Turism International_Candrea Adina

8/11/2019 Turism International_Candrea Adina

http://slidepdf.com/reader/full/turism-internationalcandrea-adina 1/96

1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN

BRAŞOV

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE

TURISM INTERNAŢ IONAL

DR. CANDREA ADINA NICOLETA

BRAŞOV

2010





2

CUPRINS:

Introducere ................................................................................................................................. 4

Obiectivele cursului.................................................................................................................... 4

Cerinţe preliminare..................................................................................................................... 4

Mijloace de lucru........................................................................................................................ 5

Structura cursului ....................................................................................................................... 5

Durata medie de studiu individual ............................................................................................. 5

Evaluarea.................................................................................................................................... 5

U1. Tendinţe în dezvoltarea turismului internaţional

U1.1. Introducere ............................................................................................................ 6

U1.2. Obiectivele unităţii de învăţare ............................................................................. 6

U1.3. Noţiuni introductive despre turismul internaţional ............................................... 7

U1.4. Factori de influenţă ai dezvoltării turismului pe plan internaţional ......... ............ 9

U1.5 Coordonate ale dezvoltării turismului pe plan internaţional . .............................. 14

U1.6. Rezumat .............................................................................................................. 20

U1.7. Test de evaluare a cunoştinţelor.......................................................................... 21

U2. Dezvoltarea turismului în România

U2.1. Introducere .......................................................................................................... 22

U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare ........................................................................ ...22

U2.3. Scurt istoric al dezvoltării turismului ..................................................................23

U2.4. Organizarea turismului în România ....................................................................25

U2.5. Capacitatea de cazare turistică ............................................................................28

U2.6. Circulaţia turistică ...............................................................................................33

U2.7. Rezumat ..............................................................................................................39

U2.8. Test de evaluare a cunoştinţelor ..........................................................................39

U3. Organizarea turismului pe plan internaţional

U3.1. Introducere .......................................................................................................... 40

U3.2. Obiectivele unităţii de învăţare ........................................................................... 40

U3.3. Organisme internaţionale de turism .................................................................. 43

U3.4. Cooperarea turistică internaţională ..................................................................... 47

U3.5. Categorii de contracte în tranzacţiile turistice internaţionale.............................. 50

U3.6. Reglementarea protecţiei turiştilor pe plan internaţional.................................... 54

U3.7. Rezumat .............................................................................................................. 59U3.8. Test de evaluare a cunoştinţelor.......................................................................... 59



3

U4. Politici macroeconomice în turismul internaţional

U4.1. Introducere .......................................................................................................... 61


U4.3. Rolul statului în turism ....................................................................................... 62

U4.4. Obiectivele şi instrumentele politicilor turistice ................................................ 63

U4.5. Planul turistic ...................................................................................................... 66

U4.6. Strategii turistice tip “cluster”............................................................................. 68

U4.7. Rezumat .............................................................................................................. 74


U5. Măsurarea impactului economic al turismului internaţional

U5.1. Introducere .......................................................................................................... 76


U5.3. Multiplicatorul turistic ........................................................................................ 78

U5.4. Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA) .............................79

U5.5. Alte instrumente pentru măsurarea impactului economic al turismului .............83

U5.6. Rezumat .............................................................................................................. 85


Bibliografie generală ............................................................................................................. ...87

Anexa 1 ....................................................................................................................................89

Anexa 2 ....................................................................................................................................92



4

Introducere

Cursul intitulat Turism interna ţ ional abordează principalele noţiuni şi concepte referitoare la

dezvoltarea turismului mondial, dintr-o perspectivă macroeconomică. Cunoştinţele dobândite permit înţelegerea principiilor de bază ale activităţii turistice, principalele teme abordate fiind:

tendinţele actuale în turismul internaţional, dezvoltarea turismului în România, organizarea

turismului pe plan internaţional, politici macroeconomice în turismul internaţional şi

măsurarea impactului economic al turismului internaţional.

Obiectivele cursului

Cursul intitulat Turism interna ţ ional are ca obiectiv principal îmbogăţireacunoştinţelor din sfera disciplinelor cu caracter economic ale studenţilor

Programului de studii Economia Comer ţului, Turismului şi Serviciilor, forma de

învăţământ ID. La sfâr şitul acestui curs, studenţii vor fi capabili:

să identifice factorii de influenţă ai dezvoltării turismului pe plan internaţional;

să cunoască modificările apărute în comportamentul turiştilor în perioade de

criză economică;

să identifice şi să exemplifice tipurile de organisme cu atribuţii în domeniulturismului românesc;

să cunoască tipurile de organizaţii turistice internaţionale;

să prezinte formele de concretizare a cooper ării internaţionale în domeniul

turismului;

să identifice categoriile de contracte utilizate în tranzacţiile turistice

internaţionale;

să prezinte funcţiile statului în domeniul turismului;

să cunoască obiectivele şi instrumentele politicilor turistice;

să identifice modelele de planificare turistică;

să prezinte caracteristicile unei strategii turistice tip „cluster”;

cunoască principalele instrumente utilizate pentru măsurarea impactului

economic al turismului internaţional.



5

Cerinţe preliminare

Deţinerea unor noţiuni de bază legate de economia turismului şi macroeconomie

pentru a putea înţelege fenomenele şi situaţiile exemplificate în curs.

Mijloace de lucru

Parcurgerea unităţilor de învăţare aferente primului modul nu necesită existenţa

unor mijloace sau instrumente de lucru.

Structura cursului

Cursul Turism interna ţ ional este structurat în cinci unităţi de învăţare. La rândul

său, fiecare unitate de învăţare cuprinde: obiective, aspecte teoretice privind

tematica unităţii de învăţare respective, exemple, teste de autoevaluare precum şi probleme propuse spre discuţie şi rezolvare.

La sfâr şitul fiecărei unităţi de învăţare este indicată o temă de control. Rezolvarea

acestor teme de control este obligatorie. Acestea vor fi încărcate de către studenţi

pe platforma e-learning până la o dată prestabilită.

Durata medie de studiu individual

Parcurgerea de către studenţi a unităţilor de învăţare ale cursului Turism

interna ţ ional (atât aspectele teoretice cât şi rezolvarea testelor de autoevaluare şi

rezolvarea problemelor propuse) se poate face în 4-6 ore pentru fiecare unitate.

Evaluarea

La sfâr şitul semestrului, fiecare student va primi o notă, care va cuprinde: un test

care va conţine întrebări teoretice din materia prezentată în cadrul acestui material,

test ce va deţine o pondere de 60% în nota finală iar notele aferente temelor de

control, realizate pe parcursul semestrului vor deţine o pondere de 40% din nota

finală.





7

definească conceptul de “turist”;

cunoască evoluţia sosirilor internaţionale de turişti, la nivel global;

identifice modificări în comportamentul turiştilor în perioade de criză

economică;

cunoască modul în care a fost afectat turismul românesc de criza

economică şi soluţiile propuse la nivel naţional pentru minimizarea efectelor

negative.

Durata medie de parcurgere a primei unităţi de învăţare este de 4 ore.

U1.3. Noţiuni introductive despre turismul internaţional

Deşi considerat de cei mai mulţi dintre exper ţii în domeniu un fenomen specific epocii

contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi ca atare,

primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă. Timp de un

secol de la apariţia sa, turismul a avut o evoluţie relativ lentă, ceea ce s-a reflectat şi în planul

clarificărilor conceptuale. După cel de-al doilea r ăzboi mondial, mai exact începând cu anii

’60 şi ca urmare a profundelor transformări din economia mondială, turismul cunoaşte o

expansiune deosebită - de unde şi caracteristica pe care i-o atribuie numeroşi autori, aceea de

“fenomen specific lumii moderne”- antrenând tot mai multe resurse şi un număr în creştere de

ţări şi organisme1.

Mutaţiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu

privire la conţinutul şi tr ăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru

metodologic unitar pentru înregistrarea şi evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale. Conform

Organizaţiei Mondiale a Turismului, în categoria turiştilor se includ persoanele care

„călătoresc în afara reşedinţei obişnuite pentru mai mult de 24 de ore, dar mai puţin de un an

pentru relaxare, afaceri şi alte motive, care nu sunt legate de realizarea unei activităţi

remunerate în locul vizitat” 2.

In funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor putem distinge: turismul

intern, practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turismul

internaţional, rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de reşedinţă.

1 F.Bran, D.Marin,T. Simon, Economia turismului şi mediul înconjur ător, Editura Economică, Bucureşti, 1998,

pag. 9-112 *** World Tourism Organization , UNWTO technical manual: Collection of Tourism Expenditure Statistics,1995, pag. 1



8

Turismul internaţional se împarte în funcţie de orientarea fluxurilor turistice în :

• Turism emiţător (outgoing/outbound), plecările turiştilor autohtoni peste graniţă;

• Turism receptor (incoming/inbound), sosirile turiştilor str ăini în ţara primitoare;

Pentru a distinge diferitele forme de turism întâlnite pe plan internaţional vom realiza oclasificare a acestora ţinând cont de diferite criterii. În funcţie de modul de angajare a

prestaţiilor întâlnim: turism organizat (contractual), turism neorganizat (pe cont propriu) şi

turism semiorganizat (mixt). În funcţie de durata călătoriei turiştii pot opta pentru: turism de

sejur, turism de tranzit şi turism de circuit. În funcţie de motivaţia călătoriei se disting

următoarele forme de turism:

• Turism cultural;

•

Turism religios;• Turism de afaceri;

• Turism rural;

• Turism de sănătate;

• Turism montan;

• Turism sportiv.

Turismul de afaceri poate lua următoarele forme în funcţie de motivaţia călătoriei:

•

Turismul general de afaceri (delegaţiile)

• Reuniuni / întruniri

• Târguri şi expoziţii

• Călătorii stimulent (incentive travel)

• Teambuilding.

Aceste forme de turism nu trebuie privite în mod izolat, ele suprapunându-se prin anumite

caracteristici comune. În ţara noastr ă sunt prezente de mai multe decenii atât în teoria

turismului, cât şi practică, în cadrul activităţilor turistice desf ăşurate de către unităţile

prestatoare de servicii turistice.

Prezentaţi particularităţile dezvoltării unei forme de turism pe plan internaţional,

ţinând cont de motivaţia călătoriei (de exemplu: turismul cultural, turismul

montan, turismul religios etc.).



9

Să ne reamintim...

În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor putem distinge: turismul

intern, practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turismul

internaţional, rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de

reşedinţă.

Turismul internaţional se împarte în funcţie de orientarea fluxurilor turistice în:

turism emiţător (outgoing/outbound şi turism receptor (incoming/inbound).

În funcţie de durata călătoriei turiştii pot opta pentru: turism de sejur, turism de

tranzit şi turism de circuit.

În funcţie de motivaţia călătoriei se disting următoarele forme de turism: turism

cultural, religios, turism de afaceri, turism rural etc.

U1.4. Factori de influenţă ai dezvoltării turismului pe plan internaţional

Turismul internaţional este influenţat de o serie de factori sociali, demografici, politici

şi ecologici, care au consecinţe mai mult sau mai puţin importante asupra schimbărilor care

apar în sectorul turistic internaţional3.

a) Factori socio-demografici şi economici

Îmbătrânirea populaţiei este una din tendinţele socio-demografice apărute la nivel

mondial; persoanele de vârsta a treia se bucur ă de sănătate, în condiţiile unui nivel de trai

ridicat, având o vârstă de pensionare mai mică şi pensii mari. Persoanele devin din ce în ce

mai active pe durata pensionării şi se observă pe plan internaţional o îmbunătăţire a speranţei

de viaţă şi a sănătăţii persoanelor din această categorie de vârstă.

Tendinţa de îmbătrânire a populaţiei influenţează creşterea cererii pentru turismul

balnear şi servicii de tratament, pentru turismul cultural, dar şi pentru programele turistice

realizate special pentru persoanele de vârsta a treia.

Exemple

Segmentul tinerilor reprezintă 20% din totalul sosirilor internaţionale. Creşterea

veniturilor tinerilor şi r ăspândirea celibatului influenţează călătoriile tinerilor

între 16 şi 35 ani. Piaţa turismului de tineret a devenit puternică odată cu

extinderea Uniunii Europene, participând cu o propor ţie mai mare a tinerilor

3 *** European Travel Commission, Tourism Trends for Europe, september 2006, pag. 2



10

decât ţările vest europene, la sosirile internaţionale de turişti. În rândul turiştilor

tineri sunt căutate vacanţele active, în special diferitele forme ale turismului de

aventur ă.

Se observă de asemenea tendinţa creşterii numărului celibatarilor şi modificarea

structurii familiilor, care nu mai sunt în majoritate formate din 2 părinţi şi 2 copii. Datorită

globalizării multe familii s-au mutat în alte ţări, ceea ce influenţează frecvenţa vizitelor la

rude şi prieteni. Persoanele care ies la pensie şi dispun de timpul şi resursele necesare

practicării turismului, pot fi atrase să călătorească şi în extrasezon, echilibrând în acest mod

gradul de ocupare a unităţilor turistice. Pentru persoanele active, care nu dispun de mult timp

liber, dar au resurse financiare, trebuie adaptate anumite programe turistice care să le permită

cheltuirea resurselor financiare într-un timp mai scurt.

Exemple

În Europa se remarcă deja o creştere a cererii pentru programe turistice mai

scurte cunoscute sub denumirea de „Short breaks”, ceea ce poate favoriza

oportunitatea organizării de festivaluri şi evenimente de durată redusă, în

extrasezon.

Schimbările fluxurilor turistice, creşterea cererii pentru călătorii în afara sezonului

turistic şi creşterea popularităţii destinaţiilor exotice pe perioada sezonului de iarnă în ţările cu

climat temperat, reprezintă tendinţe care pot fi anticipate din timp, în vederea adaptării

prestaţiilor turistice.

Globalizarea influenţează în diferite moduri evoluţia turismului pe plan internaţional,

încurajând desplasarea persoanelor care lucrează în alte ţări decât cea din care provin, numiţi

„nomazi internaţionali”, dar şi a studenţilor care pleacă cu burse de studiu în str ăinătate.

b) Factori ecologici

Turismul este influenţat şi problemele legate de mediul înconjur ător. Schimbările

climatice din ultimele decenii reprezintă una dintre cele mai mari probleme care afectează turismul pe termen lung şi poate duce la scăderea numărului de turişti în destinaţii a căror

principală atracţie turistică este mediul natural. În ultimii ani s-a putut observa o creştere a

cantităţii de precipitaţii în nordul Europei, o scădere a acestora în sud şi o încălzire a climei

care a provocat topirea gheţarilor din regiunile montane şi apariţia frecventă a incendiilor în

pădurile din sudul Europei.

Prezentaţi efectele schimbărilor climatice asupra turismului internaţional.



11

Responsabilitatea ecologică şi socială trebuie sa fie luată în considerare de către

prestatorii de servicii turistice care ar trebui să analizeze impactul schimbărilor climatice

asupra afacerii lor şi să dezvolte sisteme de managementul crizei.

Studiaţi pagina de internet a Ini ţ iativei turoperatorilor în domeniul dezvolt ării

durabile (Touroperators’ Initiative) şi prezentaţi modalităţile de contribuţie a

turoperatorilor internaţionali la dezvoltarea durabilă a turismului.

Se observă de asemenea o creştere a costurilor de menţinere şi întreţinere a resurselor

turistice naturale, cum ar fi plajele, lacurile, râurile, zonele montane schiabile4.

Exemple

În majoritatea staţiunilor pentru practicarea sporturilor de iarnă se înregistrează

necesitatea existenţei instalaţiilor pentru ză padă artificială.


durabile (Touroperators’ Initiative) şi prezentaţi particularităţi ale managementul

impactului ecologic şi social al turismului montan.

Deoarece guvernele ţărilor dezvoltate încearcă să limiteze emisiile de gaze rezultate

din arderea carburanţilor se estimează că vor apărea şi taxe corespunzătoare, care vor

determina creşterea preţurilor transportului şi cazării. Prestatorii de servicii turistice vor

trebui de asemenea să se adapteze la noile schimbări în legislaţia privind mediul înconjur ător,

respectând principiile dezvoltării durabile a turismului5.


durabile (Touroperators’ Initiative) şi prezentaţi particularităţi ale

managementului impactului ecologic si social al serviciilor de cazare.

Creşterea cererii pentru produse „ecoturistice” şi pentru potenţialul natural impune

adaptarea ofertei turistice la aceste noi tendinţe deoarece turiştii sunt din ce în ce mai informaţi

cu privire la practicarea unui turism durabil şi foarte sensibili la acele acţiuni şi programeturistice.

c) Factori comportamentali şi situa ţ ionali

În completarea factorilor menţionaţi trebuie luate în considerare şi modificările apărute

în comportamentul turiştilor. Se observă o modificare a relaţiei dintre client şi gazdă, turiştii

fiind în căutarea unor experienţe autentice prin care să înţeleagă mai bine cultura şi civilizaţia

comunităţii vizitate. Turiştii care au avut numeroase experienţe turistice sunt din ce în ce mai

4 *** European Travel Commission, op.cit , pag. 35 *** European Travel Commission, op.cit , pag. 3



12

implicaţi în rezervarea diferitelor componente ale programului turistic şi au aşteptări ridicate

privind calitatea serviciilor.

Din punct de vedere calitativ tendinţele în turismul internaţional pot fi sintetizate astfel6:

• Un interes mai mare pentru distracţii, sport şi aventur ă şi asimilrea de cunoştinţe

despre istoria, cultura şi natura zonelor vizitate;

• Apariţia unor interese turistice speciale, având la bază natura şi viaţa sălbatică,

aşezările istorice, modelele culturale, activităţile economice şi interesele profesionale.

• Evoluţia ecoturismului, turismului cultural şi a turismului de aventur ă;

• Preferinţa turiştilor pentru destinaţii şi produse turistice noi, generând oportunităţi de

dezvoltare a unor zone turistice noi, îmbunătăţire şi extindere a destinaţiilor existente.

• Creşterea intereselor turiştilor pentru menţinerea şi îmbunătăţirea sănătăţii lor.

Hotelurile şi staţiunile includ facilităţi pentru efectuarea de exerciţii fizice, fiind

stimulat interesul pentru tratamente medicale tradiţionale;

• Preferinţa turiştilor pentru vacanţe mai scurte, dar mai frecvente pe parcursul unui an.

Apare posibilitatea dezvoltării mai multor destinaţii turistice, care să ofere turiştilor

facilităţi şi activităţi pe tot parcursul anului;

• Îmbătrânirea populaţiei, mulţi pensionari de vârstă înaintată, cu venituri mari,

călătorind din ce în ce mai mult;

• Turiştii devin mai experimentaţi şi mai sofisticaţi în deprinderile lor de călătorie şi

aşteaptă atracţii, facilităţi şi servicii de bună calitate;

• Extinderea turismului de afaceri;

• Creşterea gradului de conştientizare a turiştilor cu privire la problemele de mediu şi la

cele sociale cautând destinaţii turistice bine proiectate, nepoluate;

• Folosirea noilor tehnlogii în industria turistică, internetul devenind un important

instrument de informare şi de marketing.

Prezentaţi rolul internetului în dezvoltarea turismului internaţional.

Organizaţia Mondială a Turismului a identificat şi o serie de tendinţe care se manifestă pe

piaţa europeană7:

6

Stănciulescu, G., Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura Economică, Bucureşti, 2004, pag. 17-187 Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital Biblioteca ASE, Bucuresti



13

Turismul este promovat de către guverne mai mult pentru profiturile economice

obţinute decât pentru beneficiile sociale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Creşterea concurenţei între destinaţiile de vacanţă şi alte forme de petrecere a

timpului liber.

Creşterea importanţei internetului ca mijloc de promovare şi vânzare.

Parcurile de distracţii tematice vor deveni din ce în ce mai populare prin oferirea

unei game largi de atracţii şi facilităţi într-o zonă relativ compactă.

Introducerea monedei unice EURO are ca principal rezultat creşterea numărului de

călătorii intraregionale.

Creşterea rapidă a numărului de „low cost airlines” va avea ca efect creşterea

călătoriilor intraregionale.

Consolidarea tour-operatorilor europeni va continua prin „înghiţirea” operatorilor de

dimensiuni medii lăsând marii operatori şi micii operatori specializaţi să deservească

piaţa.

În societăţile vestice se manifestă o tendinţă de creştere a numărului persoanelor în

vârstă, a ratei divor ţurilor, a familiilor monoparentale şi a căsătoriilor la vârste mai

înaintate şi a respectului faţă de natur ă.

Cultura reprezintă o componentă a călătoriei la peste 60% dintre turiştii europeni.

Aceste previziuni, atât cele de natur ă economică, cât şi cele psiho-sociologice sunt

necesare pentru crearea unei oferte turistice corespunzătoare evoluţiei şi cerinţelor pieţei.

Aceasta este o abordare la nivel macro-economic care va trebui aprofundată prin analize pe

termen scurt ale pieţei. Pentru a deveni cu adevărat un motor de creştere economică, activităţii

turistice trebuie să i se acorde importanţa cuvenită în sensul consider ării ca sector prioritar al

economiei naţionale.



14

U1.5 Coordonate ale dezvoltării turismului pe plan internaţional

Mutaţiile majore din practica turismului au favorizat intensificarea cercetărilor cu

privire la conţinutul şi tr ăsăturile definitorii ale acestui domeniu, au impus crearea unui cadru

metodologic unitar pentru înregistrarea şi evaluarea dimensiunilor şi efectelor sale.

Organizaţia Mondială a Turismului prezintă în statisticile sale un trend crescător al

turismului internaţional, până în momentul confruntării economiei internaţionale cu criza

economică din anul 2008 (figura 1).

Figura 1 Evoluţia sosirilor internaţionale de turişti, la nivel global, în perioada1995-2008

Evolutia sosirilor internationale de turisti in perioada

1995-2008

536570 593 610

633 682 682 702 692 763805

850 908 924

0

100

200

300

400

500

600

700

800

900

1000

1 9 9 5

1 9 9 6

1 9 9 7

1 9 9 8

1 9 9 9

2 0 0 0

2 0 0 1

2 0 0 2

2 0 0 3

2 0 0 4

2 0 0 5

2 0 0 6

2 0 0 7

2 0 0 8

Ani

Milioane

turisti

Sursa: United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer, Volumul 7, nr. 1,Ianuarie, 2009, pag. 1

În anul 2008 s-au înregistrat 924 milioane turişti la nivel global, reprezentând o

creştere cu 2% faţă de anul anterior. Începând cu cea de-a doua jumătate a anului 2008 s-a

putut observa la nivel global scăderea fluxurilor turistice, în special în Europa şi Asia (-3%

faţă de 2007)8.

Europa a atras 53% din fluxurile turistice internaţionale în 2008. S-a manifestat însă o

reducere a numărului de turişti la nivelul anului 2008 faţă de 2007 în Europa de Vest şi Ţările

Nordice şi o stagnare a fluxurilor turistice în Sudul Europei.

8 *** United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer , Volumul 7, nr. 1, Ianuarie, 2009, pag. 1



15

Figura 2 Ponderea sosirilor de turişti internaţionali în total, pe zone ale Lumii, în anul2008

Ponderea sosirilor de turişti interna ionali în

total, pe zone ale Lumii, în anul 2008

Asia si zona

Pacificului

20%

Orientul

Mijlociu

6%Africa

5%

America

16%

Europa

53%

Sursa: United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer, Volumul 7, nr. 1,Ianuarie, 2009, pag. 3

În 2008, Asia şi zona Pacificului au atras 20% din fluxurile turistice internaţionale

înregistrând o creştere de 2 % a numărului turiştilor faţă de 2007. America a atras 16% din

turiştii internaţionali în 2008, cea mai atractivă destinaţie r ămânând Insulele Caraibe, care au

înregistrat o creştere de 1,2% a numărului de turişti faţă de anul anterior. Atât Orientul

Mijlociu, cât şi Africa au avut un trend crescător în 2008, faţă de 2007, atr ăgând 6%,

respectiv, 5% din totalul numărului de turişti la nivel global.

