor de epocă cu cea a preocupărilor casnice, istoria

„reală”, exterioară, cu istoria stărilor sufletești, a realității psihologice a personajelor, istoria

diferitelor regiuni ale țării, cu cea a intereselor externe și cu istoria României Mari, istoria

culiselor politice și a culiselor balurilor, istoria reală și cea imaginată sau idealizată.

Țara este prezentată ca emoție colectivă, fiind scindată între diferite contraste.

Specificul național reprezintă actorul principal în spectacolul național. Acest specific național

este o constantă care are rolul de liant între diferite perioade istorice (secolul al XIX-lea și

perioada comunistă) sugerând repetitivitatea istoriei; este surprins pe tot parcursul romanului,

fiind urmărit mereu de umbra comicului. Dualitatea specific națională născută din Unirea

celor două regiuni are origini mult mai vechi, la care Dana Dumitriu face referire prin

amintirea influenței fanariote. Ambivalența oricărui gest, a oricărei acțiuni, naște apatie,

trăsătură a tuturor personajelor Danei Dumitriu, din toate romanele. Apatia conduce către

sentimentul național al provizoratului, al efemerului, dar și al inutilității muncii. Legenda lui

Manole pare a fi o oglindă a specificului întregii națiuni.

Apatia stimulează totodată capacitatea de a aștepta și de a răbda (considerate defecte ale

popoarelor puternic influențate de Orient). Pe fondul duplicitar și apatic, se conturează o altă

trăsătură a specificului național, adaptabilitatea. Toate aceste elemente care compun specificul

național reprezintă aspecte ale mentalității care, conform părerii lui Ion Ghica, îi îndepărtează

pe români de realitate. Astfel, mentalitatea este înțeleasă ca un văl, o iluzie care împiedică

adecvarea la realitate.

Capitolul dedicat romanului Prințul Ghica reunește părerile criticilor despre această

trilogie, prezentarea firului epic al celor trei volume (realizat prin urmărirea traseului

personajului Ion Ghica), prezentarea personajelor (Ion Ghica, personaj, om politic și scriitor,

Sașa Ghica și copiii acestora, Alexandru Ioan Cuza, Elena Cuza, Maria Obrenovici, polonezul

Gradowicz, Rosetti, Brătianu, Negri, Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Pantazi). Toate

personajele analizate sunt personaje-scindate. Este vorba despre o scindare care nu dezbină, ci

marchează personaje în care contrariile se întâlnesc și se ciocnesc deopotrivă. Prin această

trăsătură dominantă a lor, personajele dovedesc modalitatea unitară a Danei Dumitriu de a-și

gândi opera. Am urmărit modalitatea prin care raportul realitate-ficțiune se răsfrânge în operă

și am prezentat simbolul trăsurii fantomatice, mentalitatea românilor, zvonul, diplomația,

politica, societatea, locurile, dar și câteva personaje (Ion Ghica, Gradowicz, Cuza, Sașa, Ana,

37

Lord Stanley). De asemenea, am identificat pe parcursul celor trei volume, o serie de trimiteri

subtile la comunism, pe care le-am organizat în funcție de câteva trăsături: prezența

spionilor/a informatorilor, teama, duplicitatea, regimul autoritar, mimarea, minciuna, masca.

Am urmărit modalitatea în care Dana Dumitriu a surprins legătura între realitate și cultură. În

cadrul acestui capitol am revenit la discuția despre istorie (pe care am abordat-o și în

Introducerea tezei) și am prezentat concepția autoarei despre istorie – așa cum se desprinde

din intervențiile personajelor. Discuția s-a extins către tipurile de istorii care se întrepătrund în

paginile romanului, apoi asupra modului în care este prezentată țara. Am realizat o scurtă

prezentare a specificului național, ca actor principal în spectacolul istoriei, și am identificat

următoarele trăsături, ca tare ale întregului neam: dualitatea, ambivalența, duplicitatea,

apetitul pentru bârfă, bănuială, intriga, apatia, sentimentul provizoratului, așteptarea, răbdarea,

indiferența. Am discutat apoi tehnica folosită de Dana Dumitriu în acest roman, stilul autoarei

și ceea ce anumiți critici îi reproșează.

Ambiguitatea teoretizată în legătură cu realismul psihologic devine fundația întregii

opere a Danei Dumitriu: starea de tranziție, incertitudinea, amalgamul stărilor, al

perspectivelor – totul se regăsește în modul de construcție a personajelor (vezi personajele

scindate, personajele bovarice, melodramatice sau donquijotismul personajelor) și în modul

lor de a relaționa (teatral, prin dialoguri imaginare), în modalitatea autoarei de a apropia

realitatea de ficțiune, respectiv istoria de literatură prin transfigurare artistică.

Amalgamul, tranziția, incertitudinea, coabitarea sunt teme care rămân subordonate

raportului realitate-ficțiune. De aici necesitatea migrării, încercarea de a ajunge dincolo de

aparențe, către profunzimi.

Capitolul 2. PUBLICISTICA DANEI DUMITRIU

Am abordat publicistica Danei Dumitriu din perspectiva temelor care cuprind

articolele ei, evitând astfel o clasificare strict cronologică și limitativă sau o abordare care să

grupeze articolele în jurul ziarului/revistei literare în care au apărut de-a lungul timpului. Prin

urmare, apar decalaje între anii articolelor analizate, însă aceste „salturi” se justifică prin

faptul că urmăresc tematica articolelor.

Pentru realizarea acestui capitol am selectat un număr de aproximativ 200 de articole din

totalul de peste 500, publicate de Dana Dumitriu. Selecția a fost făcută urmărind demonstrația

punctului meu de vedere asupra întregii creații a Danei Dumitriu, faptul că firul care leagă

38

întreaga operă, dar şi viața acesteia, duc la obținerea unei țesături complexe de „real” şi

„fictiv”. O privire pătrunzătoare asupra acestei „țesături” nu poate să omită traseul Danei

Dumitriu în zona ziarelor şi revistelor literare: de la articole (puține la număr) impuse de

redacția ziarului „Munca”, la desăvârşirea stilului ei de critic literar. De asemenea, acest

capitol urmăreşte să întregească portretul literar al Danei Dumitriu.

Se observă, pe parcursul acestui capitol, modul în care primele încercări literare ale Danei

Dumitriu au pătruns în primele articole (anterior publicării în volum), dar și modalitatea în

care viziunea teoretică asupra realismului psihologic, asupra romanului, în general, sau

romanului istoric, reprezintă o viziune unitară (anterioară, concomitentă sau ulterioară

publicării volumelor teoretice ale autoarei).

Publicistica Danei Dumitriu cuprinde perioada 1966–1987 și un număr de peste 500 de

articole, autoarea fiind prezentă în revistele „România literară” (1968-1987), „Munca” (1966-

1969), „Gazeta literară” (1968), „Luceafărul”(1968, 1969, 1973, 1974), „Argeș” (1969-1973),

„Romanian Review”(1978), „Viața Românească” (1969, 1980, 1982, 1983, 1985-87),

„Ramuri” (1985), „Ateneu” (1972-73, 1984, 1986); „Orizont” (1970), „Secolul 20” (1985),

„Convorbiri literare” (1972), „România liberă” (1985), „Cahiers roumains d’études littéraires”

(1979), „Limba și literatura română” (1985).

2.1. Socio-cultural

În cadrul acestui subcapitol am selectat articolele care conțin anchete, interviuri,

prezentarea unor cercuri literare și articole cu caracter social, punând accent pe specificul

acestora.

Concluzia referitor la aceste anchete este că primii ani de gazetărie ai Danei Dumitriu

au fost marcați de îndeplinirea unor sarcini de serviciu. A pornit de jos la acest ziar și a scris

ceea ce i s-a cerut – a realizat anchete în blocuri de nefamiliști, mergând din uşă în uşă,

intrând în vorbă cu oamenii, ascultându-le poveștile cutremurătoare de viață, tristețile,

resemnarea și micile speranțe sau încercând să afle ce importanță au cărțile pentru

contemporanii ei sau ce rol au cercurile literare pentru amatori. Având în vedere că atât

anchetele, cât și cele două interviuri au fost publicate în „Munca”, putem presupune că toate

au fost sarcini de serviciu. Faptul că, în afară de cele din ziarul „Munca”, Dana Dumitriu nu a

mai realizat interviuri, dovedește preferința ei pentru cronica literară, pentru întâlniri „de

gradul doi” – în cărți. Pentru realizarea anchetelor din tinerețe a stat de vorbă cu oameni

39

obișnuiți, iar pentru realizarea celor două interviuri, a abordat două personalități ale vremii

(directorul Muzeului de Artă din Viena și sculptorul Romul Ladea).

Părerile Danei Dumitriu, care se pot desprinde din articolele despre cenacluri, sunt: utilitatea

unor discuții teoretice care să însoțească comentariile creațiilor literare citite, cultivarea

gustului pentru lectură, necesitatea ca acele cenacluri să fie coordonate de persoane cu mai

multă experiență, care să nu își îndrepte atenția numai spre cei talentați, ci și spre cei interesați

de cultură. Observăm că poziția Danei Dumitriu este fermă, obiectivă, oarecum îngăduitoare

față de scriitorii amatori, semnalând necesitatea îndrumării acestora pentru sporirea calității

creațiilor artistice, dar şi pentru satisfacerea unor nevoi culturale ale participanților.

În subcapitolul Social, am discutat câteva articole de tinerețe ale Danei Dumitriu, articole

vizibil amprentate politic, scrise, cel mai probabil la cerere. Limbajul de lemn poate fi întâlnit

în câteva articole (probabil impuse Danei Dumitriu), deși nu eliminăm nici posibilitatea ca ea

să le fi scris dintr-o inerție a vremurilor, în momente de coborâre a ștachetei – scuzabile la

vârsta tinereții. Desigur, scopul acestei lucrări nu este de a o incrimina pe Dana Dumitriu în

niciun fel – nici nu am avea cum, având în vedere că articolele de acest gen pot fi numărate pe

degetele de la o mână și aparțin primilor ani de foiletonistică (la ziarul „Munca”), ci doar de a

încerca să surprindă cât mai obiectiv personalitatea autoarei.

La finalul acestui subcapitol am discutat câteva articole în care Dana Dumitriu pare a-și fi

exersat mâna ca scriitor. Putem concluziona că astfel de articole, deși reportaje sociale, sunt

străbătute pe alocuri de o abordare foarte personală sau literară. Nu știu dacă le putem

considera forme de încercare a condeiului (deoarece în 1967 și 1968 Dana Dumitriu a publicat

două schițe în „Ramuri”, respectiv „Familia”) sau doar forme literare de exprimare a

sensibilității, a percepției artistice a realității (ca forme de evadare dintr-un spațiu dedicat

exclusiv socialului/muncii socialiste), dar ele sunt, cu siguranță, fragmente inedite. Aceste

articole hibride dovedesc totodată momentul de cotitură în publicistica Danei Dumitriu,

desprinderea de articolele sociale, desprinderea de obediența celui mai nou în breaslă și

deschiderea unui nou episod, cel al recenziilor și cronicilor literare.

2.2. Artistic

În această categorie am inclus articolele teoretice, cronicile de carte (poezie, proză,

critică, eseu, memorii, antologii) și cronici de teatru, film, arte plastice și artă fotografică.

Am grupat articolele teoretice în vederea unei analize tematice. Teoria romanului, romanul

istoric („realitatea secundă”, istoria), raportul realitate-ficțiune (verosimilitatea), realismul-

40

psihologic, critica criticii literare, personalități literare din trecut sunt zonele de interes pentru

teza mea, fiind sugestive pentru conturarea unui portret literar al autoarei și pentru

aprofundarea acestor zone abordate în volumele teoretice, sau aplicate în creația Danei

Dumitriu.

2.2.1. Articole teoretice

Dana Dumitriu schițează fragmentat o teorie a romanului pornind de la ideea de

„ritmicitate narativă” care coagulează întregul demers al unui prozator. Ea are o viziune

amplă, integratoare asupra romanului, considerând esențială ancorarea scriitorului în prezent

şi exprimarea curajoasă/sinceră a acestuia. De asemenea, romanul este, în viziunea Danei

Dumitriu o punte între trecut, prezent şi viitor, viitorul putând fi modificat de cărțile

prezentului. Ea semnalează modificările care au survenit în timp în evoluția romanului (de la

romanul tradițional realist la cel modern), iar în exemplele asupra cărora se opreşte (romanul

de atmosferă, proza feminină) punctează elemente care țin de sfera „ficțiunii”: zona lui ca şi

cum din romanele de atmosferă şi mimarea virilității în cazul prozei feminine.

Concepția Danei Dumitriu despre roman, roman istoric și despre istorie are la bază o

profundă cunoaștere a literaturii, dar și a volumelor teoretice (vezi incursiunile în Thibaudet,

Lukács, Camil Petrescu) pe care le aplică pe acest segment al romanelor istorice. Concepția

Danei Dumitriu despre roman, roman istoric și istorie se șlefuiește prin cronicile făcute unor

romane istorice sau care se doreau istorice. Precizia în identificarea elementelor care fac

distincția între un roman istoric bun și unul slab, dovedesc preocuparea Danei Dumitriu

pentru această zonă, nu numai ca pregătire teoretică în realizarea propriului roman istoric, ci

și ca o dovadă a preocupării ei constante de a găsi acel echilibru între realitate și ficțiune.

Dacă literatura în sine este o încercare de echilibrare a celor două, romanul istoric amplifică

această încercare deoarece pornește de la document, de la o realitate atestată documentar

(document care poate fi la fel de fictiv prin unica dimensiune a perspectivei sale), pentru a

obține un artefact ce încearcă să recreeze realitatea sau să dea impresia de realitate a

trecutului, de trecut viu.

Pornind de la raportul dintre realitate și literatură, trecând printr-o incursiune în

romanul realist tradițional și ajungând la discutarea conceptelor de „realitate interioară”,

„realitate a psihicului”, specifice romanului modern, Dana Dumitriu explorează evoluția

sensului termenului de „realitate” semnalând mutațiile suferite din perspectiva abordării

41

literare, prin urmare, din perspectiva absorbirii realității de către ficțiune, cu scopul revelării

unui tip de „realitate” mereu în schimbare.

Observăm din articolele prezentate o evoluție a criticului Dana Dumitriu dinspre

cruzimea verdictului și aciditatea ironică din tinerețe către o analiză critică echilibrată, onestă,

al cărei scop este descoperirea/dezvăluirea esenței operei. De asemenea, constante ale

profilului ei critic sunt încrederea în rolul formator al criticii și sinceritatea.

Legătura cu raportul dintre realitate și ficțiune se stabilește la acest nivel, al criticii, prin

distincția între veșmântul exterior (care poate fi iluzoriu) al operei literare și esența acesteia,

numită și „realitate umană a operei”, care dezvăluie „realitatea umană existențială”. De

asemenea, tehnica în exces a unor critici literari devine tot un fel de veșmânt iluzoriu care

duce, inevitabil, la percepția denaturată a operei. Preferința Danei Dumitriu pentru „poezia

minoră” și felul în care prezintă conceptul de „artificial” sunt argumente care demonstrează

interesul criticului pentru volume de poezii, datorat înțelegerii unitare a literaturii:

artificialul/ficțiunea fiind învelișuri care conțin esențele.

Personalitățile literare asupra cărora s-a oprit Dana Dumitriu sunt personalități care au

marcat-o ca scriitor, au modelat-o, i-au confirmat, adâncit sau i-au oferit o priveliște amplă

asupra raprtului dintre realitate și ficțiune din perspective diferite. Incursiunea printre

personalitățile la care face referire Dana Dumitriu prin cronicile ei reprezintă un slalom care

ne ajută să conturăm mai bine profilul autoarei. Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Hortensia

Papadat-Bengescu, C.A.Rosetti, profesorul Silvian Iosifescu, Marin Preda, Radu Cosașu sunt

personalități care, prin felul de a se raporta la literatură, la realitate, la critica literară sau la

comunism, au constituit modele pentru Dana Dumitriu, puncte de reper.

2.2.2. Cronici de carte

În acest subcapitol am reunit cronicile de poezie, proză, critică, despre cărți de

eseistică, memorii, antologii.

Dana Dumitriu explorează poeți foarte diferiți, de la Dorin Tudoran, Ilarie Voronca,

Leonid Dimov, Miron Radu Paraschivescu, Mircea Dinescu, Ștefan Aug. Doinaș, Dinu

Flămând, Gheorghe Tomozei, Nora Iuga sau Eta Boeriu, la Ursula Schiopu, Traian Chelariu,

Ioanid Romanescu sau Otilia Nicolescu. Cronicile operelor în proză, deși abordează creații

foarte diverse, atât ale unor autori consacrați sau foarte buni, cât și ale debutanților sau ale

unor scriitori cu ambiții mai mari decât posibilitățile, păstrează aceeași notă de rigoare,

aceeași hotărâre de a spune cu onestitate aspectele pozitive și negative ale unei creații. Nume

42

ca Ana Delea, Iordan Lucaci, Marius Stoicescu, Eugen Bălan, Iosif Lupuleț, stau alături (nu în

sensul că ar avea ceva de împărțit, ci doar într-o listă pur statistică a autorilor recenzați de

Dana Dumitriu) de Bujor Nedelcovici, Radu Petrecu, Edgar Papu, Matei Călinescu, Ilarie

Voronca sau Iordan Chimet.

Mi-am concentrat atenția în special asupra acelor cronici/recenzii care vin în sprijinul lucrării

de față - în care Dana Dumitriu abordează teoria romanului, romanul istoric, romanul polițist,

realismul psihologic, explorarea multiplelor raporturi dintre realitate și ficțiune, reluând astfel

mult mai aplicat ideile teoretice discutate anterior.

