Traian Dorz: Zile și adevăruri istorice

Zile şi adevăruri istorice 1

Traian Dorz

Zile şi adevăruri istoriceZile şi adevăruri istoriceZile şi adevăruri istoriceZile şi adevăruri istorice

2 Traian Dorz

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Zile şi adevăruri istorice / Traian Dorz. - Ed. a 3-a. -Sibiu: Oastea Domnului, 2010

ISBN 978-973-710-172-3

289(498) Oastea Domnului

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269 216677; fax 0269 216914

ISBN 978-973-710-172-3


Î N D R U M Ă R I N E M U R I T O A R E

5

ZILEŞI ADEVĂRURI

ISTORICE12 septembrie 1937

12-16 februarie 19387 noiembrie 1976

Ediţia a III-a

Culegere şi prelucrarede

TRAIAN DORZ

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2010

4 Traian Dorz

Colecţia «Îndrumări Nemuritoare» cuprinde:

1. Cărarea tinereţii curate

2. Scumpele noastre surori

3. Împreună-lucrători cu Dumnezeu

4. Dreptarul învăţăturii sănătoase

5. Zile şi adevăruri istorice

6. Fericiţii noştri înaintaşi


CAUTĂ-NTRUNA ADEVĂRUL

Caută-ntruna adevărul, căci el nu-i uşor de-aflat,vorbele, cu cât mai multe, ţi-l ascund – nu ţi-l arat’,cărţile nu-l spun pe rânduri, ci pe-alături şi pe sub:când e-o lebădă ce tace, când e un zglobiu hulub.

Nu dispreţui săracul – căci şi tu eşti un sărac;numai Adevărul este bunul ce-ţi rămâne-n veac;pune-i vorbei tale lacăt, pune-i faptei tale frâuşi nu-şi crede-atinsă ţinta până treci al morţii râu.

Nu vorbi de-naintaşii sfinţi şi vrednici, şi eroipână nu-ţi înalţi viaţa mai presus de-orice noroi;intră prin înţelepciune unde-i Adevărul Zeuşi vei descuia chivotul tainelor lui Dumnezeu…

Cât pământ ai sub picioare, atât ai deasupra cer,gândurile, amândouă deopotrivă ţi le cer,însă Adevărul spune: mai întâi de Cer s-asculţi;Dumnezeu împărăţeşte prin cei buni, nu prin cei mulţi.

Caută pacea şi aleargă după Adevăr mereu,doar aşa poţi fi prieten şi copil lui Dumnezeu;Adevărul o să-ţi schimbe spinii frunţii, în curând,în cununa ce răsfrânge slava-n veci crescând-crescând…

6 Traian Dorz

SĂ LAŞI UN SEMN

Să laşi un semn pe unde trecicând ştii că nu mai vii în veci,ca cei ce duc solia tas-o poată mai uşor purta.

Să laşi un umblet mai frumoscu crucea ta după Hristos,ca cei ce vin cu crucea lors-o poată duce mai uşor.

Să laşi un fel mai ’nalt adusde-a suferi pentru Iisus,ca cei ce-ajung în anii greisă sufere frumos şi ei.

Să laşi o pildă de urmatla cei pe care i-ai chemat,pe acei ce-au ascultat ce-ai spussă-i duci mai drept după Iisus.

Să laşi un mai frumos îndemnîn orice grai şi-n orice semn,ca fiii şi urmaşii tăisă-i vezi mai sfinţi pe-a vieţii căi.

Atunci, pe urma-ţi, fericiţi,călca-vor mulţi urmaşi iubiţi,iar Sus, în Cer, la Dumnezeu,de toţi vei fi cinstit mereu.


În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. (Mt. 28, 19-20)

IISUS HRISTOS,Veşnicul şi Unicul Adevăr, Judecător şi Dumnezeu,

Slavă veşnică Ţie!

Pentru Adevărul Tău cel nespus de hotărâtşi pentru Dragostea Ta cea nespus de dulcecu care Ţi-ai dăruit lumina,cu care Ţi-ai vărsat sângeleşi cu care Ţi-ai biruit moarteapentru răscumpărarea şi mântuirea noastră,– dar şi pentru Dreptatea Ta cea nespus de asprăcu care vei judeca neascultarea,vei pedepsi nelegiuireaşi vei osândi veşnic fărădelegeacelor ce au dezbinat, au chinuit şi au pierdutcopii ai Tăi şi adunări ale Tale,– slavă cutremurătoare Ţie!

Pentru mângâierile veşnice pe care le vei datuturor celor chinuiţi pentru Numele Tău,tuturor celor batjocoriţi pentru slava Ta,tuturor celor condamnaţi pentru libertatea Taşi tuturor celor ce au fost în vreun fel năpăstuiţi pentru Tine,– dar şi pentru plata pe care o vei da chinuitorilor,pentru osânda dreaptă pe care o vei da celor asupritorişi pentru pedepsirea celor care au condamnat nevinovăţia,au spurcat neprihănirea,au sugrumat conştiinţele,au întemniţat Adevărul,au batjocorit Jertfaşi au călcat în picioare sângele sfinţilor Tăi,– slavă înfricoşată Ţie!

Pentru Cerul cel strălucitor – răsplata chinuiţilor Tăi,dar şi pentru Iadul cel întunecat – plata celor chinuitori,amândouă la fel de drepte,

Slavă veşnică Ţie,Dumnezeul, Judecătorul şi Adevărul Unic şi Veşnic,

Iisus Hristos! Amin.

8 Traian Dorz

SĂ NU UIŢI LEGĂMÂNTUL

Să nu uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun,c-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebunşi-ai să alergi odată topindu-ţi ochii goi,– dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii napoi.

Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greuşi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând,dar vremea cea trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu uiţi aşteptarea acelor care plâng,că ai s-o simţi odată arzându-ţi sânul stângşi-ai ocoli pământul să-l poţi afla pe-acelce ţi-ar ierta păcatul, să poţi scăpa de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei scălda-n venin,dorindu-ţi orice moarte pe zi de mii de ori,nici îndurând viaţa, dar nici putând să mori.

Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos,aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos;când mulţi se duc spre iadul amarelor mustrări,tu nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.


CINE-ŞI PIERDE…

Cine-şi pierde mâna dreaptăcum mai face-o cruce?Cine-şi pierde soţul vieţiijugul cum şi-l duce?Cine-şi pierde ochiul, oare,lumea cum s-o vadă?Cine-şi pierde legământulcine-o să-l mai creadă?

Cine un genunchi şi-l pierdecum să se mai roage?Cine-şi pierde calea dreaptăspre ce urmă trage?Cine-şi pierde părtăşiadulce-a rugăciuniicine-l va scăpa din groazacăilor minciunii?

Cine-şi pierde limpezimeainimii din sine,cu ce, Doamne, să mai vinăfericit spre Tine?Cine-şi pierde-aripa sfântăcum o să mai zboare?Cine şi le pierde toate,Doamne, greu mai moare…

10 Traian Dorz


ZILE ŞI ADEVĂRURI ISTORICEZILE ŞI ADEVĂRURI ISTORICEZILE ŞI ADEVĂRURI ISTORICEZILE ŞI ADEVĂRURI ISTORICE

Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos a spus:„Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez” (In. 5, 17).

Tot ce se petrece în lume – văzut sau nevăzut, cunos-cut sau necunoscut, mai direct sau mai indirect – cu orica-re dintre oameni în parte sau cu toată omenirea la un loc,este întru totul numai urmarea lucrării acesteia pe care oface Dumnezeu. El lucrează liniştit sau puternic, frumossau cutremurător, cu bunătate sau cu asprime, cu milă saucu judecată, mângâietor sau dureros – după un plan plin deînţelepciune, de dragoste şi de dreptate, dar desăvârşit şineschimbat, răsplătind fiecăruia la vremea sa şi potrivitfaptelor sale.

Oamenii zic: întâmplarea a făcut… Sau: aşa i-a fostsoarta. Sau zic: neprevăzutul, ori destinul, ori hazardul;dar cei ce vorbesc aşa nu ştiu că nici o întâmplare nu esteîntâmplătoare. Că soarta nu este oarbă, că neprevăzutulnu vine de la sine… Că destinul, că hazardul, că întâm-plarea despre care vorbesc ei sunt numai uneltele şi mij-loacele prin care lucrează Dumnezeu spre răsplătirea saupedepsirea fiecărui om – sau familii, sau popoare – potri-vit căilor şi faptelor acestuia sau acestora, la vremea mă-surată, când trebuia să vină asupra sa urmările acestor căişi ale acestor fapte.

12 Traian Dorz

Odată stăteam de vorbă cu cineva despre căile tainiceale acestor judecăţi şi răsplătiri ale lui Dumnezeu. La unmoment dat al discuţiei noastre, acel om a strigat plin deuimire: „Dacă într-adevăr Dumnezeu, Această Fiinţă Su-premă, există, atunci El sau Ea – Fiinţa Aceasta – trebuiesă fie extraordinar de înţeleaptă, de iubitoare, de severă şide puternică… De o înţelepciune, de o iubire, de o severi-tate şi de o putere cum noi, oamenii, niciodată nu ne-ovom putea închipui…”

Da, aşa este! Şi, datorită acestei nepriceperi a noastre,noi nu ne putem explica cele mai multe din lucrările aces-tei extraordinar de mari Înţelepciuni a lui Dumnezeu, careuneori ne izbesc mintea şi inima ca nişte lovituri nimici-toare. Ori ca nişte taine care ne uimesc şi pe care nu ni leputem explica şi îndreptăţi.

Viaţa noastră, care, în mod normal, ar trebui să se des-făşoare într-o continuă interdependenţă şi într-o dulcepărtăşie şi întrepătrundere cu Dumnezeu cum este viţa curădăcina şi frunza cu ramul, familiarizându-ne şi încor-porându-ne în El, se petrece de fapt altfel. Chiar şi dupăce, prin naşterea din nou, am fost altoiţi în Hristos, sevaLui nu curge continuu în noi şi prin noi, ci mai există şigoluri şi întreruperi mai lungi sau mai scurte, mai mari orimai mici. Şi în golurile acestea se petrec schimbări şi in-tervine o înstrăinare între noi şi El. Chiar dacă după aceeastarea noastră revine iarăşi la normal şi părtăşia noastră cuIisus se reface cumva din nou, totuşi acele goluri rămân. Eca şi cum funia ruptă, deşi legată iarăşi, va avea totuşi no-duri, unde se va vedea totdeauna cu tristeţe că acolo a fostruptă… În acele goluri, faptele noastre fiind străine deDumnezeu, tot aşa ne devin şi nouă străine faptele Lui.Părtăşia noastră fiind ruptă de El, ruptă devine şi de noi


părtăşia Lui. Aceste stări şi timpuri devin apoi nişte amareamintiri şi pentru El, şi pentru noi. Şi, cu cât numărul lor şidurata lor e mai mare, cu atâta paguba noastră e mai grea.

Există un nivel până la care Dumnezeu coboară sprefiinţa noastră şi până la care noi ne putem înălţa spre El,pentru ca să se facă atingerea, contactarea, sudura noastrăfericită cu Hristos, prin care puterea şi viaţa din El treceasupra noastră, iar slăbiciunea şi moartea din noi să treacăasupra Lui. În acel punct şi în acel moment se împlineşteCuvântul care zice: „Moartea a fost înghiţită de viaţă.”Dumnezeu coborând în noi, iar noi înălţându-ne în El… Elînomenindu-Se în noi, iar noi îndumnezeindu-ne în El. Cetaină divină este aceasta! Ce rare sunt minunile acestea, şitotuşi ele există. Şi au fost create şi rânduite ca să nu fieexcepţii, ci să devină regulă, fiindcă acesta a fost modulnormal de viaţă pe care l-a voit Dumnezeu între noi şi El.Aşa cum a fost la Început, după cum este scris: şi DomnulDumnezeu umbla cu omul prin grădina Edenului… (Fac.2, 15).

Dintr-o astfel de stare, omul spune ca şi SfântulApostol Pavel: „Pot totul în Hristos”, pentru că acel con-tact cu Dumnezeu l-a făcut strălucit şi strălucitor. A înde-părtat zidul despărţitor, a spart coaja firească ce împiedicalumina, închidea orizontul, încătuşa mintea, sugruma du-hul, şi întreagă fiinţa omului s-a eliberat biruitor, definitivşi total. Atunci dintr-o dată înţelegi, poţi, ştii, zbori.

Din clipa aceasta nu mai există pentru tine întâmplareori mister, ori soartă, ori destin, ori neprevăzut, ori surpri-ză… Există numai o luminoasă şi cutremurător de clarăînlănţuire logică şi înţeleaptă de urmări şi răsplătiri nor-male ale faptelor şi căilor văzute ori nevăzute, pentru noi –dar văzute şi ştiute în totul, pentru El.

14 Traian Dorz

Nimic nici nu s-a pierdut într-adevăr, nici nu se pier-de. Ci totul numai se transformă. Fiecare gând, fiecare cu-vânt, fiecare faptă – rea sau bună – se transformă în platărea ori în răsplată bună. În urmare nefericită ori în binecu-vântare divină. În chin ori în bucurie, potrivit păcatului oriharului pus în gândul, în cuvântul ori în fapta noastră,pentru noi ori pentru urmaşii noştri, după cum iarăşi estescris: binele sau răul se răsplăteşte până şi într-un îndelun-gat neam de urmaşi…

Numai prin lumina acestor adevăruri putem înţelege şiînlănţuirea marilor evenimente istorice care s-au petrecut şi sevor mai petrece şi cu Neamul nostru şi cu Biserica noastră…Cele fericite – ca urmare a credinţei înaintaşilor noştri, a sufe-rinţelor, a jertfelor şi a luptei lor atâtea secole şi cu atâtea ne-dreptăţi. La împlinirea vremilor de suferinţă şi a măsurii dejertfă, Dumnezeu ne-a dăruit independenţa noastră naţionalăpentru care se aduseseră aceste cumplite suferinţe şi jertfe…Răsplata primită era pe măsura preţului dat pentru cucerireaei. Pentru că nimic nu se primeşte gratuit. Totul se plăteşteexact cu preţul normal, cerut după valoarea sa.

Tot aşa este şi cu nenorocirile, ca urmare a uitării şineascultării de Dumnezeu. Ca urmări ale păcatului, alenecredinţei şi ale fărădelegilor noastre, ca neam şi Bise-rică. Fiindcă şi acestea se plătesc – la vremea scadenţeilor – exact cu preţul normal, stabilit de către Dreptateaşi Sfinţenia lui Dumnezeu şi arătat limpede în CuvântulSău Sfânt şi în istorie. Amândouă acestea, la fel de cu-tremurătoare.

** *


Îndată după câştigarea independenţei noastre naţio-nale cu strângerea tuturor provinciilor româneşti între ho-tarele libere ale aceleiaşi ţări, Dumnezeul nostru Bun a do-rit să ne dea şi independenţa noastră sufletească de sub ro-bia păcatelor ce ne stăpâneau încă mai tirane şi mai nemi-loase decât stăpânirile opresoare din trecut.

Şi Domnul Dumnezeul părinţilor noştri făcea aceastaprin minunea ivirii în Biserica şi credinţa noastră bună şistrăbună a mişcării evanghelice Oastea Domnului, acestcurent viu şi puternic de renaştere şi înnoire duhovniceas-că în învăţătura şi credinţa Bisericii şi a Poporului nostru.O astfel de Lucrare Profetică era un miracol unic în Orto-doxie, aducând în viaţa decăzută, formalistă şi adormită aBisericii o trezire evanghelică, fericită şi vie. Iar în întuneri-cul vieţii poporului nostru, soluţia unui salt salvator, mo-ral, social şi spiritual de o unică însemnătate istorică.

Despre începuturile, ca şi despre însemnătatea acesteimişcări evanghelice în credinţa şi viaţa Bisericii şi a Naţiu-nii noastre, am vorbit mai pe larg în alte locuri şi cu alteocazii. Dar pentru că cele ce vor urma în această carte sevor ocupa mai îndeaproape tocmai de trei adevăruri foarte în-semnate ale Oastei Domnului, socotim folositor să pre-zentăm foarte pe scurt şi aici unele date privitoare la înce-puturile ei, ca şi la desfăşurarea evenimentelor mai însem-nate din viaţa acestei Mişcări. Mai ales pentru faptul că pu-terile care luptă contra Voii lui Dumnezeu au scornit cu ră-utate tot felul de minciuni, atât cu privire la viaţa şi intenţi-ile profetului sfânt – Părintele Iosif Trifa, prin care Dumne-zeu a făcut această Lucrare duhovnicească – cât şi cu privirela istoria ei, la scopurile sale, precum şi la desfăşurarea ma-rilor evenimente din ea. Aceste minciuni continuă să se răs-

16 Traian Dorz

pândească oficial şi astăzi, înşelând minţile celor necunos-cători sau neinformaţi şi menţinând în jurul acestei curateLucrări a lui Dumnezeu o atmosferă ostilă şi dubioasă.

Avem o mare şi sfântă datorie faţă de Adevăr să spul-berăm aceste minciuni oficiale şi interesate şi să denunţămaceastă conspiraţie făţarnică şi răuvoitoare ţesută în jurulacestei sfinte Lucrări şi împotriva ei de către propagandarăuvoitoare a vrăjmaşului satana, care a procedat şi în ca-zul Oastei Domnului ca şi în cazul Învierii MântuitoruluiIisus. Când adevărul Învierii a ieşit la lumină, fariseii audat mulţi bani soldaţilor, să spună că trupul lui Hristos afost furat din mormânt pe când dormeau ei… Şi s-a răs-pândit zvonul acesta printre iudei – spune Evanghelia –până în ziua de astăzi (Mt. 28, 11-15).

Exact acest procedeu l-a întrebuinţat satana şi-l între-buinţează şi astăzi faţă de adevărul Oastei Domnului, atâtprintre oficialităţile clericale ostile adevărului, cât şi întrealţii. Şi foarte mulţi cad victime acestei curse, fără să cer-ceteze cu bună-credinţă şi seriozitate adevărul cu privire laproblema pe care o condamnă fără s-o cunoască. Şi împo-triva căreia dau sentinţe vinovate fără măcar a cerceta câtde puţin ce este şi ce vrea în definitiv această Lucrare.

Aceşti oameni – unii dintre ei chiar cu pretenţii mari –îşi permit să facă afirmaţii revoltător de răuvoitoare şivrăjmaşe, de false şi tendenţioase cu privire la istoria, laoriginea şi scopurile Oastei Domnului. La cauzele con-flictului ivit îndată după începuturile ei între Părintele IosifTrifa şi mitropolitul de atunci al Sibiului, Nicolae Bălan.

Dar Dumnezeu şi Adevărul vor face odată dreptateatât profetului şi martirului Său prin care a făcut Lucrareaaceasta a Oastei Sale, cât şi acestei Lucrări, care este şi eatot un profet şi un martir.


Pe Părintele Iosif, autoritatea clericală din vremea luil-a învinuit şi l-a martirizat din gelozie şi răutate, până lamoarte şi până după moarte. Dar prin Lucrarea OasteiDomnului rămasă după el, care creşte şi rodeşte tot maifrumos şi mai puternic nu numai în Biserica noastră şi înpoporul nostru, ci depăşind cu mult hotarele acestora,Dumnezeul cel Viu şi Adevărul Lui cel Strălucitor dau oluminoasă dovadă pentru el şi pentru cauza sa, prin trium-ful şi izbânda pe care le dau acestei Lucrări Biruitoare.

Să fie şi această carte, ca şi adevărurile pe care le con-semnează ea, încă o dovadă strălucită despre Adevărul şivaloarea acestui om şi a acestei Lucrări profetice şi divine,pentru ca toţi cei de bună-credinţă să aibă în ea un îndrep-tar fericit în cunoaşterea şi orientarea lor asupra acesteiLucrări.

Iar pentru cei care şi după cunoaşterea acestor ade-văruri – din lăuntrul sau din afara noastră – vor continuasă facă dezbinarea sau să răspândească minciuna, carteaaceasta, scrisă de mâna şi de conştiinţa unuia care a fostmartor credincios şi adevărat al tuturor acestor lucruri des-crise în ea, să fie o mărturie acuzatoare acum şi în ZiuaJudecăţii Celei Înfricoşate a lui Iisus Hristos, ale Căruiasunt această Lucrare şi acest Adevăr.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.

18 Traian Dorz

FRUMOSUL ÎNCEPUTFRUMOSUL ÎNCEPUTFRUMOSUL ÎNCEPUTFRUMOSUL ÎNCEPUT

ŞI DESFĂŞŞI DESFĂŞŞI DESFĂŞŞI DESFĂŞUUUURAREA LUIRAREA LUIRAREA LUIRAREA LUI

Domnul Dumnezeul nostru, îndurându-Se de toatejertfele şi rugăciunile părinţilor şi strămoşilor noştri cre-dincioşi, la sfârşitul Primului Război Mondial din 1914-1918, a dăruit ţării noastre independenţa naţională. Toatecele zece provincii româneşti s-au unit pentru prima datăîntr-o singură ţară liberă şi independentă, sub numele de„România Mare”.

Dar totdeauna o mare bucurie aduce şi o mare îngrijo-rare. Se împlinise un mare gând, dar se iviseră altele. Scă-pase ţara oarecum de vrăjmaşii din afară, dar rămăseserăvrăjmaşii dinăuntru. Iar aceştia s-au dovedit a fi şi maiprimejdioşi. Vrăjmaşii din afară nu ne putuseră nimici fi-inţa noastră pământească, dar cei dinăuntru lucrau puternicla nimicirea fiinţei noastre spirituale. Primejdia aceastaeste de o mie de ori mai mare. Când vrăjmaşul trupesc teînvinge, îţi face un rău mic din care te ridici iarăşi (de câteori ne-am ridicat noi în istoria noastră!). Dar când vrăj-maşul sufletesc te învinge, acesta îţi face răul cel mai ma-re, din care se poate să nu te mai ridici niciodată.

Marile războaie, cu frământările şi împrăştierile lor deoameni, cu spaimele şi distrugerile lor, au cutremurat în-totdeauna adânc sufletele oamenilor şi ale popoarelor, în-mulţind păcatele, mărind urile, tulburând adânc viaţa tutu-


rora. Şi aceste nenorociri, după acest război, s-au răsfrântadânc şi asupra ţării noastre.

Pentru liniştirea şi aşezarea treburilor în ordinea ceanouă şi în ţara cea nouă, toate capetele luminate ale Nea-mului şi ale Bisericii se gândeau atunci la o mulţime deiniţiative bune şi căutau căile cele mai potrivite pentru a seajunge cât mai grabnic şi cât mai bine la îndreptarea rele-lor războiului. Şi la aşezarea unei vieţi paşnice şi sănătoaseîn toate ţinuturile ţării.

Ardealul, care cuprindea cea mai mare întindere teri-torială dintre toate ţinuturile alipite la patria-mamă, aveacel mai mare număr de străini şi de primejdii. De aceeaavea şi cea mai mare nevoie şi de măsuri bune.

Printre aceste prime măsuri bune care trebuia luatespre îndreptarea adevărată a lucrurilor era nevoia unei pu-ternice evanghelizări. Se dovedise limpede, din viaţa altorpopoare aflate în astfel de mari răscruci istorice, că singurăEvanghelia lui Hristos este în măsură să schimbe şi să îm-bunătăţească profund stările şi sufletele oamenilor. Iar da-că se schimbă spre bine sufletele, toate celelalte se schim-bă şi se rezolvă de la sine, frumos şi fericit.

Deci prin anul 1921, în plină frământare, când încă nuse liniştiseră apele lumii şi nici agitaţiile din afară în jurulhotarelor ţării noastre, a fost convocată la Mitropolia Sibi-ului – care era centrul religios al Bisericii Ardealului – oconsfătuire numită biblică. Au luat parte la ea cei mai aleşioameni de răspundere de atunci, clerici şi laici, spre iniţie-rea unor măsuri practice pentru însănătoşirea vieţii şi acti-vităţii unite a Bisericii şi a mirenilor. În folosul ridicăriimorale şi materiale a Poporului nostru şi a Credinţei noas-tre. Îndeosebi în Ardeal.

20 Traian Dorz

Printre acele măsuri bune pe care ei le-au crezut potri-vite pentru împrejurările de atunci, la un loc de frunte s-avăzut nevoia înfiinţării unei puternice gazete religioasepentru popor. Fiindcă nici un alt mijloc de îndrumare amulţimilor nu este mai puternic şi mai rodnic decât cu-vântul scris. Gazeta şi cartea bună sunt un sfătuitor care,dacă intră în casa omului, nu mai iese până ce îl face şi peom luminat, harnic şi cumpătat. Cuvântul vorbit, cât ar fide bun şi de frumos, după o zi, două, se uită. Dar cuvântulscris nu. El stă acolo şi lucrează până ce aduce rod.

Însă o gazetă bună nu o poate scrie oricine şi nu sepoate scrie oricum. Căci dacă este nevoie ca un cuvântvorbit o dată să fie cinstit şi adevărat, ca să poată fi crezutşi urmat, apoi cuvântul scris trebuie să fie găsit de o sutăde ori mai cinstit şi mai adevărat. Atunci aşa se ştia.Atunci cărţile şi revistele erau aşa de rare ca banii buni. Deaceea aveau şi crezare, şi preţ.

Mai târziu, după ce s-au înmulţit toate, au început, cabanii de inflaţie, să-şi piardă şi crezarea, şi valoarea.

Pentru a scrie o gazetă bună şi o carte bună, se cereaupe atunci trei mari condiţii: întâi credinţă, apoi talent, apoicuraj. Credinţă pentru misiunea ta, talent pentru cititorii tăi,apoi curaj pentru greutăţile mari care ţi se puneau în faţă dintoate părţile. Atunci nici o gazetă bună pentru popor nu por-nea dintr-o iniţiativă şi organizare oficială. Toate gazetele şicărţile pentru popor erau redactate şi răspândite de niştepersoane sau instituţii bisericeşti ori particulare la care lu-crau cu însufleţire câte unul sau doi, sau trei „nebuni” carese topeau luminând, ca Eminescu ori Coşbuc, ori Slavici,ori atâţia alţii ca ei, pentru luminarea celor mulţi.

Mai ales darul scrierii este un dar ales. Poate cel maiales şi cel mai rar dintre daruri. Căci vorbitori pot fi ori-


câţi, dar scriitori adevăraţi n-au fost niciodată mulţi. Maiales pentru popor, nu oricine poate să scrie în aşa fel, încâtsă fie citit totdeauna şi de către toţi, cu folos şi cu plăcere.Trebuie să ai nu numai talent şi cunoştinţe, ci şi un voca-bular simplu, cald, corect şi clar, spre a fi înţeles şi cuce-ritor pentru inimile celor cărora le scrii.

Pe atunci, cartea şi gazeta bună am spus că erau foarterare şi foarte scumpe, dar şi mijloacele de cumpărare alepoporului erau foarte reduse. Trebuia să fie nespus de binescrisă o carte ori o gazetă pentru ca ea să găsească răsunetîn ţară şi să se poată vinde. Condiţiile sociale, materiale,financiare erau foarte grele, iar banul de cumpărare se pro-cura cu nespus de mare greutate, mai ales de către ţărani şimuncitori, care formau 80-90 la sută din populaţia ţării. Ogazetă pentru popor nu putea trăi fără abonaţi, iar abonaţinu găsea decât dacă era scrisă nu numai cu un cuprins atâtde felurit câte preocupări avea atunci poporul lipsit şi ră-văşit de crize, de boli, de sărăcie şi de analfabetism, ci săfie şi un scris deosebit de dăruit, de cuceritor şi de intere-sant, spre a vedea omul că merită greul sacrificiu materialal unui abonament.

Pentru scopurile Mitropoliei Ardealului, gazetă se gă-sea, hârtie şi tipar, de asemenea… O instituţie ca aceastaputea orice.

Şi cititori s-ar fi găsit până la urmă. Dar cel mai greude găsit era omul înzestrat de Dumnezeu cu talent şi cu su-flet în stare să dea viaţă gândurilor şi iniţiativelor acestora.Nu-i greu să faci planuri frumoase, ci greu este să le reali-zezi frumos. Poate să fie un gând cât de bun, dar dacă nuse găseşte omul care să-şi îngroape în realizarea acestuigând sufletul său, lacrimile sale, sudoarea şi sângele său,

22 Traian Dorz

odihna şi sănătatea sa, nu se va alege nimic din tot acestgând, din toată această iniţiativă, oricât de bună şi frumoa-să ar fi ea. Câte iniţiative bune n-au fost, dar dacă n-a fost„nebunul” binecuvântat de Dumnezeu care să le dea min-tea şi inima lui, puterea şi viaţa sa, nu s-a ales nimic dinele nici în trecut, nici în prezent şi nici în viitor.

Dar când vine vremea împlinirii unui gând al luiDumnezeu, atunci iniţiativele omeneşti şi conjuncturileîntâmplărilor istorice vin în întâmpinarea acestui gând di-vin şi atunci omul potrivit (de Dumnezeu) vine la loculpotrivit (de împrejurări).

La gândul binecuvântat al gazetei religioase prin careDumnezeu vroia să facă o lucrare binecuvântată, El a adusşi omul binecuvântat prin care să se realizeze aceasta.Căci, în planul îndurării Dumnezeieşti, această Lucrare eramenită să fie mijlocul prin care să se facă saltul mântuitoral Poporului nostru spre Lumină. Şi al Bisericii noastrespre Viaţă.

În vremea aceea, la Vidra de Sus, satul din MunţiiApuseni al eroului Avram Iancu, preoţea de zece ani Pă-rintele Iosif Trifa, care fusese căsătorit în 1911 cu o ne-poată a eroului, Iulia Iancu. Din căsătoria lor se născuserăpatru copii, dintre care trei muriseră în primii ani ai vieţiilor. Ultimul copil, o fetiţă, murise în acelaşi timp cu mamaei, Iulia, în primăvara anului 1919, secerată de epidemiade gripă care bântuia atunci peste tot.

Rămas singur, doar cu copilaşul său, Titus, născut în1916, Părintele Iosif Trifa îşi împlinea în chipul cel maijertfitor slujba sa de părinte şi îndrumător al unora dintrecei mai nefericiţi şi mai săraci fii ai ţării noastre, moţii, lo-


cuitorii Munţilor Apuseni, neamul martirilor Horea şi Ian-cu. Încă din anii studenţiei sale la Beiuş, apoi la Arad şiSibiu, tânărul Iosif Trifa a dat dovada unui suflet mare şi aunui viguros talent de scriitor religios pentru popor. De-alungul anilor săi de student, apoi de învăţător şi preot, els-a devotat scrisului religios şi activităţilor folositoare po-porului, cu toată fiinţa sa. A colaborat la toate gazetele şirevistele care apăreau atunci atât în Ardeal, cât şi în VechiulRegat, afirmându-se ca unul dintre cei mai harnici şi maitalentaţi militanţi pentru trezirea şi renaşterea sufletească aBisericii şi Poporului nostru.

Fiind astfel cunoscut şi apreciat peste tot ca omul celmai înzestrat cu talent şi cu spirit de sacrificiu pentruaceastă cauză sfântă, toate părerile de la Mitropolia Ardea-lului, în frunte cu a mitropolitului Bălan – şi el tânăr ales!– s-au oprit asupra Părintelui Iosif, socotindu-l ca pe celmai potrivit a fi chemat şi a i se încredinţa conducerea şiscrierea viitoarei gazete religioase pentru popor…

Şi astfel, la 1 ianuarie 1922, apăru primul număr din«Lumina Satelor», gazeta săptămânală pentru popor re-dactată de preotul Iosif Trifa şi editată de Mitropolia Ar-dealului din Sibiu.

Un an întreg a apărut săptămânal această gazetă în 6,8, 10, 12 pagini, scrisă aproape în exclusivitate de redacto-rul ei, care se dovedea cu plinătate că era omul providenţi-al pentru misiunea aceasta.

