N.IOR GA

Editura pentru literaturd,

/

N. IORGA * PAGINI ALE SE *2

N. IORGA

Pagini alese2

Antologie qi Studio introductiv de

M. BERZA

1 9 t; 5

EDITURA PENTRU LIPERATURA

IV - PORTRETE SI EVOCARI

UN UTOPIST :AUGUST TREBONIU LAURIAN

Acum citeva zile s-a dezvalit, inaintea citorva pro-fesori, un mic bust de marmura, lucrat cu ingrijire0 dupa cit se ziee plin de asemanare, care echemat sa aminteasca 0 copiilor din §coala vecina, §iputinilor trecatori din acel unghi al Bucure0ilor nu-mele 0 faptele lui August Treboniu Laurian.

August Treboniu Laurian ? 1 Pentru cine cunoa§tetrecutul de deunazi al literaturii romane0i, aceste treinume, curat, cautat, pompos latine§ti o adevarataiproclamatie, ascunzind cine §tie ce apelative obimuiteprin satele de dincolo cheama in memorie carticare nu se cetesc de mult, sau care nu s-au intrebuintatniciodata de localnici sau de straini. Tentamen criti-cum 1 un indraznet tentamen, o absurda fanteziede limba, care avea drept scop sa puie temelia uneinoi ortografii, unei noi alegeri, unei curatiri a euvin-telor, ce ar fi facut din romaneasca de la 1830 o limbaatit de adinc conruptr, vrednica flied a limbii latinecu care s-ar fi asemanat cu desavir0re. Apoi Istoriaromdnilor, trei volume indesate de nume, de date, defapte, pornind de la leaganul lui Romul, ca sä seopreasca numai la instalarea in Romania de la 1866,in secolul al douazeci 0 §eaptelea ab urbe condita 2, aprincipelui strain : opera ciudata in care neamul nos-tm apare ea prelungirea fireasca a marelui popor ro-man, ce traie§te in al nostru cu toate insu0rile lui ;a§a ceva ca unul din acele decrete romane de mar-

i Tentamen CfitiCulft in originem, derivationem et formam linguae ro-manae... Incereare critici despre originea, evolutia st forma limbliromine... (lat.).

' De la Intemeierea Romei (lat.) soeotiti a fi avut km, duptl tra-ditie, In anal 753 Lem.

7

mura pierdute in tinda vreunei biserici dunarene saubucovinene §i in josul scrisului sigur al caruia un bietcioplitor, taranesc §i barbar, de cruci de morminte azgiriat semnele cre§tine ale ve§niciei sufletului räscum-parat de moarte. Harta Daciei, splendid lucrata pentru§colile Daciei noua, libera intre hotarele cu riuri late,cu §ira muntoasa a Carpatilor sprijinind-o la mijloc ;Dacia viitorului nebun O. a visului albastru, ca §i atrecutului vechi de douà mii de ani pe care-1 pome-nese nume de astazi scrise cu etimologii neinchipuite :Tirgul-Vasului (Vaslui), Romnicul (Rimnicul), Roma-natii celor nascuti in Roma (Roma nati). In sfir§it,Dictionarul, care era menit sa fie indreptariul limbiinoua, dictionarul en cuvintele sucite pe care nici nule-a spus vreodatl, nici nu era sa le spuna o limbaomeneasca, dictionarul de contrafaceri romane camedalii antice false, ce ar fi fost batute, insä, nu pentruci§tig, ci din pietate pe linga cele doted monumen-tale volume ale caruia se ascunde sfios, in umbra, vis-tieria totu§i purificata temeinic §i ea a vorbelorproaste, vulgare, avind pe ele, ne§tearsa, nu ruginatimpurilor de decadere, ci tina fail nici o cinste abarbariei Glosariul.

Iti tree toate acestea prin minte : carti moarte deinult sau carti care n-au trait niciodata, §i zimbe§tidaca ochii nu ti se opresc la figura de marmura aspra,severa, mindra, decit care mai sapat in marmura sezice a fi fost chipul batrinului neinfrint, care a muritcrezindu-se invins de neintelegerea timpului salt.

Invin§ilor nu li se ridica statui, nici busturi, nu lise cinta laude, ci numai pe mormintul uitat picura dincind in cind o lacrima pioasa de la un tovara§ de lupta§i de suferinta, pe care nu 1-a cosit infringerea. Dacabustul s-a inaltat, totu§i, daca priviri serioase §i mi§cate1-au primit la desfacerea lui in deplina lumina glorioasaa lui iulie, ce 1-a cuprins deodata in aureola, claca depretutindeni au venit glasuri care cuprindeau, cu maimultä sau mai putina cuno§tinta, o recunowere duioasä

aceasta inseamna ca purtltorul celor trei nurne

8

romane, creatorul de limba nebunä 0 iluzii zadarnicen-a fost, in toate urmarile faptei sale, un adeväratinvins.

Cad piedestalul adevarat al monumentului sau egreseala ce a facut, in care si-a inchis, si-a zidit viata,sufletul aceasta mare si sfinta greseala.

Stiti legenda : o mare clädire se inalta ; este tot ces-ar parea ca ajunge : var, nisip, caramida, piatra simarmura ; sint minile lucrätorilor, este rivna ctitorului0 priceperea mesterului. Dar noaptea surpa ceea cese Malta ziva. Mai lipseste ceva, care nu e nici ban,nici material, nici plan maiestrit : trebuie jertfa unuisuflet, care se furd aici sau se jertfefte aici, si prin carese incheaga pietrele una peste alta, pink' se poate in-cununa cu flori si steaguri virful savirsit.

Pe cind a venit Laurian la noi, inginer, filosof silatinist, istoric, geograf si arheolog din Viena, bietprooroc ratkitor de felul celuilalt ardelean Lazarpe atunci, la 1830-40, se faceau sosele si felinare,ferme-model si numere pentru case, fintini, gradini,scoli, biblioteci, sub cirmuirea unor domni functio-nari turci in jurul carora se adunau puterile din-tara ca functionari munteni sau moldoveni. Gustul detrai bun, de inaintare, de faima usoara robise pe frun-tasi, un Eliad, un Asachi, cari putrezeau de vii. Tineriise zbateau sa-si descopere o constiinta a lor, din citelucruri citisera, auzisera si vazusera. Lipsea o indraz-neall, un ideal mare, care sä smulga aceasta societatesi s-o arunce mai departe.

Laurian a fost acest mare indraznet. Visul lui eracrearea unei Rome noua cu acest material românescpe care-I credea vrednic sa dea o asemenea opera.Prin limba, prin amintiri era sä se faca aceasta minune.'Si, spre a imprirna miscarea, el isi alese, ca si Lazar,singurul punct de plecare solid pentru o asemeneafapta : scoala. Incepu cu cele muntene, si sub Grigore-voda Ghica el capäta in mina sa pe ale Moldovei.Energia lui predomni mai tirziu in acea scoalä Malta

9

pentru oamenii mari care trebuia sa fie AcademiaRornânä.

si, cit se putea prinde din ideile sale, cit nu erasaminta moarta culeasa in urne antice prinse. 0mindrie, capabila de multe rataciri, dar §i de multecuceriri trainice, se cobori in sufletele umilite din care,cu citiva ani in urma, se inaltase fumul de tämiie recu-noscator care Regulamentul organic §i catre maria-saimparateasca tarul Nicolae. Credinta ea sintem maimult decit eram ne scapa de o sigura pieire.

Lui, insa, vizionarului, nu-i ajungea aceasta, §i su-fletul prins se zbatea dureros in cladirea intemeiataprin jertfa lui. Limba ramasese vulgara, scrisul sepastrase barbar, Roma viitoare tot nu se apropia depamint. Sufletul se lovi de aceasta realitate nevrednica,§i se stinse.

Dar, razimata pe realitate trainica, traieste cladirea ;lucratori tot mai multi ii adincesc temeliile §i, in mar-gine, strajeri, vizionari ca dinsul, pazesc si as teapta...

13 iulie 1903

OCF I 11-15

ANTON PANN

Tipografia -,Minerva" a pus in vinzare volumul intiidintr-o noui editie a operelor (fund vorba de acest om,eu a§ zice mai bucuros : scrierilor) lui Anton Pann.

A 1 §tim, vor zice unii, cei mai multi, §tim ce eAnton Pann : un poet pentru bgietii de bkgnie, uncintaret de glume nesärate, reprezentantul literar almahalalelor §i tejghelelor, al stranelor in care tircov--nicul cint4 lui Dumnezeu, teagind cu ochiul la celemai ginga§e din fdpturile lui ; al circiumelor indosite,-uncle fetele mai simandicoase beau yin vechi in odaiadin fund, cu perdelele trase. Acela e Anton Pann. Pevremea lui, cind calfele §i ucenicii nu erau Inca ro-mantici, nu vorbeau cu neologisme frantuze§ti, va fiavut §i el rostul lui pentru astfel de cetitori cam de.0 searra cu dinsul. Ast5zi, insà, i s-a incheiat rostul§i acolo. Publicul sau de odinioara a trecut la istoriahaiducilor, §i s-a inAltat de acolo la foiletoanele fio-roase ale gazetelor, de care nu prea erau pe vremealui Anton Pann, iar literatura umoristica a aceluia§ipublic dispretuie§te uneori $apte fete p-un fliicifu casii ceteascA o data pe saptarnina ziarul ilustrat Veselia.Atunci, pentru cine o editie nouà a lui Pann ? Amatoriide literaturA veche §i istoricii literari vor gAsi doar laAcademie carticelele lui cu buchi, care pot ci§tigaoarecare farmec mkar prin aceasta infgti§are bAtrinäa lor.

Altii, cei putini, foarte putini, i§i vor fi aducindaminte de inscriptia pusä de Eminescu pe moTmintulliterar al bietului Pann : (Anton Pann), finul Pepelei,cel istet ca un proverb", §i vor socoti cu totul altfel.Anton Pann ? Dar el e una din intrupgrile cele maibogate §i mai depline ale literaturii populare, areia

11

ii sta poate mai bine in anteriul de paracliser al aces-tuia decit in haina boiereasca, croità nemteste, a luiAlecsandri. Rareori s-a vazut asa o albina de folclo-rist I In ce parti din romanime n-a mers el, ea säadune comoara de cintece, povesti, snoave, zicale: cu-vinte, credinti si datine ale poporului : mai ea s-ar ziceea de aceea a cintat el ca baietan in biserica ruseasca.din Chisinaul Basarabiei, ca de aceea a colindat dru-murile de tail si bilciurile muntene, ca de aceea afugit la Brasov cu Anica, frumoasa nepoata a staritei,el de aceea, in sfirsit, a räsarit o data, tiparindu-sicarti, 1a Sibiiu. Cine nu crede ce factor de cultura afost, in vremea sa, Anton Pann, n-are decit sa ceteascabibliografia analitica, de nu mai putin decit 133 de pa-gini pe care i-a alcatuit-o in 1891 cel mai mare lau-dator, descoperitorul lui in multe privinte, raposatuiG. Dem. Teodorescu.

Intru adevar, Anton Pann n-a fost nici una, nici altasau, daca voiti, a fost si una, si alta.

Biograful lui, Teodorescu, ni-1 infatiseaza ca roman,fiul adica al unui caldarar roman, asezat in Bulgaria,la Sliven, si al unei grecoaice, Tomaida. Ne e MO-duit, insa, sä ne indoim de romanitatea caldararilor dela Sliven. Sau poate aceasta romanitate era macedo-neana, eaci se stie ca in unele tad balcanice, ca inBosnia, caldararii aromani se afla in mare numar. El,Anton, avea, insä, figura greceasca a mamei sale, carea trait pinä tirziu in Bucuresti, linga fiul ei, Anto-nachi. Iar sufletul lui nu era nici bulgarese, nici ma-cedonean, nici grecesc, ci intocmai ea al taranului simahalagiului roman de pe malul nostru al Dunärii.Daca, in adevar, a venit in Bucuresti, fugind din Rusia,unde fugise din Turcia, dupa razboi abia in 1812,cind avea 18 ani apoi trebuie sa recunoastem carareori s-a vazut un om care sa se prefaca mai desä-virsit, sä se identifice mai deplin cu aceia in mijloculcarora soarta 1-a facut sa traiasca. El, care face hazde felul de vorba al grecului si al sasului, se fereste

12

glumi pe seama bulgarilor, si nu uitä sä spuie ca 6strain" : dar se poate zice el nici un scriitor de atunci,afara de Eliad, in scrierile lui in prozi, n-a avut osintaxa asa de adevilratli mlaclioasa, limpede, mi-rosind a flori de cimp si a vizdoage de psalt cadinsul ; pe lingi el, atitia mari scrawl din aceiasi anipare ca scriu intr-un jargon schilod, tirindu-se in cirjefrantuzesti I

Anton Pann a fost cintäret la mai multe biserici dinBucuresti, profesor de muzica muzichie I la se-minarul din Rimnic si la cel din Bucuresti. Muzicant

psalt a fost i alt scriitor roman din Bucurestii cumulte i urite biserici : Filimon. Dar Filimon a fostinainte de toate scriitor, critic, nuvelist, romancier, pecind Anton Pann era cintaret de strana inainte de toate.

Pann m'arturiseste el singur ca facea cartile sale deliteratura, cu care a inceput foarte tirziu, catreaca vremea scriind cite ceva, mi se pare ca-mipetrec vremea foarte dulce" i ca sa cistige banialbi pentru nevoile casei, pentru petrecerile, la vinbun, cu prietenii i pentru modele räsaritene sau apu-sene ale nevestelor i iitoarelor sale, persoane foartecheltuitoare, dupl insasi märturia victimei lor. Astfelde lucrari, calendare, cintece de lume, povesti in ver-suri i se päreau, de altmintrelea, o nimica toata, lu-cruri mici" : li dadea asa de putinä insemnatate nu dindispret pentru sine, ci din dispret pentru literaturausoara a orisicui, incit, publicind Spitalul amorului, eln-a insemnat totdeauna supt feluritele poezii numelealcatuitorului, judecind ca, pe un astfel de teren, tot-una e daca poporul, sau mahalaua, sau un poet vechi,sau el insusi, sau altul din zilele lui a aruncat in lurnecintecul de dragoste.

Dar i:a sa fi poftit cineva sa-i tagaduiasca drepturilede autor asupra melodiilor pe care le inseamna cunote bisericesti, vä rog, la sfirsitul fiecarui caietel

nici n-ar fi primit el asupra-si raspunderea uneimelodii inchipuite de altul I Marea lui dragoste i marealui mindrie au fost intotdeauna muzica. Intii cea bise-riceasca in slujba careia a statut nu mai putin de

13

säji

M

si

patruzeci i patru de ani, cintind condace si irmoase*din copilarie pina in cele din urrna timpuri ale vietiisale, si careia i-a consacrat o multime de publicatiiteoretice lucrate i prelucrate, in tiparituri speciale, inMagazine, Antologii, Gramatici §i Principii. El a inceputa trai intr-o vreme cind muzica bisericeasca suferea,ca atitea alte lucruri, sub inriurirea noua a ideilor Apu-sului, o schimbare hotaritoare. Revolutia muzicala a fostpatronata indata in Moldova de marele Veniamin, iar inTara Romfineasca de mitropolitul Dionisie Lupu. S-autrimes tineri in strainatate ca sa invete noua muzichie,§i, dupg istoricul Dionisie Fotino care a fost, celputin in aceeasi masura, i muzicant ve9titul Macariea tiparit luxos, in Austria, anumite carti de cintari.Pribeagul fecioz de caldarar, care, cum se plinge sin-gur, nu cercetase niciodatä vreo scoalà, invata nouImestesug al cintecului de la Dionisache Moreotul"(adica Fotino). 0 psaltichie scrisä de dinsul la 1823 re-cunoaste aceastä ucenicie : in ea, Anton, fiul lui Pann,Ii desluseste numele carturareste, Anton Pantaleon,adaogind de buna seama dupà locul de origine altatalui sau : Petrovanu".

Incepu sà dea carticelele sale literare, spre scriereamai departe a carera ii indemna tot mai tare multimeacumparatorilor, dintr-un impatrit motiv.

El mostenise manuscripte de la dascalul Dionisachi,.si, stiind bine greceste, se gindi, fireste, a le talmacidupà obiceiul timpului. Astfel, traduse, pe linga atiteatratate de muzica, si Noul Erotocrit, care iesi la Sibiiu.in cinci volume la 1837.

Ca un alatuitor de melodii profane, Pann trebuisimta nevoia de a da lumii i cuvintele : de aici micile-lui culegeri de cintari i cintece, care pornesc de la.1822 si se incheie cu Spitalul amorului.

Scriitori ardeleni, pe cari Pann i-a cunoscut desigur,.trezisera gustul de cetire in popor prin povestiri, luate.

I Condace, irmoase cintfiri biscrice§ti.

14

sA

tot de la popor sau prelucrate dupg deosebite ca'rti.Astfel si-au cistigat o faimg care tine ping in zilelenoastre Vasile Aron si loan Barac. Pann se lug pe ur-mele lor. El traduse in prozg isprgvile lui NastratinHogea, dupg originalul turcesc. El puse in versuri lungi,presgrate cu o mare bogatie de proverbe (care, nutrebuie sá uitarn, se stringeau pe atunci §i de mareleboier Iordache Golescu) fel de fel de snoave roma-nesti, de fabule (e vremea lui Donici si lui GrigoreAlexandrescu), de apologuri orientale si de inchipuiriproprii, in cgrticele care au format la sfirsit Povesteavorbei (1851-1853). El a pus in versuri de acelasifel citeva povesti, ale noastre si rgsgritene, in ca-drul unei seziltori, intitulindu-le 0 fezatoare la tard(1851-1852).

In sfirsit, Pann, un om al bisericii, avea aplecgrispre misiunea de moralist, si-1 vedem traducind odatgo Hristoitie, adicg o carte a purtgrilor bune. In Po-vestea vorbei 5i in alte lucrgri de acest fel el intelegea

aceea ca sg invete pe oameni a fi harnici, blinzi,fgrg vicii, fgrg superstitii, primitori, darnici, foarte su-pusi oricgrei cirmuiri, fie a mgriei-sale Iorgu Bibescu",fie a revolutiei de la 1848, pe care i-a cintat deopotrivg :

Ce nu ar face criimea de n-ar fi stlpinitori,De n-ar fi temnite, ocne §i n-ar fi pedepsitori IDe aceea totdeauna trebuie sä multämimStapinirii cei inalte, cärii sup* ne numim.

Care e acum valoarea scrierilor literare ale luiAnton Pann ?

Foarte amestecatà. Limba e totdeauna bung, spiritulvioi, naivitatea atrgatoare, versul corect. Insä unelebucki din Povestea vorbei sint prea lungi, multe semintuie stingaci : dar sint citeva care intrec cu multtoate incercgrile de literaturg popularg fgcute in urmgde un Sperantig sau un Dulfu ; ele sint adevgrate micicapodopere, cum e Vina-torul fard cap sau Ceisdtoria

15

si

vulpii. Sint si versuri arturAresti care ne mirk asasint de bune :

Zguclui 1ndat toati frunza vintulCit, de groazii multi, jos se scuturari :PAsArile-n aer de prin clad zburark

Judecata strugurelui e pling de o noutate fermecl-toare, i lui Pann i-a trebuit o minte indr5zneatä casA dea chip, inrudire i actiune tuturor buruienilor

fructelor de pe lume ginditi-va numai la jupi-neasa Ceapl care :

Se-mbrAcA indati iute, cu minie,DouAsprezece haine puse, de dimie,

cAmA§i atitea, albe, suptirele,Imbricind bini.5u1 rosu peste ele,Pieptlnind barba aIb i bätrinkScuturind-o bine de pamint,

Cea mai degvirsitä dintre lucrArile lui si care separe noul pinA astAzi e $eztitoarea : aici povestireadrumuhri, vorbele schirnbate, tonul, basmele ceformeazA un tot armonic i una din cele mai bunescrieri romAnesti.

El .a fost astfel povestitor, popular, dar nu vulgar,vesel, d.ar nu batjocoritor, simplu, dar nu monoton.Versurile lirice, gall de cutare pomenire de plimbAri :

Seara, pe lung, de ming-.Cu vorbi dulce §i link

sint mai toate plicticoase, false, lArI putere i cu totulfärä avint. Melodiile lui eine le mai cintä ? Povestirilelui, acelea vor rAminea : pentru popor dar nu nu-mai pentru popor I

25 aprilie 1904

OCF I 59-86

i

insirk

Si

UN ORATOR AL CENERATIEI BATRINENICOLAE IONESCU

A murit Nicolae Ionescu, oratorul generatiei inalbiteastazi, tribunul unor lupte uitate de multä vreme, sefulliberal al unor prefaceri care s-au sävirsit cu totul.

E ciudat ea a mai fost vorba o data, acum citevaluni, de moartea acestui om, atunci and de mult el numai traia cu adevarat. Caci nu era trai, nici pentru unom de o solemna indolenta ca a lui, atipirea in odaiarau ingrijitä de la cel mai ieftin rind al unui otel bucu-restean, alegerea la Camera sau la Senat, dupa multestaruinti umilite i fara ca alesul sa se fi putut miscapink' la alegatori, sa fi putut dezmorti o clipa coardelede amnia' ale vestitului, ale unicuitsi säu glas, pierdereafärä ginduri i farä siantire in marea viata roditoare acimpului, subt cine stie ce sopron de sindila veche, lao razasie paraginita din Roman i, iaräi, tintuirea in-tr-un scaun la Academie era asa de batrin, de scortos,de pecetluit in incheieturi, incit pentru dinsul parea cutotul nepotrivita asa o jucarie de lemn cum sint aceleadin sala saracacioasa a sedintelor ci vedeai bine cai s-ar fi cuvenit un mare jilt de piatra aspra, cu care sase fi facut una trupul sat' impietrit. Nici ca agitator, nicica orator parlamentar, nici ca profesor a fost profe-sor de istorie universall la Universitatea din Iasinici ca om in societate, el nu mai era de mult intre ceivii. Ii amintea numai celor putini cari-1 stiusera in vigilacel chip de pustnic parasit, innodat in articulatiicu graiul mort, acea fata de o galbeneala de ceara,foarte iinititä, acei ochi stinsi subt ochelarii batrinesti,cari pareau infipti in came, si parul buhos, mites, care,in bogatia i neorinduiala lui, dadea acestei fete de pa-triarh incremenit i o iluzie de tinereta zglobie.

Sint oameni la mormintul carora nu poti vorbi decitde viata, de viata intrupata odata in ei, care n-a zburat

2.

ii

17

de la din§ii decit in clipa din urma, aruncincl in urmatrupul zdrobit al invinsului, §i care, pecetluita cu firea,cu numele lui, va merge §i de acolo inainte ani §i zeci deani Inca, stapinind mintile, incalzind inimile, indemnind§i poruncind. A§a, in acest inteles, mor §i tineri de doul-zeci de ani, §i batrini cari au ajuns cele din urma hotare.ale traiului. Dar sint §i altii, altfel oameni cari au avaun nume, o glorie, inaintea carora s-au descoperit cape-tele multimilor admiratoare, §i pe cari moartea-i gase§temorti §i-i ia nu numai fail lupta, dar fall barbateascasupunere senina, ii ia cu un fel de deziluzie, co din mor-mint. Departe trebuie sä te cobori in urma, imbracIndformele de cugetare §i de simtire ale unei epoci cu totul-stinse, pentru ca sa poti intelege intrucitva, §i spunecare a fost pentru acel om rostul ce i-a dat numele,faima §i admiratia celor ce-1 a§teapta, in cea mai mareparte, de mult in lumea mortilor.

Neculai lonescu sunk' foarte putin boiere§te ; e unnume §ters, raspindit pretutindeni in multirnile tirgo-vetilor. Inseamnä Neculai, fiul lui Ion. A fost, deci, inRoman, un preot Ion care a botezat Nicolae pe unul dinfeciorii sal. Altul s-a chemat tot Ion ca tatal sau §i, pen-tru a se deosebi de atitia altii cu numele sari, si-a zis maitirziu, dupa locul undeli dovedise la urma, dupa multeratäciri economice §i politice prin lumea larga, cuno§tin--tile de agronorn, Ion Ionescu de la Brad.

Era pe vremea cind Ion, fratele mai mare, §i Nicolae,fratele cel mic, au ajuns tineri, o clipä de prefacere in-ceea ce prive§te stratele societatii noastre. De la 1821,boierii no§tri faceau liberalism, dar tot intre boieri, vor-bind de constitutie, cerind senate parlarnentare §i invi--nuindu-se de ciocoinicie §i de carvunarism (carbona-rism).

Fiii acestor boieri au fäcut revolutia de la patruzed §i opt", revolutia pentru Drepturile Omului, a§a..cum le vestisera §i le cuceriserä luptatorii francezi dela 1789 ; ei vorbeau de indreptatirea tuturor oamenilorla stapinirea paminturilor §i la stapinirea societatilor.Pe cerul -anar al sufletului lor pluteau ware neguri

18

albe, ca niste aripi de ingeri, i multora li se parea casint de f apt ingeri can yin milosi, .cu trimbita dezrobiriipe buze.

Se facusera scoli la noi, subt regirnul, european canorme, al Regulamentului organic. Cu multa paza sishard se invatau i lucruri bune in ele. Feciorii de tarani,de tirgoveti nevoiasi, de preoti fàrà avere, primiti in-tr-insele, se pregateau pentru o viata care nu fusese in-gaduita multa vreme lastarelor saracimii. Cite unul amers si in strainatate cu bursa cirmuirii. i astfel, printrefrazele sunatoare ale boierilor tineri din Bucuresti, sat-pini la 1848 pe Romania" regenerata, se auzi i graiullui Ion Ionescu moldoveanul, un grai asa de frumos, decuminte si de bun, asa de priincios muncitorilor incatu-sati ai cimpului, Inca nu poate sa-1 creada nimeni pina..nu 1-a cetit.

Ion era agronom, economist, om de stiinta si de prac-Nicolae nu s-a ales asa. In curind el a inteles cà in

gitlejul sàu e o muzica rued, puternica si felurità, carepoate fermeca oamenii. S-a descoperit cuvintator. Pecind Ion, izgonit din Ora ca revolutionar, era pus säadministreze nu stiu ce averi ale vizirului prin AsiaMica, Nicolae, ramas in Moldova, se pregatea pentrucariera unui om politic in stil mare, cum ii infatisa peatunci Franta, modelul nostru, in persoana de vizionarvibrant a unui Lamartine. El a scris i in ziare, baintemeiat ziare, dar chiar pentru acele timpuri scrisulsàu parea slab. Invatase frantuzeste, englezeste chiar,cete.a mult, dar invatatura nu era chemarea lui. Avea.glasul : deprinse gestul, larg sau energic, mersul so-lemn, atitudinea de dictator. El desavirsea pe incetuLmijloacele dinafard ale oratorului. Din ce in ce maimult, lumea le cunostea si le admira.

Dar pe atunci, prin anii 1850, cind el atinsese trei-zeci de ani i deplinatatea insusirilor si puterii sale,noi n-aveam Camera, Senat, intruniri publice, care i-arfi trebuit lui. Domnul liberal al Moldovei, Grigore-Ghica, se incunjurase de tineri din popor" : un Co-drescu, un Vasile Alexandrescu, un Nicolae Ionescu, pecari-i intrebuinta la gazetarie si corespondenta, Ghicafiind ciipetenia miscarii pentru reforma situatiei roma-

2* 1 9

tica.

a.

nesti ou ajutorul Europei. Peste citiva ani se ajunse,Irma, la intrebarea" de aceastä Europa a locuitorilorprincipatelor" : in fierberea celei dintii mari lupte din-tre particle, celei dintli mari framintari a multimilor,Nicolae Ionescu se aräta, in sfirsit, ceea ce dorea safie : fermecatorul pentru frumoasele idei mafi aledesteptarii neamului, ale neatirnärii i impodobirii luicu toate asezamintele de libertate, egalitate i frater-nitate pe care le cunostea lumea. Cauza invinse : Ro-mania se flcu, i mindrul Alexandru Ioan I rasäri dinfigura de om sters i stors a colonelului Cuza.

Acurn e vremea lui Nicolae Ionescu vor fi zis

Si se inselau : era vremea lui Ion. Omul practicinimos care intelegea ca, fled alt taran decit al vremilorde umilitä robie, Romania nu inseamna decit o pada de-papagal intr-o caciula sparta, Ii incorda toate puterileping se ajunse la improprietarirea taranului. In aceltimp Nicolae cauta ce trebuie sl faca. $i, neintelegindca, fara de iubire care oameni, un mare talent de ora-tor e o mare primejclie, el se opri ascultindu-si cintecul,acelasi cintec : intii duios i nou, apoi cunoscut, nesu-ferit pe urma, iar, la sfirlit, ridiool. Cind intelese si elaceasta, tacu. $i pentru el tacerea era moartea, caduniversitatea, stiinta, studiile istorice, de care trebuiasa-1 lege catedra lui, acestea nu-1 puteau stapini nici-odatä. Asa a trait Nioolae Ionescu de prin 1880, de cind1-am cunoscut, cind ne facea trei lectii pe an, pina acum,in 1905.

Pentru tinerii de astazi este un invatamint in tristacariera a acestui master al cuvintului al cuvintuluisterp.

6 fevruarie 1905

OCF I 85-90

atitia.si

UN EROU MODERN : HENRIK IBSEN

Norvegia are un doliu literar national (in Romaniami se tie ce inseamna aceasta : inseamna ca un neamintreg plinge ca pe un parinte, ca pe un frate, pe unbun prieten, de mult iubit, pe unul din tagma aceea ascriitorilor, care e intrebuintata la noi de guverne pen-tru facutul 0 impodobitul gazetelor, pentru carti deocazie, pentra indeplinirea unor anumite functiuni debirou). A murit Henrik Ibsen. Era de mult bolnav ba-trinul cu ochii patrunzatori sub ochelari, cu favoritelerasfirate ca barba unui viking, unui rege al marl batutde vintul vrajma§, cu parul alb ridicat pe frunte in ne-orinduiala ca aureola de zapadà a unui salbatec zeu desub cenu0ile ceruri ale Miazanoptii, cu gura taiata cade sabie, desluOta in rostul ei de energie neinfrintaprin buza de sus rasa. Boala veche 11 stramutal pe multiani de zile in buna Italie calda, care cruta pe omulplapind, infa§urindu-i slabiciunea in raze 0 flori. Apoi,minat, pare ca, de presimtirea sfigitului, el se intoarsela el acasa, in Cristiania norvegiana, cu apa de le0e §iaerul aspru. Avu norocirea sä vada ceea ce dorise intinerete : neatirnarea tarii sale, desfacutä de acea unirecu Suedia pe care patriotii norvegieni au privit-o tot-deauna ca o umilinta. Sub ochii lui obositi a fluturat lasfir§it steagul leului nordic fara de lanturi. Apoi, dupaaceasta ultima rasplatä a silintilor sale, rnoartea cuochii de gheata a prins in giulgiul ei alb pe batrin §i1-a lasat, dupa o clipa de strabatere a lumilor, in cercu-rile ve§nice ale lui Odin strabunul, ca pe un luptatortinar i vinjos, care de la sine 0-a luat locul la cupelede mied spumegator, linga marii razboinici din toatetimpurile, cari povestesc §i cinta, unul in auzul altuia,

21

faptele maii sgvirsite de dinsii in viatg pentru Norve-gia oamenilor de fier.

e vrednic de aceastg tovarAsie a tuturor eroilorcari n-au rivnit triumful, ci au iubit lupta, au iubit-ofar/ de margini si inainte de toate intelegind ca ea estepentru viata morala ceea ce este tragerea aerului viuin plgmini pentru viata fizicA. Un rgzboinic cu armetotdeauna gata, un asaltator al idealuIui, un rivnitor,nu prin visuri, ci prin faptg, nu prin soaptg, ci prin stri-gat, prin comandg, un inchingtor prin jertfa care sufere

acela a fost Henrik Ibsen. Vechii haiduci de mare,cad n-aveau alta odihng decit aceea pe care o legAnauvalurile, cari n-aveau aIt sglas decit pinza luntrii saupinza cortului, cutreierAtorii tuturor tgrmurilor, aceiacari alegeau ca patrie libertatea si ca neam pe tovarasii<le ispravi, aceia II pot recunoaste, fära sg scadg ei si.fgrg a-1 face pe dinsul sg scada. Niciodatg un om n-afgcut parte mai mult din poporul sau, cu tot trecutulacestuia, decit bgtrinul demon al cugetgrii modernecare s-a stins in depArtata capitala nordicg.

A fost poet ? Da, in tinerete a scris versuri, care al-catuiau bucgti lirice scurte, sau lungi, foarte lungidrame istorice sau fantastice, Comedia iubirii, Brand,Peer (Petru) Gynt. A fost laudat pentru cg, prin el,limba norvegiana a capatat, cu sila, främintata de yin-joasa ming a uriasului, o forma noug, de Inca mai mareenergie. A fost un dramaturg ? Da, a scris acele drameale vikingilor vechi si ale noilor rataciti pe lumea fararninuni si fara farmec. A scris apoi, in al doilea avintal sufletului sau, acel care a tinut ping la urmg, dramemoderne, intr-un stil scurt, smuncit, chinuit, .de prozaputernicg si neobisnuitg. In ele a discutat, cu o indrgz-nealg, o lipsA de crutare unicg, pentru mice O. oricine,viata omului in toate leggturile ei cu ai sgi, in familiesi in societate si, iargsi, in legaturg cu idealul moral,cu legea de fier a neeesitatii morale, inaintea careia isiard toate averile si fericirea aceia cari sint eroii sgi.

Fireste cg bucatile lui in versuri sint poezii, cg scrie-rile lui pentru teatru sint drame, care s-au si reprezin-tat in feta salelor europene, pe rind induiosate, zgu-

22

duite sau aprinse de minie fatä de noutatea cugetariirevolutionare a acestui om. Dar el n-a cintat niciodatäfrumusetile naturii pentru ele insele, miscarile sufletuluiomenesc pentru durerea, dorul sau duiosia ce se cu-prinde in ele. 5i, iarasi, el n-a pregatit in dramele saleefecte, n-a facut din ele alcatuiri mestesugite, n-a ur-marit scopul de a covirsi prin potriviri dibace sufletulascultatorilor. Pe de altä parte, el n-a infatisat patimileomenesti pentru placerea ce ar fi avut de a cerceta sideslusi, de a infatisa expresiv i puternic aceste fapte.5i el ar fi putut spune, in alt inteles : Ce-mi este mieHecuba I" batrina regina care a pierdut pe toti aisal si care rataceste prin hunea strainilor, invinsa,roaba, sfarimata. Lui ii era, in adevar, nu de durereasau de fericirea omeneasel in sine, privita naiv saulamurità cu arta ; lui Ii era de altceva : de motiveledurerii, de tinta spre care se indreapta omul stapinitde dinsa si care trebuie sa fie si inviorat, innoit decrizele ei.

N-a fost deci un Sardou, meserias mare al teatrului,n-a fost un Cossa, trezitor al vietii trecute, n-a fost unSudermann, ale carui drame, inainte de toate reale,traite, sa se poata talmaci intr-un fel si in altul. 5i, inlumi mai apropiate de a lui, n-a fost nici ca un GerhardHauptmann, cautind durerea multimilor sau durereafiecaruia pentru a-i da un glas nou, nici ca un Ale-x.andre Durnas-fiul, expert de morala al unei societatiimbatrinite. El era, el se privea insusi, ca intiia cape-tenie, menita tuturor urletelor si tuturor sagetilor, acelei mai inaintate cete de luptatori pentru prefacerealumii intregi dupa norme de adevar si de dreptate, decea mai deplina i nemiloasä stapinire a dreptatii si aadevarului.

Revolutiile care dau o alta infatisare societatilor nu-iziceau nimic : partidele razbunarii i prefacerii nu-Imiscau. Samana cu Tolstoi in aceasta privinta si, ca siel, astepta totul numai de la prefacerea inhiluntru a fie-carui om din societatile noastre napadite de tot felulde datine, impiedicate de deprinderea tuturor conce-siilor i compromisurilor, stapinite de vechi stafii rau-

23

fleatoare, ca acea corabie, cintatä de clinsul, care-siducea pe scinduri, tot mai departe, mortii.

Dar, pe cind Tolstoi cere omului numai sä iubeascädupà propovedania fräteascä a legii crestine, s5 hi-beasca si sä se roage, Ibsen are ochii numai asuprapamintului, si acesta-i pare un cimp de luptä pentrudesAvirsirea erei de libertate. Va fi ea vreodatä ajuns5in adevar ? El nu credea. Dar, si atunci, el nu puteas5 inte1eag5 seninhtatea odihnei sau a muncii multii-mite, ci lupte noi erau prevlzute pentru altä forml,si mai inaltä, a libertatii sufletului oamenilor. Liberta--tea in ea se adunl toate insusirile, de la ea pleac5,fireste, de sine, acea dreptate cAreia i se inchinau inrindul intii fratii de &dire ai lui, radicalul crestinCarlyle i si Multatuli 2, anarhistul fgr5 Dumnezeu.

Si de aceea nu-1 putem vedea dupà moarte in Pan-teonul crestin al minilor incrucisate pe piepturi, al ochi-lor ridicati spre luminä, ci in pkgina Walhalla a celor-cari ur5sc mai mult pacea decit infringerea ins5si,fiindc5 si din infringere, si din robia bratelor, sufletulisi hraineste libertatea.

_21 mai 1906

-0CF I 151-155

1 Thomas Carlyle (1795-1881) istoric si filozof idealist englez ;aparitor al cultului eroilor", explica istoria prin rolul acestora, negindrolul maselor.

2 Eduard Dowees, zis Multaten (1820-1887) scriitor olandez, careIn opera sa principalii, Max Havelaar, ia apararea popoarelor asuprite dincolonii.

B. P. HASDEU

Inclinindu-ml inaintea mormintului lui B. P. Hasdeu,m-am nimic de retras din tot rAul 0 nici din totbinele ce am fost adus a spune, in deosebite prile-juri, despre dinsul.

A fost un om genial cine i-a putut tàgkluiserios aceastä insmire ? a dispus de cuno§tinteneobi§nuite in toate domeniile, ma incit oricind putea-uimi pe cei mai multi ; a avut un spirit elastic cum.cu greu s-ar mai putea ggsi altul, 0, pe ling6 aceasta,parunzgtor, ascutit ; a fost un scriitor indrgznet in1upt5 0 de o necrutgtoare ironie, a fost un convorbi-tor care aducea in discutie puncte de vedere noi, 0,cind nu putea lumina, orbea prin scäpgrarea scinteilor,si, cincl nu putea convinge pe dmman, 11 indepärtaprin jignirea crudg a mindriei celei mai legitime, asentimentelor celor mai gingme 0 a ideilor celor maiindelung 0 mai adeva'rat iubite. Chiar biruit in fatalumii, el i§i incunjura retragerea de o strälucireine§te§ugità, care silea ochii sä se inchidà 0 rasatotdeauna impresia unei superioritäti omene§ti netä-skluite.

A dat culegerilor noastre de izvoare Arhiva istoricii,cea dintii carte a slavisticei la români ; a strins inCuvente din biltrini probe intr-ales din vechea limb5,lucru ce nu se mai fkuse de altii ; a grabit clezvol-tarea studiilor istorice, aruncind in circulatie, mai alespentru vremile mai vechi, prin Istoria criticii, o urimaanultime de informatie nouä ; a cutezat sä viseze osnare enciclopedie nationalà, incercata prin MagnumEtymologicum. In atitea ramuri ale §tiintii istorice §i

25

filologice, el a fost un deschizator de cale, care, ce edrept, s-a multumit adesea sä arate numai drumul.

Dupa incercari poetice 0 nuvelistice, a izbutit sa_

grupeze de mai multe ori in jurul sal un mare numarde scriitori ai epocei sale, de la foitele din Iasi ping.la Revista noud. Si in politica el s-a insemnat priaviolentele pagini de satira din ziarul sau, Traian, in-chinat luptei contra dinastiei noug.

A lasat cItiva §colari 0 un numar nesfir0t de admi-ratori, dei a murit intre slugi 0 lingu0tori de ultimatreapta.

A fost frumos, a fost iubit, a fost mindru, a gustatlarg din mierea cereasca a gloriei ; os de domn, s-avisat domn el insu0. A fost §i bogat pe vremuri. Atrait mult 4i a luat vietii tot ce ea poate sa deie.

$i de unde vine atunci acel indelungat zbuciumacele multe schimbäri de ocupatie, care au speriat 0pe cei mai plecati credincio0 ai lui, acea nestatorniciein idei 0 pareri, acea ve§nica inlocuire de prieteni,acea tristä singuratate a zilelor lui din urma ? De cetagaduirea din partea Convorbirilor literare, care l-au_invins oarecum, de ce indupnanirea cu toti frunta0igeneratiei lui, de ce intoarcerea-i minioasa impotrivatineretului care intelegea sa duca mai departe operalui, de ce atacurile nedrepte care au smuls, care ne-ausmuls raspunsuri nerespectoase, pe care nu le-amfi voit ?

Fiindca, potrivit cu cel dintii mediu al lui, polon §irusesc a invItat la Universitatea din Harkov §i avenit la noi ca fink format el avea ca norma avietii romantismul lui Pu§kin §i Lermontov, individua-lismul razboinic, care dispune capricios, cum vreafail mila, dar cu atita geniald placere, de tot : teorii,idei, sentimente, lucruri, oameni. Sigur 0 imbatat desuperioritatea sa, el, eroul in sens romantic, a intelesea-0 supuie, cu orice silinte ale sale 0 suferinte 0pagube ale altora, toate.

26

Teoriile pentru el ; stfinta pentru el ; pentruel, literatura liricA ; pentru el, viata cu mfile de iz--ware ale plAcerii ; pentru el, prietenii, gata a sejertfi ca robi vechilor regi barbari. Pentru el, pentrusuperba lui individualitate, cAreia i se inchina. CindTana adincA a mortii copilei iubite 1-a oprit in avin-tul biruintilor lui i i-a indreptat gindul cAtre altelumi, el a inraturat crestinismul pentru toti, legea-celor multi, sAraci i orfani, si a fAcut, si dincolo demarginile traiului, palatul deosebit al mindriei sale.

$i, in viatà, in simtire, in scris, in gind, cind te-uiti bine, rAmine mai ales ce ai dat altora, ce ai lasat-de la tine, ce ai jertfit. Prin instrAinarea de tine in-suti capeti i consecventa, i stAruinta, i caracterul,ii iubirea oamenilor.

Astfel poti rAminea pentru multe timpuri un stilpde luminA caldà in jurul cAruia creste i infloresteviata ; aitfel, bineinteles, poti sA rArnii oricit demare, dar ca statuia de sare a sotiei lui Loth, uriasà,clara, rece i amarà in mijlocul pustiului vepic.

Asa cum a fost insà, neamul lui nu-1 va uitachiar refuzindu-i iubirea, nu-si va opri admiratia fatàde aceasta strAlucitä minte omeneascA care a scin-teiat intre noi, i poate cA in crestinescul Dumnezeusa-1 ierte", rostit la pragul mormintului ce cuprindeuriasa frunte a cugetatorului si lumina ochilor isteti,se vor topi, pentru cei ce vin dupà noi, greselile aiegror martori plini de supArare uneori, dar maiadesea de durere pentru mArimea celui ce le sAvir-sise am fost noi.

2 septemvrie 1907

OCF I 211-214

si,

GIUSEPPE GARIBALDI

Italia intreagg, smulgindu-se de la nimicurile si tied-losiile politicei de interese, intorcindu-i fata cu dezgustde la procese ca al lui Nasi, fostul ministru delapidatorcare vine ea sg fie achitat, si de la afaceri ca a bandeide hoti cu situatii inalte, cum e Camorra, asociatia pof-telor, si a celor criminale, din provinciile sudiceItalia intreagg, deci, de la bgtrinii cari au vgzut acelezile ping la tinerii cazi trebuie sA fie idealisti dacàacea frumoasg targ este sg aibg un viitor serbeazgsuta de ani de la nasterea lui Giuseppe Garibaldi.

E una din acele serbgri care vin la un popor ca obung ploaie rodnicg asupra unor cimpii secate de arsitgsglbatecg. Sufletul oamenilor simpli e primitor sipastreazg bine. Dacg invgtatii, inteleptii, practicii sihirsitii, dupg ce-si vor plasa discursul despre Garibaldi

vor juca rolul in serbgri, vor fi, ca si inainte, urmg-ritori de plgceri cu banul pe care nu 1-au meritat printalent si muncg, poporul va tinea minte si mai binedupg aceasta pe marele dezinteresat, pe nebunul idea-lului, pe biruitorul prin credintg..Si va zice cg, de vremece inaintea acestui chip de om nepractic si lipsit de oriceviclenie se pleacg asa de adinc cei inzorzonati cu deco-ratii si cusuti in aurul uniformelor, toatg oficialitateatrufasg a filistenilor este ceva superior in nepracticitateapoeticg si in sufletul curat de dibgcii si tertipuri. Si seva simti astfel poporul ca dupg o slujbg bisericeascg dinacelea care strAmutg in altg lume mai bung si indeamngpe cei ce au fost de fatg sg caute a imbungtgti si eilumea.

In fiecare carte de cetire pentru scolari si in fiecaremanual pentru cetgteni ar trebui sg fie un capitol despre

28

Garibaldi. Nu Garibaldi tragicul si pomposul, cel cuvorbe multe si mari, pe care-I cunostea cuconu Leonida"cind se razboia cu reactiunea", ci Garibaldi luptatorul,fAcItorul de minuni prin vitejie 0 spirit de jertfl.

Bliat de cäpitan de corabie, care copilareste in portulGenovei cu traditii republicane, in preajma Francieiliberale pe care a iubit-o pentru CA intrupa Revolutiachiar atunci cind se vinzolea cu soldatii lui Napoleonal III-lea, prietenul papei si dusmanul libertatii italiene.Creste in marele curent revolution.ar al lui Mazzini 1Fe cind, insg, Mazzini e teoreticianul metodic, cind nue sentimentalul exclamatiilor multe, acesta e omul fapteLIntelege bine acest adevär elementar, pe care altii nuajung a-1 intelege niciodata : el in societatile omenestise poate trezi oricind simtul &Ate ce e nobil, frumossi adev5rat, si cá acest simt capgtä puteri uriase instare sä zdrobeasca cea mai dibace si veche alcAtuirematerialà, cu doug conditii. SA fie un om unul singur

in care sä se concentreze avintul, 0 acel om sä nupredice de pe cuptor, ci sä meargA in cele mai depsar-tate rinduri ale sentinelelor pierdute, si dincolo chiarde acele rinduri. C5ci, dack' oamenii pot päräsi dreptateace sufere si o pot uita chiar in locul ei de Zs:care, ei nusint asa de misei incit sä nu alerge dupl dreptatea carese incinge pentra luptä si sare asupra dusmanului.

Imprejurgrile din Italia nu se par potrivite tinAruluicare vrea A. lucreze. Nu stä pe loc in asteptare. Mergeaiurea, peste Ocean, la alti latini, cei din America, intrecari face practica eroismului. Intors, el stä gata sä lo-veascI viteaz, cu sabia lui räsplgtitoare, ori de cite orineamul lui incltusat se mised. Lumea se deprinde avedea steagul in minile lui. Oficialii se sperie, isi scuipi-nsin, isi boscorodesc la urechi, chiar cei mai geniali din-

, Giuseppe Mazzini (1805-1872) revolutionar, luptltor pentruunitatea Italiel.

29

tre cuminti. El n-are a face cu dInii. Ii place doar deTegele Victor Emanuel, fiindca e i dinsul un emancipat,.bun ostas, bun prieten, bun tovaras, simpatic i in pa-catele de risipa i iubire. De ceilalti, tunsi, rasi, redin-gotati i impodobiti cu ochelari, ce-i este lui ?

valul vine de-1 ia. In sfirsit, Piemontul, Casa deSavoia au dovedit ca pot lucra prin sine"... In formeleprotocoalelor, au facut razboi, au incheiat pacea priel-nica, au anexat. Se opresc. Prevad o nouà campanie-diplomatica dupa aliati, zece ani, poate, de silinti meste-sugite la curtile prietene. Garibaldi da solutia ; cu ca-masile rosii" ce-1 incunjura, el innebuneste Sudul napo-letan, Sicilia. Mia lui de ostasi se face un mlnunchi delegiuni. Cea mai frumoasa parte a Italiei e daruita re-gelui nou de acest particular, de acest individualist pecare nu ti-ar fi venit sa-1 poftesti cu cartonul obisnuitla o receptie" a curtii. Daca n-a putut lua si Roma,daca oficialii, urmind politica lui, trebuirà sa trimeatagloante acelui care reprezinta, totusi, idealul national alItaliei intregi, el a insemnat prin dira singelui sau dru-mul pe care se poate merge, prin fapta indrazneata, la.culmea Italiei una.

Biografii singuri sint osinditi a vorbi despre Garibaldibätrinul, deputat, luptator pentru Franta invinsa, pustnicla Caprera, insula lui. Ne oprim aici, la dovada strälu-cita a puterilor minunate pe care convingerea le trezesteintr-o fire eroica, in stare O. schimbe de azi pe mine-o

Multi oameni superiori in deosebitele ramuri (la sivremea noastra la deosebitele popoare I Ei incap inmorminte de marmura, in panteonuri nationale, in statuide raspintie, in capitole de istorie oficialà. In Plutarh

Plutarh (50-125) istoric si moralist grec, autor, printre altele,.al celebrei lucrãri Vief lie paratele ale oamenilor iluftri din CreciaRoma.

30

i

tall.

,#

Insg, nu. Antichitatea eroicg pare a fi pecetluit ultimapaging a bibliei eroismului. Cgutindu-se mai bine, s-aggsit un loc pentru Garibaldi. Ping acum inca numaipentru el.

29 lunie 1907

OCF I 2M-271

AL. $TEFULESCU

Acum doul saptamini, citiva prieteni petreceau lamormint pe institutorul Al. Stefulescu, din Tirgul-Jiiu-lui. Pe ling dinsii se adansesera citiva invätatori gor-jeni aduceau aminte ce bun revizor, cu tragerede inima pentru nevoile lor, fusese, pe vremuri, rapo-satul. Nici o foaie din Bucuresti n-a pomenit cuvintarifunebre ce s-ar fi rostit la aceasta ingropare. Si nicin-ar fi fost de nevoiei caci doar cine era sa stie, intreoamenii cari se preocupa doar de talentele pe care leadmira si de scandalurile pe care le jai-a, de politicade azi si de protagonistii pe cari-i tiraste in viltoareaei, cine era sä stie de acest modest om de munch' ?

Daca, in tara aceasta unde nu e nimic mai obis-nuit decit mizerabila placere de a te intrerupe dinlucrul pe ogorul tau pentru a zvirli o piatra in ogorul,mai sarac ori mai bogat, unde unul ca tine, mai des-toinic ori mai putin destoinic, lucreaza acelasi lucru,clack' intr-o taxi ca aceasta am avea o revista istorica,recenzentul, prefacut in panegirist, ax insira titlurilecartilor ce a scris Stefulescu i ar face critica discretIa lipsurilor lui, care erau reale ca i meritele.

Aceasta 1 nu e insä o revista istorica, i cetitorii nucer bibliografia exacta a operelor acelui care a dat,in Tismana, In Istoria Tirgu-liului, in Gorjul, in mono-grafiile despre manastirile Polovraci i Strimba, despresatul Calesti, contributii documentare pentru cunoas-terea tarii, care vor raminea in mijloacele de informa-tie ale oricarui istoric. Ei nici nu pretind sà afle cit debine stia sloveneste institutorul gorjan si care eraudefectele de metoda si plan ale culegerilor lui.

Neamul ronninesc (n.a.).

82

cari-si

Pe dinsii iatà ce-i poate interesa. $i, Doamne, pemulti i-ar putea interesa in aceasta lume de oamenicari se pregatesc cu multà cheltuiala, cari rivnesc foartesus, cari costa foarte scump, cari se admira foarte mult

cari dau, in conditii de lucru minunate, aa de putin !Ne intereseaza pe told cari putem avea un sims pentruscopurile carora II se poate inchina o viata omeneasca

pentru ceea ce poate rasa in urma sensul acesteivieti retrase de om färà faima, i, daca voiti, fardtalent.

Iatà un institutor inteligent i energic. Are si elvointa mosneanului gorjan i puterea lui. Va fi fost

un bun vorbitor, ca oltean ce era 1 Ce excelent ma-terial pentru un barbat politic de provincie, care sesimte I Era firesc sä se inscrie la liberali, la conserva-tori, la tachisti", sa-1 mute partidul la Bucuresti, sa-ILea director, mai tirziu sa-1 aleaga deputat. 5i lamoarte un judet intreg ar fi plins la groapa eminen-tului nostru prieten" i adversarului nostru loial" !

Dar asta era un om ciudat, cum doar printre cei dedeparte, in tinuturi rurale i rustice, ii mai afli. Voiasa stie ce zice in pieile de cerb" din saculetele cudocumente ale mosnenilor. Erau multe in slavoneste.Ce are a face : o sa invete slavoneste ! $i a invatat. Acrezut el naiva inchipuire I ca limba sanscritdnu i-ar strica. A invatat-o. De s-ar fi gasit cineva caresa-i recomande limba turceasca, s-ar fi apucat i deasa ceva. $tia ca in Viena se afla un mare slavistprofesorul Jireèek s-a dus la Viena. L-ar fi cautatin alt continent poate

Altul s-ar fi multumit sA stie, sa aiba el multamireaca in toata Oltenia e singurul om in stare a cetitraduce o carte domneasca slavonä. Dar aici se adaugaal doilea element al acestei vieti folositoare i vrednicede a fi luata ca exemplu de atitia profesori de liceu,impodobiti cu diplome sterpe cu invatatura zadar-nica. Autodidactul s-a aruncat cu patima asupra como-rilor istorice care-i stateau inainte.

An de an, cu o minunata rabdare, el a scos din ta-§ulcile taranilor sài povestea unui intreg tinut, si a

3 N. Iorga, Pagini alese, vol. II 83

si

si

si

I

si

i

$i

unuia din cele mai interesante ale tkii. 0 avemacuma la indeming, si cel mai iscusit scriitor n-are de-cit sä fasfoiasca pentru a calpäta informatie destuld.

Dar omul acesta era §i un gospodar. Dintre oameniide stiinta §i el nu era un om de stiintä in deplinulinteles al cuvintului, si de aceea lucra inainte, oride-1 tineau in seamA, ori de-1 despretuiau bärbatii eru-diti ai patriei noastre citi lasà pe lingä cartile lorsi un drum deschis pentru altii ce ar veni pe urma 1Ba ai gäsi §i de aceia cari ar inchide bucuros toatecargrile dupa" din§ii, numai sa se opreasa orice cerce-tare ulterioarg. Stefulescu era, insà, un om de tail, unsimplu al acestui pgmint. Si de aceea, pe urma strà-duintei lui §*1 a ciudatului pribeag Rola Piekarski, aju-tati si de profesorul I. Moisil, Gorjul singur intre toatejudetele Orli i§i are muzeul §tiut ori ne§tiut de cir-muirile ce trec.

M-am simtit dator a scrie aceste rinduri si pentruscolarii mei, de ieri ori de azi, cari aratoresc cei maimulti, si vor alatori, pe buna sosea, cu avantagii, pecare deosebitele alcAtuiri de interese §i ambitii au aster-nut-o pentru picioarele gingase. Am crezut bine sä learat cá in tara talentelor mai tilieste ici §i colo citeun biet om care stie ce s'a faa din viata lui, pe carenu i-a dat-o nici un sef de partid.

21 noienwrie 1910

OCF I 416-419

LA MOARTEA LUI TOLSTOI

Ce greu e sa poti trai pentru gindul -Chu, numaipentru el SA inchizi usile casei si usile sufletului. SAte intorci spre tine, spre constiinta ta, spre credintata, dar nu pentru a te opri acolo, ci pentru a intraastfel in legâtura cu puterile cele mari si vesnice deunde vine toatà acea lume dinlluntru, pe care atuncin-o mai poti crede pieritoare.

Mare vis i vis zadarnic. Vis neingAduit, insä, de-sigur. Tu esti nu pentru Dumnezeu, de la care socotica vii, i pe care-I reclami pentru tine, ci tocmai pen-tru acea lume pe care vrei s-o inlAturi, de care vreisg te feresti, inaintea careia vrei sa' te ascunzi. Tu estipentru sotia aceea cu toane bune sau rele, pentrucopiii aceia care-ti seamanA ori ba in alcatuirea si in-dreptarea lor suf1eteasc6, esti pentru vecinii tài, chiardacà-ti stric5 1initea, pentru cei ce te v5d trecind pestradà i poate rid de tine, esti pentru curiosii ce n5-välesc in casa ta, cit de bine pAzit5, cu intrebgri saucu interviuri, cu acele aparate de fotografie sau de...cinematograf, esti pentru dusmanul tau cel mai strasnic,care pare sà aib5, si el, un drept asupra ta. Om, estipentru oameni. $i nu pentru a le cruta sarcina de a seingriji de tine, ci pentru a primi sarcina de a te in-griji de ei.

Filosoful cel mare si dusmanul cel mare al filosofiei,cugetatorul adinc i tagàduitorul cugetarii, crestinul celentuziast i provocatorul crestinismului care estepoate, trebuie sä fie a hrgnit si el ultimul vis alplisträrii pentru sine, al ruperii legdturilor cu omul fd-tarnic qi zeidarnic. A fugit din mijlocul gloriei, si a uitat

fuge din mijlocul datoriei, care nu e totdeauna pla-cut5, dar e inevitabilà totdeauna. A cäutat un Ascunzi§

3* 85

5i,

et

pentru zile, luni, poate ani din urm5. $i, peste citevaceasuri, el gifiia in durerile agoniei pe patul improvizatdin sätuceanul Astakovo. Acolo-si dädea sufletul sin-gur, pe cind cAsuta care slujeste de garä era ngvalitàde tot ce credea el ca a 14sat pentru totdeauna inurmä.

Soarta a iispuns astfel la intrebarea lui. Pentru aiesi din viatà nu e decit o singurg poarea. : a mortii.$i ce e mai cuminte e sg astepti sa ti-o deschidlputerea de la care tii viata. Iarà pina atunci fii al ce-lorlalti, cit poti mai mult si cu cit mai multà bucurie.Va fi o vreme si poate e aproape cind vei halnumai printr-insii. Oricità lumina' ar fi in raiul tuturorsperantelor I

14 noiemurie 1910

OCF I 433 434

NICOLAE DENSUSIANU

S-a dus dintre noi un om tacut si aspru, neinduplecatsi fanatic, un vizionar de ginduri mari, de ipotezeimposibile, de fantastice teorii indraznete. Nu un poetca Hasdeu, zburind pe aripile de vultur ale nnei in-chipuiri uriase, nu o minte superioara filosofica, seal-dindu-se in eterica lumina A ideilor nemuritoare. Nuatita si asa de malt, ci un indarätnic al credintelorsale, care afungeau in stiinta, venind de aiurea.

A fost deci Nicolae Densusianu, batrinul singura-tec, care a murit pe ascuns de oameni, strgini dedinsul si uriti de dinsul, a fost el un oin politic caresaii serveasca scopurile si prin carti de istorie ? Ajucat el, ea orator, ea agitator, ca deputat in Parla-ment, un rol oarecare in acele timpuri de dupa '48,dar mai ales de dupa. '66. dupa silnica unire at Unga-ria si pierderea tuturor drepturilor si risipa grozavaa tuturor sperantelor ?

Nu : a fost un gazetar literar, un polemist iar lanoi un pribeag. Tipul pribeagului care nu intelege,nu admite, nu iarta, care nu poate si nu vrea sa seasimileze. Nu unul din acei ardeleni cari se gasescbine in cluburile, cafenelele ori saloanele noastre si,o data naturalizati, dar si fara aceea, dau asalt laleafa, la situatie, la notorietate. Si era destul de inte-ligent, destul de energic si de harnic ca sa ràzbata,daca nu prin lingusirea si intrigile familiare dinnenorocire altor emigrati din tam de unde ideal,nu pofte trebuie sa ni se aduca macar prin mindrasiguranta de sine, pe care ca anume ardeleni o avea.Si n-a fost decit bibliotecarul Statului-major, si lamormintul lui, de unde lipsea Academia Romana,

97

fusese membru corespondent, a vorbit doar unofiter, coleg de slujba.

N. Densusianu a strins un material istoric pretios.El a inchinat lui Horea o monografie extraordinar debine informatà, care va rAminea i ar merita sA fieretipArita. A atras atentia asupra permanentei uneiorganizAri politice la romanii din Ungaria, si in acestspirit a strins, din carp tipArite, cele cinci volume deintregire La colectia Hurmuzaki". Poate se va vedeace ipoteze, desigur mai mult decit o data curioase, secuprind in cartea de muncA indelungatA in care pre-tindea sA explice altfel decit toti ceilalti vremile stra-vechi ale acestor tAn locuite i astAzi de romani.

Dar mai interesant decit acest scris al sAu, carecuprinde informatie bunl i pagini ce nu vor muri, erael insusi. TrAia in acest bAtrin, coboritor de nemesdin jurul ruinelor Ulpiei Traiane, nu mindria romana,cum i-ar fi plAcut lui, ci o neinvinsa incApatinaredacA. $i mai traia ceva : constiinta tuturor suferintilorindurate de ai nostri acolo, de la cel dintii aparAtoral tarinii ardelene cazut inaintea calAretilor maghiariai nAvAlirii, pinA la moartea silnica a tatalui sAu, inzilele cumplite ale revolutiei de la 1848. Acest om'Area, cu statura lui inaltA, cu aspra lui privire, cubAtrineta lui dirzA, cu vorba-i puting i sila de lume,icoana insasi a nenorocului nostru care nu se da, ainfringerii noastre care in tAcere gateste, dupl cea dinurm5 luptA pierdutA, clipa celei mai apropiate raz-bunari.

$i e pAcat ca s-a dus in mormint fAra sl aibA sin-gura bucurie de care sufletul sAu fArA zimbet era instare.

3 aprilie 1911

OCF I 450-452

de1i4

C. NEGRICUVINTARE LA DEZVELIREA STATUII LUI

LA GALATI

(17 iunie)

Intiia call se ridica in RomAnia statuia unui ompentru ca, ajungind foarte sus §i putind razbate §ipina la cea mai inaltA culme a puterii §i. stralucirii,a §tiut sa ramiie modest §i sarac.

Caci Costachi Negri n-a fost ce merita, fail indo-iala, sa fie, ci a silit, cu toate puterile unei nobileabnegatii, unei desavir§ite uitari de sine, sa nu i sedea nimic. El a pastrat numai atita din ce poate asi-gura singele, inrudirile, talentul, energia, cit era denevoie ca sa poatà servi tara. Si a cerut in schimb unsingu.r lucru : sa se rasfringa multamita asupra priete-nilor sal, cari s-au indltat prin el, asupra domnuluimare, caruia a §tiut sa i se inchine intreg. A fost oraza curata, bucuroasa ca se poate confunda in luminazilei ce se deschide.

Sa ni dam sama bine de insemnarea morala a acestuimonument. Ridicat tocmai azi, deasupra egoismuluifanatic de sine, a spiritului de factiune gata sä sfi§ie§i patria, a ignorarii oricaror indatoriri sociale §i anegatiei criminale a oriegrui ideal, el inseamna nunumai omagiul unei natiuni adus virtutii politice bledde path*, ci §i indatorirea solemna din partea tuturorcelor buni de a urma, spre cinstea Orli §i triumfulmoravurilor bune, acest nemuritor exemplu.

Caci o tara nu se poate clach nici pe cel mai neta-gaduit avint al unui suflet genial care urmare§te cumindrie zborul aripilor sale puternice §i Inca maiputin pe maracinii impleticiti ai dibaciei politice, cinumai pe nemiKata piatra de temelie a caracterelor ces-au jertfit pentru ca sa creeze o patrie. Si nu poatefi o mai mare jignire pentru astfel de eroi ai biruintiiasupra patimilor omene§ti decit profanarea, prin zbu-

39

ciumul neinfrinat al patimilor, capriciilor O. poftelor,a templului pe care, jertfindu-se, 1-au ajutat sal se ridice.Prin scris §i prin invatAmintul §colilor sintem datori aface ca Romania de mine sa fie vrednicg in ce prive§tepuritatea ideall de inceputurile ei. Si inaintea chipuluiaceluia care i-a dat mai mult din fiinta sa pdminteasca :glorie, boggie, fericire, s-o falgaduiascI oricine mai aresimtul celei mai inalte datorii a unui educator I

1912

OCF II 34-35

SPIRU C HARET

Dintre noi pleaca azi un caliitor foarte obosit. Timpindelungat, cu nesfir§itä rivna i cu silintile cele maimari, a strabatut, intre prieteni cu alte ginduri i intreajutatori cari se gindeau inainte de toate la sine, tinu-turi in care, linga bogatia cea mai nemeritata, lingacultura cea mai zadarnica, linga cel mai obraznictriumf, se zbuciuma in adinc intunerec §i in maresaracie, ca rasplata pentru toata munca ei frà ragaz§i pentru toate jertfele ei Fara sfIrit, o intreaga natiune.Si calatorul cel fàr odihna FAsà la o parte pe cei cen-aveau nevoie de altceva decit numai de ci§tiguriinnoite §i de lauda proaspata, pentru a ingenuncheainaintea celui cazut de greutati §i a apropia de buzelelui arse bautura datatoare de viata. Si a facut a§a ande an, pina ce i s-a Inàlbit parul de munch', pina cebolile ostenelii s-au atins de dinsul §i el insu§i a cazutin marginea drumului celui greu, a§teptind ultima da-torie fata de clinsul.

Se vor ingramädi cei din mindrul Israel stapinitorcu giulgiu de in alb §i cu miresme scumpe, ca sa se§tie pretutindeni ca. a fost dintre ai lor. Se vor bate cupumnii in piept, vor presara tarinà pe capul lor §i vorstriga tare, ca sa se vada §i ca sa se auda.

Dar el nu se va bucura de toata aceasta ingrama-dire, de tot acest zgomot. Cind insa, din adincurile,astazi triste, ale multimii care 1-a vazut adesea, cares-a mingiiat prin el §i a nadajduit intr-insul, se varidica, sfielnic la fiecare, dar, la toti impreuna, puternic

Aluzie la aristocratia vechiului stat al Palestinei biblice, in opozitie cupoporul de rind.

41

1

,

si zguduitor pentru nesimtitori si pentru &Ismaili, stri-gatul durerii celei adevarate, acest om de bine, carea trait pentru dreptul si pentru suferinta altora, se vamingiia in lumea cea noua si va intelege ea oboselilecare acuma au incetat pentru dinsul n-au fost in zadar.

1912

OCF Il 39-40

PROFESORUL PETRU RA.SCANU

Cu cit se desavirseste invatamintul nostru, cu atiteascoli, cu atitea catedre, cu atitia sco1ari, din nenorocirescade numarul profesorilor, pe cari-i inlocuiesc oamenifoarte cumsecade, foarte invatati uneori, avind si talentoratoric adesea, dar cari totusi nu sint profesori.

Un profesor adevarat a fost, ni-a fost atitora, vene-rabilul batrin care s-a stins la Piatra, Petru Rascanu.Din scolarul birladean in epoca Unirii, care incepeasai cunoasca viata publica transcriind infrigurat mani-festele partidului national, s-a facut un institutor laIa§i. Distingindu-se, a fost trimes la Paris, unde aurmat citva timp la Scoala de inalte studii, abia des-chisa. Nu s-a intors cu vreo diploma strainä, §i diplomadin tail a luat-o tirziu de tot, silit aproape, in ajunulnumirii sale la Universitatea din Ia§i. N-a scris multmai mult decit frumoasa-i teza de licenta. Citeva arti-cole prin reviste, manuale de §coalà. A tiparit §i unelediscursuri.

$i totu§i, al lui era un loc in invatamintul superior,un loc insemnat, si pe care nu 1-1 putea disputa nimeni.Profesor de istoria greaca si romana, el nu va fi inlo-cuit in felul special in careli indeplinea chemarea.Batrin frumes si senin, cu fraza armonioasa si deplina,cu tonul sigur si linistit, el era ca o ilustratie personaläa materiei sale. Ascultindu-1 cum, Fara o sovaire, Farao nesigurantil, fara o miscare sau o intonatie nervoasa,fara nimic din futilitatile 1 omului modern cu sufletulagitat si nemultamit de sine, inegal si tulburat decontinue lupte, ascultindu-1 cum de§ira povestea sacu o demnitate care-I inalta §i facea pe toti ascultatorii

, Tipnrit : fatalit6fi1e.

43

sä se inalte, intelegeai bine el asa trebuie s'a se vor-beasca de elinii lui Pericle si de romanii Republicei.

Ori de pastram, ori de uitam stiri despre luptenume de eroi, un lucru raminea in suflete : ca amgicit, peste amanuntele primite, ce spirit de masura,de pace, de zimbitoare multamire omeneasca era invremile acelea. Omul nu e totdeauna asa cum aparein momentul cind Ii indeplineste chemarea, dar niciprea deosebit nu poate sa fie. $i, daca asa a fostcu Petru Rascanu, pe buzele lui trebuie sa fi lucre-menit, in momentul despartirii de acest pamint, pecare de mult nu mai calca zeii, zirnbetul acelorace pot vedea pentru IntIiai data clar strälucirea

Va fi simtit dl e binevenit acolo.

1913

OCF II 62-03

5i

Olimpului.

si

AUREL VLAICU

$oimul nostru ardelenesc a lunecat din slava ceruluisi s-a sfärimat de acest pamint aspru, care-si razbunaastfel pe acela ce tindea sä se desfaca mai mult dinrobia lui cea grea. Vlaicu a murit. Cu aripile ultimu-lui sau zbor i s-a feint si viata ; vointa cea nebiruitas-a pierdut.

$i in adevar nebiruita a fost aceasta vointa. Feciorde taran fail carte, fail avere, fara sprijin, dintr-unneam caruia guvernul sau ii vede numai pacatele, els-a trezit intr-o bung zi cu gindul ca e frumos sa zboarecineva, el el poate zbura, cà trebuie sa zboare si capentru aceasta e facut pe lume.

A trecut, ajutat de citiva prieteni, toate piedecileneintelegerii si neprieteniei si, la capatul atitor incer-cad zadarnice, atitor silinti infrinte, el s-a pomenit, insfirsit, acolo sus, in cer, zburind. De atunci n-a maivoit alta ; n-a cautat un rost in viata, o functie, oocupatie, un coperemint, o vaträ de familie, o iubire,nimic... Ii ajungea doar ea al lui era cerul, cerul intreg 1

5i, cind 1-au vazut acolo, taind undele vazdubului lu-minos, fringind impotrivirile vintului, intrecind negu-rile, neamul lui intreg, toti acei iobagi de ieri, setoside libertate, de lumina, de neatirnare, i s-au inchinatnu numai ca unui fiu iubit, mai istet si mai viteaz decitceilalti, ci ca unui vestitor, ca unui simbol. Cind invijiitul lor nerabdator porneau aripile, cind pasarea deotel se cumpanea singura sus, deasupra pamintului,cind se framinta cu puterile ceresti si le rapunea pla-nind linistit vultureste, li se parea ca zaresc in viitoro alta minune : urmasii lor, semhnia lar desfacindu-sede sub stapinirea vechilor puteri, infruntind vrajma-siile din urma, zburind tot mai sus peste dinsele si

45

odihnindu-se in lumina apoteozei victorioase. Si, deaceea, la nimeni nu s-a uitat natia cu ochi mai bucu-rosi, scaldati in lacrimi si, totusi, plini de raze, decitla dinsul.

Astfel, tinarul care ispraveste astazi in mijlocul du-rerii tuturora a fost un fericit, prin toata rnarimeatriumfului sat], prin toata caldura iubirii ce desteptain juru-i.

$i chiar acum, in clipa tragica, el a avut favoareadumnezeiasca de a sfirsi in lumea de sus pentru caretraise, care-I inchisese cu totul si care-I jertfi.

Se uità barbati politici, se uità scriitori de renume.Pe el, insa, nu-I vom uita. Oricind indräzneala ome-neasca va smulge aiurea succese stralucite naturii in-vinse, nu vom privi cu invidie pe acel invingator, civom zice cu mindrie : $i noi am avut pe Vlaicu 1

1913

OCF II 70-71

LOCOTENENTUL-COLONELI. MANOLESCU-MLADIAN

Batrinul prieten din ceasul intii, care pink' Ia ceadin urma zi a vietii lui a ramas pentru noi acelgi, atrecut la cele ve§nice. Vechiul ofiter de ordonanta allui vocla Cuza a inchis ochii citeva luni dupa cevazuse pe marele sau domn glorificat in bronz, §i,cind ziva de 24 ianuarie, a cincizeci §i patra aniver-sare a crearii patriei, se apropia de sfir§it, legaturilelui cu lumea se desfaceau. Intre coroanele impodo-bite cu tricolorul statea intins trupul, scazut ga detare in uniforma lui eu trese largi de aur. Vorbeaubaltrini din vremea lui, vorbeau, cu glas vibrant, incuvinte ga de frumoase §i de mi§catoare ca ale colo-nelului Berindei, ofiter din oastea cea noua, vorbeauprieteni. Desigur ca era trista, §i altfel decit prinlacrimile farniliei, urita biserica de cimitir, goala, cuparetii mizgaliti de zugraveli proaste. Si noug., cariam purtat lupte grele sub ochii lui de bucurie in-crezatoare, ni parea rau, foarte rau ea la masa depre§edinte nu se va vedea, in adunarile noastre vi-itoare, fata lui de osta§, cu parul taiat scurt, cumustatile §i barbi§onul razboinice, cu bunii ochelaripatriarhali dati peste urechi §i ca nu vom mai auzifrazele lui, cam trecute desigur, dar spuse cu atitatinereta energica intr-un glas care nu imbatrinise.Ni parea rau ca sicrigul sarac pe care §i 1-a doritse va cufunda in adincul gropii deschise, ascunzindpe acela care dormea acum intru Doinnul.

i, totgi, aveam toti, mai presus de durerea noastra,un sentiment de pace. El se desfacea din acea fataga de lini§tità, din acele relicvii de razboi care seodihneau linga dinsul, din acea veche sabie strimba,din acel chipiu de altà taietura, care-§i pierduse lus-

47

trul in fumul detuniiturilor ucigase. Din toate aces-tea care spuneau ea', inaintea noastrà stAtea o viat5care s-a indeplinit. Clci asa a fost viata lui.

Nu mai mare decit viata altora, dar intreagg, de-plinA, impäcatà cu sine. Ca ofiter a fost credinciosdomnului sail si steagului, a fost bun pentru ostasiisAi, a fost viteaz si loaial fatà de dusmani. Ca om inlume, n-a la'sat dusmainie la nimeni si pe nimeni nuI-a urit. Ca pgrinte, a dat tárii copii morali si har-nici. Ca pgrtas la luptele politice, a urmärit idealuloriunde I-a Vazut si nimic nu 1-a putut depärta dedinsul. Si eind, in apropierea celor optzeci de ani,ingerul mortii a venit, el n-avea nici o cruzime infati-i, cum n-avuse nici o pripa in zbor : el sprijinipasul batrinului care-1 astepta de mult si care-i era,acum, recunosator pentru indemnul facut spre odihng.

i pasnicä va raminea icoana lui in sufletele noastre,Idea chemgrile dureroase ale celor cari mai aveau cevade spus, de hicut, de iubit.

1913

OCF II 84-86

CONSTANTIN ERBICEANUDISCURS LA INMORMINTARE

In lacrimi se desparte o familie de sotul cel bun,de pkintele duios, de ruda binevoitoare care nu uitäpe ai s'ai ; cu ochi plini de durere privesc prietenii laacela care nu se va mai infaltisa decit in neltimurirea,tot mai stearsri, a amintirilor, cind invie trecátor cea-surile bune si ceasurile rele din viata fiecgruia. Dinceasul despArtirii de pthnint a celui care nu va maivorbi nima'nuia si nu-i va mai fi nimsdnui tovara's decale pe drumurile lungi si grele ale muncii, pe aspruldrum necontenit al datoriei, pe scurtele carki de floriale multAmirii, viata uriasà, filrai de margini si fAril

de sfirsit, a omenirii si a naturii care o trezeste, oIncunjurà gi o contopeste iarasi cu sine, urmeaza simai departe, ca si cum o parte din constiinta, dinputerea, din inaintarea si din biruinta ei nu s-ar fiintrupat, gindind, simtind, luptind, in acela ciiruia i

s-a luat sarcina de pe umeri.Si e in aceastà jertfire a noasträ, unul dupa altul,

ca si cum n-am fi fost, o inaltä invaltatural. CAci cuadevIrat noi nici nu am fost. Ci numai faptele noas-tre au fost, si ele ramin de acurn inainte necontenitamestecate, mai ales, tot mai slab, dar pentru vecie,in viata celor ce vin dupá noi.

0 fapta.' pentru oameni poate sAvirsi oricine a stiut,a indrknit sg lash' din temnita rusinoasa a egoismuluisäu. Dar, printre indeplinitorii de fapte, cei mai fe-riciti sint aceia cari cresc, prin gindul lor prins inscrisoarea fgrä de moarte, constiinta despre sine a po-porului lor si, prin urmare, a omenirii care in afaxii

4 49

de popoare nu poate sä existe ; aceia cad prin trudalor I-au facut sä se simta mai mult in rindul semin-

omenesti luptatoare pentru lumina i fericire.Printre aceia a fost invatatul pe care prin mine il

lauda astazi la ceasul cind morii, inainte de a seda parnintului, se incunjura de cele mai bune gin-dud ale prieteniei i recunostintii Academia Romana,care timp de patrusprezece ani I-a avut in mijloculei, si care cu greu 11 va putea inlocui prin cinevamai modest, mai indatoritor, mai ingaduitor pentruparerile altora, chiar atunci cind el pastra cu maimultà energie credinte care au fost, in domeniul re-ligiei crestine si al bisericii nationale romanesti, teme-lia nezguduitä a vietii sale harnice.

Fiu de preot, din rindurile acelor razesi in caredoarme ceva din socotita vitejie, din smerita demni-tate, din superioara cuviinta a strabunilor, ostasi dinvremuri eroice, Constantin Erbiceanu, crescut la So-cola, ctitoria domnitei Sultana a Lapusnenilor, scoalade invatatura bisericeasca a fericitului parinte Venia-min, mitropolitul invierii noastre culturale, a primitdin cei dintii ani ca indreptare pentru insusirile moste-nite de la cinstiti, rabdatori i neobositi inaintasi, in-riurirea hotaritoare care se desfacea din acele zidurivechi de trei sute de ani, din acele ramasite ale unuilams de invatatura rornaneascal pentru Hristos Mintui-torul i pentru acei cad cred in cladirea bunatatiifratiei intemeiate de dinsul. In anii lui de scoall laIasi, in acei ani in cad scaunul domnilor Moldovei seodihnea miscat, cu gindurile in urma, dupa jertfa de-finitiva, ireparabila a Unirii, in timpul cit a cautat inAtena teologica, pe care o cercetau clericii nostri tinerifara a-i inchina nirnic din iubirea pentru tara si pen-tru neam, el li-a urmat porunca pe care o primise dela chiar locurile lui de nastere.

Intors in tura acum o jumatate de veac, el n-adespartit niciodata in viata sa simpla, zidita pe muncasi tot prin muncil mingiiata, aceste douä lucruri dincare si-a facut o singur i indestulatoare tinta iubi-rea devotata, intoleranta ca mice credinta exclusiv5,

50

tiilor

ft

care nu poate zbura pina acolo de unde pamintulintreg, cu toate ale lui, se vede incunjurat de acelasizimbet al p5cii, pentru bisericä, in serviciul cgreia apurtat, cu toatä blindeta firii sale, si arma polemistu-lui, si nesfirsita curiozitate iubitoare pentru oriceurmA a trecutului national.

N-a fost, daca vreau specialistii, un elenist acestincepaor, mult timp privit cu indiferentà, dacä nuchiar si cu oarecare b5nuialà, al cercetarii izvoarelorgrecesti privitoare la o vreme cind, de voie ori desilà, au trait laolalta cele cloud natii care pot invocain Orientul european strAbuni inaintea cgrora se in-ching si se va inchina lumea.

Eruditia metodic5, bogata in rezultate sigure, pre-cise, n-a fost indeletnicirea si nici chemarea lui. Atrebuit gaseasca singur un drum, si el a fost,natural, mai ingust decit al celor cari merg pe dru-mul mare cu credinta ca ei 1-au facut pentru a subpasii lor s-au miscat citeva pietre ceva mai departe.

Dar, in schimb, el n-a fost expus sä se admire peel insusi, procedgrile sale gra gres, in rezultatele lacare, nu fail multä ostenealà, ajunsese. A gicit greu-fdtile prea mult ca sä fie un diletant pretentios sinu le-a biruit indestul ca s5 ajungà un erudit aro-gant. A rgmas scotocitorul pasionat, care-si tinea pin5la aceste adinci Vatrinete sufletul viu prin hrana zit-nicA a unor succese §tiintifice modes te, dar reale.

Am stat insumi linga prietenul respectat toga tine-reta mea, de la venirea in Bucuresti, din aceleasiparti ale dragii noastre Moldove, pribegi amindoi in-tr-un mare ora§ pe care nu-I intelegeam totdeauna §icgruia nu-i putem cere ssa ne inteleaga cu totul, asacum sin tern noi casnici, gospodari in casa si in stiintanoastr5, fricosi de zgomot mare si de gesturi largi,stingaci si sfiosi pina la capat. De aceea si starn noi,moldovenii, mai aproape unul de altul, si cu atit maimult cind viata ne stringe prin alte legaturi, aletovara§iei stiintifice, ale comunit4ii de ocupatie, alebisericii. i te-am vgzut astfel, cocoane Costachi, in-tre ai täi si intre ai mei, mi-ai tinut in brate copila

44 51

sg-si

la sfintul botez, ti-am fost vecin de casà, tovar4 debibliotea, §i. la durerile mele cele mai mari am vazut,recunoscdtor, lacrimi in ochii fal batrini.

i, de aceea, la ultima salutare colegialà a insti-tutiei noastre, sa-mi fie ingaduit a-si spune cit de multrau imi face aceastg despartire care lipse§te §tiintaromâneasca de unul din bAtrinii ei deschizaori de cale.

1913

OCF II 92-98

UN MORT CARE SE INGROAPA :I. CIOCAN

A murit bietul Ciocan, adeca, mai exact, pe raposatulCiocan il ingroapà azi. A murit la Pesta, spun ziarele,dar 11 pun in mormint la Naskd.

Si ap 0 este : a murit la Pesta.Biet om ark' talent 0 chemare, s-a Igsat a fi fkut de

Banffy 1, amicul sk, profesor de limba 0 literatura ro-mana la Universitatea din Pesta, obiecte pe care le §tiacit §i Banffy.

Era un renegat de §coalg veche bietul Ciocan. Mincaleafa 0 täcea din gull. Nu scria : parcA era cineva caresä i-o cearà 1 Acuma 10 las1 averea, se zice, §colilor ro-mâne§ti.

Si, cind te gindWi la altfel de renegati de §coalanoug, cari fac cArti 0 se mi§cil neastimparat, te prindeun sentiment blind pentru omul cuminte care a fostCiocan.

In zilele lui Seghescu 2, o lacrimä pentru bietulCiocan 1

1915

OCF II 183

I Desideria Bdnffy (1843-1911) om politic nationalist ungur., Malt $eghescu (n. 1873) profesor budapestan, roman de origine,

a luat violente atitudini impotriva luptei de eliberare nationala a romani-kr din Transilvania (informatie din 1940).

53

HENRYK SIENKIEWICZ

In Svitera, departe de cakelul pe care i I-a dat recu-nokinta unui popor intreg, care din toate colturile sfi-Oerii sale a contribuit inbitor la aceasta, moare HenrykSienkiewicz.

A spune despre dinsul ca' a fost un mare romancier,un mare psiholog, un mare scriitor, ar fi prea putin. iar fi §i de prisos. Cine dintre contemporanii nWri n-acetit, nu cu ochii, ci cu bhtaile inimii sale, ceva macardin operele omului care, in Bartec invingatorul, a sla-va, zimbind, pe bietul soldat polon al cauzelor straine,care, intr-o serie de ma'rete romane istorice, a fdcutmai mult decit Walter Scott pentru Scotia sa medie-vala, §i. care, in Fara dogma, a creat acel chip al Aniel-cei, superior tuturor figurilor de blinde femei jertfitecare ratacesc prin paginile scrisului modern ? Sienkie-wicz a fost insa, §i tn cel de pe urma rind al sau, altceva,mai mare decit forrna literarà care i-a cueerit gloria. Ela fost insu§i sufletul polon, in parerile lui de rau pentrutrecut, in mindria de stramo§i, in protestarea contraumilintii §i. apasarii de azi, in cultul bunatatii §i milei,de care sint capabile numai popoarele foarte nobile §ifoarte nenorocite.

El moare prea tirziu §i prea devreme. Prea tirziu casb. fie crutat de priveli§tea nespu9elor suferinti ale po-porului sau, §i, pentru a se minglia la vederea biruintii,reunirii, reintemeierii acelui popor, prea devreme.

A doua zi, insa, dupa aceastà inviere, daca polonii,izbAviti, in sfir§it, vor caulta un mormint pentru a-i mul-tami recunoscatori, va fi mormintul lui.

1916

OCF II 199-200

54

MOARTEA LUI FRANCISC-IOSIF

In mijlocul salbateeului vuiet de arme care de doiani innebuneste lumea si pe care 1-a provocat el, cedin-du-si tremurata iscalitura de batrin sub manifestul in-f am al contelui Tisza, se stinge acela care parea ea nupoate muri fiindea nu s-a implinit Inca numarul nenoro-cirilor, al plagilor ce trebuiau sà cada asupra capuluisau, Francisc-Iosif. Triste raze de soare Tasfrinte inbaltile de singe ale milioanelor jertfite se joaca pefruntea lui despoiata, si in locul plinsului duios pentrucei morti se ridica din patru colturi ale pamintului bo-cetul multimilor nesfirsite de vaduve si de orfani, darpentru a-1 blastama.

Noi n-o vom face.N-o vom face noi, crestinii, in momentul cind vaile

Olteniei sint pline de soldatii lui si ai tovarasului inco-ronat de care I-au legat grele lanturi de infringere inmomentul cind satele minuinatelor tinuturi ard, cindmini brutale de ostas strain, flämind si libidinos, da-rima usile bordeielor pentru a aduce despoierea sara-ciei si rusinarea femeilor innebunite de groaza, in mo-mentul cind in inirnile fiecaruia dintre noi silaizbinditoare sapa rani prin care viata noastra intreagapare ca se duce.

Nu-1 vom blastama pe batrin". Nu vom clod ea mor-mintul lui sa aiba aceeasi soared ea ale sfintilor nostridomni, batuti, dupa sutele de ani ai odihnei lor li-nistite, de ghiulelele barbarilor turbati, cari poarta totinainte, in vechea Valahie austriaca", steagul negru sigalben al celei mai fatarnice tiranii. Nu vom cere raspla-tiri dumnezeiesti ea toatä neomenia si profanarea pecare o suferim sa se prefaca in furtuna care sa aruncein vint cenusa lui si a stramosilor lui.

55

Ne vom opri tAcuti inaintea acestui sicriu pe care-1apArd uriga tantasma a FatalitAtii.

El n-a vrut tot ce s-a fAeut sub dinsul i printr-insul.Nu era ndscut ca sä voiascA aceasta sau altceva. Tinäraruncat de soartà pe un tron zguduit de revolutie, el afost totdeauna jucdria puterilor care-1 inAltaserà numaipentru a-I chinui. Proclamat intre spinzurAtorile revo-lutionarilor unguri, el a prezidat ca rege al Ungarieiatitea alte spinzurAtori. PAzit de rgii de la 1848 impo-triva popoarelor sale rebele, el a lovit de douA ori inRusia, cAreia-i datora existenta statului sAu insusi. Sal-vat de romAnii din Ardeal, el a lAsat ea impotriva Iorsl se indeplineasa toate actele unei dezmAtate tira-nii. [...]

tia ga de pulin din toate acestea, din ()nice nu erabuna lui viatä plIcutà de burghez blajin din Viena IDar, si cind voia mai mult sA se ascundà de mice da-torie pentru a gusta aceste plAceri modeste, Fatalitatearäsarea si in fata omului, dupa ce-si bAtuse joc deonoarea suveranului. Ea ii arunea inainte cadavrelecelor mai de aproape ai lui : fratele executat in Mexico,tiul cu teasta zdrobità la belie, sotia pribeagl injun-ghiatil la Sviwra, mostenitorul doborit de gloante inBosnia furatä, In jurul lui, omor i nebunie. El stergeasingele ce-i Osnise pe hainI si se ruga de o indurare carenu i-a fost ingAduitä niciodatä. Un urias ar fi fost frintfiindcä ar fi luptat ; el s-a plecat la toate si a traitastfel optzeci i ase de ani.

II va inmorminta Wilhelm, imparatul german, si cudinsul va ingropa insusi viitorul Austriei. lar asuprarnormintului aceluia cAruia nimic nu i-a fost crutat",cezarul hunic va vArsa, dupA datina stramosilorsingele milioanelor pe care se &este Inca sA le in-junghie.

1916

OCF II 247-249

56

pagini,

CRITOBUL DIN IMBROS

Constantinopolul cAzuse. Constantin Paleologul, celdin urmd dintre mostenitorii lui Carol cel Mare, pie-rise luptind pentru lege, cinste si drept, de sabia turd-lor n5vOlitori cari veniserä sa prefaca in robi ai lor peaceia cari sprijiniserä pin5 atunci ImpärAtia de Rasärit.La Sfinta Sofia ecteniile pentru imparatii incununatide biruinte tOcusera, clopotele fuseserà coborite pen-tru a face din ele tunuri cu care cuceritorii sä sfOrimesi crestinOtatea apu9ean5, palatul cezarilor, care vazuseatita glorie lingO atitea crime, stAtea pustiu, si Moha-med al II-lea, oprindu-se inaintea singuraithtii lui 011-site, lag sh" cada de pe buzele despretuitoare ale celuice se stie stapin desavirsit si vesnic cuvinte din jOlaniaoriental5, pentru ruina Curtilor din Efrasiiab". UriStambul nou-nout se n5scuse, cu sultanul 95u, cu viziriis5i, cu ienicerii si spahiii, cu hogii si ulemalele 1 uneivremi nouä, care lása mina lui aspra, strivind, pestebucuriile si credintile unei lumi ispravite. Ce-au f5cutgrecii, aceia cari piná-n ultima clipà si-au zis romani siau socotit impOratia transmisa de vechea Romä ca sin-gura putere legitimà in lumea intreagI ?

Mu ltä vreme ei s-au tinut deoparte. Inaltul demnitarbizantin s-a retras intr-un colt de oras, intr-un colt detarä unde nu-1 stia nimeni. Bog Rawl care-si pierduseaverea, prin jaf sau prin foc, s-a apucat de munca, pen-tru ca sa asigure o nou'a existentà cinstitO la ai sal. Osta-sul care dezbrOcase zalea si daduse jos coiful a dus inretragerea lui dirld dorul zilelor care nu se mai puteauintoarce. Mai tirziu, numai ambitia a fäcut 9a r5sarä citeun renegat, care, bl5stamind lupta pierdutà si destacin-

I Ulema mernbru al clerului otoman.

57

du-se din tot mediul moral al natiei sale, batjocurindicoanele si tagaduindu-si crezul, se imbulzea la usa vre-unui puternic dintre turci si, prin toate mijloacele, soli-cita gratia, cersea mila de a fi privit ea unul dintredigii, dintre cei man si tad acuma, dintre culegatoriibielsugului si impartitorii favorurilor. Dar, cind treceacdlare in scumpul caftan cusut cu aur, nicaieri el nuintilnea decit privirile incruntate ale celor ce-i fuseserafrati, si buzele mormaiau ocari si afurisenii contra ne-rusinatului pe care puterea dumnezeului adorat pinaatunci nu-1 trasneste in clipa chiar a lepadarii de lege.

Cind se intimpla, insa, ga ceva, o asemenea grozavacatastrofa, elementara, care incremeneste pe neamurileslabe, dar trezeste la un nou avint de refacere si raspla-tire pe celelalte, e de mare interes sa se vada atitudineascriitorilor, a celor cad pot tinea un condei pentru amarturisi despre ce se gindeste intre timplele celorlaltisi despre ce se bate in inimile bor. In societatea bizan-tina, cutare dintre povestitori caci ea n-avea poetia pomenit, ca Gheorghe Phrantzes, cu adinca evlaviede imparatii, stapinii sai, de curtea lor cea crestina, destraduintele pentru pastrarea unei tad amenintate si delacramile ce se varsau nestiute in colturi de straluci-toare ietacuri si aceasta pentru a trece la ultima re-zistenta din provincie, la tot ce s-a facut pentru camacar intr-un ungher departat sa se tie sus crucea.Cutare altul a vorbit, in stilul elinilor celor mad deodinioara, despre lupta si truda intregii lumi crestine,in apararea ei contra patronului pagin : Chalkokondylas.Dar este unul inaintea caruia, desi esti dator a-i cerelamuriri despre ce a vazut si stie, te opresti totdeaunacu un dezgust pe care nimic nu-1 poate opri. Critobuldin Imbros s-a apucat de ce sa mai intrebam carei-au fost motivele ? sa zugraveasca ispravile lui Moha-med al II-lea, ale ucigatorului si profanatorului, alecelui care, caleind peste trupurile aparatorilor jertfiti aiConstantinopolei in agonie, a intrat plin de singe in bi-serica lui Iustinian si a rasturnat altarul cuprinzator alsfintelor taine si al unor traditii de o mie de ani sijumatate.

58

Cu ingrijire, aleginduli cuvintele, cumpanindu-§i fra-zele, potrivinduli colorile, impartinduli cu me§te§ug ca-pitolele ca sa dea o bung impresie de total, el s-a con-sacrat sa infati§eze urrnaliilor care au fost inceputurile,cum s-au desfa§urat cuceririle, in ce chip s-au serbattriumfurile, pe ce se sprijing drepturile (I) imparatuluicelui nou".

Cartea lui, Viata lui Mohamed al II-lea, avea ca scopsa facà pe acest barbar singeros cad ce alta putea elsd fie, cu toate calitatile lui militare §i politice, pentruun bizantin, pentru un grec I a fi ascultat, a fi iubitde aceia carora doar un singur lucru DU li luase : drep-tul de a munci §i pentru hrana lor, o data ce dau tira-nului tot ce este de nevoie pentru intretinerea §i rasfa-tarea lui.

Ce scirba IDar ceva te mai mingiie strabatind aceste rinduri,

care §i dupà o mie cinci sute de ani revoltä, la neamuristraine, prin infamia bor.

Intii ca nici un cuvint din ce scrie canalia nu atingesfintenia luptei pe care, mice s-ar fi intimplat, Bizan-tul era dator sa o dea ca sa nu ramiie lumii amintireaca el a fost sugrumat in genunchi, sarutind haina asa-sinului.

Si, al doilea, ca laudatorul paginului §i apasatorului,sufletul de lila* care, facind vinzarea, nu vrea sa creadain putinta unei invieri, a fost intre atitia oameniunul singur.

1918

OCF II 34I-344

BATRINUL MEU ELEV

La Agapia, in Muntii Neamtului, s-a stins profesoruliesean Vasile Botez. Numai celor din orasul lui, colegi-lor, citorva elevi ii e cunoscut numele' acestui dascal deistorie, cum, in ce priveste studiile, cunostintile, talentul,sint asa de multi, ca dinsul si mai mult decit dinsul.Cilci Botez nu s-a deosebit nici prin studii, nici prinelocventg, nici prin publicatii. Dar iatà ce-1 pAstreazI

va pástra totdeauna in amintirea mea pe bietul

La Iasi, desi n-am fost niciodatà profesor acolo, amtinut, ca deputat, r poi dupg ce nu mai eram deputatacum in urml, doi ani de zile intregi, ca pribeag alluptei nationale, multe lectii din deosebite domenii aleistoriei. Cind in aula neincI1zit5, de inghetam cua Universitatii, cind in amfiteatrul de la Anatomie, inmiros de cadavre cu mustile infectioase biziind uneorilingä noi, cind intr-o arnarut'à de la Liceul national, lalumina luminärii aduse de-acasä de una din ascultkoare.

Afarà de anume momente, ran i trecgtoare, eram pu-tini, foarte putini la aceste lectii. Uneori zece, dou6zecide persoane. Dar printre ele mare lucru sà fi fost daca,dintre atitia profesori de istorie, lipsea Vasile Botez.Asculta. In capul rotund, plesuv, cu ochii mid, grAmAditin umeri, se petrecea o neobisnuità operatie de contimmcontrol al cunostintilor sale. Uneori soptea, alteoriauzeam raspunsul dat cu anticipatie intrebarilor meledialectice. Aceste lucruri Botez le stia. Si ce bucuros,ce mindru era ca le stie I Unde era, insä, explicatianoug, ideea originalà ori macar faptul necunoscut, re-pede lua creionul i, in carnetelul lui, insemna. Nu era

60

bätrin.

§i

§i

totii,

sa tie curs despre aceastà materie pensionarul. Dar ceare a face ? Insemna. Pentru el, pentru a nu fi in urrapentru ca O. poatà, la cea dintii ocazie, sä dea dincap ca si aceasta o stie.

De ar avea inviltamintul eel nou multi profesori caacel batrin elev I

1919

OCF III 24-25

CENTENARUL NASTERII LUI CUZA-VODA

Astazi, vineri, se implinesc o sued de ani de la naste-rea lui Cuza-voda. Un domn care nu s-a nascut dinneam mare, care n-a avut o cultura superioara, caren-a protejat artele, care n-a inaltat cladiri menite 4rämiie, care n-a strins in jurul sau pe fruntasii prin ta-lente ai neamului, care s-a al-Mat indiferent fala deopinia scrisa. Un roman care n-a iubit solernnitatile sicare nu s-a gindit ca ar putea sa poarte, daca nu co-roana vechilor domni independenti, macar cuca 1 luiAlexandru Ghica si. a lui Bibescu, a lui Mihai Sturdza.Un stapinitor care nu s-a deosebit prin fapte de mi-lostenie, prin mari asezaminte pentru ajutorarea seine-nului sau. Un monarh care nu si-a insemnat numeleintre ale voievozilor celor cucernici caci a bruscatpe un mitropolit si a stricat legea" canoanelor oriale celor virtuosi, caci a fost aplecat patimilor pamin-tului si a crescut in palatul sail copii cari nu erau aidoamnei. Si, in sfirsit, un domn care n-a purtat niciun razboi, n-a cistigat nici o biruinta, n-a adaos o paha,de pamint tarii asa cum o apucase.

Dar Alexandru Ioan I a intrupat lupta de veacuri asaracului Oran roman, vesnic obijduit si jignit, pestemargenile suferintii omenesti, contra acelor exploata-tori, din toate neamurile si cu nici un suflet, pe care eli-a fixat cu numele de ciocoi" ceea ce inseamna(s-o §titi bine), nu o clash' sociala, ci o categorie politicasi economica, o varietate morala degenerata a omenirii.