Dacă alte stagnări precedente în evoluţia turismului mondial s-au datorat scăderii

interesului de a călători din cauza unor evenimente negative pe plan internaţional (cum a fost

atacul terorist de la 11 septembrie 2001), în contextul actualei crize economice apare

problema scăderii bugetelor de călătorie sau a frecvenţei călătoriilor, în contextul situaţiei

economice incerte.

Exemple

Au fost identificate o serie de modificări în comportamentul turiştilor, în perioade

de criză economică:

preferinţa turiştilor pentru destinaţii turistice mai apropiate de ţara de

reşedinţă;

scăderea duratei medii a sejurului precum şi a cheltuielilor turiştilor pe



16

durata şederii într-o destinaţie turistică;

creşterea numărului de turişti în destinaţii care au un curs favorabil de

schimb şi ofer ă servicii de calitate;

creşterea numărului de rezervări de ultim moment (Late Booking) pe de o

parte datorată incertitudinii deciziei de călătorie;

interesul crescut al turiştilor pentru oferte speciale, mai avantajoase.

În anul 2009 sosirile internaţionale de turişti au ajuns la nivel mondial la valoarea

absolută de 880 milioane, reprezentând o scădere cu 4% faţă de anul anterior. După 14 luni

consecutive de rezultate negative, în ultimul trimestru al anului 2009 s-a înregistrat o creştere

cu 2% a sosirilor internaţionale de turişti la nivel mondial, contrastând cu scăderile de 10%,

7% şi 2% resimţite în primele trei trimestre ale anului. Această revigorare a fluxurilor turistice

în cea de-a doua parte a anului 2009 s-a resim ţit iniţial în zona Asia şi Pacific şi în Orientul

Mijlociu.

Figura 3 Evoluţia sosirilor internaţionale de turişti, la nivel global, în perioada1995-2009 (milioane turişti)

Sursa: United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer, Volumul 8, nr. 1, Ianuarie, 2010 pag. 1

În Europa anul 2009 s-a finalizat cu o scădere a fluxurilor turistice cu 6%, cele mai

afectate destinaţii turistice fiind cele din Europa Centrală şi de Est şi Nordul Europei, în timp

ce destinaţiile din Europa de Vest şi din Sud, în zona Mediteraneană au avut o evoluţie mai

bună. Zona Asiei şi Pacificului a înregistrat o scădere cu 2% a fluxurilor turistice în 2009 şi

deşi în prima parte a anului sosirile de turişti scăzuser ă cu 7% in perioada ianuarie-iunie, în



17

cea de-a doua parte a anului s-a observat o creştere cu 3%, reflectată în îmbunătăţirea

rezultatelor economice regionale. Sosirile internaţionale de turişti au înregistrat în 2009 o

scădere cu 5% în zona Americilor, care a suferit şi din cauza problemelor cu virusul

A(H1N1). Singura subregiune care a înregistrat creşterea fluxurilor de turişti în ultimul

trimestru al anului a fost zona Caraibelor. Orientul Mijlociu a înregistrat o scădere a sosirilor

de turişti cu 6% iar Africa a înregistrat surprinzător o creştere cu 5% fată de anul precedent, în

special datorită destinaţiilor turistice din zona Subsahariană.

Figura 4 Evoluţia comparativă a sosirilor internaţionale de turişti, pe regiuni ale lumii,în perioada 2007-2009 (%)

Sursa: United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer, Volumul 8, nr. 1, Ianuarie,2010, pag. 2

În primele patru luni ale anului 2010 Organizaţia Mondială a Turismului a constat pe

baza datelor primare din 120 de ţări că turismul internaţional a înregistrat un trend pozitiv, aşa

cum se previzionase în anul precedent. Creşterea sosirilor internaţionale de turişti până în luna

aprilie este estimată la 7% faţă de anul precedent. Această revenire a turismului internaţionalnu este însă uniformă în toate regiunile lumii, remarcându-se ţări în curs de dezvoltare (cu o

creştere de 9%), în special din regiunea Asiei şi Orientului Mijlociu, în timp ce alte ţări

dezvoltate au r ămas în urmă.



18

Figura 5 Evoluţia lunar ă a sosirilor internaţionale de turişti în perioada 2008-2010 (%)

Sursa: United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer, Volumul 8, nr. 2, Iunie, 2010

pag. 1

Turismul internaţional a fost impulsionat în anul 2010 şi de desf ăşurarea unor

evenimente precum Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud, Expoziţia Mondială

de la Shanghai şi Jocurile Commonwealth din India. Din păcate însă au existat şi efecte

negative generate de dezastrele naturale precum cutremurele din Haiti, Chile, sudul

Californiei şi Guatemala şi inundaţiile din destinaţii precum Machu Pichu (Peru) şi anumite

păr ţi ale Europei.

Încetarea măsurilor de stimulare a turismului, combinată cu măsurile de austeritate şi

creşterea taxelor introduse de guverne, au o influenţă negativă asupra dinamicii turismului

internaţional.

Exemple

În Marea Britanie se estimează o creştere a taxelor de călătorie în noiembrie 2010

iar Germania urmează să introducă noi taxe de aeroport ca o măsur ă de creştere a

bugetelor locale.

În privinţa consumatorilor de servicii turistice în timpul crizei economice dar şi în anul

2010 s-au evidenţiat tendinţe precum: rezervări de ultim moment, creşterea rezervărilor pe

internet, preferinţa pentru destinaţii mai apropiate şi reducerea duratei sejurului. Aceste

modificări în comportamentul turiştilor necesită reacţii de adaptare în rândul prestatorilor de

servicii turistice, dar şi la nivelul politicilor macroeconomice din turism.



19

În România, anul 2009 a fost marcat de evoluţia crizei economice, cu repercursiuni

negative asupra circulaţiei turistice în ţar ă şi a plecărilor turiştilor români în str ăinătate. Anul

2008 a început cu o evoluţie pozitivă a turismului românesc, fapt demonstrat de statisticile

furnizate de reprezentanţa IATA (International Air Transport Association) în România.

Exemple

Încasările de pe urma vânzarii biletelor de avion în ţara noastr ă au înregistrat o

creştere de 13% faţă de anul 2007 pe primele 11 luni din 2008. Singura evoluţie

negativă a activităţii de vânzări bilete de avion desf ăşurată în România în anul

2008 a fost o scădere de 12 % înregistrată pentru luna noiembrie faţă de aceeaşi

lună a anului 2007, la nivelul cifrei de afaceri obţinute de firmele care desf ăşoar ă

această activitate.

Conform datelor furnizate de Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT)9

atât turismul de relaxare, cât şi turismul de afaceri din România au scăzut începând cu ultimul

trimestru al anului 2008. Gradul de ocupare al curselor aeriene la sfâr şitul anului 2008 a fost

sub cel al anului anterior, având în vedere scăderea cererii ca urmare a unei for ţe de muncă

slab pregătite şi a fluxului scăzut de capital.

Agenţiile de turism membre ANAT au identificat diminuarea ritmului de creştere a

turismului, chiar înaintea izbucnirii crizei, în octombrie 2008 cât şi pentru perioada de

sărbători 2008-2009.

Planul de măsuri propus de Consiliul Director ANAT cuprinde următoarele soluţii anti–criză

pentru turismul românesc:

1. Pe plan legislativ: Legea tichetelor de vacanţă.

2. La nivel guvernamental: un proiect de promovare în valoare de 5 milioane de euro în

perioada ianuarie-mai 2009.

3. Realizarea unui parteneriat privat între ANAT şi hotelieri pentru rezervări timpurii

(Early Booking) printr-o campanie naţională: 1 februarie -31 martie 2009.

Într-o lucrare de max. 2 pagini propuneţi măsuri care pot fi luate la nivel

macroeconomic pentru relansarea turismului românesc în contextul crizei

economice mondiale.

9 www.anat.ro, Conferin ţ a ANAT: Reac ţ ia ANAT la impactul crizei financiare si rapoarte la sfarsit de an , 2009website-ul Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism din România (ANAT)



20

Să ne reamintim...


turismului internaţional până în momentul confruntării economiei internaţionale cu

criza economică din anul 2008.În contextul crizei economice mondiale au fost identificate o serie de modificări în

comportamentul turiştilor.


absolută de 880 milioane, reprezentând o scădere cu 4% faţă de anul anterior.

În primele patru luni ale anului 2010 Organizaţia Mondială a Turismului a constatat

faptul că turismul internaţional a început să aibă un trend pozitiv.

Încetarea măsurilor de stimulare a turismului, combinată cu măsurile de austeritate şi

creşterea taxelor introduse de guverne, au o influenţă negativă asupra dinamicii

turismului internaţional.

În România, anul 2009 a fost marcat de evoluţia crizei economice, cu repercursiuni

negative asupra circulaţiei turistice în ţar ă şi a plecărilor turiştilor români în

str ăinătate.

U1.6 Rezumat

În funcţie de locul de provenienţă sau originea turiştilor putem distinge: turismulintern, practicat de populaţia unei ţări în interiorul graniţelor naţionale şi turismul

internaţional, rezultat al deplasării persoanelor în afara graniţelor ţării lor de

reşedinţă.

Turismul internaţional se împarte în funcţie de orientarea fluxurilor turistice în:

turism emiţător (outgoing/outbound şi turism receptor (incoming/inbound).

Turismul internaţional este influenţat de o serie de factori sociali, demografici,

politici şi ecologici, care au consecinţe mai mult sau mai puţin importante asupraschimbărilor care apar în sectorul turistic internaţional.


turismului internaţional, până în momentul confruntării economiei internaţionale cu

criza economică din anul 2008.


absolută de 880 milioane, reprezentând o scădere cu 4% faţă de anul anterior.

În contextul crizei economice mondiale au fost identificate o serie de modificări încomportamentul turiştilor.



21

U1.7 Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Prezentaţi tipologia formelor de turism în funcţie de originea turiştilor, în

funcţie de orientarea fluxurilor turistice şi în functie de modul de angajare a

prestaţiilor.

2. Identificaţi formele specifice turismului de afaceri în funcţie de motivele

călătoriei.

3. Prezentaţi şi exemplificaţi modalitatea în care factorii socio-demografici şi

economici influenţează turismul internaţional.

4. Prezentaţi modalitatea în care factorii ecologici influenţează turismul

internaţional.

5. Prezentaţi modalitatea în care factorii comportamentali şi situaţionali

influenţează turismul internaţional.

6. Enumeraţi tendinţele care se manifestă în prezent din punct de vedere calitativ

în turismul internaţional.

7. Enumeraţi tendinţele care se manifestă pe piaţa turistică europeană.

8. Identificaţi minim trei modificări în comportamentul turiştilor, în perioade de

criză economică.

Temă de control

Redactaţi o lucrare de maxim 7 pagini în care să analizaţi modul în care turismul

european a fost afectat de criza economică mondială pe baza informaţiilor

publicate de Organizaţia Mondială a Turismului.



22

Unitatea de învăţare U2. Dezvoltarea turismului în România

Cuprins

U2.1. Introducere .......................................................................................................... 22U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare ........................................................................... 22

U2.3. Scurt istoric al dezvoltării turismului ..................................................................23

U2.4. Organizarea turismului în România .................................................................... 25

U2.5. Capacitatea de cazare turistică ............................................................................28

U2.6. Circulaţia turistică ...............................................................................................33

U2.7. Rezumat ..............................................................................................................39

U2.8. Test de evaluare a cunoştinţelor ......................................................................... 39

U2.1. Introducere

Turismul se constituie în ţara noastr ă ca o componentă distinctă, cu un conţinut

bine delimitat faţă de celelalte ramuri, cu rol şi obiective precise. Corespunzător, el

beneficiază de o organizare proprie, de un sistem de verigi specializate, al căror

scop îl reprezintă asigurarea condiţiilor pentru desf ăşurarea eficientă a activităţii.

Evoluţia mişcării turistice româneşti s-a reflectat şi în domeniul organizăriiacesteia. Sporirea ariei de referinţă, creşterea volumului activităţii, diversificarea

formelor de petrecere a vacanţei – au generat preocupări pentru crearea şi

modernizarea structurilor organizatorice ale turismului, pentru adaptarea la noile

condiţii.

U2.2. Obiectivele unităţii de învăţare

Această unitate de învăţare îşi propune ca obiectiv principal o iniţiere a studenţilor

în domeniul dezvoltării turismului în ţara noastr ă. La sfâr şitul acestei unităţi de

învăţare studenţii vor fi capabili să:

înţeleagă principalele etape în dezvoltarea turismului românesc;

identifice şi să exemplifice tipurile de organisme cu atribuţii în domeniul

turismului românesc;

înţeleagă structura şi evoluţia capacităţii de cazare turistică din România;

explice caracteristicile şi evoluţia circulaţiei turistice din ţara noastr ă.



23


U2.3. Scurt istoric al dezvoltării turismului

Între anii 1960-1970, România a f ăcut eforturi de dezvoltare a infrastructurii turistice,

dar majoritatea au fost concentrate pe litorarul Mării Negre. În anul 1971 este înfiinţat

Ministerul Turismului care avea în subordine mai multe organizaţii specializate în servicii

turistice, în zone precum Braşov, Bucureşti şi litoralul Mării Negre. România era o ţar ă uşor

accesibilă ţărilor din Europa de Vest şi oferea o alternativă ieftină Greciei şi Spaniei. Turismul

intern a evoluat şi el, iar românii au fost încurajaţi să călătorească prin ţar ă şi să viziteze

monumentele contemporane ale realizării socialiste. Tot în această perioadă, numărul

vizitatorilor str ăini a început să crească de la 500.000 în anul 1965 la 2.3 milioane în 1972 în

cazul celor din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică, şi de la 200.000 la 600.000 în cazul

turiştilor din celelalte ţări10.

Regimul comunist a avut un impact negativ semnificativ asupra turismului, mai ales

pentru că a restricţionat legătura dintre România şi ţările occidentale. Turismul în România a

înregistrat o scădere drastică în perioada anilor 1980, atunci când Nicolae Ceauşescu a decis

să plătească datoriile externe ale ţării mult mai devreme decât era prevăzut, fapt care a condus

la o austeritate sever ă pentru cetăţenii românii, precum şi la o scădere a standardului de viaţă.

Prin urmare, standardele serviciilor turistice au scazut şi ele sub limitele standardelor

occidentale, mâncarea distribuită în restaurante şi hoteluri era în cantitate mică, infrastructura

şi transportul – de o calitate inferioar ă, iar România a devenit o destinaţie puţin atractivă

pentru turiştii din Occident.

După revoluţia din anul 1989, Frontul Salvării Naţionale (FSN) a eradicat anumite legi

care au avut consecinţe negative asupra turismului, de exemplu legea care interzicea

românilor să găzduiască turiştii str ăini în casele proprii. După 1989, sosirile turiştilor

internaţionali au crescut la 1.6 milioane, deşi doar jumătate din ei vizitau ţara în scop turistic,

iar cealaltă jumătate era formată din ziarişti, reporteri şi reprezentanţi ai organizaţiilor de

caritate.

La începutul anilor 1990, Guvernul a încercat să dezvolte capacitatea turistică a

turismului rural, atunci când oamenii puteau, pentru prima oar ă, să primească str ăini în casele

10 Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital Biblioteca ASE, Bucuresti



24

lor. Interesul continuu al Guvernului pentru turismul rural s-a regăsit în crearea Comisiei

pentru Zonele Montane (1990) cu vagi responsabilităţi de organizare şi promovare a

turismului rural, urmată de o perioadă de inactivitate totală a acestei Comisii11. În 1994,

Asociaţia Naţională a Turismului Rural, Ecologic şi Cultural (ANTREC) a încercat să

promoveze ideea turismului rural, atât pentru vizitatori cât şi pentru cei care îi găzduiesc, prin

implementarea unui program ce oferea capacităţi de cazare turistică promovate prin

intermediul unei reţele naţionale de rezervare a structurilor de cazare.

Exemple

În 1993, Guvernul României iniţiază o reformă a programului de dezvoltare a

turismului. Ordonanţa Guvernamentală nr. 62, care a devenit ulterior nr. 145 din

27 decembrie 1994, stabileşte planul pentru dezvoltarea naţională a turismului

rural, în special pentru regiunile montane, Delta Dunării şi Marea Neagr ă. Tot

atunci, Ministerul Turismului promovează propria opinie privind turismul rural,

aceea că acesta reprezintă pentru România cea mai atractivă „ofertă turistică”

posibilă.

În momentul de faţă, România este pe punctul de a deveni o destinaţie turistică

importantă, dar înainte de toate va trebui să-şi estompeze anumite minusuri care nu îi confer ă

o poziţie concurenţială pe piaţa internaţională turistică12. Aceasta s-a datorat unui program de

dezvoltare a turismului prost administrat, dar şi datorită perioadei de recesiune cu care

România s-a confruntat după perioada comunismului. Iar f ăr ă o dezvoltare sănătoasă a

economiei româneşti şi a societăţii, dar mai ales f ăr ă o privatizare a acestui sector şi f ăr ă un

bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România să devină o

atracţie importantă a turismului internaţional.

11

Stoian, M., În sprijinul Promovării turismului rural în România, Revista Română de Turism, Anul II (1995),nr. 4, p. 812 Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital Biblioteca ASE, Bucuresti



25

U2.4. Organizarea turismului în România

Începând cu 1990, organizarea turismului românesc a suferit o serie de transformări,

adaptări la noile obiective ale dezvoltării economico-sociale. Se punea problema creării

cadrului adecvat implementării mecanismelor economiei de piaţă, precum şi pentru aplicarea principiilor, metodelor şi tehnicilor managementului modern. În concordanţă cu aceste

obiective, prin noile structuri organizatorice s-a urmărit afirmarea şi dezvoltarea proprietăţii

private, stimularea concurenţei, creşterea eficienţei în desf ăşurarea activităţii, diversificarea

tipologică a celor implicaţi în derularea călătoriilor şi, pe această bază, îmbunătăţirea calităţii

serviciilor oferite turiştilor. Organismele cu atribuţii în domeniul turismului pot fi grupate

în13:

Organisme specializate, a căror activitate de bază este turismul, înţeles încomplexitatea sa (proprietate sau administrare a bazei materiale, organizarea

călătoriilor, prestarea de servicii specifice – cazare, alimentaţie, agrement) sau numai

sub un singur aspect (transport turistic, cercetare ştiinţifică, formare profesională).

Organisme generale, cu rol auxiliar pentru turism, a căror activitate de bază se

desf ăşoar ă în alt domeniu, dar care, prin specificul ei, r ăspunde necesităţilor turismului

(comer ţ, îngrijirea sănătăţii, educaţie, transport etc.).

Armonizarea activităţii acestor organisme şi asigurarea caracterului unitar al

turismului se realizează prin adoptarea unui cadru legislativ adecvat şi prin rolul şi atribuţiile

Ministerului Turismului. Ca organism de specialitate al administraţiei publice, Ministerul

Turismului, prin structura internă şi competenţe, r ăspunde funcţiilor statului de coordonare şi

reglementare a actvităţii turistice.

Din 1990 şi până în prezent, Ministerul Turismului a cunoscut mai multe organizări: în

perioada 1990-1992 a funcţionat ca departament în cadrul Ministerul Comer ţului şi

Turismului, în 1998 atribuţiile sale au fost preluate de Autoritatea Naţională pentru Turism, în

2001 s-a reînfiinţat Ministerul Turismului. În anul 1998, organizaţia de turism funcţiona ca un

minister independent (Ministerul Turismului), cu un Consiliu Consultativ al Turismului,

transformându-se ulterior în Autoritatea Naţională pentru Turism subordonată direct

Guvernului. Începând din anul 2002, au fost mai multe schimbări: funcţionarea ca minister,

ANT în subordinea unui minister, ca minister, ANT în subordinea Ministerului

Transporturilor, Construcţiilor si Turismului, dar şi funcţionarea ca departament în cadrul

Ministerului Comer ţului, Întreprinderilor Mici si Mijlocii si Profesiilor Liberale. În 2006 s-a

13 Minciu, R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 121-122



26

stabilit reînfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Turism (ANT) ca instituţie publică în

subordinea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Turismului, finanţată de la bugetul

statului, prin intermediul bugetului Ministerului Transporturilor, Construcţiilor si Turismului.

În prezent, după existenţa de sine stătătoare ca Minister al Turismului, acesta a fost

desfiinţat prin OUG. 115 din 23 decembrie 2009, activitatea şi structurile sale fiind preluate

de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului.

Ordonanţa nr. 58 din 1998 privind organizarea şi desf ăsurarea activităţii de turism în

România stabileşte următoarele obligaţii în domeniul turismului pentru consiliile judeţene şi

consiliul municipiului Bucuresti:

Inventarierea principalelor resurse turistice;

Administrarea registrelor locale ale patrimoniului turistic;

Redactarea propunerilor de dezvoltare, care reprezintă baza programului anual de

dezvoltare turistică;

Participarea la omologarea traseelor turistice si a pârtiilor de schi;

Contribuţia la cresterea calităţii produselor turistice;

Supravegherea activităţii de turism, astfel încât operatorii să aibă acces la resursele

turistice.

Unele autorităţi locale au luat măsuri serioase pentru a dezvolta si promova industria

turismului în zonele respective14. Altele au formulat propuneri, f ăr ă a le dezvolta. Trebuie

aduse unele îmbunătăţiri activităţii generale de păstrare, întreţinere şi prezentare a

monumentelor si muzeelor. În general, nu există strategii sau planuri pentru marketingul

acestor regiuni pe piaţa internă. Acestea nu dispun de personal calificat si nu organizează

cursuri de pregătire profesională pentru personal cu privire la tendinţele actuale si dezvoltarea

turismului. Se resimte nevoia stabilirii de comun acord cu primăriile şi consiliile judeţene a

unor direcţii de activitate clare şi bine definite pentru ca organizaţiile locale să poată sprijini

mai eficient eforturile de dezvoltare a turismului naţional şi a turismului din zonele respective.Alături de organismele centrale, judeţene şi locale în România există şi o serie de

organizaţii comerciale / profesionale private cu obiective în domeniul turismului.

Exemple

Federaţia Patronatelor din Turismul Românesc

Asociaţia Hotelierilor din România

Asociaţia Română pentru Cazare si Turism Ecologic (ARCTE)

14 *** Master Planul pentru turismul na ţ ional al României 2007 – 2026, pag. 132-133



27

Asociaţia Naţională a Agenţiilor de Turism (ANAT)

Asociaţia Naţională pentru Turismul Rural, Ecologic si Cultural (ANTREC)

Organizaţia Patronală a Turismului Balnear

Asociaţia de Ecoturism din România

Asociaţia Naţională a Ghizilor de Turism din România

Asociaţia Naţională a Salvatorilor Montani din România

Asociaţia Naţională a Ghizilor Montani

Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionisti de Conferinţe si Expoziţii

Prezentaţi activitatea şi obiectivele unei organizaţii, la alegere, dintre cele

menţionate anterior.

Exemple

Asociaţiile profesionale ale ghizilor şi salvatorilor montani satisfac cerinţele

membrilor acestora si organizează cursuri de pregătire. Asociaţia Română pentru

Cazare şi Turism Ecologic – ARCTE este o organizaţie performantă ca grup de

marketing pentru membrii săi B&B.

Asociaţia Naţională a Organizatorilor Profesionisti de Conferinţe si Expoziţii este

o organizaţie privată ce reuneste hoteluri, turoperatori., care sunt implicaţi şi

sectorul MICE (întruniri, conferinţe, expoziţii). Rolul de bază al acesteia este

promovarea membrilor săi. Această asociaţie se declar ă organism de promovare a

sectorului MICE în interiorul României si pentru România însă nu are un buget

realist pentru o astfel de activitate de marketing. Este necesar ă crearea unui birou

de promovare a României pe plan internaţional ca destinaţie MICE.

Să ne reamintim...

Regimul comunist a avut un impact negativ semnificativ asupra turismului, mai ales

că a restricţionat legătura dintre România şi ţările occidentale.