Tot materialul care alcătuia gazeta, privitor la absoluttoate cele ce interesau cercul larg de cititori cărora li seadresa, era scris de el în felul cel mai competent şi mai atră-gător. Toţi anii săi, trăiţi în mijlocul sărăciei şi al ţărănimii,îl făcuseră să cunoască până la adâncimea lor toate nevoileşi preocupările celor mai largi pături ale poporului nostru.Cu spiritul lui fin şi cu inteligenţa lui sclipitoare, cu dra-

24 Traian Dorz

gostea lui adâncă faţă de popor şi cu înflăcărata lui credinţăîn Dumnezeu, el a făcut din gazeta pe care o însufleţea cutoată fiinţa o tribună a dragostei lui de Dumnezeu şi de po-por, un stâlp de foc călăuzitor prin întunericul şi pustiulvremilor şi stărilor acelora, spre ţelul salvării naţionale.

În noaptea Anului Nou 1923, el îşi făcea cutremurat şitemător bilanţul anului de muncă şi de luptă la gazetaaceasta, când pe sub fereastra zbuciumului său se perindaurăcnetele chefliilor şi înjurăturile beţivilor petrecând derevelion… „Ce trecere – gândea el – dintr-un an în altuleste aceasta!…” Atunci s-a petrecut în sufletul şi în viaţalui cruciala transformare.

„M-am prăbuşit – spune el – în faţa lui Dumnezeuzdrobit de durere şi copleşit de ruşine şi de neputinţă. Sa-tana îşi bătea joc în cel mai grozav fel de toată lupta şi tru-da mea de a îndrepta şi de a salva acest popor robit şi orbitde păcatele care îl duc la pierzarea şi nimicirea atât tru-pească, cât şi sufletească. Şi cele două mai mari şi mai ru-şinoase dintre aceste păcate sunt beţia şi înjurătura.

M-am predat lui Dumnezeu din nou şi puternic, cu le-gământ şi rugăciune să încep o muncă şi o luptă mai hotă-râte împotriva păcatelor, mai ales împotriva beţiei şi a su-dălmii, care în chip deosebit macină viaţa şi degradeazăsufletul poporului nostru, înjosind credinţa şi batjocorindNumele cel Sfânt al lui Dumnezeu… Urmarea a fost apa-riţia, în numărul de Anul Nou 1923 al gazetei «LuminaSatelor», a unei înflăcărate şi puternice chemări către toţifiii Bisericii şi ţării noastre la o sfântă hotărâre de luptăcontra beţiei şi sudălmii. Fiecare cititor care adera laaceastă chemare trebuia să iscălească un model de hotărâreşi un angajament ca un legământ de lupă contra acestordouă păcate, în special, şi a tuturor celorlalte, în general.


Cu această «Hotărâre» se înfiinţa noua mişcare deluptă contra păcatului şi de renaştere la o nouă viaţă du-hovnicească, la o schimbare totală a vieţii, la naşterea dinnou în Hristos, care avea să primească în curând numelede «Oastea Domnului», în înţelesul că cei înrolaţi în eaduc o luptă sufletească împotriva păcatului şi răului înprimul rând din viaţa lor însăşi, apoi din a semenilor lor şidin a întregii societăţi.

Cu numerele imediat următoare, au început să curgăspre redacţie adeziunile şi cererile de înscriere în nouamişcare spirituală a unui număr tot mai mare şi tot mailarg de suflete predate lui Hristos.

Tot acest început, în ideea lui şi în felul concretizăriisale, a fost pe de-a-ntregul o inspiraţie momentană şi divi-nă, primită direct de la Dumnezeu de către omul şi alesulSău care îşi zidea lângă Jertfa lui Hristos propria lui fiinţă,la temelia construcţiei pe care o începea.

Nimeni altcineva din afara acestei cămăruţe – inclusivmitropolitul orgolios şi răzbunător, care şi-a pretins maitârziu pentru sine tot meritul înfiinţării Oastei Domnului –nimeni deci altcineva n-a avut nici un merit şi nici o con-tribuţie la toată această iniţiativă… Şi ani de zile după as-ta, nici la munca pentru realizarea ei.

Încurajat de însufleţirea participării masive a celorchemaţi şi hotărâţi pentru marea luptă a Oastei Domnu-lui, Părintele Iosif Trifa a continuat, adâncind şi lărgind,învăţătura şi metodele de muncă şi de luptă ale mişcăriiiniţiate de el.

Fireşte, tot timpul acesta, el activa ca preot al Biseri-cii, slujind la rând cu ceilalţi în catedrala mitropolitană,împlinind şi funcţia de director al Orfelinatului Ortodoxdin Sibiu.

26 Traian Dorz

Format deci pe linia de învăţătură şi convins de cre-dinţa Bisericii pe care o slujea, desigur că el nu putea pro-povădui o altă învăţătură şi nici nu putea îngădui o abaterede la canoanele şi dogmele ei spirituale pentru nimeni şicu atât mai mult pentru sine. Dar, trezit şi luminat de Du-hul lui Dumnezeu, nu putea înţelege şi accepta îngheţareavieţii bisericeşti numai în formele fără trăire şi în rânduie-lile fără viaţă. În înstrăinarea totală de Evanghelia vie po-runcită de Hristos, trăită de primii creştini şi cerută de Pă-rinţii noştri Bisericeşti…

«Nu învăţătura trebuie schimbată – zicea el – ci viaţa.Nu biserica trebuie lăsată, ci păcatul. Şi în primul rând noi,preoţii Bisericii şi fiii ei cei mai conştienţi, trebuie să fa-cem pasul cel mare: s-o rupem cu păcatul şi să ne unim cuHristos…»

Iarăşi, din proprie iniţiativă şi numai cu inspiraţia deSus, de la Duhul lui Dumnezeu, a fost dat – după cum amspus – şi numele acestei mişcări de trezire duhovnicească«Oastea Domnului». În înţelesul că cei care fac parte dinea au declarat un război deschis şi necruţător lui satan şipăcatului şi s-au înscris într-o Oaste sfântă a lui Hristos,pentru biruinţa Lui asupra celui rău. Şi pentru izbândaEvangheliei vii asupra formalismului mort. Lupta aceastatrebuia fiecare ostaş s-o înceapă în propria sa viaţă şi dupăaceea în a celorlalţi semeni până la mântuirea tuturor.

În curând, pentru noua Oaste au fost date şi îndrumărişi fixate şi nişte reguli practice de viaţă şi de muncă du-hovnicească.

S-au constituit adunări cu program religios formatdin rugăciuni, citiri din Biblie şi cântări religioase bise-riceşti şi laice.


S-a iniţiat îndată, de la început, cântarea şi poezia re-ligioasă laică, ceea ce era un început cu totul nou, aceastanemaiexistând în poporul nostru până atunci. Şi s-a încu-rajat rugăciunea liberă, în duh.

Adunările Oastei Domnului erau încă de la început detrei feluri: adunări de evanghelizare, care se ţineau dumi-nica după-masă în biserici, în şcoli sau cămine culturale,libere atunci pentru orice astfel de manifestări cu caractermoral ori cultural pentru popor. Apoi adunările de şcoalăbiblică, într-o seară din săptămână, cu scopul cercetării şiadâncirii Bibliei. Şi, în urmă, adunări de rugăciune, de ase-menea, într-o altă seară de peste săptămână, aleasă dupăîmprejurări, de obicei vineri ori sâmbătă seara.

În cele mai multe locuri aceste adunări erau condusede preotul locului care era în fruntea ostaşilor, ajutându-işi îndrumându-i cu dragoste şi bunăvoinţă.

Pentru a se da întregii Mişcări un caracter mai activs-au creat steaguri pentru fiecare adunare cu un anumit felde imagini şi de inscripţii. La adunările mai mari pe centresau pe ţară, fiecare adunare mergea cu steagul ei în frunte,iar în urma steagului mergeau încolonaţi frumos întâi fra-ţii, apoi surorile, cântând.

S-a mai iniţiat o medalie în formă de cruciuliţă, avândpe ea inscripţia biblică: „Iar tu te luptă şi suferă ca un bunostaş al lui Hristos, în Oastea lui Iisus” (cf. II Tim. 2, 3).Această medalie se primea de către fiecare ostaş sau ostaşăîn momentul depunerii legământului său de intrare înOastea Domnului şi se purta pe piept în orice împrejurare,ca o dovadă văzută atât pentru sine, cât şi pentru alţii căface parte hotărât din Oastea Domnului Iisus.

28 Traian Dorz

S-a pornit energic de la început pentru înlăturarea to-tală a alcoolului şi a obiceiurilor rele şi păgâneşti din toatedatinile şi practicile noastre religioase şi de cult ca: bote-zuri, nunţi, aniversări, privegheri, hramuri, înmormântări,parastase etc., îmbibate până atunci de alcool. Un nou şicreştinesc fel de a le sărbători pe acestea s-a statornicitpeste tot unde erau ostaşi, ca în vremea primilor creştini,după Cuvântul cel Sfânt al Scripturii şi al Sfinţilor Părinţi.

S-au iniţiat concursuri cu premii în bani şi cărţi pentrunoi poezii şi cântări religioase. Pentru stimularea citiriiBibliei şi pentru răspândirea cărţilor şi foilor religioase înarii cât mai largi.

Au început să se tipărească serii de cărţi cu conţinutevanghelic-mobilizator în lupta contra păcatului, la preţulcel mai scăzut, pentru a putea fi citite de oricine. Astfel,prin orice fel de mijloace se urmărea pătrunderea cât mailargă şi mai adâncă în toate sufletele, chemarea şi hotă-rârea pentru Hristos.

Lucrul acesta a plăcut, desigur, tuturor bunilor preoţişi creştini, fiindcă acest impuls puternic şi nou de vieţuireera dorit de orice suflet temător de Dumnezeu şi iubitor devoia Lui. Şi era atât de necesar statornicirii unei vieţi să-nătoase în familii şi la ţară.

Dar, fireşte, acest lucru n-a plăcut deloc celor care iu-beau lumea şi cărora le plăceau stările de lucruri rele şi în-curcate. Astfel că din primele zile, deodată cu lupta Oasteipentru stârpirea obiceiurilor rele, s-a pornit şi lupta împo-triva ei de către cei ce ţineau la aceste obiceiuri, în specialla alcool.

Şi dacă din Biserică a pornit lupta cea bună, tot dinBiserică a pornit şi lupta cea rea. La fiecare izbândă a


Oastei Domnului pentru Hristos, i se răspundea cu o lovi-tură din partea celor care apărau păcatul şi luptau pentrumenţinerea puterii şi a robiei lui. Suflul de viaţă nouă şi deprimenire biblică i-a întărâtat pe mulţi şi i-a ridicat cutoată împotrivirea să zdrobească frumosul vlăstar încă dela început. Cele mai grele atacuri şi mai mari împotriviriau venit din partea unor anumiţi clerici mai mari şi maimici. În primii ani, mitropolitul Bălan, ca unul care avuse-se şi el în vremea conferinţei biblice frumoase iniţiativepentru reanimarea vieţii culturale şi religioase în Ardeal, s-a ridicat pe faţă în apărarea Oastei Domnului şi a Părinte-lui Iosif, însuşindu-şi iniţiativa aceasta, mai ales şi pentrucă, pornind din mitropolia lui, Oastea era o frumoasă floa-re cu care îi plăcea sa-şi împodobească mândria şi persoa-na sa.

Dar ceva mai târziu, când Oastea a trecut hotarele Ar-dealului şi ale mitropoliei, întinzându-se în toată ţara, apoitrecând şi hotarele ţării şi răspândindu-se până la marginilelumii, situaţia scăpând de sub controlul său şi văzând căpomul Oastei îşi întinde ramurile până prea departe, mi-tropolitul a devenit gelos şi s-a îmbolnăvit de invidie. Maiales şi pentru că anturajul lui linguşitor şi ostil PărinteluiIosif şi acţiunii sale, se străduia să-i strecoare neîncetatmitropolitului otrava acestei gelozii şi a acestei invidii.

Felul cel rău în care se petreceau înainte toate servici-ile religioase în popor, îmbibate de alcool, devenise o„tradiţie” plină de avantaje materiale şi de destrăbălări pă-gâneşti plăcute tuturor celor păcătoşi. La acestea, toţiaceştia ţineau atât de mult, încât, atunci când a venit noulfel cuviincios şi înfrânat cu renunţarea la ele, cei ce le apă-rau au sărit ca arşi, ridicând pumnii şi ciomegele ca săapere „tradiţia bisericească” şi „obiceiurile strămoşeşti”.

30 Traian Dorz

Acestea durează de mii de ani – ziceau ei – iar acum, iată,sunt ameninţate să fie părăsite. Se dezbină Biserica! stri-gau toţi aceştia, verbal şi în scris. Se strică tradiţia! Se cal-că rânduiala din strămoşi, se face schismă, erezie, sectă!Opriţi pe preotul Trifa! Încetaţi cu Oastea! Afară cu stri-cătorii datinilor noastre!…

La astfel de instigări ale preoţilor împotrivitori, prinunele părţi, oamenii şi autorităţile locale s-au ridicat cu cio-mege şi cu măsuri jandarmereşti contra preoţilor şi a lai-cilor ostaşi.

Nenorocirea cea mare a fost însă că mai-marii popo-rului şi ai Bisericii, care trebuia să vadă mai departe îna-inte ce perspective frumoase şi fericite se deschideau prinOastea Domnului viitorului nostru, n-au înţeles mesajulceresc şi salvator ce ni se trimisese. Şi, în loc să-şi înfiezeOastea, au lepădat-o. Atât pe linie bisericească, cât şi pelinie statală, au început să curgă măsurile restrictive şi or-dinele ostile. În loc să înţeleagă rostul divin şi salvator alacestei Lucrări duhovniceşti, au primit de-a gata învinui-rile vrăjmaşilor ei vicleni şi interesaţi. Şi, fără nici un dis-cernământ al răspunderii şi al datoriei pe care o aveau înlocul şi în vremea lor, fără să cerceteze cu seriozitate şiînţelepciune nimic, au călcat în picioare şi au dispus să sezdrobească totul.

La Mitropolia Sibiului, unde era centrul Oastei, tabăraostilă Părintelui Iosif Trifa, din anturajul mitropolitului,lucra cu hărnicie, aţâţându-i gelozia şi răzbunarea, învi-nuind Oastea că este o schismă, o sectă, o dezbinare, iar pePărintele Iosif, că are ambiţii de mărire lumească, tendinţede îmbogăţire, gânduri de sectarism.

Astfel au hotărât în ascuns lichidarea Părintelui Iosif


şi nimicirea Oastei Domnului. Dar totul trebuia pregătit cugrijă, să nu se vadă în afară nimic bănuitor. Astfel au pre-gătit un proiect de statute oficiale care îngrădea şi nimiceaorice activitate vie şi sănătoasă a Oastei, punând-o sub celmai strict şi ucigaş control oficial.

Prin aceste statute, Părintele Iosif era înlăturat imediatşi definitiv de la îndrumarea Oastei pe care o crease şi în-drumase de doisprezece ani. I se lua tot avutul său moral şimaterial pus în slujba Domnului şi, practic, Oastea eradesfiinţată pentru totdeauna. Aceste statute urma să fieprezentate ca din partea autorităţii bisericeşti pe neaştep-tate Părintelui Iosif, pentru a le semna şi el ca iniţiator şiconducător al Oastei.

„Dacă le va semna – ziceau ei – îşi semnează singurmoartea lui şi a lucrului său.

Dacă nu le semnează, înseamnă că este un răzvrătit şiun nesupus autorităţii superioare. Prin urmare, putem luaorice măsuri canonice împotriva lui.”

Cursa s-a dovedit destul de şiret pregătită şi Dumnezeua îngăduit ca lucrurile să meargă după cum plănuiseră ei.

Astfel, la sfârşitul anului 1934, Părintele Iosif a fostconvocat la Mitropolie şi i s-a pus în faţă semnarea condi-ţiilor pregătite fără ştirea sa.

După citirea lor, fireşte că nu le-a putut semna. A ce-rut un timp de amânare pentru gândire şi clarificare. Daraceastă ezitare a semnării i s-a considerat, întocmai dupăcum se urzise, un act de nesupunere şi de trufie „faţă deBiserică”.

Ca un prim pas, a fost demis oficial din toate posturilepe care le deţinea,1 inclusiv cel de redactor al gazetei «Lu-

1 De fapt, Părintele Iosif Trifa, în urma presiunilor şi jignirilor de tot

32 Traian Dorz

mina Satelor» şi conducător al Oastei Domnului. La toateprotestele sale îndreptăţite, la toate cererile, memoriile şirugăminţile sale de dezvinovăţire, nu i s-a răspuns decât culovituri, cu jigniri şi cu măsuri din ce în ce mai drastice şimai nimicitoare.

A fost dat în judecata forurilor bisericeşti pentru a ficaterisit.

De-a lungul anilor 1935-1937 a avut trei judecăţi, lacele trei instanţe bisericeşti, două de la Sibiu şi ultima dela Bucureşti.

La toate aceste instanţe, mitropolitul era şi pârâşul şitot el era şi judecătorul părintelui nevinovat.

La nici una dintre ele, nu s-a ţinut seama de nici undrept şi de nici o apărare a profetului martirizat care de ze-ce ani suferea de două boli istovitoare, având şapte opera-ţii. Şi în această situaţie era lovit, sărăcit de tot şi târât pela judecăţi sub cele mai nemiloase ameninţări din parteamitropolitului şi a celorlalţi ierarhi bisericeşti. Autoritateamitropolitului răzbunător era peste tot atât de mare, încâtnevinovatul năpăstuit n-a mai aflat nici o dreptate nicăieri.

De cinci ori a propus Părintele Iosif o convocare peţară a celor mai aleşi dintre ostaşii Domnului, care senumărau acum cu sutele de mii, preoţi şi laici, pentru a fiascultaţi şi ei într-o problemă care-i privea direct. Pentrua fi ascultaţi şi ei cu privire la problemele Oastei Dom-nului şi a se ţine seamă şi de părerea lor în propria lorcauză discutată între conducătorul Bisericii şi condu-cătorul Oastei.

Dar autoritatea samavolnică a dispreţuit cinic toate

felul, s-a văzut silit să-şi dea demisia din toate posturile oficiale în care seafla, rămânând însă în fruntea Oastei celei dintâi.


aceste propuneri, trecând cu tăvălugul sfidător şi nemilospeste toate, grăbindu-se să ajungă cât mai repede la nimi-cirea cât mai totală a victimei şi la acapararea agonisiteisale materiale şi duhovniceşti, fără nici o frică de Dumne-zeu, fără nici o ruşine de lume şi fără nici un respect faţăde adevăr, faţă de dreptate şi faţă de lege.

În aceste condiţii, Părintele Iosif Trifa – din proprieşi personală iniţiativă – a convocat la Sibiu, pentru ziuade 12 septembrie 1937, un sfat frăţesc pe ţară al delega-ţilor din toate adunările locale ale Oastei Domnului.Pentru a informa despre starea conflictului cu mitropo-litul Bălan şi a-i solicita să intervină cumva ei în aplanareaacestui conflict în care el, epuizând toate căile posibile,nu mai poate face nimic. Trebuia neapărat să facă, înfaţa delegaţilor întregii Lucrări a Oastei Domnului, unraport amănunţit despre starea la care s-a ajuns cu toateproblemele Frăţietăţii.

Despre dorinţa lui de împăcare care a fost mereu res-pinsă.

Despre necesitatea luării unei hotărâri ferme a atitudi-nii pe care urmează să o ia pentru totdeauna Oastea Dom-nului faţă de Biserică, cu tot conflictul acesta nedorit.

Şi pentru a se întreprinde, pe scară mare, o ultimă în-cercare de mediere, spre a se putea restabili pacea şi armo-nia din nou, măcar din acest ultim ceas, în acest conflictatât de dureros.

Acest eveniment istoric şi adevărul conţinut în el, do-rim să vi-l înfăţişăm pe larg în capitolul care urmează.

Doamne Dumnezeul nostru, luminează inimile noastre

34 Traian Dorz

cu Duhul Sfânt, pentru a putea înţelege şi primi AdevărulTău. Amin.

** *

Misiunea Oastei Domnului

Eu pun în Mişcarea Oastei Domnului cele mai fru-moase nădejdi… Prin Cuvântul lui Dumnezeu şi pildanoastră frumoasă, Mişcarea Oastei va cuprinde toată ţa-ra, cu suflete şi cu fronturi de luptă contra păcatelor. Închipul acesta vom putea cuceri din nou această ţară pen-tru Iisus Hristos şi Evanghelia Lui. Aceasta va fi cucerireacea din urmă şi cea adevărată care va da mărire statorni-că acestei ţări şi acestui neam.

În şcoala Sf. Apostol Pavel

În şcoala Sf. Apostol Pavel am învăţat şi eu să fiu unîndârjit apărător şi vestitor al lui Iisus cel Răstignit; şipână ce voi pleca din această lume nu vreau nici eu să ştiude nimic altceva decât să-L vestesc şi să-L slujesc pe Iisuscel Răstignit şi Jertfa Lui Sfântă.

Puterea Oastei Domnului a fost, este şi va fi numaiIisus cel Răstignit şi Jertfa Lui Sfântă.

Până Îl vom avea pe Iisus cel Răstignit, vestirea şitrăirea vieţii şi voii Lui în noi şi între noi, avem totul.

Când L-am pierdut pe El, am pierdut totul.

Părintele Iosif Trifa


FĂRĂ LUPTĂ NU-I CUNUNĂ

Fără luptă nu-i cunună veşnică şi bună,căci cununa fără luptă este o minciunăşi cununa fără luptă mâine veştejeşte;numai cea cu răni plătită veşnic străluceşte.

Fără lacrimi nu-i cântare dulce şi frumoasă,căci cântarea fără lacrimi duhul rece-l lasăşi cântarea fără lacrimi e numai din gură,numai lacrima – cântării-i poate da căldură.

Fără jertfă nu-i iubire, nici n-a fost vreodată,căci iubirea fără jertfă piere lepădată,şi iubirea fără jertfă-i numai amăgire;unde nu e nici o jertfă, nu e nici iubire.

Fără moarte, legământul nici un preţ nu are,legământ e numai cel ce ţine până moare,legământ e numai cel ce moare, dar nu lasă;numai moartea-ncununează dragostea frumoasă.

Fără-aceasta nici la Domnul nu-i nici o răsplată,căci răsplata cea cerească nu oricui e dată;ci răsplata cea cerească e-o adeverirec-o iubire şi-a dus crucea pân-la răsplătire.

36 Traian Dorz

ZIUZIUZIUZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICA ŞI ADEVĂRUL ISTORICA ŞI ADEVĂRUL ISTORICA ŞI ADEVĂRUL ISTORICDIN 12 SEDIN 12 SEDIN 12 SEDIN 12 SEPPPPTEMBRIE 1937TEMBRIE 1937TEMBRIE 1937TEMBRIE 1937

Chemarea pe ţară a delegaţilor frăţietăţii Oastei Dom-nului pentru 12 septembrie 1937 a fost publicată în gazeta«Ecoul» care înlocuia atunci foaia «Iisus Biruitorul» pecare o suspendase Mitropolia. Dăm mai jos, pe scurt, re-latarea pe care a scris-o atunci «Ecoul» despre felul cum adecurs această consfătuire şi despre felul cum s-a încheiatîncercarea neizbutită de a-l convinge atunci pe mitropolitulBălan să renunţe la măsurile sale de răzbunare. De a-lapleca spre restabilirea păcii în Biserică şi a armoniei înviaţa Oastei Domnului. În problema Părintelui Iosif, totuşi,chiar dacă nu s-a putut realiza nimic din acele dorinţe, s-afăcut foarte mult, pentru că atunci s-a fixat de către o con-sfătuire istorică a delegaţilor din întreagă Oastea Domnu-lui – în frunte cu Părintele Iosif, conducătorul văzut alacesteia – atitudinea clară, categorică şi definitivă a Oasteifaţă de Biserică. Şi, prin acest adevăr însemnat, ziuaaceasta a rămas istorică în viaţa Oastei Domnului, iar pre-cizarea făcută atunci rămâne o linie obligatorie de urmatpentru tot viitorul acestei Lucrări.

Eram în al şaptelea an de când făceam şi eu parte dinOastea Domnului şi în al treilea an de când făceam partedin redacţia centrului de editură al ei din Sibiu, fiind acoloîmpreună cu Părintele Iosif Trifa, un colaborator dintre cei


mai apropiaţi ai săi. În vremea aceea eram pe terminareastagiului militar la Oradea, dar acum eram prezent aici laSibiu pentru consfătuirea aceasta, venit împreună cu alţifraţi aleşi ca delegaţi ai Oastei Domnului din Oradea şi ju-deţul Bihor. Când se întâmplau astfel de evenimente, eu,cel mai tânăr din redacţie, aveam misiunea de a fi atent şide a întocmi reportajul despre cele întâmplate, spre a-l pu-blica la foaie, pentru cunoştinţa tuturor cititorilor. Trebuiadeci să fiu cât mai atent şi cât mai harnic, spre a nu-miscăpa nimic din ceea ce era însemnat şi interesant pentrucititori şi pentru istorie. Am dorit întotdeauna să-mi facaceastă datorie cât mai cu grijă, pentru că îmi iubeam mi-siunea şi doream să-l ascult din toată inima pe părintelemeu sufletesc, slujind cu toată vrednicia pe Dumnezeu şiAdevărul Său în care Credeam cu toată puterea mea.

După cum se făcuse public deci atât prin foaia «Eco-ul», cât şi pe la diferitele adunări mari ale Oastei, convo-cate în acest scop pe centre din ţară – şi mai ales la cea dinScorţeni, judeţul Bacău – începură să sosească la Sibiu în-că de vineri, 10 septembrie şi de sâmbătă, 11, delegaţi aifraţilor pentru consfătuirea din 12 septembrie.

Cei trei preoţi-ostaşi care aveau un rol mai deosebit înpregătirea acestei consfătuiri erau: Munteanu de la Scor-ţeni – Bacău, Bogoride de la Lăloaia şi Popovici Vladimirdin Orhei – Basarabia. Aceştia au sosit încă de vineri sea-ra, pentru ca împreună cu Părintele Iosif să pună la punct,în mare, programul Consfătuirii de a doua zi. Întâlnirea lorcu Părintele Iosif a fost plină de duioşie şi de lacrimi. Ominune a îndurării Domnului era şi faptul că în zilele ace-lea şi starea sănătăţii Părintelui Iosif se ameliorase. Deşiavea cele două ultime operaţii încă neînchise, el ieşise dinspital anume pentru a fi, cu ocazia aceasta, prezent în

38 Traian Dorz

mijlocul fraţilor şi a ajuta cu îndrumările sale la buna des-făşurare a lucrurilor.

Între aceşti preoţi şi Părintele Iosif s-a încins atunci oplăcută stare de vorbă, ca de altfel la orice astfel de întâl-niri. Şi fiecare îşi împărtăşea cu ceilalţi diferite întâmplărişi impresii personale în legătură cu consfătuirea aceasta.Ca o notă de vioiciune, dar şi de îngândurare, preotulMunteanu, de la Scorţeni (care s-a dovedit până la urmă căn-a avut un cuget cu totul curat), spunea că înainte de aveni aici a avut un vis de care nu se prea bucură. Visase căPărintele Iosif era îmbrăcat într-o haină lungă şi îi primeape fraţii care veneau din toate părţile la el, zicând cu tris-teţe: «Vin mereu fraţii, vin, vin, vin, dar pe mine mă lasătot în chin…»

Dar acest preot chiar de a doua zi s-a dovedit un fricoscare ne minţise. În 12 septembrie a trecut de la masa Pă-rintelui Iosif la masa mitropolitului prigonitor, unde, chiarînainte de a pleca din Sibiu, a iscălit şi el un articol debatjocură împotriva «fratelui» său pe care îl îmbrăţişase cucâteva ceasuri mai înainte şi la masa căruia se săturase. Defapt, la venirea sa, ne adusese o cântare nouă, cântarea«Te-am minţit, Iisuse»… Ce profeţie îşi cântase! Chiar aşaa şi făcut.

Acum însă, la rândul său, Părintele Iosif spunea că şiel a avut zilele acestea tot un astfel de vis şi anume: Se fă-cea că murise pe patul său de suferinţă, iar în clipa morţiisosea o delegaţie de preoţi şi cărturari de sus, de la Mitro-polie, aducând cu ei un sac mare şi gol pe care era scris culitere negre şi mari: „Statutele şi regulamentele”… Dele-gaţia desfăcu sacul şi ridicară trupul mort de pe pat şi îlsloboziră în sac, în timp ce unul dintre ei strigă voios:„Pace şi bucurie fronturilor; în sfârşit, a intrat şi Părintele


Iosif în statutele şi regulamentele Oastei”. După asta, cor-pul a fost scos din sac şi pus iarăşi pe pat.

Aici voi nota că îmi aduc aminte şi eu tot de un astfelde vis, pe care mi-l spusese încă înainte cu doi ani şi maibine, în februarie 1935, fratele Marini, colegul nostru deredacţie. Mai păstrez şi astăzi, după aproape cincizeci deani, la mine, salvată ca prin minune, însemnarea lui deatunci despre care n-am scris până acum nicăieri altunde-va. Şi nu-mi aduc aminte să fi scris nici el. Iat-o aşa cum oscrisese el cu mâna lui atunci:

„3 februarie 1935.Într-o noapte mă rugam lui Dumnezeu. Nu ştiam cele

ce s-au întâmplat (la Sibiu, după plecarea sa acasă laSăsciori – n. n.).

Mă rugam să-mi arate Dumnezeu de cine să mă ali-pesc (foarte mulţi fraţi erau derutaţi în primele zile aleconflictului. Se vede că şi el avea ezitări – n. n.).

Am postit – şi la o săptămână m-am visat la biserică.În biserică era numai Părintele Iosif cu capul gol şi,

desculţ, se ruga în genunchi în altar. Pe urmă vine mitro-politul şi încă trei episcopi îmbrăcaţi în odoare ca pentruslujbă. Şi se duc în altar, pe după masă, şi l-au luat desubsuori pe părintele Iosif, şi l-au ridicat, şi l-au scos afarădin altar, zicând: «Nu mai eşti vrednic să mai slujeşti laaltar». L-au scos pe uşă afară şi Părintele Iosif a îngenun-cheat în faţa altarului. Mitropolitul s-a înveselit atunci, zi-când: «No, acum l-am scos afară din altar». Din locul undea stat Părintele Iosif în altar a ieşit un înger îmbrăcat înhaină albă şi atâta era de frumos, dar era mâhnit. Şi avea labrâul de aur, pe care îl purta, o sabie lungă până la pământ.Şi sabia era scoasă puţin. A ieşit afară, călcând pe urmelepărintelui şi, încet, s-a aşezat de-a dreapta Părintelui Iosifcare stătea neclintit şi se ruga. Şi cineva, care parcă era

40 Traian Dorz

lângă mine şi nu ştiam, mi-a zis: «Acesta este îngerulRafael, care este tot lângă omul acesta oriunde merge. Şile-am scris în două-trei rânduri: Băgaţi de seamă să nucumva… acesta este unsul lui Dumnezeu… Scumpii meipreoţi, să ne dea Dumnezeu biserici». Şi după ce m-ampus în pat, mi-a vorbit ca el o femeie: «Vrednic e Dumne-zeu a fi lăudat de toţi».

Când am gătat postul, primeam foaia «Isus Birui-torul». Scoate-ne, Doamne, din întuneric la lumină…”

Am redat mai sus, exact după scrisul său, acest visavut de fratele Marini încă cu doi ani şi jumătate înainte dea se întâmpla întocmai aşa cu scoaterea Părintelui Iosif dinpreoţie de către mitropolitul Bălan şi oamenii lui, ca o do-vadă în plus că nimic nu se întâmplă fără ştirea şi voia luiDumnezeu. Şi ca o mângâiere pentru oricine suferă dinpricina Numelui lui Hristos.