, Cucii ciiciull 'Mal% uneori ImpodobitS cu pene (de strut), pecare o purtau domnitorii romttni In timpul ceremoniilor.

62 4

I-a sfidat, in ciuda tuturor legaturilor pe care le aveacu dinsii, s-a baut vitejeste cu ei si, a doua zi duplimpropriefairirea care a fost, de fapt, sAminta cea bunäpentru viitor, a ckut prin rkbunarea lor. Erou s'i mu-cenic al aceleiasi cauze, de aceea a rämas pentru po-porul nostru nu idolul de o clipa, ci neuitatul pArintesi binefkAtor.

Vesnic5. fie amintirea lui I

1920

OCF III 35-3tt

QIJIDDE

Germania revan§ista mai are un trädator de urmarit§i de pedepsit.

E profesorul, istoricul Quidde.Acest eau patriot al carui nume se cete§te acuma

in lumina verde a urii conaponalilor sai, cari cred el olath' nenorocita are ca intiia datorie nu sa se reface:, ma-terial §i moral, pe sine, ci sä provoace din nou nenoro-cirea, cit mai deplina §*1 mai neintirziata, a altora nue la cea dintii greleala a sa fatà de natia care 1-a nascut.

in adevar, sint vreo treizeci de ani daca-mi aducbine aminte de cind ace1a0 scriitor era amenintat cualte fulgere pentru cali permisese, in plinä stralucirea domniei lui Wilhelm al II-lea, imparat §i rege, consi-derat de majoritatea germanilor ca un nou Lohengrin,infati§are cavalereasca a rasei, sa gaseasca oarecare si-militudine intre tinarul cezar germanic imbracat in pla-to§1 de argint §i Caligula insu§i.

Caligula, maiestatea-sa imparateasca I Dar se poateo blasfemie mai teribila decit aceasta ? Top zeii dinWalhalla urlau de minie, §i Wotan era gata se: trasneascape acest profesor obraznic... Dar, vezi, vremea a trecut,§i an de an, zi de zi, dreptatea nerespectuosului cunosca-tor al trecutului roman §i al prezentului natiei sale ie§eamai limpede la ivealà.

Dupg intiiul farmec de noutate, monarhul care scriain cartea de onoare a primariei din Berlin dictonul ho-meric ea nu e bung stapinirea a mai multi, ci unul safie stapinitorul" destainuia prin gesturi dezordonate cese ascundea sub exploziva-i genialitate falsa : imensavanitate a lucrurilor cum nu le-a mai facut nimeni, pa-tima furioasa de" a uimi.

64

Catinca Iorga, niscutfi Bogdan (1905)(colectia familieB

A

..-0....,.,.,,,,,,ithi,.,.4.

I., ,,,,,i., _..,..hor/..."1 /so ,i .k.:4011c*of tli 'I' Ot'`- v.z.'?ii

*sir

N. I orga Portret(eclectic familiei)

.44770 141g7, - , r.

ZjricE;a: 4"

1P,IVC.K SITATEA POPULARA..1.1 acaF Wrier,* Iti stt4Vt. t991)

.Universitatea populate de lafamiliei)Valenti de Munte (colectia

8

a .41.4

-,-.1_11,4011kA, 4, Covrt;Jk-::

Actul insusi al razboiului a incheiat demonstratia :istoricul avea dreptate.

Dar el se indaratniceste s-o aiba Inca mai departe. inlocul unui om varsind pe nas ca un zmeu focul patimeisale si intinzind dintii sa manince jeratec ca un calnazdravan e un popor intreg. Germanul invins nu seresi gneaza.

El nu cauta in el pe vinovatul catastrofei, ci aruncaraspunderea asupra acelora pe cari i-a atacat. Proprialui. insanatosire-i e indiferentä, numal sa cada asupradusmanului urgiile iadului.

Din coltul lui, Quidde, acum girbovit de batrinete,judeca. Ilaspingind pentru el ispita nebuniei incunjura-toare, el cere poporului sat' un curagios examen de con-stiinta, o hotarire eroica impotriva propriei lui durerisi sfatuieste sa se creasca noua generatiei salbatecitäsistematic, dupa principii de bunatate si de infratire.

Nu va fi ascultat. Dar vreme multa nu va trece inGermania lui Ludendorff si Hitler, si, poate, dm nou elva auzi cu urechile de om viu vechea constatare :Quidde a avut dreptate.

1924

OCF III 159-161

5 N. lorga, Paglni alese, vol II

WILSON

A murit omul prin ale carui idei intrate in cerculde viziune al diplomatilor la capatul razboiului, impuseprin valoarea interventiei americane si mentinute cu oenergie nezguduità traim noi astazi intre hotarelestatului national aproape deplin, intemeiat prin vointainsasi a marii majoritati de locuitori ai lui.

Si, daca ideile lui ar fi fost sincer adoptate pina lasfirsit, astazi Societatea Natiunilor n-ar fi prea adeseoriredusa a exprima deziderate, ci in legatura ei, prirnitàcu convingere adevarata, s-ar rezolvi toate problemeleInca deschise si care vor raminea probabil tot astfelpina la noi varsari de singe.

Acel care a izbutit a stabili o asa de binecuvintatarealitate si a incepe indeplinirea unui si mai indraznetprogram a jucat un astfel de rol, unic in istoria omenirii,prin doua. imprejurari care nu pot fi indestul de pretuite.

A vorbit in numele unei tari, mare cit o lume, careera in deplin acord, macar in ce priveste sfintul prin-cipiu al liberarii popoarelor prin dreptul lor de auto-determinare, cu seful sail oficial. Si, mai ales, pentru capropunerile lui nu veneau din chibzuirea cit de desteaptaa unei situatii de f apt, ci din tezaurele nepretuite aleunei ideologii la care ajunsese prin gindirea unei viepintregi.

N-a fost o lectie mai usturatoare decit aceea care s-adat Europei, mindra de cugetarea ei milenara, de catreacea societate americana pe care cei mai multi o con-siderau ca inchinata cuceririlor materiale.

Un binefacator al omenirii s-a trecut din viata. Nu,insa, fara a rasa formula, simpla si mare, prin care operalui poate fi continuata.

Ge

Daca Wilson ar mai fi ramas sa conduca soarta mariirepublici de peste Ocean, dacii ar fi reusit sä miste maideparte opera de impaciuire politica la care i se duceagindul, el ar fi trecut poate si la alt capitol din orin-duirea lumii : la acela, asa de important si de greu, alnoilor asezari economice.

Am ajuns acolo, in adevar, incit razboaiele nu maisint pornite din capricii sau pasiuni de suverani, atit deredusi in actiunea lor, nici din neastimparul unei clasemilitare, nici din furia nesocotita a unor multimi fana-tizate, ci din necesitatea trista necesitate I de ainvinge, altfel decit prin calitatea si cantitatea productiei,pe un adversar economic.

Traim in faza asasinatelor in masa, cu milioanele,pentru a servi interesele producatorilor industriali, caristring o natie intreaga in jurul avintului de cucerire, deinlaturare, de cotropire.

A stimpara aceasta furie de productie anarhica si preaadeseaori inutila, a cruta si mijloacele naturii si ener-giile umanitatii, a distribui roluri prin care popoarelesä se completeze in loc sa se impiedece, a supune muncarasei noastre imui program din care sa poata folosi ori-cine, aceastä reglementare ar fi, fail indoiala, dupaaceea a statelor nationale de drept national, cea maimare pe care, astazi, o poate dori constiinta lumii.

A stabili apoi, dupa multamirea cui se afla in statulpe care 1-a vrut si a stiut de ce-1 vrea, si aceea a munci-torului care lucreaza la ce si-a ales si, stiind ca ajutala altceva decit cistigul capitalistulut, adesea anonim, apune problema sociala, ca si cea politica, pe bazele con-stiintii umane, aceasta ar incorona opera lui Wilson.

Cine o va face cindva, atita timp dupà moartea iM-tiatorului, nu va uita, insa, tot ce se cuvine acestuia.

1924

OCF III 170-172

5*

AMUNDSEN

Vorbea un politician de duzinä, ministru In guvernulutilitAilor" momentane, si, punind In relief importantaactivitatii sale si a castei de care se tine, arunca desus o, cit de de sus I despretul sAu universitati-Ior, unde o mare parte din profesori, spunea el, sintinferiori semenilor säi, ca si intelectualitätii care nu arfi singura in drept a se mindri cu ce face si cu ce poate.

Era miezul noptii, si mirosuri cadaverice pluteau Inparlamentul calcalrilor de drept. Reä voie am avutatunci viziunea pe care lumea intreagl o are astsazicind i se duce gindul atre regiunile pustii ale Nor-dului incg nedescoperit.

Un om e acolo cu o ceatä de credinciosi. N-au avutparte la nimic din bunurile pe care le Imprgstie politicaarivismului si säturarii. Minat de singura patimA a cuce-ririi pentru stiinta., acela cäruia nu-i trebuie In stiintälauri noi a pornit cu un curaj de viking spre ghetelepolului pentru a gAsi sau a muri.

Si iatä cA nu e om cult pe coaja globului care s1 nuuite toate grijile si interesele zilei pentru a rosti, cinds-a pierdut urma eroului, o rugticiune pentru Amundsen.

1925

OCF III 202-203

68

BRUSILOV

Generalul Brusilov, conducgtorul de pe vremuri alarmatelor rusesti din Galitia, a murit.

Ce departe parem de vremurile cind, luni de zile, inneutralitate si in agonia luptei noastre de apArare, ochiituturora erau indreptati spre mersul actiunii sale, cindacest nume rusesc trezea sperante nebune sau umpleade deznklejdea iluziilor Inse late I

, amintindu-mi de vremurile acelea cind sufereamasa de grozave chinuri sufletesti in tara cea mick ame-nintata, invinsg, ruptä in bucAti, comparindu-le cuaceastà intinsg si frumoasa tail de astgzi, lasatil in pradanumai ambitiilor personale si dorintilor de imbogatire,toga lumea amestecindu-se, fail deosebire de rang,in haosul poftelor dezIgntuite, ce curata si sfinta parenenorocirea de ieri fall de aceastà fericire stropità detoate noroaiele intrigilor I

1926

OCF III 218

89

V. PARVAN

Prin disparitia lui Vasile Pfirvan cultura româneascasufere una din cele mai grele pierderi, mai mult decitaceasta una ireparabilä. Nu se va gasi nimeni caresa uneasca darurile cele mari adunate in cel care asade rapede paraseste o glorioasä cariera : cunostintiarheologice i istorice de o imensa bogatie, o rivnanesfirsita alaturi de cea mai sistematica munca, grijade cel mai neinsemnat detaliu alaturi de indraznealacelor mai inalte ipoteze.

Toate faceau din el un arheolog privit ca egaluloricui ; in strainatatea cea mai culta, infatiseaza mai cuautoritate acest domeniu. Dar, inaugurind i conducindcu un prestigiu atit de incontestabil o noua era inistoria veche i preistoria tarilor noastre, el era 'Incamai mult. Talentele lui de organizator erau exceptio-nale. Dovada, cele doua frumoase publicatii periodicepe care le-a daruit stiintii mondiale. Dovada, mai ales,crearea unui invatamint al arheologiei din care a iesito intreaga pleiada de tineri eruditi cu cari mice naties-ar putea mindri. Era si un scriitor de maricaruia nu-i era teama de nici una din cutezantele mo-dernismului, care-I incinta.

Fara a fi un filosof in sensul specialistilor, mintealui superioara obisnuia sa rascoleasca problemele mari,care pe atitia din noi ne incremenesc in atitudineaunei reverente tacute. Era unul din sefii tineretuluiasupra caruia avea o aproape mistica influenta. Cu-vintul lui cu profetice penumbre era primit in acestecercuri ca al unui oracol.

70

insusiri,

Si idealistul convins, cu gicirea supranaturalului, vafi el, oare, azi, in stApinirea tamei grozave care ni-1räpe§te asa de curind ?

1927

OCF III 236-237

AMINTIREA LUI PAPIU MARIAN

Departe, intr-un sat ardelean, se serbatoreqte foartemodest amintirea lui Al. Papiu Ilarian.

0 epoch' interesantä a istoriei Ardealului invie larostirea aces tui nume. 0 tail neliberà. Mase tärane0icare abia 0-au ci0igat drepturile politice. Intelectualicrescuti cu sacul de malai i bucata de släning adusäde parinti de acasà, in §coli care sint o saracie plingde suflet. Case le frunta01or acestui popor sint ca aleunui preot de sat, goale 0 curate. Oameni de fruntecalatoresc in cänità, pe cergi. Mindria cea mare e sätii carte, sa.' te a§ezi astfel alAturi de ca'peteniile nea-

murilor mai favorizate de soartg. Inaintea nimanui nuse ridicA mai respectuos pälgria decit inaintea profe-sorului, a scriitorului, care impune, in hAinuta luiieftenI, pentru ce este in comoara minii lui. Cindtree muntii, ace0i oameni vin la noi ca ni§te cenzoriaspri de moravuri, ea ni§te judecatori incoruptibili, cani0e preoti neinfrico§ati ai idealelor inalte §i intregi.Prietenul lor este omul de bine, cit de modest ; duma-nul Jor e orice trintor care se 1àfilie0e in binele ne-meritat.

Am avut i eu dascgli de ace§tia.Asa era in Ardealul lui Papiu Ilarian, acum trei

§ferturi de veac.

19X

OCF HI 238-239

72

VALERIU BRANISTE

Pentru liberarea Ardealului nu s-a cheltuit numaimunch' electoralA si, -id si colo, putinA agitatie, ci gindsi scris.

tiu bine ca asa ceva nu mai are pret astazi ; maimult chiar, experienta mea imi spune cA a le avea esteun pAcat, un mare pkat, care poate condamna pecineva si la neizbindA politiCA. Dar nu mai putin respec-tabili in viatA, regretati la moarte trebuie sA fie aceiacari prin suflet au Iucrat asupra sufletului omenesc,izvor al tuturor celor bune, cum poate fi si inceput alcelor mai rele.

Valeriu Braniste, care se duce astAzi dintre noi, afost aceasta, si atita : ckturar, profesor, scriitor, gaze-tar mai ales gazetar, pe un timp cind in tara luiroabI nu era un loc mai expus decit acesta.

A gustat temnita pentru libera expresie a gazetkieisale. A gustat-o de la dusmani, cari nu stiau cA prinsila fAcutà ideii se prAbusesc toate regimurile. Iardupal ce visul lui a devenit faptà...

...Dupä aceea de douI ori a cazut la alegeri.SA ni fie rusine obrazuhii I

1928

OCF III 244

73

AMINTIREA LUI SIMION BARNUT

Intre marii arcleleni, Barnut e, filth' indoiala, cel maideparte de noi, cel mai putin in legnura cu ideile §isentimentele noastre de azi. Cine mai crede astazi, chiarintro batrinii cari 1-au ascultat in tinereta lor vorbinddespre indestructibila, eterna idee romana inainteabunilor, molatecilor moldoveni, cari n-aveau muted* delegionari 1 pe front, eine mai crede in ereditatea to-

, mana Iasata noua, numai noua, romani puri §i neschim-bati, in posibilitatea refacerii Romei aici chiar §i numaiaici, in ineluctabila datorie de a da din noi singuri,perfecta §i completa, toa tit lumea de chestori §i depretori ?

Dar ornul unei singure viziuni §i unei singure mi-siuni cuprinde, in ciuda unor teorii perimate, in aspralui viata, de cremene §i de crita, un invatamint.

E tipul vechiului ardelean, care, inchis in teorialui mareata, nu vede nimic imprejur. A stat acolo laIa§i ca intre ruinele unei necontestate Rome, pe carevraja asprului sau cuvint pe care abia de 1-or fiinteles taranii de la 1848 ar fi putut s-o ridicein picioare. Intr-o viata politica nascinda, el nu §i-areclamat nici un rol. N-a vazut decit orizontul iluzieisale §i n-a ascultat decit glasurile care-i vorbeau dedinsa.

Cu buzunarul gol aveau togele buzunar ? cucapul scutit de vanitati politice, s-a intors, prin ungu-rimea pe care o vedea neplacuta, dar trecatoare, ca

, Legionad la rornani, ostali care faceau parte -dintr-o legiune.

74

s'd mearg5, obosit, dar nu infrint, la Dii manes 1 inanul cutare ab urbe condita.

El n-a lasat nici un urma§.

1930

OCF III 319-320

I DU manes zeii fnani Oat.) : sufletele celor morti, considerate cadNinitäti protectoare.

IOAN RATIU

La o parte de atentia publica, a Ardealului chiar,s-a dezvelit la Turda statuia lui loan Ratiu. Generatiade asfazi, grabitä Ali valorifice drepturile pe care cuatita generozitate si le atribuie, va fi fkut un semnmental de intrebare in fata acestui nume, care pevrernuri a avut un asa de mare rAsunet. Se vor fi ggsitde aceia cari sh" serveasca ignorantei lor fatal de trecuto biografie cu datele cronologice necesare. Eu vreausä-i dau si o interpretare.

Acum jumAtate de secol, conducerea românilor depeste munti scapa din minile clerului. Mare le $agunamurea neinteles si pgrAsit.

S-a simtit nevoia unui mirean care s'a" facä el cefusese ping atunci in sama preotilor cu crucea-nfrunte". $i s-a prezintat de la sine un om zdravAn tru-peste si sufleteste, nu popular prin cuvint, nu mägulitorprin patimi, nu dibaci in a gasi mijloacele de a ajunge,de a se mentinea si de a reveni, si nici un artist inmaterie de prestigiu, invesmintat in tkeri solemne siin izolki impungtoare. Ci un caracter.

Un caracter neinfrint. Om de da si nu. Orn de miceriscuri. Om care moare pe cuvintul lui, la datoria lui.Orice material s-ar fi intrebuintat pentru monurnentullui, marmurd sau bronz, mai tare a fost sufletul aces-tui om, a clirui traditie, din nenorocire pentru Ardeal,a murit cu dinsul.

193a-

OCF 111 321-322

76

ANDREE

L-au gasit in Nordul neexpIorat, I-au gasit ihtreg,p'astrat cu ingrijire in sicriul ski de gheatS.

Plecase cu gindul sä dea tiintii lumi noug, i furtu-nile polului 1-au prins, culcindu-1 aläturi de cei dinurma tovarasi ai lui. Acolo, in invelisul lui rece, el a.asteptat ziva descoperirii, care trebuia s'd vie.

Nu e, oare, in tragedia exploratorului suedez cuplanurile mari, cutez6toare, pe care nedreptatea sortiil-a intepenit pe blocurile de gheatg, ca un simbol ?

Astfel, din mijlocul unei societati neintelegaoaresi crude fatà de cei mai buni ai sài, cercentori in-drlzneti ai viitorului pornesc pe drumul luminat deun ideal care nu e al vremii lor. Ei cad in drum, lacapaul ultimelor sfortari, ca s'à nu se mai ridice. Ingheata nepgarii acelor timpuri triste, ei se pAstreaza,insà, intregi i frumosi.

Ping la timpul cind fruntile respectuoase se p1eac5asupra rInàitii intacte a gindului si a faptei lor.

19.30

OCF HI 335

77"

EDISON

Acel care, la o virstä de patriarh, a inchis ochii inAmerica a fost, fara indoialà, unul din cei mai madcreatori in domeniul tehnicei, unul din cei cari aurazbunat mai rnult asupra naturii du§mane geniulomenesc, §i prin posibilitatile de legatura intre oameni,§i prin punerea la indemina tuturora a placerilor artei,a fost cel mai glorios binefacator al umanitatii invremea noastra.

Inventatorul neobosit a fost, in acela§i timp, un ombun §i facator de bine, care, in fiecare descoperire, s-agindit inainte de toate la cit pot folosi semenii saidin noua taina pe care a smuls-o materiei mute §i oarbe.

0 viata de o puritate de cristal a fost necontenitlegata de activitatea vrajitorului §ffintific, care n-a cu-noseut odihna.

Cei cad fac deosebire intre insu§iriIe suflete§ti §idatoriile morale, aroginduli privilegiul de a fi malrai decit altii fiindca decit altii se simt sau se credmai de§tepti, ar putea lua exemplu* de la americanulsimplu §i modest, caruia, totu§i, in mice ora§ de cul-tufa' un monument ar trebui s5 dovedeasca recuno§-tinta fata de mareata lui fapta.

1931

OCF III 345

78

ANA BRINCOVEANU, CONTESA, DE NOAILLES

A murit cel mai mare poet francez, care era desprepartea tatalui o românca.

Nu e locul in citeva rinduri, a doua zi dupa moarteaei, sa se arate ce Mc unic a ci§tigat in literatura franceza,in a lumii intregi, femeia care crease din biel§ugulsufletului ei, din tot ce poate da o ascendenta intelec-tuala, din indrazneala de a face cu desaviqire nou,din nespusa ei iubire de lumina §i de viata, din eroicaprotestare contra intunerecului §i a mortii o sensibili-tate poetica pe care nimeni n-a putut-o imita, de carenimeni nu s-a putut apropia macar §i care e formulacea mai delicata a ce are mai intim i mai misteriossufletul modern.

De la inainta§ii romani ea a avut acea mo§tenire depoezie care, prin bunica ei, sotia lui Dumitrachi Bi-bescu, bun gospodar oltean, ii venea din neamul, atitde inzestrat literar, al Vacare§tilor. Tot romantismul eieste de acolo. Dar simol ales pentru forma are §i altaorigine : tatal mamei ei, ambasador al Turciei la Londra,Musurus, a fost traducatorul in grece§te al lui Dante.

Pentru nu §tiu ce cuvinte spuse intr-o clipa de capri-ciu, smuls idealismului ei de acea amintire a Eladei, caree in sufletul oricarui inchinator al frumusetei, s-a aruncatimpotriva ei, poetä franceza prin toata cre§terea pe careo primise, printr-o instrAinare de copila de care nu eravinovata, invinuirea c5: §i-a renegat natia. Eu, care ampropus i reu§it ca Academia Româna s-o numere printremembrii ei de onoare, cred cu toata convingerea ca intreeine cinta mediocru in române§te dupa inspiratii total

79

stAine §i. lithe eine aduce, genial, acordurile miste-rioase ale sufletului nostru intr-una din cele mai mariliteraturi ale lumii e de preferat cu admiratie acesta.

1933

OCF HI 870-471

VICTIMA DIN VIENA :CANCELARUL DOLLFUSS

Bestia umang, stAping pe soarta lumii in atitea pri-vinti, a mai facut o victima. Un grup de conspiratoriin uniforme de politisti au patruns in palatul guvernu-lui si au impuscat pe cancelarul Dollfuss.

Piere un om de o energie extraordinara, sarac, demoravuri simple, Fara nimic din falsul prestigiu aldictatorilor obisnuiti, un servitor devotat al rnicii luitAri, pe care credea cä trebuie s-o tie la o parte detulburatele valuri ale imperialismului german. Dollfussnu era un magician, s'i el nu plastrona 1 Functionarintr-o tail deprinsa a asculta de oamenii in functie,el nu dispunea de mijloacele care creeazä si, mentinpe idoli.

Pentru el era o scädere, pentru succesiunea luiun avantagiu. Fiinded el e dintre oamenii cari se potinlocui.

Oricine va crede ca dinsul in douà lucruri : ea unpopor nu poate fi minat cu bombe la o stdpinire carenu-i place si eh' oamenii bombei merità streangul, vaputea face la Viena ceea ce a fAcut acela pe care l-ausuprimat briganzii comandati de acolo uncle un mortmai mult nu intereseazà.

i, in aceastà apasare, constiinta tuturor cramenilorde bine, supravietuitori ai unei civilizatii moralemoarte, va fi cu dinsul.

1934

OCF HI 590-381

1 A plastron° , a poza, a face pe grozavuL

6 81

HINDENBURG

Greoiul soldat aproape nonagenar, care figura capresedinte al statului cirmuit, reformat si insingeratde Hitler, s-a stins dupa ani intregi in cad a doveditcita deosebire este intre un mare general care dis-truge pe dusman si intre un om politic care zi de zise lasa distrus de un rival, fie el chiar iesit din fundulunei aventuri cutezatoare.

Alegerea lui Hindenburg, care a emotionat atunciasa de puternic lumea intreaga, era in legritura nu cutalentele de alt ordin ale maresalului, ci cu o speranta,cu o iluzie a poporului german : aceea ca s-ar puteadarima tratatele dezonorante si mutilatoare, ca. Ger-mania, cu acest invingator in frunte, ar putea fi dinnou ce a fost.

Si asteptarea era zadarnica : fostul supus al rnaiestä-tii-sale celui de al doilea Wilhelm a fost mai pasnicdecit orice burghez asezat, pe baza insignificantei sale,in scaunul confectionat din ideologia 1, astazi completnimicità, de la Weimar.

Atunci, in chip firesc, acelasi popor german, stapinitde aceeasi chinuitoare obsesie, s-a adresat aiurea. Cinevaa cutezat sa afirme cal aceasta opera o va face el, caree in stare sä aseze Germania, razbunata, in fruntealumii intregi.

Si atunci acei cad voisera pe Hindenburg presedinte1-au ridicat pe Hitler ca print" al natiei.

Batrinul a täcut. Poate §i el credea CA acest nou-venitva sAvir§i minunea de care el insusi, care stia ce este

' Autorul se referfi la ideologia republicang a sOtial-democratilor dedreapta.

82

ràzboiul, s-a simtit, de la inceput, incapabil. Va fi avutel in clipa cind inchidea ochii viziunea Rinului trecut, aPoloniei invadate, a Vienei anexate sub conducerea luiAdolf I, devenit impAratul Reichului al treilea", pe careel I-a creat ? Ori poate a binecuvintat pe Dumnezeuia inaintea catastrofei pe care o pregätqte acesta ?

1934

OCF IR 392-393

6*

ca-I

GHEORGHE BOGDAN-DUICA

Cu toata virsta lui inaintata, §tiinta româneascä pierdein Gheorghe Bogdan-Duica, incetat din viata subit laBra§ov, locul na§terii sale, pe unul din cei mai activi§i mai spornici scriitori ai ei.

Facea parte dintr-o generatie razboinica, §i vijelios,aprig peste orice consideratii, calcind in picioare §iinrudire, §i. prietenii §i. sfidind orice critica, a fostacest erudit care avea §i. ceasuri de poezie ca buntraducator in versuri dar care, inainte de toate,simtea nevoia sa-§i descopere un du§man fie §i. intrecei mai de aproape de dinsul §i. sà caute a-1 distruge,gata, de altfel, sa reia de a doua zi relatiile netinutein sama in clipa incle§tarii, care era pentru dinsul onecesitate §i. o voluptate.

Tovara§ul de tinereta al lui Co§buc a infruntat inArdeal autoritatea mitropolitului Miron Romanul, §i,trecut in Bucovina, a purtat razboi cu guvernatorulaustriac Bourguignon. Iar cind s-a a§ezat la Bucure§ti,a alergat indata dupa o tinta pentru noi campanii, pecare le-a dus, nedrept, dar desigur sincer, cu oricinei-a rasarit in cale avind alte idei §i alte metode. Cainvatat §i a fost unul dintre romanii cari au §tiut§i cercetat mai mult, uimind prin formidabila sa in-formatie el vadea aceegi tendinta dominantä aputernicii sale personalitati.

In stringerea §tirilor mari §i mici, mai ales mici,cad migala il imbata de bucurie cu nesfir§itele sur-prinderi ce prepara, el avea aerul unui rasturnator destind, care le rune §i. le sfarma pentru nisipul de carecauta a se folosi, fie §i ca sa-1 arunce in vint. Nici o

84

piedeca nu-I oprea in avintul cercetarilor sale. Si ceiesea din aceastä truth' era neasteptat de nou, stabi-lindu-se legaturi a caror delicateta ar fi scapat privirii,oricit de atente, a altuia.

Dintr-un subiect de nimic el crea o intreaga lume,de care acest amorezat de microcosme se imbata. Astudiat si cunoscut adinc filosofie, pedagogie, istorie,istorie literara, adunind din banul smuls familiei salesarace biblioteci scumpe, pe care, apoi, grabit sa scapede dinsele, le daruia, le impartea, le-ar fi distrus. Separe al era in fundul sufletului sail un om adinc sim-titor, care ascundea aceastä lature, va'dit umilitoare,prin brutalitati voite. Cu atit mai adinca a fost parereade rail a acelor cari, pretuindu-I si iubindu-1, au fastimpiedecati, prin surprinderile unui temperament voitbizar, de la eolaborarea care ar fi folosit tuturora.

Munca lui, insa, o va intilni oricind oricine va cer-ceta domeniile in care, oprindu-se, fie si numai oclipa, el s-a dovedit stapin.

1934

OCF III 394-395

DR. I. CANTACUZINO

Doctorul Ion Cantacuzino era insa§i intruparea inte-gra% a puterii, voinii i inteligenii omene§ti, unexemplar de rasa cum trebuie veacuri pentru a-1darui unui popor.

0 vitalitate imensa respira din trupul sau voinic,din superbu-i cap de rege barbar ducinduli otilela asaltul Romei rivnite, din podoaba bogata, acumaalba, a parului care-i aureola fruntea, din stringereade mina puternic prieteneasca, din ochii stralucitoride lumina, bunatate i veselie, din inflexiunile gla-sului in care era simfonia inski a acestui tare ritmde viata pe care vrista nu-1 scazuse.

Cugetarea lui atingea toate domeniiletoate infatiOrile frumusetei, unind o cunomtereprofunda cu o aleasa eleganta in prezintare, dar maipresus de toate cu o coloratura pitoresca absolutpersonala, §i, la aoest uriaq sanguin jucindu-se cuteoriile §i jonglind cu ipotezele, nu fara oarecare scin-teie de indoiala ironica in privirile care nu s-auaprins niciodata de acea prosteasca incredere in cese pare ea este §i pe care lumea o nume§te convingere§i o stimeaza ca atare, din cind in cind porneau duioaseunde de simtire, care aratau larga generozitate a hil-mii. Cine a lucrat cu dinsul a simtit-o din cind in cind.

Unii au abuzat de aceasta insu§ire marinimoasa. Nuera chip sa-1 fere§ti de o asemenea exploatare : eraprea bun pentru ca sa consimta macar a o recunoWe.

Un astfel de om, dintr-un neam care a stapinit dinsecol in secol, nu se poate sa nu se intereseze de poli-tica. El o vedea in linii mari, care se urcau sus, spreun ideal de libertate umana in care nu era nimic dinpreocupatiile de partid §i de club. ,Orice mi§care in

86

stiintii si

acest sens putea conta pe dinsul, si el i se dadeaintreg. Se putea ca a doua zi s-o uite, cind, oricit arfi lasat sä se intrebuinteze numele sau pe vreo fatada,el scapa definitiei, se revolta, in adincul sau, contraideii ea apartine la cineva, sau la ceva care a devenito doctrina.

Era in acest domeniu cavalerul steagului liber, sice putea fi un program pentru inteligenta care vinturasetoate ideile, dind fiecareia ceva de la dinsul numai asaca o eleimosina 1 pentru saraci 1

Fara gestul lui, viata intelectuala a tarii va fi cevamai ingusta si simtitor mai rece.

1934

OCF 111 407-408

I Eleimosind nailoslenie (gr.).

IOAN BIANU

S-a dus intemeietorul eel adevarat, pazitorul sta-tornic, cinstitul si harnicul strajer al cartilor, asa demulte si de scumpe, aflate, asezate, catalogate si custrasnicie aparate de dinsul, insusi sufletul viu alAcademiei Romane, zeul ei tutelar, viu acolo pentrueternitate Joan Bianu.

Ce nu jertfise el acestei institutii, a carii biblioteca,a carii rinduiala sint un ajutor nepretuit pentru cer-eetatori si o mindrie pentru tara I Bine pregatit, dusprin strainatate la studii serioase, format de conduca-tori ai cercetarilor romanice, scriitor de talent, cusufletul simtitor si cugetarea sigma pe care le-a aratatin frumoasele sale discursuri la Academie, el si-a inter--zis o activitate stiintifica pentru a se consacra uneistrivitoare gospodarii culturale, in care aducea o ne-biruità energie. Ani intregi, ca profesor, s-a multumitdoar cu o obositoare si umill catedra de liceu.

Mari le lui insusiri veneau din vinjosul trunchi la-ranesc ardelean, a carui ramura, dintre cele care numai rasar, era el. Cineva, aruncindu-i injuriile curentela noi, a vorbit de paiele pe care a dormit copilul depe Tirnave. Somn meritat prin munca pe floarea uscataa cimpului parintesc I De acolo a venit acest blajeande veche moda si de sacra traditie, asa cum 1-am cu-noscut, iubit si uneori si rabdat : cu disciplina deroman intirziat care nu stie induplecarea si cu ascunsainima dulce de cioban doinind din fluier.

El a murk spre optzeci de ani, intreg si liar, fiinddintre aceia cari par a rasa prietenilor tot ceea ce aufost.

1935

OCF III 436-437

88

UN VECHI ELIN IN PARIS :MAURICE CROISET

Am fost la m'areata slujbä catolicá pentru acelacare pinä la virsta proorocilor a stat frumos si drept,continuind tipul bäteinilor clAruiti cu euprepie 1 e.'..e-

nica, profesorul Maurice Croiset.Si la noi oricine a atins studiile grecesti a tre-

buit neaplrat sä-1 cunoascal §i sä se inspire de ladinsul, de la gindul lui senin, de la fraza lui dearmonie si claritate. Dar ce fericiti au fost aceiacari au cunoscut pe om 1

Tot era la el proportie ci armonie. Truda grea aapuseanului care träieste numai pentru ctiinta ci-ismulge dureros tainele care nu se dau usor, nu-1crispase si slutise, nu-1 Incovoiase si nu-I zbircise.La catedra sa de la College de France, pe fotoliuls5u de la Academia de inscriptii, septuagenarul,octogenarul, nonagenarul statea ea un intelept alvethimii pe marmura bancilor ateniene. Afarg, ceatase intindea si se stringea inapoi, picAturi cgdeaudin neguri, urlete de sirene si vijiiri de motoaretdiau un aer gros §i obscur, strigAte nervoase trime-teau unde spre fere§tile sllii, iar el stätea lin4tit,strAin de aceste toate de§Antsari ale unei vremi triste

i chinuite, §i in coltul gurii zimbea o usoarà luminarasfrintä din Atena lui Pericle.

Ce päcat ca ultimii supravietuitori ai epocei luiSocrate si lui Fidias se pierd .astfel fgrä urma0 I

1935

OCF III 438-439

1 Euprepte inaltä tinutS (gr.).

89

AVEM SUFLETE EROICE :BANCIULESCU

La Cairo, intr-un spital, otravit cu doctoriile luatepentru a putea cit mai iute sa piece, s-a stins marele,neobositul aviator Banciulescu.

In activitatea publica, plina de zvonul de§ert alintrigilor in serviciul poftelor dezlantuite, care poateda impresia ca, intr-o faza de sovaire morala, deatita lucru am ajuns a fi buni, viata, care ni se rele-veaza acum o data cu vestea acestui trist sfir§it intreap de departati straini, e o mingliere, un indemn, maimult chiar : o asigurare.

Stralucitul ofiter fusese aruncat la pamint in cursulunui zbor Care apus. Picioarele i-au fost zdrobite §iau trebuit Mate. Pe cine oare, dupg o a§a de gro-zava nenorocire, nu 1-ar fi cuprins deznadejdea,cautind doar un colt de lume unde sa se ascundamindria a§a de crud ratezata ?

El, insä, n-a capitulat. Nu numai ea tinereta lui s-ahotarit sa lupte, oricum, pind la capat. Dar n-a parasitnici cariera, chemarea pe care cu atita iubire o im-brati§ase.

Zburator a voit sä ramiie. i cu protezele care-iinlocuiau picioarele pierdute a strabatut vazduhul dela un capat al lumii la altul, o data, de mai multeori, pina ce boala a izbutit sà rapuie aceasta extraor-dinara energie care-1 a§aza intre cele dintii rinduri aleepopeii aeriene din timpurile noastre, capabile §i decele mai nobile indräzneli. .

Oamenii mici §i multi pot sä urmeze cu forfoteala lor.Pentru zilele mari §-tim astfel ca avem suflete eroice...

1935

OCF In 446--447

90

UN INTEMMETOR : DOCTORUL BRINZA

Inaugurindu-se Gradina Botanica, de scum inaintenu numai templu al §tiintei, pe care sint bucuros caI-am ajutat sa se ispraveasca, in scurta mea treceredezastroasa, cum o §tiu toti idiotii la Instructie, dar§i loc de inseninare al Bucure§tilor, s-a dezvelit un bustal doctorului Brinza.

Inca un om 0 inceputurilor.0, mketia acestor inceputuri, fara public, fail in-

demn, fitrit o mina de sprijin, fitrit un cuvint de re-cunoa§tere, fitrit macar siguranta ca opera ce s-a pornitva fi dusa mai departe 1 Dar ce sfint lucru, §tiind toateacestea, sit stkui mai departe pe calea unde te into-var4esc rinjirile ieftenelor ironii, amestecate din cindin cind §i cu piatra de pra§tie a unui copil, cu bolovanularuncat de un nebun.

Doctorul a lucrat a§a. Voia ca §i tara lui aibagradina botanica, laboratorul. Ii era mila .de darul luiDumnezeu din flori i smerite buruieni pe care-1 cu-prinde tara, menita pare ca, prin blastamul potrivnic alSatanei, sa ramiie ve§nic ne§tiuta.

La locul lui, intre plantele lui, doctorul Brinza zim-be§te acuma. A fost pentru cine sa lucreze.

1935

OCF III 455-456

91

s5-0

HORATIU AL ROMEISI HORATIU AL LUMII

Comemorarea lui Horatiu are, desigur, si azi o va-kare mondialä, fiindea in latina lui mestesugità, dinepoca lui August, el infatiseaza pentru oricine, din micevreme, idei generale si sentimente care, daca nu sta-pinesc toate pe toti, au trecut si trec prin inima oricui.

De aceea a si fost cetit, inteles, iubit si urmat ca amica biblie a omului foarte om, cu insusirile si scaderilescumpei si bietei noastre umanitati, in toate timpurile side oameni din toate clasele.

Copiii din scoli, chinuiti de gramatica si urmariti deideea notei la limba latina", au trebuit sa simta si eiea in paginele manualului cu note explicative neroadeeste o viata, aceea spre care tinde si fiinta kr.

In ceasurile libere, smulgindu-se de la truda si mo-notonia vietii, atitia oameni maturi au gasit o mingiierein aceasta asa de placutä, de insinuantä tovarasie. Si pebanca din gradina casei de retragere, pensionarul civilsau militar a suspinat la gindul ca anii se due", eheu,labuntur anni I Unele din formulele lui poetice auintrat, oarecum, in graiul obisnuit al oamenilor culti siau stabilit, in timpuri mai bune decit cele de azi, ca olegatura intre popoare. Horatiu este al tuturora, fiindcamice a gasit o expresie la dinsul, harpa rasunatoaremelodios a tuturor curentelor. A fost si pentru cel ce-sicauta harnic de ogor, incintindu-se de frumusetile na-turii, dar si pentru cel care, cu coroana stropita de yinpe frunte, isi imbratiseaza iubita, la capatul ospatului.L-a previa si eine a invatat de la el versul sprinten cese pare fara constringere si pentru d-1 profesor care aexplicat Arta poetied a datatorului de legi, pe care tal-maciul 1-a inteles ingust si dur.

92

bar si cui dà vietii un scop si o indreaptà spreinaltimile lui nu-i poate fi strain acela care, cu totsingele lui amestecat si vulgaritatea unei conditii delibert, cu toatà instfainarea de orice directie politicA, aizbutit sg cinte Romei un carmen saeculare si a procla-mat, cu profetic glas de inspirat, ce este si ce poate fiomul tare si IndärAtnic in voia sa, fortis et tenaxpropositi".

1935

OCF III 473-474

G. M. MURGOCI

G. M. Murgoci, a carui amintire, zece ani dupImoarte, a fost incunjurata de simpatia statornica ageologilor, n-a apartinut numai acestei corporatii

careia, fara sa fi cautat sa se impuie la locuri deconducere, i-a facut atita cinste prin munca-i statornica,prin adincile cunostinp cistigate, prin putinta sa de adescoperi, imbogatind tiinta.

A fost pina ce 1-a doborit, Inca tinar, boala, ba chiarpeste lungile si nespusele suferinti ale unui corp cudesavirsire zguduit, care parea ca se desface in bucati,a fost insusi tipul rornanului intreg, doritor de a stiorice, de a se deprinde cu mice imprejurari, de a primipe umerii sai zdraveni orice fel de sarcina si in stare abirui greutatile de la inceput si a crea. Ani de zile, laSämänätorul, la Institutul sud-est-european, in pribegiade la Iasi, la intoarcere, asa I-am vazut si 1-am cunoscut.

Era o intrupare a vietii, a viepi care sirnte nevoia slse arate, sa cucereasca, sa se bucure de biruinta cisti-gata. Si aceasta din prisosul energiilor, adunate in ra-tacirile prin munp si de-a lungul sesurilor tarii, al rasellui de pastori mocani, cu ochii la toate zarile si stiind

despice un drum spre dinsele. Petrecea, muncea,calatorea cu acelasi avint.

In toate ducea sinceritate si simplitate. Era incre-dintat de tot ce spunea i incalzit de tot ce statea safaca. Din atita adevar ce era in el ajungea la infatisarinaive si eopilaresti si se lasa, adeseori, la indoiala saula boala, tratat asa ca un copil, multamind cu acelzimbet care i-a ramas totdeauna

Avea un real falent literar si a lasat pagine de an-tologie. Ca dar al vorbirii firesti, spontanee, nu voiuita minunata povestire a drumurilor lui de cercetator

94

stiin-tifice,

sa-si

thin.

prin Asia Mica : erai acolo, de fapt, impreunà cudinsul. Dar ce-1 stilpinea rnai mult din tot ce §tia §iintelegea era ptimintul.

Famintul, cu straturile lui, a cäror explicare la elajungea inteleasii §i pentru un profan. P5mintul, cuvlaga lui, din care cre§te pinea. P5rthritul, cu oameniilui, cu acei oameni pentru a caror impropriethire aluptat. Pgrrantul, cu drepturile ce da unei rase, §i deaceea s-a strAduit pentru unitatea statului roman.

Pamintul bun, care 1-a iubit §i el §i I-a cerut de-vreme la sine.

SO mai 1936

OCF IV 164-185

1. POP FLORENTIN

A murit tin om care nu voia sa moara, care si-aimpus sa nu moara si caruia-i lipseau numai trei anica sa atinga suta.

S-ar fi crezut cä a murit printr-un accident, fiindcao astfel de vointa trebuia sa biruie ping si acea osindastupida si ridicola a mortii, care ne asteapta pe toti.

A fost profesorul meu de filosofie si ce filosofie 1...A agentului constient", pe care el I-a pastrat, tare,neinduplecat, sigur si rece, pina in pragul veacului pecare a vrut sa-I traiasca, daca nu sa-1 intreaca. Profesorblind, timid si sec, care-ti permitea sa si cetesti lalectie", din cartea sprijinita pe spinarea colegului dinfata, si care nu se supgra cind usa desfacuta din titinicadea la atingerea minii sale delicate.

Nu-I stiam cine e. Nu cetisem nuvelele din Convorbiriliterare, care vadeau o inspiratie personala si o deplinlstapinire a graiului din acel Ardeal unde se nascuse sidin care venise foarte tinar. Nu-mi dadeam mina cepoarta subt acea larga frunte bombata, unde nu eranumai agentul constient" si formula matematica afrumusetii", ci si uimitoare profetii in domeniul des-coperirilor, ca aceea a telegrafiei figuriIor si scenelor,cu care ma urmarea cindva pe peronul garii din Cluj.

Un om neobisnuit, dintr-o rasa tare ca stinca, fie siintr-un delicat trup, disciplinat pentru adinci batrineti.Un amestec de rationalist pedant si de visa-tor mistic,cu oarecare aplecari care bizarerii copilaresti.

In fond, toata generatia lui, cind a avut originalitate,era asa.

4 septembre 1936

OCF IV 182-183

96

MEILLET

Franta a pierdut pe cel mai mare dintre Iingvi§tii ei,pe omul cu scaparari geniale, despre care se poate ziceea §tia §i patrundea cu mintea toate limbile de samaale lumii.

Din aceasta imensa cuno§tinta, Meillet scotea prin-cipii pe care, pina atunci, nu le putuse fixa nimeni.Tot ce era ca operatie sufleteascl in formele cuvinteloril atragea §i il pasiona. Gindirea lui puternica desco-perea operatiile de o extrema finetä, prin care gindul,a§a de greu de prins, devenea grai §i, peste alte feno-mene ale mintii, graiul mergea mai departe.

Avea o infatipre de preot oriental omul cu barbalunga rasfirata, cu ochii obositi subt ochelari, cu dis-creta infati§are atit de cucernic modesta. Dar, cindincepea sii deslu§easca teoriile sale, verva se ridicasimpatica §i convingatoare din acel marunt trup obositde munca.

Paralizia-1 lovise, §i cei citiva ani din urma n-tu fostdecit un lung chin. Moartea a fost miloasa puind capatacestei umilitoare suferinti.

25 octombre 1936

OCF IV 188-189

7 N. Iorga, Pagini dem, vol. II 97

SIMBOLUL DE LA SATU-MARE(VASILE LT: C JCIU)

S-a dezvelit la Satu-Mare, linga Iocul unde a fostpreot, monumentul lui Vasile Lucaciu.

E un simbol in legal-mg cu acela care a fost insu§iun simbol, un mare i glorificat simbol.

Se dAdea lupta eroica pentru drepturile poporuIuiroman de subt coroana Sfintului Stefan, dar mai alesde subt apilsarea unei trufa§e clase de magnati §i aunei caste de functionari dresati savant pentru prigo-nire. Erau in rindurile osta§ilor natiei noastre avocatielocventi inaintea tribunalelor, subtili cazu4ti juridici,oratori parlamentari cad f5ceau onoare tribunei, erauprofesori cari tiau s5 predice de pe catedrg §i scriitoripentru cari limba romaneascä n-avea nici un secret.Dar pentru multimile pe care se sprijina o astfel deapgrare n-ajungea acest rrignunchi de intelectuali. Tre-buia omul care sg intrupeze, in fiinta sa vazuta, intinuta §i glasul s5u, in atitudine qi gest, aceastg lupta.Si chemarea socialg sO fie din acelea care ingaduie,care impun revelatia agresivg a profetului.

Cu fata lui de romang frumuseta severg, cu trupulde atlet, cu glasul tunOtor, cu mi§carea poruncitoare abratului, cu baina de preot, ca o toga de tribun, VasileLucaciu intrunea aceste insu§iri. Rgzboiul national i§iavea, peste capeteniile adevgrate, icoana consacratg,zeul dupà vedenia cgruia alearga cetele credincio§ilor.

Si pe urm5 pe urmg nimic.Era un om ca oricare §i mare dovadg de intelep-

ciune nu 0-a dat osteneala sa para a fi mai multdecit era.

98

Astfel, nu i-a stricat acej moment reprezentativ incare a incremenit in mintea unui popor intreg inaintede a se turna in bronz monumentul de astázi, in care,din nou, intrupeazg, la un ceas de tagaduiri, rezis-tenta nebiruità a neamului nostru.

16 decembre 1936

OCF IV 104-195

7*

PIRANDELLO

Italia a pierdut pe unul din cei mai de seamii scrii-tori ai ei, dar nu dintre aceia cari reprezintà mai binespiritul italian, in care trgiesc insusirile sufletesti pecare niciodatii nu le-au pierdut, nici in cele mai relevremuri, urmasii vechii Rome.

Cäci Pirandello era, inainte de toate, un sicilian, iarneamul de acolo are in vinele sale elemente care yin dinvechea indoialä elenicA, din obisnuinta sofistica a joculuicu ideile, din aplecarea de a considera realitgtile dreptiluzii mai mult decit iluziile drept realitati si, pe lingaceasta, tendinta mai:A de a despica firul in patru side a se pierde in lumea lucrurilor infinit de subtile.

De aici tot extraordinarul dintr-un teatru care nusamanä cu celelalte, ca unul care prezintä urmarireametodica' a consecintilor unei bizare inchipuiri sau calc:1si dincolo de hotarele comediei decente pentru a urmrtriun caz interesant de psihologie.

S-ar zice : un tovariis al lui Bernard Shaw. Dar irlan-dezul, celtul acesta, cu ascutitul zimbet de räutate si dedespret, acest profanator si al mortilor pentru a face sAscapere flacära albastrà a satanismului slu, apartine alteirase, si, mai ales, nu are in el, in ce priveste forma, friulde disciplina romana care n-a lipsit italianului.

Pe acesta il reg5sim frate cu buna noasträ miisuräromang in altä lature, cea mai putin cunoscutà, dar maidurabill din opera lui : povestirile.

Acolo e un adevärat farmec de simplicitate bunk' siuneori duioasà, ori dna e vorba de vinzarea dureroasaa livezii de maslini, ori dacä o maimutä isi sugrumä insomn stäpinul, ori daci profesorul inchis in gindurile

100

sale, de nu mai §tie minca §i dormi, ia palariile plouatede pe banci drept ascultatorii inaintea carora peroreaza.

Cu acesta ne cunoa§tem, §i ne recunoa§tem numai inacesta.

1936/7

OCF IV 196-197

AMINTIREA LUI PETRU LICIU

Foarte rapede dispare amintirea, afara de cArtile deistorie a profesiunii lor, pentru aceia cari, ca mari artisti,au complectat i in5 !tat prin interpretarea lor pe toppoetii sccnei.

Nu e asa pentru Liciu.El n-a fost numai omul capabil s deie viatä sufle-

telor celor mai deosebite, prin scinteia animatoare careera in sufletul s5u insui. Nici o profesiune i nici ochemare n-ar fi putut cuprinde intreg un om asa deadinc uman.

La el, cultura malta, puterea dramatica, statorniciade caracter, credinta fata de ideal, prietenia devotatà,dorinta de a ajuta, nevoia de a iubi erau unite si cu ceamai incint5toare modestie, pentru a crea unul din acelefoarte rani tipuri morale care nu se pot uita.

Plecat asa de tinar dintre noi, stingher, afarà de untatà asa de bAtrin, care I-a plins pin5 la moarte, el sepastreaza induiosatei noastre memorii si cu tot farmeculexistentelor prea nobile i prea curate ca sà le poat5.p5stra prea multA vreme pamintul.

27 april 1937

OCF IV 208-209

102

LA SICRIUL UNUI GENIU ITALIAN tMARCONI

Marconi n-a murit : el a incetat de a teal Sau, maicurind, el s-a mutat in toti aceia cari servesc genialelelui descoperiri 0, mai ales, in aceia cari sint meniti s'ale duc'à mai departe.

A incetat de a tali Marconi aceasta inseartn a. nu-mai atita : ea' Natura §i-a ràzbunat, prin exercitiul legilorei de fier, pe acela care a cutezat a-i descoperi atiteadin marile ei secrete. $i de acuma, pina se va mai iviunul ca dinsul, irul acestor descoperiri s-a oprit. Dru-mul care ducea la izvorul tainelor, pia la el nepg-trunse, s-a inchis.

Era, cu toatà mama irlandezà, venit'd dintr-un poporde sentiment 0 de mare imagina tie, care n-a dat niciun mare inventator, un italian in toat5 plenitudineacuvintului. Adea atunci cind cineva este in adeväritalian, un roman.

Cu multi s-au luptat romanii §i au biruit, cu multeneamuri pe care le-au distrus ori le-au prefgcut. Dar,inainte de toate, §i ei, cei vechi, ca *i acest dictator a!legilor firii, ca §i acest imperator al misterelor, n-auputut suferi tirania brutalä a Naturii. Ci, de la inceput,au infruntat-o §i au silit-o s'a ingenunche.

Marconi era astfel din neamul acelora cari spArgeaumuntii, cari deschideau drumurile in pustie, cari supu-neau riurile 0 le stringeau in hotarele de piateà pestecare n-aveau voie s'a treaca.

Dominator prin acel ingenium ' al cArui nume I-adat limba lor roman5 0 oamenilor de geniu, 0 in-ginerilor.

I Ingenium prieepere, talent (lat.).

103

Fiindek' 0 unii 0 altii, fii ai puterilor lumii, stiu säli arate ea' si-au gAsit, in sfirsit, stäpinul.

28 iulie 1937

OCF IV 219-220

MOARTEA UNUI PAGIN : LUDENDORFF

Ludendorff n-a adormit intru Domnul", de care s-adespärtit violent, ea de un intrus semitic in templulzeilor strAmosesti, ci, oasele avind sg-i fie astrucate 1la Tannenberg, cu eroii, el s-a dus cu sufletul ski setosde luptg, de biruintä si de stapinire in Walhalla luiOdin si a zeilor acelora nemilostivi.

Rgzboiul cel mare pentru stàpinirea lumii de carerasa singurl avind drept la aceasta a fost provocatintretinut de spiritul lui.

El I-a gindit ca teoretician, 1-a pregatit ca organiza-tor, 1-a condus ca strateg i tehnician. El, cu sigurantaoarnenilor unei singure idei i unei convingeri absolute,1-a insufletit.

Povestirea lui stingace n-ajunge ca sä aräte ce afost el in imensul avint german pentru posesiunea pa-mintului intreg.

Cind s-a vazut invins, el nu si-a väzut greselile, pecare, asa cum gindea el, nu putea sà le aibg, ci acAutat vinovatia aiurea si a descoperit ca fAptas alnenorocirii pe Rastignitul de la Golgota.

Asupra lui, sprijinit pe mitologia aricA a stfamosiIor,a pornit el un rAzboi, pe care, incetul cu incetul,1-a insusit maifericitul rival, ajuns, el, sef al poporuluigerman.

Si azi pàginul, care si-a rázbunat, merge sa ducAsolia ultimei i marii sale biruinti contra divinitAtiisemitice zeilor Nordului, cu minile rosii de singe si cuochii de infiorgtoare gheata.

22 decembre 1987

ocF Iv 235-236

1 A astruca a fnmorrninta.

105

si

si

INAINTEA UNUI MORMINT(GHEORGHE TITEICA)

In marginea cimitirului plin de amintiri, linga ripacare-si asteapta alte ramasite omenesti, a fost coboritacum doua saptamini un om care nu va putea fi in-locuit.

Despre ce a fost profesorul Gheorghe Titeica potvorbi specialitii In studiile matematice, i cea maistralucita dovada a valorii sale a fost, acum citiva ani,invitarea la Sorbona, pentru a da acolo lectii intr-oramura de stiinta pentru care nu se afla nicairi unulmai competent. De sentimentele ce se aveau pentrudinsul in strainatate marturiseau legaturile de strinsaprietenie ce pastrau cu dinsul, vechiul elev roman alcolii normale din Paris, cu usile inchise strainilor,

fostii lui colegi. Iar navala de flori revarsate asuprasicriului sau arata cit de iubit era el in cercurile undei se cheltuise atitia ani invatamintul.

Dar casa lui de om public era Academia Romemii.Aco lo, secretariatul fusese multa vreme al strictei

gospodarii create de hursuzenia hii Dimitrie Sturdza,om grozav la socotelile mkunte In toateDegetul magic" cuprindea in el o intreaga corectitu-dine si o disciplina cu fiori. Parvan, plin de mari pla-nuri romaintice, s-a asezat fin acel rost cu ginduri detransformäri revolutionare, intiparite de personalitatealui navilitoare. A trebuit Titeica pentru ca secretariatulacademic pe oinci ani, menit a-i apartinea pe viata,

capete o definitie care va rdminea.Academia e o bogatasa scapatata i pradata de stat,

care-i face mila din cind in cind. Din ce-a avut i-au

108

domeniile.

th-fi

rgmas mai mult griji si indatoriri. 0 nesfirsitA stAruintà§i un simt al imprejurArilor se cere pentru a le stapini.Firea de Wan rAbdator si sta'ruitor a lui Titeica aputut s-o facA.

Dar cum a gospod5rit el acolo e nu numai o lectietie [Mete, ci una de inalta moralà.

23 februarie 1939

OCF IV 297-298

UN MARTIR AL $TI1NTII $1 DATORIEI :GHEORGHE LONGINESCU

Vechiul meu prieten Gheorghe Longinescu s-a dusla Foc§anii na§terii sale ca sa se a§eze pe veci lingamormintul, plins indelung de lacrimile sale, al fratelui,profesorul de drept, Stefan, de care-I lega, ca i deceilalti fii ai negustorului focOnean, admirabile senti-mente de farnilie, care nu mai sint din vremea noastra.

Nu s-a §tiut clecit de un cerc restrins ce a fost viataacestui om de bine. 0 groaznica tragedie pe care el aprimit-o cu atitudinea unui erou care era in acela§itimp §i un perfect cre§tin, impacat cu sarcina carecazuse asupra lui.

De Una'. Inca, el orbise aproape cu totul. 0 iluziede vedere lateralà. Un altul s-ar fi cufundat in intune-ricul desperarii sale. El, Irish', a luptat.

Chimist pasionat pentru studiile sale, el a facut, de-cenii intregi, sa i se ceteasca din cärtile i articolelepe care nu le putea petrece cu ochii. $i a dictat cerce-taxi proprii, a caror tiparire n-o putea supraveghea.

$i a fost el, oare, pentru aceasta, un om arnarit §iaspru, cautind sa-§i razbune pe altii ce patimea de lanemiloasa soarta ? Dimpotriva, nimic nu i-a putut tur-bura seninatatea. Daca uneori setea de dreptate il in-drepta catre oamentii violenti, era de ajuns un cuvintde rechemare al unui prieten ca sa revie la desavir§itulechilibru al unei vieti frumoese, care, in ciuda suferin-tilor din urma, se va fi incheiat cu un zimbet ca aloamenilor din antichitate, pe urma carora calca.

19 aprilie 1939

ou IV 313-314

1OR

V CREATORI SI OPEREDE LITERATURA 51 ARTA-

BALADA POPULARA ROMANEASCAORIGINEA g CICLURILE EI 1

Poezia populara se poate trata din punctul de ye-dere estetic, admirindu-i-se frumuseta sau osebindu-seinsusirile care alcatuiesc caracterele acestei frumuseti.Daca e vorba numai de apreciare, fireste ea, fiindehestie de gust, unei aprecieri laudatoare i se poateopune alta in stare O. cuprinda critica cea mai aspräori chiar cea mai pätirnasa.

Poate fi vorba, hied., si altfel de poezia populara. Iu-birea pentru dinsa o poll face O. fie sirntita la fiecarefraza, dar nu pentru a o proclama sigrii sau vorbesti.Din acestalant punct de vedere, si el foarte legitim, aiinainte de toate dorinta de a sti, printr-o cercetare me-todica, al aril scop e aflarea unui adevar, relativ saunetagaduit, pe care apoi sä-1 infatisezi intr-o dezvoltarelogica, care sint rosturile, categoriile, lipsurile poezieipopulare, in ce imprejurari s-a alcatuit fiecare din ele.si intrucit ea oglindeste aceste imprejurari. Pe urma,neaparat, se poate studia fiecare din aceste categoriidin punctul de vedere al ritmului, al rimei, al epitete-lor s.a.m.d.

Poezia populara inseamna poezia cunoscuta, raspin-dità, dintata, repetatä, iubita, amestecata cu viata,inainte de a fi scrisa, si care putea sä nu fie scrisa, sicare, chiar cind e scrisa, nu e scrisä de aceia cari aufacut-o si au cintat-o, ci de altii, cari grit prinsi decuriozitatea artistului ori a omului de stiinta fata dedinsa. Adeseori mai veche cleat rasPindirea deprinderiide a scrie la un popor 0 mai totdeauna margenita laaceia cari nu obisnuiesc a scrie si pentru cari, chiar,pentru cetirea carora nu scrie nimeni, ea satisface, in

1 Leclii (acute la Universitatea populard din Vilenii-de-Munte (n.a.).

111

iorme care-i sint particulare, care pot 'Area naive,simple, stingace, dar care se pot ridica, in parte, si deaceea, pang la cea mai superioaral i autentica frumu-se, nevoia sufletului popular de a-si rosti muzical sen-timentele cele mai firesti ale omului, precum i de apAstra amintirea acelor imprejurari care 1-au atinsfrAmintat mai mult.

Cine a fAcut poezia popularä ? Poporul." Poporul,luat in miile sale de oameni, poate insä numai recu-noaste felul säu de a fi in poezia pe care o primestesi o pgstreaz5, ducind-o, cu multe adausuri i schimbgrilocale si personale, de-a lungul veacurilor. Unul singura trebuit sá afle, insà, cintecul. Acel unul singur aveanevoie de dinsul pentru iubirea, dorul, jalea, bastamullui de atunci, si el nu intelegea sa pgstreze vreun dreptde stäpinire asupra cintecului pe care oricine-1 puteaintrebuinta, pentru o simtire asemenea cu a lui, cumel insusi ar fi fAcut-o dacA ar fi gAsit cintecul ce sepotrivea cu starea lui de atunci in gura altuia. Sau,daca e vorba de baladà, unul singur, un lgutar dinvremuri, a gAsit-o in mintea sa, la masa unui domn,in acea epoca de amin tire care I fiindcal nu era cartes-o sprijine, se ga'seau altii de tagma lui, cari o prin-deau indatà, pentru a o putea cinta la alte ospete, cihdmAria-sa ar fi cerut, intre pahare, sa i se spuie cevadespre cele ce au fost odatà cu cei cari au stat in ace-lai si au luptat pe aceleasi plaiuri. Astfel, cutimpul se amestecau anii, faptele, oamenii, si abia dacäse mai cunostea ceva din faptul primitiv in ciudataimpleticire poeticsa in care tot mai multe note popularese amestecau.

Despre baladd e vorba infai in aceste pagini.

1

Dar se pune intrebarea : balada popular5, in leg5-tura cu viata, cu faptele, cu biruintile si iubirile vole-vozilor, se poate ea caracteriza mai de aproape ?

Aceastà baladä nu e doar fixatà pentru totdeauna.Ea trAieste in vremuri i dupä vremuri, in oameni

1 : tare.

112

Tiparit

si

scam

si

dupà oameni. E noua cu fiecare om nou care o cinta,si trebuie A.' fie adevärata si pentru fiecare epocA careo ascultà. Ea primeste idei, cunostinte, sentimente,fapte strAine vremii in care s-a näscut pentru pome-nirea unei ispravi de vitejie. Nu se poate gasi unmester asa de mare in osebirea horbotei de urzeaki,incit sa poatä statornici tot ceea ce e mai vechi, maiautentic intr-o balada, sà tTagA contururile care s-au totsters cu timpul.

Balada se dna, sau, mai bine, se zice. Zicereaaceasta e o recitare melodicA. Putem spune ca parteade cintec intovArAseste partea de poezie, o recheamain minte caci altfel omul nu e in stare a da nimic-- o intretine, indemnind si incAlzind pe zicAtor", oadauge si o preschimbl insà, prin cAldura creatoarecare-I cuprinde pe acesta, incetul cu incetul.

0 rima prea netedA, repetata la fiecare pAreehe deversuri, ar fi o piedecA. Prea s-ar cere mult de laacela care zice" dacA ar fi sä stie pe de rost atiteabalade. De fapt, sint rime pe care le intilnesti in ace-Iasi cintec dat de oameni deosebiti. Ele sint cuceriritehnice asa de insemnate, incit nu se pot uita lesne.Plac prea mult pentru a nu se opri in amintire. $i elesint de folos, slujind ca niste puncte de orientare siregasire.

Iar intre dinsele se deapang balada in sunetul incet,discret, umbrit al cintecului, nu in saltul eroic al rime-lor indrAznete, lunecind de la un vers la altul pe formecomune verbale, care se pot inlocui cu cea mai mareusurinta. Cintecul &A ritmul, el statorniceste lungimeasi felul versului ; peste rimele cele mai dese, care sepreschimbA necontenit intre sine, povestea se desfa-plea, bine ritmatl, potrivita pe deplin cu acel cinteccAlauz si tovaras, care merge el inainte si face ce vreadin ce vine dupA dinsul ; iar, din loc in loc, fulgertto rimä rara, aratind cintaretului cA nu s-a inselat, ca,da, acesta e drumul cel bun, cA, fail a merge tocmaipe tocmai in urmele inaintasilor sai, el a atins punctulcare trebuia atins si de unde calea se lamureste maideparte.

8 113

Cetiti prefata culegerii invatatorului Vasiliu, urmariticu ochiul critic baladele culese de dinsul de la o ruclacare, o data cu bucuria de viata lipsa de nevoi atineretii, zicea", dar acum, nevastä cu multe nacazuri,nu mai zice, ori de la un batrin care a trebuit sa fiecultivat, curtenit, ispitit la cintec, ca sa mai incerce cubietul lui glas stins ceea ce-I facuse cunoscut si delauda cind era un Meat' voinic. Veti avea, pagina cupaging, rind cu rind, ilustratia celor spuse aici.

Dar anume tipuri se pot alege din comoara neorIn-duità de valoare inegalä pe care ni-au dat-o iubireade frumuseta a poetiIor, curiozitatea de viata originalapoporala a romanticilor, ambitia ori dorinta de a folosia carturarilor in apropiere de popor, tendinta de aajuta la intemeierea unei tiini noua a folcloristilor,culegind i reproducind, de la batrini, de la femei, dela tigani ca G. Dem. Teodorescu, care scrie suptdictarea Solcanului, lautarul Brailer, dupg un sistemori dupa altul, cum se intimpla, in lipsa unui indrep-tariu si a unei discipline. Aceste tipuri trebuiesc sta-tornicite pentru a ne putea indrepta, in sfirsit, prinhaosul de frumuseta i trivialitate, de autenticitatecirpeala care ni sta inainte. Numai dupa ele se maipoate incerca o clasare, o gradatie si se poate face inadevar ceva care sa samene cu o restituire.

1910

ILR 25-35

si

I

si

TINERETELE VACARESCULUI

Afarä de sprijinitorii cari fAceau parte dintr-o gene-ratie mai veche, din marea boierime de divan cu bar-bile.cärunte, mai erau i altii in societatea munteanadin apropierea anului 1821 cari doreau scoalii de in-vkatura' inaltà in româneste i toate insemnatele ur-marl ce trebuiau sa piece dintr-insa. Pe acesti oameniIi vom intilni si mai tirziu, dupä scoaterea terilornoastre de sub hobotul stApinirii grecesti, dar Inca deacum ei trebuie schitati spre mai buna intelegere anoilor imprejurAri culturale. Ei sint i cei diitui scriitoriai poeziei nouà romfinesti din Muntenia.

La 1804, supt domnia lui Constantin-voda' Ipsilanti,pleca inlauntru", spre Apusul cu multe asezàminte decultura haallà, pleca pentru a intra in vreun pensiondin acelea ce drideau bune cunostinti de limbile mo-derne tinArul Iancu lackescu, impreunä cu un dasal-epitrop dupà datinA grecul Zaharia, i cu Costa-chi, fiul pnarnicului Jonitä Falcoianu. Iancu era fiul

numit dupg bunic, vechiul poet de dragoste si deinchinari Ienachita' banul al lui Alecu Vacarescu,poet si el, ba Inca- intiiul in ceata cintgreatà a V5.ca-restilor, deprinsi a-si turna in stihuri reci si bine mgsu-rate huzurul de boieri mari. Nevastg-sa era ElencoDudeasca, fiica marelui ban Nicolae i sora vestituluirisipitor, cutreiefator de lume i rgspinditor de daruriin Apus, Constantin, cel din urma dintre Dudesti. Erao femeie cuminte si asezata, stringritoare i foarte pri-cepura in ale gospoariei ; vesnicile zguduituri aleciudatei casnicii en un poet usuratec dup'a datina vea-cului al XVIII-lea, adesea doritor de cite o altà

8* 115

psihi-mu I si peristeri 2, nu-i erau pe plac. Lea din1796, ea-1 lash* in prada oftarilor putin dginuitoare si seasezg deoparte la casa ei, rgmiind de acum pentrutoatg lumea Dudeascg dupg tatg, dar clucereasg dupgbungtatea de bgrbat pe care o pkgsise. In anul urmg-tor, mitropolitul bebui sg dea o hotgrire de despgrte-nie, i Elenco-si csapgtg astfel toatg averea, pgng atunciin mini care nu erau deprinse a cruta. De alminterea,zilele bietului sot rgmas singur, fgrA nevastgcopii pe lingg Iancu se näscuse din aceastg cgsgtorienepotrivitg i doug. fete, Mgrioara i Sgftica se chel-tuirg rgpede : la inceputul veacului celui nou, Alexan-dru sau Alecu Vgcgrescu nu mai era in viatg. Deci demamg-sa fu crescut Iancu, i ea-1 trimese la Vienainaltelor stiinte. Se pare cg el rgmase mai multi aniin strginItatea invaltAtoare, cgci, in vremea sedintelorCongresului din Viena, Dudeasca se afla acolo, undenu venise, desigur, pentru a vedea mai de aproapebunele isprgvi ce face cu averea sa pe sfirsite frateleConstantin. Un lusru e sigur : cg n-a fost printre boieriicei dintii ai lui Caragea. In acesti ani de studiu, destuldc mult prelungiti, el cgpätg deplina cunostintg a limbiigermane, destulg stiintg de frantuzeste pentru ca sise poatg incumeta a tglmaci in aceastg limbg, indatadupg auzire, un discurs al mitropolitului, tinut inainteaambasadorului rusesc Ribeaupierre in 1827 (dar Gheor-ghe Bibescu, viitorul domn, unul care-si fgcuse univer-sitatea la Paris, ii iei inainte), i poate chiar intelegerepentTu limba italiang, pe care petrecerea la curtea im-parateascg a vestitului autor de opere Metastasio 3 opusese la modg in cercurile inalte vieneze i pe carelancu o auzise vorbitg la Pisa, unde-si urmg in-vgtäturi1e.

La 1815, unchiul sgu Nicolachi cocosatul, acela carea trebuit sg se axnestece, farg nici un folos, fireste, inrgscoala oltenilor lui Tudor, acest Nicolachi, mezin alVgcgrestilor, care cinta si el cintece noi sau potrivea

Psihi-mu, peristeri sufletul meu, porumbito (grec.).s Pietro Metastasio (1898-1782) poet italian.

116

§i färiI

--

cintArile mai vechi ale fratelui sa'u mort, trimetea luilancu prefata barinului Ienachi la cunoscuta lui Gra-matic i voia sà-i aminteascA astfel ce a fost neamul,care i-au fost indeletnicirile i ce datorie lasà elurmasilor.

La aceastA data, Iancu se intorsese acum dintre str--ini aflase un loc intre dregAtorii erii. CapAtasecaftanul de cAminar, bun pentru inceputurile oricäruievghenis', §i, ca mijloc de cistig, isprAvnicia de Tirgo-viste. Pentru intAiasi data, la 12 ianuar 1814, tingrulscria, ihtr-o slovä mare, grAuntata, elegantä, care aratd

deprinderea cu caligrafia rotunda' a Apusului, clueunchiul Nicolachi, care stAtea la tail, pe mosia Orin-teasel a VAcarestilor, ingrijind si de partea sa, si de anepotului acestuia, care avuse alte griji. Iancu stAteain casele Dudescului", ale unchiului slu Constantin,care umbla meleagurile prin Europa ; se intilnea dincind in cind cu Golescu, bAtrinui, pe care-I kmmestetata Radu", sau ou un neica Afendache", cu privirela care nu dorim nioi un fel de lAmuriri, sau,cu puternicul Barbu Vacarescu, unul din fruntasii terii,acela caruia Zaharia Carcalechi, ferlegdrul 2 din Buda,Si aduce mai tArziu, la 1829, lauda cA a dAruit nu maiputin de 90 000 de lei pentru cartea i coala roma-neascà. Intr-un colt de odaie se mai vedea i dascaluldin zilele de la Viena, el si cu ciubucul sàu. NeplAce-rile nu-i lipseau. Chiar de la inceput el scrie despreamestecItura, intristAri, frici i scirbi ce, din ceasul ceant sosit in Bucuresti, au inceput a ma coprinde, fairàa-mi da ingaduialä nici mAcar un secund al minutuluica sA pociu sA alsuflu, cu toate cA am toatA nAdejdeala Dumnezeu i la patronul meu, sfintu Ioan". 0 datA-1vedem in ceartA cu un boier, MihAitA, poate Filipescu,despre care Nicolachi, un cAlAuz cuminte in acesti aniai nesigurantei, 11 asigurA cA e om al Belului", al atot-puternicului vistier, i om de cask' al lui vodA, i, deci,

Evghenis noblete.Ferlegar editor.

117

11-1i

trebuie crutat : sa cuvine ca sa nu te strici cu dinsul".Altfel, invatatul vlastar al Vacarestilor nici nu era ceeace se chearnti un functionar model". Judecatile luierau rare si nu tocmai potrivite pentru a multami peimpricinati. Dusmanii sài adusera lucrul si la cunostintalui vorlä, i, iarasi, la 6 iulfe 1816, unchiul Nicolachiscrie cu invätaturi : Nu sint multamiti dà dumneatapentru ca dormi mull, pentru ca, pina a te gad, fadmulte ceasuri, ca nu vei a scoate pricinile inaintea du-mitale i, mai la urma, ea tii pricinile cite doao i treizile Para a le cerceta... S cuvine sa sä auzaacestea da un ispravnic nou, si mai ales de un Va-caresc ?" mintuie cu mindrie pentru isprhvile nea-nuilui sari batrInul. Sfaturile nu folosira, i, la iunie1817, Iancu era inlocuit cu Constantin Olanescu.

Dar lancu primea i scria i alte scrisori decit ace-lea de mai sus. In ele se vorbeste de Dafinica, de Vito-rita, de Drajda (Dresda), Parisu i alte preafrumoaselocuri imparatesti", de un obrajel" pentru care face

piarda cineva viata, de cetirile din Sapho, sufle-tul poeziii, sufletul meu Safo, amorul meu", desprernormintul" unei vieti fara stralucire, i totusi petre-cerile de la tall sint zugravite de un cunoscator inaceste rinduri Eu tin amindoa màiestriile, i vinato-riia de cele taratoare pre pamint, cit i da cele zbura-toare prin vazduh, i da pestii apelor".

Putin timp dupa sosirea lui in tail, Iancu destainuiseunchiului celui bun, care-i scria dulce Iancule" sicaruia-i marturisea unirea gindurilor noastre", cä nutn zadar cetise stihurile parintesti i familiare si 'nu inzadar strabatuse la Viena frumoasele carticele, legatein piele galbena cu flori de aur, ale lui Metastasio, luiVergiliu, lui Ovidiu, inaintea carora MetastasieVirghilie si Ovidie" se inchina cu adinc respect depoet al iubirilor usoare i alter simtiri fara trainicie, inpustietatea lui de la mosie, i dunrnealui unchiul Nice-1achi primi o bucatä poetica destul de frumoasä, pentruca aduca aminte si el ca faoe parte din corul cIn-

118

p-aiei

Ali

se-si

tgretilor in graiul terii i sa rgspundg cu aceastg ras-platire", care nu e lipsita de frumuseta :

Dartil poeticei ti-e dat drept buni mostenire ;De-aceea vaz ca-ti prisosesc, tot intru o unire,Dulceatà, duh poeticesc, file bun si inclinare :L-tist mestesug, nu zic mincium, verkine nu le are.Nu te !rise] cu mAglisiri 1, nu ma prefac, ma crede :Sfnt drepte toate cite zic, nestine nu le vede.Si ce sã zici, ar putea, cit de dusman sa fie ?Mlidita esti acelui trunchi, drept : dar o trufieSi nu te lasi a te-nsela, ca scapeti in gresale :Mintea sil-ti fie-ndreptätor : de poate-apoi, te-nsele,Si iar atunci vei mai vedea cite stilpari 2 Ili vineDeobste de la cei ce simt c-asa ti se cuvine.Tràieste dar indelungat, vesel i cu dobinda,Si vezi adeseori cununi departe de osinda.

In aceste frumoase versuri, cu desfgsurarea curatgling, NiocAae Vacarescu dadea acolada poetica nepotu-lui sgu.

Cintecul acestuia din urmg, plin de dulceataritm", nu e aratat anume. Dar se pare ca-1 putemdescoperi. Prin unele stingacii de forma, prin unele do-vezi de Mindrie invatata, prin avMtul tineresc, vesel,prin adevgratul miros de Ora ce se desface dintr-insul,prin desgvirsita asemgnare a vietii din marginea Tirgo-vistei, Primtivara Amoru/ui arata a fi scrisg atunci prinanii 1813-1814.

0 bucata mai intinsa : vedenia lui Amor, care vinesa vadg in somn pe un poet deprins a-i deschide deseoriusa, dar care se face, data aceasta, pentru public, carenu trebuie sà alba prea rele idei de un tingr ispravnic,a nu-I recunoaste. Cu Amor, care vorbeste mult si in-florit, facind destainuiri de care dulcele Iancu" nu mai

* A mdglisi a Iingui pe cineva spre a-1 in§ela.2 Stilpare Tamura verde, infrunzita. care se imparte in bisericii in

Dominica Floriilor.

119

si

si

avea nevoie, cu domnul mic al vietii sale, tinkul boierin vilegiaturà pe dealur de lingä cetatea marilor mine,merge prin vAzduhul noptii de varl, cind in atita tainIargintie sint infàsurate \dile ce se coboarä de 1.a

mAngstirea din virf a lui Mihai Viteazul, la ale earuisfinte moaste nu are rägaz sä se gindeascá anacreonti-cul epicurian in giubea de ultimä modä.

La inceput, versul scurt, plin de ciocniri intre silabe,de nesigurante la accentuare, de elemente indoielnice,pe care nu stii cum sa le orinduiesti, acest vers usorcade totusi asa de greu, raspinge. Ne inchipuiam ca."

noul poet dintre VAcgresti, cä noul imitator al sältArete-lor versuri italiene si franceze ni va vorbi de citerasa oropsite, de coarda" ce i se rupe, de muzele sta-pine, de insusi maria-sa Apollon :

Cel mai nalt din eintgtori

(pe nemteste : Der höchste unter den Sängern) deanume arme" care se stie ca sint o sageata trimeasilde preafrumoasa Vinere, al cgrei hram 11 slujeste cucredintg, de atitea mii de ani, omenirea, ba chiar si deMart cu

Sabia plinfi de singe,

de Bach" cu tirsul impleticit, deCeres, Pan, faoni, silvani,

de egida Minervei" si de tridintul lui Neptun", pgn6si de mgria-sa Joiul", pe care tovarasul, nu invattitarul,Atanasie Christopulos 1 il numea Zek. Stim toateacestea 1

Incepem s'à asculthm numai cind apar privelistilenouà ale terii, ale acelui minunat colt de tarä, cu turnu-rile vechi ale cetatii domnesti, cu larga apä a Ialomitii

1 Mhana.sie Chrtstopulos (1770-1847) poet grec a cann opera a in-fluentat dezvoltarea liricit noastre.

120

lunecind linistitA printre tufari, cu povirnisul inalt undecopaci de livezi batrine, präfuiti de aurul lunii, ascundharagi de care se razimä vita cell pirguieste rodul.

lard :...Cimpia

De supt poale de Carpati,

care e nota patriotic5 rásuna aid delicat, ori cgversurile au fost scrise inainte de .Lazar, ori CA in eleräsunA un ecou poetic al invátätorului, dasalului"

amp deschis de vitejie,La rumânii lhudati.

Zarea o inchid in fatà surpaurile"D-un oras ce a dommt,

pe cind girlita" trece prin cringul foarte-nveselit", side la el de acasä (cAci

Acolo am eu ca§cioariiPe un virf de delipr)

vine spre dinsa,Murmurind incetipr,

o apsoarr din via Vacarestilor, din conacul dumisaleispravnicului.

Si acuma, inspirindu-se de la toti cintäretii apuseni aiunei vieti de tall unde nu e altceva decit petreceresening, muncg- lesnicioasa de oameni multAmiti si jocuripline de noroc, poetul ni se infaitiseazg dind pildä lamuncitorii" säi de la vie, la gradini", prinzind pase-rile stirn : stigletii vioi si scatiii de aur cu mrejiamggitoare" sau trimitind cu cruzime moartea in dobi-toace prin tevile fulgeratoare" care pe p5mint se nu-mesc purl cu cremene. Ca in scrisoarea ce v5zurammai sus, dupa urmärirea de vulpe, de iepure fricos",de lup ngravit sä fure", vine rindul pescuitului dinal apei fund". Nu lipsesc citeodatà si consideratiile,

121

cerute de tehnica poetica a timpului, despre autorurlumilor" :

D-arnanunt privind fIptura :Plâneti, Räsarit, Apus,Stain gindind : asa naturaCine-ar fi Invirtind de sus ?

Acuma vine si noaptea ratacirii pe Rugg Amor, zeaboieresc care nu prea obisnuia sä calce prin lunca Ialo-mitei. Cu dinsul vede poetul

Pa cer mii de mii de stele

si faclia noptii", iar pe pamint. ramasitele de viata cedainuiesc in ceasurile menite odihnei : vapaia focurilorde surcele", al fintinei viu susur". Si, cind soaptelesfatuitorului tainic se incheie, simtim cimpia trezindu-se ;.aici sint cele mai frumoase versuri :

Saltà-n sus de linga focuriCalatori si ciobinasi,

glasul de fluieras" prinde a suna, basicutile de roual``stralucesc, se aud zbierari de turrne", se vad rindu-nelele" scaldindu-se din zbor in apa riurilor, se urmg-reste ratacirea zglobie a fluturilor si furtisagul nestricg-tor" al harnicelor albine ; aratorul" isi mina' boii saigrei la pas" si, prevestind pe Rodica lui Alecsandri,

Ducind ap5, cint fetite.

In fata, turnuri, case, vii, gradini" vadesc Tirgo-vistea, si acum soarele vine sA-i dea in vileag singura-tatea :

Se inalta cu mindrieSoarele spre r5sfirit ;Toate lui cu bucuriePe loc inchin5ri trimit.

AceIasi amestec de adevarata frumuseta cu umpluturigreoaie, cu greseli de gust ce sfarma taina inriuririipoetice, il intilnim si aiurea-n caietelul de tineretàin versuri lungi, ca in Simpatie, in vesele versuri scurte,

122

Minutul indumnezeit, cintecul de triumf al iubirii im-partasite, cu unele versuri neobisnuit de puternice :

In ochi-mi stralucescDoi sori cc mi-ncalzescC-un umed foc de-amor...

Aur nep;etuitFruntea mi-a-mpodobit...

Eu sint incoronat.Mai mare imparatDecit un Cres 1, un Cir 5.

Cu notatii diafane, necrezut de dibace, pentru...pasuri de zefiri;

Cind calc spre trandafiri.

Aproape nu e nici una d,n bucatile de la inceput caresa nu cuprinda rinduri vrednice sa ramiie. La sfirsitulunei lungi tinguiri obositoare rasar aceste doua versurilimpezi, simple g adinci, carora li-ai pune aka data :

Oriunde stai, unde te plimbi,In gindu-ti fa s-am parte.

Dup 5. o revarsare de Vorbe prozaice in ritm incet,solemn si de; ert ea un alai fanariot, inima e atinsa peneasteptate cind cairn aceste douà linii :

Cit pcntru mine, e lucru mareSi umbra umbrii ei cea mai mica.

0 alegorie, din cele placute veacului a XVIII-lea, por-neste cu_ a. descriere asa de puternica precum e aceasta,atit de nouil pare el :

I Creme ultimul rege (560-546 Le.n.) al statului Lidia din AsiaMica antick vestit prin bogitiile lul ; Cirus 1-a Invins ei i-a cuceritregatul.

Cirtss al ll-lea, cel Mare rege (558-539 Le.n.) al statutei persancreat prin anexarea Medial (550 Lidiei (546 Lem.) i Ilabilonulul(538 1.e.n.).

123

a

Le.n.),

Iar fierbe marea-n spumeDe groaznice talazuri,$i s-a lasat deodaa0 neguri-nfooatä...

In generalitati asupra vietii, intr-o cintare a iubiriicare nu se injoseste a fi personalg, amanuntitä, adevii-ra tä 0 serioasà, ci zboarà in lumile mäiestrite ale ele-gantei, in acest cerc vrAjit al veacului se poarta dealmintrelea toatg aceasta poezie. Ea nu tinteste mai sussi nu urmareste nimic mai mult decit izbinda intr-o in-triga arnoroasä, pretuirea unei prietenii si laudele corn-petente ale unchiului. Iancu VAcArescu nu se gindeacitusi de put'in se: rAspindeascl prin tipar scrierile salepentru a le pune in mina boierimii, cu care n-avea ni-mic a face, sau a multimilor, pentru sufletul ciiroranu-si simtea nici o intelegere, si totusi, pe lingsd Carca-lechi de la Buda, care atita astepta, sl i se dea versuriboieresti in editurg, se infiintase, la Bucuresti chiar,unde tipografia Mitropoliei scotea de mult de suptteascurile ei numai lucruri sfinte, o tipografie pro-fana, a boierinasilor Räducanu Clinceanu si Dumi-trachi Topliceanu, dintre cari cel dintli imprurnutasecu bani si pe Dudescu, unchiul poetului nostru. Bachiar Iancu cintase, la 19 april 1818, deschidereaacestui asezgmint de rAspindire a scrisului, läudindpe intemeietorii izvorului de izvodire" de la Cismeaualui Mavrogheni si atitea semne ale neamurilor noul :pravila de legi data de Caragea in lucrul mesterilorde la Izvorul Tamaduirii, spitalele nota ce se deschid,rivna binelui ce creqte zilnic, avintul, ce nu se maipoate aggdui, al patriotilor" cuvint nou, venit dinApus, pentru greci, dar si pentru romani si chiar§coala aceea a lui LazAr care va face, zicetipografia", ca :

Podoabe-n graba s-am romfinesti.

Cea dintal tipAritura care poartà insenmarea tipo-grafiei de la Cismeaua lui Mavrogheni, Pravila lui

124

Caragea, trebuia sä coprindO obi§nuitele versuri lasterna ; ele se cerurg. lui Iancu VOcarescu a clrui faimäde poet era acum cunoscutä. Datina cerea sa se cinteneamul, faptele, insu§irile alese ale stOpinitorului, darcondeiul zvicni in mina acestui om nou, §i se a§ternurrtastfel aceste rinduri de durere §i de nädejde, aceastäputernicä intrupare a unui ideal care nu mai %Irma samIde curtile fanariote :

0, de-arn putea-ni dobiridi$i cite-aveam pierdute,Atunci ce duhuri n-ar gincli,Ce guri ar mai fi mute ?

Atunci si acest corb OrmanIar acvila s-ar face,$i-orice roman ar fi roman,Mare-n razboi si pace !

In lunga lui viatO, care tinu pang in mart 1863il vom intilni adesea ca pe o simpaticti figura

n-a mai scris Iancu VOclrescu versuri ca acestea.

Dar gloria se märgenea in aplauzele citorva prie-teni si cunoscAtori, iar o sarcinl nationalä nu-§i recu-no§tea acest talentat boier, cam lene§ §i aplecatatre toate plAcerile vietii. Intre grijile din fiecarezi, in astimpurile dintre petreceri, el lucra cu in-grijire, cu simt pentru greutätile artei adevOrate laversurile sale märunte, care rivneau spre elegantO.In manuscris sint Inca o multime, multe din ele,bune : poezii satirice ca aceea care schiteazI astfeltipuri din societatea de atunci :

Nici Parisuri, nici Londra nu poate0 cocoana de moda sa-mbrace,IncIt insusi cu ea s-aibil pace.

Sau chiar chemAri la o lupta in care poetul nuera sä fie printre cei dintiii intrati in primejdie :

125

Radkina strImo§easciDe vor vrea s'a odrAsleasei,Aibi toti o sirguinta,Cu un cuget p vointlImprejur a o-ngradi.

Apoi prelucriiri si traduced : piesa Nanina, Mii-loacele de a forma o slugii bund, din 1824, unttratat despre patriotismos", strAmutat din greceste,note de gramatick cgci a avut si el ambitia de ada una cu litere latinesti" prin litere se naste.literatura", scrie el, iar de la slove sa.' n-astepte cinevadecit numai slovenire", insemnäri lexicale si asamai departe. Multe scinteieri, putin'à lumink Dacáau putut iesi la 1830, intr-o tipografie nemkturisitkPoeziile alese din ale d. marelui logoftit I. Vileilrescu

Alexandru-vo& Sutu il Meuse, scotindu-1 din neplà-cuta ispfavnicie, logofat de stralni pentru stiinta sade limbi ce avea aceasta se datoreste nurnai in-demnurilor, intoviiräsite de cele mai mad compli-mente ale lui Eliad care, si in prefata Gramaticii saledin 1828, vorbea de izbinda fantaziei acestui Ana-creon romfinesc", despre eintàfile sale cele dulci, ve-sele, tinere si viteze" viteze, nu I ca el insusi",si ad5ogea, ca o fagiiduialä pe care si-a Onut-o : Denu le va da afark sint silit a ii spune &à o s5 i le fursi o sal i le dau en la luminV.

ILRV 30-40

EMINESCU SI GENERATIA DE ASTAZICU PfilLEHIL LIND CAIITI NOVA

E un lucru hotarit astazi ea fiecare generatie, fiecare,,rind de oameni", cum se zicea odata si in scris, si se-zice i astaz_ numai in graiul neprefacut al taranimii,vede altfel lumea, judeca altfel in problemele de cape-tenie, ca si in lucrurile mici, si are, pentru oameninatura, o simtire deosebità. Logica de evolutie ce seafla in orice proces de cultural i felul paiticular in caregeneratiile se pregatesc pentru viata cer aceastä necon-tenità prefacere.

Faima, ca i felul de intelegere ale unui scriitor crescsau descresc si se preschimba in aceasta framintare deidei i sentimente noua a unor multimi omenesti innoite.Maruntele articole de moda intelectuala pierd odcecautare, i abricaiflii lor Ii ineaca intr-un faliment de-finitiv reputatia. Operele marl i trainice pot sa alba oeclipsa, o intunecare, ce corespunde cu o incetinealasau o oprire in mersul civiizaiei nationale, dar luminalor calauzitoare tot invinge la sfirsit. Sufletele vadse dezvolta la aceasta lumina, dar intr-un timp se de-.osebesc unele linii in focarul binefacator i i se dauunele explicari, iar in timpurile ce unneaza, altele. Bo-gatia ei pare ca nu poate fi cuprinsa deodata, si sedesfac parti pentru a fi intelese. Iar inceputul e tot-deauna acelasi pentru marimile dominante : soarele arasarit, iar veghetorul intirziat care scrie slove mici laraza rosiatica a Pampa se simte indemnat a cobori per-delele ca sal impiedice intrarea cruda a luminii albe,

Ioan Scurtu, Mihail Eminesca's Leben und Prosaschriften, Leipzig,1903 ; 158 pp. in P. E cea dintii buni biografie a unui scriitorroman (n.a.).

127

si

si

I

care-1 turburg. Peste citeva clipe, insg, lumea intreaggva einta imnuri de recunostintä astrului triumfgtor.

Ce vicisitudini si in soarta reputatiei si tglmäcirii 11.4Eminescu I

Acum treizeci de ani Convorbirile literare, pe atuncio foaie din Iasi, o foaie revolutionarg in materie delimbg, de orientare culturalg §i de pretuire a trecutului§i prezentului literar, tipgreau, din cind in cind, inpaginile lor lungairete, poezii de M. Eminescu. Un numesimplu, schlicht, subt rinduri iarg§i simple, populare, sepoate zice, in care se exprimau toate adincurile tragicesi toatg ginggsia de colori superficiale ale sentimente-lor, toatg intelepciunea unei minti cu experienta largg

nenorocitg, toatä boggtia unui spirit de o vastg si fe-Julia culturg, toatà noutatea strAlucitoare a unui ginddeprins a strgbate ping la capgt, neinriurit §i neinfrico-sat. Asa cum vorbea el, in ritmuri de o muzicg imbg-tAtoare si tainicg, oricine dintre cei umili putea sa semingiie i sg se indemne, sg invete si sä fie mai bun :rostul armonios al lumilor ggsise Inca uu glas omenescprin care sg se invedereze intrucit e inggduit aceasta.

in ce stätea multgrnita fatä de acela care n-o ce-rea, care intr-o miscare de mindrie se fgcea a o rgspingechiar, dar care s-ar fi incglzit, desigur, de dinsa ?

Cei de aproape, membrii Junimii" afara de unulsingur ggseau ca tingrul sgrac, care pgrea strain inmijlocul lor si a cgrui prietenie cu Creangg era legatamai mult prin palarul cu vin i prin gluma rusticg, areceva talent, dar Ca nu e Inca stgpin pe un scris limpede

cg pgcgtuieste in privinta limbii si a gustului ; caidei, Ii ggseau cam inapoiat. Ca oameni cu priintg pen-tru dinsul si pentru literatura romfineascg, acesti prietenide o data pe sgptaming Ii dgdeau ostenealg pentru a-ipieptana stilul, si erau oarecum jignii cind 11 vedeaudi, in loc de a fi recunoscator, se Indaritnice§te. Cind

128

O

i

O

poeziiie apareau, i se raspundea de la Bucure§ti undeunul din corifei era d-1 Hasdeu, plin de un adinc dis-pret pentru Eminescu prin hohote de ris batjocori-toare. Iar omul trecea inainte, infgurat in plato§a sade diamant, iscodind necontenit, in cursul zilelor salesinguratice, §i aruncind apoi, nepasator, in urma, auruluirnitor al frumusetii noul

Intr-o zi, nebuni de nebunia unei boale urite, denebunia neamului sau fara noroc, de nebunia oboselilorunei munci de gazetar facutd cu prea multa sinceritate,cu prea multa jertfa §i cu o uitare ga de desavir§ith .de sine insu§i, incit dadea dreptul oricui uite. D-1Maiorescu,facu atunci sa apara un volum de poezii aleseale lui Mihail Eminescu. In toata tara spiritele roman-tice ale tinerilor de amindoua sexele se entuziasmardpentru poetul nebun.: baietanii §i baietoii i§i lasaraplete, vorbirá gros, se uitara crunt, impartgira cu scum-patate ginduri tenebroase §i sentimente oculte, se pre-fäcura ca au halucinatii §i porniri bolnavicioase ; iar,pe de altä parte, ei strinsera ceva bani pentru a aveadreptul sä se numere intre binefacatorii poetului, alecarui versuri Ie declamau cu atita admiratie pentru...sine in§i§i.

Du§manii literari prirnira, fire§te, cu alte sentimenterroutatea fatall pentru literatura noastra. In nebunia.lui Eminescu ei vedeau ca o sfintenie a nerecunogteriilor. Mintea incilcita a poetastrului trebuia sa fie cu-prinsä odatrt de acest mare intuneric. Unii o spuseraproste§te §i cinic, altii, mai isteti, dar nu mai putinbucuro§i, nu uitara sa adauge de acum inainte la vorbede laude care nu le ie§isera din gura pina atunci califi-cativul injurios de nenorocit", care se &à cu mindriamilei. Ace§ti oameni nu s-au dezmintit nici pina astazi.

Dar o generatie noua de scriitori se ridica. Unii seivirà in zodia liii Eminescu §i calcara intrucitva pe ur-mele lui. Altii scrisera cu totul neatirnat, aratind, insacu orice prilej cultul lor pentru Eminescu $i cantinain viata lui norme pentru viata lor artistica, in modulde productie al lui canoane pentru arta. Ei

9 - N. Iorga, Pagini alese, vol. ll 129

sa."-1

intele-

sera pe Eminescu ca pe un romantic : din voia lui else despartise de lume, pe care artistul" terminimportat, cu noua teorii estetice, din Franta aredreptul i datoria de a o dispretui, iar intimplator chiarde a o mini, exploata i Inela. Traise cu toata demni-tatea schivnicului intr-un turn de tildes", nepasator

rece", cum singux s-a zugravit. Avea oarecare sim-patie pentru vremi de tot vechi, compatimire pentrucei de tot saraci i, incolo, dorise pentru neamul ome-nese distrugerea pe care o merita. Scrisese putingreu, amestecind blestemul pentru realitate in rug-ciunile sale care ideal. Un zeu sinistru, taiat in mar-mura neagra. Cit eau a facut aceasta conceptie nuse poate spune indeajuns.

Elsa iata ea ea se dovedeste falsa. Se scot la luminaarticolele poetului, §i se vede ea el nu le-a scris pentrupine, facindu-si ris de cei ce i-o dadeau cu o cumpi:MAprea mica, ci din caldura adevarata a unui suflet cevoia sa faca bine, nu sie insusi, nu prietenilor de cafe-nea i berarie, nu membrilor unui cenacul literar, cineamului intreg, mai presus de clase si mai presus dehotare. Se destainuiesc scrieri ale lui pierdute prinziare, se comunica o surna de caiete, in care se cuprindepoezia i proza pe care nu le-a tiparit. Dar nici nu le-adistrus, caci el stia bine ca sint in ele diamante careasteapta numai ceva mai multa taietura pentru a stra-luci deplin. Se vazu astfel ca Eminescu, marele cetitor,era si un mare comunicativ, un foarte harnic scriitor,si se intelese ca el nu s-a nascut beteag in aripile voin-tii sale de a produce, ci ca aceste aripi au fost frinteprin dusmanie, i, mai ales, prin acea prietenie neinte-legatoare care le distruge mai sigur.

Un nou Eminescu al:dm : minte setoasii de a sti, su-flet doritor de a se impartasi altora, inima revarsin-du-se in buratate, ochi puternici tintind necontenitidealul.

$i tinerii timpului nou, dezmortiti de betia formule-lor mizantropice i individualiste, simtind, o data cu

130

si

si

puterile unei rase sangtoase, nevoia de a le exercitapentru izbinda unei culturi adevgrate, au primit cubucurie solia cea bung. La lupta lor ei au mai ggsit unindemn in icoana, curgtitä astazi de ceatg, a celui maistrglucit reprezintant al mintii românesti creatoare intimpurile moderne.

16 nniemyrie 1903

OCF I 79-84

9*

C. NEGRUZZICU PRILEJUL UNEI EOM NOUA A OPERELOR LW IN PROZA

Minerva" a inceput, sub ingrijirea d-lui Il. Chendisi a d-rei E. Carcalechi, o editie noua si, data aceasta,in adevAr complea, a operelor lui C. Negruzzi, povesti-tor masurat, fin si clasic, unul din intemeietorii prozeinoastre moderne. Volumul I a aparut de citeva sapta-mini si cuprinde intreaga proza a acestui autor. Se scotdin uitare si unele lucruri mai mici, pe care nu le ga-sisera editorii de mai inainte. Proza lui Negruzzi e, insa,taria, insemnalatea, valoarea lui de capetenie. In acestvolum avem ce-i trebuie mai mult publicului din toatescrierile lui, destul de felurite, desi foarte putine lanum ar.

