Cn 06 - traian dorz - avutia sfantului mostenitor

Avuţia sfântului moştenitorAvuţia sfântului moştenitorAvuţia sfântului moştenitorAvuţia sfântului moştenitor 1

Traian Dorz

Avuţia sfântului moştenitor

2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz

Coperta I: Ştefan Orth

© Toate drepturile rezervateEditurii «Oastea Domnului», Sibiu

str. Ch. Darwin, 11tel. 0269/216677; fax 0269/216914

ISBN 973-710-044-1

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a RomânieiDORZ, TRAIAN

Avuţia sfântului moştenitor / Traian Dorz. -Sibiu: Oastea Domnului, 2005

ISBN 973-710-044-1

821.135.1-4


C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E

6

TRAIAN DORZ

��

Scurte cugetări duhovniceşti

Editura «Oastea Domnului»Sibiu, 2006


Tot ce-ţi spun eu aici cu lacrimie sfânt, moştenitorul meu,mărturisit pe conştiinţăşi-n numele lui Dumnezeu.

Nu-mi lepăda nici o frânturădin tot ce-ţi spun acum şi-ţi scriu,că tot ce nu-nţelegi tu astăziai să-nţelegi tu mai târziu.


Avuţia cea mai mareAvuţia cea mai mareAvuţia cea mai mareAvuţia cea mai mare

Avuţia cea mai mare e credinţa-adevăratăcare îţi îndrumă viaţa pe cărarea cea curată,şi-i nădejdea neclintită în izbânda jertfei sfintecare-ţi dă mereu tăria să-ţi duci lupta înainte,şi-i iubirea neschimbată, una-n veci cu legământul,şi-o va moşteni acela care-şi va ţinea cuvântul.

*

Nu-i comoară-n lumea-ntreagă mai de preţ ca mântuirea,fericit acela cărui asta-i este moştenirea;cine-i ştie preţul mare şi răsplata ce-o aducepoartă pentru ea, în viaţă, orice sarcină şi cruce,rabdă pentru ea oricâte nedreptăţi şi suferinţe,ea dă veşnica răsplată a cereştii biruinţe.

*

N-am să-ţi las comori mai scumpe, drag moştenitorul meu,decât Aurul Credinţei neclintite-n Dumnezeuşi comorile Nădejdii, şi-a Iubirii piatră scumpă;de la ele niciodată gândul tău să nu se rumpă,de la ele niciodată ochii tăi să nu se-abată,căci prin ele, a ta viaţă va fi-n veci cea mai bogată.

*


Cinstea-i orişicând averea cea mai scumpă şi mai rară,oameni ce s-o aibă asta nu-s prea mulţi în nici o ţară;mai întâi ca orice-avere ce-aş avea să-ţi las eu ţie,fiul meu, aceasta este cea mai scumpă avuţie;mi-au lăsat-o naintaşii şi-am lăsat-o nepătată,şi ţi-o las cu datoria s-o păstrezi pe veci curată.

*

Avuţiile divine mai nainte înşirate,fiul meu, ca moştenire sfântă ţi le las eu toate;preţuieşte-le din suflet, mai presus ca orice bine,şi-ntr-o inimă curată, într-un gând curat le ţine;mintea ta cu-nţelepciune pururi le chiverniseascăşi inima prin iubire fericit să le mulţească.Astfel să le laşi în urmă şi tu celui ce-ţi urmează,şi-atunci fi-va neamul nostru ca şi soarele-n amiază.


Iisus Hristos,Marele nostru Dumnezeu şi Eterna noastră Avuţie,

Slavă Veşnică Ţie!

Pentru că Tu eşti Avuţia cea foarte marea părinţilor noştri, a noastră şi a moştenitorilor noştri,cu care Tu Însuţi ne-ai împroprietăritprin Viaţa Ta, prin Moartea Ta şi prin Învierea Ta.Avuţia Credinţei, Comoara Nădejdii şi Mărgăritarul Dragostei.Testamentul nostru asupra lorL-ai scris cu sângele Tău,L-ai pecetluit cu moartea Taşi ni-L garantezi cu Jertfa Ta.

Pentru că Tu eşti Comoara noastră Eternă,aici şi în veşnicie. Şi de aici şi până Acolo,singura Comoară Adevărată, Sigură şi Fericită,mai presus de orice alte comori care ar putea fiîn lumea asta şi în toate celelalte,mai scump ca Viaţa,mai dulce ca Iubirea,mai presus ca Suferinţa,mai tare ca Moarteaşi mai de preţ ca Veşnicia,pentru care suntem gata să le dăm pe toate acesteaşi oricât mai mult.

Şi pentru că Tu ne dezvălui, ne dai şi ne vei daveşnic şi veşnic,mereu tot mai noi, mai mari şi mai nebănuiteAvuţii, Comori şi Mărgăritare dumnezeieştiCredinţei, Nădejdii şi Dragostei noastre,până când vom ajunge să le dobândim aievea pe toate,la intrarea în strălucitul Lăcaş pregătit pentru noi,dându-ni-le împreună cu sărutul binecuvântăriiTatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Slavă veşnică Ţie,Eterna noastră Avuţie şi Marele nostru Dumnezeu,

Iisus Hristos!


Moştenire minunatăMoştenire minunatăMoştenire minunatăMoştenire minunatăMoştenire minunatăpentru-o inimă curatăeste sfânta-nvăţăturăce părinţii ne-o dădurădin viaţă şi Scriptură.Fericit e fiul careîi dă sfânta ascultareşi-o păstrează-n curăţie,ca pe-o sfântă avuţie.

*

Fiul meu, tu ia amintetoate-aceste-ndemnuri sfinte,scrie-ţi-le neuitatepe-a ta inimă, pe toate;la culcare ţi le spunelângă sfânta rugăciune,viaţa-ntreagă ţi le ţinecălăuză lângă tineşi-ai să umbli numai bine.

Scump moştenitorul meurânduit de Dumnezeusã-mi urmezi în lucrul Sãu,vei fi binecuvântatdac-asculţi cu gând curattot ce-i sfânt şi-adevărat;cauza Domnului Hristosdac-o vei sluji frumos,vei fi-un nume luminos.

*

Viaţa vrednică şi bunăe cea mai de preţ cunună,strălucită ca o lună;viaţa-n sfântă ascultaree comoara cea mai mare,strălucită ca un soare;viaţa lui Hristos trăită,pentru cauza Lui jertfită,este cea mai strălucită.


1. SINGURA AVUŢIE

1. Singura avuţie desăvârşită dintre toate avuţiile lu-mii acesteia este numai Iisus Hristos. Nici una dintre toatecelelalte avuţii nu se poate nici măcar asemăna cu aceasta.

Singură învăţătura Lui a putut scoate omenirea dinbarbarie şi animalitate, din sclavagism şi din întuneric.

Singură ea a adus bucuria seninătăţii şi inteligenţaiubirii în ochii care erau mai înainte întunecaţi de pros-tie şi înroşiţi de ură.

2. Singură învăţătura lui Hristos poate să facă din-tr-un canibal un frate şi un binefăcător. Ea a scos la ci-vilizaţie şi la rugăciune pe fiară.

Ea despovărează conştiinţele şi face instinctele săse supună raţiunii sănătoase, osândind tot ce este ne-bulos şi înnobilând caracterele decăzute.

Ea singură face ca totul să se călăuzească dupăAdevăr şi să se îmbrăţişeze în Dragoste.

Numai Hristos ne garantează istoria, şi liniştea, şiînvierea.

Ferice de oricine Îl primeşte pe El.


3. Toţi marii vrăjmaşi ai lui Hristos de până azi autăcut.

Vălul îngâmfării de peste ochii lor a fost rupt sautras de către îngerul înspăimântător şi real al morţii...

Şi fiecare dintre ei, la rândul său, s-a trezit la ade-vărata realitate şi s-a redus la adevărata lui dimensiunede om mic, de om de nimic. N-a mai rămas din el, chiardin cel mai mare, decât o pată neagră de noroi sau desânge pe istoria omenirii şi pe numele de om.

Dar Hristos, împotriva Căruia ei au luptat, Se înalţădeasupra tuturor mai strălucit ca soarele, în toată pute-rea Lui.

Iar în lumina Lui nu se mai văd, din toţi vrăjmaşiiSăi, decât nişte muşuroaie de murdărie neputincioasă şirespingătoare.

Vrei şi tu să devii aşa?Nu fi vrăjmaş al lui Hristos!

4. O, voi, toţi cei care vă luaţi după vrăjmaşii luiIisus, care vă lăsaţi îmbătaţi de filozofiile potrivnice luiDumnezeu şi care vă puteţi lua după teoriile lor minci-noase, după scornirile şi invenţiile lor, – vai de voi, cuei cu tot!

Dacă nu pot Cinstea şi Adevărul să vă trezeascăastăzi, vă vor trezi spaima şi moartea mâine.

Dacă nu puteţi îngenunchea azi în faţa lui Hristos,spre cinstea veşnică, vă veţi târî mâine în faţa diavolu-lui, spre ruşine veşnică.

5. Dacă astăzi ar mai putea vrăjmaşii lui Hristos săvorbească ori să scrie vreun cuvânt acelora care au cre-


zut sau mai cred cuvântul sau scrisul lor, o, cum le-armai vorbi ei acum de acolo de unde sunt!

O, cum ar vorbi ei astăzi din văpaia focului în carese chinuiesc, ca fratele lor, bogatul cel nebun, din flăcă-rile lui veşnice!

O, cum ar scrie ei acum, după experienţa unei sin-gure clipe de foc, de realitate a iadului, de încredinţaredespre tot ce au tăgăduit sau au scuipat!

O, cum ar striga ei acum tuturor oamenilor: „Cre-deţi în Hristos şi-L urmaţi, ca să nu ajungeţi şi voi aici,unde ne chinuim noi acum pe vecii vecilor!“

Şi acesta ar fi singurul adevăr din tot ce au scris şispus ei.

6. Iar voi, vrăjmaşi ai lui Hristos care Îi aduceţi Luisingura învinuire care pare dreaptă dintre toate învinui-rile voastre, aceea că în Numele Lui s-au făcut şi se maifac şi astăzi încă atâtea cruzimi sau dezbinări, sau fără-delegi, să recunoaşteţi că păcatul acesta totuşi nu-i alLui, nici al celor ce-I urmează cu adevărat învăţăturaSa. Ci este al celor ce n-au nimic nici din El, nici dinale Lui, decât numele şi locul pe care şi le-au luat penedrept, prin mijloacele şi pentru scopurile diavolului,marele Său vrăjmaş.

7. Înainte de a-i judeca oamenii, i-a judecat Dumne-zeu pe acei falşi slujitori ai lui Hristos care, în NumeleSău, fac ruşine şi pagubă Bisericii şi Evangheliei Lui.

Judecăţile istoriei adeveresc şi confirmă totdeaunaîn urmă judecăţile lui Dumnezeu date înainte, pentru fi-ecare faptă şi despre fiecare om.


8. Dar cine dintre toţi cei ce învinuiesc azi Bibliasau Biserica lui Hristos va putea totuşi dovedi că El În-suşi are vreun păcat?

Nefericiţi sunt şi în viaţă, şi în moarte toţi cei ce selasă înşelaţi de diavolul cel mincinos şi umblă mereusă-L înfrunte şi să-L înlăture pe Hristos din ei şi din alţii.

Niciodată nu vor putea avea nici o dezvinovăţire,nici în ei înşişi, nici în afara lor, pentru ceea ce fac.

9. Desigur, orice om este nedesăvârşit. Şi oricecorp de pe lumea asta îşi are umbra sa. Dar, dacă cei cese străduiesc să-L urmeze pe Iisus, cu toată lupta lor dea se păstra în curăţie, au totuşi slăbiciuni şi căderi în vi-aţa asta, – cât de mari şi de multe trebuie să aibă aceicare Îl dispreţuiesc pe Dumnezeu şi Îl neagă pe Hristos!

Dacă şi cei ce se tem de păcat ajung uneori să cadăîn el, – cât de adânc îl pot săvârşi cei ce nu se tem!

10. E adevărat că, din cauza răutăţii firii sale, omulpoate cădea uneori în mari păcate, chiar dacă în vorbelesale şi în confesiunea sa omul mărturiseşte o credinţă înDumnezeu şi o denumire a lui Hristos. Multe fapte releşi multe crime ale unor astfel de oameni au rămas înIstoria Omenirii.

Dar şi mai adevărate şi mai groaznice au rămas înistorie faptele şi crimele acelora care n-au fost creştiniori au fost nişte vrăjmaşi ai lui Hristos.

Marile genociduri din istorie nu le-au săvârşit ceice chiar şi numai de formă vorbeau despre Hristos, cile-au săvârşit acei care nu-L cunoscuseră pe Iisus sau selepădaseră de El.


11. Minciuna necredinţei este veche şi de mult do-vedită. Dar numărul înşelaţilor este mereu nou şi ne-sfârşit. Pentru că numai înţelepţii învaţă din trecut şidin păţania altora. Toţi ceilalţi nu învaţă decât din viitorşi din propria lor nenorocire.

De aceea sunt nebuni, fiindcă nebunul se trezeştetotdeauna prea târziu.

În veacul acesta sunt cei mai puţini înţelepţi.

12. Ascultarea de Hristos este începutul binecuvân-tărilor, după cum temerea de Dumnezeu este începutulînţelepciunii.

Oricine ascultă de Domnul Iisus ajunge la temereade Dumnezeu.

Şi numai un astfel de suflet este binecuvântat şiînţelept.

13. După cum butucul unei roţi ţine toate spiţele,tot aşa ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul lui Hris-tos, de călăuzirea Duhului Sfânt le ţine pe toate cele-lalte virtuţi în viaţa şi în inima adevăratului credincios.

14. Într-un butuc bun, chiar dacă sunt şi spiţe maislabe, tot ţin – şi roata merge.

Dar dacă butucul este slăbit, oricât de bune ar fispiţele, roata va merge din ce în ce mai rău... Totul seva clătina, va slabi şi va cădea, va merge tot mai sucit,mai strâmb, mai urât, până se va prăbuşi în cea dintâigroapă.

Aşa este şi cu sufletul care îşi slăbeşte şi îşi pierdeascultarea.


15. Omul care are o inimă ascultătoare şi un duhsmerit, acela va merge din ce în ce tot mai bine pe caleacredinţei, fiindcă virtuţile lui au o temelie bună. Spiţelelui au un butuc bun, viţele lui sunt în Mlădiţa cea Tare.

Dar credinciosul care nu are o râvnă şi o smerenieascultătoare, o credinţă, o iubire şi o bunătate ascultă-toare, acela în curând se va nimici, oricâte daruri buneşi virtuţi frumoase ar avea.

16. Cine este din Dumnezeu şi vrea să rămână înDumnezeu, acela ascultă şi se supune la tot ceea ce estevoia lui Dumnezeu şi porunca lui Dumnezeu ca să sesupună şi să asculte.

Un astfel de suflet nu se târguieşte niciodată cuDomnul ca să-i mai lase din preţul ascultării, fiindcăştie că Dumnezeu nu-i va cere decât exact atât cât estenevoie.

Nici o clipă mai mult.Dar nici o iotă mai puţin.

17. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu este tot-deauna spre binele celui ce o arată, căci orice rod bun şiorice dar plăcut se poate primi şi se poate păstra numaiprin ascultare, aşa cum L-a primit şi L-a păstrat Mântu-itorul nostru.

Şi toţi mântuiţii Lui.

18. Cine nu se supune în totul voii lui Dumnezeu şiîntregului Său Cuvânt, acela nu poate fi din Dumnezeu,nu poate veni la Dumnezeu şi nu poate rămâne înDumnezeu.


Pentru că tot ce a fost în Dumnezeu, sau este în El,sau vrea să rămână în Dumnezeu poate aceasta numaiprintr-o deplină ascultare de Dumnezeu.

19. Acela care ascultă deplin de Domnul trebuie săfie şi el ascultat de toţi cei ce doresc să cunoască şi săfacă şi ei voia lui Dumnezeu cea mântuitoare.

Pentru că nimeni nu-i poate învăţa ascultarea maibine pe alţii, decât acela care el însuşi este cel mai as-cultător.

20. Acela care îşi duce viaţa lui de mărturisire înascultarea cea mai smerită de Dumnezeu este cel mai depreţ dintre toţi credincioşii de pe pământ.

Fiindcă numai atât de puţini dintre cei ce se nu-mesc credincioşi pot fi cu adevărat aşa în fapte, nu nu-mai în vorbe...

O, Dumnezeul Vieţii Veşnice şi Strălucite, dăruieş-te mereu lumii cât mai mulţi mărturisitori cu viaţa.

Amin.


2. BUNĂCUVIINŢA şI EVLAVIA

1. Omul evlavios şi cinstit răspunde totdeauna cu-viincios: ori da, ori nu – aşa cum este adevărul, cât îlcunoaşte el.

Fie că este convins, fie că nu este convins încă de el.Iar când nu mai are ce să răspundă, recunoaşte va-

loarea argumentului contrar – şi cedează frumos.Căci este o cinste totdeauna a recunoaşte ade-

vărul şi a-i ceda, chiar când este împotriva interese-lor noastre.

2. Omul prost şi sufletul nedrept, cel prefăcut şi celnesimţit răspunde totdeauna mincinos şi obraznic.

Când nu mai are ce să zică, insultă,când nu mai are cuvânt, strigăşi totdeauna plănuieşte să se răzbune.

3. Cui răspunde frumos tuturor trebuie să-i răs-pundă frumos toţi.

Cine ascultă de frate trebuie să fie ascultat de fraţi.


Cine umblă călăuzit de Duhul trebuie să fie urmatca o călăuză de toţi cei ce ascultă de Duhul Sfânt.

Întrucât calcă pe urmele lui Hristos, orice urmaş allui Hristos trebuie să fie urmat şi el de credincioşiiDomnului. Pentru că cine nu ascultă de un astfel deucenic, acela de Domnul nu ascultă (Lc 10, 16).

4. Un om adevărat nu se ruşinează niciodată deadevăr.

Este o cinste totdeauna pentru oricine de a recu-noaşte adevărul. Acela care se poartă aşa este totdeaunaun om superior. Şi nu mulţi sunt aşa.

5. Proştii şi ereticii recurg totdeauna la batjocuri şiinsulte când n-au ce să mai răspundă.

Insulta şi pumnul sunt totdeauna argumentele tutu-ror ticăloşilor. Şi oricine le foloseşte este un blestemat.

6. Ce răspuns dai tu adevărului şi iubirii lui Hristoscând te mustră sau te îndeamnă?

Ce răspuns dai fraţilor, părinţilor, vrăjmaşilor şistrăinilor care au să-ţi mustre un păcat sau să-ţi ceară odatorie?

Răspunsul tău este caracterul tău. Şi soarta ta va fiurmarea acestui răspuns!

7. Cinstirea adevărată cerută şi adusă lui Dumne-zeu nu este doar aceea a buzelor. Este şi asta, dar nu înprimul rând asta.

Ci este mai ales aceea adusă de faptă, de simţire, deviaţă – în curăţie, smerenie şi căldură.


8. Să nu ne amăgim că-L slujim pe Domnul şi căcinstim Numele Lui, dacă noi numai cântăm sau numaivorbim despre El, iar faptele noastre sunt lumeşti şistrăine de voia Lui.

Dacă numai umblăm după vorbitori sau după cân-tăreţi religioşi, după serbări sau după pradă de la alţii,

dar faptele noastre sunt împotriva cuvintelor Lui şia voii Sale care vrea unitatea şi armonizarea inimilornoastre cu voia Lui,

atunci ne înşelăm singuri.

9. Păstrarea şi respectarea învăţăturii Domnului,curăţia şi smerenia faptelor din credinţa ne-

schimbată şi ascultătoare faţă de El sunt cel mai plăcutdar făcut Lui.

Dacă vrem să aducem o adevărată cinstire luiHristos, trebuie să fim cu foarte multă băgare de seamăla fapta noastră şi la a celor de care ne alipim...

Acestea le iubeşte El!

10. Cine rămâne credincios, umblând cu evlavie şismerenie în temerea Domnului, în Lucrarea Domnuluişi în Biserica Domnului, acela este un adevărat cinstitorde Dumnezeu.

Tatăl îl va binecuvânta, iar Fiul îl va cinsti.

11. Când cauţi îmbogăţirea ta, trebuie să-i nedrep-tăţeşti pe alţii, furându-i.

Când cauţi foloasele tale, trebuie să-i înşeli pe alţii,nedreptăţindu-i.


Când cauţi slava ta, trebuie să-i înjoseşti pe alţii,hulindu-i, spre a face, dacă poţi, pe toată lumea să vadăcă, în comparaţie cu toţi ceilalţi, tu eşti cel mai bun, celmai deştept, cel mai talentat, cel mai frumos, cel maibogat, cel mai mare... cel mai... cel mai...

Ce josnică este o astfel de creatură!

12. Pe pământ, adesea numai paiele şi gunoaiele seînalţă repede, fiindcă sunt uşoare şi goale.

Adică numai trufaşii, flecarii şi mincinoşii – fiind-că nimeni ca aceştia nu pot fi atât de necinstiţi şi de lin-guşitori pe lumea asta.

13. Mântuitorul n-a căutat slava Lui, ci slava Tată-lui Ceresc şi slava noastră.

Nici cei care sunt slujitorii adevăraţi ai Domnuluinu-şi caută slava lor personală, nici unul.

Dimpotrivă, fug de ea, căutând numai slava luiDumnezeu şi a Lucrării Sale, şi a altor fraţi.

14. Dacă în Lucrarea lui Dumnezeu, tu, slujitoruleal Lui, vei căuta slava ta, să ştii că şi tu eşti numai untrufaş şi un flecar...

În curând te va lua un vânt al Domnului şi te vatrânti de nu te vei mai ridica niciodată.

Ca pe un pai sau ca pe un gunoi.

15. Nu se înalţă pe totdeauna decât aceia care, petotdeauna, pot rămâne smeriţi (Iov 22, 29).


Ceilalţi toţi se prăbuşesc, uneori pe rând, alteorideodată;

uneori încet, alteori mai repede;uneori câte unul, alteori cu grămada (Lc 16, 15; Iov

20, 27).Dumnezeu Însuşi are grijă de această răsplată,

pentru fiecare la vremea sa.

16. Totuşi ce grozav lucru este moartea, de oricefel ar fi ea,

atât moartea cea duhovnicească, în păcat,cât şi moartea cea trupească, în descompunere,ori moartea cea sufletească, în osânda şi în întune-

ricul veşnic al Locuinţei Morţilor;dar şi mai mult moartea cea cumplită a uitării

veşnice.Omul care nu crede şi nu vrea să păzească Cu-

vântul lui Hristos va vedea toate aceste patru feţe alemorţii şi patru etape ale ei, fiecare mai înfricoşătoaredecât alta.

17. Necredinciosul este într-o continuă moarte du-hovnicească ce îl nimiceşte încet, înăbuşindu-i conştiinţa,

otrăvindu-i cugetul,întunecându-i minteaşi ruinându-i simţămintele...Pe urmă îi merge numai numele că trăieşte, dar, de

fapt, el este mort (Col 2, 13; Ef 2, 1-5, I Tim 5, 6; Apoc3, 1).


18. Omul necredincios, când zilele vieţii sale pepământ se sfârşesc, va trebui să-l vadă aievea pe îngerulmorţii, fiorosul trimis care vine să-i smulgă sufletulneascultător

şi să-l ducă spre Lăcaşul Spaimelor Veşnice,în Împărăţia Singurătăţii, a Întunericului şi a Uitării,în chinurile conştiinţei, în focul care nu se mai

stinge şi la viermele care nu mai moare niciodată (Mc9, 43).

19. Ce privelişte fioroasă trebuie să fie vedereaFeţei Morţii pentru cel necredincios!

Cine a fost martor în astfel de clipe la moartea chi-ar a celor mai viteji oameni a trebuit să se cutremure.

Ochii străinului nu văd nimic, dar urmărindu-l pemuribund poţi privi şi înţelege cât trebuie să fie de înfi-orător ceea ce vede el.