În articolele despre critică se conturează convingerea Danei Dumitriu că un critic este

modificat de lecturile sale, că obiectivitatea lui ascunde de multe ori un clocot interior,

convingere care poate fi probată prin felul în care în multe dintre volumele analizate (proză

sau poezie), criticul Dana Dumitriu a empatizat cu scriitorii analizați. Din cele câteva articole

care analizează volume-eseu, am semnalat legăturile care se pot trasa între anumite idei

formulate în cronici și o trăsătură dominantă a personajelor Danei Dumitriu - căutarea sinelui

profund prin scuturarea de iluzii -, dar și o trăsătură dominantă a criticului, scriitorului și

omului Dana Dumitriu, pasiunea pentru adevăr și repulsia față de impostură. În secțiunea în

care discut antologiile analizate de Dana Dumitriu am punctat strategiile utile în realizarea

unei antologii bune, dar și distincția pe care autoarea o operează (pornind de la o antologie)

între istoric și memorialist. De asemenea, am urmărit modul în care anumite idei ale Danei

Dumitriu formulate în aceste articole, au fost continuate în romanul Prințul Ghica.

2.2.3. Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică

Observăm și la acest nivel o preferință a Danei Dumitriu față de

scenografii/dramaturgii, artiștii ale căror teme obsesive sunt apropiate de ale ei.

Incursiunea în articolele Danei Dumitriu, a temelor care străbat cei peste 20 de ani de

publicistică, oferă punți de legătură cu creația literară, volumul teoretic şi cu biografia

acesteia.

Articolele încadrate în subcapitolul Socio-cultural, cele în care Dana Dumitriu a realizat

anchete, interviuri, articole despre cercurile literare de amatori sau articole despre câteva

întreprinderi socialiste (în „Munca”), dincolo de cele cîteva fraze și stridențe comuniste,

dovedesc preocuparea Danei Dumitriu pentru faptul brut, pentru povestea de viață, încrederea

în rolul modelator al lecturii, în importanța culturii/a activităților culturale. Din articolele

despre cercurile literare de amatori se conturează ideea că rolul criticului este de a îndruma,

43

nu neapărat de a critica. De asemenea, am identificat câteva articole hibrid, în care cele câteva

fragmente de exercițiu de proză ale Danei Dumitriu anunță ruptura care se va realiza între

„reporterul de serviciu” și scriitoare.

Articolele din subcapitolul Artistic au fost structurate în funcție de zona artisticului căreia îi

aparțin: literatură, dramaturgie, film, arte plastice sau artă fotografică.

Articolele selectate ilustrează preocuparea Danei Dumitriu de a explora multiplele raporturi

dintre realitate și ficțiune. Această explorare este urmărită la nivelul teoriei romanului (prin

discutarea romanului realist tradițional, a romanului psihologic, a romanului de analiză), a

romanului istoric (tradițional și modern) sau la nivelul unor analize a conceptelor de

„realitate”,„realism”, „realism psihologic”, „verosimilitate”. Din articolele Danei Dumitriu

despre critică se desprinde părerea autoarei despre sinceritatea criticului literar și despre

menirea lui de a ajunge la esența operei („realitatea umană a operei”) prin eliberarea de

iluzoriu și prin renunțarea la excesul de tehnică. Articolele despre cele câteva personalități

oferă indicii despre modul în care omul, scriitorul, criticul Dana Dumitiu a fost modelat de

acestea, firul nevăzut care le leagă fiind aceeași căutare a realității în ficțiune sau a realității

interioare dincolo de realitatea înconjurătoare, a vieții descoperite prin studiu, erudiție,

profesionalism sau a curajului de a spune adevărul, de a migra către esențe într-o epocă a

iluzionărilor, epoca comunistă.

În cronicile/recenziile de poezie sau proză, în cronicile la volume de critică, eseu, memorii sau

antologii, Dana Dumitriu reia aplicat temele care au preocupat-o, pornind de la volume de

debut sau de la volume consacrate. Aceste articole pot fi considerate atelierul creației ei

literare, multe dintre ele constituind rețete de creație pentru un bun roman istoric, un bun

roman polițist sau pentru conturarea profilului unui scriitor.

Articolele selectate în secțiunea „Cronici de teatru, film, arte plastice, artă fotografică”,

urmăresc aceeași temă centrală, a raportului realitate-ficțiune, dar și semnalarea interesului

Danei Dumitriu pentru această zonă a artisticului.

Preocuparea Danei Dumitriu de a explora raporturile dintre realitate și ficțiune nu este

una pur teoretică în sensul căutării unor definiții sau delimitări conceptuale, ci în sensul unei

explorări a multiplelor ipostaze în care putem întâlni „realul” sau „ficțiunea”. În urma analizei

articolelor selectate, am observat că Dana Dumitriu a căutat un echilibru al celor două,

sesizând interdependența lor în literatură, în istoria scrisă sau trăită, în viața de zi cu zi.

44

Capitolul 3. DANA DUMITRIU ÎN DOSARELE SECURITĂȚII

În acest capitol voi analiza cele patru volume ale Dosarului de urmărire informativă al

scriitoarei Dana Dumitriu. Dosarul cu numărul I -143879 acoperă perioada 18. 11. 1971, când

i s-a deschis dosar și 17.02.1988, când dosarul ei a fost închis.

Notele din acest Dosar sunt pe cât de cutremurătoare, pe atât de pline de informații

utile, dar și de informații distorsionate sau contradictorii. Am realizat o selecție a acestora,

încercând să nu mă raportez la ele ca la aspecte obiective sau întotdeauna adevărate din viața

autoarei; am verificat (pe cât posibil) anumite informații și am încercat să păstrez distanța față

de notele informative din Dosar, înainte de a le considera dovezi utile monografiei sau, cel

puțin posibile piste noi de cercetare. Am încercat să identific, dincolo de cuvinte, raporturile

„surselor” cu Dana Dumitriu și astfel să ajung la un sâmbure de adevăr, înlăturând cât mai

multe dintre vălurile în care a fost învelit.

Demersul acestui capitol mă apropie, poate nu întâmplător, de căutările Danei Dumitriu, de

încercările ei de a da la o parte cât mai multe dintre faldurile de iluzii în care ne cuibărim, de a

migra spre esențe. Încercarea mea este oarecum similară (deși își conține ironia tragică) de a

da la o parte toate foile limbajului și disimulărilor informatorilor pentru a ajunge la omul și

scriitorul Dana Dumitriu, printre file infecte și litere murdare.

Întâlnirea cu Dana Dumitriu în Dosarele Securităţii este una în care încerci să pui cap

la cap piese care nu se potrivesc, dintre care multe lipsesc.

Întâlnirea cu Dana Dumitriu în Dosarele Securităţii este una extrem de tristă, căci o găsim

supravegheată în cele mai intime momente, în cele mai zguduitoare tristeţi, o întâlnim

împroșcată de cuvinte grele, judecată din perspectiva ideologiei comuniste. Întâlnim în

paginile „muncite” de un număr impresionant de scribi, o altă Dana Dumitriu (alta decât cea

din mărturiile celor care au cunoscut-o, alta decât cea din articolele sau din cărțile ei); e o

„susnumită” cu două fețe, care ascunde în spatele chipului ei angelic, cele mai „malefice”

atitudini, o Dana Dumitriu pradă celor mai „negative” influențe, incapabilă să se smulgă

singură din acest vârtej, ea fiind în permanență „ajutată” – fără succes - de „binevoitori”.

Este o întâlnire dureroasă pentru că regăsim persoana ei, viaţa ei, prin perete, prin interceptări

telefonice, prin rapoarte reci sau pline de ură, schimonosite de greșeli de ortografie, scrise

într-un limbaj de lemn dur, indescifrabil sau cu teamă.

Și totuși, dincolo de toate acestea, o întâlnim plină de viaţă, spontană, având preocupări

literare. E foarte implicată în viaţa şi problemele perioadei, are preocupări domestice, banale,

45

robotește prin casă, bate la mașină, închide uși; își exprimă cu vehemență părerile, povestește

la telefon, cu prietenele, diverse întâmplări „la cald”, se autocaracterizează într-o cerere către

Ministrul de Interne, plânge.

Auzim paşii ei prin casă, o auzim dactilografiind, ascultând „Europa liberă”, auzim discuţii

nedesluşite nici măcar de vigilenţa Securităţii, pentru că „obiecta” mergea în bucătărie sau în

cealaltă cameră, îi simțim emoția și bucuria în urma șuvoiului de telefoane (interceptate) în

care prietenii o felicită pentru premiul câștigat (în 1986 la Uniunea Scriitorilor). Alteori

muzica dată tare acoperă discuţii sau întâlniri amoroase.

Este o întâlnire dureroasă pentru că ea nu ştia că (sau nu ştia când și cum) este supravegheată.

Tot ceea ce face este autentic şi, paradoxal, învăluit într-un gri comunist prin felul în care este

relatat ceea ce se întâmplă în apartamentul ei. Se rezumă într-un limbaj de lemn dialoguri

întregi, se folosesc cuvinte triviale şi batjocoritoare la adresa ei, i se ignoră stările. E frustrant

să citeşti că de la ora 22:30 a fost linişte în apartamentul „obiectei” până dimineaţa; e o liniște

raportată, care poate să ascundă multe clipe de frământări, gânduri, ore de nesomn, lacrimi

sau zâmbete șterse de colțul pernei, vise.

Totuşi, documentele din Dosarele Securităţii conţin şi multe informaţii care ar fi fost pierdute,

conţin pe alocuri vorbele ei (reproduse mai mult sau mai puțin autentic), felul în care ia

atitudine în diverse momente, lucruri pe care un jurnal sau mărturiile celor apropiaţi le pierd

uneori din vedere. Și, în lipsa unui jurnal publicat al Danei Dumitriu, în lipsa unei familii a

autoarei care să ne ajute în cercetare, voi folosi aceste informații pe care încerc să le descifrez

cât mai corect.

Capitolul este structurat în trei subcapitole mari: 3.1.Activitatea literară, 3.2.Viaţa

socială, 3.3.Viaţa privată.

Subcapitolul „Activitatea literară” cuprinde referiri la romanele Danei Dumitriu și la scenariul

scris de aceasta, la traduceri și interviuri, anumite evenimente legate de redacţia revistei

„Secolul 20”, scenariul de teatru, colaborări și articole, evenimente cultural-artistice la care a

participat.

Subcapitolul „Viaţa socială” reunește informații despre evenimentele sociale care au

preocupat-o pe Dana Dumitriu și teme de discuţii abordate de autoare cu diferiţi vizitatori.

Subcapitolul „Viaţa privată” cuprinde informații despre familia autoarei, despre moartea

surorii ei, domiciliul Danei Dumitriu, vizite externe, relaţia pe care a avut-o cu Nicolae

Manolescu, „curtezani”, apropiații autoarei (Florenţa Albu, Dorin Tudoran, Poşo (dna Badea),

dna Chiţimia, Geta Dimisianu şi Octavian Paler, Dan Culcer, Leon Talpă, Mircea şi Dora

46

Scarlat, Ioana Crăciunescu, Irena Harasimovici (din Polonia), Oana Orlea (Marioara

Cantacuzino) şi Rodica Iulian (emigrate în Franţa), Stancu Natalia, Mioara - cumnata lui

Nicolae Manolescu, Maria–Luiza Cristescu, Dan Mihăilescu, Tania Radu, Petre Sălcudeanu,

Bujor Nedelcovici, Marcel Petrişor); starea de sănătate, bolile avute, decesul, scrisorile

interceptate, cererea ei adresată Ministrului de Interne, cunoștinţele şi preocupările ei istorice,

profilul psihologic, preocupările de zi cu zi, darurile primite, cărțile pe care le-a citit, muzica

pe care o asculta în apartament, filmele, piesele de teatru vizionate, locurile pe care le-a vizitat

sau în care a ajuns.

Structura acestui capitol este influențată de interesul „surselor” în ceea ce privește

viața Danei Dumitriu. Ceea ce au considerat „demn” de a fi menționat a devenit centru în

acest Dosar, și astfel, un punct de orientare în acest capitol. Ne aflăm astfel, față în față cu un

alt tip de foileton, care are rolul de a completa portretul Danei Dumitriu ca scriitor, critic

literar, ca om.

În cadrul acestui capitol am întâlnit-o pe Dana Dumitriu „recreată” prin filele unui

Dosar de Urmărire Informativă: o Dana Dumitriu gata oricând să atragă atenția informatorilor

prin zgomote domestice, bătând la mașină, foșnind niște cărți, vorbind mereu la telefon, având

invitați „nepotriviți”, târșâindu-și picioarele prin casă; o Dana Dumitriu considerată

duplicitară, perfidă și anti-socială, o femeie de „moravuri ușoare” și o scriitoare cu cărți

respinse de edituri prestigioase. Am încercat să recompun portretul Danei Dumitriu dincolo de

aceste văluri trase de Serviciile Secrete, să ajung cât mai aproape de Dana Dumitriu, să-i simt

inima bătând tare pentru o clipă – de dor, de iubire înăbușită, de bucurie, de tristețe adâncă, de

disperare sau teamă.

Cele patru volume ale Dosarului D.U.I. al Danei Dumitriu, șochează în anumite note

prin violența acuzelor sau a portretului realizat scriitoarei, aduc mărturii trunchiate despre

reacțiile Danei Dumitriu în anumite contexte, rămânând totodată un document extrem de util

în măsura în care informațiile pot fi verificate sau, cel puțin, selectate de balastul adăugat de

informatori din dorința de a-și îndeplini norma.

Capitolul 4. BIOGRAFIA DANEI DUMITRIU

Încercarea de a contura biografia Danei Dumitriu nu este un demers ușor deoarece

scriitoarea nu are urmași direcți, iar apropiații (prieteni, colaboratori, colegi) oferă doar

perspective din viața Danei Dumitriu, din unghiuri diferite, pentru perioade diferite, fie sub

47

forma rememorării (Nicolae Manolescu), fie a jurnalului și interviului (Tia Șerbănescu), fie a

monografiei (Liana Cozea), fie sub forma unui poem dedicat Danei Dumitriu (Magda

Cârneci). Jurnalul Danei Dumitriu a fost publicat fragmentat, fapt care, de asemenea,

îngreunează acest demers.

Acest capitol este o încercare de punere în oglindă a capitolului anterior, Dana Dumitriu în

dosarele Securității, o încercare de apropiere de Dana Dumitriu dând la o parte filtrul

deformat din rapoartele informatorilor pentru a migra cât mai aproape de omul Dana Dumitriu

– așa cum se conturează din fragmentele publicate din jurnalul acesteia, din rememorările

celor care au cunoscut-o sau din interviurile care i-au fost luate. Odată filtrul Securității

înlăturat, migrarea către omul Dana Dumitriu se lovește de alte și alte oglinzi deformatoare –

deoarece o percepem fie din perspectiva celor care au cunoscut-o, fie din perspectiva ei,

subiectivă, distorsionată de evenimente (private sau publice).

Timpul și cuvântul scris distorsionează și astfel, acest capitol care ar trebui să ne apropie de

Dana Dumitriu devine un alt capitol care nu reușește să dea toate vălurile la o parte, dar

încearcă să o reînvie, să recompună un puzzle din fragmente – ca recuperare în irealitate și

amintiri (Tia Șerbănescu), prin explicații psihanalitice (Liana Cozea), prin destăinuiri

(Nicolae Manolescu, Dana Dumitriu) sau prin transfigurare artistică (poemul Magdei

Cârneci).

Demersul acestui capitol constă în aplicarea a două metode diferite pentru realizarea

biografiei autoarei: (4.1.) organizarea zonei biografice în funcție de câțiva centrii de interes:

(4.1.1.) familia, (4.1.2.) copilăria, (4.1.3.) formarea Danei Dumitriu, (4.1.4) portretul, (4.1.5)

iubirile ei, (4.1.6.) relația cu scrisul (ca scriitor: începuturile scrisului, descendența literară,

atmosfera de lucru, efortul creator, romancierul Dana Dumitriu, teama de a scrie-teama de

cititor, proiectele literare, analogia modă-literatură ca oglinzi ale societății. Apoi critic literar:

criticul Dana Dumitriu, cărțile proaste citite, valențele pozitive ale criticii), (4.1.7.)

modalitatea de raportare la propriile romane/personaje (documentarea pentru Prințul Ghica,

Prințul Ghica, Duminica mironosițelor, Masa zarafului), (4.1.8.) moartea scriitoarei; (4.2) un

colaj de citate din articole, interviuri și fragmente de jurnal care să refacă (fragmentar) viața ei

intimă din perspectiva notațiilor zilnice ale autoarei, prin cuvintele și formulările ei și din

câteva intervenții ale celor apropiați.

Am delimitat centrii de interes (pornind de la informațiile găsite) din dorința de a recompune

în acest mod firul unei vieți.

48

Am selectat paragrafe din fragmentele publicate din jurnalele Danei Dumitriu în încercarea de

a reface (cu goluri mari – lipsesc în totalitate ani buni din viața scriitoarei) trăirile Danei

Dumitriu, frământările, emoțiile ei. Am ales să păstrez în acest capitol și secvențe care țin de

scriitoarea sau criticul Dana Dumitriu – tocmai pentru că scrisul a fost pentru ea, firul vieții.

49

CONCLUZII FINALE. CONTRIBUȚII ORIGINALE

Monografia de față dorește să aducă un suflu nou interpretărilor creației Danei

Dumitriu precum și o abordare inedită a biografiei autoarei. Noutatea constă în viziunea

unitară asupra operei și vieții Danei Dumitriu, din perspectiva raportului realitate-ficțiune,

considerat pe tot parcursul lucrării filonul nevăzut al creației ei, resortul intim care i-a ordonat

conștient sau mai puțin conștient întreaga operă, fiind mai puternic decât orice teoretizare a

realismului psihologic, mai puternic decât unitatea stilului scriitorului și criticului Dana

Dumitriu. Biografia autoarei este reprodusă printr-o dublă perspectivă: a mărturiilor

apropiaților, a propriilor destăinuiri (rătăcite în articole, interviuri, fragmente de jurnal) și a

declarațiilor „surselor” Securității.