Desigur, au fost mai mulţi care au avut şi mai au astfelde înştiinţări de la Dumnezeu, Care, în împrejurări deose-bite, ne descoperă câte ceva din tainele voii Sale şi în felulacesta, prin visuri. Acesta este un mijloc de care S-a maifolosit bunătatea şi dragostea Domnului şi faţă de alţi aleşiai Lui. De aceea, după atâţia zeci de ani, le-am redat şi noipe acestea aici, fiindcă am socotit că au şi ele o însemnă-tate pentru înţelegerea adevărului despre care vorbim. Şiacum să continuăm cu relatarea publicată atunci, de undeam rămas, înaintea visului fratelui Marini.

…Ne amuză puţin aceste visuri, dar oarecum simţimcă ne pun şi pe gânduri, căci de multe ori Domnul vorbeşteşi prin visuri.

În seara de sâmbătă, 11, ţinem o consfătuire restrânsăîn care discutăm frământările Oastei şi stabilim programul


pentru a doua zi. Preoţii sosiţi îşi vor cere pentru mâineaudienţă la mitropolitul Nicolae.

De vineri seara au început să sosească şi alţi fraţi dintoate părţile. Fiecare tren ne aducea noi fraţi şi noi bucurii.Iată-l pe fratele Tudusciuc, învăţător de la Vaslui, pe carefraţii îl văd pentru prima dată la Sibiu. Iată-l pe Pavel Ma-liţa, avocat din Oradea, D. Romanenco din Orhei şi mulţi,mulţi alţii. De la Sighişoara soseşte un grup de patruzecifraţi şi surori. Din Bucovina (cu Viorel Bujoreanu), dinCetatea Albă, din Bârlad, din Oradea (cu Eftimiu Florea,cu Isaia Pele, cu Ilie Popovici). Iată fraţii cunoscuţi: Sil-vestru Barbă din Bosanci, Gloguş din Horodnic, AdamBorza din Vinerea, Diniş, notarul din Gurasada, Viorel dinRomoşel – Hunedoara, Pavel Râmneaţu din Berecuţa –Timiş, Bihoi Nicolae din Ezeriş – Caraş, Traian Ciurescudin Belinţ, Stoia din Cireşu, Victor Ungur, avocat din Lu-goj, Trandafir Munteanu, Petru Stancu, Simion Achim dinArad. Fraţi din Oltenia, din Muntenia, din Dobrogea, dinSomeş, din Buzău, din Ialomiţa, din Teleorman, dinRomanaţi, din Olt, din Vâlcea, din Cluj, din Satu Mare,din Maramureş, din toate provinciile ţării.

Fraţii sosiţi sunt cu toţii plini de avântul şi călduradragostei frăţeşti, aducând cântări noi din toate părţile. Ceamai puternic cântată de feluritele grupuri frăţeşti este „Asunat mobilizarea”… Preotul Munteanu cânta şi el mereucântarea (semnificativă pentru el, cum am mai spus)„Te-am minţit, Iisuse”. Nu-l prea acompaniază nimeni.

Sâmbătă seara, marea curte a casei unde este redacţia şilocuinţa noastră este plină de mulţimea fraţilor sosiţi. Sehotărăşte ţinerea unui sfat premergător şi în seara asta, pen-tru a-şi putea spune cuvântul cât mai mulţi dintre fraţii so-siţi, deoarece mâine nu vor putea ajunge cu toţii la cuvânt.

42 Traian Dorz

În fruntea sfatului se găsesc şapte fraţi-preoţi împreu-nă cu Părintele Iosif. După cântarea „Împărate Ceresc”,continuată cu o rugăciune mişcătoare, şirul vorbitorilor l-adeschis părintele Munteanu, unul dintre cei care propuse-seră consfătuirea aceasta, spunând despre scopul binecu-vântat al păcii şi al înţelegerii pentru care ne-am strâns aiciîn acest sfat.

După el a vorbit mişcător şi limpede fratele învăţătorTudusciuc, arătând acelaşi adevăr şi dorinţa noastră puter-nică de a-l împlini.

A luat apoi cuvântul Părintele Iosif, arătând pe scurtmarea răspundere sufletească pe care o avem cu toţii înOastea Domnului, mai ales în această frământare. Toatefrământările noastre să le depunem la picioarele CruciiMântuitorului nostru Iisus Hristos, rugându-L neîncetat săse împlinească în toate numai voia Domnului nostru.

Rând pe rând, au luat apoi cuvântul fraţii TrandafirMunteanu din Lugoj, Ciurescu din Belinţ, Lemnaru dinBuzău, Diţă din Bucureşti, părintele Bogoride din Lăloaia,Silvestru B. din Bosanci – Suceava, Pârvu din Bucureşti,preot Bujoreanu V. din Cernăuţi, Diniş din Hunedoara,preot Gâlea din Bârlad, I. Tudose din Tr.-Severin, Eftimiedin Corod, Scânteie din Sibiu…, fiecare spunându-şi cuhotărâre dorinţa lor de a se rezolva în mod fericit acest di-ferend, spre binele Oastei, spre binele Bisericii şi spredreptatea Părintelui Iosif.

Duminică dimineaţa, în 12 septembrie, toată curteacea largă a redacţiei din Aleea Filosofilor, 18, era plinăde alţi fraţi sosiţi peste noapte din alte părţi ale ţării. Fra-ţii şi surorile, după bucuria întâlnirii, discutau în toatepărţile despre tot ce ar trebui făcut pentru a se ajungecumva la convingerea mitropolitului, spre a-şi schimba


starea cu privire la tot ce este neapărat nevoie să se facăpentru îndreptarea lucrurilor cât încă nu este prea târziu.Ne strângem din nou la un scurt sfat de pregătire a lucru-rilor, stabilind împreună şi cu unii dintre fraţii care maisosiseră între timp, punctele principale ale programuluide lucru şi ale memoriului pe care trebuia să-l facem înîncercarea noastră de a ajunge la refacerea unităţiiOastei. Ne pregătim apoi să mergem la biserică pentrurugăciune şi participarea la Sf. Liturghie, după care vompune pe hârtie punctele noastre de vedere, precizate clar,în scopul înaintării lor cu o delegaţie de fraţi la Mitropo-lie. Le vom prezenta mai întâi fraţilor, pentru luare la cu-noştinţă, aprobare şi semnare, apoi delegaţia de fraţi laicise va duce să prezinte mitropolitului hotărârea fraţilor.

Avem o nespus de mare mulţumire către Domnul căi-a redat Părintelui Iosif, ca printr-o minune, puterea de ane însoţi la biserică, urcat într-un automobil. La catedrală,l-am urcat aproape pe sus toate scările până l-am aşezat peun scaun, de unde a putut participa şi el cu noi împreună latot ce a fost acolo până la sfârşit. Predica zilei a fost rostităîn catedrală de părintele Munteanu, vorbind despre unita-tea credinţei care este tăria Bisericii.

De la catedrală până în Aleea Filosofilor, 18, la re-dacţia şi Casa Oastei, ne-am întors încolonaţi toată mulţi-mea fraţilor şi cântând.

Îndată după ajungerea la redacţie, potrivit înţelesuluide dimineaţă, ne-am adunat iarăşi într-un mare sfat împre-ună cu toţi fraţii. În acest moment înălţător, după rugăciu-nea „Împărate Ceresc”, s-a ridicat în faţa fraţilor PărinteleIosif şi, în tăcerea plină de evlavie şi de lacrimi a tuturorcelor de faţă, glasul său mişcat şi duios a rostit următoareacuvântare:

44 Traian Dorz

Cuvântarea Părintelui Iosif

Fraţilor, o mare bucurie avem astăzi! Ne vedemstrânşi aici, în numele Domnului nostru Iisus, atâţia fraţidin toate părţile ţării. Dar, pe lângă bucurie, avem şi omare datorie şi o grea răspundere, căci, fraţii mei, sfatulacesta, adunarea aceasta nu este un sfat ca oricare alt sfatşi nici o adunare ca oricare altă adunare. Oastea Dom-nului este adunarea Domnului, iar noi trebuie să ne apro-piem cu frică şi cu cutremur când este vorba să ne ames-tecăm cu nepriceperea noastră în mersul acestei Mişcări.Noi rămânem nişte copii nepricepuţi ai Domnului şi tre-buie să tremurăm cu frică atunci când este vorba să neamestecam cu sfatul nostru în lucrarea Lui, în planurileLui, în voia Lui…

O, iubiţii mei, mare este răspunderea noastră, a tutu-ror, faţă de Lucrarea Oastei, ca să nu o smintim cu nepri-ceperea noastră. Iar dacă răspunderea aceasta o aveţi cutoţii, apoi, să mă credeţi că pe mine mă apasă de o mie deori mai mult această răspundere.

Stăpânit de această răspundere, astă-noapte eu n-amdormit decât două ceasuri şi tot gândul meu stăruie şiacum clipă de clipă lângă cuvintele Scripturii: „Arată-mi,Doamne, ce să fac” (Ieşire 33, 13).

Fraţilor, suntem la o grea răspântie cu Oastea, iaraceastă răspântie au făcut-o în special statutele ce s-aufăcut pentru Oaste. Mi-am spus cuvântul pe larg asupraacestor statute, arătând cum ele sting tocmai ceea ce estefiinţa, viaţa şi biruinţa acestei Mişcări: voluntariatul ei,duhul ei, spiritualitatea ei. Amintesc o singură pildă: înCongresul de la Rusalii, în sala «Thalia» s-a ales primulcomitet central al Oastei. Acest comitet suprem este ceea


ce s-ar numi statul major, comandamentul suprem alOastei. Ei bine, luaţi lista celor treizeci de membri şi veţiafla că cel puţin trei sferturi dintre aceşti „ofiţeri de statmajor al Oastei” n-au nimic cu rânduielile Oastei Dom-nului. Unii fac politică militantă, alţii au scăderi văzutecare izbesc regulile Oastei. Or, iubiţii mei, dacă ofiţeriidin statul major al Oastei nu sunt ostaşi, apoi atunci cesă mai aşteptăm de la soldaţii cei de rând de pe frontu-rile Oastei Domnului?

Şi iată, astfel prima alegere după statute a arătat cumvine amestecătura şi stingerea voluntariatului Oastei.Astfel stând lucrurile la o răspântie atât de grea, noi ceam putea mai bine face decât să ne aplecăm genunchii şisă ne rugăm fierbinte ca Domnul să ne arate El Însuşi ceeste de făcut. Ca El Însuşi să fie azi şi totdeauna în gândulnostru, în inima noastră, în cuvintele noastre, în sfaturileşi hotărârile noastre. Noi toţi trebuie să ne rugăm şi săavem credinţa şi încrederea noastră sfântă că DomnulIisus Se află azi aici, prezent în mijlocul nostru, şi El ne vaarăta ce este de făcut…

Adunarea îngenunchează şi Părintele Iosif rosteşte ur-mătoarea

Rugăciune

Doamne Iisuse, Preadulcele nostru Mântuitor, Îţimulţumim că ne-ai învrednicit să ne strângem din nou îndragostea Ta. Îţi mulţumim că pe noi, aceşti pierduţi şipăcătoşi, ne-ai strâns de pe căile pierzării şi ne-ai adus lapicioarele Crucii Tale. Avem o singură dorinţă, DoamneIisuse, să ne ţii până la sfârşit lângă Crucea şi Jertfa Ta.

46 Traian Dorz

Doamne Iisuse, Te rugăm îndeosebi pentru ceasulacesta şi ziua aceasta, să vii şi să ne fii aici, în mijloculnostru. Să Te simţim cu toţii în gândul nostru, în inimilenoastre, în cuvintele noastre, în sfaturile şi în hotărârilenoastre. Să simţim cu toţii Prezenţa Ta cea sfântă şi călă-uzitoare. Te mai rugăm fierbinte, Doamne Iisuse, să nu seîmplinească nimic din ceea ce este voia şi sfatul omenesc,ci în totul să se împlinească pe deplin numai voia Ta şiplanurile pe care le ai Tu cu această Mişcare şi cu noi,nevrednicii robii Tăi, pe care ne-ai folosit în Lucrarea Ta.Amin.

Părintele Iosif spune apoi că s-a făcut ceea ce s-ahotărât în sfatul de dimineaţă: „S-au precizat adică înscris punctele pe lângă care înţelegem noi restabilireaunităţii Oastei. Era de lipsă această precizare în scris,pentru că noi trebuie să ştim lămurit ce vrem şi pentru celuptăm. Strânşi cu toţii aici cu atâtea cheltuieli de drum,acum este prilejul să precizăm toate lucrurile care ar ducela rezultatul mult-dorit.

Acum ascultaţi cu atenţie citirea celor scrise, memo-riul-moţiunea noastră, pentru ca, la sfârşit, să vă puteţispune cuvântul dacă primiţi aceste puncte, dacă ele suntbune ori dacă mai trebuie schimbate, întregite etc. Fiecareîşi poate spune cuvântul”.

Se citeşte apoi cu glas tare moţiunea de mai jos:

M o ţ i u n e a

care s-a luat în primul sfat restrâns al Oastei Dom-nului, ţinut în Sibiu, la 12 septembrie 1937


Înalt Prea Sfinţite Stăpâne!Adunându-ne la Sibiu, azi, duminică, 12 septembrie

1937, fraţi de pe toate meleagurile ţării, ne-am rugatDomnului ca să ne deschidă calea spre viaţa cea dintâi aOastei Domnului. În ziua aceasta, mărturisind credinţanoastră, repetăm ceea ce toată viaţa am spus-o: că ostăşiaDomnului o trăim şi vrem să o trăim sub binecuvântareaBisericii noastre strămoşeşti.

Oastea Domnului s-a născut prin munca şi truda Pă-rintelui Iosif Trifa în Biserică, şi noi vrem să rămânem aşacum am fost chemaţi, după cum zice şi Apostolul Pavel.Biserica are dreptul să se îngrijească de sufletele credin-cioşilor ei – şi noi ne socotim fii credincioşi ai Bisericii.Pentru că am fost însă chemaţi la o viaţă de luptă duhov-nicească împotriva păcatului, înrolându-ne de bunăvoie înMişcarea Oastei Domnului, credem că viitorul acesteimişcări depinde de voluntariatul ei.

Rugămintea noastră sinceră şi dorinţa noastră caldăeste ca să se asigure voluntariatul Oastei Domnului. Fărăvoluntariat, Oastea Domnului nu poate trăi. Oastea Dom-nului are anumite cerinţe pentru cei ce se înrolează substeagurile ei. Numai acei care vor şi care pot împliniaceste dorinţe şi pot trăi în această viaţă duhovniceascăse pot numi înrolaţi în această mişcare.

Oastea Domnului s-a născut, a crescut şi a trăit, a lup-tat, a biruit şi biruieşte prin ceea ce se cheamă voluntariatulmişcării. Acest voluntariat sfânt prin care a lucrat revărsa-rea Duhului a fost şi este fiinţa şi biruinţa acestei lucrări du-hovniceşti. Or, statutele care s-au făcut pentru această Lu-crare nimicesc, ating şi sting tocmai acest voluntariat.

De aceea, cu supunere şi devotament, rugăm pe Î.P.S.Sa mitropolit Nicolae, sprijinitorul şi păstorul nostru, ca

48 Traian Dorz

să intervină pentru anularea statutelor făcute acestei miş-cări. Oastea Domnului are un statut: este legea Bisericiinoastre strămoşeşti. Noi vrem să trăim sub această lege,sub orânduirile canonice ale Bisericii. A crea un nou sta-tut numai pentru noi înseamnă că ne vom deosebi prinaceasta de Biserică. Or, noi vrem să fim strânşi pentrutoată viaţa noastră de Biserică.

Noi credem potrivit ca în fruntea noastră să fie soco-tiţi de drept conducători numai aceia care, fie preoţi, fielaici, trăiesc viaţa ostăşiei Domnului. Prin aceasta nuvrem să excludem păstorirea noastră de către preoţi. Pre-otul este păstorul sufletesc al nostru ca şi al tuturor ce-lorlalţi credincioşi din parohie. Dar conducător al OasteiDomnului, ca mişcare religioasă, credem că este numaiacela care se conformează vieţii duhovniceşti de la Oaste.

Oastea Domnului este un copil al Bisericii. S-a născutşi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu esteceva mai mult decât Ortodoxia, ci este o familie restrânsă,o comuniune, o frăţietate evanghelică cu gândul precis dea trăi mai intens învăţăturile Bibliei şi ale Bisericii. Netrudim doar să ieşim din comunul vieţii, să creştem înDomnul, pentru mântuirea sufletelor noastre. OasteaDomnului nu are nici o pretenţie dogmatică sau canonică.Nu avem nimic de adăugat canoanelor. Oastea nici nu avrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau contra Biseri-cii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască cu toată fiinţaregulile existente ale Bisericii.

Cum credem noi că se poate asigura voluntariatulOastei? Canonic şi dogmatic, Oastea să nu aibă alte în-văţături decât cele ale Bisericii. Dar conducerea admi-nistrativă să fie de sine stătătoare. Să se creeze pentruaceasta un statut-tip juridic care să nu se ocupe de partea


spirituală a Oastei, să nu facă haină duhului, ci doar săreglementeze juridiceşte Oastea. Ca persoană juridică,Oastea Domnului va putea poseda proprietăţi. În felulacesta credem că se poate rezolva şi chestiunea cu tipo-grafia Oastei. Părintele Iosif Trifa declară că donează ti-pografia ce o are Oastei Domnului constituită juridic. Iarnoi am socotit că pentru marele sacrificiu ce l-a făcut cuaceastă tipografie, vânzându-şi averea pentru a o cumpăra,să i se dea dreptul de a o administra singur până trăieşte.

Statutul acesta juridic va prevedea şi un sfat de con-ducere compus din cei mai activi ostaşi din ţară. În frun-tea acestui sfat să fie trecut, prin actul constitutiv, scaunulde onoare Î.P.S. Sale mitropolitului Nicolae, ca unul carea ajutat şi binecuvântat Oastea Domnului. (În stilizare co-rectă: prezidenţia acestui sfat o are Î.P.S. Sa mitropolitNicolae).

În felul acesta se va lega Oastea Domnului şi maistrâns de Biserică, iar până trăieşte părintele Iosif, să i semenţină conducerea efectivă a Oastei Domnului, ca unuiacare are meritul înfiinţării ei. În felul acesta Oastea este aBisericii, dar scutită de oficializare.

Pe ţară vor fi conducători ai Oastei acei care vor lu-cra cu mai multă râvnă pentru Oaste şi vor trăi cu maimultă pasiune Evanghelia.

În privinţa scrisului, părintele Trifa declară că va su-pune cenzurii personale a Î.P.S. Sale mitropolitului Nicolaetot ce va scrie, pentru ca astfel să se facă controlul învăţă-turilor de la Oaste. Dar fără amestecul intermediarilor.

În momentul în care conflictul este aplanat şi clarifi-cat în faţa credincioşilor din Oastea Domnului şi se dăpărintelui Iosif Trifa posibilitatea ca, printr-un alt organde presă, pus, ca şi tipografia, în serviciul, sub conduce-

50 Traian Dorz

rea şi administrarea Oastei Domnului constituită juridicsub patronajul şi auspiciile Arhiepiscopiei din Sibiu, pă-rintele Trifa declară că este gata să renunţe la apariţiafoii «Isus Biruitorul», cu condiţia ca pentru buna înţelege-re a lucrurilor să se creeze o foaie nouă, ca organ oficialal Oastei Domnului. Redactarea acestei foi să fie încre-dinţată cu depline puteri de lucru părintelui Iosif Trifa,având şi aici controlul dogmatic şi spiritual al Î.P.S. Salemitropolitul Nicolae al Ardealului. Noi nu putem pretindepărintelui Trifa ca să se reîntoarcă la gazeta în care a fostgrav lovit, după cum nici nu îndrăznim a cere ca «LuminaSatelor» să se transforme în gazeta «Isus Biruitorul».Pentru administrarea foii şi a tipografiei, părintele IosifTrifa se obligă pentru a prezenta, anual – la Rusalii –sfatului celui mare al Oastei, o dare de seamă pe careacesta o va avea de aprobat sau de dezaprobat.

Pentru a putea rezolva cele de mai sus, gândurilenoastre se îndreaptă către Î.P.S. Voastră cu rugăminteade a interveni şi înlesni la Sf. Sinod să se ridice pedeapsacaterisirii aplicată părintelui Iosif. În felul acesta îşi vaputea relua postul de slujitor al Sf. noastre Biserici.

Ai Î.P.S. Voastre supuşi fii duhovniceşti

Sibiu, la 12 septembrie 1937

Părintele Iosif întreabă apoi dacă adunarea primeşteaceastă moţiune aşa cum s-a citit, sau mai schimbă sau maiîntregeşte ceva din ea. Adunarea răspunde cu unanimitateaplaudatoare a tuturor celor prezenţi: „Da”, fără nici unglas contra, că primesc această moţiune aşa cum s-a citit.


Nimeni n-a avut nimic de obiectat. Se trece apoi la semna-rea în original pe acest act a tuturor celor peste cinci sutede fraţi delegaţi prezenţi.

După aceasta se alege o delegaţie de cincisprezecefraţi laici care să se ducă să prezinte această moţiune Î.P.S.Sale mitropolitului, cerând pentru aceasta audienţă. Dinaceastă delegaţie au făcut parte următorii: Avocat PavelMaliţa, avocat Victor Ungur, Leon Andronic, SilvestruBarbă, D. Romanenco, Simion Achim, Ioan Tudusciuc,Ioan Marini, Pârvu Constantin, Diţă Ioan, Ilie Marini, Pe-tre Stancu, Ioan Diniş, Gr. Manţoc şi Adam Borza.

Solicitând audienţa, ni s-a trimis răspuns că se potprimi în audienţă numai cinci delegaţi şi numai la orelecinci după-masă.

După-masă, adunarea se redeschide cu „Împărate Ce-resc”, iar după rugăciune încep vorbirile. După fiecarevorbire, corul Oastei de la Bucureşti şi fanfara Oastei de laSăsciori cântă.

Părintele Munteanu deschide adunarea printr-un cu-vânt scurt şi cald. După el, părintele Vladimir şi părinteleBogoride rostesc două duioase cuvântări, după care a vor-bit fratele Tudusciuc. A urmat apoi

A doua vorbire a Părintelui Iosif

Iubiţi părinţi şi scumpi fraţi în Domnul. În duminicade azi a fost la rând evanghelia care ne-a amintit de şar-pele de aramă ridicat de Moise în pustie pentru ca toţi ceimuşcaţi de şerpi să se uite la acest semn şi să nu moară(Lev. 21, 9).

Aceasta a fost o icoană ce închipuia şi vestea JertfaCrucii lui Iisus cel Răstignit. Eu m-am gândit astăzi în bi-

52 Traian Dorz

serică cât de mult se potriveşte această evanghelie şi pen-tru Oastea Domnului. După războiul cel mare, o înfrico-şată pustie duhovnicească se făcuse şi în ţara noastră. Şer-pii păcatelor şi ai fărădelegilor se înmulţiseră grozav, eraplină ţara de moarte sufletească. Şi atunci Domnul S-a în-durat şi a ridicat în pustia sufletească a acestei ţări Semnulcel de viaţă făcător. Prin Oastea Domnului s-a ridicat înţara noastră cunoaşterea şi cunoştinţa cea adevărată a luiIisus cel Răstignit. Slăvit să fie Domnul că s-a ridicat şi înţara aceasta Semnul cel mare şi biruitor, Crucea şi Jertfalui Iisus cel Răstignit, căci ţara şi poporul nostru nu cu-noşteau şi nu cunosc cu adevărat pe Iisus cel Răstignit.

Eu mulţumesc lui Dumnezeu că m-a învrednicit şi pemine ca să privesc şi să primesc acest Semn. Şi mulţumesclui Dumnezeu că pe mine, un vas umil şi slab, m-a învred-nicit să strig şi pe alţii să se uite, să privească la acestSemn, să primească pe Iisus cel Răstignit, ca să trăiascăşi să nu moară, precum este scris.

Fraţilor, ştie numai bunul Dumnezeu cât va fi să mairămân între voi. Eu însă sunt gata să plec oricând liniştitşi mulţumit că m-a ajutat Domnul să vă arăt lămurit Sem-nul biruinţei şi al mântuirii noastre, pe Iisus cel Răstignit.Ca odinioară Moise în pustie, poate voi cădea şi eu înpustia acestor necazuri, lupte şi prigoniri. Dar voi sămergeţi înainte „spre Canaan”, uitându-vă ţintă la Căpe-tenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, ca să ne întâlnimpe urmă cu toţii în Ierusalimul cel ceresc.

Fraţilor, să nu vă aşteptaţi să vă spun acum preamulte, căci mă vedeţi cât sunt de slăbit. Voi spune numaiceva, privitor la frământările din Oastea Domnului. S-ascris mult şi s-a vorbit mult despre aceste frământări. Uniispun că sunt de la diavolul, alţii, că sunt de la Dumnezeu.


Eu spun însă că aceste frământări trebuia să vină. Ele neerau arătate şi prevestite prin Sfânta Scriptură. Eu puteamsă vă spun de la început, ca Sf. Apostol Pavel: „…v-amspus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceeace s-a şi întâmplat, cum bine ştiţi” (I Tes. 3, 4).

Eu văd această frământare şi în locul de la I Cor. 2,14: „Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului luiDumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu lepoate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte.”Oastea Domnului, fiind răsadul şi lucrarea Duhului Sfânt,era şi este o lucrare pronunţat duhovnicească. Dar aceas-tă spiritualitate a ei s-a ciocnit de la început cu neînţele-gerea cea lumească. Din ce a crescut spiritualitateaOastei, a sporit şi numărul celor neînţelegători. Conflictulde la Oaste este conflictul celor două lumi ce nu se potînţelege, iar acest conflict a fost alimentat mereu cu învi-nuiri şi asmuţări, până ce s-a ajuns la aşa-numitele Sta-tute ale Oastei Domnului.

Prin felul cum sunt făcute aceste statute, ele ucid toc-mai spiritualitatea acestei mişcări. V-aş putea dovedi pelarg acest lucru. Statutele, stingând voluntariatul, apleacăspiritualitatea mişcării spre cele lumeşti. Alungă pe„Maria” şi cheamă pe „Marta”. Alungă duhul care dă via-ţă şi cheamă litera care omoară. Să nu stingeţi Duhul, nespune Sfânta Scriptură (I Tes. 5, 19). Să nu-L întristaţi peDuhul Sfânt, ne sfătuieşte Sf. Apostol Pavel…

Eu, iubiţii mei, de la începutul Oastei am stat de ve-ghe lângă aceste dumnezeieşti porunci. Am privegheatneîncetat să nu se stingă duhul Oastei, să nu fie stins princeea ce se cheamă litera legii. Şi spuneţi fraţilor de lafronturi că voi sta santinelă neadormită la acest post, ori-ce ar fi să mi se întâmple. Spuneţi fraţilor că am făcut tot

54 Traian Dorz

ce este cu putinţă şi pentru refacerea unităţii Oastei. Ră-mâne să ne rugăm să se facă mai departe voia Domnului.Vă voi spune aici numai un exemplu trist despre ce ar în-semna amestecul literei în lucrurile Duhului. Despre ce arînsemna în viaţa Oastei Domnului aplicarea statutelor fă-cute pentru ea de nişte oameni care nu au nimic nici cuduhul, nici cu viaţa ei. La adunarea Oastei de la Dej, pă-rintele protopop de acolo a încercat constituirea comite-tului judeţean al Oastei, conform statutelor oficiale. Casă-i convingă pe fraţi să intre în statute, spunea că Oastean-a înfăptuit nimic până acum. Ne trebuie fonduri, aziluri,întreprinderi şi altele – spunea părintele protopop. Eu cu-nosc o societate religioasă care a deschis şi un restaurant(o crâşmă) şi îi merge foarte bine…

Fraţii, când au auzit aşa ceva, au părăsit adunareaplini de mâhnire în sufletele lor. În altă parte, iarăşi, niştefraţi cu râvnă au mers într-un sat să facă adunare, daracolo, fiind Oastea cu statute, li s-a răspuns: Ne pare rău,dar nu putem ţine adunarea, fiindcă nu este acasă preşe-dintele… Şi iată, aşa, statutele nimicesc voluntariatulOastei şi apleacă spiritualitatea mişcării acesteia sprecele lumeşti. Alungă, cum s-ar spune, pe „Maria” (parteacea duhovnicească) şi cheamă pe „Marta” (partea cealumească). Alungă duhul şi cheamă litera.

Multe aş avea să vă mai spun, fraţilor. Aş putea să măşi plâng că, după 27 ani de preoţie, uite ce răsplată pri-mesc: mi s-a luat numele şi haina de preot. Mă mângâi în-să gândindu-mă la plata şi la răsplata cea dulce din cer.Fraţilor, rugaţi-vă pentru mine ca ori de câte ori îmi des-chid gura – sau pun condeiul pe hârtie – să vă fac cunos-cută cu îndrăzneală taina Evangheliei, să vorbesc cu în-drăzneală, aşa cum trebuie să vorbesc (Efes. 6, 19).


Şi acum să vă întoarceţi, iubiţii mei, cu Domnul Iisuspe la casele voastre şi să-I slujiţi Lui toată viaţa voastră.Şi cu toată viaţa voastră. Slăvit să fie Domnul.

Au mai vorbit pe urmă câţiva preoţi şi fraţi, printre ca-re şi fraţii greco-catolici Miron Dănuţ de la Satu Mare şiSimion Gordan de la Cluj, aducând Părintelui Iosif şi în-tregii adunări frăţeşti salutul şi adeziunea tuturor fraţilorgreco-catolici din Oastea Domnului. O solie de dragoste şipărtăşie în Domnul.

La ora cinci după-masă, delegaţia fraţilor aleşi pentrua duce Moţiunea la mitropolitul Bălan s-a înfăţişat la Mi-tropolie. Acolo, după ce au fost ţinuţi să aştepte timp în-delungat, stând în picioare, în sfârşit, s-a deschis undeva ouşă în vârful unor scări şi în uşa aceasta, ivindu-se mitro-politul, s-a uitat la ei de sus şi cu încruntare le-a spus unsingur cuvânt mânios:

– Răzvrătiţilor!Apoi a închis uşa.Până la urmă a venit un trimis al său, le-a luat moţiu-

nea şi le-a spus că răspunsul îl vor primi mai târziu, de laComitetul Central al Oastei.

În timpul când au plecat delegaţii trimişi, noi, toţi ceirămaşi, împreună cu Părintele Iosif ne-am aplecat în rugă-ciune, cerând Domnului sprijinul Său pentru rezolvareabună a problemei pentru care s-au dus… Îmi amintesc tot-deauna de rugăciunea aceea cutremurătoare la umbraînaltului mesteacăn care era atunci în curtea redacţiei şisub care era masa lângă care îngenunchease Părintele Iosif

56 Traian Dorz

şi se ruga… Eram lângă el, cuprins de acelaşi fior şi pu-tere, iar în jurul nostru, sutele de fraţi suspinând şi ştergân-du-şi lacrimile care le şiroiau pe obraji…

După rugăciune şi până la venirea lor, s-au mai perin-dat la cuvânt alţi fraţi cunoscuţi, în total 16 vorbitori. Toţi,aducând şi salutul fierbinte al fraţilor care i-au trimis şi ca-re îi aşteaptă, însoţindu-i cu rugăciunea şi dragostea lorpentru Părintele Iosif şi pentru buna rezolvare a frământă-rilor din Oaste.