Momentul acesta îţi rămâne neuitat pe toată viaţa.În jurul unui astfel de suflet simţi apropierea şi

prezenţa rece şi fioroasă a morţii care a venit după el.Dar ce îngrozitoare trebuie să fie pentru păcătosul

însuşi apropierea şi răpirea aceasta a sufletului său demoarte şi ducerea lui spre iad...

20. Şi totuşi aceasta este numai începutul morţii,căci, luat apoi de ghearele acestui întunecat hrăpi-

tor, sufletul răpit nu mai are în veci parte de milă, ni-căieri şi sub nici o formă (Iov 22, 6-11; Prov 21, 13; Mt6, 15; 18, 35; Iac 2, 13).


Este aruncat în îngrozitoarea realitate a FoculuiVeşnic în care nu crezuse pe pământ.

Fiindcă trebuie să se convingă în viaţa veşnică fie-care om de ceea ce n-a vrut să se convingă, pe mărturialui Dumnezeu, când era în viaţa aceasta.

O, Dumnezeul milei, ai milă de cei ce totuşi maipot fi necredincioşi...

Amin.


Harul dulcelui IisusHarul dulcelui IisusHarul dulcelui IisusHarul dulcelui Iisus

Harul dulcelui Iisusfie-vă mereudupă sfânt Cuvântul spus,dat de Dumnezeu.Binecuvântat în veacfie ce v-a dat,să rodească pe-al Său plactot mai minunat.

Pe veci uniţi – fiţi fericiţi,şi mântuiţi, şi răsplătiţiaici şi sus – lângă Iisus,pentru Iisus – pân’ la Iisus.

Fie-vă puternic scut,azi şi-n viitor,harul care şi-n trecutv-a fost ajutor.El vă scape de vrăjmaşi,învingându-i toţi,El vă fie-n orice paşifericitul soţ.

Cerul vostru fără norfie-vă mereu,să aveţi un dulce dordupă Dumnezeu,iar la Prânzu-mpărtăşit,în divine stări,legene-vă strălucitveşnice cântări...


3. CONŞTIINŢA ŞI MUSTRAREA

1. Trebuie să simtă veşnic usturimea conştiinţeichinuite şi chinuitoare acela care n-a vrut s-o asculte câta trăit. Deşi l-a înştiinţat sau l-a mustrat în viaţa sa pă-mântească.

Fiecare păcătos trebuie să ispăşească prin felul încare a păcătuit.

2. Sufletul vrăjmaş lui Dumnezeu trebuie să ardă înfocul unui plâns pe care n-a vrut să-l verse spre iertare.Îl va vărsa spre ispăşire.

Trebuie să sufere în focul unei singurătăţi chinuite,fiindcă a dispreţuit-o pe cea a meditaţiei şi a rugăciunii.

Trebuie să îndure veşnic pedeapsa Adevărului pecare L-a respins şi L-a batjocorit pentru a asculta deminciună... (Apoc 14, 10-11; II Tes 2, 10-11).

Trebuie ca, privind în sus, să vadă fericirea aceloracare au crezut în Iisus. Să-i vadă pe fraţii şi pe cunos-cuţii lui pe care şi el i-a batjocorit şi înjurat pe pământ.

Trebuie măcar o dată să vadă şi el cerul şi fericirea


din el, unde şi lui îi era păstrat un loc, dar pe care l-apierdut pe vecie, fiindcă L-a lepădat pe Dumnezeu şiL-a batjocorit pe Hristos.

Trebuie, ca să fie apoi şi mai chinuit... (Lc 16, 23).

3. Vrăjmaşul lui Dumnezeu trebuie să-L vadă peHristos cel Slăvit, Cel care a fost străpuns. Pentru că şiel L-a străpuns.

Trebuie să vadă fericirea, ca să ştie cu adevărat câtde nefericit este şi va fi fără ea pe vecii vecilor.

Trebuie să vadă cât a pierdut fiindcă n-a vrut săcreadă.

Trebuie să vadă frumuseţea Adevărului pe care n-avrut să-L primească şi să-L urmeze, pentru a-şi da cuadevărat seama de blestemul şi osânda în care l-a dusminciuna pe care a iubit-o.

Şi diavolul pe care l-a ascultat.Căci fiecare trebuie neapărat să vadă odată Adevărul.Ori aici, ori acolo. Ori acum, ori atunci.

4. Şi pe urmă, în această îngrozitoare stare, se vorscurge peste cel pierdut veacurile veşniciei în Uitare, însingurătatea sa, în ultima sa moarte.

Nimeni apoi nu-şi va mai aminti de el, nici din ce-ruri, căci numele lui a fost şters din Cartea Vieţii (Apoc3, 5; Ps 69, 28).

Nici de pe pământul celor vii, nimeni nu va maipomeni numele lui, căci el nu va mai avea parte între ei(Ps 27, 13; 116, 9; 142, 5).


Moartea va închide în urma lui toate cele patruporţi îngrozitoare ale ei.

Şi va fi pe veci mort, adică uitat pentru lumină,ca şi cum nici n-ar fi fost.

5. Dar ferice de tine, suflet credincios!Tu nu vei mai vedea niciodată moartea, de nici un

fel!Pentru tine a văzut-o Domnul tău Hristos.Pentru tine, Iisus Biruitorul a biruit moartea şi a

omorât-o.Pentru tine, moartea a fost înghiţită de viaţă cum

ziua înghite noaptea şi lumina întunericul (I Cor 15,54). Ca şi cum nici n-ar fi fost.

6. Tu, suflet iubit care ai păzit Cuvântul lui Hristos,vei trece dintr-o viaţă la o altă viaţă, fără a simţi nicimăcar zguduirea cea mai mică a trecerii acesteia.

Domnul Iisus Însuşi ţi se va arăta într-un nimb alluminii veşnice.

Şi în mijlocul unei bucurii nemaicunoscute, um-plându-ţi inima ta cu un har negrăit.

Te va chema la Sine şi te va cuprinde la Sânul Său.

7. Corabia ta se va desprinde de la ţărmul acestalin, nesimţit de uşor... în cântări negrăit de frumoase, înîmbrăţişări negrăit de dulci. Apa va fi limpede, frumoa-să şi liniştită.

Trecerea senină, plăcută şi luminoasă.Însoţitorii iubitori, drăgăstoşi şi luminaţi.


Iar primirea sărbătorească pe celălalt ţărm va fi fe-ricită, slăvită, cerească, în cântări nemaiauzite. Lucru-rile şi fiinţele pe care le vei vedea te vor uimi şi te vorferici,

pentru că vei vedea atunci ceea ce nici n-ai fi pututcrede înainte şi mult mai mult de atât.

8. Acolo în ceruri, fiind scris în Cartea Vieţii, vei fipomenit mereu înaintea Tatălui şi a Îngerilor Lui, pen-tru că neuitate vor fi şi mărturiile date de tine pentruDomnul înaintea oamenilor (Mt 10, 32).

Pe pământ, în mijlocul acelora care te-au cunoscutşi care te-au iubit, se va pomeni mereu de statornicia ta,de răbdarea ta, de ostenelile tale, căci şi tu le-ai pomenitlor de ale Domnului tău şi de ale înaintaşilor tăi...

Tot ce ai făcut frumos pe pământ pentru Domnultău şi pentru semenii tăi se va întoarce nespus mai fru-mos asupra ta însuţi.

9. Amintirea ta va dăinui mereu frumoasă şi neui-tată, pentru că şi tu le-ai amintit tuturor despre DomnulIisus şi despre ai Lui.

Prin alţii, credinţa ta va trăi mereu,pilda ta frumoasă va fi înmulţită,rugăciunile tale pomenite,cântările tale cântate,numele tău amintit cu dragoste şi cu respect între

toţi care Îl vor iubi pe Hristos,până în ziua veşniciei.

10. Cât vor fi suflete care Îl vor iubi pe DomnulHristos, acestea te vor iubi şi pe tine.


Nu te vor uita. Vor veni mereu cu drag şi cu rugă-ciune la mormântul tău şi pe urmele tale.

Şi astfel, niciodată şi în nici un fel, tu nu vei maivedea moartea.

Ce curând şi ce frumos se vor petrece toate acestea!Dar ce fel de om trebuie să fii tu, aşteptându-le pe

toate acestea!Ferice de-acum încolo de cei care mor în Domnul,

căci faptele lor îi urmează.Facă Harul lui Dumnezeu să fie cu noi toţi aşa.

11. Câtă vreme iudeii erau frământaţi de întrebarea:„Cine este Omul acesta, Iisus?“,

câtă vreme alergau mereu ca să-L asculte, pentru ase putea lămuri cine este IISUS HRISTOS,

truda lor era totuşi frumoasă.Dacă ar fi avut atunci un strop de judecată sănă-

toasă şi un grăunte de credinţă, uşor ar fi putut ajunge şila încredinţarea la care ajunseseră ucenicii Săi, că Eleste într-adevăr Hristosul,

Fiul Dumnezeului Celui Viu (Mt 16, 16-17).

12. Dar iudeii n-au ajuns niciodată la această în-cheiere fericită, din pricină că n-au vrut să creadă.

Au răstălmăcit Cuvântul lui Hristos şi L-au urât fă-ră nici un temei. Au respins toate dovezile pe care El leaducea mereu în faţa lor, în sprijinul mărturiei Sale ce-reşti.

Minunile Lui le batjocoreau... Şi pentru că nu leputeau explica, le atribuiau diavolului.


Adevărurile Lui, pentru că nu voiau să le primeas-că, le nesocoteau şi scoteau din ele cu totul altceva...

Celei mai înalte dovezi, Sfinţeniei desăvârşite avieţii Sale fără păcat, nu i-au răspuns decât cu o insultă.

Şi pentru că nu mai puteau sta în felul acesta faţăde Hristos, au ales mai bine să nu creadă, decât să seschimbe.

Au ales mai degrabă să-L insulte pe Hristos, decâtsă I se-nchine.

Pentru că trebuia ori să se lepede de păcat, ori să selepede de Hristos.

13. Pentru că nu puteau spune: Vedem bine că eştiHristosul lui Dumnezeu – fiindcă aceasta le-ar fi cerutprea mult –

au spus: Vedem bine că ai drac.Cu aceasta credeau că scapă uşor de orice obligaţii

grele faţă de Adevăr.Credeau că scapă Templul de prăbuşire,Legea de un călcător,sabatul de un primejdios necinstitor al luişi poporul de un Eliberator.

14. Nu-i fiară mai vicleană şi mai crudă ca omul careapără un sistem sau o rătăcire – la adăpostul căreia elpoate profita liniştit – dacă vede că paravanul acesta îi esteameninţat de nimicirea lui Hristos şi de mustrarea Lui.

Atunci omul nu mai cruţă nici pe Dumnezeu, nicipe fraţii săi, nici lucrurile sfinte, nici locurile sfinte, niciCuvântul Sfânt, nici Biserica Sfântă.


15. Cât de mult s-au înşelat, în tot cursul veacuri-lor, acei oameni care, numai după o scurtă stare cuIisus, au spus: „Aha, acum ştim bine cine eşti Tu!“;

si cei care, după o scurtă şi repezită citire a câ-torva versete din Biblie, au spus: „Acum cunoaştembine Biblia“

şi după o scurtă şi fugară cunoaştere a AdunăriiDomnului şi a Lucrării Lui au spus: „Acum vedem binece este“.

Se înşeală şi acei oameni care, întorcându-se laHristos şi umblând cu El doar puţin timp, cred că vădceva şi ştiu bine totul.

Această îngâmfată încredere i-a adus pe mulţi lacădere şi la rătăciri din credinţă. La nefericire şi la pier-zare (I Tim 3, 6; 5, 22).

Căci mulţi întorşi de curând nu pot înţelege că înlucrurile mântuirii se cere să ai o îndelungă răbdare şi osinceră ascultare de Dumnezeu şi de fraţi.

Şi o lungă osteneală de a învăţa mai mult decât întoate celelalte lucruri de pe pământ.

16. Sunt unele suflete care doresc să predice, deşiau venit numai de puţină vreme la Hristos.

Şi aceasta nu atât de mult din pricina unei atât dearzătoare râvne pentru Domnul, ci adesea numai dindeşarta amăgire a unei lipse de smerenie, de bun-simţ şide ascultare.

Astfel de suflete trebuie să înţeleagă fără a li sespune că ele au nevoie întâi să tacă mult, să ascultemult şi să înveţe mult,


pentru ca atunci când va fi nevoie să vorbească săşi poată spune mult.

17. Nu siliţi pe nimeni să vorbească îndată ce vinela Domnul – ci numai după multă ascultare.

Căci dacă vor începe să vorbească prea curând, nunumai că nu vor şti ce spun, adesea, dar vor vorbi în-tr-un chip păgubitor pentru Hristos şi pentru LucrareaSa, pierzându-se singuri

şi mai târându-i şi pe alţii spre pierzare, fiindcă în-cep să se îngâmfe.

Şi îngâmfarea merge totdeauna numai cu un pasînaintea pierzării. Uneori chiar nici cu atât.

18. Alţii ajung nişte palavragii care vor crede că Îm-părăţia lui Dumnezeu stă numai în vorbe (I Cor 4, 20).

Vor crede că pot să spună altora orice – ei înşişinefiind obligaţi să se ţină de ceea ce spun.

Îşi vor face o meserie din a spune şi a predica alto-ra ceea ce ei înşişi nici nu cred şi nici nu fac cu toatătemerea, smerenia şi evlavia.

Si vor vedea în evlavie numai un mijloc de câştiguşor şi ieftin, spre osânda lor şi a celor ce i-au învăţat aşa.

19. Dintre aceştia se nasc totdeauna fiii lui Diotref,care umblă numai după întâietate şi care nu se feresc denici o nelegiuire, pentru a-şi dobândi şi a-şi păstra în-tâietatea (III In 9-10).

Ei mereu vor lovi în fraţi, în binefăcătorii lor şi înunitatea frăţietăţii, fără nici o teamă de Dumnezeu şinici un respect de voia Lui.


20. Dintre aceştia se nasc fiii lui Dima, care iubesclumea şi umblă numai după foloasele lumeşti.

Aceştia părăsesc Lucrarea lui Dumnezeu oricând lise cere o ascultare deplină de înfrânarea CuvântuluiSfânt

şi când li se pare că în altă parte este mai convenabil– ori au ceva mai mult de câştigat (II Tim 4, 16).Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu lăsa pe nimeni să

ajungă astfel.Amin.


4. ÎNVĂŢĂTORUL ŞI UCENICUL

1. Dintre cei veniţi la Domnul fără sinceritate şismerenie se nasc fiii lui Alexandru Căldăraru, tulbură-torii care umblă numai cu pâri şi cu răzbunări împotrivafraţilor.

Ei se împotrivesc oricărui cuvânt sau oricărei as-cultări iubitoare.

Şi trăiesc numai după capul şi după plăcerea lor, fărăsă le placă a mai preţui pe nimeni (II Tim 4, 14-15).

Iar când cineva îi mustră sau îi sfătuieşte, nu vor săprimească, ci devin duşmănoşi, împotrivitori şi vrăj-maşi ca tatăl lor, satana.

Aceştia se pun oricând în slujba ucigaşilor, pentrua-şi ajunge scopul lor vinovat.

Lucrarea lor este aşa ca ei, iar ucenicii lor ajung şiei la fel.

2. Când veţi observa pe cineva în duhul lui Diotref,fiţi uniţi şi împotriviţi-vă lui.


Dacă bietul suflet dornic de laudă şi de întâietate seva căi de păcatul său şi se va smeri, aţi scăpat un fratede la moarte şi o adunare de la robie.

Dacă nu vrea, va trebui să vă scuturaţi cât maigrabnic de lanţurile lui, căci voi trebuie să fiţi slobozide oameni, ca să puteţi fi robi numai ai lui Hristos.

3. Când veţi băga de seamă că cineva are duhul luiDima, iarăşi căutaţi să-l treziţi prin înştiinţări.

Dacă va asculta şi va căuta să-şi câştige pâineamuncind în linişte

şi va da dovadă de înfrânare şi evlavie,sufletul primejduit va fi salvat de la prăbuşire.Dacă nu, cu cât veţi scăpa mai repede de el, cu atât

va fi mai bine şi de voi, şi de el.Dragostea de lumea aceasta tot îl va despărţi de voi

dacă dragostea lui Hristos nu-l poate despărţi de lume.

4. Dar când veţi băga de seamă că cineva are duhullui Alexandru Căldăraru, atunci trebuie să fiţi şi mai cugrijă,

căci acesta este duhul cel mai primejdios şi mai pă-gubitor în Lucrarea lui Dumnezeu.

Diotref e rău, desigur, dar el e singur şi caută sărămână singur. Dacă se nimiceşte el, se nimiceşte nu-mai un singur suflet.

Dima, la fel, nici el nu pleacă cu multe.Dar Alexandru e mai rău decât toţi, pentru că el nu

se mulţumeşte să stea, sau să plece, sau să lucreze nu-mai singur,


ci va umbla, va alerga şi va căuta după cât maimulţi partizani, după cât mai mulţi aderenţi,

spre a-şi face partidă şi a lupta cu vrăjmăşie, cu urăşi cu răutate împotriva Lucrării curate din care nici nuvrea să plece şi în care nici nu vrea să se îndrepte.

5. Oricând se va ivi un astfel de duh, un astfel deom al dezbinării şi împotrivirii printre voi, fiţi cu grijă,fraţi lucrători, – şi voi, toţi copiii lui Dumnezeu.

Nu-l înconjuraţi în nici un fel şi nu-l urmaţi niciunul,

nu-l chemaţi la voi şi nu vă duceţi la el.Rupeţi orice legătură cu elşi oricine ar fi fost el înainte, orice mare dar să fi

avut, nu-l mai ascultaţi şi nu-l mai încurajaţi în lucrarealui de dezbinare şi de nimicire,

spre a nu vă face părtaşi cu el la uciderea Lucrăriilui Dumnezeu şi la pedeapsa lui.

6. Un astfel de om numai dacă se va căi aspru şi înfaţa tuturor celor care i-au cunoscut abaterea,

dacă îşi va recunoaşte sincer şi cu durere că a pă-cătuit,

dacă îşi va cere iertare Lucrării întregişi dacă va face înnoirea legământului în faţa tuturor,atunci să fie iertat. Abia atunci întoarcerea lui va fi

adevărată.Însă de când mă ştiu eu, nici unul din aceştia nu s-a

mai întors aşa la Dumnezeu şi la fraţi.Dar chiar dacă va fi vreunul care să se întoarcă astfel,


încredere şi preţuire trebuie să i se mai dea numaiîn măsura în care se va dovedi, prin felul cum se întoar-ce, că este sincer şi după dovezile pe care le va da căpoate fi smerit,

după trecerea unui timp destul de lung.

7. Numai astfel se va face din nou vrednic de în-credere şi preţuire în Lucrarea Domnului, printr-o sin-ceră smerenie şi ascultare, adică prin aceste însuşiri dinlipsa cărora s-a prăbuşit în ispite şi păcat.

Lucrarea în care suntem este a lui Dumnezeu şi niciunii dintre noi nu avem dreptul să o facem fără băgarede seamă şi fără grijă, dacă nu vrem să avem parte deblestem (Ier 48, 10).

8. Lucrarea lui Hristos este răscumpărată cu preţulcel Mare al Sângelui Său

şi este păstrată prin jertfele şi suferinţele marilorSăi slujitori

şi prin lacrimile şi ostenelile celor ce şi-au datpentru ea viaţa şi inima lor.

Ea este Lucrarea Duhului Sfânt, Care prin ea aducela mântuire sufletele alese.

Şi de aceea trebuie ca ea să rămână curată şi în ur-ma noastră, după cum curată a fost înainte, când noi amaflat-o şi când am primit-o de la înaintaşii noştri.

9. Oricine se va face vinovat de întristarea LucrăriiDomnului sau de întinarea ei,


sau de dezbinarea şi de abaterea ei de la învăţăturaşi de la credinţa dintâi, acela păcătuieşte împotriva Vi-ului Dumnezeu Veşnic.

Şi Viul Dumnezeu Veşnic să-l judece, dacă nu seva pocăi la timp, oricine ar fi el.

Şi să-i judece tot aşa şi pe cei care îl vor sprijini pecel vinovat.

10. Ferice de voi, care vă străduiţi să fiţi găsiţi cre-dincioşi în lucrul încredinţat vouă, făcând LucrareaDomnului cu mâini curate, cu cuget curat şi cu o viaţăcurată...

Voi niciodată nu veţi ajunge să-i faceţi rău.Ferice de lucrarea care vă are!

11. În adâncul inimii noastre, fiecare putem avea şichiar avem măsura cunoaşterii şi încredinţarea valoriinoastre adevărate.

Oamenii pot să spună despre noi ce cred sau ce lise pare – bine sau rău –

dar numai noi înşine cunoaştem clar adevărul des-pre noi înşine şi ştim dacă ei au dreptate.

Sau în ce măsură nu au.

12. Când cineva doreşte să fie sincer înaintea luiDumnezeu

şi chiar înaintea conştiinţei salenu va umbla să pară ceea ce nu esteşi nu va primi să pară mai mult decât ştie el că va-

lorează cu adevărat.


O, pe cât de mulţi importanţa dată lor i-a depăşit!Şi au început să se creadă ce nu erau. Astfel s-au nimi-cit pe totdeauna în îngâmfare.

13. Fiecare om nu este nici atât de bun, nici atât derău cât îl cred alţii. Ci atât cât îl ştie Dumnezeu

şi atât cât se ştie el singur. După ce s-a cercetat pesine însuşi înaintea conştiinţei sale şi înaintea lui Dum-nezeu, prin Cuvântul şi prin Duhul Sfânt.

Numai cei pe care i-a depăşit importanta ce li s-adat de către alţii şi-au pierdut controlul sănătos – şiîşi fac despre ei înşişi o părere mult mai înaltă decâtse cuvine.

Astfel de oameni sunt pierduţi. Nici unul dintre einu se mai poate smeri şi întoarce.

14. O, suflete făţarnic, nu te înşela singur şi nu um-bla să-i înşeli şi pe alţii, înfăţişându-te cum nu eşti, în-chipuindu-te păun – când nu eşti decât o biată cioară –

şi arătându-te pe dinafară altfel decât eşti pe di-năuntru.

Teme-te de Dumnezeu, ai Cărui Ochi înflăcăraţivăd intenţia ta – şi ţi-o va da pe faţă.

Mai curând sau mai târziu, tu vei avea soarta min-cinoşilor înşelători de suflete şi stricători de învăţăturăşi de adevăr.

15. Ferice de voi, suflete smerite, care vă credeţi şivreţi să vă arătaţi altora şi mai puţin decât sunteţi înadevăr, anume pentru a nu fi lăudaţi şi înălţaţi de oa-meni în lumea aceasta.


Hristos Domnul, la vremea Lui, vă va înălţa, ară-tând El marea valoare a mărgăritarului vostru necunos-cut şi ascuns.

16. Vrăjmaşii lui Dumnezeu se înfurie, spumegă,înjură şi strigă, iar Hristos stă nemişcat în faţa lor, răs-punzându-le fiecăruia senin şi liniştit, dar hotărât şi ca-tegoric...

Răspunsul Lui totdeauna lămureşte o problemă,dezleagă un nodşi zugrăveşte o stare.Căci Adevărul totdeauna luminează astfel.

17. Ce luminoase sunt cuvintele care ies din guralui Hristos!

Fiecare vorbă este ca o lumină ce întregeşte un soare,ca un mărgăritar frumos ce întregeşte o cunună,ca o piatră scumpă ce întregeşte o clădire cereascăşi ca un bloc minunat ce întregeşte o coloană...

18. Fiecare răspuns al Domnului este ca sunetulunui clopot de argint la o lovitură.

Chiar şi lovitura dură pe care a primit-o şi care aprovocat acel răspuns apare, înconjurată de frumuseţeaşi limpezimea răspunsului Său,

mult mai puţin aspră.