Organismele cu atribuţii în domeniul turismului pot fi grupate în: organisme

specializate şi organisme generale.

Alături de organismele centrale, judeţene şi locale în România există şi o serie de

organizaţii comerciale / profesionale private cu obiective în domeniul turismului.



28

U2.5. Capacitatea de cazare turistică

Începând cu jumătatea anilor 1960, ţara noastr ă a cunoscut o dezvoltare semnificativă

a capacităţilor de cazare turistică, în special pe litoralul Mării Negre, politica de dezvoltare a

turismului concretizându-se în primul rând în realizarea unei infrastructuri tehnice şi sociale

importante.

Structurile de cazare pe litoralul Mării Negre sunt concentrate cu precădere în zona de

coastă, având oportunităţi limitate de expansiune. Prin urmare, investiţiile au ca scop în

special reorientarea actualelor structuri. Reabilitarea şi modernizarea litoralului românesc şi

alinierea sa la nivelul calitativ al ofertelor de litoral din ţările europene constituie în

continuare un obiectiv specific pentru turismul de litoral15.

Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internaţional ca o destinaţie turistică

pentru practicarea sporturilor de iarnă este necesar ă îmbunătăţirea infrastructurii generale, a

ofertei pentru sporturile de iarnă, refacerea şi dezvoltarea infrastructurii turistice pentru

turismul montan (amenajarea de noi pârtii de schi cu instalaţiile de transport pe cablu aferente,

instalaţii şi echipamente de producere a ză pezii artificiale şi de întreţinere a pârtiilor), precum

şi dezvoltarea, modernizarea şi diversificarea structurilor de primire.

Deşi staţiunile balneare româneşti se bucur ă de un renume internaţional incontestabil

în tratarea unei largi game de boli şi afecţiuni, multe dintre amenajările de tratament se află

într-o stare precar ă de funcţionare. Îmbunătăţirea şi modernizarea staţiunilor balneare necesită

investiţii semnificative pe termen lung care să aducă îmbunătăţiri substanţiale asupra

infrastructurii turistice şi nivelului serviciilor.

Cu toate că turismul rural are o ofertă de cazare şi alimentaţie deosebită, de la cabane

şi pensiuni cu caracter rustic la cele dotate la standarde de trei stele, acest tip de turism nu este

bine dezvoltat deocamdată, având în vedere că prezintă o mare cerere pe piaţa de desfacere

turistică, implică investiţii reduse şi grad de risc scăzut şi totodată reprezintă o resursă pentrufor ţa de muncă rurală16.

Datele complete privind structurile de cazare înregistrate oficial în România sunt

publicate de Institutul Naţional de Statistică în buletinele statistice anuale care includ numărul

structurilor de cazare înregistrate oficial. Se consider ă că există un mare număr de structuri de

cazare "neoficiale" în special de unităţi de capacitate mai redusă. Creşterea capacităţii

principalelor categorii de cazare în ultimii ani este semnificativă şi s-a înregistrat o creştere

15 Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital Biblioteca ASE, Bucuresti16 Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital Biblioteca ASE, Bucuresti



29

semnificativă în sectoarele hotel/motel şi pensiuni. În timp ce capacităţile de cazare de tip

hostel au crescut, cele de tipul taberelor şcolare au scăzut semnificativ.

Tabel 1 Evoluţia numărului unităţilor de cazare şi a locurilor de cazare din România în

perioada 2001 – 2006

Sistemul de clasificare a unităţilor de cazare care constă în acordarea de stele pentru

unităţile din mediul urban şi margarete în mediul rural se bazează aproape în întregime pe

existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor şi serviciilor. În

consecinţă, poate exista un spectru larg al calităţii si preţului în cadrul unei categorii de

clasificare. Deşi ponderea lor este în scădere, există încă o preponderenţă a unităţilor de

cazare de slabă calitate reprezentând aproape 70% din numărul de camere de două stele sau

mai puţin17

.

17 *** Master Planul pentru turismul na ţ ional al României 2007 – 2026 , pag. 67



30

Tabel 2 Numărul şi capacitatea unităţilor de cazare din România pe categorii de clasificare în

anul 2006

În statisticile naţionale cazarea este prezentată par ţial din punct de vedere geografic şi

par ţial pe tipuri de destinaţie:

Staţiuni balneare

Litoral (exclusiv Constanţa)

Staţiuni montane

Delta Dunării (inclusiv Tulcea)

Bucuresti si alte centre comerciale (exclusiv Tulcea)

Zone rurale si alte zone.

Exemple

Staţiuni balneare: Vatra Dornei, Băile Felix, Băile Herculane, Băile Olăneşti etc.

Litoral (exclusiv Constanţa): Mamaia, Eforie Nord şi Sud, Neptun, Olimp etc.

Staţiuni montane: Poiana Braşov, Păltiniş, Arieşeni, Rânca, Sinaia, Predeal etc.

Zone rurale: Bran-Moeciu, Bârsana, Mărginimea Sibiului, Horezu, Râchiţele etc.

Aşa cum este ilustrat în tabelul 3 majoritatea capacităţii de cazare existente în România

este situată în staţiunile de pe litoral, urmate de oraşele reşedinţa de judeţ însă clasamentul se

modifică atunci când este înregistrată capacitatea de cazare în funcţiune (măsurată în mii

locuri-zile): cea mai mare pondere o au unităţile de cazare din oraşele reşedinţa de judeţ,

staţiuni balneare, alte oraşe, staţiuni montane şi de abia apoi cele de pe litoral. Acest fapt se

datorează în special sezonalităţii accentuate care afectează funcţionarea unităţilor de cazare de

pe litoralul românesc.



31

Tabel 3 Structurile de primire turisticã cu funcţiuni de cazare turistică şi capacitatea de cazare

turistică, pe destinaţii turistice, în anul 2007

Sursa: Anuarul de Statistică al României, pag. 6

Studiaţi Anuarul de Statistică pentru anul 2008 şi realizaţi clasamente ale

primelor zece judeţe din România în funcţie de următoarele criterii: numărul

structurilor de primire turistică, capacitatea de cazare în funcţiune şi indicii de

utilizare netă a capacităţii în funcţiune.

Din datele furnizate de unităţile de cazare în ceea ce priveşte numărul de locuri de

cazare disponibile în cursul unui an este posibilă identificarea numărului mediu de zile în care

aceste unităţi au funcţionat. Aceasta nu indică numărul exact de luni din sezonul de vârf în

diferite zone turistice dar, când se compar ă cu gradul de ocupare realizat, acesta indică

viabilitatea unităţilor de cazare18.

18 *** Master Planul pentru turismul na ţ ional al României 2007 – 2026 , pag. 68-69



32

Tabel 4 Perioadele de funcţionare si gradul de ocupare al capacităţii unităţilor de cazare din

România în funcţie de tipul destinaţiei turistice în anul 2006

Se poate observa că multe unităţi de cazare de pe litoral funcţionează pe durata unei

perioade extrem de scurte. Acest aspect are multe implicaţii – necesitatea de a percepe tarife

mari (probabil necompetitive) în perioadele de funcţionare, probleme de personal, etc. – şi

demonstrează în mod clar necesitatea de prelungire a sezonului în această zonă. Gradul relativ

ridicat de ocupare realizat în staţiunile balneare este posibil pentru că marea majoritate a

clienţilor vin în perioade prestabilite pe bază de bilete de tratament subvenţionate, iar unităţile

respective îşi pot adapta perioadele de deschidere si funcţionare în consecinţă.

Se cunoaşte faptul că cel mai ridicat grad de ocupare al unităţilor de cazare din

staţiunile montane este pe perioada sezonului sporturilor de iarnă, în special la sfâr şit de

să ptămână şi pe perioada concediilor la nivel naţional. Există aşadar o mare capacitate de

cazare neutilizată în restul perioadelor.

Exemple

Sezonul de vârf în Delta Dunării este vara, dar unităţile de cazare realizează un

sezon mai lung decât litoralul datorită interesului special în sezonul de iarnă şi

turismului activ.

Deşi majoritatea oraşelor se bucur ă de un grad mare de ocupare în cursul să ptămânii

pe aproape întreaga durată a anului, sunt afectate de o activitate redusă la sfâr şit de să ptămână

şi pe timpul verii, precum şi în perioada sărbătorilor de iarnă.Datele privind gradul de ocupare sunt disponibile f ăr ă a se ţine cont de amplasarea

geografică a diferitelor tipuri de unităţi de cazare. După cum era de aşteptat, perioada de vârf

este în lunile de var ă, dar chiar şi atunci se realizează niveluri scăzute de ocupare. S-a

înregistrat un grad redus de ocupare în luna aprilie indicând probabil faptul că reducerea

normală a activităţii de turism în această perioadă nu este compensată de turismul de

divertisment.



33

Să ne reamintim...

Pentru ca România să fie recunoscută pe plan internaţional ca o destinaţie turistică

pentru practicarea sporturilor de iarnă este necesar ă îmbunătăţirea infrastructurii

generale, a ofertei pentru sporturile de iarnă, refacerea şi dezvoltarea infrastructuriituristice pentru turismul montan.

Deşi staţiunile balneare româneşti se bucur ă de un renume internaţional incontestabil

în tratarea unei largi game de boli şi afecţiuni, multe dintre amenajările de tratament

se află într-o stare precar ă de funcţionare.

Se consider ă că există un mare număr de structuri de cazare "neoficiale" în ţara

noastr ă în special de unităţi de capacitate mai redusă.

Sistemul de clasificare a unităţilor de cazare care constă în acordarea de stele în

mediul urban şi margarete în mediul rural se bazează aproape în întregime pe

existenţa fizică a facilităţilor. Se acordă puţină atenţie calităţii facilităţilor si

serviciilor.

U2.6. Circulaţia turistică

Statisticile naţionale prezintă România ca o ţar ă cu precădere emiţătoare, fluxurile de

turişti str ăini care vizitează ţara noastr ă fiind vizibil mai scăzute decât fluxurile emiţătoare

(figura 6). În anul 2006 s-au înregistrat doar 6 milioane de turişti str ăini în România, în timp

ce 8.9 milioane de români au plecat în str ăinătate. Situaţia este similar ă şi în anul 2007, când

sosirile turiştilor str ăini au atins valoarea de 7.7 milioane iar plecările turiştilor români care au

ajuns la 11 milioane.



34

Figura 6 Evoluţia sosirilor şi plecărilor de turişti în România în perioada 2002-2007

Sursa: Anuarul Statistic al României 2008

Tabelul 5 prezintă volumul sosirilor de vizitatori internaţionali şi veniturile din

operaţiuni de schimb valutar aferente acestora, conform datelor prezentate de Institutul

Naţional de Statistică din România şi de Banca Naţională a României pentru perioada 2000 -

2006.

Tabel 5 Volumul si valoarea sosirilor de vizitatori internaţionali în România,în perioada 2000 – 2006

Creşterea impresionantă de la an la an a numărului de sosiri începând din 2002 s-a

transformat în 2005 într-o reducere de 11,5% care în mare măsur ă s-a datorat izbucnirii gripei

aviare şi gravelor inundaţii din diferite regiuni ale ţării19. Totusi, trebuie observat că datele

privind sosirile includ un mare număr de călători zilnici, în special din ţările învecinate cum

sunt Ungaria şi Moldova şi acest tip de vizitatori ar fi fost îndeosebi afectaţi de aceste

evenimente.

Valoarea absolută a veniturilor din operaţiuni de schimb valutar urmează modificările

de la an la an ale sosirilor de vizitatori, cu excepţia situaţiei din 2005, când ne confruntăm cu




35

anomalia dublării câştigurilor din operaţiuni de schimb valutar, în acelaşi an în care sosirile de

vizitatori internaţionali au scăzut cu 11,5%. Acest lucru poate fi par ţial explicat prin faptul că

această valoare a câştigurilor din turism, preluată din partea de credit a contului turismului din

Balanţa de Plăţi, depinde de natura şi practica metodologiei de colectare a datelor, care s-a

modificat la începutul anului 2005.

Se ştie de asemenea faptul că datele includ operaţiunile de schimb valutar al valutei

repatriate în România de numeroşi cetăţeni români care au avut posibilitatea să lucreze în

str ăinătate, ca urmare a relaxării regimului vizelor în 2004 pentru persoanele care lucrează în

Uniunea Europeană.

Tabelul 6 prezintă sosirile de vizitatori internaţionali în 2006 în funcţie de naţionalitate

provenind de pe primele 10 pieţe generatoare de turişti. Începând din 2001, Ungaria a furnizat

cel mai mare număr de vizitatori, urmată de Republica Moldova, dar în 2006 ordinea s-a

inversat. În mod similar s-au inversat poziţiile ocupate de ţările de pe locurile trei şi patru,

Ucraina şi Bulgaria. Germania, Italia, Turcia, Serbia şi Statele Unite au fost întotdeauna

reprezentate între primele 10 pieţe emiţătoare de vizitatori, iar în 2006 Austria a înlocuit

Polonia în această grupă. Regiunile afectate de gripa aviar ă şi inundaţii au creat o percepţie

negativă în legătur ă cu aceste evenimente, reprezentând principalii factori care au provocat

modificările poziţiilor deţinute de aceste pieţe generatoare de vizitatori.

Tabel 6 Sosiri internaţionale din primele 10 pieţe generatoare de vizitatori în 2006

Integrarea în Uniunea Europeană implică eliminarea controalelor la frontier ă pentru

majoritatea statelor membre, iar în cazul României acest lucru are o semnificaţie deosebită

având în vedere faptul că Ungaria şi Bulgaria sunt ţări învecinate cu României şi membre ale

UE, furnizând aproximativ o treime din sosirile totale de vizitatori.



36

Studiaţi Anuarul de Statistică pentru anul 2008 şi realizaţi un clasament al

primelor zece ţări emiţătoare de turişti către România.

Transportul rutier predomină între mijloacele de transport utilizate pentru sosirile în

România ale vizitatorilor internaţionali, asa cum reiese din tabelul 7, care ilustrează faptul că 72% din total sosiri sunt pe căi rutiere în anul 2000, crescând până la 75% din total sosiri în

anul 200620.

Tabel 7 Sosiri de vizitatori internaţionali în funcţie de mijlocul de transport în perioada 2000 -

2006 (mii)

Această situaţie corespunde predominanţei sosirilor de vizitatori în funcţie de

naţionalitate din ţările învecinate - Moldova, Ungaria, Ucraina si Bulgaria, care au reprezentat

peste 60% din sosirile de vizitatori internaţionali în 2006. Deşi utilizarea transportului rutier a

crescut uşor din anul 2000, cea mai semnificativă schimbare în utilizarea mijloacelor de

transport a fost creşterea cu 71% a sosirilor folosind transportul aerian şi un declin de aproape

55% în utilizarea transportului feroviar.

Totuşi, mai importantă este consolidarea continuă a sosirilor internaţionale pe cale

aeriană în 2005, în pofida problemelor de sănătate şi de mediu (sosirile au sporit cu 30% faţă

de 2004). Continuarea acestei cresteri (22% în 2006 faţă de 2005) au condus efectiv la

reluarea sosirilor internaţionale totale în anul respectiv.

Trebuie observat faptul că sosirile vizitatorilor folosind transportul fluvial, conform

tabelului de mai sus, includ şi sosiri ale pasagerilor cu vase de croazier ă în portul Constanţa.Datele furnizate de Autoritatea Portuar ă Constanţa indică o creştere puternică a acestui gen de

trafic în ultimii ani, înregistrând aprox. 3.000 de sosiri în 2003 şi ajungând la aproape 47.000

în 2006.

În continuare vom prezenta circulaţia turistică internă incluzând date care au fost

înregistrate în Studiul anual al gospodăriilor din România care a fost întocmit pentru Institutul

Naţional de Statistică. Acest studiu se bazează pe un eşantion de gospodării din ţara noastr ă

20 *** Master Planul pentru turismul na ţ ional al României 2007 – 2026 , pag. 68-69



37

care este apoi extrapolat pentru a oferi o imagine la nivel na ţional privind comportamentul

populaţiei în ceea ce priveste o gamă de modele de consum si activităţi. Aşadar, numerele nu

reprezintă cifre absolute privind volumul de turişti interni, călătorii şi înnoptări în cadrul

sejururilor, ci reprezintă estimări bazate pe forma şi structura chestionarului din studiu,

tehnicile de selecţie adoptate şi abordarea extrapolării utilizate.

Aceste statistici sunt deosebit de interesante prin aceea că furnizează un suport statistic

elocvent pentru scăderea accentuată, conform raportărilor, a interesului faţă de vacanţele în

ţar ă, în favoarea vacanţelor în afara graniţelor ţării în anul 2006. Călătoriile interne în scop

turistic (inclusiv călătorii şi scop de afaceri) si înnoptările în cadrul sejururilor au scăzut cu

25% si respectiv 26%, în timp ce călătoriile şi înnoptările în scop de vacanţă au scăzut cu 23%

în fiecare caz21.

Tabel 8 Numărul de turisti, călătorii si înnoptări pe plan intern în 2005 si 2006 (mii)

Tabelul 8, care este de asemenea preluat din Studiul Naţional al Gospodăriilor,

prezintă distribuţia înnoptărilor în ţar ă atât în scop de vacanţă, cât şi în interes de afaceri, în

diferite zone turistice ale României. Aceste cifre corespund exact datelor privind înnoptările

în cadrul sejururilor din Tabelul 1.4 dar aici nu este inclusă categoria ‘Altele’ şi ele

demonstrează importanţa relativă atât a litoralului, cât şi a zonelor montane (şi Bucureştiului)

pentru atragerea vizitatorilor în cadrul sejururilor în turismul intern.

Scăderea notabilă a înnoptărilor interne prezentată în tabelul 8 este confirmată de

datele din tabelul 9 care demonstrează declinul numărului de înnoptări pe zone turistice. Deşi

în termeni absoluţi categoria ‘Alte zone’ a pierdut un mare număr de înnoptări (5,2 milioane),

capacitatea de cuprindere şi marea diversitate a acestei categorii (care include majoritatea

oraselor importante din România, inclusiv orasul Constanţa) face dificil comentariul şi nu

poate decât să sugereze că numărul vizitelor cu cazare la prieteni şi rude a scăzut în favoarea

unei durate mai lungi petrecute acasă sau în afara graniţelor României. Totuşi, următoarea

zonă ca importanţă care îi reduce numărul de înnoptări în cadrul sejururilor turistice a fost




38

‘Litoralul’, cu o scădere de aproximativ 2 milioane de înnoptări, reprezentând o reducere de

26%, care reflectă modificarea orientării atracţiilor de piaţă de la litoralul românesc al Mării

Negre către destinaţii concurente, cum ar fi Bulgaria22.

Tabel 9 Înnoptări aferente sejururilor în turismul intern pe zone turistice,

în 2005 si 2006 (mii)

Studiul Naţional al Gospodăriilor a fost demarat în anul 2003 şi reprezintă un pionierat

în ceea ce priveşte detalierea întrebărilor referitoare la profilul consumatorului şi

comportamentul acestuia. Un astfel de studiu are o abordare în evoluţie, atât în ceea ce

priveste terminologia folosită în chestionare, cât şi din punct de vedere al categoriilor de

populaţie din care este selectat eşantionul studiului. Totuşi, Institutul Naţional de Statistică

consider ă că structura eşantioanelor şi r ăspunsurile obţinute nu sunt în totalitate corecte şi se

pare că mai sunt necesari câţiva ani de practică în această activitate, până când se va obţine un

nivel de bună cunoastere şi corectitudine superior.

Studiaţi Anuarul de Statistică pentru anul 2008 şi realizaţi clasamentul zonelor

turistice din România în perioada 2004-2007 în funcţie de numărul sosirilor de

turişti interni dar şi în funcţie de durata călătoriei.




39

U.2.7. Rezumat

Transportul rutier predomină între mijloacele de transport utilizate pentru sosirile în

România ale vizitatorilor internaţionali.

Statisticile naţionale prezintă România este o ţar ă cu precădere emiţătoare, fluxurilede turişti str ăini care vizitează ţara noastr ă fiind vizibil mai scăzute decât fluxurile

emiţătoare.

Integrarea în Uniunea Europeană implică eliminarea controalelor la frontier ă pentru

majoritatea statelor membre, iar în cazul României acest lucru are o semnificaţie

deosebită având în vedere faptul că Ungaria si Bulgaria sunt ţări învecinate cu

României şi membre ale UE, furnizând aproximativ o treime din sosirile totale de

vizitatori.

U2.8. Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Prezentaţi şi exemplificaţi principalele organisme publice şi private cu

atribuţii în domeniul turismului din România.

2. Identificaţi minim trei particularităţi ale capacităţii de cazare turistică din

ţara noastr ă.

3. Identificaţi minim trei particularităţi ale circulaţiei turistice internaţionale

din România.

4. Identificaţi minim trei particularităţi ale circulaţiei turistice interne din

România.

Temă de control

Într-o lucrare de min. 15 pagini prezentaţi locul turismului în economia României

urmărind următoarea structur ă:

1.

Potenţialul turistic

2. Infrastructura turistică

3. Forme de turism

4. Indicatorii cererii şi ofertei turistice

5. Impactul turismului asupra economiei



40

Unitatea de învăţare U3. Organizarea turismului pe plan internaţional

CuprinsU3.1. Introducere .......................................................................................................... 40


U3.3. Organisme internaţionale de turism .................................................................. 43

U3.4. Cooperarea turistică internaţională ..................................................................... 47

U3.5. Categorii de contracte în tranzacţiile turistice internaţionale.............................. 50

U3.6. Reglementarea protecţiei turiştilor pe plan internaţional.................................... 54

U3.7. Rezumat .............................................................................................................. 59


U3.1. Introducere

În acest capitol sunt prezentate aspecte legate de organizarea turismului pe

plan internaţional. Sunt menţionate principalele organisme internaţionale care

funcţionează în domeniul turismului, necesitatea cooper ării turistice internaţionale

şi modalităţile de concretizare a acesteia, categoriile de contracte în tranzacţiile

turistice internaţionale şi aspecte legate de reglementarea protecţiei turiştilor pe

plan internaţional.


La sfâr şitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

identifice tipurile de organizaţii turistice;

exemplifice modele de organizare a activităţii turistice;

cunoască modalitatea de organizare şi obiectivele Organizaţiei Mondiale a

Turismului; prezinte formele de concretizare a cooper ării internaţionale în domeniul

turismului;

identifice categoriile de contracte utilizate în tranzacţiile turistice internaţionale;

cunoască specificităţile contractului de călătorie;

prezinte specificităţile asigur ării de tip Storno.



41

Durata medie de parcurgere a acestei unităţi de învăţare este de 6 ore.

Turismul, ca orice alt domeniu de activitate, are nevoie de un cadru instituţionalcorespunzător, un ansamblu de verigi cu atribuţii bine definite, un sistem de relaţii funcţionale

între acestea şi de un sistem informaţional adecvat. Pe de altă parte, particularităţile turismului

imprimă tr ăsături specifice organizării turismului: sfera largă de cuprindere, conţinutul

eterogen, dinamismul inalt, dependenţa de alte sectoare ale economiei şi numărul mare de

participanţi la realizarea şi comercializarea vacantelor. Diversitatea activităţilor componente

ale industriei turismului se reflectă în varietatea celor implicaţi în organizarea şi derularea

propriu-zisă a călătoriilor. Aceştia pot fi din sectorul public sau privat, societăţi comerciale

sau asociaţii profesionale, organisme cu arie de activitate locală (regională), naţională sau

internaţională23. Astfel, în organizarea activitatii turistice pot fi identificate următoarele tipuri

de organizaţii24:

1. Organizaţii sectoriale – specializate pe verigi ale lanţului de distribuţie a produsului

turistic (de exemplu: întreprinderi hoteliere, de alimentatie, de transport, agenţii de

turism, touroperatori, dar şi centre de formare profesională, birouri de promovare etc.)