Când fraţii s-au întors, spunând ce li s-a întâmplat, oumbră de întristare a trecut peste feţele şi sufletele tuturor.Dar timpul fiind înaintat, iar fraţii trebuind să se grăbeascăla plecare, Părintele Iosif s-a mai ridicat o dată în faţa adu-nării şi, cu ochii plini de lacrimi, le-a mai adresat un ultimcuvânt de încheiere şi despărţire:

Cuvântarea de încheiere a Părintelui Iosif

Şi acum, fraţilor, sosit-a vremea despărţirii. Să dămslavă lui Dumnezeu pentru sfintele bucurii de azi. Azi afost o zi binecuvântată în care am simţit de nou că Foculcel Ceresc arde cu putere prin această mişcare. Un fratespunea că se întoarce cam întristat, pentru că nu poateduce un rezultat gata. Fireşte, acest rezultat nu se poateaştepta într-o zi. Noi am pus aluatul în făină; să ne rugămacum Domnului ca să dospească ce va voi El.

Eu însă zic să ne ducem de aici voioşi şi plini de bu-curie, pentru că Duhul Sfânt ne-a dovedit din nou că a Luieste această Lucrare şi că Focul Lui arde în ea. Iar dacăavem dovada aceasta, a spune că mai suntem întristaţipentru ceva ar însemna să-L întristăm pe Duhul Sfânt.


Fraţilor, eu vă spun altceva: să vă întristaţi şi să plân-geţi când veţi veni aici la Sibiu şi, în loc de foc, veţi aflagheaţă (ce profeţie cutremurător împlinită nu prea târ-ziu…). Să plângeţi când veţi simţi că în adunările Oasteis-a stins focul şi a rămas cenuşa. Fraţilor, eu vă zic cevaşi mai mult: nici atunci să nu vă întristaţi şi să nu plân-geţi, când veţi veni la mormântul meu, dacă veţi simţi că şipeste mormântul meu arde Focul cel Ceresc.

Noi plecăm de aici cu pacea lui Iisus, pe care nimeninu ne-o poate tulbura, nici lua de la noi. Fiţi plini de în-credere şi de bucurie.

După o duioasă cântare de despărţire, a corului şi afraţilor, a urmat rugăciunea fierbinte de încheiere. Apoi,cu îmbrăţişări înlăcrimate, fraţii s-au despărţit, spunându-şi că ziua de 12 septembrie 1937 nu o vor uita niciodată.

Doamne Dumnezeul nostru, Te rugăm, veghează Tuneîncetat şi cu toată grija asupra mersului Lucrării Taleşi toate acţiunile noastre, oricât de bine intenţionate arfi ele, nu îngădui să reuşească dacă prin asta s-ar faceun rău Cauzei Tale şi s-ar împiedica în vreun fel planulTău. Noi putem greşi totdeauna, Doamne, chiar şiatunci când vrem să facem binele. Dar Tu nu greşeştiniciodată. Amin.

** *

58 Traian Dorz

Ca un bun ostaş al lui Hristos

Ca un bun ostaş al lui Hristos, tu trebuie să lupţi ne-încetat pentru a lărgi hotarele Împărăţiei lui Dumnezeu şipe acest pământ. Mişcarea noastră duhovnicească trebuiesă fie o lumină care să lumineze în această cumplită întu-necime de păcate care s-a lăsat peste noi (cf. Mt. 5, 14).Mişcarea Oastei trebuie să fie o sare care să împiedicestricăciunea (cf. Mt. 5, 13) şi un aluat bun care să dos-pească frământătură nouă în traiul nostru şi al vecinilornoştri.

Fiţi – şi faceţi-vă, iubiţii mei fraţi ostaşi – aşa ca ori-ce om, văzând faptele voastre, să se aprindă de dorul şi dedorinţa de a intra şi el în Oastea noastră.



O, APĂRĂ-ŢI STEAGUL

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,că-n el e izbânda şi ţinta credinţei;cât steagul se-nalţă şi arde măreţ,luptăm şi răzbatem, crezând biruinţei.

O, apără-ţi steagul, oricine-i acelce-l ţine şi-l nalţă în fruntea oştirii,că-n steag e nădejdea, să lupţi pentru el,păstrându-ţi cu fraţii tăria unirii!

O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus,în el e izbânda aprinsă şi tare;când steagul se pierde, puterea s-a dus,ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.

O, apără-ţi steagul! – netrebnic e-acelce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;tu steagul să-ţi aperi, să mori pentru el;păstrând unitatea, salvezi viitorul.

O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaşîn steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine;de steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi;când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine.

Hristos ne e Steagul, Lucrarea ni-e Scut,iubirea-i puterea şi cerul ni-e ţel;când apăr acestea, Hristos mi-e Avutşi-o veşnică slavă m-aşteaptă la El!

60 Traian Dorz

DOAMNE,-N CEASUL FOCULUI

Doamne,-n ceasul focului,dă-mi tăria locului,buzele să-mi sângere,dar să nu scot plângere,mâinile să-mi scapere,dar să nu se apere,să fiu dus mormântuluicredincios cuvântului,să trec pragul ceruluicu răbdarea fierului,căci pe veci de veci aş vreasă-mi învingă dragostea…

Doamne, paşii inimiiîn iubire ţine-mi-i,legământul lacrimiitreacă-mi focul patimii,drumul biruinţelorsă-l urmez părinţilor,frumuseţea paşilorsă mi-o las urmaşilorşi lumina traiuluis-o duc rază raiului,căci în veci şi-n veci voi vreasă-mi trăiască dragostea.


Doamne, las trecutuluiaurul avutuluişi las viitoruluistrălucirea zborului.…Plata biruinţelorsă mi-o dai părinţilor,slava-ncununaţilors-o dai toată fraţilor,premiul fruntaşuluisă mi-l dai urmaşului,– mie-n veci şi-n veci voi vreasă-mi dai numai dragostea…

62 Traian Dorz

CELE DE DUPĂ ACEEACELE DE DUPĂ ACEEACELE DE DUPĂ ACEEACELE DE DUPĂ ACEEA

Orice idee bună este un aluat viu pus într-o frământă-tură moartă pentru a o învia şi a o transforma în ceva nou,bun şi folositor. Lucrarea asta de transformare cere neapă-rat nişte condiţii învierii şi vieţii. Dacă frământătura esteprimitoare şi atmosfera este caldă, dospirea se face repedeşi rezultatul este bun. Dar dacă frământătura este potrivni-că şi atmosfera este rece, nici cel mai bun aluat din lumenu poate s-o dospească, ci frământătura potrivnică şi at-mosfera îngheţată nimiceşte orice aluat pus în ea.

Aluatul bun despre care Părintele Iosif le spuneaatunci fraţilor că l-a pus Sfatul Oastei, prin Moţiunea îna-intată, în frământătura conflictului, cu nădejdea unei dos-piri bune, a avut soarta îngheţului. Aceeaşi soartă tragică oavuseseră şi toate celelalte încercări de acelaşi fel pe carele mai făcuseră părintele şi fraţii în toţi aceşti trei ani de laizbucnirea acestui nefericit conflict.

Împotrivirea plină de răutate şi ură a mitropolituluirăzbunător nu s-a lăsat înduplecată de nimeni şi de nimic.E uimitor şi total de neînţeles cum nici un om şi nici unargument, nici o încercare şi nici un considerent nu l-auputut îndupleca pe acest om răzbunător şi nedrept să vadărăul şi crima pe care le face. Funcţia pe care o îndeplinea,locul unde era pus, instituţia pe care o servea şi cauza îm-potriva căreia lupta ar fi trebuit să-l cutremure şi să-l pră-


buşească zdrobit sub povara răspunderii care se cerea de lael s-o asculte. Dar duhul rău care-l cuprinsese cândva şi peSaul când era în faţa lui David nu l-a mai lăsat să vadă ni-mic decât răzbunarea geloziei sale feroce şi sângeroase.Cu tăvălugul puterii sale de o clipă a trecut nemilos pesteorice dreptate, peste orice înţelepciune, peste orice milă. Şinu s-a oprit până ce a ucis, până ce a zdrobit, până ce s-arăzbunat asupra victimei-om.

Dar nu s-a oprit nici după ce şi-a ucis victima-om; aurmărit mai departe să ucidă şi victima-idee. Aceasta însăn-a mai putut-o. Nu numai pentru că plata lui Dumnezeul-a ajuns, cum îl ajunge odată pe orice călău, dar şi pentrucă aceasta nu mai putea fi ucisă. Ideile lui Dumnezeu suntnemuritoare. Ultimul timp al vieţii sale, mitropolitul şi l-atrăit în paralizie şi în singurătate, căzând pe jos şizvârcolindu-se adesea fără a avea pe nimeni care să-l ridi-ce, mestecându-şi limba şi neputinţa în aşteptarea celei-lalte osânde şi mai cumplite. Dar până la acel sfârşit, cu do-uăzeci de ani mai târziu, va mai căuta încă să facă mult rău.Răspunsul lui la încercarea înţeleaptă şi frumoasă a Moţiu-nii frăţeşti din 12 septembrie 1937 a fost o năpustire şi maifuribundă a gazetei lui, «Lumina Satelor», împotriva Părin-telui Iosif, a foii «Ecoul», împotriva d-lui Octavian Metea,directorul gazetei ospitaliere pentru noi. Un potop de insulteşi batjocuri se vărsa din aceşti vulcani noroioşi asupra orică-ror suflete nobile care încercau să apere victima nevinovatăde cruzimea monstruoasei nedreptăţi care o sugruma.

La o săptămână după asta a şi venit de la Bucureştiordinul de suspendare şi pentru «Ecoul». Răzbunătorulvrăjmaş al frumosului Adevăr mai sugruma încă un profetîntre templu şi altar. Dar domnul Metea, prevăzător, maifăcuse între timp cerere pentru o nouă gazetă, numită

64 Traian Dorz

«Alarma». Am încercat să scoatem îndată, în continuareagazetei «Ecoul», această nouă gazetă; dar vrăjmaşul, totaşa de prevăzător şi el în rău, îşi luase de acum măsuri şipentru eventualitatea asta. Aşa că, informat la timp de iu-dele care nu dormeau, a fost oprită şi «Alarma» chiar cândprimul număr era gata să fie expediat la cititori.

S-a mai încercat apoi scoaterea în continuare la Bucu-reşti a foii «Ostaşul Domnului», rămasă după părinteleVasile urmaşilor săi. Dar, după al treilea număr, în 21 no-iembrie 1937, a fost înăbuşit şi acest al patrulea glas alAdevărului, care împlinise şi el, în timpul acesta scurt,slujba de a-i lămuri pe fraţi asupra trădării lui Vonica, unuldintre cei trei ucenici mai apropiaţi care mai rămăseseră pelângă profetul lui Dumnezeu martirizat.

În toată această vertiginoasă rostogolire a evenimente-lor de atunci – când orice om cu o minte sănătoasă era în-spăimântat şi nedumerit cum este cu putinţă ca o autoritatebisericească şi de stat să-şi piardă chiar în aşa măsură oricejudecată şi echilibru – singur omul şi profetul lui Dumnezeudin centrul acestor evenimente era conştient şi convins cănu poate să fie decât aşa. Mintea lui inspirată strălucit deDuhul lui Dumnezeu prevăzuse şi profeţise că „litera” nu seva putea împăca niciodată cu Duhul. Că Saul va prigoni pâ-nă la moarte pe David. Că omul firesc nu va putea suferi ni-ciodată pe omul duhovnicesc. Că Hristos nu va putea cola-bora niciodată cu lumea făţărniciei şi a minciunii.

Dar profetul lui Dumnezeu a încercat totul, fiindcăaltfel nici adevărul acesta n-ar fi putut ieşi niciodată atâtde limpede la iveală. Nici conştiinţa frăţească nu s-ar fisimţit împăcată. Nici dreptatea nu şi-ar fi putut rosti atâtde liniştită sentinţa ei dreaptă dacă nu s-ar fi făcut şiaceastă ultimă şi strălucită încercare.


Dar noi, privind acum mai departe şi mai sus, spunem:consfătuirea aceasta care a fost convocată iniţial cu scopulexprimat de a se încerca în felul cel mai înalt posibil o apla-nare a conflictului de la Oaste şi a stabili o înţelegere şi ocolaborare între cele două părţi ostile a avut în realitate altscop, în planul lui Dumnezeu care o rânduise. Şi anume, sco-pul de a fixa, în cadrul şi în felul cel mai potrivit, atitudineadefinitivă şi clară a Oastei Domnului faţă de Biserică.

Această atitudine era de cea mai mare nevoie să fie fi-xată atunci. Nici mai devreme, nici mai târziu, fiindcăatunci era şi timpul, şi împrejurarea cea mai potrivită, ceamai necesară şi mai însemnată pentru aceasta. Era timpulcel mai din urmă şi împrejurarea cea mai grea.

Timpul cel mai din urmă, pentru că Părintele Iosif îşitrăia ultimele zile din viaţă. Şi împrejurarea cea mai grea,fiindcă Autoritatea Bisericească îşi atinsese punctul celmai de vârf al răutăţii ei faţă de Oaste şi faţă de profetulsău. Atunci trebuia ca Sfatul General al Oastei în frunte cualesul lui Dumnezeu, deci forul cel mai înalt şi mai indi-cat, să fixeze pentru totdeauna atitudinea sinceră şi devo-tată a Oastei Domnului faţă de Biserica şi credinţa noastră.Pentru ca să se vadă odată pentru totdeauna – şi de cătreprieteni, şi de către duşmani – că atitudinea noastră ca fiiai Bisericii şi ai Neamului acestuia faţă de Biserica noas-tră şi faţă de Neamul nostru nu depinde de atitudineaacestora faţă de noi. Ci de conştiinţa noastră sinceră şicurată faţă de ele. Şi de credinţa şi legământul nostru sin-cer şi curat faţă de Dumnezeu, Care ne-a învăţat să iubimşi să respectăm aceste valori în felul cel mai înalt.

La punctul cel mai rece şi mai urât al atitudinii Auto-rităţii Bisericeşti şi Statale faţă de Oastea Domnului, ea aarătat cel mai fierbinte şi mai frumos atitudinea ei faţă de

66 Traian Dorz

ele. Orice altă mişcare, cu forţa şi cu numărul Oastei deatunci, cred că s-ar fi simţit îndreptăţită să reacţioneze şi arfi reacţionat altfel.

În cazul lui Tudor Popescu, lucrurile nu se împinsese-ră aşa de departe, şi totuşi reacţia ostilă s-a produs. Şi maierau şi alte antecedente care, toate, pun în cea mai frumoa-să lumină răbdarea şi înţelepciunea marelui om al luiDumnezeu, care era cel mai lovit şi cel mai iubit atunci.Ce nobleţe de caracter a avut acest strălucit profet al nea-mului şi al timpului nostru! Ce viziune clară a scopului luiDumnezeu cu Oastea Domnului şi ce conştiinţă atentă,spre a nu zădărnici nimic din tot ce era şi putea fi frumos.

Părintele Iosif a intuit profund acest adevăr şi a căutatşi cu prilejul acesta să-şi facă pe deplin datoria din loculgingaş în care era. Făcea şi faţă de autoritatea văzută gestulcel mai clar de supunere demnă, oferind mijlocul cel maifrumos prin care, menajându-se orice susceptibilitate, seputeau rezolva orice diferende. Dar îşi păstra în acelaşi timpşi toată vegherea atentă şi temătoare faţă de Autoritatea Di-vină al Cărei rob conştient era, spre a nu compromite sauzădărnici întru nimic nici planul lui Dumnezeu cu aceastăLucrare, plan de care el era atât de conştient şi de convins.

De la depărtarea atâtor ani de atunci, ce limpede ve-dem acum acest adevăr! Şi ce mare ne apare acum acesturiaş al lui Hristos, care, ca un munte, a văzut şi dincoace,şi dincolo de evenimente. A fost şi pe pământ, şi în cer.

Acesta a fost adevăratul scop pentru care Dumnezeu ainspirat atunci convocarea acestui Sfat General al OasteiDomnului pe ţară, Ultimul Sfat la care a participat îndru-mătorul divin, alesul Domnului.


Domnul Dumnezeul nostru Care veghează asupra Oas-tei Sale ştia cât de necesară va fi pentru orientarea în totviitorul ei fixarea în cadrul cel mai înalt şi în felul cel maiclar a acestei atitudini. Nici o altă autoritate din mijloculOastei şi în nici o altă împrejurare din istoria ei n-ar fi pu-tut atât de competent şi de frumos să facă acest lucru. Deaceea acum şi în vecii vecilor documentul acesta şi Adevă-rul acesta istoric rămâne o sfântă şi veşnică datorie şi ocale de urmat a Oastei Domnului şi a oricărui suflet che-mat de Dumnezeu în ea, prin orice împrejurări de viaţă saude moarte ar fi să treacă până la răspunderea în faţa luiHristos unde suntem şi unde vom ajunge cu toţii.

Aceasta este semnificaţia Zilei şi a Adevărului istoricdin 12 septembrie 1937.

O, Doamne şi Dumnezeul nostru Cel cutremurător deSfânt, în Mâna şi în faţa Căruia suntem cu toată conştiinţaşi cu toate faptele noastre, Te rugăm, primeşte mulţumirilenoastre pentru toată grija şi bunătatea care le-ai arătatOastei Tale, pentru ca ea să nu poată fi nici zdrobită şi niciabătută din calea şi din rostul ei pe care Tu le-ai hotărât. Îţimulţumim pentru profetul Tău, omul sfânt pe care l-ai pusîn fruntea acestei Lucrări sfinte. Şi pentru felul în care aiîngrijit Tu atât de el, cât şi de ea.

Te rugăm, zădărniceşte orice planuri vrăjmaşe dinlăuntrul şi din afara Oastei Tale, care vor să o nimiceascăsau să o abată de la împlinirea voii Tale şi a planului Tăucu ea. Şi ridică şi în viitor oameni luminaţi de Duhul Tău,care în împrejurările mari să ştie alege cea mai potrivităcale pe care, mergând, să iasă cu bine şi să ajungă cu binepână la Sfârşitul Biruitor şi Ultim. Amin.

68 Traian Dorz

CÂND EŞTI TRIMIS…

Când eşti trimis să cauţi pe alţiişi să-i aduci la Dumnezeu,atunci şi-n fruntea lor se cere,şi-n urma lor să fii mereu;să fii şi-n frunte, îndrumându-i,şi-n urmă, să-i ajuţi pe toţi;stăpân poţi fi oricum la oameni,părinte doar aşa le poţi!

Când eşti trimisul mântuirii,atunci tu trebuie să ştiisă treci prin tot ce-ai tăi pot trece,de la bătrâni pân-la copii;şi-n orice stări pot ei s-ajungă,tu să le simţi, să le trăieşti,ca, de la starea lui, pe-oricare,spre Domnul să-l călăuzeşti.

Să fii mai nalt ca cel mai vrednicşi mai prejos ca cel mai mic,să fii desăvârşit cu-un meşterşi-ncepător c-un ucenic,să poţi să-nveţi pe-un sfânt lumina,să poţi să gemi c-un păcătos,ca, de la starea lui, pe-oricaresă-l poţi nălţa pân-la Hristos.


Să ştii trăi şi-n stări înaltecum numa-n ceruri se trăiesc,şi-n stări ce pot trăi doar porcii,în cel mai josnic fel lumesc,să cânţi cum numa-n rai se cântă,să plângi cum plâng doar cei din iad,spre-a da avânt la cei ce zboară,spre-a da curaj la cei ce cad.

Nu poţi fi prieten şi părinte,şi frate, şi îndrumătorcând nu poţi să te faci asemenicu suferinţa tuturor,ca, de la starea lui, pe-oricare,pân-la Hristos să-i duci pe toţi.Orice poţi fi, oricând, la oameni,– părinte doar aşa le poţi!

70 Traian Dorz

ZI ZI ZI ZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICDIN 12-16 FEDIN 12-16 FEDIN 12-16 FEDIN 12-16 FEBBBBRUARIE 1938RUARIE 1938RUARIE 1938RUARIE 1938

Cine are o viaţă grea are o moarte uşoară; şi cine are oviaţă uşoară are o moarte grea. Acesta este un adevăr pecare toţi îl văd la sfârşit, dar puţini îl văd la început. Deaceea, când îi merge rău, cel cu viaţa grea plânge preamâhnit, iar cel cu viaţă uşoară, când îi merge bine, râdeprea nebun.

Dar cât de puternic şi de înţelept este Dumnezeu în lu-crările Lui! Însă numai omul care, cu o inimă smerită şi cuun cuget curat, se adânceşte în profunzimea tainelor puteriişi înţelepciunii Sale se învredniceşte ca Duhul Sfânt să i lelumineze. Ca un reflector extraordinar de luminos aruncatdintr-o dată asupra unor comori strălucitoare.

Pentru a afla aceste comori şi pentru a te învrednicide harul lor, este nevoie neapărat să umbli permanent cuDumnezeu. Nu doar din când în când. Să fii în Hristos,nu doar lângă El. Să ai şi Duhul Adevărului, nu doarCuvântul lui. Căci Duhul este singurul care te călău-zeşte în el. Fără Duhul Sfânt falsele duhuri te vor că-lăuzi fals. Şi în cuvântul Adevărului nu vei afla orienta-rea, ci dezorientarea.

Profetul Domnului avea un extraordinar simţ de orien-tare în orice situaţie. Şi o intuiţie clară şi imediată a mie-


zului oricărei probleme. De fapt, aceasta este şi calitateaunui profet.

Nimic nu l-a surprins. Nimic nu l-a dezorientat. Ştiafinalul oricărui lucru la începutul acelui lucru şi nu rămâ-nea în urma nici unui timp. Intuia desfăşurarea oricăreisituaţii şi nu-l surprindea nepregătit nimic. Vedea limpededezlegarea oricărei neînţelegeri şi avea cele mai clare ideişi mai inspirate cuvinte pentru înfăţişarea ei.

Cunoştea răutatea şi puterea răzbunătoare a mitropo-litului şi era convins că, până la urmă, ura şi influenţa luivor reuşi să-i calce în picioare dreptatea, să-i nesocoteascămeritele, să-i răpească dreptul. Dar a fost hotărât să luptepână la capăt pentru apărarea dreptăţii în faţa silniciei. Şi aadevărului în faţa minciunii. Pentru că îi poruncea aceastaprincipiul sfânt pentru care venise şi atitudinea demnă înfaţa procedeului murdar.

De aceea Adevărul lui avea neapărat nevoie de un glascare să strige. Izvorul avea nevoie de o deschidere prin ca-re să ţâşnească. Şi ultimelor lui mărturisiri le trebuia unmijloc prin care să fie împărtăşite fraţilor şi veşniciei.

Fusese sugrumat, în noiembrie, «Ostaşul Domnului»,ultima foaie prin care Părintele Iosif grăia cu sutele lui demii de fraţi şi de cititori din Oastea Domnului.

În aceste zile m-am liberat şi eu definitiv din armată şiam ajuns gata să-mi reiau locul de luptă şi de muncă lângăpărintele şi superiorul meu. Fratele Marini, tovarăşul meumai mare, era pentru un timp acasă la ai lui, în Săsciori. Iar peVonica (celălalt tovarăş al nostru) l-am aflat în tabăra vrăjma-şă. Soţia şi interesul îl făcuseră să ne trădeze.

Lipsa unei gazete ne ardea inima şi preocuparea găsiriiei ne frământa tot timpul când stăteam de vorbă împreună.

72 Traian Dorz

– Dragă Dorz, zise părintele într-o zi, la începutul luidecembrie, avem două posibilităţi: ori cu Munteanu, ori cuStoichiţă. (Munteanu avea ziarul «Acţiunea» şi ne era pri-eten. Stătusem un timp, anii trecuţi, cu chirie în casa lui şine înţelesesem foarte bine cu el. Stoichiţă era un avocat curenume şi un om care se bucura de un mare respect în faţatuturor). Vom conveni cu unul dintre ei să scoatem gazetanoastră sub numele gazetei lor, ca număr paralel ori ca su-pliment duminical.

– Cred că oricare dintre ei ne va înţelege şi va accepta.– Haidem la Stoichiţă! El are foaia «Glasul Dreptăţii».

Sună mai potrivit pentru noi.

Ne-am pregătit şi, în câteva minute, fratele Popovicine-a dus cu maşina în strada Avram Iancu, nr. 9, undeStoichiţă îşi avea biroul avocaţial. Era la birou cu stagiarulsău, Corneliu Radu.

Din câteva cuvinte, părintele s-a înţeles cu ei, fiindcăel îi cunoştea bine, iar ei aveau un adânc respect pentrunumele şi cauza Oastei Domnului şi a părintelui, pe care şiei, ca şi toată lumea, o cunoşteau. S-a convenit, deci, caprimul număr din «Glasul Dreptăţii» să apară de Crăciunulanului 1937.

– Acum să-l chemăm şi pe Marinel şi să ne aşezăm pemuncă! îmi zise părintele bucuros, îndată ce eram în stradă.

– Slăvit să fie Domnul, Care ne-a dat izbânda. Ce re-pede şi ce minunat s-a rezolvat începutul! Sperăm căDomnul ne va ajuta şi totul va fi frumos.

Astfel, ce a urmat mai departe se ştie. «Glasul Drep-tăţii» a apărut din decembrie 1937 până în martie 1938…Ne-a fost dat şi acest glas prin planul cel tainic şi minunat


al Domnului şi Dumnezeului nostru, pentru că în timpulcelor trei luni cât a apărut el, s-au petrecut ultimele eveni-mente dramatice din viaţa părintelui. Şi noi aveam să trăimşi să păstrăm un alt adevăr istoric, de cea mai mare însem-nătate pentru tot viitorul Oastei Domnului. Fără aceastăgazetă, prin care aveam nevoie să respirăm şi noi, şi Ade-vărul, ar fi fost foarte greu. Dumnezeul dreptăţii n-a lăsatsă rămână în întuneric nici nelegiuirile săvârşite în acelezile de către mitropolitul răzbunător şi nici frumuseţeamartiriului răbdătorului Său slujitor.

Toate lucrurile petrecute atunci sunt descrise mai pelarg în cartea cu istoria Oastei, vol. 22. Dar pentru cei ca-re n-au ajuns să citească acolo, vom vedea aici, în capi-tolul următor, câteva părţi mai însemnate, cuprinzândîmprejurarea morţii şi a înmormântării Părintelui Iosif, cuultimele lui cuvinte. Precum şi legământul tuturor osta-şilor Domnului de lângă sicriul şi mormântul lui, cu celde-al doilea Adevăr.

Ultimele zile şi moartea profetului

Dintre cele şapte operaţii ale Părintelui Iosif, ultimeledouă, făcute în 1937, nu s-au mai închis. Până la moarteasa, cei doi fraţi, Popovici şi Opriş, care lucrau la adminis-traţia şi librăria Oastei, îngrijeau zilnic de pansarea rănilorsale deschise şi sângerânde, înfăşurându-l cu vată, cumultă, multă vată. Era într-adevăr nevoie de aceasta, fiind-că sângele se prelingea permanent şi puroiul supura conti-

2 Traian Dorz, Istoria unei jertfe, vol. 2, Ed. «Oastea Domnului», Si-

biu, 1999.

74 Traian Dorz

nuu din aceste răni nespus de dureroase şi de grele. Latoate acestea, se adăugau acum şi noile eforturi cerute demunca grea a întocmirii foii. Numerele de Crăciun şi deAnul Nou trebuia să apară totdeauna într-un număr sporitde pagini şi cu un conţinut deosebit de frumos. Aceasta ce-rea o muncă uriaşă, în care părintele aducea partea cea maimare şi mai grea. Dar o făcea cu toată pasiunea sufletuluisău care părea că se întăreşte şi creşte cu atât mai mare cucât trupul slăbea şi se împuţina din zi în zi.

În ianuarie, temperatura începu să crească şi durerile,la fel.

Patul părintelui era la etajul redacţiei, într-o cameră încare intrai dintr-un antreu în care era patul lui Tit. Din ca-mera părintelui se intra în camera unde dormeam noi, frateleMarini şi eu. Aşa că toţi trei eram noaptea aproape de pă-rintele. Prin uşile subţiri auzeam toată noaptea frământărilelui în pat şi inima ne tremura şi ne durea pentru el. Tempe-ratura începea să se menţină foarte ridicată, şi pentru du-rerile tot mai mari se cereau tot mai multe calmante.

Printre ultimii vizitatori ai Părintelui Iosif fusese şipreotul Aurel Nanu, singurul dintre preoţii din Sibiu care-irămăsese, aşa mai în ascuns, prieten şi apropiat. Acest su-flet de om bun venea din când în când pe la părintele şi stalângă patul său, vorbindu-i prietenos şi compătimitor. Eli-a şi împlinit, cu câteva zile înainte de moarte, cele rân-duite pentru ultima mărturisire şi împărtăşire cu Trupul şiSângele Mântuitorului. Cu ocazia aceea, pentru a folosi şiultimul prilej din viaţa aceasta pentru împăcare, PărinteleIosif i-a trimis mitropolitului Bălan prin preotul AurelNanu cea din urmă smerită şi duioasă cerere de iertare şiîmpăcare. Dar fie că preotului Nanu i-a fost teamă să-ispună mitropolitului acest lucru, fie mai degrabă că mitro-


politul a rămas până la capăt împietrit, nu s-a mai primitnici un răspuns nici la această ultimă încercare…

Mai departe, voi consemna tot ce se va întâmpla, pe zile:

Joi, 10 februarie 1938

Azi-noapte n-am dormit aproape deloc nici unii ai ca-sei, deşi eram cu toţii foarte obosiţi. Starea grea în care segăsea părintele ne îndurera şi ne îngrijora pe toţi. Cameralui de dormit era la etajul de sus al casei din Aleea Filoso-filor, 18, deasupra redacţiei. Librăria şi compactoria se gă-seau la subsol. Înainte de a intra în camera părintelui, dea-supra scărilor interioare, era un mic antreu în care – dupăcum am mai spus – era patul lui Tit. Iar din camera părin-telui se intra, la dreapta, în camera unde dormeam noi, ceidoi: fratele Marini şi eu.

Ca să nu-l prea deranjăm pe părintele bolnav cu trece-rile noastre prin faţa patului său, întinsesem un paravan depânză albă. Pe lângă acest paravan păşeam întotdeauna în-cet şi cu mare băgare de seamă, înăuntru sau în afară…

Se vedea bine că sfârşitul este foarte aproape. Durerileîi sunt neobişnuit de mari. Doctorul Manta, pe care l-amchemat la patul părintelui şi care este un vechi şi bun cu-noscut al său, îl consultă, clatină cu întristare din cap.Spune că ar fi nevoie de o nouă operaţie, a opta… Dar esteimposibil, constată el. Nu mai rezistă. Depinde de inimă –şi inima este foarte slăbită…

Vineri, 11 februarie 1938

Nici noaptea aceasta n-am putut dormi aproape deloc.Suntem cu toţii foarte întristaţi din cauza stării părinteluinostru atât de slăbit şi de suferind. Din camera unde dorm

76 Traian Dorz

cu fratele Marini, aud bine adeseori gemetele reţinute alebolnavului nostru sfânt. Şi de fiecare dată aceste gemeteîmi străpung inima de durere. De câteva ori Titus intrase lael să-l întrebe dacă nu cumva are nevoie de ceva. I-a datcâte un calmant.

Dimineaţa a sosit mai liniştită. Dragul nostru bolnav aadormit puţin, iar noi, ieşind în vârful degetelor, l-am lăsatsă se odihnească. Din când în când suiam încet până la uşaîntredeschisă, unde ascultam răsuflarea sa de după parava-nul din faţa patului său.

Pe la amiază, a luat ceva din mâncarea pe care i-oadusese sora Liţa, apoi s-a liniştit din nou. Spre seară, noi,cei trei: Titus, Marini şi eu, ne-am sfătuit să nu-l mai lă-săm nici o clipă singur.

– Vom face toţi trei de pază, cu schimbul, lângă el, în-cepând de acum şi până dimineaţă, zise Titus. Care să fa-cem primul?

– Fac eu primul, răspunsei eu.– Pe urmă mă scoli pe mine, zise Tit.– Iar frăţia ta mă scoli pe mine, zise fratele Marini.– Bine.