19. Fiecărui om îi place să se mândrească cu îna-intaşii săi, cu părinţii şi cu strămoşii lui cei mari.


Nu este om pe care faptele mari ale părinţilor săi sănu-l facă a se lăuda şi el către alţii cu ele şi cu ei.

20. Noi înşine ne mândrim mereu cu credinţa îna-intaşilor noştri,

cu faptele lor mari şi sfinte, ale căror mărturii ne-aurămas până astăzi nu numai în istorie, ci şi în lăcaşurilede închinare ori în ziduri şi morminte neuitate.

În învăţături sănătoase,în obiceiuri creştineşti şi evlavioaseşi în moştenirea duhovnicească atât de valoroasă şi

scumpă.Dumnezeul nostru, ajută-ne să fim vrednici de ele.Amin.


O, binecuvântaţi genunchiiO, binecuvântaţi genunchiiO, binecuvântaţi genunchiiO, binecuvântaţi genunchii

O, binecuvântaţi genunchiibătătoriţi de rugăciune,şi mâinile bătătoritede lucrul cel mai sfânt şi greu,şi buzele ce adevărulştiu cel mai blând şi dulce spune– căci ochii-acestora văd pururicel mai frumos spre Dumnezeu.

O Doamne, nu lăsa pe lume,pentru ai Tăi, în nici o stare,nici dragostea fără-ncercare,nici încercarea fără ea,nici soarele fără de noapte,nici noaptea prea mult fără soare– căci bucuria-i prea uşoarăşi suferinţa e prea grea.

Nu ne lăsa cântarea noastrăfără de lacrimi niciodată,nici lacrimile, niciodatănu ne lăsa fără cântări,căci numai astfel bucuriane străluceşte-mprospătată– noi toţi în desfătări cu Tineşi Tu cu noi în desfătări.


Aşa, când vom ajunge-odatăîn Sfânt Ierusalimul dulcepe care de atâta cale,atâţia munţi ni l-au ascuns,la sânul lui, fiinţa-ntreagăne-o vom prosterne să se culcescăldată-n lacrimi, sărutându-lcă am ajuns, – că am ajuns...


5. ÎNAINTAşII şI URMAşII

1. O, ce mari înaintaşi am avut şi noi în credinţanoastră şi în neamul nostru!

Când ne apropiem de viaţa şi de faptele lor,când privim cu băgare de seamă urmele lor şi do-

vezile rămase până astăzi printre noi,inima noastră se umple de mândrie faţă de trecut şi

de rugăciune faţă de prezent şi viitor.

2. O, dacă am întoarce mai des şi mai atenţi inimaspre înaintaşii noştri, spre credinţa şi pilda lor,

dacă am răsfoi mai cu respect filele istoriei lorşi dacă am privi mai cu cutremur urmele şi ruinele

sfinte care ni le-au lăsat ei,lăcaşurile şi învăţăturile lor izvorâte dintr-o credin-

ţă puternică în Dumnezeu,atunci poate că faptele lor ne-ar trezi şi pe noi.Şi am ajunge să trăim mai demni şi mai vrednici de

părinţii noştri şi de Dumnezeul lor.


3. Valoarea unui om nu se măsoară totdeauna dupăanii lui

sau după perii cărunţi ai capului său,după cum nici valoarea unui sfat bun sau a unei în-

văţături sănătoase nu se măsoară după haina celui careţi-o spune,

ci după conţinutul sănătos pe care îl are în ea însăşişi îl arată prin roadele sale.

4. Vârsta cuiva, adică viaţa şi experienţa unui omcredincios, dă o şi mai mare valoare cuvintelor sale să-nătoase şi pline de seriozitate.

5. Cu cât cineva are în urma lui un număr mai în-delungat de ani,

adică mai multe lupte, încercări şi jertfe pe caleaumblării lui cu Dumnezeu,

cu atât cuvintele lui au o şi mai mare greutate şipreţ.

Fiindcă el vorbeşte nu numai din cele învăţate şiprimite prin credinţă, ci adevărul mărturisit de el a că-pătat pecetluirea verificării şi mărturia experienţei celuicare l-a crezut şi îl mărturiseşte.

6. Când vorbeşte un om duhovnicesc, Duhul Ade-vărului te încredinţează puternic şi cutremurător nunumai de valoarea adevărului pe care îl auzi, ci şi devaloarea omului pe care îl vezi,

iar tu trebuie să le preţuieşti înalt şi demn pe a-mândouă.


7. Anii mulţi nu sunt totdeauna o dovadă de serio-zitate şi un motiv de netăgăduit pentru primirea uneiîndrumări.

Mulţi oameni, deşi bătrâni, mai lasă uneori de doritfoarte mult. Şi sunt alţi credincioşi cu mai puţini ani,dar cu mai mult har.

8. Sunt mulţi oameni mari ai lui Dumnezeu şi aiomenirii care au spus vorbe de aur

şi au lăsat neşterse urme de lumină,la anii când mulţi dintre noi încă nu eram nimic şi

nu făcusem nimic.Când ne izbeşte puternic un adevăr, un talent, o

minune, – atunci nu mai trebuie să ne împiedicăm delipsa numărului de ani.

Ci să-l primim, crezând atât valoarea adevărului,cât şi pe a celui care l-a spus.

9. Piatra şi insulta sunt ultima dovadă a aceluia ca-re nu are dreptate.

A aceluia care este şi josnic, şi mincinos, şi ne-drept,

care nu mai are cu ce să se apere şi cum să-şi maisusţină ceea ce spune decât punând mâna pe piatră saupe ciomag.

Care, în momentul când ar trebui să răspundă în faţaunui adevăr strălucit şi biruitor, se apleacă să ia piatrasau parul.

10. În faţa Adevărului celui mai înalt, toţi oameniise apleacă totdeauna.


Unii să I se închine, primindu-l.Alţii, ca să ridice piatra ucigaşă şi să-l lovească.

11. Unii oameni n-au putut fi atât de cinstiţi sămărturisească deschis, dar n-au putut fi nici atât de ne-cinstiţi să tăgăduiască şi să se răzbune deschis.

Când n-au mai putut răspunde,din respect pentru Adevăr, au tăcut şi au plecat.Au acceptat mai bine ruşinea înfrângerii decât cri-

ma răzbunării.Aceştia erau vrăjmaşii cinstiţi.Cinste lor, căci au recunoscut şi s-au smerit.

12. „Credincioşii“ necinstiţi sunt de o mie de orimai vinovaţi decât necredincioşii.

Ei, care pe faţă se arată prieteni, se dovedesc în as-cuns a fi cei mai răi vrăjmaşi.

Duşmanii scormonesc uneori pietrele, dar nu lo-vesc cu ele.

Însă „prietenii“, care te ştiu şi te cunosc, nu se cu-tremură să le ia în mâini, ca să lovească.

Câinele de prieten şi iuda de frate sunt cele maicrude fiare din lumea de dincoace de iad.

Aceştia ştiu cel mai bine unde doare cel mai tare şicum să lovească cel mai crud.

13. Prietenii blestemaţi sunt mai primejdioşi decâtorice duşmani.

La o mie de duşmani sinceri să fii atent numai cuun singur ochi; dar la un singur „prieten“ prefăcut să fiiatent cu o mie de ochi.


14. Când Hristos părăseşte un suflet, urmează pră-buşirea acestuia.

Când părăseşte o adunare, urmează răvăşirea aceleia.Când părăseşte o lucrare, urmează sigur nimicirea

şi pierzarea acelei lucrări.

15. Când Dumnezeu părăseşte pe cineva, aceastaeste condamnarea aceluia la moartea veşnică.

Vai de acela pe care Dumnezeu îl părăseşte şi de lacare pleacă Hristos (Rom 1, 28).

16. Până când soţul (sau soţia) te-a lăsat din pricinacredinţei tale, sau a bunătăţii tale, sau a sărăciei, sau aslăbiciunii tale – încă tot nu eşti părăsit! Domnul rămâ-ne cu tine şi tu eşti cel mai însoţit.

Îl ai pe Dumnezeu şi pe prietenii lui Dumnezeu, ca-re te vor sprijini, te vor mângâia, te vor îngriji şi ajuta.

17. Dar chiar dacă prietenii, sau fraţii, sau familiata te-ar lepăda pentru vreun păcat, sau vreo neascultare,sau vreo slăbiciune... câtă vreme nu te-a lepădat Dum-nezeu, încă mai poţi avea nădejde şi tu, şi alţii pentrusalvarea ta.

18. Când însă, după repetate păcate grele împotrivaDuhului Sfânt,

după repetate căderi şi nici o dorinţă de ridicare,după repetate chemări şi nici un semn de întoarcere,după repetate cercetări şi nici o lacrimă de căinţă,vremea cercetării tale trece, iar tu tot nu vrei şi nu

vrei să te pocăieşti de păcatele tale, ca să te întorci şi săte îndrepţi,


– atunci Dumnezeu te părăseşte în rătăcirea ta, înmândria ta, în căderea ta.

O, atunci nu-ţi mai rămâne, într-adevăr, nu-ţi mairămâne nici o singură nădejde

şi nimicirea ta nu o va mai putea împiedica nimenişi nimic să vină

grabnică, totală şi veşnică.

19. Când Dumnezeu te-a părăsit, ajungi un hoitînainte de moarte

şi o ruină înainte de prăbuşire.Toate lucrurile te vor urî şi fiecare va dori să scape

de tine.Singur iadul te va mai primi cu bucurie.Doamne, nimic nu poate fi mai îngrozitor decât sta-

rea aceasta.Nu lăsa nici o fiinţă omenească să ajungă aşa.

20. Numai cine caută, acela găseşte;numai cine priveşte, acela vede;şi numai cine bagă de seamă, acela cunoaşte.Hristos a venit să caute şi să mântuiască ce era

pierdut, adică pe aceia pentru care nu mai era absolutnici o nădejde de mântuire (Lc 19, 10).

Fii binecuvântat Tu, Mântuitorul nostru Sfânt!Amin.


6. VINDECAREA şI MOARTEA

1. Hristos Iisus a venit să vindece ceea ce era pemoarte, ba chiar ceea ce era mort,

adică pe aceia care nu mai aveau absolut nici o caleşi nici o nădejde de scăpare.

2. Hristos Domnul a venit să-i izbăvească pe ceirobiţi,

adică pe aceia care, prin ei înşişi sau prin alţii dinafară, nu mai puteau avea absolut nici un alt mijloc deizbăvire şi nici o nădejde, cât de îndepărtată, de vreorăscumpărare (Isaia 61, 1-3; Evr 2, 14-15).

O, ce Mântuitor minunat este El!

3. Pentru că nici unul dintre cei pierduţi nu-L cu-noştea pe Izbăvitorul trimis să-i scape – fiindcă FaţaLui era acoperită, iar ei nu ştiau unde şi cum să-L caute– îi căuta mereu El pe ei.

Domnul Iisus trecea anume prin casele pe unde ză-ceau cei bolnavi şi îi căuta El, să-i vindece.


Umbla pe drumurile pe unde rătăceau cei pierduţi,ca să-i mântuiască

şi mergea prin locurile pe unde pribegeau ei fărănădejde şi sufereau fără mângâiere ei, cei nefericiţi,pentru care venise El anume ca să-i caute şi să-i ajute.

4. Acolo unde nici măcar ucenicii lui Iisus nu vădnimic şi nu pot descoperi nimic, Hristos vede totul şidescoperă comori nepreţuite, de credinţă şi de fru-museţe sufletească,

fiindcă El vede şi aude toate cele ascunse. Dar oa-menii nu.

5. Suflete părăsite, pe care nimeni nu vă iubeşte şinu vă caută,

nu vă părăsiţi nădejdea şi nu vă lăsaţi doborâte deîntristare nici chiar când vi se pare că toţi v-au uitat.

Nu vă pierdeţi nici atunci când veţi vedea că pânăşi ucenicii Domnului nu vă mai văd şi nici chiar când şialeşii Lui vă uită.

Căci Domnul Iisus totdeauna vă vede, vă aude şi văştie inima.

Nădăjduiţi în El!

6. O, ucenici ai lui Hristos, nu treceţi niciodată ne-păsători pe lângă nimeni din cei ce zac în jurul vostrurobiţi de orbia sufletească.

Dacă mergeţi după Hristos, faceţi şi voi ca Dom-nul:

căutaţi-i pe cei orbi din naştere, pe cei neîntorşi laDumnezeu şi pe cei care nu L-au cunoscut pe Hristosniciodată,


pe cei care n-au primit lumina Duhului şi nu se potbucura de ea.

7. Nu treceţi nepăsători pe lângă nimeni, ci apro-piaţi-vă până lângă fiecare cu un cuvânt, cu un gest deiubire, cu o dovadă de bunătate, de înţelegere şi de pri-etenie.

Mulţi dintre ei tânjesc de mult şi însetează dupălumină, dar încă nimeni nu s-a apropiat şi nu s-a opritlângă sufletul lor cu milă şi cu bunătate până acum, casă li-L vestească pe Hristos.

Ei vă aşteaptă şi acum pe voi.

8. Pe voi vă aşteaptă vecinii voştri cu care glumiţipoate, vă bucuraţi poate, vă împrumutaţi poate şi văajutaţi.

La care v-aţi dus de multe ori pe zi după de toate,dar la care nu v-aţi dus poate niciodată în viaţă pânăacum numai pentru ca să le spuneţi despre Hristos şidespre mântuirea sufletului lor.

Mergeţi acum şi numai pentru asta!

9. Pe voi vă aşteaptă rudele voastre cu care adeseaaţi ospătat,

cu care v-aţi împărţit averea sau banii, dar cu caren-aţi stat poate niciodată încă de vorbă până astăzi nu-mai despre Dumnezeu şi despre mântuirea sufletuluilor.

Acum vorbiţi-le numai despre asta!

10. Pe voi vă aşteaptă cei cu care locuiţi în acelaşi


sat sau oraş,cei cu care munciţi împreună,cei pe lângă care treceţi zilnic încoace şi încolo,dar faţă de care nu v-aţi făcut încă datoria de uce-

nici ai lui Hristos.Opriţi-vă lângă ei astăzi. Şi faceţi-vă datoria asta.

11. În viaţa noastră pământească există o nesăturatăpoftă de a-l pândi pe altul.

O dorinţă aprinsă avem fiecare dintre noi de a aflatainele aproapelui nostru.

O pornire vinovată de a-l dezgoli pe semenul nos-tru, aflându-i păcatele lui ascunse, ca să le ştim şi să lejudecăm.

O sete chinuitoare după cunoaşterea vieţii celor dinjurul nostru, după aflarea scăderilor şi slăbiciunilor lor,

ca apoi să-l putem dispreţui, şi cleveti, şi înjosi câtmai mult pe semenul nostru.

Ca o fiară care pândeşte altă fiară, ca să o sfâşie.

12. Totuşi ce întrebare ciudată au pus ucenicii:Cine a păcătuit, omul acesta sau părinţii lui, de s-a

născut orb?Dar cum putea el să păcătuiască înainte de a se

naşte?Sau cum putea să fie el pedepsit înainte de naştere

pentru păcatele de după ea?Iată o întrebare la care nici Domnul n-a răspuns.Nu vom răspunde nici noi, – dar merită să gândim

la ea, căci îşi are rostul ei mare, adânc şi tainic.O, câte adevăruri încă nu le cunoaştem!


13. Nu îngăduiţi în inimile voastre bănuieli relefaţă de alţii şi cu atât mai mult nu le răspândiţi.

Căci din acestea se nasc apoi vorbele rele care aducnimicirea numelui cinstit al multor nevinovaţi. Oare ci-ne dintre voi este chiar fără nici un păcat?

14. Dumnezeu nu dezvăluie tainele celor ce-L iu-besc pe El nimănui.

Şi nu le dezvăluie nici chiar păcatele lor. Aceastaeste dragostea care acoperă totul.

15. Nu ştiţi oare chiar voi înşivă câte păcate de-alevoastre le-a acoperit Domnul? Astfel că nimeni, nicipână azi, nu vi le-a aflat şi nu a ştiut nimeni că voi le-aţifăcut.

O, cât bine v-a făcut El în felul acesta! Şi de la ceruşine şi nenorocire v-a scăpat bunătatea Lui, acope-rindu-vă fărădelegea!

De ce nu puteţi şi voi acoperi nimic la de-aproapelevostru?

16. Domnul vi le-a acoperit şi n-a lăsat să fie aflateşi ştiute aceste păcate ale voastre nu pentru că Domnular îndreptăţi păcatul şi l-ar aproba, ci pentru că n-a vrutsă vă lase pe voi de ruşinea şi de batjocora lumii. O, ceadânc adevăr vrea să vă înveţe asta!

17. Ce te-ai fi făcut tu, omule, şi toată lucrarea tadacă s-ar fi descoperit toate păcatele tale în văzuloamenilor?


Sau măcar unele dintre ele, acelea pe care le-aiavut mai ascunse!

Aşa cum a vrut diavolul să ţi le afle lumea, atuncicând te-a îndemnat să le faci!

Ai mai fi tu oare astăzi credincios? N-ai fi căzut tuoare pe veci atunci în ghearele iadului?

Nu uita mila cea mare a lui Dumnezeu!

18. Domnului I-a fost milă de tine şi nu te-a părăsit.A ales alte căi pe care să te ducă să-ţi vezi, să-ţi

urăşti şi să-ţi părăseşti păcatul tău, spre a nu te părăsi,– numai pentru ca să-ţi mântuiască sufletul şi să te

despartă de păcat chiar şi fără voia ta –dar nu ţi l-a descoperit!Fă şi tu asemenea cu alţii când le afli păcatele lor.

19. Din naştere, noi toţi suntem robi ai păcatuluistrămoşesc, după cum este scris.

Din fire, noi toţi suntem copii ai mâniei (Ef 2, 3).Iar ca să ajungem să vedem, trebuie să ni se des-

chidă fiecăruia ochii.Iar ca să ni se deschidă ochi, trebuie ca fiecare

dintre noi să ne întâlnim cu Hristos, Singurul Dumne-zeu şi Mântuitor Care ne poate dărui vederea sufletului.

20. Nu există boală fără de leac.Dumnezeu, când a îngăduit să vină pe pământ o

boală, a pregătit şi leacul pentru ea.Dar leacul trebuie căutat! Şi în aceasta stă datoria

omului şi ispăşirea păcatului care i-a adus boala.


Leacul trebuie însă căutat la timp.Şi acolo, în singurul loc unde se află, adică în Iisus

Hristos.O Doamne, ajută-ne pe toţi să-l aflăm în Tine.Amin.


Suntem în drumSuntem în drumSuntem în drumSuntem în drum

Suntem în drum spre-o oră din care-apoi vom fipe veci numai în noapte sau veşnic numa-n zi,aşa precum ne-alegem, aşa precum ne vrem,din felul cum viaţa ne-o ducem cât suntem!

Din sarcina averii pe care o târâmnimic n-avem să ducem pe celălalt tărâm,doar ce-am trimis nainte iertând şi dăruind,acela e al nostru şi-o să-l aflăm sosind...

O, Dragoste şi Milă, voi mergeţi, – numai voi,cu noi spre ceasu-n care de toate-ajungem goi– când le vom pierde toate câte-am crezut că sânt,voi să ne fiţi avutul cel netrecut şi sfânt...


7. OSTENEALA ŞI LENEA

1. Osteneala şi zbuciumul căutării leacului suntpreţul prin care fiecare om se face vrednic de vindeca-rea sa.

Cine caută leacul acolo unde se găseşte şi când segăseşte – şi cine îl caută până îl găseşte, acela se vinde-că sigur.

Cine leneveşte în păcat şi nu-L caută pe DomnulIisus piere în osânda veşnică.

2. Cine renunţă sau cine caută leacul unde nu segăseşte şi când nu se poate găsi

sau nici nu se oboseşte să înceapă a-l căuta,acela piere în orbia lui, piere pe vecii vecilor.Cu boala orbiei din naştere, trebuie să vină fiecare

om neapărat până la Hristos.Nu există nimeni altcineva care să o vindece (In

9, 32).

3. Ce minuni a făcut Domnul cu atâţia orbi!...


Ce minune a făcut El chiar şi cu noi înşine... cumine şi cu tine!

Cât de orbi am fost şi noi înainte de a-L întâlni peDomnul şi cât eram de nenorociţi!

Dar am venit chiar atunci când am fost chemaţi.O, din ce orbie ne-a scăpat Domnul! Slavă veş-

nică Lui!

4. Binecuvântate să fie lucrările lui Dumnezeu princare am fost izbăviţi: Dragostea Tatălui, Jertfa Fiului şiHarul Duhului Sfânt!

Binecuvântate să fie darurile Sale faţă de noi: harulRugăciunii, lumina Cuvântului şi părtăşia Frăţietăţii...

Binecuvântate să fie darurile noastre faţă de El: lu-crarea credinţei, osteneala dragostei, tăria nădejdii şi la-crimile recunoştinţei veşnice.

5. Nu-i totdeauna ziuă, ca să poţi lucra oricând.Nu-i totdeauna libertate, ca să se poată propovădui

Cuvântul lui Dumnezeu în orice vreme.Nici omul nu-i totdeauna în stare să-l poată primi şi

înţelege oricum.Nici inima omului nu-i totdeauna gata să-l asculte

şi să-l urmeze oriunde.Nici vremea cercetării nu-i totdeauna, ca omul să

poată amâna oricât.Fericită ocazia când toate se întâlnesc!

6. Trebuie să lucrezi cât este ziuă, căci vine şinoaptea, când nimeni nu mai poate lucra.

Trebuie să alergi cât timp este libertate, căci vine şistrâmtorarea, când nimeni nu mai poate cum vrea.


Şi când îţi este mintea limpede, trebuie să primeştiCuvântul Adevărului, fiindcă vine şi vremea când jude-cata se tulbură.

Şi cât este inima gata, trebuie să te predai Domnu-lui, căci vine degrab şi vremea când pornirea bună ainimii încetează şi când iarăşi îţi cuprinde inima înghe-ţul şi nepăsarea faţă de Dumnezeu.

Şi cât este vremea cercetării, să te laşi schimbat deDuhul Domnului, spre mântuire.

Căci şi vremea aceasta trece, şi apoi zadarnic – nicinu mai vrei, nici nu mai poţi!

7. Vine foarte repede vremea când ori te sfârşeştitu, ori se sfârşeşte ziua muncii tale şi a aşteptării tale,

ori se pierde libertatea, ori puterea ta,ori încetează bătăile inimii tale, ori bătăile Dom-

nului Iisus la ea,ori te depărtezi tu de Domnul, ori El de tine.Iar atunci, orice ai face, este prea târziu. Pentru tot-

deauna.

8. Domnul Iisus ţine neapărat să fie oriunde SinguraLumină El şi Singurul Stăpân ascultat şi iubit, numai El.

Îndată ce Hristos nu mai poate fi singurul Lumi-nător undeva,

când inima, sau adunarea, sau lucrarea aceea maicaută şi mai primeşte şi o altă lumină, deosebită de ceaa Lui,

– atunci Domnul Iisus Se retrage şi pleacă de acolo.


9. Dumnezeu nu poate să împartă şi să stăpâneascăo inimă sau o casă cu un alt stăpân.

El nu mai vrea să aibă nici un fel de legătură cu unalt stăpân, afară de El (II Cor 6, 14-16; Isaia 42, 8).

Când o inimă vrea să rămână a lui Hristos, este cao mireasă care ţine să rămână sfântă, numai a preaiubi-tului ei pentru totdeauna.

Ar fi o nelegiuire chiar şi numai să gândească altfel.

10. Îndată ce Domnul vede că o inimă, sau o lucra-re, sau o familie nu este numai a Lui, Mirele Cel Sfânt,Lumina cea unică pleacă.

Nici nu mai are rost să mai rămână.Dacă şi un om n-ar primi să mai rămână soţul unei

iubiri împărţite, atunci cum să poată rămâne Dum-nezeu?

11. Iubirea cea numai de Dumnezeu este cea maidintâi poruncă şi cea mai mare, şi cea mai unică (Mt 22,36-38).

Orice altă iubire din inima noastră trebuie să-I fiesupusă Lui.