Întreaga operă a Danei Dumitriu stă sub semnul explorării stărilor intermediare, a

zonelor de tranziție, ca spații ale ambiguității și dualității, în care contrariile se întrepătrund,

se amestecă fără a-și pierde din caracteristicile proprii. Astfel, cele două epoci explorate direct

sau indirect de Dana Dumitriu în operele ei, comunismul și secolul al XIX-lea sunt înțelese ca

spații de tranziție ale istoriei. Stările intermediare (vezi scindările personajelor) sunt înțelese

ca stări de tranziție ale eului, etape ale căutării, încercări de eliberare dintre straturile de iluzii,

migrări către sinele adânc, către realitatea psihologică, interioară, profundă.

Contribuțiile originale în cadrul tezei sunt viziunea unitară a operei și vieții Danei

Dumitriu, din perspectiva raportului realitate-ficțiune; organizarea teoretică, în funcție de cele

două concepte; realizarea incursiunii istorice în perioada 1858-1866; analiza elementelor prin

care Dana Dumitriu este o scriitoare de tranziție (modernism-postmodernism); analiza

prefețelor și postfețelor semnate de autoare; idenitificarea traducerilor a două romane ale

Danei Dumitriu (Masa zarafului, tradus în limbile polonă și bulgară; Duminica mironosițelor,

tradus în limba polonă); discutarea lui Ion Ghica dintr-o triplă perspectivă: ca personaj, ca om

politic și ca scriitor; organizarea tematică a publicisticii autoarei și identificarea a 31 de

articole noi semnate de Dana Dumitriu; capitolul realizat în urma documentării la Arhiva

C.N.S.A.S.; delimitarea biografiei autoarei în funcție de centri de interes și realizarea unui

colaj de citate din articole și interviuri, menit să refacă fragmentar biografia Danei Dumitriu.

50

BIBLIOGRAFIE

Opera Danei Dumitriu:

A. În volum

1.Migrații, Editura Eminescu, București, 1971

2.Masa zarafului, Editura Eminescu, [București], 1972

3.Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Editura Cartea Românescă, [București], 1976

4.Duminica mironosițelor, Editura Cartea Românescă, [București], 1977

5.Întoarcerea lui Pascal, Editura Junimea, [Iași], 1979

6.Sărbătorile răbdării, Editura Cartea Românescă, [București], 1980

7.Prințul Ghica, Editura Cartea Românească, [București], vol. I 1982, vol. II 1984, vol. III

1986

8.Introducere în opera lui C.A.Rosetti, Editura Minerva, București, 1984

9.Prințul Ghica, ediția a II-a, Editura Albatros, București, 1997

Prefețe, postfețe, antologii:

10.Postfață la Alexandru Macedonski, Poezii, antologie, postfață și bibliografie de Dana

Dumitriu, Editura Minerva, București, 1972, pp. 225-257

11.„Hortensia Papadat-Bengescu și realismul psihologic”, prefață la Hortensia Papadat-

Bengescu, Rădăcini, vol. I-II, ediție îngrijită, tabel cronologic și note de Gheorghe Radu,

prefață de Dana Dumitriu, Editura Minerva, București, 1974, pp. V-XXXII

12.„Psihologia și obiectivitatea”, postfață și bibliografie la Liviu Rebreanu, Ciuleandra,

Editura Minerva, București, 1976, pp. 143-162

13.Postfață la Nicolae Ioana, Tabloul singuraticului, postfață de Dana Dumitriu, Editura

Cartea Românească, București, 1979, pp. 101-104

14.Prefața la Mester Zsolt, Cheile, prefață de Dana Dumitriu, traducere de Livia Bacâru,

Editura Kriterion, București, 1985, pp. 5-9

51

B. În periodice

Fragmente de proză publicate în reviste literare:

1.Madrigal (fragment din Migrații), publicat în revista „Argeş”, an V, nr. 6(49), iunie 1970,

p.6

2.Ianuarie spre ianuarie (fragment din Masa zarafului), publicat în „Argeș”, an V, nr. 12(55),

decembrie 1970, pp. 6-7

3.Casa pictorului (din Întoarcerea lui Pascal), în „România literară”, an III, nr. 52, 24

decembrie 1970, pp. 18-19

4.Liniștea bătrână (fragment din Masa zarafului), în „România literară”, an IV, nr. 33, 12

august 1971, pp. 16-17

5.La iarnă… (fragment din Masa zarafului), în „România literară”, an V, nr. 19, 4 mai 1972,

pp. 18-20

6.Noapte de decembrie (fragment din Masa zarafului), „Convorbiri literare”, nr. 11, 15 iunie

1972, pp. 6-7

7.Unde fugim de acasă (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Vatra”, an II, nr. 19, 20

octombrie 1972, pp. 14-15

8.Sfântul șchiop (fragment din Întoarcere lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 3(51),

martie 1974, pp. 9-10

9.Întâlnirea (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 10(58),

octombrie 1974, p. 8

10.Grădina zoologică (fragment din Întoarcerea lui Pascal”) în „Vatra”, an IV, nr. 45, 20

decembrie 1974, pp. 10-11

11.”A Family Album”, translated by Valeria Alcalay, în ”Romanian Review”, an XXIX, nr.

3, 1975, pp. 61-70

12.Bănuiala (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „Convorbiri literare”, nr. 9(69),

septembrie 1975, p. 8

13.Despărțirea (fragment din Întoarcerea lui Pascal), în „România literară”, an VIII, nr. 39,

25 septembrie 1975, pp. 14-15

14.Vioara diavolului (fragment din Prințul Ghica), în „Viața românească”, an XXXIV, nr. 1,

ianuarie 1981, pp. 7-20

52

15.Vestea (fragmente din Prințul Ghica) în „România literară”, an XIV, nr. 43, 22 octombrie

1981, pp. 14-15

16.Prudența ca virtute (fragment din Prințul Ghica, volumul al II-lea), în „Convorbiri

literare”, an LXXXIX, nr. 10(1166), octombrie 1983, p. 8

17.Balul (fragment din Prințul Ghica, volumul al III-lea), în „Ateneu”, an XXIII, nr. 1(194),

ianuarie 1986, p. 9

18.Infidelitate (fragment din Prințul Ghica), în „Ramuri”, an XXIII, nr. 260, 15 februarie

1986, p. 9

19.Plecarea lui Kogălniceanu (fragment din Prințul Ghica), în „Viața Românească”, an

LXXXI, nr. 3-4, martie-aprilie 1986, pp. 115-126

20.Chipul ascuns (fragment din Prințul Ghica), în „România literară”, an XVIII, nr. 17, 25

aprilie 1985, p. 15

Fragmente inedite:

21.Între Scila și Caribda, în „Ramuri”, în suplimentul „Povestea vorbii”, an IV, nr. 11(41), 15

noiembrie 1967, p. 13 și p. 14

22.Ultimul spectacol, în „Familia”, seria a V-a, an 4(104), nr. 6(34), iunie 1968, p. 6

23.Prima lectură a scenariului (fragment care reprezintă capitolul 14 dintr-un roman în lucru,

Fereastra aburită), în „Secolul 20”, nr. 304-305-306 (4-5-6), 1986, pp. 82-89

24.Pisica n-a înțeles nimic, în „Viața Românească”, an LXXXII, nr. 11, noiembrie 1987, pp.

16-25

25.Întâmplări cu pisicul Red, în „România literară”, an XXIII, nr. 42, 18 octombrie 1990, pp.

14-15

Fragmente de jurnal:

26.Jurnal, fragmente apărute în „Litere, arte, idei”, supliment cultural la „Cotidianul”, nr 20

(203) anul V, 5 iunie 1995, p. 1 și pp. 6-8

27.Restituiri – Dana Dumitriu în posteritate – Jurnal inedit din ianuarie 1985, în „România

literară”, an XXXL, nr. 39, 5 octombrie 2007, pp. 16-17

53

Interviuri:

28.Dana Dumitriu, Îmi iubesc cititorul posibil și n-aș vrea să-l dezamăgesc (interviu de Tania

Radu), în „Flacăra”, an XXXVI, nr. 5 (1650), 30 ianuarie 1987, p. 10 și p. 14

29.***, Romanul românesc în interviuri – O istorie autobiografică, antologie, sinteze,

bibliografie și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic (interviuri cu Dana Dumitriu), vol. I,

partea a II-a, ed. Minerva, București, 1985, pp. 867-870 (interviu luat de Radu Mareș în

„Tribuna”, an XXII, nr. 49, 7 decembrie 1978, p. 5) și pp. 870-877 (interviu luat de Florin

Mugur în Profesiunea de scriitor, 1979)

Articole critice și teoretice:

„Munca”

1966

1.Fragment de istorie contemporană, an XXII, nr. 5842, 21 august 1966, p. 1 și p. 2

2.Ce fac oamenii fără familie duminica dimineața?, an XXII, nr. 5921, 23 noiembrie 1966,

p.1 și p. 2

3.Se poate vorbi de o îndrumare a îndrumării?, an XxII, nr. 5943, 18 decembrie 1966, p. 1 și

p. 3

1967

4.Biblioteca personală – o oglindă a personalității deținătorului ei, an XXIII, nr. 5956, 4

ianuarie 1967, p.1 și p. 3

5.Exigența față de calitatea manifestărilor culturale, an XXIII, nr. 5969, 19 ianuarie 1967, p.

1 și p. 2

6.Zilele săptămânii, an XXIII, nr. 5971, 21 ianuarie 1967, p. 1 și p. 3

7.În absența stăpânilor de Nicolae Breban, an XXIII, nr. 5988, 10 februarie 1967, p. 2

8.Finalitatea creației cercurilor literare, an XXIII, nr. 5990, 12 februarie 1967, p. 1 și p. 2

9.Nevoia de cercuri de Geo Dumitrescu; Călcâiul vulnerabil de Ana Blandiana, an XXIII, nr.

5992, 15 februarie 1967, p. 2

10.Inițiative pentru valorificarea creației, an XXIII, nr. 6002, 26 februarie 1967, p. 2

11.100+1 fotografii artistice, an XXIII, nr. 6010, 8 martie 1967, p. 2

12.Competența, atribut al îndrumării, an XXIII, nr. 6014, 12 martie 1967, p. 3

13.Povestiri de Vasile Voiculescu, an XXIII, nr. 6019, 18 martie 1967, p. 2

54

14.Alexandra și infernul de Laurențiu Fulga, an XXIII, nr. 6025, 25 martie 1967, p. 2

15.Cercul literar – «pepinieră de talente» sau colectiv de creație?, an XXIII, nr. 6027, 28

martie 1967, p. 3

16.Ce frânează fluxul oamenilor spre instituțiile culturale ale sindicatelor din Iași, an XXIII,

nr. 6035, 6 aprilie 1967, p. 2

17.Radu Stanca - Versuri, an XXIII, nr. 6041, 13 aprilie 1967, p. 2

18.Inutila odisee sau cum acoperă bibliotecile debilitățile editoriale, an XXIII, nr. 6043, 15

aprilie 1967, p. 1 și p. 2

19.Caragiale – universul comic de Șt. Cazimir, an XXIII, nr. 6043, 15 aprilie 1967, p. 2

20.Orientarea membrilor cercului literar, an XXIII, nr. 6045, 18 aprilie 1967, p. 2

21.Poezii de Ghe. Tomozei, an XXIII, nr. 6054, 28 aprilie 1967, p. 2

22.Opinia publică de Aurel Baranga, an XXIII, nr. 6063, 10 mai 1967, p. 2

23.Drumuri și răspântii de Miron Radu Paraschivescu, an XXIII, nr. 6064, 11 mai 1967, p. 2

24.Popularizarea științei – atributul esențial al activității clubului, an XXIII, nr. 6091, 11

iunie 1967, p. 1 și p. 3

25.Mahalaua salcâmului galben de J.B. Priestly, an XXIII, nr. 6107, 30 iunie 1967, p. 2

26.Culegeri ale cercurilor literare, an XXIII, nr. 6120, 15 iulie 1967, p. 2

27.Sfârșitul singurătății de Nicolae Jianu, an XXIII, nr. 6123, 19 iulie 1967, p. 2

28.Forme diferențiate de sprijinire a cercurilor de amatori, an XXIII, nr. 6129, 26 iulie 1967,

p. 2

29.Clubul temerarilor, an XXIII, nr. 6134, 1 august 1967, p. 2

30.Forme multiple de popularizare a cărții, an XXIII, nr. 6139, 6 august 1967, p. 2

31.Datorii față de tineret, an XXIII, nr. 6155, 27 august 1967, p. 1 și p. 2

32.File din agenda culturală piteșteană, an XXIII, nr. 6157, 30 august 1967, p. 2

33.Vestibul de Al. Ivasiuc, an XXIII, nr. 6162, 5 septembrie 1967, p. 2

34.Oameni, ani, viață de Ilya Ehrenburg, an XXIII, nr. 6168, 12 septembrie 1967, p. 2

35.De-ar fi un orgoliu vrăjit să măsoare timpul după izbânzile noastre, an XXIII, nr. 6179, 24

septembrie 1967, p. 1 și p. 4

36.Amurg de Gerogeta Mircea Canciov, an XXIII, nr. 6184, 30 septembrie 1967, p. 2

37.Psihologia discreției, an XXIII, nr. 6190, 7 octombrie 1967, p. 1 și p. 3

38.Deschiderea colocviului «Constantin Brâncuși», an XXIII, nr. 6196, 14 octombrie 1967, p.

1 și p. 3

39.Mituri de Florin Mugur, an XXIII, nr. 6196, 14 octombrie 1967, p. 1 și p. 3

55

40.Brâncuși în universitate, an XXIII, nr. 6167, 15 octombrie 1967, p. 5

41.Acordăm suficientă atenție drumului cărții prin mintea și inima cititorilor?, an XXIII, nr.

6200, 19 octombrie 1967, p. 1 și p. 2

42.Personalitatea muzeului, an XXIII, nr. 6203, 22 octombrie 1967, p. 2

43.Perspective editoriale, an XXIII, nr. 6204, 24 octombrie 1967, p. 2

44.Platonov la a treia versiune, an XXIII, nr. 6210, 31 octombrie 1967, p. 2

45.Între emoție și pasivitate, an XXIII, nr. 6223, 15 noiembrie 1967, p. 1 și p. 2

46.Punctul «0» de Ives Jamiaque, an XXIII, nr. 6226, 18 noiembrie 1967, p. 2

47.Personalitatea bibliotecii, an XXIII, nr. 6228, 21 noiembrie 1967, p. 1 și p. 2

48.Trântorul de Emil Botta, an XXIII, nr. 6230, 23 noiembrie 1967, p. 2

49.Inscripții la prima treaptă a noului an, an XXIII, nr. 6263, 31 decembrie 1967, p.2

1968

50.Arta biografului, an XXIV, nr. 6265, 4 ianuarie 1968, p. 2

51.O sută unu dalmațieni, an XXIV, nr. 6268, 7 ianuarie 1968, p. 2

52.Imagine alb-negru, an XXIV, nr. 6269, 9 ianuarie 1968, p. 2

53.Argumente care certifică evoluția creației literare de amatori, an XXIV, nr. 6273, 13

ianuarie 1968, p. 1 și p. 3

54.Mediocritatea și universul cultural al omului contemporan, an XXIV, nr. 6275, 16 ianuarie

1978, p. 1 și p. 2

55.Universul profesional și universul cultural al omului contemporan, an XXIV, nr. 6280, 21

ianuarie 1968, p. 2

56.Plimbăreții, an XXIV, nr. 6307, 22 februarie 1968, p. 1 și p. 3

57.Îmbrăcați pe cei goi de Luigi Pirandello, an XXIV, nr. 6312, 22 februarie 1968, p. 2

58.Turnul de fildeș al poeților și receptivitatea cititorilor, an XXIV, nr. 6313, 29 februarie

1968, p. 1 și p. 2

59.Pădurea neagră, an XXIV, nr. 6316, 3 martie 1968, p. 1 și p. 2

60.Conținutul și formele muncii culturale de masă în concordanță cu cerințele și nivelul de

cunoștințe ale oamenilor muncii, an XXIV, nr. 6321, 9 martie 1968, p. 3

61.Primăvara – sinuciderea interzisă de Alejandro Casona, an XXIV, nr. 6322, 10 martie

1968, p. 2

62.Cântece de câmpie de Ștefan Bănulescu, an XXIV, nr. 6329, 19 martie 1968, p. 2

63.Revista literară și cititorii, an XXIV, nr. 6338, 29 martie 1968, p. 2

56

64.Condiția realizării unui echilibru între manifestările instructiv-educative și cele artistice:

Solicitarea specialiștilor, an XXIV, nr.6342, 3 aprilie 1968, p. 1 și p. 2

65.Pucioasa se bucură azi de o perspectivă nouă, an XXIV, nr. 6343, 4 aprilie 1968, p. 2

66.Sinceritatea artistului, an XXIV, nr. 6351, 13 aprilie 1968, p. 4

67.Primăvara studențească, an XXIV, nr. 6353, 16 aprilie 1968, p. 1 și p. 5

68.Duios Anastasia trecea de D.R.Popescu, an XXIV, nr. 6362, 26 aprilie 1968, p. 2

69.Ulcioare mai frumoase și mai zvelte, an XXIV, nr. 6363, 27 aprilie 1968, p. 5

70.Expoziția de acuarele – Nicolae Alexandrescu, an XXIV, nr. 6374, 12 mai 1968, p. 2

71.Slatina 600, an XXIV, nr. 6385, 25 mai 1968, p. 1 și p. 2

72.La porțile viitorului, an XXIV, nr. 6392, 2 iunie1968, p. 1 și p. 2

73.Ana Barcan în Ce zile frumoase! de Samuel Beckett, an XXIV, nr. 6397, 8 iunie 1968, p. 2

74.Educația estetică în afara dexterităților, an XXIV, nr. 6400, 12 iunie 1968, p. 2

75.Mesaj al tinereții, an XXIV, nr. 6402, 14 iunie 1968, p. 2

76.O adevărată explozie de creații inteligente și subtile, an XXIV, nr. 6412, 26 iunie 1968, p.