De cum se apropie seara, mă aşezai pe scaun lângăpatul părintelui, la măsuţa pe care scriam când el îmi dictaminunatele sale tâlcuri. Luai Biblia lui să citesc. Începu săse întunece. Era februarie şi noaptea venea repede, căci ce-rul era înnorat. Încă nu ninsese deloc, dar era un aer moa-le, prevestitor de zăpadă. Părintele deschise ochii, mă priviblând şi zise:

– Ce faci?– Cum vă mai simţiţi, părinte? întrebai eu.Văzându-mă foarte îngrijorat, îmi zise:


– Acum mă simt mai bine. După somn totdeauna ini-ma îmi este ceva mai întărită. De fapt, în mine toate mă-dularele mi-au fost slăbănoage, singură inima mi-a fost ta-re. Inima le-a dus pe toate. Dar acum şi inima mi-a slăbit.De-abia mai poate. I-a ajuns şi ei. Slăvit să fie Domnulpentru toate!

Mi-am făcut scaunul mai aproape, zicând:– Părinte, eu aş dori să-mi vorbiţi mereu. Dar n-aş

vrea să vă prea obosiţi. Aud bine, chiar dacă aţi vorbi câtde încet.

– De acum mi-a mai rămas doar puţin să vorbesc. Totce aveam să spun lumii, am spus. Mulţumesc din toatăinima Dumnezeului Care mi-a ajutat până aici. Pentru cineva vrea să asculte adevărul, ajunge…

Se opri un timp, apoi, clătinând din cap, zise:– Dar mi se pare că de acum încolo vremea adevărului

s-a cam dus…– De ce spuneţi asta, părinte?– Dă-mi puţin paharul cu ceai. Îmi este uscată gura.

Să fii cu luare aminte bine la ceea ce îţi spun.Se opri iar. Stătu să odihnească un timp, apoi începu

rar şi încet: – Pentru că, o dată venită lumina în lume, oamenii au

iubit mai mult întunericul decât lumina, cum spuneaMântuitorul, pentru că faptele lor erau rele.

Glasul îi era profund profetic.Dumnezeu a trimis Bisericii noastre şi poporului

nostru Lucrarea unică şi vădit cerească a Oastei. Poporula îmbrăţişat-o chiar de la început cu drag, dar mai-mariiBisericii şi ai poporului au respins-o de la început. Dacăvor continua s-o respingă, s-ar putea ca Dumnezeu săle-o ia. Iar, drept pedeapsă, să vină peste popor necazuri,

78 Traian Dorz

iar peste Biserică lucrări de rătăcire, de dezbinări şi depierzare. Fiindcă n-au primit dragostea adevărului, pre-cum este scris, Dumnezeu le poate trimite lucrări de rătă-cire. Ca să creadă minciuna toţi cei care n-au crezut ade-vărul. Şi astfel să fie osândiţi. După cum înştiinţeazăCuvântul Sfânt, prin Apostolul Pavel, la Tesaloniceni…Mă gândesc chiar şi la fraţii noştri ostaşi, ce mare esterăspunderea lor!

Când vedem pe ce căi întortocheate şi grele trebuiesă-şi caute alţii mântuirea sufletului lor, noi nu ştim să-Imulţumim îndeajuns lui Dumnezeu, că El nouă ne-a des-coperit calea mântuirii atât de dreaptă, de limpede şi dedulce… Dar dacă vreodată şi fraţii ostaşi se vor dovedinevrednici de acest mare dar, căutând spre alte căi, atuncise poate ca Domnul, drept pedeapsă şi pentru ei, să le iaaceastă Lucrare şi să-i lase fără ea. Ca să bâjbâie dezbinaţidupă lucrări străine şi pe căi rătăcitoare…

Mă cutremur când mă gândesc ce viitor poate să aş-tepte Biserica noastră şi poporul nostru în urma acestorrespingeri. Parcă ne găsim în timpul când Ierusalimul nuînţelesese Voia lui Dumnezeu şi vremea cercetării Sale,iar Mântuitorul îi profeţise nimicirea apropiată şi de ne-înlăturat.

Ierusalimul Oastei, Sibiul, face acelaşi lucru astăzipe care l-a făcut la vremea sa vechiul Ierusalim, omorâto-rul de prooroci şi ucigătorul cu pietre al trimişilor luiDumnezeu.

Tăcu… În cameră se lăsase de mult întunericul. Stă-team aşa şi nici nu simţeam nevoia de lampă.

– Aprinde lumina, îmi zise după un timp, încet. Şi maidă-mi puţin ceai.


Aprinsei lumina slabă de pe noptieră. Mă uitai atent lael. Mă privea cu nişte ochi plini de ceva care era, adânc, şiduioşie, şi milă.

– Dragă Dorz, şopti el apoi rar şi mişcat. După mineva veni rândul vostru. Mie în curând nu-mi vor mai puteaface nimic, dar pe voi vă vor urmări şi vă vor prigoni fărăcruţare din cetate în cetate, cu lanţuri şi necazuri, ca să seîmplinească tot ce este scris.

Dar voi să nu vă temeţi, nici să nu vă lepădaţi deDomnul şi de Lucrarea Oastei Sale, care de la început afost rânduită la suferinţe şi la necazuri, precum a fost şiDomnul nostru Iisus Hristos, în lumea aceasta.

Să ştiţi că Domnul Care a fost cu mine va fi şi cu voi.Acela Care ne-a dat nouă până acum atâtea bucurii şi bi-ruinţe în necazuri vă va da şi vouă biruinţa, căci El esteAcelaşi ieri, azi şi în veci. El este Veşnicul Biruitor.

Aduceţi-vă aminte de tot ce v-am spus şi v-am scris:cu ochii ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noas-tre, la Iisus Biruitorul. Cu El să fiţi siguri că Lucrarea Luiva birui, chiar dacă noi va trebui să cădem rând pe rând.Să muriţi şi voi crezând în biruinţa lui Hristos aşa cum amfost gata şi eu totdeauna să mor crezând în El…

Întinse mâna spre mine să mă atingă. Îi luai mânuţaalbă şi slabă şi mi-o apăsai pe buze, plângând. Apoi o du-sei moale şi încet sub pătură. Văzui lacrimi şi în ochii lui.

– Să păstraţi toate întocmai cum vi le-am spus. Eun-am spus nimic de la mine, ci în toate am ascultat numaide glasul şi de Duhul Domnului… M-am străduit să vădau nu numai Cuvântul lui Dumnezeu, ci şi o pildă viecum să-L urmaţi. Să călcaţi după Domnul pe urmele mele.Ca pe urmă să ne întâlnim cu toţii mai fericiţi, la sfârşitul

80 Traian Dorz

luptei noastre, lângă Domnul nostru Preaiubit în CanaanulSău cel ceresc.

…Oricât aţi avea de suferit, să nu-L trădaţi pe Dulcelenostru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Biruitorul. Să nutrădaţi Cauza evanghelică a Oastei şi a Bisericii vii. Să nutrădaţi voluntariatul Oastei, nici pe părintele vostru înHristos.

…Va veni vremea când Dumnezeu şi Adevărul ne vaface dreptate şi nouă… Să aveţi neîncetat ochii voştri ţintăla Iisus, Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei şi biruinţeinoastre…

Tăcu din nou.Mă miram de unde are acum atâta putere să vorbeas-

că, din cât de slăbit era… Vedeam cât de mult se opinteşteca să vorbească şi îmi era teamă şi milă de efortul pe careîl făcea. Dar presimţeam că sunt ultimele sale cuvinte… Şin-aş fi vrut nici să se oprească. Îl ascultam cutremurat.Totul mă înfiora adânc.

– Ce mulţime eram cândva, şi câţi s-au dus!… Undes-au dus acum cei mari şi lăudaţi care promiteau că vor fistatornici lângă mine până la moarte? Au trecut cu toţii întabăra celor care aruncă în noi cu pietrele ucigaşe, ei, ceicărora le-am făcut atâta bine în Hristos.

Cu mine vor sfârşi în curând, fiindcă toate au un sfâr-şit. Dar, dacă şi pe voi cei ce rămâneţi vă vor omorî, s-arputea ca să nu le mai fie trimişi alţii… Apoi le vor fi dateca pedeapsă numai lucrări pierzătoare şi lucrători pierză-tori…

Tăcu iarăşi, suspinând. După un timp urmă:– Dar Dumnezeu este nespus de bun. El iubeşte mereu

şi nădăjduieşte mereu. Chiar şi pentru cei mai împietriţi.O, cât de nemărginit de bun este Dumnezeu!


Apoi tăcu îndelung cu ochii închişi. Se vedea că îşisfârşise toată puterea.

– Nu mai vreţi puţin ceai, părinte? zisei eu. Dar e prearece. Mă uitai după reşoul care ardea. Să-l încălzesc pu-ţin!…

– Nu!– Nu încercaţi să adormiţi puţin? Aţi obosit vorbind…Scoase din nou mâna, făcu un semn obosit care părea

a spune: De acum am să mă tot odihnesc. Şi o întinse ia-răşi spre mine.

Îi luai din nou mânuţa între mâinile mele. Ce albă şice uscată este! Numai pielea străvezie şi osciorul subţirelşi topit.

Nu-mi mai puteam stăpâni lacrimile… O, mânuţa astasfântă şi chinuită, care s-a topit luminând… Care a scris ne-obosită atâtea litere de foc şi de aur ce vor rămâne veşnic…Care a suferit atât de mult pentru mine şi pentru mulţi… Ca-re mi-a făcut atât de mult bine mie şi altora… O, inimioaraaceasta pe care o simt că bate tot mai încet!…

Şiroaie de lacrimi începură să-mi curgă pe obraji,prelingându-se şi picurând pe marginea patului alb, pe jos,pe mânuţa străvezie şi uscată… care mi se păru dintr-odată nefiresc de rece.

Îmi apăsai din nou încet şi moale buzele mele pesteea. Şi apoi o dusei iarăşi uşor şi îndurerat sub pătura caldă.

…Era târziu şi era peste tot o tăcere desăvârşită.Respira încet şi rar. Mi se părea că vrea să doarmă.Dinspre uşa lui Titus auzii un zgomot uşor. Cred că

nici el nu doarme. Cred că nici Marini nu doarme.Mă uitai la faţa lui care era mai palidă şi mai uscată ca

oricând.

82 Traian Dorz

Într-o săptămână s-a topit ca dintr-o dată. Ciudat căpână azi dimineaţă se zvârcolea de dureri, iar acum, iată celiniştit odihneşte, de parcă n-ar avea nici un ţepuş în cor-pul său. Mă uitai din nou… Din cele două adâncimi încer-cănate, cei doi ochi, altădată atât de vioi şi de bucuroşi,priveau acum cu o umbră nepământească spre fereastră.

– Fereastra! zise el destul de tare. Dragă Dorz, des-chide toată fereastra, ca să vină aer proaspăt…

În clipa aceea îmi trecu fulgerător prin minte ceea cescrisese el undeva despre soţia sa în clipa morţii ei, că ul-timele cuvinte i-au fost ca să-i deschidă fereastra, să-i vinămult aer proaspăt…

Nu ştiu de ce făcui dintr-o dată o legătură limpede în-tre clipa asta şi clipa aceea de atunci: între destinele unoradintre cei uniţi de Dumnezeu, deşi la depărtări de ani şi dedistanţe, sunt atât de tainice potriviri.

Deschisei toate aripile ferestrei. Afară era nor, dar nuprea întuneric. Adia un vântişor cam răcoros…

După ce se aerisi puţin, strânsei iarăşi încet aripile fe-restrei la un loc, spre a nu se face frig. Iarăşi crezui c-aadormit, dar iarăşi deschise ochii.

– Acum, te rog, lasă-mă singur, îmi şopti stins. Vreausă rămân singur!

Eu stăteam încă în picioare între pat şi fereastră.Cum să-l las singur aşa? Şi cum să nu-l las dacă mi-a ce-rut asta?

Stăteam nehotărât şi mă uitam la el. Crezui din nouc-a adormit. Dar îmi zise:

– Du-te şi te odihneşte şi tu. E târziu…Glasul îi era stins, dar plin de o milă rugătoare.– Poate mai aveţi nevoie de ceva, părinte, stăruii eu

încet. Nu mi-e somn. Vreau să stau aici.


– Nu mai am nevoie de nimic!– Nu vi-e frig, părinte? încercai eu, ca să am motiv

să-i pipăi mâinile.– Acum nu mi-e nimic! şopti…Mâinile lui mi se părură şi mai reci. Le acoperii bine

cu pătura, în timp ce ochii lui mă priveau de foarte depar-te, şoptind ca o liniştire şi ca un îndemn să plec:

– Slăvit să fie Domnul!

Nu vrui să-l mai fac să obosească stăruind… Şoptii şieu îndurerat: „Slăvit să fie Domnul” şi trecui dincolo, încamera noastră, unde era fratele Marini. Îl găsii treaz şiîntrebându-mă din ochi:

– Ce este?– Vrea neapărat să rămână singur, îi zisei încet la ure-

che (la ureche, pentru că fratele Marini nu prea auzea bi-ne…). Dar este foarte slăbit. Mâinile îi sunt foarte reci. Cesă facem oare?

– Să-l sculăm şi pe Tit, zise el.– Mă duc să-l scol, să vedem ce facem, zic eu. Poate

trebuie să mergem după medic.Trecui din nou uşor în camera părintelui şi, pe lângă

paravanul de pânză albă din faţa patului său, ieşii la Titus.Nu dormea nici el. Mă întâmpină ridicat în capul oaselor.– Mâinile i-s reci, îi şoptii şi lui îndurerat. M-a trimis

să mă culc, ca să rămână singur. Ce-i de făcut? N-ar trebuioare să mergem după medic?

– Am auzit totul, zise Tit. Mai ales acum când ţi-aspus să deschizi fereastra şi să-l laşi singur. Uşa lui fuseseîntredeschisă şi el ascultase treaz.

Stăturăm tăcuţi şi ascultarăm spre uşă… Nu se maiauzi nimic.

84 Traian Dorz

– Vino să mergem lângă paravan, să auzim mai bine!Păşirăm amândoi încet, el înainte, eu după el, şi as-

cultarăm la paravanul subţire de lângă pat.– Nu se aude nici o respiraţie!Trecurăm pe după paravan, unul de-o parte şi celălalt

de alta a patului. Titus îi puse mâna pe frunte, apoi o dusepe inimă:

– E cald, zise el, la frunte. Iar apoi, la inimă, înspăi-mântat:

– Nu mai bate!Îl strigarăm pe fratele Marini. Îi strigarăm lui:– Părinte, părinte!… Îi mişcarăm capul şi mâinile.Nimic!Îi aprinserăm o lumânare la căpătâi şi căzurăm toţi trei

în genunchi lângă patul părintelui nostru, în cea mai sfâşi-etoare şi mai îndurerată rugăciune dintre toate rugăciunilevieţii mele.

Mă simţii ca şi cum un puternic perete apărător mis-ar fi prăbuşit şi aş fi rămas descoperit în bătaia celor maigrele furtuni şi mai ucigaşe primejdii…

Era ora unu şi jumătate în noaptea spre dimineaţa zileide sâmbătă, 12 februarie 1938.

Afară începu să ningă cu fulgi mari şi moi, ca un vălde înmormântare. Sau ca o mângâiere.

Ce măreţ şi ce liniştit intrase în veşnicie acest uriaş allui Dumnezeu, solemn şi calm ca o corabie care luptase onoapte îndelungată cu înspăimântătoarele primejdii aleunor vrăjmaşe furtuni. Iar acum, în lumina unui strălucitorrăsărit de soare, intră zdrenţuită, dar biruitoare, în Portulliniştit şi mântuitor!


Din pricină că îi eram atât de aproape, nu-i puteamvedea întreaga şi adevărata lui măreţie…

De ce oare a vrut el să rămână chiar singur în ultimalui clipă?

Nu ştiu!Poate pentru ca frumuseţea fericitei sale întâlniri cu

Dulcele său Mântuitor Iisus să-i fie deplin slobodă, iarprezenţa mea ar fi stingherit această sfântă intimitate…Poate pentru că mila şi iubirea noastră, ale celor pe care nelăsa aici, îi deveniseră prea grele. Poate pentru că trebuianeapărat să plece, iar prezenţa mea îl împiedica,întârziindu-l.

Nu ştiu.Dar sunt încredinţat că în clipa aceea, după sufletul

lui, ca după al celuilalt mare profet, Moise, cu care adeseal-am asemănat, a venit chiar Dulcele Mântuitor Iisus. Şică, dacă n-aş fi plecat atunci de lângă el, ca Elisei de lângăIlie, eu aş fi văzut cu adevărat Minunea.

Dar n-am fost vrednic s-O văd.

Îndată toată casa fu în picioare. Venise fiecare, perin-dându-se pe lângă patul mortului nostru sfânt, cu plâns şicu rugăciune. Fratele Opriş, sora Liţa, fratele Popovici…

Opriş rămase din prima clipă la căpătâi. Într-o mânăcu lumânarea aprinsă, iar în cealaltă cu cartea, începu săcânte şi să citească plângând primele rugăciuni din rându-iala pentru cei adormiţi în Domnul. Aşa cum învăţase el lamănăstire în anii lui de ucenic la călugărie…

Începurăm pregătirile…Într-un colţ de masă, Marini şi cu mine scriam

„Ediţia specială” din «Glasul Dreptăţii», care trebuia săplece încă astăzi spre toţi fraţii din ţară, pentru a anunţa

86 Traian Dorz

tuturor vestea cea dureroasă şi a-i chema ca să-l petrecemîmpreună la mormânt. Titus şi Popovici alcătuiau te-legramele ce trebuia trimise şi căutau adresele fraţilor şiale adunărilor care trebuia să afle cât mai repede. Toţialergau şi lucrau plângând.

Cu ţipete mari, începură să între pe uşă, tot mai des, fraţiişi surorile din Sibiu, care nu ştiu cum aflaseră atât de repedevestea şi se anunţaseră unii pe alţii. Încă nu era ziuă şi casaera plină… Începeau să sosească şi fraţi din depărtări.

Vestea morţii se aflase îndată şi la Mitropolie, pentrucă noi anunţasem decesul la parohia de care ţineam. Iar pa-rohul, la rândul lui, se grăbise să înştiinţeze chiar în ceasulacela pe mitropolitul care abia aştepta vestea.

Ştiindu-se la Mitropolie că noi îi vom chema pe fraţiidin ţară, şi, prevăzători – cum erau în grija de a ne împie-dica orice mişcare – un trimis al mitropolitului a alergatîndată la conducerea poştei, intervenind spre a opri şiamâna expedierea telegramelor şi foilor noastre prin careanunţam fraţilor moartea părintelui şi îi chemam la în-mormântare… Cel puţin pe cele destinate judeţului Sibiuşi judeţelor învecinate, care ar fi putut veni la timp. Despreceilalţi mai îndepărtaţi se gândeau că şi aşa nu vor ajungela timp. Şi astfel s-a întâmplat că au venit fraţi din Iugos-lavia, din Bucovina, din Basarabia ori din Bihor şi Mara-mureş, pe când cei din jurul Sibiului, care ar fi venit cumiile, nu au aflat despre moartea părintelui decât după pa-tru zile, când era înmormântat. Răzbunările continuau şidupă moarte împotriva martirului lui Hristos.

În dimineaţa morţii, fraţii Opriş şi Popovici îi spălarăcu grijă trupul lui chinuit pe care ani de zile îl pansaseră


amândoi zi de zi, cu dragoste şi cu durere, înfăşurându-i învată rănile sângerânde. Acum i le înfăşurau pentru ultimadată. Mare răsplată vor primi de la Dumnezeu aceşti doifraţi pentru această muncă a lor atât de grea şi atât de ne-cesară omului lui Dumnezeu. Cred că odată Însuşi DomnulIisus le va spune: Ceea ce i-aţi făcut acestui martir al Meu,Mie Mi-aţi făcut!…

Apoi l-am îmbrăcat în albul stihar din vremea preoţieilui, iar pe deasupra i-am îmbrăcat vechea reverendă preo-ţească pe care o purtase, de la începutul slujbei sale, toatăviaţa lui de preot. Haina aceasta veche era doar semnulslujbei la care el ţinuse atât de mult şi pe care şi-o împlini-se atât de vrednic.

Aşa l-am aşezat în sicriu, iar pe piept i-am pus Biblialui de care fusese nedespărţit. Sicriul l-am aşezat pe douămese în sala redacţiei. Apoi am trimis după preotul Emi-lian Cioran, protopopul Sibiului, care trebuia să vină şi să-i facă primele slujbe.

Protopopul Cioran a venit, a dat pânza la o parte şi,văzându-l îmbrăcat în reverenda preoţească, a spus:

– De ce i-aţi îmbrăcat reverenda? N-am voie să-i facnici o slujbă până nu i-o dezbrăcaţi. El a fost caterisit şi numai poate purta haină de preot.

– Nici mort, părinte? ziserăm noi îngroziţi…– Nici! Aşa este porunca!– Dar, bine, e haina lui, ce să mai facem noi cu ea? El

s-a dus acum, să meargă şi ea cu el. De ce vă mai formali-zaţi? Nu-i poate fi iertat nici acum şi nici asta? Nu i sepoate îngădui nici atâta?

– În zadar insistaţi! Eu nu pot să trec peste porunca pecare am primit-o. Nici clopotul nu se poate trage după elpână nu i se va dezbrăca haina aceasta!…

88 Traian Dorz

– Vom încerca să obţinem îngăduinţa Mitropoliei!– Încercaţi!Şi protopopul Cioran ieşi, lăsându-ne muţi de uimire

şi de scârbă, privindu-ne cutremuraţi unii pe alţii. Erampalizi cu toţii.

– De necrezut!… Ce înspăimântător de neînduplecatăpoate fi răzbunarea acestei categorii de oameni!… Toţivrăjmaşii te lasă în pace după ce te-au ucis, dar aceştia nu.Te urmăresc să se răzbune şi când eşti în sicriu!… O, dra-gul, sfântul, chinuitul şi fericitul nostru părinte! Ce mult teasemeni şi în moarte cu Mântuitorul tău şi al nostru! ŞiLui i-au luat hainele…

A doua zi fu duminică. Continuară să vină alţi şi alţifraţi şi surori de aproape şi de departe. Alte şiroaie de la-crimi se vărsară peste sicriul iubit şi sfânt. Sute de glasurişi inimi îndurerate intrară în sala redacţiei, îmbrăţişând si-criul scump, strigând numele atât de drag şi de sfânt al pă-rintelui şi profetului neuitat.

Dar nu-şi mai răspundeau decât unii altora. Sau poatecă ne răspundea fiecăruia dintre noi acea parte din părin-tele nostru, al tuturora, care era în noi, în fiecare, prin ceeace ni se dăruise el tuturor în dragostea lui Hristos. Purtămîn noi fiecare o părticică din fiinţa lui sufletească aşa cumfiecare dintre fii poartă în el o parte din fiinţa tatălui lorcare i-a născut. Hristos, prin el, a pus în fiecare din noi ce-va divin şi care ne face pe toţi să simţim la fel, să credemla fel, să vorbim la fel şi să fim în stare să murim la felpentru acelaşi scop sfânt.

Numai puterea lui Dumnezeu era aceea care putuseface în noi şi în alte sute şi sute de mii de suflete aceastătransformare, această renaştere, această întrepătrundere fe-


ricită, cerească şi veşnică. Cred că toate flăcările vii careard acum în miile noastre de suflete au ars toate, mai întâi,în el, în inima lui, într-una singură, mare, unic de mareinimă, cum numai Hristos Singur o poate aprinde în rariiuriaşi ai Evangheliei Sale.

Hristos parcă trece prin Istorie păşind numai din vâr-furi în vârfuri de astfel de munţi. Şi parcă Se opreşte doardin când în când pe câte un astfel de Tabor unde ne îngă-duie să-L vedem pentru o clipă transfigurat, prin mijloci-rea câte unui astfel de profet şi de ales al Său.

Ce uriaşe sunt astfel de vârfuri de munţi şi ce strălu-cite rămân aceste taboruri după trecerea Lui peste ele!Părintele Pavel, părintele Ioan Hrisostomul, Părintele Io-sif!… Ce mare responsabilitate le rămâne acelora carerămân după ei şi cărora le-a strălucit Hristos atât de cu-tremurător prin aceştia!… Ei au fost oameni ca şi noi, darnoi n-am fost asemenea lor! Trebuie de acum înainte săne dăm şi noi toate silinţele să suim până unde ne va fi cuputinţă, pe urmele lor, spre Hristos, spre realizarea Lui înnoi şi a noastră în El.

Duminică, ziua întreagă, s-au perindat prin faţa sicri-ului sute şi sute de suflete îndurerate din Sibiu şi din toatăţara; nu numai fraţi din Oastea Domnului, ci din toate cul-tele şi familiile, toţi cei care îl cunoscuseră sau numai au-ziseră despre el şi despre uriaşa lui lucrare, care îl admirauşi îl iubeau pentru geniul său, pentru marele lui suflet; ve-neau să-l vadă şi să-şi ia de la el ultimul rămas bun.

Erau foşti orfani crescuţi de el şi îngrijiţi în orfelinatulpe care îl condusese ca un părinte bun şi ocrotitor. Erauprieteni şi cunoscuţi din oraş, germani, români, maghiari,

90 Traian Dorz

preoţi şi pastori, luterani, catolici, baptişti, creştini dupăEvanghelie – amestecaţi printre fraţii şi surorile din OasteaDomnului – toţi veniţi să aducă ultimul lor omagiu omuluilui Dumnezeu a cărui lucrare îi impresionase pe toţi.

Numai din partea Bisericii Sibiului nu venea nimeni.Toată ziua şi toată noaptea continuă programul de

vorbiri, de cântări, de rugăciuni şi lacrimi fierbinţi ale fra-ţilor şi surorilor strânşi până pe afară în jurul sicriului său.Numai dintre preoţii şi cărturarii atât de lăudaţi şi lăudă-roşi din anii trecuţi nu era nimeni.

Printre cei care au vorbit duminică, amintim pe fraţii:Marini din Sibiu, I. Faur din Sălaj, I. Drăgoescu, IliePrisăcaru, Gh. Comiza, I. Opriş, Gh. Cosmeanu, TraianDorz, Traian Ursu, Isaia Pele şi mulţi, mulţi alţii.

Luni dimineaţa, încep să sosească cei mai depărtaţi:Viorel Bujoreanu şi sora Tili, Leon Andronic din Bucovi-na, Teodor Marin, Paraschiv Sârghie, Gh. Condruz dinMoldova, un grup de fraţi şi surori din Bucureşti. Fanfaraşi grupul fraţilor din Săsciori şi Sebeş, intonând cântarea„Pasăre măiastră”… Cântăm cu toţii în hohote de plâns.

Vin fraţii din Arad cu Simion Achim, din Lugoj cuTrandafir Munteanu, din Sighişoara, din Cetatea Albă cupărintele Malcoci, din Vaslui cu fratele Tudusciuc, cântă-reţul atât de cunoscut…

Pastorul de la Biserica Evanghelică Luterană din Sibiurosteşte lângă sicriu o cuvântare şi o rugăciune în limbagermană, luându-şi rămas bun cu adânc respect şi dragos-te, spunând: „La revedere, scumpul meu frate, în PatriaCerească…”. Sora Tili şi mulţi alţii fac un legământ: „Nute vom uita niciodată şi vom urma totdeauna cuvântul tău,părintele şi binefăcătorul nostru…”.


În numele fraţilor din Moldova, fratele David Bă-lăuţă spune, printre altele: „Am venit să sărut pentru ul-tima dată, în numele tuturor fraţilor, mâna cu care ne-ascris şi ne-a binecuvântat Părintele Iosif. Ceea ce a făcutomul acesta pentru noi şi pentru mulţi nu a mai făcut şinu a mai putut face nimeni. Cărţile lui m-au adus pe mineşi pe mulţi la viaţă”…

Acelaşi lucru îl spune şi fratele Paraschiv Sârghie, înnumele misionarilor Oastei. Şi alţii, şi alţii. Toată ziua adecurs astfel, cei dinăuntru făcând loc altora, care tot ve-neau, umplând sălile, coridoarele, curtea, strada…

Luni am încercat din nou la Mitropolie… Era a treiazi de la moartea părintelui… Căutam înduplecarea lor,spre a nu ne obliga să sfâşiem de pe corpul neînsufleţit alpărintelui reverenda veche pe care i-o îmbrăcasem. Eradoar a treia zi de când stă mortul în casă şi ştie lumea toa-tă… Şi toţi se întreabă miraţi de ce nu-l mai înmormântăm.

În zadar însă! Hotărârea mitropolitului era neîndu-plecată. Nici un preot n-a vrut să vină nici astăzi să facănici o rugăciune la sicriu. Toată noaptea a patra l-au pri-vegheat numai lacrimile, rugăciunile, cuvântările şi me-lodiile frăţeşti.

Privegherile la morţi ale fraţilor sunt totdeauna ca învieţile sfinţilor, pătrunse şi călăuzite în totul de Duhul şiCuvântul lui Dumnezeu… Dar aceste patru nopţi şi zile –petrecute chiar lângă sicriul aceluia care pentru prima dată,din vremea primilor creştini, a început în ţara noastră şi înpoporul nostru astfel de privegheri – le-am trăit cu o deo-sebită cutremurare a sufletului nostru.

O, în ce chip păgânesc se desfăşurau înainte de OasteaDomnului privegherile şi chiar înmormântările morţilor în

92 Traian Dorz

poporul nostru!… Pe lângă băuturile îmbătătoare şi joculde cărţi şi fumul de tutun, în jurul mortului se auzeau şi sevedeau, de obicei, cele mai scârboase cuvinte şi gesturi, şifapte. Parcă anume le scornise diavolul, ca să-şi bată jocde tot ce este cutremurător şi sfânt în credinţa noastră şi înfaţa morţii omului. Mai toţi cei care erau înainte-vreme laacele privegheri râdeau şi petreceau ca păgânii, tocmai înlocul şi în timpul când ar fi trebuit să se roage şi să plângăcu cei care stăteau în casa aceea de jale şi durere… şi ni-meni până la Părintele Iosif nu se îngrozise şi nu se ridica-se ca să poată opri aceste nelegiuiri. Nimeni până la acestsfânt care zace aici în acest sicriu n-a putut opri şi schimbanimic din aceste practici păgâneşti şi satanice în poporul şiîn Biserica noastră. Dar acum, iată ce minunat a lucratDumnezeu prin el şi în privinţa asta, prin lumina puternicăa Duhului Sfânt. Ori pe unde a pătruns Oastea Domnului,au fost înlăturate aceste vechi şi urâte obiceiuri. Şi înlocu-ite cu cuvântul, cu rugăciunea şi cântarea Domnului. Al-coolul, jocurile de cărţi, fumatul, vorbele şi obiceiurilescârboase au fost aruncate afară pe totdeauna şi n-au cesă mai caute cu nici o ocazie, nici la botezuri, nici lanunţi şi nici la înmormântări, în casele creştineşti. Maiales în zilele şi nopţile de jale şi de cutremur sufletesc, laprivegherile, înmormântările sau parastasele celor caretrec în veşnicie.

Această puternică şi necesară schimbare, iată, numaiOastea Domnului a putut s-o facă. Chiar şi numai pentruasta, cât de multă recunoştinţă ar fi trebuit să-i arate Bise-rica şi Poporul nostru acestui mare om al lui Dumnezeu şivrednic slujitor sfânt! Pentru că au fost destui preoţi şi pâ-nă la el care au văzut cu durere şi cu ruşine aceste lucruri,dar n-au făcut – ori n-au putut face – nimic, practic, pentru


înlăturarea şi înlocuirea lor. Dar acum, de ani de zile, în ţa-ra noastră are loc, cu ocazia înmormântărilor, acel nou felde privegheri şi parastase cu totul în duhul creştin, cum ce-re Cuvântul Sfânt al lui Dumnezeu să fie acestea. Şi cumsunt acum lângă sicriul lui.