Dacă nu e supusă, această altă iubire este o idola-trie şi un păcat.

Singura noastră Lumină să fie numai Hristos.

12. Fără Hristos, toate lucrările oamenilor se vorîntoarce împotriva lor înşişi.

Materia pe care au subjugat-o oamenii şi pe care auchinuit-o, dezlegându-se din robia omului, îl va nimicipe om, tiranul şi robul ei, omul materialist.


Şi astfel pieirea omului va fi prin el însuşi, prin lu-crările lui însuşi.

13. Nici tu nu vei rămâne pe veci în casa aceasta încare eşti acum atât de urât, de prigonit, de batjocorit, depărăsit, de neînţeles, de înşelat sau dispreţuit.

Va veni odată şi Domnul tău sau îngerii Lui şi tevor lua şi pe tine din mijlocul acelora, ca să te duci încer la El.

Dar cât timp eşti încă între ei, fii lumina lor.Poate că numai după ce vei pleca tu vor vedea ei ce

ai fost, dacă astăzi nu văd.Oricum ar fi însă, câtă vreme eşti cu ai tăi, fă-ţi da-

toria de a le fi lumină: lumină blândă, lumină curată,lumină strălucitoare.

14. Nici voi, fraţi credincioşi, nu veţi rămâne veş-nic în satul acesta în care toţi vă sunt vrăjmaşi astăzi şiîn care toţi vă latră şi vă muşcă, precum nişte câini.

Va veni curând şi vremea să vă despărţiţi de ei. Voivă veţi duce atunci la locul vostru, iar ei la al lor.

Şi veşnic veţi fi despărţiţi.Însă atâta vreme cât trăiţi printre ei, fiţi lumină sa-

tului sau oraşului vostru.Fiţi lumină prin cuvântul vostru, prin blândeţea,

curăţia şi mai ales prin sfinţenia întregii voastre vieţi.

15. Nu vom rămâne veşnic între voi, oameni aiacestei lumi, cărora nu vă cerem decât atât de puţin, dardorim să vă dăm atât de mult.


Nu vom fi pe totdeauna batjocura şi victimelevoastre. Va veni în curând şi clipa despărţirii noastreveşnice de voi şi de lumea asta.

Dar abia după ce nu vom mai fi veţi vedea voi cineam fost.

16. Fiţi liniştiţi, oameni ai lumii acesteia! Nu văvom supăra multă vreme cu chemările mântuirii pe carenu le mai puteţi suferi, cu prezenţa noastră blajină,evlavioasă şi răbdătoare de care v-aţi săturat.

Încă puţină vreme, şi vom fi despărţiţi pe vecii ve-cilor şi noi de voi, şi voi de noi. Şi locul nostru de alvostru. Şi starea noastră de a voastră.

Abia atunci vă veţi aduce aminte şi abia după aceeane veţi cunoaşte şi voi cine am fost.

Dar până atunci lăsaţi-ne să fim aşa printre voi şisuportaţi-ne.

Căci atâta vreme, încă mai este har şi pentru voi.

17. Domnul Iisus ştie ce ne lipseşte fiecăruiadintre noi.

Ştie şi ce nu ne-a dat El de la început (Lc 8, 10; Mc4, 11)

şi ştie ce am pierdut noi pe calea vieţii, din vinanoastră, prin neascultare şi păcat, din ceea ce ne-a dat El.

Ceea ce nu ne-a dat Dumnezeu, putem primi prinstăruinţa unei credinţe răbdătoare, de la bunătatea iubi-rii Lui (In 15, 7).

Iar ceea ce am pierdut noi, putem dobândi prin po-căinţa unei credinţe înlăcrimate, de la iubirea Lui răs-cumpărătoare (Mt 7, 11).


Căci lui Dumnezeu şi credinţei vii îi este cu putinţătotul.

18. Când în lucrarea mântuirii tale tu nu poţi facechiar nimic, Domnul Iisus nu-ţi cere să faci nimic: faceEl totul.

Când însă poţi face ceva şi tu, atâta cât poţi face,Dumnezeu îţi porunceşte să faci; aşteaptă să faci – şiatâta trebuie să faci.

19. Şi după cum noi nu putem face lucrarea Lui, totaşa şi Domnul nu vrea să facă şi partea noastră.

El este gata totdeauna să-i ajute pe cei neputincioşisau pe cei ce se străduiesc din greu să lupte...

dar niciodată nu vrea să-i încurajeze pe cei leneşisau pe cei îndărătnici. Adică pe aceia care nu vor să fa-că nici ceea ce pot ei face.

20. Ascultarea poruncii este şi verificarea credinţeinoastre.

Nu porneşte la drum acela care nu crede că vaajunge.

Şi nu se osteneşte să semene şi să plivească răb-dător acela care nu are nici o nădejde să culeagă.

Cine este în stare de jertfă şi osteneli, acela dove-deşte că are credinţă.

Iar Dumnezeu răsplăteşte totdeauna credinţa dovedită.Binecuvântată să fie răsplata credinţei adevărate.Amin.


8. PORUNCA ŞI ASCULTAREA

1. Orbul n-a primit decât o poruncă: „Du-te de tespală“.

Şi nici măcar n-a fost însoţită de făgăduinţa vin-decării ascultarea de această poruncă.

Şi totuşi el a primit, fiindcă a avut credinţă înAcela Care i-a spus: „Du-te“.

Asta este credinţa!

2. Dumnezeu Îşi are planurile Sale şi gândurileSale cu fiecare suflet pe care vrea să-l mântuiască!

Cine vrea să fie mântuit, acela trebuie să facă în-

tocmai cum îi spune Hristos. Nu altfel.

Trebuie să meargă până unde îi va spune Domnulşi nu mai puţin;

şi să pornească atunci când îi spune El, nu maitârziu;

şi să se ducă acolo unde îl trimite El şi nu în altăparte.


3. Chiar şi Cuvântul care nu ţi-ar fi adresat ţie ia-lpentru tine...

Nu face cum fac alţii, care resping şi aruncă de laei chiar şi cuvântul care le este adresat numai lor.

Aceştia, fiindcă nu se lasă spălaţi, rămân veşnic ne-gri şi murdari, cum rămâne roata morii care, deşi veşnicstă sub revărsarea apei, tot neagră rămâne veşnic.

Pe aceasta numai focul o mai schimbă.Aşa va fi şi cu cei ce merg la auzirea Evangheliei,

dar n-o primesc.

4. Primeşte învăţătura, îndreptarea şi mustrarea fra-ţilor şi a Bisericii tale.

Fii smerit şi fii cu toată ascultarea de învăţătura ceabună,

spală-te cu toată apa de la „scăldătoarea“ Evan-gheliei, ca să ţi se ducă toată murdăria minţii şi a inimiitale, a trecutului şi a prezentului tău.

Când te întorci înapoi, să nu mai fii tot aşa cumte-ai dus; să fii fără tină şi fără orbie.

5. Nu-ţi spăla numai mâinile ca Pilat, găsind tot-deauna argumente spre a te dezvinovăţi sau spre a teîndreptăţi. Şi în loc să te îndrepţi cu fapta, să te osân-deşti cu vorba.

Nici nu-ţi spală numai picioarele, cum fac destuialţii.

Ci spală-ţi inima. Să se înnoiască. Aceasta este spă-larea adevărată.


6. Nici nu-ţi spăla numai faţa, cum fac fariseii careumblă mereu să se arate oamenilor că sunt „ne-prihăniţi“, că sunt plini de „dragoste“, chiar şi atuncicând sunt nişte dezbinaţi şi nişte îngrăşaţi şi nesupuşi,ambiţioşi şi egoişti.

Ci spală-ţi ochii. Adică ferestrele sufletului tău princare se uită alţii în tine şi tu în alţii.

7. Are mare însemnătate ce spun despre tine ve-cinii tăi şi cei care te cunoşteau mai înainte. Fiindcăei ştiu bine cum erai tu în trecut, înainte de a-L în-tâlni pe Domnul. şi înainte de a merge la scăldătoareavindecătoare.

Şi ei sunt în măsură să vadă dacă în tine s-a făcutadevărata schimbare sau nu.

8. Vai de „credinciosul“ la care vecinii şi cunos-cuţii lui nu văd în fapte credinţa cu care acesta se laudăîn predici, în cântări şi în vorbe.

Şi pocăinţa despre care spune că o are.

9. Numai sufletul acela cu care s-a făcut minuneavindecării are nobila virtute a smereniei

şi marele curaj al sincerităţii de a-şi mărturisi vina,şi de a-şi recunoaşte păcatul,şi de a nu-şi ascunde boala de care a suferit în tre-

cutul său.

10. Cel care nu vorbeşte despre păcatul său,cel care îl ascunde încă,cel care se supără când alţii vorbesc despre el,


acela dovedeşte prin asta ca încă n-a scăpat de pă-cat. şi nu s-a vindecat de orbie. Acela este încă tot robulpăcatului său, tot robul mândriei şi orbiei sale vechi saunoi.

11. Dacă ai curajul să mărturiseşti Evanghelia lavecinii şi la cunoscuţii tăi, chemându-i la Hristos şiîndemnându-i la o viaţă sfântă şi evlavioasă – fără să fiitotuşi făţarnic sau neruşinat –

aceasta este adesea dovada unei adevărate schim-bări în bine.

Căci omul cel prefăcut, oricât ar fi de neruşinat,totuşi nu prea are curajul să predice vecinilor şi cunos-cuţilor lui.

Deşi mai este şi câte unul de acesta.Există încă o oarecare rămăşiţă de ruşine la orice om.

12. Cel întors la Dumnezeu va fi întotdeauna unsemn de întrebare pentru ceilalţi oameni.

Toţi îl ştiau înainte beţiv, hoţ, mincinos, desfrânat,lacom, rău...

Şi dintr-o dată îl văd schimbat. Dintr-o dată, ceilalţioameni îl văd că nu mai bea, nu mai fură, nu mai minte,că acum el este un om nou.

De aceea, îndată este şi întrebat: Cum ţi s-au des-chis ochii? Cum te-ai vindecat?

Cum se poate întâmpla aşa ceva?O, ce prilej minunat pentru sufletul vindecat de

Hristos este atunci să-L mărturisească el tuturora peDomnul lui – Iisus Hristos, Binefăcătorul şi Vinde-cătorul său!


13. Dacă i-a fost vindecată cuiva boala,dacă i-au fost împlinite dorinţele,dacă i s-au iertat cuiva păcatele sale,dacă a fost cineva mântuit,totul se datorează numai Aceluia Căruia I se zice

Iisus, căci numai din El, prin El şi pentru El pot fi toateaceste minuni.

14. Noi eram morţi şi îngropaţi în păcatele noastre,cu toţii (Ef 2, 1-6).

Şi, ca orice mort, nu puteam face nici noi nimicpentru învierea noastră.

Numai Dumnezeu, Tatăl şi Făcătorul nostru Sfânt,Care este atât de bogat în bunătate, ne-a adus la viaţăîmpreună cu Fiul Său, Căruia I se zice Iisus Hristos.

Prin El am fost dezrobiţi, am fost înfiaţi şi vindecaţi.Numai Tatăl împreună cu Hristos Domnul nostru

iubit a făcut totul.Slavă Veşnică Tatălui Ceresc şi Fiului Său, Iisus

Hristos, Vindecătorul nostru, Care este mai presus detoate lucrurile şi care este Dumnezeu binecuvântat înveci (Rom 9, 5).

15. Pentru sufletul care Îl iubeşte pe Dumnezeu,totdeauna şi toate lucrează sigur şi împreună numai sprebinele său.

Chiar şi necazurile, chiar şi ispitirile, da,chiar şi prigonirile puse la cale de diavolul împo-

triva lui.Căci toate îi aduc celui credincios şi statornic, până

la urmă, numai binecuvântări.


Mai presus de orice vrăjmaşi ai noştri este Dumne-zeul nostru, a Cărui putere întoarce spre bine totul pen-tru noi.

Mai tare decât orice duşmani ai Săi este Hristos, aCărui înţelepciune le întoarce toate spre binele alor Lui.

O, ce adevăr sigur şi real este acest adevăr mare!

16. Cu toate că cei răi fac răul pe care voiesc

să-l facă,până la urmă, ei tot nu fac şi nu pot face decât

ceea ce le este îngăduit de către Dumnezeu, Care lu-crează prin toate la împlinirea planurilor Sale tainicecu noi şi cu ei,

prin mijloacele tainice ale puterii şi înţelepciuniiLui nepătrunse,

folosindu-se la aceasta până şi de vrăjmaşii Săi şialor Săi.

Spre slava Lui şi spre binele alor Lui.

17. Cel rău şi cei răi lucrează şi ei tot spre binelecredinciosului, chiar împotriva voinţei lor.

Fiindcă aşa întoarce lucrurile înţelepciunea şi pute-rea lui Dumnezeu Care se îngrijeşte cu toată iubireaLui, în primul rând, de ai Săi.

18. Iată cât de credincios l-a făcut singurătatea peAvraam (Fac 15, 1).

Iată cât de blând l-au făcut necazurile pe Moise(Num 12, 3).

Iată cât de răbdător l-au făcut suferinţele pe Iov(Iov 42).


Iată cât de încrezător în Domnul l-au făcut lup-tele pe David. Şi pe ceilalţi, pe apostolii Domnului,tocmai primejdiile şi chinul, foamea, bătăliile, închi-sorile şi ispitele

pe care diavolul şi ai lui le-au dezlănţuit împotrivalor tocmai spre a-i nimici, tocmai cu gândul de a le facenumai răul prin acestea.

Dar cum a lucrat Dumnezeu, tocmai prin ele, slavalor cea mai mare!...

19. Cum s-ar fi putut oare arăta strălucirea cea ma-re a virtuţilor marilor oameni ai lui Dumnezeu dacăn-ar fi fost cei răi care, făcându-le răul, le-au pricinuitbinele acesta, dându-le lor prilejul să-şi arate credinţa,

iar lui Dumnezeu să-Şi arate puterea.

20. Frumuseţea şi adevărul cel înalt al Evanghelieilui Hristos n-au ieşit oare la iveală atât de strălucit toc-mai prin jertfele şi biruinţele credincioşilor Lui în neca-zuri şi suferinţe?

Căci tocmai din suferinţele şi moartea martirilor luiHristos, chinuiţi şi ucişi de satana, au ieşit marea biru-inţă, marile frumuseţi şi strălucitele roade ale Lucrăriilui Dumnezeu în lume.

O, cât de tainice şi de frumoase sunt toate căile şigândurile lui Dumnezeu pentru ai Lui!

Slavă veşnică Numelui Său!Amin.


Din câmpul cel cu steleDin câmpul cel cu steleDin câmpul cel cu steleDin câmpul cel cu stele

Din câmpul cel cu stele, din cerul cel cu crini,iubirea mă priveşte cu mii de ochi divinişi dulce mă sărută cu mii de buze moi;Iisuse, ce divin e când suntem numai noi!

Când visul mi-e aievea şi-aievea mi-este vis,de ce nu pot sta-n Raiul pe unde sunt trimis?Când cerul meu e coruri din Nord şi până-n Sud,de ce nu ştiu în urmă nimic din câte-aud?

De ce nu pot din toate minunile să ţin,ci pier în clipa-n care napoi din ele vin?Şi ca un nor de păsări ce când le văd dispar,– aşa-mi zburaţi deodată în clipa când tresar!

O, unde este Raiul în care-mi staţi mereuşi când o să mă ţineţi să nu mă-ntorc nici eu?Din ce-mi veniţi mai multe, mi-e tot mai dor şi dorde clipa când aievea n-ar fi să mai cobor...


9. TAINA ŞI ÎNŢELESUL

1. Cine oare poate să înţeleagă acum de ce Dumne-zeu îl îngăduie pe diavolul?...

De ce nevinovaţii trebuie să sufere?...De ce celor răi le merge bine?...De ce calea sfântă trebuie să fie mereu prigonită?...Iar ispititorului îi este îngăduit să-i poată amăgi pe

atât de mulţi, atrăgând toate mijloacele în slujba lui?Ochiul curat al credinţei însă nu se va lăsa nici-

odată înşelat de ceea ce se vede.Tainele lui Dumnezeu sunt toate pline de înţelep-

ciune. Şi ce nu vedem acum vom vedea mai târziu. Ori-cărui lucru îi vine vremea lui.

2. Sufletul cel credincios vede dincolo de realitateamaterială prezentă.

Vede dincolo de lucruri şi de oameni,şi dincolo de împrejurări şi de evenimente,şi dincolo de timp şi de spaţiu;


vede cum Cel care conduce totul este numai Dom-nul. Căci numai El este Acela Care face ceea ce vrea încer şi pe pământ (Ps 22, 28).

3. În Mâna lui Dumnezeu sunt toate lucrurile. Chi-ar şi diavolul şi ai lui sunt, până la urmă, tot în Mâna luiDumnezeu.

Căci Dumnezeu este numai Unul Singur, nu suntdoi dumnezei – Unul Bun şi altul rău – ci este numaiEl, Cel Bun, Tatăl Căruia Îi sunt supuse toate, chiar şivrăjmaşii Săi!

4. Du-te deci, credinciosule, cu blândeţe şi linişte,dar cu demnitate şi cu curaj oriunde vei fi dus!

Dacă vei fi dus în pustie, ca să fii ispitit de dia-volul, nu te teme, căci Duhul Domnului te duce acolo(Mt 4, 1).

Şi El este cu tine.Dacă vei fi dus înaintea lui Pilat, ca să fii judecat,

nu te teme; căci puterea pe care o are el, cel care te ju-decă, i-a fost dată tot de Sus. Şi Domnul este cu tine.

Şi nu i se va îngădui nimănui mai mult, fii sigur,decât va fi nevoie, ca să-ţi facă ţie ceea ce este spre bi-nele tău (In 19, 11).

5. Dacă vei fi dus înaintea fariseilor pentru a damărturie despre Acela Care te-a vindecat, fii gata cutoată cuviinţa,

dar şi cu toată îndrăzneala; şi dă socoteală de în-


crederea şi de recunoştinţa ta faţă de Domnul tău (I Ptr3, 15).

El este cu tine şi tu vei fi biruitor.

6. Du-te deci, credinciosule, liniştit şi încrezător înDomnul tău, căci Duhul Sfânt îţi va pune pe limbă chiarîn clipa aceea ceea ce va trebui să vorbeşti.

Nu te teme, Domnul tău este cu tine şi vei fi sigurbiruitor (Mt 10, 19).

Du-te, căci El a zis: Nu te teme de ei, iată că Eusunt cu tine ca să te scap (Ier 1, 8).

7. Cine întrebuinţează duminica şi sărbătorile nu-mai pentru sine, şi nu pentru Domnul, păcătuieşte.

Cine lucrează în sărbători numai pentru trupul săusau pentru interesele trupeşti ale casei sale,

acela va avea pierdere şi nu câştig.

8. Cine se ocupă de alte treburi decât de cele du-hovniceşti în sărbători, acela face rău, şi nu bine.

Cine umblă numai după alte câştiguri decât ale su-fletelor pentru Hristos, acela va afla numai pierderi.

9. Cine îşi împarte Ziua Domnului făcându-şi maimult lucrul său decât lucrul lui Dumnezeu, acela se vaalege cu o pagubă veşnică.

Cine pierde vremea de sărbătoare în poveşti şi le-nevie va ajunge curând un lăcaş al duhului rău.

Căci Ziua Domnului este sfântă şi ea trebuie închi-


nată în întregime numai Domnului, făcând în ea toatăvoia Lui.

Ferice de cine face aşa.

10. O dată ce ai pornit pe calea Domnului, vei aveaa face cu mulţi oameni.

Unii, mişcaţi de schimbarea care s-a făcut cu tine,te vor întreba, dorind şi ei sincer să-L cunoască peDomnul Care te-a vindecat pe tine.

Dar alţii, vrăjmaşi şi prefăcuţi, te vor iscodi şi în-treba numai spre a putea stoarce de la tine un cuvânt cucare apoi să te învinuiască pe tine

sau să-L poată batjocori pe Dumnezeul tău şi Evan-ghelia Sa,

ori ca să facă un rău Lucrării Domnului şi fraţilortăi.

Fii cu grijă.

11. Fii deci cu toată grija totdeauna când vei fi în-trebat.

La întrebările scurte, răspunde scurt.La cele încurcate şi dubioase, răspunde fără grabă.La cele curate, răspunde cald.Iar la cele răutăcioase şi răuvoitoare, nu răspunde

deloc.

12. Celor care te vor întreba cu un cuget curat, răs-punde-le totdeauna.

Celor făţarnici şi vicleni, răspunde-le rar.Iar celor batjocoritori şi răi, nu le răspunde niciodată.


13. Când vei fi întrebat despre Domnul şi Evan-ghelia Lui, spune totul.

Când vei fi întrebat despre străini şi vrăjmaşi, spu-ne puţin.

Iar când vei fi întrebat despre prieteni şi fraţi, nuspune nimic.

14. Fie deci gândul tău plin de Hristos. Dar si-leşte-te mereu să vezi dincolo de întrebări gândurilecelor care te întreabă

şi răspunde numai ce-ţi dă Duhul Sfânt potrivit cuceea ce vezi şi întrevezi.

15. În răspunsul tău să nu fie niciodată nici şovăire,nici uşurătate, nici frică, nici vrăjmăşie, nici îndoială,

ci limpezime, bunăvoinţă, măsură şi hotărâreînţeleaptă.

Asemenea să fie şi în tăcerea ta.

16. În tine să fie numai adevărul, fie cât îl spui, fiecât îl taci.

Dar totdeauna numai în măsura în care trebuie să-lafle sau să nu-l afle cel care întreabă cu vicleşug,

în măsura în care poate să-l poarte acela care te în-treabă cu bunăvoinţă – sau nu-l poate purta,

spre a nu-i face rău nici lui, nici ţie, nici fraţilor,nici Lucrării lui Dumnezeu.

Dacă vei vorbi călăuzit de Duhul, nu vei greşi nici-odată, nici vorbind, nici tăcând.

17. O, ce bine este când în cuvântul unui credinciosse vede înţelepciunea ca în Cuvântul Domnului nostru!


Atunci dezbinarea şi ruşinea se produc la farisei,nu la Domnul. Paguba este a vrăjmaşilor Domnului şinu a Lucrării Sale.

18. Dar ce rău este când, în loc să fie înţelepţi, săcaute foloasele Domnului şi slava Lui, unii dintre cei„credincioşi“ răspund în aşa fel şi se poartă în aşa chip,încât ajung ei ruşinaţi şi Domnul hulit, iar Lucrarea Luidezbinată şi păgubită;

în timp ce fariseii câştigă împotriva Domnuluinostru.

19. Însemnat lucru este nu ce spune lumea, nici te-oriile omeneşti, nici învăţaţii necredincioşi, nici ştiinţalumii, nici vrăjmaşii Lui despre Dumnezeu. Căci einu-L cunosc pe El.

Ci însemnat lucru este ceea ce spun cei credincioşi,nu ceilalţi.

Ce spun cei care Îl cunosc pe Hristos, nu cei carenu-L cunosc.

Ce spun cei care I-au auzit Cuvântul şi I-au văzutlucrările,

nu cei ce nici nu le-au văzut.

20. Între cei din lume, totdeauna a fost şi totdeaunava fi dezbinare cu privire la Dumnezeu. Fiindcă teoriilelor se vor bate mereu cap în cap. De aceea sufleteleoamenilor nici nu se iau prea mult după aceste teoriifelurite şi necredincioase.


Dar ochii tuturor sunt totdeauna îndreptaţi şi ure-chile lor vor fi totdeauna îndreptate cu toată atenţia lacei credincioşi. Ca să vadă şi să audă felul mărturisiriişi vieţii celor credincioşi în El.

O Doamne, fă-i pe toţi ai tăi nişte mărturii mântui-toare.

Amin.