2

77.Unde este entuziasmul artiștilor amatori?, an XXIV, nr. 6413, 27 iunie 1968, p. 2

78.Deschideți copiilor larg porțile cluburilor!, an XXIV, nr. 6415, 29 iunie 1968, p. 1 și p. 2

79.Afirmarea unei categorii estetice pe nedrept abandonată, an XXIV, nr. 6416, 30 iunie

1968, p. 2

80.Impresii despre festival, an XXIV, nr. 6417, 2 iulie 1968, p. 2

81.Balada despre sfântul Jacquinot bufonul, an XXIV, nr. 6421, 6 iulie 1968, p. 2

82.Alice Botez: Iarna Fimbul, an XXIV, nr. 6423, 9 iulie 1968, p. 2

83.Marin Sorescu – Tinerețea lui Don Quijote, an XXIV, nr. 6427, 13 iulie 1968, p. 2

84.Meșterul cioplitor Ion Stan Pătraș din Săpânța, an XXIV, nr. 6428, 14 iulie 1968, p. 2

85.Estetica clubului modern, an XXIV, nr. 6440 , 28 iulie 1968, p. 2

86.Intrusul de Marin Preda, an XXIV, nr. 6456, 16 august 1968, p. 2

87.Lumea începe cu mine de Lucia Demetrius, an XXIV, nr. 6475, 7 septembrie 1968, p. 2

88.Puișor de Moricz Zsigmond, an XXIV, nr. 6482, 15 septembrie 1968, p. 2

89.Liviu Rebreanu, an XXIV, nr. 6494, 29 septembrie 1968, p. 2

90.Amedeu de Eugen Ionescu, Privind căderea zidurilor de Guy Foissy, Tragedia regelui

Cristophe de Aimé Césaire, an XXIV, nr. 6495, 1 octombrie 1968, p. 2

91.Nora de D.H.Lawrence, an XXIV, nr. 6506, 13 octombrie 1968, p. 2

92.Dimitrie Cantemir, an XXIV, nr. 6511, 19 octombrie 1968, p. 2

57

93.Tradiție și inițiativă în munca cultural-educativă de masă, an XIV, nr. 6521, 31 octombrie

1968, p. 1 și p. 2

1969

94.Animale bolnave de Nicolae Breban, an XXV, nr. 6600, 1 februarie 1969, p. 2

95.Spectacole nocturne «9 1/2», an XXV, nr. 6629, 6 martie 1969, p. 2

96.Fântâna somnambulă de Adrian Păunescu, an XXV, nr. 6724, 26 iunie 1969, p. 2

„Luceafărul”

1968

97.Lirica ironică, an XI, nr. 32(328), 10 august 1968, p. 2

98.Fertilitatea temelor ignorate, an XI, nr. 33(329), 17 august 1968, p. 2

99.Prezența prozei scurte, an XI, nr. 34(330), 24 august 1968, p. 3

100.Evoluția liricii cetățenești actuale, an XI, nr. 35 (331), 31 august 1968, p.2

101.Satira în proza actuală, an XI, nr. 36(332), 7 septembrie 1968, p. 7

102.Autoritatea personajului, an XI, nr. 38(334), 21 septembrie 1968, p. 6

1969

103.Documente asupra melancoliei, an XII, nr. 19(367), 10 mai 1969, p. 6

1973

104.Procesul definirii, an XVI, nr. 23(580), 9 iunie 1973, p. 7

1974

105.Generație și tradiție – vocea personajului, an XVII, nr. 26(635), 29 iunie 1974, p. 3

106.Proustianismul Hortensiei Papadat-Bengescu, an XVII, nr. 39(648), 28 septembrie 1974,

p. 8

„Gazeta literară”

1968

107.Îmbătrânirea «caracterelor» dramatice, an XV, nr. 33(824), 15 august 1968, p. 6

108.Anotimpul revelațiilor, an XV, nr. 37(828), 12 septembrie 1968, p. 1

58

109.Tăcerea și sentimentul vinovăției, an XV, nr. 39 (830), 26 septembrie 1968, p. 3 și p. 7

„România literară”

1968

110.Ritmicitatea romanului, an I, nr. 4, 31 octombrie 1968, p. 7

111.Sinteze contemporane: dramaturgia, an I, nr. 5, 7 noiembrie 1968, pp. 14-15

1969

112.Realismul optic, an II, nr. 3(15), 16 ianuarie 1969, p. 8

113.Pier Paolo Pasolini – recalcitrantul, an II, nr. 9(21), 27 februarie 1969, p. 24

114.Caligrafia unui jurnal de călătorie, an II, nr. 13(25), 27 martie 1969, p. 9

115.Pretextul istoric în Nicoară Potcoavă, an II, nr. 20(31), 15 mai 1969, p. 5

116.Lirica eseistică, an II, nr. 22(34), 29 mai 1969, pp. 8-9

117.Străin în casă: Nimic nou în conflictele familiale; Nu vor divorțuri: Jocul serios al

opțiunii matrimoniale, an II, nr. 24(36), 12 iunie 1969, p. 24

118.Perpessicius – un stil al criticii, an II, nr. 26(38), 26 iunie 1969, p. 3

119.Umanitatea inversată, an II, nr. 36(48), 4 septembrie 1969, p. 8

120.La Nord prin nord-vest sau magia Hitchcock, an II, nr. 37(49), 11 septembrie 1969, p. 24

121.Geo Bogza – un moralist exploziv, an II, nr. 42(54), 16 octombrie 1969, pp. 6-7

122.Roman și comunicare, an II, nr. 44(56), 30 octombrie 1969, pp. 8-9

1970

123.Mircea Popa - Cascadorii, Ion Velican - Rătăciri de duminică, an III, nr. 4(68), 22

ianuarie 1970, p. 11

124.Mihai Tunaru - Stații în câmpiile dezordinii, Maria Rovan - Ceața revenirilor, an III, nr.

6(70), 5 februarie 1970, p. 11

125.Bobinocarii sau răsfățul cuvintelor, an III, nr. 7(71), 12 februarie 1970, p. 9

126.Doina Ciurea - Dialog despre eroare, Eugen Zehan - Cerul de dincolo, an III, nr. 8(72),

19 februarie 1970, p. 11

127.Radu Petrescu - Matei Iliescu, Constantin Apostol - Amarul sânge al strugurilor, Elvira

Bogdan - Domnița Ruxandra, Ovidiu Ghenaru - Week-end în oraș, an III, nr. 10(74), 5 martie

1970, p. 11

59

128.Constantin Gheorghiu - Pământ și păianjeni, Neagu Rădulescu - Un catâr binecrescut,

an III, nr. 12(76), 19 martie 1970, p. 11

129.Iulia Petrescu - Teatru, Alice Hulubei - Teatru, an III, nr. 13(77), 26 martie 1970, p. 11

130.Banu Rădulescu - Verdictul, Emilian Bălănoiu - Absenți de la dragoste, an III, nr. 15(79),

9 aprilie 1970, p. 11

131.Mihai Stoian - Vieți interzise, Marius Robescu - Mușuroiul, an III, nr. 16(80), 16 aprilie

1970, p. 11

132.Ovidiu Constantinescu - Valse hésitation, Ilie Constantin - Câinele înlăcrimat, Leonida

Plămădeală - Trei ceasuri în iad, an III, nr. 19(83), 7 mai 1970, p. 11

133.Vasile Rebreanu - Securi pentru funii, Corneliu Omescu - Enigma, an III, nr. 21(85), 21

mai 1970, p. 11

134.Leonida Neamțu - Știi, Lavinia, caracatițele…, Lucia Demetrius - La ora ceaiului,

Ovidiu Zotta - Toți băieții sunt răi, toți băieții sunt buni, an III, nr. 23(87), 4 iunie 1970, p. 14

135.Resemnarea lui Moromete, an III, nr. 24(88), 11 iunie 1970, p. 8

136.Mircea Berindei - Nicomahos, Gheorghe Suciu - Soarele neterminat, Ion Maxim -

Oameni în alb, an III, nr. 25(89), 18 iunie 1970, p. 14

137.Bujor Nedelcovici - Ultimii, Gheorghe Anca - Eres, an III, nr. 26(90), 25 iunie 1970, p.

15

138.Marius Stoicescu - Zeul cu pistrui – 7 crime pasionale, Eugen Bălan - Exerciții, Iosif

Lupulescu - Aș fi vrut să fie marți, an III, nr. 28(92), 9 iulie 1970, pp. 14-15

139.Geo Dumitrescu și lirismul sarcastic, an III, nr. 29(93), 16 iulie 1970, p. 8

140.Iordan Chimet - Închide ochii și vei vedea orașul, Ana Delea - Ceas mirat, Iordan Lucaci

- Singuri trompeții erau calmi, an III, nr. 30, 23 iulie 1970, pp. 14-15

141.Proza și excesul analitic, an III, nr. 34, 20 august 1970, p. 8

142.O monografie argument, an III, nr. 38, 17 septembrie 1970, p. 8

143.Ironizarea caracterologiei, an III, nr. 42, 15 octombrie 1970, p. 4

144.Autonomia intelectuală a romanului, an III, nr. 47, 19 noiembrie 1970, p. 4

145.De la cinismul lucid la ciorovăiala inestetică, an III, nr. 51, 17 decembrie 1970, p. 25

1971

146.Iubirea stării poetice, an IV, nr. 2, 7 ianuarie 1971, p. 10

147.Text și pretext în critica literară, an IV, nr. 15, 8 aprilie 1971, p. 8

148.Profesionalizarea scriitorului, an IV, nr. 24, 10 iunie 1971, pp. 1-2

60

149.Prozatorul, an IV, nr. 29, 15 iulie 1971, p. 12

150.Realitatea – din punct de vedere literar, an IV, nr. 32, 5 august 1971, p. 3

151.Lumea văzută altfel, an IV, nr. 37, 9 septembrie 1971, p. 5

152.Edgar Papu - Poezia lui Eminescu, an IV, nr. 41, 7 octombrie 1971, p. 7

153.K. Paustovski - Vremuri de demult, Tinerețe zbuciumată, an IV, nr. 43, 21 octombrie

1971, p. 13

154.Nicolae Balotă - Lupta cu absurdul, an IV, nr. 47, 18 noiembrie 1971, p. 9

155.Doamna Bovary și Don Quijote, an IV, nr. 50, 9 decembrie 1971, p. 28 și p. 30

156.Valeriu Cristea - Tânărul Dostoievski, an IV, nr. 52, 23 decembrie 1971, p. 9

1972

157.Obiectivitatea literaturii realiste, an V, nr. 5, 27 ianuarie 1972, p. 8

158.Mircea Ciobanu - Armura lui Thomas și alte episoade, an V, nr. 9, 24 februarie 1972, p.

10

159.Mircea Zaciu - Colaje, an V, nr. 11, 9 martie 1972, p. 9

160.Matei Călinescu - Viața și opiniile lui Zacharias Lichter, an V, nr. 14, 30 martie 1972, p.

9

161.Marta Cozmin - Cocoșul de apă, an V, nr. 21, 18 mai 1972, p. 12

162.Monotonia genială, an V, nr. 23, 1 iunie 1972, p. 5

163.Al. Dima – Principii de literatură comparată, an V, nr. 25, 15 iunie 1972, pp. 10-11

164.Dumitru Micu - Tudor Arghezi, an V, nr. 28, 6 iulie 1972, p. 10

164.Teodor Mazilu - Pălăria de pe noptieră, an V, nr. 32, 3 august 1972, pp. 9-10

165.Ovidiu Drîmba - Leonardo da Vinci, an V, nr. 33, 10 august 1972, p. 10

166.Marcel Petrișor - Curente estetice contemporane, an V, nr. 37, 7 septembrie 1972, p. 10

167.Mircea Muthu - Orientări critice, an V, nr. 40, 28 septembrie 1972, p. 10

168.Proza de incantație, an V, nr. 41, 5 octombrie 1972, p. 11

169.Realismul psihologic, an V, nr. 45, 2 noiembrie 1972, p. 3

170.Marius Robescu - Clar și singurătate, an V, nr. 48, 23 noiembrie 1971, p. 10

171.M. Nițescu - Între Scylla și Charybda, an V, nr. 51, 14 decembrie 1972, p. 9 și p. 11

172.Aurel Rău - False proze, an V, nr. 52, 21 decembrie 1972, p. 10

1973

173.Mihai Beniuc – Poezia militantă, an VI, nr. 2, 11 ianuarie 1973, p. 10

174.Romanul unui oraș, an VI, nr. 5, 1 februarie 1973, p. 10

61

175.Petre Stoica - Sufletul obiectelor, an VI, nr. 9, 1 martie 1973, p. 10

176.O aventură primejdioasă; un eseu despre Henry James, an VI, nr. 11, 15 martie 1973, pp.

28-29

177.Ștefan Oprea - Balansoar pentru maimuțe, an VI, nr. 12, 22 martie 1973, p. 10

178.Ioana Orlea - Pietre la țărm, an VI, nr. 13, 29 martie 1973, p. 11

179.Silvian Iosifescu - Dimensiuni caragialiene, an VI, nr. 17, 26 aprilie 1973, p. 10

180.Elegii de când eram mai tânăr de Mircea Dinescu; Scrisori către Orfeu de Ioana Bantaș,

an VI, nr. 26, 28 iunie 1973, p. 10

181.Ironie și tandrețe, an VI, nr. 28, 12 iulie 1973, p. 10

182.Scrieri lirice de Traian Chelaru, an VI, nr. 30, 26 iulie 1973, p. 10

183.Frankenstein sau Prometeu modern, an VI, nr. 31, 2 august 1973, p. 15

184.Ursula Șchiopu - Reîntoarcerile, an VI, nr. 32, 9 august 1973, p. 10

185.Cântice țigănești, an VI, nr. 34, 23 august 1973, p. 14

186.Senin, an VI, nr. 36, 6 septembrie 1973, p. 10

187.Când înfloresc poeții, an VI, nr. 38, 20 septembrie 1973, p. 10

188.Imagomahia, an VI, nr. 40, 4 octombrie 1973, p. 10

189.Mic tratat de fericire perfectă, an VI, nr. 42, 18 octombrie 1973, p. 10

190.Făpturile străvezii, an VI, nr. 44, 1 noiembrie 1973, p. 10

191.Boema retorică, an VI, nr. 46, 15 noiembrie 1973, p. 10

192.Meditație cu cartea închisă, an VI, nr. 47, 22 noiembrie 1973, p. 10

193.Cu totul altceva, an VI, nr. 50, 13 decembrie 1973, p. 10

194.Poezia de lumină, an VI, nr. 52, 27 decembrie 1973, p. 10

1974

195.Cântecele târzii ale faunului, an VII, nr. 2, 10 ianuarie 1974, p. 10

196.Mai aproape de ce nu vom fi, an VII, nr. 4, 24 ianuarie 1974, p. 10

197.Orgolii, reci dușmani, an VII, nr. 6, 7 februarie 1974, p. 10

198.Peisaj marin, an VII, nr. 8, 21 februarie 1974, p. 10

199.Ascuns în cuvânt, an VII, nr. 10, 7 martie 1974, p. 10

200.Zburătorul – Balade culte românești, an VII, nr. 14, 4 aprilie 1974, p. 10

201.Cercul familiar, an VII, nr. 16, 18 aprilie 1974, p. 10

202.Lumina zăpezii, an VII, nr. 18, 2 mai 1974, p. 10

203.Poetul și lumea lui, an VII, nr. 19, 9 mai 1974, pp. 10-11

62

204.Portretul poetului în tinerețe, an VII, nr. 22, 30 mai 1974, p. 10

205.Legende pentru un portret, an VII, nr. 23, 6 iunie 1974, p. 10

206.În adâncul acestui fluviu, an VII, nr. 25, 20 iunie 1974, p. 10

207.Orgoliu romantic, an VII, nr. 27, 4 iulie 1974, p. 10

208.Un fel de copilărie, an VII, nr. 29, 18 iulie 1974, p. 10

209.Formă și confesiune, an VII, nr. 31, 1 august 1974, p. 10

210.Oglinda sfărâmată, an VII, nr. 32, 8 august 1974, p. 5

211.Confesiune feminină, an VII, nr. 33, 15 august 1974, p. 10

212.Limbajul liricii patriotice, an VII, nr. 34, 22 august 1974, p. 10

213.Exaltare romantică, an VII, nr. 36, 5 septembrie 1974, p. 10

214.O structură de moralist, an VII, nr. 38, 19 septembrie 1974, p. 10

215.Bunica Beps cu dantura de feldspat, an VII, nr. 40, 3 octombrie 1974, p. 10

216.Două volume de versuri, an VII, nr. 42, 17 octombrie 1974, p. 10

217.Sarcasm și sentimentalism, an VII, nr. 44, 31 octombrie 1974, p. 10

218.Inima în care ne oglindim, an VII, nr. 46, 14 noiembrie 1974, p. 10

219.Elegiile toamnei, an VII, nr. 51, 19 decembrie 1974, p. 10

1975

220.Continuități în poezia lui Dan Deșliu, an VIII, nr. 1, 2 ianuarie 1975, p. 10