2. Organizaţii pe destinaţii, respectiv pe staţiuni turistice, pe zone geografice sau

administrativ-teritoriale. Ele au ca ca obiective încurajarea cooper ării între diferitele

societăţi de turism şi coordonarea activităţii într-un anumit spatiu, precum şi acţiuni

comune de promovare a turismului.

3. Organizaţii ale turismului privit ca un întreg, pe plan naţional sau la scar ă

mondială, având atribuţii în studierea şi previzionarea fenomenului turistic, în

elaborarea strategiilor şi politicilor în domeniu.

Între aceste organisme se desfaşoar ă relaţii de cooperare dar şi de subordonare şi se

poate vorbi, în aceste condiţii, de existenţa unui sistem de organizare a activităţii turistice,

structurat pe trei trepte: organisme centrale, locale şi sectoriale.

Organismele centrale reprezintă statul şi au rol de: coordonare a activităţii turistice

pe plan naţional; elaborarea strategiei de dezvoltare a turismului; îndrumare şi control a

agenţilor economici specializaţi; promovare a turismului; formare profesională şi reprezentare

în organisme internaţionale.

23 Minciu, R., Economia turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2001, pag. 9824 Holloway, J.C., The Business of Tourism, Pitman Publishing, Londra, 1994, pag. 59



42

Exemple

Minister de sine stătător sau departament public, direcţie sau sectretariat în

cadrul unor ministere cu structura mai complexă (al Industriei şi Comertului,

Afacerilor Economice, al Transporturilor şi turismului) - Anglia, Portugalia,

Spania, Franţa, Turcia, ţările est-europene;

Comisie sau comisariat (Belgia, Liban);

Oficiu guvernamental (Grecia, Maroc);

Organizaţie semiguvernamentală, cu atribuţii mai restrânse (Austria, Elveţia,

Danemarca, Finalnda, Norvegia).

Organismele locale beneficiază de o structura independentă, uneori în trepte

(departamente regionale, comitete, oficii), dispun de autonomie functionala şi au bugete

proprii şi atribuţii în coordonarea activităţii şi promovarea turismului în zonele respective.

Organismelele sectoriale sunt constituite din prestatorii de servicii, producătorii de

vacanţe şi se află într-o relaţie de subordonare, în sens larg, faţă de organizatiile locale sau

centrale ale activităţii turistice. Acestea pot fi societăţi comerciale sau asociaţii profesionale,

cu rază de activitate locală, natională sau chiar internaţională.

Exemple

Organizarea turismului în Germania25

Pe plan central coordonarea activităţii turistice este asigurată de un Secretariat de

Stat aflat în structura Ministerului Afacerilor Economice. Principalele sale

atribuţii sunt:

Elaborarea strategiei turismului;

Incurajarea cooperarii internaţionale;

Promovarea pe pieţele externe.

La nivel regional, fiecare land desf ăşoar ă propria politică turistică, coordonată deun comitet, compus din reprezentanţii tuturor ministerelor economcie regionale.

Pe plan local se găsesc oficii de turism şi birouri de informare turistică cu rol de

încurajare şi promovare a turismului.

Organizarea turismului în Italia26

Administraţia centrala este reprezentată de un secretariat de Stat al Turismului.

Pentru promovarea turismului functionează Oficiul Naţional de Turism cu 26 de

birouri în str ăinatate. La nivel teritorial organizarea turismului este realizată prin:• Delegaţia Regională de Turism (20 de regiuni);



43

• Oficiul Provincial de Turism;

• Oficiile turism locale.

Organizarea turismului în Franţa27

Administraţia publică a turismului este constituită din:

• Servicii centrale (Direcţia Industriei turistice, Delegaţia Investiţiilor şi

Produselor Turistice, Serviciul de Inspecţie Generală a Turismului);

• Servicii exterioare (Delegaţiile regionale ale turismului);

• Structuri de consultanţă şi intervenţie administrativă: Consiliul National al

Turismului);

• Casa Franţei (Maison de France), organism cu rol de promovare externă a

turismului francez;

• Observatorul Naţional al Turismului, care are atribuţii legate de

înregistrarea fluxurilor turistice;

• La nivelul colectivitatilor teritoriale există: comitete regionale de turism,

comitete departamentale, oficii locale de turism şi sindicate de iniţiativă,

societăţi de amenjare regională.

Identificaţi modalitatea de organizare a turismului într-o ţar ă din afara Uniunii

Europene.

U3.3. Organisme internaţionale de turism

Amploarea deosebită a călătoriilor internaţionale şi creşterea rolului turismului în

economia mondială au favorizat crearea unor organisme internaţionale specializate şi

includerea turismului în activitatea şi preocupările unor organisme internaţionale deja

existente. În consecinţă, cunoaşterea principalelor organisme internaţionale, a atribuţiilor

acestora şi a modului lor de funcţionare contribuie la crearea cadrului general favorabil

turismului, condiţiilor necesare elabor ării strategiilor de dezvoltare a acestuia28.

La nivel mondial există, în prezent, peste 80 de organisme internaţionale în

competenţele cărora se regăsesc problemele turismului. Din punctul de vedere al caracterului

sau nivelului de reprezentare, organismele internaţionale pot fi: guvernamentale

(interguvernamentale) şi neguvernamentale.



44

În cazul organismelor interguvernamentale, reprezentarea este la cel mai înalt nivel

administrativ, ele având responsabilităţi majore în domeniul turismului iar acţiunile lor sunt

obligatorii pentru ţările membre. Organizaţiile internaţionale neguvernamentale sunt

reprezentate, în principal, de asociaţiile profesionale, sociale, ştiinţifice constituite între

organisme similare din diverse ţări, implicate în producţia sau furnizarea unor servicii

specifice sau în apărarea profesiunilor turistice. De regulă, ele sunt specializate pe o

componentă a activităţii turistice.

Exemple

ORGANIZAŢIA MONDIALA A TURISMULUI (OMT/WTO) este un

organism interguvernamental, deschis, cu vocaţie universală. Acesta a fost fondat

în 1970, la Adunarea generala a Natiunilor Unite, întrunita în Mexic, funcţionarea

sa devenind efectivă din 1975 şi s-a constituit prin transformarea în organism

guvernamental a UIOOT (Uniunea Internationala a Organismelor Oficiale de

Turism). OMT cuprinde mai multe categorii de membri:

Membri ordinari, respectiv cei care au ratificat statutul de constituire sau

au aderat la acesta (138 tari si teritorii).

Membri afiliaţi (350 organizatii internaţionale neguvernamentale,

organizatii nationale publice sau private).

Structura OMT este constituită din:

Secretariatul General, compus dintr-un număr de membri egal cu cel al

statelor care fac parte din OMT

Adunarea Generală – întrunită în sesiune ordinar ă la fiecare 2 ani

Consiliul Executiv

6 Comitete regionale

Comitetul membrilor afiliaţi

Diferite comisii şi comitete specializate, fiecare beneficiind de organizare proprie.

Principalele obiective ale Organizaţiei Mondiale a Turismului sunt:

Promovarea şi dezvoltarea turismului.

Încurajarea consultării între statele membre în domeniul turismului şi

pentru stimularea acestuia.

Colectarea, prelucrarea şi difuzarea de informaţii privind turismul

intern şi international. Elaborarea de studii privind evoluţia turismului, pieţele internationale,



45

amenajarea zonelor turistice.

Organizarea de conferinte şi seminarii internaţionale de specialitate.

Iniţierea de programe de formare profesională.

Acordarea de asistenta tehnică şi consultanţă.

Organizaţiile internaţionale neguvernamentale au ca scop fundamental promovarea

intereselor specifice prin încurajarea schimbului de informatii, a întâlnirilor între expertii în

domeniu, elaborarea de studii, organizarea de seminarii, reuniuni. Adeseori, organismele

neguvernamentale urmăresc şi reprezentarea diferitelor profesii sau activităţi în cadrul

organizaţiilor guvernamentale (în special în OMT).

Exemple

Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor este un forum pentru liderii din

industria turistică internaţională cu misiunea de creştere a constientizarii pe plan

mondial cu privire la rolul şi impactul economic şi social al industriei turistice.

Organizaţia s-a înfiinţat începând cu anul 1989, când a avut loc prima întalnire a

membrilor la Paris, unde s-a subliniat rolul turismului în economia mondială, de

multe ori minimizat pe plan internaţional datorită fragmentării industriei turistice.

În parteneriat cu Insitutul de Previziune Economica Oxford, WTTC realizează

studii statistice anuale şi previziuni în domeniul turismului pentru peste 174 de

ţări şi diferite regiuni ale lumii. WTTC a lansat programul de creştere a

conştientizării internaţionale în privinţa problemelor ecologice -Green Globe-

care include propuneri eficiente de îmbunătăţire a calităţii mediului prin

iniţiativele prestatorilor de servicii turistice.

Studiaţi pagina de internet a WTTC (www.wttc.org) şi prezentaţi în max. 5

pagini previziunile Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor privind

evoluţia turismului românesc.

Exemple

Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni I.A.T.A. este un

organism neguvernamental, fondat in 1945, care are în prezent 230 membri

(activi si asociati); România a aderat la această organizaţie în 1992. Scopul

principal al acestei organizaţii este promovarea şi protejarea transporturilor

turistice aeriene.Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (FUAAV/UFTAA)



46

este specializată pe activitatea de comercializare a vacanţelor. România este

membru fondator al acestei organizaţii din 1956, fiind reprezentată de ANAT.

Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de Alimentaţie –

IHRA (The International Hotel & Restaurant Association) are peste 4.500 de

membri (asociaţii naţionale, lanţuri hoteliere, hoteluri individuale şi chiar

persoane fizice) din circa 150 de ţări, printre care şi România. Ca obiective29,

IHRA acordă sprijin şi consultanţă în desf ăşrarea activităţii hoteliere, realizează

schimburi de informaţii, editează publicaţii (revista „Hotels”) şi rapoarte

statistice, efectuează studii, are atribuţii în domeniul formării profesionale, etc.

Să ne reamintim...

La nivel mondial există, în prezent, peste 80 de organisme internaţionale în

competenţele carora se regasesc problemele turismului.

Din punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare, organismele

internationale pot fi: guvernamentale (interguvernamentale) şi neguvernamentale.

În cazul organismelor interguvernamentale, reprezentarea este la cel mai inalt

nivel administrativ, ele având responsabilităţi majore în domeniul turismului iar

acţiunile lor sunt obligatorii pentru ţările membre.

Organizaţia Mondială a Turismului (OMT/WTO) este un organism

interguvernamental, deschis, cu vocaţie universală.

Consiliul Mondial al Turismului şi Călătoriilor este un forum pentru liderii din

industria turistică internatională cu misiunea de creştere a conşientizării pe plan

mondial cu privire la rolul şi impactul economic şi social al industriei turistice.

Asociaţia Internaţională a Transportatorilor Aerieni I.A.T.A. este un organism

neguvernamental care are ca scop principal promovarea şi protejarea transporturilor

turistice aeriene.

Federaţia Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj (FUAAV/UFTAA) este

specializată pe activitatea de comercializare a vacanţelor.

Asociaţia Internatională a Hotelierilor şi Unităţilor de Alimentaţie – IHRA (The

International Hotel & Restaurant Association) acordă sprijin şi consultanţă în

desf ăşrarea activităţii hoteliere, realizează schimburi de informaţii, editează

publicaţii (revista „Hotels”) şi rapoarte statistice, efectuează studii, are atribuţii în

domeniul formării profesionale, etc.



47

Temă de control

Redactaţi o lucrare de maxim 5 pagini în care să analizaţi un program desf ăşurat

de Organizaţia Mondială a Turismului.

U3.4. Cooperarea turistică internaţională

În economia mondială se manifestă o interdependenţă, complementaritate, mai ales pe

plan regional. În aceste condiţii, cooperarea favorizează aproperea între parteneri, asigur ă

concordanţa între interesele naţionale, regionale şi globale, contribuie la atenuarea decalajelor

şi dezechilibrelor, la promovarea unei noi ordini internaţionale. În sfera de referinţă a

cooper ării internaţionale se înscrie şi turismul

30

.Cooperarea economică internaţională este exprimată prin relaţiile bilaterale sau

multilaterale dintre state sau agenţi economici din ţări diferite, vizând realizarea prin eforturi

conjugate şi pe baze contractuale a unor activităţi conexe (de producţie, cercetare şi transfer

tehnologic, în comercializare şi servicii etc.), eşalonate în timp, în scopul obţinerii unor

rezultate comune, superioare sumei celor singulare31.

Rezultat al intensificării călătoriilor internaţionale şi al participării unui număr sporit

de ţări la mişcarea turistică, cooperarea în acest domeniu r ăspunde, pe de o parte, eforturilor

de valorificarea superioar ă a potenţialului turistic prin deschiderea spre noi pieţe şi, pe de altă

parte, necesităţii accesului la experienţa ţărilor cu tradiţie, la tehnologiile avansate etc.

Cooperarea internaţională în domeniul turismului se realizează atât la nivel

macroeconomic cât şi microeconomic şi are ca principal obiect schimbul de servicii pe mai

multe planuri:

Formarea profesională;

Cercetarea stiinţifică;

Managementul firmelor;

Dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale.

Cadrul juridic al acţiunilor de cooperare turistică este asigurat de legislaţia specifică

fiecărei ţări, cu privire la regimul investiţiilor str ăine, circulaţia terenurilor, dreptul de

proprietate, facilităţile fiscale, de acordurile de cooperare, încheiate la nivel guvernamental

dar şi de contractele de cooperare, încheiate între firme, pentru fiecare acţiune în parte.

Dintre formele de concretizare a cooper ării, în domeniul turismului, cele mai frecvent

întâlnite sunt32:



48

Licenţierea (producţia sub licenţă);

Franşiza(rea) (distribuţia sub franşiză);

Investiţiile str ăine directe, în principal, societăţile mixte (joint venture);

Cooperarea tehnico-ştiinţifică;

Formarea profesională a for ţei de muncă.

Licenţierea (producţia sub licenţă) este o operaţiune prin care o firmă (licenţat sau

beneficiar) dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele tehnice brevetate

ale unei firme (licentiaţior). Ea are o aplicabilitate limitată în domeniul turismului, deoarece

este dificilă gasirea unor licenţe cu toate calităţile necesare exploatării în totalitate a

informaţiilor transferate.

Franşiza(rea) este un aranjament comercial prin care fransizorul (cedentul) acordă, în

schimbul unei plăţi, unei alte firme (beneficiar sau franşizat), permisiunea de a

utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile de comercializare.

Exemple

Intercontinental Bucuresti este beneficiar al unui contract de franşiza cu lanţul

hotelier Intercontinental Hotels – Marea Britanie.

Identificaţi şi alte franşize din domeniul hotelier prezente în România.

Investiţiile străine directe au ca obiectiv construirea şi darea în funcţiune a unor

obiective/echipamente turistice – hoteluri, instalatii de agrement, etc. – în ţara beneficiar ă,

prin efectuarea de către exportator/investitor, singur sau cu alte firme, a unor lucr ări de

furnizare de instalaţii, montaj, construcţii, transfer de tehnologie, pregătirea for ţei de muncă.

Exemple

Aceste operaţiuni pot lua diverse forme:

Livr ări de echipamente şi utliaje pe credit, rambursabil în servicii turistice

(sejururi în unităţi hoteliere, servicii de transport sau agrement turistic);

Contracte/societăţi la cheie (turnkey contracts/ventures);

Societăţi mixte (joint venture);

Contracte de management.

Principalele avantaje ale cooper ării pentru ţările în curs de dezvoltare sunt33:

Accesul la tehnologiile moderne în vederea îmbunătăţirii calităţii serviciilor turistice;



49

O mai bună valorificare a potenţialului turistic prin atragerea în circuitul economic a

unor noi zone;

Perfecţionarea pregătirii profesionale a for ţei de muncă;

Pătrunderea pe pieţe externe;

Reducerea cheltuielilor de exploatare a echipamentelor turistice prin preluarea unei

păr ţi a acestora de către partenerul extern.

Avantajele cooper ării internaţionale pentru ţările dezvoltate sunt:

Accesul la noi resurse naturale şi la o for ţă de munca relativ ieftină;

Piaţa de plasare a capitalului şi tehnologiilor, în condiţii avantajoase (scutiri de

impozite, taxe vamale);

Prioritati şi facilităţi în achiziţionarea produselor turistice.

Având în vedere avantajele cooper ării, dar şi pentru a imprima schimburilor de turişti un

caracter mai organizat iar cererii mai multă stabilitate, România a dezvoltat în ultimii ani,

numeroase acţiuni, de la acorduri guvernamentale şi contracte (de management, franşiză,

societăţi mixte) până la programe de cercetare ştiinţifică şi de formare profesională.

Cooperarea reprezintă, aşadar, una din căile cele mai importante şi eficiente de realizare a

circuitului mondial, o formă superioar ă de desf ăşurare a relaţiilor internaţionale. Ca atare, ea

se afirmă ca o preocupare major ă, ca o componentă de bază a politicii economice a statelor,

iar tehnicile şi instrumentele sale de lucru înregistrează o continuă dezvoltare şi modernizare.

Să ne reamintim...

Cooperarea economică internaţională este exprimată prin relaţiile bilaterale sau

multilaterale dintre state sau agenţi economici din ţări diferite, vizând realizarea prin

eforturi conjugate şi pe baze contractuale a unor activităţi conexe, eşalonate în timp,

în scopul obţinerii unor rezultate comune, superioare sumei celor singulare.

Licenţierea (productia sub licenţă) este o operaţiune prin care o firmă (licenţiat

sau beneficiar) dobândeşte, prin plata unui preţ, dreptul de a utiliza cunoştinţele

tehnice brevetate ale unei firme (licentiatior).

Franşiza(rea) este un aranjament comercial prin care fransizorul (cedentul) acordă,

în schimbul unei plăţi, unei alte firme (beneficiar sau franşizat), permisiunea de a

utiliza/exploata marca sa, numele (notorietatea) şi tehnicile de comercializare.

Investiţiile str ăine directe au ca obiectiv construirea şi darea în funcţiune a unor

obiective/echipamente turistice – hoteluri, instalaţii de agrement, etc. – în ţara



50

beneficiar ă, prin efectuarea de către exportator/investitor, singur sau cu alte firme, a

unor lucr ări de furnizare de instalaţii, montaj, constructii, transfer de tehnologie,

pregătirea for ţei de muncă.

U3.5. Categorii de contracte în tranzacţiile turistice internaţionale

Pe plan mondial, ca urmare a constituirii unei multitudini de organizaţii internaţionale,

profesioniste, cu caracter guvernamental sau neguvernamental s-au stabilit o serie de condiţii

generale sau de contracte tip care reglementează călătoriile internaţionale. Astfel, convenţia

hotelier ă internaţională încheiată înte Asociaţia Internaţională a Hotelierilor şi Federaţia

Universală a Asociaţiilor Agenţiilor de Voiaj a propus un model de contract care

fundamentează cadrul juridic al relaţiilor dintre hoteluri şi agenţii de voiaj. În privinţa

arbitrajului internaţional, pentru contractele de călătorie şi turism este în curs de constituire o

instanţă calificată care să soluţioneze problemele divergente din domeniul turismului.

Studiul relaţiilor contractuale în domeniul turismului relevă existenţa următoarelor

categorii de contracte34:

1. Contracte privind organizarea generală a turismului – se refer ă la o mare varietate de

relaţii, începând cu finanţarea până la gestiunea, promovarea, service-ul bazei

materiale destinate valorificării turistice.

2. Contracte privind prestaţiile de servicii către turişti, inclusiv cele de intermediere,

oferite pe bază forfetar ă.

3. Contracte privind transportul turistilor şi al bagajelor lor, fie în transportul de linie, fie

în cel charter.

4. Contracte privind serviciile de cazare şi alimentaţie, reprezentativ fiind contractul

hotelier.

Contractul internaţional de cooperare turistică presupune, de obicei, o contribuţie

egală a ambelor păr ţi, el garantând egalitatea şi apărarea intereselor respective în legătur ă cu

contrucţia şi gestiunea echipamentelor turistice de mare anvergur ă. Cele mai frecvente

contracte de cooperare internaţională au ca obiect construirea unor hoteluri, de obicei prin

participarea unui partener puternic dintr-o ţar ă dezvoltată, care contribuie cu echipamentul şi

asistenţă tehnică şi un partener dintr-o ţar ă în curs de dezvoltare, care beneficiază de tehnica şi

reputaţia primului.



51

Exemple

Prezentăm în continuare un model de contract de cooperare internaţională pentru

construirea şi gestiunea unui hotel într-o ţar ă în curs de dezvoltare. Partea

autohtonă ofer ă: terenul, documentaţia tehnică şi planurile, mobilierul şi alte

instalaţii produse de industria autohtonă, for ţa de muncă pentru construcţie şi

personalul pentru gestiune şI exploatare. Partea externă ofer ă: asistenţă tehnică

pentru elaborarea documentelor şI planurilor, instalaţiile şi echipamentele

specializate (ascensoare electronice, sisteme de climatizare şi refrigerare, sisteme

automatizate şi tehnică informaţională), formarea persoanlului local care va

asigura gestiunea şi exploatarea, includerea hotelului într-un lanţ sau reţea

internaţională.

Contribuţia păr ţii externe va fi asigurată printr-un credit acordat de obicei pe o

perioadă de 8-15 ani. Acesta va fi utilizat în funcţie de necesităţile lucr ărilor şi va

fi rambursat din încasările hotelului, pe baza unui procent stipulat în contract.

Pentru a cointeresa partea str ăină, partea autohtonă îi acordă, în general, un

comision progresov, care poate să atingă 20-25% din cifra de afaceri realizată.

Acest comision este util partenerului str ăin pentru a promova hotelul pe piaţa

internaţională şi pentru a-şi consitui fondurile necesare rambursării mai rapide a

creditului acordat, dar este util şi păr ţii autohtone, deoarece asfel vor creşte

încasările şi se vor acoperi cheltuielile legate de contribuţia sa la acţiunea de

cooperare. După rambursarea creditului, hotelul, cu toate echipamentele şi

instalaţiile, r ămâne în proprietatea exclusivă a păr ţii autohtone.

Contractul de călătorie (contractul de voiaj) este acel act juridic prin care o persoană

se angajează în numele sau să procure altei persoane, care va plati un preţ global, un ansamblu

grupat de prestaţii de transport şi alte servicii în legatur ă cu sejurul la şi deplasarea spre oanumita destinaţie. Organizatorul de voiaj trebuie să elibereze turistului un document sau un

atestat de călătorie care poartă semnătura şi stampila sa. Acest document va cuprinde

următoarele informaţii:

Locul şi data emisiunii;

Numele şi adresa organizatorului călătoriei;

Numele călătorilor;

Locul şi datele începerii şi încheierii călătoriei şi sejurului; Toate precizările necesare privind transportul, sejurul si celelalte prestatii



52

cuprinse în preţ.

Turistul poate rezilia contractul în orice moment, total sau par ţial, sub rezerva

despăgubirii organizatorului de voiaj. Cea mai uzitată formă de despăgubire a organizatorului

de voiaj este plata unei sume complementare cu titlul de “pierdere de beneficiu”. In caz de

for ţă major ă sau atunci când turistul previne pe organizator într-un termen corespunzător

pentru a-i permite acestuia să revândă titlul de călătorie, nu se mai percep despăgubiri,

deoarece organizatorul nu se mai poate considera parte lezată. Organizatorul de voiaj poate

rezilia şi el contractul total sau partial, f ăr ă despăgubire, dacă înainte sau în timpul executării

contractului survin evenimente cu caracter excepţional pe care acesta nu putea sa le prevadă

în momentul încheierii contractului.