10. ADEVĂRUL ŞI MĂRTURISIREA

1. Toate privirile lumii vor fi atente totdeauna laceea ce „zic“ cei credincioşi despre Domnul Hristos.Adică la dovada vieţii lor despre El.

O, cât de mult atârnă atât mântuirea, cât şi pierza-rea multora de felul cum mărturisesc despre Domnulnostru Iisus Hristos acei ce cred în Numele Lui şi carevorbesc în acest Nume!

2. Cum mărturiseşti tu despre Mântuitorul tău înfaţa oamenilor?

Ce fel de mărturie este viaţa ta?Ce le spune lor viaţa ta despre Iisus?Ah, acestea sunt nişte întrebări cu care poate te-ai

obişnuit acum şi poate ţi-au devenit chiar supărătoare.Totuşi, să ştii că de răspunsul cinstit la fiecare din

ele atârnă mântuirea sufletului tău...Şi, desigur, şi a altora.

3. Dar mărturia părinţilor tăi trupeşti şi duhovni-


ceşti este dovada cea mai puternică şi adevărată desprenaşterea ta din nou,

despre starea ta duhovniceascăşi despre viaţa ta în Hristos.Cel mai bine ei ştiu cât preţuiesc spusele taleşi cât nu.

4. Dacă faci parte dintr-o biserică creştină vieşi dintr-o familie duhovnicească sănătoasă,– atunci tu trebuie să ai neapărat şi părinţi duhov-

niceşti care te-au născut prin Duhul şi prin CuvântulSfânt al lui Dumnezeu. Ei, cei ce te-au adus la Iisus.

Iar aceştia sunt părinţii tăi în Domnul (I Cor 4, 15).Şi mărturia lor despre tine le va fi cerută odată.

5. Cum nu te poţi rupe niciodată de legătura părin-ţilor trupeşti, aşa nu ţi se poate rupe niciodată legăturaşi apartenenţa ta de către părinţii tăi duhovniceşti.

Şi cum nu poţi nimici niciodată dreptul familieitale trupeşti asupra ta,

tot aşa nu poţi nimici sau n-ar trebui să poţi nimicinici dreptul familiei tale duhovniceşti asupra sufletului tău.

6. Nefericit este acela care n-are şi nu-şi poate cu-noaşte părinţii săi duhovniceşti.

Nelegiuit este acela care calcă peste părinţii săi, pesteascultarea şi unitatea cu ei, despărţindu-se de dânşii.

Nelegiuit acela care se leapădă de familia saşi despre care părinţii şi fraţii lui nu pot da decât

mărturii slabe şi triste, că a fost cândva şi el cu ei, daracum nu mai este nici cu ei, nici de al lor.

Că-i al nu ştiu cui şi nu ştiu unde...


7. Faţă de toţi oamenii ne putem multă vreme as-cunde şi ne putem preface,

dar de cei din casa noastră nu.Cu ei umblăm aşa cum suntem.Ei ne cunosc întocmai după cum ne este inima şi viaţa

noastră, a fiecăruia care spunem ca suntem credincioşi.Mărturia lor este deci cea mai de crezut dacă noi Îl

cunoaştem sau nu pe Iisus.

8. Pe mulţi copii i-a îndepărtat pe totdeauna deEvanghelie purtarea lumească a părinţilor lor „credin-cioşi“; şi pe mulţi părinţi, a copiilor lor.

Dar purtarea frumoasă a unor copii cu adevăratcredincioşi a adus binecuvântarea lui Dumnezeu pestemulţi părinţi.

Şi tot aşa, a unor părinţi peste fiii lor.

9. Acolo, în casa şi în familia ta, se verifică cu ade-vărat ce fel de credinţă ai tu.

O, câtă nevoie au în primul rând ai noştri, cei dincasa noastră, ca noi să fim între ei şi pentru ei o luminăa Domnului!

10. Când un fiu poate vorbi singur şi ştie să vor-bească bine, adică are înţelepciunea necesară pentru ase orienta bine în tot ce trebuie să spună şi să nu spună,

atunci el a ajuns la maturitate, la vârsta bărbăţieisale înţelepte.

Vorbirea cuiva este dovada maturităţii sale, dovadaînţelepciunii până la care a putut ajunge el.


Şi a creşterii sale duhovniceşti până la care s-a pu-tut ridica.

11. Dacă, după ani lungi de credinţă, felul devorbire al cuiva este încă tot fără sare şi tot fără har(Col 4, 6)

sau dacă acela este tot copil în purtări, tot slab încredinţă şi tot schimbător în hotărâri şi în atitudini –acela este un neputincios în felul de gândire şi de um-blare (I Cor 14, 20).

Sau dacă este un nestatornic dus încoace şi încolode orice vânt de învăţătură şi înşelat de orice amăgitor(Ef 4, 14),

– atunci el este o fiinţă anormală, un biet om neîm-plinit, un nefericit copil rămas necrescut.

12. Dar cine poate vorbi singur, fără să trebuiascăsă stea mereu lângă el îndrumătorul care să-l tot corec-teze cum să vorbească, să-i zică ce să spună şi ce să nuspună,

să-i tot atragă luarea-aminte când să tacă şi când sănu tacă,

– acela este într-adevăr un om matur în Hristos. Şiîmplinit în credinţă.

13. Cine este în stare să vorbească singur şi să do-vedească ce spune,

acela este un om înţelept şi cu mintea întreagă.Cine ştie să tacă singur şi să dovedească de ce tace,

acela este şi mai înţelept şi cu o minte şi mai întreagă.


14. Omul care se poartă în aşa fel, încât îi face tot-deauna pe alţii să se teamă cu groază de el, acela esteun suflet de om rău,

căci de un om cu suflet bun nu se teme nimeni.

15. Un om adevărat nu va insufla groază în jurulsău, ci îşi va exercita autoritatea sa prin respectul pe ca-re şi-l va impune în linişte şi tuturora, prin inteligenţa,prin bunătatea şi nobleţea sa, nu prin tirania lui;

va dobândi ascultarea semenilor săi prin înţelep-ciunea sa,

prin simţământul său de dreptate,prin comportarea lui morală şi demnă,prin cinstea sa – nu prin ciomag şi prin strigăte;prin blândeţea sa – nu prin apăsare şi nu prin cru-

zimea lui.

16. Oamenii trebuie să aibă între ei iubire, apropie-re, prietenie şi respect unii faţă de alţii, şi nu groază.

Cine umblă să-i facă pe alţii să se teamă de el,acela este o fiară, şi nu un om.

17. Când se teme cineva de tine... de mânia ta, derăzbunarea ta, de privirea ta, de gura ta, de apropiereata,

atunci trebuie mai întâi să te îngrozeşti tu în ce sta-re ai ajuns, căci atunci starea ta e rea.

18. Omul acela căruia i se dă pentru o clipă în lu-mea asta o sabie, sau un scaun, sau o cheie, ajunge ade-sea fioros ca o sălbătăciune, uitând că este om şi că tre-


buie să fie om.Această creatură de nimic uită cât de nimic este şi

caută să bage groaza de el în toţi semenii săi, fiindcăn-are nimic din ceea ce i-ar putea atrage respectul şi iu-birea acestora.

19. Tu, fiul meu, să nu bagi groaza de tine în ni-meni.

Oamenii trebuie să ajungă să se teamă numai deDumnezeul tău şi al lor. De nimeni altcineva (Lc 12, 5).

Nu uita niciodată că toţi cei care i-au îngrozit pe alţiiau avut un sfârşit groaznic şi o veşnicie îngrozitoare.

20. Să tremure de frica ta hoţul, tulburătorul şidezbinătorul Lucrării lui Dumnezeu – şi nu omul celcinstit, paşnic şi ascultător.

Să se teamă cei răi de ceea ce faci – nu cei buni.Fraţii tăi să se bucure că au în tine un frate adevă-

rat,iar Evanghelia, un apărător de încredere (I Tim

5, 20).Deci fii hotărât şi necruţător faţă de cei stricători

şi răi.Doamne, fă-ne astfel faţă de Tine şi faţă de ai Tăi.Amin.


Pe toate zilele vieţiiPe toate zilele vieţiiPe toate zilele vieţiiPe toate zilele vieţii

Pe toate zilele vieţii mi-aş scrie Numele Tău Sfânt,că n-am frumos ca El, Iisuse, din câte frumuseţi mai sânt,şi Ţi l-aş scrie cu mireasmă, cu miere şi cu aur viupe cer, pe ape şi pe aer, pe toate-aş vrea înalt să-L scriu.

Ce dulce-i dragostea-Ţi frumoasă ce mă învăluie-ndelung,din ale Numelui Tău raze, oriunde merg şi-oriunde-ajung,ca nişte cântece-nsorite roiesc în jurul meu luminicu umbre dulci de ape line – venind din Ochii Tăi divini.

Ce albă flacără nestinsă aş vrea să-mi ardă pe altar,venind din Faţa-Ţi strălucită şi-ntoarsă alb spre Tine iar,spre Tine să se-ntoarcă toate şi să Te-adore câte sânt,că nu-i frumos, Iisus, ca Tine nimic în cer sau pe pământ.


11. ARĂTAREA ŞI ASCUNDEREA

1. Orice vorbire îşi are motivul ei mărturisit saunemărturisit.

Unii spun motivul pentru care vorbesc, pe când al-ţii îl ascund.

Unii spun motivul pentru care nu vorbesc, alţii nu-lspun.

Să ai totdeauna înţelepciunea sfântă în tot ce arăţişi în tot ce ascunzi.

2. De multe ori oamenii care ar avea datoria să apereadevărul, mărturisind cu putere pentru el, n-au acest curajsă-l mărturisească, de frica altor oameni, care îl urăsc.

Şi, pentru a se pune la adăpost de neplăcerile pe ca-re le văd ei că le-ar putea avea din pricina adevărului,se ascund cu laşitate.

Şi, din teama că – dacă ar mărturisi pe faţă ceeace ştiu că au datoria să spună – ar avea de suferit, ca-ută să se ascundă după diferite cotituri ale vorbiriisau ale tăcerii lor.


Ce netrebnică în faţa lui Dumnezeu este şireteniaasta!

3. În împrejurări şi în vremuri când Hristos esteurmărit şi prigonit, orice om care are de-a face cu Elsau cu ai Lui trebuie să fie demn.

Şi oricine a avut prilejul să vadă Lucrarea Dom-nului sau să audă Cuvântul Său adeseori ajunge în vre-un fel să fie pus în faţa datoriei de a da o mărturie des-pre Hristos.

Ferice acela care are atunci curajul adevărului şidemnitatea înţelepciunii.

4. Ferice de acela care nu-L trădează niciodată peHristos.

De cel care nu se ruşinează, nici nu se teme nici-odată să mărturisească despre Hristos.

Despre acela, şi Hristos va mărturisi la fel.

5. Te rugăm, Doamne, nu le îngădui celor vrăjmaşisă insufle atâta groază alor Tăi. Să nu poată face pe ni-meni ca, de frica lor, să tăgăduiască sau să vândă Ade-vărul Tău.

Ci dă putere tuturor celor care Te cunoscsau cărora le-ai făcut vreun bine lor sau familiei lorsă aibă totdeauna curajul să mărturisească pe faţă

recunoştinţa lor faţă de Tine, pentru binele pe care l-aifăcut Tu lor şi altora.

6. E greu până ce ajungi să fii cunoscut o dată devrăjmaşii lui Hristos sau de ai Lucrării Sale.


E mult până ajungi să fii chemat o dată pentru Nu-mele Domnului şi pentru numele tău,

căci după aceea trebuie să te aştepţi mereu la astfelde chemări.

Greu va fi să mai fii lăsat în pace! Dar şi mai greudacă vei face totul ca să fii lăsat.

7. Fii tare şi faţă de promisiunile, şi faţă de ame-ninţările la care vei fi supus pentru a fi câştigat împo-triva lui Hristos şi alor Lui.

Rămâi cu o inimă hotărâtă alipit de Izbăvitorul tău,Care ţi-a deschis ochii sufletului şi ţi-a dat vederea.

Care ţi-a făcut ţie binele cel veşnic al mântuiriişi cel fericit al alegerii tale pentru cer. Hotărârea ta

puternică va fi cinstea ta eternă la Hristos.

8. După ce se vor răsti la tine,după ce te vor batjocori şi-ţi vor face tot ce este în-

găduit de Domnul tău să-ţi facă, dacă tu vei rămâne ne-clintit de partea Domnului tău,

vor obosi şi te vor lăsa în pace.Numai tu roagă-te Domnului să ai multă răbdare,

mai multă decât ei, oricât te-ar chinui.Şi o mai puternică hotărâre să nu cedezi deloc, ori-

cât ţi s-ar promite.

9. Fii tare deci, ca să nu-ţi pierzi cumpătul tău liniştit,să nu-ţi pierzi nădejdea ta în izbândăşi să nu-ţi pierzi încrederea ta în Dumnezeu tău,


– până trece şi asta. Căci şi aceasta trece.Roagă-te ca să rămâi curat cât vei sta în faţa lorşi mai ales să te întorci curat de la ei.

10. Dacă vă interesează Iisus, stăm de vorbă toatăviaţa, oricât vreţi şi oriunde vreţi.

Dar dacă nu vă interesează El, atunci n-avem ce sămai vorbim nici două minute împreună, niciodată.

11. Fericit credinciosul care ştie una: Iisus,şi care rămâne numai la El, oricât şi oricând ar fi

întrebat.Înţelept este acela care are un astfel de răspuns,

fiindcă acela, rămânând la Iisus, va fi biruitor.Cine ştie de acest singur Nume şi rămâne mereu

numai la el, acela va scăpa totdeauna cu bine şi cu su-fletul curat de oriunde.

Acela nu va rămâne nici de ruşine, nici de pagubăniciodată.

12. Dacă L-ai cunoscut pe Domnul şi vindecătorultău Iisus Hristos, atunci ţine-te întruna numai de El. Şiapoi să nu mai ştii nimic altceva, niciodată şi nicăieri –mai ales în vremile grele – decât de Iisus.

Dacă vorbeşti cu cineva, vorbeşte cumpătat şi nu-mai despre Iisus.

Iar dacă vei fi luat la întrebări după aceea pentruNumele Domnului Iisus, atunci ţine-te numai de una:

IISUS.


Răspunde ce se cuvine despre aceea una şi despreAcela Unul.

Răspunde numai cum se cuvine, cui te-ntreabăşi răspunde numai cât se cuvine, când eşti întrebat.Dar ţine-te până la sfârşit numai de aceea una care

ai spus-o la început, călăuzit de gândul: „Eu una ştiu.“Orice ţi-ar face.

Şi fii sigur că atunci Hristos te va izbăvi curat şi bi-ruitor.

Cu cât vei arăta că ştii mai puţin, cu atât mai bine.

13. Nu te băga niciodată în lucrurile străine deHristos

şi nu te amesteca niciodată în alte discuţii decâtdespre El.

Nu te opri niciodată unde se vorbeşte despre altce-va decât despre Domnul Iisus

şi nu lua parte deloc, cu nici un om şi la nici o acţi-une cu scopuri străine de Domnul Iisus Hristos.

Atunci nu vei suferi pentru deşertăciuni.

14. Fereşte-te de căile pe care nu poţi merge cuDumnezeul tău şi cu fraţii tăi

şi fugi de prietenia cu cei care nu-L iubesc pe Hris-tos şi pe ai Lui.

Nu dori niciodată să-ţi câştigi preţuirea flecarilor,spunând multe lucruri şi arătându-te prea cunoscător.

Nici bunăvoinţa celor care Îl dispreţuiesc pe Mân-tuitorul tău.

Ca să nu ajungi în ceata dispreţuitorilor lui Dum-nezeu.


15. Dacă vrei să-ţi păstrezi cugetul totdeauna curatşi dacă vrei să fii scutit de multe neplăceri cu ur-

mări adesea nebănuit de rele,– atunci tu numai una să ştii: HRISTOS,şi numai voia Lui s-o cauţi.Şi El te va acoperi cu cinstea Sa în orice vreme.

16. Chiar dacă toţi te vor socoti, pentru Domnul, unneştiutor sau un bigot,

şi chiar dacă ai fi vorbit în chip batjocoritor de că-tre cei mai mulţi pretinşi deştepţi,

şi chiar dacă ai avea de suferit multe necazuri pen-tru credincioşia ta şi alipirea ta de Iisus,

totuşi tu nu renunţa niciodată la Dumnezeul tău.Fiindcă numai El va fi totdeauna salvarea ta.

17. Nimic nu-ţi va aduce un atât de mare câştig, oatât de mare putere, o atât de mare mulţumire şi o atâtde mare răsplată ca acest bun unic: IISUS. Dacă Îl ai şidacă Îl păstrezi hotărât în viaţa ta.

Şi numai dacă vei şti să te ţii de El şi cu El. Chiarşi până la moarte.

18. Cine nu umblă în adevărşi cine nu se ţine numai de una în timpul lungilor

şi repetatelor întrebări,acela uşor se pierde şi greu se încurcă.Întrebările repetate tocmai acest scop îl au: ca să te

încurce greu şi să te prindă uşor cu cine ştie ce vinovăţie.Fii atunci treaz şi curajos.


19. Cel credincios şi curat, departe de a se încurca,va face totdeauna prin răspunsurile sale ca să iasă cuatât mai strălucit Adevărul lui Hristos şi nevinovăţia sa.

Va face să apară cu atât mai mare meritul şi cinsteaBinefăcătorului său Iisus, cu cât el va fi mai ataşat deDomnul.

Căci rămânând credincios, el va fi tare totdeauna înmărturisirea lui. Şi vorbind cu îndrăzneală sau tăcândcu înţelepciune, va ieşi totdeauna nevinovat de la cer-cetările oricui.

20. Dacă n-ai săvârşit nici un păcat, atunci n-ai dece să te temi.

Dacă însă ai păcătuit în vreo măsură, Domnul poateface ca să fii pus la vreo suferinţă, pentru a-ţi ispăşi pă-catul tău, în măsura în care eşti vinovat, chiar dacă ceice te judecă nu ştiu de aceasta şi nu pot da împotriva tanici o sentinţă legală.

Atunci e mai bine să suferi decât să nu.Domnul vrea, printr-un rău mai mic, să te scape de

răul cel mare care este osânda veşnică.Binecuvântat să fie Domnul, Izbăvitorul nostru!Amin.


12. AUR şI ZGURĂ

1. Dacă n-ai zgură, fii sigur că Domnul nu te puneîn foc.

Dacă este în tine vreun păcat care trebuie ispăşitsau vreo slăbiciune care trebuie înlăturată, e mai bine săfii curăţit acum decât să fii ars în veci.

Spre a rămâne numai aurul curat al vieţii tale înHristos.

2. Adevărul te face superior, oricât ai fi de simplu,când te ţii în umblarea şi mărturisirea lui sfântă.

Şi te face puternic, oricât ai fi de slab.Minciuna te coboară şi te face inferior, oricât ai

trece de înţelept şi de serios…Şi te prăbuşeşte în ridicol, oricât te-ai crede de tare.

3. Cinste ţie, fiu curajos al Adevărului, care ai vrutca, prin mărturisirea ta, Mântuitorul tău să fie slăvit – şia fost slăvit.

Mântuitorul tău a făcut prin tine ca vrăjmaşii Lui săfie înfrânţi şi ruşinaţi. Şi aşa au fost.


Iar tu ai ajuns nemuritor.Cinste ţie acum şi în veci.Şi cinste tuturor care vor mai face aşa, până la ve-

nirea Domnului nostru, apărând cu curaj Adevărul înNumele Domnului Iisus.

4. Ocara este răspunsul asupritorului prost, când în-fumurarea şi răutatea lui n-au alt mijloc de răzbunarefaţă de unul mai slab.

Şi nici un alt argument împotriva celui ce apărăadevărul.

5. Ce înjositor este pentru orice om să recurgă laînjurătură şi la ocară, la aceste mijloace ruşinoase, faţăde un alt om, spre a-l doborî, spre a-l silui, spre a-l con-strânge.

Este cu atât mai înjositor, cu cât cineva se pretindemai mare şi mai sus-pus.

6. Orice părere ar avea cineva, orice stare ar avea elşi orice convingeri,nici unui om nu trebuie să i se încalce de către un

altul dreptul la calitatea lui de om.

7. Adevărul şi dreptatea unei idei demnesau ale unei cauze dreptese impun prin ele însele, liniştit sau puternic,prin roade sau prin timp,însă totdeauna demn.

8. Acela ce trebuie să recurgă la constrângere şi laocară, acela este nedemn şi netrebnic.


Cine ocărăşte este un om fără cinste şi fără ruşine,arătându-se nevrednic de nimic altceva.

Este o fiinţă care dovedeşte că nu are nici dreptate,nici minte şi nici alt răspuns.

9. Nu te simţi niciodată atins de ocări când nu lemeriţi.

Dacă nu te cobori tu de pe înălţimea curată a ade-vărului şi frumoasă a cinstei, noroiul nici unei ocări nute poate atinge…

Ocara nu se poate ridica în sus, ea se varsă în jos caorice murdărie.

Şi-l atinge numai pe acela care s-a înjosit mai întâiel însuşi până la ea.

10. Cei care iubesc păcatul şi trăiesc în păcat do-resc să-L ştie pe Dumnezeu cât mai departe de ei,

pentru că, ştiindu-L pe El cât mai departe, ei credcă pot face ce vor şi pot umbla cum le place.

11. Cel mândru mai degrabă se leapădă de orice lu-cru sfânt decât să se lepede de păcatul său.

12. Omul mincinos spune lucrurile nu numai cumnu sunt, ci şi cum ar vrea el să fie.

13. Hristos i-a trimis şi îi trimite fiecărei generaţiide oameni, prin proorocii Săi, Cuvântul Adevărului SăuSfânt;

fiecărui popor,


fiecărei limbi,fiecărei cetăţişi fiecărui templu… (Mt 28, 20).Iar când vor tăcea toţi proorocii acestora, pietrele

lor vor începe să strige după ei (Lc 19, 40).O, ce grai înfricoşat va fi graiul pietrelor!

14. Dumnezeu va vorbi fiecăruia în vreun fel, osân-dindu-i nelegiuirile.

Va tăcea numai după ce-i va fi înghiţit iadul pe toţicei ce-L urăsc pe Iisus,

căci numai în iad vor scăpa ei de glasul Lui, carele vorbeşte acum cu atâta răbdare, din afara şi dinlăuntrul lor.

15. În iad se va trezi glasul dinlăuntru al celorneascultători, conştiinţa lor pe care şi-au ucis-o.

Şi ea apoi nu le va mai tăcea niciodată, niciodată.Puteţi voi oare înţelege acum că aceste înştiinţări

sunt chiar pentru voi?Iar dacă le-aţi înţeles, puteţi voi să le primiţi?Sau ele vă vor face încă şi mai răi?

16. Cel mai simplu credincios ştie mai mult despreDumnezeu decât orice învăţat nenăscut din nou.

Căci credinciosul înţelege cum este un om care nu-l cunoaşte pe Dumnezeu, fiindcă a fost o vreme cândnici el nu-L cunoştea,

dar celălalt nu înţelege cum este unul născut dinnou, fiindcă el n-a trecut prin această naştere minunatăniciodată.


Şi cine n-a trecut prin ea n-o poate nici înţelege,nici explica.

17. Este uimitor de frumos cât de simple şi ce lim-pezi apar lucrurile Evangheliei pentru cei smeriţi şi cu-raţi cu inima.

Şi cât de complicate par ele pentru învăţaţii răută-cioşi. Ce uşor le poate înţelege un credincios simplu,dar adevărat, care îşi are sufletul neprefăcut şi minteaneotrăvită!

Dar cât de mulţi din cei care se pretind a fi cinevanu le pot înţelege şi nu le pot primi niciodată!

18. Mult mai nenorociţi ca toţi oamenii sunt aceicare, prin înşelăciunea păcatului, au ajuns orbi a do-

ua oară.