Sint rani scriitorii clasici pe cari scolarii sà-i inteleagasi sä-i guste, la cari sa se gindeasca apoi cu placere sidupä amintirile din clasà. Nu mi-aduc aminte sa ne fimiscat Alecsandri, care suna si trecea ca o muzica, nicichiar Bolintineanu, cu toti eroii lui taiati grosolan, co-lorati tare si incàierati salbatec. Deci, cind profesorulde romfinä din clasa a IV-a a liceului din Botosani, unardelean entuziast, care pgstra acasá la el ca o comoaràvechea editie Socec", legatà scump, a scriitorilor nostricelor mad, cind, deci, acest aspru profesor de inimAdeschise volumul elegant al lui Negruzzi si alese pentrucetire pe Alexandru Ltipumeanu, nu eram mai bucurosidecit de o cetire obisnuith adicä nu eram de locbucurosi. Pe incetul, insg, acele fraze simple, cuminti,pe care-ti venea s'a le cetesti cu un gias potolit, paredaveai sI spui o taing, acele fraze de toate zilele, fara ocomparatie, fail o exclamatie, fgra un mestesug si osiretenie, acea poveste lirfa ca de martur biltrin al ye-

132

chilor imprejurgri puse sdpinire pe noL Sufletul copilu-lui e cinstit : el nu poate fi cucerit de once, dar se dgintreg. Copiii urgsc cetirea in ea insgsi i o iubesc nu-mai cind ea nu mai este o cetire, ci fereasta limpedeprin care anumite lucruri mari, strasnice, minunate sevgd. Si iargsi copiii au in inima lor bogatg putinta,care lipseste celor mai multi dintre oamenii marl, de aintelege, de a admira i, intimplgtor, de a indeplinieroismul. Cite suflete de viteji i feti-frumosi nu su-grumg scoala si nu ingroapg viata 1 Iar cei ce rgminviteji i feti-frumosi, aceia uitati-vg la nedestoinicialor pentru inselare, pentru tradare, pentru lingusire,pentru socoteli, pentru izbindg aceia au rgmas copii.

Deci atunci, intr-una din odgile de slugi ale uneivechi case boieresti din Botosani, unde era clasa noastrg

unde acum stau slujbasi de-ai politiei acelui oras, amvgzut noi vreo dougzeci de copii, cari pot fi oricindmartori despre aceasta pe Alexandru-vodg Làpu-neanu groaznic om 1 i pe fricoasa doamng Ruc-sanda, care poate, insg, sa-si otraveaseg blrbatul cuinvoirea i binecuvintarea rnitropolitului, pe Motoc vor-nicul, care se zbate asa de dureros inaintea mortii prinsfisierea de cgtre norod noi II vedeam ca un sarpecgruia st sà i se zdrobeascg capul si cite unul din

Vedeam cgmgri de prinz, in care vinul rosu seamesteca in revgrsarea inclestarilor cu singele rosu pen-tru ca sg imbete deopotrivg, ping la nebunie, pe tiran,vedeam tacuta odaie de umbra in care bolnavul ne-legiuit hirciia asupra mortii, ngpgdit de singeroase ve-denii, i aveam un suspin de usurare cind aflam cg s-aindeplinit fapta, cg a murit acel voievod eau, cu hohotulde ris al dracului in gitlej.

profesorul ne dadu sg bem mai departe din bau-tura visurilor.

Parcg cetesc astäzi pe Sobieski si ronthnii. Iargsi, nuindeplinim aceastg treabg mecanica de a depana slovenegre in odaia cu mirosul muced, ci privim de pe cul-mile de ziduri negre ale Cetatii Neamtului cum vineregele riga" si hatmanul, si stolul strglucitor deoaste care cuibul nostru de plgiesi, asa de putini nu-mai pentru ca sg fie asa de mari. Ridem Cu dispret,

133

ceilalli.

noi, toti cei douazeci din clasa a IV-a, cind crainicul cutrimbita lunga ne indearnna spre inchinare. $i stam noiasa zi de zi impotriva multimilor, tot mai flaminzi si totmai eroici, pina ni se ingaduie de Sobieski, uimit, iesi-rea cu cinste din cetatea moldoveneasca. $i ne crescaripi, aripi mari cit idealul, dind putem spune cotro-pitorului regal ca sintem numai sease oameni, dupa cezece din noi au pierit din mila mariei-tale".

Ba am patruns si hazul de ghidus, foarte istoric, dealtfel, si imbatrinit, din descrierea provincialului de laIasi, sau din alte chipuri si scene ale Scrisorilor la unprieten. Acel afurisit stil limpede, usor, care incepeaca in Gramatica lui Man liu sau ca in Rdzboiul luiWeiss, pink' te lua intreg in brate, acela ne momea. Sidoar atunci intiiasi data invatam istoria romanilor, cuun bun profesor moliu, care dormea cind nu ne ador-mea, asa incit nimic, dar nimic nu ni se prindea deinirna. 1 $i doar atunci am mers sa vedem manastireaPapautii, a lui Stefan cel Mare, si ne-am intors de acoloca si cum am fi vazut la tara niste vechi grajduri da-rimate I Numai prin Negruzzi am avut multä vremevedenia trecutului.

Peste doi ani ceteam pe Eminescu si pe... d-1 C. Mille.Ceva mai tirziu, putinii cetitori dintre noi dadeam iamaprin noutatile librariei franceze. Ce departe ramasesein urma Cetatea Neamtului si iatacul de agonie alLapusneanului 1

Cind, pe urma, am cetit, cu ochi critic", dataaceasta, pe C. Negruzzi, am gasit, o data cu slova lui,si irnpresiile, vedeniile mele. Numai in Scrisori zimbe-tul era cam vestejit de vreme ; risul acela batjocoritor§i rau al satiricului fara indrazneara, fara ideal imi hihiala ureche prea batrineste. Ma intrebam din cind incind, dezmortindu-ma de monotonia acelui scepticismusuratic, totdeauna asemenea cu sine insusi, ma intre-barn daca pe acel timp de prefaceri maxi, in acele zilede lupta incordata, cind ne fauream viitorul, nu era sicite ceva care sil zguduie sufletul, sa miste inima in-tr-un ritm larg, sa intepeneasca de seriozitatea patimii

134

acea fata mica, batrincioasa, raufacios-zimbitoare pecare o vedeam in locul portretului cunoscut al luiNegruzzi. Flora romtinii, scrisorile acelea cam pretioase,alcatuite din rama§iturile anilor din urma, mi se paruracu totul uscate. In Zoe povestea unei fete caremoare de iubire in Alergarea de cai, un cadru demoravuri romantice, ware §i spirituale, care s-ar po-trivi, desigur, mai bine in Parisul din 1830 decit inChi§inaul Basarabiei, cu eroi din Rusia §i din Moldova,in acestelalte doua marl nuvele rn-a respins sentimen-talitatea falsa, cuvintari red pentru patima calda. Maideunazi aflai, printr-un articol al celui mai bun cunos-cator de scrieri din acest timp, d-1 G. Bogdan-Duica,Ca vestita schita Cum am inveitat romtinege e prega-tita, nesincera §i neadevarata, §i ea a facut multà du-rere unui biet dascal cumsecade, care n-a uitat-o pinala moarte. Scrisorile pe care le dau editorii cei noi n-aunici concentrare a sufletului, nici lumina. Iar din arti-colele foii oficioase, conduse de Negruzzi, ii vad caavea cea mai proasta idee despre taranimea din vre-mea sa.

Toate acestea se explica, desigur. N-a fost in steal-natate ca altii ; a cetit la intimplare. A trait ca micfunctionar. A scris dupà staruinta prietenilor : a luiEliad, a lui Asacln, a lui Kogalniceanu. 8i n-a avut pu-blic. N-a avut ideal. Dar toate timpurile §i toate vristelevor arata aceea,i admiratie pentru Alexandra Liipz4-neanu, pentru Sobieski i romemii.

3 iulie 1905

OCF I 106-111

DINICU GOLESCU

D-1 Nerva Hodos dä o editie perfectä a notelor decalatorie pe care acum optzeci de ani le publica laBuda, pentru folosul bietei sale natii umilite I rämasein urmA, pentru Invatatura ei prin exemplele civilizatieiapusene, nu numai a celei materiale, care uimeste maiusor i trezeste mai greu emulatia barbarilor" ingrozitide minunile tehnicii, ci mai ales a acelei moraleDinicu Colescu.

Editia e perfectd prin reproducerea Ingrijitä i siguräa textului ; fàrä d-1 Nerva Hodos n-am fi avut Biblio-grafia româneascd veche inteleg : aceea pe care oavem prin boggia stirilor cuprinse in prefatä, prinvarietatea multora din informatii i prin critica discretäcu care e scos la lumina adevArul. Se dau i ilustratiitrebuitoare : un chip frumos al lui Golescu in toatämaretia boieriei sale, care se intrevede mai putin inscrierea ce urmeald, o pisanie de biseried i foaia din tiia editiei originale.

Multe &Orli vechi se pot retipOri dupg atita timp,pentru plOcerea i usurinta eruditilor, pentru multu-mirea bibliografilor, cArora astfel de daruri ca editiad-lui Hodos in conditii de excelentà tehnicA le sint ne-pretuite, pentru intimplatoarea cetire a celor ce nu semultumesc numai cu beletristica vremii lor. Unele dinele, foarte putine, se cer a fi tiparite din nou i, apdrindIntr-un nou vesmint, exercia o inriurire necesard asu-pra spiritului unei epoci.

1 Constantin (Dinka) Golescu, Insemnare a ciiidtoriei mele in anal1824, 1825, 1826, tipiiriti din nou si insotitii de o introducere de NerveHodos, bibliotecar-ajutor al Academiai Bomfme, Bucuresti, 1910 (n.e.).

136

Intre acestea, un loc de frunte ii ia cartea Golescului.$i azi avem nevoie de oameni cari sa compare starea

noastrl, desigur nenorocitä, cu starea mai fericita aaltor tan §i neamuri. Acel care o face trebuie sä tieseama, inainte de toate fara care conditie ar fi datnumai o lucrare de curiozitate i interes trecator demotivele exclusiv morale al buneistari de care se bucuraEuropa in adevar civilizata, el trebuie sä descoperesufletul de muncii §i jertfa, de solidaritate 0 ideal, decredinta §i speranta care e la baza triumfurflor lumiimoderne in stapinirea §i folosirea naturii.

Dacä acest om va fi un biet scriitor ori un marescriitor, un cugetator de mice treapta, va fi folos, darnu a§a de insemnat. Doar acesta e me§tqugul scriitoru-lui §i al cugetatorului : sa se incalzeasca pentru ce efrumos, bun, nobil, vrednic de omenire i sa vada, dinmijlocul societatii care-I cuprinde i binevoie0e a-Iindura, ceea ce in toate acele privinti e mai presus destarile de lucruri actuale, peste care zboara avintul sim-tirii i cugetarii sale! Un preot care se inchina cu evla-vie de dimineata pina seara intr-o tovar4ie de pagini,ce poate fi mai firesc 1 Nu se impresioneaza nirneni, §icon0iinta nimanui nu se zguduie §i nu se preface prinacea zguduire.

Altfel e, insà, cind unul din acei pagini cari se uitàla cer numai de vreme bunä ori rea se treze0e, prinvoia lui Dumnezeu, care 1-a pornit pe drumul Damascu-lui §i 1-a fulgerat cu mila sa, altfel, cind el, cel aspru §icrud, tagaduitorul §i batjocoritorul, cind el ridica minilelui, Inca pline de singe, spre inaltimile unde nu ajungeomul i pleaca genunchii lui dirji de luptator 0 seroaga avind in glas nevinovatia copilului. Cind un boierde la 1820, un mare boier, un mare stapin de pamin-tun 0 de oameni, scrie cartea de cainta, de durerepentru suferinta omeneasca, de ru0ne pentru barba-ria" romaneasca, pe care a facut-o Dinicu Golescu,acesta e lucrul cel mare. [. . .1

Multe avem dreptul sa a0eptam in zilele turburi deastazi, cind prin vazduh p1ute0e inca un fum de singe

137

1

nevinovat. Mai ales, insà, a§tept5m pe ornul care de lainaltimea puterii, a bogAtiei, a numelui sgu sd spuiedespre viata §i viitorul nostru, rAzimat pe comparatiidrepte pentru a trage incheieri crude, cu aceea§i since-ritate ca Dinicu Golescu, ceea ce spunea intorcindu-sedin Europa", cu sufletul schimbat, acest frunta§ alvremii vechi.

16 mai 1910

OCF I 401-404

UN POET AL FLORILORD-L D. ANGHEL

D-1 D. Anghel, care scrie de vreo cincisprezece anis-a ridicat astazi mult mai sus decit inceputurile

sale serioase, de quar eminescian supus la Contempora-nul din Ia§i, e un poet, in bine §i, intrucitva, §i in rdu.In ace§ti cincisprezece ani d-sa s-a gindit neincetat larafinarea simtirii sale pentru frumusetile naturii, pen-tru mi§carile tainice, trecatoare, fugare ale sufletului,*i la mestesugita turnare a unui vers aromitor, sträve-ziu, plin de un farmec blind §i dulce, a unui vers insimplicitatea pgrutd a caruia este atita vointal si munch'.A izbutit. In cartea de astazi, In gradina, sint flori pecare nu le privwi numai din treacat, ci vrei sa le ailiniza tine, bucurIndu-ti simtirile de insu§irile rare cesint cuprinse in ele. Nu o data e§ti silit sa cete§ti demai rnulte ori versul frumos, dupa care vine ahul,rareori tot a§a de frumos, dar totdeauna maiestru al-catuit, rabdtitor §i cu o nesfirqita dragoste lucrat. Oa-menii Para gust i fara simt muzical cari se prapddescdupti defilarile de silabe ale d-lui Haralamb Lecca sa-§idea osteneala sd compare. Dar cArti cum e aceasta sescriu nurnai o data. Pe urma trebuie sa vie altceva.Ce anume ? Poetul acestei imbelpgate gradini caree o gradina boiereasca, o gradina scumpa, o gradinapentru oameni avuti trebuie sAli aminteascd tot-deauna ca bogatia unui suflet de scriitor poate sa aibanurnai doua izvoare : sau o cetire foarte intinsa, ne-contenit innoita i aducind o cugetare spornica de toatezilele, sau coborirea, umilirea sufletului catre naturaintreagA si atre toti oamenii, contopirea cu intreagafaptura. D-1 Anghel n-are decit sä aleaga.

10 aprilie 1905

OCF 11 11-12

139

§i

:

I. L. CARAGIALE

Natura s-a sfiit sA scada prin chinurile si slábiciunilebolii pe acel Unar de saizeci de ani, yoinic, frumos,sigur, vesel tot numai siguranta si energie careera, pentru noii prieteni can-1 vedeau des, ca §i pentruprietenii cei mai vechi, si, poate, nu din cei mai rai,Ioan Luca Caragiale. L-a luat dintr-un singur gest, cal-ruia el i s-a supus Fara sfiala. Traia de ani de zileintr-un exil de bunavoie, pe care tara nu-1 merita. Ea,si cu dinsul neamul intreg, ii incunjurase icoana de osträlucita glorie.

Geniul lui era unul din punctele nediscutate ale cre-zului national. $i tot despretul pe care-1 arunca eladmiratorilor si iubitorilor sai n-ajungea ca sa stirbeasa.aureola. I se recunostea lucru rar pe lume dreptulde a zice si a face oricui orice, de a jigni sentimentulpublic in once forma, de a sta impotriva vremii salesi cind gresea ea, si cind el era gresitul.

Marimea si caracterul de sigurà eternitate a talen-tului sail literar nu explica indeajuns aceasta atitudine.Urmasii cari n-au vazut si auzit omul n-o vor intelegela acest om cu ochii in cari fugeau flacari ciudate, deironie si induiosare, de admiratie si pornire distruga-toare, acest om cu impresionantul glas de impunere acredintilor si capriciilor sale, cu gesturile stapinitoare,zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acestspirit p1M de intentii ironice si de capricii rafinate, ca-pabil de elementare asalturi crude, de entuziasmurioarbe, de neinduplecatà negatie provocatoare, azi in-tr-un fel, mine in altul, cu totul opus, dar totdeauna, capoezie, ca gluma corosiva, mai presus de masura obis-nuita a fiintei omenesti. $i aceasta o respectam, sintemdatori a o respecta. E doar una din manifestatiile pu-

140

terilor ce calauzesc lumea i, respectind un astfel desuflet, peste suferintile i resentimentele naastre eine inchinAm.

Era ga pentru cA in el s-au luptat totdeauna, intr-unconflict tragic, care 1-a sfisiat, instinctele clasice celemai sigure cu pornirile romantice cele mai cutezMoare.CintArea de o sutil de ori cuvintul pe care-I cobora pehirtie intr-o caligrafie perfectà, pe care-1 cetea cu odictiune f.rä gres, pentru a-1 distruge la cea mai slabiiindoialg despre adevArul corespondentei lui cu ideeasa, ori cu armonia operei. Un condei mai stApinit n-aexistat vreodatA, nici aiurea, i rareori un creator maimare a nimicit cu mai multrt pasiune opera sa pentrucA nu corespundea celor mai nobile intentii artistice.Dar, in acelgi timp, mintea lui era plinA de planuriurige, de figuri extraordinare, de actiuni exagerate, decontraste tari, de atacuri revolutionare, de paradoxenebune, i niciodatA nu era mai mindru decit atuncicind putea sA prindà in senina forma clasicA rece cevadin conceptiile unui romantism inflacArat.

Dar, pentru ca aceasta sl se intimple, intre plan simijlocul de indeplinire se dAdea zilnic, an de an, pinain aceastà clipA de durere, o luptà in stare sA distrugiipe rind productivitatea, fericirea i viata unui om.

Aceastä luptä ni-a rApit noul zecimi din roada fi-reasca a unui suflet mare.

Dar ni-a dat i unul din acele exemple superioare deonestitate, de constiintä, de eroism in sacrificiu, de ab-negatie pentru arta adevAratà, care fac pentru litera-tufà mai mult i decit cele mai man i trainice dinpaginile lui.

1912

OCF II 53-55

P. CERNA

Cind a murit, asa de finar si in pragul rasplatiriigrelelor lui osteneli de orfan si bolnav, P. Cerna eraun doctor in filosofie a carui lucrare fusese primita cuo consideratie deosebita de profesorii sài germani, eraun candidat la o catedra de universitate si era, maiales, un nume cunoscut in literatura noua, un talentconsacrat de care se legau mari sperante si al caruivolum de inceput, primit bine de toata. lumea oricerezerve s-ar fi facut asupra genului Insui, poate camartificial in intelectualitatea" lui Inaltà, uniformafusese asezat in rindurile cartilor spre care se intoarceo recunoscatoare aducere-aminte. Pacat de dinsul, auzis toti, afara doar de acea invidie satisfacuta care seascunde spre a se bucura pe urrna mortilor, pacat deomul invatat, pacat de mintea adinc cugetatoare, pacatde viitorul profesor al inaltului invatamint romanesc !

se pregateste aducerea solemna a sicriului, ridicareamonumentului, care sa arate ce ginduri au strabatutodata aceastä tärina plinsa numai de straini.

Mie, insa, dati-mi voie sa-mi parà foarte rau de unfinàr sarac, modest si obscur, pe care intimplareacaci el nu era din talentele care se imbulzesc, care-sirup o cale i prin zidul celei mai anirnalice indiferentepentru lucrurile spiritului pe care, zic, intimplareami-1 scotea inainte acum vreo zece ani, cind nici eu nueram alta decit un finar care incepusem doar ceva maidevreme. Poate fiindca venea dintr-un sat, din mijloculunor oameni sarmani, poate fiindca se simtea Incastrain intre aceia la cari trecuse Inca de copil, poate

142

I

Si

fiindca intre cei bucurosi i mindri de tinereta Ior sevedea bolnav, marunt, sters poate de aceea era asacum nu-1 pot uita ca a fost. In lumea noastra, undebalatul de cincisprezece ani are grijà de cariera si mij-loace pentru a o face, acest tinar student era inch' de osuperioara i emotionanta nevinovatie, castitate a su-fletului. Privea cu ochii lui de viorea, umezi ca deroua, prin care trecea un aur ca al razelor, privea uimitla zbuciumul oarnenilor, si in pardesiul suptire care-iacoperea pieptul atins se primbla ca intr-o nebiruitäzale de arhanghel. Era asa de nou in viata, adeca indurere, incit, cum nu credea in rautate, in minciuna,nu putea sa creada in boalà, pe care specialistul gasiseca e lucru omenesc si folositor sa i-o schiteze. Profesorla o scoala de fete, era, desigur, intre toate, domnisoaracea mai naiva, i, cind i s-a parut ca iubeste in adevar

adinc pe una din colegele sale de invatamint, a uitatca si barbatii au nevoie de o alta zestre decit a inteli-gentei si a talentului, si, neavind macar, pe linga dinsa,vigoare si frumusete, a vorbit limpede ca un om sigurca va culege floarea spre care a intins mina. Raspins,a simtit intiiasi data, poate, ca sint rani mai adinci de-cit acelea din care pornesc junghiurile carnii.

Din asemenea momente unii se fac oameni, hotariti,strinsi in curele, cuprinsi in zale, tiind arma impotrivaarmei. El nu era dintre acestia. Si mai departe, inghi-tindu-si lacrimile, s-a dus pe drumul vieii, asprupatat de singe, ca pe cararile de argint ale lunii. A facutce i s-a cerut, a primit ce i s-a dat ; ba chiar s-a m15.-diat cum i s-a impus de mini binefacatoare, care §tiusa si stapineasca. Daca lumea-1 vrea filosof, va fi ; vafi invatat, claca aceasta e dorinta stapinilor soartei sale...Si, dupa ce a fost asa de cuminte, cu ce mirare dure-roasa va fi vazut prapastia care i se deschidea inaintesi in care, cu oarecare tristeta de mustrare in zimbetultineretei sale fara vinovatie, a lunecat I

143

§i

si

Pacat de dinsul pentru toate celelalte, dar inainte detoate pentru aceasta : pentru ca aducea intre oarneniceva care se tine de o lume inaltá si mai curatà decita noastrà, unde minti senine si reci zimbesc de o ce-reascä bucurie färg. sfirsit 1

1913

OCF II 89-91

0 CARTE DE NUVELE POSTUMEA LUI GIRLEANU

Din ce a lasat Girleanu, chinuit de acea dorinta aperfectiunii formale, care, Fara a inabu§i spontaneitateasentimentalà, a dat literaturii romane§ti citeva din celemai mari pagine ale ei, familia §i prietenii dau acestm5.nunchi, pe care cea dintii bucata 11 nume§te cu untitlu care ar parea ca are in el ceva din duio§ia plecariilui inainte de vreme : 0 lacrinui pe o geand.

Acest volum pe care nu ni-1 mai intinde mina lui,tremurind de emotia creatorului sincer i sfios fata desine, ca §i de altii, e un rezumat al talentului sau intoate infati§arile lui, care in ultimul timp ajunseseraa fi a§a de variate. Ai tot ce vrei : nuvela realista, cu§trengarii, §arja", povestirea glumeata, povestea, sim-bolul, interpretarea ca suflet omenesc a vietii celor carinu cuvintä", amintirea, iubitoarea §oapta de parinte-la moartea unui copil iubit.

De toate sint, §i este totu§i o unitate care e insa§inota sufletului sau. Sint scriitori duio§i a caror stinga-cie jenata opre§te inima noastra de a plinge, de§i autalent, §i poate chiar foarte mult ; sint altii, calculatorireci, cari se joaca me§te§ugit cu sirntirea noastra §icind vor, aduc lacrämi in ochii no§tri.

La Girleanu mai mult ca la oricine, chiar in alte lite-raturi, e sentimentalul zguduit insu§i de ce spune, care,

ochii plecati de puterea pasiunii, de timi-ditatea unei naturi ginga§e, te prinde cu obrajii umezi§i, atunci, ride de bucuria comuniunii in durere pe careo constata.

Aceasta insu§ire Ii va da un loc mare in literaturanoastra.

10 145

$i, pe cind figura altora, glasul altora ni slut indi-ferente fatä de opera lor, opera lui niciodata nu vaputea fi despartitä de dinsul : de ochii mari, minglio§iin fata palida, pare ca totdeauna plinsä §i luminata tot-deauna de un zimbet in care statornic era atita jale, §iglasul acela in care §i desperarea avea modulatiile alin-tate ale unui copil care simte o privire iubitoare lune-cind asupra lui, in suferintd.

1915

OCF II 166-167

LA INMORMINTAREA POETULUIAL. VLAHUTA

Cind ai tinut, prietene, hate, cum iti placea sa nispui, acum treizeci de ani, i celor mai tineri dintrenoi, cind ai tinut ca orice curiozitate sa fie departede patul suferintii tale, orice iubire chiar sa fie cru-tata de a suferi impreuna cu tine, cind ai interziszadarnicia pompelor i trufia goala a oficialitatii laultimele ingrijiri ce putem da fiintei tale pamintesti,n-ai putut gindi sal ne impiedeci pe cei cari nu te-amWant de mult i cari nu te vom mai vedea niciodatade a-ti spune un ultim cuvint. Un ultim cuvint tie,celui ce ai fost om ca noi, supus mizeriilor noastre,pe care, viteaz ca un ostas de rasa, din vremurile eroi-lor cari-ti erau dragi i pe cafi-i cintai in cei din urmaani ai vietii tale, le-ai biruit, senin, rizind de cine teputea rapune, dar invinge nu, si in ceasul cind vintulmortii rupe pinza steagului, dar vulturul sulitei nu-1poate apleca.

Dar tie, celui care ai fost mai mult ca gloata ome-neasca, care te-ai ridicat cit de sus poate un sufletnobil si mare, in avintul suprem al inspiratiei, tie, celuia carui divina putere creatoare s-a coborit pe veciein pagini care nu pot muri, tie iti vom vorbi adesea,mult, duios, cu drag, in adincul utide incap toti mortiiiubiti, al sufletelor noastre Insei temple ale iubiri-lor rapite si ale prieteniilor ce s-au dus.

Iti vom vorbi, ne vom marturisi tie, ne vom sfatuicu tine, vom astepta mingiierea i vom primi judecatata. In acest suprem adapost pe care vor transmitegeneratiile pe rind pentru viata vie a sufletului tau,tu nu vei mai trece prin durenle parnintului din carenoi nu venim, dar spre care soarta ne apleaca pina neconfundam cu dinsul.

10* 147

mi-I

Si de aceea &Ili vorbim tie, eel din Orilla, care aipatimit de osindele ei, sa-ti vorbim de cele din urmaprin care ai trecut pentru ca, la capatul lor, inima dintine sa se rupà.

Te vad despartit de vremea ta, pe rind despoiat deprietenia celor dragi tie, te \fad izolat in mijiocul uneilumi pretentioase, pltne de zgomote bizare, care, indelicateta ta superioara, te sperie, facind ca tot maimult sa cauti un colt de tara blindl si buna, unde sate intovarasesti cu natura, care n-are pretentii si fa-mine tot aeeeasi.

Te vgd prins de furtuna eumplitului razboi, fugar,cu toate cele scumpe ramase in urma ta, batind dru-murile nenorocirii in car eu boi, intre sateni inspaimin-tati si ostasi fara putere sa se mai lupte ; te vad ea--runt, obosit, sfarimat, luind parte, cu o aseunsamultumire in suflet ea n-ai fost fericit in mijlocul neno-rocirii altora, la mucenicia neamului tau.

Te \fad in odlita pusä la indemina de un pretuitor,In Iasul imbulzit de o multime care nu te intelege sipe care nu vrei s-o intelegi, te vad bolnav, aproapemurind, avind o singura durere : ea nu pop vedea bi-ruinta in care crezi. Te \Tad aducind solia apropiateiliberari, indata, peste o luna, intrezärind cu atita timpinainte izbavirea, care era sa incunjure de lumina apu-sul tau insuti.

Te vad lacramind pe ruinele micii tale averi, a scum-pelor tale odoare, te vgd din nou iarasi pribeag, eindpasii altora se opreau la un prag mult dorit.

Te vedem acuma asa cum esti peste tot ce-ti poateda vremea mai rau, peste tot ce ti-am putea da noimai bun. $i, eind. ne vom intoarce dupa implinirea su-premei datorii fata de acest lams al nemuririi tale,ceea ce ne va usca lacramile va fi partea din tine pecare am furat-o in sufletul nostru §i de care nimic nune va mai desparti.

1919

4:1CF II 452-454

DOI INAINTASI : DELAVRANCEA SI GOGA

Aceia cari dau literaturri romanesti sensul ei adeva-rat, §i care singur si sigur va birui, isi indreapta astaziprivirile umezite de lacrimi spre doua morminte : unulde mult parasit in Iasul tragicei pribegii, iar celalt careacuma se deschide, cu mult inainte de vreme.

Se aduna atitea amintiri cu privire la Delavrancea.A fost de la cele dintii manifestari literare, afara deale adolescentului, aproape copil, un innoitor. Unulfara teorie, Fara program si fail vointa. Firea sa, carenu era ca a altora, i-a cerut imperios sa se manifestecum era. Asa-i porunceau inaintasii cari erau in el : gri-narii tarani strabatätori de Val §i munti, rascolitori dezari, adunatori de privelisti si tezaurizatori de impresii.Ei toti, sfatosi cum li era rostul si buni de toate po-vestile culese in cale, si-au dat drumul deodata prin-tr-insul. Alta viziune, aka gindire, peste obisnuita lo-gica, alt grai, un alt fel de romaneste, de muntenestedecit cum stiam noi ping atunci, dupa forma maiestruartificiala a boierului savant Odobescu §i a zetaruluiorasean Ispirescu. Neschimbat, in nuvela, in teatru, ela fost asa : n-a luat de la nimeni si, chiar sa fi vrut,n-a putut Vasa nimiinui nici acest dar, cu totul deosebit,al scrisului si nici dogoritoarea navala a unei elocventecapabile sa arda conventionalisrnul tuturor tribunelor §icatedrelor. Un om de vedenii, cum insusi era, in pa-durea parului cret de supt care privirile ieseau impun-gatoare ca doua fosforice flacari, o minunata si impre-sionanta vedenie.

Nu asa acela a carui pierdere pentru literatura opling astazi cei cari-i iartà ea a parasit poezia pentruseopuri zadarnice, pe care iluzia lui ucigatoare le-asocotit imense si imperioase. Goga, care rasarise ca

149

un nou lampadofor poetic al milenarei lupte ardelenesi care, de aceea, a fost imbriitisat ca un tinar fat-frumos, purtator al glasului smuls din durerile robiei,de intelegatoarea lurne de boierie a anilor 1900, aduceacu dinsul, din stramoseasca mostenire si la el, tot cetrebuia pentru ca, de la uimitoarea vadire de la inceputa noului profet din mila dumnezeului tuturor rabdari-lor, sa mearga treptat, pe &dile de intelepciune aleanilor, spre si mai depline roade ale neobisnuitei saleinzestrari. Dar lui, de la o vreme, in urmarirea fugare-lor satisfactii ale politicii, indeletnicirea aceea careia-iinchinase primii ani, i pe care n-o putea tägadui, cuatit mai putin distruge, i s-a parut o efemera jucarie,aproape compromitatoare, asa incit nici nu-i placea caea sa-i fie amintita. Corului celor alesi i-a preferatturietele aclamatiilor in care credinciosii adevarati nuse mai pot osebi de strigatul spre triumf i prada alvulgului.

$i, totusi, pe cel care parasise literatura ea I-a urma-nit, dintr-o iubire care nu putea sa moarà. I-a spus laureche cele mai frumoase taine ale ei, i vraja pe careo exercita el nu venea de la idei imprumutate, de aicisau de peste granita, ci de la acele mistere ale ei. $iceea ce era in adevar viu in el era aceasta obsesie acuvintului nobil, a comparatiei plastice, a perioadeilargi i bogate.

Imbatrinit politiceste in neizbinda ce i se putea pro-fetiza, el ispraveste link in suflet prin toate rnijloaceleacestei minuni care, peste orice, famine poezia.

12 mai 1938

OCF IV 249-251

ORIGINALITATEA LUI VIRGILIUCornunicare comemorativil filcutd in fedinta Academiei Române

de la 24 mai 1930

Virgiliu din Georgice 0 din Eneida n-a inceput cufigura lui definitiva. El a fost indreptat spre aceastamisiune si s-a format pe incetul, supt influente straine,pentru dinsa, Fara a parasi, insa, notele adinc romane,popular romane ale spiritului

Tinarul teran", a§ zice mai bine, pe romaneste,raze§", a fost intii, cum era firesc pentru tempera-mentul sail blind, un cucerit de cetirile sale grecesti.un inteligent copist al lui Teocrit, Bion i Moschos.De acolo Eclogele, Bucolicele lui, grecesti in nume,ca si in spirit.

Ele ramin, in mare, opera a poetului. Dar nu pentrunomenclatura de imprumut, nu pentru moravurile deimitatie, care pe noi ne dezgusta pentru sentimentali-tatea tardiva, voita, care a trebuit sa inlocuiasca unvechi sentiment instinctiv, Virgiliu a fost, in adevar,pentru bucolicii Siciliei elenice ceea ce Delille 1, Ges-sner 2 §i Florian 3 au fost pentru idila virgiliang ceeace Rousseau din Confesiuni a fost pentru Fericitul

Abatele Jacques Delille (1738-1813) poet franeez, autorul unorcelebre traduceri din Vergiliu 0 Milton.

2 Salomon Cessner (1730-1788) poet si pictor elvetian, autor alunor poeme pline de un sentimentalism preromantie.

Jean-Pierre Claris de Florian (1755-1794) fabulist 0 rornancierfraneez, membru al Acaderniei Franceze. A scris pastorale, comedii, ro-mane in spirit sentimental.

151

s

sau.

Augustin 1. Rafinatii Romei 1-au putut aprecia, precumrafinatii nostri, dui:4 ceea ce cred ei ultima moda aParisului, aplauda orice violenta de stil modernista.

Dar cintaretul lui Tityrus si al lui Menalchas, pastoride capre neexistenti in Sudul italian, de voinica trans-hum* in grupe, a vrut un lucru, pe care 1-a reali-zat, si aceasta-i face valoarea. A vrut ceea ce la noivoia un Ienachita Vacarescu si un Conachi cind imitauin romaneste pe Metastasio si pe Atanasie Cristopulo :sa arate ca si in limba lating, care nu se incercase indulcegariile la sunet de fluier, se poate face ca si inlimba celei mai glorioase literaturi.

II

Dar ocrotitorii, cei cari incunjurau pe tinarul Octa-vian, biruitor acum asupra lui Antoniu si impaciuitoral ordinli romane, in cetate si gall, 1-au rechemat lao datorie nationala si de stat. Ei i-au pus inainte ne-voia de a reface moral o natie tulburata de discordiicivile, de a da claselor de sus, rechemate la tail, sinu numai la vilele servite de sclavi, ci la adevarataviata teräneasca romana, de oameni liberi, ostasi neobo-siti ai cimpului, o societate atrasä de viata placutä aunei metropole mincate moral de obiceiuri straine. Deaici aparenta asa de romana, cu toate modelele pecare, desigur, le-a avut, cu tot titlul grecesc pe care-Ipoartd, cu toata impodobirea mitologica luata de lagreci, de care se serveste pe alocuri, a Georgicelor.

Ea traiqte prin netagaduitul spirit practic al miculuimosier de pe Mincio 2, in luptä cu centurionii cari-sifaceau platite pe pamint strain serviciile politice.

0 adevärata carte de invatatura, cu care se poatelucra, ca acelea pe care le cerea si romanilor din Ar-deal, in secolul al XVIII-Iea, guvernul iosefin alAustriei.

i Augustinius Aurelius (354-430) teolog §i filozof idealist, canonizatde Biseriea catolia.

I Mincio riu in Italia.

152

Inca din dialogurile siciliene se putea simti cit deobisnuit era copilul de la tail cu infatisarea lucrurilorde care in cei dintii ani fusese necontenit incunjurat,rnaslinul palid" (pallens oliva), gingasa vioricr (mol-lis viola), crinii inalti", fagii lati in ramuri" (patulafagus), merele cu puf, prunele ca de ceara. Aspectelegenerale de natura, riurile ce curg intre vai pietroase",cele de supt plopi si cele dintre papuri, padurile defrasini. El simte taina sfint.a a tacutei inserari, ca si aracoroaselor zori :

Abia acoroasä plecase din cer umbra de noapte,Frigida vix coelo noctis decesserat umbra.

A urmarit cu ochii jocul porumbeilor, a zarit turtu-rica de pe ulm, 1-a oprit sopirla din spini si. urechileau cules cintecul strident, supt soarele infocat, al gre-ierilor din maracini :

Sole sub ardenti resonant arbusta cicadis.

A simtit placerea de a-si satura setea in izvoareledare, de a se lasa prins de somn in pajiste :

Quale sopor fessis in gramine, quale per aestumDulcis aquae saliente sitim restinguere rivo.

$i acolo, in ciuda modelului siracusan" pe carevrea sa-1 intreaca, 1-a patruns un sentiment de care,chiar daca scenele funebre apar pe vase adesea, claraGrecie vesela a amass straina si pe care Roma 1-amostenit de la etruscii de provenienta asiatica, tot-deauna cu gindul la cele din adincurile pamintului :superstitia, sentimentul amenintator al altei lumi, grijade a o impaca prin acte de ritual ridicule si adincimportante. Dac a. dintre zeii Latiului 1 el stie numaide Silvan 2, in schimb el crede nu se face a crede

" Latium regiune a Italiel, intre Toscana, Campania, Marea Tire-nianii §1 Apenini.

' Silvan zeu al piiclurilor si cimpiilor.

153

in sensul stejarului trgsnit, al cioarei de pe copac,al cintecelor care scoboarg luna din cer, al vrgjilorcare mutd cldile de griu, care nip serpii in doug ; elvorbeste de vircolaci si de stafii. El stie ce valoarepoate sg ailog cenusa zvirlitg peste cap in ape.

Melodii rurale ii cintg in urechi si se leagg in refre-nuri :

Incipe Maenalios mecum, mea tibia, versus.

Ducite ab urbe domum, mea carmina,ducite Daphnim. 1

Misiunea cea noug o va implini religios intii säne inchingm zeilor" apoi disciplinat ca un ostas,care intelege lupta si tinteste la glorie divina gloriaruris. In lupta cu o materie care ni se pare grea noug,specializatii, dar nu era asa nici pentru poet, nici pen-tru cetitorii lui, vechi gospodari ca si dinsul, el fra-mintg, iargsi, poezia continua a realitatilor cunoscute.

Aspecte de naturg si aici : sglciile sunind din gal-buia frunzg" (glauca sonantia fronde salicta), furtunacare, cu imensa ngvalg de ape", distruge secerisurile,plinsul de vint al pädurilor si al termului :

Nunc nemora ingenti vento, nunc litora plangunt.

Un adinc element uman se amesteca vefnic in acestpoem didactic care e un manual de lupta, o carte derdzboi. Omul care se trudeste si biruie, care se bucurgsi agoniseste. Dar si omul privit cu frgteascg duiosiein ocupatiile lui umile. Dante va reprezenta cu maimultg boggtie, intr-o lume mai crestineste simtitoare,aceastg notd. Astfel cargle pline ce se intorc seara laele acasg, femeia care lucreazg cintind longurncantu solata laborem fetele care noaptea lucreazäla pinzg nocturna carpentes pensa puellae. E bucuriaintilnirii copiilor, cad se prind de git ca sg fie sdru-tati : dulces pendunt circa oscula nati. $i, algturi, ping

1 Incepe cu mine, fluierasule, cintul men pgstoresc.Intoarceti acasti de la ora§, intoareeti pe caphnis, o, descintece ale

mcle (lat.).

154

§i jalea pasiirilor care, in padurile ce se taie, i§i pierdcinturile.

Si aici e loc larg pentru superstitii : Vesta 1, zeiiincligetes 2 cer indeplinirea unor rituri arhaice, nu cadivinitatile de imprumut. Ceres 3 pretinde sa i se dea,de copii, daruri de lapte §i miere ; Bachus 4 grecul seci§tiga latine§te cu versuri de gluma cintate supt ma§ti,care se pun §i pe copaci.

Vremea se va prezice dupa porcii cari iau in gurlfinul, dupà strigatul cucuvaii, dupa al corbilor, dupaadunarea pasarilor pe cimp. 5i, cind va vorbi demoartea lui Cezar 5, poetul poporului, care a InvAtatde la etrusci toate spaimele, va in§ira soarele inro§it,ciinii obsceni", p'asarile importune 6, vuietul Etnei,tremurul Alpilor, padurile vorbind din adincuri, ani-malele cu glas, pamintul ce crapa, statuile care pling,riuri care se opresc §i riuri care se revarsa, fintinipline de singe, stafii §i lupi pe drumuri, fulgere dinsenin §i comete.

De tot pamintul Italiei ii e drag, §i el saluta mareamaica a grinelor, terna lui Saturn", magna parens fru-gum, saturnia tellus. Va pomeni de gradinarul asiatic,din Korykos, mutat in Calabria, §i de nebunele luiiubite. Dar nici alte parti ale stapinirii romane nu-iramin ne§tiute. Va vorbi de Rinul lene§ in §erpuire"§i iata-1 ajuns nu 9-a bagat de seama indestulla inseqi locurile noastre.

El §tie, intr-o vreme cind abia se impra§tiase pri-rnejdia dacA, impotriva careia voise cindva sa porneasca§i Cezar, de getii din taxa lui Orfeu de linga Ebru(IV, v. 463), dar, mai ales, de neamurile scitice" linga

1 Vesta zeita focului si a miminului.2 Indigetes croi zeificati, divinitiiti nationale (lat.).

Ceres zeita fortelor vegetate ale naturii.Bachus zeul vinului si al veseliei.Cezar e vorba de Caius Iulius Caesar.Obscenus, importunus nefavorabil (lat.) ; e s orba de practica

auspiciilor (precizarea viitorului dupi zborul i etntecul si aharuspiciilor (prezicerea viitorului prin examinarea maruntaielor anima-

155

'4

paskilor)

lelor).

Istrul tulbure, mi§cindu-se in galbene nisipuri. TA-pada e acolo recunoa§tem Scitia Minorà, cintatà dedurerea exilatului Ovidiu ; carä strgbat marea inghe-tatä. Vinul se taie cu securea. Cerbii opriti de iarndse prind cu sirme. Oamenii se imbracä in cojoace §i,pentru a se incAlzi, barbarii beau vin §i zaml de sorbi 1(III, v. 349-380). $i stepa sciticg, uncle aprigul(acer) Gelon, fugind in Rodope 2 (Sic), bea lapte decal inchegat cu singe", face parte din cuno§tintile ace-luia care nu calatorise Inca.

Poetul e acum un om format, §i gindul lui se inalt6a§a de sus, pe alocurea, ca al lui Lucretiu. Cu putereepicà prezintä el furia iubirii in natura intreaga, ràz-boaiele in aer ale albinelor, zvonul lor cind sint bol-nave, asemenea cu austrul in paduri, cu apele mariiin reflux, cu vuietul de foc al iadului. Moartea nu-1sperie ; nurnai omul se duce ; neamul, casa rAmin :

At genus immortale manet, multosque per annosStat fortuna domus, et avi numerantur avorum.5

$i, privind megte§ugul albinelor, el nu-1 atribuieinstinctului bietelor gize, ci puterii divine care insu-flete§te §i conduce toata lumea, cad Dumnezeu mergeprin toate paminturile i ermurile de mare §i in adincullor ; de aici yin yite, turme, oameni, orice fel defiare" ; de aid vine viata §i se duce acolo, toatá :

Nici mortii nu-i [boc] pe lume, ci vii zboara toate'N al stelelor numár si se aseath" n ceruri.

Esse apibus partem divinae mentis et haustusAethereos dixere : Deum namque ire per omnesTerms tractusque minis coelumque profundum.Hinc pecudes, armenta, viros, genus omne ferarum

Sorburn scortis (lat.).2 Rodope mash, muntos in Bulgaria de azf.3 Dar neamul amine nemeritor, soarta ease( are multi ani, si se nu-

mArii bunicii bunicilor (lat ).

156

Quemque sthi tenuis nascenient arcessere mats,Scthcet huc reddi deinde ac resoluta refetrtOmnia : nec morti esse locum, sed viva volareSideris in numertim atque alto succedere caelo.

UI

Acestui om i s-a dat consiliu, greu de adus la lade-plinire, al scrierii unei Iliade dupii modelul etern alceleilalte.

Numaicit aceea nu era o opera politica : ea nu ser-vea pe nimeni, nu insemna biruinta nimanuia prin elinsusi §i spre insu§i a lui glorie. Nici zeii nu erau par-teniti : fiecare se lupta la ceasul lui pentru cauza lui,pentru ca a§a, din luptele zeilor intre ei i ale oame-nilor supt ei, se tine lurnea. Troia a cazut deci evorba de caderea ei, dar nicairi imaginatia patriotica",nationala" nu creeaza persoane, nu inventeaza luptepentru a inalta un neam.

Altfel cu Virgiliu. El are o rnisiune oficiall, el tre-buie prin poezie sà ridice Roma pina la inaltimea intimp i in rang a luptelor care au dat Troia ahailor 2,sa-i puie pe romani in rind cu ce era mai vechi, mainobil, mai frumos in omenire.

Pentru aceasta se cerea ca el sa scormoneasca intrecutul adevarat §i in eel legendar al Romei inse§i, alItaliei, 9 descopere acolo zei locali, eroi indigeni, sa-ifaca el acolo unde povestea tace. 0 epopeelatina. Dar el e §"i omul tinarului" care a dat pacealumii. Acesta e nepotul lui Cezar. i Cezar, Iuliii lui

1 Ca existä la albino o pgrticici din inteligenta zeilor l o Win-a deetPr cad se zice ci Dumnezen se poarta pretutindeni, pe piimint, peintinsul mgrilor l in adincul cerului ; de la el primesc cirezile; turmele,omul, fiarele de tot felul, tot ce se naste, gingasul suflu de viatg,desigur la el se fnapoiazg, lui i se intern toate dupg ce ii Incheie dru-rnul ; nu existi loc pentru moarte, ci, vesnic vii, fiintele zboari sprestele, uncle se Inttlneso cu tiriile cerestl (lat.).

Ahai, altel greci.1 Julia gin% patriciang. din Roma anticfi ; dung legendg, se trigea

din Zeita Venus. Din gens Julia au facut parte WW1 Cezar, OctavianAugust si ceilalti impSrati romani ping la Caius inclusiv.

157

'

Rolla

0

au o istorie de casä, o legenda a gintii. Ea duce laVenus strabuna, la fiul ei Aeneas, venit, se cheama,din Troia. Ea umilea Italia, dindu-i-o lui invinsa, eainstraina pe romani de originea lor adevarata, adu-cindu-i pe vasele eroului fiu de zeità. Ce are a face ?Octavian a ordonat.

Iata-1 pe poet la lucru pentru epopeea la al cariicint al doisprezecelea 1-a oprit moartea, cki, desigur,trebuia sal mearga mai departe decit moartea luiTurnus 1. Pentru elaborarea sithiectului ii trebuie ointreaga opera de cercetare.

0 face intii pentru Aeneas si neamul lui, calatorinddoi ani in Rasarit pentru aceasta. Culege din Iliada§i, credem, si din izvoare poetice pierdute, orice arputea sà sustie legenda de care August are nevoie. Unsir de eroi se ridica in picioare, un haos de intimplariii prind in mrejele hazardului calatoriilor si luptelor.Prin Cartaginea Didonei se ajungea la truda grea simarea jertfa de sine a cuceririi päminturilor ausonice 2.

0 face pe urma pentru a iscodi acel ceva italic decare simte nevoie nu numai pentru a prezinta al doileaelement al glorioasei sinteze, dar si pentru a satisfacepatriotismul lui de italian, care nu poate ceda nici or-dinului oficial, nici ispitei literare a modelului. Va cautaastfel vechi nume, legende bätrine, superstitii dinacelea care-i tin asa de mult la inima, fkind dintr-ocreatiune arheologica una din bazele de capetenie alepoporului sau.

i, fiindca Iliada e discutie intre zei de o parte, siciocnire intre oameni de alta, ,el se va supune acestuiindemn, satisfiicind, desigur, pornirea contemporanilorsai pentru zgomotoaaele actiuni razboinice, in care acelcare niciodata n-a purtat armele va fi amestecat cuinformatiile capatate, cu amintiri personale de circ,

, Turnus rege legondar al rutulilor, ucis tntr-o luptá cu Enea.2 Ausonia vechiul nume al unci piirti din Italia ; pfin extensiune :

Italia.

158

dar scazInd astfel valoarea eroilor sai i stricind toatäfrumusetea actiunilor pornite din singura initiativaumana prin acea interventie a zeilor care face din eisimple instrumente ale hotaritoarei interventii divine.

Pe aceastä tesatura unele lucruri vor puteaoarecurn noua in Eneida.

Intii in eruditia de carte.E aici o incercare, reusita, din fericire nu prea

des repetata, de a introduce in latineste calificativelecare desfac dintr-o data figura eroilor homerici oriaspectele naturii : mare velivolum, ingens Periphas,equorum agitator Achilles, armiger Automedon, Pal-las armisona... Descrieri de locuri vazute se prezintadupa vechea reteta elenica : Leucada, Zante, Etna,Atlas. Descrieri de arme, de scuturi permit prezin-tarea de parenteze epice, adesea prea lungi si caredistrag. Publicul" voia, insa, ea la luptele de circ, savada' care din atleti, vechiul grec ori tinarul, neexpe-rimentatul roman va invinge.

Lumea italica apare prin nume, cunoscute, dezgro-pate atunci, imaginate. Zei : Ianus, zeul Tibrului, Ia-nua Ditis, Iuno Inferna. Nimfe : Iuturna, Camilla,Acca, Larina, Tulla, Tarpeia. Monstri : Cacus. Oa-meni : Pilumnus, Tarquitus, Lucagus, Camertus, Cu-pencus, Latinus, Faunus, Laureus, Marica, Picus, Tur-nus, Ianus, Amata, Lavinia, Capys. Locuri arhaiceAventinus, Ardea, Crustumeri, Agylla. Rituri sacresalienii 1 saritori", cad, cu coroane de foi de plop pefrunte, cinta, lupercii 2.

Obiceiurile sint amestecate oriunde e cu putinta. Siaici cucuvaia cintind pe templu anuntà nenoroeirea.Singe curge din copacii fatidici. Dar, mai ales, spi-ritul, prin aceasta absolut neelenic, e superstitios.Supt parnintul luptelor, cu mai mult mestesug decitcunostinta prezintate, in formule marmoreene, e lumeade dedesupt a carii actitine se simte necontenit. Aeneas

1 Salim{ preoti ai lui Marte.Luperci preoti ai lui Pan, cu picioare, coarne gi Far de sap.

159

91 part

:

:

cautil acolo pe parintele mort, care-i poate da sfaturipinä la care singura minte omen eased' nu ajunge.

E o intrea0 lume acolo, tot felul de oameni pen-tru tot felul de vieti, fiecare judecat in cumpananesovaltoarei drepfati. Poetul e vadit impresionat, ur-marit de ceea ce infatiseaz1 De aici reputatia lui decalauz in regiunile vage ale umbrelor, care-1 distingein tot evul mediu, facind din el duca e maestro pen-tru Dante. Pacat numai Ca aici nu e un judet al celorvn, o intrea0 istorie romanai implrtità in buniin vrednici i nevrednici, de un spirit liber, de ocritica' precum va fi a poetului florentin. Dar lui Vir-giliu, om care ascultà i serveste, asa de putin romandeci in marele i nobilul sens, aceasta nu-i e permis.Va introduce in treacal ceva, abia atins, din trecutulterii sale dupà primii regi, dupà eroii vechilor cin-tece, Romul, Torquatus, dupä Scipioni i Fabii, dupàCaton legiuitorul, dupa Catilina, legat de stined, ase-menea cu Prometeu, i chinuit de furii, lupta de laActium, Antoniu venind din Orient cu egipteanasotie", Marcellus, mort asa de tinar, ducind cu elcele mai mari sperante manibus date lilia plenis.

Ca scop, celebrarea irnpackilor definitive, a pkiiviitorului fàrà margeni, cu arme numai pentru ceitrufasi", cu laurul iubirii pentru supusi

Tu regere imperio populos, Romane, memento

Parcere subiectis et debellare superbos.1

Dincolo de Roma, lumea barbara-i apare vagl, con-fuza. Ce-i e mai clar, din cauza ultimelor primejdii,dar, mai ales, din aceea cá Orfeu e in fundul vremi-lor cu lira lui, e rasa tracicA. Un rege trac ucide pePolidor ; trei traci, din fundul Miazanoptii", Boreaede gente suprema, cad de spada lui Aeneas insusi.

1 Nu uiM, romane, ei eoti menu si domnesti peste popoare

55-i cruti pc cei cc se pleaci i sii fringi pe cei A2-ufasi

160

i (tat.).

prii ,

TracA, Threissa, e §i Diana viniitoare. Ba chiar co-coarele Strymonului, sträbiaind v/zduhul i dindsemne" :

Strymoniae dant signa grues atque aethera tranant

amintesc vestituI vers al lui Dante, inspirat probabilde aici :

cantando ii loro lai.

Este si preotul trac cu haina lunga, Ciseu tracul,calul trac pag, cu pete albe, s/getile trace. Virgiliucunoaste geografia tracA, apa Thermodontului, aEbrului. Stie el, ling/ Driopi, de agatirsii tatuati",picti agathyrsi, de cimpiile getilor", getica arva. Evorba de rAzboiul ce ar fi sä li se facä :

Sive Geti,s inferre manu lacrimabile helium 2.

Gelonii sint s/get/torii", sagittiferi, dar dacii, in-ii al c/ror nume e dat cn aspiratia interesantA,

Dahae, pentru Davae, de la dava, Daia (care nu e,desigur, o schimbare din Odaia), sint nestäpinitii",indomiti.

IV

Dar dac/ toate acestea s-ar duce, dacI lumea arpierde gustul inc/ierArilor in care stà om ling/ om,picior pe picior", a fronturilor cu scuturile increme-nite in mini", sau n-ar avea interes s/ stie in cite fe-luri deosebite se poate str/punge i färimita aproapele,ar raminea din Virgiliu doll/ pgrti nemuritoare.

Una ca si la Dante, si la Petrarca apropiereacu tot ce dà natura, simtul unitatii lucrurilor manifes-tat in comparatie i descriere, care, desigur, nu apartine

...cocorii tinguindu-si cintarea (it.).Fie ci se pregiitese sil porneascal impotriva gejilor un jalnic rgzboi

Oat.).

11 N Iorga, Pagini dese, vol. II 161

2

..3 ph

dacii,

lumii lui Homer initiatorul. Prietena lunà tacuta,per amica silentia lunae, nesigura lung", cu hex ma-ligna, marea tremurind la vintul lin supt raza ei alba :

Aspirant aurae in noctem, nec candida cursusLuna negat : splendet tremula sub lumine pontus ;

aripile negre ale noptii incunjurind, acoperind lumeaNox ruit et fuscis tellurem amplectitur alis,

fata marii ro§ie de soare : rubescebat radiis mare.Dar ceea ce §tie §i reda el mai bine, in trasaturi

eterne, e viata cimpului §i a padurii, uneori a mariivecine, viata dumbravilor de vinatoare, cadrul Georgi-celor, apoi apek revarsate, ursul care se prabu§e§te desecure ; spice care se coc la soare ; focul aprins deciobani care, supt ochii lor impasibili, mistuie padurea ;taurul cu coamele intinse spre omor ; mistretul in latcare, scri§nind, Ii smulge sagetile din came ; calulcare, minat de patimä sau de sete, ciule§te urechile§i-§i scutura coama revärsata

Arrectisque fremit cervicibus alteLuxurians, luduntque iubae per colla,

per armos ;

lupul care, hamesit, adulmecl hrana, pindind, noaptea,ud §i inghetat, staulul unde mieii zbiara supt pazamamei :

Ac veluti pleno lupus insidiatus ovili,Quum fremit ad caulas ventos perpessus et imbresNocte super media ; tuti sub rnatribus agniBalatum exercent ; ille asper et improbus iraSaevit in absentis,

ori fugind, speriat de fapta-i, dind a mincat juncanulcel mare §i a ucis pe pastor ; §arpele ie§it la scare, oritaiat in doul ; pasarile ciripind supt stra§ing :

Matutinus volucrum sub culmine cantus ;

162

rindunica fAtacitä prin porticele casei bogatului ; §oi-mul rupind porumbul ori luptind cu §arpele ; lebe-dele albe in stol dupä hranA ; albinele in cetàtilede cearr ori pe crini strepit omnis murmure cam-pus ; neagra ceatä a furnicilor pe cimp", it nigrumcampis agmen.

Pin5 §i floarea Olga de fierul plugului ori incovo-iatà de bAtaia ploii il mi§ed :

Purpureus veluti quum flos succissus aratroLanguescit moriens lassove papavera colloDemisere caput, pluvia quum forte gninantur.

Pentru el, §i sufletele sint ca foi ce cad, ca pAsäri cepleacà.

Desigur, Virgiliu e un roman, un roman de virtute :el crede c5 lume.a nu e, cum o socoate miiretul Lucre-tiu, o alcauire materialà, ci un spiritus niovens, camintea frAmintä materia" :

Mens agitat molem et magno se corpore miscet,

ca dupä purificarea necesarà sufletele vox trece apaLethei &are eterna lini§te. Morala lui e, in ciuda vremiicare ne pinde§te cu ceasul, neinlaturabil, al mortii,a intinde faima prin fapte", act al virtutii" :

Stat sua cuique dies ; breve et irreparabile tempusOmnibus est vitae, sed famam extendere factis,Hoc virtutis opus. I

Dar, in fond, el e un sentimental, cel dintii senti-mental, piirintele tuturor romanticilor cari vor veni.Prin el sufletul omenesc cuteaz6 nu numai a simti,dar a spune cà simte, a se mindri, de aceea, cä poatesimti. Aeneas poate, ce e drept, sä ucidg, razbunatocr,pe cine se roag5, sA trirneatá in moarte pe hate dui:Ahate. Dar, odatä 11110 el a fost mama iubire a

1 Fiecare are sorocul lui ; pentru toti, rästimpul vietii e scurt st intse intoarce, dar a Intinde faima prin fapte, iatA actul virtutii Oat.).

11* 163

Didonei prima amoroasa", pink' la smulgerea vietiiparasite. Ea a iubit adinc pe Siheu, dar vaduva iinArase leaga de nobilul strain Cu o simtire pe care n-aucunoscut-o grecii, o inollis flamma 1, care a inrinritsentimentalitatea vremurilor. Rosie de pudoare, ea seva marturisi prietenos, precum, aprinsa la Eta, La-vinia va vorbi de nunta ei. Pestera care-i cuprindepe amindoi li ascunde implinirea pasiunii : nimfele urlasupt culme" :

summoque ulularunt vertice Nymphae.

Cind el vrea sa plece si ea nu-I va revedea decit inadincurile pamintului, si moarta, tacuta, se va refugiaRugg intiiul sot sotia de o clipa ar dori macarmingiierea unui copil asemenea cu tatal, parvtdusAeneas 2.

Iubirea de frate, iubirea de tata Aeneas neputindsuferi lacramile parintelui :

Nequeam lacrimas sufferre parentis

iubirea de mama rugamintea unui fiu care moarede a nu o Vasa singura :

At tu, oro, solare inopem et succurre relictae

iubirea de fiu cum plinge mama lui Aeneas pe celcare trebuia sa-i fie odihna batrinetelor" serarequies I iata mostenirea pe care Virgiliu a lasat-opoetilor.

Si nu e adevarat poet mare decit acela care cresteputerea de a simti a neamului sail si, prin el, aomenirii.

VOV 13-24

I Monis flamma dulce pasiune NO., Un mic Enea (lat.).

DANTE ALIGHIERI 1

De fapt, Dante n-ar fi prevazut, el, care tinea latoate legile cugetarii §i formei din epoca sa, smulgindrasunete rare materialelor uscate de atitea generatii,ea va veni o vreme cind revolta va fi un merit §irasturnarea o creatiune. i nici un scop politic supe-rior epocei sale nu-1 influenta atunci clnd chemainaintea puterilor cere§ti istoria universal' ori macarviata timpurilor sale pentru ali da sama in persoana§efilor ei de binele §i raul pe care 1-a savir§it.

E un fiu adevgrat, plin de convingere §i de patima,supus tuturor orbirilor §i capabil de toate gre§elile,robit tuturor tiraniilor §i influentat de toate prejude-catile, ingrozit de toate superstitiile, ispitit §i magulitde toate iluziile, al timpurilor sale. Cind, dupa lu-crari anterioare, in care discuta chestiuni de cultura0. de politica, dupa tipicul §tiintii" contemporane,in limba latina sau in acea vulgara" din care a§tiut face un a§a de admirabil instrument de expre-sic, el intreprinde opera de supreme sperante a poe-mului sat', el nu cauta a inflori expunerea unor teo-rii cu incidente din viata contemporana, ori cu sceneluate din frumuseta naturii incunjuratoare, din pa-triarcalismul vietii populare. Indráznesc a zice chiarmai mult : icoana Beatricei, pentru a carii definire,istorica sau simbolica, s-a cheltuit atita ingeniozitate,nu e niciodata centrul, ci ea vine sä se adauge, numai,

1 Comemorare, la 27 mai 1921, la Academia RominS (n.a.).

165

de la sine, la o expunere poetical pornind de la altizvor si urmarind alta tintal.

El e un luptator care si-a pus tot sufletul in apa-rarea cauzei sale si pe care nimic nu-1 poate des-parti de steagul ales de dinsul. Aceasta cauza departid e pentru dinsul mai presus de orice. Florentainsasi n-o vede decit supt speta acestei vrajmasii dela o ceata la alta ; cazutä in puterea adversarilor, carisint pentru dinsul niste dusmani cumpliti, vrednici deo nesfirsita si neiertatoare ura, el va avea pentrudinsa aceleasi sentimente aprige ca si pentru dinsii.Prefera sa ia lumea-n piept si mai departe, fugar ne-norocit, care a simtit si de aceea a spus-o in ver-suri neuitate amaraciunea pinii de pomana si greu-tatea suirii scarilor straine" decit sa se rascumpere,sa se roage, Ali recunoascal infringerea, greseala,sa capituleze.

Acela spre care daunazi iredentii I din Trentino 2 seuitau ca spre intruparea insasi a Wen italiene n-a ie-sit, cum nu putea sa iasa, din cadrul cugetarii poli-tice a vremii sale. E intre papa si imparat, cetatealui neavind Venetia singura face in acest timp oexceptie neavind, zic, un loc deosebit in cugeta-rea-i. Amindoua puterile sint totusi de mult zgudu-ite, autoritatea lcr e supusa contestatiilor violente sicompetitiilor uneori fericite ; coroana pontificala nue mai sigura pe capul bietilor batrini impusi de parti-dul francez al Angevinilor din Neapole decit coroanacezarilor pe capul regelui germanic, care nu mai edecit un biet senior de la Rinul-de-Sus, ca Rudolfde Habsburg, de la Rinul-de-Jos, ca Henric de Lu-xemburg. Evul mecliu lichideaza : el o simte, dar nuvrea sä creada. Nu se hotaraste la o asemenea cre-dinta pentru cal dincolo de acesti stilpi necesari ai

, Iridenti (populgie) neeliberatil (it.)., TrenlIno (sau Venetia Tridentinit) a fost eel dintii teritoriu alipit la

Italia la inceputul primului rilzboi mondial.

166

intregii societati medievale, care e Biserica lui Hris-tos", nu mai vede, nu mai zgreste nimic. $i intre eidoi prefera pe imparat : il preferg pentru amintirileindelungate ale amestecului sgu in Itaha, dar il pre-ferg si pentru ca, in aceste zori care se vor traganaindelung, nelamurite, ale Renasterii, el gaseste in lectu-rile sale clasice, la fiecare pas, necesitatea cezaruluifacator de dreptate, garant de pace, regizor ascultatal intregii comedii politice. Nu va sta pe ginduri sa-Icheme contra Florentei, sa-1 atite contra ei, sg regreteea moartea inainte de vreme a salvatorului I-a impie-decat de a duce ping' la capat opera lui pedepsitoare.

Asemenea pasiuni, care nu revoltg decit pe cineva dintimpurile noastre, cu alt simt al datoriei locale si aldemnitatii nationale, erau tot ce putea fi mai naturalatuncea. Cetatea nu exista decit in functiune de celedoug mari forte diriguitoare, de cele doug simbole su-preme ale intregii lumi medievale. Dar Roma era, dupaconceptia curentg pe la 1300, la originea statului cethte-nesc florentin, cu dinsa se mindreau toti, si dreptulasupra acestei frinturi romane il avea acela care se in-titula rex romanorum, purtind coroana cezarilor pefrunte. Nu era un strain acel ultramontan adus in vgileluminate de soare ale Italiei pentru altceva decit pentruo faptg de cucerire si subjugare : pentru a exercitafunctiunile lui de judecgtor in ultima si decisiva instanta.

III

$i pina la Dante fusesera nedreptgtiti cad apelaserala acest izvor al rasplatirilor cuvenite. $i ping la dinsul,cu sau farg aceastg ultima silintg catre sentinta faragres, se luptasera italienii cetate cu cetate, cartier cucartier, casg cu casg, si, si pe de alta parte, in grupepolitice, partid cu partid. Dar, inainte, aceste senti-mente, asa de puternice in realitate, nu se marturiseauin scris. $i acest scris, prozg sau versuri, rgminea moliu,uniform, sters, fail interes si fail noutate. Uitati-vg lacronici, din care atita timp nu se desface un tipat de

167

durere, o protestare, un avint rgzbungtor. Dino Corn-pagni 1, ga cum il avem mgcar, produce, ca §i. viatalui Cola di Rienzo 2, ceva mai noug, impresia unuifabricat mai tirziu. Villani 3 e nesigur, §ovgielnic injudecgti, prudent in expresii, ferindu-se de necuviintaunor manifestatii de partid prea netede. Povestirea is-toricg, deci, cronica n-avea aceastg notg. Ca §i atiteaaltele in dezvoltarea genurilor literare, nota vie s-adesfgcut deci din poezia timpului, §.1 acesta e meritullui Dante.

Pentru a lguda §i pentru a critica, pentru a inglta §ipentru a cobori, pentru a face din unii locuitori aicerului senin, din altii intemnitati, vrednici de sufe-rinti nesfir§ite, ai adincurilor infernale, pentru a min-Oa §i a biciui, pentru a face politicr, ali satisfaceprin ea ranchiunele sale §i ale partidului &au, §i, cu unpas mai departe, pentru a infgtip inaintea neiertatoru-lui tribunal cità lume o §tia el amestecatg ping atunciin conducerea maselor omene§ti pentru aceea s-ascris Commedia. In forme eterne a incremenit astfelnu o stearpg discutie de teolog medieval, o divagatiede fantastic urmgritor al lucrurilor ireale, ci o pasiuneomeneascg sincerg, puternicg, neimpalcatä, setoasg dergzbunare. Se pare cg din aceasta, din sentimentuluman neprefgcut, capabil de a chema in ajutorul sgutoate ideile, intregimea sentimentelor, se hrgne§te oricepoezie, in orice timp.

Astfel, Dante nu se gazg numai in rindul poetilornemuritori, in corul cintgretilor ve§nic ascultati de ome-nirea care se schimbg. El e suflet din sufletul epoceisale, cum a fost came din carnea oamenilor de atunci,cum s-a coborit in terna care a cuprins, prieteni si dus-mani, pe oamenii generatiei sale.

E putin ? Poate a e foarte mult.

1 Dino Cornpagni (m. 1324) istoric florentin.1 Nicola di Hienzo (1813-1354) tribun al Romei, apctenia riscoalel

popularo din 1347.3 Giovanni Vinani (cca. 1278-1348) istoric Rabin.

168

IV

Dar este in aceastä poezie de rAzboi civil, pe lingAcernerea personagiilor istorice dupa meritele si demersu-rile lor, si altceva. Este pentru lucrurile naturii, pentrufiintile negrAitoare care incunjurä omenirea si-i samAn1cu mult mai mult de cum crede trufia noastrà un senti-ment de nesfirsità iubire, unitä cu o intelegere adincAa rosturilor ascunse care le conduc.

Aici Dante n-a inovat, ci a dat numai o interpretareartisticA superioarä unor tendinti care pAtrunseseràinaintea lui in societatea medievall. Crestinismul seinnoise, in vechea lui formA patriarhall, pe acest pamintbinecuvintat al Italiei. Ceea ce se trezise in inimilepescarilor Iordanului rAsuna acum in ale pAstorilor dinApenini. Sfintul Francisc, fitil de negustor, pelerinulin Orient, cercetAtorul locurilor sfinte, arAtase contem-poranilor sAi cA avem rude cu care nu putem vorbidecit prin efuziunea frAteascA a sufletelor noastre, rudeadevärate, desi smerite, in tot ce miscA, in tot ce in-floreste de jur imprejurul nostru.

Papalitatea trebui, cu tot autoritarismul ei imperial,sid recunoascA necesitatea, indreptAtirea acestui curentrenovator asa de puternic si asa de lute prin mijloaceatit de simple. SArmAnelul lui Hristos" se asezase intrestintii pentru earl Biserica romang isi desfAsura pompeleei mArete. Dintr-o ceatA de ucenici umili ca si capetenialor, un nou Mintuitor pentru dinsii, se Meuse un ordinmonacal, recunoscut de sfintul scaun, si trimes in nu-mele lui de-a lungul drumurilor lumii, pinA la Argesulsi Siretiul nostru, ping la mongolii lui Hulaga. 5i totasa de mindra teologie, literatura latinA nedespArtitAde dinsa admiserA si ele aceastA noug revelatie de osublimA simplicitate, de o confundare bucuroasa inritmul universal al naturii.

Acest spirit a ajutat esential pAtrunderea limbiipoporului si in literatura cea mai inaltA, cea mai ambi-tioasä prin problemele de care se apropie. Dante ince-puse poemul ski in latineste ; se hotAri apoi sA-i deavesmintul naivei rostiri a poporului ; iubirea cetitorului

169

de toate treptele pentru aceastA poezie, de un asa in-drAznet avint, se explicA i prin aceastA aplecare frA-teasel a geniului poetic cAtre intelegerea lor modestA,cAtre nepregAtirea lor culturalA.

totodatA, la fiecare grup de versuri descoperitorulmarilor taine, strAbAtAtorul largilor intinderi ale filoso-fiei, infAtisAtorul critic al dramei istoriei universale seopreste la zborul cocorilor ce taie boltile, la toateamAnuntele vietii de fiecare clipA a naturii, cum nu-ilipseste simtul pentru tot ce e duios in smerenia sfintAa celor de jos.

poate cA aici e meritul cel mai mare al aceluiacare pentru cei de sus 'Area prezumtios, clirz i despre-tuitor, cu chip de filosof neprietenos" : alquanto pre-sumtuoso, schifo et isdegnoso quasi a guisa di philosophomal gratioso (Villani). El n-a unificat numai in toscanalui, ajunsA prin el, dar nu absolut numai prin el, limbaintregului popor italian, din toate regiunile Peninsulei,ci i prin acest grai vulgar el insusi, ca i prin tesAturacu comparatii imprumutate din tot ceea ce are maifamiliar mice om din multime, el a fAcut din claseledespArtite prin vechi si tad prejudecAti un popor carese adapA de la acelasi izvor al unei literaturi care, dna'nu e inteleasA de toti, are cite ceva pentru oricinenu e strainA de nimeni in ceea ce constituie adevArataei esentA.

El este astfel dintre aceia foarte rad cad sint pentrutoate timpurile i pentru toate popoarele, nu pentru cAau cAutat aceasta. ci tocmai pentru el au fost mai multai vremii i ai neamului lor, dar cu atita putere, incitau ajuns pinA la izvoarele vesnice din care se adapAacolo, la locul lor, napile i secolele.

PC 175-185

FRANCESCO PETRARCA 1

IT

Opera lui e in afara de timpul scrierii ei, ca oHceopera de geniu.

Nu doar Ca intr-insa n-ar fi imprumuturi. Ele sintmulte, i unele destul de vizibile. Pe linga inspiratiaproventalà, asa de hotaritoare asupra liricei de iubirea .celui mai mare italian dupa Dante, si literatura ale-gorica din nordul Franciei Ii are partea, i una destulde larga, in aceasta opera de o atit de capricioasavarietate. In Rime §i in Trionfi 'Isar inaintea noastratoate fantomele fara singe din visurile" i romanele"timpului, toate abstractiile prin ceata carora se vedebatrina scolastica 2 descarnata. Virtuti i Vicii, calitatipersonificate, joaca roluri prime in cintece de iubireunde ar ajunge doar iubitul i pasiunea sa. Philippe deI46zières 3, in Ciprul lui Petru I sau la MangstireaCelestinilor din Paris, scrie tot asa. Amorul tinguitor allui Petrarca a fugit din boschetele celebrului Romande la Rose 4. Figuri istorice ratacesc, scapate parca dindivina lume de asteptari, fericiri i osinde a lui Dante.Scenele de dragoste cheama miniaturi ca acelea dinmanuscrisele franceze ale acestui secol al XIV-lea.

Comemorare la Academia Romfinfi, 7 dec. 1928 (n.a.).Scolasticd sistem filozofic apArut fn evul mediu, care se baza

pe dogmele Bisericii crcstine si se caracteriza prin rationamente abstractesi artificii logice.

Philippe de hidziares (cca 1327-1405) scrlitor francez.Roman de la Rose poem liric francez, datorit lui Guillaume de

Lorris (sec. al XIH-lea) I lui Jean de Meung (sec. al XIV-lea).

171

2

*

in atmosfera scolastica a Universitatii din Paris, dintreclasicii cari au dat din mijlocul lor pe Jean de Meungpornesc elementele de satira, ca acelea care, dupà omoda veche ca povestirile satirice ale adincului evmediu, ating i simtim pe Boccaccio, care se apro-pie lumea femeilor, care in total nu are, deci, far-mecul dumnezeiesc al blondei Laure, ori ceata, hranitadin nedreptati, a legistilor. Tot ga i cind indignareacanonicului cu doi bastarzi trasneste conruptia clericilorRomei, mutate la Avignon

Cunoscind pe toti mai vechii poeti ai gindului italian,pe nume, el va arata, id §i Colo, influenta

celui mai mare decit dinsul, mai mare decit toti, carea fost Dante, Fara a consimti, Insa, a se pune in umbraaceluia care, desigur, Ii 'Area prea ramas in urma, preamedieval.

Dar la dinsul nu mai e decit rareori, ca in vrajireababutei descinse i desculte, care se trezeste la tesut,atitind focul in veil" :

Levata era a filar la vecchierella,Discinta e scalza e desto avea '1 carbone ;

duiosul spirit de umilitate franciscana a aceluia, Inge-nuncherea pioasa inaintea oricarii fiinti, oricarui lucruiesit din minile Ziditorului, dezbracarea de orice-1 in-tereseaza sau macar ii priveste pe dinsul. Nu, aici in-dividualitatea nu calla a se pierde in armonia sferelor,a se confunda in ritmele intregii creatiuni, a se topi inaureola divina, incunjurind i unificind toate. Omul stain fatä, cum e, cu insusirile sale, pe care le stie, cupacatele sale, pe care le alinta i cind e marturiseste,cu patima sa, catre care priveste cu dor la despartire,cu capriciile sale, pe care le recunoaste, dar le admite

Avignon oras In sudul Frantef ; intro 1309 st 1377 a fost ro3e-dintl paPa13.

172

1

'

i

fatale i le consacra, ba chiar cu nesigurantele cuvintu-lui in care tremura pasiunea :

De-as fi crezut c-atit vor fi iubiteAle suspinului meu glasuri in vers,Le-as fi lácut cu tin mai sigur mers,Mai dese, dar in stil mai ingrijite.

Dar ceea ce deosebe§te mai mult pe zelosul aduna toral operelor clasicitatii latine, pe descoperitorul lui Ho-mer, care se inginase o viata intreaga cu Tibul i cuPropertiu §"i aprinsese smirna inaintea albului altar allui Virgffiu, e religia antichitilçii. Epistolele lui cicero-niene, care dau amanuntelor vietii italiene de atunci lu-ciul unor basoreliefuri de marmura, poema lui, in caredin Eneidd a ramas umbra Didonei, sint documenteleunei stari de spirit ce smulge pe poet, pe epistolografdin lumea incunjuratoare, care-i pare a fi mica, deed-zuta, nevrednica de trait pe Rugg ceea ce zare§te prinmijlocul cartilor in lumea templelor la care el n-are voiesa se inchine, caci e, prin comtiinta i chemarea lui, allui Hristos cel mort, ca sa invie. Ce n-ar da pentru caaceste timpuri sa invie, fie i numai o fulgeratoareclipa, pentru clInsul, instrainatul I

Cind ai crede ca e mai aproape de viata cea adeva-rata, ca a ie§it din iluziile teoretice ale evului mediuca a rupt cu lanturile unei subtile, dar migaloase scolas-fice, cind ti-ai inchipui ca ai in fata numai pe bietul ompamintean, cu acel putin, a§a de mare, ce se tine dedinsul, el nu se aflä, de fapt, intre ai lui, ci in CirnpiileElisee, cercetate de un spirit care premerge mortii, else afla in societatea acelor mari i intelepti cari au bast.

Cine ar putea spune ca n-a fost in tot timpul lui ozvicnire la revederea patriei italiene, oricit ar fi aplecatprin amintiri §i. dator prin normele poeziei sale sa seintoarca la valea inchisa" unde curg apele limpezi aleSorgueil A putut sä se recunoasca astfel florentin §i,

cind un tiran" cu intelegere pentru literatura il in-cunjura, la curtea lui, de toate atentiile, el a trebuit säse lege de coltul de parnint unde era oprit cu atita grijä.Dar Italia, aceea nu e, ca pentru Dante, zbuciumat de

173

toate patimile ei, o necesitate de prezent, o posibilitatea viitorului, peste zidurile cetgtilor i tronurile monar-hilor de uzurpatie. Ea e o glorioasä reminiscentä avremii romane, e, prin aceasta chiar, un postulat al teo-riei. Si in versuri latine a cintat-o el mai frumos cind,In Epistolele lui metrice, se indreaptg astfel spre dinsa :

Salve, o, tara iubità acelui din cer, tara sfintita,La cei buni sigura tara, grozava la cei trufasi,Tara mai plini de liar decit alte nobile teri,Tara intre toate bogata si mai frumoasa ca toate.

stau imprejur i muntele sttrajuieste asupra-ti.Prin arrne i legile sacre tu, demna de-acelasi respect,0, casä de muze, bogata in aur neam de barbati,Pe care si arta si insasi natura, unite,0 coperira de daruri i lumii o dara maiastra.

Pe cirid el rAmine nesimtitor atunci cind vechea ce-tate a inaintasilor sgi, Florenta, ii recheamg, cind seoferg a-i rgscumpgra averea vindutg, a-1 face profesorpentru noile studii, i, amintindu-i lungii ani de necon-tenitg pribegie, Ii aratä cg are o patrie mai veche decita nasterii, a educa#ei si a iubirii sale : Vino, deci, vino,dupg atita zgbavg, i ajutg cu elocventa ta planurilenoastre. Daca # se intimplä sg &esti in stilul nostruceva care sà-ti displacg, trebuie sg fie Inca un motiv dea asculta dorintile patriei tale. Tu esti gloria ei si deaceea ni esti scump, i ni vei fi si mai mult daca ni veiasculta ruggciunile."

Dar Italia realg nu se putea iubi astfel. Si el se in-toarse la Avignon.

Oraselor acestora moderne li arninteste ca o mustrareviata, necunoscutg, ca la Roma, unde totusi chemase pepapa instrginat nicgiri nu e rnai putin cunoscutäRoma decit la Roma distrusg impiu, pe urma barba-rilor, ca la Florenta, a inaintasilor clasici". Dar la Mi-lano, incunjurat de toate onorurile, el ajunge a iubi, pen-tru aceasta, ping si casele, pgrnintul, aerul i zidurile,acolo chiar el e bucuros ca nu-1 cautà in adgpostul lui

Ajunse astfel I cel dintii critic al formelor documentare din anti-chitate ; Tiraboschi, Storia della letteratura ilaliana. IV, 2, p. 392 (n.a.).

174

Marile-ti

si-n

i

si

I

linga oras, unde nu vin decit, dumineca, oameni dinpopor la biserica Sfintului Ambrosiu, nici chiar prie-tenii : Cind ies din casä sau pentru datoria mea cuprincipele, sau pentru alt motiv de convenienta, salutpe toti in dreapta si in stinga cu o singura miseare acapului, fail a vorbi ori a ma opri ca oricine. Cit arvorbi un an, pun intr-o zi, sacrificata." Si, fatä de aceiacare o impart, o domina, el n-are sentimentele aceluiasiDante, care e bun prieten cu unii, precum cu altli einviersunat dusman ; toti la un loc sint barbarii. Francezi,ca si germani, ei trebuie sa paraseasca un pamint pecare-I profaneaza. Patruns de sfintenia tarinei clasice, elii anatemizeaza in bloc si-i izgoneste spre tainitele lor,chiar daca, odatä, &rise pe cezarul germanic, Carol alIV-lea, ca pacificator al Italiei, unità macar supt su-prema lui autoritate.

III

Acestea sint lucruri adevarate. Dar poezia are, intremulte daruri, si acela de a vorbi, cu aceleasi cuvinte,fiecaruia limba lui. Oricit ar localiza-o, ar nationaliza-o,ar lega-o de un timp, ar robi-o unei scoli, ea trece din-colo de intentiile creatorului ei prin farima de nemurirepe care a fixat-o in ea magul creator. Cercetatorul opoate intoarce la originile ei : pentru lumea cealalta,care nu vrea sa se desparta de dinsa, ea e necontenitcontemporana. Cu cit e mai mare, si chiar, as ziceceea ce nu e cazul pentru toata opera lui Petrarca sicu oit e mai originala, cu atita ea raspunde mai mult lachemarea tuturor suferintilor, darurilor si aspiratiilor.

Astfel, Laura, cu crete plete" de aur, trece din veacin veac si din neam in neam ca icoana curata a frumu-setii care nu se intineaza in cararile vulgare ale vietiisi nu se lasa atinsä in perfectdunea ei fizica de crudelezgirieturi ale vremii. 0 asteapta, o vad, o adora uniidupa altii tineri, cari, fara Petrarca, n-ar sti ce sa-ispuie. Si, nebanuind cita socoteala artificiala a mint-ii,cita filosofie de carte, cita analiza de catedra si miga-

175

leala de birou se ascunde in aceasta retorica pasionalain cea mai armonioasa limba, ei top, amorezatii vremu-rilor, indeplinind voia naturii, care cere necontenita in-noire din frumuseta a lumii, adopta aceeasi liturghiesacra a misterului iubirii.

Dar cei care nu cauta un glas sublim pentru iubirealor, noua, cei care retin din viata ce se vesniceste incartile ce nu se pot uita, aceia au din alt motiv o pioasaadmiratie pentru Petrarca. A fost omul inchinarii de zisi de noapte pentru esenta de cugetare umana care ecartea. A fost acela care din carte in carte s-a pus in le-gAturä cu ceea ce umanitatea, peste rautaPle si triviali-tatile ei, a transmis mai inalt si mai nobil. A fost, prinnestersele rinduri scrise, unul din tovarasii eroilor dintoate timpurile, cari se infratesc, prin cuvintul scris, insinodul nemuritorilor.

i, cind, din nenorocirile seculare, pe care i le-a dattocmai zestrea ei neasamanata, rasa italiana si-a voit osingura patrie, la eine s-a putut ea indrepta mai sigurpentru a se intari in credinta menità a fi incununata cuizbinda tirzie, dar deplina, decit la acela care uneaTibrul, Arnul si Padul intr-o nemuritoare oda si izgoneacu trasnet razbunätor strainele spade", furia germana",minciuna bavareza" a imparatului Ludovic, cazuteasupra celor mai frumoase cimpii si partii celei maimindre a lumii", la profetul unor vremi inca asa de de-partate, care impunea pacea vrajmasiilor interne dintreAlpi si mare si chema pe Mariu si Cezar ca sa trezeascala viata libera singele nobil latin", la acela care intregiinoastre rase i-a dat azi Inca un fior in aceasta inviere agloriei sale fara de umbra ?

Tot asa acei cari inteleg ca poezia rasare de la sineprintr-o misterioasa afinitate a simPrilor, ideilor si sila-belor, ca ea face din nimic o minune intreaga si trezestede o mie de ori mai mult decit ajunge a spune, se vorinchina puterii de vraja a acelui care cu citeva cuvinte

176

intrupa o viatà i chema cätre el nelAmuririle invaluitein viitor. Pentru iubirea lui :

...le man bianche sottihE le breccia gentili,1

D'or capelli in blonde treccia attorsi, 2

I capei dor fin tarsi cfargento,8

pentru sfinta muncI a cimpului, pentru ciobanii ce-0intorc turmele spre sate :

Vegglo la sera i buoi tornare sciolttDalle campagne e da'solcati.4

Si pentru eterna mizerie urnana :ii oecchierel canuto eLa stance vecchierella pelegrina,8

atItea sugestive tresäriri scurte de suprerna frumuse0.

PC 198-209

Subtirile mlijii albe I gingasele brate (it.).Plirul de aux frapletit In nestle bAlaiePArul de aur fin se face de argint (it.).Vid, seara, Intorcindu-se boil slobosi din piisuni si de pe ogoare (it.).

6 Sitrinelul, Incaruntit si alb, si bributa, ciliitoare osteniti (it.).

12

bianco,

§i

a (it.).I

ori :

GOETHECARACTERUL SAU SI IZVOARELE SALE DE INSPIRATIE '

HI

Goethe este, dar si pare, unitar si armonios. Pare nu-mai. Universalitatea preocuparilor lui face a se credeca ele sint de la inceput si totdeauna pärtile chibzuiteale unui ansamblu rezultat dintr-o vointa bine dirmuitàsi totdeauna sigura de sine ; raceala lui se confundauneori cu o suverana dominatie permanenta ; seninata-tea se impune ca o impacare a contrastelor. Privia maide aproape, opera lui nu e totdeauna asa.

In faptul cä il simtim ca modern, corespunzator cufelul nostru de a gindi si de a simti, deci, ca nici unulaltul, in fiinta noasträ mon.% de astazi, este si o apa-renta, determinata de acea admirabila curiozitate carel-a facut sa nu fie indiferent fata de nimic nou, fie odescoperire in stiintile naturale, fie aparitia cintecelorpopulare sirbesti ale lui Vuc Caragici. Da, a stiut, avrut macar, pina in clipa mortii, la o vrista patriarhall,sa stie tot. Dar ce a paruns in el si s-a imbracat irne-diat, prin darul lui de transformare instinctiva, in poe-zie, a ramas alaturi bine determinat, cuprins in limi-tele unui ingrijit mozaic, dar totusi alaturi. Tabloulfacut din cuburile altfel colorate ale vietii lui, nu atital esentei unei confundäri, unei contopiri, care ea, sinu viata poetului, sa dea ceva in adevar nou.

De fapt, avem a face, de la un capat pina la altul alevolutiei acestei minVi oglinditoare a toate, farä sa

1 Cuvintare rostitA In gedinta solemni a Academiei Romfine la 100 deani de la moartea poetului, 25 martie 1932 (n.a,).

178

schimbe, insä, nimic din ce-si insuseste adauge,Fara sa voiascä macar a o face, intii cu omul secoluluial XVIII-lea, rationalistul, minuitorul de abstractii, re-ducatorul sentimentului la norme logice stapinite demintea constructoare de intregiri silogistice. Vedeti dra-mele lui. Nici o sugestie din adincul insondabil, nici oizbucnire neasteptata, nici o porunca subita de instinctcare rastoarna totul i imprastie in vint constructiile deidei, nici o prevedere r ceea ce ar putea sa vie.

In Torquato Tasso nu e seminebunia visatorului in-dragostit ; e geniul care judeca i dicteaza. Simtirea sesfarma in bucati de cugetare ; aspiratia Nina: e zaga-zuità ; capriciul, la un astfel de om ca autorul lerusa-limului liberat i intr-o astfel de societate, e dat afara.E o discutie sub lumina clara, clueà a cugetarii. Pe cindla Schiller suspinele simtirii bolnavicioase se imbraca infaldurii marilor disertatii retorice, aici problema se ur-mareste de la un concept la altul, peste ciocnirearelativa potrivire a ideilor. De sus, dintr-un turn degranit pe care nici o raza de soare nu-1 poate incalzi,un ochi sigur urmareste si decide. E divinizarea opereirationale. Phil la epigramele din Xertii, exercitii de cu-getare agresiva, in care nu e nimic din parfumul de vio-rele al modelelor grecesti, .acelasi filosof gata dasama siesi de tot ce a trecut prin mintea unde luminaconstiintii nu se intuneca niciodatä.

De aici i siguranta unei tehnice extraordinare. Eaprelucreaza materialul lingvistic intreg, popular, istoric,dialectal, local cu o suverana maiestrie. Niciodata cu-vintul nu mina gindul. Niciodata, cu nesiguranta deforma, poezia nu e lasata a se face ea insasi. Elementeleconstructiei sint chemate, invitate, trecute la verificareinainte de a intra, repartizate cu o arta infinità, in vers.0 admiratie fara tresarire din partea cetitorului. Toateritmurile intra intr-o simfonie matematica. In mijloculcomediei gäse§ti salturile de silabe ale libretului deopera, ca in Lila.

Dupa stralucita incercare a tineretii din Götz vonBerlichingen, in care totul e adevarat mediu, ton,

12* 179

ci-ci

ci

dialog §i nu dupa incercarea de a gici secolulal XVI-lea in Egmont, Goethe a rarn.as totdeauna neisto-ric. Trecutul Orli lui nu-1 intereseaza. Niciodata n-a simtitvibratia sufletelor care au fost, in litera vie ramasadupl ele, in opera pe care au izbutit sa o creeze. Pie-tatea pentru trecut nu i s-a coborit niciodata in suflet.In Italia, veacurile, a§a de originale, din care se for-meaza evul mediu, nu existal pentru dinsul. Cei Vittoriaitalianii e o notare de fapte existente, §i atit. Nici omelancolie deasupra, nici o reverie imprejur. Caracte-rul deosebitor nu-1 prive*te ; coloarea locala, patinatimpului ii sint absolut indiferente. Totul se pierde lael, ca un simplu material zdruncinat §i decolorat, ingeneralul uman, care ii trebuie.

I s-a imputat ca n-a simtit §i n-a ajutat Germania.0 §coala intreaga, tot romanti9mul militant, 1-a atacatpentru aceasta, facindu-1 sa singere §i sa blastame, inbatrineti amarite, ramas izolat intre neintelegatori §idugnani. I se cerea ce nu putea sa. deie. El e din vre-mea Omului", nu a germanului. Nu poate fi nationa-list, fiindca n-a fost niciodata, n-a simtit nevoia sl fienational. El vine la noi toti, dar nu samana cu nimenidintre noi, §i totu§i 11 iubim, fiindca in el e o partea§a de inalta §i a§a de adinca, clack' nu §i a§a de du-ioasa, din noi in§ine.

In calatoriile pe care i-a placut sa le descrie, Goethese opre§te numai a.911pm mediului uman prins §i incele mai mici amanunte de psihologie, de atitudine, §iasupra tehnicei, in monumente, in opere de arta. Institu-tiile nu par sa-1 intereseze prea mult §i. nici un punctde vedere moral nu-1 indeamna la judecata valorii so-cietatilor in mijlocul carora ajunge.

i, in aceasta alegere, el n-are nea§teptatele divina-ill, fulgeratoarele viziuni ale unui Stendhal, el nucauta nota personala pe care s-o arunce ca o provo-care. Totul e potolit, informativ, didactic, Omulluminat" care vrea sa adauge la luminile" celorlalti,§i atit.

In aprecierea frumosului, ideile secolului al XVIII-leaacopar adesea simtul mult mai strabatator pe care 1-a

180

dat calatoria, cuno§tinta de-a dreptul dar nu §ifail initiarea lui Winckelmann 1 a clasicismului. Deaceea, va fi capabil, el, care nu duce pretuirea pingla calda admiratie §i. cu Mit mai putin ping la misticainchinare, sa aprobe, dupei Italia, alegoriile profe-sorului Thouret" cu privire la insanato§irea ducelui"sau la Republica franceze. Si spiritul sgu rectilineare incintat ea intr-un tablou de Claude Loraine" 2 (sic),nu e nici o vegetatie, ci numai arhitecturg, corabii,mare §i cer".

Simt politic deosebit n-a argtat Goethe, §i prin nimicn-a luat parte la mi§carile politice ale timpului. Locullui onorabil la o curte mica, iubitoare de cultura, i-aajuns. Dar un instinct german se simte la el cind sebucurg cu toata lumea la incoronarea in Frankfurt alui Iosif al II-lea, §i Frederic al Prusiei i-a fost icoang.inaintea ochilor. In Alsacia, e mindru de dinsul, §imerge ping a-i ierta despretul fata de limba §i de lite-ratura germang. Iar cind, la Roma, aflä de moartearegelui, scrie : Deci a parasit, in fine, lumea regelecel mare, a carui glorie umplea lumea, ale carui fapte11 faceau vrednic §i de paradisul catolic pentru a stade vorba cu eroii de felul sail in impargtia umbrelor.Cit de bucuros se simte cineva, lini§tit, cind a dus laodilma pe unul ca acesta I" 0 data ii scapa chiar for-mula Deutschlands Feinde3, §i. chiar cei mai vechiduvnani ai Germaniei". Dar, indatä ce apare Na-poleon, el se va inchina, ca unul care tine samg numaide om ca om, de insu§irile acestuia, geniului militar",de la care cere §i o §coalg de razboi la Maienta. Primitin 1806 de atotputernicul Imparat, el descrie scena, cuparticiparea lui Daru4 §i Talleyrand5. Intrebgrile ceurmeath dupg Vous etes un homme" : Ce virsta ai ?

1 Johann Joachim Winckelmann (1717-1768) arheolog german.2 Claude Cake, zis le Lorrain (1600-1682) pictor peisagist francez.1 Deutschlands Feinde dusmanii Germaniei (germ.).4 Pierre-Bruno Dam (1767-1829) scriitor fiances, membru al Aca-

demiei.* Charles-Maurice de Talleyrand-Perigord (1754-1838) om de stat

si diplomat francez.

181

Te tii bine. Ai scris tragedil ?" Iar cind impgratul illaudg, si el adaugg cg a tradus Mahomet, observatiageniului" vine : Nu e piesä bung". Dar Werther eanalizat cu o atentie care uimeste pe autor. Drama fatali-tiitii o rgspinge : Fatalitatea e politicg". Apoi iar incepintrebgrile : Eti insurat ? Ai eopii ?" Toate cu oui,c'est bien §i Qu'en dit Mr. Glitz ?"1 Legiunea deonoare" urmeazg. Goethe pretinde cg de la afacereaColierului" 2 a inteles ruina vechii Francii. Ngvglitorii1-au ingrijorat §i inspgimintat si pe dinsul, dar fgrg cael sg cuteze a lua o atitudine. Libertatea germang, careil scoate din Weimar, nu-1 incglzeste.

Pentru Götz von Berlichingen i-au servit amintiriledin viata de student, din contactul frecvent 0 liber culumea de la targ, asa de conservativg. Piesa se tineprin pitorescul limbajului, prin coloratura scenelor,printr-un dirz si brutal realism in care se vede influ-enta unor pgrti din limbagiul lui Shakespeare, fgrglovitura de aripg care la acesta duce subit de la vulgarla nobil si ping la sublim. La Egmont aceste insusiriscinteietoare ale stilului sint umbrite : figurilc sint pusepentru a exprima idei abstracte in care recunogtemopozitia de principii iubitg de secolul al XVIII-lea.Machiavelli predicind imoralitatea, la Bruxelles, Alba,de fapt, profund convins ea' face opera plgcutg luiDumnezeu si corespunzgtoare constiintii crestine, in-trupind cinismul tiraniei, sint figuri false, croite dupgtiparul aceleiasi traditii pe care o admite in opera saistoricg Schiller. Nu e mgcar versul al cgrui coturn sgsustie expunerea conceptelor de abstractie filosoficd,atit de inumana. Partea de sentimentalitate din rolulClarei e in acelegi obisnuinti ale secolului cgruia ma-rele poet ii apartine ga de mult.

I Da, bine ; ce pairere are d. Gotz ? (Fr.)I Afacerea Colierulta celebru proces In care au fost implicati regina

Marie-Antoinette, episcopul Roban §i contesa de la Motte, In timpuldomniei lui Ludovic al XVI-Iea.

182

Cu o aventura poetica irnpozanta, in care scapäraotelul celor mai tari inclestäri de cuvinte nobile, Tassoe o idila, ca i Noua Heloisä. Atmosfera de aleasa ga-lanterie a curtilor italiene din secolul al . XVII-lea afarms total necunoscuta traducatorului Vieii lui Ben-venuto Cellini. Ca i allele din creatiunile lui Goethe,caruia conflictul Ii e adesea lucru secundar, i aceastaopera trebuie gustata in bucati, prin saritura de la unamanunt la altul.

Pitorescul din Fiica naturda, cu amestecul lui Arielo intreaga fantasmagorie legata printr-o intriga tot

ma de arbitrara ca in teatrul spaniol al lui Lope deVega i Calderon, in fata unei curti din secolul alXVIII-lea, e un decalc din Shakespeare.

Nici nota antieä din Ifigenia din Taurida nu cores-punde vieii clasice, Inca atit de putin cunoscuta si lacare s-a ajuns numai prin descoperiri arheologiceprin intelegerea moderna a psihologiilor celor mai de-osebite i celor mai complexe. La greci tragedia era unact religios, un auto da fel, in adevaratul inteles alcuvintului. Poettil continua si interpreta o religie pecare toti o s-tiau, de care erau patrunsi cu totii. Oricealuzie era prinsa, orice amanunt se integra in cuno-tinile Ritul saeru interesa, nu sufletulparticipantilor la drama, i nici caracterul unei soluiidate la inceput. Aceasta antichitate nu ne poate prindeprin ce imitam de la dinsa, ci prin ceea ce introdu-cern noi ea interpretare actuala. Goethe s-a multumitcu o reproducere a basoreliefului clasic, care-i puteafi, insa, numai un piedestal.

Podoabele pentru podoabe, eleganta in mic nu-I in-cinta, i va nurni o trista epoca" aceea a lui Ludovical XVI-lea. Tehnica are pentru dinsul un covirsitor in-teres. Mecanismul secolului san il doming. Stie enormde mult in arhitectura, in mobilare, place s-o arate,sau, mai bine, sa-si dea sarna lui insusi cum sint toate

I Act de credintit (span.).

183

ascultatorilor.

si

tt

aceste lucruri. Se simte sufletul pasionat de ce e nou,curios, plin de ingeniozitate. Ce face omul, mai alesomul de atunci, omul luminat, e ceea ce, pretutindeni,11 cistiga si-1 retine.

Iv

Natura exista la el, dar vazuta, pretutindeni, deomul de gust, de pictorul diletant si de ministrul cupreocupatii economice, de contemporanul englezuluiYoung 1 Tot in bucati, prezentate metodic. Nicairiansamblul, spiritul unei regiuni, unei privelisti. Pre-tutindeni ideea preconceputa si pretutindeni conclu-ziile cugetatorului. Ce da Dumnezeu e numai materialul.