Organizatorul de voiaj poate rezilia contractul f ăr ă despagubire şi atunci cand nu a fost

întrunit numărul minim de turişti prevazut în documentul de calatorie, cu condiţia ca turiştii să

fie informaţi de acest lucru în timp util. Aceasta stipulare, prezenta în majoritatea contractelor

organizatorilor de voiaj a fost inspirata de necesitatea asigurarii acestora in situatia in care

numărul de turişti înscrişi nu asigur ă rentabilitatea minima a calatoriei. In cazul lansării unor

noi destinaţii, ţări sau tipuri de aranjament, pot lua naştere situaţii de risc în care organizatorul

de voiaj consider ă mai avantajos să rezilieze total sau par ţial contractul. Dacă rezilierea are

loc înainte de executarea contractului organizatorul trebuie să ramburseze integral sumele

platite de turişti şi să-i avertizeze în timp util asupra acestei eventualitati. Dacă rezilierea are

loc in timpul executarii contractului, organizatorul trebuie să ia toate măsurile utile pentru

protejarea intereselor turistului.

Preţul pachetelor turistice trebuie să fie global, stabilit în prealabil, forfetar. Condiţtiile

generale publicate de către organizatorii de voiaj conţin uneori o clauză care permite

revizuirea preţului convenit, în situaţia în care are loc o creştere a costurilor prestaţiilor.

Organizatorul de voiaj, în mod curent, nu are dreptul să majoreze preturile decât dacă acest

lucru este justificat de modificarea cursului de schimb valutar sau de creşterea pretuluitransportului, cu condiţia ca aceasta posibilitate să fie prevazută în documentul de călătorie.

Dacă respectiva creştere de pret depăşeşte 10% sau un nivel rezonabil în circumstanţele date,

turistul poate rezilia contractul si are dreptul al rambursarea tuturor sumelor pe care le-a platit.

Organizatorul de voiaj raspunde de orice prejudiciu cauzat turistului din cauza neexecutarii

totale sau par ţiale a obligatiilor sale in calitate de organizator. El r ăspunde de calitatea

activităţii transportatorilor, hotelierilor, ghizilor, etc. angajaţi în executarea contractului.

Organizatorul de călătorii poate recupera de la prestatorii săi, daca aceştia sunt serioşi şi



53

solvabili, indemnizaţia pe care o varsă clientului ca despăgubire acceptata pentru prejudiciul

suferit.

Exemple

În Anexa 1 este prezentat un model de contract de călătorie utilizat de o agenţie

de turism din România pentru pachetele turistice comercializate.

Studiaţi contractul de călătorie al unei agenţii de turism din România şi

identificaţi eventualele diferenţe între acesta şi modelul prezentat în Anexa 1.

Contractul de intermediere se refer ă la orice contract încheiat de către un

intermediar de turism cu un organizator de voiaj, turoperator sau cu persoane fizice, pentru prestaţii izolate. Contractul de intermediere este atestat de documentul de călătorie emis de

intermediar cu ştampila sa. Turistul are dreptul să rezilieze contractul, cu condiţia de a

despăgubi pe organizatorul de voiaj sau pe diferiţii prestatori de servicii.

Contractul de transport internaţional se poate încheia ca orice contract turistic,

având ca partener al transportatorului un organizator de voiaj, deci un intermediar. Este cea

mai uzuală metodă care se practică în turismul internaţional. Cele mai frecvente situaţii de

intermediere în domeniul transportului internaţional de persoane le ofer ă transportul aerian.

Contractul de transport aerian antrenează ca partener al companiei aeriene de obicei o agenţie

de voiaj care angajează spaţiul de transport. Tipic pentru această categorie de raporturi

contractuale este contractul de transport aerian charter. Acest contract cuprinde, pe lângă

condiţiile generale ale unui contract de transport şi anumite particularităţi ale perceperii

tarifelor şi ale obligaţiilor şi r ăspunderii păr ţilor contractante. Tariful în transportul aerian

charter se negociază în corelaţie cu celelalte clauze şi dă posibilitatea, în funcţie de modul în

care este negociat, acoperirii riscurilor comerciale ale fiecărei păr ţi implicate.

Contractul de prestare de servicii hoteliere poate fi încheiat între hotelier şi client

sau între hotelier şi un intermediar. Contractul hotelier trebuie precedat de o cerere de

rezervare formulată de către client sau reprezentantul acestuia. Pentru piaţa internaţională

cererea de rezervare trebuie confirmată în scris (prin poşta tradiţională, fax sau în format

electronic). În acest caz, contractul devine definitive numai dacă şi hotelierul a acceptat

cererea de rezervare. Hotelierul are dreptul să condiţioneze acceptarea rezervării de depunerea

în prealabil a unei sume (cu titlu de plată în avans sau de depozit de garanţie).



54

Exemple

În Anexa 2 este prezentat un model de contract de prestare de servicii hoteliere

utilizat de un hotel din Sighişoara pentru vânzarea serviciilor sale prin

intermediul agenţiilor de turism din România.

Să ne reamintim...

Studiul relaţiilor contractuale în domeniul turismului relevă existenţa

următoarelor categorii de contracte:

1. Contracte privind organizarea generală a turismului – se refer ă la o mare

varietate de relaţii, incepand cu finantarea pana la gestiunea, promovarea,

service-ul bazei materiale destinate valorificarii turistice.

2. Contracte privind prestaţiile de servicii către turisti, inclusiv cele de

intermediere, oferite pe baza forfetar ă.

3. Contracte privind transportul turiştilor si al bagajelor lor, fie în transportul de

linie, fie în cel charter.

4. Contracte privind serviciile de cazare şi alimentaţie, reprezentativ fiind

contractul hotelier.

U3.6. Reglementarea protecţiei turiştilor pe plan internaţional

Protecţia drepturilor turiştilor se înscrie, în contextul drepturilor omului, în cadrul

protecţiei drepturilor consumatorului la sănătate, securitate, protecţie economică, informare

adecvată, educaţie de consum, despăgubire în caz de prejudiciu suferit şi dreptul la asociere şi

reprezentare în justiţie35. Spre deosebire de consumatorul rezident autohton, statutul social al

turistului str ăin îl face pe acesta mai vulnerabil faţă de tratamentul neloial şi necorespunzător

al diferiţilor prestatori, precum şi faţă de evenimentele neprevăzute. Lipsa sau prestarea

necorespunzatoare chiar şi a unei singure componente a aranjamentului turistic achiziţionat

poate compromite consumul pe întreaga durata a vacanţei. Reclamatiile pe care le fac turiştii,

care călătoresc în ţara lor sau în str ăinatate sunt rezolvate în funcţie de prevederile diferitelor

coduri civile. Pe plan internaţional s-a convenit ca asigurarea protecţiei consumatorului de

turism să se concentreze pe aranjamentele de turism organizate şi pe normele care trebuie

respectate de către organizatorii de călătorii, prin prestatorii lor.



55

Exemple

Proiectul de “Directive ale Consiliului Uniunii Europene” privind aranjamentele

forfetare prevede obligaţia fiecărui stat membru de a constitui un fond naţional de

garantare, utilizabil pentru rambursarea prestaţiilor care fac obiectul reclamaţiilor

din partea turiştilor comunitari.

Printre indicatorii care reflectă gradul de competitivitate a ofertei turistice a unei ţări

este şi nivelul de protecţie pe care îl asigur ă statul turiştilor str ăini care vizitează ţara. În acest

fel, se poate obtine o ierarhie a ţărilor din punctul de vedere al securităţii pe parcursul

consumului de turism şi al respectării drepturilor turiştilor în calitate de consumatori.

Exemple

Conform Indexului Global de Pace (Global Peace Index) din anul 2010 cele mai

sigure ţări din lume sunt:

1. Noua Zeelanda

2. Islanda

3. Japonia

4. Austria

5. Norvegia

6. Irlanda

7.

Danemarca

8. Luxemburg

9. Finlanda

10. Suedia

România ocupă locul 45 în acest clasament, care cuprinde 149 de ţări.

În ansamblu, turistul se confruntă cu două categorii de riscuri ale călătoriei, care

trebuie tratate distinct: riscuri neimputabile unor greseli sau neglijente (boli contagioase,

revolte sociale, greve, cutremure, acte de terorism etc.) şi riscuri imputabile unor greşeli sauneglijenţe care decurg din acţiunile voluntare sau involuntare ale agenţilor sau prestatorilor de

turism (lipsa de precauţii, nerespectarea unor reglementări, incompetenţa profesională).

Turistul este r ăspunzător pentru acţiunile sale rationale şi iraţionale, a căror consecinţă

reprezintă un risc pentru organizatorul de voiaj. De asemenea, orice persoană care călătoreşte

în ţar ă sau în strainatate trebuie să-şi poată dovedi identitatea. Dacă nu are aceasta posibilitate

ea poate fi confundată cu altcineva sau suspectată că a încalcat legea. Obligaţia turiştilor de a

se legitima cu un pasaport este un mod de identificare universal cunoscut, la care se potadauga în situaţii excepţionale buletinul sau permisul de conducere.



56

O problemă importantă în turismul internaţional, cu grave implicaţii care depăşesc

problematica protecţiei juridice şi cea a securităţii consumatorului este reprezentată de

protecţia sanitar ă. Protecţia sanitar ă a călătorilor poate fi privită sub două aspecte: preventive

şi curative.

Exemple

Cea mai frecventă măsur ă de prevenire sanitara este vaccinarea. Organizaţia

Mondială a Sănătaţii publică periodic reglementarile sanitare internaţionale,

precum şi informatiile privind vaccinurile obligatori şi recomandate pentru

persoanele care călătoresc în str ăinatate, mai ales în zone de risc. Cooperarea

internaţională a determinat adoptarea unui format unitar al certificatelor

internaţionale de vaccinare.

Asigurarea asistenţei medicale, a măsurilor curative este o componentă importantă a

securităţii şi protecţiei turiştilor. Datorită caracterului sezonier al călătoriilor de vacanţă, unul

dintre aspectele cele mai importante ale protecţiei sanitare este capacitatea ţării receptoare de

turişti de a oferi gama şi volumul necesar al serviciilor medicale, adaptate diversităţii şi

numărului de consumatori de turism care vizitează ţara.

O altă problemă pe care o suscită inevitabil asistenţa medicală a turiştilor este

finanţarea ei. În unele ţări, securitatea socială prevede acordarea de ingrijiri medicale asistate,

atât pentru rezidenţi cât şi pentru nerezidenţi. În alte cazuri, pot beneficia de tratament gratuit

numai rezidenţii înscrişi la securitatea socială sau chiar nerezidenţii, dacă este prevăzut în

acordurile bilaterale sau multilaterale între ţări. În majoritatea ţărilor şi cazurilor, serviciile

medicale acordate turiştilor str ăini nu sunt gratuite si trebuie plătite în totalitate.

Deoarece aceste servicii sunt foarte costisitoare soluţia general adoptată este

încheierea unei asigurari medicale private şi a asigurarilor turistice. Prin asigurare se acoper ă

cheltuielile medicale necesare a fi efectuate de Asigurat, ca urmare a îmbolnăvirii în timpul

călătoriei în str ăinatate sau a unui accident survenit în aceasta perioadă. Acoperirea prinasigurare este valabilă în ţările straine mentionate în poliţă precum şi în ţările de tranzit.

Asigurarea medicală de călătorii în str ăinatate se poate încheia pe maximum 12 luni.

Există şi un alt tip de asigurare în domeniul turistic, menită să minimizeze şi să

protejeze turiştii de riscurile anulării călătoriei în cazuri de for ţă major ă. Asigurarea de

anulare a călătoriei, cunoscuta generic sub numele de Asigurare STORNO, vine în sprijinul

agenţiilor de turism şi a clienţilor acestora, oferindu-le protecţie ambilor în cazul unor

evenimente absolut imprevizibile.



57

Obiectul asigurării constă în suportarea de către Asigur ător a penalităţilor în tot sau

în parte care îi revin Asiguratului conform clauzelor de anulare sau retragere a turistului, a şa

cum sunt impuse de turoperatorul extern sau prevăzute în contractul de comercializare a

serviciilor turistice, ca urmare a anulării călătoriei datorita apariţiei unui eveniment asigurat.

Pot fi preluate în asigurare pachete de servicii turistice ce pot conţine transport,

cazare şi alte servicii. Perioada de asigurare valabilitatea acestei poliţe începe cu ora 24:00 a

zilei în care s-a plătit prima de asigurare, însă nu mai devreme de 30 de zile anterioare datei

destinate prestării primului serviciu turistic achiziţionat prin contractul de comercializare a

serviciilor turistice. Poliţa de asigurare este valabilă numai daca primă de asigurare este

încasata în aceeaşi zi in care se efectuează prima plată pentru pachetul de servicii turistice.

Valoarea poliţei de asigurare Storno se situează între: 1,5 şi 2,5 % din valoarea călătoriei,

depinzând de societatea asiguratoare. În cazul anulării călătoriei cu mai putin 14 zile

calendaristice (exclusiv) înainte de data plecării, asigurarea ofer ă acoperire numai în cazul

producerii unuia dintre următoarele evenimente:

1) decesul Asiguratului ori a unui membru al familiei sau a soţului/soţiei acestuia;

2) imobilizarea datorată unor vătămări corporale grave sau unor îmbolnăviri, în urma cărora

este necesar ă spitalizarea Asiguratului ori a unui membru al familiei, împreună cu care urma

să călătorească;

3) citarea Asiguratului pentru a fi parte într-un proces civil care nu se poate desf ăşura decât în

prezenţa acestuia şi al cărui termen de judecată se află situat în intervalul perioadei în care

Asiguratul urma să beneficieze de serviciile turistice achiziţionate şi petrecută ulterior datei de

achiziţionare a pachetului turistic;

4) citarea Asiguratului pentru a fi martor în faţa unei instanţe civile ori penale într-un proces

al cărui termen de judecată se află situat în intervalul perioadei în care Asiguratul urma să

beneficieze de serviciile turistice achiziţionate şi petrecută ulterior datei de achiziţionare a

pachetului turistic;5) domiciliul sau reşedinţa Asiguratului a devenit de nelocuit, cu maxim 14 zile înainte de

începerea călătoriei, datorită unui incendiu, tr ăsnet, explozii, cutremur, alunecării de teren,

furtunii, inundaţiei, căderii de copaci, impactului datorită unui accident aviatic, ori datorită

furtului prin efracţie sau tentativei de furt prin efracţie, toate acestea numai în măsura în care

se impune prezenţa motivată a Asiguratului la domiciliul sau reşedinţa sa, dovedite prin acte

emise de organele de constatare prevăzute de lege ori de către reprezentanţii Asigur ătorului;



58

6) accidentul rutier, survenit cu maxim de 48 de ore anterioare datei la care ar trebui prestat

primul serviciu turistic, dovedit prin acte emise de organele de poliţie abilitate, ce implică

direct Asiguratul;

greve ale transportatorilor care cauzează o încetare pentru cel puţin 48 de ore consecutive a

serviciilor turistice de transport şi care împiedică în mod obiectiv deplasarea Asiguratului;

8) activităţi teroriste de notorietate, care au loc în perioada de asigurare la una dintre

destinaţiile spre care doreşte să călătorească Asiguratul şi care sunt urmate de declararea unei

stări cu caracter excepţional, inclusiv a stării de necesitate (în orice condiţii, un asemenea caz

de pericol va fi considerat avertismentul Ministerului de Externe pentru călători, legat de

respectiva ţar ă sau teritoriu);

9) cazurile de naştere prematur ă, neprovocată, a unui copil al Asiguratului, precum şi

complicaţii ale sarcinii până in să ptămâna 31 de sarcina (inclusiv);

pierderea slujbei f ăr ă vină, în urma avizului de concediere emis de către angajator pentru

Asigurat;

11) mobilizarea Asiguratului în servicii militare sau alternative civile, cu condiţia ca

autoritatea competentă să nu recunoască rezervarea călătoriei ca motiv de amânare a

mobilizării;

12) intentarea unei acţiuni de divor ţ (sau o acţiune echivalentă în cazul separ ărilor amiabile)

către curtea competentă imediat înainte de momentul afectării călătoriei împreună a soţilor.

Identificaţi cel puţin două societăţi de asigur ări din România care ofer ă

asigurarea Storno şi studiaţi particularităţile poliţelor acestora.

Să ne reamintim...

Pe plan internaţional s-a convenit ca asigurarea protecţiei consumatorului de turism

sa se concentreze pe aranjamentele de turism organizate şi pe normele care trebuie

respectate de către organizatorii de calatorii, prin prestatorii lor.

Printre indicatorii care reflectă gradul de competitivitate a ofertei turistice a unei ţări

este şi nivelul de protectie pe care îl asigura statul turiştilor str ăini care vizitează

ţara.

Protecţia sanitar ă a călătorilor poate fi privită sub două aspecte: preventive şi

curative.

Asigurarea medicală de călătorii în str ăinatate se poate încheia pe maximum 12 luni.

Asigurarea de anulare a călătoriei, cunoscută generic sub numele de Asigurare



59

STORNO, vine în sprijinul agenţiilor de turism şi a clienţilor acestora, oferindu-le

protecţie ambilor în cazul unor evenimente absolut imprevizibile.

U3.7 RezumatDin punctul de vedere al caracterului sau nivelului de reprezentare, organismele

internaţionale pot fi: guvernamentale (interguvernamentale) şi neguvernamentale.

În cazul organismelor interguvernamentale, reprezentarea este la cel mai înalt nivel

administrativ, ele avand responsabilitati majore in domeniul turismului iar actiunile

lor sunt obligatorii pentru tarile membre.

Dintre formele de concretizare a cooper ării internaţionale în domeniul

turismului, cele mai frecvent întalnite sunt: licenţierea (producţia sub licenţă),

franşiza(rea), investitiile str ăine directe, în principal, societăţile mixte (joint venture),

cooperarea tehnico-ştiintifică, formarea profesională a for ţei de muncă.

Studiul relaţiilor contractuale în domeniul turismului relevă existenţa

următoarelor categorii de contracte: contracte privind organizarea generala a

turismului, contracte privind prestatiile de servicii catre turisti, contracte privind

transportul turistilor şi al bagajelor lor, contracte privind serviciile de cazare si

alimentatie.

Asigurarea medicală de călătorii în str ăinatate se poate incheia pe maximum 12

luni. Asigurarea de anulare a călătoriei, cunoscută generic sub numele de Asigurare

STORNO, vine în sprijinul agenţiilor de turism şi a clienţilor acestora, oferindu-le

protecţie ambilor în cazul unor evenimente absolut imprevizibile.

U3.8 Test de evaluare a cunoştinţelor

1. Identificaţi tipurile de organizaţii prezente pe plan internaţional în

domeniul turismului.

2. Prezentaţi principalele obiective şi structura Organizaţiei Mondiale a

Turismului.

3. Prezentaţi principalele forme de concretizare a cooperarii internaţionale in

domeniul turismului.

4. Prezentaţi şi exemplificaţi particularităţile contractului internaţional de

cooperare turistică.

5.

Prezentaţi specificităţile contractului de calatorie (de voiaj).



60

6. Identificaţi tipurile de riscuri de călătorie cu care se confruntă turiştii.

7. Prezentaţi particularităţile asigur ării Storno.

Temă de control

Într-o lucrare de max. 7 pagini prezentaţi recomandările Organizaţiei Mondiale a

Turismului pentru destinaţiile turistice care se confruntă cu efectele negative ale

crizei economice.



61

Unitatea de învăţare U4. Politici macroeconomice în turismul

internaţional

Cuprins

U4.1. Introducere .......................................................................................................... 61


U4.3. Rolul statului în turism ....................................................................................... 62

U4.4. Obiectivele şi instrumentele politicilor turistice ................................................ 63

U4.5. Planul turistic ...................................................................................................... 66

U4.6. Strategii turistice tip “cluster”............................................................................. 68

U4.7. Rezumat .............................................................................................................. 74


U4.1. Introducere

Această unitate de învăţare prezintă rolul statului în dezvoltarea turismului,

exemplificând funcţiile sale, obiectivele şi instrumentele politicilor turistice,

particularităţile planificării turistice şi caracteristicile strategiilor turistice tip

“cluster”.


La sfâr şitul acestei unităţi de învăţare studenţii vor fi capabili să:

• Identifice funcţiile statului în domeniul turismului;

• Cunoască obiectivele şi instrumentele politicilor turistice;

• Înţeleagă modelele de planificare turistică;

•

Identifice caracteristicile unei strategii turistice tip „cluster”.




62

U4.3. Rolul statului în turism

Turismul este o componentă importantă a economiei naţionale, evoluţia sa fiind

determinată de nivelul de dezvoltare a acesteia. La rândul său, turismul stimulează creşterea

economico-socială, astfel încât statul este direct interesat în dezvoltarea turismului. Statul

stabileşte priorităţile strategiei naţionale şi modul de alocare a resurselor, precizând, indirect

locul şi aportul fiecărei ramuri. Pe de altă parte, statul este proprietar sau coproprietar al

resurselor turistice (elemente naturale sau de patrimoniu, infrastructura generală, unele

echipamente specifice), în acest mod participând la producţia turistică.

Toate aceste caracteristici argumentează necesitatea intervenţiei statului în domeniul

turismului, definind amploarea rolului său şi direcţiile de acţiune. Având în vedere

complexitatea activităţii turistice şi multitudinea interdependenţelor sale în plan economic şi

social, rolul statului se concretizează în36:

Stimularea dezvoltării turismului;

Coordonarea, controlul şi supravegherea activităţii firmelor specializate;

Producerea de servicii sau vacanţe turistice;

Promovarea turistică.

Funcţia de stimulare este exprimată prin faptul că statul susţine şi încurajează

turismul prin politica sa generală, prin crearea unui climat favorabil investiţiilor, prin

facilitarea consumurilor specifice. Statul poate interveni, direct sau indirect, în cresterea şi

diversificarea ofertei, prin atragerea de noi zone în circuitul turistic, prin investiţii în

infrastructur ă, sporind atractivitatea destinaţiilor turistice. Prin politicile monetare şi fiscale,

prin legislaţia promovată, prin facilităţile acordate, statul poate încuraja producţia turistică sau

poate stimula cererea turistică.

Funcţia de coordonare, supraveghere si control constă în elaborarea strategiei

turismului, fixarea principalelor obiective şi a modalitatilor de realizare a acestora. Rolulcoordonator trebuie înţeles prin prisma atribuţiilor în elaborarea reglementărilor menite să

asigure cadrul optim de desf ăşurare a activităţii turistice şi exercitarea controlului asupra

modului în care organizatorii de călătorii respectă aceste reglementari, precum şi legislaţia în

vigoare.

Funcţia de producator de servicii turistice se refer ă la faptul că statul se implică în

dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii şi poartă raspunderea organizarii şi funcţionării

unor servicii publice, de interes general (protecţia mediului, cultura, invatamantul), cu impact



63

direct asupra turismului ori a unor acţiuni specifice (realizarea ariilor protejate, amenajarea

porturilor de agrement, crearea staţiunilor termale).

Funcţia de promovare este încredinţată, de regulă, unor organisme guvernamentale

specializate şi constă în antrenarea statului în acţiuni cu caracter promoţional. Această

implicare este impusă de:

Necesitatea promovării unitare a turismului;

De coordonarea eforturilor individuale ale agenţilor economici;

De costurile ridicate ale campaniilor de anvergur ă, imposibil de suportat de societăţile

de mici dimensiuni;

De oferirea unor garanţii suplimentare prin angajarea statului alături de producătorii de

vacanţe.

Deşi statul mai are încă un rol important în organizarea şi desf ăşurarea activităţii

turistice, în condiţiile creşterii experienţei agenţilor economici şi a sporirii dimensiunii lor şi

puterii financiare ca rezultat al afirmării formelor integrate de organizare se manifestă, tot mai

accentuat, tendinţa de dezangajare a statului, de diminuare a rolului său.

Să ne reamintim...

Rolul statului se concretizează în: stimularea dezvoltarii turismului, coordonarea,

controlul şi supravegherea activităţii firmelor specializate, producerea de servicii sau

vacanţe turistice şi promovarea turistică.