221.Focul primordial, an VIII, nr. 4, 23 ianuarie 1975, p. 11

222.Floare de insomnie, an VIII, nr. 6, 6 februarie 1975, p. 10

223.Asaltul formei fixe, an VIII, nr. 8, 20 februarie 1975, p. 10

224.Hortensia Papadat-Bengescu, an VIII, nr. 10, 6 martie 1975, p. 15

225.Ca într-un vechi romanț, an VIII, nr. 12, 20 martie 1975, p. 10

226.Cea mai frumoasă lună…, an VIII, nr. 14, 3 aprilie 1975, p. 10

227.Vis de elefant, an VIII, nr. 16, 17 aprilie 1975, p. 10

228.Lirism și ironie, an VIII, nr. 18, 1 mai 1975, p. 10

229.Mihail Sebastian și domnișoara de Stermaria, an VIII, nr. 20, 15 mai 1975, p. 11

230.Jocul lucid al imaginației, an VIII, nr. 21, 22 mai 1975, p. 10

231.Poezia patetic neguroasă, an VIII, nr. 23, 5 iunie 1975, p. 10

232.Cu pleoapele închise, an VIII, nr. 25, 19 iunie 1975, p. 11

233.Două plachete de versuri, an VIII, nr. 27, 3 iulie 1975, p. 10

234.Portretul artistului în tinerețe, an VIII, nr. 29, 17 iulie 1975, p. 10

63

235.Poezia – act de cunoaștere, an VIII, nr. 32, 7 august 1975, p. 10

236.Sinceritate patetică, an VIII, nr. 34, 21 august 1975, p. 10

237.Melancolia vesperală, an VIII, nr. 36, 4 septembrie 1975, p. 10

238.Orologii și ceasornice, an VIII, nr. 38, 18 septembrie 1975, p. 10

239.Serbări, an VIII, nr. 40, 2 octombrie 1975, p. 10

240.Sonete, an VIII, nr. 42, 16 octombrie 1975, p. 11

241.Iubirea grădinarului, an VIII, nr. 44, 30 octombire 1975, p. 9

242.Ce har e-n liricul vârtej, an VIII, nr. 46, 13 noiembrie 1975, p. 10

243.Abur albastru, an VIII, nr. 48, 27 noiembrie 1975, p. 10

244.Despre cuvinte, an VIII, nr. 49, 4 decembrie 1975, p. 10

245.Întoarcere în sat, an VIII, nr. 51, 18 decembrie 1975, p. 10

1976

246.Discreția confesiunii lirice, an IX, nr. 1, 1 ianuarie 1976, p. 10

247.În fața cuvintelor, an IX, nr. 3, 15 ianuarie 1976, p. 10

248.Un dialect al formelor, an IX, nr. 5, 29 ianuarie 1976, p. 10

249.Imagini și cuvinte, an IX, nr. 7, 12 februarie 1976, p. 10

250.Ziua și noaptea cuvintelor, an IX, nr. 10, 4 martie 1976, p. 10

251.Interpretări lirice, an IX, nr. 13, 25 martie 1976, p. 10

252.O vecinătate a înțelepciunii, an IX, nr. 14, 1 aprilie 1976, p. 10

253.Atitudini poetice, an IX, nr. 16, 15 aprilie 1976, p. 10

254.Memoria anotimpurilor, an IX, nr. 17, 22 aprilie 1976, p. 10

255.Adaos la Parnasul dacic, an IX, nr. 19, 5 mai 1976, p. 10

256.Un adolescent al liricii, an IX, nr. 21, 20 mai 1976, p. 10

257.Poemele părinților, an IX, nr. 25, 17 iunie 1976, p. 10

258.Un scriitor nedreptățit?, an IX, nr. 27, 1 iulie 1976, p. 11

259.Rondurile de noapte, an IX, nr. 28, 8 iulie 1976, p. 11

260.Un roman istoric, an IX, nr. 30, 22 iulie 1976, p. 10

261.Fantezie și fragilitate, an IX, nr. 33, 12 august 1976, p. 10

262.Kogălniceanu – Opere (II), an IX, nr. 34, 19 august 1976, p. 11

263.Eroi politici ai antichității, an IX, nr. 35, 26 august 1976, p. 11

264.Imagini mișcate, an IX, nr. 37, 9 septembrie 1976, p. 10

265.Confesiuni rimate, an IX, nr. 39, 23 septembrie 1976, p. 10

64

266.13 Rotonde 13, an IX, nr. 41, 7 octombrie 1976, p. 10

267.Romanul geniului, an IX, nr. 43, 21 octombrie 1976, p. 10

268.Anticipația românească, an IX, nr. 45, 4 noiembrie 1976, p. 10

269.Din nou despre Rebreanu, an IX, nr. 49, 2 decembrie 1976, p. 10

270.Hortensia Papadat-Bengescu, an IX, nr. 51, 16 decembrie 1976, pp. 12-13

271.Confluențe culturale, an IX, nr. 52, 23 decembrie 1976, p. 11

272.În tradiția romanului ardelenesc, an IX, nr. 53, 30 decembrie 1976, p. 10

1977

273.Patosul melancolic, an X, nr. 2, 13 ianuarie 1977, p. 10

274.Evenimentele unui poet, an X, nr. 4, 27 ianuarie 1977, p. 10

275.Un roman al actualității, an X, nr. 5, 3 februarie 1977, p. 11

276.Un roman istoric, an X, nr. 7, 17 februarie 1977, p. 10

277.Un erou exemplar, an X, nr. 8, 24 februarie 1977, p. 10

278.Eminesciana, an X, nr. 10, 10 martie 1977, p. 10

279.Calmul triumfător, an X, nr. 12, 24 martie 1977, p. 11

280.Banalul și fantasticul, an X, nr. 13, 31 martie 1977, p. 10

281.Gândirea vorbită, an X, nr. 15, 14 aprilie 1977, p. 10

282.Autenticitatea evocării istorice, an X, nr. 17, 28 aprilie 1977, p. 10

283.1877 în literatura populară și în cea cultă, an X, nr. 18, 5 mai 1977, p. 7

284.Patosul liric, an X, nr. 19, 12 mai 1977, p. 8

285.Structuri creatoare, an X, nr. 20, 19 mai 1977, p. 10

286.Critica eseistică, an X, nr. 21, 26 mai 1977, p. 10

287.Silvian Iosifescu la 60 de ani, an X, nr. 25, 23 iunie 1977, p. 8

288.Șase personaje singuratice, an X, nr. 25, 23 iunie 1977, p. 11

289.Romanul unui oraș, an X, nr. 29, 21 iulie 1977, p. 10

290.Geometria ideii, an X, nr. 33, 18 august 1977, p. 10

291.Tema autenticității, an X, nr. 35, 1 septembrie 1977, p. 10

292.Călătoria – aventură interioară, an X, nr. 38, 22 septembrie 1977, p. 10

293.Dialectica vârstelor, an X, nr. 39, 22 septembrie 1977, p. 10

294.Masca lucidă a eseistului, an X, nr. 42, 20 octombrie 1977, p. 10

295.Focul lăuntric, an X, nr. 43, 27 octombrie 1977, p. 11

296.Critica literară și sociologia, an X, nr. 45, 10 noiembrie 1977, p. 11

65

297.Actualitatea în roman, an X, nr. 46, 17 noiembrie 1977, p. 5

298.Gesticulații meditative, an X, nr. 47, 24 noiembrie 1977, p. 10

299.Modalități lirice, an X, nr. 48, 1 decembrie 1977, p. 10

300.Viața de student, an X, nr. 52, 29 decembrie 1977, p. 10

1978

301.Adevărul despre clasici, an XI, nr. 3, 19 ianuarie 1978, p. 10

302.Biografia poetului, an XI, nr. 6, 9 februarie 1978, p. 10

303.Un roman de dragoste, an XI, nr. 9, 2 martie 1978, p. 11

304.Fețele romanului, an XI, nr. 11, 16 martie 1978, p. 10

305.Scribul, lumea și arta scrisului, an XI, nr. 13, 30 martie 1978, p. 5

306.Pentru un nou comparativism, an XI, nr. 14, 6 aprilie 1978, p. 11

307.Un poet prozator, an XI, nr. 15, 13 aprilie 1978, p. 10

308.Pre-texte epice, an XI, nr. 18, 4 mai 1978, p. 10

309.Un roman istoric, an XI, nr. 20, 18 mai 1978, p. 10

310.Regnul nelumesc, an XI, nr. 23, 8 iunie 1978, p. 10

311.Realitate și iluzie, an XI, nr. 24, 15 iunie 1978, p. 10

312.Un roman istoric, an XI, nr. 27, 6 iulie 1978, p. 10

313.Universul câmpiei, an XI, nr. 29, 20 iulie 1978, p. 11

314.Cărturarii ninși, an XI, nr.30, 27 iulie 1978, p. 10

315.Vulpile în vie, an XI, nr. 32, 10 august 1978, p. 10

316.Viața reală și fictivă, an XI, nr. 35, 31 august 1978, p. 11

317.Datoria criticii, an XI, nr. 36, 7 septembrie 1978, pp. 4-5

318.Vlad Țepeș - între legendă și adevăr, an XI, nr. 37, 14 septembrie 1978, p. 10

319.Luminoasa tulburare, an XI, nr. 39, 28 septembrie 1978, p. 11

320.Însemnări și aforisme, an XI, nr. 45, 9 noiembrie 1978, p. 11

321.Tot ce atingi e din cuvinte, an XI, nr. 46, 16 noiembrie 1978, p. 10

322.Critica constructivă, an XI, nr. 48, 30 noiembrie 1978, p. 11

323.Vocație eseistică, an XI, nr. 49, 7 decembrie 1978, p. 12

324.Un strop de viață, an XI, nr. 51, 21 decembrie 1978, p. 10

1979

325.Confesiunea ca revanșă, an XII, nr. 2, 11 ianuarie 1979, p. 10

66

326.Între document și ficțiune, an XII, nr. 4, 25 ianuarie 1979, p. 10

327.Moderația partizană, an XII, nr. 6, 8 februarie 1979, p. 10

328.Legile artisticului și romanul istoric, an XII, nr. 9, 1 martie 1979, p. 5

329.Cronica nisipurilor, an XII, nr. 11, 15 martie 1979, p. 4

330.Radiografia liricii bacoviene, an XII, nr.13, 29 martie 1979, p. 10

331.Zăpada lumilor, an XII, nr. 18, 3 mai 1979, p. 11

332.Fragmente ușor fantastice, an XII, nr. 19, 10 mai 1979, p. 10

333.Zeu singur, an XII, nr. 20, 17 mai 1979, p. 10

334.Convergența unor destine, an XII, nr. 27, 5 iulie 1979, p. 11

335.Citește opera lui Shakespeare, an XII, nr. 29, 19 iulie 1979, p. 11

336.Pe scena istoriei, an XII, nr. 31, 2 august 1979, p. 10

337.Sinceritate și răspundere, an XII, nr. 36, 6 septembrie 1979, p. 3

338.Eugen Jebeleanu și critica, an XII, nr. 37, 13 septembrie 1979, p. 11

339.Vegetala singurătate, an XII, nr. 38, 20 septembrie 1979, p. 10

340.Amiaza nopții, an XII, nr. 40, 4 octombrie 1979, p. 10

341.Un roman demonstrativ, an XII, nr. 42, 18 octombrie 1979, p. 10

342.Locatarul speriat, an XII, nr. 44, 1 noiembrie 1979, p. 11

343.Martor activ al epocii, an XII, nr. 48, 29 noiembrie 1979, p. 8

344.Viață fără surprize, an XII, nr. 50, 13 decembrie 1979, p. 10

345.Cronica lui Azaris, an XII, nr. 52, 27 decembire 1979, p. 11

1980

346.Înțelesul de pierdere, seara, an XIII, nr. 2, 10 ianuarie 1980, p. 10

347.Iluzia palidă, an XIII, nr. 4, 24 ianuarie 1980, p. 11

348.Istoria lui homo fictus, an XIII, nr. 7, 14 februarie 1980, p. 10

349.Un roman istoric, an XIII, nr. 9, 28 februarie 1980, p. 11

350.Romanul de familie, an XIII, nr. 12, 20 martie 1980, p. 10

351.Două poete, an XIII, nr. 14, 3 aprilie 1980, p. 11

352.Un tânăr al zilelor noastre, an XIII, nr. 17, 24 aprilie 1980, p. 11

353.Blândul făurior de versuri albe, an XIII, nr. 18, 1 mai 1980, p. 10

354.Un roman despre imaginație și iubire, an XIII, nr. 24, 12 iunie 1980, p. 10

355.Vocația esteticului, an XIII, nr. 26, 26 iunie 1980, p. 10

356.Un roman de dragoste, an XIII, nr. 30, 24 iulie 1980, p. 10

67

357.Muntele magic, an XIII, nr. 35, 28 august 1980, p. 11

358.Lirism și sarcasm, an XIII, nr. 38, 18 septembrie 1980, p. 10

359.Metamorfozele, an XIII, nr. 40, 2 octombrie 1980, p. 10

360.Un roman polițist, an XIII, nr. 43, 23 octombrie 1980, p. 10

361.Gravitatea emoției poetice, an XIII, nr.47, 20 noiembrie 1980, p. 4

362.Singurătatea lecturii, an XIII, nr. 48, 27 noiembrie 1980, p. 10

363.Un nuvelist în vervă, an XIII, nr. 50, 11 decembrie 1980, p. 10

1981

364.Critică literară sau dragoste cu discernământ, an XIV, nr. 1, 1 ianuarie 1981, p. 10

365.Psihologie și tipologie, an XIV, nr. 4, 22 ianuarie 1981, p. 10

366.Scriitori bănățeni, an XIV, nr. 6, 5 februarie 1981, p. 11

367.Cantonul mitologic, an XIV, nr. 12, 19 martie 1981, p. 10

368.A venit Circul să ne vadă, an XIV, nr. 15, 9 aprilie 1981, p. 11

369.Ispita istoriei, an XIV, nr. 17, 23 aprilie 1981, p. 10

370.Istoria în roman, an XIV, nr. 18, 30 aprilie 1981, p. 4

371.Jurnalul de idei, an XIV, nr. 21, 21 mai 1981, p. 11

372.Lupta pentru seninătate, an XIV, nr. 22, 28 mai 1981, p. 11

373.Istoria și literatura, an XIV, nr. 24, 11 iunie 1981, p. 3

374.Pași umezi, an XIV, nr. 26, 25 iunie 1981, p. 11

375.Memoria, joc tânăr, an XIV, nr. 29, 16 iulie 1981, p. 10

376.Ordinea secretă a întâmplărilor, an XIV, nr. 31, 30 iulie 1981, p. 5

377.Imaginație și rigoare critică, an XIV, nr. 33, 13 august 1981, p. 11

378.Suav anapoda, an XIV, nr. 35, 27 august 1981, p. 11

379.Făpturi neînsemnate, an XIV, nr. 37, 10 septembrie 1981, p. 11

380.Provincia pedagogică, an XIV, nr. 39, 24 septembrie 1981, p. 11

381.Lupta discretă, an XIV, nr. 42, 15 octombrie 1981, p. 10

382.Un roman patetic, an XIV, nr. 44, 29 octombrie 1981, p. 10

383.Intrarea în oraș, an XIV, nr. 47, 19 noiembrie 1981, p. 10

384.Cu cărțile pe masă, an XIV, nr. 50, 10 decembrie 1981, p. 9

385.Proza scurtă, an XV, nr. 1, 31 decembrie 1981, p. 9

68

1982

386.Kagemusha, an XV, nr. 2, 7 ianuarie 1982, p. 17

387.Mesaje către o omenire viitoare, an XV, nr. 4, 21 ianuarie 1982, p. 11

388.Rigoare și subtilitate, an XV, nr. 6, 4 februarie 1982, p. 10

389.Astru palid, an XV, nr. 8, 18 februarie 1982, p. 11

390.Lumea mă crede vesel, an XV, nr. 11, 11 martie 1982, p. 11

391.Scutierul fără speranță, an XV, nr. 16, 15 aprilie 1982, p. 10

392.Un roman comic?, an XV, nr. 18, 29 aprilie 1982, p. 10

393.Romanul istoric, an XV, nr. 20, 13 mai 1982, p. 11

394.Scenariul epic, an XV, nr. 22, 27 mai 1982, p. 5

395.Provizoratul stărilor, an XV, nr. 23, 3 iunie 1982, p. 10

396.Critica eseistică, an XV, nr. 26, 24 iunie 1982, p. 11

397.Creanga de aur, an XV, nr. 29, 15 iulie 1982, p. 10

398.Patos și luciditate, an XV, nr. 32, 5 august 1982, p. 10

399.Care este secretul?,an XV, nr. 33, 12 august 1982, p. 11

400.Discreția și imaginația, an XV, nr. 35, 26 august 1982, p. 11

401.Paradis hărțuit, an XV, nr. 37, 9 septembrie 1982, p. 10

402.Cronică la sfârșitul mileniului, an XV, nr.40, 30 septembrie 1982, p. 11

403.Neguri de aur și de violet, an XV, nr. 43, 21 octombrie 1982, p. 9

404.Acel drept legitim al popoarelor chinuite, an XV, nr. 46, 11 noiembrie 1982, pp. 12-13

405.Trei cavaleri ai vremurilor, an XV, nr. 52, 23 decembrie 1982, p. 10

1983

406.Biografii contemporane, an XVI, nr. 1, 6 ianuarie 1983, p. 11

407.Locuitorii Paradisului, an XVI, nr. 8, 24 februarie 1983, p. 10

408.Cititorul anonim, an XVI, nr. 11, 17 martie 1983, p. 3

409.Totuși un fantezist, an XVI, nr. 12, 24 martie 1983, p. 11

410.Un roman de analiză, an XVI, nr. 14, 7 aprilie 1983, p. 10

411.Un roman epistolar, an XVI, nr. 19, 12 mai 1983, p. 10

412.Revederea, an XVI, nr. 20, 19 mai 1983, pp. 14-15

413.Proză ironică, an XVI, nr. 22, 2 iunie 1983, p. 10

414.Reabilitarea farsei, an XVI, nr. 24, 16 iunie 1983, p. 11

415.Două romane, an XVI, nr. 29, 21 iulie 1983, p. 10

69

416.Povești… povești!, an XVI, nr. 32, 11 august 1983, p. 11

417.Analiză, simpatie, patetism, an XVI, nr. 34, 25 august 1983, p. 10

418.Un eseu despre istoria Romei, an XVI, nr. 40, 6 octombrie 1983, p. 10

419.Am adus cu mine turma mea de lei străvezii, an XVI, nr. 50, 15 decembrie 1983, p. 4