Numai cind natura e umanizata, ca in frumoasabucatä Fla.ceiul fi riul morii, cari-si pun intrebari sicapata raspunsuri omenesti, numai acolo ea il atragesi il inspira in adevar.

Tonul religios lipseste prea mult in aceasta opera,si cu dinsul o inspiratie care nu poate veni decit deacolo. El va vorbi de epoca fericitä in care oameniiau inceput sa afle cite prostii li s-au pus pe umeri sisal creadä ea apostolii si sfintii n-au fost niste indi-vizi mai buni decit flacaii de azi, Klopstock, Lessingsi bietii de noi ceilalti". E deist fiindca operele luiDumnezeu existä in natura. Sfint e ce leaga multesuflete impreuna."

In explicarea deismului sau voltairian nu e nimicmai caracteristic decit pasagiul in care se cauta sensullegaturii, pe care Goethe o crede trecatoare, intrecrestinism si arta, dind in acelasi timp citeva splendidepagini despre arta bizantina. Noua religie recunosteaun dumnezeu suprem, nu el:Mit asa de regal ca Zeus,dar mai uman ; apoi el e tatal unui misterios fiu,care trebuie si infatiseze insusirile morale ale divini-tatii pe pamint. Amindurora li s-a intovarasit un ne-

' Arthur Young (1741-1820) agronom englez, autorul lucairii caul-torie in Frania.

184

vinovat porumbel, plutind ca o flacara intrupataracita, i s-a alcatuit un minunat trifoi, in jurul caruias-a adunat un fericit cor de spirite pe nenumaratetrepte. Maica acestui fiu putea fi onorata ca femeiacea mai pull, caci si in antichitatea pagina se puteainchipui legatura intre feciorie i maternitate. I seadauga un batrin, si de sus se ingaduie o aparentade casatorie pentru ca dumnezeului nou-nascut sa nutrebuiasca a-i lipsi un tata pamintesc pentru aparenta

ingrijire."

V

Dar in aceeasi fiinta este altcineva. Cunoscatorulvieii populare, intelegatorul soaptelor sfioase dinadincuri, talinacitorul tainelor care nu se pot rostideplin. Un om de o mare simplicitate, de o sinceritatecopilareasca. Uneori &Ora frä nici un mestesugaparent, ca de pe buzele unui aed batrin, scurta po-veste a unei mari tragechi, ca in Regele din Thule.Dar e drept ca se lasä furat si de falsele exageratiipreromantice ale asa-zisului Ossian.

Alteori cuvinte de rugaciune vin de la sinepoetul pare a se sfii ca biruinta dintre fortele inte-rioare in vesnic conflict e din acea parte pe buzelenecredinciosului. Dumnezeul la care inima Vacua seindreapta e acela la care, seara, in acelasi ceas, Inge-nuncheati in patucurile lor albe, copiii din toata lumease roaga :

0, du Der im Himmel bust,Al les Leid und Schmerzen stillest,Den der doppelt elend istDoppelt mit Erquickung stillest...1

1 0, tu, care e§ti In cemri,Aunt orice chin gi durere,Pe cel care e Indoit de jalnicCu indoihi Intrernare fl alini (germ.).

185

si

Tonul popular e prins atunci in toate felurile, pingla imitarea dialectului sviterian §i a striggtelor 00-ne§ti sAlbatece.

Silabele de refren ale cintecului in munti ori repe-tarea dorintii, obisnuitä in orice folclor, de a fi unpeste, un cal, aurul din riu i ce mai poate ngscocio imaginatie naivg trezesc leggtura dintre sentimentuluman i natura incunjurgtoare, ca in drumul de noapteprin cimp i pgdure care iubitä. El vorbe§te lunii cetrece, riului ce sung. Simtul mortii care va veni rgsungin admirabila bucata Ein Gleiches :

Pe virfuri toate,Pace ;Pe coame bateUn vint ce tace,Atita fihng...

tac pasarile sus :Cind vei fi dus

tu-n odihna: ?...

Cei trei crai de la Rgsgrit sint luati de la vechealegenda. cu gluma unui omagiu doamnelor i domnilorcari, nefiind nici boi, nici asini, regii pot trece inainte(Epiphanias).

Si toate acestea algturi de dialoguri ca in Teocrit,de coruri, de tot ce poate adgugi poezia artificialg,de inchingri lui Amor, de scene de iubire cu oscharmante Person", ca intr-un tablou de Boucher 1,de intovgrgsirea pallarului cu imbrgtisarea, de melan-colii afectate, de cintece de rgzboi ca pe vremeaLandsknechtilor 2, de versuri care intovgrgsesc darurile,de jocuri de cuvinte in jurul cucului, mit Grazie inInfinitum".

Dar acela§i dà i povestea misticA a spiritului care,fie §1 in tovgrg§ia dracului, in robirea fga de dinsul,vrea sg beie tinereta diving, pentru multgmirea gene-ratiilor care se improspäteazg la ascultarea duioasei

François Boucher (1703-1770) pictor st desenator francez.Landeknecht liincier pedcstras (germ.).

18E

1

1

fi

legende, ispravita in atita durere, a patimei Margareteicelei Fara vinovatie.

Deci romantismul apare, sub aceste inriuriri, detrecut §.1 de popor, la dinsul. Astfel, cind zugrave§tevechiul castel, cu portd §i u§i arse, cu ziduri cazute,cu pivnite pustii de unde fata aducea de baut cava-lerilor, §i care toate invie cind acest cadru misteriosrasare (Bergschloss). El vraje§te cavalerul de pe turn,care ureazal drum bun calatorului din luntrea pe Rin(Geistesgruss). El aduce pe cintaretul ratacitor inain-tea regelui care petrece. El face sä alerge tatal cucopilul in brate, caruia Erlkonig, Tatal-padurii, iifurl viata. El aude chemarile ispititoare ale nimfeidin adincuri, care atrage la dinsa pe pescari, §i regeledin Thule, care arunca potirul iubitei in valuri, se des-face pentru el pe fondul vagii legende triste. Elscoate din morminte §i aduna la luna pe oaspetiicimitirului. Legenda miresei din Corint, ie§itä la iubiredin mormintul ei, aceea a baiaderei indiene se adaugala subiectele germane.

VI

Chiagul prin care se tin toate aceste splendideelemente disparate e in el, numai in el. In el, a§a cumsingur s-a facut. In omul de marmora pe care daltalui insu§i 1-a cioplit, cu o nesfir§ita rabdare, deceniiintregi, bucuros de cite ori o a§chie de simtire parasitaa sarit de pe conturul sigur care se desemna sublovituri. Un sentiment de demnitate, de mindrie, cumn-a mai avut-o om viu, e acela care porunce§te tutu-ror instinctelor ce se ascund mai adinc, tuturor lacri-milor ce vin pe pleoape, dar nu pot luneca pe obraz,tuturor capriciilor care nu sint admise decit in dantulstrict echilibrat al menuetului sail, in prezentareaarmonioasa a cortegiilor tragice, a teoriilor elenice.Cine oare, vreodata, a spus intr-o mai scurta formulatot ce omul poate voi, rabda §i impune decit el, in

187

cutare versuri ocazionale pierdute intr-o comedieburghezà.

Imensa lui gindire e Math.' cu ingrijire de foarfecifoarte ascutite, pe care le tine o mind mesterd. Nicio ramurd nu merge unde voieste ea, nici o frunza nu eingaduita a iesi din precisul contur artificial. Ape le viijoacd elegant in figuri calculate.

Dar, lath., in adinc ele nu se supun, ci freamItä.Deodatd, Ia un moment de neatentie, sulul lor vigurostisneste pind la nori. Gradinarul genial n-o ingAduie.Din nou izvorul va fi minat pe tevile de plumb aleartei. Dar poetul insusi nu s-a putut opri sal admireputerea elementard a acestei zvicniri i n-a vrut caamintirea ei sà dispafa.

Expresia integrald a unui suflet mare si a uneivieti extrem de lungi, aceasta e opera lui Goethe. A.spus-o el Insusi :

Ce-am gre0t i ce-am dorit,Ce-am rabdat i ce-am trait,Toate florde ce sint,Batrin, tinar impreung,Pas gre0t i fapta buna,Bine stau cuprinse-n cint.

PC 220-237

{ARTA INDIENILOR DIN AMERICA}

Am trecut pe linga goala zidire rosie, de proper-intinse, a Muzeului Metropolitan. La capatul dru-

mului nostru e un alt complex de alte zidiri cuaceeasi destinatie.

Nu muzee ale statului ori ale comunei. Fiecare dinele are alt caracter, akà engine i alte venituri. UnulIi datoreste fiinta Societatii de geografie, altul uneisocietati spaniole, cel de al treilea e consacrat, faraindoiala, de o organizatie anume, cunostintii vechiivieti indiene.

E aid, in trei rinduri, un muzeu, tezaur de docu-mente privitoare la lungi secole din activitatea petoate terenurile a unei mari, viguroase i inteligentesemintii de oameni. Ideea pe care o da despre vred-nicia, despre chemarea i posibilitatile ei e din celemai inalte. Ai a face cu dezvoltari de indemanareartistic i tehnica din care ar fi putut iej una dincele mai triumfatoare civilizatii ale lumii. Sentimentulde sincera, de adinca admiratie se uneste cu acela alregretului ca imprejurarile istorice au prefacut aceastarasa asa de inzestrata intr-o nenorocita ceata de invinsi,aruncati in pustiile Vestului, dezbracati de parainturilecare li-au baut singele, inchii in rezerve" ca ultimiireprezintanti ai unei spete de dobitoace menita sadispara in salbatacie i parasire.

Pacat ca aceste comori de care trebuie sa vorbescmai larg sint prezintate dupa hazardul vitrinelor, faraosebire dupa categorii firesti, dupa felul materialelor

tehnicei 1 Si Inca mai mult : dupa regiunea binedeterminata, careia-i apartin, dupa curentele din care

189

tii

si

fac parte, dupa vrista careia, ca linie i coloare, caelemente infatisate ii apartin.

In ciuda acestei pitoresti dezordini, sa incercam adeosebi.

La baza, in fund, prin partile de nord si vest, caAlaska, ramásitele, pana adinc in epoca moderna, aleunei stravechi civilizatii a pietrei, a simplei pietreaschiate, care ramine in virful sulitelor clasei razboi-nice. Nici indemanare, nici preocupatie de frumusetà.

Alaturi, insa, vezi obiecte de fier, care arata o civi-lizaie mult mai inaintata, si ea e, fireste, aceea aaltor triburi si a altei epoce. Masivele ciocane sintcu totul alta arma decit acele simple virfuri de cre-mene ciocanita.

Pentru a se avea arta, religia intervine. Acea ciu-data, intunecoasa religie de capricii i de mistere, demonstruoase strimbaturi si de sugestii bizare, de vraja

descintece a unui popor cu mintea altfel facutädecit si a celor mai superstitiosi dintre noi. De acolovin stilpii de poarta, aspru taiati din lemnul brun sinegru, cu un monstru uman incàlecat peste altul pecare-I striveste : ochi bombati ca ai unor gize uriase,guri deschise pentru a rosti cuvintele de farmec carenu se aud. De acolo, animalele uscate, tristele capetede vulturi fara came, suvitele de par negru prinsede pielea galbena pe care o infloresc margelele multi-colore. De acolo mastile de uimire si de spaima, me-nite sa inghete pe dusmanul lipsit de dinseledea si mai mult curaj razboinicului care ataca. Deacolo figurile i figurinele cinchite, diformate, cu coifuriin etaje, cu imbracaminti inflorite i pline de tot felulde invirtitUri i sucituri. De acolo scenele cu indesci-frabile intelesuri in care se amesteca trupuri omenesticontorsionate i simboluri stilizate, intr-o invalmaseallde un mare efect decorativ. De acolo vasele din valeariului Mississippi, care reproduc fata tatuata sau taiatIde rani a dusmanului mort cu ochii dureros

Razboiul, gloria i maretia sefilor, orgoliul uneiclase dominante, vesnic in stare de razboi, cer anumiteinsemne. De aici, chivere nastrusnice, coroane de pene

190

cu

i sa.

inchid

de papagal, mantii de piele ori de pene amestecate,tot felul de ornamente din mArgele colorate.

.

Dar insusi sirntul de frumusetä, instinctul de artaa lucrat, si farg alte indemnuri, pentru a crea operecare atrag si smulg admiratia. Toate materialele aufost intrebuintate : acele margele in toate colorilecurcubeului, sfdrimAturile scoicilor in care se räs-fring toate nuantele, fragmentele de pirite cu strAlu-ciri de pietre scumpe, care dau ochi figurilor deanimale si smalteaza hainele de paradá ale ostasilor,alabastrul din care se desfac reliefuri de o nesfirsitávarietate, bulbucaturi brobonate, pielea de animal,uneori prefácuth intr-o pielitä alba de o finetà neatins5.,oliiria de toate formele, pänd la giturile lungi ale ma-rilor vase rituale.

Principiile acestei arte, care se intinde de la ghetu-rile Nordului 'Ana la cgldurile tropicale din Mexic siGuatemala, pada' la vAile inalte ale Perului, sint deo-sebite. Unele apartin directiei lineare, abstracte, stili-zate, geometrice, pe care asa de bine o cunoastem.si de la noi. Astfel, desenurile, de o 'arca delicatetà,de pe cojoacele canadiene, asamangtoare cu aceleadin Siberia si din toatä partea corespunzatoare aEuropei. Astfel, cAingsile de lin5.' de capra ale indieni-lor din Alaska, in care se preface in linii frunza, darlingà dinsa ochiul omenesc, in mai multe expresii,figura insasi cu amindoi ochii, cu nasul latit si guraninjità, liniile analoage de pe cutare vas din Perulpreistoric", avind in gurguie reprodusa figura ome-neasca abia schimbatà de stilizare. Astfel, in minu-la atele oale din Chihuahua, in acelasi Mexic, cuamestecul de romburi, de rotunduri punctate, de melciinvirtiti, de figuri umane supuse aceleiasi operatii dereducere lineard ca la locuitorii asprei Alasce.

Alteori insà, realitatea caricaturaa apare in loculacestei reduceri la abstractul geometric. Oameni inatitudini crispate, jimbate, cinchite, sint amestecaticu paski, cu dobitoace neexistente, ca in vasul dinHonduras (Yascaran), ori in cele gdsite la San Salvador.

191

0 a tTeia categorie prezintl, ca in unele desenuri dincavernele franco-hispanice, pe linga ornamentul geome-tric, animale, cerbi (in Noul Mexic), in al caror corpintr.& insa, acela§i ornament. Pana ce se da animalulinsu§i, ca in Peru, pe alte vase.

Un simt extraordinar al decoratiei se intilne§te tot-deauna, §i el ajunge uneori la o perfecOune uimitoare.Astfel, in covorul peruvian in care se amesteca inextri-cabil, in mai multe registre, floarea, pasarea, maimuta,vagi figuri omene§ti, totul alergind unul dupa altul,ajungindu-se, impleticindu-se, prefacindu-se intr-unsingur val. Niciodata imaginatia omeneasca n-a pututproduce ceva de o mai desavir§ita armonizare.

Nu se poate prinde mai bine mi§carea decit deace§ti oameni can traiesc in ea §i prin ea. In uneleimpodobiri de cojoace luptele sint redate cu un adevarunic. Toate felurile de a calari, de a lupta de-a calaresint prinse §i reproduse cu o perfectä exactitate. Temiri ca se poate §i gestul acesta. Trupuri aplecate pecoama cailor prelungiti de avint, altele care se sucescin §ea ca sa arunce sageata sau sa impunga cu sulita,trupuri care se parasesc ImbraWdrilor mortii. In cutaredesen modern simple whieri de coloare neagra no-teaza zbuciumul alergarilor. In desenuri de acum citevazeci de ani, de un naturalism naiv, reprezintind viatatribului inaintea corturilor, ceea ce place mai mult esurprinderea gestului trecator aparind in toata puterealui de expresie.

i gustul pentni coloare, vazuta supt alt soare deace§ti ochi admirabili, deprimi cu pinda, cu spionarea,cu veghea §i cu urmarirea... Potrivirile cele mai cute-zatoare ale colorilor celor mai dare : pete verzi deschisein ro§u §i margeni de negra ; verde ling alb §i ro§u,un galben ca al penelor de pasari scaparind ca oscinteie de soare...

ARA 20-23

Domnii romani dupiiFoa-portrete $i fresce.

le de title. (BibliotecaAcademiei)

a

COMISIUNEA MONUMENTELOR ISTORICE

DOMNII ROMANIDUPA PORTRETE $1 FRESCE

CONTEMPORANE

ADUNATE l 'uRI.I(M:

PRE.g.DINTELE

N. IORGA

s iirit 1930/MORA TWARUL ).-.11A141 & DkOlLEFS S. A. IrENTIU: AIM: CRAMS

Oaspeti rom5ni in Ve-netia. Coperlii (Biblio-

teca Academiei)

181 1; I',.44

I

COMISIUNII

,

81

is17.4

4.S,;,..tA 4

-C.

III:

I:

S 46 ./

sit

-

1W

4.1

V,

N

OV"Cs

c.t)A

Histoire de la vie byzan-tine. Foaie de titlu.

(Biblioteca Academiei)

,

P`

Istoria literaturii romane5tide titlu.contemporane. Foaie

(Biblioteca AcademieB

N. IORGA

ISTORIAbffeRADIRII

ROMANC$TICONTEMPORANe

IL

IN CAUTAREA FONDULUI

r,k1t.tyIV-4

011

veet.

.zus.k411

IA ISITIto ..frscruPutial

Avg.

vf.04`

CI

,

Istoria lui Mihai Viteazul. Foaiede titlu. (Biblioteca Academiei)

Les ArtsCoperta.

Mineurs en Rournanie.(Biblioteca Academiei)

ISTORIA1)VI MBA'

N. IORGA

Vol,

..',0,,5:-."/. ......0. ,

_.-:-; ,,

.., 1... .

v.,

OS

`.%,..

:

1%

VITCAZIII)

ZN, .0 \1 0:01007

"!

Di.

rt,..1r

035

7- .

0 \N

I.

Oameni cari au fost. Co-pertii (Biblioteca Acade-

midi)

Sfaturi pe iutunerec. Copertii(Biblioteca Academici)

itt

[ASPECTE DIN ARTA VEACULUI AL XVII-LEA]

Intre Flandra, ramasa catolica, si aceastä neindu-plecata revolutionara, Olanda, protestanta, iconoclastacu pasiune, supusa unui regim calvin de o strictasupraveghere a placerilor aparente ale vietii, esteo deosebire, sprijinita si pe alte caractere ale raselorde baza, care creeaza, la sfirsitul veacului al XVI-lea,Inca doua scoli deosebite sau mai bine doua conceptii,doua sisteme in acest unic colt de Europa nordica, deo atit de covirsitoare influenta asupra artei universale.

Unirea strinsa cu Casa de Burgundia a introdus inFlandra un caracter aproape francez, in acelasi tirnpcind spiritul orasenesc liber, dar cu preocupari maireduse, cu un orizont realist mai restrins, a amestecatin arta franceza a secolului al X1V-lea si. al XV-leanote care se disting usor fata de traditia trecutului.Influenta italiana, care, prin relatiile de comert, atinsesi pe inovatorul olandez Quinten (Quentin) Matsysdin Anvers (c. 1466-1530), e dincoace, prin unireapolitica ramasa intre Spania, Italfa si Terile-de-Jos,atotputernica.

Intre anii 1600 si 1608 petrece la Roma pentru ase initia in tainele unei picturi pe care o reprezintaatunci tipic, in formule academice", cuprinzind cali-tatile tuturor marilor inaintasi, cei trei Carracci 1,tinarul flamand (din Anvers, crescut la Colonia) PetruPaul Rubens (1577-1640). De aici a invátat el mes-

. Catiacci familie de pictor; itallent, Intemeietorii celebrei lcolibologneze" ; eel mai ilustri sint Luigi (1555-1619), Augusto (1557-1692),Annthai (1560-1609).

13 - N lorga, Paginl alese, %ol 11 193

tesugul gramadirii trupurilor care se invglmh'sesc inpetreceri, in lupte, in ascensiuni spre ceruri, in rgs-turrigri catastrofale, asa cum il practicase cu o deose-bird mgiestrie Tintoretto 1 Lectii de lumina a pututavea de la delicata simtire pentru clar §i umbra a luiTiziano, iar vioiciunea, plgcerea de viatg, zimbetulmultamitor cgtre puterea de unde yin toate, acesteale-a putut deprinde de la Veronese 2, care i-a argtatcum poate fi cineva, cu mostenirea artistica' a mairnultor generatii, un decorator de palate.

Singele lui flamand, in care fierbea de veacuri seteade pläceri, bucuria de a gusta si a proclama voluptatea,inzeirea cgrnii care se zbuciumg, se-nfioarg ori triumfgmultgmitg, i-a dat restul din notele constitutive alecelui mai bogat din talentele creatoare de ping atunciale Nordului. 0 imaginatie deosebit de bogat6-1 faceasg poatg intelege si reproduce spectacole, ca vingto-rile de lei, la care niciodatà n-a avut si nu va aveaprilejul sg ia parte.

Tablourile lui, mari, mindre de usurinta cu care aufost invinse toate greutdtile, reprezintg. tot Olimpul,toatg Evanghelia si o mare parte din lumea care-I in-cunjurg pe dinsul, ping si la natura flamandg, cgreia,dupg exemplul italienilor cari mgcar in fonduri depinze daduserg realitatea peisagiului local, ii acordgcel dintli dreptul la interpretarea artisticg. Lucra sipentru vinzare, fail a cguta clienti, cari veneau innumgr mare §i plateau bine cuiva care, pictor oficialal locotenentului regal din Terile-de-Jos, intrebuintatin ambasade, posesor de palat si de colectii, se bucurasi de o situatie socialg deosebitg, fiind pus algturi denobilime.

Furnizeazg pinze §i bisericilor si celor din Colo-nia, unde-si trgise tinereta desi genul lui, glorifi-cind materialitatea omeneascg asa cum nu se mai

Zacopo Robusti, zis Tintoretto (1518-1594) pictor Italian.Paolo Calliari, zis Veronese (1528-1588) pictor

194

§i

Munn.

facuse pina atunci i dind Sfintei Cecilia infatisareaunei doamne din vremea sa propria lui sote, multglorificata, Hélène Fourment nu era potrivit nicipentru un catolicism asa de tolerant ca al iezuitilor se-colului al XVII-lea.

Portretele lui erau foarte cautate, i bogatii dinvremea aceea vor fi fost mindri sà aiba in casele lorluxoase tablouri ale celui mai mare din mesterii con-temporani ai .terilor de limba. franceza. Insarcinareacea mai importanta a fost aceea care i-a ingaduit sädea pentru Luxemburgul cladit de Maria de Medicis,vaduva lui Henric al IV-lea, regele Franciei, i pentruLouvre marile sale picturi, care glorifica aceasta curtein care din nou puterea regalitatii franceze se unea cutraditile de arta, transmise prin Medicisi, aleFlorentei (1623).

Pe linga energica activitate, paralela i asamana-toare, a lui Iacob jordaens (j1608), mai tinarul fla-mand Anton van Dyck (1599-1641) facu si el,dougzeci de ani mai tirziu, calatoria in Italia, de undecapata ceea ce nu primise de la inceput din mosteni-rea lui Rubens insusi. Dar ceea ce deosebeste picturasa e acea delicatetà morbicla a figurilor si a atitudi-nilor Irisei, acea transparenta a fetelor lungarete, sla-bite, fermecatoare prin tristetea Ior, care fac ca pinzelelui religioase sa samene uneori asa de mult cu ale ve-chiului Roger de la Pasture 1.

In Anglia, ramasa i acum Fara artist, cu toatastralucita domnie a reginei Elisabeta al carii chips-a pastrat in portretele atit de dure ale cite unuimaestru indigen el duce, dupa solia de arta a luiHolbein 2, la inceputul secolului precedent, o alta

Roger van der Weyden, zis Roger ae ta Pasture (1399-1464)pictor flamand.

2 Hans Holboin (1497-1531) pictor german.

13* 195

care-i ci§tiga indata favoarea generalà. Cum prinmaestrul german traie0e vremea mai aspra a luiHenric al VIII-lea, lumea lui Carol Stuart §i a Henri-etei de Franta ni e pastrata prin cele trei sute deportrete pe care le-a zugravit, in Anglia, Van Dyck.

Alaturi de aceastä pictura, care, plecind din traditiicomune cu ale Franciei, se imbogatea prin studiulpicturii italiene, §i ai carii maqtri cdutau indeletni-cire in lumea franceza i engleza, o alta, in Olanda§i, prin imitatie, in Flandra insä0 are o origine de-osebità 0 se adreseaza in alt spirit altor subiecte.

Lasind la o parte pentru moment spiritul profundaspru biblic, pe care protestantismul olandez ii cere

tot a§a ca i puritanismul englez din zilele lui Cro-mwell 1, visind de profeti pedepsitori §i de luptatoripentru legea imutabiM, mediul burgheziei bogate, carenu mai atirna de nici un stiipin, ci traie§te §i lucreazà,petrece §i cheltuie0e pe sama lui proprie, e in staresa creeze imediat o noua arta.

Fiindu-i interzise subiectele religioase pe care nu lemai cer bisericile reformate §i care ar fi tolerate numaiintr-o anumita forma, pe care o gase§te §i o intrebuin-teaza unul singur, de care va fi vorba pe urma §ideosebit, aceasta pictura, pe care n-o intovilra§e§te inaceste casute sculptura, nici macar cea decorativa, §icare nu e datoare sa tie sama de vreo pretentie aarhitecturii, fiindca ea lipse0e in general, cauta subiec-tele in legatura cu viata de familie, cu ocupatiaobi§nuita. Ea &à, deci, portrete razlete, grupe pe aso-ciatii i corporatii, spectacole de zile mari, iar, inafara de aceasta, fiecaruia cite ceva din meseria lui,medic, spiter §i aa mai departe. Pentru salele de min-care se vor zugravi deci scene de natura moarta, cupasari §i iepuri Weptind O. fie gatiti, cu policromiaapetisanta a zarzavatului, cu scinteierea cristalelor §i

licArirea vaselor de metal.

Oliver Cromwell (1599-1658) orn politic englez, conduc5tor al re.volutiei burgheze din sec. al XVII-lea.

196

qi

Dar gustul de antiteze 0 compensatii, adinc sLiditin firea omeneased, cere si alte privelisti, care pot in-senina, care pot distrage si inveseli. Negustorul carelucreaza toatà ziva in cAmAruta lui cu lumina slabdvenind din stradele inguste, trecind peste umezealacanalelor, el, care din viatä are a face numai cu inte-resele materiale, care nu vede nici mZicar putina naturaliberd prin care se despart orasele, asa de dese, el,care observA strict regulele unei meticuloa e bune-cuviinti, simte nevoia de a privi spectacole de N iatäpopulara, in circiuma, la joc, intre cei patru paieti deacasà, cu iubita pe genunchi si sticla de yin in mina,incaierki si imbratisdri, scandaluri si betii, scene dedestriu si de pumneala, mizerii materiale si morale.Iar pe alaturi, privelistile naturii, pina." la care nu poateajunge, ba chiar, in citiva centimetri nepericulosi, uncolt de badlie, cu cai albi, grasi 0 cu raz 01 lidpurtind pe cap palarie cu pene si spada la coap ii.

In aceeasi notà generalá toate temperamentele sepot manifesta in chip variat. Un Franz Hals dinHarlem (1580-1666) &à portrete de o mare libertatein atitudini, dar, alAturi de dmsele, figuri de cintäreti,de ligance, de pescari, Ae betivi. Ca si flamanzii con-temporani, Teniers, care introduce toatä amestecaturasi zarva vietii contemporane si in marele tablou reli-gios al Ispitirii #. Anton, si Brouwer, Adrian si Isaacvan Ostade, Jan Steen dau aspectul circiumei tera-nesti de la gurile Rinului, cu atmosfera inneguratàin care zburda, inconstiente, viciile. Fete cocheteazdcu amorezatii lor in micile pinze ale lui Jan Vermeerdin Delft. Precupetii isi cheam'ai musteriii la Metsu,mici amanunte de viata triviald afrä un farmec in dra-gostea cu care le zugrriveste Gerard Dow.

Ca si Jan Breughel in care se aflá note careamintesc pe italianul Iacopo da Bassano, cu menaje-riile lui bizare in mijlocul largilor aspecte de natura

olandezii, de la Jan van der Meer, Esaias van derVelde, Goyen si Cuyp pinä la Koninck si Hobbema,pina la cei doi Ruysdael, Solomon si Iacob, dau aspectulcaracteristic al padurii neerlandeze, al cascadelor na-

197

prasnice, al cimpiilor strabatute de umezeala, al mar-genilor melancolice de mare. Marine le apar in acelasitimp.

Vitele roii, albe, grase ale acestor pasuni bogatesint indragite de Paul Potter, in acelasi mediu de na-turd umeda i imbielsugatä. Willem Ka lf, Hondecooter,Weenix, ca i flamandul Snyders se intrec in tablo-urile de sufragerie. Iar micile pagini de razboi ale luiWouvermans strecoara in casele burgheze daca nuemotia incaierarilor, cel putin ceva din pitorescul col-tului de batalie.

Mai tirziu numai note mai elegante, tendinti desaloane apar in opera lui van der Meer, apoi a unuiDe Hoogh, Mieris on Terborgh, can, din viata in-cunjuratoare, aleg moravurile i modelele societatiimai bogate.

Viata comuna dintre Spania i aceste regiuni inga-duie picturii spaniole din veacul al XVII-lea sà dea,mai putin pentru un public care n-are asemenea cu-riozitati desi romanul picaresc, ocupindu-se tocmaicu cele mai josnice trivialitdti din aventurile vagabon-zilor i cersitorilor, ar 'Area cà semnaleaza acest gust

cit pentru indeletnicirea artistica a pictorului in-susi, alaturi de portret, scene populare.

Zurbaran singur continua traditia lui Ribera, strictreligioasa i ascetica. Murillo a dat o expresie parti-culara madonelor sale, dar bunul pastor Isus e la din-sul un copil de pe strada Madridului, care s-a intim-plat sä aiba linga dinsul, cine stie curn, o pasnicabinecrescuta oaie. Solticii curata de paduchicamp., can taie pepeni ori =sea din struguriintereseaza ca i fetita care numara banii cistiguluizilnic linga cosul din care se revarsa zarzavatul.

Velasquez, don Diego Rodriguez de Silva y Velas-quez (1599-1660), e un nobil. Primit la curte, numitpictor oficial, la 1623, insarcinat cu functii administra-tive chiar acolo, el da, ca Van Dyck pentru Anglia,intreaga galerie a regilor palizi i slabi, mindri incostumul lor intunecat, a reginelor, melancolice dinIipsa de aer si de ocupatie, a copiilor regali, albi ca

198

-

sicari-si

ii

hirtia, cu parul blond de cinepa, in dantele 5i stofelescumpe care-i acopar.

Dar el simte o deosebita placere s infatiseze, desifàrà nota caricaturala de la Murillo, atelierul in care,cu gesturi atit de inedite in pictura, tesatoarele Iiintind firele (las hilanderas), beivii cari se insira, cufemeia goala in mijloc, la masa umeda, si, supt numemitologice, potcovarii cari bat pe nicovala, supt nu-mele filosofilor, apoi, tipuri din cele mai comune.

Si, cum era de asteptat, curentul popular trece inItalia. Michelangelo Caravaggio (de fapt : Amerighi ;1598-1680), care cunoaste i jocurile de luminaobisnuite in Terile-de-Jos i ar fi influentat el in-susi pe Rembrandt &este placere in reproducereape pinza a figurilor i scenelor populare. Chiar picturalui religioasä are in figuriIe de incunjurare exact aceeasinota de banalitate curenta in chipuri i miscari.

Iar Salvatore Rosa, pictor napoletan, creeaza, inaceeasi atmosfera de luminare deosebità a diverselorplanuri, pictura de peisagiu independenta a Italiei,care, trecind i la francezul Claude Gelée, zis Le Lor-rain, mort la Roma (1682), pe cind Jacob Ruysdael(t1681) lucra in acelasi gen, dar fàrà aceeasi seni-natate, in Olanda, va incremeni apoi in marinele ye-netiene ale secolului al XVIII-lea. $i in tablourilecelor trei Carracci si ale lui Albani fondul de naturaare o deosebita valorificare.

Pina in Franta, care se pregateste pentru noi i marisfortari de armonizare artistica, acest curent va daMizeriile rilzboiului ale lorenului (din Nancy) JacquesCallot, pe care nimic nu-1 leaga: de oficialitatea Orlisale.

S-a intimplat in aceasta societate europeana, in careartistul, pierzind vechiul i marele caracter reprezen-tativ, pastreaza, totusi, dependenta care-1 pune inlegatura cu apucaturile, nevoile i gusturileca un om sa fie adus, dupa intiile lui incercari, pringustul lui de izolare, ca i prin usurintile de existenta

199

celorlalti,

venite dintr-o casatorie fericità cu o fata bogata, instapinirea desavirsita, neatirnind de nici un factor, amijloacelor lui creatoare.

Fiul morarului instarit din Leyden, sotul bunei Saskia,Rembrandt (Harmensz) van Ryn (1606-1669), vaputea sa deie astfel unor tablouri religioase pe carenimeni nu i le-a comandat i pe care nimeni nu i leva fi cercetat dupa intentiile lui caracterul unei asprelegende biblice, in care putinele personagii iesind dinmisterioasele tenebre ale fondurilor sale pentru a fipiscate de o lurninã uimitor de vie, aproape fosfores-centd, sa aiba atitudini i gesturi care nu-si au origineadecit in absoluta i necrutatoarea lui imaginatie.

Astfel, cu figurile evreiesti in turbane, purtind han-gere in care scapara pietrele scumpe, aceste scene daucu totul alta interpretare Scripturii, multamind maiales pe aceia cari cauta intr-insa uscaciunea dirza alui Israel. Hristos insusi poarta vesmintul de intunerec,prelingerile de speranta furisata ale Vechiului Asezamint.

Niciodata o scena biblic n-a fost redata cu atitaadevar local ca in binecuvintarea lui Iacov. David, inturban cu surguci pe vremea relatiilor Statelor 0-landeze cu Constantinopolul sultanilor aplecat asu-pra fiului Avesalom, e o idila araba in pustiu. Hristosbatjocurit sufere chinuri de care sint pline paginilede suferinta ale Bibliei : brate cu cangi i gheare 11trag din umbra, pe cind lumina vine drept pe fatapaha' ca moartea, cu ochii plecati asupra pamintului.

Daca, in zilele de saracie din urma, el a fost silitsä reprezinte familii i corporatii, cum i se cerea, asaincit fiecare fata sà fie vazuta la locul sau si in felul

portretele voite de dinsul in zilele bune, al luiinsusi, al sotiei, care ride, sint in afara de toate contin-gentele prezentului. Daca-i place de natura tarii sale,el alege, pentru cite un rar tablou in ulei sau pentruacvafortele sapate adinc, cu voluptate, in linii tari, nuce ar fi dorit de alii, ci numai ceea ce corespundeindeosebi viziunii sale de pitoresc sau convine instinc-telor sale de tragic linistit.

Dar aici avem a face cu o intrerupere intimplatoarea influentei mediului. Sfirsitul trist al lui Rembrandt

200

stu,

.arata cit a fost de putin incunjurat si iubit. Altceva secerea atunci mesterului in mica societate olandeza, undeorice om bogat dorea sa aiba pe pareti ceva din artatimpului sau, i voia acel fragment dupa ocupatiile

dorintile lui, ori in lumea mai mare a statelororganizate monarhic, unde i mesterul era un furni-zor al suveranului, care intelegea cä tot ce aveau su-pusii lui, ea putere, bogatie, talent, in arta, ca i inliteratura i tiinta, sa serveasca preamaririi sale, Cuo ingaduinta, geloasa i aceea, doar fata de oameniice-i stateau aproape, bucurindu-se de favoarea lui,anume, atita cit se bucurau de aceasta favoare cvasidivina.

Arta-si relua locul astfel, cum e firesc, intre marile uti-&aft ale societdtii.

IAM 215-238

NICOLAE GRIGORESCU

Una din cele mai mari si mai curate glorii ale pa-triei i neamului, un mare erou modest al artei, unurias lucrator, un intim al naturii cu care vorbea de-adreptul fárà invatator i talmaci, un suflet românesede o energie i lumina geniale au disparut. Pot jubilaelevii diplomati ai celebritatii apusene, dichisiii i de-cadentii, profesorii, tehnicienii, diletantii i teoreticie-nii picturii : marele Grigorescu nu mai este. Si-ti pareIn imprejurari de acestea ca si cum o mina pizrnasas-ar repezi asupra mantiei de glorie i onoare a tariitale si ar smulge, pentru a nu-I mai da niciodatainapoi, unul din cele mai curate margaritare ce oimpodobeau.

Ce frumos batrin cu ochii de o stralucire minunata,de strabatator diamant negru Ce aristocratica dis-tinctie, ca de print, ca de rege in aceasta fata de fiudin popor, care nu era macar boier si care incepuseca zugrav de icoane Ce siguranta in miscari, parch'ar fi fost un tinar Ce cumpanire a cuvintelor, luatetotdeauna intr-ales I Ce bunatate i simplicitate desa-virsità in tonul blind al glasului care nu se va maiauzi Ce bucurie in a face bucuria, ee regal' munifi-centa in a raspindi darul minunilor ce-i rasareau dela sine sub mina magical Ce insusiri rare strinse dinmila lui Dumnezeu in acelasi suflet mare de simplugenial 1

Va veni o vreme cind se vor scrie volume desprefapta lui care a cuprins jumatate din veac, din anii deincereare ea mester, de ratacire in Apus in cautareatehnicei noi, pina la zenitul de siguranta i maiestrie,de armonioasa perfectie a artei lui, pina la seninata-tea de idila a batrinetei harnice care pe incetul jert-feste contururile, formele. topeste tot mai mult natura

202

I

I

I

I

in albastrul visului, pared ar fi coborit tot mai mullcer asupra pgmintului, ping ce el insusi, marele sin-guratec, de mult fara nici o leggturg cu oamenii, s-adezlipit de pe acesta pentru a se pierde in luminabung a aceluia, pe care era mindria lui s-o descopere,s-o urmgreascg, s-o redea.

Se va spune, insg, oricind ceea ce se spunea, iericu mindrie, azi cu durere, despre mindria aceastanationalg. Se va spune ca prin voia unor puteri maimari decit noi s-a dat in el acestei tgri, acestui neamintreg, omul care sa le inteleagg in toatà adincimeasi nevinovätia, in toatg mindria si duiosia, in toatafrumuseta si simplicitatea, in toatà castitatea si poezialor. El a ajuns astfel cel mai mare poet prin culori alromgnimii adevgrate, al vietii tgrgnesti, al idilei pgs-toresti milenare. Raza ce-i cgzuse pe fruntea inaltg,inspirindu-1 pe viatà, raza aceea i-a luminat ping inultima dipg de lucru, i-a luminat cu aureola de idealpe cei mai multi, sgraci si nevinovati ai acestei natii,cu care, toti, s-a simtit una si al cgror mgret inaltatorprin arta a fost.

Nu e nevoie sg-ti dorim, bgtrine, ca tgrina sg-ti fieusoarg. Cui altuia i-ar putea fi mai dulce decit tie,care ai fost prietenul cel mai cglduros al acestei tg-rine, cu toate florile ei, cu toatg podoaba ei, cu toatgviata ce s-a desfgsurat pe dinsa ? Pe cine 1-ar puteaea invgli mai cu iubire, pe cine I-ar cuprinde maicald in brate de mama, pe cine 1-ar fed mai cu ingri-jire de tot zvonul si vahngsagul zgdarnic al celor cealeargg deasupra, pentru binele si triumful micii luifiinte ?

Pe malul inflorit al Prahovei, in fata zgrilor largi,sub cerul curat al verii, care a fost bucuria ta, in re-vgrsarea de lumina a soarelui, care-ti sgrutg vesnicpinzele, dormi, poete alb, dar larg bgtrinete, dormi,muncitor neodihnit, dar farg obosealg I Nu-ti trebuiefier si bronz, lux si mindrie, lucruri ale oamenilor, tu,care te afli impreung cu zeii cimpului si padurii, tu,care te-ai dus cu sufletul intre geniile idilei roma.-nesti. Crucea, insg, sg fie crucea datinei pe movilà,

203

si numele tau smgur pe dinsa face cit toate straluci-rile gloriilor false laolaltai.

In sufletele noastre ai lAsat, insa", o icoanti pe carenimeni nu ne-o poate lua inapoi, si ea va fi o partescumpa din comoara pe care n-o argtam nim'anui, dardin care hranim zilnic munca noastra pentru scopuricare au fost si ale tale, pentru ideale cu gindul lacare ti s-au inchis pleoapele asupra dumnezeiestiilumini a ochilor vesnic tineri.

29 iulie 1907

0 F 1 ,- 274

MOARTEA PICTORULUI LUCHIAN

S-a stins, dupa o lunga si grea boala, care-1 imo-bilizase, pictorul Stefan Luchian. Nu era un creatorde planuri mari, un descoperitor de formule. Dar eraceea ce nu sint cei mai multi pictori : era un entu-ziast si atent observator al naturii si un artist de osuperioarà onestitate in reproducerea ei.

De aceea, tablourile lui mici, cu subiecte oarecare,färä nici o pretentie si nici o urrnä de manierg, au unpret superior atitora din celelalte : ele sint contrasem-nate de acel sever si mare verificator care este :AdeVarul.

1916

OCF U 222

205

ERMETE NOVELLI

Se anuata moartea, la Neapole, a marelui tragedianErmete Novel li, care era §i unul dintre cei mai mariarti§ti dramatici ai lumii.

Oricit ar avea Italia puteri bogate in toate dome-niile artei, totu§i acest om nu va putea fi inlocuit.

Oricit de multe ar fi talentele, acolo i aiurea, ni-meni nu va putea sa fie ce a fost el.

Pentru cà Ermete Novel li nu era un talent, ci alt-ceva.

Era un om, in toata energia, in toata varietatea, intoata contrazicerea §i in toate conflictele, dar, maiales, in toata sinceritatea aceluia care e un om ade-varat §i, multumindu-se cu asa de mult, nu vrea säfie in rnodestia lui decit atita.

Deosebirea intre dinsul i intre ce5tialalti era numaiaceea cà, pe cind noi traim o singurd viatä, el traiamai multe, foarte niulte, pe rind cite o viatà peseara, in harnicia lui, avida de senzatii noi pentru elinsuO, care nu ingaduia sa se piardd macar o pica-tura de timp ce putea sa fie, pentru el i, deci, pentru

un strop de viata.Juca" rolurile lui asa incit cd el a creat in-

sCui poezia pasionatd al cdrii interpret se Picea.In jurul sau avea tovara§i pe cad, desigur, ale-

sese cu simtul marelui artist pentru necesitatea an-samblului armonic, dar trebuia sa se spuie, totdeauna,Ca ei nu existau aproape, de mult ce traia el, capabilsa-i suplineasca i pe dlnii, cdci in el trdia picsa in-treaga, traia drama toata, trdia sensul ei, glndul eiinitial §i tendinta pe care o urindrea.

Iewai de la reprezentatie intrebindu-te daca impre-jurarile nu te-au pus cumva in contact cu o drama

206

ceilalti,pares

si-i

m

omeneasca reald asa de mult iti vibr.a sufletul devijelia pe care el o aruncase asupra lui.

Un astfel de artist nu face f coald in obisnuitul in-teles al cuvintului, caci scoala inseamna si maniera,procedeu, artificialitate rationata, atitudine pregatita.

El trezege vocatii..i astfel de vocatii a trebuit sa trezeasca el oriunde

a trecut si intre spectatori se gaseau de aceia cari inei insisi simteau demonul creatiunii.

La noi, Petru Liciu, care incepuse de la Manolescu,acela un mare mester, pasionat pina la jertfirea desine pentru mestesugul sat', a ispravit prin egalarea,in naivitate superba, in minded abdicare de sine, alui Novel li, care, in drumurile sale triumfatoare, s-aabatut nu o singura data si aici.

Si trebuie sa spunem ea el, care nu pleca de nica-iri Fara a duce in sufletul acela larg g bogat o urrnaindelebila a oamenilor Intre cari traise si de viata in-cunjuratoare a carora vibrase, cà el, marele latin, ma-re% prin calitatile rasei, ca si prin ale sale proprii, ne-ainteles si ne-a iubit.

De aceea, astazi, cind arta italiana n-are destulecununi pentru acest mormint de revelator revolutionaral ei, trimetem si noi la doliul fratilor unul din aceleginduri sincere care, desigur, fac sa se infioare tarinamortilor.

2 februar 1919

OCF IV 83-85

TRIUMFUL LUI G. ENESCU

Reprezintarea la Opera din Paris a lui Edip, pecare am auzit-o cu emotie simultaneu prin emisiunearadiodifuziunii, inseamna, inaintea unui public ca acela,triumful unei lungi i stralucite cariere.

Toate accentele se unesc pentru a forma o stra1ucit5.opera in care o intreaga viata se rezurna., i atitea dinele sint ale noastre, in adevar ale noastre, chiar dacastrainii nu pot gici de unde yin. De la noi solemnitateacare se gaseste atavic in sufletul celui nascut pe plaiu-rile vechii Moldove eroice, acea maiestate calma caa biruitorilor voievozi ; de la noi pietatea adincadiscreta ca a acelorasi domni inaltatori de sfinte la-casuri cu adinc de umbra si pace soptita a rugaciuni-lor de noapte tirzie ; de la noi duiosia : plinsetele defluier in amurguri dumnezeiesti de blinde si mai alesde la noi acea stramoseasca masura, acea infringere atot ce striga, VIA i urla in alte inspiratii nationale,acea oprire de la orice gest care trece de o margeneinstinctiv intinsa in fata oricarii manifestatii sufletesticare, ca sa fie sincera, nu trebuie sa iasa din misterulinimitàtii celei mai desavirsite.

Poate acelasi izvor il are si o necontenita tineretasprintena care, in chipul, ca i in opera lui Enescu,biruie anii.

Tie-i-o Dumnezeu cit mai mult pentru o mindriela care el nu s-a gindit niciodata, dar pe care o simteoricare din noi 1

Neamul r o n -Lanes c, XXXI (1936), niartie 15, nr. 60, p.

208

/

VI DIN TRECUTUL NOSTRU

LUPTELE LUI VLAD TEPES CU TURCII

In cele dintai zile ale lui iunie, Mohamed intindeacorturile pe malul apei largi. Ii venise luntrile din sussi cele din jos, dupa ce arsese asezarile românesti cegasise in cale, intre altele si bogata Braila. Vizirul celmare trecu intai la Nicopol, spre Turnu, cu citeva miide oameni, mai ales ieniceri, a caror indaratnicie puteaface drum celorlalti. Trecerea se savirsi noaptea, peseptezeci de bard, care duceau si o suta douazeci detunuri, si malul sting fu atins in cea mai mare tacere,ceva mai jos de locul de uncle porneau indelungul zileisagetile si chiotele românilor. Vlad vazu cu bucurie adoua zi ca i-au sosit, in sfirsit, oaspetii, si-i primi asade ealduros, asternind pamintul cu dinsii, incit Moha-med se temu ea i se nimicesc mieluseii" cu totul. Dartunurile nu erau cunoscute teranilor nostri si in1445 ei se mirase mult si chiuise tare vazind cum sedescarca de zgomotos minunata unealtà de pieire ;cind ghiulelele de piatra prinsera a cadea, ucigatoare,asupra lor, ei se &Aura in laturi, si norul de sagetice strabatea Dunarea incetà. Atunci sultanul trecu, siVlad se facu nevdzut, inghitit de codrii apropiati.

Pe la vreo 7 iunie, gloata turceasca porni in susprintre movilele Teleormanului, care erau pe atuncio singura padure mare, de la care se trage si numeletinutului. Sultanul voia sa prefaca Tara Romaneascaintr-o provincie a imparatiei sale, asa cum cautase siizbutise uneori sä faca prin deosebite unghiuri alePeninsulei Balcanice si ale Asiei Mici de peste mare.Alt domn nu avea de gind sa puie, si, daca luase cudinsul pe frumosul Radu, fratele lui Vlad, aceasta n-ofäcuse pentru a-i da un steag de stapinire, ci pentru

14* 211

ca pacatele urite ale rnarelui imparat erau legate deacest nenorocit final% Mohamed cauta cu ochii in de-partari cetatile, cuiburile de boieri, resedintele dom-nesti ale terii, pentru indrepta tunurile asupra lor,pentru a li ucide sau robi aparatorii si a aseza in eleostasi de-ai lui i subasi 1, capitani, ca in orasele duna-rene, ca ei sà cirmuiasca din ele i prin ele toata intin-derea pasalicului celui nou. Pentru ca locuitorii sa seimpace cu aceasta orinduire, el poruncise aspru sa nuse prade nici un capat de ata.

Dar acest pamint nu era ca altele pe care le calcase,supuindu-le in acelasi timp, piciorul imparatului pagin.In drum nu se ivea nnnic decit sate arse, fintini dincare nimeni nu cuteza s scoata apa, lanuri seceratefara de vreme, papni dogorite i, din toate partile,inainte, in urma, la dreapta, la stinga, uriasa padure desalcii i fagi.

Prin aceasta se strecura un insotitor tacut, pe carenavälitorii nu erau lasati sa-1 uite, caci, de cite on oceata care plecase in cautarea hranei, in descoperireaturmelor i cirezilor, nu se mai intorcea inapoi, se stiaca ea a ramas la tovarasul de cale din codri, i prieteniicelor pierduti se rugau pentru dinsii la Allah, care des-chide portile raiului celor morti pentru credinta.

In aceste parp joase, zilele erau de foc i cadereanoptii toropea in corturi pe ostasii opriti la popasuri,cari nu se mai gindeau la paza buna a taberii lor, lasanturile largi, aparate cu pari legati prin lanturi, la in-chiderea camilelor ce purtau poverile intre acest lantdintai i un al doilea infant cu un gard de suliti implin-tate, linga care apoi vegheau neadormiti pana-n zivastrajerii dintre salahori, saiale i muselmi. Toti se lasauin voia domnului i adormeau supt singura strajà a ste-lelor, ochii de foc ai lui Allah, care a hotarit fiecaruianumarul zilelor. De zgomotele noptii, de freamatul pa-durii ei nu se ingrijeau.

Dar iata ca intr-o noapte noroasa oameni mladiosi cafiarele ieira, invaluiti in prietenosul intunerec, de supt

Subay ef de polilie fn veehful Imperiu otoman.

212

boltile frunzelor negre : cete-cete, pAn5 se f5curà vreozece mii. Erau terani cu opium, cu o sabie asprà lacoaps5, cu ciomege pe umeri ; nici incgltarnintea, niciarmele lor nu f5ceau cel mai mic zgomot ; nemArgenitagroazA fat5 de stdpin, care era in mijlocul lor, dorintastrap-deg de ali räzbuna pe acei ce venise pentru a lipr5da §i risipi avutul li amutise gurile. Cind ajunserànumai la margenea lagarului, unde se odihneau càmi-lele §i catirii u§urati de greutAtile ce purtau, un chiotsAlbatec cutremurà v5zduhul färsa luminA §i seceratoriiincepurA dupa poruna sá taie un drum drept sprecortul sultanului. Cdci gindul nebun al lui Vlad, fiulDracului, nu era altul decit sA scape de du§mani uci-gindu-li imp5ratul in mijlocul taberei intregi.

Cortul impAratesc, incunjurat de miile de corturi aleienicerilor, avea la dreapta pe cardrepi Asiei, cu be-glerb gul I lor, iar la stinga pe beglerbegul ,i c515retiiEuropei. Cele dou5 mai mari cApetenii ale o§tirii erauace§ti b glerbegi, cari se chemau atunci Mahmud §iIsac. Din locul unde se gasea, tocmai in fund, departe,acolo unde era inima, viata taberei, Mohamed se des-teptà in strigatul de lupta al terAnimii romane§ti, pecare-I urmara urlete de spaimä, tipete de durere, tro-potul dobitoacelor inspAimintate, fuga zgomotoas5 aspahiilor can shrise pe cai §i se imprà§tiase pe drumu-rile necunoscute, unde-i Wepta adeseori aka moarte.Nem5rgenitul furnicar vuia de un zgomot indracit innoaptea greoaie, pe care o despicau numai faclele luiVlad, care-§i cAuta drumul spre cortul sultanului.

Fara sa nu ajunga secerAtorii mortii §i ràzbunarii,crainici ImparAte§ti calari sunarà din trimbiti in toateunghiurile cetAtii adinci care incunjura de aproape pesultan, poruncind tuturora supt pedeapsä de moarte &Inu se clinteasc5 din corturi, ramiind, once s-ar intim-pla, pe loc ca sa.' apere pe pärintele" lor, padiphul.Ienicerii f5curà zidul lor de diamant in jurul lui Moha-med *i valurile innebunite ale calaretilor, lovindu-sede acest zid, fura despicate cu sabiile ca nite du§rnani.

1 Beglerbeg guvernator general al unei provincii turceltl.

213

Aripile beglerbegilor se inchisera apoi inaintea ienice-rimii, asteptind.

Un ceas de naapte trecea dupa celalt, si dusmani noirasgreau inaintea luptatorilor nostri, cari se oboseauculcind lanurile vii. Se mintui, in sfirsit, cu spahiii ; sipe dinsii ii inghiti noaptea in fugg. Atunci sirul strinsal ienicerilor, gata sg moara pang la unul, numai sa-siscape maretul domn, rasgri negru, mut, in raza rosie afaclelor de rasing. In fund se inroseau zorile, ca din pri-sosul singelui ce se vgrsase. Era ziva care numara prinlumina ei destainuitoare puterile fiecaruia. Romgnii eo-lith', ei patrunserg in tirgul cel mare din mijlocul tabe-rei, in bazar, il prgdarg, si vintul iute al diminetii iifurl in codrul de unde veniserg.

Cine putea sa se gindeascg a-i urmari, cind se vgzu,in sfirsit, cu groaza ce lgsasera in urma, cind ieniceri-mea singurg statea supt arme in mijlocul cimpuluisamgnat cu movile de trupuri, pe cind din zare se intor-ceau sfiosi fugarii pe caii lor obositi ? Ali-beg, fiul ves-titului Mihaloglu, sosea tocmai dintr-o raitä de pradasi aducea cu dinsul citeva sute de terani, mai multfemei si copii", pe cari-i strinsese pentru cg aveau pretin tirgurile de robi ale Rasaritului ; se zvoni dintr-a-ceasta, ca o mingiiere, ca Ali a intilnit pe hotii noptii,cg s-a luptat cu dinsii, i-a bgtut si a putut aduce acestivoinici. Bietii oameni full ucisi in chinuri, unii tgiatiin cloud cu fierastraiele, ca trunchiurile nesimtitoare.Din gura nimanui insa nu iesi un cuvint de destainuire :stiau unde se afla. domnul marturisira ei in ceasulmortii dar nu voiau sa spuie. Pentru intgia (meg Mo-hamed al II-lea, neobositul razboinic, gasise, in sfirsit,suflete care-1 uimeau prin puterea lor tacutg si fgratrufie.

ISM 88-95

[LUPTELE LUI STEFAN CEL MARE CU TURCII}

Era sa fie deci razboi cu turcii, un mare razboi hota-ritor pentru soarta românimii intregi. Nimic nu-1 maiputea inlatura. $i daca Laiotrt, credinciosul sultanului,va fi, in clipa cea gre.a, domn al Tarii Românesti, nava-litorii vor putea patrunde panel la Milcov, i necontenitei vor avea hrana lor din grinare romanesti. Nerecu-noschtorul trebuia inlaturat.

Pentru aceasta goana de domn, Stefan gasi un aju-Caton In 1474, voievozii Ardealului erau Ioan Pongracz

Vlasie Magyar. Acesta din urma tinea la dinsul peBasarab cel Tinar, care, de cind Laiota era om turcesc,va fi cautat intr-una sa fie pus in locul lui. Meg ar ficerut porunci de la regele Matias, care statea acumdeparte, in Silezia, la Breslau, cu totul cuprins de alteinterese, i s-ar fi raspuns sa nu tulbure linistea la acesthotar. Dar de mai multa vreme voievozii Ardealului sedeprinsesera a lua de la sine hotaririle lor, pentru carefapt ei raspundeau. Intre Stefan si voievodul din Ardealse facu o invoialà, in puterea careia Laiota trebuia safie inlocuit cu Basarab cel Tinar intr-o indoità navalirede iarna.

La 1 octombre, deci, Stefan era inaintea cetatii Te-leajinului, caci Inca de la infringerea Iui Radu munteniinu mai stateau in Craciuna si in tinutul Putna, asa incitsingura piedeca in calea dusmanului era aceasta cetatedin Prahova. Pircalabii furl taiati, familiile lor, averealor prinse. Vlasie Magyar sau mai degraba vicevoie-vodul i comitele secuilor, Stefan Báthory, care fusese

215

si

de fata la Baia §i se incredintase cu ochii sai de vitejia§i hotarirea moldoveanului, sosi cu Basarab cel Tinärin acela§i timp : raspins intai in intilnirea de la 5 alelunii, el razbi la 20 pe Laiota.

Turcii zadarnicira insa aceste biruinti. Vazind caonce silinti nu izbutesc in Albania, sultanul indreptape Soliman beglerbegul asupra Moldovei, cu porunci saaduca de barba pe voievod, sa ierneze la Camenita 0de aici sa se arunce asupra le01or §i ungurilor. Stefanse dadu indarat fata de cele dintai cete ale turcilor caretrecurl Dunarea in ajutorul lui Laiota. Iara0 el filentabaral la Vaslui, ca §i la inceputul anului : aici primi elpe trimesul venetian, Paul Ogniben, care se intorcea dinPersia, de la Uzun-Hasan, §i-i dadu, la 29 novembre, oscrisoare catre papa, asigurind pc acest capitan firesc alintregei cre§tinatati amenintate ca a primit ve§ti de laUzun, prin solii acestuia 0 prin Ogniben, 0 ca, desprepartea lui, e hotarit a se lupta din rasputeri pentrucretinatate". Totu0, de nicairi nu-i venise nici un ajutorinsemnat decit secuii vreo 5 000, dupà marturisirealui $tefan insu0 care regele Poloniei §i, pe linga din-0i, osta0 unguri 1 800, dupa socoteala regelui Ma-tia§. Pe ace§tia i-i lasase, pe toti, comitele secuilor in-torcindu-se acasa, caci Ardealul n-avea voie sa inceapäun razboi, plin de urrnari, cu turcii in0i, Basarab celTinar se afla 0 el pe linga Stefan, cu citiva fugari. Intabara, intre viler, curteni, hinsari, boieri, in mijlo-cul teranimii care venea din munti 0 vai la tabara luivoda ca sa apere tara, tara lui 0 taxa lor frumo0luptatori simpli, cu caciuli inalte, lungi plete 0 ochi defoc, purtind unelte de munca prefacute in unelte delupta §i arcuri atirnate pe umeri el petrecu seriph"-torile de iarna cu mai multà evlavie decit totdeauna.La ospetele de Craciun paharele pareau a cuprindepentru multi, pe cari trebuia sa-i aleaga soarta, impar-ta§enia, sfinta imparta§enie cu neamul lor, inaintea mor-iii. Cu totii se legara a posti patru zile cu pine 0 apa

216

daca Dumnezeu va scoate din primejdie pamintul oste-nelilor bor.

Caci in zarile albe ale miezului iernei inaintau mul-Vmile negre, zecile de mii de dusmani, ieniceri, spahii§i gloata ca lupii flarninzi.

LUPTA DE LA PODUL-INALT

Stefan avea, deci, o oaste de terani : vreo treizecide mii de terani, din Nistru pe unde nu erau Incarusii in munte, din codrii Bucovinei pe unde nuerau Inca nemtii in Dunare. Voda-i chemase lavinatoare de iarnä in padurile Vasluiului si Tutovei,si ei venisera facindu-si cruce la plecare, obisnuita lorrugaciune fka cuvinte, care se asculta in ceruri. Erautot vinkori priceputi si ageri, din neam in neam ; ast-fel, ei isi indeplinira sarcina cu destoinicie : minara fia-rele in hatis si le ucisera.

Soliman Eunucul, beglerbegul Greciei, veni la Du-i-IA.1.e cu vreo 100 000 de ostasi in stare sa se lupte cumtrebuie si cu vreo 20 000 de terani crestini din Bulga-ria, cari deschideau drumurile si duceau carele cu pro-viant. Cu dinsul se unise, poate aici, in preajma apei,amindoi feciorii lui Mihalogli, stapinii temuti ai acesteigranite dunarene. Domnul muntean, bietul Laiota, caretotusi, in fundul cugetului ca oricine din neamul sail

era mai bucuros sa fie cu crestinii, cu toate ca nuputea fka invoirea si sprijinul paginilor, fu silit sa-siadune boierii si satele, pentru a merge, cu inima frintasi fata acoperita de rusine, in urma turcilor, ce veneauca sa darime o domnie româneasca, sa piarda o partedin poporul lui.

Dunärea se trecuse foarte lesne pe la Nicopol. Nu eranevoie de nici o corabie, caci iarna intinsese de la unmal la celalt podu-i de gheata ninsa. Salahorii bulgarifacura drum larg prin zapada si dresera podurile pesteripi, balo si riuri. Hrana era din destul, cit timp se stra-batea pamintul supus al Terii Romanesti. Iarna se im-

217

blinzea, taindu-si gerul, asa incit si ea se arata priin-cioasa navalitorilor.

Asa se ajunse la Milcov. De aici, insa, pana la adapos-tul macar al dusmanului nevazut undeva, in vreopadure neagra, Fingal o apa prapastuita mai era drum.

Caldura desfundase drumurile, inecase ogoarele, slà-bise gheata intinsa de asprul decembre asupra apelor.Sara si dimineata, zarea se pierdea in neguri, in carese nazareau stafii de luptatori pentru turcii obositi, cariaveau pe sufletul lor povara infringerii proaspete de laScutari. Dupa ce se trecu Siretiul, riul de granita, pus-tiul se deschise pretutindeni ; inaintea lor, in dreapta,in stinga, satele erau o gramada de darimaturi ; foculpus, fall parere de rau, de teranii plecati la oaste, alecaror familii erau adapostite departe, in Tara-de-Sus,sau spre munte, nimicise cäsutele si bordeiele. Apa nuse gasea decit in baltile otravitoare. Necontenit se as-teptau care cu pine de la munteni, caci Moldova nuvoia sa-si hraneasca dumanii.

Drumul fusese ales rail, numai cu gindul de-a gasimai repede pe Stefan, de a-I zdrobi, prinde debarba", cum era porunca, a supune Moldova si a pradaapoi la rasaritul si la apusul ei. Pe malul drept al Sire-tiului se urca larga cale a negustorilor care ducea lacapitala terii. Dincoace, intrai curind in tinutul dealuri-lor ingramadite, vailor inguste, riurilor cu maluri inalte,mlastinilor facute de ploi in adincuri. Nenumaratamultime framinta mocirlele citeva zile, in umezeala recea dezghetului, nutrita neindestulator si fara rinduiala,hartuitä de dusmanul, vesnic ascuns, care ucidea faragre§ pe cercetasi, pe vinatorii de prada si de hrana, pebolnavii ramasi in urma si pe cei ce rataceau.

Lui Stefan, care vedea cum norocul vine spre dinsul,locurile acestea Ii erau bine cunoscute. In codrii Vasluiu-lui, pe cari vara ii curatise de smircuri, vazuse el petatäl sat', Bogdan-voda, strivind pe poloni, dindu-lijos de pe cai capitanii, morti, sa paraseascamintul de pustiu §i curse al Moldovei. Nu toemai de-

218

a-I

pll-

parte de Crasna, care vazuse biruinta de la 1450, el Iiaeza wile in calea turcilor.

Statu pe drumul de negot care ducea la Cetatea-Alba,pornind tot din Suceava. Dusmanii veneau de la Birlad,trecusera la Vaslui, i acum ei apucau spre Iai, undeerau curti domnesti din timpuri mai noua. In loculunde piraul Racovdtului se varsa in Birlad, facind omlastina intre paduri, trecerea era deosebit de primej- .

dioasa. Un pod de lemn lega cele douà ripi, pod bunpentru drumetii obisnuiti, chiar i pentru carele demarfa ale liovenilor, dar cu totul nepotrivit pentru atinea greutatea camilelor, a tunurilor, a miilor de cai,a zecilor de mii de oameni bulucul, vesnic ingrama-dit, al turcimii. Din desisuri, guri de tun, ca niste ochide mort, pindeau podul deasupra prapastiei umede. Inmargenea codrului asteptau secuii cu sabiile. Iar in fundardeau, in noaptea de ianuar, a treia zi dupa Sfintulloan, 9 spre 10 ale lunii, focurile la care se incalzeauteranii in cojoace, cu arcele pe umar i ghioagele razi-mate de fagi i stejari. Stafetele spusese ca turcii seapropie, Ca sint la cel din urma popas i vor veni odata cu ziva.

Se ridica atunci o dimineata care nu samana en di-mineata rosie a infringerii polonilor. Acum era o dimi-neata oarba, cu neguri groase lasate pe lumina ei. Inchiote de indemnare si de indreptare, venea invalma-sala de calareti a beglerbegului prin glia cleioasa, ta-iata de maracini si de laturile buruienilor uscate. Ceice apucaril a razbate se suira pe scindurile podului,grabiti spre moartea ce pindea in ceatä.

Tunarii tintira dupa zgomot, din amindoua laturiledrumuiui mare, si podul se prabusi in racnete de spaimasi durere, pe care le inabusi indata chiotul ce cutre-mura padurea. Ca o ploaie deasa i iute, ropotira indatasagetile : erau ga de multi dusmanii, asa de invalma-siti in strimtoarea pieirii Termopile ale neamuluinostril incit arcasii nu puteau gresi. Ele veneau dintoate partile, minate de un virtej de ura. Fuga era cu

219

neputintA gloatele nebune se impingeau tot inainte,si cei din urma, grabiti sa rasufle in larg, nu stiau ceopreste pe cei dintai.

Groaza dadu aripi acestora. Un iures puternic, sipoate padurea blastamata Ii va pierde farmecul uci-gas Strivind trupuri care facusera a doua oara un podinalt" deasupra ripei in care curgeau acum valuri rosiideasupra tinei, spahiii in haine bogate, pe cai arapesti,se aruneara asupra izvorului sagetilor. Secuii fura càlcaiin picioare, si se imprastiara l.sInd multe trupuri inurma. Ei erau straini, si fuga nu li descoperea caminu,rile. Teranii stiau insa ce-i asteapta pe dInii i pe totiai lor, din neam in neam, daca se vor clinti dintre co-pacii acestia ai codrului, daea o spartura se va face inzidul lor de piepturi goale. Topoarele, curile, ciome-gele, ghioagele baturA turbat asu ra iait i lupilor ; coa-sele incepura sa taie holda crunta a picioarelor cailorturcesti. Cu cit tinea mai mult framintarea, cu atitamestecul se facea mai stra§ ic in de i ul zapacit aldusmanilor. Ei nu mai stiau nici pe ne au in Ltd,nici pentru ce se lupta. Sultanul nu era n mijlocul lorca sa stringa pe toti in jurul lui si indrepte, pecind dincolo domnul calauzea toate miscarile. Ziva nuse limpezise Inca pe deplin cind toata puterea vraj-masa pedestrime, calari, salabori, tunuri lasa,lunca singeroasa si fugi, cete-cete, in toate partile.

Si in ziva aceea de marti, a desavirsitei biruintecea mai mare din viata lui Stefan, i asupra celui maiputernic dusman si miercuri, i joi, pilcuri de Nina-tori se tinned' in urma dusmanilor. Mlastinile-i inghiteau,padurile-i prindeau in bratele lor negre, dindu-i in pu,terea românilor, gheata riurilor se sfarima, grabu§in-du-i in adincimi. Secerisul de iarna al trupurilor urma,ziva i noaptea.

Unii dintre invinsi avura mai mult noroc in nenoro-cirea lor, i nemeriril la vadul cel mai apropiat, al Oblu-citei, care ducea la Isaccea, pe pamintul turcesc al Do-brogei. Altii crezura ca se asigura mai bine napustin-du-se peste Siretiu inapoi in tara lui Laiotà. Dar acestdomn slab era necredinta in chip de om. El stia c5. irk

220

I

sa-i

tabara lui 5tefan se afla Basarab eel Tinär, care cer-case in toamna trecuta sa-i smulga domnia ; el vedeaca turcii nu pot räpune pe puternicul domn moldo-vean, el se astepta ca ungurii din Ardeal, can primiser5cu cea mai mare bucurie vestea izbindei lui Stefan, cainsusi craiul Matias, care raspindi indata in lumea in-treaga vestea ispravii stralucite pe care o facuse voie-vodul sdu moldovenesc, sa se amestece indata in afa-cerile rasAritene. Astfel, ca sA se imbuneze cu crestiniidimprejurul sau, el lovi citeva frinturi de oaste tur-ceascA ce-i rataceau prin taxa, privitd de turci ca a lor,

trimese unui prieten ungur un steag ea dovadA avitejiei sale. E drept ca si in lupta de la Podul-Inalt elpare sa fi crutat pe romAni, crutindu-se i pe dinsul,adeca nearnestecindu-se mai de loc in crincena

Din partea lui, Stefan rilmase in locul unde invin-sese. El puse sa i se aducd inainte prinii, foarte multila numar, cari scApasera de moarte in lupta numai casA &easel pe urma una mai putin cinstita si mult maiclureroasa. Multi erau fii de oameni vesti i bogati,asa Inca boierii lui Stefan vorbeau de rascumpArarealor. Dar domnul nu voi sa auda de tirguialà pentru ada drumul acelor cari-i calcase tara in picioare i intin-seserA o mina' indrazneata Care cununa sa. DacA avetiatitia bani si putere, ce ati cantat aice la mine ?" strigAel nenorocitilor, can furà infipp in tepile ce impodobirasalbatec mlastina crunta. Singur fiul lui Isac-beg, dinmarele neam al lui Evrenos-beg, ce se luptase cuMircea, domnul muntean, fu crutat de aceastA cum-plita moarte.

Se facu apoi postul de pine si apa care se juruise luiDumnezeu in clipele cele grele ale asteptarii. Apoi tera-nil se impeastiara pe la satele unde in curind minile lorde viteji erau sl trezeascd samAnaurile nou'A. Iar Ste-fan-voievod, cu mila lui Dumnezeu si a nici unui omde pe pämint ! domn al Terii Moldovei", stind inscaunul sau din Suceava, pe care nu-I putuserà ras-

221

si

inval-masala.

turna dusmanii, scria, la 25 ianuar, intregii cresting-tati cele ce se intimplase, cu ajutorul celui ce sprijingdreptatea, in lunca Birladului. Cind am vgzut noi asao oaste mare spune el tuturor acelor oameni vestiti,cari nu prea auziserg de dinsul ping atunci ne-amridicat vitejeste cu trupul nostru si armele noastre, sili-am stätut impotriva, si, cu ajutorul lui Dumnezeucel atotputernic, am invins strasnic pe acei dusmani ainostri si ai crestingtätii intregi, si i-am sfgrimat, si i-amcglcat in picioare."

LUPTA DE LA RAZBOIENI (VALEA ALBA)

Atunci efan intelese cg lui i-a venit ceasul luptei cumoartea. De nicgiri nimeni nu se misca pentru dinsul.Papa era deprins sg dea bani numai regelui Ungariei,care se lauda pretutindeni, muscindu-si buzele de nacaz,ca Stefan acesta, cistiggtorul de biruinte, e un cgpitan allui, un voievod supus, cgruia nu i se poate da nimic de-adreptul farg a se injosi cinstea lui regard. Venetienii tri-meteau pe domn la preasfintul pgrinte din Roma, caresingur are chemarea de a sprijini pe crestinii ce se aflgin primejdie si apgra cu singele lor crucea lui Hristos ;cit despre dinsii, bogatii negustori isi aduceau aminteea au dat 200 de galbeni cu imprumut oamenilor luitefan veniti in orasul lor si-si indemnau secretariul afla-

tor in Moldova sg ceara acesti bani pentru a se hrgniacum cu dinsii. Se mai gindeau sa ridice pe tatari asupraturcilor, si astfel, fgrg cheltuieli, sal dea un tovargs deluptg moldoveanului.

Cazimir al Poloniei se intoarse din Prusia abia la ju-mgtatea lui august, ca sg intrebe pe magnatii sgi cums-ar putea ajuta Moldova, ca sg stringa la Camenita unlaggr, care pradä rat' pe teranii si nobilii vecini, si nuvoi sa se miste pang nu vor veni si alti ostasi din pgrtimai departate de margine, pang nu se va pune in frun-tea tuturor craiul, care nu avea cea mai mica plecarepentru asa ceva. Matias, care primi pe la mijlocul lui

222

iunie soli ai lui Stefan, ce-i adusera aminte de Egàdu-ieliie de mai daunazi, avea mintea numai la nunta,la asigurarea drumurilor pentru mireasa, careia turciide la Marea Adriatica ar fi voit sa-i taie calea ; el semai gindea doar la granita sirbeasca, spre care porni-sera jafuitorii sultanului §i unde se incIesta peste citvatimp o lupta indaratnica, la Semendria. Spre Stefanel indrepta nurnai pe ardeleni, asupra carora era voie-vod acum invingatorul lui Laiota, Stefan Báthory : unom viteaz, dar care, ca toti ai lui, obisnuia sa vie tot-deauna la sfirsit, cind se culeg snopii secerati de altulsau se poate arunca asupra lui raspunderea pentru hol-dele pierdute. Si, chiar sa fi fost el altfel, ce zor aveauticnitii sa§i, secuii ce simtisera cit de adinc taie sabiaturceasca, iobagii dusi la macel cu mintea intunecata,ce zor aveau toti acesti ardeleni ce n-aveau decit grijaArdealului, ca sa stea in calea urdiilor furioase

Stefan isi facu datoria, lasind celelalte in grija luiDumnezeu aparatorul. Satele din Tara-de-Jos porniraspre munte, pe cind luptatorii se adunau cu cealalta te-ranime in tabara domnultti. Tirgurile se pustiira, siFA:chile de nimicire erau tinute gata, cind dusmanul s-arfi apropiat de dinsele. Cetatile dunarene, spre careprivea cu lacomie sultanul, fura intarite dupa putinta,si se pare el la Chilia, unde zidurile fusese date jos in1475, se intruchipa in graba un gard de terusi legati curachita, pe cind Cetatea-Alba inalta mindrä inaltele-iziduri vechi.

Domnul se a§eza la Birlad, cu 30 000 de terani sivreo 10 000 de boieri, curteni, viteji" si hinsariadeca puterile ce le avuse si in anal trecut. De aiciscria el la inceputul lui iunie prietenilor din Brasov inaceste cuvinte, putine si hotaritoare : Sintem in lagarcu toata puterea noastra si mergem asupra turcilor".

Acestia veneau din Dobrogea. Laiota, care isi Intl-rise cetatile si scria la 15 april, la 9 mai si la 14 iuniedin Cetatea Nour, adeca Cherghica, merse inainteastapinului sau cu 10 000 de oameni, cari nici aceia nu

223

lui

?

erau bucurosi de un astfel de razboi. Cinci poduri seintinsera peste Dunare la vadul din Oblucita, vechea

vestita trecatoare.

E de crezut cal Stefan a facut si el ceea ce facuse In1462 Vlad Tepes, ca a stat in dosul mlastinilor maluluijos, oprind cu sagetile trecerea turcilor, care se zabovimult timp. Cumnatul sat', Sendrea, de buna sama Sen-drica, fiu al lui Sandru din Dorohoi, i vistierul IugaII ajutau sä apere intrarea terii sale. Abia pe la 15 iulieputura trece toti ostasii, jafuitorii si salahorii sultanului,revarsindu-se asupra Moldovei. Sfatul cel bun al fica-losului Laiota nu-i FAsä data aceasta sä se incurce inbalti, ripe si paduri, de unde-i putea pindi asa de sigurmoartea. Multimile Greciei i Asiei trecura Siretiul siprinsera a se sui pe drumul cel mare al malului drept.ca Radu cel Frumos, ca Matias Corvinul, ca StefanInsusi cind mergea spre Suceava ca sa ia mostenireaparintelui sau.

Cu citeva zile inainte, prietenii cei noi ai turcilor,tatarii, al caror ban, Mengli-Ghirai, se inchinase sulta-nului in timpul robiei sale, se aruncasera asupra terii,multi, iuti i cumpliti. Apucind calea lor obisnuità de-alungul Nistrului, ei trecura printr-un vad de sus al apei,Fara a putea sà fie opriti de slabele puteri ale pIrcala-bului Gangur din Orhei. Peste Prut ei razbatura pe laStefanesti, in tinutul Botosani, facindu-se a tinti asupraSucevei, unde statea adapostità doamna Maria. Sotia lui$ tefan fugi pe cài ascunse spre Hotin, unde se gasi insiguranta, iar horda se invirteji asupra paminturilor dela Siretiu ca o vijelie de pierzare, i pleca tot atit derepede cum venise, tragind dupg dinsa robi ce nu erau

mai vada tara inapoi, miile de robi saraci ce nu seputeau rascumpara.

Prin stafete de spaima, vestea aceasta sosi la domn,care trecuse si el Siretiul, nevazut de nimeni. i asteptaclipa in care ar putea prinde la strimtoare, intre codrii

224

sit-si

prieteni, in preajma imei ape fail pod si fara vaduri, pemarele sau dusman. Cind vestea aceasta se lati, un stri-gat de durere i de mila strabatu rindurile teranimii :inaintea ochilor umezi se nazaria casele in flacari, hol-dele calcate de tropotul cailor pustiului, batrinii, neves-tele, copiii minati de streangul tatarilor in robia de undenu se mai intoarce nimeni. Ei nu se razvratira, vitejlicari rapusese turcimea in padurea de la Vaslui, can in-durau de douà luni de zile suferintile caldurii napras-nice, hranei putine i rele, mersurilor pripite : se rugaunumai sal li se dea voie cerceta o clipa vetrele ; dupacare, orice ar gasi, ei se vor intoarce.

Stefan li ingadui cererea, care era aproape o osindäpentru dinsul. Vor putea sta doua saptamini, iar pe ur-ma-I vor cauta in codri daca va mai fi acolo sau un-deva, pe pamint. Stringind intr-un manunchi sfint, carese inchinase morii, boierimea i curtea sa, el se infundatot mai adinc in vaile inguste.

La 24, tabara turceascà ajunse la Roman un orasmort i o cetate pustie. Laiota mergea inainte, calauzaburial a duhului ram. Peste douä zile, paginii, dusi de uncrestin ca acesta, stateau inaintea Cetatii Neamtului,

inalta zidurile pe un deal rotunzit, intr-un tinutinalt, de o nespusa frumuseta, avind in fund, ca razim,Carpatii.

Ce era sä mai astepte Stefan, care auzea din ada-postul &Au vuietul multimii, pocnetul sinetelor i zgu-duitorul cintec de nimicire al tunurilor ? Ceva mai susera Baia, i, o data ce trecea dusmanul de Baia, el arfi avut 'Anal la Suceava drumul lesnicios facut decursul apelor limpezi.

Sc aseza, deci, in marginea Piriului-Alb, intr-o valestrimta, bogatà in paduri batrine. Si, cind trecu, insfirsit, sultanul, lasind in urma impresuratorii CetatiiNeamtului, el se vadi prin salutul sagetilor.

Acum era, insa, soarele de iulie care lumineaza toateascunzatorile. Caldura curatise baltile, uscase riurile,care pe aid nu-si mpg prapastii. Moldovenii erau pu-tini, si nu dintre aceia cari se lasa ucisi pe locul undei-a asezat domnul bor. Laiota stia bine tam i oamenii.

15 N. Iorga, Pagini alese, vol. II 225

aji

ce-si

inima turcimii intregi &idea viata taberii dusmane :sultanul Mohamed, pentru cinstea batrinetelor caruiase dadea lupta.

Boierii se inchinau frumos inaintea mortii, i o pri-mirl in fata. Pierira astfel bunicii linga nepoti, in-vesmintati in acelasi giulgiu de glorie Stanciulfiul sat' Mirzea, Bodea vornicul, Pascu, Buhtea, Ivascual Hrincului, Steful al lui Isac, Mihai spatarul, postel-nicul Iuga, Dajbog pircalabul Neamtului, stolniculBarsu, Ilea Huru comisul si atitia altii vrednici de a fipomeniti in veci pentru bucuria cu care si-au varsatsingele, gindindu-se La cei ce vor veni dupa ei, la noisi la cei ce vor trai dupa moartea noastra. Iar Stefan

pe care norocul 11 pasted pentru neamul nostru,vorbeste astfel despre aceasta nenorocire, care se poateplinge fara a ne rusina vreodata de dinsa : Eu i cucurtea mea am facut ce mi-a stat prin putinta, i s-aintimplat ceea ce stiti. Pe care lucru Ii socot ca. a fostvointa lui Dumnezeu ca sä ma pedepseasca pentru pa-catele mele, i läudat sa fie numele lui !"

Stefan nu trecu hotarul, caci nicairi n-ar fi putut elsa astepte o primire potrività cu numele sau, de nicairinu s-ar fi intors cu o oaste noua. Cei ce au spus ca1-ar fi vazut intr-o ospatarie la Sniatyn in Pocutia, cualti pribegi, s-au inselat : mai bucuros &cà ar fivoit sa paraseasca pamintul sfint al terii sale puteasa se odihneasca in cetatea-i ardeleneasca, in Ciceu,unde stateau Inca de la 1475 pircalabii lui.

Dar el nu se duse nici acolo ca sa milogeasca inzadar de la aceia despre cad §tia bine ea unii sebucura, poate, de paguba pe care i-au facut-o luiterii lui necredinciosii". El stia cà zarea, acoperitäacum de aburii calzi ai celui mai scump singe al Mol-dovei, de fumul care se ridica deasupra tuturor tirguri-lor moldovenesti pana la Suceava i pane.' la Hotin, seva lumina peste putin pentru dinsul. Pe doug mari na-dejdi i se razima sufletul, pe care jalea nu-1 frinsesenu trebuia sa-1 fringa, caci prin acest suflet numai

226

Si

si

putea trai Moldova aeum §i pururea. Inti, fagaduialacinstità a teranilor ; boierimea inro§ise cu singele eiValea Alba a piraului limpede din codrii Neamtului,umbrele nemingiiate ale sfatului domnesc plingeau, inlunca plina de trupuri, pentru biruinta pe care n-o pu-tusera ci§tiga, pentru pieirea desavir§ita a terii. Dartralau sutele de mii de terani pe umerii suferitori aicarora se razimau, atunci ca i acum, toate. Dupa tre-cerea celor doug siiptamini, in care se sarutase frunteacelor vii, se pomenisera mortii §i se cautasera in zadarrobii, pilcuri-pilcuri, satenii se suiau pe poteci §tiutenumai de din§ii catre voda, care era in munte §i qtiasã cheme pe ai sai la dinsul. Pe cind se infiripa astfeloastea cea noua, turcii, pe care-i lega in jurul sultanu-lui numai frica unui du§man ce n-ar fi fost Inca' invins,se risipisera pretutindeni i, asupra ceteIor razlete, pecare din cind in cind se gasea cine sa le imputineze,ca i asupra ienicerimii supuse §i stralucitorilor spahiiai padi§ahului, zburau iazmele razbunatoare ale Ciumei§i Foametei. Hranità de caldurile strapice ale lui iulie§i august, boala inghitea pe bolnavi in ceasul in carepusese mina pe din§ii, §i pinea se falcuse a§a de rat%incit un dtirab se pIatea cinci aspri. Oastea biruitoarese topea ca de un blestem.

Din toate partile veneau pe urmä veti rele. Toate ce-tatile moldovenqti se tineau bine, §i, fära' cucerirea lor,fàr gezarea turcilor in eIe, la ce folosise baia de singedin Valea AlbA, la ce folosea prada din fiecare zi, rAta-cirea oarba, ap de obosità de la o bucata de vreme, petoate crri1e Moldovei, supuse numai pe citeva sApta-mini ? La Suceava se putu arde numai tirgul pe carenici nu-1 apara nimeni ; ghiulelele de piatra lovira inzadar, la apus, in zidurile Neamtului, la rasarit, in aceleale llotinului, amindouà inaltate in vechi timpuri dinstinca muntelui. Cinci sute de ieniceri furl prini lingaChilia, §i pierira. Pazitorii Cetatii-Albe se rapezira asupraunui buluc tatAresc ce se intorcea spre casa ducind miide robi, II sfarimarä §i dildura drumul bietilor oameni.cari se socoteau intor,i de pe cealalta lume, aa de mareli era bucuria c5. se vor intoarce, in sfir§it, acasà, unde

227

cAsuta arsä se putea ridica din nou la venirea gospoda-rului din tabärä.

Pe marea albastra asteptau corAbille cu pinze, luntrileca sA treacA inapoi pe impAratul neinvins, sau cercetauporturile muntene si crimlene pentru ca sä aducA deacolo hrana la zecile de mii de ostasi. Dar o strasniclvijelie de august le zgudui ca un cutremur si deschiseadincurile tulburate pentru vesnica odihra a corAbierilorsultanului. Tot mai mult erau rAzbunati mortii viteji dinValea Alba%

In sfirsit, ungurii veneau. De la Neamt, incheind, cre-dea el, cu Stefan, Mohamed trirnesese pe Laiota ca säprade in Ardeal. Acesta apucl prin pasul Oituzului, darse dAdu rapede inapoi, cAci ca un trAsnet ii venise vesteade spaima ca se apropie, cu 30 000 de oameni, StefanBáthory, marele judecator al Ungariei, cApitan al ostilorcraiesti impotriva turcilor, si cu dinsul acel care stia säspulbere domnii subrede, sä cadA din vazduh asupraturcilor, sl inalte in mArirea tepilor pe oamenii usuratecicari doreau ce nu erau in stare sA apere : Vlad-vodà in-susi, Dracul, Tepes. Laiota dAdu rapede de stire sta-pinului sAu, iar el se ascunse in margenea muntilor, laresedinta sa din Gherghita, unde era la 1 august, atunciend dusmanii siii cad chemarea ostii se facuse numaipe ziva de 24 iulie, la Turda se clintiserà abia dinMedias, departe, in apusul Ardealului.

Ungurii venirà intAi la Oituz, ca sA impiedece navg-lirea turcilor in Ardeal. Aici se gasea Báthory, in satulBretc, la 16 august, pe cind Stefan, al carui cuib depin& il gdsise in sfirsit, pindea din inima muntelui.Sultanul, care se oprise la Neamt, pe cind calaretii salatinseserA Suceava si Hotinul, parasise impresurarea ce-CAE, silit de nevoi si de vestile rele si pornise spre vaduri.Mal la sfirsitul lui august, valurile tulburi ale turcimiiintregi se strecurarg. spre DunAre §i mare, pAstrind carasplatä pentru atitea osteneli, ca despagubire pentruatitea pierderi numai prada saraciei noastre, care nuputea uirni pe nimeni. In urma sultanului, plecat fall

228

ispravA, ducind en sine, ma cum il adusese, pe Alexan-dru-vodd, fiul lui Petru Aron, din care voise a face unLaiotà pentru Moldova, se iniatau mindre intäriturileChiliei 0 zidurile vechi ale Cetatii-Albe. Stäpinul ade-varat al Moldovei se cobora din munte, ca un nou descal-lecator de targ.

Solul venetian, Gerardo, care se oprise la Brmov 0115se va potoli furtuna, putea scrie, in cele din urml zileale lui august, aceste cuvinte care judeca räzboiul luiMohamed al II-lea in Moldova : Sultanul a ie§it dintarä cu cetele sale fail a fi luat o singurg cetate §i fáràaltä pagubá pentru Moldova decit prada ce a dus cusine ; iar Stefan-voda a ie§it din munti §i cgläre§te viteazprin toatä domnia lui".

ISM 147-149, 153-160, 172-183

LUPTA DE LA DUMBRAVA-ROSIE

La vadul Prutului, IMO Cernauti, de unde plecasestarostele, polonii primirà de la o strap, trimeasä anumepentru aceasta, o salutare de sageti. Dar, cind se trecuapa, nici un dusman nu statea in fata ca sa taie drumul.Stefan primi Inca in Suceava, la 27 august, pe cei dintaiprinsi cazuti in mina strajerilor de la Prut ; erau sase :trei plecara la Constantinopol, de unde se putea cerecu toed dreptatea un ajutor, acum, cind crestinfi veneaucu astfel de ginduri in Moldova, caci mai presus de oriceeste si va fi totdeauna neamul 1 Ceilalti trei se suira inspinzuratori, carora de acum inainte, zi de zi, li aduserdbrand pindarii din codru, vinatorii oaspetilor celor Ili.Apoi, in aceeasi zi, ldsind grija Sucevei lui Luca Arbore,Stefan calari in graba spre Roman. Aici era mai aproapede munti, prin pasurile carora astepta sa-i vie secuii, decari nu se despartise niciodatä, si voievodul Birtoc insus),cu toate puterile lui. Aici isi chemä in tabara teranii.Aici hied poftiti sa alerge turcii din cetatile dunarene,despre mintuirea carora prin poloni fusese vorba panamai ieri.

Intr-o dumineca, la 24 septembre, lesii ajunsera laSuceava. Ce drum frumos in racoarea muntilor, in blin-deta zimbitoare a celor dintai zile de toamna, in mar-genea satelor albe, care se inroseau de flacari, si a biseri-cilor sfinte, din care se dedeau jos icoanele si se pradauodoarele ; supt dealurile inca verzi, pe potecile codrilorplini de susur, de zuzat, de soapte 1 Sigismund-voievodvenea cu noroc in tara roditoare, papica si proasta aMoldovei.

Dupa douà zile, cind se orinduirl cele patru taberesi se asezara carele in jurul corturilor, tunurile incepura

230

sa bata in cetate, tunuri cum nu se mai vazuse prinaceste parti, cad unul cerea patruzeci, iar altul cincizecide cai ca sä fie miscate din loc. Citeva ghiulele de-aleacestora sa loveasca in portile de stejar, i ele se vordeschide pentru intrarea mindrà a noului stapinitor deneam bun si de vestità vita Dar zidurile se aratarl maitad decit cum se credea, i ele tinura bine la pruba ;valachii" cad sagetau din dosul lor sau trageau cu si-netele, ba chiar improscau si ei din tunuri, mai mici,dar bine intrebuintate, erau oameni neinfrinti i foarteageri, cu adevarat neadormiti, caci ei dregeau in ceasu-rile jertfite ale noptilor pagubele pe care dusmanulle putea face ziva. In zadar deschideau polonii poartade intrare pentru Sigismund ; moldovenii o zideauinapoi pana in revarsatul zorilor, gramadind pietre, ca-ramizi i lemne.

Asa trecura cloud saptamini, si in tabara asa de bucu-roasa la inceput, asa de imbatata de jafuri, foameteaincepu sa-si arate chipul supt i sarbad. In sus si in jos,dincoace i dineolo de Siretiu, tara era pustie ; grinelesecerate stateau la loc bun, iar oamenii, afara de nevol-nici, se aflau la Roman, intre doua ape, a Moldovei si aSiretiului, in apropierea muntelui, in jurul lui voda. Su-ceava nu se putea lua fara sa se infrunte zilele reci carese grabeau ; drumul inainte era inchis si de primejdiamoldovenilor, si de a turcilor. Inapoi insa, cu toata ru-sinea, putea sà se intoarca cineva, batut, farà sa se lupte.Da, insa numai cu voia lui tefan.

Aceastá voie o ceru Birtoc ardeleanul, care sosise cuciteva mii de oameni, ca sa impiedece o luare a Moldoveide care poloni, pe care avea cine s-o opreasca. Poateca el nici nu ceruse voia craiului sau, care totusi seluptase si el o data cu acest frate fara astimpär, fárãmasura i statornicie care era Ioan-Albert. Dar voievodulArdealului nu dorea sa verse singe crestinesc, caci int-reUngaria i Polonia se facuse in 1492 o legatura, mai alesimpotriva turcilor, ci sosise ca sa impiedece i pe altiide a-1 varsa.

231

I

El se intelese de-a dreptul cu regele polon : acestatrebuia sI se ridice dinaintea Sucevei farl nici o intAr-ziere i sä se intoarca inapoi pe unde venise. Cererease primi cu bucurie, si se spune cà Stefan, cäruia Ii pla-cea batjocura care umileste pe cei prea increzuti, ar fidat dusmanului sOu sfatul cel bun de a merge tot pedrumul mare si de a nu se incurca prin pOdurile, vestitde rele, ale Moldovei, unde i s-ar putea intimpla cevaneplacut din partea atitor oameni fdrä cäpAtdi ce locuiescmai bine decit acasa in desisul fagilor Bucovinei.

Ioan-Albert nu fusese invatat indestul prin isprava sade 'Aril acum. Era zorit sä ajunga, in sfirsit, in tamsa primitoare, unde sint petreceri potrivite pentru un omde virsta sa, unde e hrang i bauturà in bielsug i einte-cele plutesc prin aerul greu de miresme al odailor deospOt. ApucA de-a dreptul prin codri, ale cOror potecise suiau pe inaltimi care se rupeau apoi in coaste prl-pästuite. Se inainta incet, cu atita multime obositäsigurà de pace. Pilna in codrul Cozminului, dincoace deCemäuti, Rugg ripa Derehluiului, se cheltui o sOptilminäin capOt.

Miercuri sara, oastea ajunsese, cu craiul bolnav, zgu-duit de frigurile mustrarii de cuget si ale mindriei ednite,in marginea dumbravii pe care el venea s-o boteze cusingile ostasilor säi : Dumbrava-Rosie. Copacii frematauin noapte ca o amenintare i trunchiurile prin care tre-cuse limba fierOstraielor se clatinau ea, odatà, la Crasnasau la Sepenic, in zile de mare nenorocire, pe care leuitaserä bOtrinii si nu le pomeniser5 tinerii. CArArile erauinguste i gloata multà : Ong la caderea noptii se puturàstrecura numai cOlärii din tinuturile Poloniei apusene,cari furl läsati a stràbate cele douà leghi de pädurea-si face iarOsi tabOra de cealaltà parte, la Cozmin, invale. Regele, eu cei mai multi dintre ai sal, petrecu noap-tea ultima noapte pentru multe mii de oamenipentru atitia fruntasi cari aveau acasä curti domnesti,supusi i bogätii de tot felul in tabOra cea veche.

A doua zi, cind Moldova serba pe Sfintul Dumitru,trimbitele dadura sernnalul de plecare. Pe rind intrard

232

§i

ti

in codrul cuprins de neguri si infiorat de un vint receca fiorii mortii tunurile greoaie, carele, straja, craiul bol-nav, dus intr-un leagiin, calaretii Poloniei rasaritene, caristiau mai bine ce sint moldovenii, oastea cu plata sigloata.

Ioan-Albert ajunsese acum la mijlocul drumului, cindchiotul obisnuit al moldovenilor se 'Maltä pe neprevestite,incremenind rindurile polone. Un vint de primejdie zgu-dui codrul, si in urma regelui zidul de arbori cazu lapamint, taind poteca. In zborul nebun al sagetilor, Ora-nimea, curtenii, boierii in frunte cu domnul insusi searuneara asupra drumetilor din coach'. Ei nu incercaramacar sa se lupte, ci se inchisera in lagar, ca intr-unstauI pe care-I impresura lupii. MAcelul se savirsi aici,fail inviersunare, cu rinduiala unei pedepse ce se in-deplineste.

Regele smulse atunci cea mai frumoasä parte din ca-lArimea sa ca sa scape pe cei cad rnureau. Inaintea call-retilor greoi, in legaturile de otel ale carora se rupeau,scinteietoare, razele soarelui de amiazi, moldovenii sedadura in laud, umplind vazduhul limpede cu nenu-ingrate sageti. Nenorocitii inchisi in tabarà se rapeziraatunci in padure, unde gasira alti nimicitori de vieti.Implinindu-si sarcina lor mintuito.are, calaretii intrarainapoi in codru, care era singura cale spre tabara ceanoua, spre ses, spre lumina si sigurantà. Din toate par-tile, insa, pinde.a primejdia : multimile innebunite para-sira tunurile, carele, armele mai grele, cei din urmacalcau in picioare pe cei dintai, pe cind sprintenii luptà-tori romAni, strecurindu-se printre trunchiuri, aruncaulaturile si invirteau securile si topoarele fara crutare.Codrul isi pierduse drumul, inabusit de morti, de uriasesfArimaturi stropite cu singe, si soarele, apuind asupraacestei grozdvii, parea ca aprinde un rug din vechilevremuri salbatece.

Regele se odibni de o jalnica odihna la Cozmin,satul de linga padure, si mai trecura citeva zile pangputu sa ajunga iarasi la vadul Prutului de la Cernauti,pe unde venise ma de falos cu citeva saptämini in urma.Polonii nu mai stiau de unde sa se pazeasca, atitea brute

233

avea moartea pentru a-i ajunge. Ziva si noaptea, cetede ealareti se aruncau, chiuind de bucurie, ca vinatorulcind descopere fiara, asupra bietflor fugari, cari se dà-deau in dosul carelor ce mai pastrasera. Intunereculnoptii era spintecat de miile de limbi de flacara aleburuienilor si miristilor aprinse pe care vintul le zorea dinurma, facindu-le sa alerge spre dusmanul terii al pa-mintului si al oamenilor ca niste uriasi serpi rosii.Trecerea Prutului se fact' la 30 ale lui octombre cumultà greutate, caci moldovenii nu parasisera o (14)5pe invinsi, si riul isi primi si el partea lui de morti. Cu ozi inainte, pe celalt mal, putin mai sus, vornicul Boldurnimicise la Lentesti pe toti mazovitii 1, ce veneau &à pri-measca pe regele lor invins, si murira p5na la unul MA'A-1 vada in toata strdlucirea rusinii sale. StrabatinclPocutia ca un fulger, Ioan-Albert ajunse la 12 novembrein Lemberg.

Asa iesira polonii din Moldova, si o astfel de iesireticaloasa sa o alba in vecii vecilor toti oamenii nedreptisi lacomi cari vor calca pamintul muncit al terii noastreca sa ni stinga. neamul I Adincurile codrilor si ripelorsa nu ajungd pentru a li cuprinde trupurile sfarimate,si buruienile pustiului sal se ridice pe mormintele lor ICaci pamintul e al acelui care 1-a lucrat din neam inneam, si a se atinge de dinsul e cea mai neiertata faptade hotie ce se poate savirsi intr-un ceas blestemat.

ISM 234-243

, Mazovit osta5 din Mazovia, provincie polonezn.