U4.4. Obiectivele şi instrumentele politicilor turistice

Multitudinea de legături inter-sectoriale şi inter-teritoriale pe care se sprijină industria

turistică este şi cauza pentru care politica în acest sector este fragmentată şi integrată în mod

difuz în diferitele politici sectoriale: politica balanţei de plăţi, politica industrială, politica

monetar ă, politica de amenajare teritorială, politica de mediu. Politica macroeconomică

privind dezvoltarea sectorului turistic necesită concentrarea acţiunilor în interiorul guvernului,

dar şi cooperarea între statele care includ turismul printre priorităţile economice în scopul

realizării unor obiective comune cu mijloace reunite.

Politica turistică este subsumată politicii economice generale şi are drept obiectiv

central dezvoltarea economico-socială prin aportul sectorului turistic. Obiectivele economice

generale, care sunt incluse în politica economică a unei ţări pot fi: stimularea dezvoltăriieconomice în ansambu, promovarea şi susţinerea anumitor ramuri industriale, creşterea



64

veniturilor bugetare, creşterea calităţii vieţii, protecţia mediului etc. Obiectivele specifice

turismului pot fi de natur ă extraeconomică sau de natur ă economică.

Prima categorie include respectarea drepturilor fundamentale ale oamenilor, obiective

culturale, de valorificare a patrimoniului natural artistic, arhitectural, precum şi obiective de

promovare a imaginii ţării. A doua categorie de obiective pot viza întregul teritoriu naţional

sau pot fi diferenţiate pe regiuni, pot fi definite cantitativ sau pot avea determinări calitative.

Politica turistică vizează: stimularea activitatilor care furnizează bunuri şi servicii

utilizate de subsectoarele industriei turistice, repartizarea uniformă a circulaţiei turistice dar şi

implicarea comunităţilor locale în dezvoltarea turismului.

Pentru trasarea politicii turistice naţionale factorii de decizie din turism se raportează la

următoarele aspecte37:

Rolul turismului în economie – Cât de important este turismul pentru ansamblul

economiei, prin comparaţie cu alte ramuri?

Direcţia de dezvoltare a turismului – Ce tip de dezvoltare turistică este de dorit? Unde

trebuie localizată oferta turistică?

Administraţia turismului – La ce nivel trebuie reprezentată politica turismului în

structurile guvernamentale?

Gradul de implicare a guvernului – Ce volum al resurselor publice trebuie alocat

promovarii şi dezvoltării turismului?

Impactul turismului – Ce categorii de efecte sunt generate de turism la nivelul

societăţii, culturii, mediului?

Rolul politicii turistice macroeconomice este să corecteze aspectele negative şi să

stimuleze rezultatele pozitive ale dezvoltării turismului. În acest scop, statul dispune de o serie

de pârghii şi mijloace de acţiune pentru a influenţa în mod eficient cursul vieţii economice.

Acest rol poate fi îndeplinit prin instrumente, pârghii economice şi instrumente de

coordonare, gestionare, monitorizare şi promovare (cel mai eficient este planul turistic,rezultat al strategiei de planning turistic).

Instrumentele de politică turistică sunt cele uzuale aplicate în politica de creştere

economică la nivel naţional, la care se adaugă strategia de dezvoltare regională, planificarea

sectorială şi instrumentele specifice sectorului turistic.

Politica de creştere economică este pusă în practică prin intermediul a numeroase

pârghii (instrumente) care pot sau nu favoriza dezvoltarea activităţilor turistice: instrumente

financiare şi fiscale, intrumente monetare şi instrumente sociale38

.



65

Instrumentele financiare şi fiscale se refer ă la politicile de credit, rata dobânzilor şi la

impunerile fiscale. O diminuare a fiscalităţii, combinată cu o scădere a dobânzilor favorizează

turismul deoarece creează un mediu favorabil investiţiilor autohtone şi str ăine în turism.

Politica bugetar ă şi monetar ă se regăseşte în evoluţia preţurilor interne şi a ratei de

schimb valutar. Adoptarea unei politici de schimb valutar favorabil (devalorizarea) poate

stimula exportul de turism.

Instrumentele de politică socială generală pot influenţa direct dezvoltarea turismului.

Astfel, reglementarile privind durata timpului de muncă, durata vacanţelor, reglementările

privind formarea profesională, obligaţiile patronatelor privind protecţia socială pot determina

la nivelul turismului creşterea disponibilităţilor de timp liber care ar putea fi folosite pentru

consum turistic şi atragerea in activitatea turistica a for ţei de muncă specializate.

Prezentaţi o situaţie concretă în care durata timpului de muncă şi durata vacanţelor

influenţează dezvoltarea turismului românesc.

Instrumentele de politică economică specifice sectorului turistic au ca scop favorizarea

dezvoltării turismului şi corectarea disfuncţionalităţilor care pot apărea. Finanţarea de către

bugetul de stat a activităţii din subramurile turistice are ca scop stimularea dezvoltării

anumitor regiuni sau a unor componente din oferta turistică. Aceluiaşi scop serveşte şi

politica de credite cu dobanzi mici acordate sau garantate de stat pentru IMM-uri precum şi

finanţarea investiţiilor în infrastructura de transport, în extinderea structurilor de cazare sau în

proiectele care vizează conservarea sau recuperarea unor resurse turistice

Măsurile de natur ă fiscală au drept scop stimularea firmelor turistice prin exoner ările,

reducerile sau amânările de plată a impozitelor şi prin cresterea veniturilor bugetare prin

impozitarea diferenţiată a activităţii turistice şi a turiştilor.

Întrucât cheltuielile turistice sunt mai dificil de taxat şi perceperea unor taxe fiscale

pentru consumul rezidenţilor ar fi nepopular ă, guvernele optează pentru taxarea la nivelul

firmelor prestatoare de servicii turistice, care sunt beneficiare directe ale cheltuielilor turiştilor

autohtoni şi str ăini. Unităţile hoteliere sunt principalii beneficiari ai cheltuielilor turistice iar

taxele hoteliere sunt uşor de monitorizat. Modalitatea de percepere a acestei taxe şi cuantumul

ei difer ă de la o ţar ă la alta.

Exemple

In Jamaica este o sumă fixă platită de proprietarul unui hotel pentru fiecare



66

înnoptare turistică iar in Kenya ea reprezintă 10-15% din pretul camerei şi a

micului dejun.

O altă categorie de taxe turistice pot fi aplicate asupra transporturilor (aeriene, dar si

rutiere cu mijloace de transport de mare capacitate). O a treia categorie o reprezintă taxele

cvasituristice (bilete de intrare la spectacole, obiective turistice, competitii). Trebuie

menţionate de asemenea şi instrumentele de reglementare fiscală a exporturilor interne, adică

a acelor mărfuri vândute turiştilor în ţara ofertantă de turism.

Să ne reamintim...

Obiectivele specifice turismului pot fi de natur ă extraeconomică sau de natur ă

economică.

Instrumentele de politică turistică sunt cele uzuale aplicate în politica de creştere

economică la nivel naţional, la care se adaugă strategia de dezvoltare regionala,

planificarea sectorială şi instrumentele specifice sectorului turistic.

Politica de creştere economică este pusă în practică prin intermediul a numeroase

parghii (instrumente) care pot sau nu favoriza dezvoltarea activitatilor turistice:

intrumente financiare şi fiscale, intrumente monetare şi instrumente sociale.

U4.5. Planul turistic

Planul turistic este un instrument modern folosit pentru punerea în practică a

obiectivelor din politica turistică. Procesul de elaborare a planului - planning-ul - cuprinde o

serie de etape care permit dezvoltarea turismului pe baza unor informaţii ce ofer ă o

perspectivă de ansamblu asupra direcţiilor de dezvoltare durabila a industriei turistice şi

soluţii pentru diminuarea efectelor nedorite.

Planning-ul este un proces bazat pe cercetarea şi evaluarea potentialului unei ţări,

zone, regiuni în care s-ar putea dezvolta turismul astfel încât sa fie maximizat efectul

valorificării resurselor turistice asupra bunăstarii sociale. Se poate realiza prin integrarea unui

grup organizat de strategii turistice destinate creşterii efectelor utile obţinute în cadrul

turismului asupra economiei, mediului şi societăţii.

Modelele de planificare turistică pot fi aplicate la scar ă locală pentru: dezvoltarea unei

statiuni turistice montane, amenajarea unei staţiuni de litoral, eliminarea decalajelor în

dezvoltarea economica inter-regională prin specializarea în turism a zonelor r ămase în urmă etc.



67

La scar ă regională, planificarea turistică implică un volum mai mare de lucr ări, efortul

financiar este mai mare şi vizează acoperirea investitiilor pentru construirea unor obiective

dispersate. La nivel naţional planificarea turistică se concretizează în elaborarea unor studii

directive al căror obiectiv decurge din opţiunea de specializare turistică în cadrul programelor

de dezvoltare economică a ţării. La scar ă internaţională, planificarea turistică are ca obiect

dezvoltarea unor regiuni sau zone geografice care se extind peste frontierele uneia sau mai

multor ţări şi rezolvarea unor probleme (de exemplu ecologice), care interesează mai multe

ţări.

Exemple

Plan Neige – concentrat pe zona Muntilor Alpi;

Bazinul Mării Baltice – alatura Finlanda, Suedia, Norvegia, Danemarca şi

Germania într-un plan de dezvoltare a turismului şi protecţia mediului;

Aegean Sea (Grecia şi Turcia) – pentru dezvoltarea turismului în bazinul

Mării Egee;

Blue Plan – grupează ţările mediteraneene în vederea dezvoltării turistice

durabile a litoralului Mării Mediteraneene.

Perioada de previziune pentru care se construieşte planul împarte modelele de

planificare în trei categorii39:

Planificare pe termen scurt (operaţională), care cuprinde un program de

investiţii, durata planului fiind fixată în funcţie de ciclul de proiectare şi punere în aplicare

a investiţiilor.

Planificare pe termen mediu (tactică), care acoper ă perioade de 3-6 ani,

incluzând şi programul de investiţii ca pe o componentă a planului naţional sau regional

de dezvoltare. Perioadele cele mai des utilizate sunt de 5 ani, existând tendinţa de

sincronizare a diferitelor ţări pentru acelaşi interval de planificare. Planificare pe termen lung (strategică), care acoper ă perioade de 10-25 ani

oferind o strategie de pregatire şi aplicare a mai multor planuri succesive, pe termen

mediu. Se caracterizează printr-un grad mare de complexitate, relevând toate implicaţiile

de ordin economic, social, ecologic, cultural, generate de dezvoltarea turismului în zonele

respective.

În stabilirea unei strategii de planificare turistică, un aspect important care face parte

integrantă din decizia de planificare îl constituie selecţionarea şi stabilirea metodelor şi



68

procedeelor de planificare. Acestea reprezintă un instrumentar ştiinţific riguros care trebuie

adaptat la obiectul şi scopul acţiunii de planificare.

Mediul politic, economic şi social din fiecare ţar ă, creşterea interdependenţei dintre

ţări, precum şi a implicaţiilor conjuncturii mondiale îşi pun amprenta asupra anvergurii şi

structurii planurilor turistice naţionale.

Să ne reamintim...

Planul turistic este un instrument modern folosit pentru punerea în practică a

obiectivelor din politica turistică. Procesul de elaborare a planului – planning-ul-

cuprinde o serie de etape care permit dezvoltarea turismului pe baza unor informaţii

ce ofera o perspectivă de ansamblu asupra directiilor de dezvoltare durabila a

industriei turistice si solutii pentru diminuarea efectelor nedorite.

Planificarea poate fi: operaţională, tactică şi strategică.

U4.6. Strategii turistice tip “cluster”

Termenul de cluster a fost introdus în literatura de specialitate de Michael Porter 40 şi

definit ca un grup de proximitate geografică format din companii şi instituţii asociate, dintr-un

anumit domeniu. Într-un cluster, participanţii – firme dintr-un anumit domeniu, furnizori,

parteneri din alte domenii, precum şi institutiile asociate: organizatii guvernamentale,

universităţi, ONG – concurează pe aceeasi piaţă dar şi cooperează în acelaşi domeniu de

activitate. Funcţia unui cluster este de a crea posibilitatea unui dialog şi a unui parteneriat

între actorii locali şi regionali dintr-un anumit domeniu. Sectorul privat trebuie să lanseze şi să

coordoneze o initiaţivă de tip cluster dar totodată trebuie implicate comunităţile locale.

Funcţionarea unei initiative de tip cluster durează, deci rezultatele nu trebuie aşteptate pe

termen scurt.

În ţările cu o economie mai putin dezvoltată şi diversificată o parte din veniturile

provenite din turism se “scurg” în afara ţării (leakages)41:

Sub forma plăţii dobânzilor pentru datoriile contractate în scopul modernizării

industriei turistice;

Sub forma cheltuielilor pentru importul de mărfuri şi servicii destinate consumului

turistic;

Comisioanelor platite în exterior pentru comercializarea ofertei turistice pe piaţa

externă.Strategiile cunoscute şi adoptate până în prezent se împart în două categorii:



69

Strategii reactive, care se concentrează asupra celor mai importante canale de scurgere

a veniturilor, fiind adoptate şi aplicate dupa inventarierea şi evaluarea pierderilor de

valoare;

Strategii de tip proactiv, care vizează dezvoltarea şi diversificarea industriei şi

cumularea eforturilor la nivelul tuturor sectoarelor economice şi mai ales a tuturor

regiunilor ţării.

Strategiile de tip proactiv pot fi42: strategii cu caracter defensiv, de exemplu

concentrându-se asupra substituirii importurilor şi strategii cu caracter ofensiv, care urmăresc

crearea unui mediu regional dinamic şi coerent, în care agenţii economici din sectorul public

şi privat să producă şi să-şi furnizeze reciproc bunuri si servicii.

Exemple de strategii de tip proactiv

Strategia prezentată în SUA în cadrul “US Department of Commerce and

Economic Development Administration” .

Are ca obiectiv dezvoltarea economică de ansamblu prin intermediul

dezvoltării regionale.

Tratează problematica dezvoltării turismului prin prisma maximizarii

efectelor sale pozitive asupra cresterii economice regionale, şi pe baza

acesteia, asupra dezvoltării generale.

Practica ne demonstrează că portofoliul industrial regional funcţionează pe baza unei

reţele de relaţii “grupate” de tip cluster. “Cluster-Based Economic Strategy” accentuează

caracterul “grupat” al activităţilor economice şi al relaţiilor inter şi intra industriale din

interiorul unei regiuni. Autorii strategiei consider ă că nivelul dezvoltării regionale se poate

calcula ca sumă a performanţelor înregistrate pe fiecare palier al relaţiilor economice dintre

ramurile şi activitatile ce creează venituri şi locuri de muncă în interiorul unei regiuni.Principalele atribute ale unui cluster sunt43: dimensiunea, specializarea, dinamica,

profunzimea, extinderea şi vitalitatea.

Dimensiunea se refer ă la numărul locurilor de muncă, for ţa de muncă utilizată şi

veniturile din ramurile industriale incluse în cluster sunt determinante pentru contribuţia

acestora la PIB.

Specializarea se refer ă la măsura în care ocuparea for ţei de muncă în ramurile

industriale din regiune depăşeşte media naţională sau internaţională.



70

Dinamica reprezintă ritmul anual de creştere a ocuparii for ţei de muncă şi a veniturilor

din grupările care formează clusterul regional, comparativ cu ritmul mediu anual de creştere

pe plan naţional şi internaţonal.

Profunzimea reprezintă ponderea valorii finale a mărfurilor şi serviciilor exportate de

regiunea respectivă din producţia proprie. Acesta este unul dintre atributele cele mai

importante deoarece se reflectă şi în marimea efectului multiplicator al veniturilor realizate în

interiorul regiunii.

Extinderea se refer ă la diversitatea activităţilor şi numărul grupărilor de relatii şi

segmente ale ramurilor implicate. Cu cât acestea sunt mai numeroase, clusterul regional va fi

mai rezistent.

O reţea dinamică sau vitală este cea care depăşeşte perioadele de criză sau impas

economic şi manifestă un grad inalt de autonomie. Raportul numeric între firmele noi (0-5

ani) şi firmele vechi (6-10 ani) din activităţile economice reprezintă un reper privind

vitalitatea economică regională.

Aplicarea strategiei de tip cluster în turism are o serie de particularităţi:

Portofoliul industriei turistice, caracterizată printr-un pronuntat caracter de tip cluster,

grupează un număr însemnat de ramuri industriale.

Prin legatura cu particularităţile regionale ale teritoriului valorificat (naturale,

culturale, economice), industria turismului are un caracter regional.

Deschiderea pietelor turistice pentru investiţiile şi serviciile internaţionale este însoţită

de pierderi substanţiale de venit (leakeges).

Exemple

De exemplu scurgerile din veniturile înregistrate de turism şi raportate de ţările

cele mai slab dezvoltate din Africa reprezintă 85%, în Caraibe 80%, în Tailanda

75% şi în India 40%.

Includerea turismului printre ramurile de dezvoltare prioritar ă în ţarile cu economie încurs de dezvoltare reprezintă una dintre căile de creştere economică, deşi deschiderea pieţelor

respective pentru investiţiile şi serviciile internaţionale este însoţită de pierderi substanţiale de

venit (leakages) la fiecare dintre verigile creatoare de valoare din industria turistică.



71

Figura 7 Structura reticular ă a industriei turistice

Sursa: Cristureanu, C., Strategii şi tranzacţii în turismul internaţional, Editura Beck, Bucureşti, 2006, pag. 236

Exemplificaţi structura reticular ă a industriei turistice pentru un judeţ din România.

Pierderile din veniturile regionale realizate în turism se refer ă la suma retrasă dincheltuielile turiştilor pentru plata impozitelor, profiturilor repatriate, salariile plătite în

exteriorul regiunii precum şi pentru importurile de bunuri si servicii. O modalitate indirectă de

a măsura amploarea acestor pierderi de valoare, în dinamică, este prin raportarea variaţiei

veniturilor din turism, într-o perioadă dată, la variatia sosirilor de turişti în aceeaşi perioadă.

Scurgerile externe pot proveni din: investiţii de capital (repartizarea profiturilor),

credite (rambursarea creditelor şi plata dobânzilor) sau plata unor servicii prestate de

furnizorii str ăini de servicii de rezervare, de comercializare, de transport.



72

Scurgerile interne pot fi diminuate prin dirijarea ofertei turistice spre acele segmente

ale cererii care nu necesită importuri suplimentare.

Exemple

Nivelul mediu al pierderilor interne din veniturile turistice se situează între 40 şi

50% pentru ţările slab dezvoltate şi 10-20% pentru ţările avansate.

Scurgerile invizibile se realizează prin: evaziune fiscală, schimburi valutare

neoficiale, investiţii şi depozite off-shore dar şi prin deteriorarea resurselor naturale rare, a

potenţialului cultural şi a patrimoniului istoric, având ca efect pe plan regional alterarea

calităţii de destinaţie turistică, dar şi a calităţii vieţii localnicilor.

Reducerea scurgerilor de venit la diferite niveluri ale industriei turistice este unul dintre

pilonii pe care se sprijină strategia dezvoltării turistice aplicată asupra întregului sistem de tip

cluster al relaţiilor economice din interiorul unei regiuni. Clusterele turistice includ, alături de

subramurile industriei turistice şi alte ramuri situate în afara sectorului – verigi externe – dar

participante la procesul valorificării resurselor turistice.Cel de-al doilea pilon al strategiei este

constituit de maximizarea valorii nou create la nivelul fiecărei verigi incluse în cluster.

Prin strategia de dezvoltare turistică regională se urmăreşte concentrarea atenţiei spre

activităţile care produc cele mai ample pierderi de venit, cum ar fi: distribuţia, publicitatea

produselor turistice, serviciile informaţionale, serviciile de transport extern, finanţarea şi

proiectarea construcţiilor hoteliere şi de agrement, serviciile media, etc. A fost elaborat şi un

indicator care să măsoare nivelul optim al pierderilor de venit, în condiţiile menţinerii

constante a calităţii serviciilor turistice şi a valorii nou create. Indicatorul determină nivelul

până la care pot fi reduse scurgerile (pierderile din veniturile rezultate din consumul turistic)

dincolo de care se produce scăderea încasărilor turistice pe fondul scăderii calităţii ofertei

turistice.

Într-un cluster turistic calitatea experienţei vizitatorilor nu depinde doar deatractivitatea resurselor primare ci şi de calitatea şi eficienţa serviciilor oferite de hoteluri,

restaurante, magazine, transportatori. Deoarece membrii clusterului sunt interdependenţi

performanţa unuia dintre ei poate aduce succesul şi celorlalţi. Majoritatea clusterelor din

domeniul turismului au strânse legături cu alte domenii complementare cum ar fi:

producţia de echipament sportiv,

design,

industria alimentar ă, vinificaţie, etc.



73

Un asemenea sistem de relaţii între firmele din domeniul turistic şi alţi acţionari din

afara sectorului este necesar în vederea satisfacerii cererilor turiştilor.

Exemple

Aplicarea strategiei de tip cluster în destinaţii ecoturistice a fost realizată de

Agenţia Americană pentru Dezvoltare Internaţională (USAID) care a finanţat un

proiect în Sri Lanka numit Iniţiativa pentru Competitivitate (The Competitiveness

Initiative). Această iniţiativă promova Sri Lanka ca şi o destinaţie ecoturistică şi a

încurajat realizarea unui cluster în domeniul turismului în scopul realizării unei

strategii coerente pentru creşterea competitivităţii industriei turistice locale.

Principalele activităţi desf ăşurate în cadrul acestui proiect au fost: Iniţiativa

realizării unui model de pensiune ecoturistică (eco-lodge) şi programul Hotelier

pentru utilizarea eficientă a energiei.

Prima iniţiativă avea ca scop stabilirea unui model de bune practici pentru

practicarea ecoturismului şi elaborarea unor standarde pentru pensiunile

ecoturistice.

Clusterul realizat avea ca scop repoziţionarea turismului de pe segmentele cu

venituri mici interesate de turismul litoral spre nişe de piaţă cu venituri mai mari

şi mai sensibile cu privire la dezvoltarea durabilă interesate de turism de aventur ă

şi ecoturism.

Pentru a atinge obiectivele stabilite în program s-a realizat:

o reţea naţională de poteci pentru practicarea ciclismului, promovând Sri

Lanka ca o destinaţie pentru turismul de aventur ă,

s-a stabilit un model de pensiune ecoturistică pentru a promova

ecoturismul,

s-au creat facilităţi educaţionale pentru pregătirea resurselor umane dindomeniul turismului.

Să ne reamintim...

Funcţia unui cluster este de a crea posibilitatea unui dialog şi a unui parteneriat între

actorii locali şi regionali dintr-un anumit domeniu.

Principalele atribute ale unui cluster sunt44: dimensiunea, specializarea, dinamica,

profunzimea, extinderea şi vitalitatea.



74

Pierderile din veniturile regionale realizate în turism se refer ă la suma retrasă din

cheltuielile turistilor pentru plata impozitelor, profiturilor repatriate, salariile platite

in exteriorul regiunii precum şi pentru importurile de bunuri şi servicii.

U4.7. Rezumat

Rolul statului se concretizează în: stimularea dezvoltării turismului, coordonarea,

controlul şi supravegherea activitatii firmelor specializate, producerea de servicii sau

vacante turistice şi promovarea turistică.

Obiectivele specifice turismului pot fi de natur ă extraeconomică sau de natur ă

economică. Instrumentele de politică turistică sunt cele uzuale aplicate în politica de

creştere economică la nivel naţional, la care se adaugă strategia de dezvoltare

regionala, planificarea sectoriala şi instrumentele specifice sectorului turistic.

Planul turistic este un instrument modern folosit pentru aplicarea in practica a

obiectivelor din politica turistica. Procesul de elaborare a planului – planning-ul-

cuprinde o serie de etape care permit dezvoltarea turismului pe baza unor informatii

ce ofera o perspectiva de ansamblu asupra directiilor de dezvoltare durabila a

industriei turistice si solutii pentru diminuarea efectelor nedorite. Planificarea poate

fi: operaţională, tactică şi strategică.