420.Ficțiune și realitate, an XVI, nr. 52, 29 decembrie 1983, p. 11

1984

421.Lecturi fragmentare, an XVII, nr. 2, 12 ianuarie 1984, p. 10

422.Unanimitatea, an XVII, nr. 4, 26 ianuarie 1984, p. 11

423.Visare, imaginație, melancolie, an XVI, nr. 5, 2 februarie 1984, p. 10

424.Circuitul tristeții în natură, an XVII, nr. 9, 1 martie 1984, p. 10

425.Critica panoramică, an XVII, nr. 10, 8 martie 1984, p. 10

426.Proză scurtă, an XVII, nr. 12, 22 martie 1984, p. 10

427.Întoarcerea fiicei risipitoare, an XVII, nr. 15, 12 aprilie 1984, p. 11

428.Amintiri din copilărie - sub aripa criticii moderne, an XVII, nr. 18, 3 mai 1984, p. 10

429.O proză picarescă, an XVII, nr. 22, 31 mai 1984, p. 10

430.Rima e un cal de rasă, an XVII, nr. 25, 21 iunie 1984, pp. 12-13

431.Viața pe un vapor, an XVII, nr. 27, 5 iulie 1984, p. 10

432.Caragialiana, an XVII, nr. 30, 26 iulie 1984, p. 10

433.Discreția lirică, an XVII, nr. 37, 13 septembrie 1984, p. 11

434.Subtilitatea suverană, an XVII, nr. 39, 27 septembrie 1984, p. 9

435.Un diavol meschin, an XVII, nr. 43, 25 octombrie 1984, p. 10

436.Sunt flacără mare/De sine mistuitoare, an XVII, nr. 49, 6 decembrie 1984, p. 9

1985

437.Ioanizii, an XVIII, nr. 6, 7 februarie 1985, p. 10

438.În satul Poiana, an XVIII, nr. 8, 21 februarie 1985, p. 11

439.Călători străini prin țările române, an XVIII, nr. 14, 4 aprilie 1985, p. 10

440.Chipul ascuns, an XVIII, nr. 17, 25 aprilie 1985, p. 15

441.Toamna la Plavalari, an XVIII, nr. 21, 23 mai 1985, p. 10

442.Un dramaturg ignorat, an XVIII, nr. 27, 4 iulie 1985, p. 10

443.Trei poeți români în versiune franceză, an XVIII, nr. 31, 1 august 1985, p. 20

70

444.Sufletul umed al timpului, an XVIII, nr. 37, 12 septembrie 1985, p. 10

445.Farsele adaptării, an XVIII, nr. 43, 24 octombrie 1985, p. 10

446.Iarna Fimbul, an XVIII, nr. 44, 31 octombrie 1985, p. 8

447.Viața cu capul în nori, an XVIII, nr. 45, 7 noiembrie 1985, p. 11

448.La lumina lămpii, an XVIII, nr. 47, 21 noiembrie 1985, p. 5

1986

449.Evenimentul și inventarul, an XIX, nr. 3, 16 ianuarie 1986, p. 11

450.Neguțătorul de povești, an XIX, nr. 7, 13 februarie 1986, p. 10

451.Desenul și înfloriturile lui capricioase, an XIX, nr. 11, 13 martie 1986, p. 10

452.Scriitorul și cititorul, an XIX, nr. 16, 17 aprilie 1986, p. 10

453.Azi sunt îndrăgostit, an XIX, nr. 24, 12 iunie 1986, p. 5

454.Între reportaj și jurnal, an XIX, nr. 27, 3 iulie 1986, p. 10

455.Să povestim de luni până duminică, an XIX, nr. 35, 28 august 1986, p. 10

456.Poetul refuzat de istorie, an XIX, nr. 50, 11 decembrie 1986

1987

457.Un detectiv bovaric, an XX, nr. 3, 15 ianuarie 1987, p. 10

458.Personaje în istorie și cotidian, an XX, nr. 4, 22 ianuarie 1987, p. 11

459.Specializare în diletantism, an XX, nr. 5, 29 ianuarie 1987, p. 10

460.Cum ajunge viața un roman, an XX, nr. 8, 19 februarie 1987, p. 10

461.Muzica înainte de toate, an XX, nr. 26, 25 iunie 1987, p. 10

462.Prietena Kitty, an XX, nr. 30, 23 iulie 1987, p. 10

463.Fabulație? Imaginație?, an XX, nr. 37, 10 septembrie 1987, p. 10

„Viața românească”

1969

464.Filme pe care publicul nu le vede, an XXII, nr. 10, octombrie 1969, pp. 140-141

465.Plânso-cuvântarea meșterului Pann, an XXII, nr. 11, noiembrie 1969, pp. 84-85

71

1980

466.Solidaritatea dintre scriitori și critici, în suplimentul „Caiete critice” (4), an XXXIII, nr.

10, octombrie 1980, pp. 110-113

1982

467.Daniela Crăsnaru și cruciada cuvintelor, an LXXVII, nr. 10, octombrie 1982, pp. 87-88

1983

468.Interogația ca metodă critică, an LXXVIII, nr. 2, februarie 1983, pp. 84-86

469.Grădina esențelor rare, an LXXVIII, nr. 11, noiembrie 1983, pp. 87-88

1985

470.Pasiune față de adevăr, an LXXX, nr.1, ianuarie 1985, pp. 92-93

471.A trăi lectura, an LXXX, nr. 12, decembrie 1985, pp. 86-87

1986

472.Jurnal de bucătărie, an LXXXI, nr. 8, august 1986, pp. 80-81

473.Sub semnele lui Eros și Thanatos, an LXXXI, nr. 9, septembrie 1986, pp. 89-90

1987

474.Între real și ficțiune – Cutia Pandorei, an LXXXII, nr. 2, februarie 1987, pp. 81-82

475.Un portret rembrandtian, an LXXXII, nr. 4, aprilie 1987, pp. 74-77

476.Tratat despre simțuri sau despre hiperrealismul descriptiv, an LXXXII, nr. 9, septembrie

1987, pp. 90-91

„Argeș”

1969

477.Virgil Duda – Catedrala, Pop Simion – Criza de timp, Ludmila Ghițescu – Fântâni, an

IV, nr. 11 (42), 15 noiembrie 1969, pp. 4-5

1970

478.Când palida gândire prin țara morții trece, an V, nr. 1(44), ianuarie 1970, p. 7

72

479.O prejudecată, an V, nr. 2 (45), februarie 1970, p. 8

480.Notația ezoterică, an V, nr. 3(46), martie 1970, p. 13

481.Bacovia în contemporaneitate, an V, nr. 4(47), aprilie 1970, pp. 6-7

482.Paradoxul metodei deductive, an V, nr. 10(53), octombrie 1970, p. 7

483.Emoție vizionară, an V, nr. 10(53), octombrie 1970, p. 15

484.Macedonski – conștiința vocației magnifice, an V, nr. 11(54), noiembrie 1970, p. 14

1971

485.Norman Manea – Captivi, an VI, nr. 2(57), februarie 1971, pp. 6-7

486.Mircea Horia Simionescu – Ingeniosul bine temperat, Augustin Buzura – Absenții,

Anatolie Paniș - Răpirea din adâncuri, an VI, nr. 3 (58), martie 1971, p. 13

487.Al. Ivasiuc – Păsările, Petru Popescu – Dulce ca mierea e glonțul patriei, an VI, nr. 4-

5(59-60), aprilie-mai 1971, pp. 10-11

488.Mircea Ciobanu – Cartea fiilor, Sorin Titel – Lunga călătorie a prizonierului, an VI, nr.

6(61), iunie 1971, p. 6

489.Nicolae Damian – Fete și băieți, Alexandru Papilian – Dihorul, an VI, nr. 7(62), iulie

1971, p. 6

490.Titus Popovici – Moartea lui Ipu, Radu Cosașu – Un august pe un bloc de gheață,

Alexandru Văduva – La indicativul prezent, an VI, nr. 8(63), august 1971, pp. 6-7

491.Marin Preda – o mare vocație civică, an VI, nr. 9(64), septembrie 1971, p. 1 și p. 18

492.Alexandru George – Clepsidra cu venin, Marcel Petrișor – Serile-n sat la Ocișor,

Cristian Arcașu – Valencia, an VI, nr. 9(64), septembrie 1971, p. 6

493.Nina Cassian – Atât de grozavă și adio, Nicolae Păduraru – Jurnal de ghid, Anda

Basarab – Deschiderea spaniolă, an VI, nr. 10(65), octombrie 1971, p. 8

494.Mihail Sadoveanu – Cântecul mioarei; Lisaveta, Gabriel Gafița – Moartea măștilor, an

VI, nr. 11(66), noiembrie 1971, p. 6

495.D.R.Popescu – Ploaia albă, Mihai Nadin – O zi pentru podoabe, an VI, nr. 12(67),

decembrie 1971, pp. 6-7

1972

496.Macedonski – eseu de Dana Dumitriu, an VII, nr.1 (68), ianuarie 1972, pp. 9-12

497.Radu Petrescu – Proze, an VII, nr. 2(69), februarie 1972, pp. 6-7

73

498.Ion Vinea – Venin de mai, Titi George Cîmpeanu – Mușcătura de șarpe, an VII, nr. 3(70),

martie 1972, pp. 4-5

499.V. Berbecaru - Șah etern, Ionel Bandrabur – Fântâna iadului, an VII, nr. 4 (71), aprilie

1972, p. 8

500.Consecvența vocației, an VII, nr. 5 (72), mai 1972, p. 8

501.Ion Arieșanu – Vraja, Radu Ciobanu – Crepuscul, an VII, nr. 6 (73), iunie 1972, p. 13

502.Alexandru Ivasiuc – Corn de vânătoare, Radicalitate și valoare, an VII, nr. 7(74), iulie

1972, p. 8

503.Petru Jaleș - Vânzătorul de memorii, Rodica Sfințescu – Joc viclean, an VII, nr. 8 (75),

august 1972, p. 5

504.Radu Cosașu – Viața în filmele de cinema, Caius Mihăilă – Jurnal la Morile de vânt, an

VII, nr. 9 (76), septembrie 1972, p. 8

505.Nichita Stănescu – Cartea de recitire, an VII, nr. 10(77), octombrie 1972, p. 8

506.Mircea Micu – Patima, Bujor Nedelcovici – Fără vâsle, an VII, nr. 11(78), noiembrie

1972, p. 6

507.Romulus Guga – Viața postmortem, Octavian Simu – Spațiile altora, an VII, nr. 12(79),

decembrie 1972, p. 6

1973

508.Florin Mugur –Aproape noiembrie, Emil Bunea – Am lăsat iarba să crească, an VIII, nr.

1(80), ianuarie 1973, p. 6

509.Corneliu Ștefanache – Ziua uitării, Petru Vintilă – Numărătoare inversă, an VII, nr.

2(81), februarie 1973, p. 6

510.Platon Pardău – Ore de dimineață, Ion Marin Almăjan – Spune-mi, unde duce acest

drum?, an VIII, nr. 3(82), martie 1973, p. 6

511.Nicolae Damian – Pribegi, noi visăm, Mihai Sin – Așteptând în liniște, an VIII, nr. 5(84),

mai 1973, p. 6

512.Gheorghe Schwartz – Martorul, Oltea Alexandru – Veghea bătrânei doamne Gall, an

VIII, nr. 6(85), iunie 1973, p. 6

513.Radu Cosașu – Supraviețuitorii, Marta Cozmin – Câinele și gramofonul, an VIII, nr. 7-

8(86-87), iulie-august 1973, p. 12

514.Mihai Giugariu – Iubiri rele, Nicolae Prelipceanu – Vara unui fost campion de pian, an

VIII, nr. 9(89), septembrie 1973, p. 4

74

„Orizont”

1970

515.O tendință a prozei feminine – autodizolvarea, an XXI, nr. 3 (191), martie 1970, pp. 40-

44

„Ateneu”

1972

516.Condiția criticului tânăr, an IX, nr. 4(93), aprilie 1972, p. 4

1973

517.Fascinația realității, an X, nr. 5(106), mai 1973, p. 8

1984

518.Realitatea socială și tinerii scriitori, an XXI, nr. 5 (174), mai 1984, p. 2

1986

519.De ce am scris roman istoric, an XXIII, nr. 10 (203), octombrie 1986, p. 3 și p. 13

„Convorbiri literare”

1972

520.Condiția aceasta morală nu pare de invidiat, nr. 15, 15 august 1972, p. 2

”Romanian Review”

1978

521.Creative Structures, an XXXIIX, nr. 1, 1978, pp. 137-139

75

”Cahiers roumains d’études littéraires”

1979

522.Morphologie du roman européen an XIX ͤ siècle (Morfologia romanului european în

secolul al XIX-lea), nr. 4, 1979, pp. 130-131

1982

523.Lucian Blaga – l’univers lyrique (Lucian Blaga – universul liric), nr. 1, 1982, pp. 146-

147

„Manuscriptum”

1985

524.Dan Berindei – Pe urmele lui Nicolae Bălcescu, nr. 3, 1985, p. 179

„Secolul 20”

1985

525.Seninătatea ideilor, nr. 292-293-294 (nr. 3-4-5), aprilie-mai-iunie 1985, pp. 25-28

526.Între temeritate și sfiiciune, nr. 295-296-297(7-8-9), iulie-august-septembrie, 1985, pp.

275-277

„Limba și literatura română”

1985

527.C.A. Rosetti – poetul și omul politic, an XIV, nr.2, aprilie-iunie1985, pp. 30-33

„Ramuri”

1985

528.Temperament de clasic, an XXII, nr. 253, 15 iulie 1985, p. 6

76

„România liberă”

1985

529.Rapsod al spațiului românesc, an XLIII, nr. 12773, 27 noiembrie 1985, p. 2

Bibliografia de referință:

A.Lucrări generale: enciclopedii, dicționare, istorii literare

1.***, Dicționarul General al Literaturii Române, vol. C/D, Ed. Univers Enciclopedic,

București, 2004

2.***, Dicționarul Scriitorilor Români, coord. Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,

vol. D-L, Ed. Fundației Culturale Române, București, 1998

3.***, Istoria Parlamentului și a vieții parlamentare din România până la 1918, Ed.

Academiei R.S.R., București, 1983

4.***, Romanul românesc în interviuri – O istorie autobiografică, antologie, sinteze,

bibliografie și indice de Aurel Sasu și Mariana Vartic (interviuri cu Dana Dumitriu), vol. I,

partea a II-a, Ed. Minerva, București

5.Călinescu, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Ed. Nagard,

Madrid-Paris-Roma-Pelham N.Y., 1980

6.Hangiu, I, Dicționarul Presei Literare Române 1790-2000, ediția a III-a, Ed. Institutului

Cultural Român, București, 2004

7.Micu, Dumitru, Scurtă istorie a literaturii române, vol. III, Ed. Iriana, București, 1996

8.Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, Ed. Paralela

45, Pitești, 2008

9.Piru, Alexandru, Istoria literaturii române de la începuturi până azi, Ed. Univers,

București, 1981

10.Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române, vol. III, 1944-1984, Ed. Minerva, București,

1987

11.Sasu, Aurel, Dicționar biografic al literaturii române, vol. I, A-L, Ed. Paralela 45, Pitești,

2006, p. 539-540

12.Simion, Eugen, Scriitori români de azi, vol. IV, Ed. Cartea Românească, 1989

13.Țeposu, Radu G., Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Ed.

Eminescu, [București], 1993

77

B.Scrieri teoretice în volum

1.***, Analiză și interpretare – Orientări în critica literară contemporană, coordonator

Silvian Iosifescu, Ed. Științifică, București, 1972

2.Andreescu, Gabriel, Cărturari, opozanți și documente. Manipularea Arhivei Securității, Ed.

Polirom, 2013

3.Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Ed. Univers, București, 1999

4.Ash, Timothy Garton, Foloasele prigoanei – Eseuri despre destinul Europei Centrale și de

Est. Lanterna magică – Martor la revoluția din ’89 la Varșovia, Budapesta, Berlin și Praga,

traducere de Catrinel Pleșu, Corina Popescu, Ed. Fundației Culturale Române, București,

1997

5.Auerbach, Erich, Mimesis – Reprezentarea realității în literatura occidentală, trad. I.