FAZE SUFLETE5TI I CARTI REPREZENTATIVELA ROMANI

edinia de la 12/25 mai 1915

Epocele din istoria omenirii nu se caracterizeaza numaiprin cartile ce scriu, dind o noua forma potrivitä cu din-sele elementelor ce se gasesc etern in sufletul umanitatii.Ele se recunosc uneori, adeseori, in opere de o vechime

o departare foarte mari, in cari afIa tot ceea ce letrebuie pentru a trill sufleteste, pentru a da un nouimpuls i o nouà directie actiunilor de cari se simt capa-bile. Astfel se face ea scrieri alcatuite cu veacuri inurma sint norme dupa cari se indreapta o societate multmai tirzie.

Sint, mai ales, unele carti tipice, potrivite mai multdecit oricari altele pentru nevoile fundamentale, neapa-rate ale sufletului. Din epoch' in epoca ele tree pre-facindu-se prea putin pentru a corespunde tot asa demult. Simple ca forma, adinc omenesti ca inspiratie,bogate in actiuni cari pot fi imitate si in prescriptiimorale cari vadit trebuiese indeplinite, ele sint indrep-tare ale vitejiei sau intelepciunii pentru multe rinduride oameni din toate terile de pe fata

Orientul le-a produs mai mult, Orientul asiatic. Aici,aceeasi fantazie insufleteste i dorinta spre mai inalt,mai mare a carturarilor, ca i instinctele de ridicare pesteconditiunea lor ale claselor de jos, desi familiaritateadintre clase e acolo mai depling, oniul primind totdeaunacu insusirile bratmlui su ori ale mintii sale, in care cre-dintele morale au aceeasi neschimbata esenta, oricit demult ar varia formele. Deosebita dupa nevoi i hazarduripolitice, dupa rase, dupa credinte, aceste teri au simtittotdeauna nevoia de a se confunda in aceleasi imperii

235

pamintului.

ca alcatuire politicà, subt aceleasi conceptii ca orientarespirituala. Au produs astfel opere de un caracter repre-zentativ general si etern, pe care Apusul le-a adoptat cuatit mai grabnic si mai calduros cu cit el insusi n-aveanimic care sa li se poata opune, ca inteles adinc silarga popularitate.

De la indieni la persi, de la egipteni la sirieni, de launii si alt-ii la bizantini, de aici la slavii din sud, adecala sirbi nu la bulgari la ronani, la rusi, la apuseni,in sfirsit, aceasta e calea migratiunilor acestor apocrifeistorice si religioase in cari istoria devenise legenda sireligia filosofie popularil. Le-arn imprumutat si noi, intiiin grai strain, pentru a le traduce apoi si, in sfirsit, pen-tru a face din ele materialul irnaginatiei multimilor inpovesti, in basme. Ele au ajuns sa fie astfel, in deosebitestadii, elemente esentiale din lectura zilnica a claselorde sus, din conceptiile obisnuite ale claselor inferioare.Despret-uite de carturarii unor epoce mai luminate pen-tru neautenticitatea lor istorica si neconformitatea lorreligioasa, condamnate cu asprime de eruditi si afurisiteabsolut de clerici, ele au totusi o nemasurata insemna-tate, egala cu a cartilor sfinte, superioara acestora uneoriprin aceea ea' au fost un indemn spre ideal, un corectoral greselilor si, mai ales, un model de viatii pentru atitiadintre ai nostri, cari, daca n-ar fi fost aceste carti inminile lor, daca n-ar fi aflat macar indirect cuprinsullor, ar fi fost altfel, ori n-ar fi fost tocmai asa.

Dar, pentru a le pretui, a le cauta, a le transcrie sitranspune in limba lor, trebuia ca o asilmlinare preala-bild sa existe intre ele si sufletul obstesc ale epocei carele adopta, pentru ca apoi, fireste, acest suflet sei fie ca-racterizat, precizat, imbogiitit si dus mai departe princontactul permanent, prin indelungata familiarizare cucontinutul acestor carti.

Studiindu-le, deci, se capata un indoit folos : cerce-tarea bor ne aiutli a gici ceea ce nu spune altfel vremeain care ele au fort introduse, cetite, ascultate fi iubite§i, al doilea, felul de manifestare al unor anumite perso-

236

nalitati, interesante prin ele insele, ajunge a se intelegemai deplin prin cunoagterea izvorului de inspiratie alunei peirti meicar din faptele lor.

II

Ar fi gre§it a se crede cg in Orient n-au fost faze alesufletului natiunilor sau locuitorilor unei anumite regiunipolitice, cg ar fi fost in spiritul acestor oameni, inteli-genti §i activi cel putin cit occidentalii, o indelunggstagnare in forme culturale dogmatizate o data pentrutotdeauna. Cercetgri recente au dovedit ca aceasta nus-a intimplat nici in arta, impotriva declamatiilor desprecaracterul ieratic imutabil al acestei arte ; cu atit maiputin in alte domenii ale manifestgrilor sufletului. Inlumea bizantina, asa de larga uneori O. subt raportul po-litic, asa de larga totdeauna subt raportul cultural, perind o rasa ori alta, o regiune ori alta, a c4tigat insem-natatea. Se putea ca asemenea schimbgri in directie saramiie fara urmari culturale ? Dar, pe linga aceasta,influente dinafara au lucrat totdeauna asupra Bizantului§i, dupd cum una sau alta s-a fdcut mai mult simpta, §isufletul bizantin a fost inriurit intr-un fel sau in altul.Nu e locul sa se arate aici mai pe larg acest fapt funda-mental pentru orice cercetgtor al acestei civilizatii, careva fi demons trat pe larg intr-o istorie a literaturii bizan-tine din care am tras ping acum numai liniile generale.

La slavii de sud a fost acelasi lucru, §i acelasi lucrupentru români, cu mult inaintea aparitiei unei literaturioriginale pentru unii, ca §i pentru alpi.

Vechile cronice moldovene§ti dau numai insemnari depomelnic cu anexe de cronologie. De la Stefan cel Mareinainte aprecierea incepe sa aparg. 0 determing moralacre§ting a§a cum se gase§te in cartile sfinte. Motivulpolitic, profan, nu se vede alaturi de motivul religios,cre§tin, ca indreptator al faptelor. Stefan cel Mare, cuprivire la care putem afla §i altceva decit cele spuse deletopisetul slavon, §i anume prin scrisori contemporane

287

§i acte de stat, are. pe linga conceptiile Viranului§i pe acelea ale fiului supus al Bisericii. E determinatde cele dintii cind spune primilor turd cari oferà pretde rascumpärare §i pe cari el e hotdrit sà-i taie : Dacaiaveti atita bogatie, ce ati cautat in tam mea", ori cindprezinta, la sfir§itul zilelor lui, ocuparea Pocutiei nu cao faptà de rOzboi, ci ca o reclamare a mo§tenirii de pa-mint ce i-au làsat strAmo§ii. Celdlalt se vade§te, insa,cind biruinta se pregAte§te prin post §i rugOciuni altuldecit dinsul n-a fOcut a§a ori cind, dupä ci§tigarea ei,se face praznicul pentru sfintul din acea zi §i se oprescorice laude, c5ci toatä slava numai lui Dumnezeu i secuvine. Un David, invingiitor prin voia lui Dumnezeu,cu mijloace putine, asupra pOginului impArat ; unSaul astfel se inchipuie pe sine tefan, astfel s-a silitsa fie, astfel a vrut el sa rdmiie in amintirea urma§ilor :omul lui Dumnezeu, ales de dinsul, adus de dinsul,inspirat §i condus numai de dinsul.

Am putea spune eh' un alt ideal apare indata dupamoartea lui tefan. Prin adiipostirea fugarilor Bizantului,ai Bulgariei, ai Serbiei supuse, prin pAtrunderea in mi-nOstiri a cArtilor strecurate din Balcani, prin cetirea 'borde calugärii cari au fost sfetnici ai boierilor §i ai dom-niei, alte scopuri i alte mijloace se descoperà. Umilulserb al Domnului nu intelege a se lOsa numai la taini-cele revelatii ale puterii dumnezeie§ti. Ca om, i§i daseama ca are mijloacele sale. Un inceput de con§tiintilpolitica apare deocamdatO, inainte de a se pronunta ocon§tiinta individual& E o osebire, dacA nu Inca o carac-terizare. Se §tie acum mai bine cd -a fost un Imperiuroman, indiferent dacg a stat in Rim sau in Tarigrad,ea experienta lumii acurnulase acolo un teaur de infe-lepciune bun pentru cirmuitorii din orice timp. Au exis-tat oameni, dupä regele David, a cdror faptd poate fiurmatà, potrivit cu vointa lui Dumnezeu, dar a§a cumaceastä vointa s-a intrupat in persoane istorice.

Astfel, Neagoe Basarab, crescut de patriarhul Nifonin cuno§tinta, cit de necompleta. a culturii bizantine,

288

rdzef,

doreste cladiri impunatoare, cari nu multamesc nici obiruinta, ci trebuie sa inalte, prin valoarea lor artistica,

numele ctitorului. E o relativä emancipare i in acestdomeniu. Neagoe nu intelege a incredinta pe fiul sat'numai vointei Celui Preainalt Fara a-I face prin crestereaingrijita vrednic de cea mai inaltä min.' a lui. Fiii luiStefan sint : Bogdan, pentru cä acesta a fost numeleintemeietorului terii si al dinastiei ; Alexandru, pentruca asa s-a chemat Alexandru cel Bun ; Petru, fiindcaa stapinit Moldova un Petru al Musatei, un stribun.Fiul lui Neagoe va purta numele lui Teodosie cel Maresi al lui Teodosie Caligraful, carturarul. Si tatil sau vacauta sa-i dea un indreptar politic si moral in care ele-mentul biografic, luat din Cartea regilor, ori din cutarebiografie a lui Constantin cel Mare, e acolo numai pen-tru a servi la demonstratia rasplatirii virtutilor i pedep-sirii viciilor ceea ce explica aparenta incoherenta

in care, pe linga reproduceri in cari el n-are nu nurnaimindria de a inova, dar nici macar constiinta ca se poateinova, Neagoe introduce recomandatii despre felul cumtrebuie sa se poarte un domn cu boierii, cu turcii, cu

cu ostasii .1In aceasta compilatie stingace, din izvoarele aratate,

din Umilinta vestitului Simion, din Diopträ, dinPhysiologus, povestea morala despre intelepciuneapacatele dobitoacelor, intra i, in forma prescurtata, oparte din celebrul roman Varlaam i loasaf.

Remaniarea vechii biografii fabuloase a lui Buda, in-temeietorul unei nobile i marinirnoase religii, aceastascriere datorita unui carturar bizantin, care e, probabil,calugarul loan de la Sfintul Sava din Ierusalim, adauge

E partca lui exclusiva. Izvorul bizantin n-a fost gasit. Concordantacu imprejurfirile timpului e perfectii. $i atrag atentia Inca o data asuprafaptului ca lucrarea din partea unui calugar din vcacul al XVII-lea, caresi-ar fi impodobit isprava cu numele mare al lui Neagoe, e imposibila

pentru ca Inca in a doua jumatate a veacului al XVI-Ica se cetcaaccasta opera In romaneste. Cad Maniera wie man mit grossen Poten-taten tractieren soli, carte romaneasca pe care la 1602 arhiducele Maxi-milian o lua pentru el din mostenirea lui Pettit Schiopul, mort in Tirol(llurmuzaki, XI, p. 555), nu e decit invatatura lui Neagoe pentruturile cu boierii (n.a.).

239

lega-

si

self,

5i

la fondul primitiv al impiiratului indian, care vreaA, ascundà fiului s5u scAderile si suferintele, blAstämurilesi osinda lumii, pe care, totusi, Ioasaf cel izolat pentrufericirea sa le afl5 prin neasteptatele revelatii ale bazar-dului pentru ca, la urm5, sfaturile pustnicului Varlaams5-1 aduca la alt5 izolare, pentru fericirea oameniloradaoge, zic, lAmuriri asupra legii crestine, sfaturi deviata dupä voia lui Isus si, mai ales, multe parabole,dintre cari unele, ca a privighetorii, a arborelui vietii,au fost celebre.

Din Varlaam §i Ioasaf se ia de Neagoe numai o preamica parte a biografiei fiului de imparat, dar nu lipsestenici parabola dintii, care invatä pe oricine a nu pierdece are in mina, a nu regreta ce a pierdut si a nu rivnila ce nu se poate, nici aceea a omului prins de pomulvietii si sorbind mierea ce-i pleura in gull atunci dudla rädãcina rod neincetat soarecele alb al Zilei si negrulsoarece al Noptii, iar balaurul cased gura sä inghita peeel care, azi ori mine, va cAdea, nici unele recomandatiimorale.

Neagoe a rasat si un cuvint catre doi dintre curteniisäi, pe cari, indep5rtindu-i de lume prin sfaturile sale,i-a facut sä intre in Minastirea Argesului, unde s-a sip5strat acest cuvint, ca monahii Varlaam si Ioasaf.Varlaam a fost mitropolit al Terii Românesti (1538-41),iar Ioasaf e pomenit intre cei dintii episcopi de Rimnicin al XVI-lea veac, atunci cind nici un cleric oriental denotorietate nu purtase numele celui dintii, iar al celuide-al doilea se intilneste numai la un patriarh constan-tinopolitan din secolul precedent si la un egumen con-temporan de la Minastirea Neamtului, subt Stefan celMare. De aid inainte mai gasim, ins5, si pe Varlaam,episcopul de Vad, in Ardeal, trimes din Moldova, si s5nu uitAm pe marele mitropolit moldovean, Varlaam, carepoate s5 se fi inspirat din acea traducere romdneaseti alnvdtilturilor, pe care o constatAm dintr-un catalog decArti inainte de 1600, ori chiar dintr-o intiie traducere.

240

care nu ni s-a pastrat, a romanului bizantin intreg §ideosebi.

Aproape contemporan cu Neagoe-voda, sot ci el alunei principese sirbecti, incunjurata §i aceasta in nouaei locuintä de carturari slavo-bizantini, Petru Rare§ ducemai departe tipul, pe care 1-am fixat mai sus, al nouaipersonalitati domnecti. Ideea imparatului iese §i dinromanele orientale, §i din biografia de sfint a lui Constan-tin cel Mare, cum iecise din amintirile ebraice aleBibliei, pentru a se infatica cu contururile istorice, deciinve§mintate in cea mai solernna retorica oficialà, dinnaratiunea vestita a lui Manase 1 Imparatul e sfint, ecucernic, e supus poruncilor dumnezeiecti, e aparator allegii, dar el e purtator de spada, cuceritor de pamin-turi, stapinitor de teri. El lupta, are datoria de a luptapentru pacea §i siguranta hotarelor, pentru intimidareabarbarilor, pentru autoritate §i prestigiu. Nurnai dupace sabia lui a facut minuni, nurnai dupä ce inteligentalui cumpanitoare, pinditoare a descoperit ducmanul ci1-a rapus, numai dupa ce s-au desfacurat agresiv toateinsucirile lui de capetenie, el se poate odihni ca olebada cu penele aurite cleasupra unei cladiri".

i Rare§ aca a fost, un om ca aceia ai Renacterii bi-zantine, pe cari-i vazuse Manase §i dupa cari-§i hotarisemasura laudei in domeniile in cari ei obi§nuiau §i tre-buiau sa se distinga. Infrint, el ctie ca Dumnezeu 1-abiruit, dar, spuind aceasta, el se ginde§te a tagadui me-ritul regelui polon care a ci§tigat victoria impotriva lui.Ce pate, vine de la Dumnezeu, desigur ; ce face, insa,e al lui. El porne§te lupta pe socoteala sa, -el o ci§tigaprin vitejia sa, el trage urmarile potrivit dreptului sat' §i inmarginile intelepciunii sale. Ca vechi raze§, el vorbecte,dupe: pilda lui Stefan cel Mare, de drepturi in Pocutia,dar in Ardeal, pe o vreme cind nu poate fi vorba incade revendicatii nationale, ceea ce cauta e prilejul, §i

scopul ce urmarecte e intinderea hotarelor. Infringereanu I-a umilit ; daca se roaga lui Dumnezeu la Minastirea

1 Constantin Manases istoric si poet bizantin (sec. al XII-lea).

16 241

Bistritei in fuga spre adapostul de la Ciceu, cele dintiiscrisori ale sale sint dirze ; va merge la sultanulii va momi, Ii va face fagaduieli mincinoase i va recapatadomnia pierduta. Iar din calea catre Suceava el striga :Vorn fi ceea ce am fost, i Inca mai mult decit atita I"Nu in zadar sta el, ca dusman, in fata cu Sigismund alPoloniei, sotul milanezei Bona Sforza, introducatoareaspiritului Renasterii in noua sa patrie ; cu loan apolya,a carui sotie e Isabela, fiica Bonei i, ca i dinsa, sufle-teste, o italianca a epocei sale ; in fata cu Aloisio Gritti,care, prin mestesuguri, 1-ar fi ucis intocmai precumPetru, izbutind el, a putut sä-1 ucida. Perfidul valah"apare intr-o vreme cind garantia unei domnii era o perfi-die vegbetoare in mijlocul pasiunilor omenesti pe cario noua faza in viata sufleteasca a omenirii le dezlantuise.

III

insa, ea in a doua jumatate, un nou spirit in-sufleteste omenirea. Luptele de religiune din Apus im-prospateazä sufletele. Proiectele mari se fac intocmaica la sfirsitul evului mediu ; aventurieri, intre cari frun-tasi ai clasei lor, ca ducele de Nevers, viseazd de luareaIerusalimului i inviaza ideea cruciatelor ; nouà ordinede cavalerie, al Sfintului Spirit, al Sf. Mihail, in Franta,al Sf. tefan, in Toscana, se fundeaza ; descoperitoriipornesc iarasi pe mari, reformatorii societatii Ii ascutcondeiele, mercenarii vagabonzi fac minuni si papa Cle-ment al VIII-lea-i intrebuinteaza intr-o nouà lupta cuturcii, al carii caracter e respicat religios : e destul säamintim ea pentru reluarea Giurgiului de la turci in 1595lupta, cu avint i entuziasm, un grup de cavaleri tos-cani, cari s-au ingrijit sa se pastreze povestirea ispravilormiraculoase indeplinite in aceastä tara asa de necu-noscuta.

In Rasaritul nostru, luptele de granita intre turd siunguri, purtate de cete alcatuite pentru aventura, hai-

242

pagin,

i

si

Iatd,

duci, haidamaci 1, martologi 2, spahii din Bosnia, forma-tiunea la Nipru a cetelor de Nizovii, de cazaci", alcaror nume tataresc nu inseamna decit pribeag i aven-turier outlaw 3 pradaciunile lor pe uscat si pe mare,fãrà numar i fara malsura, faral calcul i fàrà frica, opo-zitia, imbracatal uneori in forme de veche cavalerie, incare ei intrara de la inceput cu granicerii musulmani,tatarii, toate aceste fapte, adause la cresterea in rivniri

asteptari de glorie a principilor contemporani, de cul-tural latina, din Ardeal, din Polonia, contribuiral sà facape ai nostri, din amindouà domniile, a respira un vioi aerde vitejie, care-i imbata. Vitejia aceasta ajunse a filucrul de capetenie la noi, scopul vietii Insui, dupamodelele pe cari le daduse zbucnirea instantanee deeroism a cazacilor si a tinerilor moldoveni amestecatiprintre ei i cari avura, ca Ioan-voda cel Cumplitale carui legaturi cu Moscova s-ar explica printr-unstagiu la Nipru ca Ioan Potcoava, taiat dupà re-comandatiile pe cari el insusi le daduse, linitit i vioi,calaului, si alii, zilele lor de stapinire asupra terii. Caun viteaz ce desfasura steaguri si toarna tunuri aparu,in Tara Romaneasca, Petru Cercel. Un domn ca PetraSchiopul se parea meschin in pacea lui migaloasà, incinstea lui beteaga i bolnavicioasa ; unul ca MihneaTurcul respingea prin aspectul de supunere si umilintaal curtii sale. Eroii se cereau, fie ei i numai niste aven-turieri, pentru a-i opune acelora din vecini, pink' la unSinan-pasa, un Ferhad, cari nu mai sint vizirii

rabdatori, plini de prevedere ai stapinului lor, caodinioara Mohamed Socoli, cel mai mare om de statal otomanilor in acest veac, ci oameni lucrind de capullor, clupa vechi datine albaneze, de zbucium i fed-mintare, provocatori i razbunatori in numele impe-riului.

Haidamac tilhar.Martologi militie pentru paza hotarelor si a trecritotitor.

s Outlaw in afara legii (engl.) ; nu:1m dat celor care, in Angliafeudalii, fugeau de pe moii1e nobililor, ducind, in piiduri, o viatà ase-m5n3toare cu a haiducilor nostri. Comparatia cu cazach se referii lafaptul c5, la originc, acestia sint de ascmcnea iobagi fugiti de pc mo-siile feudalilor.

16* 24a

si

cliscipli-null,

1

Tipuri de acestea nu le putea prezenta Scriptura §inici vechile romane ale intelepciunii budiste, cu atit maiputin stiinta de stat a Bizantului, cuprinsa in opere ca alui Manase. Intr-o vreme cind se citea, cind se raspin-dean manuscrise, cind se tipareau carti, cind strainii in-vatati, mai ales clerici, erau tovarasii domnilor nostri(Nichifor Dascalul, Meletie Pigas, Chiril Lukaris etc.),cind domni si boieri iscalesc in caractere frumoase sicomanda opere pentru marirea lor, trebuia cautat aiureamodelul si indemnul vitejilor. Aiurea decit in cronicainsasi a terii, care la munteni nu era macar consolidataliterar, iar la moldoveni nu dadea decit pagini straine,intr-un spirit care nu mai era al timpului.

Atunci se descoperi romanilor Alexandria.

FCR 1-8

INAINTASII SI VECINII LUI MIHAI-VODA :STEFAN SURDUL, ALEXANDRU CEL RAU, ARON

Intre Mihnea-voda de odinioara, care pazea acum laNicopol, cu turbanul renegatilor pe capul stu nedes-toinic, intre begii 1 dunareni cari faceau parte din ace-Iai de straja, si intre Ardealul, care nu se desteptaseInca la gustul neatirnarii de pagini, ce putea face undomn muntean, cu tot pamintul intins ce statea suptobladuirea lui, gata sa-i faca pe voie in toate ? Intr-unan de zile cit stapini, Stefan avu o singura grija : sa-siplateasca datoriile storcind banul de saracie ramas intr-oarà pe care emir-alemul 2 venit cu steagul o gasi para-sita de locuitorii ce fugisera prin Ardeal.

La o domnie lunga nu se astepta, dar nici nu va ficrezut sa fie scos asa de repede, dupa atitea silinti siatita cheltuiala. Ii va fi intärit in nadejdea unei ad-ministratii mai intinse i plecarea din vizirat a luiSinan. La 2 august, temutul batrin se ducea fait voiesa se odihneasca in casa-i de tara de la Malgara, pecind pecetea imparateasca era luata de Ferhad, pelinga care putea cineva teal, (lath' nu uita darurile.

Dar se intimplara in Constantinopolul nesigur, schim-bator in fiecare clipa, dupa jocul complicat al intereselor

patimelor, anume imprejurari, care spulberara lesneun lucru ma de neintemeiat ca o domnie romAneasca depe acele timpuri. Putine sIptAmini dupA ce se asezA inscaunul unde n-avu nici vreme sa se odihneasca, $tefanprimi stirea despre fuga lui Petru Schiopul, care-si pier-duse in Sinan ultima nAdejde. Pe cind batrinul voievod

Beg, bei guvernator al until orris sau al Wird provincil tureestisau supuse tureilor

* Emir-aiem stegar (tura.).

245

core

3

fi

ra'tacea intr-o lume asa de necunoscuta lui, cautindu-siun adapost intre crestini", mezatul pentru Moldova in-cepea in toamna, precum se desfasurase in primavaraprivelistea mezatului pentru Tara Româneasca. Se &Altasi aici omul care sa dea cei 400 000 de galbeni, jumata-tea de milion cu care se inchiria cuca pe citeva luni dezile. In Constantinopol chiar venise Ilie, care nu-si pa-rasise o clipa dorul domniei. Boierii moldoveni cautautot acolo pe un 5tefan-voda, fiul lui Ilia Turcitul, des-pre care Stefan auzise ei, cine stie prin ce mijlocire. Re-gele Poloniei scria la oamenii cu trecere pentru frumo-sul si puternicul domnisor", Petru Lapusneanu, oplositatunci pe linga Zamoyski. 5i citi altii, al carer nume apierit o data cu infringerea ambitiei lor domnesti 1

Se gasi cine sa deie, in bani gata, jumatate din sumacu care se adjudeca domnia. Invingatorul era un Aron-voda ambasadorii de la Constantinopol auzeau, unii,Abraham, si raspindeau acest nume si mai departecare Aron-voda se zicea fiu al lui Alexandru Lapusneanubatrinul. Venit la Poarta o data cu Cercel, el nu-si fa-cuse cunoscut numele pada la aceasta vacanta de tron,moldoveneasca.

Il sprijinise totusi, cu imprumuturile neaparate, multàlume. Patriarhul Ieremia se numara printre creditorii lui,si tot astfel si vicariul Nichifor Parasios din Cipru poate,care Nichifor era numit de obicei dascalul, dar faceamulte alte lucruri afara de dascalia lui de cintari. Semai spune ea pentru inaltarea lui la domnie ar fi lucrat,cu mijloacele stiute de staruinti printre femeile seraiului,Solomon Tedeschi, al doilea cu acest nume, care juca pelinga Ferhad rolul ce fusese jucat pe linga MohamedSocoli de cel dintai doftor evreu cu acest nume. Dartotdeauna Aron a fost privit ca omul ambasadoruluisau agentului englez, si cine voia sa loveasca in acestadin urma punea mina ca sa zguduie siguranta domnieivoievodului Aron.

246

De putina vreme se afla, in adevar, la Constantino-pole si cineva care sa vorbeasca in numele reginei Eli-sabeta si a Companiei engleze de negot in partile Rasa-ritului. Barton era un om ager, staruitor, de initiativa,potrivit din toate punctele de vedere pentru sarcinace-i era incredintata in aceasta lume asa de deosebita decapitalele i curtile europene. Dar, cu tot folosul ce cautasà aduca, bietul orn traia din greu, i negustorii de cariatirna baneste nu-i dadeau nici cit sa-§i poata cumparacash', zabovind pe linga aceasta i leafa neindestulatoare.Facu atunci, ca sa traiasca, ceea ce se putea face de unom foarte same reprezintind un foarte puternic suveran :Ii specula situatia, intinzind o mina de ajutor foarteputin dezinteresata patriarhilor i domnilor, ca sa ajungasä se mentie, sau sa se intoarca de unde-1 aruncaseradusmanii. Prietenia dintre Barton si Sigismund Báthoryera un lucru stiut, i pang la moartea ambasadorului eaIi aduse roadele, pentru unul, ca i pentru celàlalt. Fap-tul ca aceeasi opera de sprijinire a unui pretendent eindeplinitä de Barton si de cei doi clerici neastimparati

lumareti ce stateau in fruntea Bisericii grecesti arataca in daraverile lui patriarhale anglicanul mijlocitor erapentru Ieremia. In sfirsit, el incepu cu Aron amesteculin afacerile domnilor nostri, care va da cu doi ani maitarziu tronul muntean lui Mihai Viteazul. Ambasadorullua de la ocrotitii sai sau de la capitalistii orientali oparte din cele 200 000 de galbeni care dadura lui AronLapusneanu dreptul de a saruta de domnie noua grasu-lia mina a mariei-sale imparatului Murad. Patronii turciai noului numit, Seadeddin, hogea sultanului i istoriculirnperiului, i muftiul Bostanzade erau dintre tovarasiiturcesti ai ambasadorului nostru.

Dar plata pe jumatate nu asigura Inca pe turci. va-zind, pe de aka parte, ca noul voievod, care platise preamult ca sa mai poata fi inlaturat, n-are de unde scoaterestul, vizirul trimese pe Aron cu un ceaus, care sastea cu el pana va scoate de la locuitori atitia bani

Mufail apetenic mliaioasA a musulmanilor.

247

3

oi

macar cit sa fie multarnit sultanul si fruntasii cirmuiriiturcesti". Plecind la 14 novembre 1591, ceausul lila cudinsul si o ceata de stringatori turcesti ai birurilor mol-dovene, si, prin sate se vazura de acurn inainte, vinindimpreunä impliniri si bacsisuri, dabilari ai domnului sioameni imparatesti, mai nesätiosi si mai fara inimadecit cei dintai.

Sate le se aratara gata de rascoala si la plecarea luiPetru-voda, in locul batrinetelor patriarhale ale caruiaar fi voit sa vada in scaunul domniei pe un viteaz sositde peste Nistru, din neamul neuitatului Ion-voda, celCumplit pentru boieri. Ospatarea turcilor lui Aron,tunzind liana la came", singerind pe cei multi si sa-raci, intarise si mai mult aceasta nemultamire. Atunci,dorul tarii indemna din pribegie pe alt Lapusnean,fratele" Ionascu, care nu venea cu steagul de umilintaal Turcului, ci cu sulita de navala a Cazacului. DinBucurestii sal linistiti, unde nu patrundea decit primej-dia maziliei pentru neplata, Stefan Surdul putu sa audazgomotul mare al unui razboi in vecinatate. Ionasco fubatut linga apa Räutului, slutit la nas, aruncat intr-omanastire, de unde gäsi rapede drumul care ducea lanemti si la turcii de la Constantinopol. Inainte de ple-care, Aron jertfi linistii sale pe boierii banuiti ca arvoi pe Bogdan-voda" Ionascu. Astfel pierira Birla-deanul, logofatul ; Bucium, vornicul ; Paos. Si, intor-cindu-se, Aron arunca in temnita pe vistier si pe Barto-lomei Bruti, un vestit aventurier si sfetnic al lui PetruSchiopul, care Bartolomei fu apoi ucis, cu toata trece-rea-i la Poarta. Dup5 aceasta, ca si inainte, cintara lacurte cimpoiasii, pre call ii Plea de mascarici", pre-cum tinea de paza ungurii calari si pedestri" dinodaile" resedintii sale.

Dar nu pentru mult timp, si pieirea pregatità pentruAron era sä atinga pe Stefan-voda, care se credea in si-guranta.

Vizirul se schimba, din voia ostasilor, in mart, si inlocul lui Ferhad veni un om mester la vorba, dar cu su-fletul nestatornic si fals, un lacom de bani si daruri,

go

Siavus 1. Tocmai o luna dupa numirea lui, capuchehaie-lele 2 lui Aron stiau soarta ce ameninta pe stapinul lot

imprumutau juvaere pentru a le da sultanului si ace-leia dintre sultane care statea in fruntea celorlalte. Darpeste cinci zile, la 28 april, se trimetea in Moldova cea-usul ca sal aduca inapoi pe mazil. Fusese o domnie dinCraciun i pana-n Pasti, si Aron incepuse abia sä simtAfarmecul muzicei cimpoiasilor intre loviturile de toporale calAului i focurile de pusti ale ungurilor

Inlocuitorul lui Aron ii era nepot, dad nu minteau siimul si altul. Alexandru, fiul raposatului Bogdan-vodA",izbutise pe o cale noua. In august 1591, banda care fu-sese strAlucitoarea armatd a ienicerilor, intorcindu-se dela stingerea unui foc, aprinse altul la un pasil dusman,furase bani imparAtesti si ceruse moartea acelui care-iinsultase. Urmarea fu mazilirea lui Sinan, vizirul deatunci. 0 altA rascoalA adusese caderea lui Ferhad, go-nirea lui de la curte, chemarea lui Siavus. Acesta eravizirul ienicerilor ; de ce n-ar face ei i domni dupaplac, i anume, altfel decit imprurnutindu-li bani pentrucumpararea scaunului ? 3

Alexandru, om sarac, vazuse ca puterea adevarata ela cei cari fac si rAstoarna vizirii, prin cari cugeta sivoieste sultanul, adormit in patinai josnice. Mersese ladinsii, in cazarma sau seraiul lor, unde, in aceste vre-muri, nu stateau numai soldatii linga armele lor, ci felde fel de rude si prieteni. Se hrani peste un an de,zile" din ciorba si din orezul impAratului. Cind Siavu§se aseza in dregatorie si se duse Ferhad, pe care-1 pla-tise Aron, pretendentul incepu a-§i smomi prin fAgaduieligazduitorii : ar da sultanului, dad si-ar cdpAta mosteni-rea, asa dar de citeva mii de galbeni, iar grija lui decapetenie ar fi hrana bogata a ienicerilor, carora li-ar

Hurmuzaki-lorga, XI, p. 767, n. 1. Cf. Brcwn, o.c., p. 23 : il piazorruttibtte ministro cite questo re habbta mai haouto" (n.a.). Ccl maikoruptibil ministru pc care I-a avut vrcodati acest suveran.

2 Capuchehate reprezentant al domnilor romini la Poarta otomani.V. Hammer. Cartea XL : Astfel, In patru ant, trei thscoale de lent-

cari aduseser6 sie trci orl schimbarca vizirulur (n.a.).

249

sai.

un

trimete, din nesfirsitele turme ale Moldovei, doua sutede berbeci pe zi. Douà sute de berbeci grasi, de berbecichivirgic 1 de la Bogdan-beg, ce vis mai frumos puteausä aiba ortalele 2 in asteptarea paradisului lui Mo-hamed ?

Ceea ce voiau feciorii" imparatului din jurul caza-nelor de pilaf voia vizirul, sultanul, Allah in ceruri, acarui lege curata o aparau ei. Dar, ca sa fie mai sigurInca, Alexandru gasi un mijloc direct. Stefan Surdul ajun-sese voievod prin casatoria cu fata lui Andronic Canta-cuzino prin 1591. In slujba lui Siavus stätea, pentru a-isine de urit femeile, fata unui argintar frinc din Galata :vizirul o maritase intai, ca rasplata, cu Petru Cercel,domnul Moldovei", se scria in 1592, care a fost apoiinecat aici". Vaduva fu oferità lui Aron, care era sà seinsoare si el cu o Cantacuzina, si el g5si propunerea greade primit. Alexandru nu statu pe ginduri i primi i o ast-fel de nevasta pentru cistigul unei domnii de prada.

Astfel isi capata Alexandru Lapusneanul cel Rau,intr-o familie unde mai purtase acest nume i aceasta po-recla i un altul nevasta pe viata si domnie pe vreunan de zile. Pe la sfirsitul lui april 1592 se mai &idea Incalupta intre dinsul si Aron, care cumpara de la un negustorenglez din Constantinopol ceea ce credea el ca-i poatecistiga iarasi sufletul minios al sultanului celui lacom : uninel de diamant, iar pentru sultana-hasechi 3 o frumoasacingatoare, stralucind din cele zece smaralde rare ale eiintr-o cutie de cristal, un dar care costa doua milioanecinci sute de mii de aspri, iar in bani crestini i buni,douazeci i cinci de mii de coroane. In numele voievo-dului, agentul lui puse ca zalog caci banii, cinderau, veneau incet pietre scumpe, o sabie i un han-ger domnesc, la 23 ale lunii, in Arap-Ahmed, satul de

Chivirgic specie de berbec cu coada scurtii i Jin creatii, a clruicame era deosebit de gusteasii.

Orta regiment de icniceri.Sullana-hasechi favorita sultanului, care &deli na§tere unei

beizadele.

250

,

,,

linga Constantinopol al unui bei de Alger, mort de pu-tina vreme.

Dar in zadar. Aron era, farä indoialg, un domn eau,insa rautatea cu supu§ii era vrednica de laudg din par-tea stgpinilor, daca ie§eau banii, tiindu-se pe loc raiaua 1,prin fricà i pazh bung de hotare. El omorise pe vistier-nicul sgu un francez, se spune iar capetele boieri-lor stateau de drept supt ascuti§ul sabiei domne§ti.Mind, insa, pe un altul, pe Bruti, istetul invirtitor deintrigi, el i§i facu lui insu§i marele ran de a se lipsi decel mai priceput sprijinitor la Poartg al unei domnii mol-dovene de pe acel timp. Nu §tim numele agentului carefacu impiumutul, dar numele lui nu s-a pgstrat fiindcanu era vrednic de a fi tinut minte. Cu un biet slujba§fgra nume ca acesta, nu se indreaptä o situatie a§a deprimejduitg ca a lui Aron.

Nici nu se incheia luna, §i soarta domnului Moldoveifu hotarita in ochii tuturora prin arestarea capucheha-ielei. Alexandru fu ales domn in locul lui Aron, dar, dela aceasta domnie statornicità in vointa sultanului pangla sgrutarea hainei, la primirea steagului, la plecareadintre oamenii imparate§ti, mai trebuia timp, atitaanume cit sa se adune banii darurilor, §i, cu toate càAlexandru, razimat pe dragostea parinteasca a ienice-rilor flgminzi, i§i facuse socotelile fgra asemenea daruri,i se aduse aminte de dinsele, tiindu-1 in loc, zabovindu-iaudienta liberatoare, care-I incorona. Inca la 8 mai,Aron domnea in lini§te la Ia§i, §i nimeni nu sosise Incapentru a-i vorbi de mazilie. Nu trebuiau cloud saptarninipentru ca sg ajunga cineva de la Constantinopol la Ia§i,§i totu§i, abia la 25 iunie sosi la Poarta capugiul care pg-zise parà atunci pe Aron, aducind cu sine nu pe acestrob incredintat supravegherii sale, ci numai o rarna§itäde bani cu care mai ngdajduia mazilul sg impace lu-crurile.

Dar, cind banii incepura a izvori din imprumuturilenepotului Alexandru, ceau§ii se indreptarg spre re§e-dinta unchiului : la sfir§itul lui mai se §tia acum in Ar-

Raja cetate pe teritoriul TArilor Ronnfineti, ocupat i administratidirect de autoritiitile militaro. turcegi.

251

dealul vecin de ingräm5direa turcilor, cu scopuri necu-noscute, spre Moldova, §i, pe la inceputul lui iunie,Aron insu§i vesti nenorocirea sa prietenilor de pestemunti.

Dumineed, la 7 iunie dupg stilul nou, Alexandru seggsea, in sfir§it, inaintea doritei fete a impAratului säu.Era o rasplat'd pentru jertfele ce facuse §i o satisfactieacordatà ienicerilor cari-1 ridicaserà la putere. Dar pangla intreaga platà a sumelor fàgkluite nu i se ingadui sa'se mi§te, §i cu totul fdrsd vole a§tepta de vreo zeceani o biatá domnie el trebui sá a§tepte, cum nu eranumaidecit obiceiul, intilnirea neplalcutä cu Aron ma-zilul. i acesta venea incet, incunjurat de straja sigurga datornicilor, cari nu voiau sä tie de trimeterea lui invreun depärtat loc de surgunire, ci doreau ca el s'ddomneasca pand-i va multami. Indreptat de sedpinii ofi-ciali spre Alep, unde ar fi gasit pe Chiajna, el fu minatde ceilalti la Constantinopol, unde i se opri deocamdatácalea. Prin iulie el era acolo.

In iunie se gdsea in capitala turceascg i un trimespolon, care, intre altele, incepu a vorbi in folosul altuicandidat de domnie : Petru Alexandrovici, fratele luiAron. Acesta strinsese cazaci §i era sigur de sprijinul cä-pitanului de Bar §i. al lui Andrei Tarnowski, pe lIngcare tràise mai mulfa vreme. Aflind ea Aron va pleca, else gindi ca ar putea sä-i urmeze, §.1 prin omul regeluitransmise la Poartä oferte mari, de care turcii se ocu-

cu obi§nuita lor luare-aminte, in iunie. Trecusenumai citeva zile, insg, de la audienta lui Alexandru-voda eel nou, despre care, poate, nu §fiuse nimic rudalui, Petru, §i acest ales al Portii plaise mult i avea spri-jin bun in ieniceri. Dar, Hind vorba de sume frurnoasein timpuri grele, propunerile Cazacului" nu furl cutotul inlaturate. Daed nu putea fi vorba de Moldova,definitiv &ruled', era Tara Româneasa de unde, ori-cind, putea fi sees tefan. Acesta era a§a de putin pre-tuit, incit agentul säu, Moscato, care voise sà sfArime,in folosul unei rude a sale, ca's5.toria impusä lui Ale-xandru, pierise abia, inecat in mare, ca voievodul Cercel.

Cind Aron sosi cu ienicerii lui gata sä ardd casele ce-lor ce li-ar stinjeni interesele de imprumutAtori, cind in-

252

1

pail,

cepura strigatele si batjocurile, ceea ce se parea cu ne-putinta : sfarimarea domniei proaspete a lui Alexan-dru se intirnpla. Multamind, desigur in sunet de aur,Aron primi steagul de intärire in locul tainului sdrae alsurgunitilor, si gloata creditorilor se alcatui din nou injurul lui, bucuroasä, pentru a-1 duce la tejgheaua luidomneasca din Iasi. 1

Aceasta o facusera citiva ieniceri gata la mice pentrua-si apara banul, dar mult mai multi, intregul corp, erapentru Alexandru de care atirna bogata hrana pe tim-purl care le nadajduiau indelungate. 0i, berbeci chivir-gic se &eau, ea si. in Moldova, dincolo, in Tara Roma-neasca, unde tefan-voda nu se gindise niciodata din cecame se &este pilaful feciorilor strasnici ai padisahului.Alexandru Lapusneanu, domn rnazil al Moldovei, fall afi domnit, ajunse astfel stapinitorul Tarii Rorranesti.Cindva, pe la inceputul lui august, el pleca spre noulsat' scaun cu ginerele marelui vizir, ca tovaras de drumsi epitrop de cirmuire fiscald.

Astfel isi capata Tara Româneasca, in ajunul unorglorioase zbuciumari, Inca un domn de umilinta, pe aldoilea moldovean care nemerise una din teri vinind pecealalta.

IMV I 71-82

I Rolul creditorilor e foarte bine ariitat fi in C I onkel lui GrigoreUreche, care Elfi aici amintirile tatalui stiu, Nestor Datornicii turd, cutotii au mers la vizirul de au strigat pcntru Aron-vodift, fi de nevoia da-tornicilor i-au dat iar domnia", p. 241 (n.a.).

CE A FACUT ?

ECALUGARENIII

Daa un dornn nu era pe placid turcilor, il mazileau.Trimeteau adecal la dinsul un portar al sultanului, cucitiva osta§i, care-i aducea vestea cea rea, ii pecetluiaaverile §i-1 ducea impreung cu dinsele la Constanti-nopol. Aici 11 despoiau de tot ceea ce adunase §i, dacaavea noroc, mazilul putea sd ajunga iarà§i dornn.

Cind se auzi de räscoala lui Mihai §i a lui Aron,aceasta fii hotarirea : sä-i mazileascA. In locul lui Mihaifu ales un copilandru domnesc, Radu-vodä, care erafiul din flori al lui Mihnea-voievod, ce se turcise §iacuma i§i avea pa§alicul la Dunare, fata in fatà cutara unde domnise. In Moldova trebuia sà st'apineasc5un anume 5tefan, fiul lui Ioan-vod'a cel Cumplit. Tatglfusese un om stra§nic §i viteaz. Despre fiu se §tia nu-mai eà n-auzea bine ; si-i ziceau Surdul. Surdul maifusese domn, dar dincoace, la munteni.

Ca sa aducg in scaun pe cei doi domni, se adunargmulti osta§i, chiar §i ieniceri, §i pentru a li poruncifiled ale§i doi pa§i din Asia. Rdsculatii trebuiau sa.' fieluati pe neprevestite, in mijlocul iernii. Dar, inaintede a se porni spre Dunare steagurile de domnie nou5,se schimbä vizirul, §i cel nou inlocui pe Radu. Mihai,dupä socoteala aceasta de pe uring, era sä alba urma§pe unul Bogdan, care se cobora din Petru Rares si alcArui tatà domnise cu vreo zece ani in urmä in Mol-dova.

Si, ca s'a ias6 lucrurile mai bine, trebuiau sá se rá-pada asupra Terii Române§ti §i alti du§mani, despre

254

apus : tatarii, cari, cu irnparatul" lor, hanul, se ga-seau in Banat, unde iernau dupà ce pradasera TaraUngureasca.

Sint multe vaduri pe Dunke, dar acela pe unde invremile vechi se trecea mai u§or §i mai sigur era laRusciuc, despre Bulgaria, §i la Giurgiu, de parteanoastra. Acolo, in mijlocul apei se ridica un ostrov,§i de foarte mult timp in ostrovul acela statea o cetate,care, darimata uneori, dreasa pe urma, se inalta cuzidurile-i negre §i atunci, la inceputul anului 1595, dudturcii intrara in orkelul Rusciucului.

Aici statura pe loc a§teptind. Dar pe termul stingal apei nu se arata nimeni. Mihai ie§ise din Bucure§ti§i se mi§case putin catre munti, pe cursul Dimbovitei.De aici, putea sa urmareasca ce se face la Dunare §ipe drumul ce venea de la apus.

Turcii prinsera inima §i trecura, dar putini la numk.Tatarii alergau in goana cailor mkunti, sa-i ajunga §isä cada impreuna asupra Bucure§tilor. Atunci citevasteaguri muntene se lasara in Vla§ca, unde se ivira" inzare bulucuri tatare§ti indata. Straja lui voila avea infrunte pe cei trei luceferi ai boierirnii muntene,Buze§tii, §i pe voinicul Radu Calomfirescu : de douaori tatarii o rupserl de fuga, lasind in urma robi inghe-tati de frig §i prada raspindita pe cimpiile ninse.

Dar hanul §i turcii ramineau Inca pe loc. Asupra lorse rapezi Mihai §i banul sau din Craiova, grecul Manta.Du§manii fura aruncati in Dunke ; hanul plea. inspre-tam lui departata, in bataia crivatului. Muntenia eracuratità acuma de navalitori.

Lisa Rusciucul forfotea Inca de cealmale §i scufiialbe de ieniceri. Aici mai era un om, un plapind tine-rel, care indraznea zica domn al Terii Române§ti.Acest cuib de primejdie trebuia spart §i curatit prinvalvataile flackilor.

255

sa-§i

Dar invingatorul trecu Dunarea en socoteala, de-parte de locul pe care-si oprise ochii. Apoi, de la Maro-tin, calarimea lui Mihai o lua incet catre Rusciuc. Dinciti se gaseau in cetate, nimic nu se alese cind furtunaräzbunatoare trecu asupra zidurilor. Nimic, decit pu-tini fugari, facind sa sune gheata de tropotul pripit alcailor, intre dinsii si Bogdan-vodil, care nu domniseacum si nu era sa domneasca niciodata.

Cind focul se stinse in Rusciuc si vintul de iarnaimprastie ramasitele distrugerii, cazacii si munteniipornira in sus, de-a lungul Dunarii, lucii de inghet caotelul, ca sä ajute pe Aron. Impotriva acestuia, turcii,cu Stefan-voda eel nou, se infatisara la Vadul-Isaccei,pe unde trecusera atitia cuceritori de tara, din timpurileneguroase, despre care stie sa spuie ceva, copilaros simaret, povestea. Si aici erau, alaturi de rindurileosmane, cetele salbatece ale tatarilor, luate printreaceia cari locuiau si atunci Dobrogea noastra de astazi.$i aid tropote furioase rasunarl pe cimpul de gheata,si aici se inaltara flacarile in aerul rece de noapte, siaiei se cinta cintecul biruintii inaintea turbanelor flu-turind in fuga. Stefan-voda ramase printre morti, simantia-i domneasca in giulgiul zapezii stropite desinge.

Mai ramasesera cetati, in care, la caderea noptii, sestriga din virful moscheilor credinciosii lui Allah larugaciune. Nu fusesera cucerite tocmai ceatile celetari si insemnate, care puteau inchide o oaste de na-valire in zidurile lor. Acestea trebuiau facute una cupamintul, ca pretutindeni sa se multumeasca lui Dum-nezeu pentru biruinta crucii.

Mihai, ramas fail de dusmani, se rapezi asupraBrill lei, pe care o lovise, cu douazeci de ani in urma,Ioan-voda. Cumplitul. 0 cuceri prin banul sau, ajutatde unguri ; o darima si se imbogati de prada. Peaceeasi vreme cind riurile se desfaceau din inchisoarealor de gheata si inverzeau cimpiile, Aron se facea sta-pin pe tirgul turcesc al Ismailului, la Dunarea de jos,

256

dar inaintea lui ramasera in picioare §i cetatea im-parateasca a Tighinei §i Cetatea-Alba cu turnurile vechi,genoveze.

Dar nu printr-o lupta la granita §i. prin citeva miide oameni jertfiti norocului nepriincios se putea prapadiimparatia turceasca. Acolo erau atitea puteri omene§ti,incit cei morti se uitau rapede, §i. peste trupurile lorse trecea fara durere §i. fara frica la lupte noua, labiruintile viitoare poate. Cind iara§i soarele se oglindilimpede in apele Bosforului, corturile se intinsera afaradin Constantinopol pentru oastea noua pe care o tri-metea sultanul ca sa-i dea inapoi grinarele dunarene,cimpii binecuvintati ai romanilor.

Erau acolo, gata sa se m4te cind se vor sfir§i cer-tele dintre pa§i §i cind vor sosi carale cu hrana, la100 000 de oameni veniti de pretutindeni. Anatolienidin Asia Mica, arabi, curzi salbateci, berberi africani,bosniaci lepadati de lege, osmanlii curati, calareti bo-gati, ducinduli cu din§ii satele, ieniceri mergind inminunata orinduiala. Tunurile se bateau pe cara, §i

steagurile verzi fluturau in vintul primaverii noua.

Stafetele lui Mihai adusera §tirea. Venise, in sfir§it,ceasul cel mai greu in care trebuia de sus atita indu-rare §i aici, jos, atita barbatie, incit cel tare sa se fringade cel slab §i cei multi sa se risipeasca inaintea celorputini la numar.

Atunci intiia oara se gindi Mihai cu nerabdare lastapinul cel nou celi daduse, la fratele" sau care-ijurase credintà, la Sigismund §i la domnul de aceea,ilimba cu el, pe eare-1 scapase de la moarte, la Aron.Vor veni ei la dinsul sa imparta greutatea primejdiei ?

Dar unul avea ginduri de nunta, iar asupra celui-lalt se abatusera ginduri de nenorocire fail liman.

Sigismund era in nori. Imparatul incheiase cu dinsulo legatura, in care el &idea tot, supuinduli tara, fag-

17 - N. Iorga, Pagini alese, %DI. II 257

duind-o dupg moartea lui. Dar era bucuros ca pentruatita sg capete o decoratie mare, un titlu de domn, cumnu mai avuse neam de neamul lui, §i cg era sg fie cum-nat al craiului le§esc §i vgr al impgratului insu§i. Seggtea omul de nuntg, §i de rgzboi uitase cu totul.

Dar §i in mijlocul bucuriei de mire nu uita sg-§iumileascg fratii" din Moldova §i din Tara Roma-neascg. Ii pusese in leggtura-i cu impgratul ca supu,iai sal, cari trebuiau sg jure insg deosebit. Dar atitanu-i ajungea.

Si, cind zvonul veni ping la dinsul despre pregatirilecele mari ale turcilor, el intelese ca acuma se pot in-dupleca spre orice cei mai neinduplecati. Acuma, cinddespre miazgzi se ridica acest cumplit nour.

Mihai cerea ajutor. I se spuse ca sg lgmureasca atir-narea in care statea el fatä cu Ardealul, cg trebuieun act scris, cum a§a era, un act scris, intre Ardeal§i impgratul. Mihai trimese doi vlädici, pe mitropolitulterii §i doisprezece boieri, cari sg-i apere clrepturile §isà caute a se intelege.

Dar boierii, multi dintre din§ii, nu erau multumiti cuaceastg domnie de ostenealg §i de jertfe in fiece clipg.

Decit sg fie ai lui Mihai, in mina lui cu totul, minatila rgzboaie §i stiipiniti la sfaturi, erau mai bucuro§i sg-§iinchine tara cu desgvir§ire lui Sigismund, sg coboarepe vodg in rindul lor aproape. Ce li se ceru primirg ;§i-§i puserd iscaliturile supt cea mai ru§inoasa legaturace a incheiat vreodatg un domn roman.

Nu mai era acuma o domnie in Tara Romaneascg, carese fgcuse una cu Ardealul. Voievodul rgminea ca uncgpitan al printului : n-avea nici drept de rgzboi §ipace, nici drept de judecata, nici socotirea venituri-lor nimic. Dar boierimea fusese platita pentru citgumilinta gramadise asupra terii : ea nu-§i vinduse nu-mai domnul de sus, ci §i fratii de jos, cari-i lucrauintru sudoarea fruntii pgminturile, fgrg hotare de in-tinse. Spuseserg printului cg ar fi bine ca tergnimeamunteang sg fie ca §i cea din Ardeal, legatg de /Amin-tul ce i se furase prin Ine1àciuni sau i se smulsese cu

258

puterea. Si printul se invoi ca a§a sg fie ping la sfir§i-tul stgpinirii sale §i a urma§ilor sgi.

Cind se intoarserg ace§ti vinzgtori de taxi, norul pri-mejdiei stgtea drept deasupra capului hii Mihai. Erade ajuns un &man ; mai trebuia sà-§i facg altul ?

Si apoi vedea el bine ce invAgturg iqea pentrudinsul din ce se fgcuse in Moldova. Aici Aron, caren-avea indrgzneald §i noroc la rgzboi §i pierdea vremeain zgdar inaintea zidurilor Tighinei, cgzuse in bgnuialgcg se intelege cu turcii. Printul chemase inapoi pe cape-tenia de ping atunci a o§tilor de ajutor ardelene §ipusese pe un altul. Acestali avea poruncile cum sasfir§eascg cu Aron. In loc sg-1 pgzeascal de du§mani, ilprinse 0-1 trimise in Ardeal, unde, chinuit de pgreride rgu, se stinse in inchisoare.

Iar domn nou se fgcuse piritorul lui Aron, un fiu detigancg, vlAstar, insg, al unui domn : Rgzvan hatma-nul. Urcindu-se in scaun, el 4i lug nurnele de Stefan-vodg, aducinduli aminte ce frumoase lupte se dadu-serg, supt alt Stefan-vodg, pe pgmintul acesta al Mol-dovei. Si el trebui sg primeascg steag din Ardeal, cumse primise odatá de la turd, ca semn de supunere. Siel trebui sà incheie un act de supunere.

In jurul lui Mihai roiau ungurii, cazacii, sirbii,. gre-cii. Numai strgini afarg de boieri, cari erau cuinima fatg de dinsul a§a cum am vgzut. Cit despreterani, ei se adunau cind se aprindea focul rgzboiuluipe dealuri §i cgrtile lui vodg soseau la curtile boieresti,chemind tara", dar pe urmg, cind se incheia lupta,ei apucau cu rgbdare plugul §i arau cu minile lortriumfgtoare.

Inghitind §i aceastg umilintä, vodä se supuse ; primisteagul injositor, spuse cuvintele de durere ale jurg-mintului, legal dupg voia printului pe terani de pamin-tul ce-1 apgrau. Si apoi, cu ochii la Dungre, a§teptg.

Veneau acum, in sfir§it ! Se schimbase un vizir ,ivenise altul, cel mai viteaz, mai plin de urg pentru

17,- 259

crestini, mai crud in faptà si mai aspru in cuvinte :bdtrinul Sinan, care cunoscuse vremurile cele mari alesultanului Soliman biruitorul. Venea hotArit sA lupteping la moarte pentru cinstea impAratului i rAzbunareacelor cAzuti.

Incet, otile veneau, in frunte cu vizirul cel mare sio stralucità ceatä de pasi. In iulie toga nesfirsita mul-time de oameni ajunse la Rusciuc, i cAmilele din sesu-rile si pustfile Asiei bauril apa crusitA cu singe a Du-ndrii ba trine.

0 lung de zile, Mihai apAr5. malul. Astepta vieplata pentru cit suferise i luptase : astepta pe moldo-veni, pe Sigismund. Avea doar cu dInii legàturi jurate,si el se tinea de dinsele.

Dar nu veni nirneni. RAzvan tria cu frica lesilor inspinare. Acestia, fAcindu-se prieteni buni al crestinilor,se adunau pe nesimtite la granita Nistrului, gatatreacA apa pentru a lua tara in stApinire si a pune laIai domn voit de dinsii. RAzvan avea citeva mii detrabanti 1, cazaci i ostasi moldoveni, prea putini pen-tru a se impotrivi lui Zamoyski ; abia destui caapere de tatari la rdsgrit si la miazázi de turcii ce ràtAceau prAdalnici prin Dobrogea i cercau vadurile.

Iar Sigismund se insura.

In sfirsit, podurile se intinserA pe Dunke, de lamalul bulgaresc la ostrovul Giurgiului, de la ostrov laoras. Si, din zori ping in noapte, zi cu zi, ostile trecurA.

Pentru cei putini earl nu vreau sA fugA firea a filcutmuntii pAdurosi, potecile printre stinci, strimtorile in-guste intre ape si codri. Acolo pot sta i ochi pindariiascunsi, in multirnea ce roieste-n fatà i, neputind trece,se inmulteste tot mai mult, se incurcA, pierde incre-derea i o cuprinde oboseala i groaza de primejdiacare nu se poate vedea.

Trabant soldat in puck unui principe.

260

sà-i

sg

sA-1

A§a era trecatoarea Calugarenilor, Rug g. apa miloasaa piriului Neajlov. Acolo se cobori Mihai in calea ma-relui vizir, gata de moarte. Si acolo se infati§ara, infaptul zorilor, la 13/23 august 1595, cele dintii cetede calareti turci, desfacuti din tabara cea mare, ce pe-trecuse noaptea in apropiere.

Intr-un loc ca acesta nu se poate da o lupta pentruo oaste mare care inainteaza, dar se poate pierde una.Mu lt timp, in zadar, se cerca trecerea : ceas cu ceas,in zborul sagetilor, in scinteierea topoarelor §i iataga-nelor, in fumul sinetelor i tunurilor, Vizirul i§i pierdurabdarea : era el, oare, de aceea batrinul Sinan, care-§iinchinase viata lui Allah in atitea lupte, de aceea aveael cu dinsul sutele de mii §-1 purta in cutele steagurilorsale norocul sultanului, ca sa-1 opreasca aici acestghiaur cu cei §eisprezece mii de oameni ai sai, strin§idin toata lumea ?

Ca in tineretele lui, porni, intr-un mare avint deminie, §i, oamenii dindu-se in laturi, strimtoarea sedeschise. Patin, §i era sä fie fuga cre§tinilor, pierdereaBucure§tilor, risipa osta§ilor, navala turcilor in Ardeal,oaspeti nepoftiti la nunta lui Sigismund.

Atunci, Mihai aparu in vederea tuturor, mare caprimejdia pe care venea s-o inlature. Toporu-i se roteain aer cu vijiituri ucigatoare ; mantaua, umflata devint, Ii facea aripi de arhanghel ; lumina ochilor sàiii ridica mai presus de oameni. Nu era el, domnul, decare atitia se apropiasera pentru a ingenunchea cuplingere, pentru a primi o rasplata. Era furtunosul dum-nezeu al biruintii, venit ca sa mintuie pe aceia ce secredeau pierduti.

Mergea inainte, luminos §i stra§nic, lasind in urmao lata cale stropita de singe pentru cine voia sa viedupa dinsul. $i venira, aparati de bataia tunurilor,cazacii, ungurii, boierii si, tara. Turcii nu furaci cufundati de-a dreptul in mla§tina, cu sarimaturilepodului rupte, indesati in spini, rataciti pe cararilepadurii. Ajutase Dumnezeu, §i se facuse minunea. Si,cind se lasa, ro§ie, seara de august, peste ro§ia cimpie,cind ro§ii Incepur sä pilpiie focurile corturi,

261

lingii

0

invinsi,

atunci vazura crestinii ce lucru neasteptat si mare seintimplase.

Dar ostiri ca a lui Sinan nu se desfac invinse. Erauatitia cari nu avusera loc sa se lupte, dintre ai lui,cari stateau gata sa inceapa iarasi rázboiul pentrutrecatoare. Din ai nostri mai multe mii cazusera ininviersunata ciocnire sau in luptele mkunte. Invinga-torii trebuira sa plece.

Tot in sus, pe Neajlov, pe Dimbovita, pe Arges...Bucurestii se ivira i disparura, luminati de flacarilepe care le aprindea oastea straina a lui Mihai, pradind.Apoi Tirgovistea cu turnurile ei, cu crucile aurite alemultor biserici. In sfirsit, dupa vreo zece zile, cetateade care poporul legase numele lui Negru-voda i muntiiprieteni.

Avea sa vie Sigismund, Stefan ? De aceasta atirna totce era sa mai fie.

Venira, unul in fruntea clàrimii nemtesti imbracateCU zale, in fruntea secuilor, tomi nobili, fiindca toti seluptau, in fruntea trabantilor, a curtenilor, a sa.silordati de oraw, a ajutoarelor straine venite tocmai dinItalia. Steagurile Bdthorestilor, purtind lupul cu guradeschisk se ridicara in cea dintii saptamina a luniioctombre deasupra corturilor adunate la Ruck.

Cu Sigismund era si Stefan-voda, dar acesta era unbiet pribeag acum, un pribeag care nu era sa maidomneasca. Zamoyski, cu 1eii lui, trecuse Nistrul pevremea cind Sinan trecea Dunkea, i pusese domn peIeremia Movila, dintr-un neam vestit i bogat, inruditcu leii i bun prieten cu dinsii. Cu citi avea pe lIngdinsul, Stefan putu sa fuga numai in siguranta pinain Ardeal, unde veni sa inchine lui Sigismund neno-rocirea sa.

Ardeleni, munteni, cei citiva moldoveni pornira, insfirsit, de la munte in sunetul trimbitelor si al tobelor,cu increderea in Dumnezeu, care dkluse intiia oarabiruinta. Pare ca-i vezi coborind de-a lungul riuriloriuti i nebunatece : Sigismund, bolnavicios, urit, cu

202

fata slaba, mica, intre cele doua urechi mari, cu nasulcoroiat de pasare de prada. La dreapta si la stingatrufasului kr stapin, bucuros ca atita lume o sa vor-beasca de ce face el acuma, cei doi domni, calarindpe ginduri. Unul, tiganul", purtind in minte ginduride razbunare cruda pentru cine-I vinduse. Celalt,Mihai, urmarind cu privirea lui de vultur luptele ceerau sal se deie acuma cind venea saii rascumperede la pagini domnia si tam.

Ajunsera la Tirgoviste, unde turcii se asezasera capentru vesnicie : ridicind ziduri de cetate, sapind van-turi, dind foc bisericilor, grarnadind in grinare hranapentru trei ani de zile. Era un pasä acolo, dar nu eraSinan. Marele vizir plecase, uitindu-si faima in aceastaultima rusine de fugar.

Dupa trei zik, cit sä poata fugi batrinul pink' laDunare, se deschideau cu sila portile cetatii si incepeamacelul si prada. Sinan auzise bataia tunurilor crestine,dar focul ce mistui intariturile Tirgovistii nu mai luminain zare fuga sa de invins. Era departe acuma, si credea,poate, ca nu e prea tirziu ca sä aduca sultanului inapoicea mai mare parte din oastea care i se incredintaseafara de cinste pe care o lasase in urma.

Dar o oaste ca aceasta, 60 000 de oameni Inca, nuse strecoara usor pe scindurile inguste ale unui pod.Cind Dunarea se arata inaintea crestinilor, sirul fuga-rilor se desfasura Inca inspre ostrov, aparat in urmade card gramadite unele deasupra altora. Calarimea,aruncindu-se, fu oprita de acest zagaz. Dar tunurileincepura a bate podul si sagetile a tinti in multimeaaceea nebuna de spaima, care se strivea in picioare,care se arunca in apa, care incerca sa se furiseze inluntri. Apa se inrosi de singe si se acoperi de trupuri.

Apoi, a doua zi, cetatea fu incunjurata, si turciidintr-insa, cari lasasera nadejdea vietii, se aparara ozi si ziva urmatoare. Parasiti insa, de ai kr, lasati fallpraf, ei filth invinsi la urma si pierira in flacarile carearsera ceea ce fusese podul lui Sinan si cetatea Giur-giului.

263

Iarasi ostile crestine strabatura Valle Terii Romanesti,in frunte cu cei trei prini. Sigismund, stralucitor detrufie, incredintat ea' fàrà dinsul nu s-ar fi facut nimic,Mihai, cu bucuria ca dobindit tot ceea ce pierduse

o raza vesela pe figura-i apriga Stefan zimbindla gindul ca acum e rindul lui sä i se goneasca dus-manii i sil i se dea inapoi domnia.

Petrecura impreuna pina la Gherghita i apoi sedespartira. Pe unul din tovarasii sài, Mihai nu era sä-1mai vada niciodata, pe Razvan. Lesii intariserl scaunullui Ieremia-voda, silind pe tatarii ce navalise in Mol-dova sa plece inapoi. Cind Stefan se intoarse, cuostasi din Ardeal, ca sa ceara ceea ce si el luase peci piezise de la altul, el gasi Ieii inaintea lui, fu batutde dinsii i Ieremia-1 infipse in teapa in care mu-reau hotii.

Cit despre prietenul Sigismund, in fericirea de careera coplesit, el se indura sa ierte pe Mihai de legaturape care boierii lui o incheiasera cu Ardealul. Trecindmuntii, el lag pe domnul muntenesc in stapinirea in-treaga a terii lui, iarasi voievod din mila lui Dum-nezeu", si nu capitan prin voia craiului".

In sfirsit, in Bucurestii arsi de prieteni si de dus-mani fu Iinite i siguranta de serbatorile acestea dela sfirsitul anului 1595, si Mihai putu odihneascasufletul de furtunile ce-I strabatusera.

[ELIMBAR]

Aceasta era in septembre. Mihai nu trecuse muntii,dar ardea sa-i treaca. In jurul lui, pe cind impäratulera tinut de vorba, se schimbau solii, se teseau laturi,se pregAteau osti, toate impotriva lui. Numai el raffia-sese neimpacat cu turcii : incolo, in Ardeal, in Moldova,in Polonia, numai prieteni sau oameni ai sultanului.Si ei se intelesesera intre dinsii prapadeasca. Cufiece zi care trecea, primejdia se facea mai mare. Un

2434

sa-1

si-a

pasa statea la Dunare, gata intre in tara, Mahmud.In Ardeal, un lagar era gata sa se miste ate muntiide granita. Ieremia-voda se apropia de Carpatii arde-leni ca sa dea mina cu printul i sa se coboare im-preuna cu dinsul. Domnul muntean sta gatit de multAvreme, i Simion, fratele lui Ieremia, se vedea acumain Bucuresti. Ce era sa mai astepte, deci, Mihai ? SAse impace doar i imparatul cu turcii, cum se pareaca o sa se intimple, i atunci el sa ramiie singur-singurelinaintea unor dusrnani neimpacati

In viteazul acesta era, atunci cind nu-1 stapineadumnezeul de minie care se cobora adeseoii asupralui, i un om de cugetare limpede si cumpanita. Iiinselau altii, 11 purtau cu vorba ? Ine1 i purta devorbii si el, mai bine chiar decit dinsii, pentru ca peel il crezura, pe Cind pe dinsii el nu-i credea. Scriseturcilor de la Dunare, si jura din buze lui Andrei cevoia acesta.

Apoi, cind toamna intinse covoru-i de frunze moartein pasurile muntilor, cind desisurile se luminara,numai brazii ramasera vesnic verzi, plaiesii neadormitipe muchea stincilor, catre trecatoarea Buzaului careduce la Brasov, catre strimtoarea Turnului-Rosu, peunde se ajunge la Sibiiu, osti jurate cu stag& iura-mint de credinta se pornira, iute, zi i noapte. Trei-zeci de mii de ostasi urcind la munte, supt steagurirupte de gloante i stropite de singe ; unguri calAri,haiduci MLA tara sau dintre aceia cari nu voiau sacalce juramintul facut imparatului ; sirbi treziti dinmorti prin faptele de vitejie facute-n preajma lor ;cazaci cari nu traiau decit din praful 5i fumul incaie-rarilor ; rnoldoveni cari-si aduceau aminte de goanelenebune ale lui Ioan-voda Cumplitul, Cali nu uitaserape Aron cel mort in temnita si ue Stefan-voda cel trasin teapa ; alti haiduci, de peste Dunare, cari ajunseseraprin hotie la cinstea ostasului drept ; &Mari romAni,dihaci in a invirti maciuca ; boieri in dulame Tosil. Insfir5it, cete de terani, pe sate, tineri i batrini, citiaveau inima i voie buna ca sa se lupte pentru voda,

265

I

si

cu ckiuli i opinci, r6zimind topoarele pe umAr, spri-coasele, facind sà sune la coapsA arcele. Iar

in fruntea tuturor, legaturá a celor cu limbile §i deprin-derile deosebite, voievodul, màsurind cu ochii nerabda-tori pAmintul cit il mai despärtea de granitä.

Trecu pe la Buz 5.u. Vazu in vale bisericile cele albeale celor Sapte-Sate, zidurile negre i coperemintele detigle ro§ii ale Brawului. Aid stAtu de primi cel dintiijurämint ce i se fku in numele imparatului din parteasa§ilor §i a secuilor. Apoi lug drumul Sibiiului, unde seadunA cu cei veniti pe altà cale, §i-§i intinse corturile.

Andrei alergase in graba cu lagarul sau. Intii spumegade minie, cind vázu, el, singe de ungur §i de crai, epis-cop al Bisericii romane, cardinal, pe voievodul roma-nilor despretuiti, al plugarilor, oierilor §i vdcarilor,odihnindu-se pe pAmint ardelenesc, intre osta§i gatade luptg. De cincizeci de ani aproape, de cind domniiromâni se amestecaserà la fata locului in luptele dinungurime, a§a ru§ine nu se vAzuse. Nebunul §i cinelenu-mi va iei teafár din tarr, striga trufa§ul

Apoi doar era rudä cu mládiosul Sigismund Iifu grip.' de aceea ce era sg se intimple poate §ifricA. Trimisul papei veni sä vorbeascä cu Mihai, care-ispuse tot focul ce-1 mistuia de atita vrerne : toatà urni-linta, toatà primejdia ce se trasese pentru dinsul dinvenirea acelui popà rAu care se dä cu turcii §i vreas1-1 izgoneascA.

Dar era prea tArziu pentru impkare. Abia venise adoua oarà, in ziva de 18 octombre, impkiuitorul, §itunurile ardelenilor pornirl sä bubuie. Apoi, cAliirimeamagnatilor se aruncä, intr-un mare avint despretuitor,asupra o§tilor opincarului pe care 1-ar fi sfarirnat incopite, ca sä i se invete minte neamul prost i obraz-nic. Ca §i la CalugAreni, cu patru ani in urma, inainteaiure§ului turbat al du§mani1or, inaintea furiei asiatice,otile lui Mihai se clAdurä in läturi.

Si, iaräi ca atunci, apàru, strAlucitor de vitejie, ar-hanghelul, rotinduli toporul binecuvintat pentru bi-

266

tinar.

tinindu-gi

ruint5. Fugarii se opried in loc, cei sfiosi se rusinarade sfiala lor, inima se ridica minded in pieptul vitejilor.Lupta cea adevAratà, rabdätoare, se inclestii, lupta incare izbindeste totdeauna firea si sufletul cinstit sisigur al romanului.

Deodatä, din rindurile stralucitoare ale magnatilorse desfku ici unul, colo altul, pinä si capetenia tuturorostirilor Ardealului, cari trecura la dusman. Atunci car-dinalul, care statea deoparte, in umbra steagului fami-liei sale, intoarse friul calului si fugi in haina-i rosieca singele. *i cind, pe incetul, vestea se rAspindi inmultime, cind ochii luptatorilor, intorcindu-se, nu maivazurà steagul, calul focos, haina de singe, cind deasu-pra batAliei stapinirà numai fulgerAtorii ochi ai voievo-dului, cei ce mai luptau Inca pentru tronul si cinsteaBáthorestilor se risipirà. Lupta era cistigatà.

De la muntii Bihorului pa'rià in secuime, din stincileMaramuräsului pang la pasurile muntene, Ardealul tot,si cit se tinea de dinsul : väile Oltului, Murasului, So-mesului, Tirnavelor, cetAtile sasilor, resedintile crailor,mosiile magnatilor, satele iobagilor erau ale lui Mihai.Adecii spunea el tuturora ale impAratului crestinin numele caruia venise.

i oastea biruitoare porni in sus. Ajunse in capitalaterii, la Bdlgrad, unde era mitropolia româneascä dinalto timpuri, si pe stradele unde se desfAsuraserl alaiu-rile Bkhorestilor trecu, in fruntea românilor, cazacilor,lesilor, ungurilor sai, legati impreuna prin aceleasiscopuri si aceeasi comandà, trecu in haine de crai, insunetul muzicilor, triumfAtorul. In odAile pe care lelocuise Andrei, leul invingator i§i plea spre odihnäcapul cel mindru. In plata unde trabantii se in§iraserlinaintea printului, osta§ii de la Sibiiu jurarà credintarnariei-sale impAräte§ti, lui Mihai-voda, capitanul impl-ratesc, §i copilului Nicolae-vodà. In adunarea terii, alca-tuità din trufa§i magnati, nascuti §i trAiti in ura roma-nului injosit, porunci voievodul invingator, puse dari,strinse juthninte, alese iernatece pentru osta§i. Pe

267

unde-si invirtise calul nesupus printul-cardinal, fruntasal bisericii si domn al terii, pe acolo trecu, intre armestraine, avind in urma, in loc de rude, un strasnicplingator, umilit acum inaintea lui Dumnezeu, care pus-treaza vietile si &à biruintile, trecu alaiul de jale alcardinalului mort in fuga, jertfit de pastorii secui dinmuntii catre Moldova. i toate acestea se petrecuseraintr-o clipeala : acelasi vint de toarnna alerga pestemunti si cimpii ca si in zilele, abia trecute, cind, insprehotarul lui Mihai, se adunau pe tacutele, din toatepartile lumii, aceia cad trebuiau sa-1 rapuie.

mvp 29_42, 53_57

[SFIRSITUL LUI MIHAI VITEAZUL]

Trecu Oltul si alergg tot inainte, prin vgi si pe pote-cile muntilor, urmgrit de lesi, de turci, de nenorocirealui neimpAcatg.. Ii trebuia sg se piarda undeva, sg nui se mai audg de nume, ping ce, prin mila lui Dum-nezeu, s-ar putea infgtisa iarasi cum fusese. Parcg-1 veziin seri negre de noun, furisindu-se ca o nglucg, cuochii crunti, arsi de lacrimi, bgtut de furtung, plouatde frunze moarte pe pletele-i incilcite...

Sä moarg ? Sgbii si gloante erau destule in urmg.Dar era ceva care-1 impiedeca de la aceastg hotärire.Imbrgtisind cu mintea toatg intinderea nenorocirii lui,el stia Ca la inceputul ei este o nedreptate, o marenedreptate ce i se fgcuse. Si el era dator sg meargg peonce cale si prin once primejdii ping la acela careputea sà-1 judece si. inaintea cgruia stia ca se infatiseazacu cugetul curat, ping la impgratul.

Un an nou se incepuse abia poate un an mai bun,va fi crezut el, un an de moarte, stim noi cind fuga-rul ajunse la Viena. Cerea un singur lucru : sä fie ascul-tat, si nu de unul sau de altul din cgrturarii de la curte,cari aveau pe suflet atitea fatà de dinsul, ci de domnulsilt]. insusi.

Dar acesta avea alte trebi, si dreptatea acestui invinsn-avea glasul puternic ca sg rgzbatà unde trebuia. Si,pe urmg, dacg omul ar avea dreptate, la ce-ar folosi sii se recunoascg ? Mai era bun de ceva, el, care fugiseinaintea tuturor dusmanilor ?

Dar dupg citeva saptgmini o stafetà neasteptatg soseadin Ardeal. Inmarmuriti de mirare, sfetnicii impgratesti

269

aflara ca tara este iara-§i pierduta pentru cre§tinatate.Basta fusese purtat cu vorba pina ce Sigismund se pre-gati de cale. Atunci, stapinul cel vechi fu primit cubucurie, iar generalul nemtesc zvirlit peste granita.

Intaia (mil in afacerile ardelene, curtea din Viena segindi ca nu iarta imprejurarile sa' se steie de vorba cuacela ce-§i batuse joc de dinsa. Inaintea lui Mihai sedeschisera portile palatului imparatesc, §i el ie§i incarcatde fagaduieli §i de cinste. I se vor da bani, va adunaoaste, va bate pe calcatorii de credinta, i slujba lui,pe urma, nu va fi uitata.

Dar, ca sà arate ca trecutul e uitat, va fi tovara§ullui Basta in acest nou razboi.

Va sa zica, era dreptate pe lume, erau oarneni buni,statea in ceruri un Dumnezeu... Cine-1 vinduse era silfie pedepsit. Magnatii aveau s simta greutatea bratuluisat' razbunator. Daca, pentru atita multamire, i se cereanumai sà ierte pe Basta, era putin. si-I ierta din toatainima.

0§tile plecara din Ca§ovia. Intai a lui Mihai, in careabia se ratacisera eitiva romani, sirnbria§i §i ei. Apoi alui Basta. Cele dourt tabere, una linga alta, pornira spreArdeal.

Era la sfir§itul lui iulie, in anul 1601.Inainte de a se ajunge la Sim lau, se ivirà ardelenii,

§i calarimea imparateasca se ciocni cu din§ii. Dar ei sepierdura indata-n praful drumurilor arse de soare.Numai la satul Goroslau tabara lui Sigismund se opriin loc §i a§tepta lupta.

Era prea insemnat folosul sau paguba pentru caWile &à se incaiere indata. Ceasuri intregi ele se har-tuira numai, obosindu-se fara nici o isprava. Cind veniseara, ardelenii lasara dealul pe care statusera pinaatunci i pornira, in neorinduiala, sa-§i puie corturilein vale, pentru noapte.

Atunci Mihai dadu semnalul navalirii razbunataare,§i el insu§i porni cel dintii spre a-§i cauta fasplatirea.Iara'§i avintul lui din timpurile indepartate, zborul vije-los al arhanghelului cu arma neinvinsa. Iarài rindurile

270

se rupsera inaintea lui, i ochii lui de foc fulgerara inmultimea inspaimintata. Invinse astfel, cu desavirsire,pentru cea din urmai oara, in lumina rosie a focului carese stingea ca o prevestire.

Sigismund fugea. Oastea lui zacea pe cimpul de bataiesau umplea cararile ascunse pe unde se pot strecurafugarii, in noaptea care ascunde i apara. Steaguri, tu-nuri, pradd ramasera in mina invingatorilor.

Caci erau doi invingatori. Destui pentru a nimici pedusman, prea multi pentru a se intelege intreMai ales cind ardea nestinsa in inima unuia dintre dIniiflacara verde a unei dusmanii mistuitoare. Basta iertasenumai pentru ca sa invinga.

Se certara pentru tunuri, pentru steaguri, pentrucale. Cine era mai mare dintre dInii doi ca sä ascultecelalalt de dinsul ? Nici unul. Unii oameni de la Vienavoisera ca lucrurile sa se petreaca astfel. Nu e bine,oare, cind poti scapa de doi dusmani deodata ? Sianume, oamenii de la curte vedeau un dusman, un riv-nitor periculos la stapinirea Ardealului, in vredniculluptator muntean.

Mai mare nu era nici unul, dar cel mai tare eraBasta. El era deprins sa vorbeasca cu ostasii de toateneamurile ce-si vindeau vitejia i viata la mezat,numai de acestia erau in toata oastea invingatoare. Elnu se temea nici de mustrarea de cuget, nici de pe-deapsa dumnezeiasca, i sufletul lui indraznea slaleaga orice cale care duce care folos. Pe cind Mihaiera singur, departe de ai lui, i cinstea i credintaerau adevaruri pentru dinsul.

Cele doua tabere ajunsera la Turda. Mihai voia saapuce unde-1 tragea inima, la ai lui din Tragaras, la ailui din tara. Stapinirea asupra Ardealului, pe care III-dajduia sà i-o deie imparatul, aceea va veni mai tirziu.

Tar gindul lui Basta era numai sa intareasca cetatilesa-si asigure Ardealul.rn sara de 8 august, simbatä spre dumineca, Mihai

fu poftit la sfat. Era amarit de cele ce auzise i vedea

271

din§ii.

§i

in jurul lui, si nu veni. A doua zi, des-de-dimineata,Basta porunci simbriasilor sa mearga in cortul voievo-dului i sä puna mina pe dinsul. De se va impotrivi,sa-1 omoare. Ca sa se dezvinovateasca, avea el povestimincinoase i scrisori plasmuite despre tradarea luiMihai cu turcii. Si stia ca la impa'ratul crestin, cind ofapta ca aceasta e folositoare, indreptatirile nu secintaresc intr-o cumpana prea simtitoare.

cum se asteptase eine daduse porunca Mihaise impotrivi.

Muri astfel cel mai mare dintre luptatorii nostri, infaptul unei zile de dumineca, la rasaritul soarelui, demina acelora pe cari-i dusese abia la biruinta, din po-runca unui oaspete pe care-I iertase pentru raul facut

ajutase frateste la lupta credincioasa intru marireaimparatului. Si trupu-i ciuntit zalcu pe cimpie in aceastazi de dumineca, in tabara crestina, deasupra careia seridica semnul crucii, pentru care se chema ca se poartarazboaie.

Se implinesc trei sute de ani de la aceasta nelegiuire.

IMVP 69-73

ct 1

F:0

4

akf,si*V.

,y/1

s: ;cjIVi

Vrd.' =4 414

k`

tA t

-4 ,--

44

C4.

I (k 4 r1 'd

ck, A

[SFIRSITUL LUI CONSTANTIN BRINCOVEANU}

Peste trei luni, de Pasti, cddea lovitura turceaseg.II iubeau Cantacuzinii pe Constantin-vodl ? Un cro-

nicar al terii, dusmanul lor, afirm6 a nu : mai ales dedud crescuserà fiii Brincoveanului si se putea crede eldomnul voieste sà intemeieze o dinastie, aceasta s-arexplica usor. E sigur, iarài, cg, de un timp, Constantinstolnicul i fiul sau, Stefan, aveau politica bor. Tot asade sigur e el, de cind Dumitrascu, fratele lui MihaiRacovità, luase pe fata spAtarului, acesta din unnà arfi fost bucuros s'a" vada' ca domn muntean pe Mihai-vodä,in a cärui alegere credea, in april 1714, si bailul j. DelChiaro mai pomeneste o persoana" in situatie inaltà, darnu valah", care, adgpostit in Ardeal, trimete stiri impo-triva domnului, fabricindu-si i peceti ca ale boierilormunteni pentru a le pune supt arzurile sale 2

Avem motive puternice de a afirma c e vorba deDumitrascu Racovità. Pirile trimese la Poartà erau co-pilaroase : relatii secrete cu imparatul, tarul, Poloniachiar Venetia, cu trinietere de vesti periculoase ; pro-tectionalul" ; stoarcerea terii cu birurile ; sarkirea Bucu-restilor cu sederea de sese luni pe an la Tirgoviste, deunde se poate fugi in Ardeal ; cumparare de mosii acolo

clàdire de palate ; depunere de bani la Viena si laZecca din Venetia ; fuga lui Toma la rusi ; trimbitelede argint fgcute in imperiu i medaliile de aur bätutein Ardeal (cu care, de fapt, el voia sà serbeze aniver-

Bail ambasadorul Venetiei la Poarta Otomani.Arz plingere serisit impotriva domnitorului, prezentata sultanului

sau marclui vizir.

18 273

si

si

I

2

sarea calor seizeci de ani, care cadea la 15/26 au-gust 1714).

In once alt timp asemenea insinuari ar fi trecutneobservate, on s-ar fi intrebuintat pentru o nouà cererede bani. Dar in fruntea demnitarilor Portii sta un nebunsanguinar a carui idee fixa era a impargia a azutprin blindeta i ca ea ar invia, s-ar intari, ar dominadaca, in afara, s-ar porni razboiul cu ofice vecin, iarinlauntru, supt invinuire de tradare, s-ar sfarima cusecurea once autoritate, orice bogatie, once influenta,insusindu-se banii celor jertfiti. Acest om fara constiintasi fàrà mila, care, in 1715, scaldä in singe, cu o barbarieoribila, Moreea smulsa de la venetieni, ecumnatul (dainad) sultanului i favoritul lui timp in-delungat.

Cu aparitia nebunilor furiosi si a maniacilor brutali-tatii in fruntea statelor nu poate calcula nimeni.

Nu e de mirare ca n-a calculat nici lunga experientaa Brincoveanului, care se stia domn pe viata si carenu putea crede ca oamenii sai de la Poarta pot sta orbi

muti inaintea primejdiei.Era zdrobit de moartea, cu prevestiri urite, a fiicei

Stanca. Voia sa-si cistige pentru o eventuala asezare inMoldova pe Antioh Cantemir i trimesese pe Balasa luiLambrino, cu sotul ei, la Constantinopol, spre a-i aducefata pentru fiul Radu. Cind medicul Anton Cot. 6a, careaflase intimplator planul, i-1 comunica, el il trata ca peun nedibaci vitiator de bacsisuri.

Marti, la 3 april 1714, sosi in Bucuresti capugi-basaMustafa-aga, hambar-emini 1, o veche cunostinta, faraa trezi nici o emotie, cu atit mai mult cu cit se spuneaca merge pentru afacerile Hotinului, unde se asezasede curind, smulgindu-1 de la Moldova, serascherul2

Hambar-emtni mare dregitor otoman, intendent al magaziilorsultanului ; un fel de mare clucer.

2 Serascher comanclant al armatei i ministru de rSzboi in vechiulImperiu otoman.

274

Gin-Ali-pasa,

si

Abdi ; vorbea de 120 de care si 1 200 de salahori caretrebuie dati pentru curatirea Prutului, in vedere.aviitoarei campanii contra rusilor si cerea pentru drumulsau patru pungi. Fu adus a doua zi la audienta, cuceremonialul obisnuit : calul impodobit si seimenii.Avea cu sine treizeci de oameni, o ceata nu tocmaimare, pe care-i lasä jos la intrari. Era in marta Pastelui,

lumea-si cauta de suflet, asa incit strazile erau maimult goale.

Brincoveanu se ridica sä-1 intimpine si inainta panain mijlocul odäii, spuindu-i in turceste : Asaza-te, aga".Dar capugiul ii opri si, scotind naframa de matasaneagra a maziliei, o puse pe umerii cari de atitea orifusesera imbracati cu caftan pentru credinta si slujbe,cu aceste cuvinte : Porunca sultanului este cä tu estimazil si trebuie sa pleci cu toata casa ta, cu fiji iginerii la Constantinopol. Te compatimesc si-mi parerau ca ti-am adus §tiri asa de rele." Hati§eriful fu apoicetit solemn, dupg ce adunara mitropolitul i boierii,instiintati la casele lor, si el avea acest scurt si strasniccuprins : Pentru el te-am gäsit pe tine, ConstantineBrincovene, nevrednic si hain, ca unul care ai adus pemuscali la Braila, le-ai dat zaherea, ai pus biruri nouilpe tarà i ai despoiat-o cu ele, si nu te-ai multamit cuscaunul de domnie ce ti-am hotarit, ci dupl plac ti-aiales altul si stateai mai mult acolo, pentru aceste greseli,deci, i multe altele, te scoatem din domnie si-ti,po-runcim sä vii aici, la noi, cu toata casa si semintia ta ;pentru aceea am si trimes la tine pe imbrohorul celmare". Apoi, indreptindu-se catre cei adunati, omul im-parätesc rosti aceste cuvinte : Boierilor, voiti sà luatipe domnul vostru si pe fiii i ginerii lui in chezasiavoastra, ca nici unul din ei sa nu fuga pana vor filuati in seama, ofi sa trimet porunca la tatari, caristau gata sa navaleasca In aceasta tara i s-o prade ?"0 asemenea indatorire trebuia sä fie primita ; ea seceru 0 de la negustorii din Bucuresti. Dar un domn noudeclarara boierii ca.' nu voiesc sä aleaga : e bun cel

Hatiprif ordin emis de sultan atre domnitorii români.

18* 275

vechi, §i vor merge cu el, ca in 1703, sa-i dovedeascanevinovatia la Poartl. Urma pecetluirea vistieriei §i. acamarii, pe cind doi boieri pazeau pe batrinul domncazut, in odaile lasate Inca pentru adapostul lui, carerasuna de plinsetele in hohote ale femeilor §i alecopiilor. Ora§ul incremenise ; se zvonea ca 12 000 deturci pindesc in vecinatate ; §i apoi, de multa vreme, re-sortul impotrivirii era sfarimat. Ramasese numai mila, ouria§a mila care incunjura acum toata aceastä maretietrasnita, toata aceasta mindrie calcata in picioare, totacest noroc asupra caruia se abatuse cea mai asprasoarta, setoasa de lacrirni §i. de singe.

In joia coboririi de pe cruce sosi imbrohorul, comisulimparatesc, caruia-i revenea sarcina calauzirii domnilorchemati" ori mazili. Boierimea-1 primi calare, cu mu-zica, la satul Vacare§ti, §i el ii chema poruncitor pe adoua zi, la gazda lui.

Hati§eriful al doilea, pe care-1 ascultara, avea acestcuprins : Deoarece am poruncit sa fie mazil ConstantinBrincoveanu pentru faptele lui de hain, am dat puteredeplinä imbrohorului nostru ca pe acela pe care voi,boierii Terii noastre Romane§ti, il yeti fi ales ca sapoarte cu credinta sarcina de domn, fie el strain, fiedin mijlocul nostru, sa-1 intareasca in numele nostru".Nu vrem strain", fu räspunsul boierilor.

Se pare ca ei nu voira nici acum sa aleaga pe unuldintre din§ii, poate §i cu gindul la acel nenorocit batrinin care vazusera douazeci §i cinci de ani pe stapinul lor§i in umbra caruia crescusera. Turcul ar fi amenintatcu cei 6 000 de tatari de la granite, cu cei 40 000 pecari-i poate aduce hanul, cu oastea imparateascii dinSofia. Apoi el insu0 intreba care e Stefan spatarul §ipuse mina pe umerii fiului lui Constantin stolnicul.

Calari mersera toti la curte, Stefan care fusese im-bracat intai cu mantia imbrohorului, purtind acumacaftanul demnitatii sale de spatar. Unul din oameniiimparate§ti ii statea la dreapta, la stinga, celalt. Muzicilecintau iara§i, §i Brincoveanu, din tainita lui pazita, leauzea. In ua bisericii de la curte apart" mitropolitulAntim cu clerul sau, §i iara§i, ca in 1688, paretii rasu-

276

nara de cintarile domniei noua. Stefan-voda statu indivan, pe jetul de catifea rosie al varului sau, si ascultafirmanul de numire in locul acelui hain. De patru ori se&du cu tunurile, o mie de ostasi descarcara sinetele ;multimea striga ani multi" stapinitorului.

Urrna scena de care, cu toata bucuria lui din aceleclipe, se temuse asa de mult. In camara lui Constantin-vocla, 5tefan infra ca un vinovat, cu capul gol, si statuin picioare. Iar de pe scaun, cu calpacul I pe cap,Brincoveanu-i spuse aceste cuvinte pe care, dupa moar-tea acestuia si in ceasul mortii lui insusi, trebuia sa sile aminteasca : E mai bine ca domnia ti-a fost datadumitale decit altuia, unui strain".

Indata el Cacti boieri noi, pe cind inaintasul ski, gra-bit din urn-à de trimesii Portii, se gatea de plecare.Vineri, la amiaza, el porni in radvan, urmat de 5tefan,tot cu capul gol. Pe scari acesta auzi cele din urmacuvinte ale invinsului, ce se ducea la moarte : $tefan,feciorul meu, daca aceste nenorociri ale mele vin de-adreptul de la Dumnezeu, pentru pacatele mele, faca-sevoia lui 1 Daca, insa, yin din räutatea omeneasca, pentrua-mi vedea pieirea, Dumnezeu sa-i ierte pe dusmaniimei, dar sa se pazeasca bine de mina grozava a drep-tatii dumnezeiesti rasplatitoare."

Cu doamna, cu toti fiii, cu feciorasul lui, Constantin,cu patru gineri, el pleca in radvan, intovarasit de douasteaguri din slujitorii ce fusesera ai sal. Trei boieri mer-sera cu dinsul pana la Duntire : nu s-au pastrat nurnelelor ; erau credinciosii cei mai devotati ori cei mai sigurichezasi. Capugiul conducea tristul alai, care trecu 1,aRusciuc, in chiar noaptea Invierii, peste apele negre aleDunarii.

Abia dupa trei saptamini se facu intrarea in Con-stantinopol, unde domnita petitoare si cu sotul ei,despoiati de podoabe, erau de mult in temnitä, laCeaus-emini 2 §1 la Basbaciculi 3. Pentru fostul domn se

I Calpac caciuld mare de piele neagrd, tivita cu bland scumpi,purtatd de domn 0 de marii boicrl.

'.' Ceauf-ernini, Bqbaciculi inchisori din Consiantinopol.

277

gati o odaita la Edicule, la temuta inchisoare a Celorsepte turnuri, unde i Vasile Lupu Ii plinsese nenoro-cirea, dar viata macar putuse pastra.

Cu Brincoveanu nu era sa fie tot asa. Pirile soseaugrele, prin capuchehaielele noua, Constantin 5tirbeiRadu Dudescu, venite din Tara Româneasca, unde$tefan-voda urmarea cu cea mai cruda asprime averilede orice fel ale mazilului, panel si prin fundul satelor,unde teranii erau pusi sà iasa inainte pentru a strigaasupra lacomiei lui. Blanurile scumpe, stofele rare, po-doabele, armele se vindeau la mezat. Prin amenintari

chinuri se cauta a se capata stiinta deplina a banilordepusi in strainatate sau ascunsi. Vacarescu, omul deincredere al averii domnesti, fu adus si el pentru a-Iaseza in rindul jertfelor. In tainita de la Formetta,fundul cel mai intunecos al zidurilor milenare undein lips1 de lumina nu pot arde luminari, nici candele",in Groapa singelui", se scufunda Constantin si fiulsail mai mare pentru a-i sili sä marturiseasca ce nu maiaveau.

Chinurile hotesti, cu taieturi la cap si la mini, cuarsuri pe piept, in fiinta sotiei i copiilor, tinura dinmai 'Yana in iulie, cind se credea ca a spus tot ce secerea de la dinsul. II stramutasera acuma, cu totulzdrobit, la Bostangi-basi 1 Batrinul scosese i inscrisulpentru cei 400 000 de lei din Venetia. Agentulrudele din Constantinopol se aflau supt paza. Patriarhuldin Alexandria, Gherasim, fu adus din Moldova, ca säspuie si el ce stie despre banii ce ar mai fi tainuiti,

poate chiar i Hrisant oaspetele asteptat de Cra-ciunul trecut care se afla la Adrianopol. Interventiaaustriaca, inceputa o clipa, se opri ; ba chiar la piri seadauseserà pe linga oamenii noului domn un anumeFontana, agent german.

Totusi, cind i se puse Brincoveanului pe umeri caf-tanul de iertare", o ran' de speranta ii mai licariinaintea ochilor ingroziti : nadajduia chiar domnia, alui ori a fiului, i scria in Ardeal sa i se pastreze

Bostangi-bayi inch isoare in Constantinopol.

278

si-o

si

s5u,

averile de acolo pentru zile mai bune 1 Aceasta aduseinsa o ultima sfortare desperata a dusmanilor, carebirui.

Dumineca, in sfirsit, la 15 august, de SintamariaMare, ziva doamnei i aceea in care el insusi implineaseizeci de ani, soarta se indeplini asupra lui i asupratuturor copiilor, Vacarescu precedindu-i in moarte. Erauhaini, i persoana, semintia hainului se nimiceste dupalege. In camasi, cu picioarele goale i capul descoperit,ei fura minati inaintea sultanului, ce privea de pecaicul sat', a vizirului ucigas, a curtii, a multimii faramila, la Iali-Chiosc, Chioscul Mare, aproape de serai.

Cazu intai copilul de septesprezece ani, Matei ; apoi,pe rind, toti : Radu, mirele din ajun ; tefan cel in-vatat i cucemic 2 ; mindrul Constantin. Batrinul vazusetot : ce mai poate fi moartea pe linga aceasta ? Afost oboseala cdlaului ori mila i-a putut slabi bratul ?Dar gitul lui Constantin-voda se frinse de secure farasa se rostogoleasca i capul lui in tarina inrosita desingele tuturor copiilor ; pare ca groaza impietrise acestnenorocit cap, care nu voia sa se desfaca. Cele sesetrupuri chinuite au fost duse pe scrie un amba-sador. Apoi au fost tintuite (capetele) de poarta ceamare a seraiului, pentru a sta acolo, ca trupurile unorfacatori de rele, in vileagul tuturora. Dar seara au fostaruncate in mare."

Crestini milostivi pescuira sarmanele rarnasite alemucenicilor. In mijlocul albastrei Mari de Marmara seinaltà, intre celelalte insule ale principilor, Chalke, cuvechea ei manastire. Aici se facu o ingropare pe furis.Apoi, cind, dupa multe lupte cu soarta, dupa grelecheltuieli, dupa ani de surgun la Chiutaie in Anatolia,impreuna cu nurorile i nepotelul scdpat de la moarte,ca prin minune, doamna Marica, ajutata de bunulfanariot Ioan-voda Mavrocordat, care-i purta un respect

3 Sosise chiar vestea cS s-a dus acasS i cif vizirul I-a primit cucinste in audien15. Scrisoarea lui 5tefan-vodd despre suferintele inainta-§ului, la 6 septembre 1714, in Hurmuzalci. XIV (n.a.).

E de necrezut ce spune bailul (Hurmuzaki, IX', p. 537) despreabjurarea lui, care nu 1-ar fi fmpiedicat de a fi thiat : cu abjurarea ti-arfi schpat, dup5 datin6, viata (n.a.).

279

ulid

deosebit, ca i toata lumea de alminterea, se intoarseacolo unde fusese doamna, rama§itele sotului ei, sia-gure, furl a§ezate in marea biserica a gloriei lui,Sf. Gheorghe, supt o piatra fàrã inscriptie, deasupracareia numai lumina candelei de argint facea s stra-luceasca numele acelui ce era ascuns acolo de femeia

a§tepta ceasul de odihna lIngà dinsul.Si cuvintele ei vor incheia aceasta carte de amintire :

Aceasta candela ce s-au dat la Sfeti Gheorghe cel Noulumineaza unde odihnesc oasele fericitului domn 10Costandin Brincoveanul Basarab-voievod §i iaste fäcutade doamna mariei-s.ale Maria, carea §i maria-sa nadaj-duie§te in Domnul iar4i aicea sa i se odihneascaoasele ; iulie in 12 zile, 7228 (1720)"

CVB 204--21a

Virgil Driigiliceann, in Neamul românese, IX, no. 28, p. -8. Doamnaa ctitori §i la Viforita (n.a.).

ce-si

.

VII - PAGINI DE ISTORIE UNIVERSALA

OMUL PREISTORIC

Oricit de mari ar fi descoperirile i progresele reali-zate de popoare in epoca istoricA, ele nu se pot punealaturea de ceea ce a lacut aproape fdra instrumente,intrebuintind multä vreme o piatrà care nu se puteagisi oriunde cum observa la 1867 Le Hon pentruBelgia si care trebuia deci procuratä, ca material,sau prelucrata, printr-un comert incepAtor, aceasta ne-norocitg umanitate preistoriCa necunoscind nici una dintainele teribile ale naturii, pe care a trebuit sa le des-copere una dupà alta.

