Malâncrav – patrimoniu multietnic viu

traseu cultural:

traseu cultural: mălâncrav, patrimoniu multietnic viuProiectul Traseu cultural „Mălâncrav – patrimoniu multietnic viu”, iniţiat de Fun-daţia Mihai Eminescu Trust, lansat la sfârşitul lunii martie 2015, fructifică experi-enţa recunoscută la nivel internaţional a fundaţiei în valorizarea patrimoniului, con-tribuind în mod inovativ la dezvoltarea comunităţii locale din Mălâncrav, în acord cu obiectivele programului PA16/RO12 „Conservarea și revitalizarea patrimoniului cultural și natural” finanţat prin Mecanismul Financiar SEE 2009 - 2014.

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a comunităţii din Mălâncrav, judeţul Sibiu, prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimo-niului imaterial şi material multietnic local.

Valoarea totală a proiectului este de 384.887,30 lei, din care 89,20% reprezintă finanţarea nerambursabilă.

În perioada implementării proiectului s-au desfăşurat activităţi de inventariere a patrimoniului imaterial local cu documentare foto-video a elementelor identificate, au fost organizate ateliere demonstrative meşteşugăreşti de împletituri din nuiele, cărămidărie, dulgherie, gastronomie, croitorie şi ţesătorie ţinute de săteni aparţi-nând tuturor etniilor, cunoscători de diverse tehnici tradiţionale.

Pentru ca rezultatele proiectului să aibă continuitate, actorii locali au fost consul-taţi la fiecare etapă de planificare şi implementare, au fost încurajaţi în luarea decizii-lor, promovându-se egalitatea de şanse pentru etnicii romi păstrători de meşteşuguri şi acordându-se atenţie deosebită păstrării autenticităţii, astfel ca un model de bune practici să poată fi creat şi transferat comunităţii.

De-acum vizitatorii au posibilitatea nu doar de a înnopta în casele de oaspeţi tradi-ţionale din Mălâncrav ci şi de a cunoaşte atracţiile de pe harta traseului cultural creat de noi, de a avea o experienţă completă, adresată mai multor simţuri simultan, parti-cipând interactiv la deprinderea simbolisticii motivelor brodate sau ţesute manual, la modelarea lutului în formă de ţigle sau cărămizi, la împletirea nuielelor de alun, la cioplirea manuală a lemnului de stejar, la coacerea, mirosirea şi degustarea pâinii sau a prăjiturilor specifice zonei, să recunoască plantele din flora spontană utile pentru păstrarea sănătăţii şi multe alte experienţe, alese cu grijă pentru autenticitatea lor.

său construit, pentru peisajele idilice, pentru tradiţii şi obiceiuri, pentru bio-diversitatea zonei.

Aici pot fi vizitate câteva monumente istorice importante din zonă, cum ar fi:• Biserica Evanghelică Fortificată de la mijlocul secolului al XIV-lea a fost de-corată cu picturi murale, unice în peisa-jul cultural transilvănean, care, în mare parte s-au păstrat până în zilele noastre. Sub sacristie se află mormântul prinţu-lui Transilvaniei, Mihai Apafi al II-lea.• Biserica Ortodoxă, edificiul de cult cu hramul „Intrarea în Biserică a Mai-cii Domnului” a fost ridicată la sfârşitul anilor 1600 şi începutul anilor 1700 din piatră şi cărămidă.• Biserica Romano-Catolică a fost con-struită în anul 1865, din ordinul conte-sei Haller Susanna şi a deservit comu-nitatea maghiară din sat până în anul

2010, când s-a stins şi ultimul enoriaş ro-mano-catolic. Este o biserică valoroasă prin însăşi existenţa ei, o mărturie vie a toleranţei religioase şi a fenomenului multi-religios specific transilvănean.• Conacul Apafi a fost construit în se-colul XV de familia regală maghiară cu acelaşi nume. Cu ajutorul arhitectului Jan Hülsemann şi a meşterilor Fritz K lutsch şi Ernst Linzing, conacul a fost restaurat în mare parte în concor-danţă cu planurile arhitecturale din se-colul XVIII. Procesul de restaurare a fost unul migălos, realizat la standarde înalte, cu implicarea, printre altele, a artizanilor locali pentru broderiile şi mobilierul pentru interior şi exterior. Recunoaşterea primită în anul 20 07 din partea prestigioasei organizaţii Europa Nostra a încununat eforturile fundaţiei MET.