Ei sunt de o mie de ori mai nenorociţi. Pentru căei au fost vindecaţi odată, au avut odată lumina. Augustat odată bucuriile naşterii din nou, harul părtăşieicu Hristos, starea de înfiere şi răscumpărare prinSângele şi Harul Crucii Mântuitorului Scump, Care îiizbăvise de sub puterea diavolului şi din pierzareapăcatului,

– dar n-au rămas statornici, ci au căzut iarăşi, nunumai în vechile lor păcate, ci încă şi în altele, mai mari.Aceştia sunt orbii cei mai nefericiţi de o mie de ori,

căci vindecarea lor nu mai vine niciodată (Evr 10, 26).

19. De ce nu vă miraţi voi oare de îngustimeavoastră?


De ce vă miraţi că „opincarii“, că dulgherii sau plu-garii simpli Îl mărturisesc mai cu putere şi mai cu multălumină ca voi pe Hristos în lume?

De ce vă miraţi că oamenii fără nici o „pregătire“sau cu o mai mică pregătire decât a voastră propovă-duiesc Evanghelia Domnului mai frumos,

în timp ce voi sunteţi seci?

20. Harul vă era făgăduit vouă, dar, dacă voi nuvreţi să vă naşteţi din nou şi să trăiţi în sfinţenie,

aţi rămas fără El.Hristos nu poate fi făcut un slujitor al păcatului,

nici un colaborator al lui satana. Nici un om al com-promisurilor, cum sunteţi voi.

Şi iată că Dumnezeu a dat Harul Său altora, celormai slabi şi mai smeriţi (Mt 21, 16).

Iar de la voi l-a luat.O, de v-aţi putea smeri până la a recunoaşte asta –

şi a vă îndrepta!Dumnezeu să vă ajute să vă puteţi.Amin.


Din locul unde sufăr…Din locul unde sufăr…Din locul unde sufăr…Din locul unde sufăr…

Din locul unde sufăr de flacăra iubiriirăsare coarda Viţei cu şapte înălţimi;cinci trandafiri mai roşii ca floarea răstigniriise scutur de petale în mâini de heruvimi.

Din şapte spice pline, mai albe ca azima,se taie Miezul Vieţii în patru părţi cruciş,din Alfa spre Omega, de la Ioan spre Dima,din Moarte spre Viaţă, – din iad spre Luminiş.

În josul rădăcinii e ţeasta despicatăca rana unei raze muşcată dintr-un măr;deasupra arde zarea cu creasta-nflăcăratăca spuma unui Sânge vărsat pentru-Adevăr!

Păduri de mâini se-nalţă, cerşind o fărmitură,şi nori de buze arse aşteaptă-un strop de har,şi cele Patru Taine se dau fără măsură,şi cele Patru Braţe se-ntind fără hotar…


13. STATORNICIE şI SCHIMBARE

1. Evanghelia v-a depăşit pe voi, cei făţarnici, şiHristos Şi-a ales alte vase: pe cei sinceri,

pentru a vă face pe voi geloşi. Iar gelozia aceastasă vă prefacă sfinţi, aşa cum trebuia de mult să luptaţisă ajungeţi.

Miraţi-vă deci şi de ei, cei atât de minunaţi. Dar şimai mult să vă miraţi că voi nu înţelegeţi lucrul acesta.

Miraţi-vă că totul se schimbă în jurul vostru şi nu-mai voi nu vă mai schimbaţi.

Atunci poate ar fi o nădejde şi pentru voi.

2. Cei care trăiesc în păcat vor să facă din Dumne-zeu slujitorul, nu Stăpânul lor.

Toate rugăciunile lor (când sunt) sunt numai cererişi porunci date lui Dumnezeu. El trebuie să le tot împli-nească acestora toate dorinţele lor lumeşti, toate pofteleşi planurile lor necuviincioase sau nelegiuite.

Ei Îi cer mereu lui Dumnezeu să le păzească vitele,holdele, casa, copiii şi pomii…


Să le omoare vrăjmaşii, omizile, gândacii.Să le dea haine, sănătate, bani.Şi câte şi mai câte!Ce urâtă înţelegere despre Dumnezeu şi despre ru-

găciune…

3. Oamenii Îi tot cer lui Dumnezeu să le tot slu-jească zi şi noapte, ca şi cum Domnul ar fi robul lor celmai îndatorat,

iar ei nici măcar nu se gândesc că ar avea vreo da-torie faţă de El, pentru toate binefacerile pe care le-aîmplinit faţă de ei şi pentru toată bunătatea pe care, fărămerit, le-a arătat-o.

Ce vinovate sunt astfel de rugăciuni!

4. Sfânta Scriptură adevereşte că dorinţele celor ca-re trăiesc în păcat nu sunt ascultate de Dumnezeu.

Cât trăiesc în nelegiuire şi în neascultare, toate do-rinţele lor şi rugăciunile lor pentru lucruri rele sunt za-darnice; nici una nu ajunge până la Tatăl Ceresc.

Ceea ce primesc ei nu este urmarea rugăciunilorlor, ci a bunătăţii lui Dumnezeu.

5. Dacă totuşi Dumnezeul cel Bun le dă atâtea bi-necuvântări, asta nu este o urmare a rugăciunii lor,căci pe acestea El nu le asculta, ci sunt urmarea bună-tăţii Lui.

Sunt binefacerile revărsate de bunătatea lui Dum-nezeu cea nespus de mare pe care El o revarsă pestetoţi, fără a fi asta un răspuns la vreo rugăciune a lor.Căci cei mai mulţi nu se roagă.


Iar ceilalţi se roagă rău.Rugăciunile acestea n-au nici un rol în purtarea bu-

nătăţii cereşti, fiindcă dacă ei sunt necredincioşi, rugă-ciunile lor sunt ca şi când n-ar fi deloc. Dumnezeu nicinu-i ascultă pe cei ce trăiesc în păcat şi nu vor să-L as-culte pe El.

Cândva şi binefacerile nemeritate îi vor osândi.

6. Duhul Sfânt nu-i ajută în rugăciunile lor pe ceicare nu-L au, fiindcă ei nu au venit la Iisus, ca El să li-L dea.

Nici Harul nu-i sprijină, fiindcă ei n-au venit laIisus, ca să aibă har.

7. Degeaba strigă cei neascultători, căci Domnulnu-i ascultă, zice Iov (Iov 35, 12-13).

Strigă către Domnul, dar El nu le răspunde, ziceDavid (Ps 18, 41).

Îl vor chema, dar nu le va răspunde, zice Solomon(Prov 1, 28).

Oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, zice Domnul(Isaia 1, 15).

Vor striga la Mine, dar nu-i voi asculta (Ier 11, 11;14, 12).

Chiar dacă vor striga în gura mare, tot nu-i voi as-culta (Iez 8, 18).

Domnul Îşi va ascunde faţa de ei, fiindcă au făcutfapte rele (Mica 3, 4).

Prima rugăciune ascultată este cea a pocăinţei ade-vărate.


8. Dumnezeu este bun şi cu cei nemulţumitori, şicu cei răi (Lc 6, 35)…

…Deşi rugăciunile lor nu sunt ascultate când nusunt după voia Lui.

Ci bunătatea lui Dumnezeu se revarsă încă şi pestecei răi, independent de rugăciunile lor, fiindcă acesteasunt ca şi cum n-ar fi (Iac 4, 3). Ci din pricina celoraleşi ai Domnului care mai sunt printre ei.

9. Cea dintâi rugăciune ascultată de Dumnezeu dela vreun om este cea de pocăinţă, cea cu lacrimile în-toarcerii la El.

După aceea, toate rugăciunile omului sunt ascultatecu bucurie (In 15, 7).

Căci numai atunci sunt făcute după voia lui Dum-nezeu şi spre slava Lui, când izvorăsc dintr-o inimă no-uă şi curată.

10. Suflet credincios, bucură-te plin de uimire, bu-cură-te de bunătatea şi puterea cea mare a lui Dumne-zeu, cu care te-ai unit prin credinţă.

Prin mijloacele nevăzute şi necunoscute minţiiomeneşti, rugăciunile tale străbat nebănuitele depărtări,până la Tatăl Harului, ajungând Acolo din chiar clipacând îţi deschizi tu gura (Dan 10, 12).

11. O, iată cât de mare este într-adevăr puterea ru-găciunii fierbinţi!

Ea poate să închidă sau să deschidă cerul (I Împ17, 1; Iac 5, 17),


şi poate să vindece bolile venite din păcat (Fac 20,17; Iac 5, 16),

şi poate să oprească mânia lui Dumnezeu (Num11, 1-2),

şi poate să izbăvească popoare întregi (Deut 9, 18-20; Iona 3, 10),

şi poate chiar să oprească soarele din mersul său(Ios 10, 12-14),

şi poate să dezlănţuie puterile naturii (I Sam 12,18),

şi poate să însănătoşeze vrăjmaşi (I Împ 13, 6),şi poate să învie până şi morţii (II Împ 4, 36-37;

Fapte 9, 40-41),şi poate primi tot ce doreşte (I In 3, 22).

12. Dacă tu ai fi neprihănit şi rugăciunea ta ar fifierbinte, totul ţi-ar fi cu putinţă, după cum cu putinţăle-a fost şi altora, precum s-a spus în Sfântul Cuvântdumnezeiesc.

Trăieşte numai în sfinţenie! Ai numai credinţă pu-ternică. Şi roagă-te numai fierbinte – şi vei vedea că vafi întocmai aşa.

Şi că vei primi tot ce ceri în Numele Domnului Iisus.Fiindcă toate făgăduinţele Domnului sunt adevărate.

13. Când omul se întoarce la Dumnezeu, el află lu-cruri nemaiauzite (Fapte 19, 11).

Vede că Hristos poate să facă lucruri care păreaucu neputinţă.

Simte şi cunoaşte lucruri pe care nici nu le bănuiaînainte niciodată, nici cu mintea şi nici cu inima lui(Ef 3, 20).


14. De când este lumea, nimeni n-a mai putut dăruiunui suflet starea de har pe care i-o dă Domnul Iisus(Rom 5, 1-11).

Fericit este sufletul care are o astfel de stare.Şi fericit este el dacă, având-o, o mărturiseşte cu

bucurie şi cu curaj oricui, spre slava Aceluia Care i-adăruit-o şi spre mântuirea tuturor celor care, însetânddupă aceste fericite daruri cereşti, află că, iată, cel carevine la Hristos le poate avea.

15. Dacă n-ar fi Dumnezeu, n-ar mai fi nimic şin-ar mai fi fost nimic.

Cum dacă n-ar fi un meşter, n-ar fi nici lucrul pecare l-a făcut el…

Ce simplu este acest adevăr şi cât de uşor de price-put este acesta până şi de către un copil!

Dar ce neînchipuit de greu este el de primit pentrucei „pricepuţi“!

16. Dacă n-ar veni toate de la Dumnezeu, sigur căn-ar avea de unde să vină, după cum dacă n-ar fi unde-va un izvor, n-ar avea de unde să curgă apa aceasta carevine spre noi.

N-ar avea de unde curge, fără izvorul care a por-nit-o şi o aduce.

17. Ce măreaţă dovadă că vin de la Dumnezeupoartă în ele însele toate lucrurile Lui!

Strălucirea lor,ordinea aşezărilor,trăinicia şi frumuseţea lor,


înţelepciunea alcătuirii şi regularitatea mersului tu-turor acestora,

toate, toate acestea sunt o dovadă că întreaga Crea-ţie vine de la Dumnezeu.

Şi merge spre El.

18. Cel care crede că nu mai poate primi învăţăturăde la nimeni, acela este un om definitiv pierdut.

19. Cel care îşi închipuie că poate să facă tot cevrea, fără ca să fie obligat a da socoteală nimănui defaptele sale,

acela nu mai poate fi scăpat de la pierzare.

20. Mândria şi nerecunoştinţa celui rău îl trag şi-lîmping la pierzarea sa totală.

Nimic nu este mai sigur ca aceasta.Dumnezeule al Milei, nu lăsa pe nici un suflet să

fie aşa!Amin.


14. CINSTE şI RUşINE

1. Acela care poate să-i înveţe pe alţii, acela nici nuse ruşinează a învăţa şi el însuşi de la toţi.

2. Acela care merită să fie înălţat deasupra tuturoraeste acela care nu se ruşinează să le slujească el însuşituturor, cu răbdare şi cu blândeţe înţelegătoare.

3. Cine nu se lasă învăţat de către Dumnezeu, cumsă vrea el să asculte, să primească şi să înveţe ceva dela oameni? Oricine ar fi ei!

Şi cine nu ascultă de Domnul nostru Iisus şi de Cu-vântul Lui Sfânt, cum să asculte el de fraţi?

Un astfel de îngâmfat este fiul satanei.

4. Cel care s-a obişnuit de mult cu nesupunerea faţăde oameni,

faţă de părinţi, faţă de îndrumători, faţă de învă-ţătorii şi de fraţii săi,


acela în curând va ajunge nu numai nesupus, dar şivrăjmaş faţă de Dumnezeu, pe faţă.

Căci nesupunerea aceasta a început din chiar clipacând a căzut în mândria şi neascultarea de părinţii şi defraţii lui.

5. S-a spus: Când un om face răul, este mai sprefolosul lui să fie pedepsit decât să nu fie!

6. Când un suflet porneşte hotărât pe calea pier-zării, este mai spre folosul lui să se poticnească astăzidecât mâine.

Este mai bine să fie scos din Lucrarea Domnuluimai devreme decât prea târziu.

7. Nu-i o dovadă de deşteptăciune, ci de prostie şichiar de nebunie să priveşti numai de sus la toţii fraţii şila toţi oamenii…

şi să spui că toţi văd îngust, numai tu vezi larg.Că toţi sunt neştiutori, numai tu eşti ştiutor,că toţi sunt răi, numai tu eşti bun.Astfel pot gândi şi vorbi numai acei care, cu toate

diplomele lor, n-au învăţat decât prea puţin. Şi cu toatetalentele lor, n-au înţeles nimic.

8. Cine spune: „Tu să mă înveţi pe mine?“, deseorieste un neînvăţat.

Acela care este înţelept învaţă de la toţi:de la cei buni, cum să fie,iar de la cei răi, cum să nu fie.


9. Cred că nu există o mai mare greşeală la un „cre-dincios“ decât dezertarea, părăsirea locului său, împo-triva voii Domnului Care, dacă i-a aprins cuiva luminaLui, i-a aprins-o acolo, tocmai pentru că acolo avea Elnevoie de ea.

Acolo trebuie să rămână el ascultător, credincios şismerit, luminând cu viaţa pentru Iisus.

10. Unii vinovaţi, după ce ei înşişi au plecat la vre-un alt crez, îşi mai măresc păcatul făcut şi prin aceea căumblă mereu să-i mai facă şi pe alţii să plece cu ei şidupă ei.

Aceştia nu pot sta acolo „liniştiţi“ dacă au plecat, ciumblă mereu numai ca să-i mai atragă şi pe alţii după ei,

căci păcatul plecării le frământă mereu conştiinţa.Şi ruşinea faptei lor îi face să-i atragă şi pe alţii, ca, înfelul acesta,

împărţind vina cu cât mai mulţi alţii,ruşinea lor să se „piardă“ şi cugetul lor să li se li-

niştească.Dar nici ruşinea nu li se va mai pierde şi nici cu-

getul nu li se va mai linişti în veci.

11. Rămâi şi mărturiseşte pe Domnul tău în casata, în Biserica ta, între fraţii tăi şi surorile tale dintâi(I In 2, 24).

Nu pleca nicăieri, până când te vor da afară din lo-cul unde trebuie să mărturiseşti statornic şi luminos.

Mai mult încă: nu pleca nici după ce te vor da afară,ci revino din nou şi din nou.


Până când mărturisirea ta va fi încheiată între oa-menii aceia la care te-a trimis Dumnezeul tău Care te-anăscut acolo… Şi acolo te-a împlântat ca pe o stâncă şica pe un pom.

La capătul misiunii tale, de acolo să te mute Dom-nul tău la El.

12. Nimeni nu poate face răul şi să iasă binele dinel (Rom 3, 8).

Nu poţi afla nici o binecuvântare prin călcarea vre-unei porunci din Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar când din pricina ta îşi mai pierd şi alţii sufle-tele şi mântuirea lor, nu există nici o osândă pe care săn-o meriţi (Mc 9, 42).

Şi pe care să n-o primeşti odată din partea luiDumnezeu şi a celor pe care i-ai nefericit.

13. Dacă rămâi în Lucrarea Domnului numai ca s-odezbini şi ca să o poţi rupe sau abate la rătăcirea învă-ţăturii străine căreia îi slujeşti în ascuns, – atunci tu eştichiar un demon, nu un înşelat al lui.

Îngrozeşte-te de mânia lui Dumnezeu, oricine ai fi tu.

14. Nu există un mai mare păcat ca dezbinarea fraţilorşi nici un motiv, cât de „biblic“, care să-l îndreptăţească.

Un sfânt părinte a spus: Nici chiar sângele martiriuluinu spală crima celui care ar dezbina Biserica Domnului.

15. Dacă treci cu bine prin fiecare încercare a cre-dinţei tale, îndată vine Iisus la tine ca să te mângâie şica să te răsplătească.


Cu cât ispita a fost mai mare şi încercarea ta a fostmai grea, cu atât bucuria care urmează după ele îţi va fimai luminoasă.

16. Fiţi tari în mijlocul încercării, fraţii mei iubiţi şiscumpele mele surori.

Nu vă lăsaţi niciodată copleşiţi de prezentul întu-necat şi de apăsarea cea grea a acestui ceas.

Căci dincolo de apăsarea aceasta, ne aşteaptă sigurlumina bucuriei care vine şi care este gata să se şiivească.

Îndată ce vă va lăsa satana, vor veni îngerii în jurulvostru.

Vă vor lăsa vrăjmaşii şi va veni Iisus.

17. Nu se bucură mai mult diavolul decât atuncicând vă vede pe voi apăsaţi, îngrijoraţi şi mâhniţi. Pevoi, care ar trebui să fiţi voioşi totdeauna când Îl aveţicu voi pe Dumnezeu.

Nici Domnul nu-i mai mâhnit ca atunci când nevede pe noi aşa.

Tot n-aveţi credinţă (Mc 8, 17-21)?

18. Când viaţa ta nu se aseamănă deloc cu cerinţaEvangheliei, poţi tu spune că crezi cu adevărat?

Când umbletele tale nu se aseamănă cu ale lui Iisusşi nici măcar cu ale unui ucenic al Său, cu ce dovedeştitu că crezi în Dumnezeu?

19. Când încercările te biruie îndată,când ameninţările te aruncă în deznădejde,când cea mai mică ispită te înfrânge,


când cel mai slab vrăjmaş te face aşa de uşor să telepezi,

poţi tu să mai spui că eşti credincios?

20. Când tu umbli cu Hristos numai atunci când e„vreme bună“

şi Îi slujeşti numai dacă ai vreun câştig,când tu nu asculţi de fraţi şi de învăţătură,nici de mustrările şi de îndemnurile lor,– atunci poţi tu oare să-I răspunzi liniştit Domnului

că crezi?O, Dumnezeul nostru, fă-ne credincioşi cu adevă-

rat!Amin.


Din toate de pe lumeDin toate de pe lumeDin toate de pe lumeDin toate de pe lume

Din toate de pe lumenimica nu-ţi rămâne,ce pare aur astăzigunoi îl afli mâne,ce pare azi frumseţepoimâine este lut,– aşa curând prezentulajunge-un vis trecut.

Doar dragostea şi milarămân, prin rodul lor,şi ieri, şi azi, frumoaseşi-aşa-s şi-n viitor,doar ele-ţi dau vieţiiun ţel cereşte-atinscând dai, pe-un aur veşnic,un miez frăţeşte-ntins!

La dragoste şi milărămâi cu orice-apus,pe dragoste şi milăsă dai tot preţul pus,în dragoste şi-n milăte bizuie mereu;cine rămâne-n elerămâne-n Dumnezeu...


15. LAUDĂ şI MUSTRARE

1. Nu rosti sentinţa despre Adevăr când tu însuţi nute ţii de învăţătura izvorâtă de la el.

Nu socoti că locul tău este numai între cei pe careîi laudă Biblia,

iar locul celor care nu spun ca tine, între cei pe careîi mustră.

Nu te compara numai cu sfinţii şi cu martirii, cândar trebui să te compari cu vameşii şi cu păcătoşii!

Căci mândria a nimicit mai multe suflete decât amântuit smerenia.

2. O, ce mare bucurie şi fericire aduce fiinţei noas-tre fiecare adevăr pe care mintea noastră îl pătrunde

şi fiecare cuvânt care n-i s-a descoperit priceperii şiraţiunii noastre.

3. În bucuria şi setea adevărului stau atât râvna noas-tră după citirea şi după ascultarea Cuvântului Sfânt, cât şibucuria cea mare pe care o avem pătrunzându-l;


stă şi dorinţa după meditaţiile şi după vestirea dinEvanghelie,

dar şi odihna cerească aflată în ele;stă şi alergarea după cuprinderea comorilor cereşti,

dar şi negrăita bucurie că le-am aflat.

4. O, ce mare bucurie ne dăruieşte Domnul nostruIisus Hristos ori de câte ori ni se descoperă din nou şidin nou cunoaşterea Lui în vreun fel mai luminos!

Prin cuvintele Sale sau prin faptele Lui de dragoste,tot mai pline de putere faţă de noi, ne vorbeşte mereu El.

De aceea, cu cât Îl aflăm mai mult, cu atât Îl cău-tăm mai însetaţi.

5. N-ai văzut tu oare niciodată pe Dumnezeu în lu-crările Lui?

N-ai văzut tu cerul înstelat, lucrarea Mâinilor Lui(Ps 19)?

N-ai văzut tu rânduiala desăvârşită cu care se ur-mează toate lucrările Sale, de la firul ierbii şi până lasoare?

Din primăvară şi până în iarnă?Şi de la furnică până la Cosmos?Toate acestea Îl arată pe Dumnezeu!

6. N-ai văzut tu atâtea proorocii împlinite,atâtea rugăciuni ascultate,atâtea minuni petrecute cu tine şi cu alţii?N-ai văzut, într-adevăr, tu niciodată pe Dumnezeu

în toate aceste lucruri din afara şi din lăuntrul tău?O, ce nenorocit este un astfel de orb!


7. Taina credinţei se păstrează într-un cuget curat (ITim 3, 9).

Iar cine pierde acest cuget curat îşi pierde o dată cuel şi credinţa. După cum se pierde un mir scump cânds-a spart vasul în care fusese păstrat.

8. Ce credinţă sinceră şi curată au copiii cei care auun cuget curat şi o inimă neprefăcută!

Ca ei sunt şi toţi cei care sunt asemenea lor!Ei cred totul (I Cor 13, 7), cu grabă şi cu since-

ritate.De aceea pot fi totdeauna binecuvântaţi de Dum-

nezeu,dar şi înşelaţi de oameni.

9. Când sufletul s-a otrăvit şi s-a întunecat cu fără-delegea, el cade în starea de îngheţ duhovnicesc.

Atunci credinţa lui moare, se pierde şi se strică (ITim 1, 19).

Iar omul ajunge fără credinţă.Sau cu o credinţă stricată, ceea ce este nespus mai

rău chiar şi decât lipsa ei (II Tes 2, 11-12).

10. Să nu-i închini Domnului numai plecăciuniletale,

numai crucile şi mătăniile tale,iar inima şi picioarele inimii tale şi ale faptelor ce-

lorlalte să le păstrezi pentru păcat şi pentru lume.

11. Să nu-i închini Domnului numai pomenile tale,rugăciunile şi cântările tale,


iar mintea ta şi inima ta să fie păstrate pentru gân-durile lumeşti şi rele!

12. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai duminiciletale, numai sărbătorile tale,

iar celelalte zile ale tale să-ţi fie păstrate numai pentrulucruri străine de Dumnezeu şi plăcute diavolului.

13. Să nu-i închini lui Dumnezeu numai doi bănuţisau numai două ceasuri, adică numai rămăşiţa bunurilortale sau a vieţii tale,

iar multul acestora să fie păstrat şi risipit în deşer-tăciune.

Căci aceasta este nimicirea ta veşnică.