Deprinzind cu nespuse greutAti, de pe urma unui im-puls interior care nu se va putea defini niciodatä, nobilulmers drept, faral animale domestice in ju-rul sàu, hrana din culegerea vegetalelor bune de mincat,pe care le-a scos apoi din p5mint prin descoperirea Ca-pitalä a plugului, si din vinarea unor animale in mareparte mult mai mad decit dinsul, acest stra'rnos, care,printr-o stranie exceptie fatà de toate spetele dobitoa-celor, era gol in mijlocul unei clime capricioase chiarcind era mai caldà ca azi in acele locuri, facut ves-mintul din piei pe care a invatat a le curgti i sara, cu-sindu-le cu acul de os in care prindea fibrele renilor.Descoperitor al cerealelor, el a trecut prin pesterà laprima locuinth. Cu silinti a cgror biruintal nu se va pu-tea niciodatà explica, acesti inaintasi atit de indepgrtatiai nostri au putut sä ridice pietre de mii de kilograme

Lai din ele imense cládini de pomenire sau säinsire alei nesfirsite intru cinstea unor zei necunoscuti.Dar, mai presus de toate, adevarat Prometeu, el si-asupus focul, care-1 ingrozea.

In domeniul moral, el a intrat primul in atingere cumisterele cele mari. A chutat sa se apere de ele prinvraji care au dat, de o parte, o artrt pe care ca adeviir

283

sa

5i-a

II

n-am putut-o intrece, i de alta, cea dintii credinta,pioasa fata de morti, plina de veneratie fata de strabuni

impodobind cu o poezie religioasa adinca cerul inimensitatea caruia nu vedea, ca noi, numai strivitoareelemente materiale, mergind de la nimic la viata §i dela viata la moarte in puterea unor legi de fier care nedescurajeaza prin vointa lor inexorabilä.

Cea dintii iubire pentru cei de aproape, aparati infiecare ceas cu jertfa vietii ; cea dintii camaraderie abarbatului cu femeia ; cea dintii mila de copii, mai pre-sus de instinctul simplu al animalelor gata de impare-chere cu odraslele abia scoase de sub ingrijirea lor de ladin§ii yin. Ei au creat nu numai din nevoie, ci din spiritde devotament familia, ei an alcatuit ceata §i au orga-nizat

Facind din strigate indistincte un grai, a carui aka,tuire a cerut sfortari eroice de-a lungul miilor de ani,ei au creat prin limba articulata §i capabila de flexiuneceea ce numim noi natiile, legindu-le, ceea ce nu e cazultotdeauna astazi, prin evlavia In fata acelora§i altare,sub ocrotirea acelora§i zei, in care ei primii au cutezat,cu o nobill mindrie pentru speta lor, sa recunoasca co.figura umana §i sa le dea un nume ca §i ale lor insele.

Credinta in supravietuire se vede in felul cum se ap.zareproducind imaginea somnului. Dar ei

nu pot ie§i din mormintul ce Ii s-a sapat. Aparitia lor insomn arata cà ei sint vii. In bezna noptilor ei par sarevie acasa §i gindurile lor par a fi razbunatoare. Colo-rarea cu ro§u a trupului mort pare a fi o vraja ca sa-iimpiedece de a reveni" (cf. expresia franceza de reve-nant pentru strigoi). Si alte mijloace se intrebuinteazapentru a le impiedeca aparitia. In orice caz, aceastà ati-tudine fata de morti nu poate fi considerata ca un in-ceput de religie. Aceasta e, de fapt, mult mai larga,pornita din teama fata de nesfir§itul inconjurator, cu in-tunericul, cu furtunile §i trasnetele, cu revarsarile de apa,cu nesiguranta ve§nica a zarilor, cu amenintarea dobi-toacelor vazute §i a celor nevazute pe care le creeazainchipuirea, cu taina, mai mult de teroare, a visului, at

284

tribul.

morjii, einchiji,

carui inteles se cauta cu patima de-a lungul veacurilor,cu grija bolilor, care cer descintece. E in acest senti-ment de o asa de complexa origine si ceva din teroareaanimalelor fata de ce e neobisnuit, cu un adaos de pre-simtire a cutremurelor si a mortii vecine, pe care oa-menii au pierdut-o.

Vraja e un mijloc fata de aceasta stare aproape per-manenta de aprehensiune, care apleaca urechea la pa-mint, fiindca nu poate, vederea avind margeni relativinguste, sa intrebuinteze acel miros prin care animaleleprevad si se pun la adapost. E marea putere pentrudefensiva, dar e si cuceritoare cind se zugraveste pepairete vinatul a cdrui ci§tigare e dorità.

Curind a trebuit, cu complicatia exorcismelor, sa sedesfaca o castá a vràjitorilor, primii preoti". Pe paretiiunei pesteri din Spania se vede omul cu catalige infa-surate in blana ori acela care, prin dantul unit indiso-lubil cu cintecul, precum se va arata mai departe, con-jurà", indeparteaza, inlaturà primejdia.

Pentru a putea lupta cu spiritul amenintator pe careace§ti oameni §i-1 inchipuie mai mare decit ei, adunindcaractere de la bestiile temute, aripi i gheare, boturi,pliscuri, el insusi trebuie sa devie, prin felul cum se im-podobeste si se infofoleste, un supraom". Glasul tre-buie sa aiba neobisnuite sonoritati la invocatii si la blas-tame ; poezia unitA cu acele salturi ritmice e o incin-tare" (v. franc. enchantment) §i o descintare" in acelasitimp. Germanul verwanschen, pentru a blastama", Ina"-tiseaza contrariul lui tainschen, .,a dod", deci indezira-bilul, care se ra'spinge. Vraja slava, pe care am primit-o,e in legatura cu vraciul, care e si tamaduitorul prin ase-menea descintece, dar, desigur, la origine, si el unpreot".

Se pot lasa i mijloace materiale de aparare, aceleamulete pe care cu atita belsug le prezinta Orientul,ajungindu-se si la hirtiile cu rugaciuni pe care le maicunosc Inca stratele populare la unele popoare din Eu-ropa. Cutiuta lipita de usorul caselor jidovesti opresteea navalirea puterilor tainice care fac raul. Anume semne

285

§i

se adaugA, precum e astAzi al crucii, inaintea ckora fugfiintele §i puterile infernale.

Dar religia, legatura" tradiOonalà a romanilor,greacA, e cu totul altceva, un produs tirziu, care cere oaltá dezvoltare a sufletelor.

Istoriologia umand, materiale pregaaitoare pentru o vasta' lucrarecu acest titlu, ran-lase inedite. (In colectia familiei.)

FUNDATIA ROMEI

Mie mi-a cazut ca parte, fiind socotit ca istoric, titlupe care nu inteleg a-1 'Astra exclusiv §i pe care atitiami-I contesta, sa vorbesc despre fundatia Romei. A§ fipreferat ca titlul sa fi fost altul, anume : Originile Romei,punctul de plecare al intiii alcatuiri, pastoreasca, ames-tecata cu ingrijirea unui restrins ogor. Fiindca aceastaorigine exista, iar fundatia Romei este un lucru tirziu§i de inchipuire pe care-I voi infati§a, dar, mai presusde toate, voi cauta sà-1 Iiimuresc prin atmosfera alteiepoci §i prin ambitii care s-au trezit numai mai tirziu §icare s-au cerut satisfacute in domeniul indepartat alunor pretinse origini, care nu corespund nici cu logicalucrurilor, nici cu ceea ce au putut pastra izvoare vred-nice de crezare.

Aceste origini au fost inchipuite numai prin oameniidin vremea lui August, cind se crea o akà con§tiintarornana decit cea de caracter patriarhal, sau de formaluptatoare interioara, prin conflictul intre patricieni §iplebei, a generatiilor precedente, cind se forma o limbanu latina, ci romana, de caracter oficial, care trebuiaraspindita pretutindeni, servind ca legatura intre neamu-rile supuse, §i acea forma clasica pe care o intilnim, si-gura §i mareata, in inscriptiile faspindite pe toata in-tinderea imperiului. Era o epoca de impacare, dedisciplinare §i de intemeiere, in care se dadea lui Vir-giliu, care pina atunci cintase din fluierul grecesc iubiriale pastorilor sau prefacuse din grece§te invataturi, cutitlul chiar grecesc, pentru cultivarea cimpului in alt feldecit cum obi§nuisera stramo§ii de pe vremuri, sarcinade a scotoci prin superstitiile poporului, prin amintirilenebanuite ce se pastrau in sufletul lui, prin ce putea sa

287

deie, cu glasurile ei nebgnuite, insgsi geografia istoricAa pgmintului italian in pgrtile Latiului, i amestecindu-lecu o mitologie greacg, inaintea cgreia se inchina cu res-pect si admiratie Roma, sd facg, din materialul atit desuperior al geniului sgu, epopeea fundatiei insesi a socie-tgtii romane. In aceasta vreme, zic, era lucru firesc sal secaute prin cele dintii timpuri ale lucrului mare careajunsese Roma ceya care sg sernene si cu fabulele gre-cesti, dar, mai ales, cu acea sfintã traditie asiaticg, adusg.din Asia, care se datoreste etruscilor.

Da. Etruscii sint cei cari au avut orase prin funda-tie". Strgini veniti de pe alte plaiuri, pe uscat sau peapg, cgci in privinta aceasta nu s-au lAmurit deplin lu-crurile ping acum si nu se vor putea lgmuri niciodatg,acesti oameni cu o mentalitate asa de deosebità de men-talitatea latina si de traditia romang, care a ajuns sà seridice din nou la suprafatg, peste asa de multele impru-muturi fgcute acestor alogeni, ei au fost aceia cari, cuformule arhaice vechi de multe veacuri, cu deprinderileacelea ieratice, n-au consimtit sg locuiascg altfel decit incetati care de pe urma indeplinirii unui nt trebuiau säcapete intiia lor alcAtuire.

Iatg, deci, cum s-a alcgtuit legenda sacra a Romei,cgreia i s-a adaus si o precizare cronologicg, multAmitàcgreia se Inv* in §coli si ping acum, in §colile noastre,dupg ce s-a invgtat in ceea ce s-ar putea numi invgtg-mintul roman de odinioarg, data de 753 a. Chr., asg-mgngtoare si aceasta, si din cauza aceluiasi imprumut dela asiatici, cu precizarea, tot asa de indoielnica, incgmult mai indoielnica, introdusg de evrei, in ce pnvestedata exacta cind Dumnezeu a fgcut pgmintul, hind so-cotit si el, Dumnezeu, tot ca un fundator dupa anumiterituri, cgtind cu multg chibzuialg sä facg un lucru du-rabil, pe care rAmine sg-1 stgpineascg de-a dreptul :5508 fail gres, inainte de nasterea Mintuitorului.

Da, acesta este intelesul cronologiei ab urbe condita,de la intemeierea orgului prin excelentà, a acestei formecare, si dupg ce romanii au ajuns sà fie stapini pe oparte ga de largg-a lumii, ramine ca o conceptie in stare

288

1

s'à cuprinda oricit pamint, si piimintul intreg, intrat oa-recum el insusi intr-o conceptie, minunatá 0.monstruosintinsii, a urbei.

5i a§ putea O. adaug, in parentezA, ea' insusi sensulacestui cuvint urbs trebuie CAutat dincolo de notiunilepe care a putut sd le alba simpla societate romanA de lainceputurile ei. 5i ea ne-ar trimete tot la acele impru-muturi de la un popor mult mai inaintat in culturA, careaducea cu dinsul atmosfera altui continent si puncte deplecare cu totul deosebite de acelea ale societätii romaneinsasi.

Va trece multa vreme, 0 in cArtile de scoard se vorpAstra, pentru frumuseta kr nemestesugità, fabulele cuprivire la Numitor si Amuliu, la Alba Longa, la AccaLaurentia, la cei doi copii pArAsiti pe cari vine si-i bra-neste lupoaica, la inceput un zeu ocrotitor, iar nu unanimal de padure, un zeu animal, asamanator cu zeiiboi, si lei, si vulturi ai Egiptului, Haldeii si Asiriei, pinala aparitia umanitatii ariene, ga cum se infAtiseaza lapersi, fie si cu figura apolonicg a regelui, purtind celedouà rinduri de aripi, una cdtre ceruri si cealaltà carefundul pgmintului. Se va mai vorbi multA vreme inain-tea copiilor cari, prin poezia din sufletele kr, intelegfoarte bine astfel de interprethri poetice, despre cei doifrati, Romulus si Remus, ale cgror nume nu sint altcevadecit niste deriväri din numele Romei insesi, cei doigemeni fiind gemeni si in ce priveste numele pe care lepoarta, iar Romulus neinsemnind alteeva decit Romanus,eAci cele douà sufixe sint corespunzatoare, precum aiu-rea, in Sicilia, locuitorii barbari asupra cArora s-au intinsin urmA fenicienii si grecii, asteptind dominatia romang,se numeau, tot asa, si siculi si sicani.

Se vor infiora de groaza singelui rAspindit de un fratedin vinele altui frate acesti copii, ascultind povestireadespre Remus, care a sarit peste zidurile sacre, pe carele-a spurcat, le-a profanat si care a iesit, prin urmare,din vraja sfintà a cetatii, a devenit astfel un pagln, caresfideazA intelesul superior si mistic al fiintei cetatii, sinu vor baga de sarnä CA in fundul acestei naratiuni nueste altceva decit tot o amintire asiatica, prin etrusci,aceea a lui Avel cel bun cAzut jertfa urei fratelui säu

19 N. Iorga, Pagini alese, vol. II 289

Cain, de§i Avel, dupg o conceptie moralg mai bung, nueste profanatorul pe care §i. 1-a inchipuit noua legendgromang in ce prive§te pe sacrificatul Remus.

Dar, pentru oamenii cari cerceteaza izvoarele, pentruoamenii cari-§i dau samä de logica vietii, pentru cei caripot sg deslu§eascà intre ce impodobim noi in trecutulnostru, §i peste caracterul neimpodobit, dar care vor-be§te a§a de inteles inimilor noastre, §i intre ce este ros-tul adevgrat in dezvoltarea societgtilor omene§ti, pentrutoti ace§tia clispar in fum, ca ni§te fantome ware, carenu se inaltg cgtre ceruri, cgci religiile asiatice nu tindcgtre albastrul lui, ci se infund g. in intunerecul gropilor§i subsolurilor pline de morminte, toti ace§ti reprezen-tanti inchipuiti ai unei Rome fundate pe datine strgine.

Cum tot a§a dispare §i din con§tiinta oamenilor cultiin genere, nu numai a cercetgtorilor §i. invg.tatilor, §itoatà seria de regi ai Romei, ale cgror nume nu sintaltceva decit intrupgri in silabe ale rosturilor care li seatribuie : Numa Pompilius venind de la nomos grecesc,trecut prin etrusci, care insearnng lege, §i, in ce prive§teal doilea nume, de la acea pompg, de aceea§i originegreceascg, pe care au primit-o insg, au dezvoltat-o §1 incare s-au inchis etruscii. Ancus Martius aminte§te cu aldoilea nume, cel dintii insu§i fiind capabil de interpre-tare, pe zeul Marte, rgzboinicul, precum Tullus Hosti-lius este, prin Hostilius al sgu, pe care noi 1-am pgstrat,de la hostisoaste, interpretarea aceleia§i lupte cu du§-manii. Servius Tullius aminte§te pe acei strgini, pe aceineliberi, pe acei §erbi, semi, din cari s-a fgcut plebea §ifate: de cari acest rege a incercat cel dintii pas prin aceeacg a scos Roma din vechea alcgtuire patriarhalg de singe,pentru a se face o impgrtire a locuitorilor ca atari dupgalte rosturi decit aceastà coborire din strgmo§i. Iar, lacapat, cei doi Tarquini nu reprezintg altceva, cum oaratá numele lor, decit acea stgpinire prin etrusci, carea ocupat atita vreme din trecutul Romei, §i Roma ceanoug n-a vrut s-o recunoascg, ci, de la Tarquini la Por-senna, a cgutat sg in§ele pe urma§i prin iluzia unei di-.nastii romane sau unui rgzboi purtat, ca in al doilea

290

caz, pentru ca sa se ispraveascä prin biruinta Romei.Tata cite frumoase inchipuiri sfärimate, cite lucruri de

taiat pentru copiii cari trec examene inaintea unor pro-fesori can nu cetesc indeajuns i cari nu sint deprinsi

paraseasca ideile de tinereta pentru ceea ce ieseasa de limpede din cercetarea izvoarelor si a conditiilorinsesi ale vietii omenesti.

in loc, ce punem ?Ceva foarte simplu, care se poate imbraca in putine

cuvinte, pentru cá nu este vorba de fapte istorice, ci destari sociale. Numele Romei poate fi explicat in maimulte feluri, si din aceasta lamurire se pot scoate multeinvatarninte. Dar, daca ia cineva in cercetare numeledealurilor, sa zicem : muntilor, desi nu sint asa de inalteaceste ridicari ale pamintului pe care s-a intins Romamai tirziu, va vedea muntele Capului Capitolinul,muntele celei dintii rataciri dupa sensul verbului palare

Palatinul, muntele vechii rase Quirinalul, muntelecelor veniti pe unna Aventinul, muntele vrajilorVaticanul, muntele unde se aruncau oalele sparte

Testaceus, muntele gardurilor de rachitä Vimi-nalul, muntele cu templul zeului cu dou'd fete Iani-culul, muntele caramizilor Lateranul, muntele inaltCeliul, pe linga vreo doual-trei nume care se pot inter-preta mai greu.

Geografia spune cuvintul, dar este, jos, si un alt cuvint.Cuvintul vietii de astdzi, vietii de till-an care traiestepina in aceasta clipa in splendorile marete ale capitaleiunei societati de o mare si nobilá ambitie : taranul cu

cu cimpii, cu pasunile lui, mai jos si taranul cuoile. Tarani de acelasi vechi si bun neam. Urmasi aimosilor de odinioara, mosneni pe moiile lor, asa cumau fost stramosii nostri. Fara etrusci ei niciodata n-ar fiiesit din taranime la care, peste tot ce au dat etrusciiincetul cu incetul, in evul mediu prelungit, oarecum,pina in zilele noastre, ei s-au intors prin vointa nebiruitape care orice rasa o aduce de la inceputurile sale. Ta-rani vacari i ostasi, plugari i eroi, cu religia cimpuluisi produselor lui, fárà zei cu chip de om, färà ceremo-

19* 291

Si,

sa-ai

ai

stir,

nii, filth' rituri cu preotii arvali 1 ai ogorului, pe lingsalienii cari danteaz6 dupd rosturile asiatice intilnite ladervi§ii invirtitori din timpurile noastre.

0 Roma cu o literaturà de folclor, care s-a imprI5tiatinaintea soarelui clar al culturii elenice.

0 Rona ale cArii fundatii sint ca fundatiile noastre.0 Roma care traie§te astdzi in conditiile noastre de viatàmai mult decit in gloria de mai tirziu a Romei deacasà.

hied putinul ce-1 pot aduce pentru lamurirea lucru-rilor care stau sal VA' fie infilti§ate inaintea dumnea-voastrlaprilie [1937]

sr 61-69

t Preotii arvali (fratres arvales) preotil zeitei Ceres lat.).

SFIRSITUL CAVALERIEI FRANCEZEIN RAZBOIUL DE 0 SUTA DE ANI

Deci Razboiul de o suta de ani se datoreste nu ambi-tiei de cucerire a regalitAtii engleze, nu unei deplineconstiinti definitive a regalitAtii franceze, reprezentindpoporul francez, nu unui avint cuceritor din partea en-glezilor, constituiti ca natiune pinä atunci nu erauconstituiti ca natiune, si limba lor de stat era limbafrancezA si nici capacitdtii poporului francez de aintelege necesitatea apArArii unui anumit teritoriu defi-nit, fail care viata lor nationalà ar fi fost necontenitamenintatà si: nu s-ar fi putut consolida, ci altui fapt :existentei unei clase luptAtoare, care nu-si mai &esterostul in altà parte, si care, ingramAdindu-se in marge-nile mai restrinse ale teritoriului sfalpinit de regele Fran-ciei, provoacA lupta, o intretine si, numai In momentulcind aceastai clash' este zdrobità, decimatä intAi, nimicit5pe urma, numai atunci rAzboiul se isprAveste prin aceeaCA nu mai sint oamenii cari au interes la mentinerea sidezvoltarea lui. In ce prive§te infalia faza." a rAzboiului,nu e cu putintà a fixa o singura dezvoltare, o singurAlinie sigurA, pe care s-o poatà urmAri cineva de la uncapAt la altul : e o serie de acte rAzlete, fArA 01 se vaddlegAtura dintre ele.

Un numAr de chestiuni particulare. 0 crizA in Bre-tania. Moare ducele Ioan al III-lea, din casa de Dreux,capetianA ; pentru mostenirea lui sint doi candidati :Jean de Montfort, fratele mortului, si Charles de Blois,nepot de sorä al regelui Franciei si sot al Ioanei, careea InsAsi era fiica unui frate mai mare. Unul se sprijinäpe orase, pe terani, pe bretoni, pe englezi ; celAlaltpe francezi si pe cavaleri. Pe de altà parte, avem ceartaregelui Franciei cu o rudA intrigantà, neascultAtoare,intrebuintind si farmece pentru biruinta scopurilor sale,acel conte de Artois Robert, steins inrudit cu Filip de

293

Valois, care, pentru o afacere de familie, pentru o nein-telegere cu aka ruda a sa, contesa de Brabant, careia-iluase mo§tenirea, contribuie §i. el la intetirea unei riva-kali, care nu exista altfel, caci ea nu apare de la suireape tron a lui Filip de Valois, ci se aprinde numai maitarziu, supt necontenita indemnare a unor interese carenu sint nici ale Angliei, nici ale Franciei ; curtea prin-tilor hotara§te pentru Carol, §i Ioan e prins de ducelede Normandia, fiul lui Filip al VI-lea, dar sotia luicontinua fapta ; a§a face §i sotia lui Carol dupa prin-derea lui de englezi.

Apoi e alt colt unde cineva se agità, se mi§ca §i pro-voaca fapte ritzboinice. Un principe, conte de Cham-pagne, de Brie, de Angouleme, cu feude in Normandia§i la Cherbourg, purtind coroang regard, un rege deNavara, Carol cel Rau, nepotul de filch' al lui Ludovical X-lea §i, de la 1353, ginerele celui de-al doilea regedin ramura de Valois, Joan, prin atitudinea lui particu-lara, provocatä mai putin printr-o ambitie dezordonata,stapinità de dorinta tronului francez, decit printr-o ima-ginatie bolnava, prin pornirea de a-§i satisface ideilecrirninale, adaoga §i. el la acest haos. Pe linga acestease amesteca marea problema flamanda, problema auto-nomiei, a libertatii ora§eIor flamande. Aici dainuia ve-chea ura contra feudalitatii franceze, §i Iacob de Arte-velde 1 luase locul lui Peter de Coning 2.

Sit mentionam acum citeva din momentele acestuirazboi inainte de a veni la caracterizarea acestui factorprincipal, care este cavaleria, ve§nic luptatoare §i ve§niodoritoare de glorie §i de ci§tiguri.

Cea dintii lupta se da, dupa zadarnicul asediu englezla Cambrai, in anul 1340, la Ecluse (Sluys). Luptaaceasta intereseaza esential §i pe regele Franciei, 0 pe

i lacob de Artevelde (tea 1290-1345) corn politic flamand, condu-ciitorul riscoalci orasenilor din Gand impotriva aliatului Frantei, contcicde Flandra.

2 Peter Koning (n. 1240) tesiitor din Bongos (Flandra), a condusla Courtrai (1302) lupta rasculatilor, zdrobind oavalcria francezil.

294

regele Angliei. Viitorul unei coroane ,i viitorul celeilaltesint, desigur, in legatura cu dinsa. Fara aceasta intiieincercare de la Sluys poate el anurnite porniri impotrivacoroanei Franciei nu s-ar fi manifestat cu atita curaj.Trec sase ani cu un armistitiu care tine pina la 1345

si se da lupta de la Crécy, o lupta foarte cunoscuta,fiindca se zice ca de atunci a inceput felul de luptämodern, Ca atunci, pentru intlia oara, a jucat un rolfoarte mare infanteria sprijinita pe artilerie. Aceasta in-fanterie a fost alcatuita din arcasii englezi. De partealui Filip, care fu invinsul, luptasera arcasi genovezi.

Lupta de la Crécy a fost, insa, o intilnire intimpla-toare. Forte le engleze comandate de rege intrasera inFranta in proportii mult mai mad decit cele obisnuite,strabatusera o larga parte din teritoriul francez si seintorceau inapoi. Intr-un moment, avangardele celordouà ostiri s-au intilnit, si s-a dat o lupta in care fran-cezii au fost invinsi. Nimeni, insa, n-a avut constiinta,dupa aceasta infringere, ea ea ar avea un caracter de-cisiv, cum se poate face aceasta in razboaiele de astazi.Nici regele Franciei nu s-a simtit umilit, nici regele An-gliei n-a fost peste masura imbatat de succesul acestasi nu i-a atribuit efecte extraordinare, pe care ea nici nuputea sa le alba.

Trece citava vreme dupa moartea, in 1350, a lui Filipal VI-lea, si in 1356 avem lupta de la Poitiers. RegeleIoan cel Bun, un splendid cavaler, un mare doritor delupte personale, de joutes, de tournois1, de toate spec-tacolele acestea militare care aratau destoinicia perso-nala a fiecarui luptator, are si oastea cea mai numeroasa ;printul Negru, fiul regelui Eduard, il evita. Dar Ioane batut, prins si dus la Londra in captivitate, unde astat multa vreme. Rascumparat, el s-a intors in tara luinumai ca sa moara acolo. Incheiase, la 8 mai 1362,pacea de la Brétigny, care cuprinde cesiunea unui marenumar de teritorii : Calais, Guines, Boulogne de o parte;de alta, Guienne, Poitou, Quercy, Rouergue, Perigord,Agenois, Angournois, Saintonge. Ceea ce se parasise eranumai o foarte mica parte din anexarile lui Filip Au-

' Joules, fournois lupte eavalere§ti, in evul mediu (Er.).

295

gust. i in aceastl privinta chiar ar fi o rezerva defacut : numArul teritoriilor nu trebuie sä inspaiminte.

Mai mult decit ziva de la Poitiers, decit prindereainsu§i a regelui, decit pastrarea lui, nu in temnitacaci s-ar fi socotit dezonorat regele Angliei daca ar fitrimes pe seniorul sat' in inchisoare ci supt o pazaonorabilã, mai mult decit anarhia de acasà, mai multdecit rascoala burghezilor impotriva fiului §i vicariuluilui Ioan cel Bun, mai mult decit hotaririle statelor gene-rale, provocate de prepositul negustorilor din Paris, Rti-enne Marcel, §i de episcopul de Laon, Robert le Coq,dar care amintesc actiunile parlamentelor engleze dinveacul al XIII-lea in lupta cu regii, nu se putea. Ce maivrea cineva sa se intimple ? Daeä ar fi fost un razboicondus de principiile imutabile ale unei logice implaca-bile, in tirnpurile noastre, aceasta ar fi produs o im-p gr Or e a teritoriului francez.

Dar multe din teritoriile acestea au fost cedate numaipe hartd. Dael au putut sa fie ocupate, e altceva. Ocu-patia este foarte u§oara astazi : invinsul i§i retrage tru-pele, invingatorul face sa strabata trupele sale, ocupàpuncte strategice, care, o data ocupate, asigura dorni-natia asupra lui. Dar, in vremurile acelea, Fara artilerie,fara hArti, cum putea sa atribuie cineva unor simple pre-scriptii de tratat, a carol- indeplinire nu e dovedita prinnimic, o importanta a§a de extraordinara ? i daca, inastfel de imprejurdri, se multamea regele Angliei enatita numai, nu este o dovada a§a de puternica cum can-avem a face eu un razboi a§a cum il intelegem noi, cicu conflicte feudale, care, daca rapeau seniorului invinso parte din veniturile sale, nu-i luau nimic din autori-tatea sa suprema asupra teritoriilor pierdute, pe carebiruitorul englez nu le putea stapini, de fapt, nici cuvechile mijloace, uitate, nici cu allele noua, care nu sedescoperisera Inca.

Dupa tratatul de la Bretigny se zice, de obicei, eaincepe o noua faz1 a Razboiului de o suta de ani. Inadevar, din punct de vedere militar o noua faza, fiindel,dupg demonstratiile de cavalerie dinainte, dupä ciocni-rea intre grupe mari, avem a face numai cu intiInirirazlete, ale cetelor mici, in deosebite puncte. De acum

296

fiecare se lupta in bande, in coltul care i se pare maipotrivit, acolo unde-1 chearna pe fiecare legaturileperspectivele sale. Asa se duc luptele acestea pe vremealui Carol al V-lea, urmasul lui Ioan eel Bun.

hid un om care n-a comandat niciodata o armatasi care nu s-a socotit de loc dezonorat prin aceasta,cum nu se socotise dezonorat loan cel Bun fiindca fuseseprins. El sta, ca unul din burghezii pe cari-i invinsese inpretentiile lor, i asteapta actiunea unui aliat mai pu-ternic decit orke annata : necesitatea lucrurilor. Pe re-gele Eduard nu-I cornbate, ci-1 judeca, in Parlament, la1379, Iuindu-i Aquitania i reducindu-i domeniul fran-cez la Calais, pe care Anglia-1 va pastra, la Bordeaux siBayonne, pe care le va pierde. Eduard e silit a primi otreval. Parlamentul sau nu-i da bard, i fàrä bani nu sepot avea cavalerii, deci, mci biruinta. Cetele care-1 ser-visera prefera a lucra pe sama lor, acele grandes corn-pagnies de jafuitori pe care le va distruge intelepciuneaprevazatoare a lui Carol al V-lea.

In acest timp, cavaleria franceza in serviciul regeluiFranciei, cavaleria francezel in solda regelui Angliei sedistrugeau. Putem zice ca razboiul a fost o distractiepentru toti cei cari 1-au facut, o mare distractie si inmomentele-i de nenorocire. Se cunoaste lupta de la Ni-copol, in 1396, in care regele Ungariei, irnpreuna cualiatul säu, Mircea eel Batrin, a fost sprijinit de un nu-mar insemnat de luptatori din Apus, din cari cea maimare parte au fost cavaleri francezi foarte doritori delupta, cari s-au aruncat nebuneste asupra dusmanului,despretuind pe turci ca pe niste salbateci räu inarmati,

cari s-au gasit prinsi deodata intre cele doua ramuride cleste al spahiilor calari i atrasi catre pieptul deotel al infanteriei ienicerilor pentru a fi striviti. Turciinu prea stiau ce este cavaIerismul : pentru ei prizonierulera un om de la care trebuie sa storci cit se poatemai multi bani i cit mai repede, procedind cu el cumprocedau cleftii i antartii2 din Macedonia cu cite undiplomat sau cu cite un ofiter, ori o simpla batrina din

Trend armistititt.Clef ti, antarit haiduci greci in Peninsula bakanicii.

297

I

xi

America, intrebuintata pentru propaganda cre0ina inOrient. Daca nu plateau indata prin0i i comunica-pile grele §i banii putini, ducele de Burgundia tre-buind sa imprumute de la bancherii din Paris pentrurascumpararea fiului ei erau maltratati pentru ca stri-gatele lor de durere sa ajunga acasa §i rascumparareasä vie mai curind. Multi dintre ei au 0 murit intre pa-gini. 0 mare nenorocire i o mare ru0ne S-ar credeca in Paris, cind s-a aflat despre a§a ceva, a fost unstrigat general de durere, ca §i-au acoperit fata cu totii.Daca deschide cineva, insa, pe Froissart 1, va vedea ve-nind din Orient un cavaler, Jacques de Helly, care luaseparte la lupta de la Nicopole. I se pun mai multe intre-bari. Arata faptul : cea mai mare parte din cavaleri sintin robie ; acei cari nu se puteau rascumpara au fostmacelariti, taiati in fata sultanului ; nemaiputindu-sestoarce nimic de la ei, nu mai aveau nevoie de din0i 1Dupa ce lumea s-a incredintat ea' sint adevarate acestegrozavii, ce a simtit Froissart, o spune : Il étoit en cemonde bienheureux quant ii avoit été a une telle journéede bataille et qu'il avoit la connaissance et accointanced'un si grand roi mecréant que ce Amurath-Bacquin" 2.Incintati cu totii ea au avut un prilej ca acesta 1

Se zice, de obicei, ea acest razboi a avut o faza bur-guncla. Unul din principii Casei de Franta, Filip deBurgundia, caruia tatal sau, mo0enitor al lui Filip deRouvre, Ii daduse acel apanagiu, a ajuns sa fie §i mo§-tenitor al Flandrei prin sotia lui. In lupta de la Roose-becke (1382) toata cavaleria Ii ajutase sà supuie pentrusocrul Inca in viata, contele Louis de la Male, cerbicoaselecraw flamande. i, o data ce avea aceste douà teritoriilotaringiene i atitea legaturi in Franta i atitea mijloace,aceasta 1-a 0 facut sa se gindeasea la putinta de azdrobi cu ajutorul englezilor regalitatea franceza. Adeca,pe cind inainte regalitatea franceza tindea &are Rin ca

lean Froissart (cca 1337-1404) cronicar si poet francez, reprezentantal istoriografiei nobiliare. Cronicile sale cuprind perioada 1325-1400.

Era pe aceaitil preafericiti lume cind a fost la o asemenea zi debItIlie §i a cunoscut i avut a face cu un atit de mare rege p3gm caAmurath-Bacquin (fr.).

298

!

r

sa"-§i anexeze teritoriile lotaringiene, alsaciene, flamande,acum teritoriile acestea de la Rin tind ele, printr-o reac-tiune fireasa, sg.-§i anexeze teritoriile de la Vest, carese tin de coroana Franciei. Acum, de la 1380, pe tronulFranciei era Carol al VI-lea, fiul lui Carol al V-lea.Si el se distra : §i inainte de nebunia lui a innebunittot fiindcà s-a distrat prea mult §i. in toate domeniile§i dupa nebunie. Se distra §i familia lui, §i unchii lui,ducii de Burgundia, de Berry, de Bourbon, §i fratele lui,Ludovic d'Orléans. Distractii, care, ea toate distractiile,se puteau termina cu lucruri tragice. S-a intimplat ca.'fratele lui Carol al VI-lea, Ludovic de Orleans, a fostomorit, in 1407, de partidul burgunzilor", les Bourgui-gnons, §i s-a intimplat cil ducele de Burgundia, fiul luiFilip cel IndrAznet, Joan fka.' Fria a fost, la rindulsau, omorit la Montereau (1419), ca rAzbunare pentruomorirea lui Ludovic. Casa d'Orléans duce lupta §i maideparte, formind partidul care se zicea al Armagnacilor,dupä cutare mic senior, Bernard d'Armagnac, pretinsdescendent al vechilor duci de Aquitania, care a vrutdoar sa.' faca." o campanie in Italia.

Atunci se amesteca din nou Anglia. Se va zice : ocontinuare a politicei engleze. De loc. In Anglia se pe-trecuse o revolutie. Ricard al II-lea, nepotul §i succe-sorul lui Eduard al III-lea, fusese depus §i omorit ininchisoare. Urma§ul lui, Henric al IV-lea, cel dintii regedin Casa de Lancaster, ?yea nevoie de consacrare ; elera dator sà-§i arke destoinicia. Ii trebuia un razboi, §iunde sal-1 facai ? Acolo unde se fac ràzboaiele : in Franta.L-a inceput fiul ski, Henric al V-lea, care, biruind laAzincourt, s-a a§ezat ca vicariu in Franta. Putea foartebine s'a.' se Lea rege, dar el n-a vrut sä fie decit vicariual regatului. Lu.ase, conform tratatului de la Troyes, din1420, pe fata regelui Carol al VI-lea, pe Ecaterina. Re-gele era nebun, regina Isabela de Bavaria, despretuitä §iincapabilà. Delfinul, un principe care nu se distinseseprin nimic, in imposibilitate de a conduce o luptä.

Si, atunci, Henric, in calitatea aceasta de regent, desot al mo§tenitoarei regatului, a administrat tara. Peurrna, fiul lui, Henric al VI-lea a fost proclamatinch' in leagän, bunicul sail regal murind la 1422 §i

299

rege al Franciei, si rege al Angliei. Dar nu fiinda erafiul cuceritorului englez, ci fiindcä mama-sa era fiica luiCarol al VI-lea ; o mostenire cuveniti lui prin descen-denta normall, legitima. Caci eine ar fi indraznit pevremea aceea sä rupg un singur colt al unei legitimitati,care, o data ce s-ar fi produs aceastä atingere, s-ar fisfisiat de la un capat la altul ?

Desi, deci, se amesteca Anglia in acest razboi, desibiruieste in lupte ca acelea de la Azincourt, Crevant(1423) si Verneuil (1424), in care avem a face doar cuciteva mii de oameni, de o parte, §i alte citeva mii, departea cealaltä, aceasta nu decide. Crede, oare, cinevaca s-ar fi ridicat asa de usor Franta la 1429, cu Ioanad'Arc, despresurind Orleans, conducind regele cel drept

iubit la Reims, liberind teritoriul francez pina la acelBordeaux, supus atita vreme stapinirii engleze sau, maibine, dinastiei engleze, dacà ar fi fost vorba de distru-gerea unui lucru consolidat, cu constiinta consolidat ?

Nu, de la un capat la altul n-avem a face decit cuultimele manifestari, cu atit mai zbuciumate cu cit tre-buiau sa dureze mai puting vreme, ale unei clase care§i-a pierdut masura, am zice : pierdut sarita, fiindcaprimejdia de moarte o astepta. Toate societatile rnintuienu, cum crede cineva, printr-o epuizare adormita, ci prinextraordinare zbuciumari, care, pentru un observatorsuperficial, ar 'Area ea sint semne de o vitalitate extra-ordinara si care nu sint cleat premergatoarele unui sfir-sit .apropiat. Asa a fost pentru cavaleria aceasta pentrucare steagul supt care lupta n-avea nici o importanta,schimbindu-se cind supt unul, cind supt altul, cum vafi si pentru societatea de curte franceza inaintea revo-lutiei celei mari.

In aparenta, aceasta lume o ducea foarte bine. SAne uitam putin la biografia lui Froissart. El este clerc,ceea ce inseamna nu numai un cleric, dar i profesor, §i

300

si

cronicar, si poet, intr-un cuvint : un intelectual". hipetrece tinereta cu sotties" 1 §i traités amoureux" 2.A fost foarte multä vreme un intim al curtei engleze.Scriitorul acesta, ga de francez prin spiritul san, princare putem vedea mai bine jocul de lumini si de umbreal cavaleriei franceze in secolul al XIV-lea, si-a petrecuttoata tinereta si o mare parte din barbatia sa prin An-glia, si el, ngcut la Valenciennes, n-a socotit-o aceastaca o tradare de tara. Si cum putea s-o considere astfel ?Regina Angliei era Filipa de Hainaut, franceza de celmai bun singe. La curte se vorbea frantuzeste, datinileerau franceze. Daca regele Angliei ducea un razboi con-tra regelui Scotiei, el trimetea pe continent, la un cu-noscut, sa-i capete citeva sute de cavaleri francezi, carierau apoi rasplatiti si trimi§i acasa. i nimeni nu vedeain aceasta nici parasirea unui steag, nici calcarea uneidatorii nationale. Cum lumea de la curte in veacul alXVIII-lea era internationala, acelgi om putind face ace-lasi lucru, in acelegi imprejurari, cu acelgi succes, laParis, la Stockholm si la Petersburg, tot ga, in secolulal XIV-lea cavalerii acestia erau internationali, avind unscop de distractie, de glorie si de cistig, care trecea din-colo de hotarele nationale, cu atit mai mult cu cit acesteho tare nici nu erau definitiv trase.

Froissart arata cit de mult era iubit de toata lumea,regi, duci, terani, cavaleri : tous autres seigneurs, rois,ducs, comtes, barons et chevaliers, de quelque nationgulls fussent, m'aimoient" 3. Pinä la moartea sa, sau celputin pina a lasat condeiul din min5, Froissart a avutexact aceegi situatie de absoluta indiferenta nationaläfatà de tot ce se petrecea in juru-i. Pe dinsul il interesauloviturile cele bune, si atit Loviturile cele bune pe carele da un francez impotriva unui englez ? Norocul in-dividual al francezului I Dar le da un englez unui fran-cez ? Tot atita noroc, dar tot individual, din parteaenglezului I

1 Comedii satirice (fr.).2 Tratate de dragoste (fr.).3 Toti ceilalti nobili, regi, duci, conti, baron! §I cavaleri, de mice

nem sal fi fost, nal iubeau (fr ).

301

Ca sa-si dea cineva sama de natura acestor petreceriin mijlocul razboiului, care, de altminteri, era asa dedes intrerupt, incit istoricii vad numai fazboiul, iar oa-menii de atunci vedeau in cea mai mare parte numaipacea, sau ceea ce se intelegea in vremea aceea prinpace, iata un caz. Carol al VI-lea, tinar Inca, inaintede nebunie, face o mare calatorie in Sud pentru dis-tractie. Pe drum intilnWe la fiecare pas abuzuri caresint savirsite de care reprezintantul, agentul de afacerial unuia din unchii lui, ducele de Berry. Il da in jude-cata pe acest agent, il condamnä si-1 arde ca pe uneretic. Un act de dreptate, ar zice cineva : iata un regetinar, plin de sentimentul justitiei, care, in loc sä seocupe de lucruri frivole, se duce acolo unde vede caeste suferinta poporului, cauta pe vinovat si nu-1 crutä.Nu, si aici era o distractie.

Se merge mai departe. La Montpellier e o primirestralueità de care les f riches dames de Montpellier" ;gratiile acestor doamne ii sint asigurate : tant fit leroi gull aquit des dames de Montpellier et des de-moiselles grands graces". Visa, zi de zi, cintec, dant,betie : ravant danses, caroles et soulas tous les fours,et toujours a recommencer". Se faceau, pentru placereacurtii, provocari la tournois, cutare intrebind cine vreasa se prezinte ca sa-1 usureze" (délivrer quelqu'un decinq pointes de glaive et de cinq de rochet")1 ; se pre-zinta o multime de lume, si straini, un englez, un ger-man pe care Froissart il numeste Herre Hance" si careera un Herr Hans".

La Paris, intre oaspetii obisnuiti ai regelui se vad omultime de printi straini. Unii dintre ei isi traiau togätinereta lor acolo. Printre luptatorii cei mai buni aiRazboiului de o suta de ani a fost regele Ioan al Boe-miei, din Casa de Luxemburg, din care era si mamalui Carol al V-lea, care a stat in Franta pina la sfirsit ;desi orb, s-a luptat harnic impotriva dusmanilor priete-nului sail, rudei sale, regele Franciei, si chiar fiul sail,viitorul imparat Carol al IV-lea, a luat parte in toata

' Si u§ureze pe cineva de cinci irnpunsfituri de pale§ §i de cinci delance (fr.).

302

tinereta sa la razboaiele si petrecerile armatei si curtiifranceze. Regina insasi era o germana, Isabela de Ba-varia, care venise la patrusprezece ani fara a sti fran-tuzeste. Si erau la nord-ost anumite regiuni care, pevremea aceea, pastrind caracterul lor politic german,faceau parte din lumea sociala si culturala franceza :dincolo de Hainaut si Brabant regiunile Terilor-de-Jos,Olanda, Zelanda etc.

Revenim la marile petreceri ale curtii. Regele Carolal VI-lea era sa arda ()data intr-una din cele mai ca-racteristice petreceri de acolo. S-a dat un bal mascat.Lumea nu stia cine este in grupul de salbateci care anavalit deodata in sala. Deoarece pe vremea aceeatravestirile se faceau in conditii tehnice foarte proaste,s-au imbracat salbatecii", cu insusi regele-n frunte,in niste camasi unse cu pacura. Ordinul era sa nu seapropie nimeni cu facla prea aproape de ei. De curio-zitate, chiar fratele regelui, Ludovic de Orleans, s-aapropiat insa si a aprins camasa unuia. In torturi inspäi-mintatoare au ars o multime din ei, iar regele a fostluat de o ruda femeiasca, care I-a inväluit in fusteleei, si in felul acesta a scapat de o moarte sigma' si in-grozitoare.

Cu ocazia mortii-acelora cari nu participat la aceastapetrecere se releveaza unul, Henri de Guisay, care re-prezinta cavaleria decadenta si supt alt raport decital petrecerilor. Acesta avea obiceiul sa trateze oarneniicari erau supt el ca pe niste cini ; ii silea sa si latresupt loviturile lui de picior si intepäturile cu pintenii.Era o adevarata banda de asemenea nobili. Pe la 1380avea o mare reputatie in Franta Amérigot Marcel,cavaler si hot de profesie. Sta la pinda si ataca pe drumpe oricine trecea, in special pe negustori. Intr-un rind,ataca o ceata, une route" de citiva negustori veninddin Montpellier, din Narbonne, din Limoux, dinFougans, din Béziers, din Toulouse si din Carcassonne,cu postavuri de Bruxelles sau de Moiltier-Villière, saucu piei de la bilciul de Landit sau cu mirodenii de laBruges, ori cu matasarii de Damasc sau de Alexandria.Ii prinde pe toti, ii dezbraca de toate marfurile bor.

303

De obicei. cine vrea sä freacA trebuia sä se rAscum-pere, cum era cazul, mai tirziu, cu drumetii cari mer-geau in umbra castelelor de pe malurile Rinului.Teranii din imprejurimi trebuiau sl-i dea toatA intre-

-tinerea : griu, ovAz, fAinA, yin, boi, oi grase, pui. Ase-menea briganzi nobili erau i imbracati ca niste regi" 1.Nici unul nu cerea platA, fiindcl fiecare-si ingrijea desufletul lui. Li se zicea : les aventureux". Banda afost risipità, dar s-a refacut imediat. Numai cind ajun-sese cu totul intolerabilA, Amérigot Marcel fu decla-rat traitre de la couronne de France", trAdAtor, hi-dean. S-a adunat o armatA' impotriva lui ; un an de zilea tinut lupta, i dupal aceea numai 1-au prins i 1-aucondamnat la moarte.

Aceasta era societatea francezA care facuse Räzboiulde o sutd de ani. Dar, se va zice, pe sama cui toatelucrurile acestea ? Pe sama oraselor si pe sama te-ranilor. Dar orasele i eranii primeau, oare, aceastäsituatie ? Uneori o primeau, dacA nu erau organizatiintr-o corporatie, care sii comunice in fiecl.re moment,care sa' poatà lua hotArin unitare. Puterea cavalerieiera aceasta, ca imensul ei corp, oricit de räschirat, oricitde supOat pe anumite locuri, cu toate aeestea avea unsentiment comun, si din el putea sal piece o singurà ac-tiune. Impotriva cavaleriei nu se putea propti cu succes

nimeni. Regalitatea fusese anexatà la cavalerie, in-trebuintata pentru cavalerie, confiscatà de dinsa. Rega-htatea lui Ludovic al IX-lea, care domnea prin sfm-tenie, regalitatea lui Filip cel Frumos, care biniia pnnistetime i constiintà de dreptate, decAzuserA treptatpentru a se ajunge la regi de acestia nebunateciinainte de a fi nebuni, cari intelegeau toatà viata ca

I Gouvernés et etoff es comma des rots." Quand nous checauchions,tout le pays trembloit devant nous ; tout était nbtre, allant et retournant."Vie bonne et belle 1" (N.a.) Dichisiti i irnbracati ca niste regi. Cind tie-ceam calare, totul era al nostru, i la dus, i la linors. ViaS buniifrumoasil. I (Fr.)

304

Inca

1.111 §ir de petreceri destrabalate pentru ei Inii i pen-tru toti cei din jurul Mr.

In ce priveste Biserica, e 'papa de la Avignon, caretraieste cum traia toata lurnea, care se ingrijeste nu-mai de veniturile sale, care n-avea nici cea mai micaconstiinta de demnitate si de autoritate fata de cava-leri. Carol al VI-lea a fost i la Avignon, unde s-aintilnit cu papa Clement al VII-lea ; i supt ochirpapei, fara ca el sa proteste cit de putin i Para' caacestalalt sa aibl constiinta c savirseste un lucru ne-cuviincios, s-au repetat petrecerile de la Montpellier.Inaintea regelui au iesit les dames et les demoisellesd'Avignon". Si regele se folosea de faptul ea nu maiera un singur papa, ci doi, unul la el acasa, inAvignon, unul la Roma, ales fiecare de cite un grupde cardinali, dupa moartea lui Grigorie al XI-lea (1378).Si, daca nu-i convenea papa de la Avignon, se puteaustabili legaturi cu cel de la Roma. Cronicarul spune :Biserica nu e a unuia singur", l'Eglise n'est a un".

Se cerea retstabilirea unitatii bisericesti. La 1379,Carol s-a intilnit pentru aceasta cu Venceslas, regelegerman, la o mare adunare de la Reims. Strasniclpetrecere i atuncil In fiecare zi se dadeau pentrugermani zece butoaie de scrumbii si opt sute de crapi,si cronicarul spune ca germanii sint de firea kr asprisi grosolath, afara de cistigul lor, la care se pricepbine", les Allemands de nature sont rudes et de grosengins, si ce n'est au prendre a leur profit ; mais ace sont-ils assez experts et habiles". Toata BisericaFranciei staruia sa se adune un conciliu general prin-tr-un Philippe de Mézières, printr-un Jean Gerson, prinmarele Pierre d'Ailly, principalii reprezintanti ai car-turariei bisericesti, considerind pe papii rivali ca peniste elemente provizorii, compromise, discreditate, caretrebuiau inlocuite, pentru ca apoi conciliul general sareformeze Biserica, alegind alt papa. Ba, intr-un moment,papa, care nu vroia sa cedeze, a fost asediat la Avignon.

Prin urmare, nu Biserica sta in calea acestei societati,furioasa in destrabalarea ei. Atunci i-au stat in calealtii : burghezii i eranii, fiecare pe drumuri deosebite.

20 305

Inca de la inceput, legaturile cu Anglia si cu Flandraau dat oraselor franceze un curaj pe rare nu-1 avuserginainte. In Anglia exista de mult Parlarnentul, i atuncis-au gindit burghezii de dincoace cg mgcar in provin-ciile care fuseserg odatg in minile englezilor, ca Nor-mandia, ar fi bine de s-ar putea introduce, pentru ascgpa lumea de prea multe i nedrepte impozite : sub-sidii, gabele, ajutoare, focagii fouages dijme, trei-zecimi tresimes" ceva ca o institutie parlamentarg.De aceea, la 1347, Normandia cere o administratie lo-call i o administratie centralg pentru toatg provincia.La 1355 se acordg statele generale, dar acestea nu sintca acelea de pe vremea lui Filip cel Frumos : nu yinnumai nobili, ci vin j burghezi ; vin, mai ales, bur-ghezi. Doar nobilimea fusese atrasá intreagg in aceastgcavalerie neastimpgratd, ea era solidar responsabilg curegele pentru reaua administratie. Ea nu insemna unfactor independent, nevinovat, pe care sà se poatg spri-jini opera de reforme in viitor. Statele generale ale luiFilip cel Frumos, care i-au dat autoritate in lupta cupapa, erau clericii i nobilii ; statele generale de la 1355sint, inainte de toate, orasele. De aici räsare turbulentapersonalitate, ducindu-si agitatia ping la trgdare, a luiEtienne Marcel, prepositul negustorilor din Paris, care,puind mina pe administratia orasului, s-a inteles cuCarol de Navara, cu Anglia, si la urma urrnelor a fostomorit de cineva ca i dinsul, care reprezinta aceaconstiintà pariziang rarnasg credincioasg regelui Fran-ciei. Totusi, izbuteste a se impune la grande or-donnance" : cu trei state generale pe an, adevgrateparlamente, cu noi reformatori generali ai regatului",cu un consiliu regal schimbat, cuprinzind in el, cuaceeasi proportie, oameni din alte clase i elemente dinburghezie.

Si, ca sa vadg cineva cum se simtea burgheziaaceasta ceva mai tirziu, la 1380, iatg Ulgrturisirea luiFroissart : Burghezii din Paris cer, dupg lupta de laRoosebecke, sà se lepede regele de petrecerile salezgdarnice, din care fgcea prea multe, care nu se potri.

306

veau cu un rege al Franciei" 1 $i adaoge cronicarulca, daca 1.a acest bal ar fi ars regele, n-ar fi scapatpicior de cavaler.

Cu citiva ani in.ainte, tocmai cu ocazia expeditieidin FIandra, se rascoalä orasul Rouen, din cauza im-pozitelor multe. $i cronicarul adauge cä s-au bucuratfoarte cei din Paris ca cei din Rouen au inceput",quand cheus de Paris ourent nouvelles que cheulz deRouen s'estoient revelles, ils en ourent grand joye pource gulls avoient commenchié". S-au adunat si s-auinarmat 20 000 de oameni cu treizeci de mii de zale,in frunte cu Nicolas le Flamand i cu Jean le Mercier,om cu cunostinte mai inalte, advocat din Paris. $icronicarul spune : E de crezut cà toata nobilimea arfi fost ucisä i prapadita in Franta ca i in alte teri,

ar fi fost un lucru mai mare si mai grozav decitrascoala teranilor", on petit bien croire et imaginerque toute gentillece et noblece euist este mode etperdue en France et tant bien ens es autres pais ; neli Jacquerie ne fu onques grande, ne si orible queelle euist este". ik§a s-ar fi intimplat daca rascoala arfi invins la Roosebecke. De aceasta era pregatita : casa se impotriveasca regelui. $i cronicarul spune ca : liintrase dracul in cap sä-i omoare pe toti cavalerii",et leur estoit ii diables entrés en la teste pour toutochire". El, cavalerul, striga cu indignare contra go-lanimii trufase crapind de bine, cu capul umflat",orgilleuse ribaudaille, plain de grent bonbant, lateste enflée".

S-au luat insa, masuri mad : s-au smuls din titiniportile Parisului, s-a interzis inchiderea strazilor cu Ian-turi, s-au cerut sume mad de rascumparare de la fie-care dintre cei mai bogati. Nicolas le Flamand si JeanIe Mercier au fost cond.amnati. Burghezii din Paris s-austrins in junil lor i plingeau. Cea mai mare parteplingea pentru dinsii", la grigneur partie ploroit pourlui". Sint lucruri de constiinta care nu disnar rapede.

Qu'il se retrait de ses feunes huiseuse et que trop en faisott etavoit fait, lesquelles ne appartenoient point a. faire a un rot de France."(N. a.)

20 * 307

.si

5i, in faza din urma a razboiului, s-au ridicat macelariidin Paris, si o bucata de vreme ei au dispus de oras,dindu-1 ducelui de Burgundia si prefacind cetatea lorintr-o adevaratä republica, asemenea cu aceea careva fi la 1793.

Dar, in ace1asi timp, se misca si teranii : vedem infata noastra pe Jacques Bonhomme, tipul rasculatului,in zilele Jacqueriei", supt Joan cel Bun, regent hindprincipele Carol. E reprezintantul celei dintii constiintisociale, indignatà, setoasa de razbunare, a teranimiifranceze. Toata lumea o calca in picioare ; tot ceea cemunca ei agonisise era strivit de trintorii razboinici aisocietatii. S-au distrus deci castele, s-a omorit o mul-time de lume si a trebuit o adevarata bale de singe, cuturbatul Carol cel Rau in frunte, ca sa se mintuie cumultimea aceasta exasperata. Insa cind o clasa socialase manifesta in forma aceasta, zguduind insasi temeliaunei societati, aceasta nu inseamna ca nu este capabila,pe linga violenta partii negative, si. de sublirnul partiipozitive din psihologia sa. Omul invie cu partea sarea, ca si cu partea sa bung. Deoarece minia se cheltu-icste in.ainte ca entuziasmul sa devie o fortà, intii sintmanifestarile furioase ale miniei, pentru ca pe urma sase vada tot ceea ce poate da ca farta avintul construe-tiv, liberator si. intemeietor al aceleiasi energii, o datatrezite.

Jacques Bonhomme, la 1355 ; la 1429, Jeanne d'Arc,teranca ridicata din satul ei, fail nici o cunostintä decetit, de scris, de lucrurile lurnii, prinzind totusi ininstinctul ei elementar ceea ce intreaga societate nufusese in stare sa prindil. Fiindca toata carturaria uneisocietati inseamna si valoreaza printr-un singur lucru :prin putinta de a pune la indemina oricui toate lucru-rile cistigate, pentru a servi nevoile momentane siimediate ale societatii. Indata ce carturaria se supra-pune acestor nevoi de viata, inabusindu-le, in loc sa seinarmeze cu o splendida zale, gata de lupta, si in stare

808

sA facä dreptate, se petrece acest lucru : instinctul seridicl in forma sa simpla i sAvir§e§te el, dintr-unsingur gest, ceea ce toatà cOrturaria §i toatä organizatiapolitic5, insträinatà de necesitatile elementare ale so-

n-a fost in stare sal indeplineascO.De aceea Franta a fost liberatà prin Ioana pOstorita.

IPF 217-238

death,

0 NOUA REFORMA POPULARA CARE A RAMASUNA CONFESIONALA : LUTHER

Ceea ce hotare§te In personalitatea lui Luther §i-ida insemnatatea nationala i de istorie universala ecaracterul lui reprezintativ tiirlinesc, popular.

Fiu de miner de la Eisleben, dintr-o familie caren-a cunoscut niciodata viata de ora§, a crescut in acelmediu in care se ive§te in al XV-lea veac poezia popu-lara §i tot ce se mai tine de dinsa, legende, obiceiuri.De-a lungul vietii lui intregi el va purta aceasta hoed-ritoare pecete initiala.

E ceva taranesc in toate manifestarile puternicei luipersonalitati masive, aspra, rudd, in care fineta e maimult aplecare spre gluma, aa ca la el acasa, intre ailui. Intreaga lui opera Iiterara, care nu e cu tradu-cerea Bibliei cu tot, dupa zecile de interpreti obscuride la husitism incoace decit o arma de lupta impo-triva aparatorilor vechii credinte, e intiparita de acestcaracter care-i face §i originalitatea, §i farrnecul. Defapt, el nici n-a tradus Scriptura, acq cum se intelegeastdzi o asemenea misiune, ci a prefacut-o, a adoptat-o,a nationalizat-o, vulgarizind-o, trivializind-o uneori, alte-ori ridicind-o, dar pe acelea§i cdi ale spiritului popular,neinfluentat de cultura : el a facut dintr-insa ca o nouaopera de pus alaturi Hugh* productiile inse§i ale poporu-lui. Prefata lui, un indreptariu pentru mice traducator,de oriunde, in orice vreme, arata cum s-a trecut pestelegatura de fraza a originaluIui, care nu s-ar fi pututstramuta fall a face sill sufletului german, pentru a secauta expresia potrività, expresia unica, adecvata, dingraiul insu§i al poporului, din vorba mamei in cash',a omului de rind in viata, in gura caruia trebuie sa tetot uiti". Ave Maria gratia plena, a salutarii arhanghelu-

310

lui cAtre Fecioara, a devenit astfel la dinsul formulade bung intimpinare, plina de iubire, a sateanului :Gott gruss dich, du, liebe Maria". Si el adauga : Nustim daca vorba «Liebe» se poate rosti asa de mult dininima cu atita deplinAtate in latineste sau in altalimba, de sa patrunda i sa sune acolo, in inima, printoate simturile, asa ca in limba noastra".

CuvintArile de dupa masa, Tischreden, ale acestui amvoinic, gras, sanatos, bucuros de viata, de oaspeti, depetrecere, ca un mester dupa munca lui cea grea dintimpul zilei, ca tatal sàu, minerul, la iesirea, sara, dinmina de carbuni, sint pline de vorbe tari, de criticeadesea din topor, de jocuri de gind si de cuvinte carenu par, desigur, sa vie din cea mai aleasa societatede intelectuali pe cari i-ar preocupa probleme abstracte.Ideile se intorc in lumea concreta din care, printr-o in-treagA operatie de rafinare a mintii, sint scoase.

Si, in sfirsit, acelasi ton 11 au si pamfletele lui, brosu-rile de razboi, uneori impodobite cu desemnuri ale pieta-rilor celor mai mari din aceasta vreme, ele care raspin-deau pretutindeni desfiderea, amenintarea, pedepseauridicau in picioare o lume intreagA, impunind tacere re-gilor i facind pe sefii catolici ai Bisericii germane sa seplece adinc inaintea reformatorului. Niciodata chiardaca Luther ar voi-o improscatura de stil virulent,figura provocatoare, dirzul atac salbatec nu lipsesc dinele. Nu in zadar a fost tradusa in acelasi secol de uncontemporan al reformatorului, caricatura epica, maretde triviala, a lui Rabelais, si el preot, paroh la Meudonal sau ; in Luther el insusi, in fapta i scrisul sau este,de la un capat la altul, ceva pantagraelic".

Altfel nici n-ar fi fazbit gindul lui. Ce farmec poateavea pentru multimi inculte sau abia atinse de o slabacultura literara, ca aceea din tovarasiile de mesteri aleMeisterstinger"-ilor o discutie despre autenticitatea bi-blica, despre valoarea scrierilor sfintilor parinti, pentruelaborarea dogmei, despre mintuirea sufletului omenescprin credintA, cum spune Sfintul Augustin, ba chiarprintr-o predestinatie anterioara credintii insesi, maimult decit prin fapte Ceea ce a rascolit lumea, ceeace a trezit si a mentinut pe aderenti, ceea ce a incal-

311

lf1

I

zit multimile, pina la cea mai fanatica lupta, pe drumulfixat de Luther insusi sau pe acela descoperit de pro-pria lor pasiune, intetita i exasperatA, nu era ideea,conceptia, nu era ref orma, ci stilul, forma, tempera-rnentul. Un magic temperament, bogat in fluidul carecheama' pe oameni la tovarasie, la sfortarile comune,la jertfele facute impreuna. $i aceasta pentru cà in omnu era nici un element care sA nu fie de cea mai auten-tica provenienta. populara. Poporul se recunostea, el sevedea pe sine, in impunatoarea figura' a luptatorului pecare si-1 punea in frunte 'fAra sa poata crede caprintr-aceasta ii dá un stapin de care nu simtea ne-voie i pe care nu 1-ar fi suferit altfel.

$coala pe care a facnt-o, universitatea studiilor sale,la Erfurt, universitatea lectiilor sale de fizica (I),de dialectica i teologie n-au avut nici o influentdasupra esentei insesi a sufletului sau. $colile inaltedin Germania create de printi, pentru faima numeluilor, pentru a raspunde creatiunii analoage a unui rival,indiferent de numarul studentilor, de valoarea profeso-rilor, de programul de studii, aceste scoli n-aveau nimicdin insemnatatea idealä, din calitatea luptatoare a ase-zarnintelor analoage de aiurea, din Italia, dar, maiales, din Franta, care obsti" de cercetare a credin-tei intii, a adevarului pe urma avusera o dezvoltareproprie, ca niste creatiuni spontane, independente, cuorigini i inte deosebite, ale evului mediu. Pe cinduniversitarii" francezi din generatia lui Jean Gersoin1,a lui Thomas a Kempis 2 adusesera, prin predicatiascrierile lor, marea miscare a spiritelor catre acea re-formatie a bisericii, in capul i in membrele ei", carea dat seria intreaga de conoilii ecumenice, la Constanta,la Basel, la Florenta ; nici un nume i nici o fapta de

Jean Charlier, zis Carson (1362-1428) teolog, canceler al Univer-sititii.

Thomas Ilemerken, zis a Kempis (1379-14714 scriitor misticgerman.

312

xi

Insemnatate pentru dezvoltarea culturala i politica. aEuropei nu pleaca din universitdtile germane.

Ceea ce se cultiva in ele mai mult era studiul filo-logic al izvoarelor si interpretarea lor dialectica.Luther se resimte de aceastä tendinta exclusiva. Pe ovreme cind ochii tuturora se indreptau cum se in-dreapta azi asupra unui mare duel oratoric in Parla-ment, in jurul unei chestii nationale sau socialeasupra propunerii, apararii i atacarii de teze", cindun Eck, calugar dominican, ajungea prin maiestriascrimei sale cu argumentele, prin dibacia feinte-lor" sale si prin neasteptata, fulgeratoarea energie airnpungerii, una din celebritatile timpului, Luther afost cum trebuia sd fie pentru succesul misiurnisale un mare dialectician. A tinut piept lui Eck

sa-i ierte acestuia momentele fericite aleasaltului sat', la Worms unde totusi, la capatul in-tregii expuneri, taranul saxon a fost acela care a rostitmemorabilele cuvinte : Hier stehe ich. ich kann nichtanders. Gott helfe inir, Amen l" (Aici sint. Altfel nupot. Dumnezeu sa-mi ajute, Amin 1") inaintea impa-ratului si a fruntasilor imperiului ; el a convins, prinmestesugul sail de argumentare limpede, plin i im-presionanta, pe atitia cari erau preveniti contra lui ;in sfirsit, cind curentul lua directii gresite, periculoase,marea lui propovedanie de opt zile a fost aceea care aoprit pe fanatici, ca i pe tulburatorii de meserie inopera lor de distrugere a monumentelor materiale incare cu glorie artistica se intrupa catolicismul.

Filologul nu traia in el cu mai putina putere decitdialecticianul, filologul care, inainte de adeviir, cautiiautenticitatea. De fapt, o grip filologica stä la insi-isibaza act-iunii sale. Papalitatea trecuse dincolo de mar-ginile fixate prin carte, prin cartea de temelie, sigura,revelatä, dincolo de care nu poate fi, daca se creeazaceva nou, fie si de sfintii parinti, decit ratacire ome-neasca. Papa nu trebuia sà fie, la inceput, inlaturatdin fruntea societatii crestine, ci numai rechemat larespectul rinduirilor 1 sfinte, al caror sens trebuia fixat

1 Tipàrit : rinduritor.

813

fAräinsusi,

si,

o data pentru totdeauna, asa incit nimeni sa nu se maiindeparteze de la dinsul.

Astfel a fost omul. Fdrá patima de luptator i Paradorinta de martiriu. Nimic, macar, din neastimparullui Huss. Spiritul aventuros, de vitejie pentru vitejie,al clasei cavaleresti ce disparea ii era strain, i trebuiasà-i ramiie neinteles. Consecventa i taria de caracterchiar nu se intilnesc in masura pe care neaparat ocere eroul. Stirnit prin abuzul vinzarilor de indul-gente" pentru orice pacate, ale oricui, numai sa aibaLeon al X-lea 1 mijloacele trebuitoare constructiilor salede artil §i, nu mai putin, prin antipatia lui pentru domi-nicani, ca i pentru franciscani incultii calugari cersi-tori atirnind de un domn strain, urit de popor dincauza amestecului lacomiei sale Luther s-ar fi oprit,fara indirjirea prin opozitia provocanta a lui Eck ; cindRoma, prin saxonul Miltitz, oferi o intelegere, cindprotectorii fostului calugar augustin intervenira pentruo asemenea impaciuire, el se pleca dorintii lor, si nuo data a apucat el condeiul ca sl faca declaratiiledorite. Mai mult prin altii, un Karlstadt 2, agitatonil,un Melanchton 3, codificatorul, a mers reforma lui pecare el o urma in loc s-o conduca.

Unei asemenea fin Ii trebuia un sprijin. Nu-1 puteada clasa de intelectuali careia-i apartinea. Cind papaarunca asupra-i afurisenia, cel atins de dinsa avu cura-jul sa iasd in cimp cu actul pontifical si cu volumeledreptului canonic pentru a le arde. Dar tovarasii luierau doar studenti, citiva profesori, scriitori, prieteni,in afara de multimea care aplauda orice spectacol.

Nu se putea gasi un sprijin aice. Lumea muncitoarede la orase nu era nici ea in stare intrucit puteachiar sa-1 inteleaga a i-1 da. Oameni pasnici, de ofire inceata," deprinsi cu vechile legaturi, ascultatoride disciplina indatinata Papa era pentru ei un supra-veghetor care arata greselile, un Merker, ca la tova-

1 Leon al X-lea papg intre anii 1513 §i 1521.Andreas Bodenstein, zis Karlstadt (1480-1541) teolog protestant.Ftlip Schwartzerd, zis Melanchton (1497-1560) teolog german,

prieten en Luther.

814

1

1

rasiile de poeti-cizmari si barbieri, si catolicismul, o Ta-bulutur, un cod traditional care nu se poate desfiinta.Cel mult daca multimile atitate de Karlstadt desfiintara,la Wittemberg chiar, liturghia, arserà icoanele, sfar-mara statuile, izgonirà din manastiri pe calugarii carinu voiau sa se insoare miscare de iconoclastie noual,care se va intinde asupra intregii lumi catolice. La

-Zwickau, la Münster si aiurea un Thomas Münzeralt teolog invatat, care pretindea sa primeasca inspi-ratii directe din ceruri si sa Lea minuni pentru cauzain fruntea careia lupta intemeie salbateca erezie aanabaptistilor", cei de doua ori botezati, care aduseasupra unor intregi tinuturi din Germania toate groza-\dile razboiului civil. Dar nici cu unii, nici cu altii,pina la asemenea scene si la asemenea fapte, Luthernu intelegea sa mearga.

Erau teranii. De mai mult timp Inca, alaturi detovarasiile" provinciale in care se aflau oameni demai multe categorii sociale, ei legasera ligile lor tai-nice, de rasplatire, de razbunare, Bundschuh §i allele.Ca si la taranii francezi ai jacqueriei din veaculal X1V-lea, cu asa de strasnice manifestari, era inaintede toate pornirea spre dreptatea social% spre inlatu-rarea abuzurilor si curmarea umilintii zilnice si a mul-tiplelor suferinte. Cind se aflä 0 printre dinsii, multa-mita acelor aprige carti in graiul tuturora, care chemaula lupta contra apasarilor de tot felul, bisericesti simirene, ale clerului si ale seniorilor chiar, ca s-a ridicatun om pentru dreptate, sprijinindu-se pe adevaratulcuvint al lui Dumnezeu, care trebuie sa fie singuralege pentru oricine, ei pornira pustietoarea lor operade foc si singe. Luther se opri uimit inaintea ei. Lainceput nu-i fu cu putinta sa tagaduiasca, el, care dinrindul acestor oameni se ridicase si care, cu sufletullor, vorbea limba lor, ea' la Scripturd, in psalmul 107"asa zice. Dar apoi, cind furia populara nu se opri laglasul profetului, el arunca blastamul asupra uciga-torilor si pradalnicilor" tarani, pentru a caror pieireochiul lui nu varsa o lacrima.

Asa fiind, el inchina fapta sa principilor, carora lioferi paminturile, asa de intinse, ale Bisericii, reduse

315

la saracia apostolica, i, apoi, i dreptul de a hotartdupg exemplul lui Constantin cel Mare, asupra formeireligioase din statele kr : cuius regio, eius religio1.

Principii germani, electorii recunoscuti, consacratinumerotati prin acea zadarnica incercare de a organizain sens modern imperiul care a fost Bula de aur" alui Carol al IV-lea, nu voiau in ruptul capului sa pri-measca statul cel nou, dupg modelul francez, pe carear fi dorit sa-I intemeieze cezarii de la sfir0tul evuluimediu, suprimind pe cit era cu putinta localismul, cutraditiile §i tendintile lui. In zadar se incerca un nouReichsregiment i de u§uratecul Maximilian, la sfir0tulveacului al XV-lea. Electorii de Palatinat, de Bavaria,de Saxonia, de Brandenburg, printii din Hessa §i aiu-rea, in marile feude de al doilea grad, nu intelegeausa se lase tratati aa cum vecinul i, intrucitva, prinaderenta lui la imperiu, colegul lor Carol cel Cutezatoral Burgundiei fusese tratat, ping la ruing' §i moarte,de regele Franciei, Ludovic al XI-lea. Statului germanunic, care ar fi fost impodobit cu coroana imparg-teasca, ei continuau sg-i opuie statele lor multiple, carenu erau de altà esenta, tot modernd si tot strdind.

Dar pentru a-i irnpiedica i pe din0i de a gusta bine-facerile absolutismului organizator intervenea vecheadating a impärtirilor, peste care nu se ridica un simtdinastic bine inteles i servit statornic. La fiecaretenire ducatul de odinioara se farimita pentru a sereuni, ori ba, bucatile lui dupa capriciul hazardului.Astfel s-a intimplat dupa moartea contra-imparatuluiRuprecht, in Palatinat ; astfel a fost cu mai multeramuri domnitoare i in Bavaria, de-a lungul intre-gului secol al XV-lea ; astfel a fost in Saxonia, unde,alaturi de Frederic cel Intelept, electorul protector allui Luther, era ducele Gheorghe, care nu o data astat impotriva tendintilor acestuia.

Cuius regio, eius religio ai religia locului de uncle Wi (lat.).

316

mos-

si

Singur electorul de Brandenburg face exceptie. Ceidoi Frederici, Albrecht Achille, Ioan Cicero, cei doiIoachimi §i Ioan Gheorghe, nu vor coroana imperiala,§i, daca primesc misiuni de cruciata, o fac numai intreacat, din fuga, cu tot felul de calcule, injghebindafaceri profitabile in drum, qi, mai la urma, numaipentru ca prestigiul rezultind dintr-o asemenea con-ducere sa nu fie al altuia.

Dar acest markgrafiat are un caracter particular.Nici o traditie dinastica nu leagd de trecut noua fami-lie domnitoare, nici un element moral comun nu existaintre domnitori §i supu§i, nici o misiune istorica nua§teapta, in acelgi timp, pe unul §i pe ceilalti. E pen-tru Casa §vaba de Zollern, pentru Hohenzollerni, ofundatie noua cu caracterul unei simple intreprinderi.Acest teritoriu de noua colonizare germana care eMarca trece de la vechea Casa ascaniana la imparatuldin Casa de Bavaria, care vrea sa faca din el o mo-§ie" a tamiliei sale, pentru ca, de acolo, prin acelegimijloace ale autoritatii imperiale, sä ajungg proprie-tatea, cu titlu de mo§tenire, a Casei de Luxemburg.Ocupat necontenit, de la un capat al Europei la celalt,cu verificarea §i innoirea pretentiilor Sfintului imperiu§i cu propriile sale aventuri, imparatul-rege Sigismundtrece Brandenburgul prietenului sau Frederic de Zol-lern, in forma, simulata, a unul zalog pentru suma,nu asa de insemnata, pe care, de la inceput, era hota-rit a nu o plati.

Hohenzollernii se vor instala aid cam asa cum greciidin Constantinopol se instalau daunazi in scaunele dedomnie din Iasi §i Bucure§ti, ori cum Duca-vodä cum-parase de la turci un colt de Ucraing pentru a-I gos-podari". Intregesc, rotunzesc, anexeaza. Casatoriile,aliantele li servesc numai pentru aceasta politica decomplectare §i sporire, dincolo de care nu vkl §i nuvoiesc sa vada nimic. Aparatori, o bucata de vreme,ai catolicismului, ei adopta Reforma numai in vedereafoloaselor materiale pe care ea li le poate aduce. Unuldintre ai lor, Albert, a §tiut ce face cind s-a prezintatintre candidatii la locul de mare-maestru al Ordinului

317

teutonic §i, dupà insu§i indemnul lui, Luther 11 invita,la un anume moment, sa secularizeze", in profitulramurii din Casa de Hohenzollern, pe care el o repre-zinta, Ordinul insu§i, cu vastele lui teritorii §i puterni-cele lui cetati, un adevarat regat, ca §i cum n-ar fi fostvorba decit de ogoarele §i. padurile unei manastiribogate.

Dar, ca sa aiba in chip durabil tot ce ii daduse omi§care nationala populara, pe care o prinsesera, oadaugisera mijloacele lor de actiune, indepartind-o dela chemarea ei adevaratd, care putea aduce a§a demari rezultate, principii, a§a de imputerniciti acuma,twbuiau sä infringa pe imparat.

Nu li-a fost greu s-o faca fata de unul din cei maimari stapinitori pe cari-i cunoa§te istoria, dar careacolo, in Germania, avea radacini a§a de patine *i deslabe, a carui intreaga activitate strälucita de cavaler,de cuceritor, de §ef de cruciata, de cezar romancel din urma uns cu mirul turnat de minile papeia ramas tot straina de materialitatea germang adesea,de sufletul ei, totdeauna.

Ales la 1519, contra francezului Francis I, care aveaacela§i drept de a se prezinta ca §i Luxemburgii deodinioara, contra lui Henric al VIII-lea din Angliacandidat mai mult de forma contra principilor ger-mani Frederic de Saxonia §i Filip de Palatinat, carinu doreau prea mult succesul lor, Carol de Austria,rege al Spaniei §i duce al Burgundiei, fusese infati§atca un principe de singe german, avind misiunea de asta in calea poftelor straine care ameninta libertatile"germane. 0 capitulatie de alegere" ca promisiunileducale" pe care le dadeau dogii Venetiei la alegerealor fagaduia säla§luirea lui in imperiu, reformareaacestuia dupa adevaratele lui interese, buna lui guver-nare §i improspatarea unui vechi §i mare prestigiu, a§ade scazut.

De fapt, acela care a luat titlul de Carol al V-lea,Quintul, nu indreptatea recomandatia cu care se pre-

318

zintase, §i el nu era sa indeplineasca, nu era sä cautemacar a indeplini opera ce i se atribuise.

German numai prin partea sa de singe austriac,Carol avuse ca bunica pe Maria de Burgundia, dinsingele regelui Franciei, §i numele lui era chiar acelaal Cutezatorului, strabunul. Mama viitorului imparat

al Cann tata e Filip Frumosul", de fapt frumosulfiu al cezarului Maximilian e Juana la Loca, fiicaregilor spanioli Ferdinand §i Isabela, acea printesaIoana, zisä Nebuna", pentru ca dupa moartea sotduiei s-a absorbit, cuprinsa de o melancolie fara leac,in sarcina lugubra de a-i pazi rama§itele pe care lefacea sa fie necontenit aduse dupa clinsa. Lipsit decre§terea parintilor, el a fast incredintat unor tutori§i guvernori straini, in cea mai mare parte burgunzi,ca Adrian de Utrecht, din care a facut un papa, §iseniorul de Chièvres, care-i era sfetnicul de capetenie§i in zilele alegerii la imparatie. In mediu flamand§i-a petrecut copilaria §i, cum era el tacut Impa-ratul Carol", spuneau ai lui, vorbe§te mai mult cuDumnezeu decit cu oamenii" rezervat, indiferent,chinuit de ve§nice ginduri, el samana mai curind cuun flegmatic burghez din Gand, avind §i fata acestuia,cu palida figura marunta §i parul ro§cat. Stia rau limbagermanä §i, odata, intr-o dicta, a cerut luteranilor sa-ivorbeasca §i sa-i dea memoriul lor in limba latina, pecare o cunoa§te mai bine.

De Germania nu i-a placut niciodata aceluia carea trecut de unsprezece ori marea, a trecut de zece oriin Spania, de patru ori in Franta, de §apte ori in Italia,de zece ori in Tarile-de-Jos, de clonal ori in Anglia §ide douà ori in Africa. Nu §i-a ales re§edinta pe care ofagaduise nici la Nurnberg, nici aiurea. Aparitiile luiin imperiu, unde-1 reprezinta un locotenent", unStatthalter in fruntea unui Reichsregiment de dauazeci§i doi de membri, au fost rare. Prezida diete uncle nuse putea face ascultat §i intimpina in afara de dinsele,dupa vechiul obicei al ligilor germane, rezistente pecare nu le putea strivi.

Un singur lucru-1 interesa pe dinsul in adevär §,i

intim, permanent §i adinc : mostenirea burgundli a con-

319

flictului cu Franta, pe care o complica o noua mo0e-nire, a lui Ferdinand Catolicul in Italia de Sud, inRegatul ,elor doua Sicilii. Acestor scopuri, care sintdinastice. li-a consacrat tot re era viu in fiinta sa. In-colo, Sfintul imperiu It licarea inaintea ochilor : cuincoronarea sa romana, cu expeditiile sale cruciates-a coborit de douä ori pe pamintul pagin al Africei

cu utilizarea puterilor germane pentru scopuri carenu erau germane.

Dar luteranismul s-a opus, protestind" la Spira,stabilinduli dogma la Augsburg, pentru a trece prinlegatura defensiva de la Schmalkalden 0, la capatulunui adevarat razboi, in care atacul neprevazut al luiMauriciu de Saxonia gramade0e pe imparat in Tirolulposesiunilor lui austriece, el impune Interimul de laPassau i pacea de religiune" din 1555.

Aceastä pace ii lasa pe reformati stApini peste totce cuceriserá, supt pretextul doctrinei celei noua, darpentru vechile lor interese. Statul modern este recu-noscut legal de imperiul care se duce. Caci imparatulCarol abdica iar, pe cind mo0enirea spaniola §i italianai-o ia fiul, Filip al II-lea, cea imperialà, la care tinemult mai putin, ramine fratelui, regele romanilor, demult ales, Ferdinand. Si acesta, cu urma0i lui austrieciMaximilian, Rudolf, Matthias, nu e decit prezidentul,din paminturile sale mai vechi, din Ungaria i Boemia,unde e ales ca rege, al unei vieti germanice, care apar-tine principilor, 0 in rindul Intli celor protestanti acaror majoritate e covir0toare, Bavaria singura, dinvechile ducate, raminind in catolicismul traditional.

Luther dormea de mult in cripta din Wittenberg.Opera lui, adetarata opera, pe care ar fi putut-o face,dincolo de o schimbare confesionala 0 de urmarile ei,netagaduite, pentru viata morala a poporului german§i a celor germanice de linga dinsul, aceea murise maidemult, in bratele dinastiilor. 5i spiritul german, o clipaliber, intra la o noua robie straing.

CFG 63-74

La Oxford, cu prilejul decern5dilidului de doctor honods causa,

1930 (colectia familiei)

a

t ,.

: ; 1 1. -

MÉLANGESOFFERTS A

M. NICOLAS IORGAPAR SES AMES DE FRANCE

ET DES PAYS DE LANGUE FRANcA

PARISLIBRAIRIE USIVERSITAIRE J. GAMBER

7, RUE DANT0X`,

1933

Mélanges offerls... Foaie(Biblloleca

de Ulla.Academici)

0 .

g

I.

7

.

VIII - PREZENTE IN COTIDIAN

21 - N. Iorga, Pagini alese, vol. II

CAIN, CAIN, CE AI FACUTCU FRATELE TAU AVEL ?

Multe urmari bune va avea petrecerea intre noi arornanilor de peste hotare. Cea mai insenmata va fiinsa, desigur, intelegerea adevaratului nostru rost.

Am fost, un timp, un neam de terani liberi, avindla indamina pamint destul, vite multe, toate binecuvin-tarile pamintului si ale cerului ; vitejia zbucnea de lasine din prisosul unei vieti multamite, ce se salrisluiain trupuri sanatoase ; biruinta o cistigam in chip firescprin buna fratie ce ne lega pe toti impreund, de laciobanul din urma oilor pand la maria-sa voievoduldin scaun.

Am ajuns apoi un nearn despartit in boieri i erani.Boieri deosebiti in mare parte de teranii supusi lor siterani ce-§i jeleau timpurile cele bune cind oriundeputeai sä tai o brazda, facindu-ti cruce numai, pentrua capdta indurarea lui Dumnezeu. Din ce in ce maimult s-au vtizut numai boierii ; ei au tras la dinsii bo-gatia, puterea si cinstea. Pentru dinii s-au minat tur-mele : in mina lor s-a strins toatil stapinirea si de ladinsii a plecat toata. puterea. Gilcevile dintre ei auinlocuit vechile razboaie cu strainul, si, pe cit netasera §i ne asigurasera acelea, pe atita ne-au injosit§i ne-au adus in primejdie acestea.

Insa, orieum, erau, totusi, legaturi strinse i adeva-rate mijloace de intelegere intre boier §i teran. $i unul

altul erau evlaviosi crestini, pe cari-i chema si-i sfa-tuia spre iubire i oameni i jertfa de sine aceeasibiserica. $i unul, i altul erau buni gospodari, cinstitifii ai pamintului, pe cari-i infratea aceea§i nemargenitaiubire pentru tarina hranitoare, mama neamului. Siunul i altul erau simpli §i adevarati romani, vorbindcu aceeasi putere i cu aceeas'i dragoste o singura

21* 328

inal-

§.1

limbä, o singura literatura, alcatuita intr-un grai pecare top ii intelegeau deopotriva.

A venit apoi navala datinelor Apusului. Boierimea atrecut la alai scoald : franceza, gerrnana. Tot s-a schirn-bat in ea ; gindurile ei erau acum neintelese teranuluipe care boierul sau nu-1 mai putea intelege ; limbainvatatilor se dezbinase de limba necarturarilor ; limbafrancezilor, plazmuitori ai societapi noua, gonea limbapoporului din inctiperile bogapei i luminii ; taxa in-treaga fu prefacuta dupii gustul altor neamuri. Legtu-rile se rupsera cu totul, si prin prapastia deschisase furisara tot rnai mult strainii.

Cu toate vorbele de libertate, de egalitate i fratie,toate erau ca si mai inainte ale boierului, dar acestuia-ilipsea i putinta de a pricepe, i putinta de a iubi maijos decit dinsul. Teranii ajunsera robii albi ce slutastazi.

Dar alte popoare au expozipi, au manifestatii patrio-tice, au pofte de intindere. Haide sa faca tot asaboierii nostri ! Veniti la Expozitia jubiliara, romanidin patru unghiuri"

Si au venit. Dar nu surtucari si infurnurati i biigui-tori de vorbe noua. Ci falnici terani ai viitorului depeste munti, mareti terani ai trecutului din Bucovina.Pe acestia din urn-ra i-au indopat cu brinza, dar cuceilalp nu era de lucrat asa. In ei era o constiinta asade puternica, incit i trufia boiereasca a fost ingenun-cbeata. Daca au poftit la banchetele scumpe numai pefruntasi, boierii nostri au trebuit sa vada Ca i acestifruntasi sint din aceeasi panura ca i teranii in camilsialbe Incini cu briiele late.

astfel, din bucuria ospetclor, si muzicilor, si prim-blarilor se desface groaznic un glas neasteptat carezice

Cain, Cain, ce-ai facut cu fratele tau Avel ?"

324

vechi

si

:

1

Si, oricit ar auta sä uite i s'a se in§ele Cain, acestglas va ra'suna de acurn inainte necontenit pind ceAvel va invia §i se va a§eza al'aturi de Cain, podia,la masa care va fi numai atunci destul de largii pentruca toti românii sali poat'ai afla locul in jurul ei.

N ea tool romanes c, 1 (1906) septembre 7, nr. 35, p. 1

ASCUNDETI TERANII

La podul de la Cernavoda, trenul fagarasenilor afost oprit o clipa pentru o reparatie.

De la plugurile eu care intindeau aratura noua s-audesfacut atunci terani de-ai nostri si s-au apropiat,

§i sfiosi, de fratii lor.Al cui e cimpul ce lucrati ? intreba un cleric de

dineolo", mirat si el si scirbit de infatisarea bietiloroameni.

Al boierului.$i ce e boierul ?Grec.Dar voi pamint avetiN-avem.cum stateau sarnlanii inaintea lui, preotul dadu

in laturi sumanul peticit si se &Au inapoi, ingrozit,vazind pe pielea aspra a bietului crestin camp neagraca terna.

Adevarat, din vorba in vorba.Ci puneti la temnita pe teranii din calea fratilor"

nostri. Nu-i lasati sa umble slobozi pentru a stricaprin nespusa lor nenorocire efectul cuvintarilor infocatein care triumfa avintul sampaniei platite de stat, adecatot de dinsii. robii sàlbtàciti ai brazdei negre I

Ingrijiti-va, o, voi. cuminti cirmuitori de tara, si dedrumuri frumoase, pe care sa le siimanati cu femei dela tirguri i cu budgetivori din cancelarii, imbracatiin haine de gala pentru a juca pe cit se poate maistralucit rolul de terani romani. Iar pe vita cimpuluiraspingeti-o-n pumni, ascundeti-o in vizuini ca sä nustrice bucuria risipei din anul jubiliar. Tiiiati mina pe-lagroasa care scrie pe paretii auriti ai salelor de ban-

320

mi-rati

Si,

I

?

chete un nou Mane, Techel, Fares" de amenintare.Surguniti nenorocirea, Sarclanapalilor, aterneti

groasd pe obrajii pmIntii, Iezabelelor, iar voi,Potemkini meteri, decorati natura sAcAtuitä §i omulstors, pentru ca feeria sa se desfd§ure dupd cuviintil.

altfel, uite, dã Dumnezeu ca se betejete rna4inazburkoare, cil se opre§te inchisoarea trenului care ducepe frati" i, la un astfel de popas neateptat, rgsare,ca din fundul unui mormint adinc §i negru, Avel sin-gerind, care-si cere dreptatea in lumea lui Cain.

Neamul r oma n e Sc, I (1906) octombre 1, nr. 42, p. 1

Mane, Techel. Fares cuvintcle fatidice care. poirivit legendei bi-blice, i-au prezis pieirca lui Baltazar, ultirnul rege al Babilonici.

vilp-seald

Caci,

'

AN NOU

E vreme de cind nadejdile tuturora doresc, dupà in-cheierea a douasprezece luni sterse, un an nou l Inlocul pruncului aduattor de daruri, in locul ingeruluiabia coborit pe pamint din lumea bunatAtilor multe,se infatiseaz5, insa, dup5 mosneagul ce inchide ochii,alt mosneag ce abia se tireste. In sacul lui nou-noutel aduce tot vechile minciuni, de care sintem satui pan5in git.

Ca si atitia ani de inselare de sine, de trindavA mul-tdmire a fost i anul trecut, cu toate semnele jubiliarecusute in fir de aur i margaritare scumpe pe traistalui costisitoare. Ne despgrtim de el, ca si de ceilalti, cusiguranta cA, in domeniul politicii, dac5 nu in alculturii, s-a mai pierdut un an.

Ce sa astept5m de la anul cel nou pe care oficiaIiiII vor anunta triumfator in sunetul clopotelor de laMitropolie ?

Alt bleah 1 cu genunchile tremurgto.are, dus in Ca-fatä scumpà douasprezece luni i zvirlit apoi frä p5-rerea de rau a nimanuia in groapa f5rà fund a luiCronos ?

Sau, in sfirsit, e ingerul cel adev5rat, vestitorul devremi nouà care aduce din bielsug munc5, indr5znealà,cinste sfinte damri pe care cu mina* darnic5 s5 lefaspindeascA pe pamintul par5ginit al acestei teri ?

Se va misca, oare, ceva in Sybaris 2 care doarme ?DA, Doamne I

Neamu1 r om dues c, 1 (1906) decembre 31, nr. 68, p. I

Bleah obiect care nu mai e de folos, bun de aruncat.Sybarb orris In vecbea Italie, vestit prin viaM de desfriu a locuito-

torilor (sibariIi), distrus in 510 I e n.

328

I

FITI DREPTI I

De citeva zile Bucurestii nostri au o alta infatisare,ciudaid, zgornotoasa si barbard.

La ceasuri de zi si de noapte se aud trimbiteie sol-datilor ce pleaca, tropotul regimentelor de cavalerie.Din Moldova, din judetele muntene nimicite de turiateranimii yin necontenit proprietari si arendasi fugiticum au putut, luind de multe ori numai haina de pedinsii ; multi au pierdut toata averea lor ; unora li s-auucis si rude. Acesti oameni simpli, multi dintre dinsiistraini, Fara cunostinta terii, dau deznadejdii lor for-mele cele mai ciudate si mai neingaduite : ei cautdraspunderea celor petrecute, atitor cruzimi si mari ne-norociri adevarate in altceva decit in obisnuita exploa-tare Para de margeni si Fara de mila, in necontenitajignire a muritorilor de foame si, pe aláturi, in cea maiproasta administratie din lume, impAnata cu agentielectorali, incapabili in mice alta, pe carei-i cumpdrau,adesea, atitia pentru a li sluji scopul ; se adunA, discuta,se aprind intre sine, cauta nume de oameni asupracarora sA se indrepte ura lor : unii nu se sfiesc a vorbiin gura mare de asasinate razbunatoare.

Urita ratacire, nevrednica de un om si de un cres-tin I Nu e acuma ceasul invinuirilor zadarnice, al ba.-nuiehlor neindreptatite, al rAzbunArii samavolnice. Ori-cit ar fi de mare durerea oricui pentru pierderea avu-tului sau, pentru suferintele sale ori ale familiei sale,el trebuie sa aibA curajul de a inlAtura fumul miniei side a cerceta pricinile aclevarate ale grozAviilor ce s-auintimplat. In haina asprà de teran, ca si in haina sup-tire de stapin al pamintului, cu graiul poporal roma-nese, ca si cu graiul suptire frantuzesc, cu grai gre-cesc sau bulgaresc, omul e tot om, cu acelasi drept de

329

a trai, cu aceeasi putinta de a sirnti ranile, jignirilece i se aduc, de a-si aduce aminte de ele, de a cautasa-si razbune. Daca oameni relativ culti, traiti incercuri cu moravuri blinde, se tulbura asa cle mult inclipa ruinei si primejdiei, incit nu cred ea este cevamai potrivit decit sa insulte pe strada sau sa cake incasa cu revolverul pe un om care nu li-a facut personalnici um rau prin ideile sale de dreptate, prin sentimen-tele sale de iubire pentru neamul ski si pentru cei maimuncitori si mai saraci din el ce poate cugeta sifiiptui un biet om fara stiinta de carte, cu sufletulsalbatacit de o lung ura, cu inima impietrita prin des-pretul si prigonirea ce a indurat de cind e pe lume ?

Voi, cari aveti insulta si amenintarea pe buza, caricautati cu arma in mind razbunarea in acest Bucurestial nostru, caruia pana acum nu-i lipsea macar paceasociala 4i veselia si care a ajuns astazi o tainita dedesperati cetiti aceste rinduri si yeti recunoastemarea dreptate ce sta in ele.

N ea nzul romeinesc, 1 (1907) mart 18, nr. 90, p. 1

IN CIIESTIA AMNISTIEI RASCULATILOR TARANI(12 ittnie 1907)

Domnilor, nu este indoiala cà zilele in care tralmsint zilele cele mai triste §i pline de raspundere dinultima jumatate de veac.

Ne gasim a doua zi dupa rascoale care se pot numire% olutie. Acum cuvintul de revolutie nu trebuie sainsemneze intotdeauna ceva rau ; sint revolutii rele,care arunca un popor inapoi, dar sint §i revolutii bune,care stramuta un popor inainte. Revolutie insemneazao schimbare rapede a unei stari de lueruri, §i noi sIn-tern chemati sa facem, in imprejurarile prin care tre-cern, o revolutie binefilcatoare : a da la cinci milioanede rornani o situatie materiala i morala la care audreptul, §i care trebuie sa li se dea, daca voim caaceasta tara sa traiasca mai departe.

A trebuit, pentru a fi vorba de o schimbare caaceasta, sa vie rascoalele taranqti. Toata lumea §tiein "ce irnprejurari s-au savir§it aceste rascoale.

Eu sint istoric, §i am capatat de multa vreme aceastapinire de mine, insu§irea aceea a inlaturarii pártiipersonale §i acea inlesnire de a grupa in jurul unoridei fapte petrecute in fata ochilor mei sau aflate dinizvoare sigure. Sii mi se deie voie sa expun pe scurtcare a fost dezvoltarea acestor rascoale taräne$ti.

Ca taranimea noastra este cea din urma dintre til-rithimile din Europa, supt toate raporturile, in aceastaprivinta nu poate sa existe indoiali ; in nici una diniirile Europei, nici chiar in Turcia, nici o tarinime nu

a ralas inapoi ca taranimea din regatul roman.

331

Nimeni nu poate sa.fie facut raspunziitor de aceasta :sint a§a de multi factori, incit cautarea raspunderii s-arpierde cu desavirOre.

Taranimea aceasta este saraca, nu stie ce sa facadin timpul sàu, taranimea este impiedecata, de multeod, a face cu timpul ceea ce ar crede de cuviinta,ea nu are nici un amestec real in viata publica.

Acestea sint lucruri care nu se pot contesta. Nu potsa zic Ca vinovat este cutare sau cutare curent, saucutare grupare, sau cutare partid, dar asupra faptuluinu existil contestatie.

Acurn taranimea aceasta, daca s-ar fi resemnat a tillin aceasta stare, lucrul ar fi fost foarte satisfacatorpentru ordinea publicd, dar nu §i pentru viitorul Ro-maniei. Cdci viitorul Romaniei nu se poate razimadupa cum nu se poate razima viitorul nici unei iiri

decit pe multamirea celei mai mari parti dintrelocuitorii pamintului national. pe con§tiinta care une§tepe cea mai mare parte dintre locuitorii acestui pAmint.

Anume motive au Mort ea in masele poporatiei säizbucneasca vechea nemultumire.

Dupa inabu§irea rascoalelor, guvernul s-a gasit inain-tea unui numar de oameni compromi§i. Fire§te Ca ori-eine a luat ciomagul, fire§te ca oricine a aruncat ta-ciunele, fire§te ea oricine a strins arme taioase §i aatentat la viata cuiva, la proprietatea cuiva a facut unlucru urit, necre§tinesc §i nelegal. Dar sint atiteaatitea lucruri care sint menite sa aduca o rätacire despirite i sa produca o stare de anarhie I

Prin urmare, daca se tine cineva pe tärirnul legal,fara indoiala ca nu poate sa' fie nici o discutie cu pri-vire la fapta acestor oameni ; ei sint oameni cad aucalcat legea, i legea trebuie sa se razbune.

Dar nu acesta este punctul meu de vedere. Cdci mise tine cineva numai de legi. Doar legile nu s-aucoborit din cer, ci s-au alcatuit aici, pe pamint. Noitrebuie sa tinem sama §i de motive superioare : motive

382

5i

1

5i

de dreptate nu dc drept motive de umanitate§i motive nationale, i pe aceti oameni sa"-i tratilmaltfel.

./4a de multi sint aceia cari au fost amestecati in fit's-coale, a§a de multi sint aceia cari erau gata sà seamestece in rAscoale ins'à numai anumite impreju-rani sint care i-au impiedicat pe altii, fiindca aceeaistare sufleteasc'd era §i la unii, §i la ceilalti a§a demulti sint aceia cari au mers §i au atacat avutul oame-nilor, a§a de multi sint aceia cari au lovit din fe-ricire, sint putini acei cari au fost faptai morali inrilscoalele tarAne§ti incit nu pot fi adu§i cu totiiinaintea judecatii. §i legea nu se poate ri-izbuna impo-triva tuturor.

Din nenorocire, se §tie fiurä ca un partid sal fiemai raspunzator decit altul : starea noastrà de culturdmorald este vinovata pentru aceasta din nenorocire,se §tie Ca' noi sintem o tarà fa'rà administratie, o taräfiurà putere publicai in cel mai adevgrat §i mai inaltinteles al cuvintului. $tie oricine Ca' agentii puterii pu-blice nu sint respectati, cà agentii puterii publice nusint lasati s'a" lucreze. Prin urmare, cind a fost vorba sase caute vinovatii, atunci s-au intrebuintat doug mij-loace.