Negoițescu, prefață de Romul Munteanu, Ed. pt. Literatură Universală, București, 1967

6.Baudrillard, Jean, Cuvinte de acces, traducere și prefață de Bogdan Ghiu, Ed. Art,

București, 2008

7.Bakhtin, M.M., The Dialogic Imagination – Four Essays, translated by Michael Holquist,

Caryl Emerson, University of Texas Press, Austin, 1981

8.Bloom, Harold, Canonul occidental. Cărțile și Școala Epocilor, traducere de Diana Stanciu,

prefață de Mihaela Anghelescu Irimia, Ed. Univers, București, 1998

9.Boia, Lucian, Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr și ficțiune, Ed. Humanitas, București,

2008

9.Booth, Wayne C., The Rhetoric of Fiction, The University of Chicago Press, 1961

10.Brooke-Rose, Christine, A Rhetoric of the Unreal – Studies in Narrative & Structure,

Especially of the Fantastic, Cambridge University Press, 1981

11.Bucur, Marin, C.A.Rosetti – mesianism și donquijotism revoluționar, Ed. Minerva,

București, 1970

12.Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității. Modernism, avangardă, decadență, kitsch,

postmodernism, Ed. Univers, București, 1995

13.Cornea, Paul, Zamfir, Mihai, Gândirea românească în epoca pașoptistă (1830-1860),

Antologie, studiu și bibliografie de P. Cornea; Text stabilit, note și medalioane biografice de

M. Zamfir, vol. I, Ed. pentru Literatură, București, 1969

14.Cornea, Paul, Originile romantismului românesc, Ed. Minerva, București, 1972

78

15.Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan (1945-1985), vol. I, Ed. Eminescu,

București, 1988

16.Cozea, Liana, Prozatoare ale literaturii române moderne, cu o postfață de Nicolae

Manolescu, Ed. Paralela 45, Pitești – Brașov – Cluj-Napoca, 2000

17.Crăciun, Gheorghe, Viciile lumii postmoderne, Ed. Tracus Arte, București, 2011

18.Derrida, Jacques, Diseminarea, traducere de Cornel Mihai Ionescu, Ed. Univers

Enciclopedic, București, 1997

19.Fludernik, Monika, The Fictions of Language and the Launguages of Fiction – The

linguistic representation of speech and consciousness, Routledge, London, 1993

20.Freeman, Mark, Rewriting the self – history, memory, narrative, Routledge, London, 1993

21.Frunză, Victor, Istoria stalinismului în România, Ed. Humanitas, București, 1990

22.de Gaultier, Jules, Bovarismul, traducere Ani Bobocea, Ed. Institutul European, Iași, 1993

23.Genette, Gerard, Figuri, selecție, traducere și prefață de Angela Ion și Irina Mavrodin, Ed.

Univers, București, 1978

24.Ghica, Ion, Scrisori către V. Alecsandri, Editura pentru Literatură, 1967

25.Havel, Václav, Viața în adevăr, traducere și postfață de Jean Grosu, prefață de Andrei

Pleșu, Ed. Univers, București, 1997

26.Hupchick, Dennis P., The Balkans from the Constantinopole to Communism, Palgrave

Macmillan, 2001

27.James, Henry, Ambasadorii, trad. Corneliu Rudescu, prefața de Ștefan Stoenescu, Ed.

Univers, București, 1987

28.Jones, Granville H., Henry James’s psychology of experience, Mouton, 1975

29.Lodge, David, Language of Fiction – Essays in Criticism and Verbal Analysis of the

English Novel, Columbia University Press, New-York, 1966

30.Lodge, David, The Art of Fiction illustrated from classic and modern texts, Penguin

Books, 1992

31.Lukács, Georg, Romanul istoric, traducere, note și indici de Ion Roman, prefață, tabel

cronologic de N. Tertulian, vol. I-II, Ed. Minerva, București, 1978

32.Kundera, Milan, Insuportabila ușurătate a ființei, traducere de Jean Grosu, Ed. Univers,

București, 1999

33.Manolescu, Nicolae, Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului, ediție îngrijită de

Mircea Mihăieș, Ed. Polirom, Iași, 1999

79

34.McHale, Brian, Ficțiunea postmodernistă, traducere de Dan H. Popescu, Ed. Polirom,

2009

35.Miłosz, Czesław, Gândirea captivă, traducător Constantin Geambașu, prefață Vladimir

Tismăneanu, Ed. Humanitas, București, 2008

36.Mușat, Carmen, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni

teoretice, Ed. Paralela 45, Pitești, 1998

37.Negrici, Eugen, Iluziile literaturii române, Ed. Cartea Românească, București, 2008

38.Negrici, Eugen, Literatura română sub comunism, Ed. Cartea Românească, București,

2010

39.Nemoianu, Virgil, O teorie a secundarului, traducător Livia Szász Câmpeanu, Ed.

Univers, București, 1997

40.Oprea, Marius, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, studiu

introductiv de Dennis Deletant, Ed. Polirom, București, 2002

41.Ortega y Gasset, Josè, Meditații despre Don Quijote și Gânduri despre roman, traducere,

prefață, note și tabel cronologic de Andrei Ionescu, Ed. Univers, București, 1973

42.Pauwels, Louis, Bergier, Jacques, Dimineața magicienilor. Introducere în realismul

fantastic, trad. Dan Petrescu, prefață de Louis Pauwels, Ed. Nemira, 1994

43.Protopopescu, Al., Romanul psihologic românesc, Ed. Eminescu, 1978

44.Putnam, Hilary, Rațiune, adevăr și istorie, traducere din limba engleză Ionel Narița,

Editura Tehnică, București, 2005

45.Pykett, Lyn, Engendering Fictions: The English Novel in the Early 20th Century, Hodder

Headline PLC, London, 1995

46.Ribas, Denys, Donald Woods Winnicott, traducere din limba franceză de Daniela Luca,

Editura Fundației Generația, București, 2003

47.Ricoeur, Paul, Time and Narrative, vol. I-II, translated by Kathleen McLaughlin and David

Pellauer, The University of Chicago Press, Chicago, 1984-1985

48.Roberts, David D., The Totalitarian Experiment in Twentieth-Century Europe –

Understanding the poverty of great politics, Rouletge Inc., 2006

49.Searle, John R., Realitatea ca proiect social, traducere de Andreea Deciu, Ed. Polirom,

Iași, 2000

50.Spiridon, Monica, Despre «aparența» și «realitatea» literaturii, Ed. Univers, București,

1984

80

51.Șerbulescu, Andrei, Monarhia de drept dialectic: A doua versiune a memoriilor lui Belu

Zilber, Ed. Humanitas, București, 1991

52.Tănase, Stelian, Acasă se vorbește în șoaptă. Dosar&Jurnal din anii tîrzii ai dictaturii, Ed.

Compania, București, 2002

53.Tismăneanu, Vladimir, Stalinism pentru eternitate – O istorie politică a comunismului

românesc, trad. Cristina Petrescu și Dragoș Petrescu, postfață de Mircea Mihăieș, Ed.

Polirom, 2005

54.Tudoran, Dorin, Eu, fiul lor. Dosar de Securitate, Ed. Polirom, Iași, 2010

55.Waugh, Patricia, Metafiction – The Theory and Practice of Self-Conscious Fiction,

Methuen, London, New-York, 1984

56.Weinstein, Philip M., Henry James and the Requirements of the Imagination, Harvard

University Press, Cambridge, Massachusetts, 1971

57.White, Hayden, Metahistory - The historical imagination in nineteenth-century Europe,

The Johns Hopkins University Press, Baltimore&London, 1973

58.Wood, James, How fiction works, Random House, London, 2008

59.Zafiu, Rodica, Narațiune și poezie, Ed. All, București, 2000

60.Zeraffa, Michel, Fictions – The Novel and Social Reality, Penguin Books Ltd.,

Harmondsworth, Middlesex, 1976

61.Zub, Al., A scrie și a face istorie (Istoriografia românească postpașoptistă), Ed. Junimea,

Iași, 1981

62.Zub, Al., Orizont închis – Istoriografia română sub dictatură, Institutul European, Iași,

2000

Scrieri teoretice în periodice:

1.Banu, Florian, Adevăr și ficțiune în documentele Securității, în „Analele științifice ale

Universității Alexandru Ioan Cuza” din Iași, tom LI, 2005, pp. 375-392

2.Boia, Lucian, Ion Ghica – O scrisoare diplomatică, în „Manuscriptum”, nr. 1/1973, p. 150

3.Cosma, Anton, H.P.Bengescu – Viața ca spectacol și spectacolul ca utopie, în „Vatra”, anul

V, nr. 52, 20 iulie 1975, p. 10

4.Cosma, Anton, Ipostazele romanului istoric, în „Vatra”, an X, nr. 110, 20 mai 1980, p. 10

5.Dimov, Leonid, Ion Ghica, un realist nețărmurit, în „Luceafărul”, an XII, nr. 19(367), 10

mai 1969, p. 6

81

6.Gheorghe Grigurcu, Despre realismul psihologic, în „Viața Românească”, an XXX, nr. 10,

octombrie 1977, pp. 63-64

7.Liu, Nicolae, Lumea prin care am trecut – Ion Ghica, O galerie de portrete pașoptiste, în

„Manuscriptum”, nr. 2, 1979, p. 8

8.Liu, Nicolae, Revelația documentului – Ion Ghica către Grigore Alexandrescu, în

„Manuscriptum”, nr. 4, 1972, p. 28

9.Manolescu, Nicolae, Permanența clasicilor: Proza lui Ion Ghica, în „România literară”, nr.

30, 24 iulie 1986, p. 9

10.Manolescu, Nicolae, Doamna Bovary și doamna Dalloway, în „Convorbiri literare”, nr.

9(57), septembrie 1974, p. 2

11.Roman, Ion, Ion Ghica – Scrisori către Alexandrina Ghica, în „Manuscriptum”, an XVIII,

nr. 1/1987, pp. 92-94

12.Steinhardt, Nicolae, Îl chema Henry James, nu Marcel Proust, în „Viața Românească”, an

XXXII, nr. 4, aprilie 1979, p. 59

C.Receptare critică în volum

1.Cârneci, Magda, Haosmos și alte poeme, Ed. Paralela 45, Pitești, 2004, pp. 104-106

2.Ciobanu, Nicolae, Critica în primă instanță, cap. „Răul răului într-o casă a amiralului”, Ed.

Eminescu, București, 1974, pp. 172-175

3.Ciobanu, Nicolae, Panoramic, cap. „Migrații”, Ed. Cartea Românească, 1972, pp. 337-338

4.Cliveț, Nicoleta, „Un european la porțile Orientului”, în Cărțile supraviețuitoare, coord.

Virgil Podoabă, Ed. Aula, 2008, p. 348

4.Condurache, Val, Portret al criticului în tinerețe, cap. „Spuma zilelor”, Ed. Cartea

Românească, 1984, pp. 150-152

5.Cordoș, Sanda, „Sărăcia de idei și avuția de patimi”, în Cărțile supraviețuitoare, coord.

Virgil Podoabă, Ed. Aula, 2008, p. 345

6.Cosma, Anton, Romanul românesc contemporan, 1945-1985, vol. I Realismul, cap. „Dana

Dumtiriu”, Ed. Eminescu, București, 1988, pp. 235-238

7.Cozea, Liana, Portretul unei doamne, cu postfață de Nicolae Manolescu, Ed. Paralela 45,

Pitești, 2000

8.Cozea Liana, Confesiuni ale eului feminin, cap. „Autobiografia ca invenție de sine”, Ed.

Paralela 45, Pitești, 2005, p. 137 și pp. 144-149

82

9.Cristea, Valeriu, Domeniul criticii, cap. „Masa zarafului”, Ed. Cartea Românească, 1975,

pp. 297-301

10.Culcer, Dan, Serii și grupuri, cap. „Un roman despre uitare”, Ed. Cartea Românescă, 1981,

pp. 170-177

11.Dimisianu, Gabriel, Subiecte, cap. „Viitorul doi al unui precursor”, Ed. Eminescu,

București, 1987, pp. 224-229

12.Georgescu, Paul, Volume, cap. „Cele trei parce”, Ed. Cartea Românească, 1978, pp. 83-87

13.Grigurcu, Gheorghe, Critici români de azi, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Cartea Românească,

1981, pp. 575-578

14.Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Cartea

Românească, 1987, pp. 277-286

15.Iorgulescu, Mircea, Prezent, cap. „Din nou la București”, Ed. Cartea Românească, 1985,

pp. 234-238

16.Iorgulescu, Mircea, Scriitori tineri contemporani, cap. „Dana Dumitriu”, Ed. Eminescu,

București, 1978, p. 203-204

17.Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură, cap. „Dana

Dumitriu”, Ed. Paralela 45, Pitești, 2008, pp. 1189-1194

18.Manolescu, Nicolae, Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă, Ed. Paralela 45,

Pitești, 2009, pp. 276-277, p. 289, p. 309, pp. 313-315, pp. 410-419

19.Micu, Dumitriu, Scurtă istorie a literaturii române, cap. „Dana Dumitriu”, vol. III,

Perioada contemporană. Proza, Ed. Iriana, București, 1996, pp. 393-396

20.Raicu, Lucian, Fragmente de timp, cap. „Fragmente de timp”, Ed. Cartea Românească,

1984, pp. 376-381

21.Simion, Eugen, Scriitori români de azi, cap. „Dana Dumitriu”, vol. IV, Ed. Cartea

Românească, București, 1989, pp. 239-259

22.Steinhardt, Nicolae, Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, cap. „Prințul

Ghica”, Ed. Cartea Românească, București, 1987, pp. 270-274

23.Socol, Nicoleta-Janeta, Dana Dumitriu – monografie critică, Universitatea „Lucian Blaga”

Sibiu, 2011

24.Șerbănescu, Tia, Femeia din fotografie – Jurnal 1987-1989, Ed. Compania, București,

2002

25.Ștefănescu, Alex, Jurnal de critic, cap. „Cunoașterea ca luciditate”, Ed. Cartea

Românească, 1980, pp. 58-59

83

Receptare critică în periodice:

1.Albu, Florența, Dana Dumitriu – In memoriam, în „Viața românească”, an LXXXII, nr. 11,

noiembrie 1987, pp. 26-27

2.Ardeleanu, V., Jurnal, în „Transilvania”, an X (LXXXVII), nr. 6, iunie 1981, p. 38

3.Arion, George, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Flacăra”, an XXVIII, nr. 31

(1260), 2 august 1979, p. 25

4.Armanca, Brândușa, Două ipostaze ale romanului psihologic, în „Orizont”, an XXXI, nr. 20

(634), 15 mai 1980, p. 3

5.Atanasiu, Victor, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Contemporanul”, nr. 24

(1753), 13 iunie 1980, p. 10

6.Balotă, Nicolae, Migrații, în „România literară”, an IV, nr. 16, 15 aprilie 1971, pp. 14-15

7.Călinescu, Al., Istorie și ficțiune, în „Convorbiri literare”, an XC, nr. 6 (1174), iunie 1984,

p. 6

8.Călinescu, Al., Un personaj din veacul trecut, în „Cronica”, an XX, nr. 4 (991), 25 ianuarie

1985, p. 3

9.Călinescu, Al., Romanul-permanențe, în „Convorbiri literare”, an LXXXIX, nr. 1(1157),

ianuarie 1983, pp. 4-5

10.Cândroveanu, Hristu, Patria, o emoție colectivă, în „Flacăra”, an XXXI, nr. 52 (1438), 31

decembrie 1982, p. 14

11.Chifor, Vasile, Evocare și istorie, în „Transilvania”, an XVI (XCIII), nr. 3, martie 1987,

pp. 40-42

12.Chifor, Vasile, Romanul unei crize, în „Viața Românească”, an XXXIV, nr. 2, februarie

1981, pp. 87-88

13.Chifor, Vasile, Romanul unui experiment, în „Transilvania”, an VIII (LXXXV), nr. 10,

octombrie 1979, pp. 34-35

14.Ciobanu, Nicolae, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Luceafărul”, an XV, nr. 48 (552),

25 noiembrie 1972, p. 2

15.Ciotloș, Cosmin, Altă elegie pentru posteritate, în „România literară”, an XXXL, nr. 39, 5-

11 octombrie 2007, p. 17

16.Condurache, Val, Dana Dumitriu – Întoarcerea lui Pascal, în „Convorbiri literare”, nr. 1

(121), ianuarie 1980, p. 4

84

17.Condurache, Val, Spuma zilelor, în „Convorbiri literare”, an LXXXIX, nr. 4 (1160), aprilie

1983, p. 4

18.Condurache, Val, Tel Quel, în „Convorbiri literare”, an XCII, nr. 10 (1202), octombrie

1986, p. 12

19.Cosma, Anton, Duminica mironosițelor, în „Vatra”, an VIII, nr. 93, 20 septembrie 1978, p.

2

20.Costin, C., Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Ateneu”, an X, nr. 2 (103), februarie

1973, p. 8

21.Cristea, Valeriu, «Ambasadorii» unei prozatoare, în „România literară”, an IX, nr. 40, 30

septembrie 1976, p. 11

22.Cristea, Valeriu, Consecvență exemplară, în „România literară”, an XX, nr. 42, 15

octombrie 1987, pp. 14-15

23.Cristea, Valeriu, Curiozitatea romancierului, în „România literară”, an XI, nr. 28, 13 iulie

1978, p. 8

24.Cristea, Valeriu, Masa zarafului, în „Argeș”, an VII, nr. 11 (78), noiembrie 1972, p. 5

25.Cristea, Valeriu, Sărbătorile răbdării, în „România literară”, an XIII, nr. 37, 11 septembrie

1980, p. 11

26.Culcer, Dan, Un roman despre uitare, în „Vatra”, an IX, nr. 102, 20 septembrie 1979, p. 3

și p. 14

27.Curticăpeanu, Doina, Semnul diagonalei – cronică la Portretul unei doamne de Liana

Cozea, în „Familia”, an 36(136), nr. 9(419), septembrie 2000, pp. 38-41

28.Dimisianu, Gabriel, Viitorul doi al unui precursor, în „România literară”, an XVII, nr. 52,

27 decembrie 1984, p. 10

29.Dimoftache, Fl., Dana Dumitriu – Prințul Ghica, în „Ateneu”, an XXI, nr. 12 (181),

decembrie 1984, p. 6

30.Dumbravă, Vladimir-Paul, Epic și analitic în roman, în „Luceafărul”, an XXI, nr. 18(836),

6 mai 1978, p. 2

31.Fanache, V., Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Steaua”, an XXXVI, nr. 4(455),

aprilie 1985, p. 55

32.Felea, Victor, Dana Dumtiriu – Prințul Ghica, în „Tribuna”, an XXVII, nr. 10 (1368), 10

martie 1983, p. 2

33.Flămînd, Dinu, Migrații, în „Luceafărul”, an XIV, nr. 11(463), 13 martie 1971, p. 2

85

34.Friduș, Al. I., Virtuțile realismului psihologic, în „Convorbiri literare”, nr. 5(89), mai

1977, p. 14

35.Georgescu, Paul, Cele trei parce, în „România literară”, an XI, nr. 12, 23 mai 1978, p. 9

36.Georgescu, Paul, După zece ani, în „România literară”, an XV, nr. 51, 16 decembrie 1982,

p. 10

37.Grigurcu, Gheorghe, Despre realismul psihologic, în „Viața românească”, an XXX, nr. 10,

octombrie 1977, pp. 63-64

38.Grigurcu, Gheorghe, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Familia”, seria a V-a, an 21

(121), nr. 8 (240), august 1985, p. 7

39.Holban, Ioan, Doamnele Bovary, în „Convorbiri literare”, nr. 9 (129), septembrie 1980, p.