Lângă sicriul Părintelui Iosif toate privegherile au fostastfel. În inimile tuturor celor care au trăit acele zile şinopţi, vărsând cele mai fierbinţi lacrimi şi înălţând celemai înfiorate rugăciuni, au rămas de neuitat pe totdeaunacele văzute şi trăite acolo. Binecuvântat să fie NumeleDomnului Dumnezeului nostru pentru tot ce ne-a dăruit ElBisericii noastre şi Neamului nostru prin acest mare fiu şislujitor al Său, în anii vieţii şi în zilele morţii lui.

În ultima noapte de priveghere au curs cele mai multeşi mai fierbinţi lacrimi, rugăciuni, cuvântări şi mărturisirifrăţeşti. Atunci au mai sosit şi alţi mulţi fraţi cunoscuţi dinţară: Mermezan din Simeria, Mureşan din Someş, Şandrudin Mediaş, Farcaş din Turda, Urdea din Cluj. Sunt în to-tul aici fraţi din peste două sute de comune din patruzecide judeţe. În afară de mulţimea străinilor veniţi şi ei să-iarate recunoştinţă şi preţuire.

Este a patra zi şi Mitropolia stă neînduplecată. Nici unpreot nu vine din partea Bisericii ca să se apropie de acestsicriu sfânt, cu îndeplinirea ultimelor îndatoriri religioase,care se fac chiar şi celor mai decăzuţi oameni. La toate stă-ruinţele noastre, am primit acelaşi scurt şi dur răspuns:„Să-i scoateţi haina de preot! Nu-i vrednic s-o poarte nicimort! Altfel nici un preot nu va fi autorizat să-i facă slujbade înmormântare, oricât ar sta aşa!”…

– Ce este de făcut? ne-am sfătuit noi.– N-avem decât să ne supunem!

94 Traian Dorz

– Dar cine să mai scoată haina aceasta acum, a patrazi, de pe corpul acesta înţepenit?

– S-o scoată ei, cei care nu se cutremură de acest sa-crilegiu… Noi nu mai putem face acest lucru. Este o nele-giuire înspăimântătoare. Cine să poată pune mâna să maisfâşie haina aceasta de pe trupul acesta atât de sfâşiat?…

Până la urmă, totuşi au făcut aceasta doi oameni de laserviciul înmormântări. Am ieşit cu toţii scârbiţi şi îndure-raţi afară, iar oamenii aceştia au sfâşiat fâşie cu fâşie hainacea neagră de pe trupul părintelui, rămânând pe el numaiveşmintele albe de pe sub ea. Cu aceasta, lumea îi luase totce fusese al ei.

S-a raportat Mitropoliei că haina lui Iosif fusese sfâşi-ată. Atunci a fost autorizat şi protopopul Cioran să-i facă oscurtă slujbă de înmormântare şi să se tragă pentru el osingură dată clopotul de la o biserică.

Am scos pentru slujbă sicriul părintelui în curtea casei.Pe atunci, în jurul casei din Aleea Filosofilor, 18, era

o curte foarte mare, iar lângă casă, mesteacănul alb şi înaltsub care stătusem cu părintele în 12 septembrie anul tre-cut, când se desfăşurase consfătuirea pe ţară şi când mărugasem îngenuncheat lângă el, cu mâna mea pe umărullui. De sub acest mesteacăn ne vorbise el cu atâta înfiorareprofetică atunci. Ce mulţi eram şi atunci în jurul său! Daratunci el era altfel în mijlocul nostru.

Acum, iată, încă şi mai mulţi fraţi, dar el acum negrăieşte despre acelaşi adevăr într-un fel şi mai cutremu-rător.

Dovada morţii este cea mai puternică dovadă, pentruAdevăr, a celui care l-a propovăduit. Fără dovada morţii


pentru el, nici un adevăr n-are pecetea veşnică şi netă-găduită a valorii sale, nici frumuseţea nemuritoare a pro-fetului care l-a propovăduit. Numai moartea biruitoare aprofetului adevereşte valoarea nemuritoare a soliei lui.

Tăcerea părintelui este acum vorbirea lui cea mai pu-ternică şi atestarea cea mai înaltă a valorii tuturor celor ceni le-a propovăduit el până acum. Toate cele propovăduiteerau promisiuni incomplete; doar această moarte biruitoareeste desăvârşita lor împlinire. Adevăratul şi credinciosulmartor şi martir al lui Hristos, profetul vremilor noastre,adusese suprema dovadă a Soliei lui dumnezeieşti: jertfavieţii sale însăşi. În trupul său suferind împlinise şi el de-săvârşit – ca şi Sfântul Apostol Pavel, ca şi Sfântul IoanHrisostomul – ceea ce mai lipsea suferinţelor lui Hristospentru Biserica Sa, pentru Lucrarea Oastei Lui. Prin sfâr-şitul său sfânt şi cutremurător adeverise că tot ce începuseşi lucrase în viaţa sa era adevărat şi sfânt.

De la Sfântul Ioan Gură de Aur (poate ultimul caremai făcuse o astfel de lucrare şi mai avusese un astfel decuraj în Biserica creştină), nici un alt sicriu poate că n-amai grăit o atât de puternică predică.

Şi acel mare şi curajos sfânt a fost caterisit, prigonit,chinuit, nedreptăţit şi martirizat ca acesta, murind şi el orifiind omorât undeva, tot pe drumul exilului. Dar ce minu-nat i-a făcut dreptate Dumnezeu! Astăzi, Sfântul Ioan, caSfântul Pavel, străluceşte în faţa lumii, în faţa Bisericii, înfaţa veşniciei, în faţa lui Dumnezeu cu o aureolă nemuri-toare. Dreptatea lor a biruit, numele lor este strălucitor,cauza lor a triumfat pe totdeauna fiindcă ei au luptat pânăla moarte pentru Hristos, pentru Adevăr, pentru biruinţaEvangheliei Veşnice.

96 Traian Dorz

Dar unde sunt acum vrăjmaşii şi prigonitorii lor? Uita-rea şi iadul i-a înghiţit pe toţi şi pentru totdeauna. Aşa seva întâmpla până în veci cu toţi acei care prigonesc Ade-vărul şi îi ucid pe profeţii lui Dumnezeu care sunt trimişisă-l înalţe şi să-l apere.

Iată acum aici un alt sicriu al altui mare profet. În eleste o jertfă a cărei mărime noi încă nu o putem măsura.Suntem încă prea aproape de muntele acesta. Dar va venivremea când Dumnezeu şi Istoria vor face dreptate şiacestui uriaş, foarte aproape de măreţia celor doi de di-naintea sa.3

Abia atunci se va putea vedea cu adevărat şi cât demici, de netrebnici şi de vinovaţi au fost acei contempo-rani ai săi care au făcut tot ce le-a stat în putinţă ca să ză-dărnicească planul ales şi sfânt. Cât de nedreaptă şi deucigaşă a fost răzbunarea lor împotriva lui. Şi cât de marecrimă au făcut ei nu numai împotriva acestei sfinte victi-me, ci şi împotriva Bisericii şi Poporului acestuia, pentrusalvarea cărora fusese trimis profetul şi solia lui. Şi îm-potriva Adevărului divin, etern şi mântuitor pentru carevenise el.

Deocamdată, iată totuşi cum Dumnezeu ocroteşte to-tul în chip minunat şi puternic. Domnul Însuşi a îngrijit canoi să avem acum o foaie prin care să-i putem înştiinţa pefraţi de tot ce se petrece. Şi un loc unde să ne putem îm-plini faţă de acest profet şi martir al Evangheliei şi Biseri-cii lui Hristos ultimele îndatoriri pământeşti şi creştineştiîn chip corespunzător.

3 Într-adevăr, previziunea s-a adeverit după 65 de ani! Astfel, în sentinţa

sa din 28 oct. 1990, Sf. Sinod al B.O.R., rejudecând procesul, hotărăşte re-abilitarea memoriei Părintelui Iosif Trifa şi ridicarea pedepsei caterisirii ce i-afost aplicată în 1935. (N. ed.)


După o scurtă slujbă, ca pentru cei mai săraci, mai ne-cunoscuţi şi mai din urmă oameni, oficiată de către proto-popul Cioran, mai vorbesc câţiva fraţi pentru luarea ulti-mului rămas-bun de la cel ce pleacă trupeşte dintre noi…Toţi îi spun părintelui nostru sufletesc: la revedere, scum-pul nostru, Acolo Sus la Domnul, unde dorim să ajungemşi noi lângă tine, după ce şi noi ne vom fi sfârşit cu binelucrarea. Şi ne vom fi împlinit deplin legământul, ca tine,până la moarte…

Înainte de a se închide sicriul, se apropie şi depune pefruntea părintelui ultima sărutare un trimis al MitropolieiGreco-Catolice de la Blaj, care venise să-i aducă omagiulşi preţuirea acestei Biserici-surori, dintre ai cărei fii du-hovniceşti fac parte astăzi multe zeci de mii în OasteaDomnului, renăscuţi la o viaţă nouă prin acest om al luiDumnezeu. Era preotul Dr. Dumitru Neda, profesor la Te-ologia Blajului şi scriitor de valoare la revista «Unirea». Încâteva cuvinte rostite plângând, acest ales prieten şi admi-rator al Părintelui Iosif a vorbit despre marea valoare pecare a avut-o el în Biserică şi în Evanghelie. Despre pier-derea lui de neînlocuit pe care o lasă plecarea lui dintreoameni… Gestul lui ne-a cutremurat pe toţi. Nici un altprieten nu a mai făcut aşa. După Biserica Luterană, iată, şiBiserica Greco-Catolică şi-a trimis cuvântul ei de preţuireşi dragoste. Numai din Biserica Ortodoxă, care era cea maidatoare, nu s-a spus nici un cuvânt. Nici măcar protopopulCioran, care oficiase scurta slujbă, n-a spus nici o vorbă.Nici măcar una, cum se spune obişnuit la oricare mort,oricare ar fi fost el. Nemaipomenit ce mare şi ruşinoasăgreşeală!… Veşnică şi neiertată va fi josnicia aceasta.

După aceasta, sicriul a fost ridicat pe umeri de cătrefraţi… S-a format un cortegiu cum nu mai văzuse Sibiul

98 Traian Dorz

niciodată. Mii de oameni mergeau în urma sicriului, plân-gând. Aşa a mers multă parte din drum, purtat de mâinilefraţilor, sicriul uşor şi drag şi urmat de lacrimile lor greleşi fierbinţi.

De la un loc, sicriul a fost aşezat în carul funebru carevenea în urmă. La trecerea pe lângă prăvălii şi case, toţilocuitorii ieşeau afară şi nu erau ochi care să nu fie plini delacrimi, văzând această zguduitoare privelişte. La trecereape lângă cazărmile regimentelor, gorniştii acestora ţineausă dea ultimul onor aceluia care a fost unul dintre cei maimari gornişti ai lui Hristos din lumea aceasta.

După două ore de mers, convoiul a ajuns la cimitir.Dar sicriul nu este coborât în mormânt; era aşteptat şi pă-rintele Vladimir, care trebuia să sosească, pentru a fi şi elîmpreună cu toţi fraţii în momentul solemn al legământuluice urma să-l facem cu toţii în faţa mormântului părinteluinostru şi lângă sicriul lui.

La sosirea părintelui Vladimir, în cel mai cutremură-tor şi neuitat moment, rugându-se el, rugându-ne noi toţi,am pus pe sicriul lui şi în faţa mormântului său un unanimşi veşnic legământ: că vom urma întocmai, cu toţii şi pen-tru totdeauna, învăţătura lui şi pilda lui în Oastea Dom-nului, în Biserica străbună şi în mijlocul Poporului nostru.Neabătuţi niciodată şi de nimic de la păstrarea şi apărareaacestor valori prin munca şi lupta noastră evanghelică, înslujba lui Iisus Hristos, Domnul şi Dumnezeul nostru. Cănu ne vom abate niciodată şi nu ne vom lepăda nici deDomnul, nici de Oastea Lui şi nici de părintele nostru su-fletesc care ne-a născut pe noi în Evanghelia lui Hristos.

După depunerea acestui zguduitor legământ de stator-nicie şi ascultare până la moarte pe calea Oastei şi în sluj-


ba lui Hristos, după pilda şi învăţătura părintelui, sicriulsău a fost coborât în mormânt.

Când primii bulgări de pământ au început să răsune,căzând pe sicriu, un hohot de plâns unanim a izbucnit dintoate miile de piepturi care erau în jur, până departe. Peatunci, de la mormântul acesta încolo nu mai era nimic de-cât loc gol, acum plin de mulţime.

Nu era deznădejde în acest uriaş hohot de plâns. Ciera dovada nemaivăzută a unei unice şi mari iubiri cu careera petrecut un părinte adevărat de către toţi fiii săi recu-noscători, care nu vor putea uita niciodată marele bine pecare li l-a făcut acela care i-a născut pentru viaţa veşnică.Nici un alt bine, pe care ni l-ar mai putea face vreun ompământean, nu poate fi atât de mare ca acesta. De ce atuncisă se poată mira cineva că durerea noastră era atât de mareşi plânsul nostru atât de sfâşietor? Nu deznădejdea, ci dra-gostea are plânsul cel mai dureros şi lacrimile cele maiamare din lume.

Abia căzură primele lopeţi de pământ peste sicriu şi,în mijlocul hohotelor de plâns, fratele Trandafir Muntea-nu, ridicând în sus coroana adusă de fraţii din Lugoj, aaruncat-o peste sicriu în mormânt. Pământul a acoperit-o odată cu sicriul, acolo, peste el…

Când după aproape treizeci şi opt de ani – în noiem-brie 1975 – îl înmormântarăm tot acolo pe fiul PărinteluiIosif, pe fratele Titus, cei doi săpători au scos afară rămă-şiţele încă întregi din coroana aruncată în mormânt atunci.Mai săpând puţin, cei doi au descoperit sicriul întreg al pă-rintelui şi atât de rezistent, încât îi ţinea pe capacul lui peamândoi, fără să se rupă. Eram de faţă cinci fraţi şi trei să-

100 Traian Dorz

pători. Şi am fost convinşi atunci că, dacă sicriul n-a pu-trezit de treizeci şi opt de ani în pământ, n-a putrezit nicisfântul din sicriu, după cum este scris: „…şi nu vei îngă-dui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”…

Dar n-am vrut să deschidem sicriul, pentru că minu-nea ar fi strâns îndată acolo tot oraşul. Iar aceasta ar fi în-semnat, în vremea aceea, o mare primejdie atât pentrumoaştele sfântului părinte, care erau acolo, cât şi pentrunoi, care eram atunci ţinuţi sub cea mai aspră observaţie şiameninţare.

Acesta era deci cel de-al doilea mare Adevăr. Şiaceasta cea de-a doua mare Zi. Ziua şi Adevărul acestuicutremurător legământ pus în faţa lui Dumnezeu şi în faţamormântului sfânt al marelui Său profet, că vom urmaneabătuţi şi nedezbinaţi calea şi învăţătura sa. Că vom trăişi vom apăra principiile şi cauza Oastei Domnului aşa cumDumnezeu ni le-a făcut cunoscute şi aşezate prin el.

Acest cutremurător moment şi legământ făcut de îna-intaşii noştri şi de noi pentru prezent şi pentru tot viitorulsă ne rămână de neuitat şi de neînlocuit tuturor celor careurmăm şi vom mai urma Domnului şi lor în această Lucra-re a Oastei Domnului.

El este obligatoriu şi veşnic atât pentru noi, cât şipentru urmaşii noştri, iar de călcarea lui să rămână vino-vaţi şi răspunzători în faţa Judecăţii lui Hristos toţi acei ca-re îl vor călca, precum şi acei care vor îngădui altora să-lcalce, până în vecii vecilor.

Preabunule Doamne şi Dumnezeul nostru, în faţaacestui sfânt sicriu şi în faţa acestei cutremurătoare jertfepe care Lucrarea Oastei Tale o aduce acum în faţa Ta, Te


rugăm, binecuvântează şi pecetluieşte cu puterea DuhuluiTău Sfânt legământul acesta zguduitor şi mare.

Dăruieşte-ne tuturor ostaşilor Tăi prezenţi şi viitoriputerea şi ajutorul de a ni-l ţine până la moarte. Şi nu nelăsa pe nici unul să ni-l călcăm vreodată. Ca, luptând biru-itori şi murind biruitori şi statornici în Oastea Ta, să ajun-gem cu bine la cununa biruinţei veşnice la care a ajunsacum profetul Tău şi părintele nostru iubit. Amin.

** *

Dulceaţa Crucii

Lemnul care a îndulcit apa israeliţilor în pustie închi-puie Crucea şi Jertfa Domnului Iisus (Exod 15, 22-25).

Amară este şi apa vieţii noastre şi de multe ori parcăn-o mai putem bea. Aruncaţi atunci lemnul Crucii în apaamărăciunilor voastre, şi ea se va îndulci. Chemaţi Cru-cea şi Jertfa Mântuitorului şi darurile ei în durerile voas-tre, în necazurile şi bolile voastre, şi îndată apele voastreamare se vor îndulci. Vă spune aceasta unul dintre cei ca-re au încercat şi au văzut ce dulce este Crucea DomnuluiIisus.


102 Traian Dorz

CÂND TREBUIE O JERTFĂ

Când trebuie o jertfă, eu mă gândesc la tine,Iubirea mea cerească, frumos şi drag copil,şi simt că tu eşti preţul izbânzilor divineşi-aştept să vină-altarul, să-l văd, cerându-ţi-l.

Când gloatele sărmane tânjesc spre dezrobireşi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,eu ştiu că tu eşti preţul, frumoasa mea iubire,tu ai să arzi, ca alţii s-ajungă-n stări de har.

Când gurile flămânde vor leşina-n pustieşi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,eu ştiu că tu eşti preţul, iubire scumpă mie,şi-ai să te frângi pe tine, să scapi a’ lor vieţi.

Când mâinile crispate vor cere-o răstignireşi pentru-a lumii ură se cere-un preţ de dat,eu ştiu că tu eşti preţul, frumoasa mea iubire,căci cerul nu primeşte decât un dar curat.

Când trebuie o jertfă, iubirea mea tăcută,tu să n-aştepţi ca alţii să fie răstigniţi;păşeşte tu nainte şi crucea ne-o sărută,tu ştii c-am fost în lume la asta rânduiţi!

…Atunci şi când veni-va Hristos în strălucirecu răsplătirea celor ce-au ars pe-al Lui altar,răbdarea ta smerită, frumoasa mea iubire,va fi-ntre-a Lui podoabe un scump mărgăritar.


ZIZIZIZIUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICUA ŞI ADEVĂRUL ISTORICDIN 7 NOIEDIN 7 NOIEDIN 7 NOIEDIN 7 NOIEMMMMBRIE 1976BRIE 1976BRIE 1976BRIE 1976

Ca să poţi vedea bine înainte, trebuie mai întâi să pri-veşti bine înapoi.

Ca să te poţi orienta bine în viitor, trebuie mai întâi săştii trage învăţămintele din trecut.

Şi ca să ştii bine să-ţi îndrumi copiii tăi, trebuie maiîntâi să iei seama bine la felul cum ţi-au trăit părinţii.

Cine nu ştie să folosească bine învăţămintele trecutu-lui său, acela îşi va neferici sigur viitorul lui.

Am descris mai pe larg în capitolele dinainte cele do-uă Zile mai mari din Istoria Oastei Domnului. Şi adevăru-rile pentru care au fost rânduite. Tocmai pentru a trage şinoi acum, şi urmaşii noştri în viitor, toate învăţămintelemântuitoare care ni se impun nouă astăzi şi lor mâine,pentru orientarea necesară în această unică şi sfântă Lucra-re evanghelică, pe care Dumnezeu ne-a dat-o vremii noas-tre şi credinţei noastre. Pentru dobândirea prin ea a mân-tuirii, atât trupeşti, cât şi sufleteşti. Pentru fiecare dintrenoi şi pentru tot neamul nostru împreună.

Iată, îndrăznim să spunem un mare şi sfânt adevăr.Dacă mântuirea Neamului nostru şi învierea Bisericiinoastre nu vor veni prin Oastea Domnului, atunci să ştiţică acestea nu vor mai veni niciodată. Aceasta nu este o

104 Traian Dorz

presupunere, ci este o constatare. Din prăbuşirea spre ca-re merg sigur aceste două valori, Neamul şi Biserica, numai există o altă salvare decât Hristos. Hristos vine acumspre Neamul acesta şi spre Biserica aceasta prin OasteaDomnului.

Până ce nu se va vedea clar acest adevăr şi până ce sevor mai căuta alte căi pentru salvare, totul va merge dinrău în mai rău. Şi dacă niciodată îndrumătorii de răspun-dere nu vor vrea să vadă şi să primească acest adevăr,atunci totul va fi pierdut. Altă salvare nu mai există! Cinenu crede asta acum, va constata-o mâine. De aceea s-arputea ca cei care ne leapădă astăzi ca pe o piatră de potic-nire, să vină mâine şi să caute piatra aceasta pentru a o pu-ne în capul unghiului, ca singura pe care să se zideascăsalvarea celor ce se vor mai putea salva.

Viitorul şi Adevărul ne vor da dreptate… Veţi vedea!

În relaţiile oamenilor cu Dumnezeu există anumitemomente de har şi de apropieri unice. Atunci Dumnezeucoboară până cel mai aproape de om, iar omul se înalţăpână cel mai aproape de Dumnezeu. Atunci mai trebuiedoar un salt, doar o treaptă, doar un pas, şi sufletul facecontactul salvator cu Dumnezeu, devenind dintr-o datăun eliberat de păcat, un rupt de diavolul şi un unit cuDumnezeu.

Efortul acesta însă pare cel mai greu. Saltul acesta s-adovedit imposibil pentru cei mai mulţi oameni şi pentrucele mai multe vremuri. Omul nu a vrut să facă partea lui,iar fără aceasta nici Dumnezeu nu Şi-a făcut-o pe-a Sa.

Un astfel de moment de har şi de apropiere de Hristosau nu numai indivizii, ci şi popoarele şi generaţiile, şiomenirea întreagă.


Cred că cel mai de vârf moment în apropierea lumiicontemporane de Dumnezeu a fost momentul de dinainteacelui de-Al Doilea Război Mondial, la începutul acestuidin urmă veac. Dar prin stârnirea acestui război cumplit,diavolul a îmbrâncit lumea înapoi, aruncând-o în vâltorilecelor mai mincinoase, mai crude şi mai blestemate doctri-ne şi teorii contrarii lui Dumnezeu şi a Hristosului Său,împiedicând parcă pe totdeauna contactul salvator cu El.

De atunci lumea contemporană cu noi se depărteazătot mai îngrozitor de Dumnezeu, spre pierzarea cea maigrabnică şi mai totală, atât morală, cât şi fizică. Nimic n-omai poate salva. Dumnezeu nu mai vine spre ea, şi ea nuse mai întoarce spre El. Indivizi din lume vor fi mântuiţi,dar lumea, în întregimea ei, pare că nu.

Şi poporul nostru a avut un astfel de moment de har.şi Biserica noastră a avut acel prilej de apropiere de con-tactul salvator şi înnoitor pentru Hristos. Acel moment şiprilej pare că a fost înainte de Al Doilea Război Mondial.Atunci au apărut cele mai multe şi mai puternice chemăriale lui Dumnezeu faţă de Biserica şi Poporul nostru. Din-tre aceste chemări, cea mai puternică a fost apariţia OasteiDomnului, ca mijloc de ridicare a poporului şi ca izvor deprimenire a Bisericii.

Dar acelaşi diavol a îmbrâncit în acelaşi fel elitelenoastre, atât pe cele lumeşti, cât şi pe cele clericale, învârtejul marilor lor împotriviri şi respingeri faţă de voia şiapropierea lui Dumnezeu… Aceste două elite şi-au datmâna în a zădărnici planul lui Dumnezeu, care era atât deaproape de reuşita lui fericită pentru noi! Şi ceea ce putemconstata cu amărăciune pentru toată omenirea de azi, pu-tem la fel să constatăm şi pentru ai noştri.

106 Traian Dorz

Cât de clar a profeţit aceste lucruri marele profet alneamului nostru şi al vremilor noastre, Părintele Iosif, încele din urmă clipe – de pe patul morţii lui – după cumle-am amintit în capitolul de mai înainte!

Acum fie că interesează pe cineva acest adevăr, fie cănu mai interesează pe nimeni – ca înştiinţările Mântuito-rului pentru Ierusalim înaintea pierzării lui – ceea ce s-aprofeţit se împlineşte zguduitor. Atât într-o privinţă, cât şiîn cealaltă. Cine are ochi de văzut poate să vadă!

Dar oamenii de azi au tot mai puţin timp şi tot mai pu-ţin îndemn să privească în trecut, pentru a se orienta bine înviitor. Sunt absorbiţi total numai de prezentul acesta zbuciu-mat şi nesigur, întunecat şi nebun, dezorientat şi haotic. Deaceea nu-şi mai pot vedea nici viitorul înspăimântător.

Fără o puternică oprire din prăbuşirea păcatului şifără o lucidă privire spre Dumnezeu, nu se poate mântuinimeni! Nici indivizi, nici popoare, nici generaţii. Nimeni.

Oamenii nu mai trăiesc astăzi decât pentru jumătatealor inferioară, a cărei satisfacţie o caută tot mai lacomi, fă-ră însă a şi-o sătura deplin niciodată. Pentru că păcatul dănumai setea, nu însă şi satisfacerea ei.

Dacă un popor nu are în mijlocul lui un glas puterniccare să oprească prăbuşirea în imoralitate şi să-l antrenezela saltul spre Dumnezeu, neamul acela va fi pierdut caneam. Chiar dacă se vor mai salva câţiva indivizi din mij-locul lui.

Şi dacă o Biserică decăzută nu mai are nici un profetcare să întoarcă puternic, dintr-o dată, vieţile tuturor fiilorei spre Salvatorul Hristos, atunci toate lacrimile trăitorilorEvangheliei din această Biserică nu vor curge decât spreosândirea ei definitivă de către Judecata lui Hristos.


Pentru neamul nostru şi pentru Biserica noastră, glasulacesta puternic şi profetul acesta unic era – şi este – Oas-tea Domnului.

Despre cele două rosturi curative, cel naţional şi celbisericesc al Oastei Domnului, am vorbit în primele douăcapitole.

Acum vom vorbi de rostul ei preventiv contra infiltra-ţiilor rele şi a rătăcirilor dezbinătoare, amândouă acesteafiind boli aducătoare de moarte.

Părintele Iosif a spus: „Toată viaţa mea am stat destrajă pentru a nu lăsa în Oastea Domnului şi în Biserică săpătrundă duhuri străine de voia lui Dumnezeu, duhuristrăine de Duhul lui Hristos, Care ne-a fost dat nouă de laînceput. Am privegheat neîncetat, căutând să nu se stingăduhul Oastei dintâi prin ceea ce este duh de literă şi de tul-burare… Şi aşa voi face până la cea din urmă clipă a vieţiimele…”

După cum profeţise omul lui Dumnezeu de pe patulmorţii sale, îndată după înmormântarea lui, se abătu şiasupra noastră toată furia mitropolitului şi a slugilor sale.

După confiscarea Tipografiei şi a tuturor bunurilormateriale ale Oastei şi după suspendarea foii «Glasul Drep-tăţii», noi, cei doi purtători ai condeiului redacţiei, caremai rămăsesem după părintele, în două luni, a trebuit săplecăm alungaţi din Sibiu.

La stăruinţele fraţilor şi cititorilor noştri şi mânaţi deDuhul Domnului, am încercat să scoatem alte gazete pen-tru legătura noastră cu ţara. Am încercat prima dată laOradea, să apărem cu «Ogorul Domnului», dar la al treileanumăr a fost suspendat şi acesta.

108 Traian Dorz

Ne-am mutat la Cluj, cu «Viaţa Creştină» şi cu «Misi-onarul Vieţii Creştine», dar, prin căderea Ardealului deNord, le-am pierdut şi pe acestea.

Ne-am mutat apoi la Beiuş, cu «Familia Creştină». Darvenise războiul şi, în al treilea an, am fost opriţi din nou.

După terminarea războiului, am început cu multe gre-utăţi, împreună cu Titus, fiul Părintelui Iosif, cea de a treiaserie din «Iisus Biruitorul», dar, la sfârşitul lui ianuarie1947, fratele Marini a trecut şi el la Domnul. Am rămas curedactarea foii în continuare numai eu singur. Titus făceanumai administraţia.

La zece luni după asta, începând cu Anul Nou 1948,foaia sfântă «Iisus Biruitorul» ne-a fost suspendată defini-tiv, tipografia sigilată, iar noi am fost împinşi prin lungileşi întunecoasele tuneluri prin care tot mergem de atâţiazeci de ani…

În tot timpul acesta, multe alte duhuri potrivnice veni-seră să încerce calea cea dreaptă şi dulce pe care Domnulne pusese paşii spre mântuire prin lucrarea minunată aOastei Sale.

Despre toate aceste bântuiri ale duhurilor vrăjmaşe şidezbinătoare am scris pe larg în paginile «Istoriei», pentrucă lupta cu ele a fost mult mai lungă şi mult mai grea chiarşi decât cea dusă cu duhul răzbunător al literei oficiale ca-re se năpustise asupra noastră în timpul domniei mitropo-litului Bălan. Când am terminat lupta cu duhul acela sin-gur, au început luptele cu astealalte, mai multe, mai înde-lungate şi mai viclene.

Aceste noi atacuri veneau acum din partea duhurilorsectante. Mai încercaseră ele, dar fără succes, şi înainte,însă acum, folosindu-se de măsurile nimicitoare pe care le


năpustiseră asupra noastră Biserica şi Statul, reuşeau săpătrundă şi să-i atragă pe mulţi de partea lor. Adunărilenoastre fiind urmărite cu asprime, mulţi dintre sectarii la-comi şi hrăpăreţi au oferit fraţilor ostaşi, cu făţarnică bu-năvoinţă, adunările lor autorizate, pentru ţinerea adunărilornoastre… Iar o dată ajunşi acolo, au început presiunile şiademenirile, până s-au pierdut foarte mulţi acolo la ei.

Aceste adunări de amestecătură şi ademenire au înce-put prima dată chiar la Sibiu, unde duhul sectarist se stre-curase încet-încet, mai demult, prin nişte ostaşi slabi şinestatornici, cum fuseseră Belaşcu, Butilă, Morariu şi al-ţii… Dar, pe măsură ce atacurile şi ameninţările se înmul-ţiseră din partea oficialităţilor bisericeşti, în aceeaşi măsu-ră creşteau atât indignarea ostaşilor, cât şi ademenirilesectare. Sectele, profitând de răutatea preoţilor faţă de noi,reuşeau foarte uşor să-i atragă pe mulţi ostaşi şi chiar adu-nări întregi de partea lor. Greutăţile şi răutăţile războiului,care fusese atât de lung şi de nimicitor, ne împrăştiaseră,ne rupseseră toate legăturile, ne despărţiseră şi ne înstrăi-naseră atât de mult, încât răutatea preoţimii i-a făcut uşorpe mulţi să se sature şi să plece.

Chiar şi noi, prin închisorile unde eram, am avut grelelupte cu unii dintre ai noştri care erau cu totul căzuţi pradăacestor rătăciri de la credinţa şi de la legământul dintâi. Defapt, cei ce căzuseră astfel erau suflete ori mai noi, ori maineştiutoare, care se obişnuiseră cu neascultarea sectară pecare ei acum o numeau „libertate” şi „adevăr”. În frunteaacestora era Nicolae Moldoveanu din adunarea de la Sibiu,unde se continua încă din vremea fratelui Marini şi a doc-torului Banu amestecătura aceasta…, răspândindu-se apoiîmpotriva duhului Oastei cu o duşmănoasă hărnicie pestetot pe unde mergeau… Amestecătura de la Sibiu a nimicit

110 Traian Dorz

pe rând adunările din jurul Sibiului, până departe. Apoiadunările şi din judeţele vecine: Făgăraş, Alba, Braşov,Târnave… Căzură, Sighişoara, Avrigul, Săsciorii. Şi boalase întinse peste tot pe unde mergeau cei din Sibiu. Ori sevenea pe la ei…

Lupta contra acestor duhuri s-a pornit încă de la înce-putul infiltrării lor printre noi. Şi a continuat cu intensitatemărită, pe măsura agresiunii cu care luptau şi ele împotri-va noastră. Dar noi, neobişnuiţi cu prefăcătoria şi ascunzi-şurile acestor duhuri, eram pretutindeni în apărare, pe cândele erau mereu în atac.