Satul Mălâncrav se află pe cursul Văii Mălâncravului, la sud de satul Laslea şi la 17 km de drumul naţional care lea-gă Sighişoara de Sibiu. Istoria acestui sat se întinde pe mai bine de 70 0 de ani, timp în care a mai fost cunoscut şi sub denumirile de Malamcrav, Malem-kref sau Malenkrag. Dovada că acest teritoriu a fost locuit din vremuri stră-vechi o reprezintă câteva descoperiri arheologice: o aşezare de tip Coţofeni (descoperită pe malul Târnavei Mari), un tezaur roman format din mone-de imperiale, a căror serie începe cu Augustus şi se încheie cu Valentinian (descoperit în anul 1968), un mormânt celtic (descoperit în anul 1971, în lunca Târnavei Mari).

Prima atestare documentară a satului s-a făcut în anul 1305, sub numele “pos-sessiones Almakerk et Ujfalu”. Câţiva

ani mai târziu el a intrat în posesia fa-miliei nobiliare Apafi, care a dat doi principi ai Transilvaniei: Mihai Apafi I (1632-1690) şi Mihai Apafi II (1676-1713). În anul 1775, printr-un decret re-gal, alături de alte proprietăţi ale fami-liei Apafi, trece în proprietatea familiei nobiliare Bethlen. Mai târziu intră în posesia familiei Haller, ultimul propri-etar fiind contesa Susanne Haller.

Astazi, satul păstrează una dintre cele mai mari comunităţi săseşti din sud-estul Transilvaniei. Dintre cei aproape 1100 de locuitori, câţi au fost înregistraţi la ultimul recensământ, mai mult de o zecime sunt saşi, iar restul sunt români, romi şi maghiari. Astăzi este una dintre cele mai impor-tante destinaţii turistice din sud-es-tul Transilvaniei, cunoscută pentru păstrarea autenticităţii patrimoniului

malancrav, pe scurt

Atelier de cusături și broderie

Atelierul de țiglă și cărămidămeșteșugari

Confecţionarea îmbrăcămintei este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale

omului. În mediul rural straiele zilnice şi costumele populare erau realizate de femei, în gospodăria proprie sau lacla-că, din pânze ţesute manual din materiale naturale precum lâna, inul şi cânepa. Tot femeile erau cele care se ocupau de semănarea, îngrijirea, recoltarea şi pre-lucrarea materiei primenecesare pentru haine, tot timpul anului.

Portul popular este reprezentantul cel mai de seamă al cusăturilor tradiţionale şi poate fi admirat “pe viu” şi în această

zonă a Transilvaniei, purtat cu mândrie de localnicii tuturor celor 4 etnii mai ales în zilele de sărbătoare.

Croitoresele din Mălâncrav, bune cunoscătoare ale tehnicilor seculare de îmbinare a motivelor şi simbolurilor tradiţionale, continuă să realizeze şi azi piese de port tradiţional, cu motive specifice zonei, precum şi şervete, feţe de masă, ştergare şi broderii. 

Persoanele dornice pot chiar coman-da şi cumpăra la faţa locului astfel de piese, putând să ia cu ei acasă un strop de Transilvanie.

Fabricarea cărămizilor şi a ţiglelor se practică în Transilvania de multe sute

de ani şi a evoluat în strânsă legătură cu dezvoltarea aşezărilor omeneşti.

În multe din aceste sate transilvănene, fără a fi o regulă, se găseşte o sursă de pâmânt argilos galben care, în amestec cu nisip şi cu apă, constituie materia primă pentru realizarea manuală sau industrială a cărămizilor şi a ţiglelor de tip solzi.

Cărămidarii din Mălâncrav confec-ţionează astăzi manual cărămizi şi ţigle tradiţionale cu material procurat de la marginea satului. Într-o zi de muncă, folosindu-se de matriţe speciale, ei pot realiza câteva sute de bucăţi, iar dichisul acestui meştesug valoros este foarte in-

teresant de urmărit. După ce sunt lăsate la uscat timp de zece zile, sau chiar mai mult primăvara şi toamna, ele sunt arse vreme de 5 până la 10 zile într-un cuptor special construit, în funcţie de direcţia vântului, astfel încât temperatura din interior să atingă 900-1000 de grade.

Cuptorul de la Mălâncrav, cu o capaci-tate de 12.000 de bucăţi, a fost construit în anul 2009 şi este similarcelui de la Viscri, care a început să funcţioneze în anul 2006. Ambele proiecte aparţin Fundaţiei Mihai Eminescu Trust şi au fost dezvoltate în parteneriat cu Fundaţia Horizon pentru a răspundecererii crescânde de cărămizi şi ţigle realizate manual.

broder

ie

caram

ida

Atelierul de împletituri din nuiele

Atelierul de dulgherie și tâmplărie

Meşteşugul împletitului din fibre naturale este din timpuri foarte

vechi, când locuinţele erau construite din împletituri de nuiele groase aco-perite cu straturi de argilă şi acoperi-şuri din paie.Tot din fibre vegetale erau confecţionate diverse obiecte utilizate la recoltarea, transportul şi păstrarea produselor agricole.