6

40.Holban, Ioan, Omul secolului XIX, în „România literară”, an XVII, nr. 42, 18 octombrie

1984, p. 4

41.Holban, Ioan, Prințul Ghica - roman total, în „România literară”, an XXXVI, nr. 38, 24-30

septembrie 2003, pp. 18-19

42.Holban, Ioan, Spiritul veacului, în „Cronica”, an XVIII, nr. 4 (887), 28 ianuarie 1983, p. 4

43.Iliescu, Adriana, Permanențe ale prozei românești, în „România liberă”, an XXXVII, nr.

10854, 20 septembrie 1979, p. 2

44.Indrieș, Alexandra, Migrații, în „Orizont”, an XXII, nr. 6(206), iunie 1971, pp. 52-55

45.Iorgulescu, Mircea, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Luceafărul”, an XV, nr. 42

(546), 14 octombrie1972, p.2

46.Iorgulescu, Mircea, Din nou la București, în „România liberă”, an XL, nr. 11803, 12

octombrie 1982, p. 2

47.Iorgulescu, Mircea, În căutarea vieții ascunse, în „România literară”, an XX, nr. 42, 15

octombrie 1987, p. 4

48.Iorgulescu, Mircea, Profil: Dana Dumitriu, în „Luceafărul”, an XVIII, nr. 7(668), 15

februarie 1975, p. 6

49.Lefter, Ion Bogdan, Trei modele creatoare, în „Amfiteatru”, an XIX, nr. 5 (233), mai

1985, p. 9

50.Lovinescu, Monica, Dana Dumitriu și romanul de idei, în „Viața românească”, an

LXXXIX, nr. 7-8, iulie-august 1994, pp. 33-36

51.Manolescu, Nicolae, Îngerul cu o carte în mână, în „România literară”, an XLII, nr. 27,

23-29 iulie 2010, p. 3

86

52.Manolescu, Nicolae, Dana Dumitriu – Migrații, în „Contemporanul”, nr. 13 (1272), 26

martie 1971, p. 3

53.Marcoș, Ion, Ambasadorii… sau despre autenticitate, în „Tribuna”, an XX, nr. 42(1034),

14 octombrie 1976, p. 3

54.Manu, Emil, Migrații de Dana Dumitriu, în „Ateneu”, anul VIII, nr. 7 (84), iulie 1971, p. 9

55.Mareș, Radu, Confesiunea patetică, în „Tribuna”, an XXXI, nr. 43(1609), 22 octombrie

1987, p. 4

56.Mareș, Radu, Un roman psihologic, în „Tribuna”, an XXIII, nr. 42 (1191), 18 octombrie

1979, p. 2

57.Mareș, Radu, Tema intimă a romancierului (interviu), în „Tribuna”, an XXII, nr. 49(1146),

7 decembrie 1978, p. 5

58.Maxim, Ion, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, în „Orizont”, an XXVIII, nr.

2(464), 13 ianuarie 1977, p. 2

59.Maxim, Ion, Duminica mironosițelor, în „Orizont”, an XXIX, nr. 13(528), 30 martie 1978,

p. 2

60.Midia, Anca, Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Viața Românească”, an XXVI, nr. 3,

martie 1973, pp. 131-132

61.Moraru, Cristian, Eseu, adică roman, în „Viața românească”, an LXXXI, nr. 3-4, martie-

aprilie 1986, pp. 184-186

62.Mugur, Florin, Gânduri despre un personaj, în „Luceafărul”, an XVI, nr. 23 (580), 9 iunie

1973, p. 7

63.Muthu, Mircea, Despre romanul istoric, în „Steaua”, an XXXIV, nr. 5 (432), mai 1983, p.

15

64.Nanu, Emil, Migrații, în „Ateneu”, an VIII, nr. 7(84), iulie 1971, p. 9

65.Pârvulescu, Ioana, După 20 de ani, în „România literară”, an XXXL, nr. 39, 5-11

octombrie 2007, p. 5

66.Papahagi, Marian, Dana Dumitriu, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Tribuna”, an

XXIX, nr. 7 (1469), 14 februarie 1985, p. 4 și p. 6

67.Podoabă, Virgil, Prințul Ghica de Dana Dumitriu, în „Familia”, seria a V-a, an 19 (119),

nr. 9 (217), septembrie 1983, p. 3

68.Porumbacu, Veronica, Dana Dumitriu – Migrații, în „Viața Românească”, an XXIV, nr.

11, noiembrie 1971, pp. 149-151

87

69.Pruteanu, George, Introducere în opera lui C.A.Rosetti, în „Convorbiri literare”, an XCI,

nr. 4 (1184), aprilie 1985, p. 13

70.Pruteanu, George, Masa zarafului, în „Convorbiri literare”, nr. 24, 30 decembrie 1972, p. 8

71.Radu, Tania, Joc de oglinzi, în „Flacăra”, an XXXV, nr. 29 (1622), 18 iulie 1986, p. 10

72.Raicu, Lucian, Dana Dumitriu, în „Argeș”, an V, nr. 6(49), iunie 1970, p. 3

73.Raicu, Lucian, Incitația istoriei, în „România literară”, an XVII, nr. 20, 17 mai 1984, p. 11

74.Raicu, Lucian, Romanul istoric și «de idei», în „România literară”, an XIX, nr. 32, 7

august 1986, p. 11

75.Roman, Andrei, Sărbătorile răbdării, în „Familia”, an 17(117), nr. 3(187), martie 1981, p.

2

76.Roznoveanu, Mirela, Senzație și reflexivitate, în „România liberă”, an XXXVIII, nr.

11176, 2 octombrie 1980, p. 2

77.Scarlat, Mircea, Duminica mironosițelor, în „Ateneu”, an XV, nr. 3(185), septembrie

1978, p. 6

78.Scarlat, Mircea, Epicizarea interpretativă, în „Amfiteatru”, an XVII, nr. 12(204),

decembrie 1982, p. 5

79.Simion, Eugen, Proză de analiză, în „România literară”, an XXI, nr. 43, 20 octombrie

1988, p. 10

80.Simion, Eugen, Romanul istoric, în „România literară”, an XXI, nr. 45, 3 noiembrie 1988,

p. 10

81.Sîrbu, I., Dana Dumitriu – Masa zarafului, în „Cronica”, an VII, nr. 50 (359), 15

decembrie 1972, p. 4

82.Sîrbu, I., Nuvelele Danei Dumitriu, în „Cronica”, an VI, nr. 45(300), 6 noiembrie 1971, p.

7

83.Socol, Nicoleta-Janeta, Realismul psihologic și «ambasadorii» unui scriitor, în

„Transilvania”, an XL(CXVI), nr. 3-4, martie-aprilie 2011, pp. 42-49

84.Socol, Nicoleta-Janeta, Să ne amintim de Dana Dumitriu – o doamnă a literaturii române

(interviu cu Tia Șerbănescu), I-II, în „Cenaclul de la Păltiniș”, an II, nr. 15 și nr. 16,

octombrie și decembrie 2010, p. 22 și p. 22

85.Steindhardt, N., Prințul Ghica, în „Viața Românească”, an LXXVIII, nr. 6, iunie 1983, pp.

83-86

86.Șerban, Geo, Traiectoria frântă, în „Ramuri”, nr. 2 (284), 15 februarie 1988, p. 6

88

87.Șerbănescu, Tia, Devoțiune și rigoare, în „România literară”, an XXI, nr. 16, 14 aprilie

1988, p. 4

88.Șerbănescu, Tia, Portretul unei doamne, în „România literară”, an XXIII, nr. 48, 29

noiembrie 1990, pp. 4-5

89.Ștefănescu, Alex, Analiză psihologică și problematică morală, în „România literară”, an

XIII, nr. 35, 30 august 1979, p. 10

90.Ștefănescu, Alex, Dana Dumitriu, în „România literară”, an XXV, nr. 33, 21-28 octombrie

1992, p. 4

91.Ștefănescu, Alex., Enigma Dorei Iatan, în „Viața românească”, an XXXI, nr. 5, mai 1978,

pp. 76-77

92.Tașcu, Valentin, Transformarea anchetei în analiză, în „Steaua”, an XXX, nr. 4 (383),

aprilie 1979, p. 29

93.Ungureanu, Cornel, Portret în oglindă, în „Familia”, an 36(136), nr. 7-8(417-418), iulie-

august 2000, pp. 151-153

94.Ungureanu, Cornel, Spațiul literaturii – Prințul Ghica, în „Orizont”, an XXXIII, nr. 49

(770), 10 decembrie 1982, p. 2

95.Ungureanu, Traian, Romanul istoric, model și limite, în „Viața Românească”, an LXXIX,

nr. 10, octombrie 1984, pp. 86-87

96.Uricaru, Doina, Măiestria de a respira prin cuvânt, în „Contemporanul”, nr. 42 (2135), 16

octombrie 1987, p. 10

97.Uricaru, Doina, Vocile romanului – Prințul Ghica, în „România literară”, an XX, nr. 7, 12

februarie 1987, p. 4

Surse online:

http://www.cnsas.ro/documente/istoria_comunism/studii_articole/arhiva_securitatii/Adevar%20si%20fictiune

.pdf Accesat: Luna mai, an 2012

http://www.romlit.ro/in_memoriam_b._elvin Accesat: Luna ianuarie, an 2012

http://www.romlit.ro/autori_despre_care_ar_trebui_s_se_vorbeasc_mai_des Accesat: Luna februarie, an

2011

http://www.observatorcultural.ro/Secolul-lui-Haulica*articleID_26503-articles_details.html Accesat: Luna

martie, an 2012

89

http://www.bogdancantaragiu.ro/raportul/partea%20VI%20-%20biografiile%20nomenklaturii.pdf

Accesat: Luna mai, an 2012

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/georgeta-dimisianu-v-paler-quot-prefer-sa-disper-langa-ai-mei-

quot-3054671/ Accesat: Luna iunie, an 2012

Arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (prescurtat ACNSAS):

A.C.N.S.A.S., Fond Informativ, Dosar nr. I143879, vol.1, vol. 2, vol. 3, vol. 4

90

DANA DUMITRIU – monografie rezumat

Conducător ştiinţific Andrei Bodiu

Doctorand Adriana Bărbat

Având ca fundal perioada comunistă, opera Danei Dumitriu își găsește un făgaș propriu, pe de o parte prin evadarea în realismul psihologic sau în trecut (vezi romanul istoric), pe de altă parte prin încercarea de a înțelege mecanismele de formare a sistemului totalitar puternic amprentat de specificul național. Opera Danei Dumitriu reprezintă o migrare către sinele adânc, o permanentă încercare de a da la o parte faldurile de iluzii individuale sau colective. Astfel, ceea ce dă unitate întregii opere a Danei Dumitriu este raportul realitate-ficțiune, modul în care realitatea (macro-realitatea sau micro-realitatea) este transfigurată în opera literară, iar ficțiunea devine sinonimă cu conceptele de ireal, iluzie, fals (minciună), mimă, mască, aparență, utopie. Volumul teoretic, volumul de istorie literară, prefețele și postfețele, fragmentele inedite publicate în reviste literare, volumul de nuvele și romanele Danei Dumitriu se așază pe diferite paliere ale raportului realitate-ficțiune. Cele peste 500 de articole ale autoarei sunt grupate tematic (socio-cultural și artistic) în încercarea de a stabili punți de legătură între temele abordate în articole și creația, respectiv biografia autoarei. Omul Dana Dumitriu este descifrat din două perspective diferite, în egală măsură deformatoare: Dosarul de Urmărire Informativă și perspectiva persoanelor apropiate sau perspectiva ei, subiectivă.

DANA DUMITRIU – monography Abstract

Having the Communist regime as background, Dana Dumitriu’s work creates its own

path by escaping into psychological realism or into the past (see the historical novel), or by trying to understand the inner mechanisms of the totalitarian system, strongly marked by its national specificity. Dana Dumitriu’s work represents a migration towards the inner self, a continuous attempt to unfold all the layers of collective or individual illusions. So, what brings unity to Dana Dumitriu’s whole work is the relation between reality and fiction, the way in which reality (macro-reality or micro-reality) is transfigured in the literary work, and fiction becomes synonymous with the concepts of unreal, illusion, falsity (lie), mimicry, mask, appearance, utopia. The theoretical volume, that of literary history, the forewords and afterwords, the novel fragments published in literary magazines, the volume of short stories and the novels are situated on different levels of the reality-fiction relation. More than 500 articles are thematically structured (socio-cultural and artistic) in order to find connections between the themes from Dana Dumitriu’s articles and her work, or the author’s biography. Dana Dumitriu the person is deciphered from two different perspectives, both equally deforming: the Securitate File and the viewpoint of those who were close to her, as well as her own perspective.

91

Curriculum Vitae

Adriana Camelia Marcu (căs. Bărbat)

Experiență profesională:

2011-2013 redactor la revista literară „Corpul T”, publicată de Facultatea de Litere,

Universitatea „Transilvania” Braşov

1997-2010 profesor de limba și literatura română la diferite școli generale din Brașov

Studii:

2010 – 2013 doctorand, Universitatea „Transilvania” Brașov, Facultatea de Litere,

Departamentul de Inovație Culturală, Comunicare și Dezvoltare Socială

2002 - 2004 Masterat de „Literatură și comunicare” la Universitatea „Transilvania” Brașov,

Facultatea de Litere

1993-1997 Facultatea de Litere, Universitatea „Transilvania” Braşov, specializarea română-

engleză

Activitate publicistică:

2002: Limbă și comunicare – coautor; Ora de literatură, Editura Aula, Brașov

2003: Junii 03 – Antologia tinerilor prozatori brașoveni, Interval 2003, îngrijită de Andrei

Bodiu, Caius Dobrescu și Alexandru Muşina

2004: Talk – Show, roman de debut, Editura Paralela 45, prefață de Gheorghe Crăciun

2007 – 2011: articole în revista electronică sisif (www.sisif.ro)

2010: Pe urmele bilei de popice, Adriana Bărbat și Gál Andrea (ediție bilingvă), publicată în

cadrul unui proiect al Grupului pentru Inițiativă Locală Corona, Brașov.

2011: „Lectura ca experiență revelatoare” – în „Familia”, iulie-august 2011, an 47 (147), nr.

7-8 (548-549).

„Evazionismul în literatură în relaţie cu puterea – Ştefan Agopian şi Dumitru Ţepeneag” – în

revista „Transilvania”, Sibiu 3-4/2011

2011-2013: articole în revistele „Corpul T” și „Astra”

2012: „Cum e aia să înveți să scrii?” în ”Steaua”, nr. 5 (763), mai 2012

2013: „Dana Dumitriu în Dosarele Securității” în ”Dilemateca”, anVIII, nr. 86, iulie 2013

2013: „Intelectualii în tonuri de gri” – în curs de publicare la editura Polirom

„Istoriile din Prințul Ghica” – în curs de publicare în revista ”Transilvania”

Conferințe naționale: 4 participări

92

Adriana Camelia Marcu (Bărbat)

Professional experience:

2011-2013 editor to the literary review “Corpul T”, published by the Faculty of Letters,

“Transilvania” University Braşov

1997-2010 teacher of Romanian literature and language to different secondary-schools

from Brașov

Studies:

2010 – 2013 Ph.D Candidate, “Transilvania” University Brașov, Faculty of Letters,

Departament of Cultural Inovation, Communication and Social Development

2002 - 2004 Master degree in “Literature and communication” at “Transilvania” University

Brașov, Faculty of Letters

1993-1997 Bachelor degree, “Transilvania” University Braşov, Romanian and English

literature and language

Publishing Activity:

2002: Language and Communication – joint author, Aula Print, Brașov

Time for literature, Aula Print, Brașov

2003: Junii 03 – The anthology of the young writers from Brasov, Interval 2003, coordinated

by Andrei Bodiu, Caius Dobrescu and Alexandru Muşina

2004: Talk – Show, the debut novel, Paralela 45 Print, foreword by Gheorghe Crăciun

2007 – 2011: contribution to the electronic review sisif (www.sisif.ro)

2010: Fallowing the bowling ball, Adriana Bărbat and Gál Andrea (bilingual edition), a short

story for children, published within a project of the Corona Group for Local Initiative, Brașov

2011: „Reading as revealing experience” – in „Familia”, July-August 2011, year 47 (147), no.

7-8 (548-549)

“The escapism in literature facing the power-Ştefan Agopian and Dumitru Ţepeneag”,

published in „Transilvania”, Sibiu 3-4/2011

2011-2012: different articles published in ”Astra” review from Brașov and ”Corpul T”.

2012: ”What is it like to learn how to write?” in ”Steaua”, no. 5 (763), May 2012

2013: ”Dana Dumitriu in the Securitate Files” in ”Dilemateca”, year VIII, no. 86, July 2013

2013: ”Intellectuals in shades of gray” – article submitted to be published at Polirom Press ”The histories from Prince Ghica” – article submitted to be published in ”Transilvania”

National Conferences: 4 participations