Sau au fost luati din gramadA acei cari au fost maiuor vazuti, acei cari au fugit mai incet prin ur-mare, cei m.ai mweri, cei mai inteligenti, deci cei maibine pregatiti §i cei mai vinovati au scApat, nu rat-nine

Astfel, s-au luat din grAmadà oameni cari eraumai putin vinovati decit ceilalti.

Al doilea sistem a fost acela de a cere, informatii indeosebite locuri cu privire la persoanele vinovate.

Informatiile s-au dat adeseori de cei interesati ; prinurmare, s-au dat de logofetii boiere§ti, de alti functio-nari administrativi de pe mos,ie, §i oamenii aceia aucrezut cà a venit momentul cind pot sa' satisfach" anu-mite fazbunari.

Cunosc un caz cind un preot din Moldova, din satul$cheia, judetul Roman, a primit Intiintare sti spuie peeine crede el vinovat. Si a stat omul, s-a gindit toatii

833

indoiald.

noaptea sa gaseasca vinovatii intr-un sat unde nu sepetrecuse nimic i sa-si faca lista". $i a venit inva-tatorul, care era un om cumsecade, a venit proprie-tarul, care era un om milos, i i-au spus : Parinte, nupoti sa faci lista de vinovati pentru un fapt care nus-a savirsit". titi ce a raspuns preotul ? Totusi, dacami-a venit instiintare, este pentru un fapt care exista ;prin urmare, i vinovati trebuie sal existe."

Putin a lipsit sa se Lea lista si sa aibà urrnarile pecare le intelegem.

Prin urmare, au fost arestati, au fost intemnitati, aufost sä adaogirn cuvintul, care, iarasi, este dreptsi nu cuprinde in sine nici un fel de mustrare specialapentru un anumit fel de persoane, ci inseamna un pleatgeneral au fost batuti, au fost schingiuii, chiar injudetele unde erau prefecti de cei buni.

Prefecti de acestia buni mi-au rnarturisit ca nu aufost in masura atit este de rea starea morala inaceasta tara nu au fost in masura sa opreascilopera de razbunare de clasa si opera de razbunarepersonala impotriva acestor nenorociti.

Iar acum oamenii acestia se judeca. Se judeca decurtile cu jump, dintre care unele au anumite dispo-

altele alte dispozitii ; dintre care numai foartepupne vor fi la nivelul acela moral de nepartenire sivor avea simtul acela inalt de dreptate, vor avea cul-tura aceea deosebita care trebuie pentru a judecaastfel de fapte.

Prin urmare, iata ce se intimpla cu judecarea aces-tor oameni luati din gramada, cari au stat in pre-ventie trei luni, cu judecarea acestor oameni cari, im-potriva legii, au fost batuti, i unii mai rau decit bi-tui; iata ce se intimpla cu dInii la judecarea decatre deosebitele curti cu jurati. La Iasi, unde, faraindoialà, s-a jafuit in anume sate din judet, la Iasi.Curtea cu jurati, in urma apararii unor caldurosi prie-teni ai taranilor, achità. La Vaslui, un numar de pro-

334

zitii i

prietari patrund in comisiunea juratilor, judeca asprusi condamna. Vinovatia e aceeasi in Iasi si in Vaslui ;cei din Iasi, dupa cele trei luni de preventie, se ducinapoi acasa ; cei din Vaslui, cari n-au facut mai multràu decit cei din Iasi, intra in puscarie pe multi anide zile.

Mergem mai departe. In Pitesti s-au savirsit unelefapte, in judecarea proceselor acestora, care au trezitindignarea generala, pot zice, a tuturor locuitoriloracelui oras. In vreo doua sate din Arges, unde n-a fostrascoala in adevaratul inteles al cuvintului, unde s-auars numai citeva curti boieresti i s-au lovit, Mel a-irani, citiva functionari administrativi de pe aceleacolo Curtea cu jurati a condamnat un numar destulde mare de vinovati in fata legii, i-a condamnat lamunch' silnica pe viata sau la un mare numar de anide puscarie. Ce s-a vazut in Pitesti dupa aceasta con-damnare cred cal nu se va vedea adeseori in aceastatara, i constituie o adevarata rusine pentru moravurilenoastre. Un numar mare de femei, de copii, de batrinisi de rude ale acelor nenorociti luati din gramada, cariaruncasera i ei carbunele aprins, cari lovisera i ei ingrarnada, rudele acestea cu jale au strabatut toatestrazile acelui oras, plingind pe ai lor, ca i cind arfi intrat in mormint.

Daca se lasa sa se desfasoare mai departe judecareaproceselor taranesti de curtile cu jurati, se va observaacelasi lucru o inegalitate absoluta ; intr-un judet, achi-tarea rapede, in altele, condamnari exagerate, iar in-tr-o a treia categorie, osinde de acele.a care intrec toatemargenile legii, care intrec toate margenile omenieicare constituie, cum am spus, o rusine pentru noi.

Domnilor, daca este sa judece cineva lucrurile nu dinpunctul de vedere al legii stricte, ci din punctul devedere al dreptatii, va avea sa faca urmatoarea soco-teala intre aceia cari merg inaintea juratilor. Nu maindoiesc Ca sint printre ei de aceia cad au savirsit omo-ruri. Poate sa-mi vie greu i mie sal sustin ca un ornprins asupra faptului, omorind, ca omul acesta tre-buie sa fie cuprins in masura amnistiei. Dar aceia sint

335

:

moth,

si

foarte putini. Sint atitia altii, insa, fata de carinu se poate articula o vina precisa. Ace*tia ramin, prinurmare, mai ales ca sA tragA gloaba, ace§tia ramin casA primeasca pedeapsa.

Insa ei au primit inaintea judecarii o pedeapsa ;fiindcA au stat in vreo inchisoare cum a fost inchi-soarea de la Craiova, cu complicatii de tifos, prin carealtii au fost trimi§i din viatà inainte de a ajunge laacest soroc de judecata. Si, apoi, cei arestati au fostde trei, de patru, de cinci ori mai multi decit cei cariau sa fie judecati.

Unii au fost luati din sate, fiind nevinovati, du§i pedrumurile acelea strapice de la sfir§itul iernii ; au fosttratati cum trateaza functionarul administrativ la noipe omul imbracat ran cad la noi sint douà drep-fati dreptatea pentru cei imbrAcati bine §i dreptateapentru cei imbrAcati ran, una pentru cei din biel§ughraniti §i alta pentru flaminzi. Este un pacat al timpu-lui, §i fiecare dintre noi ar don sa nu fie a§a, caci totisintem cetatenii aceluia§i stat §i ni se cuvin acelea§idrepturi, care trebuie sä fie respectate.

Au fost adu§i, au fost tinuti rau, au fost tra§i la ras-pundere pentru un pacat pe care nu 1-au facut §i, peurmai, ii s-a dat drumul.

Prin urrnare, noi, societatea, clasa conducatoare, amsavir§it, fatà de o multime de oameni, un mare pacat,acela cà i-am lovit pentru o vinà pe care n-au fAcut-o.

Deci, o data ce am fost a§a de rai fata de n4tenevinovati, putem sa fim mai buni fata de aceia cariau avut o parte de villa.

Dar sa tinem sama Inca §i de faptul CA, in judecareosinda, nu exista tara cu moravuri bune §i tara de

culturA care sa alba drept scop rhzbunarea. Toate teo-riile noua in materie de drept penal spun ca pedeapsan-are alt scop decit sa impiedece pe cineva de a sa-vir§i raul mai departe, sau de a da un exemplu aceloracari ar fi dispu§i sa savir§easca o vina de acela§i fel.

Acesta este scopul fiecarii osinde.

336

putini,

:

§i

Sà vedem dacA s-ar atinge acest indoit scop con-damnind pe tArani, .adecA lAsindu-i in seama unor curticu jurati ca ale noastre, care-i pot condamna la pe-depse enorme. Int% tAranii ace§tia, fArA indoialä, nuse vor mai gAsi in k'mprejurdri de acelea incit sä poatAsAvir§i ceea ce au sAvir§it o data. Invatatura a fostatit de strapicA pentru noi aceasta este o invAtà-tura, §i este §i pentru ei, sAracii ; dar invAtatura pen-tru noi a fost a§a de grozaval cind am vazut cA se cu-tremurà pamintul supt picioarele noastre i opera marea mai multor generatii, §i eu zic : a tuturor genera-tiilor de la intemeierea Principatelor pinal acum, ame-ninta sA fie sfArimatà prin urmare, a fost a§a destrapicA invAtAtura noasträ, incit nu vom lAsa s'a seajungA la nond rAscoale tArAne§ti. Aceasta Camera vada, fàrà indoialà, retorme, va trebui sa le dea : estecea dintAi datorie a ei. De aceea, am spus cà nu in-teleg ca o astfel de Camera sa manifeste ambitii parti-culare, sA reprezinte luptele clasice de partid, sá in-tretie spiritul acela politic care atita vreme a fost ne-norocirea tarii noastre.

A§a incit nu se poate zice cà aranii se vor invAtaminte" prin astfel de pedepse §i nu vor face ceea ceau facut cu ocazia turburArilor din urmA. Aceasta nuse poate, §i dovada cA taranii, dacA nu ar intervenihotArirea noastrà fericità de a li da dreptatea pe careo au, ci i-am arunca iarA§i in nedreptate i ilegalitate,

cei luminati, pe ei, cei neluminati, ar uita oricepcdepse de azi, dovada cà lucrul stA a§a este ce s-avAzut cu prilejul turburArilor tilrane§ti, acum in urma,la Academie.

Academia are mo§iile sale. unde taranii sint foartebine tratati, §i este un lucru foarte demn de laudApentru o adunare de oameni a§a de culti ca au adusimbunatAtiri in conditiile in care trAiesc taranii de peacele mo§ii §i cà vreau sA Ii dea chiar §i mai multeinlesniri decit le au astAzi.

La Academie au venit trei tArani din Tecuci avtmi s-a spus ; dacA nu spun adevArul, doresc sA fiu in-

22 33

nod,

trerupt au venit trei tgrani §i au declarat cg, chiardacg doi din ei ar trebui sà moarg, iar cel de-al treileasg se foloseascg de eroismul cu care si-au jertfit viata,ei sint gata sg. moarg. A§a am auzit, §i cred Ca esteadevgrat.

lath' psihologia lor, iatg punctul lor de vedere. Prinurmare, nu se poate vorbi de indreptarea rgpede prinosinde a psihologiei tgranilor. Acesta este sufletuI tg-ranilor, §i nu se poate schimba prin luni de inchisoare.Cind omul iti declarg oricind Ca este gata sà infruntechiar moartea, numai ca urrna0i lui mgcar sg aibg osituatie mai bung decit aceea in care au trait generatiiintregi, poti lucra cu mijloace a§a de mici ca articoleleCodului penal ?

Deci, oricare ar fi partea educativg" in sentintelepe care le-ar da diferitele curti cu jurati fatg de ta-rani, cari au astfel de idei §i astfel de sentimente,eroice §i ilegale, ea nu va avea nici un efect.

Mai departe, in ce fel prin condamnigrile acesteas-ar exercita asupra tgranilor celorlalfi o influentg mo-ralizatoare ? Nu asupra acelora cari au fgcut mi§careaaceasta, dar asupra acelora cari nu s-au amestecat deloc. Taranimea noastrg nu are cuno§tinta afacerilorpublice ; flu va afla decit intr-o masurg mica, intr-unfel pe care nu-1 poate intelege, ce pedepse s-au rostitimpotriva tgranilor vinovati. Pe de aka parte, spiritulde clasg aceasta o §tie fiecare din deputatii tgrani§i fiecare din dv., can ai fost in atingere cu taranii

acest spirit era, din nenorocire, a§a de puternic§i fusese provocat prin sentimentele noastre exageratede clasg incit ei nu vecleau in afarg de margenileclasei lor. Caci iatg ce s-a intimplat la mo§ia Institu-tului Oteteli§anu" de lingg Bucure§ti, cum o spuned. Slavici, intr-un articol tipgrit in Tribuna. D-sa aauzit pe tgrani zicind : Ai no§tri au fgcut cutare lucruin Moldova ; noi sintem datori sg facem acela§i lucruaici". Si, cu toate Ca administratorul mo§iei este unom bun, ei credeau cg trebuie sg treacg peste aceastä

338

bunAtate, fiindcA era la mijloc un interes de clastl.Este si azi o stare de suflet care admite orice ilega-litate. Prin urmare, spiritul de clasA este cel tare, siel nu poate face sA pAtrundà sentimentul de legalitatein clasa tArAneascA.

Atunci ce famine sA facem ? RAmine ca guvernulsil stAruiascA pe linga membrii curtilor cu jurati ca sAfie blinzi ? Aceasta nu poate s-o facA, fiindcg guvernulnu poate sh' intervinA in constiinta juratilor. SA Led elca t Aranii sa fie judecati de anumiti jurati, prin ur-mare, guvernul sri falsifice lista juratilor ? Aceasta ia-rAsi nu se poate. Sà intervie cu o gratiere ? Aceastaar insemna s5.* se dea oamenilor inch' o data iluzia uneicomedii care se joacA in aceastà ; insearnnri sAfacem sA se creadA ea toate acestea sint nurnai vorbe :Ii aduci, Ii judeci, ii condamni, Ii trimeti acasa ; inactul acesta inalt al dreptatii ei nu ar putea sa vadrtdecit o jucArie. Cu totul altfel ar fi dacA guvernul arprovoca iertarea, uitarea pe calea care este mai legala.

Nu cunosc legile asa de bine ca sà fixez conditiilespeciale in care ar fi sa se hotArascA amnistia, aceleain care ar fi sA &Intim noi, sau guvernul, sau factorulconstitutional cel mai inalt din tara aceasta, o ase-menea amnistie. Dar cu totul altfel ar fi fost dacA fac-torul cel mai inalt din tara aceasta intervenea cu ma-sura de amnistiare, pe care, trebuie s-o spun, intreagaconstiinta publicA o astepta cu prilejul sArbatorii na-tionale de 10 Mai.

Poate cA vestea sä nu fi pAtruns in cercurile oficiale,dar eu, care sint in contact cu multà lume, stiuacesta era strigatul care se desfAcea de pe buzele tu-turor : SA venim sal vedem steagul tricolor, sA venimsa vedem iubita noastrA armatà, de care sintem min-dri, dar sa venim sA vedem i oficialitatea chemata lasentimentul realitAtii si al dreptAtii. Si, in acele mo-mente, sa' se adaoge o stare de suflet nouä pe lingasentimentele vechi ; sA ni se inalte i altfel inima cuprilejul aniversärii zilei de 10 Mai. AdecA sentimentul

22* 339

tart

ct

milei sa se rasfringa asupra acelora cari se gasesc instraturile adinci ale poporului.

Amnistiarea aceasta ar fi avut darul de a impiedecaun mare numar de nedreptati §i ar fi avut §i folosulca ar fi fkut pe tarani sa inteleaga cA taxa este §i alor §i ca nu exista dreptate §i milil numai pentru ceicari stau sus, ci exista §i pentru acei cari, cu frunteasingerata. zac jos, invin§i.

Actul acesta de amnistie ar fi o masura care ar in-drepta, in adevar, pe aceia cari s-au prabu§it §i i-arridica in rindurile oamenilor, §i, in acela§i tirnp, el arface pe taran sal vada ca noi nu intelegem o Romanieconfiscatii, o Romanie rezumata in citeva mii de aamenide 1.a ora.5, ci intelegem sii intemeiem o Romanie ade-varata, cu toate puterile §i cu tot concursul lor.

In ceea ce prive§te amnistia aveam de spus acestelucruri. Acum Camera va judeca a5a cum crede. Prevadfelul cum vor judeca. ale0i Colegiului al III-lea, depu-tatii taranimii, reprezintantii suferintilor acestei Ora-nimi, cari, oricit de perfecte ar fi sentimentele lor delegalitate, trebuie sà alba Inca mai puternic sentimentullor de simpatie umana, de frAtie §i sentimentul lorde mila. Si prevad, iarA§i, felul cum vor judeca de-putatii tineri, acei tineri cari se inspirà de la senti-mentul solidaritatii nationale in eel mai inalt intelesal cuvintului o solidaritate nationala care, plecinddin acest moment, ar ierta pkatele unora i pkatelealtora pentru ca sa scoata la ivealà numai insu§irilepozitive ale neamului nostru, §i cu aceste insu§iri po-zitive sa intemeieze un viitor modern, un viitor Inadevar civilizat pentru tara noastra.

Guvernul §tie §i alte lucruri decit cele pe care letiu eu, el cunoa§te mai bine sistemul de legi caruia-ieste supusa Romania de azi, guvernul are, tara indo-iala, §i interesul sau de partid de menajat, guvernulpoate voiege sa crute partidul celalt.

Caci se vorbeste mult de armonie" ; vedeti, insà,o armonie prea intinsa nu mai este o armonie. A se

240

intiude o apà prea mult, asa incit sà acopere tot cear putea acoperi, inseamnä sA nu mai acopere in ade-vAr nimic. Nu este riu care sA fie in stare a acoperiin intregime un ses imens, si nu se aflA acea crutaresi iubire care sa fie in stare a trece peste toate pAca-tele si a face dintr-un popor inclestat in luptd tragicao mare turrna fericita, unindu-se toatil in acelasi strigAtde... armonie suprema I

Guvernul, deci, va face ceea ce crede. Eu am spusceea ce-mi impune constiinta mea, am spus ceea ce-miimpune datoria mea. Caci pe baza acestui program, sidin cauza acestor revendicAri, si nu de altceva, amfost ales deputat in acest Parlament.

Ca un strigAt al constiintii mele revoltate, ca uncuvint al inimii mele indurerate, rog sA fie primiteaceste cuvinte. Hotarirea nu este a mea, este a durn-neavoastrA.

DP 11-21

LA LEGEA AGRARA(13 (Iecembre 1907)

5i, iara§i, nu pot sa plec in discutarea legii din punc-tul de vedere al libertatii tocmelilor, sau al oricariialte libertati.

Libertatea" face parte 5i ea din patrimoniul vea-cului al XVIII-lea. Oamenii din acel veac au avutacea iluzie cá libertatea este supremul bine. 0 datace o tara i§i capata libertatea, ea sta minunat in toateprivintile. 5i un rasunet din aceasta teorie, rasunet maimult sau mai putin sincer, l-am auzit in cursul discu-tiei de astazi chiar : la 1864, s-a zis, taranul §i-a ca-patat libertatea §i demnitatea personala. $i de atuncinu-i mai trebuie nimic.

Ii este sete ? Sri bea libertate I Ii este foame Sarniinince demnitate personala ! Caci, domnilor, indatace are libertate personala §i demnitate, bietul romanare tot ce-i trebuie.

A§a ar fi, domnilor, daca taranul ar fi un animalmetafizic. Insa, din nenorocire, el este un animal real,foarte blind in unele cazuri, §i foarte infrico§at uneori,cind te face sa vii cu legi fara s vrei. Le dai, nu-ivorba, mai putine decit era vorba, dar tot trebuie sale dai !

Deci, domnilor, sä nu mai vorbim, intre alte lucrurivechi, de libertate §i de... demnitate. Nici un cugetiitorsau barbat politic din Europa intreaga nu mai vorbe§tein acest sens de libertatea tocmelilor. Caci nu estelibertate intre un individ inarmat pina in dinti §i obiata fiinta care nici puterea bratelor n-o are pentrua se apara.

Vedeti, domnilor, este a§a de mare puterea paturiisuprapuse, care se razima pe bogritie, §i care nil se ra-

342

P

zimA pe drepturi de nastere cAci la noi nu maiexistA adevArata aristocratie este asa de mare deo-sebirea intre plutocratia de sus si intre nenorocitul dela tug, Inca acest nenorocit are dreptul, impotrivatutulor teoriilor de libertate, sA fie ajutat si condusori, ca sA intrebuintez un cuvint mai putin nobil (siam vAzut cà s-au intrebuintat Inca de altii cuvinte simai putin nobile si mai plastice decit acesta) elare dreptul de a fi claclacit de acest stat roman, cares-a intemeiat pe munca lui §i care numai prin muncalui multamita poate sä fie sustinut si mai departe.

SA faa bine, deci, Libertatea, sà se ducA in tarade unde a plecat. SA se clued sd intimpine acolo alteteorii si alte resturi ale trecutului ; sa cAlAtoreascAinapoi spre veacurile strecurate. Veacul acesta nu esteun veac de formalism si de idei metafizice, umani-tare, filosofice. Veacul acesta este veacul democratiei,al democratiei rAzimate pe realitate, si de la aceastatrebuie O. se plece intotdeauna. Si evident cA, Impotrivarealiaitii ce strigg, toatà libertatea de pe lume, si ceamai inalta conceptie filosofical a proprietAtii mari, si ceamai fariseica teorie a constitutiei si orice alte reguliabstracte n-au p,.

DP 87-88

IN CHESTIA DESPAGUBIRILOR(16 ianuar 1908)

Dupii multà zabavã si cereri strasnice de a nu se uita dato-ria, guvernul a venit cu un proiect de lege care desp'agubea cu15 000 000 de lei pe marii proprietari pentru cele pierdute inrascoale. 0 mare parte din membrii mai tined ai Parlamentuluierau hotariti ca sil nu voteze legea. Ei n-au putut vorbi insä.

Domnilor depuia V,Voi spune numai citeva cuvinte, care vor exprima,

cred, nu numai parerea mea, dar §i parerea multordeputati din aceastà Camera, mai ales dintre deputatiitineri.

Domnilor, in chestia aceasta a despagubirilor, saua ajutorului, cum vrea sa-i zica cineva cuvintul deajutor" este un eufemism cam ipocrit in aceastàchestie a ajutorului trebuie, infai, sä tinem sanià defaptul Ca' fafà de rascoale nu pot sa' existe, in chipfiresc, decit numai douà pared : o parere este aceeaprin care se sustine ea aceea ce s-a intimplat, s-a in-timplat cu desAvir§ire, §i asupra unui lucru intimplatnu trebuie sa te mai intorci. Prin urmare, dacA s-aadmis pgrerea aceasta ea rAscoalele sint un capitolincheiat din istoria noastrà contemporang, nu mai poates'a fie vorba de despagubiri. CAci a le propune cineva,intr-un fel sau intr-altul, inseamn6 a se intoarce asu-pra acelor saptamini de nenorocire, asupra acelor lu-cruri care ar trebui sg piarä din mintea tuturor.

Acesta este un punct de vedere.Al doilea punct de vedere este a se intoarce cineva

s5. scotoceascg, §i, scotocind, el trebuie s'a fie deopo-

344

triva de drept fatal de aceia cari au pagubit. OH nuse atinge cineva de chestia rascoalelor, ori, daca seatinge, trebuie s-o faca, atunci, cu nepartenire §i cusimt de dreptate.

In cazul acesta, daca gasim co§are arse, daca gasimcase distruse, dacà gasim instrumente agricole prapà-dite, daca gasim pagube din partea proprietarilor,gasim nu mai putin insernnate pagube din parteataranilor.

Acum, domnilor, este adevarat ca taranii nu aveaupalatele §i parcurile de care s-a vorbit adinioarea, niciobiectele de arta de care s-a facut iara0 mentiune ;taranii n-aveau gospodaria aceea agricola foarte bo-gata pe care au avut-o proprietarii, dar taranii, fami-liile tarane0i au pierdut, in foarte multe cazuri, alt-ceva ; §efii, suspnatorii acelor familii au fostPrin urmare, sint astazi un numar de familii pieritoarede foame fara vinovatia lor, si aceste familii nu audreptul sa ceara un ajutor, nu au dreptul sa ceara odespagubire.

Plata vietii nevinovatilor este un lucru care nu seprevede in proiectul de lege, 0, deci, aceste familiiramin sa clued' viata lor de mizerie inca foarte multavreme.

Insa, cind vine cineva cu un ajutor care prive0enumai o parte, cu o lege care prive0e un anumit in-teres de clasa, foarte vizibil, fara indoiala cà cine tinela dreptate, cine e condus de nepartenire si cine con-sidera acest popor ca un intreg in care fiecare clasa10 are drepturile sale nu poate sa voteze o ase-menea lege.

Legea aceasta, care se vede cit colo pentru eine estefacuta, care se vede ca este facuta numai pentru clasastapinitoare, nu poate sa fie admisa §i din alt punctde vedere.

Daca scotoce0i in rascoale, i acest trecut nu-1 socotiinchis cu desavir0re, cu poarta de otel, atunci se mairidica o chestie aceea a responsabilitatilor. Deci, ori

345

omoriti.

socotim inchisa aceasta istorie a rascoalelor, ori, dacanu, §i deschidem poarta de col, atunci, pe de o parte,ne lovirn de familiile rdmase Led ajutor, iar, pe de altàparte, ne lovim de alta chestie, foarte grava, care a maifost adusa in Camera, fárà ca in aceasta privinta sa sefi dat un raspuns lamurit i acceptabil. Oamenii au fostomoriti, §i aceia cad i-au omorit nu aveau dreptul sa-iornoare ; ace§ti oameni nu erau constituiti intr-o bandacare se ducea sa atace armata, pentru ca soIdaii, apà-rindu-se, sa-i irnpu,te, ci ei au fost sco§i din case, du§iin marginea satului i impu§cati.

Ori nu mai vorbiti de rascoale, ori, daca vorbiti,atunci puneti chestia in intregime, §i atunci sà se vadatoti cei cad au fost pagubiti ; nu numai aceia carora iis-au stricat obiectele de arta, ci §i aceia cad au cazutin mizerie prin moartea sustinatorilor lor, §i, in acelgitimp, sã se vadd eine sint vinovatii pentru acest Iucru.Si atunci domnii aceia, oricit de sus pu§i ar fi, cad sintvinovati de asasinatele din vremea rascoalelor, sa fiechemati la raspundere §i sa fie trime§i, din locurile inaltein care s-ar afla, in cele joase §i foarte intunecoase undemerità sa stea in mornentul de fao.

Inca o data, iertat e sä se aduca in discutie chestiapagubelor produse de rascoale, dar atunci trebuie sa seaduca in discutie §i chestia crimelor savir§ite cu ocaziareprirnarii rascoalelor. Si, Inca o data, daca vrea guver-nul sa despagubeasca pe cineva pentru pierderea unuiobiect de arta, sau pentru parcuri stricate, atunci silfaca bine sa despagubeasca §i familiile nenorocite prinpierderea sprijinitorilor lor. Vietile omene,ti nu trebuiesa fie uitate in in§irarea de pagube care se cuprinde inacest proiect de lege.

Acesta este punctul de vedere care ma face sa nu potvota proiectul de lege, §i cred ea in inimile multoraeste aceegi convingere, §i in sufletele lor aceegi con-sideratie care ma Impiedeca pe mine sà votez legeaaceasta.

DP 121-123

LOUVAIN

Nu e un orn, e un oras care a murit. A murit, lavirsta de o mie treizeci de ani, supt tunurile germane,pentru cà locuitorii träseserri cu desperare asupra steal-nilor ce se incuibaserii intr-insul.

A murit. Vechiul oras Louvain, atit de bogat incornori artistice, nu mai existä astazi." Cine scrie acesterinduri infame ? Un sef de canibali, care crede càarta" e salba de sticlai coloratil pe care o poartà lagit ori desemnurile fantastice cu care si-a impiestritpielea neagrà ? Nu, Vossische Zeitung, vechea" Vos-sischc Zeitung, care apare la Berlin, capitala Germaniei,eel mai civilizat" stat din Europa secolului al XX-lea.

Comorile artistice, care nu mai existà astazi", dupàce au lucrat obuzierele servite de absolventii eroici apatru clase primare, al caror sirnt de arta' se ridicäOra Ia cromolitografia patriotica', sint : Universitatea,care a dat lumina.' in Apusul intreg, cu strAlucitele salecolegii ; primaria, o minune de stil gotic, plinil de figuriincomparabile ; Sf. Petru, cu portile de fier splendide ;Sf. Mihai, cu confesionalele sale brodate in lemn" ;Sfinta Gertruda, cu corul siiu admirabil ; hala cea vechea postiivarilor. Acestea, azi, nu mai sint.

Louvain, de unde a pornit papa Adrian al VI-lea, numai este. Va creste iarba intre ruine ca supt copitelecalului lui Attila.

CIci toatc au murit sufletul lui Goethe, cugetarealui Kant, melancolia misticil a lui Beethoven si Wagner.Toate au murit... Dar unul e viu : scuturind terna unuimileniu i jumiitate, a easi-trit, din mormintul uitat infundul stepei, regele bun, Attila. .5i visul cruntei sale

347

:

patimi s-a indeplinit : mii de oameni pot muri intr-oclipa si orase se pot fàfima intr-un ceas.

Calul fantastic al lui Attila stràbate lumea ingrozitil.Buletinele de victorie ar ingrozi un barbar nebun sibeat.

TrAiasea civilizatia" 124 august 1914

FINZ I 24-25

CELE DOUA NOBLETE

Nobleta filofranceza, cu gindul la petrecerile de odata'ale Parisului, duce razboi cu nobleta doctrinara a filo-austriacilor, cari se vad Inca de acuma baroni ai irn-periului.

Coconasii" se cearta cu articole scrise veziDoamne I in romaneste.

Toti baietii babacai", fara profesiune natural !au aflat de lucru. Coco i Bébé pun la cale Europa, inadmiratia lui papa.

Intre o particla de schi la Sinaia si una de tenis laSosea, nu sta.' rau sa faci pe diplornatul. Fetele cuzestre mor dupa cite un Bismarcut de astia, din sfirculde mustata al caruia cade orientarea patriei.

Dar noi, cei cu greutati in viata, judecam altfel de-cit Margot si Suzanne.

Noi zicem asa. : papa sl vorbeasca.$i adilugim : mare lucru nici atunci n-o sa fie I

15 mart 1915

RNZ I 158

:34'

INCA 0 BANDA

Dupii banda sodomiei, iatà i banda falsificatiei demonede.

intr-un caz, i intr-altul faptasii sint din lumeabun'à si lumea cultà, intelectualii", feciorii de averi,de lefuri si de pensii, rnaditele intrethiutilor perpetuiai societ4ii i ai statului, oamenii de indeminare si detalent, aceia pentru inältarea i heanirea cdrora brateleteranului prostit se umfla la muncA i femeia li lash'pruncul in satul de munte ca sa." pliveascà i s secerepe Bkilgan.

Coconasii" fac. Capp." produce pe rind specirne-nele. Muscalii i cocotele fac semne prietenoase dincap cind jandarmul minà pe prevenit, care n-a uitatpudra toaletei sale din ziva acee,a.

Dona' bande le avem. Dar mai e si a treia.Mine, cind se va lua hoteirirea, politia de sigu-

ranti va trebui sä ridice asudind o grea plash' plinide pkko§i pe ling51 cad sodomistii i falsificatorii sihtingeri.

Inteleg pe coconasii" spionagiului i triidanii, inain-tea carora, cind jandarmul, care-i va fi cules din loca-luri de lux si din cochete buduare, ii va duce dinurm6, vor face semne de prietenie i altli rnai maddecit muscalii i cocotele.

Pauvres garcons, aceti dusmani ai Franciellalte, ai Franciei noastre !

26 april 1915

RNZ I 181

350

rebel-

BATAIA DE FLORI...

Cine sc plinge.a ca nu ne batem ?Va fi o bataie nu ca pentru anul acesta, ci ea

pentru luna aceasta : o biltaie de flori.La dinsa nu vor lua parte decit oamenii cari, dupa

ce in coi-wiinta lor au biruit toate greutatile momen-tului, s-au convins ca lucrurile merg bine 5i ca intrebolta viitorului nostru i cerul de mai nu e nici odeosebire.

Si, astfel, in zilele cind frati de-ai nostri din douatabere Ii dau sufletul rupti de 5rapnele, cind riuristraine duc singele nostru scump, fiindcd e 5i putin,cind foamea cu ochi de lup trece vinata prin satelepline de femei nenorocite 5i de copii orfani, ei, siguri

barometrul politic al României e la beau fixe, Iiarunca, facind cu ochiul, buchete de flori menite sapiara in praf 5i in tarina.

un gind te fulgera. 0 data ce tara e mai mult peminile lor, oare onoarea Romaniei i norocul ei nu voravea, dupd ce 5i-au aruncat-o de la unul la altul, inelegantele batai de flori ale polemicelor de tribunapresa, aceea5i soarta ea florile acestea pingarite 5i

ve5tejite ?

3 mai 1915

ENZ I 184

351

ca

Si

CEI CE SE LEAPADA

Anumiti baxbati politici si nu numai din aceiacari de obicei fac poezii, nuvele premiate de Academie

alte produse umane, poate superioare politicei, darin once caz foarte deosebite de dinsa se leapada,cu convingere, cu energie §i chiar cu infocare de micepareri favorabile impatritei intelegeri, pentru a declaraca de acum inainte biruinta Germaniei a Germanieigermane §i a Germaniei maghiare e sigura i ea,deci, lasind la o parte sentirnentul, trebuie sa se ur-meze linia indicata de ratiune i interesul terii.

Socoteala aceasta onorabila, dupa care pe la 1500ar fi trebuit sa ne facem turci cu totii fiindca erasigur cà turcii sint cei mai tan, vorbete, deci, de treilucruri, care au fost sau trebuie sa fie de acumainainte : sentiment, ratiune i grija de interesul exclusival Romaniei.

Dar vorba e ca, in adeviir, nici unul din aceste lu-cruri n-a fost §i, cu astfel de oameni, nici nu poatesa fie.

Sentiment ? Dar cind a condus el, care, politicaRomaniei ? Sentiment era cind, inlauntru, ni culegeamlefile, diurnele, rentele, arenzile i furaturile pe spi-narea fratelui nostru teran ? Sentiment era, in orienta-rea externa, cind aratam fratilor din Ardeal doar atitaatentie cita o cereau luptele noastre politice in care-iamestecam i pe ei ? Sentiment, cind unii Ii fagaduiauca Romania va lupta pentru unguri, alaturi de cetelelor nenorocite, care trebuiau fanatizqte prin asemeneaminciuni ? Sentiment, cind Natiunra, organul partiduluiconservator-democrat, insulta, in august 1914, Franta,pentru ca a intrat in razboi fara a ti sa se lupte ?Sentiment, cind nu trimeteam un singur medic in

352

§i

Serbia cercetata si de trimisii sanitari ai Americei sicind nu aflam un gologan pentru mizeria românilorardeleni ? Sentiment, cind faceam sa coincida uriaselelasari de singe din Galicia cu bataile de flori din Bucu-resti ?

Sentiment ? Dar s-a facut aid politica de sentiment ?De cine, ma rog ? Cind ? Ori, poate, era sentimentcind strigam una in urma pasilor Franciei invingatoaresi aruncam asupra-i florile noastre de retorica ? Oricind, la 1913, aparam Serbia de dorul Balcicului ?

i acum se vorbeste de natiune ? Care ratiune ? 0politica de ratiune inseamna una bazatd pe cunoastereaadincd a factorilor permanenfi din legiiturile intre po-poare. Inseamna o politica de studiu, o politica destiinta, o politica de munca si o politica de prevedere.Politica de ratiune e totdeauna bine informata si con-secventa totdeauna. Ea nu se plateste cu bani si nu seface de frica. Ci ea se razima pe constiinta, totdeaunavie la fiecare, a prieteniilor care se impun si a dus-manfilor cari nu se pot evita.

Ori face, poate, politica de ratiune persoana dincoltul stnadei care chibzuieste cine din trecatori poateavea buzunarul mai plin ?

Dar macar politica de interes, aceea slim s-o facem ?Vi se pare, domnilor fabricanti de articole ? 0 na-

fiune are dreptul sli se conducd dupd interesul ei, inmargenea cerinfelor morale fdrli indeplinirea cdrora sesdvirseste o derogare de la umanitate. Un astfel de in-teres e totdeauna nobil, precum e sacru totdeauna, calegile neschimbate ale ratiunii. Dar el e unic si etern.

insa politica dumneavoastra, aceasta e alta : e poli-fica de interese. De interesul prioritatii in partid, deinteresul popularitatii, de interesul mai scirbos al ba-nilor ce se primesc de la unii si altii, uitind pe eel cea dat ieri pentru cel ce iti da azi.

Ala este.De aceea sa nu mai vorbim de o politica de senti-

ment, facuta ieri, care se paraseste pentru politica deratiune si interes, care s-ar putea face azi.

353

Ati facut aceeaosi politica totdeauna. Lepadarile slutaparente ; de aceea i sint ga de ware, ga de dese.Dar de un lucru nu VA puteti lepäda toti : de voiinfina /

12 iulie 1915

RNZ I 213-214

CIUDATA NATIE" I

Cred cs5 natia noastra nu natia romaneasca, cinatia politica din Romania, cu toate specimenele etnicesi polietnice care o compun, boieresti si boierite toate

e una din cele mai curioase de pe lume.Uitindu-te astazi la focul, la furia cu care face poli-

tica', in cafenea, in tramvai, la masa, dupa masa', intren si in restaurant, unde spionii pot vedea ce in-seamna un secret la noi, luindu-te dupa articolele pecare le scrie toatal lumea despre once, incepind cu celemai grele probleme militare in care se pot incurca sispecialistii cei mai reputati, si, in sfirsit, tiind sama decantitatea enorma de articole, studii 0 brosuri care cadasupra noastra, pacatosilor, de la inceperea razboiuluieuropean, ai zice : iata o natie politica prin excelenta!E ca in Grecia veche, In care fiecare cetatean Memtoata politica pentru cetatea lui 0 in care politicaacestei cetati insemna vointa tuturor cetatenilor in toatedirectiile.

i s-ar putea adaugi : lucruri .asa de marl in materiede cultura nu s-au prea &cut aid in deceniile bine-cuvintatei libertati constitutionale. Cei can au avutnaivitatea de a inceroa, ori nebunia de a starui peaceste meleaguri au fost biciuiti dup5 cuviinta desleahta analfabetilor sau de stimatii lor confrati, colegietc. Altii, tratati mai caritabil, au fost lasati sd crapede foame. Toate-s adevarate, dar iata o explioatie, oscuza : prinsä de un calduros sentiment pentru tarà,_natia s-a absorbit toata in politica.

Yana aici nu e nimic ciudat.Dar in acesti cincizeci de ani cele mai grele ches-

tiuni au fast agitate, 0, la urm5, nerezolvite sau re-zolvite eau, neindestulator, oportunist. Acum, in unna,

855

dupa o rascoalä crud inAbusitä, problema terAneasc5,de rezolvirea Careia atirna tot viitorul terii, s-a ridicat,cerind neapärat o solutie. Un program agrar a foststhitat de guvern, si taro a fost de doul ori intreb.atScu privire la dinsul. Tara asta inseamnä natia",singura cu drepturi.

Cu o asemenea convingere, pasiune si pricepere po-liticfi la dinsa, te-ai fi asteptat la o formidabilä luptä 1Ce mai discutii, fie si in restaurante si trenuri, caci laasa ceva nu aleargg spionii 1 Ce mai polemici aprinse 1Cite articole, studii si publicatii asupra marii chestiuni 1

Ei bine, n-a fost nimic. Alegeri obisnuite. Conruptiedin partea tuturor. Presiuni administrative. Citeva injurii personale. In general, Camera ministrului de in-terne, ca totdeauna. In discutiile ei, nulitate totalO.

Totu§si, aceste lucruri se pricep mai Igor fi solutiilekr sint de toad evidenta l

i, de aceea, zic : ciudatS natie" 1

9 august 1915

RNZ I 225-228

CAZUL DE LA SEVERIN

A fost, in sfirsit, ràzboi : la Severin.L-a provocat o olandezà, din speta care se numeste

dame de consumatie". Un ofiter voia sa pastreze.PoliaiuI o reclama pentru sine. Palme evident, dinpartea ofiterului. Punere in cause (autentic) i inchi-dere la beci evident, din partea

Cum se vede, razboi formal, Sirbii, cari sint aproapede Severin, au avut pe al lor, i ne-au tinut in curent.Cum il avem acuma i noi pe al nostru, sa li-1 co-municam.

Se zice ea papa vrea sa faca pace in razboiul celalt.0 pace se impune i dincoace, i ceva mai grabnica.Nimeni n-are nimic cu olandeza : ea îi face meseria.Dar un ofiter roman care in ajunul unei sfinte lupte

petrece cu femei in looaluri neoneste nu-si face me-s eria.

un politai care leagä burduf pe un ofiter i1 bagala beci, pentru... otandeza, i pentru arice alta, facealtà meserie decit a sa.

Doi ministri au de pronuntat doug sentinte strasnice,exemplare.

Si ele vor trebui sà atingI i pe cei cinci ofiteri carierau in acelasi local, vklit neonest, si au permis nemai-pomenita umilintà a colegului lor.

Toate acestea, bineinteles, daca factorii decisivi auaceeasi notiune ca mine despre ceea ce nu poate fipennis nicioclatä, i azi mai putin decit oricind.

9 august 1915

RNZ I 227-228

367

Si

FANARUL, PARISUL, BERLINUL...

Citeam intr-un ziar al nostru, in ce priveste razboiuleuropean, un articol obraznic, in care vedeai nu con-vingerea exasperata a omului care crede ea se pars&se§te singura cale pe care se pot servi intereseleRomaniei §1 ale poporului românesc, ci devotamentulIncapatinat §i provocator al slugii.

$i arm facut putintica istorie.Odata ace§ti oarneni pupau papucii §i poala vesmin-

tului oricarui be§leaga 1 In trecere §i se informau ceslabiciuni scirboase au stapinii, ca sa le poatä servi ;scoteau exclamatii turce§ti §i se infatisau cu turbanin jurul capului.

Era Fanarul...Nepotul de fiu, trecut la rapezealä prin licee frau-

tmze§ti §i o facultate de drept, ca un fecior de printanamit, nu mai §tia romaneste acasä, i, daCä intilneape stradà un coafor parizian fugar pentru escrocherie,Ii dadea un banchet de o suta de taolmuri.

Era Parisul...Acuma Berlinul e tare. La parnint, ciocoiule scarpi-

spinarea de pinten §i, oa sa faci placerea nouluistapin, insulta si idealul saracilor neamului tau.

E Berlinul...$i cind, ea mice putere, i accosts, se va clatina,

unde va cauta aristocratur roman ce sa linga cu totdevotamentul ignominiei sale ?

16 august 1915

BNZ I 229

Begleagd capitan de beslii, soldati turd de cavalerie care ficeauslujba de curied dommesti sau de jandarmi.

358

;

na-ti

CEI ADEVARATI...

Cei adevarati sint la posturile kr. Aceia can n-auspus i n-au scris nimic, acei can nu s-au l'audat pe&mil i n-au batjocurit pe altii, aceia cari n-au sama-nat neincrederea gi ura in sufletele nimgrui, aceia carisint noi i curati.

Cine a avut norocul vadä e din acea clipà altom. Asa de sanatosi i inindri, asa de m5reti i simpli,mergind la datoria kr, oricare ar fi, oa la intimpinareaunei absolute nevoi a vietii neamului kr, linistitiplini de botkire. 0 vorbä de prietenie in oale, unzimbet, un cintec, prinosul kr de oameni saraci laonce °peed folositoare terii 500 din abonatii nostricei noi stiu cltg multamire miscatä se ascunde in acestecuvinte i pe urm g. unde trebuie Unde trebuieUnice ar fi

S-au miscat apele de la fund : dare si pline deluminä, ele trec vioaie inainte 1 Mini ne vom intrebaminati dacg a fast vreodata' acea necuratenie superfi-cialä de care ne sairbeam.

Yana atunci n-are (keit sA shige oricine ce vrea,cerneala de noroi poate sä insemne once momeli, orkepin si orice b15.stame. Ce an a face asta-zi toate acestelucruri, cind cei adeviirati au apArut, infittisind in ochiinostri doug mii de ani ai trecutului mare si zarea ne-sfirsitä a viitoruluil

Se mai uita cineva la cärtile risipite jos ale fariseiloroind Lsus, tinar i viteaz, vorbea in templu despredumnezeul cel drept i despre mintuirea oamenilor ?

13 septembrie 1915

RNZ I 239-240

859

sa-i

si

sil

CEASURI CARI INTRA IN SOCOTEALA

Zi de zi telegramele, in care unii oameni s-au doprinssä afle o distractie, ea si cum toate aceste lucràri ar fiorganizate, ca la cinematograf, pentru placerea specta-torilor, ni anunta el de jur imprejurul nostru mii deoameni, tineri si batrini, cad in lupta, ca populatiiintregi Ii Iasi avutul prada focului si jafului, c miide ostateci sint tiriti in teri straine ea sa lincezeascasi sa piara, ca uncle a fost munca i bucurie omeneasca,unde copiii au ris vesel in jurul vetrei, acolo e prapad§i pustiu, e iadul revarsat pe pamint. Bucovina e unmormint, Banatul e cotropit de miile de mii ale apara-torilor" unguri si germani, Ardealul moare de foame,Bulgaria e pusa pe drum, intreaga ori scor-moni pamintul pentru transeele unei deznadajduiteaparari, iar cit priveste Serbia, ce tara de pe lume,fie chiar i Belgia, ar putea fi comparata cu acestpamint al celui mai inalt eroism, dar si al celui maicumplit martiriu ?

Noi sintem inca in asteptare. Ca asteptam, eine seindoieste ?

Ba unii zic cà prea asteptam. Dar sint mai multefeluri de asteptare.

Este stupida asteptare pasiva. Vita a§teapta A. fiejunghiata. Picioarele-i tremura. I se impaienjenesc ochii.Simte ce se petrece cu dinsa, si s-ar putea apara cumijlocul ce i-a dat natura. Dar, indobitocitä de pre-simtirea fatalitatii, ea intinde gitul Fara impotrivire,pe jumatate moarta prin renuntarea ei la viata.

Este si asteptare.a desperata. Ca pentru mahalagiiicari, acum citiva ani, asteptau de la cometa sfirsitul

360

suitS a-si

luznii, ca pentru florentinii n'apäditi de moartea neagrä"ciumei, oamenii cautà, stiind a tot nu seal-A sl

stoareä vietii, cu frenezie, cu turbare, ultimele pielturiale pläcerii care imbatg.

Sint si asteptäri usuratece. Ti se vorbeste de o pri-mejdie, pe care o tii chiar apropiatà, de o sfortare pecare va trebui s-o faci in ceasul ce urmeazà. Socoti,lush', Ca acel ceas ii va da si iaspiratie, i energie. Siluneci mai departe pe panta linä a traiului obisnuit.Asa fIcea in pragul marii revolutii cu esafoduri zilnicscaildate in singe acea societate din secolul al XVIII-Ieacu care samAng asa de bine, ca frumusetà,spirit si usuratate, societatea noastrá dominantä.

Tree ceasurile, i noi zimbim fiecIruia. Dacg petre-ceam inainte, petrecem ; daca' ne certam inainte, necertgm ; daca faceam intrigi unii impotriva altuiagreci de Bizant inaintea lui 29 mai 1453, cind caiiturcilor nechezau supt ziduri le &cern i acum.Caufain fineta atacului in sportul politic al zilelornoastre goale, i publicul, ce se simte gidilat in vechideprinderi, aplauda.

5i, totusi, aceste ceasuri intrd in socoteald. 0 minanevgzutà, inexorabill le trece in sama noastrg, tot asacum trace in sama altora eroismul i suferinta. Letrace la ce ni-a dat, la ce are dreptul sd ni pretindd.

Ginditi-và la aceasta, vioii mei domni vorbaretiagitati, ageri negustori, oficiali i neoficiali, de afaceriextraordinare, frumoase doarnne, luxos gatite, purtatoriai cuvintului in numele tuturora, ziariti, scriitori, pro-fesori. Ginditi-vä I

Incordati-va inchipuirea : nu mult, atita cit trebuie.Veti auzi cind conversatia spirituala tace, cind framin-tarea se incetineazà, cind o clipa de liniste se face,gemete de räniti, urlete de agonie, zgomotul de infernal celor mai north' masini de distrugere. Si, mai deaproape, yeti simti dorul de acasg i suferinta fizicg airatelui nostru care paZeste in munte, suspinul femeii

361

a

inteligentg,

si

lasata farä sprijin la vatra saraca, pentru ca noi saputem fi linistiti si sa facem ce faceti voi acuma.

i atunci yeti late lege pentru ce ni Ant lasate Incade Ace la a carui mina inseamna necontenit meritele sidemeritele, datoriile si drepturile popoarelor, acesteceasuri de a§teptare 1

11 octombre 1915

RNZ I 261-202

STIMPARATI-VA I

Lupte i injurii, destAinuiri i easpunsuri, calomniicontracalomnii, atitàri i alte aIàri, valuri de noroi

care curg farä sa le purifice nacar o picalurg de singeromilnesc varsat contra dusmanilor terii iatä spec-tacolul de azi al României.

latä spectacolul pe care clasa dominantl a RomânieiIi dl, tirind in virtejul miniilor sale de rIzboi civil sipe refugiatii desperärii terilor robite.

Hidos i condanmabil spectacol INi intoarcem fata de la dinsul i spunem tare, fárà

Mel de teroarea" unuia i altuia, aceste cuvinte demustrare, care ni vin pe buze nu de la jignirile sauambitiile noastre, care nu sint, care nu pot fi, ci de

marele sentiment de revolt5 acutä a terii :De seizeci de ani tara, abia alealuitä, v-a fost pe

mirna' pe rind familiilor dintr-o tabArl i familiilor dincealaltà tabbirl a unei protipenclacle putrede, galvani-zatä cu setea de parvenire a unei burghezii de advocati.

Nu i-ati putut da parnintul teranului ;Nu i-ati putut da scoalg poporului ;Nu i-ati putut da administratia interesului public ;Nu i-ati putut cla politica nationalg a statului ;Nu i-ati putut da armata ide.alului.V-ati mincat intre voi ca nista cliii, ca nista flare,

pentru glorie, pentru citig, pentru ambitii de denesi sicapricii de femei. Ati facut dintr-o tarà intreagl scopuldespretuit al gilcevilor voastre copilAresti i criminale.

azi Val sfäsiati din nou, la tin ceas ca acesta, pu-nind pe ruinele oriegrii ordine i autoritäti, care dispar,cu tron cu tot, in furioasa voasträ inclestare, steguletede partid, in locul marelui steag al terii, prea greupentru minusitele voastre boieresti I

363

la

i

$i

Ei bine, nu 1 Aveti o datorie. Sinteti obligati la oexpiatie pentru tot ce ati Mout si mai ales ce n-atifacut. 0 condamnare vä apasa : aceea de a vä uni pen-tru ca dintr-o suprema sfortare sa dati terii macar citse poate din idealul primejduit prin fapta voastra.

Toti laolaltà, legati de catusele acestei condamnari,ea' cautati a stoarce din ce a mai ramas bun in voi undesperat asalt catre gloria noastra, &Are iertareavoastra I

Noi nu ne putem amesteca, poporul acesta nu poate&à se amestece. Nu stim tainele voastre, sintem strainide urmarile faptelor voastre. Din neobisnuinta si dinslabiciunea politica natia cea adevarata nu se poateridica intr-un moment. Cei ce vorbesc in numele ei nustiu ce spun sau insall.

Voi sinteti cei marl si tari. Voi sa faceti cit va taiecapul, pe un drum care nu e al vostru, ingust, murdar,ci noul drum, curat si larg, al idealului. Sä va sileascaregele, al carui tron e tot asa de primejduit ea si totviitorul nostru, a lucra, a lucra harnic si dezinteresat,cum nu va e obiceiul. SA va intelegeti si sa lucrati,politiciani de toate spetele 1

Situatia voastra, a partidelor, n-o yeti salva. A ucis-omornentul istoric. Dar manar ca oameni yeti putaa traiintre noi pentru ceea ce yeti fi dat pozitiv dupa seizecide ani ai neggiei constitutionale.

Iar daca nu yeti face-o, se va deschide scaun dejudecata la Bucuresti, a dowa zi dupl totala risipire asperantelor noastre.

S-o stiti 1

25 octombre 1915

RNZ I 269-271

BELGIA ORIENTULUI"

Odata, bucurosi CS am cäpatat libertati constitutio-nale i el intretinem o masina parlamentara, am decla-rat, in frazele aprinse ale unei demagogii naive, casintem Belgia Orientului". Iar din tabara cealaltä,care-si amintea un trecut mai favorabil intereselor sale,s-a raspuns cu zeflemeaua care a fkut ca BelgiaOrientului" sa insemne alegeri falsificate, rea admi-nistratie i incultura.

N-aveau dreptate nici unii, nici altii. Dar nu pentruca eram mai rai ori mai buni supt raportuladministrative si culturii scolare, ci pentru cä nu cu-nosteau Belgia.

Belgia ? E o tare: unde regele domneste si nu gu-verneazr, o tail de presa libera,' de mitinguri, devointa populara ? Desigur. 0 tara de bogatie i petre-cere ? Incontestabil. 0 tara de munea, o apriga munch'neobositä. Citiva o stiam dar i noi muncim, macaraceia care muncim i pentru cei ce nu muncesc.

Dar 1915 a venit si a spus ce nu &earn fara aceasta :Belgia e o tard de sacrificiu general, total 0 absolutpentru ideal 0 drept. Desi e bogata, desi petrecea,

avea libertati publice.$i atunci vedem ca nu se potriveste. Nu sintem

Belgia Orientului, nici in serios, cad ar fi pretentios,nici in gluma, cad ar fi obraznic.

Dar Orientul are o Belgie. Era saraca i n-a petrecutniciodata. Ea zace astazi la picioarele invingatorilor,ea si cealalta, insä ochil ei urmarese fix idealuldreptatea, asteptindu-si ceasul.

E... Serbia.

6 decembre 1915

FINZ I 311-312

365

legalitaIii

detsi...

si

CEASUL...

A sosit un ceas pe care-1 asteptam de peste douaveacuri, pentru care am trait intreaga noastra viatanationalà, pentru care am muncit p am scris, amluptat si am gindit. A sosit ceasul in care cerernnoi lumii, cinstit, cu anna in mina, cu jertfa a tot ceavem, ceea ce alte neamuri, mai fericite, au de atitavreme, unele Fara sa fi varsat o picatura de singe pen-tru aceasta : dreptul de a triii pentru noi, dreptul dea nu da nimanui ca robi rodul .ostenelilor noastre.

In miez de noapte au sunat iarap clopotele, sfinteleclopote care simt toate durerile p bucuriile noastrecare acum s-au infionat de cea mai mare speranta pecare am avut-o si La care, cu once pret, tinem. Si sutede mii de oameni s-au trezit fara teama i fara zburda.-ciune, 1initit i sigur, p in inimile lor a fost un singurraspuns : tim /

Da, o §tiara de mult. Ceas de ceas trecea, urzindu-seninza de intelepciune pentru a pregati p apara vitejiagata de lupta. Certele de deasupra nu patrundeau inadinc. Acolo fiecare zi anunta o alta zi p mai grea,p nimeni nu cirtea bnpotriva greutatilor care se adu-nau. Ce nu poate rabda omul pentru o asteptare asade sfinta ? Stiau tati, se dezlipeau toti de legaturilelor de aici, se faceau liberi, p sprinteni, p viteji pentrumarea p stralucita incereare.

Ea a venit. Pare ea' s-a facut in aerul acestei teri oliniste mare. Un sfint potir de singe si de lacrimi s-aridieat pentru binecuvintarea cea mai scumpa.

Plaiurile ardelene au bäut rascumpärarea nobiei.Odihniti-va, viteji, in brazda lacoma de mult de acestsinge care plateste birul nenorocirilor seculare I Tenani-ostasi, dormiti in pamintal care astepta moastele voas-

368

fi

tre, ale rabdatorilor i voinicilor, ca sa fie iarasi alnostru I Niciodata nu se va uita fapta voastra, biruintavaastra prin moarte. Voievozii cei vechi, dezrobitoriimucenici din zilele batrine, cheama la sine din neguratrecutului umbrele voastre, care abia au pärasit carneakr chinuitä de dusmani. Vesnica pomenire voul, ma-rilor i fericitilor 1

Iar toi acei earl au ramas in vechea tarä ingusta nupot avea decit un singur rest : munca, i o singuralozinca : unirea. Dumnezeu va ajuta silintile unui nearnintreg, care pentru un drept Ls.a de firesc nu orutänimic din tot ce a putut agonisi, din tot ce se cuprindein puterile sale 1

21 august 1916

RNZ II 83-84

VALAHI PERFIZI

N-auzisem de citeva veacuri acest calificativ al furieineputincioase. Germania ni-1 trimete astAzi, §i intreg :trAdAtori ai egoismului §i lacomiei sale, deci perfizi",si, deoarece sintem perfizi" ca niste sclavi neasculta-tori, nu mai putem fi romAni, cAci aceia erau miere.alui Dumnezeu, gata sA spele oricind maritele praguriimparatesti, ci valahi".

Da, domnilor reprezintanti ai opiniei publice ger-mane, asa am fost odata, multä vreme, spre folosulnostru si in paguba altora, s'i tot ga am ajuns sä fimiaräsi, bunul bou de povara prefacindu-se in falniculbour salbatec de odinioarà.

E adevArat cA, intorcindu-ne la vechea noastra mi-selie de trAdatori", am pierdut foarte mult. SA negindim numai. N-o sä mai cumparam, exclusiv, con-trafacerea pentru Orient a fabricilor din Germania §ia consortiilor de sarlatani din Austro-Ungaria ; n-o slmai vindem ieftin griul nostru la morarii din Budapestaca sa cumparam de la dinsii faina mai scumpa. ; n-osä ne mai furnizam cu linguri de lemn, bete de chi-brituri §i unt proaspAt de la speculatorii unguri si sgidin margenea ardeleana, pe care am gAsit CA e maibine s-o cucerim ; n-o sä plätim mari dobinzi politicenumai la imprumutatorii din Berlin, cari-si capataseramonopolul nostru ; n-o sA mai inzestram armata noasträcu tot rebutul furnizorilor de armate imparate§ti §ichesaro-craiesti. 0 sa fim siliti vai si vai de noi Isä nu mai lasAm petrolul in sama spionilor inregimen-tali si inarmati cu tot ce trebuie ; n-o sa mai parAsimpadurile noastre vechiul culcu§ al vitejiei noastrebarbare, totdeauna invingAtoare in mina baronilorde Pesta §i de Ierihon si a ostirii lor de ocupatie ; n-o

368

s5 mai avem la Bucuresti filantropia unui capital'care ni fAcea, adesea cu banii nostri, pomana dea lua de pe pielea noastrà de zece ori cit ar fi luatacasà. Copiii nu ni-i vom putea trimete la scolile evan-ghelice, cu diplome recunoscute de stat, in care celdintai verset din Evanghelie era despretul fail delimba, tam i natia româneascl ; din frumoasele scoliunguresti nu vom mai putea auzi r5sunind zilnic linglAcademie, templul culturii românesti, accentele simpa-tice ale lui Talpra Magyar 1 Cind d-rul Fischer 2 vamai scoate &Atli in care sà arate eh sintem toli nistesàlbateci fàrä aptitudini pentru cultur5, pe cari i-aimbrAcat intr-un vesmint modem oarecare emigratiape parnintul nostru de inferioritate a deosebitilor croi-tori i cizmari germani doctorii au venit pe uman-o sà avem mindria Ca aceste infamii s-au publicat laBucuresti. i nici un baron Dungern saracii denoi nu va mai putea striga din umbra tricoloruluicà n-avem nici un drept asupra tarimurilor unde viatafratilor nostri a intrat in a doua mie.

Ne vom resigna, domnilor, cum s-au resignat strä-mosii nostri. Perfidia" lor fata de poloni li-a dat tara

Pocutia. Perfidia fatà de unguri li-a päs-trat hotarul, legea i limba i i-a inzestrat cu bogatefrumoase feude peste munti. Perfidia fatà de turci i-atinut in picio.are fat5 de päginii cu matele lacome. E,totusi, o mingiiere pentru atita dezonoare...

Vom face si noi ce vom putea. Vom lua Ardealul,udind cu singele nostru de tràdatori fiecare bulz de

Pentru cit pierdem e, desigur, putin, dar nevom mult5mi cu atita.

23 septembre 1916

IINZ II 157-159

Talpra Magyar Sus, maghiare (ung.), Inceputul unei poezii de-PetOfi.

losif Fischer (n. 1887) avocat austro-ungar, redactor al unor publi-catii nationaliste (informatie din 1940).

369,

Sipintului i

Wing.

I

si

fi

a

DE CE OMOARA COPTH ?

Vizita aeroplanelor face parte asazi din plkerileBucurestilor, care odatal avea alte plkeri. Victimelefavorite sint femei si copii, bietele femei din mahalale,care string aproape de dinsele in umezeala camiiruteiinguste pe copiii fläminzi si goi. 0 bomba fericitàläsatä de un executor precis, si iatä cá acest cuib denimic se sfarma intr-o clipealä, si in acelasi aluat desinge se amestecg ramAsitele clostei si ale puilor. Teh-nica modemä e, in adeva'r, admirabilä cind incape peminile unui om al cärui suflet a fost format prin ceamai desavirsità culturl moderml putem zice chiar :singura autentia avind brevet imperial si garantiatuturor calailor din nobila Germanie. Si oamenii cezboarg pe sus pentru a-si servi patria se intorc searabucuros in tainitele vreunui Rusciuc de crestinätatebulgäreasc'à si, filcindu-si rugIciunea denaintea unuisomn ca al dreptului, nu uitä sä spuie lui Gott, stril-bunul, care in codrii primitivi cerea jertfe de singe,preferind copiii pläpinzi, si care, desi s-a botezat acumao mie de ani, are aceleasi gusturi fragede, el poruncilelui au fost indeplinite.

Dar poate cl e o greseard... Oamenii vor fi vrind sialtceva. Nu se saturä doar zilnic ucigind copii si femei,schilodind babe, rupind picioarele lenge la fuga' alernosnegilor. Cautä bkbati multämindu-se si cu citeurml din semintia tinerilor prea grasi pentru a servipatria aiurea decit pe Calea Victoriei, sau ca ordonanteale vreunui var ingrijit de s'anatatea lor. Desigur cgatentia acestor arhangheli cu aripile de fier e concen-tratà asupra cläclirilor publice, si mai ales asupra ace-lora in care se lucreaza pentru armata.

.370

Ca sä inlature o astfel de interpretare, flacaii deisprava s-au ingrijit &à aducl un argument decisivde fapte, nu de vorbe. Sfarimaturile bombei gre§esepoate §i omoara vreun soldat. Ca sa se §tie, insa, elaceste nävaliri prin vazduhuri privesc pe copii, anumepe copii, li se trimet bomboane. Du lce bunatate desuflet 1 Bomba e mai mult un mijloc de imtiintare :iatä, vine nenea cu bomboanele. Iar pe urrna, cine n-amurit poate sa alerge pentru ali face recolta. Excelentecofeturi, culturale" 'Anà in adincul lor, unde o mina'experta de himist, de bacteriolog, nobil savant §i prie-ten al omenirii, a pus otrava garantata §i o eficacecultura de microbi.

Ace.asta oare, cum ni s-a spus, pentru Ca Valahia"tradatoare trebuie desfiintata", cu tot ce are, Orala pruncul de Vila ?

Nu 1 0 natie care a produs atitia filosofi §i poeti nupoate lucra fara ca §i supt inveli§ul singerat al celei maianimalice cruzimi sa nu se ascunda intentia discretIa unei binefaceri.

Bine, ace§ti oameni vreau sä prefaca lumea intr-unvast laboratoriu in care ei sa fie stäpinii, iar restullumii negri in serviciul lor. Zi de zi, sa are, sasamene, sa culeaga, sa care, sa sape, sa taie, sa invirta,sa asude §i. sa singereze pentru rasa nobilä, pentrusupraoameni, pentru zei. Sclavii mai vechi vor fi vatafiicelorlalti. Cu totii vor fi pastrati pada ce geniul germanva gasi ma§ini capabile de a-i inlocui cu totul. Atuncivor fi suprimati §tiintific.

Oribila soarta, nu e a§a. ? E cineva care sa voiascaa trai astfel ? Si a-I cruta de robie Inca din leagan nu e,oare, o binefacere fata de sclav ?

De aceea, aviatorii marelui imparat cauta pe copiiino§tri : milo§i, ei ii libereazei...

22 septembre 1916

ANZ II 159-160

LUMINA DINAFARA$1 LUMINA DINLAUNTRU

Pe calea cea grea a omenirii, cale de osinda chiarcind trebuie sä ajunga prin cruce, prin rastignire lainaltarea glorioasä, o lumina trebuie sä indrepte pasiice ratAcesc, ce se poticnesc ori se opresc de obosealaintre pietrele ràului cu care e samanat acest drum alnostru pe pamint. 0 lumina Fara' care prapastiile carene asteapta pretutindeni ne vor inghip si nu mai esteputere pe lume care sg ne poatà scoate de acolo.

Tot ce facem noi se indeplineste prin aceastä lumi-nare a rosturilor noastre. Cu patima, uneori cu dezna-dejde, o Cautam.

Unii, mai trufasi, cred Ca nu trebuie sà o ceara decitde la intimplare.a prielnica, de la vechiul i vesniculinselätor care e norocul. $i norocul aprinde luminarile,faclioarele unde-i place si cind ii place. Te poartä peele cit vrea, i cind nu vrea le ascunde. 0 furtunä serapede asupra lor si le stinge. Drumetul care se credesigur de aceste luminite se prabuseste i, o data pentrutotdeauna, dispare.

Este o altä lumina, insa, care cu greu se aprinde,dar, o data ce arata calea, nu va lasa-o niciodata inintunerec. Te-ai straduit sa-ti faci inlduntrul Mu luminacare nu se stinge decit o data cu viata, lumina con-vingerii absolute, a devotamentului fara gres, a mariiconstiinte care nu poate rataci. 5i, atunci, nu numaiel tu insuti vei sti totdeauna, in ciuda soartei rele,sa-ti indrepti paii, dar calea va fi luminatä sigur pen-tru mu i mii de oameni.

Cine are aceasta lumina sa-si ofere i conducerea invremi ca acestea. Dar numai cine o are.2 octombre 1916

RNZ II 191

372

0 INMORMINTARE NU 1

N-am impresia c5 am asistat la inmormintarea aceluicare a fost Nicolae Filipescu.

Am v5zut un cortegiu oarecare, multg lume ameste-catà, putinA care era trista i rnai putin5 care plingea ;am v5zut ridicat pe umeri, in cintecele unor copii

fgceau meseria, un greoi sicriu de stejar cuinscriptii banale ; atita am v5zut.

Nu putea fi inmormintarea lui. C5ci el nu putea fiinmormintat decit in haina de ostas, nu putea fi in-fasurat in alt giulgiu decit al tricolorului si nu puteafi coborit in pAmint decit la sunetul tunurilor Intr-Dsearà de victorie.

dupà inmormintarea aceasta bana15, ca a cutäruibatrin politician, mort de uzurä la optzeci de ani, eu,care 1-am v5zut prea de multe ori asa de viu ea säinlocuiesc, azi, mindra icoanA de voinic cu trista amin-tire a ram5sitelor sale, sint incredirWt c5 el e aiurea.Liberat de suferintele acestei zdrente omenesti, aleargäacum liber cimpiile de luptà, indeamnA pe cei ce so-v5iesc, opreste in cale pe cei ce se retrag i intetestepe cei cari atacà. El e acum cu str5mosii lui ostasi,can i ei au fost ingropati, cine stie cum, undeva,cari acum, vii, cutreierä in zborul cailor nev5zuti de-alungul erii, amenintata i cAlcatà de dusmani, i smulgbiruinta prin minile urmasilor lor.

4 octombre 1916

RNZ II 195-198

373

carili

i

0

LOCUL CEL MAI BUN

Mu la lurne caned astazi care e locul cel mai bunumblä de colo-colo duna dinsul.Daca e vorba de locul unde nimic din imensa sufe-

rinta a omenirii nu te poate atinge, de locul unde nuti s-ar cere nimic din sacrificiile cu care e dator fiecine,acest loc nu se gäseste nicairi pe acest biet pamint,scaldat pana-n adincurile lui in singe. De la un capätla celalt al lui umblä soarta grozava, care pedepsestepe om pentru cä a trait prea bine §i a voit Incamai mult.

Nu, in zadar mergeti cu chibzuielile voastre intelepteca sä gàsii locul unde, oameni fiind, ati fi scutiti detot ceea ce a cazut asupra omenirii §i, membri ai uneinatiuni, v-ar fi iertat a-i refuza tot ce aveti, tot ceputeti. Cine se furiseaza si se strecoara va fi atins in-tocmai ca i celalt, dar intr-o forma brutala potrivitäcu mie1ia lui §i lara onoarea de care patimile celor-lalti sint incunjurate.

Totusi, este pe lume un loc foarte bun, foarte bunoricind, mult mai bun in vremi ca acestea.

stiti toti aceia cad ati pierdut ceva strins legatde inima voastra, toti aceia cad ati vazut pierind omare §i luminoasa speranta, toti aceia asupra caroravreuna din infatisarile groazei a apasat. Vine un mo-ment ca acesta cind in jurul tau tot ce ti-a fost pangatunci viata s-a naruit, cind toate obisnuintele tale aufost rupte, cind numai departe peste adinci prapastiise vede o altä viata. In golul produs deodatä prin lipsafetelor §i lucrurilor iubite, poti inlatura intr-un singurfel pornirea deznaclajduita care te rataceste necontenitpana te sfarma.

.374

§i

Ii

E sfinta betie a muncii, acea incordare supremg, ne-bunà, care nu lasA intrare nici unui gind tulbufatorin locul unde, la lumina egalä a unei coNtiinti hotArite,trupul i sufletul dau tot ceea ce pot.

.A§a au putut trai oameni cari inchiseserä abia inmormint tot ce aveau, oameni cari supravietuiserä celormai teribile ruine, §i oameni cari treceau ca pe un virfde sabie peste cele mai ingrozitoare genuni, au ajunsWA nici un fior la capAt.

E a§a de aproape de noi acest loc, fiindc'd este In-lguntrul nostru insu§i...

11 octombre 1916

RNZ H 205-206

UN ORM PLACUT

Orasul placut e Bucurestiul. Citi nu l-ati vlzut demult, alergati de pe unde sinteti, caci face sä fie vazut.

Alergati, dar pe rind, caci, dacl veniti toti deodatä,stricati frumoasele privelisti si curatia sanatoasä a aeru-lui, stricati linistea increzatoare, buna colaboratie naivaa bunavointelor.

Caci caracterul placut al capitalei Romaniei vinetocmai din lipsa voastra.

Odata, cind erati pe aici, cu importanta, averea simincarimea voasträ de petreceri, dadeati Bucurestiuluio infatisare unica pe lume. Nu de dimineata pana seara,ci de dimineata pang dimineata si de seara pina-nseara, era o alergatura nebuna dupa nimic ori dupg con-versatii goale, dupa petreceri desperate, care sint, laurma urmei, tot un fel de nimic. Tot ce luxul poate daca imbracaminte si ca vehicule se ingramadea intr-unhaos de babilonie si intr-o stralucire de Gomora ; totce norocul mostenit sau cistigat usor poate cla ca so-lemnitate despretuitoare unei figuri omenesti se disfatala unul, ca si la celalt. Din toatä aceasta splendidaprimblare continua pare ca se desfacea un mare strigat :In laturi, trecem noi I

Cu ce sfiall se strecura bietul om de munca, nacajitin fata si in mersul lui, smerit in haina, gonit iutede atitea nevoi ale lui si ale celor de pe linga dinsul.Pare ca.' se r.Auta prin buzunare sa vada de i s-a liberatun bilet de trotuar. $i fetitele muncitoare care nu atra-sesera atentia unui protector se simteau asa de cara-ghioase pe linga mindrele doamne mad. Iar un carteranesc pe Calea Victoriei era scandalul public pecare vardistii trebuiau rapede sa-1 inlature.

Acuma se vad tocmai acestia. Vintul aspru bate dinsus si din jos. Fotele de la munte stralucesc din fluturi :

376

teranii scormoniti de prin culcu§urile lor tin mijlocultrotuarelor. Pe strada care nu iube§te copii §i mametrec satence cu pruncii in brate. Lume saraca, modestase strecoara in pasul cui are de urmarit o munca, demingiiat o durere. Sfiala e la cine nu s-a putut invataInca sä poarte uniforma grijei si trudei pentru patrie.Automobile le au noroi pe roate si, clack' te uiti bine,uneori §i cite un firicel de singe.

0, e foarte interesant, va asigur. Veniti de vedeti.Dar, Inca o data va rog, tot cite unul. Fiindcl altfelpriveli§tea se strica : o stricati 1

21 octombre 1916

RNZ II 225-228

377

OLTENII

In cele dintai ceasuri de dimineatg, prin negura rece.vine de la garg, intre alti drumeti minati mai mult denacazuri decit de interese, o familie de olieni pribegi.Cine she de unde, in focul luptei sau supt amenintareanavalirii. ei s-au smuls, au cucerit cu desperare un locin vagoanele ticsite, si iatg-i aici, pe trotoarul Bucu-restilor, intrebind mut din ochi si apoi, cu hotariresupremg, informindu-se pe linga vardist de bung_seamg despre adgpostul ieften.

El e tingr si subtirel, obosit, palid, cu ochii aprinsi,mai mult de furie decit de fricg. Ea, nalta cit dinsulsi mai voinicg, pgseste in mantia-i albg peste frumoasacatrinta veche, ca o imparateasg. Si, in brate, copilul,mgrisor, nu ride, ci, plecind capul, pare impovarat si elde ginduri, de griji.

Arata sa nu fi vazut niciodatg aceastg capitalg, care,vgdit, nu-i sperie si nu-i poate uimi.

Si nici nu trebuie, cgci tot ce e aici al lor este, allor mai mult decit al tuturor acelora cari, grgbiti, zim-bitori, infgsurati in haine scumpe, prea scumpe, treepe linga ei, in asemenea ceasuri, farg sg intrebe nicice furtunä a zvirlit pe termul vietii inflorite pe acestifugari, nici ce se poate face pentru dinsii.

A voastrg, frati flea noroc, cari ati venit rgscoliti deviforul cel strasnic, a voastrg si a fratilor vostri estetoga aceastä bogatie. Din zori si pgna in noapte, atitrudit din neam in neam, farg sa intrebati de ce sicit vi se cuvine si you'd, ati trudit si ati scos din taringgriul care s-a fgcut aur. $i din aurul pe care se \Tadparcg urmele sudorii voastre si a pgrintilor vostri, dinel s-au facut aceste case inalte, aceste grilajuri aurite,

878

aceasta matasä, aceasta catifea, aceste blanuri scumpecare tree pe linga voi, si nu e nimeni care sa va vada.

E ]

Nu fiti asa de straini si asa de sfiosi aici, pribegi aiOlteniei chinuite I In casa voastra ati venit. i vor fioameni, in zilele cind se va chibzui rasplata, cari vorafirma-o si fata de aceia cari Inca n-au bagat de seamaca a voastra este si trebuie si fie.

12 novembre 1916

IINZ II 276-277

CALARETII

Pe strada plina de lumea ce venise spre a se bucurade soarele acestei primAveri iernatece, insultátoare pen-tru durerile noastre, din mijlocul amestecului de zdrentetera'ne0i 0 de frumoase blänuri purtate prin noroi deacele fiinte incorigibile pe care, ca 0 pe virtuosul luiHoratiu, nu le-ar inspa'iminta nici ruinele lumii intregi,ilski o ceatà de Cardreti.

Erau putini la num'ar 0 foarte obositi, dar infipticu un fel de indailtnicie pe ciilutii lor rupti de dru-muri grele 0 iuti, cari pareau 0 ei &à lovesc cu ciuddin asfaltul inghetat al cailor neumblate de dugnan.Uniforma ajunsese foarte simplà, §i sumane de tarilcopereau rgm4itele postavului albastru, §ters de soare0 ploi. Caciuli mari brumArii sfidau parch' lumea in-treaga. Nu mai era vreo osebire intre ofiteri 0 soldati :pu0ile vklit intrebuintate se tineau strins, ca intr-oimbrAti§are desperata, de spingrile dirze ale unora, ca0 ale altora. Nu salutau galoanele late cari impodobeaudes valul multimii, 0 in ochii tuturora era ceva pecare nu 1-am mai vAzut pana." atunci : un fel de minieincremenità in avintul ei ce cautä necontenit un du§-man pe care nu 1-a putut invinge.

Treceau tacuti §i aproape nebägati in samä, rsam4iteale unui escadron frint in suprema incordare pentruapararea unui colt de tara pierdut. Nu-i tinea in smugnimeni : ce simtire mai poate fi pentru o asemeneapriveli0e cind se vgd raniti du0 in spate, 0 in colturide strade pribegi mor visind bucata de pine pe caremindria lor i-a impiedecat sä o cearg 1 Si apoi erasoare cald §i cer limpede, 0 suferinta cea grea n-ave§tejit Inca toatà frumuseta acestei teri odatai a5a defericitä.

380

Dacl ar fi fost, insa, in aceasta multime, un strigatcatre patrie la vederea acestor aspri martiri, claca dinpiepturi s-ar fi smuls florile pentru a cadea asupra lor,maiestatea acestui spectacol de mindru nenoroc ar fifost imputinata.

Asa, insa, ei veneau de si mai departe decit loculuncle s-au luptat pentru ultima oara. Nu erau nistenecunoscuti, cad i-am vazut de atitea ori, aproape inacelasi port, pe aceiasi clluti maruntei, cu acelasi fulgerin ochi, care n-a putut trasni si ucide. Veneau dinoastea batuta a lui Mircea Batrinul, de la Nicopolulcruciatilor, din padurile Razboienilor, unde nici maies-tria razboinica a lui tefan nu-1 putuse face a razbiun dusman nesfirsit la numar ; intovarasisera un Rares-vocla in fuga lui dinaintea bataii lui Dumnezeu pentrupacatele lui", si intr-un colt de Ardeal, la rasaritulsoarelui, vazusera pe Mihai jertfit si nu-1 putuseraapa'ra.

Iar acum ei mergeau spre viitor, spre cel de minesau spre cel de peste multi ani. Mergeau spre ispasiresi spre razbunare, pentru tot ceea ce am suferit decind sintem.

26 decembre 1916

RNZ II 358-859

DEVOTAMENTUL CELOR MICI

Am intilnit pe un vechi prieten al meu. E neamtun neamt care stie multä carte, care a refuzat sä

mearga in America, unde are rude bine situate, carescum, in urma, a plecat din teritoriile ocupate fiindcanu vrea sä traiasca supt nemti, carora numele lui li 1-arfi recomandat, si care, ajuns aici, a cerut O. i se deaun lucru greu pe care sa-1 faca. Si, cum e slab, acumae un neamt bolnav, care tuseste.

Si neamtul mi-a spus ce urmeaza :Plecasem din Tirgoviste in ultimul moment. Erau

douazeci si trei de vagoane, pline de bani citevamilioane de munitii, de profesori de la scolile mi-litare de acolo. In gara Titu bateau tunurile dusmanede la Matasaru. Seful, eroic, fugise, si de ce ar fi ramasmecanicii ? Eram o prada de razboi sigura.

Atunci rn-am dus dupà masina care trebuia. 0auzeam suierind departe. In Contesti era cineva carenu fugise. Plouau ghiulele naprasnic, dar aceasta n-aimpiedecat pe omul nostru sa lege singur masina si sapuie trenul in miscare. Am scapat si tot ce era cu noia scapat. Ce s-a facut cu mintuitorul .nostru nu stiu..Il chema Sindrilaru.

Am cautat acest nume modest intre ale celor caris-au bucurat de Romania de ieri ca s-o uite azi si fiuI-am &it.

29 decernbre 1916

RNZ II 362-363

882

TIPURI DE AZI

Cit sint de urite, nenorocirile '10 au §i ele hazurilebor. Pe cind la oamenii serio§i, cari muncesc §.1 segindesc, cari jertfesc §i infrunta, ele creeaza märetefiguri de luptatori fara frica, pang la capat, personifi-cari nobile ale celor mai frumoase §i mai rare calitatiomene§ti, topind statui uria§e in focul luptelor pierdute§i al terilor arse, pe omul care, sufletqte, e o fapturade rind ele nu-1 scad cad nu se poate ci-1 reduc,peste sfarimaturile formelor cu care i-a invegnintat no-rocul, la ceea ce sint in adevar. Si atunci se vede acestlucru interesant §*1 plin de o mare i dumnezeiasca mo-rala : din bordeiul suferintelor stramomti rasar colo§ipe cre§tetul carora pare ca se sprijin de sus toate spe-rantele patriei, iar din mindre case pline de toate bo-gatiile celei mai rafinate civilizatii alearga inspaimin-tate, cu o comica zguduire a intregii lor fiinti, marun-tele, livide mutre rebegite, care gesticuleaza §i OAtrezind la orice spectator un ris care-1 face sa uite caacest zbucium caraghios se incadreaza intr-un cer inro-§it de flacarile incendiilor §i ca, in fuga lui, mititelulacela zguduit de toatä mi§elia sufletului sa'u josnicatinge cu piciorul descult cadavrele inghetate ale mar-tirilor cari- pang la sfir§it au stat.

Nenorocirea noastra nu putea fi lipsita de asemeneatipuri.

Iata domnul ori doamna care pleaca in Rusia".Chiar §i acuma Romania mo§iilor §i a ifosurilor salea devenit, cum fagaduia §i Falkenhayn 1 pentru aseme-

, Eric von Falkenhayn (1861-1922) general german, gef al Matelutstat-major al armatei germane pini In 1916, end a fost numit comandantal fortelor armate pe teatrul de operatil din Rominia.

383

nea fantose, un Ice putin confortabil". Blanurile §icatifelele se pot murdari prin contactul cu mizeriapribeaga care se ingramadeste. Ca sä joci cartile dela miezul noptii inainte, nu mai este lumina electrica.Furnizorii, imbulziti de comande, nu mai servesc latimp. Ca sa ai o consumatie delicata, trebuie sä a§teptinorocul unui curier diplomatic. i comunicatul nu sulfatocmai ca o invitatie la bal. Atunci, iti aduci aminte cb:un var al patrulea a scris un articol contra germanilor,si, cum esti sigur ca vei da cu ochii de ei, hai la pa§a-poarte, la depozitele Ranch Nationale, unde poti ziceea ai lasat si manuscriptele cugetarii tale, si la zarafulcare, vai, a crescut pretuI rublei.

Durnneata ce te faci ? Cind pleci ? Sa cerem gu-vernului un tren", striga viitorul emigrat, care vedeinaintea ochilor nu teri care si ele se luptä si sufar siau bucuria de a adaposti musafiri si ce pretentiosimusafiri 1 care se poate inchipui, ci otelurile de luxale amintirilor sale de odinioara, confortul pensiunilorde familie pentru milionarii exotici, listele de mincarepotrivite pentru toate gusturile, teatrele, concertele,balurile gata sa primeasca in valuri de lumina si demuzica pe nobilul domn levantin care binevoieste a-sitiri pana acolo uritul trindaviilor sale. Mon cher, tre-buie reluata viata, o data ce lovitura" n-a izbutit. Inurma sint doar acele milioane pe care natura le-a sortitca sa sprijine greul vietii pentru altii, cei cu delicateteereditare. Ion va pazi casa de nemti, se va tirmozi cudinsii, ii va rapune, caci are spinare bunk' si nu moare,ghiorlanul, cu una, cu doua, si apoi, cind arcurile detriumf vor fi gata, el ne va instiinta cind putem face,conform programului, intrarea triumfala in costumullui Mihai Viteazul. Paftiti, cocoane..."

Cel mai mare despret pentru persoanele care-si duecurcile si vasele de toaletä in Rusia il are, insä, acela

sau aceia care ramine". El e informat ca ger-manii cari, si pentru acestalalt tip, neaparat vorveni sint persoane delicate, cafi stiu sa recunoascadeosebirile de educatie si dau dovada de tin savoirvivre extraordinar. Evident ea vor pedepsi pe toti aceia

384

cari-i vor fi suparat cu arma sau altfel, dar e dreptutcuiceritorului". Ce ar putea face, insa, unor oamenicari au dat dovada totdeauna de o perfecta masurá intoate, deci si in politica', si care mai au si doi veriramasi in Bucuresti, plus citeva rude sarace care auscris continuu in foile platite de dd. Czernin 1 si vondem Busche ? A tout seigneur, tout honneur, toatacinstea cui se cuvine... Fara a mai pomeni ca guvernulnu e bun, si atunci, daca germanii ar face doar altul,recurgind la bunavointi care n-au fost destul deapreciate ?

In jur, o tail lupta de moarte, real, serios, tragic. Pescena vanitatilor, care s-a restrins treptat, o comedie,veche si trista, cu departate origini fanariote, continua.Doug palate se agità, sarind si ciripind. Pe pieptarelelor albe este, insa, o picatura de singe care n-a cursdin vinele bor... Si cei cari o vad nu mai pot ride.

30 decembre 1916

RNZ II 363-365

1 Ottokar Czernin (1872-1932) om de stat Ji diplomat auctriam

25 N. Iorga, Pagint alese, vol. 11

CORM

La noi, la Valeni, pe vremea aceasta de alba zapada,acoperind viitorul de verdeata al cimpiilor i dealurilor,scatii cu gusa verzuie se zbeguiau prin ramurile plinede chiciura ale pomilor pustii, i uneori vedeai desco-perind cu rnultämire saminti uitate vreun botgros,care-si ridica bucuros gitul insemnat cu o patä desinge. Iar cite vrabii erau in corcodusul de la fereastraasteptind ce cadea din scuturatul covoarelor si din ri-sipa farimaturilor de dimineatii nu crcd sd mai fi fostaiurea.

Pe cincl reprezentantii culturii stricã acolo agonisitamultor ani de laborioasa shracie i fac din plumbulliterelor purtatoare de cultura gloante pentru a da jossi pe cei din urma aparatori ai pamintului nostrulegiuit, deasupra Iaului batut de griji se rotesc corbii.

Nicioclata n-au fost mai multi decit anul acesta, cirtdmila celui mai tare li gateste cea mai scumpa prada,a omului tinar. Si ei nu ciugulesc prin desimea zapezii,ci sus, in zboruri incete, cerceteaza zarea : Ii cheamaaliatii i li pare rau cà este cine sa-i impiedece de aveni. Vorbesc din ciocurile lor lungi, brutale, lacomein limba lui Götz von Berhchingen si a lui Prokop vonRabenstein, i in rotirea lor necontenita i staruitoarepar a fi aeroplanele asasine care anunta pe ceilaltiucigasi ; mai mult decit vulturul heraldic, cu limba denpirc i cu negre aripi rasfirate, ei inseamna eranouà care vine asupra omenirii cu steagurile Prusiei.

Nici noaptea nu te scapa de urmarirea lor. Pe turnu-rile Mitropoliei, prin firidele palatului, pe orice inal-time ei se aduna tarziu in sfaturi lungi, aprinse, suptcerul luminat in nori de o lurid ca din alte lumi. Vor-besc de prada intinsa pe toate drurnurile, de pribegii

386

inghetati in cara, de copiii rnorti de foame, de flacaiifrumosi carora li-au mincat ochii. Si, cind din imbul-zeala lor nelinistita se desface un mare croncanit launison, ei pare ca. slavesc pe acela, mare, puternic,glorios, care a facut, trei ani de zile in sir, peste albelezile de Craciun si Pastile inflorite ale celei mai blindereligii, care e si a sa, acest dar omenirii : Imparatuluiin cele de sus, glorie I"

31 decembre 1916

RNZ H 365-366

25*

LUPII

Tica1oas5. flail e si lupul 1 Vara se infundä in po-rumb la apropierea drumetului, fie si un copil ; ilgonesti ca pe-un cine misel dintr-un singur tiohanit.Iarna, insà, cind tot cuprinsul e numai zApadä alba',cind drumurile se fac grele si ajutorul nu poate rgsaride oriunde, cind viscolele inchid zärile, ei se adunain ceata, si atunci au curajul care li lipsea inainte.Vai de cine le iese in cale, de eine trece prin apro-pierea locului lor de pindä si de petrecere 1 Ba chiarvai de acela dintre ei pe care 1-a atins glontele drume-tului amenintat 1 Fratii isi fac rApede socoteala ca ra-nitul acela, lup cum este, ofeed o hranä mai putinprimejdioasa decit marele dusman, omul, care pana lasfirsit stie s5 se apere...

Si vremuri grele ca ale noastre, cu zari inchise silipsa ajutorului obisnuit, isi au in contra oamenilorcinstiti, asa de multi, si sus, si jos, cari nu le pot dade urmä totdeauna vicleniile acelora lupii.

In mijlocul lipsei si durerii tuturora il vezi rasgrindschimbat, dar schimbat in bine. E mai roscovan simai rotofei. Ce bine-1 prinde blana noug-noutä, pecare in alte imprejurAri n-ar fi avut de unde s-ocumpere" 1 Si ochii ii sticlesc de un sat pe careinainte nu putea sä-1 gaseascl in aceeasi masur5.

Crapä lumea de ger alma'. Cgrute aduc ostasi cariau degerat pe drumurile patriei n5N5lite si imputinate.Te sfiesti sa te uiti la fetele galbene ca de ceara alebietilor flacai chemati la recrutare din tinuturileocupate. Reel cgutAturi de n'acaz zgcut se prind inochii acelor femei sgrace care au rilmas fdrä sprijin

388

in coltul lor introienit de mahala. Aerul e greu pareca de toata tacuta suferinta necontenita a celor cari-1rasuflä.

Prin multime trece automobilul, sania de lux alupului. A5a ceva n-a prins el niciodatl. Bun lucru e 51rázboiul pentru omul de5tept 1 E a.5a de multarnit,'Melt uita 5i acea ipocrizie un fel de buna-cuviintaa pacatului care face pe cel cu gre5ea1a sa cautea nu se deosebi la infati5are de aceia chiar prin caria ajuns sa fie ce nu merita, 5i intr-un chip care nueste iertat nimanuia.

Supt ochii mei tree carutele. Sint pline virf desaci mari 5i mici, de sticle, de cutii 5i cutiute. Mergpoate la un depozit public pentru ajutorul saracimii,care nu-5i mai aduce aminte de anumite articole ali-mentare ? 0, nu 1 Ele cotesc ca sa intre in cutarecurte, unde de mult, zi de zi, caraturile se urmeaza.Intelegeti ce s-a intimplat : 5i aici a lucrat lupul...N-ati crede, poate, Ca toate aceste lucruri sint maiieftine decit de obicei, ba unele chiar, date fiind in-su5irile aceluia pe care-I vor brani, gratuite ?

A5 intelege, lupule, A-0 cerci coltii contra du5manu-lui. In toate terile lupi de razboi apar. Ei carà aiureadin casele teritoriilor ocupate tot ce se poate cara fallsa ai un drept 5i, mai ales, Fara sa ai o con5tiinta.TO insu5e5ti juvaiere, blanuri, haine, albituri, ba chiar,Imeori, dormeze 5i perdele, fara a mai vorbi de vitelebune la gospodaria de-acasa. A5a au facut prusieniiin Franta la 1870, de li-a ramas acolo ve5nica faima.A5a vor fi facind domnii 5i stapinii no5tri de azi inMuntenia navalitä. Urit pacat, care acopere de ru5inefara capat numele unui popor intreg 1 Dar mai urit,mai hidos uneori e obiceiul celalt : de a despoia vistie-ria imputinata a terii tale, de a in5ela pe 5efii tai, dea simula ceea ce nu e5ti hrinindu-te, de pilda, buncivil batrin, de la o popota de ofiteri de a lua pineade la gura saracilor 5i chiar a saracilor osta5ipentru a-ti face depozitul particular de iubitor 5.ef defamilie, de a-fi inzestra vizuina cu bucati rupte dintrupul singerat al fratelui 0 tovartifului tau lupule I

389

Sa le facem ceva, azi, lupilor ar fi greu. E iarna,iarna lor, si n-avem cu ce face bataia. Sil-i privim culuare-aminte, sä insemnam drumul care duce la cul-cu§ul lor. Va veni pe urma primavara §i se vor deschidecararile. Ii vom urmari macar atunci pana acolo, infundul culcusului. i vor plati !

5 februar 1917

RNZ III 117-119

S

CA 0 SCRISOARE, PENTRU CINENU INTELEGE ALTFEL...

Pe strazile acestui oras de refugiu, spre a carui lu-mina se indreapta suferintele de pretutindeni, cautindpatul in care sa moara i negasindu-1 de multe orinici pe acela, in recile spitale bintuite de molime, prinmormanele de zapada, depozitele permanente ale tu-turor murdariilor i alte privelisti de tragedie asiatica,treceti aproape la fiecare sfert de ceas. Treceti cufrumoase automobile, galbene, roii, albastre ca un cersenin, dumneavoastra, elegante doamne i domnisoare,ale caror toalete de exil sint, Led indoiala, menite samingiie ochii flamindului i ai muribundului, care st5.pe loc i, pe picioarele lui tremuratoare, Va priveste.Le dati in treacat un zimbet, zimbetul multamirii decare sinteti cuprinse cind frumoasa masing iute va dasentimentul usoarei lunecari rapezi catre odaia cu gustmobilata, unde va asteapta o placuta societate, cu con-vorbire, muzica i alte agremente ale vietii.

A supune la o critica nevinovatia dumneavoastra su-rizatoare ar fi, daca nu nedrept, dar brutal. Incerc deaceea altà cale pentru a va vorbi direct, fail jignire,de lucruri pe care cu mintea dumneavoastra, care,daca uitä lesne, intelege repede, sinteti in stare a leintelege si in tot ceea ce ascund.

E adevarat ea omul nu poate trai numai plingind.Este in sufletul lui o dualitate care, si din cele maimari si mai adevarate suferinti, 11 recheaml la viata.Natura, care da lovituri grele, se ingrijeste a le cum-pani prin puterea noastra de a uita, de a face macarin unele clipe abstractie de ele. Si e adevarat iarasica in sanatatea i puterea oricarii fiinte este ea o dum-nezeiascd legatura cu ceea ce de jur imprejur traiestesi se bucura si numai cu aceea.

891

Sentimentul pcate sA fie jignit insA. Dorinta de avedea toata lumea la fel poate sA fie supdratá. Citeun judecAtor aspru poate vorbi i de bun-gust, maiales fatà de persoane care prin cresterea lor i prinmediul social distins in care traiesc sint in pArereageneralA pastrAtoarele lui cele mai chemate.

lAsAm, insà, adestea. Sà intelegem si atitea cerintelegitime chiar in cea mai amara pribegie ; aceea de alua aer, singurä sau cu copiii, intr-un oras care, dinnenorocire, are numai primblAri prea scurte i preaputin ingrijite, aceea de-a ajunge mai rApede la undineu sau la o seratà. SA zicem chiar cAci, in atiteacazuri chiar ga trebuie sA fie nobilul zel de a ficu o clipd mai curind la cdpätiiul suferintei careasteaptà cu atita nerabdare. De ce sä fie zoriti numaibarbapi, cari aleargä forfota fiecare dupà cite o da-torie care nu-i ingAduie sä framinte zApada i noroaieledrumurilor ?

Imi permit, insq, a vA atrage atentia asupra unorsentimente pe care nu le judec dacd sint sau ba in-dreptatite, dar care sint, i sint intr-o vreme cind tre-buie sA tii samA, i prin fapte, de tot ceea ce este.

Este intai poate pentru prima oarA aici unsentiment de drept, cu atit mai puternic cu cit emai nou.

Acest sentiment, care cere pentru sine i tinde a luade la altii, dar care poate exista i MIA aceste porniri,IntreabA pe oricine, la mice, despre indreptätirea luila lucrurile de care se bucurA, la fiecare din ele.El to intreabli cu ce merit, prin ce jertfd, cu pretulcärii munci, prin ce singe ai ajuns la ceea ce te vedelumea cii ai. i Inca mai aspru, el vrea spui si lace serveste ceea ce iei de la altul ca sii til pentru tine.

pricepeti, inteligente doamne i domnisoare, CA nuIi s-ar putea spune acestor oameni, cari au patimitsint chemati la patimi nouA, prin ce chinuri pentrupatrie ati trecut pentru a ajunge la acele frumoaseträsuri rapezi din care vä fine vAlurile multicoloremai ales, ce lucru ga de mare facep ca sä le opripde unde pot educe folos patriei, care se apara, ori

392

Sa

sd-i

Siji

ji,

nevoilor, care strigl desperat dupa ajutorul fara in-tirziere.

Un alt sentiment pe care acuma intai ii vedemrasarind in inimile noastre e acela al fratiei noastrenationale, al datoriei de iubire pe care o avem uniifata de ceilalti, al neaparatei compatimiri care trebuiesä se indrepte de oricine e mai ocrotit de soarta careoricine sufere supt ochii lui.

Trecatorii acestia uscati de foame, storsi de zacereaprin spitale, intepeniti de viscole nu cer chiar asa demult. Ei nu pretind sa li se gateasca o oclaità cocheta,unde servitori bine deprinsi sä Ii aduca un ceai aro-matic cu cozonacul zilelor de foamete, copt anumepentru ei in pitarii care au numai usa de din dos.Prin minte nu li trece infirmilor sa ceara ca uniformalor rupta, murdara i paduchioasa sä fie inlocuità prin-tr-un complect de la croitorul care ia doua sute delei numai pentru fason. Dar sint neinduplecati cind evorba de un lucru. Ei cautd In ochii fiecdruia din ceipentru cari s-au iertfit o smeritd privire de caritatecresting si de fraleascii recunostintä.

Si, desigur, o aveti pentru dInii, dar masina trececam rapede i, uite, ii s-ar putea nazari cä privireadumneavoastra nu-i vede, sau chiar ea, in iutea eifulgerare, Ii despretuieste.

Asa-i cà nu e bine ? Nu e bine azi, dar apoi mine !De aceea, v-as ruga de un lucru, fiindca vorbesc in

numele miilor de oameni cari sufar si au mult amar ininima. SA' balsam celor cari alearga dupl grabnicilepasuri ale terii toate aceste mijloace de a suprimaspatiul. Noi, àtialali, sa ni vedem tot dreptul, sa mailasam ceva si din el, si in moina murdara sä ne in-fratim cum ne infratim ori nu ? la pinea neagra.

Caci, daca noi, barbatii, sintem la infatisare tot asa,ori de facem bine, ori de facem rau, niciodata nu-isade mai urit unei femei decit cind uzurpa, sfideaza

fara da sama insulta.

22 februar 1917

RNZ HI 282-204

si a-si

CEI CARI NE CETESC

Inaintea cladirii unde, mai cu glume, mai cu cearta,mai cu zeflemeaua, mai cu ura, se pregatesc, in mareleconcurs al talentelor si al pretentiilor, zilele de mini,mai drepte si mai bune, ale poporului românesc, caren-a ajuns la ce era ieri prin oratoria voievozilor, i niciprin mestesugul de culise al boierilor.

A plouat din bielsug si se vede ea este ceva de curatit.Carute militare au venit, si in ele citiva rezervisti ba-trini, cu parul sur i mustatile lungi. Asteapta oameniisa fie chemati la sarcina lor, iar pang atunci se uitälung cine stie la ce sate navalite de dusman ori pusti-ite de boalä, chinuite de foame, si scuipa a nacaz.