În România, acest obicei pare a fi deri-vat din meşteşugul rudăritului, practicat de romii descendenţi din vechii aurari din India, când prelucrarea lemnului era un mijloc de subzistenţă. Cu timpul, aceştia s-au specializat în confecţionarea de obiecte folositoare gospodăriei şi obiecte decorative sau jucării: garduri, coşuri, rogojini sau leagăne pentru copii.

Meşteşugarii din Mălâncrav au păstrat şi continuat această tradiţie, iar în zilele noastre ei produc manual diferite modele şi forme de coşuri din nuiele de alun, curpen sau răchită, corfe mai mici sau mai mari, pentru lemne, hamei sau damigene.

Materia primă este adunată din pă-durile de pe dealurile din împrejurimi sau de pe vale, tot timpul anului. În stare naturală sau înmuiate în apă fierbinte, curăţate sau nu, nuielele atent sortate sunt împletite cu migală în produse de diferite mărimi şi forme. Spre sfârşitul verii, se adună pănuşi şi papură din care, mai apoi, sunt realizate rogojini şi coşuri şi obiecte decorative întâlnite şi azi la casele traiţionale.

Numele de Transilvania, derivat din latină, înseamnă „ţara de dincolo de

păduri”, fiind menţionat pentru prima oară în anul 1075. Denumirea a rezistat în timp, susţinută de întinsele zone de pădure care mai pot fi întâlnite şi azi. În satele Transilvaniei poţi găsi la tot pasul gospodării cu şuri, grajduri şi porţi din lemn, însă cele mai emblematice construcţii sunt bisericile fortificate, ale căror turnuri-clopotniţă păstrează drumuri de strajă sprijinit pe console. Interesante la aceste construcţii sunt îmbinările manuale realizate folosind cuie din lemn sau „cozile de rândunică”, metode care, fiind foarte eficiente, au rezistat cu succes în timp.

Diversitatea esenţelor lemnoase de aici, a făcut posibilă perpetuarea îndelet-

nicirilor de prelucrare a lemnului, acestea fiind folosit şi la făurirea unor unelte sau obiecte gospodăreşti din partea locului precum frumoasele lăzi de zestre, mo-bilier tradiţional simplu sau cu intarsii, lăzi încăpătoare de cereale, ferestre şi uşi trainice.

Buni cunoscători ai tehnicilor tradi-ţionale, meşterii din Mălâncrav folosesc drept materie primă lemnul de stejar şi de brad. Tăiat de obicei iarna, de pe partea sudică a pădurii unde umiditatea este mai redusă, lemnul este ţinut un timp la uscat. Dulgheri pricepuţi îl cioplesc cu măiestrie, folosind toporul şi dalta pen-tru realizarea de grinzi, căpriori sau laţi pentru construcţia sau restaurarea caselor tradiţionale, a şurilor, a acoperişurilor sau a unor acareturi.

nuiel

e

DULGH

ERIE

Atelierul de bucătărie tradițională

Atelierul de țesături tradiționale

bucata

rie

Gastronomia Transilvaniei este un amestec de ingrediente şi gusturi

strămoşeşti şi este considerată a fi cea mai variată de pe teritoriul României. Diversitatea culinară, la fel ca diversi-tatea culturală din partea locului, este rezultatul istoriei zbuciumate a acestui teritoriu aflat la întalnirea dintre lumea occidentală şi cea orientală. Etniile con-locuitoare şi-au lăsat amprenta pe modul de preparare şi de servire a hranei, iar în zilele noastre oamenii care locuiesc aici sunt gazde bucuroase ce-i invită cu drag pe vizitatori să-şi potolească foamea cu bucatele gătite aici. Felurile de mâncare sunt tocmite după reţete româneşti, ungureşti sau săseşti, iar rezultatul este întotdeauna delicios.

Bucătăria tradiţională locală este orientată către ingredientele de sezon, iar mesele diferă de la anotimp la anotimp, de la casă la casă. Aici putem gusta lactate,

brânzeturi (caş, telemea, brânză frămân-tată), preparate din carne meşteşugite în casă, legume sau fructe din gospodărie, proaspete sau conservate. Lista mai conţine cârnaţi, slănină, zacuscă, ouă, supe, ciorbe, tocănuri, murături, pâine cu cartofi coaptă pe vatră, deserturi de prăjituri, turte dulci, plăcinte, gogoşi, dulceţuri sau siropuri naturale.

În satul Mălâncrav majoritatea gospo-dăriilor încă mai folosesc cuptorul tradiţi-onal de pâine. Gospodinele îşi încep ziua plămădind şi frământând aluatul pentru nevoile zilnice sau evenimente familiale şi sărbători calendaristice. Când aluatul e dospit şi cuptorul e încins de la focul cu lemn de salcă, aluatul se porţionează, se întinde în tăvi şi se adăugă celelalte ingrediente. În final gospodăriile sunt invadate de mirosul aluatului copt sub formă de pâine, lichiu sau cozonaci.