14. Numai când Îi închini Domnului fiinţa ta în-

treagă şi ce ai tu total şi deplin, atunci I-ai adus luiDumnezeu o închinare vrednică de El.

Unei astfel de închinări, Domnul îi întoarce tot-deauna totul cu o dobândă însutită.

Iar pe deasupra, îi dă şi răsplata cea mai presus deorice închipuire, a priceperii omeneşti: viaţa veşnică(Mc 10, 29-30).

15. Hristos n-a venit şi n-a vorbit numai pentruinimă, ci şi pentru minte.

N-a venit şi n-a vorbit numai pentru credinţă, ci şipentru judecată, pentru pricepere.

N-a venit numai pentru sentiment, ci şi pentruraţiune.

Deci pentru întreaga noastră fiinţă.


Şi n-a venit numai pentru răsplată, ci şi pentruosândă.

16. Numai cu inima, fără minte, nu-L poţi înţelegepe Hristos;

şi nici numai cu mintea, fără inimă.Trebuie amândouă, fiecare la locul ei şi în măsura ei.

17. Când chiar acei care spun că au venit la Hristosşi când chiar cei care stau lângă Iisus sunt orbi şi suntfără vederea sufletului lor, atunci această nenorocireeste de o mie de ori mai jalnică şi mai primejdioasă caaceea a trupului lor.

Pentru că un astfel de orb îşi închipuie că vede.Şi cine îşi închipuie că vede, cum să mai caute vin-decarea?

Şi se pretinde ca învăţător al altora. Şi cine se pre-tinde un învăţător al altora, cum să mai primească el în-văţătură de la alţii?

18. Priveşte-i pe cei care „stau lângă Hristos“, să-ivezi cum umblă, cum trăiesc, cum se poartă, nu numaicum vorbesc şi cum stau.

Nu cum merge gura lor, ci cum merg faptele lor,adunarea lor şi familia lor.

Şi-abia atunci vei vedea dacă văd sau dacă suntnişte orbi.

Dacă sunt nişte vii sau nişte morţi.

19. Nu te lua prea mult după vorbele nimănui, nici-odată, până când mai întâi nu-i vezi umbletele aceluia.


Căci mulţi s-au luat după vorbe de orbi… şi-auajuns în gropi din care n-au mai putut ieşi în veci (Mt15, 14).

20. Dacă aţi fi orbi faţă de plăcerile şi deşertăciu-nile lumii, n-aţi avea păcat.

Pentru că atunci n-aţi mai vedea ispitele atrăgătoa-re la care aveţi acum aţintite toate privirile voastre şi tottimpul vostru.

Dar vai de cel care este orb faţă de Dumnezeu şi nucaută vindecarea ochilor lui.

O, Dumnezeul Luminii, luminează-ne pe toţi deplin.Amin.


16. LUCRUL şI NELUCRAREA

1. Oare noi nu putem face chiar nimic pentruDumnezeu?

Nici să ţinem o zi de jertfă şi de rugăciune pentrucei ce aleargă în slujba Domnului şi a altora?

Nici să trăim, acolo unde suntem, o viaţă de cură-ţie, de înfrânare în mijlocul celor cu care vieţuim, ca,prin pilda noastră, să le dăm o bună mărturie desprecredinţă şi să-i apropiem şi pe ei de Hristos?

Nici acestea nu le putem face?Atunci suntem nişte leneşi şi nepăsători, vinovaţi

osândei şi judecăţii Lui.

2. Mântuitorul nostru ne spune cu milă şi cu dure-re: „Mai am şi alte oi!…

Mi-e milă de ele, că sunt necăjite şi risipite (Mt9, 36).

Hoţii le fură, le junghie şi le prăpădesc,lupul le răpeşte şi le împrăştie,


tâlharii le robesc, le amăgesc, le dezbină, le exploa-tează şi le pierd…

şi pe acestea Eu trebuie să le aduc la staulul Meu.“Veniţi să-L ajutăm şi noi pe Bunul Păstor să le

aducă!

3. Gândiţi-vă cât bine ne-au făcut şi nouă acei carene-au adus la Hristos.

Gândiţi-vă cât de recunoscători trebuie să le fimveşnic şi noi celor care ne-au căutat atunci când noieram departe de staulul Domnului, cel atât de cald şi defericit, în care noi ne bucurăm acum!

Aşa ar fi şi cei pe care noi i-am aduce la Hristos.

4. Cât bine ne-au făcut nouă alţii, scăpându-ne delupii rătăcirii şi de hoţii răului!

Să le facem şi noi acum la fel altora: să mergemacum şi noi şi să-i căutăm pe alţii!

Şi să veghem asupra Lucrării Domnului, luptândîmpotriva acelora care o pradă şi o dezbină.

Atunci vom avea o fericită răsplată şi noi de laHristos, Domnul nostru.

5. Să ne facem şi noi părinţii duhovniceşti ai altora,născând din nou, prin Evanghelia Domnului Iisus, altesuflete pentru mântuire.

Căci şi celelalte oi, care sunt departe acum, sunt totale Domnului nostru Iisus Hristos. El le-a răscumpăratpe toate.


Numai că vrăjmaşul şi străinul le ţine robite şi în-depărtate de Stăpânul lor, cum ne-a ţinut şi pe noi.

Fiul meu iubit şi sufletul meu, vino să împlinim do-rinţa Domnului nostru.

6. Dacă îi vom aduce la Iisus pe toţi cei care suntdeparte acum, ei vor deveni fraţii şi surorile noastre,cu care vom cânta, ne vom bucura şi ne vom ajuta pepământ.

Iar în cerul Domnului nostru, vom fi împreună-moştenitori fericiţi ai împărăţiei pregătite pentru noi dela întemeierea lumii (Mt 25, 34; Iac 5, 19-20).

Ce fericiţi vom fi noi atunci văzându-i acolo peacei pe care noi i-am adus la Domnul!

7. Binecuvântată să fie ziua aceea atât de mult do-rită şi aşteptată…

Ziua când gardurile tuturor staulelor în care „ceiplătiţi“ închid de veacuri oile Tale, Iisuse, departe deTine, Păstorul lor Cel Bun.

Când gardurile acestea toate vor fi dărâmate şi ni-micite pentru totdeauna dintre Tine şi oile Tale, dintreele şi ele…

Iar ele cu Tine vor fi libere şi fericite în acelaşi sta-ul, unul şi pe totdeauna.

8. Binecuvântată să fie Ziua şi grăbită venirea ei fe-ricită când sufletele care tânjesc după Tine, Iisuse doritşi Scump, sufletele care sufăr că nu Te pot vedea şi auzi

vor fi slobode din toate îngrădirile omeneşti şivor veni la Tine libere şi pe deplin fericite, zburdând


de veselă ce le va fi inima spre singurul Tău staul(Mal 4, 2).

O, Doamne Iisuse, adu această zi fericită cât maicurând!

9. În curând, toţi acei care i-au înspăimântat cu gla-sul, cu feţele lor şi cu prezenţa lor pe cei smeriţi, blânzişi curaţi nu vor mai fi văzuţi nicăieri (Isaia 41, 10-12).

În curând nu vor mai fi nici unii din cei care îi chi-nuiau pentru a le lua lâna, laptele, grăsimea şi viaţa.

O, Domnul nostru Iisus Biruitorul, Tu vei faceaceasta prin puterea Ta mare şi veşnică.

Te rugăm, fă-o cât mai curând!

10. Binecuvântată să fie Ziua când toţi cei care suntblânzi şi curaţi cu inima nu vor mai fi nici înfometaţi,nici înşelaţi, nici robiţi,

când nu vor mai fi nici apăsaţi, nici mâncaţi fărămilă de nimeni.

Ziua când, în loc să-i vadă cu teamă pe tiranii lorde altădată, Îl vor vedea cu bucurie pe Dumnezeul lor(Isaia 60, 18-21).

11. Binecuvântată să fie Ziua când pe toată întinde-rea moştenirii Tale, Iisuse Doamne, vor fi numai păşuniverzi şi ape de odihnă,

când peste tot unde vor merge oile Tale, pădurilevor fi prietenoase şi odihnitoare,

soarele le va fi fericit şi dulce,fiinţele – paşnice şi drăgăstoase…


12. Binecuvântată să fie în veci ziua când nu vamai fi nicăieri nici un hoţ şi nici un lup.

Ziua când nu va mai fi nici o teamă şi nici o pri-mejdie de nici un fel şi pentru nimeni, pe totdeauna(Mt 6, 10).

Ziua când, în mijlocul unei unice turme, vei fi Tuunicul Păstor, Bun şi Iubitor.

13. Binecuvântată fie Ziua când Faţa Ta iubită şistrălucitoare, Iisuse Doamne, va fi văzută de toţi ai Tăi,de pretutindeni şi pe totdeauna.

Ziua când, fericiţi toţi ai Tăi, mereu şi mereu, nevom aţinti privirile umezite de iubire numai spre ChipulTău Drag, de-a pururi pentru noi tot mai frumos şi totmai iubit, nemaisăturaţi de harul acesta veşnic…

14. Binecuvântată să fie ziua din care nu vom maiavea nevoie de nici un luminător, pentru că Te vomavea pe veci în mijlocul nostru pe Tine, Iisuse, Străluci-tul, Unicul, Fericitul Soare al tuturor iubirilor noastre.

15. Binecuvântată să fie ziua când orice greutate vafi luată de pe umerii noştri,

când grija oricărui lucru nu ne va mai împovăra,când, osteniţi de atâta alergare prin ţinuturile aces-

tea străine, primejdioase şi pustii, vom ajunge în sfârşitla odihna atât de dorită, lângă Tine şi lângă ai noştri, încasa noastră cea de aur.

16. Binecuvântată să fie Ziua când vom simţi căam ajuns chiar acasă la noi. Şi când în poarta ei dragă,


împreună cu scumpii noştri veniţi înaintea noastră aco-lo, ne vor aştepta deschise braţele Tale…

O, braţele Tale care ne-au purtat atât de mult, bra-ţele Tale care au sângerat şi s-au rugat pentru noi, bra-ţele Tale, Iisuse…

primindu-ne şi cuprinzându-ne, ne vor strânge dul-ce la sânul Tău, la inima Ta străpunsă pentru dragosteape care ne-ai purtat-o.

17. O, ce mare va fi Ziua aceea când noi, copleşiţide tot ce vom vedea şi vom simţi,

de tot ce vom trăi şi auzi,Te vom privi pe Tine, Iisuse, cu toată faţa noastră

scăldată în lacrimi, în lumină şi în fericire!Ce unică, ce negrăită, ce strălucită va fi clipa

aceasta, lacrimile acestea, sărutul acesta…

18. O, starea când buzele Tale dumnezeieşti şiMâinile Tale Dulci care au suferit pentru noi vor ştergeblând şi pe totdeauna toate lacrimile din ochii noştri,

şi toate amintirile dureroase şi triste din viaţa noastră,şi toate urmele suferinţelor, jignirilor şi nedreptă-

ţilor îndurate cândva şi cândva pe pământ pentru Tineşi pentru că Te-am iubit…

Fie în veci şi în veci binecuvântată Ziua aceea, sta-rea aceea, locul acela…

19. Ascultarea de Tatăl îţi aduce iubirea Lui.Iubirea aceasta îţi aduce pacea cu El,pacea aceasta îţi dă încrederea,încrederea aceasta îţi dă putere,


puterea aceasta îţi aduce totdeauna biruinţă,iar biruinţa, bucurie,bucuria, iarăşi, ascultarea… şi iubirea, şi pacea…Acesta este cercul în care ne mişcăm noi în Dom-

nul nostru Iisus Hristos, prin părtăşia Lui cu Tatăl Ce-resc.

20. Domnul Iisus ne-a atras şi pe noi în acest cercsfânt, pentru a avea şi noi această părtăşie.

Căci cine se mişcă în acest cerc are totdeaunapărtăşie cu Tatăl şi are totdeauna iubirea Lui, în Iisus,Fiul Său.

Cu cât acestea sunt mai adânci, cu atâta este maiadâncă şi părtăşia cu El pe care o dau ele.

Slavă veşnică Numelui Său Sfânt!Amin.


Ce grea e lupta sfântăCe grea e lupta sfântăCe grea e lupta sfântăCe grea e lupta sfântă

Ce grea e lupta sfântă s-o duci pân’ la sfârşit,pe-atât de mulţi, ispita pe drum i-a prăbuşit,pe-atât de mulţi, vreo cursă cu zâmbet şi cu jindi-a-nfăşurat cu flăcări– şi i-am văzut pierind...

O, nu-i uşoară crucea s-o duci cum vrea Iisus,cât de puţini mai suie,– şi cât de mulţi s-au dus...cât de puţini mai luptă,ce mulţi s-au lepădatori duşi de-o rătăcire, ori morţi de vreun păcat.

Câţi am plecat odată pe calea lui Hristoscu steaguri şi mulţime, pe scurtul drum frumos,ce nume lăudate, ce promisiuni, – ce lei...– iar azi, după furtună, ce-a mai rămas din ei?...

Ce scumpă-i mântuirea pe care-o dă Iisus,dar ce puţini o află, ducând-o până Sus!A lumii „mântuire“ uşor o poţi avea,dar nimeni, niciodată n-a mers în cer cu ea!

...O, sufletul meu, ţine-ţi cuvântul ce l-ai spus,du-ţi scumpa mântuire cum fraţii sfinţi şi-au dus,cărarea dreaptă ţine-o pe mijlocul ei sfânt.Hristos te-aşteaptă-n capătcu cel mai drag veşmânt...


17. DAREA şI PRIMIREA

1. Domnul Iisus Şi-a dat viaţa nu ca s-o mai ia ia-răşi înapoi numai pe a Sa, ci tocmai s-o ia mai îmbo-găţită şi cu ale noastre.

N-a trăit fără rod şi n-a murit fără nădejde, cile-a avut pe acestea amândouă, cuprinzându-ne şi penoi în ele.

2. Domnul Iisus Şi-a dat viaţa de bunăvoie, pentruslăbiciunea noastră, pentru ca iarăşi să Şi-o ia prin tăriaputerii Lui,

nimicind prin moarte pe cel care avea puterea mor-ţii, adică pe diavolul (Evr 2, 14-15).

3. Domnul Iisus Şi-a dat viaţa prin „slăbiciune“, casă Şi-o ia înapoi prin putere.

Şi pentru că toate acestea Hristos le-a făcut îndeplină ascultare de Tatăl – adică: fără să-I fie frică,fără vreo împotrivire, fără nici o ură, fără răzbunareşi fără cârtire,

deci fără păcat, – de aceea El a biruit.


4. Nici cărturarii şi nici fariseii nu I-au luat cu de-asila viaţa Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus.

Nici Pilat, nici Irod şi nici Caiafa (In 19, 11; Fapte4, 27-28).

Nimeni nu I-au putut-o lua silit.El Şi-a dat-o de bunăvoia Lui, pentru iubirea

noastră.O, ce putere şi ce iubire a avut Domnul nostru

pentru noi!

5. Nici iadul, nici moartea, nici vrăjmaşii nu I-auluat viaţa lui Iisus…

căci lui Hristos Iisus, Dumnezeu fiind, nimeni nu-Ipoate lua cu sila nimic.

Ci El de bunăvoie Şi-a dăruit viaţa Lui, pentru dra-gostea cea mare cu care ne-a iubit pe noi (I In 4, 9).

Şi-a dat-o de bunăvoie, pentru ascultarea pe care aavut-o El faţă de Tatăl

şi pentru iubirea pe care a avut-o faţă de noi.

6. Domnul Iisus a avut puterea de smerenie şi milăca să-Şi dea viaţa fără să se împotrivească

şi a avut puterea de biruinţă, ca să şi-o ia înapoi,prin înfrângerea tuturor vrăjmaşilor Săi,

fără a I se mai putea împotrivi nimeni, cu nimic (ICor 15, 25-28).

7. În toată lucrarea mântuirii noastre, nici Tatăl şinici vrăjmaşii,

nici prietenii şi nici Moartea


nu I-au luat Domnului Iisus Hristos nimic cu sila.Dumnezeu putea, dar n-a voit. Moartea voia, dar n-aputut.

Ci şi lui Dumnezeu, şi Morţii, El S-a adus ca jertfăde bunăvoie.

Acesta este Marele Său Preţ, Care a acoperit mareanoastră datorie.

8. Fiind una cu Tatăl, Care este Izvorul Vieţii,fiind El Însuşi Viaţa şi având viaţă în Sine Însuşi,

Domnul Hristos, Mântuitorul nostru, Şi-a dat viaţa de laSine, din Sine Însuşi,

adică avea în El Însuşi Viaţa pe care Şi-a dat-o debunăvoia Sa, pentru ca astfel, prin această Viaţă dum-nezeiască dăruită ca preţ răscumpărător, să ne-o elibe-reze din robia morţii şi a diavolului pe a noastră.

9. Toţi ne primim viaţa, de orice fel, pe care amavea-o, numai din Iisus Hristos.

Atât viaţa trupească, cât şi cea sufletească şi ceaduhovnicească – în întregime ne primim viaţa de la El.

În valuri şi în unde de căldură, de putere şi de lu-mină vine din Iisus Hristos viaţa care ne dă nouă fiinţa,mişcarea şi rodirea cea bună.

O, ce datori suntem să ne-o îndrumăm toată numaispre El!

10. Şi la fel, viaţa noastră trebuie să se înalţe totatrasă de El. Tot ceea ce este în noi viaţă Îi datorămLui… Viaţa din fiinţa noastră, din opera noastră, din totce suntem noi.


Întreg acest circuit de viaţă este o poruncă a Tată-lui, care în felul acesta întreţine şi primeneşte viaţanoastră, a tuturor sufletelor, prin viaţa care este şi carevine din Izvorul Vieţii noastre, Care este Hristos.

11. După cum Tatăl întreţine viaţa naturii prin cir-cuitul aerului, sau al luminii, sau al apei – care din mărise face nori, apoi ploaie (care, după ce udă pământul, seîntoarce iarăşi înapoi, acolo de unde a plecat, făcândtoată această slujbă a vieţii fără să scadă şi fără săcrească, [astfel că] nimic nu este mai mult decât era laînceput) –,

tot aşa, Hristos ne întreţine nouă viaţa în orice fel,prin Harul Său.

Iisus Hristos ne dă viaţa proaspătă mereu şi dulcepe totdeauna.

Pentru că n-ar exista viaţă în alt fel.O, cât de asemănătoare sunt între ele toate lucrările

lui Dumnezeu!Şi cât de minunate sunt ele toate!

12. Există numai două feluri de inimi: inimi bune şiinimi rele.

Numai cugete curate şi necurate.Numai duhuri neprihănite şi duhuri drăceşti.Numai minţi luminate şi minţi neluminate…Iar oamenii sunt numai vasele care se pun în slujba

unora sau a altora.

13. Cele două feluri de gânduri trăiesc uneori multăvreme împreună, în aceeaşi inimă omenească, fără a se


da pe faţă că unele sunt rele, necurate, rătăcite, bleste-mate şi drăceşti, iar altele ascultătoare de Dumnezeu (IIn 2, 19).

Până când vine încercarea care să le arate clar.Atunci omul trece hotărât de una sau alta din cele

două părţişi îşi primeşte una sau alta din cele două plăţi.

14. Există la un loc oameni buni şi oameni răi.După cum există livezi cu pomi verzi şi cu pomi

uscaţi,sau vii cu viţe verzi şi cu viţe uscate,sau tufe cu muguri buni şi cu muguri seci,toate acestea la un loc, fără a se cunoaşte o vreme

lungă că unii muguri sunt morţi şi uscaţi, iar alţii verzişi plini de viaţă.

Până când vine primăvara.Atunci soarele primăverii arată care sunt viii şi care

morţii. Care buni şi care răi. Care seci şi care plini.Aşa va fi la venirea Domnului Iisus Hristos.

15. Oamenii par toţi buni şi credincioşi atâta vremecât sunt împreună, amestecaţi între ei,

până când vine lumina şi adevărul lui Hristos – şi-iarată pe toţi cum sunt.

16. Oamenii par uniţi, par la fel, par curaţi, darcând vine Hristos şi când vine alegerea Lui, atunci searată că nu toţi au credinţa (I In 2, 19).

Atunci se arată că nu toţi sunt buni, că nu toţi suntfraţi, blânzi, răbdători, iubitori, smeriţi şi curaţi cu inima.


Numai încercarea îl arată pe fiecare om cum esteadevărata lui stare.

17. O, cât de necesară este încercarea!Niciodată nu s-ar putea dovedi care ban este bun şi

care fals,care pom este verde şi care uscat,care mugur este rodnic şi care sec,– dacă n-ar fi încercarea (Lc 23, 31; Iuda 12).

18. Dacă n-ar fi propovăduirea Adevărului şi veri-ficarea trăirii lui

şi dacă n-ar veni de undeva lumina Evanghelieilui Hristos, pentru a descoperi ascunzişurile inimiioamenilor,

niciodată nu s-ar putea vedea adâncimea sufletelorşi starea lor adevărată.

19. Dar Hristos fiind piatra de încercare, El dăodată la iveală gândurile inimilor şi tainele fiecăruia, ţi-nute de unii făţarnici atât de multă vreme în ascuns.

Fiindcă este scris: „Ceea ce scoate totul la ivealăeste lumina.“

Iar Lumina este El.

20. Dezbinarea n-a venit atunci, doar în clipa cândMântuitorul rostise cuvântul care a căzut ca o piatrăgrea între ei, ascultătorii Lui, tulburându-i.

Ci dezbinarea era de la început între ei, numai că


nu le sosise încă nici un prilej ca ea să-l arate pe fiecarecum era, până atunci.

O, Dumnezeule Adevărat, dă pe faţă adevărata sta-re a fiecăruia, pentru ca cei pentru care mai este vreonădejde să mai aibă o dată prilejul să se pocăiască,întorcându-se la Tine.

Amin.


18. MÂNTUIREA şI PĂCATUL

1. Şi prilejul de păcătuire va veni, căci şi el trebuiesă vină peste toţi, după cum a venit şi peste alţii, spre ale încerca tuturor credinţa odată şi odată (Mt 18, 7).

Dar tu, fiul meu, priveghează, ca să nu fii numai unpom oricum. Ci să fii un pom verde şi rodnic.

Să nu fii un credincios oricum, ci să fii găsit uncredincios bun şi iubitor

atunci când ceea ce trebuie să vină va veni.

2. Dacă vei fi bun, încercarea te va desăvârşi, te vaîntări, te va înrădăcina mai tare şi te va face neclintit.Te va arăta pe faţă ceea ce ai fost în ascuns.

Atunci tu, în ceasul cel greu al ispitei, nu numai cănu vei cădea, dar vei trece prin ispite cum trece corabiaputernică prin valurile mării înfuriate, fără a se scufun-da în ele (Ef 6, 13).

3. Suflete al meu, tu luptă cu valurile, despicân-du-le biruitor, şi ţine-te tare, oricine ar cădea;


să rămâi statornic lângă Domnul, oricine ar fi să sedezbine de El, de fraţi şi de frăţietate.

Nu-ţi pierde curajul ori pe cine ai vedea prăbu-şindu-se

şi nici nu te mira sau spune că nu se poate.

4. Nu te lăsa atras de prăpastia dezbinării, oricinear căuta să te atragă şi orice cuvânt ţi-ar spune. Nu tebizui decât pe Domnul, Cel Singurul sigur.

Ţine-te bine strâns de trunchiul sănătos al Lucrăriilui Dumnezeu, păstrându-te neatins de mândrie, de iu-birea banilor şi de gelozie,

căci numai cei ce se feresc cu grijă de acestea vorrămâne tari.

5. Foloseşte totdeauna numai cuvântul care lucrea-ză la adâncirea unirii copiilor lui Dumnezeu. Şi fereş-te-te cu groază de orice cuvânt care i-ar putea dezbina.

Căci cine dezbină pe fraţi, pe acela îl va dezbinaDumnezeu în curând şi pe faţă, după cum el este undezbinat în ascuns.