Pe lângă faptul că şi acest nou vrăjmaş avea aceeaşideplină libertate din afară, aceleaşi drepturi şi autorizaţiide funcţionare, noi tot nu aveam, nici din afară, nici dină-untru, nici un fel de posibilităţi. Numai singur Domnul ştiecu ce greutăţi, atât dinăuntru, cât şi din afară, a trebuit săluptăm pentru a opri alunecarea spre prăpastie şi pierdereanoastră totală. Şi pentru a întoarce totul înapoi, spre orien-tarea sănătoasă şi luarea drumului bun, pe care cei maimulţi nu-l mai ştiau.

Împotriva noastră, a celor puţini care luptam îndureraţipentru restabilirea orientării sănătoase, ispititorul şi slugilesale ridicaseră mari împotriviri din afară. Şi multe hule şiînvinuiri dinăuntru, chiar din partea unora dintre fraţii cei„aleşi”… Începând din 1956, continuând prin închisori orilibertate, luptele acestea au durat douăzeci de ani. Până şi în1976, încă mai erau printre noi unelte ale acestui duh, caremai tulburau unele adunări şi pe unii fraţi.

Pe la unele sfaturi frăţeşti mai restrânse şi locale sefrământaseră destul de mult aceste lucruri şi se luaseră


destule hotărâri şi măsuri bune. Dar nu se hotărâse încă unSfat pe ţară al fraţilor de răspundere, pentru precizarea cla-ră a atitudinii noastre faţă de cultele neoprotestante. Şi faţăde propaganda atât de dăunătoare şi necreştinească pe careunii zeloşi din aceste culte o duceau susţinut împotrivaOastei, furând sufletele şi adunările chemate de Domnul înea, potrivit planului Său.

În aceste condiţii, s-a hotărât un fel de Sfat Frăţesc peţară, întocmai ca acela din 12 septembrie 1937, cu scopulde a dezbate şi a fixa clar şi definitiv atitudinea OasteiDomnului, în general, faţă de cultele şi mişcările neopro-testante. Şi, în special, faţă de infiltrările lor dăunătoare şiostile între noi. Dar mai ales faţă de uneltele lor care lu-crează prin adunările noastre: Moldoveanu şi alţii…

Din pricina măsurilor aspre care continuau încă îm-potriva noastră atât din partea oficialităţii bisericeşti, cât şia autorităţii statale, desigur, acest sfat nu se putea ţine de-cât în ascuns. Şi doar cu fraţii lucrători mai de seamă dinţară, care vor putea veni şi care vor reprezenta întreagăOastea Domnului.

Gândul acestui Sfat Frăţesc pe ţară plutea deasupranoastră, a tuturor celor ce aveam pe inimă povara acesteimari nevoi ce trebuia împlinită cât mai curând.

Dar pregătirea pentru ţinerea acestui sfat, precum şialegerea timpului şi a locului unde să se ţină, va trebuibine făcute, date fiind împrejurările deosebit de greleprin care treceam. Urmăritorii noştri ne prigoneau şi neurmăreau cu toată asprimea, din cetate în cetate. Eu, per-sonal, aveam atunci aproape săptămânal percheziţii, an-chete, cercetări de tot felul şi din partea tuturor celor puşisă ne supravegheze şi hărţuiască. Şi la fel era majoritateafraţilor lucrători.

112 Traian Dorz

Prima dată s-a propus ziua de 25 septembrie 1976 şi afost ales şi locul în casa unui frate care făcea atunci de pa-ză la un teren de pădure şi păşune din raza localităţii Poia-na Braşov. Era o casă retrasă într-o pădure de brazi şi unloc liniştit şi potrivit. Fratele care stătea acolo era atunciun suflet bun, simplu şi smerit, ataşat Domnului şi fraţilor.Şi familia lui era la fel.

Dar pregătirile ce trebuia făcute şi, mai ales, înştiinţa-rea fraţilor care trebuia să ia parte au întârziat prea mult.La această consfătuire trebuia să participe neapărat şi ceidoi tulburători care organizau dezbinările dinlăuntru: Mol-doveanu de la Sibiu şi Tudose de la Galaţi. Trebuia neapă-rat să fie puşi în faţa Frăţietăţii, ca să-şi precizeze clar, odată şi pe totdeauna, ce atitudine înţeleg să ia. Dacă re-nunţă la învăţăturile şi acţiunile lor potrivnice, atunci sărămână între noi. Dacă nu renunţă, atunci să fie cel puţincinstiţi şi să plece.

Mai urma să vină şi Pop Alexandru, care făcea şi el omare tulburare, de treizeci de ani, prin ţară, printre fraţi, ca săfie întrebat şi să-şi precizeze şi el clar atitudinea şi scopul.

În urmă s-a fixat seara de 7 noiembrie 1976. Locul arămas acelaşi. La data aceasta am plecat şi eu, împreunăcu încă doi fraţi de la Beiuş şi cu alţii doi de la Vulcana-Pandele – Dâmboviţa.

Am ajuns la casa de la Poiana Braşov în seara de 7noiembrie 1976, aşa după cum se hotărâse. Am mai aflatacolo încă vreo douăzeci de fraţi lucrători din diferitepărţi ale ţării, sosiţi înaintea noastră. După noi, au maiajuns şi alţii, aşa că ne-am adunat în total vreo treizeci şicinci de fraţi.

Moldoveanu şi Tudose însă, deşi înştiinţaţi în repetaterânduri şi chemaţi insistent, n-au venit. Metoda lor necin-


stită de a lucra, cu prefăcătorie şi cu diversiune, ferindu-sede orice înfăţişare între fraţi pentru a da socoteală de fap-tele lor, rămăsese aceiaşi. Ei nu voiseră să vină, pentru căsufletul le era plin de şiretenie. Se feriseră totdeauna să-şiarate în faţa Frăţietăţii gândurile şi intenţiile. Aflaseră me-reu calea ascunzişurilor şi făţărniciei. Îndeosebi Moldo-veanu, care îl dirija şi pe Tudose, câtă vreme fusese necu-noscut şi sărac, s-a prefăcut smerit şi supus, ca să poatăbeneficia de dărnicia şi de încrederea noastră, cu scopul dea ajunge cât mai repede şi cât mai sus în fruntea Lucrării.Dar, îndată ce-a ajuns la masa frăţească şi acolo şi-a făcutun loc confortabil, îngrăşându-se, a început subminareaOastei şi împrăştierea fraţilor, răspândind printre ei învă-ţăturile lui de origine milenistă, mai cârpite cu idei şi de pela alţi reformatori. Fugea totdeauna de o confruntare cufraţii pentru precizarea atitudinii lui şi alegea căile lătural-nice şi fiinţele slabe, pentru a-şi face lucrarea la adăpost deorice răspundere. Se ferea totdeauna, cum face şi astăzi, deorice precizări. Îi place să lase totdeauna situaţia încurcată,pentru că în felul acesta ştie că se poate strecura ca hoţulneprins, să-şi facă lucrarea lui urâtă şi vinovată. Nici unastfel de om, atât de primejdios şi de necinstit, încă n-amcunoscut în viaţa noastră, ca omul acesta. Nu numai unsingur duh rău era în felul lui de lucru, ci o mulţime deduhuri prefăcute, înşelătoare, insinuante, şirete şi îndărăt-nice. Prin aceste duhuri şi prin metodele acestora, a reuşitel să fie crezut ca un înger de lumină şi ca un lucrător alneprihănirii, multă vreme şi de către mulţi.

Numai când au început să iasă la iveală roadele nele-giuirilor sale, atunci s-au luminat şi cei înşelaţi, întâi dinţară, apoi, la urmă de tot, şi cei din Sibiu, deşi încă nuchiar toţi. Au început să se lămurească apoi şi fraţii neo-

114 Traian Dorz

protestanţi de prin unele adunări pe la care umblase Mol-doveanu şi dintre care îşi strânsese o adunătură de ele-mente dezbinate, ca şi dintre noi, spre a-şi forma secta lui.A ieşit astfel clar la iveală că el nu-şi urmărea decât intere-sul trufiei lui, care se voia întemeietor de sectă şi şef degloată. Şi-a intitulat adunarea lui „Biserica Universalistă”şi a început să şi-o organizeze…

…Deci Moldoveanu nu venise nici de data asta la che-marea fraţilor. Şi nu-l lăsase nici pe Tudose Constantin, carefăcuse la fel în Galaţi, cum făcuse tovarăşul său în Sibiu.

Totuşi, adunarea a început cu cei treizeci şi cinci defraţi prezenţi, fără unii dintre cei chemaţi care lipseau.Erau, în schimb, alţii, pe care noi nu-i invitasem, dar carepână la urmă s-au dovedit a fi iscoade, trimişi să ne pân-dească şi să ne vândă.

Pe la ceasul nouă seara, ne-am aplecat pe genunchi şi,cu o rugăciune fierbinte, am mulţumit Domnului pentruprilejul acesta şi L-am chemat stăruitor, cu lacrimi, peDomnul Iisus în mijlocul nostru, cu lumina şi călăuzireaDuhului Sfânt. Aşa cum ne rugasem acum treizeci şi optde ani sub mesteacănul din Aleea Filosofilor, nr. 18, lângăpărintele nostru Iosif cu cei cinci sute de fraţi de atunci.

Îl simţeam şi acum pe profetul Domnului şi înaintaşulnostru îngenuncheat şi el împreună cu noi, ca atunci. Pen-tru că tot la o răscruce mare eram şi de data asta. Şi totîntr-o luptă grea ne găseam. Şi tot pentru luarea unei hotă-râri la fel de însemnate ne adunaserăm.

Ne-am aşezat apoi cu toţii pe nişte scaune în lungulpereţilor şi prin mijlocul casei, în jurul unei mese lungi, dela fereastră până la uşă.


M-am ridicat în mijlocul fraţilor, având în mână «Eco-ul» din 12 septembrie 1937, cu toată relatarea întâmplări-lor şi a hotărârilor de atunci. Şi mai aveam încă alte douădocumente scrise la maşină. Unul semnat în original decătre Părintele Iosif şi de către noi, cei de la redacţie, libră-rie şi tipografie, de la Anul Nou 1938. Iar altul tot semnatîn original de către toţi fraţii din adunarea Oastei Domnu-lui din Sibiu. Prin amândouă adeveream încă o dată Mi-tropoliei ataşamentul nostru total, atât faţă de Biserică şifaţă de învăţătura ei, cât şi de scopul Oastei Domnului şide cauza părintelui nostru Iosif Trifa. După cum o făcuserătoţi fraţii delegaţi la Sfatul Central din 12 septembrie, prinMoţiunea înaintată Mitropoliei, atunci. Aceste două docu-mente originale erau o mărturie în plus faţă de cele scrise pelarg în «Ecoul» şi petrecute atunci. Ele întăreau adevărulprin semnăturile în original, atât a adunării Oastei din Sibiu,cât şi a noastră, a celor de la Centrul de Editură al ei.

Le-am adus şi le-am arătat fraţilor prezenţi şi, prin ei,tuturor fraţilor din ţară trei mari adevăruri şi anume:

1. Noi nu suntem începătorii acestei sfinte Lucrări, cisuntem numai continuatorii ei. Nu noi am primit inspiraţiaOastei de la Duhul Sfânt şi nu noi am făcut munca înce-putului ei, ci alţii au avut de la Dumnezeu lumina, chema-rea şi călăuzirea CUM să facă această Lucrare după voia şiplanul lui Dumnezeu. Ei AŞA au făcut-o. Noi doar am in-trat în lucrul lor, după cum spunea Mântuitorul la Ioan 4,37-38, căci şi în privinţa aceasta este adevărată zicerea:unul seamănă, iar altul seceră.

Eu – zice Domnul – v-am trimis pe voi să seceraţiacolo unde nu voi v-aţi ostenit. Alţii s-au ostenit, iar voi

116 Traian Dorz

aţi intrat în osteneala lor. Prin urmare, noi suntem urmaşiiacelora care au început această Lucrare. Am intrat în lu-crarea lor unii mai de mult, alţii mai de curând. Deci dacănoi suntem schimbul doi ori schimbul trei, luând în primi-re lucrul început de ei, se cuvenea să privim cu toată cu-tremurătoarea conştiinţă a răspunderii noastre datoria de acontinua exact în acelaşi fel munca lor. Pe temelia slăvită alui Iisus cel Răstignit, întocmai precum au început şi aulucrat ei până în clipa când noi am venit, iar ei s-au dus…

2. Ca nişte zidari conştiincioşi, noi, urmând zidirea lacare am fost chemaţi, trebuie să preluăm de la ei acelaşidreptar de învăţătură sănătoasă care a fost lăsat PărinteluiIosif de către marii săi înaintaşi: Sfinţii Apostoli şi SfinţiiPărinţi.

Dreptarul acesta l-au folosit ei, având toată grija sănu se abată cu zidirea nici la stânga, nici la dreapta.Având toată grija să se alinieze ei înşişi şi să alinieze şipe alţii cât mai frumos şi cât mai desăvârşit, după liniaacestui sănătos Dreptar.

Nouă ne este acum şi nespus mai uşor, dar şi nespusmai greu decât lor, din cauza lipsei de ascultare a unoradinăuntru. Şi din cauza marilor împotriviri ale altora dinafară. Dar şi răspunderea noastră este cu atât mai mare, cucât Lucrarea pe care ne-au lăsat-o ei era mai frumoasă şimai curată, atât în număr, cât şi în roade, decât cea pe carene pregătim noi să o lăsăm celor care vin după noi.

3. Pentru a ne orienta acum bine în viitor, avem ne-voie neapărat să stăm aici şi să privim bine în trecut. Săluăm pildă şi lumină de la felul cum au gândit şi au lucratei, spre a nu abate nici noi cu nimic Lucrarea Domnului dela drumul şi scopul pe care i le-a vrut şi le-a poruncit


Domnul Iisus de la începutul ei. Şi nici să nu clădim noicumva deasupra lor un alt material şi în alt fel decât cumau făcut ei. Căci Domnul le-a poruncit lor AŞA să facă,după cum au făcut. Şi ei ne-au spus nouă şi ne-au lăsat caşi noi tot AŞA să facem.

Să luăm deci foarte bine seama la aceste adevăruri acumcând noi suntem chemaţi să ne precizăm atitudinea clară şidefinitivă faţă de învăţăturile străine care s-au amestecat atâtde negativ şi de păgubitor în Lucrarea Oastei Domnului şi îndesfăşurarea muncii rânduite de Hristos nouă pentru salvareaPoporului nostru şi învierea Bisericii noastre.

De aceea, iată, am ales aici aceste trei documente pecare am să vi le înfăţişez, fiindcă cea mai mare parte dintrefraţii care sunt acum de faţă aici sunt mai tineri şi, poate,nici nu le cunosc.

Totuşi sunt aici şi câţiva fraţi în vârstă, dintre cei careau fost prezenţi şi ei atât la Consfătuirea din 12 septembrie1937, cât şi la legământul frăţesc de la mormântul Părin-telui Iosif din 12-16 februarie 1938. Aceştia trebuie să-şiaducă bine aminte de cele petrecute atunci şi pot adeveriacum prin viu grai, aici, în faţa tuturor, toate cele pe carevi le înfăţişez şi vi le citesc din aceste documente.

După ce am să vă citesc aceste documente, pentru casă luăm încă o dată cunoştinţă cu toţii de adevărurile cu-prinse în ele şi să ni le punem pe conştiinţa noastră fiecaredintre noi cu tot simţul cutremurător al răspunderii faţă deîmplinirea lor întocmai, eu am să vă fac, personal, aici,înaintea tuturora, declaraţia mea solemnă şi legământulatitudinii mele faţă de adevărul acesta.

Iar după mine, va trebui şi frăţiile voastre, fiecare larând, aşa după cum staţi aşezaţi pe aceste scaune, să luaţi

118 Traian Dorz

cuvântul pentru a vă arăta personal – aici, înaintea Dom-nului Dumnezeului nostru Care este de faţă, precum şi înfaţa Lucrării Oastei Domnului care este reprezentată prinfraţii adunaţi pentru această consfătuire şi să precizaţi clarcare vă este încredinţarea şi atitudinea de astăzi şi de viitorŞi cum înţelegeţi să lucraţi şi să fiţi, atât faţă de respecta-rea acestor învăţături, cât şi faţă de cei care le încalcă saule schimbă, din mijlocul nostru sau din afara noastră.

Trebuie să fim cinstiţi faţă de Dumnezeu, faţă deAdevăr şi faţă de Frăţietatea Oastei, care este a DomnuluiIisus Hristos, înaintea Căruia avem să mergem în curândfiecare dintre noi cu ceea ce am lucrat. Şi ca să ne primimrăsplata fiecare dintre noi după cum am lucrat, fiindcă estescris: „Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunuluide judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare dintre noi să-şiprimească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi fă-cut când trăia în trup” (II Cor. 5, 10).

După ce am spus acestea, am început să citesc în faţatuturor fraţilor prezenţi toate cele scrise în cele trei docu-mente pe care le adusesem, şi anume:

1. Darea de seamă despre convocarea şi decurgereaConsfătuirii din 12 septembrie 1937, după cum s-a publi-cat ea în foaia «Ecoul» de atunci şi cum am relatat-o pelarg şi în primul dintre aceste adevăruri.

2. Documentul original semnat de către Părintele Io-sif şi de către noi, tot personalul de atunci al Redacţiei,Librăriei şi Tipografiei Oastei Domnului, document princare mai repetam pe scurt cele cuprinse în Moţiunea din12 septembrie 1937 şi în care insistam mai categoricpentru rezolvarea paşnică a conflictului dintre Mitropolieşi Oaste.


3. Documentul original, semnat de către toţi membriiOastei Domnului de la adunarea de atunci din Sibiu. Şi înacel document se precizau tot aceleaşi adevăruri, însă eleerau afirmate de grupul ostaşilor sibieni într-un fel maicategoric şi mai insistent…

(Aici trebuie să fac o paranteză pentru o precizare:Am înălţat atunci în faţa tuturor delegaţilor prezenţi

aceste clare şi categorice documente, ca o dovadă puterni-că a adevărurilor pe care le susţineam. Toţi cei de faţăle-au văzut şi au putut să le citească, spre a se convingedefinitiv şi total de adevărul lor.

Regret din toată inima că acum, după mulţi ani, cândscriu aceste lucruri aici, nu mai am aceste două documenteîn original, pentru a le reproduce aici cuvânt cu cuvânt şinume cu nume. În împrejurările grele care au urmat îndatădupă Consfătuirea noastră de la Poiana Braşov, ele mi-audispărut fără să ştiu cum. Poate le-am pierdut, poate mi-aufost sustrase, poate s-au rătăcit pe undeva şi mai este unstrop de speranţă de a fi regăsite cândva… nu ştiu. Dacă sevor afla vreodată, ele vor putea confirma cele ce am spusaici. Dacă nu se vor mai găsi, ele vor confirma odată şi maiputernic de pe masa Judecătorului Ceresc, atunci în Ziuacând toate acestea vor mai fi reluate, atât pentru cei ce le-aucrezut şi trăit, cât şi împotriva celor ce le-au lepădat.)

După această precizare, revin la continuarea celor pe-trecute în 7 noiembrie la consfătuirea noastră pentru preci-zarea celui de al treilea adevăr, zicând:

Aceste documente ale adevărurilor din 12 septembrie1937, ca şi de la mormântul părintelui, au avut fiecaredintre ele un scop clar şi au conţinut un dreptar însemnat.

120 Traian Dorz

Am stăruit asupra acestora destul – dar consfătuireanoastră de astăzi are scopul să ne facă să înţelegem maiclar acest al treilea adevăr, şi anume: că, pentru noi şipentru neamul nostru, mântuirea nu poate veni prin lu-crări străine şi din afara ţării şi a Bisericii noastre. Cinumai dinăuntrul acestora. Şi anume, prin Lucrareaaceasta a Oastei Domnului, prin înnoirea biblică şi mo-rală pe care o aduce şi o propovăduieşte Oastea.

Prin felul cum a pornit şi prin felul cum a lucrat pânăacum această Lucrare duhovnicească, s-a adeverit a fi unicaşi puternica lucrare de mântuire trimisă nouă şi dintre noi.

Dacă până la apariţia Oastei Domnului au mai fost înmijlocul poporului nostru şi alte lucrări de chemare du-hovnicească, ele s-au dovedit a NU fi potrivite nici pentrustructura noastră sufletească şi nici pentru învăţăturanoastră dreaptă. De aceea nici n-au avut prea mult succesîntre ai noştri. Ele erau potrivite pentru străini şi ei le-aupropagat printre noi.

Acum – o dată ce Dumnezeu S-a îndurat să dea poporu-lui nostru şi Bisericii noastre această Lucrare nespus mai bu-nă, mai curată, mai evanghelică şi mai potrivită pentru noi –de ce unii dintre fraţii noştri îşi vând acest bun sfânt şi su-perior pentru nişte îndemnuri şi învăţături străine strecurateîntre noi de aceleaşi duhuri literiste care strecuraseră primadezbinare? Acestea nu ne mai împing în prăpastia oficializă-rii din care scăpasem în 12 septembrie 1937, ci în prăpastiaastalaltă, a sectarizării, care este acum o ispită nouă şi pen-tru care încă nu am fost pregătiţi îndeajuns ca s-o putem în-frunta, dar care este şi mai primejdioasă decât prima.

Lucrarea Oastei este a Domnului şi ea trebuie să rămâ-nă o unealtă bună şi curată numai în mâna Duhului Sfânt, şi


să nu ajungă în mâna altor duhuri. Nici a duhului oficialist,dar nici a duhului sectarist. Nici habotnici şi superstiţioşiclericalişti, dar nici habotnici şi superstiţioşi sectarişti.

Noi nu trebuie să avem o cruce fără Hristos, dar niciun Hristos fără cruce. Dacă Hristos cel Viu ne-a scăpatdin formalismul cel numai de nume, tot El să ne scape şide numele cel formalist.

Priviţi bine la viaţa celor ce vor să ne despartă de cre-dinţa noastră şi veţi vedea nespus mai puţine roade bune şimai multe rele decât între fraţii noştri. Dar lauda pentrucrezurile lor şi hulele pentru credinţa noastră i-au înşelatpe mulţi dintre noi.

E adevărat că oficialităţile Bisericii noastre şi ale po-porului nostru ne prigonesc acum, pentru că se pare că nueste nimeni acolo care să privească problema noastră şiLucrarea Oastei prin prisma intereselor Neamului şi aleCredinţei.4 Însă aceasta nu trebuie să ne facă pe noi nici săne părăsim credinţa noastră, nici să ne rupem de neamulnostru. Întâi, pentru că acesta este rostul pentru care ne-aales şi ne-a chemat Dumnezeu. Iar al doilea, pentru că aşaeste scris că trebuie să suferim în lumea aceasta pentruîmplinirea datoriei noastre faţă de Dumnezeu şi faţă desemenii noştri. Cum au luptat Sfinţii Apostoli? Cum auluptat Sfinţii Părinţi? Cum ne-au învăţat şi ne-au arătat Pă-rintele Iosif şi primii noştri fraţi din schimbul lui sfânt?Oare nu în felul acesta? Atunci de ce nu vedem limpede şide ce nu mergem drept?

Consfătuirea aceasta trebuie să precizeze acest adevărşi anume: atitudinea noastră faţă de grupările şi crezurile

4 Referirea este la perioada stãpânirii comuniste. (N. ed.)

122 Traian Dorz

străine, care în ultimul timp au dat şi dau multe atacuripentru dezbinarea adunărilor noastre şi de atragere a unorfraţi ai noştri la ei.

Nu urâm pe nimeni! Nu batjocorim credinţa nimănui.Nu dezbinăm adunările lor şi nu vrem să le corupem niciun suflet.

Respectăm fiecăruia dreptul la credinţa pe care şi-oalege. Dar nu mai îngăduim nimănui să se amestece înadunările noastre. Nu mai dăm cuvânt nici unui străin lanici o adunare a Oastei, nici nu îngăduim nici unui fratede al nostru să meargă la ei. Cei ce s-au dus au împru-mutat multe rătăciri de la ei şi, venind, au dezbinat cu elemulte suflete de fraţi.

Toţi cei care au făcut până acum aceste greşeli să nule mai facă, ci să se îndrepte pe calea sănătoasă. Iar cucei ce nu vor să se îndrepte de bunăvoie, să rupem oricelegătură, după cuvântul Sfintelor Scripturi (Tit 1, 10-11şi 3, 10-11 etc.).

Când am terminat de spus aceste lucruri, am încheiatzicând:

Fraţilor, cu mâna dreaptă pe conştiinţa mea, pe carem-am străduit să mi-o păstrez curată înaintea Mântuitoru-lui şi Judecătorului meu Iisus Hristos şi înaintea LucrăriiOastei Lui, faţă de învăţătura şi de credinţa pe care amprimit-o din cea dintâi clipă a intrării mele în aceastăsfântă Lucrare a lui Dumnezeu, cu mâna deci pe conştiinţamea – vă declar aici solemn că întocmai aşa învăţ şi cred şiacum. Şi semnez aceste adevăruri de credinţă întocmaicum le-am crezut şi le-am semnat în 8 iunie 1930, ZiuaRusaliilor intrării mele în Oastea Domnului.

Şi întocmai cum le-am crezut şi le-am semnat în 12septembrie 1937, împreună cu Părintele Iosif şi cu cei pes-


te cinci sute de fraţi care erau acolo, dintre care unii trăiescşi azi.

Şi întocmai cum le-am semnat cu lacrimile legămân-tului meu din 12-16 februarie 1938, lângă sicriul sfântuluiprofet de la care le-am învăţat.

Şi tot aşa vă declar şi acum că voi crede şi voi învăţaîn această sfântă Lucrare până la moartea mea. Dar şi căvoi rupe-o cu toţi acei dintre voi care se alipesc de învăţă-turi sectare.

Acum aşteptăm cuvântul şi declaraţia fiecăruia dintrefrăţiile voastre, începând cu fratele care este acolo, primulde pe scaunul de la intrare, şi jur-împrejur, până la cel dinurmă.

Toată noaptea aceasta avem destul timp ca să ascul-tăm în linişte declaraţia fiecăruia.

Mai declar aici încă o dată că, dacă cineva dintre fraţiva avea o altfel de atitudine faţă de Lucrarea Oastei Dom-nului, arătându-se împotriva învăţăturii şi a credinţei pecare am primit-o de la început, eu unul, după cuvinteleSfintelor Scripturi, voi rupe orice legătură cu el, acum şipe totdeauna, fiindcă este poruncit de Hristos: şi cine nuascultă nici de fraţi şi nici de Biserică să-ţi fie ţie ca unpăgân şi vameş (Mt. 18, 17). După întâia şi a doua mustra-re, depărtează-te de dezbinător (Tit 3, 10). Nici să nu-lprimeşti în casă, nici să-i zici bun-venit, ca să nu te facipărtaş păcatelor lui (II In. 10-11). Şi vă îndemn şi pe frăţi-ile voastre să faceţi acum şi hotărât acest lucru. Acestaeste adevărul de astăzi!

Altfel vom fi vinovaţi şi de trecutul, şi de viitorulOastei. Amin. Slăvit să fie Domnul!

124 Traian Dorz

Pe rând, au început să se ridice fraţii şi să-şi declarefiecare încredinţarea sa, aceeaşi frumoasă şi curată încre-dinţare cum şi-o exprimaseră şi înainte cu aproape patru-zeci de ani înaintaşii noştri binecuvântaţi. Înnoindu-şi fie-care legământul şi hotărârea sa de a ţine întocmai până lamoarte adevărul credinţei şi al învăţăturii de la început, ne-schimbate şi nepărăsite.

Dar, când a venit rândul celor trei cunoscuţi dezbinătorişi al celor trei cunoscuţi suspecţi, aceştia au ezitat să se de-clare: nici aşa, nici aşa. N-au spus nici da, nici nu, după me-toda necinstită care îl arată totdeauna pe cel şiret care fugede lumină şi se ascunde după cotitură şi după încurcătură.

Primul dezbinător a spus: „Eu voi vorbi la urmă”.Al doilea s-a scuzat că încă nu poate spune nici da,

nici nu.Iar al treilea a adunat o obiecţie împotriva cuiva, pen-

tru a evita şi el o declaraţie hotărâtă.Cei trei suspecţi, spre a nu se da pe faţă, au făcut, la

rândul lor, scurte declaraţii la fel cu fraţii. Unul chiarprefăcându-se că lăcrimează…

Acum, privindu-i, stau şi mă gândesc cum au venitaceştia aici, pentru că nu erau trecuţi printre cei ce urmausă fie anunţaţi. Cine le-a spus? De unde au aflat?… Poatecă cineva dintre fraţii care ştiau a vorbit unde nu trebuia şia aflat cine urmărea să afle, iar acum iată-i trimişi aici.

Am presimţit că vom avea de suferit pentru asta. Daracum fie ce va fi! Facă-se voia Domnului!

Adusesem un casetofon şi l-am pus să înregistrezetotul, spre a putea dovedi, la nevoie, tot ce am vorbit.

Se lumina de ziuă când au terminat de vorbit toţi fra-ţii. Trebuia să încheiem, pentru a pleca la trenuri. Am zis


atunci: Fraţilor, înainte de despărţirea noastră, dacă sun-tem cu toţii de aceeaşi părere, veniţi să luăm aici o hotărâ-re cel puţin asupra a trei puncte mai însemnate din învăţă-tura noastră pe care încă mai sunt unii dintre fraţi care nule îndeplinesc, şi anume:

1. Cel puţin o dată sau de două ori pe an, fraţii şi suro-rile să meargă pentru mărturisire şi împărtăşire la biserică,în cele două posturi: al Naşterii şi al Învierii Domnului.

2. Niciodată şi nicăieri să nu se ţină adunările Oasteiîn timpul Sfintei Liturghii, ci atunci cu toţii să fim la bise-rică. În timpul bisericii noi toţi trebuie să fim adunaţi la bi-serică, şi nu în altă parte.

3. De fiecare dată, rugăciunile noastre personale, fami-liale sau din adunări să se înceapă cu „Tatăl Nostru”, rugă-ciunea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pecare El Însuşi a spus-o şi a poruncit-o apostolilor şi urma-şilor Săi. Iar rugăciunea aceasta să se înceapă totdeauna totcu cuvintele Domnului Iisus: „În numele Tatălui şi al Fiuluişi al Sfântului Duh”, făcându-se semnul Sfintei Cruci. În-cheierea se va face tot aşa, spunându-se: „Că a Ta este Îm-părăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a SfântuluiDuh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”.

Ce dureros este pentru unii dintre noi că acum, dupăatâţia zeci de ani de credinţă, noi trebuie să-i învăţăm peaceştia, ca pe nişte copii, aceste adevăruri începătoare alecredinţei noastre. În ce tristă sărăcie şi decădere sufle-tească au ajuns aceşti fraţi nefericiţi! Vor trebui siliţi, casă-şi revină în fire cum se cuvine şi, trezindu-se, să sedesprindă din cursele vrăjmaşelor duhuri şi învăţături încare au fost prinşi.

Să pornim foarte hotărâţi la asta, începând chiar deastăzi, peste tot unde mai sunt astfel de stări, pentru a se

126 Traian Dorz

alunga de peste tot aceste lucruri străine, strecurate printrenoi. Cu răbdare, cu dragoste şi cu rugăciune. Duhul Sfântne va ajuta. Dar trebuie să fim hotărâţi şi stăruitori.