Funcţia unui cluster este de a crea posibilitatea unui dialog şi a unui parteneriat între

actorii locali şi regionali dintr-un anumit domeniu. Principalele atribute ale unui

cluster sunt: dimensiunea, specializarea, dinamica, profunzimea, extinderea şi

vitalitatea.

Pierderile din veniturile regionale realizate în turism se refer ă la suma retrasă din

cheltuielile turiştilor pentru plata impozitelor, profiturilor repatriate, salariile plătite

în exteriorul regiunii precum şi pentru importurile de bunuri şi servicii.


1. Prezentaţi funcţiile statului în dezvoltarea turismului.

2. Identificaţi şi exemplificaţi instrumentele care influenţează dezvoltarea

activităţii turistice.

3. Prezentaţi tipurile de planificare turistică în funcţie de perioada de

previziune.

4.

Definiţi şi caracterizaţi un cluster turistic.



75

5. Caracterizaţi strategiile de tip proactiv.

6. Identificaţi caracteristicile unui cluster.

Prezentaţi categoriile de pierderi/scurgeri din veniturile regionale realizate in

turism.

Temă de control

Prezentaţi un studiu de caz internaţional în care să surprindeţi caraceristicile unui

cluster din domeniul turismului.



76

Unitatea de învăţare U5. Măsurarea impactului economic al turismului

internaţional

Cuprins

U5.1. Introducere ............................................................................................................76

U5.2. Obiectivele unităţii de învăţare .............................................................................76

U5.3. Multiplicatorul turistic . ........................................................................................78

U5.4. Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA) ...............................79

U5.5. Alte instrumente pentru măsurarea impactului economic al turismului .............. 83

U5.6. Rezumat. ...............................................................................................................85

U5.7. Test de evaluare a cunoştinţelor ...........................................................................86

U5.1. Introducere

Privit prin prisma conţinutului său şi în corelaţie cu ansamblul economiei

naţionale, turismul acţionează ca un factor stimulator al sistemului economic

global. Desf ăşurarea călătoriei turistice presupune o cerere, respectiv un consum

de bunuri şi servicii specifice, ceea ce antrenează o creştere în sfera producţiei

acestora. Cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează şi

prin stimularea ramurilor participante la construirea şi echiparea spaţiilor de cazare

şi alimentaţie, modernizarea reţelei de drumuri, realizarea de mijloace de transport,

de instalaţii de agrement45.


Această unitate de învăţare îşi propune prezentarea modalităţilor de măsurare a

impactului economic al turismului internaţional. La sfâr şitul acestei unităţi de

învăţare studenţii vor fi capabili să: cunoască principalele instrumente utilizate pentru măsurarea impactului

economic al turismului internaţional;

înţeleagă semnificaţia şi tipologia multiplicatorului turistic;

cunoască indicatorii cuantificaţi în Contul Satelit al Industriei Turismului şi

Călătoriilor;

identifice alte instrumente pentru măsurarea impactului economic al turismului,

precum metoda input-output, metoda barometruluişi metoda Jurnalului de

Călătorie.



77

Durata medie de parcurgere a celei de-a doua unităţi de învăţare este de 6

ore.

Prin dezvoltarea turismului se obţine aşadar un semnificativ spor de producţie. Aportulturismului la PIB difer ă sensibil între statele lumii în funcţie de nivelul acestuia şi de

dezvoltarea şi structura economiei tărilor respective.

Exemple

Aportul turismului la PIB în insulele Maldive este de 84%, în Spania 10.7%, în

Franţa 7.3 %, în Elveţia 7.7%, în SUA 5.3%.

Turismul are totodată şi un important efect de antrenare, de stimulare a producţiei în

alte domenii, rezultat al caracterului său de ramur ă de interferenţă şi sinteză.

Exemple

În Marea Britanie turismul determină 42% din activitatea din hoteluri şi

restaurante, 25% din serviciile culturale şi recreative, 23 % din transporturi.

În conexiune cu dezvoltarea şi modernizarea economiei unei ţări turismul se manifestă

şi ca un mijloc de diversificare a structurii acesteia. Astfel, nevoia de adaptare la cerin ţele

turişţilor favorizează apariţia unor ramuri (activităţi) specifice: industria agrementului,

transportul pe cablu, agenţiile de voiaj, producţia de artizanat etc.

Turismul reprezintă şi o cale de valorificare superioar ă a tuturor categoriilor de resurse

şi în mod deosebit a celor naturale (frumuseţea peisajului, calităţile curative ale apelor

minerale sau termale, vestigii istorice, artă popular ă etc.).

Turismul este privit de specialişti şi ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor

interregionale, fiind o soluţie pentru a asigura prosperitatea zonelor defavorizate şi un remediu

pentru localităţile dezindustrializate. De asemenea, în turismul internaţional încasările

valutare contribuie la atenuarea deficitului balanţei de plăţi, la consolidarea monedei naţionale

şi a liberei convertibilităţi.

Principalele instrumente utilizate pentru măsurarea impactului economic al turismului

internaţional sunt:

1. Multiplicatorul turistic

2. Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA)

3.

Balanţa legăturilor între ramuri



78

4. Barometrul

5. Metoda Jurnalului de Calatorie.

U5.3. Multiplicatorul turistic

Multiplicatorul turistic măsoar ă impactul socio-economic al unor venituri suplimentare

care provin din exportul de turism. În cazul turismului internaţional, venitul suplimentar este

consecinţa următoarelor categorii de cheltuieli:

1. Cheltuieli turistice directe pe care le fac turiştii pentru achiziţionarea de bunuri şi

servicii în hoteluri, restaurante, magazine, precum şi exporturile interne şi investiţiile

str ăine efectuate în industria turistică.

2. Cheltuieli turistice indirecte, corespunzând unor tranzacţii succesive între firme,

provocate de cheltuielile turistice directe (achiziţiile hotelierilor de la furnizori locali,

achizitiile furnizorilor de la firmele en-gros).

3. Cheltuielile turistice induse au ca sursă creşterea veniturilor populaţiei antrenate în

activitatea turistică şi cheltuirea acestor venituri suplimentare pentru achiziţionarea de

bunuri şi servicii.

În mod curent, în turismul internaţional sunt utilizate patru categorii de multiplicator:

Multiplicatorul vânzărilor, care măsoar ă cifra de afaceri directă, indirectă şi indusă,

provocată de o cheltuială turistică suplimentar ă.

Multiplicatorul producţiei, care măsoar ă creşterea producţiei şi ia în calcul

modificările care intervin la nivelul stocurilor, cum ar fi creşterea lor în hoteluri,

restaurante şi magazii, ca urmare a dezvoltării activităţii comerciale.

Multiplicatorul încasărilor sau al veniturilor generate de o încasare turistică

suplimentar ă şi poate fi exprimat sub formă procentuală, atunci când reprezintă

încasările directe şi indirecte generate de o unitate monetar ă încasată direct. Acesta poate fi exprimat şi prin metoda obişnuită care măsoar ă încasările totale directe şi

indirecte generate de cererea finală.

Multiplicatorul angajărilor, care indică impactul creşterii activităţii economice asupra

ocupării for ţei de muncă. Acest tip de multiplicator poate fi exprimat în două

modalităţi: sub forma creşterii numarului de locuri de muncă directe şi indirecte, ca

urmare a consumului de turism şi sub forma volumului de angajare a for ţei de muncă

generat de activitatea turistică pentru fiecare unitate monetar ă din încasările turistice.



79

Utilizarea multiplicatorului permite analiza efectelor economice generate de creşterea

cheltuielilor turistice şi influenţa lor asupra altor sectoare economice. Valorile

multiplicatorului depind de particularităţile fiecărei oferte turistice şi de caracteristicile

economiilor locale. Structura economică a unei zone va fi factorul esential care va determina

dimensiunea multiplicatorului. Cu cât gama activitatilor economice este mai largă, cu atât va

fi mai intens şi schimbul între aceste activităţi, şi în consecinţă, va creşte valoarea

multiplicatorului. Cu cât importurile sunt mai mari, adica tranzacţiile au loc în afara

teritoriului naţional, cu atât valoarea multiplicatorului va fi mai mică.

Să ne reamintim...

Multiplicatorul turistic măsoar ă impactul socio-economic al unor venituri

suplimentare care provin din exportul de turism.

Cu cât gama activităţilor economice este mai largă, cu atât va fi mai intens şi

schimbul între aceste activităţi, şi în consecinţă, va creşte valoarea multiplicatorului.

Cu cât importurile sunt mai mari, adică tranzacţiile au loc în afara teritoriului

naţional, cu atât valoarea multiplicatorului va fi mai mică.

U5.4. Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA)

Turismul şi Călătoriile reprezintă o ramur ă industrială care ofer ă o sumă de produse (de

consum şi de investiţie), precum şi servicii pe care le preia din alte ramuri cu activitate

economică legată direct sau indirect de turism. Prin intermediul acestor ramuri, dar şi în mod

direct, activitatea din turism se reflectă atât în PIB, cât şi pe plan social prin crearea de locuri

de muncă.

Turismul este o piaţă de desfacere pentru oferta majorităţii ramurilor creatoare de bunuri

şi servicii, cât şi pentru oferta de muncă din societate. Industria turismului este, în acelaşi timp

sursă de venituri la bugetul de stat prin impozitele pe care le plătesc întreprinzătorii şi

consumatorii de servicii turistice şi sursă de încasări obţinute din comercializarea ofertei

turistice şi din exportul intern către rezidenţii în strainătate.

Eurostat (1995) şi UNWTO (2000) au propus un instrument statistic de cuantificare a

efectelor economice şi sociale generate de turism: TSA. Contul Satelit al Industriei

Turismului şi Călătoriilor (TSA) este construit ca o balanţă în care sunt reprezentate atât

cheltuielile cât şi veniturile, efortul şi efectul economic şi social la nivelul întregii societăţi.

Acesta ofer ă cea mai completă şi sintetică imagine a efectelor economice şi sociale induse de



80

turism pe plan naţional, regional şi mondial. Această evidenţă se poate realiza pentru o ţar ă,

pe plan regional sau mondial.

Indicatorii cuantificaţi în Contul Satelit sunt:

Cheltuielile pentru T&T: cheltuielile personale efectuate de rezidenţi pentru

achiziţionarea de bunuri şi servicii inainte, pe parcursul şi după desf ăşurarea unei

călătorii şi în legătur ă cu aceasta.

Cheltuielile pentru T&T de afaceri: cheltuielile efectuate de firmele private şi

organismele publice pentru consumul personal în călătoriile de afaceri.

Cheltuielile publice T&T: cheltuielile f ăcute de agenţii, institutii, departamente de stat

(muzee, alte insituţii culturale) pentru promovare, administraţie, sănătate, protecţie, în

beneficiul vizitatorilor şi firmelor de turism.

Investiţii publice şi private în T&T: investitii de capital care sunt cheltuieli publice,

private şi mixte pentru facilităţi, construcţii, bunuri de echipament, infrastructura

turistică.

Veniturile realizate din exportul de turism: contravaloarea consumului turistic efectuat

de vizitatorii rezidenţi str ăini pe teritoriul ţării primitoare.

Alte venituri din export T&T: alte exporturi sunt formate din bunuri şi servicii care

sunt achiziţionate de vizitatorii str ăini sau sunt exportate pentru a fi utilizate în

industria turistică din alte ţări.

Cererea T&T: cuantifică producţia ramurilor antrenate în formarea ofertei din

industria T&T.

PIB din industria T&T: valoarea producţiei în activitaţile care produc bunuri şi servicii

destinate T&T şi oferite atât direct cât şi indirect consumului turistic.

PIB din T&T şi ramurile dependente: valoarea producţiei in activităţile care produc

bunuri şi servicii destinate T&T şi oferite atât direct cât şi indirect consumului turistic.

Locuri de muncă în industria T&T: numărul de persoane angajate direct în industriaturistică.

Locuri de muncă în activităţile economice care produc pentru T&T : numărul de

persoane angajate în ramurile care furnizează bunuri şi servicii sectorului turistic.

Inputul industriei T&T va fi egal cu acea parte a outputului unor ramuri furnizoare (direct

si indirect) ale sectorului turistic. Sectorul T&T devine, astfel, o piaţă de desfacere a

serviciilor şi bunurilor produse în celelalte sectoare economice.

Contul Satelit în Turism se bazează pe conceptul de “cerere colaterală” al activităţiieconomice, din cauză că industria nu produce sau nu furnizează produse sau servicii omogene



81

la fel ca industriile tradiţionale (agricultur ă, electronică, metalurgică, etc). In schimb, turismul

şi călătoriile este o activitate definită prin însumarea mai multor produse (de lungă durată sau

temporare) şi servicii (transport, cazare, mâncare şi băutur ă, agrement, servicii

guvernamentale, etc) care sunt furnizate vizitatorilor. Există două cereri de bază insumate

(consumul de turism şi călătorii şi cererea totală) şi prin folosirea modelului intrare-ieşire

separat la acestea două însumate, Contul Satelit este capabil să producă două totaluri diferite

şi complementare ale ofertei de turism şi călătorii: industria de turism şi călătorii şi economia

turismului şi călătoriilor.

Turismul şi călătoriile au o capacitate inerentă de diversificare a economiei României,

de stimulare a antreprenoriatului – în special pentru IMM-uri – de catalizare a investi ţiilor, de

creare a unui mare număr de locuri de muncă durabile şi de a ajuta dezvoltarea socială in

comunităţile locale.

În general, atât autorităţile guvernamentale, cât şi sectorul privat sunt deschise

dezvoltării turismului, Dar este nevoie de o mai profundă inţelegere a industriei, cum lucrează

ea şi de ce are nevoie ca să aibă succes. Turismul şi călătoriile ar trebui să fie introduse in

politicile generale pentru for ţă de muncă, comer ţ, investiţii, educaţie, cultur ă şi protecţia

mediului. Pentru a facilita aceasta, ar trebui intreprinsă o campanie de imagine pentru a

asigura că şi factorii publici şi cei privaţi sunt conştienţi de contribuţia industriei şi, în special,

de potenţialul acesteia privind dezvoltarea rurală.

WTTC şi partenerii săi economici şi de cercetare – Oxford Economic Forecasting,

(OEF), din 1999, şi Global Insight (cunoscut anterior ca as DRI•WEFA), din perioada 1990-

1999 – a realizat şi publicat studii despre contribuţia economică a Turismului şi Călătoriilor la

economiile regionale şi naţionale. Începând cu 1990, echipa de cercetare a WTTC a lucrat

pentru a realiza modele practice şi reale globale pentru a ilustra contribuţia economică a

Turismului şi Călătoriilor bazată pe nevoile liderilor sectorului privat, factorilor de decizie din

sectorul public, şi cercetărilor industriei şi pentru interpretarea sistemului de conturi naţionale.În anul 2006 a fost realizat Studiul privind simularea unui Cont Satelit in Turism

pentru România, produsul eforturilor asumate de Autoritatea Naţională pentru Turism în

România, lucrând in cooperare cu Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare în Turism. In

realizarea acestei lucr ări, OEF a urmărit în mare măsur ă metodologia WTTC pentru a realiza

un cont satelit in turism ca un instrument operaţional şi a lucrat indeaproape cu Autoritatea

Naţională pentru Turism şi cu comisia ei de coordonare pentru a analiza sarcinile, modelele şi

rezultatele produse prin acest exerciţiu.



82

Exemple

Aşa cum ilustrează tabelul 10, indicatorii măsuraţi în Contul Satelit al Turismului

şi Călătoriilor din România sunt în creştere în perioada 2001-2004, pentru anii

2005 şi 2006 fiind realizate estimări ale specialiştilor WTTC. Previziunile pentru

anul 2016 sunt optimiste însă nu s-a luat în considerare posibilitatea apariţiei

crizei economice actuale care a scăzut fluxurile turistice internaţionale şi implicit

încasările din turism precum şi cheltuielile guvernamentale în acest domeniu.

Tabelul 10 Contul Satelit al Turismului şi Călătoriilor din România

Sursa: *** WTTC, România- Impactul turismului şi căl ătoriilor asupra locurilor de muncă şi economiei, 2006,

pag. 18

Turismul şi călătoriile au potenţialul de a deveni un sector important de export în

România, de a putea asigura locuri de muncă şi o creştere economică în rândurile populaţiei

rurale. Aceste domenii posedă capacitatea de a diversifica economia României, de a stimula

conceptual şi antreprenorial – în special în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii – de a fi un

catalizator al investiţiilor, de a crea un număr mare de locuri de muncă şi de a stimula

dezvoltarea socială în comunităţile locale.

Cu toate că turismul a fost identificat ca prioritate natională de către guvern, la

mijlocul anilor 90, continuă să se manifeste o lipsă a conştientizării, larg r ăspandită, a valorii

economice a turismului şi a potenţialului acestuia la nivel guvernamental, în special, şi al

populaţiei, în general.



83

Aceste zone ale politicilor au un important impact asupra turismului şi, în mod real,

turismul ar putea fi un catalizator pentru schimbare, din acest punct de vedere. Din aceste

considerente este vital ca turismul să fie integrat în dezvoltarea viitoare a planurilor pentru

integrare. În general, atât autorităţile, cât şi sectorul privat sunt deschise la dezvoltarea

turismului, dar este necesar ă o înţelegere a industriei în profunzime, cum funcţionează ea şi de

ce anume are nevoie pentru a fi un domeniu de succes.

Studiaţi raportul WTTC, privind Impactul turismului şi căl ătoriilor asupra locurilor

de muncă şi economiei din România şi rezumaţi principalele recomandări ale

specialiştilor pentru îmbunătăţirea politicilor din domeniul turismului în ţara noastr ă.

Să ne reamintim...

Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA) este construit ca o

balanţă în care sunt reprezentate atât cheltuielile cât şi veniturile, efortul şi efectul

economic şi social la nivelul întregii societăţi. Acesta ofer ă cea mai completă şi

sintetică imagine a efectelor economice şi sociale induse de turism pe plan naţional,

regional şi mondial.

În anul 2006 a fost realizat Studiul privind simularea unui Cont Satelit in Turism

pentru România, produsul eforturilor asumate de Autoritatea Naţională pentruTurism in România, lucrând în cooperare cu Institutul Naţional de Cercetare şi

Dezvoltare în Turism.

Turismul şi călătoriile au potenţialul de a deveni un sector important de export în

România, de a putea asigura locuri de muncă şi o creştere economică în rândurile

populaţiei rurale.

U5.5. Alte instrumente pentru măsurarea impactului economic al turismului

Specialiştii din Consiliul Mondial al Turismului au propus unele instrumente

ajutătoare în evaluarea detaliată a impactului circulaţiei turistice, punând în evidenţă relaţia

acesteia cu una sau mai multe variabile. Prezentăm din acest grup de metode: Balanţa

legăturilor între ramuri sau analiza Input-Output, Barometrul şi Metoda Jurnalului de

Călătorie.

Metoda input-output se sprijină pe informaţii asupra tranzacţiilor inter-industriale.Fluxurile comerciale între ramurile industriale sunt incluse într-o matrice, în care gruparea



84

ramurilor şi firmelor se face în funcţie de nomenclatorul de produse, pe cât posibil grupând

firme care realizează produse similare în aceeaşi ramur ă industrială. Atunci când o firmă

produce o gamă mai largă de produse se apreciază importanţa fiecărui produs în funcţie de

participarea sa la realizarea cifrei de afaceri a firmei. Produsul care are cea mai mare pondere

este cel care va defini ramura din care face parte firma respectivă. În cazul în care firmele şi

ramurile de activitate produc atât pentru populaţia rezidentă, cât şi pentru vizitatori, se separ ă

cheltuielile vizitatorilor de cele ale rezidenţilor prin includerea în tabelul input-output a două

sectoare: cel al vizitatorilor şi cel al menajelor. În acest fel se poate analiza gradul de

dependenţă al ramurilor producătoare de consumul populaţiei rezidente.

Metoda barometrului se concentrează asupra unei variabile incluse într-un indice

agregat, de exemplu preurile de consum pe baza cărora se construieşte „Barometrul preţurilor

de consum”. Acesta exprimă modificarea preţurilor unui coş de consum de bunuri şi servicii,

tipic pentru o anumită piaţă, pe o perioadă de timp, într-o anumită regiune, ca urmare a

modificării fluxurilor de vizitatori. Barometrele pot fi univariabile sau plurivariabile, în

funcţie de numărul de variabile folosite pentru a construi indicii incluşi în barometru.

Avantajele utilizării metodei barometrului pentru a masura impactul economic direct şi

indirect al activităţii turistice sunt:

Ofer ă posibilitatea selectionării şi grupării diferitelor variabile asociate turismului.

Reprezintă o tehnică ideală pentru masurarea gradului de interacţiune a variabilelor

legate de turism. O dată stabilită importanţa relativă a fiecarei variabile se poate

cuantifica şi aportul la impact.

Indicii pot fi folosiţi pentru anticiparea flcutuatiilor pe termen scurt, cum ar fi de

exemplu cele datorate sezonalităţii.

Barometrele, în calitatea lor de indici, pot fi actualizate şi exprimate în termeni reali,

de exemplu ajustate cu rata inflaţiei.

Metoda Jurnalului de Călătorie constă în colectarea de informaţii din analiza datelorînscrise de turişti în caietele speciale pe care le-au primit la plecarea în călătorie sau la

intrarea în regiunea sau tara vizitată. Pentru a putea fi aplicată această metodă se constituie un

eşantion de turişti, iar informaţiile pe care aceştia sunt solicitaţi să şi le noteze au legatur ă cu

cheltuielile de consum, activităţile desfaşurate, structura consumului turistic, etc. Datorită

frecvenţei ridicate a non-respondentilor este un adjuvant necesar pentru celelalte metode de

calcul mai complexe şi mai sofisticate.



85

Să ne reamintim...

Metoda input-output se sprijină pe informaţii asupra tranzacţiilor inter-industriale.

Fluxurile comerciale între ramurile industriale sunt incluse într-o matrice, in care

gruparea ramurilor şi firmelor se face în funcţie de nomenclatorul de produse, pe cât posibil grupând firme care realizează produse similare în aceeaşi ramur ă industrială.


agregat şi exprimă modificarea preţurilor unui coş de consum de bunuri şi servicii,

tipic pentru o anumită piaţă, pe o perioadă de timp, într-o anumită regiune, ca

urmare a modificării fluxurilor de vizitatori.

Metoda Jurnalului de Călătorie constă în colectarea de informaţii din analiza datelor

inscrise de turişti în caietele speciale pe care le-au primit la plecarea în călătorie sau

la intrarea în regiunea sau ţara vizitată.

U5.6. Rezumat

Principalele instrumente utilizate pentru măsurarea impactului economic al

turismului internaţional sunt: Multiplicatorul turistic, Contul Satelit al Industriei

Turismului şi Călătoriilor (TSA), Balanţa legăturilor între ramuri, Barometrul şi

Metoda Jurnalului de Calatorie.

Multiplicatorul turistic măsoar ă impactul socio-economic al unor venituri

suplimentare care provin din exportul de turism.

Contul Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA) este construit ca o

balanţa în care sunt reprezentate atat cheltuielile cat si veniturile, efortul si efectul

economic şi social la nivelul întregii societăţi. Acesta ofer ă cea mai completă şi

sintetică imagine a efectelor economice şi sociale induse de turism pe plan naţional,

regional şi mondial.

Metoda input-output se sprijină pe informaţii asupra tranzacţiilor inter-industriale.

Fluxurile comerciale între ramurile industriale sunt incluse într-o matrice, în care

gruparea ramurilor şi firmelor se face în funcţie de nomenclatorul de produse, pe cât

posibil grupând firme care realizează produse similare în aceeaşi ramur ă industrială.


agregat şi exprimă modificarea preţurilor unui coş de consum de bunuri şi servicii,

tipic pentru o anumită piaţă, pe o perioadă de timp, într-o anumită regiune, ca

urmare a modificării fluxurilor de vizitatori.



86

Metoda Jurnalului de Călătorie constă în colectarea de informatii din analiza datelor

înscrise de turisti în caietele speciale pe care le-au primit la plecarea in calatorie sau

la intrarea in regiunea sau ţara vizitată.