Dar iata ca o parte din ei s-au dat jos de pe cavedsi se string intr-un colt ca Ia un lucru mare. Unul dintredinsii tine un petec de hirtie i ceteste. E jurnalul,care a iesit chiar atunci.

Stau bietii oameni ca la biserica. Rosturi de Evan-ghelie, plinsete de psalmi, intelepciune ca din Pa-rimiile lui Solomon si din Eclesiast pare cal se desfacdin acele rinduri tiparite, pe care, cu un respect ne-sfirsit, cu o adincä evlavie, le desluseste cetitorul.

Pace tie, cetitorule", iti vine a-i spune. Si te intrebidaca ai fi vrednic sa-ti raspunda el : Si duhului tau".

Caci ce punern noi pe hirtie, cine she cum, cu cegind usor, cu ce inima vesteda, cu ce putina stiinta alucrurilor nu e azi, ca in vreme de pace, ceva fara in-semnatate, pentru boieri" i carturari cariji aruncaochii asupra scrisului tau dau la o parte. Acuma,cu ochi aprinsi, iinduji sufletul de nerabdare, cu inimazvicnind de o nestapinita emotie, 11 cetesc unii caacestia, rezervistii, militienii cu ochii plini de dor sicu mustdtile lungi, nacajite, ii cetesc soldatii tineri cu

394

patima sfinta a biruintei, il cetesc femeile in ve§mIntcernit, il cetesc pribegii cari au pierdut totul §i na-dajduiese totul, pada* la cite un preot de dincolo cuochii de atita nerabdatoare tristeta supt palaria vechecu margenile mari.

Ni dam noi sama, oare, de ce raspundere avem fallde sufietcle lor ?

Neamul rometnesc, XII (1917), italic 1, nr. 147, p. 1

CUM UN POPOR TACUT 1ST POATE PIERDEACEASTA VIRTUTE...

Vestit a fost pe vremuri poporul acesta românesc prinmarea si sfinta lui tacere. Fgcut pentru lupta si indu-rare, cerbicos si indarätnic, nebiruit sufleteste si incele mai infricosate nenorociri, trait pe margenea uneiprapastii in care era deprins sä se uite necontenit farga ameti, el impunea prin cumpatarea minunata a rostiriigindurilor sale, prin aspra discipling pe care o impuneacuvintului.

Nici lin om mare din trecutul nostru n-a ramas vestitpentru usurinta lui de a vorbi. De la vechii voievozisi de la destoinicii lor boieri nu ni s-a pgstrat uncuvint, ca de la atitia din capeteniile lumii apusene.Alexandru cel Bun, $tefan cel Mare, Mircea stau infundul zgrii aspre figuri mute. Nici unul din ei n-atinut sa i se cinte laudele ; doar de zicea lantana lamasa un viers care se uita a doua zi, iar cind parintelede la mangstire punea in scris povestea luptelor, cugreu picurau cuvintele slavone ale datinei din condeiullui simplu.

$i asa a fost Mihai, cel care nu s-a plins la nimeni,asa a fost Brincoveanul, care in tacere a vazut pie-rindu-i neamul, asa teranul fara grai care a fost Tudor.

Sumbre si mari figuri, care lasau fapta sg vorbeascg....

Pang' ce a venit Levantul cu armenii, grecii si altepopoare ale lui. Acestea n-avuserg de veacuri actiuneasi, chiar de ar fi fost mai tacute din fire, si inca graiulli se impunea ca singur mijloc de a se sinni si de a seface stiute. Caci popoarele roabe vorbesc mult, nepu-tind face altceva... \

$i de la scoala greceascg pang la curtea domnuluice val de retorica s-a revgrsat asupra unei soci.?.täti

396

care a fost pe incetul momita si ea de usorul farmectrecator al cuvintului 1

A venit o vreme de munca, de silinti supraumane,de jertfe fara pareche. Deprinderea continua insa.Ceea ce ar fi putut sa se arate in granitul faptei serisipeste in nisipul vorbelor care te ineaca si te inabusa.

Blastamat dar al lui Dumnezeu si acesta I$i, totusi, cine ne-ar mai putea dezbara de dinsul !

Litre altele si pentru un cuvint care intareste si maimult robia noastra fata de vorba lustruita. Actiuneaconfundd silintile oamcnilor, de nici nu poti alege einea feicut in adevdr isprava, iar vorba, aceea e a dumi-tale, numai a dumitale.

N e a mu I r o man e s c, XII (1917), iunie 2, nr. 148, p. 1

CA SA FIE MAI BINE...

stam asa, de o luna de zile, de cind o putemspune si in public, prin viu grai, ca s vedern ce tre-buie ca sa fie mai bine in aceasta tara, unde a fostatita rau de ne deprinsesem toti cu permanenta luifatala.

Ca in orice discutie, sint si oameni cad se facOrientul, Levantul de atita timp instalat la noi, stiemijloace asa de rnulte i asa de fine de a se face si a sepreface I dar sint fard indoiala i atitea calduroasesuflete sincere, pe care, cind vorbesc, rau sau bine, levezi cum se fring la gindul ea trebuie gasit ceva pen-tru a ridica aceasta tara, acest neam, in zilele supreme-lor sfortari, la inaltimea timpurilor.

Multi cred ca piesa trebuie sa se schimbe. Alt cuprinsin cele cinci acte ale tragicomediei : marchizul, doamnacontesa, confidentii, subreta, valetul se vor infatisa inaltä legatura. Talente noua se vor putea manifesta increarea rolurilor care au fost jucate de atitea od dealtii in vechea legatura. $i atunci ne vom bucura cutotii ca s-a indeplinit, in sfirsit, schimbarea de caream dorit asa de mult. Doar valetul va fi marchiz simarchizul valet, Fara a mai vorbi de contesa ajunsa"simpla subret i viceversa, pe cind confidentii deprinsia baga intriga pretutindeni supt masca marturisirilorcelor mai iubitoare vor continua sa indeplineasca laalte urechi aceeasi misiune.

Eu, insa, a crede ca insusi genul, nu distributia,nu piesa, e condamnat. $i in locul lui trebuie sa sepuie altceva : viata.

Fiindca noi n-am trait pana acuma cn puterea cu-ceritoare a vietii, cu harnicia ei plinä de poticnid §i de

398

$i

si

roade, cu lacrimile ei sfinte §i mareata ei bucurie, cutot ce se inchide in acest sfint vas de taina care etraiul omenesc cel greu §i adevarat. N-am trait ; nis-a parut ca traim. i ne-am deprins a§a de mult a fiumbre, incit orice zvircolire de realitate vie ne uime§te§i ne sperie.

Ati bagat de sama ce s-a intimplat la venirea oaspe-telui francez §i a oaspetelui belgian ? La cel dintaicuvint al lor n-a fost curiozitate, ci surprindere. Sepoate, oare, ca un om in situatia lor sa fie numai atita,§i totu§i atita ? i claca i-ar fi vazut §i la lucru,zi de zi, framintindu-se cu toate greutatile pe careDumnezeu i le da omului ca sa.-1 fncerce §i ca sa-1inalte

A doua zi, teatrul nostru a inceput cu aceea§i tor-tura de a gasi pe aceea§i cale de .artificii lucrul celmare §i bun.

Iar de undeva pare ea vine uneori o §oapta pe caren-o auzim, de urletul porcàielilor zilnice §i de §uierulde §erpe al insmuarilor, o §oaptd care a inviat pe pa-raliticul Evangheliei care se cautase cu multi doctoridupa sfintele datini care-I tineau amdgit §i nemi§cat :Ia patul tau §i umbla

Neamul romelnesc, XII (1917), iunie 6, nr. 152, p. 1

I

I

CU PICIOARELE COALE...

Se discutau in Camera drepturile femeilor : dreptulde a alege si de a fi alese, dreptul de a plecla intribunale, dreptul de a indeplini functiuni de statmisiuni diplomatice. Se stie ca Finlanda ca si Americaau deputati femei i ca ele au fost admise in toaterosturile vietii politice in Rusia, care datoreste asa demult fanaticei propagande pe care au facut-o femeilesi in care s-ar fi putut spune de ele ieri, ca de doamnaaceea care riposta lui Napoleon I, dusman al politiceifemeiesti fatisa : In tara unde se taie femeile, trebuiesa stie putintel i ele de ce".

Doamnele din tribune nu pareau sa fie prea multentuziasmate de idealul care li se punea inainte de ceamai tinara grupare politica, al carii sef vorbea deberbantii" din guvern i majoritate cari nu inteleg,din berbantlicul" lor, nevoia acestei reforme. Maibine, va fi zis cite una din indiferentele la asemenearevendicatii care, evident, ar merita sä fie sustinutede orice om nu e capabil sa enunte monstruoasa nega-tiune a dreptului unei femei de a se amesteca in viatastatului caruia-i da pe copiii sai un nou transportde ghete, de stofe din Rusia...

Cu aceste ginduri am iesit in strada. Un lung convoide call grele trecea spre eine stie ce casa privilegiatacare se ingrijeste de pe acuma pentru nevoile de iarna.Carä pline, pana sus, cu loadbe grele. Le trageau boiide rechizitie. i, Iing dInil, prin zbughiala oarba aautomobilelor pline de oameni foarte ocupati si de femelfoarto ocupate, cu aceeasi rabdare femei in zdrente,cu picioarele goale...

M-am uitat lung la dinsele, care vor fi avind soti pefront si copii acasa. Pe trotuar treceau barbati fiira nici

400

oi

un rost, facindu-si digestiunea la care orice orassean cupatru clase de liceu are dreptul, si flinte de aceeasispeta si de acelasi sex afisau toaletele albe ca zapadaale lui iunie, supt umbrele de toate colorile.

Linga carele pline, tragind de funie boi slabi, fe-meile in zdrente cu picioarele goale framintau noroiul.Suvite de par neingrijit cadeau de supt tulpanele rupte.

Drepturile femeilor : de a alege, de a fi alese, de apleda, de a ocupa functii... Dar dreptul femeii de a ise respecta, §i cind e saraca §i tocmai pentru ea e saracal,mizeria i durerea ?

Neamta romanesc, XII (1917), iunie 12, nr. 158, p. 1

0 CIVILIZATIE DE ZADARNICIESI RISIPA

0 civilizatie sanatoasa trebuie sa aibal o indoitabaza : crutarea naturii qi crutarea omului insuqi. Pelinga aceea, fireste ca ea trebuie sa fie potrivita inelementele ei, asa incit unul sa' nu fie favorizat indauna celorlalte, din tot ce face o vreme trebuind sase desfaca o impresie de unitate i una de frumuseta, iarnu tot felul de scrisniri si de ciocniri cari uritese viatainsasi. Dar lucrul de capetenie, din punctul de vedere

clainuirii omului pe pamint, cu scopuri mai inalte,vdzute de departe, iar nu cind stä sal se produca ultimanenorocire, de neinlaturat, e aceasta economie a mil-loacelor i aceasta economie a puterilor.

Civilizaia n-are dreptul de a präda si ea nu poatesa se intoarca impotriva ei Insei, lucrind la imputina-rea acelei energii ornenesti de la care, in ultimainstanta, pleaca orice.

Acesta e, insa, caracterul civilizatiei de care sintemasa de mindri i pe care am fi ispitii s-o asezam maisus decit orice au mai fdcut oamenii in alte vremuri :necontenit ea face natura mai sdradi i lasd pe ommai slab.

Niciodata nu s-a lucrat astfel impotriva conditiilorneabarate ale vietii.

Vechile civilizatii rasaritene au putut distruge icicolo, in luptele ce se purtau, nu pentru mindria saulacomia oamenilor, ci pentru cinstea zeilor, carora in-vinsul, cel omorit erau infatisati ca o jertfil. Erau peatunci ostiri mici, fàrä mijloace tehnice, luptele se min-tuiau in jurul unei cetati ; ceea ce se afla dincolo dedrumul mare raminea neatins. Naturii i se cerea foarteputin intr-o viata foarte cumpatata. Nu se storcea pa-mintul si nu se scotoceau pina in fund bogatiile

402

al

si

minerale. Sfortarea la care putea fi supusg mintea ome-neascA si acest biet trup al nostru, din care, in chiptrainic, ea se desface, era scurtA si slabA. Rase zdraveneau iesit astfel din aceste incercAri de patru mii de ani,si de jur imprejurul lor pentru alte rinduri de oarneniera bielsugul.

Ras'Aritenii acestia ping asfAzi si aceasta-i deose-beste de chinuitul nostru Apus european, dat cu capulde toti pgretii, pe cari se pare ca-i ridicA i pin:4 lasaizeci de rinduri anume ca sà alba de ce sa se iz-beascal rAsaritenii, zic, n-au avut, ca noi, patima pla-cerii si nevoia zbuciumului, a placerii pentru placeresi a zbuciumului pentru singurul zbucium. In con-§tiinta lor, luminatä de un inalt ideal religios, oricitde nail/A ca forme, ei aflau mingiieri care inlocuiaupe deplin satisfacerea grosolana a simturilor, iar

sufleteasca netulburatà era pentru dinii su-premul scop al existentei, o liniste care li pArea ca-ipune alaturi cu zeii, socotiti ca stgpinitori ai tuturorrosturilor lumii.

SA ne inchipuirn acuma viata, mult mai inaintata caomenie, a unei cetAti grecesti.

Intr-o climä blindA, nevoile de bani sint putine,tot asa i acelea ale imbrAc5mintii, asa de usoarAasa de elegantà, dind prin liniile singure ceea ce noiincercam a realiza prin podoabe de pret sau prin totfelul de adausuri filra gust. E o oarecare uniformitatein vesmint, i numai un sims mai inalt al armoniei, opretuire mai delicatà a mijloacelor pot deosebi pe uniide altii, in loc de pretentia i imbulzirea sfidAtoare deastAzi. Nimeni nu cautà sà acopere prin zgomotas.a de putine sint zgomotele celeilalte glasul al-tuia : elocventa e de o notà senina i calma, cuvintulpotrivit, care se rosteste cu o deosebitä cuviinta, aco-perind tesatura sigurà si tare a ideilor ; de jur imprejur,o lurne tacuta ascultà i chibzuieste. 0 intreagA arhi-tecturà de altä liniste, o artä de atitudini armonioaseformeazá cadrul acestei scene de inaltà invalAturg.

403

li-ni5tea

.5i

5i

5i1

Alaturi, in gimnaziu. in palestra I un tineret deprinsInca de la inceput cu masura isi incearca puteri de lacare nu cere ceea ce in chip sanatos n-ar fi in stare sadea, si privitorii ei insisi nu sint acolo decit ca sä ob-serve, sa judece, sa hotarasca, cu o adevarata bucurie sipentru sufletele lor, iar nu ca sa atite, prin gesturi, prinstrigate, prin nervozitatea molipsitoare ce se desfacedintr-insii, pe luptatori can si fail aceasta ar putea, cualta pregatire, sa-si piarda firea. La spectacolele de fortaatletul nu e socotit asa cum la cursele de tauri se ur-mareste bestia care spinteca dintr-o izbitura de coarnecalul si da peste cap dintr-o incordare pe acela care-Isfideaza.

Precum in cuvintarile politice se urmareste cu in-teligenta ritmul, tot asa la serbärile cetatehqti tinere-tul infloritor desfasoara teoriile cu cintece de glori-ficare si miscari ce inseninea-za. In teatrul unde nu seintra cu plata si nu se ispiteste lumea cu prezintarea aceea ce e mai strident si mai josnic in viata, pe bancilede mannura iau loc, dupa o inteleapta rinduiala,spectatori cari yin ca sa. invete si ca sa-si curete su-fletul. Iar prin gradinile de staruitoare verdeata treeginditorii, profesori fail catedra, fail plata, fail curssi fail manual, samanind oricui alearga sa-i asculte cu-vintele intelepciunii celei noi.

Aceasta mostenire admirabila a trecut apoi asupraromanilor, cari, cu simt taranesc, asezat, socotit sichibzuit, au stint sa o intrebuinteze, si, in unele privinti,s-o si clued mai departe. Dupa marile prefaceri de lasfirsitul antichitatii, ceva din aceastä neintreruptatransmisiune s-a pastrat, ca sa ni lase noua, oamenilorunei epoce contemporane, care a pornit cu poezie sicumintenie, ceva din sanatoasele-i insusiri.

Si, deodata, de pe urma unor descoperiri care,exploatate cu masura, ar fi putut sä ajute la adeva-rata fericire a rasei noastre, un spirit demonic, o in-dracita pripa "de a lua totul pentru o singura generatie

I Palestra teren amenajat special unde se %emu exercitii corporale(gimnasticii, lupte).

404

a cuprins popoarele §i le-a dat, cu posibilitati cumn-au mai fost vreodata, o frenezie de a avea, de agusta, de a strica §i de a nimici cit mai mult.

Smulgem rezervelor naturii tot ce putem, §i inca nise pare ca nu e de ajuns. Rapim proste§te rnijloacelede trai ale celor ce vor veni dupal noi, caci facem lu-cruri de care cu adevarat n-avem nevoie. La ce ser-vesc in adevar nimicurile de falsd arta, pe care nu levad altii decit cei primiti in odaile noastre, toate fleacu-rile pe care de la o vreme le ignoram cu totul, darPara de care ni s-ar parea ca locuinta noastra este de-

? In locul muzeelor pentru top, in care sa fieinfati§ata o frumuseta adevarata, o isprava tehnicademna de atentie, facem colectiile noastre particularein care zadarnicia cea mai evidenta se lupta cu celmai strigator rau-gust. Ascundem de ochii altora lu-cruri care, daca au o valoare, ar trebui sa fie la in-demirm oricui. Cel din urma functionar, cel mai micsarac burghez are intre cei patru parep ai lui maimult decit un Goethe in camanita lui de la Weimar§i chiar decit atitia dintre prinii cirmuitori ai timpu-rilor noastre. Pdduri se distrug, mine sdracesc pentrua se face necontenit, zi de zi, clipa de clipa, obiectepe care fabricantul, innebunit de zgomotul faptei sale,nu §tie nici cui, nici unde, nici cu ce pret le va vinde.Cu ma§ini care ritscolese pina in adincul pamintului sepregatesc in America de Nord recolte, care, dacá nuse pot vinde bine, se arunca in fundul marii. Brazdasiluità §i parasita va ajunge cu vremea un pustiu.

Pentru a lini§ti pe cei cu dreptate ingrijorap, pe ceiindignati de aceastal salbateca Tisipa, se pune inaintesperanta in§elatoare a unor minuni ale §tiintii prin carese va inlocui ceea ce cu atita orbire nimicim. Dar ceom cuminte se poate increde in asemenea fagaduieliFara nici o garantie ?

Aruncat Inca din cei dintii ani in haosul fara numeal unei vieti de urlete i vuiete, de lumini care or-besc, in aerul viciat de fumurile m4nilar i innegritde ploaia pulberii de carbuni, bietul om modern, alcdrui sala§ e intr-un colt de blockhouse, expus la toatezgomotele unei imprejurimi neorinduite §i ve§nic schim-

405

pita

batoare, e minat ciltre o munch' de stoarcere, de la carecauta un refugiu in pliicerea care musca mai mult dinnervii lui bolnavi.

De fapt, cu toate legaturile aparente, acest mucenical unei civilizaii absurde e singur : familia e o amin-tire, cind nu e o povara, prietenia a disparut de multcu scrisorile i convorbirile de odinioara, viata de so-cietate cu schimbarea ideilor e imposibila, distractiilese cauta in confuzia din dancing cu jocul bärbar detupaiald si stringerea in brate la dispozitia oricaruinecunoscut, pe cind muzica de negri fluiera a pustiusi calca pe loc. Intre bolnavii acestui fel de a trai seplamadesc apoi copiii eari vor fi mai nenorociti decitchiar parintii Ion

Ori e scris ca, inainte de a avea aceasta mica planetasfirsitul ei, fiinta tea mai inalta pe care a produs-o siipiara prin istovirea nesocotintii sale desfrinate ?

/936

SI I 419-424

SUPT OCHII SARPELUI

Orice se va petrece in Cehoslovacia de acum inainteva fi in zodia continuei, neiertgoarei amenintAri ger-manice.

Nirnic si nimeni nu va fi in stare, mice s-ar acordasi ofice s-ar incheia, sä redeie acestei tari, de o admi-rabilà organizare, starea sufleteascä de aleasd sigurantà,de sigurà directie pe care a avut-o pAnd acum.

Odata era o placere sa se vadà cum sentimentul na-.tional era temperat de o nobilä conceptie a umanitatiiintregi si acela social prin sentimentul frurnoasei solida-ritãti pe care o creeazà intre oameni munca ordonata,cinstità si fasplaitoare. In toate manifestärile se recu-nostea spiritul inaltului ginditor din a earii filosofie seformase acest stat care putea servi de model oricui.

Minoritatile germang, ungarg, polong aN eaumijloace legale de a-si revendica drepturile, care erauconsiderate, cu tot egoismul slay, care nu putea lipsi, cutoatä linistea unor oameni cuminti.

Din clipa in care Germania a ridicat steagul revendi-calrilor de rasa oriunde pentru a capàta spatiu", totuls-a schimbat.

Asupra oricarui avint al tgrii se vor simti aparind ochiireci de sarpe ai celui care-si asteaptà prada, si intreagapoliticg a republicii va fi amortita de sugestia ucigasacare se desface din aceastà necontenit pinditoare dus-manie.

Ne a mu 1 r o miln es c, XXXIII (1988), iutie 16, nr. 153, p. /

407

QUO VADIS, BUNGARIA ?

Deci la Budapesta se vor afirma principii naziste".In legatura cu anume interese de partid si de clasa

se crede astfeI el se va asigura favoarea, adeca numaicrutarea din partea formidabilei puteri cu care Ungariaa ajuns sä fie vecina.

0 astfel de incercare se mai intilneste, si nu o data,in istorie.

Scriu aceste rinduri din Venetia, unde e vie in fie-care cladire, in fiecare piatra, amintirea stralucitei re-publici care a fost, dominatoare in multe privinti ademnitdtii.

Deodata, inaintea clasei dominatoare, care-si pierdusemai toate insusirile de dibacie si de vointa, s-a infatisatFranca revolutionara, servita de geniul lui Bonaparte,care intrevedea Inca de atunci imperiul sau universal.

Aristocratia venetiana a crezut ca face un act de marepolitica prin aceea ca vechiui regim va fi inlocuit prinacela al unui iacobinism de speta celui francez.

0 data schimbarea savirsita, s-ar putea raspunde fa-naticilor ideologiei amenintatoare : Ce voiti mai mult,sintem acuma ca si voi".

Iar rezultatul ? Republica democratica fu desfiintata,si cu dinsa statul intreg, pentru a-1 trece ca un teritoriuoarecare Austriei de vechi regim, cu care Bonaparte cl-zuse la invoiala.

Uncle merge Ungaria", se poate intelege dupa aceastaamintire istorica.

Nea mu! r o manes c, XXXIII (1938), iulie 23, nr. 158, p. /

408

CATRE UN POPOR PRIETEN

In momentul cind se pregateste desfacerea partil lo-cuita de germani din Cehoslovacia, cind aluneca priete-niile i nici o invinuire, nici o injurie nu se cnita unuipopor de mare trecut caci ei, cehii, erau sa faca insecolul al XVI-lea Austrie" unuia care a dat oameniale caror nume sint inscrise in cartea de aur a culturiicare totusi a trait trei veacuri de robie la nemtii dinViena nu poate lipsi de aici, de la Bucuresti, atuncicind Belgradul d-lui Stoiadinovici 1 tace, un glas demingiiere.

Neamul lui Masaryk 2 nu merita sa fie tratat astfel deun dusman inviersunat, dar si de aItii cu care n-a fostniciodata in rivalitate.

Noi sintem legati cu Cehoslovacia printr-un tratatcontra iredentismului maghiar, tratat pe care diplomatiaiugoslava, cu ceea ce s-a hotarit la Bled, pare a-I fi facutMed obiect.

Deci nu in numele acestei biete Mici Intelegeri", ciin al constiintii umane am tinut, fara a discuta fondulinsusi al chestiunii, a ridica acest protest contra groso-laniei triumfatoare.

N ea mul r o md n es c, XXXIII (1938), septembrie 23, nr. 209,P. 1

Milan Sfoladinovici (n. 1888) om politic iugoslav, semneazii. in 1°38un pact cu Germania hitleristi (informatie din 1964).

2 Thomas Masaryk (1850-1937) om politic cehoslovac, cel dintii pre-9edinte al Rcpublicii Cehoslovace (1920-1935).

409

1

AMINTIRI DE SARBATORI ?

Nu-mi aduc aminte sa fi scris vreodata unul din arti-colele nesincere, goale, fara nici o legatura cu prezentul,din care un vechi obicei, si nu numai la noi, face unneaparat ingredient pentru sarbatorile Nasterii Dom-nului.

Voi fi iertat, deci, daca nu ma unesc cu cei cari intalentul lor au gasit mijlocul de a innoi un subiect, carealtfel este asa de mult iesit din circulatie.

Dar nu pot sa nu pun alaturi atmosfera de care erauinconjurate aceste sarbatori de iarna, pina mai daunazi,cu aceea atit de apasatoare si prin care strAbat atiteafulgere de amenintare, pe care, din nenorocire, trebuies-o constatam acuma, si nu se vede omul sau putereacare ar fi in stare sa indrepte lucrurile.

In amintirile adeseaori nepotrivite si uneori chiar ca-ricaturale cum incerc s-o arat in numarul din urmaal revistei mele franceze pe care Statul-major ger-man a gasit cu cale sa le tipareasca in jurul persona-litatii maresalului Mackensen, care a pus la dispozitiesi scrisorile sale particulare, se vorbeste si de unele dinCraciunurile germane care au fost sarbatorite pe terito-riul invadat si exploatat al tdrii noastre. Si, in momentulcind abia se isprdvisera luptele de la Rimnicul-Sarat,seful militar german isi arata adinca lui tristeta pentruimprejurarile in care acesti oameni plini de noroi si desinge, cu puterile stoarse, se gindeau la focul cald si. labuna viata de familie de care erau indepartati prinoroarea unui razboi fara socoteala.

Dar s-ar zice chiar ca aceste dureri de atunci sintInca mai suportabile decit tot ceea ce se stravede astaziin rosturile unei lumi pe care fiecare a facut tot ce-ista in putinta ca s-o incurce in asa fel de nu i se maipoate limpezi firul.

410

Umanitatea n-a trait, nici cbiar in momentul navali-rilor barbare, care se faceau incet si care nu amenintaucu o catastrofa generala civilizatia care izbutise sa sedezvolte, un astfel de amestec al tuturor natiunilor, oastfel de incileire a tuturor ambitiilor, o astfel de stri-denta a tuturor urletelor de minie, cum a fost in cursulacestui nenorocit an 1938.

Tratatele, bune, rele, care se razimau, totusi, pe ocercetare a conditiilor nationale si a drepturilor deose-bitelor popoare, au fost calcate in picioare, schimbaris-au produs, nu prin acele negociatii dintre diplornaticare cruta toate susceptibi1ithile i pregatesc toate lega-turile viitorului, ci prin batai din picior i cu pumnulpe masa. Natiuni au fost pravalite, de la culmea la carese credeau ajunse definitiv, intr-o situatie de umilintanesiguranta, pe care, desi se fac a o accepta, numaiDumnezeu stie ce se gaseste in fundul sufletelor ranite.Mari popoare, obisnuite a porunci pina acum lumii, seintreaba, ingrijorate, in fiecare moment, cc se'alege dininsusi viitorul bor. Alte natiuni, ajunse, dupa muceniciide secole si de milenii, la realizarea unui ideal national,Ii pun intrebarea daca mline soarta lor nu va fi pusain discutie inaintea acelora cari, pentru a legitirna largaparte pe care si-o rezerva in ospatul impartirilor de te-ritorii, se gindesc sit arunce si altora .cite o bucata dinceea ce cei1abi n-ar fi in stare sit apere indestul.

In afara, insa, de toate aceste realizari brutale, deaceste amenintari, care ar putea duce 1.a cufundarea in-tregii umanitati intr-un haos fara ieire, ceea ce esteInca mai dureros pentru fiecare suflet omenesc este pier-derea increclerii in factorul moral.

Aceasta duce pe fiecare dintre oameni, in orice- si-tuatie s-ar gasi, la ruperea legaturilor cu ideologia nobiliisi la cautarea satisfacerilor, si a celor mai putin indrep-tatite, prin mijloacele pe care le pune la indeminil cusila.

Infcrnul lui Dante incepe cu constatarea crt:in migocul ciii vietti noastreMi dumerii intr-o piidure obseuniCii dwapta mea cale era pierduti.

411

si

Aceasta 0-o poate spune astAzi omenirea intreaga.i se pune intrebarea : va ralsdri, oare, un cálhuz ca

poetul-profet Virgiliu, pentru ca, gäsind un drum intretoate aceste umbre blästamate, sà arate macar cd, pesteizbindele si peste infringerile datorite intereselor si pa-timilor, este totusi o suprem5 judecatà dreapta, bun5pentru cei buni si pentru cei /AI, de cea mai crudiiasprime ?

Neamul roman es c, XXXIII (1938), decernInie 29, nr. 285,P. 1

SPATIU VITAL

0 noul formula s-a adaus la cele care pot sa scuzeorice : spatiul vital.

Dupa rascolirea drepturilor istorice, a caror calcaree foarte relativä, dupa invocarea unui drept national,a carui exagerare ar rupe putinta oricarii putinte decolaborare intre popoare, ni se vorbe§te de nevoiafiecarui grup national de a prega.ti Inca de acum te-renul in care generatiile viitoare ar avea säii desfa-sure activitatea.

Sint aarneni cari sint, ori se fae a fi, sedu§i deaceasta lozinca.

Ei nu se gindesc, sau refuza a se gindi ca la pre-tentiile lor pot raspunde altele pe aceemi baza : tucauti spatiul tau vital la mine, de ce nu 1-a§ cauta §ieu la tine ?

De cite ori statele vor crede cal trebuie sà 'or-beasc a de a§a cev.a, ele se vor Ine1.a. Spatiul vital au

caute natiunile, dar la ele sensul e altul.Ele se pot intinde prin spirit in spirit, prin activi-

tate in activitate. Si aceasta fara a calca o granita,fara a deschide o rand.

A§a au facut, devenind maH, vechile natiuni nobile.

IV eamul rom(ines c, XXXIV 1939), iunie 14, nr. 127, p. 1

41.3

sä-1

PRETUL PACII

Pentru ca lumea sa poata rasufla, in munca eicinstit i asa de scumpa, de visul rau al razboiuluitehnic, si contra civililor, pang la cea mai inofensivafiinta vie, vis ràu care-i apasa pe piept, a trebuit sàse duca inarmarile defensive pAnA la ultima limità aputerilor omenesti.

Batrin istoric, n-am mai intilnit asa ceva in toatadezvoltarea unei civilizatii care ramine Inca asa deamenintata. Niciodata n-a Lost o astfel de reiscumpii-rare de la moarte a fiecaruia, caci, in adevar, deaceasta e vorba.

Ne credem Iiberati de robia care apasa pe umeriistramosilor nostri. Dar popoarele se pleaca supt sar-eine fail care nu pot sa-si aiba izbavirea.

Si vechea robie a dat piramidele Egiptului i civili-zatia ateniana. Iar aceasta nu va lasa decit materiaprima stricata pentru uneltele nimicitoare al carorrost, o data cu insdnatosirea mintilor aprinse panaIa paroxism, va inceta cu desavirsire.

N e a mul r o in anes c, XXX1V (1939) innie 15, tzr. 128, p.

414

JOCUL CU SUFLETUL OMEN ESC

Crudul joc cu sufletul omenesc urmeaza.0 asociarie de oameni politici si de ziaristi, legati

mai mult sau mai putin de anumite crezuri- pe carele cunoastem de mult, dar, panal mai ieri, nimeni nus-a gindit a face din ele motive de a indusmani lumeapentru a o scalda in singe, rdspindesc atitea zvonuricite trebuie pentru a impiedeca binecuvintata muncaspornica a omenirii.

Se anexeaza, nu se anexeaza, se incheie, nu se in-cheie, in jurul acestor intrebari se invirte, printr-undiabolic artificiu, toata atentia indurerata a lumii.

Ori de o fi asa, ori de o fi altfel, acesta e oarelucrul de capetenie In viata omenirii ?

Atita bine se face in fiecare zi, atitea cuceriri alegindirii ies din mintile alese, atitea realizari ale fru-rnosului Ii infaOseaza minunea necontenit noua §itotusi, ca si cum n-ar fi...

Niciodata n-a stat mai jos nivelul spiritual al omeniriidecit in acest timp de joc cu sufletul nostru.

Nea m ti 1 roma n es c, XXXIV (19.39), inlie 28, nr. 163, p. 1

415'

DACA MAI TIIJ ISTORIE

E o vreme aceasta de azi incit, fatb." de tot ce sestrigA ca din gitlej de fiara si se scrie cu pleaftiurepentru a se atita pana la apetituri antropofage uriledintre popoare, ne intrebam noi, supravietuitorii alteiepoce, daca mai au o valoare cunostintele pe care cumulta truda le-am cistigat.

Asa e si cu istoria.Un discurs recent la Danzig pretinde s'a ne invete

ea' polonii n-au fost stapini acolo niciodata si Ca atuncicind regele tefan Báthory a incercat sa ieie in sta-pinire orasul in jurul caruia se face astazi atita zgomot,s-a intors cu buzele umflate.

Mai stiu eu, oare, la batrineta, putina istorie ?Ca a fost un oras liber acolo, cine ar putea tagadui ?

Oricum, nu eu, care am tiparit rapoarte, copiate acolochiar, ale delegatilor Danzigului la dietele polone.

Dar tot eu am tiparit si lunga serie de rapoarte pru-siene la Constantinopol cu privire la planul lui Herz-berg", format putin dupa moartea lui Frideric al H-lea 1,pentru ca, printr-un complicat si imposibil plan deschimburi intre state, Prusia sa capete ce §i de laeine ? Danzig si Thorn de la poloni.

Ori eu nu mai stiu istorie, ori e aya I

Neamu 1 r o m a n es c, XXXV (1939), august 24, nr. 185,p. 1

, Frederic al II-lea rege al Prusiei (1740-1786), supranumit de istorio-grafia burgheza Frederic eel Mare.

416

DOUA FELURI DE EROISM

Lumii i se prezinta astazi &ma feluri de eroism,cu totul deosebite unul de altul.

Cel mai vechi, desi n-are decit o durata de citivaani, atit de dureros zbuciumati, consista in a da zide zi, ceas de ceas dovezi a unei energii care nuurmareste scopuri care, o data atinse, actiunea sa sesi opreasca ; nu, ci pentru a face sa se simta, de ceide acasa si de ceilalti, in primul rind de dusmaniipe cari anume, cu pasiune, si-i creeaza, Ca n-a scazutputerea si conducerea extraordinara, geniala, se schi-teaza gesturi amenintatoare, menite sa sperie lumea.

De pe urma chiar a acestor continue amenintaris-a produs, insa, un alt eroism. El nu cauta sa deaimpresii si sa creeze iluzii. El nu se lauda cu fortape care-o are sau poate nici n-o are atita. El nu cautanimic alta decit pastrarea unei situatii iesite din nece-sitatea insasi a lucrurilor sau din continua sfortare ageneratiilor. E gata sd intinda oricind mina pentrupace, dar ia asupra-si toate riscurile celui mai cruntrazboi.

Primul eroism primeste si raspunderea ruinarii uneiintregi civilizatii, celalt stä de straja la portile ei.

N e a rn ul romanes c, XXXIV (1939), august 29, nr. 189, p. 1

417

BUNELE VREMI ALE LUI ATTILA

Nu §tiu cum, in fata realitatilor de azi, rn-am ginditla vechiul Attila, cel asa de calomniat, si la zilele bunepe care le traia atunci omenirea.

Cu arme milostive, de pe urma carora nu putea sämoara o intreaga lume, si care atingeau rareori pecine nu statea in fata hunilor, se ducea un razboi de-alungul drumurilor mari, restul locuitorilor avind voiesa traiasca, si ce plateau nu se ridica la sumele pecare le cere stiintificul razboi modern.

Dar Attila avea si un stapin doi stapini : pedumnezeul lui si pe dumnezeii celorlalti.

De la al lui cerea o binecuvintare de care nu mai evorba acuma, iar cind inaintea unui oras iesea unepiscop, omul altui dumnezeu, Attila se oprea si stateade vorba supt aceastalalta vraja dumnezeiasca.

Da-mi, Doamne, inapoi pe Attila si cele doua religiiale lui !

Neamul r a manes c, XXXII, (1939), septembrie 5, nr. 195,13. 1

418

...PLECTUNTUR ACHIVI

In Divina Commedia a lui Dante, Virgil, poetulnational" al Romei, apare ca un profet i vrgjitor,cal'auz sigur in lumea umbrelor care se bucurg, aumbrelor care sufAr si a umbrelor care asteaptà.

0 inchipuire a marelui florentin, care este el insusiun vrajitor.

Dar inchipuirea se sprijinA pe un adevar in epocaacelui poet de la Mantua, in care s-a vazut prea multo idilicà lebAda.

Undeva el a scris in arama eternitatil acest nemuritorvers : Quidquid dehrant reges plectuntur achivi".

"Orice nebunie trece prin capetele conducaorilor depopoare, ele, achivii 1, sufar." i ce este astäzi mareajertfire de achivi" pe pAmintul uncle abia s-a culesrecolta cinstitelor osteneli ale lor, ce este aceastä nimi-cire de oameni, cu toate mijloacele unei tehnice diabo-lice, deoit efectul acelei sfairi de spirit pe care o insemnaVirgiliu : Quidquid dehrant reges" ?N e a mul r o, m lin es c, XXXIV (1939), septembrie 10, nr. 200,

V. 1

grecii (cu in(elesul de oamenii de rind, poporul").

419

AchvU

JERTFELE ZEILOR RAI

Zilnic se ridica tot mai sus holocaustul uria§ aljertfelor rAzboiului inceput in ciuda tuturor sfaturiloracelora cari se gindesc la zestrea, asa de greu adunatà,a omenirii.

Pe ceea ce se numeste frontul de est" si care nue alta decit sacrul pämint al unei patrii, mii de tineripier in apiirarea pknintului pe care s-au ngscut.

Ei nu au altä vinä decit aceea de a se fi oferit cdriisi neamului lor.

Nici o neutralitate nu poate inchide inimile, care nupot fi condamnate de nici o ratiune la vestejirea lor.

Iar ele, nesinnitoare pentru tot ce poate fi izbindaputerii deziantinte, oricare ar fi ea, singereaza pentruorice nouä aruncare a coasei ucigase in ceea ce aajuns a fi un seceri§ bogat de tinere vieti omenesti.

Neamul ro manes c, XXXIV (1939), septembrie 12, nr. 201,P. 1

420

CARE VA FI CEL MAI MARE BIRUITOR ?

Fiecare popor, in lupta ce s-a deschis, pregate§te cu-nunile triumfale pentru ceasul biruintii, care, prin toatemijloacele, se urmare§te.

Biruitor pentru moment va fi fost acela care va fiocupat mai mult teren, care va fi distrus mai multe operede civilizatie §i care va fi ucis mai multi oameni.

Dar biruitor definitiv, pentru un lung viitor asigurat,va fi altul.

Acela care nu va abuza de victoria sa, ci§tigatä, dealtfel, prin mijloace care desigur ca nu onoreaza ome-nirea.

Acela care nu va retinea lucrul strain, in stapinireacaruia se cuprinde un blastam care, mai curind sau maitirziu, trasne§te pe oricine.

Acela care nu va umili sufletele omene0±, a carorrazbunare e cu atit mai cumplita cu cit a trebuit saa§tepte mai mult.

N e am u1 r omart es c, XXX1V (1939), septembrie 30, nr. 216,

P. 1

421

GLASURI DEASUPRA FURTUNII

Cu toata porunca, tot mai raspindità, a incetarii ori-&aril cugetari individuale pentru ca asupra societatiloromenesti celor mai evoluate sä se intinda grosolania uni-forma' a mintii comandate, totusi, in marea incercare decare se zguduie astazi lumea, anume glasuri de consti-inta superioara biruie zgomotul infernal al tunurilor simitralierelor.

Straini de orice egoism, inabusind si cele mai firestiinterese ale tarii si natiei kr, se gasesc, alaturi de glo-rificatorii sclavi ai fortei si de uneltele cumparate alepropagandelor, citiva oameni cari, neputind renega toatecredintele cu care pang acum s-au hranit sufletele celemai nobile, incearca din cind in cind chemarea umani-Valli la ratiune si la milä.

Scriitori, ca Paul Valery, ginditori izolati, oameni aiBisericii, ca arhiepiscopii din Paris si Canterbury, dupace glasul papei a facut, striga tare in mijlocul urilorcumplite.

Acei conducatori de state carora li se datoreste stareaingrozitoare a acestei lumi de astazi nu-i pot auzi innecontenitul zgomot ce-si fac prin orgoliul kr. Darmilioanele omenesti primesc, chiar si in tarile mindrede ce au facut, chemarea acesta ca un balsam.

Si, cind se vorbeste de conferinta impaciuitoare a sta-telor, care ar trebui sa consacre toate ruinele, s-a siadunat in adincuri o aka conferinta : a oamenilor insi§i,cari, ei, n-au provocat nici un razboi.

N e a mul r o ma nes c, XXXlv (1939), octombrie 15, nr. 229,13. 1

422

SUPERIORI $1 INFERIORI

Din nou, un ginditor german din categoria unei eco-nomii politice care de mult a deviat, amestecindu-se cucategoriile ei dure in complicatia si delicateta relatiilorintre state, intai, intre popoare chiar, pe urma, ni faceo lectie despre cererile geopoliticei", din care a iesitdogma hegemonica a spatiului vital", care nu creeazastate noi, dar e gata sa manince oricite din cele caresint.

Sacra formula e simpla. Esti popor de agricultura in-ferioara", te inchini la un stat care fabrica masini sicaruia-i este o foame pe care nu si-o poate stimparaacasa, si din acel moment faci parte din spatiul vital"al lui din care n-ai voie sa iesi, orice conventii cu altiipentru vinzarea produselor tale agricole fiindu-ti tot asade interzise ca si intemeierea unor noi industrii, iar pecele vechi trebuie sä le lichidezi imediat. $i, fireste, pri-mesti si controlul productiei.

Economie politica aceasta ? 0, nu, ci economia poli-tica e un simplu camuflaj pentru o anexare politica.

Nici un om care cugeta nu-si inchipuie ca, asa cumsint lucrurile astazi, exista si poate exista un stat deindependenta absoluta. In locul acestui vechi conceptsint interdependente din acele.a care leaga printr-o re-tea nespus de complicatä si vesnic schimbatoare Wile.Fiecare e, national, superior intr-un domeniu, inferiorin altul, fata de alte natiuni care nu sint, in absolut, su-perioare sau inferioare. Dar a decreta aceste grade e ogreseala de teorie, a le preface in realitati politice arfi o insolenta.

423

Marea superioritate e rnorala, care se impac i cusaràcia momentanär i cu znava organizarii economice,iar inferioritatea cea mai crag e sà intrebuintezi pentrusubjugare norocul trecdtor al unei superioritdti econo-mice momentane.

Neamul romanes c, XXXV (1940), martie 9, nr. 56, p. 1

CIND VOR VENI STRIGOII...

A distruge un stat poate fi un lucru usor, mai alescind o intreaga societate de o mare civilizatie tehnicalucreaza ani de zile, supt ochii orbi ai altora, pentru casa atinga acest scop. Surprizele" sint gata si li se didrumul, pentru ca in scurt timp, intr-o proportie la caren-au ajuns toti barbarii de odinioara impreuna, oraseintregi sl nu fie decit o grarnada de ruine, cu toate lu-crurile ce nu se mai pot reface, ce se gasesc in ele. Mate-ria distruge materia.

Dar ramine omul, oricit de imputinat, de ingustat, depalmuit si de calcat in picioare.

Ace la, care e lasat a trai in libertate da roade pentrulumea intreaga. Daca e omorit sufleteste prin toate su-ferintile la care e supus, nu ramine in morrnintul undea fost coborit ca sa nu mai fie. De acolo el pleaca si co-linda lumea, ducind o aparenta de viata care sperie siotraveste viata celorlalti.

Sa ni amintim ce au fost polonii dupa ultima impar-tire. Odce miscare revolutionard, oriunde, ii avea infrunte pe dinsii : in Prusia de la 1848, in Italia, la noi.Acelasi lucru in acelasi timp cu ungurii Fara Ungarie, cuitalienii fara Italie.

Daca vor raminea oameni de acestia ingropati", eivor rataci de-a lungul lumii, si toate vrajile din lumenu vor putea sa-i tie in gropile lor.

Neamul r om an es; XXXV (1940), martie 10, nr. 57, p. 1

425

MAREA CONRUPERE A IDEILOR

Ceea ce sperie mai mult decit actele unei brutalitaticum nu le-a mai cunoscut omenirea e principiul de unclepleaca i pe care nu-1 pot atinge mijloacele tehnice aleunei aparari la care sintem siliti cu totii : marea conru-pere a ideilor.

A celor mai vechi, mai scumpe i mai sfinte idei.Cit s-a luptat, de mai multe generatii, pentru ideea

nationala I Ea se rezuma in formula : a dezrobi pentrua educa §i inalta. A fost unul din marile erezuri alelumii.

Dar o sama de oameni fara spirit religios §i'fara friumoral, fara cuno§tinti reale §i adincite au conrupt pentruei i au trecut aceasta forma conrupta milioanelor pecare au ajuns sa le domine. Astazi, pe alocurea, natio-nalism inseamna robirea altora i distrugerea voita, con-secventa a intregii lor civilizatii.

De la mai vechii ginditori francezi ai secoluluial XVIII-lea §i, mai ales, de la Adam Smith, care a fostpe dreptate comemorat acuma in urmä, s-au cAutat,pentru binele oamenilor, al tuturor oamenilor, principiilemuncii, impartirii ei, schimbului intre clase §i popoare.Peste toate descoperirile de ordine materiala era, insa,in concluzii marea iubire de oameni.

Astazi, din acelea§i principii, conrupte, s-a ajuns laerezia spatiului vital". Orice popor are mijloaceleumane i tehnice necesare pune sthpinire pe anirnaluluman care trebuie sa-i munceasca, aceasta fiindu-i me-nirea, §i, ca garantie, pune stapinire §i pe pamintul lui.

Bung vreme a celei mai inalte civilizatii I

Neamul romanes c, XXXV (1940), martie 16, nr. 62, p. I

426

URMASUL VIKINGILOR

Odata, in bataia vinturilor largului, regi ai vitejiei,increzatori in favoarea zeilor aspri ai Norduluilor de a invinge, plecau din fiordurile tacute pentru acauta in teri calde, pline de roada, ceea ce nu puteasa deie cerul palid al patriei lor.

Ii vedea cineva venind pe bArcile lor cu prora curbA,intovargiti de credincio§ii lor, cari n-aveau alta armAdecit buna sabie veche de La coapsa lor, i ei s-ar firusinat sA se sprijine pe altceva decit pe minuirea eiin lupta dreapta cu un adversar tot ga de sincer. Cindse intorceau acasa cu prada lor, erau mindri de dinsafiindcA nu era furata prin nici un viclesug. In istorielocul lor nu e intre binefa'cAtorii omenirii, dar nici intreaceia cari prin neloialitatea lor ar fi facut-o sl decadamoral..

Asa a fost povestea vikingilor din Miazanoapte, ocro-Ufa; de favoarea zeilor Walhallei.

Astazi, pe aceleasi locuri fug multimi incapabile de ase apAra impotriva unei naprasnice nvàliri, servite detot ceea ce poate da o tehnica prin care virtutile ome-nesti sint impiedecate de a se manifesta. PicurA singenevinovat asupra pamintului strAmosesc inainte ca mu-gurii sA fi crapat in pomi i putinele poieni sä fi dat flo-rile cele dintii ale primaverii. Oameni necunoscuti ame-Mata cu moartea mice strigat cAtre libertate. 5i, din locin loc, in umbra steagului, Haakon 1, urmasul regilormarii, cauta un sprijin pentru suprema sfortare.

Gine a putut scrie ca in evul mediu a fost o vremecumplità ?

N e a rn u 1 ro main es c, XXXV (1940), aprilie 18, nr. 89, p. 1

Haakon al rege al Norvegiei (1905-1957).

427

Vll-lea

fl vointii

IN ZODIA MAMUTULUI

'A rasarit din pamint, spune o telegrama, trupul unuimamut, mort acum zeci sau sute de mii de ani, si sedescriu maretele oase ale acestui stapin de odinioara allumii : un dinte cintgreste trei kilograme.

Somnul lui de atitea ori milenar a fost intrerupt devuietul urias al masiniIor de lupta si In bodolanele luia trecut un for de voluptate ca, in sfirsit, dupa toateprostiile &cute de oameni, care le numesc civilizatie,ceasul lui, al superbului impgrat mondial, a venit. Cepacat ca gramada de veacuri i-a rapit pang si o partedin superba cherestea 1 Altfel, ar raspunde la apel si arcere sa ocupe primul loc in fruntea tancurilor de sai-zeci de tone, care 1-au intrecut ca greutate, dar nu canobleta si avint.

Aceasta actiune postumg a nobilului animal inviat despiritul nou al lumii ar contribui la succesul singureloridei mintuitoare. Dar, cum ce a murit nu poate revenila o viata completg, ceva se poate face pentru a pune simai vizibil de acord viata actuald a lumii cu memoriadobitocului acum descoperit.

Toate stemele actuale apartin unui trecut meschin :lei, cari easel prin gradini zoologice ; vulturi, cu carise joaca scolarii la Buzau ; bouri tinuti in rezerve scan-dinave. Mici vietati demodate. In locul lor un singurreprezintant al animalitatii are dreptul de a figura : ma-mutul.

Cu mamutul ori contra mamutului, aceasta e chesti-unea.

Neamul romfinesc, XXXV (1940), iunie 2, nr. 121, p. /

428

F1NALUL TRAGIC

Causa victrix diisplacuit, victa Catani."

(Cato Censorul)

Cea mai desperata aparare a patriei pare a, se li lovitde greutatea unor noi sfortari, §i. mina mea refuza sadefineascä actul la care s-a crezut silit cel mai gloriosdin generalii armatei franceze. 2

Consecintile se vor vedea indata, §i. se vor vedea §imai tarziu.

Ele nu vor fi, desigur, acelea care se cred in acest te-ribil moment de uriag tragedie istorica.

0 conducere nu e acela§i lucru ca o armata, §i o ar-mata nu e totuna cu o natiune, cum cel mai mare succestehnic nu acopere notiunea biruintii.

Dar, oricum sa fie, ziva de mine trebuie sä fie uncutremur pentru inima §i o inzecire a vointii pentruminte.

Fiecare se va sprijini de acuma pe ce poate el insu0 :ca forta §i ca spirit. Ca spirit, care e ve§nic, mai multdecit ea forth', care e un lucru trecator, depinzind deorganizare §i de noroc.

Dar a desface spiritul uman de cerintile sale funda-mentale, care sint dreptate §i libertate, e imposibil.

N e a in ul romanes c, XXXV (1940), iunie 20, nr. 133, p. 1.

I Zeiler le place cauza 1nvingAtoare, lui Cato cea a celor hiving (lat).1 E vorba de artnistipul semnat (17 iunie 1940) cu Germania hitleristi

de mareptlul Pétain.

429

IX - CREDINTA

PUTNA

Ea I nu se face in Bucovina la miezul noptii, dupgScripturi", ci dupg intimplare, dupg dating sau dupgdorinta §i nevoile sgtenilor la deosebite ceasuri decare ziug. Nu aud, ca in copilaria mea, cind, in hainelenoi de primgvarg, nu puteam inchide ochii de bucuriaa§teptgrii, clopotul de chemare, cu danggtul puternic,prelung, cu ecouri surde, pare cä ar veni din adincilemorminte unde se va cobori acum vestea Invierii, ainvierii dumnezeului fgcut om, a invierii oamenilor cuviata adormitä Ong la judecata judecgtilor. Nu scinteienici luminile fugare, ci fere§tile cele trei ale lui Rare§sint oarbe de intunerec. Numai sus cerul §i-a aprinsde Inviere toate luminile stelelor fgrg de numgr. Nu eo §oapta de vint macar ; strginii turbulenti ai Putneidorm, apa nu se aude vuind de vale, cgluggrii, ceicitiva tgrani cari yin aid, §i. nu la biserica din sat, nufac nici un zgomot. De§i s-au aprins citeva lumini,poate prea multe, vglurile negre, sumanele intunecatese desfac nelgmurit in largul cuprins in care sint sg-mgnate. La mormIntul lui Stefan, unde, dacg nu sintoasele, se sglg.§luie§te simbolul §i ce sint chiar aceleoase pierdute in pgmint decit im simbol ? cununilenoug §i cele vechi, urna de argint goalà, porumbelulde argint, atirnat, tricolorele pgturite, margenile du-lapului de sticlg, toate aceste lucruri multe, greoaie §ifoarte ordinare, foarte trecAtoare, cu totul nevrednicepentru acela care nu poate fi incunjurat cu destul aur§i cu destule pietre scumpe de neamul pe care el 1-a

i Slujba /nvierii.

433

scgpat de la pieire, mormintul acela, acoperit de noapte,aruncg numai scinteieri i raze.

A ie§it cu Invierea : unii tgrani stau in fatà, cu lumi-ngrile in ming, altora li se dau de Ia mgngstire lurningrimari de cearg albg, fgrg nici o podoabg de poleialg,de flori, de bucurie, ca in Moldova mea. De mult Inca,fiecare i le-a aprins cind a vrut, i nu v5d acea ingrg-mgdealg rivnitoare cgtre luminarea pe care o intindedin up altarului preotul aducgtor al ve§tii celei bune.Citeva tgrance care au rochii de ora§, negre, albastre,au ie§it inainte in strana femeilor, in stinga ; vreodoug, cu §tergare, se ascund in intunerec ; citiva copiide tot curninti stau cu picioru§ele goale pe piatra foarterece. Acestea nu vor fi apgsind greu pe Stefan-vodg,acoperit cu thblitele galbene ale d-lui Romstorfer 1

Alaiul Invierii se face. In frunte, arhimandritul cucirja in ming, o cirjg noug fgrg aurarii §.1 scumpeturi,un bat negru cu capgtul de argint ; poartg comgnacvgl negru i are o bung infatipre cuvioasg. Apoi, im-bulzindu-se i cotindu-se, ieromonahii, calugarii-preoti",in odgjdii de mgtasg, argint §i aur, noul-noug, callugäriinegri cu pgcatele Mr in spate, noi, cei citiva, in hainenemte§ti, tgrani in cojoace i sumane, femeile cu pol-cute §i cele in portul din vechime. Up se inchide inurma alaiului, §i, prin portile pridvorului, intreg §irulse infundà in noapte.

Eu a§teptam pe Stefan sg invie, sa invie o clipg ininimi, cu solie de viitor, cu solie bung de dreptate pen-tru cei ce sufgr, cu solie bung de stramo i pgrinte,incunjurat de heruvimii ngdejdii cu aripile aurite. S5iasg o clipg, farg sabie, fgrä palo§, cu minile bgtrineintinse pentru binecuvintare i sg curete toate temerile,

1 Karl ftcnnstorfer (m. 1917) istoric austriac, a studiat vechei noas-tra arhitecturA. Wind lucrtai de restaurare la Suceava.

434

si

toate nesigurantele, toate sfielile, deschizind floarea deaur a idealului. $i el nu se ridica din mormint, unde-1apasau acesti calugari, acesti oameni cu grija somnuluisi a mincarilor bune, unde-1 tintuiau cu piroane de fierrugaciunile pentru imparatul nostru Francisc-Iosifintlielea".

Cind, insa, nu se mai vazu din toate decit intune-recul, miscarea neagrä a multimilor, filfiirea prapurilorca steagurile de umbra ale ostirii mortilor, cind nu maistraluci nimic pe lume decit sus stelele singure, iarjos luminile fugare, fluturate de vintul inaintarii, cindtoate glasurile, ale orbilor si ale celor ce \Tad, ale vred-nicilor si ale nevrednicilor, ale celor credinciosi si alecelor Fara* de credinta se topira in acelasi cintec debiruintal asupra morpi, dud ararna clopotelor, clopotelorcelor vechi de tot, prinse a vui in geamat lung, inhohote de plins risipite asupra muntilor si \Tailor, zgu-duind ziduri, morminte si suflete, atunci se savirsiminunea. Aici, in noaptea care-i poate fi mantie, elera cu noi, $tefan, $tefan al nostru, voievodul, impara-tul nostru eel drept, el, si nu Francisc-Iosif intlielea".Mergea cu noi in umbra noptii, intre luminile ceruluisi luminile pamintului, ducind dupa dinsul intreg in-tunerecul pe aripile sale care atingeau muntii zarilorsi departarea hotarelor noastre singerate. Sfint si im-parat al tuturor 'Prior, al tuturor oamenilor romanimii,al tuturor celor ce cumineca in aceasta limba 1 $i cin-tarile sunau, si clopotele vuiau, si el clucea in frunteatuturora vestea invierii lui Dumnezeu, vestea invieriidreptatii. $i, prin usa incuiata a bisericii goale, el trecuinaintea tuturora si se odihni in credinta viitoruluinostru.

Eram acum in pridvorul luminos ca o incapere dinrai. Un roman pletos, cu fata arsa de soare, tinea inmina, razimat de privazul usii, un prapur rosu cu aurpe dinsul. SCA-tea cu ochii crunp, si parul ii incunjurasalbatec grumazii, negru ea abanosul ; cojocul alb lucea

435

ca o platosa, opinca stAtea ca infipta in pamint. IntroTeoctist mitropolitul si mitropolitul Iacov, egumenul-arhimandrit al Putnei cinta inaintea zlvoarelor trase,cerind lui Dumnezeu sA se spulbere vräjmasii cafumul in vint si ca ceara inaintea focului".

Si sufletul meu inseninat zicea in tacerea buzelor :Amin" 1

Adevarat a inviat I"

RTB 256-201

CEL CE NU SE POATE ODIHNI :MIHAI VITEAZUL

In lume, deasupra si dedesupt, sint multe lucruripe care nu le cunoastem", a zis cel mai mare din poetiilumii. Si nu o data intimplarile vietii aduc in minteaceste cuvinte grele de taina.

Sint trei sute cincisprezece ani de cind eel mai aprigla lupta si mai norocos la biruinta clintre voievoziinostri, Mihai-voda Viteazul, a pierit de arma soldatilorstraini cari luptasera alaturi cu dinsul in tabara de laTurda. Trupul, batjocurit, alipit de hoituri, infatisat zileintregi cantaturilor pline de ura ale ungurimii, s-a fra-mintat, necunoscut, in tarina cimpului de care astazieste nedespartit. 0 inscriptie de insulta poftea, o bucatade vreme, pe trecatori sa-si lase murdariile pe Tama-§itele, neiertate nici acolo, ale valahului.

Iar capul lui, acel cap mindru si fioros cap, a fostfurat de o femeie si de un credincios al voievodului easa afle loc de ingropare linga ramasitele parintelui lui,la Manastirea din Deal, deasupra Tirgovistei.

De atunci mortul acela de la Turda nu se poateodihni.

Ca vechiul Carol eel Mare, invocat veacuri intregide oricine dorea linistea si ordinea, ca Frederic Barba-Rosie, viu pentru aceia cari doreau sa inceapà iarasiispravi de vitejie, ca Matia§-Craiul si regele Eduard alAngliei, ale caror nume iubite erau legate de oricinerivnea catre dreptate, astfel, Mihai strabunul a fostnecontenit legat de orice avint al nostru pentru clez-robirea neamului, care adunarea laolalta si legarea pen-tni totdeauna a farimelor trupului nostru national.Biruinta lui lumina dintr-un trecut tot mai departat,si noi o vedeana intr-un tot mai apropiat viitor. De lacintecele invatate la scoala pina la eel dintii fior spre

437

fapta eroica a tineretei, pinä la cugetarile terneinice alebarbatului, ale cetateanului cu privire la viitorul nea-mului si pina la parerile de rau ale mosneagului cä elva trece de pe pamint fära ca lucrul cel mare sa sefi intimplat, el a fost tovarasul nostru, generatie dupageneratie. Uneori ni-a zimbit de sperantä, alteori aincruntat asupra noastra sprincenele lui grozave, tot-deauna ni-a aratat cu dreapta lui, pe care am facut-ode bronz, drumul catre sfintele noastre locuri, catremoastele sfinte ale sale.

$i chipul neasamanatului erou si al mucenicului celuimai glorios a fost, veacuri intregi, pe locurile undeluptase, domnise si singerase, singura mingiiere a ro-bilor.

Copilul de scoala, opincarul valah despretuit, hulitsi aratat ou degetul, se oprea ingindurat asupra paginiidin cartea de istorie in limba strainä in care era vorbade hotul Mihai, care a venit si a adus foc si prada peplaiurile ardelene umbrite pina atunci, fireste, de zinadreptatii.

II simtea undeva vazind, pindind, pregatindu-se.Popa de sat, socotit ca un simplu iobag al mosiei

straine, bietul dascal dind putina lui invatatura prinsuri si bordeie, se pierdeau uneori in mijlocul slujbei,in mijlocul lectiei, la gindul ea au fost vremuri maibune, cind sabia romaneascà fagaduia altà lege si aka'dreptate, si graiul lor era indemnat sä aminteasca nu-mele cel oprit in pomelnicul sufletelor ori in povesteatrecutului.

Si obositul, flamindul plugar, care taia brazda pentruhrana altora, vedea la capatul silintilor sale, cind sudoride singe-i broboneau fruntea, un tovaras, ascuns sta-pinilor, care cu vechea lui sabie patata de singe taiaalaturi brazda lui, adinca brazda, ca pentru veacuri, incare arunca din belsug sätninta luptei, saminta mortii,saminta razbunarii. $i capul eel taiat cu barda dusma-nului, chivotul acela sfint al celor mai mari ginduriromanesti, nu se suferea incunjurat de umeda cenusäputreda a mortilor. Il arunca pamintul, cum arunca,se spune, ramasita acelora cari au de facut o marturi-sire, de cerut o pedeapsä, de savirsit pe lume o raspla-

438

tire. lesea din mormintul voievozilor ca sa-1 vedem, casä ne aducem aminte de dinsul si pare ca in aceleadincimi grozave ale ochilor se aprindeau lumini, ca dedorinta de a ne vedea si el pe noi, de a ne chibzuisi cintari, de a-si da sama ce sintem in stare a face.

Cind, pe la 1840, s-au facut lucrari la Dealu, tidvade tildes lucie, avind urmele rouai de singe, a rasaritdeasupra pamintului mormintelor tocmai in clipa cindse zbatea o constiinta de nemultamire si de avint insufletele tuturora, cind toti simteau nevoia libertatii sia unirii, cind cele dintii glasuri binecuvintate alepoetilor se ridicau spre ideal. 8i mortul cel mare avrajit pina la el pe un biet domn de vasalitate, peGheorghe Bibescu, care din porunca lui a pus pe umerihlamida si a infipt pe capul sail frumos cusma taium-furilor ardelene.

De atunci el a stat in razele soarelui, catind parcàsa prinda cit mai mult din viata bor. Cine dintre noinu 1-a vazut si n-a simtit in el fiorul sufletului &au ?

1916

OCF II 242-245

SERBIA EROICA SI MARTIRAConferinla tinuta la Ateneul Roman

in ziva de 24 octombrie 1914

Care ti atunci puterea care a ridicat Serbia ? Ecintecul popular, balada, ceea ce cintketii orbi, intovd-rhsindu-se din coba cintau la adunki/e tkanilor.Acolo era religia lor nationara, idealul lor intreg ; acoloconstiinta lor de vitejie trecutA ; in acest grai vagabon 1al cintketilor era ceea ce se nurneste asfazi cu preten-tiune, cind trecutul este de multe on lasat la o partedin preocupatiile educative ale unui popor, tablele debronz ale istoriei frumoase, dar adeseori lumea nuse uitä la dinsele. Graiul viu al povestirii despre luptelecontra turcilor, despre toate suferintele si toate bucu-rifle, despre hotkirea de rAzbunare pentru triumfulcrestingtatii si al rasei, amintirea mortilor eroi, toateacestea au creat in mijlocul unui popor de tkani, lainceputul veacului al XIX-lea, hotkirea de a se jert:fLmai bine, cu totii, dealt a tai in robie. (Mari aplauze.)

atunci, de la un capat la altul al tarii, s-au ridicatcete. Cine era in fruntea lor ? Generali impodobiti cufireturi, bkbati de stat mindri de activitatea lor diplo-matica, mesteri agitatori ai multimilor, oameni cu statde serviciu in viata parlamentarà sau politic5 a uncinatiuni ? Nu. Cnezi, juzi de sate, popi, protopopi ; ceimai multi nu stiau s'a scrie ; nici unul n-avea consti-tutiunea in buzunar si, dac'à li s-ar fi vorbit de consti-tutiune, ar fi crezut ca' si aceasta este un fel de finnanprost, destinat sä creasca birurile, cum erau atitea canaduseserà impovkarea sarcinilor asupra tkanului sirb

Din mijlocul acestor tkani a räskit un porcar, unvinzkor de vite si porci, a raskit Karagheorghe, care,stringind in sufletul ski tacut si intunecat toatä ho1:1-

440

$i

rirea de a teal §i birui a poporului sau, a creat un statmodern. Cu un mare suveran, cu diplomati transcen-denti, cu generali, cu §coli, se poate intimpla sa moarao natiune ; un porcar a fost in stare sa creeze un stat,§i va trai natiunea porcarului in statul intemeiat deporcar, cind multe state, cad au fost create de papi qiimparati §i binecuvintate veacuri intregi cu toate far-mecele religiei §i autoritatii, vor pieri.

Karagheorghe a liberat Serbia §i, dupà dinsul, dupainlaturarea §i moartea lui, s-a ridicat Milo§ Obrenovici ;a venit cumintele dupà entuziast ; socotitorul dupaerou ; continuatorul biruintei dupg acel care o smulsesesoartei. 5i in felul acesta s-au ridicat doua dinastii, caris-au luptat intre ele, cari s-au inlocuit §i s-au jertfituna pe alta, doug dinastii rasarite, insä, din rindurileaceleigi taranimi pentru a stapini statuL 5i oameniicad inconjurau pe Karagheorghe §i pe Obrenovici erauurrna§ii sirnplilor tarani cari asistasera la inaltareasteagurilor, cad cheltuisera toate puterile lor pentrubiruinta acestora fiecare de glorioasa origine Tara-neasca. Clorioasä, fiindca este facuta toata din munca,din rabdare, din sacrificii. Glorioasa din cauza aceasta.(Aplauze indelung prelungite.)

5i au trebuit §i carturari. De unde s-au luat cartu-ruff ? Serbia n-avea carte, prin urmare nu putea saexiste o clasa de Carturari. Erau, insa, alaturi, pesteSava §i Dunäre, in Ungaria austriacä de atunci cume azi Austria ungureasca (ilaritate), cu drapelul purtindun drac pe o parte §i un drac pe alta parte §i nu se§tie care e mai ran I (Mare ilaritate.)

In Ungaria aceasta austriaca erau carturari, oamenicad §tiau ce inseamna §coala, ce inseamna scrisul, ceinseanma tipogralia. 5i ei venira, cind a trebuit, Hugh'Milo§, care n-a scris niciodata. Fiul sau Mihail a fostinvatat, dar Milo§ §i-a scris volurnele in inirna lui, care,desigur, cuprindea mai mult decit comuna enciclopediede drept international §i national din timpurile noastre.Era o bogata biblioteca sufleteasca in inima tkanului

441

acestuia simplu, care a trait pana la sfir§it, cu toatauniforma lui de parada, tarane§te, care mai bine s-asimtit intre taranii lui §i a murit intr-un pat simplu,intr-o casa de taran. Se pastreaza Inca patul acesta,daca nobilele ghiulele cari au bombardat Belgradul,vadind triumful unei mecanice superioare, nu vor fidistrus, intre alte lucruri, §i coltul muzeului carepastreaza pios ultimele rama§ite ale vietii batrinuluitaran Milo§.

Trebuiau deci carturari, oameni de condei, logofeti,membri ai ministerelor, caci s-au creat ministere de lao bucata de vreme alcatuite de constitutie. De undeau fost luati ace§tia ? Din tam apasarii, din tam sufe-rintei, in care gilgiia dorinta razbunarii, §i ei au venitaducind un idealism indaratnic, nebiruit. Mare lucruera pentm ei slova, ca pentru orice cairturar, dar, pelinga slova, mai mare era gindul acela care-i facusechiar sa apuce intiia cora condeiul in mina. Si, atunci,cu o dinastie de porcari, cu o nobletà de tarani, cu oclasa de carturari culeasa intre pribegi cari aduceaunumai ideal §i amintiri de suferinte §i dorinta de lupta§i spirit de razbunare, a§a s-a intemeiat Serbia rpoderna.

Veti zice : Serbia a avut politiciani. Desigur ca i-aavut. Si politicianii ace§tia au facut ceea ce fac poli-ticianii oriunde ? Cine s-ar gindi sä o tagaduiasca I

Au fost malversatii §i. discordii §i destrabalare ? Faraindoiala. Dar sub aceste fenomene de suprafata a ramasun lucru : bunul-sirnt taranesc, iubirea indaratnica,eroica de pamint ; §i la cel mai corupt dintre politi-ciani, o calduroasa iubire de tara §i de neam, capabilla face sa se uite toate gre§elile, toate pacatele lui.

Daca o spun numai a§a, n-o sa intelegeti deplin,intr-o taxa asa de vecing cu Serbia §i a§a de deosebitade dinsa. Voi cauta sa transpun in posibilitati de-alenoastre ceea ce acolo a devenit o realitate. Si noi amavut o revolta taraneasca, la 1821. In fruntea ei a statun om care §i el a avut inceputuri foarte modeste : arasarit intr-o casuta taraneasca din judetul Gorjului,traind pe Hugh' boieri, invatind mai bine slova pe care

442

boierul tinar o invata mai prost, pentru ca acesta säajungA vornic mare, logofat mare, iar el sä se ridicedoar la demnitatea de sluger, la rangul smerit al slu-geriei. Da, Tudor Vladimirescu nu era inferior luiKaragheorghe. Dar soarta 1-a impiedecat sä ajunga lacapatul dorintelor sale, sa se ridice unde ar fi vrut. Säzicem, insa, ca ar fi izbutit, ca el, eroul taranilor de la1821, ar fi intemeiat, el, si nu Grigore §i AlexandruGhica od Bibescu, el ar fi intemeiat o dinastie tAra-neascA aici. Si atunci, pe linga dinastia tAranului de laVladimiri ar fi fost cei dintii in aristocratie nu descen-dentii limonagiilor din Fanar (aplauze puternice), ciurmasii cdpitanilor de odinioard, cad, in loc sa infa-tiseze diplome cad se pot gasi si la Constantinopol, siin insule, si la Atena, cu steme mindre pentru bAtutdeasupra portilor, ar fi infatisat simplul vesmint insin-gerat in lupte al stramosului Mr, opinca framintata innoroiul biruintelor, cojocul tAiat de sabie §i strabatutde gloante. Nu simtiti dumneavoastra cA alt eroism ar fitrecut prin inimile celor mai departati urma§i ai aces-tor oameni, cind oamenii acestia s-ar fi ridicat, calcindgreu, pe pamintul lor, cu calciiul lor, pe treptele pu-terii, in Mc sa lunece ca sopirlele §i O. se tiriie ca §erpiicAtre inAltimi ? $i dacA, in loc ca viitorii cArturari aiRomAniei sa soseascA cu diplome de prin IAA indepar-tate, cuprinzind, pe linga testimoniul de §tiinta, §itestimoniul de instrAinare si neintelegere a nevoilortarii, intemeietorul clasei carturarilor români ar fi fostdascAlul Lazar de la Avrig, daca toti cArturadi romatiiar fi fost asemenea cu dascalul acela care, acum aproapeun veac, pleca, zdrobit de ostenealA §i aproape demormint, binecuvintind in cele patru colturi pamintulTarii RomOne§ti, pentru ca din invAtatura lui sa rasarlspor si vitejie si triumf pentru ai sai, desigur multelucruri ar fi astazi altfel de cum sint si multe hotAriri,pe cad astAzi le strigA lumea in nerAbdarea sa, ar fifapte nu de ieri, ci fapte de zeci de ani indeplinite.(Puternice aplauze, mult prelungite.)

443

Dar, domnilor, eu nu vreau sg vä las astgzi cu ostringere de inimg, cu slgbiciune i neincredere inviitor. Nu, eu cred. Am spus-o intotdeauna i o spun

astazi, cred. Once ar lipsi la unii dintre noi, once arprisosi la dusmanii nostri, eu cred, i voi crede pingla sfirsitul zilelor mele. Si, daca ar fi sg mintui undevain pribegie, eu voi crede, precum neam de neamulnostru, in cele mai cumplite suferinte, a crezut, i princredinta aceasta pagina am trait §i ne-am mentinutimpotriva tuturor furtunilor i impotriva celor mai cum-plite dusmanii.

Si iatg de ce cred. Nu e de ajuns sg spui : cred,fiindcg-ti vine la socotealg sau fiindcà sung frumos pebuze ; trebuie sg tii dovedi pentru ce crezi, si a douazi dupg infringere, a doua zi dupg cucerire i anexare,dupa cele mai cumplite umilinte si suferinti ale po-porului tgu, Inca ai crede. Este cu neputintg veacu-rile ne-o spun, dreptul nostru nebiruit o strigg estecu neputinta ca, la urmg, sg nu biruim, i, cu cit maimult vom suferi, cu atit vom birui mai deplin si cuatit mai bine intemeiatg va fi biruinta noastrá.&irate aplauze.)

va voi spune de ce cred : puterea unui popor oformeazg doug lucruri : sau o sublimg constiintg deideal, de datoria sacrificiului, cuprinzind pe toti, sauo traditie unitarg, atit de adinc inradacinatg in mul-time, incit ofice s-ar petrece la suprafatg, once slgbi-ciune ar fi, nirnic nu-i poate inlgtura puterea.

Idealul acela mare, puternic, stgpinind toate sufle-tele, impacind toate urile, fIcind sg disparg toatepersonalifatile, amutind toate gurile gata sg blesteme,unind pe toti intr-o perfecta i dumnezeiascg armoniepentru a sta ca un singur trup i un singur sufletinaintea dusmanului, acesta nu-1 vgd. Dar vgd altceva :vgd puterea, eu neputintg de zguduit, a traditiuniinoastre nationale.

444

si

Ill

(Infli-

$1

Noi, cind facem un lucru, noi, carturarii, cind scriemin cal-0 si cdrtile se asazd in biblioteci, ni-am platitdatoria ; poporul are, insä, ca bätrinul Milo§ al Serbiei,comoara amintirilor sale in suflet. Neglijeazd-1, despre-tuieste-1, aruncA-1 in s'Arácie, nu tine seamd de dinsul ;vine o vreme cind, totu§i, la el trebuie sä te adresezi,fiinded ei, la un bc, sint cei multi, slut cei curati, sintcei taxi, cei meniti biruintelor ; sint acei cad sprijindpe umerii lor statul i poartd inaintea tuturora steagulde luptà. Si atunci, rAminem uimiti, fericit uimii, cindvedem cu cit mai mult pläteste muta traditie, gata dea se preface in fapte, din inima kr, fata' de gAragioasamodä, incapabill de fapte si muncd, din vorbele sicArtile noastre.

Nu cred in cärti, nu cred in cei cari le scriu, nucred in alcdtuirile de vorbe ale nimänui. Cred In ceimari §i tacuti, in aceia al edror suflet cuprinde tot citam suferit, tot cit am luptat, tot ceea ce avem dreptulsà smulgem prin luptd. In ei, cred. (Infldedrate aplauze,mult prelungite.)

PIN 72-81

CUVINTARE ROSTITA IN SEDINTACAMEREI DEPUTATILOR,

La Ia§i, la 14 decembrie 1916, cind arrnatele germanebateau la purple Moldovet

Spre noi se uita astazi o ostire, ostirea României,care este moraliceste intreaga, este mai mare chiardecit in momentul cind intiiul detasament a sfarimatcu patul pustii piatra de nedreptate la granita. Atunci,om viu linga om viu, ea reprezinta numai putereafizica si increderea in biruinta ; astazi cei vii aduc cudinsii mostenirea sufleteasca a celor cari au murit pecimpul de lupta. Precum noi lasam la altii averea sinumele nostru, aceia cari cad pentru tail si viitorulneamului isi lasa sufletul intreg, atit de mare cum erain momentul sacrificiului lor, acelora in mijlocul caroracad. (Aplauze prelungite.) Tot sufletul ostirii romanestise gaseste astäzi in acei cari se intorc coplesiti denumar, cum au fost coplesiti soldatii lui Stefan stra-bunul, si gata ca si dinsii sä se intoarca asupra bi-ruitorilor. (Aplauze.) Cel din urma soldat cu hainasfisiata de suferintele si rabdarile indelungate fata deasprimea naturii si de cruzimea dusmanului aduce infaptura lui morala pe toti aceia pe cari nu-i vom maivedea aievea niciodata. (Aplauze.)

Si niciodata steagul românesc n-a fost mai mindrudecit in momentul cind a aratat celei mai superbealcatuiri militare din Europa ca pot merge tarani Farascoala, Farà anne moderne inaintea ostirilor inzestratecu tot ce o cultura grozava §i. invegunatà da sclavilorinarmati cari o reprezinta. (Aplauze prelungite.)

[...] Am intrat in razboi cu hotarirea de a da tot ceavem in acest moment pentru a capata dreptul nostruintreg. Pentru atit, si pentru mai mult, nu. $i daca,

446

In cursul acestui rgzboi, am dovedit Inca o data peatitea locuri ale cimpului de luptg ca sufletul omenescrgmine totdeauna superior mijloacelor pe cari intim-plarea poate sg le pung la dispozitie, am scris nu numaiun capitol in istoria rgzboaielor, ci unul in dezvoltareamoralitAtii omenesti. i, dacg sint timpuri imorale, esteimposibil ca omenirea sà nu-si ving in fire si sg nufixeze pentru fiecare acea judecatg care se cuvine de-votamentului, sacrificiului, jertfei de sine, de care fie-cine a fost capabil.

Cine va fi putut spune sau scrie cg armata noastrA,oricite neajunsuri i-au venit din partea unor elementepentru cari ea insgsi nu este rgspunzgtoare, cg aceastgsfintg armatg nu si-a indeplinit datoria ei nu numaifata de targ, de tam de acum, dar fatg de una din celemai glorioase mosteniri i fatg de generatiile cari neasteaptg pentru a ne judeca ; cine va spune ca tgranulroman a scgzut citusi de putin fatà de strglucita vitejiecare i-a fixat in generatiile precedente un rang intrenatiuni, aceia nu numai cg sgvirsesc un act de ne-patriotism, dar i un act de nedreptate fao de parteacea mai sangtoasg, mai pling de fagaduieli si d viitora neamului nostru. (Aplauze prelungite.)

Armata noastrg, in imprejurgrile de fatg, reprezintgun popor intreg. In afarg de acei cari se luptg, de aceicari4 ajutg, fiecare, cu tot ce poate, in afarg de aceicari intovgrgsesc fiecare luptg cu suferinta bor. cuadinca vibratiune a fiintei lor intregi, in afarg de eitoti nu existg popor romanesc. Poporul romAnesc secuprinde fa acei cari tin arma in ming, in cei cari ledau tot sprijinul pentru a o putea intoarce impotrivadusmanului si in acei cari traiesc numai spre a admiraacest eroism, a-i culege roadele pentru popor si a damina de ajutor care este trebuitoare pentru a garantavictoria.

In acest popor partea cea mai vrednicg de iubirepartea cea mai putin indreptatita este tgranul nostru.f...]

Nu se poate ca soarta sg fi colaborat intr-un chip maivizibil pentru dreptatea tgranului decit in acest rgzboi.Dacg rgzboiul nostru s-ar fi purtat pe plaiurile Ardealu-

447

gi

lui, nu ar fi fost din nou, cum este acum, din cel maideoArtat colt al Olteniei pinä in apropierea noasträ, onoug framintare a acestei Wine §i a acestui singe.(Aplauze.)

Nu am fi vrednici de tot ce s-a fgcut pentru noi dac5,pentru a usura destul de greaua vinovAtie pe care oavem cu totii, miMe chiar nu am primi pe soldatii nos-tri, dupg biruinta operei de dreptate, dup.' eliberareateritoriului nostru, dupà intregirea teritoriului raseinoastre, nu numai cu flori culese in acest pthnint, ci sicu darul insusi al pämintului hranitor pe care ei ilmuncesc. (Mari aplauze.)

[ ]

Victoria criminalilor are in ea, ins5, si sanctiunea ei, §i,ori dach" este un om, ori dacg este o natiune, cea dinurnià cautgturà a jertfei este si cea mai cruda osindàa ucigasului. (Aplauze.) Vor putea sI se bucure de taranoastr5 distrusA pin5 la Milcov astgzi ; vor putea sa sebucure de pieirea onestei opere de civilizatie pe caream indeplinit-o in Dobrogea, colt de Asie, din care amfdcut un mArgAritar al Europei (aplauze) ; vor putea salse bucure de soldatii nostri, coboriti in pgmintul careii inconjoarä astgzi cu toatà calda lui iubire pgrinteascg ;vor putea s'a' se bucure de steagurile noastre tirite innoroiul cruzimii kr infame ; vor putea s'a se bucure destäpinirea peste acele rude, frati, prieteni de aproapecari sint smulsi, de o bucatà de vreme, nu numai de laajutorul nostru, dar de la insAsi cunoasterea suferintelorkr pe cari nu le putem vedea. De tin singur lucru nutrebuie sa se bucure : nu trebuie &à se bucure ca auputut seadea cu citusi de putin energia noasträ sufle-teasca. (Aplauze prelungite.)

In trecutul nostru multi oameni au suferit. Dacg sin-tern ceva, nu sintem prin biruinta stramosilor nostri, cisintem ceva numai prin suferinta lor. Toate puterilenoastre nu sint altceva decit jertfa kr, strinsa laolaltàqi prefa'cutä in energie. i unul dintre acesti stramosi,mare, fiindcl a fost nenorocit §i el, intr-o clipá de su-prema restriste, cind i se zicea : lasg tara §i du-te sub

448

jug, el, Gheorghe Stefan, din partile unde lupta ostasiinostri la Oituz, a strigat : decit sa plec pentru totdea-una de aici mai bine sa ma mänince ciinii pamintuluiacestuia". Au trecut trei veacuri de la 1650, cindGheorghe-vodA Stefan spunea celor vechi aceastà hota-rire a sa si fata de care nici noi nu putem spune alt-ceva decit : sa ne manince ciinii pamintului acestuiamai curind decit sal gdsim fericirea, linistea si bineledin gratia strainului dusman 1" (Aplauze.)

Undeva, aici aproape, in codrii Vasluiului, este obisericuta frumoasa de lemn de stejar in care ai credeca s-au cuprins numai taranii din vecinatate. In aceastabisericuta, acum trei sute de ani, Vasile Lupu izgonitde tatari, s-a strins cu familia lui si cu toti boierii, sia inaltat in fiecare zi de sarbatoare rugaciuni catreDumnezeu. Vremea a trecut, tatarii s-au dus, dreptateafiind a lui Dumnezeu, care este crestin, bun si milos,si da biruinta celui drept. Pe pamintul curatit de hoarde,si astazi, insa, in adincul codrilor sta bisericuta de ste-jar, infatisind in ea o invatatura asa de mare. Ea nespune astazi, cind alte hoarde au navalit granitele sine-au incalcat pamintul nostru cel sfint : in coltul acesta,unde ne-am strins, sa pastram cu scumpatate samintade credinta, si vom vedea si noi, la rindul nostru, dis-parind negura stapinirii straine, si vom putea zice caPetru Rares, fiul lui Stefan, ca vom fi iarasi ce amfost, si mai mult decit atit". (Aplauze prelungite, viiaclaanatiuni.)

PIN 233-240

29 Pagini alese vol. II N. Iorga

IN FATA RAZBOIULUI

Trupele germane au intrat in Danzig, au atacat Co-ridorul si avioanele Reichului au aruncat bombe, cu unefect care este a se vedea, asupra mai multor localitatipolone cu caracter strategic, intre altele Varsovia si Cra-covia. Au urmat, fireste, de o parte si de alta a grupe-lor de state in antagonism masurile de mobilizare.

Macelul urias incepe, fara a cruta populatia civil%Fatà de imprejurarile in care ne gasim si cu inte-

leapta deciziune de defensiva pe care ni-am impus-o,e o datorie patridticA a ni supraveghea orice rind scriemnoi, cari putem avea vreo influentä asupra opiniei pu-blice, lasind suveranitätii constiintii noastre judecataneclintità a laturii morale si urnane in grozavia care, cutoate silintele celor mai nobile spirite intre conducatoriide state, s-a dezlantuit.

Cine are, ca mine, o situatie care-i impune rezervgnu va fi acela care sä dea raul exemplu, provocind ma-surile pe care orice guvern trebuie sa fie gata a le lua.

A dori triumful dreptului national prin aceia cari 1-aurespectat totdeauna e, ins% o dorinta care se poate mar-turisi.

In acelasi timp, pentru oamenii pe cari-i sperie mate-ria si, in acest domeniu, cred ea' experienta mea inistorie imi permite aceasta indoita profetie :

Nu va invinge tehnica superioara, ci inteligenta condu-catorilor, insufletita de convingerea ca lupta pentru drep-tate si umanitate.

Si orice speranta de lovituri rapezi si decisive se vasfarima de rezistentele de care sint capabile numai po-poarele care au cultul onoarei si deprinderea, de atiteaori secular% a jertfei.

Neamul r o miin es c, XXXII,' (1939), septernbrie 3, nr. 194,P. 1

450

SE POT DISTRUGE POPOARE ?

Reapare, Ir forma cea mai crudg, vechea teorie cästatele midi n-au dreptul la independentà, cä ele cad inspatii vitale" si se pot margeni pe hartii ca sI se stiein al caruia din statele mari trebuie sä cada.

Si nu numai aceia cari sint insultati in mindria lorlegitima i amenintati in dreptul lor de a exista trebuiesà rAspingd cu indignare aceastà tagkluire grosolana.

Se putea vorbi asa pe vremea cind un stat era numaio intimplAtoare legIturà de teritorii si de grupe ome-nesti care se puteau distruge sau preface dupà plac.

Dar, dupä biruinta principiului national, statele, citde mici, sint natiuni.

lar nafiunile sint o formci organicii a umanifatii.Nici o metodà nu le poate nimici, cum ele nu sint

rezultate din exercitiul nici unei metode. Ele sint mis-cute, iar nu filcute".

Si, de aceea, ele vor asista, desigur, la meritata pe-dcapsà a apiisAtorilor.

Neamu/ romanesc, XXXIV (1939), septembrie 9, nr. 199,P. 1

451

KRATOS KAI BIA

Cum invie teribila veche tragedie a lui Eschil ILegat de stinca fatalitätii, stä indr5znetul titan, Pro-

meteu, care a indraznit sg fure din tainele cerului focuImenit sa inalte viata omenirii.

Si la fAurirea lanturilor care-I vor impiedeca de aface mai departe fapte de milä pentru oameni lucreazgde zor, cu dintii inclestati de urii, cele dou'a puterineinvinse ale materiei brute, kratos, forta, si bia, sila.

In aceastà clipà, Prometeul idealului uman, cu tot cecuprinde ca dreptate si milä, e si el pironit de piatranesimtitoare a stincii, si se aud, de la un capht la altulal Europei, loviturile de ciocan ale incàtus'arii.

Dar Prometeu n-a murit. Din mileniu in mileniu,prin graiul profetic al s5u, s-a alcgtuit o civilizatie caree opera etern dginuitorului Titan.

Si astki II simtim cum raised in toate indurerateleinimi neutre.

Nea m ul r o miin es c, XXX1V (1939), septembrie 13, nr. 202,11 1

452

INCA 0 ARMA NECUNOSCUTA"

Se pune in vederea bietei omeniri rabdatoare de oriceInca o amid : arma necunoscuta".

Aceasta unealtä de nimicire, fara pareche pang acum,ar avea ca sigur rezultat cistigarea biruintii contraoricui : dreptate, vitejie, inteligenta, geniu militar numai servesc la nimic ; arma necunoscuta" ajunge pen-tru a le face incapabile de rezistenta. Pang ce se vaprinde secretul, caci, dupa aceea, de o parte si de altase va putea distruge tot ce cuprinde rasa umana si totce a creat pana acuma. Aceasta isprava, incununindcivilizatia, ar darui tuturora citiva oameni de treaba,mecanici si ofiteri.

Dar, panä se va ajunge la sublimul rezultat, mai esteo arma necunoscutr.

Ea nu uimeste dintr-o data, ci, dimpotriva, invizibilii,in§alà, mai mult si decit mina cea mai dibace, pe aceiacari sint meniti sa fie, neaparat, mai tarziu, poate multmai tarziu, victirnele ei.

Ea sta.' in rezistenta sufleteascii, prin care se zadar-niceste orice cucerire.

Un stat a fost invins, un popor e osindit la robiefatä de rasa superioara, care a nimerit-o mai bine cutehnica. Si se crede ea' s-a incheiat. Dar, cind fiecareom va fi o piedeca pentru asemenea intentii criminale,a§ vrea sa vad ce pot face, chiar sprijiniti pe mitralieresi pusti automate, citiva functionari necunoscatori si otrupa inchisa in cazarmi.

Ne a in ul roman es c, XXXIV (1939), octombrie 24, nr. 235,P. 1

453

SI PE URMA CE ?

Sint oameni pe cari eronica luptelor purtate de masinisi de robotii lor ii impresioneazä profund. Trag conclu-ziile, condamn6 la moarte pe unii, inaltà in slav a'. pealtii si, intrebuintind violentele literare cu care sintemdeprinsi, cred c6 au rezolvit problemele cele mai greleale politicei.

Ne punem in situatia lor de spirit, ne facem a impiir-fasi convingerile pe care le strigA, primim rezultatuladitiunilor pe care le fac, cu armate care capituleazil,cu dinastii pribege, cu orase de artà care se mistuiein foc, ca sä facA plkere perversilor de pretutindenisi de la noi.

Dar, pe urma, dupä victoria totalitarg, totalii, univer-salà si definitiva ce ?

Se pot, oare, mentinea milioanele la toate hota-rele ? Se poate sprijini necontenit o astfel de colosallsfortare pentru a tinea vesnic gata masinile ? Se potpastra masele vriijite in aceeasi stare de paroxism, Ca-pabila de a face, ca la tificii cu patruzeci de grade,toate minunile ? Se poate sili la abdicare sufletul atitornatiuni minclre de trecutul lor, care nu pot fi toateucise de la ingltimea citorva mii de avioane ?

Vedeti clumneavoastra, grabitilor, cari aplaudati parcäati fi niste feldmaresali invingAtori, aceasta este pro-blema.

Nee m ul r oman es c, XXXV (1940), mai 16, nr. 107, p. 1

454

LISTA ILUSTRATIILOR

N. Iorga la Vàlenii de Munte (colectia familiei)Catinca Iorga, niiscutii Bogdan (1905) (colectia fa-

miliei)N. Iorga, portret (colectia familiei)Universitatea populara" de la Vglenii de Munte

(colectia familiei) 64 65

Din lucrárile lui N. Iorga 192/193

Fill de manuscris din introducerea lucrarii ine-dite Istoriologia umanii (colectia familiei) . 284/285

La Oxford, cu prilejul decernarii titlului de DoctorHonoris Causa, 1930, (colectia familiei)

La Paris, cu prilejul decernarii titlului de DoctorHonoris Causa al Universitatii (colectia familia°

N. Iorga si Charles Diehl la Congresul de stiinteistorice din Varqovia, 1933 (colectia familiei)

Melanges offerts a M. Nicolas Iorga 320/321

N. Iorga, sclupturil de 0. Hahn 432/433

.. .

CUPRINSUL

IV Portrete fi evocariUn utopist : August Treboniu LaurianAnton PannUn orator al generatiei 135trine : Nicolae Io-nescu

Un erou modern : Henrik IbsenB. P. HasdeuGiuseppe GaribaldiAl. StefulescuLa moartea lui TolstoiNicolae DensusianuC. NegriSpiru C. HaretProfesorul Petru RiiscanuAurel Vlaicu

Locotenentul-colonel I. Manolescu-MladianConstantin ErbiceanuUn mort oare se ingroapl : I. CiocanHenryk SienkiewiczMoartea lui Francisc-IosifCritobul din Imbros

Biitrinul meu elevCentenarul nasterii lui Cuza-vod'a

QuiddeWilsonAmundson

Brusilov

7

11

17

21

25

28

32

35

37

39

41

43

45

47

49

53

64

55

67

60

62

64

66

68

69

V. ParvanArnintirea lui Papiu Ilarian 72Valeriu Braniste 73

Amintirea lui Simion Briniut 74

Ioan Ratiu 76

Andrée 77

Edison 78Ana Brincoveanu, contesil de Noailles 79Victima din Viena : cancelarul Dollfuss 81Hindenburg 82Gheorghe Bogdan-Duica 84Dr. I. Cantacuzino 86.loan Bianu 88Un vechi elin in Paris : Maurice Croiset 89Avem suflete eroice : Banciulescu 90Un intemeietor : doctorul Brinzl 91Horatiu al Romei i Horatiu al hunii

92G. M. Murgoci

94I. Pop Florentin

96Meillct

97Simbolul de la Satu-Mare (Vasile Lucaciu)

osPirandello

100Amintirea lui Petru Liciu

102La sicriul unui geniu italian : Marconi

103Moartea unui pAgin : Ludendorff

105-Inaintea unui mormint (Gheorghe Titeiea)Un martir al stiintii i datoriei : Ghcorghe 106

108.Longinescu

V Creatori i operede literaturii §i arta

Balada populara romfineasclTincretele Vdciirescului

Erainescu i generatia de ast5zi.

111

11a

127

714

C. Negruzzi

Dinicu GolescuUn poet al florilor : d-1 D. Aughel

I. L. CaragialeP. Cerna0 carte de nuvole postume a lui GirleanuLa inmormIntarea poetului Al. VlahutaDoi inaintasi : Delavrancea i GogaOriginalitatea lui VirgiliuDante AlighieriFrancesco PetrarcaGoethe[Arta indienilor din America][Aspecte din arta veacului al XVII-lea]

Nicolae GrigorescuMoartea pictorului LuchianErmete NovelliTriumful lui G. Enescu

VI Din trecutul nostru

132.

136

139

140.

142

1,15

147

149

151

165

171

178

189

193

202

205

206

208.

Luptelo lui Vlad Tepes cu turcii 211

[Luptele lui Stefan eel Mare cu turcii] 215

Lupta de la Podul-Inalt 217

Lupta de la Razboieni (Valea-Alba) 222

Lupta de la Dumbrava-Rosie 230

Faze sufletesti i carti reprezentative la

romani 235

Inaintasii i vecinii lui Mihai-voda :$tefan Surdul, Alexandru cel Rau, Aron 245

Ce a facut ? [Calugarenii] 254

[Sclimbar] 261

[Sfirsitul lui Mihai Viteazul] 269-

[sfir§itul lui Constantin Brincoveanu] 273.

VII Pagini de istorie universald

Omul preistoric 283

Fundatia Romei 287

Sfigitul cavaleriei franceze in Razboiul deo suta de ani 293

o noua reforma popular/ care a rimas unaconfesionali : Luther 310

VIII Prezente in cotidianCain, Cain, ce ai facia cu fratele tau Ave! ?" 323

Ascundeti teranii 1 326

An nou 328

Fiti drepti t 329

In chestia amnistiei rasculatilor tarani 331

La legea agrari 342

In chestia despagubirilor 344

Louvain 347

Cele doui noblete 349

Inca o bandii 350

Bataia de flori... 361

Cei ce se leapada 362

Ciudata natie" I 356

Cazul de la Severin 367

Fanarul, Parisul, Berlinul... 358

Cei adevarati... 359

Ceasuri cari intl./ in socotealii 360

Stimparati-vii I 363

,,Belgia Orientulur 365

Ceasul... 366

Valahi perfizr 368

De ce omoara copiii ? 370

Lumina dinafara i lumina dinlauntru 372

inmormintare nu 1 3730

I

Locul eel mai bun 374

Un oras plkut 376

Oltenii 378

Cal5retii 380

Devotamentul celor mioi 382

Tipuri de azi 383

Corbii 386

Lupii 388

Ca o scrisoare, pentru cine nu intelege altfel... 391

Cel cari ne cetesc 394

Cum un popor tkut isi poate pierde aceast5virtu te... 396

Ca sa' fie mai bine... 398

Cu picioarele goale... 400

o civilizatie de zadknicie i risioa

Supt ochii prpelui 407

Quo vadis, Hungaria ? 408

Cátre un popor prieten 409

Amintiri de s'arlAtori ? 410

Spatiu vital" 413

Pretul pAcii 414

Jocul cu sufletul omenesc 415

Dacfi mai stiu istorie 416

Douà feluri de eroism 417

Bunele vremi ale lui Attila 418

...plectuntur achivi 419

Jeafele zeilor rAi 420

Care va fi cel mai mare biruitor ? 421

Glasuri deasupra furtunii 422

Superiori i inferiori 423

and vor veni 425

Alarm conrupere a ideilor 426

Urmasul vikingilor 427

Angell...

4e9

In zodia mamutuluiFinalul tragic

IX Cr edinta

428

429

Putna 433

Cel ce nu se poate odihni Mihai Viteazul 437

Serbia eroice: i martirg 440

Cuvintare rostitil in 4edinti Camerei deputatilor 446

In fata thzboiului 450

Se pot distruge popoare ? 451

Kratos kai bia 452

Inca o armii necunoscutil" 453

Si pe urmä ce ? 454

Lista ilustratiilor 455

Redactor responsabil : CIIEORCHE ZARAFUTchnoredactor : IDA MARCUS

Dat la cules 17.07.1965. Bun de tipar 29.10.1965. ApArnt 1965.Thai 50.180 ex. Brosate 45.080 ex. Legate 5 100 ex. Hirttescris II A de 63 glm,. Format 540X840(16. CoUed. 19,73. Colt tipar 29. Inanee tipo 9. A. nr. 6.379(1965.C.Z. pentru bibliotecile marl 8R. C.Z. pentru bthlioiecile

mia 8R-0Tiparul executat sub comanda nr. 50.624 la

1,Combinatul

Poligrafic ,.Casa Scinteii", Pima Scinteii nr. BucurestiRepublica SocialistS România

ci

1,\k1

rte

I1

.k r'4t

el'L

1°L

'(

;3 i"1

(I

(11

"c--14

"4-1

k 4.i i (IV

1tc----,

IceT

CN

t)N1

t1,

CI

v

if

-

If

.1., j

V

.

il.

11it

!CI

.11J

111it

'

'4