Toţi cei prezenţi s-au declarat de acord, iar unii auspus că trebuie să se facă semnul Crucii de către toţi fraţiişi la începutul vorbirii în adunări. Chiar şi de către copiicând spun poezii. Totul să se înceapă şi să se termine închip solemn şi evlavios: „În numele Tatălui şi al Fiului şial Sfântului Duh”. Aceste mari cuvinte dau de la început osfântă putere şi creează o stare de înaltă inspiraţie şi so-lemnitate, atât celui ce vorbeşte, cât şi celor ce ascultă. Şiaceasta este starea din care trebuie ca noi să vorbim şi săascultăm sfintele cuvinte ale lui Dumnezeu.

Ne-am aplecat din nou genunchii pentru rugăciuneade mulţumire… Aşteptam ca unul din fraţii cei mai în vâr-stă şi mai respectaţi din mijlocul nostru să fie lăsat săînalţe Domnului rugăciunea noastră de despărţire.

Dar primul dintre cei trei suspecţi s-a grăbit provoca-tor să înceapă el rugăciunea. Şi a început-o fără să-şi facăsemnul Crucii şi fără să spună sfintele cuvinte care o în-soţesc. Ca să arate chiar îndată şi chiar în faţa lui Dumne-zeu şi a tuturor celor prezenţi nesupunerea lor şi sfidareafaţă de tot ce s-a hotărât.

Văzând aceasta, am ridicat glasul tare peste el, între-rupându-l cu semnul Crucii şi cu cuvintele: „În numeleTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh”, ca să-şi dea seamaatât el, cât şi ceilalţi, că am înţeles provocarea lor şi că nuo vom mai răbda. Apoi l-am lăsat. Ori să înceapă el dinnou rugăciunea aşa cum se cuvine, ori să o înceapă altul.

Dar tot în acelaşi fel împotrivitor şi-a continuat tot el„rugăciunea”. Şi tot în felul în care o începuse, fără să secorecteze cum ar fi trebuit şi cum ne-am fi aşteptat cu toţii.


Am înţeles atunci că omul acesta este plin de fiereamară şi că este stăpânit de un duh rău şi ameninţător dinpartea căruia ne vor mai pândi primejdii. Cel care stătusetot timpul lângă el şi care îl îndemnase la acest fel de pur-tare era chiar şi mai primejdios. Fiindcă era mai şiret.Acesta chiar la ieşire a fost auzit spunând celuilalt: „Amzis ca ei, vom face ca noi”…

…Cum au făcut „ca ei”, aveam să aflu chiar de atreia zi. În dimineaţa zilei a treia după această consfătui-re, terminată în felul cum am descris-o, m-am pomenit cuo maşină la poartă şi cu doi inşi care, fără prea multăvorbă, m-au luat de mână şi m-au scos afară, arătându-miuşa maşinii:

– Urcă şi mergi cu noi!Şapte ceasuri în ziua aceea şi apoi alte şapte zile la

rând a trebuit să răspund la trei anchetatori, dintre care celmai mare venise din Bucureşti, special pentru a ne cercetaîndeaproape sub presiuni şi ameninţări, pentru adunareanoastră „conspirativă şi ilegală”, organizată la Poiana Bra-şov în noaptea aceea.

În mâna anchetatorului venit de la Bucureşti erau treihârtii de caiet scrise cu pix roşu din care citea punându-miîntrebări:

– Unde sunt documentele pe care le-ai citit acolo?– Unde sunt benzile pe care le-ai înregistrat?– Unde sunt cărţile şi foile pe care le-ai avut asupra ta?Şi, de fiecare dată când era nemulţumit de răspuns,

îmi arăta până lângă ochi cele trei foi scrise cu pix roşu alcăror scris îl cunoşteam bine. Era al unuia dintre cei doicare veniseră nechemaţi şi care stătuseră şi ieşiseră împre-ună. Despre cel de-al treilea am aflat numai mai târziu cănu lucrau împreună… Sărmanii „fraţi”, ce lucruri grele şi

128 Traian Dorz

neadevărate trebuie să fi scris despre noi, de vreme ce au-torităţile se purtau şi ameninţau atât de greu…

Nu ştiu însă prin ce întâmplare pe bandă nu se înre-gistrase nimic, iar documentele nu le-am mai găsit de laplecarea mea de la Poiana Braşov… Dacă aveam ceva dinacestea, uşor se putea constata că nu făcusem absolut niciun rău. Nimic din ce ne învinuiseră fraţii vânzători…

Se înţelege ce am suferit, neavând cele cerute. Ce per-cheziţie a urmat acasă şi cum mi s-a luat tot ce mi s-a găsitprivitor la Oastea Domnului: cărţi, caiete, benzi, fotografii.

Şi nimic nu mi s-a mai dat nici de data asta înapoi,cum nu mi se dăduse nici celelalte, de alte dăţi…

Şi tot cam aşa ca mine au mai păţit şi alţi mulţi fraţidintre cei ce fuseseră atunci acolo şi pe care vânzătorul îiscrisese cu numele în denunţul său.

Aşa s-a încheiat „Sfatul Frăţesc” de la treizeci şi optde ani după 12 septembrie 1937. Aşa s-a încheiat frumosulgând pe care îl aveam, de a arăta încă o dată fraţilor adevă-rul Oastei Domnului care nu trebuie să primească şi să ai-bă în ea nimic străin de Evanghelie, de neamul nostru şi deBiserica noastră. Nimic din învăţăturile lucrurilor străinede sufletul şi de credinţa noastră şi a străbunilor noştri.

Frumosul gând de a ne strânge inimile şi gânduriletuturor lângă vatra caldă şi dulce a ceea ce este al nostru,curat şi sfânt, dăruit de la Dumnezeu şi rămas de la părinţiinoştri a trebuit din nou plătit din greu.

Ce adevăr minunat era acesta! Ce specific minunat areOastea prin acest adevăr! Ce lucrare curată şi sfântă, atâtprin învăţătura, cât şi prin scopul ei profund evanghelic şiprofund uman românesc este această Mişcare a OasteiDomnului!


Nimic străin de interesul lui Hristos şi nimic străin deinteresul Neamului şi al Bisericii nu este în ea.

Nimic politic, care să dezbine în partide pe fiii acestuineam.

Nimic confesionalist, care să tulbure unitatea Bisericii.Nimic lumesc, care să întineze conştiinţele.Nimic materialist, care să aţâţe ura şi poftele.Nimic interesat, care să-i învrăjbească pe oameni.Ci totul numai dăruire curată şi jertfitoare, cu dragoste

şi lacrimi pentru nobilul scop al mântuirii fiilor acestuiNeam. Pentru înduhovnicirea fiilor acestei Biserici. Pentruînstăpânirea reală şi frumoasă a voii şi mântuirii lui Dum-nezeu peste hotarele şi peste inimile acestei ţări.

Pentru că numai înnobilaţi de aceste transformări evan-ghelice, noi, ca Neam şi ca Biserică, vom putea deveni cuadevărat un Popor demn, o Biserică vie, o Familie fericită.

Încă o dată: dacă salvarea acestui neam din corupţieşi alcoolism şi a acestei Biserici din decădere morală şidin rătăciri de la credinţă nu va veni de la Hristos prinOastea Domnului, atunci să fie sigur oricine că nu va maiveni niciodată şi de nicăieri!

Sărmanii noştri fraţi vânzători şi dezbinători! Ce unicşi minunat prilej au avut ei în mijlocul consfătuirii noastrede atunci şi de până atunci! Cum ar fi putut ei să se tre-zească şi să iasă din robia şi orbia celui rău, spre a-şimântui sufletele lor pierdute!…

Dar n-au înţeles şi n-au ales spre mântuire aceste bi-necuvântări, ci spre pierzarea lor veşnică. S-au făcut tră-dătorii şi vânzătorii Lucrării Domnului şi ai fraţilor lor. Cepăcat neiertat pe veci este acesta! Spune Biblia că nici da-că ţi-ai împărţi toată averea la săraci, nici dacă ai avea

130 Traian Dorz

toate darurile şi ai cunoaşte toate profeţiile, nici chiar dacăţi-ai da trupul să-ţi fie ars de viu – nu-ţi foloseşte la nimicdacă ai trădat dragostea şi ai vândut fraţii… Urmările demai târziu şi starea lor de astăzi sunt o dovadă cutremură-toare despre osânda în care au ajuns şi vor mai ajunge.

Mai târziu am aflat că şi fratele acestora, Moldoveanu,venise în ascuns şi se aflase la Braşov şi el în noaptea ace-ea, în casa unui adept al dezbinării, ca el. Acolo i-a aştep-tat pe cei trimişi iscoade între noi şi de la ei a aflat şi el, caşi prigonitorii, tot ce se petrecuse şi se hotărâse între noi.

Poate că acolo s-a alcătuit şi denunţul împotriva noas-tră, scris cu pastă roşie… Roşie ca sângele nevinovat alfraţilor pe care îl vindeau ei. Roşie ca flacăra focului careva arde veşnic conştiinţa tuturor acelora care pot săvârşivânzări, trădări şi dezbinări de fraţi, ca ei.

Tată Ceresc, iartă-le lor, că n-au ştiut ce fac; sau poatecă n-au ştiut ce fac. Iar nouă – tuturor celor care, cu inimacurată şi cu sufletul întristat, am înfruntat încă o primejdiedin afară pentru a ne vindeca o rană dinăuntru – ajută-nesă putem răbda tot ce va veni asupra noastră şi pentruacest gând bun pe care am dorit să-l împlinim. Pentru păs-trarea curată a duhului Lucrării Oastei Tale şi pentru salva-rea bieţilor noştri fraţi ispitiţi de diavolul.

Te rugăm, veghează Tu Însuţi, Doamne Duhule Sfin-te, asupra viei pe care a sădit-o Dreapta Ta. Nimiceşte pu-terea duhurilor viclene care luptă împotriva duhului eidinlăuntru şi a duhurilor potrivnice din afară.

Întăreşte-i şi-i înmulţeşte pe slujitorii Tăi buni din ea,dar înlătură-i cum ştii Tu pe cei răi care nu pot nici să seîndrepte, nici să plece. Amin.


CEL CE TE-A ÎNSCRIS

Cel ce te-a înscris în Oastea Domnului Iisuseste Duhul Mângâierii, Duhul Sfânt de Sus,El e Cel ce de pe calea morţii te-a chematşi cu Semnul Mântuirii Lui te-a însemnat,

El e Duhul Mângâierii ce ne-a fost trimestuturor acelor care Domnul ne-a ales,să ne-ajute, să ne-nveţe, să ne dea mereuşi lumină, şi putere pentru Dumnezeu.

Nu vă temeţi deci oricâte veţi avea de dus,Duhul Sfânt ne însoţeşte, cum ne-a zis Iisus,în ispite mijloceşte să fim întăriţi,în primejdii ne păzeşte să fim izbăviţi.

Nu vă temeţi nici de moarte, căci El ne va dao tărie neclintită s-o putem răbda;chiar când pietrele vor curge, să privim în Sus:cu cununa vieţii-aşteaptă, strălucind, Iisus.

Nu vă temeţi deci de-oricâte lupte şi nevoi,Domnul este Cel Puternic şi El e cu noi;fiţi încrezători oriunde în al Lui Cuvânt,Cel ce ne-a înscris la Oaste este Duhul Sfânt.

132 Traian Dorz

PENTRU UN LEGĂMÂNT

Pentru un legământ cu Tineatâţia au putut purtaoricâte cruci, şi-oricât de grele,dar n-au călcat pe Crucea Ta.

Cei ce-am gustat a Ta iubirelipsiţi de toate ne-am ştiutşi ne-am putut lăsa de toate,de Tine însă n-am putut.

Pentru Cuvântul Tău, Iisuse,am dat atâţia tot ce-aveam,puteam lăsa orice avere,Cuvântu-Ţi însă nu-l puteam.

Cei ce-am aflat a Ta viaţăne-o dăm pe cât avut vedem,de toate ne putem desparte,de Tine însă nu putem.

Întâiul legământ cu Tinecei ce-l cunoaştem nu-l uităm,putem da pentru el viaţa,dar legământul nu ni-l dăm!

De toate ne putem despartecând vine cel mai greu hotar,dar nu ne despărţim de Tine,Tu Singur eşti al Vieţii Har.


ŞŞŞŞI O ULTIMĂ ÎNŞTIINŢAREI O ULTIMĂ ÎNŞTIINŢAREI O ULTIMĂ ÎNŞTIINŢAREI O ULTIMĂ ÎNŞTIINŢARE

Am înfăţişat pe larg aici aceste trei împrejurări şiaceste trei adevăruri de cea mai mare însemnătate pentrutot mersul Oastei Domnului în vremea şi în locul pentrucare a rânduit-o Dumnezeul cel Adevărat şi Atotputernic,spre împlinirea unui mare plan al dragostei Lui cu ea.

Şi am stăruit cu toată puterea cuvântului, pe care ni l-ainsuflat Duhul Sfânt, asupra acestor adevăruri, pentru caoricine este chemat de Dumnezeu la mântuire prin aceastăLucrare sfântă să cunoască îndeaproape rugul aprins de ca-re s-a apropiat şi locul sfânt pe care a păşit, asemenea luiMoise (Exod 3, 1-10).

Fiindcă Domnul Iisus, Mântuitorul poporului din careera profetul Său Moise şi Care îi vorbea lui atunci pentrumântuirea lui Israel, tot El – Acelaşi Iisus Îndurător şi Răs-cumpărător al poporului din care era profetul Său Iosif – i-avorbit şi lui, părintelui nostru, adevărul mântuirii noastre.

Revelaţia făcută profetului poporului nostru de acumn-a fost cu nimic mai prejos decât revelaţia făcută profe-tului poporului Israel de atunci. Ci revelaţia aceasta arepentru noi un preţ nespus mai mare decât cea a celor deatunci, cu cât dezrobirea noastră este nespus mai frumoasădecât a acelora. Ei erau izbăviţi numai trupeşte şi pe ju-mătate, pe când noi putem fi izbăviţi şi sufleteşte, adică pedeplin. Adevărul lor era o umbră, pe când al nostru este o

134 Traian Dorz

Lumină. Mielul lor era numai o preînchipuire, pe când Mi-elul nostru este o Realitate, un Dumnezeu.

De aceea şi Solia adusă de Profeţia aceasta cere o as-cultare nespus mai profundă şi mai deplină decât a acelorade demult. Iar neascultarea, tot aşa, va fi pedepsită multmai greu decât a lor. După cum este scris: „Cine a călcatLegea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia a doisau trei martori. Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că valua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu (adicălegământul făcut prin Jertfa Crucii Lui) (…) şi va batjocoripe Duhul Harului” (prin Care a fost primit în LucrareaSa)? (Evrei 10, 28-29).

Toate aceste grozave înştiinţări sunt făcute celor ce serăzvrătesc împotriva adunării şi frăţietăţii duhovniceşti încare au fost chemaţi de Hristos la început, batjocorindprimul lor legământ pus cu Dumnezeu. Nici o dezvinovăţi-re şi nici o altă interpretare pe care ar da-o ei acestor ver-sete nu are alt înţeles decât acesta. Ci sunt numai nişteamăgiri şi înşelări din partea lui satan, ca să-i facă să nu seteamă şi să nu se pocăiască de nelegiuirile lor. Soarta celorce se împietresc acum în răzvrătire şi neascultare nu poatefi alta decât a celor care n-au ascultat şi s-au răzvrătitatunci (Deut. 4, 1-4).

Toată lucrarea pe care eu am făcut-o aici a fost numai casă împrospătez cunoştinţei fraţilor mei mai în vârstă acesteadevăruri cărora chiar şi unii dintre ei le-au fost martori. Şi săfac cunoscute cu date şi cu documente adeverite limpede fra-ţilor mei mai tineri, care au venit în Oastea Domnului maitârziu sau mult mai târziu după ce s-au petrecut acestea.

Pentru ca nici unii dintre noi sau urmaşii noştri să nuprivim cu uşurinţă ori cu nepăsare la aceste adevăruridumnezeieşti, pentru că ele fac parte din acele adevăruri ca-


re au o valoare veşnică. Fiindcă au fost pecetluite cu Sân-gele lui Hristos şi cu sângele celor mai sfinţi dintre aleşiişi trimişii Lui. Oricine ascultă cuvântul lor ascultă Cu-vântul lui Hristos. Şi oricine îi nesocoteşte sau îi trădeazăpe ei Îl trădează pe Hristosul Care i-a trimes (Lc. 10, 16).

Viaţa şi istoria Oastei Domnului nu este prea lungă;totuşi, oricine vrea să vadă împlinirea acestor înştiinţărifaţă de cei ce s-au răzvrătit în trecut contra acestei Lucrăridumnezeieşti şi contra solilor lui Dumnezeu care au fosttrimişi s-o mărturisească se va cutremura de asprimea cucare Dumnezeu Şi le-a împlinit faţă de ei.

Cercetaţi istoria trecutului sau întrebaţi pe cei caremai sunt în viaţă, să vă spună ei ce s-a ales de Vonica, deEnică, de Jarda şi de familiile lor, de mitropolitul Bălan,de Secaş, de Oprişan şi de ceilalţi împotrivitori. Iar ceea ces-a ales de sufletele lor se va vedea numai la Judecata ceadreaptă a Viului Hristos, împotriva Lucrării şi profetuluicăruia s-au ridicat ei… Dacă Moldoveanu, Tudose, Con-druz, Iordache şi cei care au mai rămas cu ei ar şti săcugete la acestea mai cuminte, cred că s-ar îngrozi de dez-binările şi răzvrătirile pe care le fac contra învăţăturii şidragostei frăţeşti. Dar mă tem că ei vor vedea acestea nu-mai când va fi prea târziu… pe totdeauna prea târziu…

*

Acum să ne întoarcem spre mulţimea nenumăratelorsuflete sincere şi curate care au venit cu smerenie la Dom-nul Iisus şi care au rămas şi se luptă să rămână ascultătoa-re în temerea lui Dumnezeu, până la moarte, în aceastăsfântă Lucrare mântuitoare a Oastei Domnului…

Şi să ne rugăm Domnului Duhul Sfânt, Care a făcutaceastă Lucrare ca un mijloc de mântuire pentru noi în în-

136 Traian Dorz

văţătura şi în credinţa în care s-au născut neamul nostru şipărinţii noştri, ca să întărească El, de nezdruncinat, în noiaceste adevăruri.

Cunoaşterea şi adeverirea celor din cartea asta să-i fa-că să nu se mai îndoiască întru nimic şi niciodată de te-meiul biblic şi patriotic al acestor învăţături şi îndrumărimântuitoare. Ci, zidindu-se şi mai puternic pe temelia ade-vărului învăţăturii şi credinţei noastre, să lucreze faptelemântuirii lor potrivit acestor îndrumări.

Atât fiecare suflet de ostaş în parte, cât şi fiecare adunarefrăţească să-şi facă o datorie sfântă de a citi aceste adevărurişi de a le învăţa, pentru a le trăi. Întâi fiecare însuşi, apoi de a-i îndruma în lumina lor şi pe copiii săi şi familia sa.

Cele mai multe rătăciri de la învăţătură şi de la cre-dinţă vin de acolo că fraţii şi surorile noastre nu cunoscînvăţătura cea dreaptă. şi dacă nu cunosc ceea ce este bi-ne, desigur că nu ştiu să se ferească nici de ceea ce esterău. Dacă nu ne cunoaştem învăţătura noastră, atunci nuvom şti nici care sunt învăţăturile străine…

Din cauza asta au ajuns între noi mulţi fraţi bolnavi su-fleteşte şi multe adunări bolnave de infecţiile străine care peunii i-au dus la moarte, iar pe alţii îi fac şi acum să umble canişte beţi, dintr-un şanţ în altul, fără să ştie ce să mai creadă.Nici cum îi mai cheamă. Nici cu cine mai sunt fraţi.

A sosit deci vremea ca fiecare suflet de frate şi de sorăşi fiecare adunare de şcoală biblică să pună mâna pe acesteadevăruri şi să le cerceteze verset cu verset şi punct cupunct, pentru a se pătrunde de înţelesul cel mare din ele şia se încredinţa că pentru noi, care am fost născuţi şi zidiţiîn Oastea şi Biserica noastră, nu mai este un alt adevărprin care să putem fi mântuiţi decât acesta. Altfel, degeabaam crezut (I Cor. 15, 1-2).


Prin această afirmaţie, categoric biblică, noi nu vrem săspunem, cum fac duhurile sectare, că alţii, care s-au născutîn alte confesiuni decât a noastră, nu vor putea fi mântuiţi.Dumnezeul cel Atotputernic este Părintele nostru Ceresc,Făcătorul şi Binefăcătorul tuturor oamenilor de pe pământ.Şi El este Acela Care ţine seama de orice om, de orice neamşi de orice cult, căci El a lăsat ca fiecare să aibă mărturiaLui în inimile şi cugetele lor. Faţă de ascultarea curată aacestei mărturii va răspunde fiecare înaintea Lui.

Pe cei din afara credinţei noastre îi va judeca Dumne-zeu după Legea pe care El le-a dat-o lor. Şi în faţa Lui vorrăspunde dacă au împlinit-o cu temere de El sau nu. Nu-icăderea noastră să-i judecăm pe nici unii din afara noastră.Este Cine să ne judece pe toţi. Ci datoria noastră este să necunoaştem fiecare bine credinţa noastră pe care ne-a dat-onouă Dumnezeu şi după care ne va judeca El Însuşi… Şicunoscând-o, să ne dăm toate silinţele s-o împlinim cu faptaşi cu adevărul. Să o păstrăm neştirbită, aşa cum am primit-o;să ne învăţăm în ea pe copiii şi pe fraţii noştri şi să ne ferimca de focul iadului de alte învăţături care ne-ar abate de laea, pentru a nu ne pierde în osânda celor răzvrătiţi.

Vremile sunt trecătoare, oamenii sunt trecători, stăpâ-nirile, atât cele blânde, cât şi cele aspre, sunt şi ele trecătoare.Dar lucrarea lui Dumnezeu este veşnică, după cum Domnulşi Împăratul ei este Veşnic. Şi aşa va fi şi Oastea Domnului.

Dar orice vremi ar fi să vină şi orice trebuinţe s-ar ivi,atât în problemele ei materiale, cât şi în cele spirituale, eava avea în dreptarul acestor învăţături, cât şi în experien-ţele celor trei mari răscruci din trecutul ei, destulă luminăşi îndrumare pentru a se orienta bine şi pentru a-şi împliniscopul precis, divin şi etern pentru care a făcut-o Dumne-zeu. Pentru modul cum şi l-a împlinit, va fi chemată ea sărăspundă înaintea Judecăţii Lui.

138 Traian Dorz

Atunci vom fi acolo în mijlocul ei fiecare dintre noi, casă răspundem la rândul nostru de felul cum ne-am împlinit, înplanul ei general, fiecare datoria sa personală, după locul şidupă rostul pe care l-am avut rânduit de Dumnezeu în ea.

Ce minunat va fi pentru cei care, la rândul lor şi la lo-cul pe care l-au avut, au zidit frumos, după cuvântul şi du-pă pilda primilor lucrători minunaţi dinaintea lor! Pentrucei care au avut o credinţă de acelaşi preţ ca sfinţii lorînaintaşi; care au zidit cu lacrimi, cu jertfe şi cu cuget cu-rat aurul, argintul şi pietrele scumpe ale învăţăturii sănă-toase, ale credinţei drepte, ale mărturisirii curate. La cerăsplată strălucită va merge atunci Oastea cea adevărată aDomnului ca idee, ca adevăr şi ca realizare unică a voii luiDumnezeu… Iar în mijlocul ei, fiecare suflet care a făcutcu adevărat şi cu vrednicie parte din ea, începând cu celdintâi dintre noi – şi sfârşind cu cel din urmă!

Vreţi să aveţi parte de slava aceasta? Dacă vreţi,daţi-vă toate silinţele să vă pătrundeţi de aceste adevăruri!Să ascultaţi de îndrumările lor şi să le împliniţi cu sinceri-tate şi smerenie până la sfârşit.

Dumnezeul oricărei Răsplătiri să vă facă parte de toatefăgăduinţele din Cuvântul lui Sfânt, făgăduinţe pe care le-afăcut El, Cel Credincios şi Adevărat, oricui va crede şi vatrăi după voia Sa. Aşa cum ne-a descoperit această voie aLui în învăţătura şi în credinţa pe care ne-a dat-o.

Preabunule Doamne şi Dumnezeul nostru, Tatăl, Fiul şiSfântul Duh, din tot sufletul nostru Îţi mulţumim că pe noine-ai chemat la mântuirea Ta minunată şi veşnică, pe carene-ai făcut-o cunoscută prin Lucrarea Oastei Tale în carene-ai chemat. Şi în care ne-ai poruncit să rămânem, ţinândpână la sfârşit Evanghelia pe care am primit-o, atât prin scris,cât şi prin viu grai, de la profeţii Tăi şi părinţii noştri…


Pecetluieşte prin Duhul Sfânt în viaţa noastră legă-mântul făcut prin Sângele lui Hristos, Mântuitorul nostru,pe adevărul învăţăturii şi al Credinţei prin care ni Te-aidescoperit Tu nouă.

Ajută-ne să păstrăm în totul şi neschimbat atât Drepta-rul Învăţăturii sănătoase pe care ni l-ai lăsat, cât şi învăţă-mintele istorice pe care ni le-au lăsat înaintaşii noştri,pentru ca, umblând în totul după ele, să ajungem şi noi cubine la cununa slavei veşnice împreună cu înaintaşii şi cuurmaşii noştri până în vecii vecilor.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.Amin.

Slăvit să fie Domnul!

** *

ÎN CUPRINSUL ŢĂRII NOASTRE

În cuprinsul ţării noastre s-a ivit o sete şi o însetaredupă Cuvântul lui Dumnezeu şi după învăţătura de mân-tuire sufletească. Iar această sete trebuie adăpată.

În cuprinsul ţării noastre s-a ivit o binecuvântată re-vărsare sufletească şi această revărsare trebuie îndru-mată într-o albie, altcum o prind alţii.

Secerişul este gata şi secerătorii trebuie să iasă în-dată la lucru. Neglijenţele pastorale se răzbună azi maimult ca oricând.


140 Traian Dorz

SĂ ŞTII S-AŞTEPŢI

Să ştii s-aştepţi făgăduinţa ce negreşit se va-mplinicu-ncredinţarea neclintită că tot ce-i scris aşa va fi;nici cât ’delunga-ntârziere, nici cât de mulţi şi tari vrăjmaşisă nu-ţi înfrângă-ncredinţarea; să lupţi crezând, să nu te laşi!

Să ştii s-aştepţi şi suferinţa, că şi ea are de-mplinito mare taină-n viaţa celui ce cu Hristos se vrea unit;dar orişicare-ar fi cuptorul şi-n orice flăcări să te-ncingi,nimic nu-ţi frângă-ncredinţarea, să rabzi, crezând că ai să-nvingi!

Să ştii s-aştepţi şi izbăvirea, căci şi ea-şi are vremea sa,cu neclintita-ncredinţare că va veni şi-o vei vedea;oricâte piedici i s-ar pune şi-orice zăvoare ţi-o închid,nimic nu-ţi frângă-ncredinţarea, la timp cădea-va orice zid.

Să ştii s-aştepţi frumos şi moartea, căci şi ea-şi are clipa ei,cu-ncredinţarea neclintită pe-al Vieţii Veşnice temei;în orice fel ţi-ar fi plecarea şi orişiunde-ar fi să mori,nimic nu-ţi frângă-ncredinţarea că mergi spre-ai Strălucirii Zori.

…Dar şi mai mult s-aştepţi pe Domnul, mai grabnic decât tot ce-aştepţi,cu neclintita-ncredinţare cu care-aşteaptă toţi cei drepţi;durerea, poate, n-o să vină, nici moartea chiar, naintea Sa,nimic nu-ţi frângă-ncredinţarea că vine El – şi-L vei vedea!


MÂINILE ÎN SUS

Mâinile în sus înseamnă legătura cu cerul prin careprimim puterea să biruim, cum primeşte lampa [elec-trică], ce are legătura cu uzina, să lumineze.

Nu este în lumea asta un lucru mai mare şi mai fru-mos decât a cădea în genunchi şi a înălţa mâinile în rugă-ciuni către Dumnezeu. Când staţi în genunchi şi mâinile vise strâng în rugăciune, când ochii vi se umplu de lacrimişi glasul vi se înalţă fierbinte spre Domnul, atunci să ştiţi,dragii mei, că harul Duhului Sfânt se revarsă peste voi…Atunci steagurile voastre vor fâlfâi biruitoare şi biruinţavoastră este asigurată.

O, ce dar şi putere mare este rugăciunea! Eu carescriu aceste rânduri nu-mi cruţ genunchii şi nu mă ruşinezde lacrimile rugăciunii. Faceţi şi voi aşa. În felul acestavom birui totul.


DIN VORBIREA PĂRINTELUI IOSIF – RUSALII 1937

„…Vă rog pe toţi care credeţi că v-am făcut vreunbine sufletesc să nu mă uitaţi.

Să veniţi la mormântul meu în fiecare an, la Rusalii,să veniţi când şi câţi veţi putea la mormântul meu cu flori,cu cântări, cu rugăciuni, cu vorbiri, cu Cuvântul lui Dum-nezeu – Biblia, pentru ca şi dincolo de mormânt să mă în-credinţez şi să mă bucur că Oastea Domnului cea vietrăieşte, lucrează şi biruie.”

«Ecoul» nr. 5 din 1937

142 Traian Dorz

OASTEA TA, IISUSE

Oastea Ta, Iisuse, va urma plăcutcalea rânduită ei de la-nceput,fie şi-nainte ca-napoi de grea,ea până la capăt calea-şi va ţinea.

Prima-nvăţătură şi credinţă-a eile-a ţinut curate prin toţi anii grei,nici în suferinţe, nici în ispitiri,n-a călcat cuvântul primei ei iubiri.

Zestrea ei de lacrimi şi cântări i-a fost,prin oricâte lupte, steag şi adăpost,nevinovăţia duhului curati-a fost apărarea prin tot ce-a-ndurat.

Încă vor fi lupte, poate şi mai mari,vor fi şi fii vrednici, vor fi şi fugari,vor fi şi înfrângeri, ca şi biruinţi,dar ea îşi va ţine drumul din părinţi.

Nici se va abate, nici nu-şi va lăsarostul sfânt ce Domnul l-a avut cu ea,de va fi să moară, va muri luptând,numele cinstindu-şi, Steagul sus ţinând.


CUPRINSCUPRINSCUPRINSCUPRINS

Caută-ntruna adevărul ........................................... 5Să laşi un semn ....................................................... 6Închinare ................................................................. 7Să nu uiţi legământul .............................................. 8Cine-şi pierde… ...................................................... 9

Zile şi adevăruri istorice ................................................. 11Frumosul început şi desfăşurarea lui .............................. 18

Fără luptă nu-i cunună ......................................... 35Ziua şi adevărul istoric din 12 septembrie 1937 ............ 36

O, apără-ţi steagul! .............................................. 59Doamne,-n ceasul focului ..................................... 60

Cele de după aceea ......................................................... 62Când eşti trimis… ................................................. 68

Ziua şi adevărul istoric din 12-16 februarie 1938 .......... 70Când trebuie o jertfă ........................................... 102

Ziua şi adevărul istoric din 7 noiembrie 1976 .............. 103Cel ce te-a înscris ............................................... 131Pentru un legământ ............................................. 132

Şi o ultimă înştiinţare ................................................... 133Să ştii s-aştepţi .................................................... 140Oastea Ta, Iisuse ................................................ 142

144 Traian Dorz

Tehnoredactare computerizată şi tipar:Editura şi Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Documents

Traian Dorz: Zile și adevăruri istorice