1. Prezentaţi modalitatea de măsurare a impactului economic al turismului

cu ajutorul multiplicatorului turistic.


cu ajutorul Contului Satelit al Industriei Turismului şi Călătoriilor (TSA).


cu ajutorul Metodei input-output.


cu ajutorul Metodei Barometrului.

Prezentaţi modalitatea de măsurare a impactului economic al turismului cu

ajutorul Metodei Jurnalului de Calatorie.

Temă de control

Într-o lucrare de max. 10 pagini prezentaţi situaţia Contului Satelit al Industriei

Turismului şi Călătoriilor (TSA) dintr-o ţar ă europeană.



87

Bibliografie generală

1. Albu, A.D. (coord.), Cooperarea economică interna ţ ional ă , tehnici, virtu ţ i,

oportunit ăţ i, Editura Expert, Bucureşti, 1998

2. Beech John, Chadwick Simon, The Business of Tourism Management , Pearson

Education, 2006

3. Bran, F., Marin, D., Simon, T., Economia turismului şi mediul înconjur ător , Editura

Economică, Bucureşti, 1998

4. Cook, Roy, Yale Laura, Marqua Joseph, Tourism, The Business of Travel , Editura

Pearson, 2006

5. Cristureanu, C., Strategii şi tranzac ţ ii în turismul interna ţ ional , Editura Beck,

Bucureşti, 2006

6. Draica, C., Turismul interna ţ ional , Editura All Beck, Bucureşti, 2003

7. Dreyfus-Signoles, C., Structures et organizations du tourisme en France, Editura

Breal, Paris, 1992

8. Holloway, J.C., The Business of Tourism, Pitman Publishing, Londra, 1994

9. Istrate, I, Bran, F., Rosu, A., Economia turismului şi mediul înconjur ător , Editura


10.

Kotler, Ph., Bowen, J., Makens J., Marketing for Hospitality and Tourism, Prentice

Hall, 1996

11. Lupu, N., Hotelul – economie şi management , Editura All, Bucureşti, 2003

12. Minciu, R., Economia Turismului, Editura Uranus, Bucureşti, 2004

13. Nistoreanu, P., Economia turismului – teorie şi practică, curs in format digital

Biblioteca ASE, Bucuresti

14. Stănciulescu, G., Managementul opera ţ iunilor de turism, Editura AllBeck, Bucureşti,

200215. Pasqualini, J., Jaquot, B., Tourisme en Europe, Dunod, Paris, 1992

16. Perez-Ducy de Cuello, E., Financial Leakeges from Tourism, Evaluation and Policy

Issues for LCDs, 2001

17. Porter, M.E., The Competitive Advantage of Nations, Free Press, New York, 1990

18. Stănciulescu, G., Managementul turismului durabil în centrele urbane, Editura


19.

Stoian, M., În sprijinul Promovării turismului rural în România, Revista Română deTurism, Anul II (1995), nr. 4, p. 8



88

20. Witt, S.F., Brooke, M.Z., Buckley, P.J., The Management of International Tourism,

Routledge, London, 1995

21. *** European Travel Commission, Tourism Trends for Europe, september 2006

22. *** Master Planul pentru turismul na ţ ional al României 2007 – 2026

23. *** United Nations World Tourism Organization, World Tourism Barometer ,

Volumul 7, nr. 1, Ianuarie, 2009, pag. 1

24. *** World Tourism Organization , UNWTO technical manual: Collection of Tourism

Expenditure Statistics, 1995, pag. 1

25. www.anat.ro, Conferinta ANAT: Reac ţ ia ANAT la impactul crizei financiare si

rapoarte la sfarsit de an, 2009 website-ul Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism

din România (ANAT)

26. www.etc-corporate.org

27. www.mdrl.ro

28. www.turism.gov.ro

29. www.wttc.org

30. www. unwto.org



89

Anexa 1 Contract de comercializare a pachetelor de servicii turistice

SC Montantour SRL B-dul 15 Noiembrie 5, Brasov, Romania, 500096Tel / fax: +4 0268 471082; +4 0722 331549 [email protected] www.montantour.ro

CONTRACTde comercializare a pachetelor de servicii turistice

Nr. 21 din 08.12.2009

Părţile contractanteSocietatea Comercială SC. MONTANTOUR SRL., cu sediul în BRASOV, str. 15 NOIEMBRIE nr.5 cod unic

de înregistrare 14183737 titular ă a Licenţei de turism nr. 2147 , pentru Agenţia de turism SC. MONTANTOURSRL, cu sediul în BRASOV, str.15 NOIEMBRIE nr. 5 reprezentată prin MIHAITA MIHAESCU., în calitate deDIRECTOR, denumită în continuare Agenţia,

Şi Turistul/Reprezentantul turistuluiDomnul ION IONESCU, domiciliat/domiciliată în Brasov str. Cetinii nr. 89 telefon 0751411585,

posesor/posesoare al/a buletinului/căr ţii de identitate seria bv nr. 488935, eliberat/eliberată de Spclep Brasov ladata 6.12.2006.,au convenit la incheierea prezentului contract

I. Obiectul contractului îl constituie vanzarea de catre Agenţie a pachetului de servicii înscris în voucher, bilet de odihnă – tratament, bilet de excursie, anexat la prezentul contract şi eliberarea documentelor de plată.

II Pretul1. Preţul contractului este 844 EURO şi cuprinde costul serviciilor turistice efective inclusiv comisionul

agenţiei.III. Drepturile şi obligaţiile Agenţiei

1. În cazul în care Agenţia este nevoită să modifice una dintre prevederile esenţiale ale contractului, areobligaţia să informeze turistul cu cel puţin 15 zile înainte de data plecării.

2. Poate sa modifice pretul contractului in sensul majorarii sau micsorarii, dupa caz, numai daca modificareaare loc ca urmare a variatiilor costurilor de transport, a redeventelor si a taxelor aferente serviciilor de aterizare,debarcare/imbarcare in porturi si aeroporturi si ale taxelor de turist ori a cursurilor de schimb valutar aferente

pachetului de servicii turistice contractat;3. În cazul în care, după începerea călătoriei turistice, o parte importantă din serviciile turistice prevăzute în

contract nu este realizată sau agenţia de turism organizatoare constată că nu le va putea realiza, Agenţia esteobligată:

a) să ofere turistului alternative corespunzătoare în vederea continuării călătoriei turistice, f ăr ă majorarea preţului, respectiv serviciile turistice oferite să fie de aceeaşi calitate şi cantitate;

b) să restituie turistului sumele ce reprezintă diferenţa dintre serviciile turistice achitate şi cele efectiv prestateîn timpul călătoriei turistice;

c) în cazul în care nu pot fi oferite turistului alternative corespunzătoare sau acesta nu le acceptă din motiveîntemeiate, să asigure f ăr ă costuri suplimentare transportul retur al turistului la locul de plecare ori în alt locagreat de acesta şi, după caz, despăgubirea pentru serviciile neprestate.

4. Agenţia este r ăspunzătoare pentru buna executare a obligaţiilor asumate prin contract, cu excepţiaurmătoarelor cazuri:

a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor asumate prin contract se datorează turistului;

b) când neîndeplinirea obligaţiilor se datorează unor cauze de for ţă major ă, sau unor imprejurari pe care niciagentia de turism, nici prestatorii de servicii nu le puteau prevede sau evita (modificari de orar sau itinerar,intarzieri in traficul mijloacelor de transport etc).

5. Agenţia are obligaţia să furnizeze în scris turistului, în termen de ...... zile înainte de data plecării,următoarele informaţii:

a) orarele, locurile escalelor şi legăturile, precum şi, după caz, locul ce urmează să fie ocupat de turist înfiecare dintre mijloacele de transport incluse în contract;

b) denumirea, sediul/adresa, numerele de telefon şi de fax ale reprezentanţei locale a organizatorului şi/sau adetailistului ori, în lipsa acesteia, un număr de apel de urgenţă care să îi permită contactarea organizatoruluişi/sau a detailistului;

c) pentru călătoriile minorilor neînsoţiţi de părinţi, informaţii care să permită parintilor stabilirea unui contactdirect cu copilul sau cu responsabilul de la locul cazării copilului;

IV Drepturile şi obligaţiile turistului

1. În cazul în care turistul nu poate să participe la călătoria turistică, acesta poate să cesioneze contractul uneiter ţe persoane care îndeplineşte toate condiţiile aplicabile pachetului de servicii turistice contractat, cu obligaţiade a anunţa in scris Agenţia cu cel putin 5 zile inaintea datei de plecare. In acest caz Agentia reziliaza contractul



90

cu turistul care cesioneaza contractul si incheie un alt contract cu noul turist. Pentru calatoriile individuale, incazul in care mijlocul de transport este avionul, transferul poate fi efectuat numai daca exista posibilitateatransferarii locului de zbor. Turistul care cedează pachetul său de servicii, precum şi cesionarul sunt responsabiliîn mod solidar la plata preţului călătoriei şi a eventualelor costuri suplimentare apărute cu ocazia acestei cedări.

2. In cazul sejururilor de odihna si / sau de tratament, turistul are obligatia sa respecte programul de acordarea serviciilor in Romania, respectiv : in statiunile de pe litoral, cazarea se face la ora 18.00 a zilei de intrare si se

termina la ora 12.00 a zilei inscrise pe voucher ori pe biletul de odihna si / sau de tratament ; in statiunile dintara, altele decat cele de pe litoral, cazarea se face incepand cu ora 12.00 a zilei de intrare si se termina cel tarziula ora 12.00 a zilei urmatoare celei inscrise pe bilet.

3. În cazul în care preţurile stabilite în contract sunt majorate cu peste 10%, turistul poate rezilia contractul,având dreptul la rambursarea de către Agenţie a sumelor plătite.

4.1. Turistul este obligat să comunice Agenţiei, în termen de 5 zile calendaristice de la primirea înştiinţării prevăzute la cap. III pct. 1, hotărârea sa de a opta pentru:

a) rezilierea contractului f ăr ă plata penalităţilor; sau b) acceptarea noilor condiţii ale contractului.4.2. În cazul în care turistul reziliază contractul sau Agenţia anulează călătoria turistică înaintea datei de

plecare, turistul are dreptul:a) să accepte la acelaşi preţ un alt pachet de servicii turistice de calitate echivalentă sau superioar ă, propus de

Agenţie;

b) să accepte un pachet de servicii turistice de calitate inferioar ă, propus de Agenţie, cu rambursarea imediată a diferenţei de preţ;c) să i se ramburseze imediat toate sumele achitate în virtutea contractului.4.3. În toate cazurile menţionate turistul are dreptul să solicite Agenţiei şi o despăgubire pentru neîndeplinirea

prevederilor contractului inţial, cu excepţia cazurilor în care:a) anularea s-a f ăcut datorită nerealizării numărului minim de persoane menţionat în contract, iar Agenţia a

informat in scris turistul cu cel putin 15 zile calendaristice premergătoare datei plecării; b) anularea s-a datorat unui caz de for ţă major ă (circumstanţe imprevizibile, independente de voinţa celui care

le invocă şi ale căror consecinţe nu au putut fi evitate în ciuda oricăror eforturi depuse, în aceasta nefiind inclusesuprarezervările, caz in care responsabilitatea revine companiei aeriene);

c) anularea s-a f ăcut din vina turistului.5. Turistul are dreptul să rezilieze în orice moment, în tot sau în parte, contractul, iar în cazul în care rezilierea

îi este imputabilă, este obligat să despăgubească Agenţia pentru prejudiciul creat acesteia, cu excepţia cazurilor

de for ţă major ă definite conform legii.Dacă turistul, solicită schimbarea hotelului, structurii camerelor sau a oricărora dintre servicii, aceastaechivalează cu rezilierea contractului, cu aplicarea penalităţilor legale la momentul respectiv, şi încheierea unuinou contract.

6. Turistul este obligat să achite la recepţia unităţii hoteliere taxa de staţiune, taxa desalubrizare, precum şi alte taxe locale, f ăr ă a putea pretinde despăgubiri sau returnareasumelor de la Agenţie.

7. Turistul este obligat să prezinte la recepţia unităţii hoteliere actele sale de identitate, precum şi documentulde călătorie eliberat (voucher, bilet de odihnă şi/sau de tratament) în vederea acordării serviciilor turistice.

V. Renunţări, penalizări, despăgubiri1. În cazul în care turistul renunţă din vina sa la pachetul de servicii turistice care face obiectul prezentului

contract, el datorează Agenţiei penalizări după cum urmează:

cu 20-15 zile inainte de data intrarii - 50% din valoarea totala a pachetului de servicii- cu 14-08 zile inainte de data intrarii - 70% din valoarea totala a pachetului de servicii- cu 07-01 zile inainte de data intrarii - 100% din valoarea totala a pachetului de servicii

2. Pentru biletele de odihnă şi/sau de tratament cumpărate prin organizaţii sindicale, Agenţia va face restituirinumai în baza cererilor de renunţare contrasemnate şi ştampilate de reprezentantul organizaţiei sindicale.

3. În cazul în care o ambasadă refuză să acorde viza de intrare pentru efectuarea pachetului de servicii,turistului i se vor reţine toate taxele achitate de Agenţie prestatorilor direcţi, precum şi cheltuielile de operare

proprii acesteia.4. În cazul în care turistul care a intrat pe teritoriul statului în care se realizează pachetul de servicii turistice

refuză să se mai întoarcă în România şi autorităţile din ţara respectivă fac cheltuieli de orice natur ă cu acesta,turistul respectiv are obligaţia de a suporta toate aceste cheltuieli.

5. Penalizările echivalente cu preţul contractului se aplică şi în cazul în care turistul nu ajunge la timp laaeroport sau la locul de plecare, dacă nu poate pleca în călătorie pentru că nu are actele în regulă sau dacă este

întors de la graniţă de către poliţia de frontier ă.



91

6. Turistul trebuie să depună în scris cererea de renunţare la pachetul de servicii turistice, cu număr deînregistrare la Agenţia la care a achitat serviciile. În caz contrar cererea de renunţare nu este luată în considerare.

7. Agenţia va acorda despăgubiri în funcţie de gradul de nerespectare a obligaţiilor din contract.VI Reclamaţii

1. În cazul în care turistul este nemulţumit de serviciile turistice primite, acesta are obligaţia de a întocmi osesizare în scris, clar şi explicit cu privire la deficienţele constatate la faţa locului, legate de realizarea pachetului

de servicii turistice contractat, ce se va transmite prompt atât Agen ţiei, cât şi prestatorului de servicii (conduceriihotelului, restaurantului).2. Atât Agenţia, cât şi prestatorul de servicii vor acţiona imediat pentru soluţionarea sesizării. În cazul în care

sesizarea nu este soluţionată sau este soluţionată par ţial, turistul va depune la sediul Agenţiei o reclamaţie înscris, în termen de maximum 5 zile calendaristice de la încheierea călătoriei, Agenţia urmând ca în termen de 10zile calendaristice să comunice turistului despăgubirile care i se cuvin.

VII. Asigurari - Turistul este asigurat pentru rambursarea cheltuielilor de repatriere si / sau a sumelorachitate de turist in cazul insolvabilitatii sau falimentului agentiei de turism la Societatea de asigurareGERROMA din localitatea Bucuresti str. Emil Garleanu nr. 11

Bl A8 ap.49, tel. 021 321 74 28 fax 021 320 20 16.Facultativ, turistul are posibilitatea incheierii unui contract de asigurare, care sa acopere taxele de transfer sau aunui contract de asistenta, care sa acopere taxele de repatriere in caz de accidente, de boala sau deces ori a unuicontract de asigurare pentru bagaje.

VIII Documentele contractului, se constituie ca anexa la acesta si sunt urmatoarele :a) voucherul, biletul de odihna-tratament, biletul de excursie, dupa caz ; b) programul turistic, in cazul actiunilor turistice.XI. Dispoziţii finale

1 Prezentul contract a fost încheiat în două exemplare, câte unul pentru fiecare parte.2.Comercializarea pachetelor de servicii turitice se va face in conformitate cu prevederile prezentului

contract si cu respectarea prevederilor Oordonantei Guvernului 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice aprobata cu modificari si completari prin Legea 631/2001 cu modificarileulterioare.

3. Contractul poate fi prezentat şi sub forma unui catalog, pliant sau alt înscris, dacă turistul este informatdespre aceasta şi daca documentul conţine informaţiile prevăzute de art 10 alin. (2) Ordonanţei Guvernului nr.107/1999 privind comercializarea pachetelor de servicii turistice, aprobată cu modificări şi completări prinLegea nr. 631/2001, cu modificarile ulterioare.

Agentia, Turist,Denumire SC MONTANTOUR SRL Nume:Reprezentant ION POPESCU Prenume:Ştampila………………………….



92

Anexa 2 Contract de prestare de servicii hoteliere

CONTRACT

DE PRESTARI SERVICII, INCHEIAT AZI ………

I. PARTILE:

S.C. SAXONIA SRL cu sediul in Sighisoara str. Piata Cetatii nr. 12, cod unicR1257018, numarul de inregistrare la Registrul Comertului J29/1967/1996, avandcontulRO 45 RNCB 0297 8155 9768 0001 Banca Comerciala Romana Sighisoara tel:+40/265/506.235, fax: 0265-508017, reprezentata prin Dl. SCHUMANN FRANZ incalitate de administrator, si denumita in continuare Prestator, pe de o parte si

………………………………………………………………..…. cu sediulin………………….…………………..……str…..…………………………………….............. cod unic deinregistrare……………………………………….cont…………………………………..….……….…..………………..............................deschis la banca …….………….……….………………………………….tel:….…………….………..…… fax:…..………………..…..reprezentata prin……….……………………………………… in calitate de………………………………………

si denumita in continuare Beneficiar, pe de alta parte.

II. OBIECTUL CONTRACTULUI:

Obiectul prezentului contract il constituie asigurarea de catre prestator a serviciilorturistice de cazare si/sau masa in unitatile hoteliere si de restauratie aflate insubordine, tuturor turistilor sositi in mod organizat prin intermediul beneficiarului, in

baza contractelor incheiate de acesta din urma.Prestatorul va pune la dispozitia beneficiarului, in limita disponibilitatilor si in bazaunei comenzi prealabile, spatii de cazare si/sau masa in unitatea mentionata la aliniatul

precedent pentru toti turistii sositi in mod organizat prin intermediul beneficiarului.Prestatorul va confirma sau infirma serviciile, dupa caz, in termen de 48 ore de la

primirea comenzii si va asigura efectiv serviciile confirmate potrivit solicitariiformulate prin comanda emisa de beneficiar pentru fiecare actiune in parte.Comenzile emise vor contine in mod obligatoriu tara de origine a turistilor, firmaorganizatoare a actiunii, codul fiscal, contul bancar, felul si categoria serviciilorcomandate, numarul de turisti, structura si perioada de sejur.Orice modificare fata de comenzile initiale solicitate prestatorului de catre beneficiarvor fi communicate in scris de catre acesta de indata ce le-a cunoscut, prestatorulconfirmand sau infirmand cele solicitate in timp util.



93

In caz de neprezentare, beneficiarul va achita contravaloarea primei nopti de cazare pentru spatiile solicitate prin comanda si/sau contravaloarea serviciilor de masaaferente zilei respective.

Beneficiarul se obliga sa transmita anularile de grupuri prin notificare scrisa, laurmatoarele termene:- cu minim 30 de zile (inregistrata de prestatator) inainte de data sosirii in cazulanularii unui grup intreg;- cu minim 15 zile (inregistrata de prestator) inainte de data sosirii, pentru anularea de

peste 50% din rezervarea initiala- cu minim 10 zile (inregistrata de prestator) inainte de data sosirii, pentru anularea de

pana la 50% din rezervarea initiala.In cazul netransmiterii anularilor in termenele stipulate mai sus, prestatorul va solicita o

compensare de 75% din valoarea capacitatii de cazare contractata si neocupata.

III. TARIFE

Tarifele la care se va face decontarea intre parti privind serviciile de cazare si/sau masasunt (preturile sunt pe camera si includ TVA):

Perioada: 15 octombrie 2008 – 15 aprilie 2009

Perioada: 16 aprilie 2008– 14 octombrie 2009

* Mic dejunul este inclus in pretul camerelor.* Taxa hoteliera 1% nu este inclusa; se percepe incepand cu a doua noapte de cazare.

AGENTII RECEPTIE

camera single 35 EUR 45 EUR camera dbl in regim de sgl 40 EUR 50 EUR camera dubla 45 EUR 55 EUR pat suplimentar 20 EUR 20 EUR apartament (tripla) 65 EUR 75 EUR dejun sau cina/pax 8 EUR – 12 EUR (in functie de meniul ales)

AGENTII RECEPTIE camera single 50 EUR 60 EUR camera dbl in regim de sgl 55 EUR 65 EUR camera dubla 57 EUR 70 EUR pat suplimentar 20 EUR 20 EUR apartament (tripla) 75 EUR 90 EUR dejun sau cina/pax 8 EUR – 12 EUR (in functie de meniul ales)



94

* Hotelul isi rezerva dreptul de a modifica preturile cu o notificare prealabila in perioada sarbatorilor si a festivalurilor.

IV. DECONTARI

Decontarea serviciilor turistice care fac obiectul prezentului contract se va face in leisau valuta, la nivelul cursului Bancii Nationale din ziua emiterii facturii, plata urmandsa se faca astfel:1. Pentru grupuri organizate (min. 10 camere):

- se va achita un avans de 40% din valoarea sejurului cu 12 zile inainte deintrarea grupului de turisti

- diferenta de 60% va fi achitata la iesirea grupului in termen de 7 zile de laemiterea facturii.

2. Pentru turistii individuali:

-

plata cash sau aceeasi modalitate de plata ca pentru grupuri organizate

Plata se va efectua prin ordin de plata, carte de credit, numerar si/sau alte instrumentede plata stipulate in comanda ferma. In cazul neexecutarii obligatiei de plata intermenul de decontare prevazut in prezentul contract, beneficiarul va datora

prestatorului penalitati de intarziere in valoare de 0,5%/zi din valoarea ramasa deachitat.

V. RASPUNDERI

Reclamatiile privind cantitatea si calitatea serviciilor, exprimate in scris de catreturisti, vor fi luate in considerare daca sunt sau pot fi corect identificate (probate).Prestatorul va comunica beneficiarului, cu minim 30 de zile inainte, orice modificarein structura capacitatilor de cazare-masa.Beneficiarul are obligatia pastrarii confidentialitatii tuturor clauzelor contractuale. Incazul divulgarii elementelor inscrise in contract catre terti, prestatorul are dreptul sarezilieze contractul unilateral.Obiectele de valoare detinute de turisti pot fi pastrate pe perioada sederii acestora insafe-ul hotelului, in caz contrar prestatorul nu va raspunde de eventualele

pierderi/sustrageri de obiecte si valori.

VI. LITIGII

Rezilierea unilaterala a prevederilor prezentului contract poate avea loc cu conditianotificarii prealabile, in scris, celeilalte parti cu minim 30 de zile inainte.Eventualele litigii vor fi solutionate pe cale amiabila, iar daca acest lucru nu este

posibil vor fi solutionate de instantele judecatoresti de drept comun competente de lasediul prestatorului.



VII. FORTA MAJORA

Ambele parti sunt absolvite de orice raspundere in cazuri de forta majora, pezentandu-se in acest sens acte doveditoare, in termen de 30 de zile de la producerea lor.

Daca starea de forta majora dureaza mai mult de 30 de zile, fiecare parte poatedenunta contractul, fara a putea fi obligat la daune interese.

VIII. ALTE CLAUZE

Prezentul contract intra in vigoare la data semnarii sale de ambele parti.Incheiat in 2 exemplare, ambele exemplare avand aceeasi valoare juridica, cate 1

pentru fiecare parte.

Prestator: Beneficiar:SC SAXONIA SRLSCHUMANN FRANZAdministrator

Documents

Turism International_Candrea Adina