Dovezi ale practicării ţesătoriei există încă din epoca neoliticului, aceas-

ta nefiind separată în cadrul aceleiaşi gospodării de celelalte activităţi: tor-sul, olăritul sau construcţia locuinţelor. Realizarea ţesăturilor la război a fost dintotdeauna practicată de femei, mai ales pe timpul iernii. Pentru colorarea firelor, pe parcursul anului, se culegeau şi se utilizau diferite tipuri de plante, fructe sau rădăcini procurate din bătătură sau din preajma satului: ceapă, urzică, brus-ture, nuci, hamei, măr sălbatic, struguri şi altele.

În timp, ţesutul a devenit o artă tradiţi-onală. Țesătura adună la un loc amănunte personale, motive ornamentale şi culori care sunt reprezentative pentru stilul de viaţă al satului.

Pregătirea ţesăturilor tradiţionale ce burduşeau lada de zestre pentru fetele de măritat a fost unul dintre motivele importante care au ţinut viu acest ritu-al, ţesăturile îndeplinind mereu şi un rol decorativ important în organizarea gospodăriei ţărăneşti.

Printre produsele ţesătoarelor din Mălâncrav, care folosesc pentru războiul de ţesut fire de lână şi bumbac şi lucrează după tehnici moştenite din străbuni, se numără covoare, preşuri, perdele, dra-perii, feţe de masă, prosoape, ştergare, cuverturi de pat, feţe de pernă şi altele. Făurirea lor şi munca efectivă la războiul de ţesut poate dura de la o săptămână până la o lună şi jumătate, în funcţie de complexitatea motivelor şi dimensiunea obiectului lucrat.

broder

ie

tesatu

ri

Mihai Eminescu Trust - 2015

contactStrada Cojocarilor nr. 10,

Sighişoara 545400, Judeţul Mureş

Tel/ fax: +40 265 50 60 24 E-mail: contact@mihaieminescutrust.ro

www.mihaieminescutrust.rowww.malancrav.ro

Finanțat printr-un grant oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia

www.eeagrants.org | www.fonduri-patrimoniu.ro

Înființată în anul 2000, misiunea Fundaţiei Mihai Eminescu Trust este aceea de a dezvolta și implementa proiecte împreună cu comunitățile locale în care activează pentru a proteja şi valorifica patrimoniul cultural şi natural al Transilvaniei.Fundaţia se concentrează în primul rând asupra localităților din Transilvania al căror statut special este dat atât de bogăţia şi diversitatea patrimoniului cultural şi nat-ural pe care îl deţin, cât şi de provocările determinate de exodul saşilor din 1990. În perioada de tranziţie care a urmat, Fundaţia Mihai Eminescu Trust a avut ocazia de a contribui la clădirea noilor comunităţi rurale din aceste sate, la definirea unei noi identităţi locale şi a unui nou spirit de comunitate.

„Satul de sine-stătător” este conceptul-umbrelă al Fundaţiei, născut din nevoia de a creşte capacitatea comunităţilor locale de a-şi îngriji şi valorifica durabil patri-moniul. Concret, localnicii au nevoie de instruire, sensibilizare, resurse materiale şi financiare şi un nou spirit de comunitate. Proiectul urmăreşte revitalizarea şi dezvol-tarea durabilă a comunităţilor rurale prin conservarea şi valorificarea patrimoniului cultural şi natural şi susţinerea acestor comunităţi pentru a deveni auto-sustenabile. Acest scop este atins prin trei obiective cheie: pastrarea autenticității și valorizarea patrimoniului cultural, încurajarea mesteşugurilor şi capacităţii profesionale locale şi dezvoltarea capacităţii antreprenoriale locale.

Acum, dupa 15 ani de activitate, aria noastră de acţiune cuprinde 86 de sate şi 5 oraşe transilvănene, acoperind judeţele Braşov, Mureş, Sibiu, Maramureş, Harghita şi Covasna. Aici am dezvoltat și implementat peste 1200 de proiecte, de diferite di-mensiuni, de la proiecte mici în domeniul protejării patrimoniului cultural şi natural, până la proiecte integrate care au vizat dezvoltarea generală a satelor, cu costuri di-recte de peste 7,91 mil. euro.

Fundația Mihai Eminescu Trust se bucură astăzi de recunoaștere națională și inter-națională, este partener de dialog pentru comisari europeni, este partener pentru 25 de agenții de turism, contact pentru mai multe ambasade și deținătoare a mai mul-tor premii importante.