Vine clipa să nu-l mai sufere Dumnezeu între ai Lui.

6. Te îngrozeşti ce grozăvii sunt oamenii în stare săgrăiască, în îngâmfarea lor, în prostia lor, în uşurătatea lor

sau în rătăcirea şi vrăjmăşia lor,împotriva lui Dumnezeuşi a adevăratei Sale Lucrări.

7. Cât de vinovată este graba şi neseriozitatea ace-lora care, fără a judeca, îşi dau drumul gurii lor la rău


şi scot apoi din această gură blestemată valuri demurdărie, de minciună, de înjurături, de blasfemii

împotriva Numelui Cel Sfânt al lui Dumnezeu,împotriva lucrurilor Sale sfinteşi a Adevărului Sfintei Evanghelii şi al Lucrării Sale!

8. Cine are un cât de puţin simţ de răspundere şi dejudecată sănătoasă, acela nu poate trece cu uşurătatepeste ceea ce ochii lui nu pot să nu vadă

şi peste ceea ce urechile lui nu pot să audă,adică nu poate să treacă peste toate dovezile pe

care Dumnezeu, prin lucrările Sale şi prin CuvinteleSale, le dă zilnic despre Dumnezeirea Sa, în faţanoastră, a tuturor.

9. Lucrările Domnului, oricine le vede nu numai căeste dator să le creadă pe ele şi pe El, dar simte că poatesă le creadă cu bucurie şi cu putere.

Că în chiar această credinţă ascultătoare, raţiunea să-nătoasă îşi găseşte un echilibru şi un rost, liniştindu-se.

10. Ce minunată şi fericită este totdeauna sărbătoa-rea zilei care aminteşte fericita noastră înnoire făcută deDuhul şi Cuvântul Cel Sfânt al lui Dumnezeu,

Ziua înnoirii noastre duhovniceşti. Ziua naşteriinoastre din nou. Ziua fericită a începutului mântuiriinoastre.

11. În toţi anii, când soseşte ziua care ne aduceaminte despre data renaşterii noastre duhovniceşti, defiecare dată sărbătorim acest prilej cu o inimă plină, cuo nouă recunoştinţă şi o nouă bucurie.


Şi, ca la sărbătoarea reînnoirii Templului, adeseacântările noastre de bucurie se amestecă cu lacrimilerecunoştinţei,

amândouă izvorând din aceeaşi stare unică şi cutotul sfântă pentru noi, pe toată viaţa (Ezr 3, 11-13).

12. Binecuvântată să fie sărbătoarea Înnoirii noas-tre, Ziua Naşterii noastre din nou, scumpa zi a legă-mântului nostru cu Iisus.

Binecuvântat să fie Numele Mântuitorului nostruScump Iisus, Numele Celui prin Care s-a făcut aceastăînnoire şi izbăvire a noastră.

13. Tot timpul cât a stat pe pământ, Domnul a că-utat mereu să fie în Templu, să fie în această CasăSfântă, singura Lui Casă de pe pământ.

El a stat cu plăcere în ea,şi i-a vindecat în ea pe cei chinuiţi,şi S-a rugat în ea,şi a propovăduit în ea Evanghelia Tatălui Său Ce-

resc…Să o iubim şi noi şi să mergem totdeauna cu plă-

cere în Casa Tatălui.

14. Ce bine dacă şi noi am folosi timpul nostru li-ber, timpul de plimbare, mergând în Casa Tatălui nos-tru, în biserica Lui,

pentru ca acolo să petrecem în meditare,în adâncire şi în rugăciune asupra Cuvântului şi

Adevărului Sfânt…căutând apropierea de Tatăl nostru Cel Ceresc – şi

de sufletele care vin acolo spre a-L afla.


15. Ucenici ai Domnului, faceţi şi voi ca Domnulnostru: nu părăsiţi nici voi Templul, ci mergeţi în eltotdeauna cu evlavie.

Mergeţi şi rămâneţi în Templu, apoi aşteptaţi aco-lo, în adâncire asupra Cuvântului Sfânt. Sufletele carevor veni, să vă afle acolo în rugăciune. Acolo să afle dela voi Cuvântul Vieţii vii în Hristos.

16. Acesta este rostul nostru şi aceasta este datorianoastră: să fim găsiţi în Templu. Nu să ieşim din Tem-plu. Să facem ca acolo să fie mărturisită şi trăită Evan-ghelia în chip strălucit.

Acolo Hristos să fie adus lumii. Şi lumea adusă laHristos.

17. Suflete sărmane, voi, care umblaţi de colo-colo,căutând după Iisus,

nu părăsiţi nici voi Templul, căci Hristos vă aşteap-tă acolo în el. Căci acolo este Casa Tatălui Sfânt. Acolomerge Iisus.

Căutaţi-L pe Domnul cu stăruinţă, căci El se aflăacolo şi Îl veţi găsi.

Întrebaţi de El pe cei care Îl cunosc – şi aceştiavi-L vor arăta.

18. Există în Templu un loc în care totdeauna poţisă-L găseşti pe Hristos. Este locul unde sunt adunaţiucenicii în Numele Său (Mt 18, 20).

Căutaţi şi voi în Templu „pridvorul lui Solomon“,locul unde mulţi L-au aflat pe Iisus.


Căutaţi locul unde petrece Hristos şi unde vă aş-teaptă El între credincioşii Lui adevăraţi.

19. Căutaţi locul unde îi vindecă şi îi învaţă Dom-nul nostru Iisus Hristos pe toţi cei ce vin la El.

Căutaţi până Îl veţi afla pe Hristos şi pe ai Lui.Căci negreşit Îl veţi găsi acolo!

Oricine L-a căutat cu grijă, cu răbdare şi cu rugă-ciune L-a aflat totdeauna.

20. Propovăduirea Domnului Hristos trezeşte în su-fletele mici şi întunecate ură,

în cele nepăsătoare – îndoială,în cele făţarnice – duşmănie neîmpăcată,în cele neîncrezătoare şi curioase – o încordare ne-

liniştită;numai în sufletele mari trezeşte uimire, admiraţie şi

credinţă.O, Tată Ceresc, dăruieşte-ne astfel de suflete, pen-

tru ca să-L primim, să-L urmăm şi să-L slujim pe Dom-nul Iisus.

Amin.


O, ce frumoasă eşti!O, ce frumoasă eşti!O, ce frumoasă eşti!O, ce frumoasă eşti!

O, ce frumoasă eşti, Iubire,şi când lucrezi, şi când te-nchini,cu-a’ tale mâini şi-a ta priviresăruţi cântări şi legeni crini.

Fii binecuvântatătu, fiică minunatăa Cerului Divin!Dorim pe totdeaunasă fim în tine una.Amin, amin…

Cu tine-i soare şi când plouăşi orice zile-s sărbători,şi-n orice seară-i lună nouă,şi orice câmp e-un rai cu flori.

Dorinţa fericirii sfintene-o creştem în acelaşi fel,a’ noastre scumpe legămintele-a sărutat pe lacrimi El…

Dorită faţă îngereascăcu nimb de zori şi ochi de-azur,nimic să nu ne despărţească,tot cerul fie-ne-mprejur.

O, Dumnezeule-al Iubiriice una ne-ai dorit să fim,în Sărbătoarea Nemuririifă Nunta să ne-o prăznuim!…


19. ADEVĂR şI ÎNşELARE

1. Din pricina nestatorniciei lor, iudeii au gustatnenorocirea de a sluji zeci de dumnezei

şi au simţit sute şi sute de ani grozăvia pedepselorvenite peste ei pentru vina aceasta.

Ei au cunoscut prăbuşirea şi bezna în care ajungesufletul spânzurat fără nădejde între două minciuni: şicea a oamenilor falşi, şi cea a dumnezeilor falşi.

2. Acum, din pricină că ascultaseră prea mulţi pro-oroci mincinoşi, nu mai puteau deosebi încredinţareaAdevărului din gura Proorocului – Dumnezeu.

Din pricină că umblaseră după prea mulţi dumnezeimincinoşi, nu-L mai puteau recunoaşte pe DumnezeulCel Adevărat.

3. Din pricină că rătăciseră prea mult prin caselestrăinilor, nu-şi mai puteau recunoaşte propria lor casă.

Şi acum stăteau în faţa Mântuitorului-Mesia cumstă cineva în faţa propriei sale mame când, după o prea


îndelungă despărţire, inima o presimte, dar ochii nu omai pot recunoaşte…

4. Pe oamenii a căror cuvinte nu sunt acoperite devaloarea faptelor lor, eşti dator să nu-i primeşti fără re-zerve şi să nu-i urmezi fără grijă.

Cuvintele lor, eşti dator să nu le crezi în totul. Şiînvăţăturile lor, să nu le primeşti fără îndoieli.

Şi ai scuze, ai dezvinovăţiri ca să le faci aşa, fiind-că roadele lor sunt una, iar faptele lor alta.

5. Dar când zi de zi poţi vedea viaţa, faptele şipurtările cu totul luminoase ale cuiva, atunci ai cea maimare datorie să nu te îndoieşti de el şi de cuvintele sale,

ci să crezi deplin şi toate vorbele lui! Căci dacă maiai rezerve, nu mai ai scuze, nu mai ai dezvinovăţiri.

Faptele statornice ale cuiva sunt actele sale celemai adevărate.

6. Când un om necinstit spune o minciună şi nueste crezut, acela mai are încă un argument, încă omărturie: jurământul.

Se jură sau se înjurăşi atunci de cele mai multe ori este crezut.Tot aşa, când un om drept spune un adevăr şi este

primit cu îndoială, mai are şi el un argument, o măr-turie: cuvântul de onoare.

Iar pe acesta, trebuie crezut.

7. Când Dumnezeu Însuşi ne grăieşte CuvântulSău, care este Adevărul desăvârşit, atunci pe orice om


care a văzut lucrurile Sale, sau a simţit puterea Lui, saua privit la dovezile cu care puterea şi înţelepciuneaDumnezeiască l-au înconjurat în fiecare zi, şi în fiecareloc, şi în fiecare fel,

[dacă] totuşi nu crede Cuvântul Lui,pe sufletul acela nici o altă mărturie de pe faţa pă-

mântului nu-l va mai putea încredinţa niciodată.Numai cea a focului veşnic.

8. Neîncrezătorul în Dumnezeu este osândit pentrutotdeauna la necredinţă, adică la cea mai cumplită în-chisoare veşnică,

pentru că pe oameni a putut să-i creadă pe o singu-ră mărturie sau chiar şi fără aceasta,

iar pe Dumnezeu n-a vrut să-L creadă nici după omie de mărturii.

9. Există suflete care nu pot crede în Hristos, pen-tru că nu vor să creadă în El.

Nu pot crede în întruparea Lui Dumnezeiască dinSfânta Fecioară Maria. Mintea lor nu poate înţelege şiprimi această credinţă.

Nu pot crede mai ales în Învierea Lui Dumnezeias-că şi în văzuta Lui înălţare la ceruri…

Atunci cum să creadă în A Doua Lui Venire? Şi înJudecata Lui Veşnică?

10. Unii oameni nu pot crede, fiindcă mintea lor estedeprinsă numai cu ceea ce este obişnuit, ieftin şi firesc

şi cu ceea ce poate fi priceput cu uşurinţă, fărămuncă, fără efort şi fără credinţă.


Aceştia nu luptă să se urce pe înălţimi şi nu se tru-desc să pătrundă în adâncime.

11. Unii oameni nu pot crede, fiindcă inima lor n-acunoscut puterea flăcărilor sau a revelaţiei

şi sufletul lor nu s-a putut uimi niciodată în căinţă,în iubire sau în lacrimi.

Nu pot crede, fiindcă stau departe de minune, decer, de Tăcere şi de Lumină…

12. Vai vouă, suflete nefericite, care sunteţi în ne-credinţă! Noi nu vă osândim, dar vă veţi osândi voi în-şivă curând. Nimeni nu vă osândeşte mai cumplit decâtvă veţi osândi voi înşivă în curând.

Vă veţi osândi pe vecii vecilor, fiindcă n-aţi pututcrede.

Fiindcă n-aţi vrut să credeţi dumnezeieştile dovezipe care le-aţi văzut.

13. Căutaţi adunarea celor credincioşi din BisericaDomnului Iisus, căutaţi „pridvorul lui Solomon“ dinTemplul Sfânt şi mergeţi acolo să-i aflaţi pe ai lui Iisus,

apoi staţi mereu cu ai Lui, cântaţi cu ei,ascultaţi cu ei, rugaţi-vă cu ei şi umblaţi cu ei.Veţi vedea că în curând şi voi veţi crede.Iar prin credinţă, veţi ajunge [să faceţi parte] din

numărul oilor Sale binecuvântate.

14. Ascultarea este cea mai înaltă dovadă de iubire,pentru că cere cea mai mare jertfă şi cea mai grea de datdintre toate jertfele de pe lume.


Ascultarea cere anularea întregii tale voinţe şi pri-mirea întregii voinţe a lui Hristos.

15. Ascultarea cere deplina uitare de sine şi deplinacontopire cu Domnul şi cu voia Lui.

Cere renunţarea desăvârşită la toate dorinţele tale şiprimirea desăvârşită a dorinţelor lui Iisus, Domnul şiStăpânul tău.

16. Ascultarea Domnului cere lepădarea oricăruimerit al firii tale,

nesocotirea oricărei pretenţii personaleşi restrângerea voită a tuturor orizonturilor tale

omeneşti,spre a ţi le depune toate, legate şi robite, la picioa-

rele lui Hristos, cu dragă inimă şi pe totdeauna.Din nemărginita recunoştinţă pentru binefacerile Lui.

17. Dacă te duci la biserică şi la adunare, dar nupoţi sta liniştit, să asculţi până la capăt şi cu atenţie, înrugăciune şi evlavie,

– atunci să ştii că tu nu eşti dintre oile sănătoase şiascultătoare ale Domnului Iisus. Fiindcă oile care suntale Lui ascultă glasul Său.

Nimeni n-a putut ajunge în cer altfel decât prin as-cultare.

Nici n-a putut cădea decât prin lipsa ei.

18. Cunoaşterea este părtăşie, este legătură şi înso-ţire până la deplina contopire şi unitate.


Cunoaşterea cu Hristos este o întrepătrundere pânăacolo încât credinciosul Îi trece lui Dumnezeu umani-tatea Sa,

iar El îi trece omului dumnezeirea Lui.În felul acesta noi putem ajunge părtaşi Firii Dum-

nezeieşti (Ef 5, 30),după cum Iisus Hristos S-a făcut părtaş firii noastre

omeneşti.

19. Aşa putem să ajungem să fim socotiţi neprihă-niţi prin credinţă, după cum Fiul lui Dumnezeu a pututfi socotit „păcătos“ prin vedere (Rom 5, 6).

Noi putem ajunge purtători ai puterii şi slavei luiIisus, după cum El a fost purtătorul slăbiciunilor şi ocă-rii noastre (Isaia 53).

20. Dragostea adevărată nici nu se poate concepefără întrepătrunderea desăvârşită şi frumoasă a Lui cunoi şi a noastră cu El.

Aşa Se uneşte Hristos cu credincioşii Săi.Aşa S-a unit El cu Biserica Sa (Ef 5, 32).Şi într-o astfel de părtăşie trăieşte El cu noi.Slavă veşnică dragostei Lui pentru noi!Amin.


20. ASCULTARE şI PĂRTĂşIE

1. Cine se alipeşte, prin ascultare, de Hristos ajun-ge, prin părtăşie, un singur duh cu El (I Cor 6, 17).

Numai aceasta este o adevărată cunoaştere a Domnului.Şi numai pe aceştia îi va recunoaşte şi Iisus că sunt

cu adevărat ai Lui.

2. Pe adevăratul părtaş în duh cu Mântuitorul Hristos,dacă îl vor chema minciuna avantajoasă şi adevărul păgu-bitor, el va alege totdeauna şi fără părere de rău adevărul,

mergând hotărât şi bucuros după el.

3. Dacă îl vor chema comoditatea leneviei şi as-primea muncii, el va alege hotărât munca,

fiindcă ştie că aceasta este voia şi plăcerea Dumne-zeului său.

4. Dacă te vor chema amăgirea promiţătoare a pa-timii şi anevoiosul urcuş al înfrânării,

tu să alegi totdeauna şi hotărât înfrânarea.


5. Dacă te vor chema cărările lăturalnice ale uneicredinţe suspecte şi drumul luminos, drept şi cunoscutal luptei cinstite,

tu să alegi hotărât ceea ce îţi porunceşte Domnul,mergând curajos după Hristos, Mântuitorul tău.

6. Fericit este cel ce merge după Hristos în bisericăşi în adunare, în orice vreme, ca o oaie ascultătoare du-pă bunul ei păstor.

Acela va merge după Hristos şi în muncă, şi în cin-ste, şi în statornicie.

Va merge după El şi în răbdare, şi în batjocuri, şi înprigoniri, şi în temniţe.

Va merge după Hristos pe pământ, căci în felulacesta are deplină încredere că va ajunge să meargă du-pă El şi în cer.

Şi la capătul tuturor acestor mergeri, se va pomeniajuns în rai – căci toate drumurile lui Hristos sfârşescAcolo.

7. Prin împrumutul cunoaşterii şi al părtăşiei noas-tre cu Domnul nostru Hristos, noi ne împărtăşim nunumai din virtuţile Lui

şi nu numai din răsplătirea fericită a acestor virtuţi,ci cu însăşi nemurirea care este în El şi pe care

doar El Singur o are.

8. Nici avuţia, nici gloria, nici arta nu te pot face cuadevărat nemuritor.


Timpul macină toate lucrurile, toate statuile, toateoperele şi toate urmele lumeşti.

Soarele le pătrunde,ploile le fărâmiţează,vânturile le spulberăşi în curând vor paşte oile pe locul unde se înălţau

odată zidurile „nebiruite“şi se făleau oameni „nebiruiţi“.

9. Zilele trec nemăsurate şi necruţătoare.Vremea le încovoaie pe toate încet şi nemilos,iar moartea înghite şi fierul, şi piatra, şi omul –

ştergând şi nivelând totul,pentru ca nestatornicia să semene iarăşi, mereu şi

mereu, alte cetăţi, alte opere, alţi oameni, alte înfăţişări,„căci Trecerii, supuse în lume toate sunt“…

10. Dar prin această lume şi prin acest timp, su-puse acestei grabnice treceri, mereu acelaşi şi totuşimereu Nou,

Veşnicul Hristos trece, alegându-i pe cei ce-L alegşi încununându-i pe cei ce Îl încunună,din fiecare generaţie, şi din fiecare veac,şi din fiecare popor,şi din fiecare Lucrare…Şi doar această cunună este eternă.Fericiţi cei învredniciţi de ea!

11. Fiind prezent pretutindeni şi totdeauna, Veşni-cul Hristos îi vede, îi ajută şi îi scapă pe fiecare dintre


ai Lui din toate primejdiile lor, văzute şi nevăzute, pânăla capăt,

fiindcă are toată puterea în cer şi pe pământ să facăaceasta.

12. Generaţie după generaţie s-au dus credincioşiiDomnului în cer la Hristos, Domnul lor,

iar El a rămas mereu pe pământ, spre a fi veşniculînsoţitor şi pentru celelalte generaţii de oameni care în-că vor veni – până la cea din urmă.

13. Veşnicul Hristos, rând pe rând, i-a scăpat pe aiLui din închisori, din spitale, din cuptoare, din neca-zuri, din lume.

Dar El Însuşi, Care fusese cu ei, a rămas mereu totacolo, pentru ca să-i primească, să-i asculte şi să-i izbă-vească mereu pe alţii, până îi va scăpa pe toţi ai Săi ca-re va trebui să treacă pe acolo,

până ce îi va duce în fericita nemurire pe toţi ai Săi,prin iubirea de El.

14. Ultimul va ieşi din închisorile lumii El, Nemu-ritorul Iisus Hristos, cum şi după ce-au ieşit cei trei ti-neri din cuptorul lor de foc, El, Cel de-al patrulea, arămas încă (Dan 3, 25).

15. Ultimul va pleca din lume şi din toate locurilepe unde El stă acum să sufere, şi de unde El i-a izbăvitpe toţi ai Săi, Nedespărţitul şi Izbăvitorul nostru HristosIisus.


Credinciosul Mântuitor Iisus Hristos va pleca nu-mai atunci când cel din urmă răscumpărat al Său se vafi dus în cer.

Şi El va închide pe totdeauna Uşa Cerului în ur-ma Lui.

16. Domnul Iisus va pleca numai atunci din lume,când se va încheia deplin intrarea în ceruri a întreguluinumăr al celor aleşi (Rom 11, 25).

Blândul Păstor va pleca numai atunci când şi ulti-ma Lui oaie va fi ajuns în staulul Lui unic, fericit şiveşnic din ceruri.

17. Mirele va închide uşa numai atunci când ultimafecioară înţeleaptă din Biserica Sa va fi intrat în ospăţulSău (Mt 25, 10);

apoi El va fi viaţa lor cea veşnică şi nemuritoarealor răsplată (Fac 15, 1).

Căci dragostea de ei a lui Iisus Hristos, DulceleMântuitor, şi ascultarea lor de El i-a făcut nemuritori,una şi unul pe veşnicie.

18. O, câtă dulce pace are credinciosul ascultătorcând ştie bine că Tatăl său Cel Ceresc este mai maredecât toţi!

Că voia Lui şi numai voia Lui se împlineşte pretu-tindeni şi că chiar puterile vrăjmaşului său Îi sunt supu-se (I Cor 15, 24-28).

19. O, câtă dulce liniştire ar trebui să aibă toatăinima noastră, în toate zilele şi nopţile vieţii noastre –


şi în orice loc –, gândindu-ne că Ochiul cel iubitor alTatălui nostru Bun din ceruri ne veghează neadormitşi grijuliu,

că mâna Lui cea tare ne sprijină,că dragostea Lui cea scumpă ne înconjoarăşi că bunătatea Lui ne poartă grijă neîncetat!

20. În tot Universul nu există nimeni mai mare de-cât Dumnezeu.

El este mai mare decât toţi şi decât toate, în ceruri,pe pământ şi sub pământ.

Nimeni nu poate face nimic şi nicăieri fără con-trolul, fără ştirea şi fără voia sau îngăduinţa Lui (Flp2, 10-11).

O, Slavă Veşnică Marelui nostru Dumnezeu pentrugrija Sa cea dulce şi scumpă faţă de noi!

Amin.


Tu eşti mereu cu mineTu eşti mereu cu mineTu eşti mereu cu mineTu eşti mereu cu mine

Tu eşti mereu cu mine, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“,nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi;de-ai fi la mii de mile, – eşti tot în preajma mea,mi-eşti în fiinţa-ntreagă,oriunde-mi este ea!

La ceasul rugăciunii, în dreapta mea-Ţi fac locşi şoaptele mi-s miere,şi lacrimile foc;în ceasul adormirii, mă leagănă-al Tău gândşi visul meu e dulce,şi somnul meu e blând.

În dreapta mea, la masă, ţin locul Tău mereuşi doar când Tu Te saturi mănânc tihnit şi eu;şi-n mâna suferinţei întinsă către noi,eu darul mulţumirii îl pun pentru-amândoi.

La jugul muncii sfinte, noi tragem într-un pas,iar rodul ei l-aducem spre Tatăl într-un glas;– nu-i zi, nu-i ceas, nu-i clipă să nu fim amândoi,o, Scumpul meu Iisuse, eu zic nu „EU“ – ci „NOI“...


21. MĂREŢIA şI BUNĂTATEA

1. Nu există, şi n-a existat, şi nu va exista niciodatănici vreun popor şi nici vreo putere, în nici vreun timp,

în care să fie cineva mai mare decât Dumnezeuşi în care cineva să poată face ceva fără ştirea şi fărăvoia Lui.

2. Nu există doi „mari“ în cer, ci numai Unul Sin-gur Mare şi Puternic, Dumnezeu, Care este mai maredecât toţi.

Nu există doi stăpâni, Unul Bun şi altul rău, ci nu-mai Dumnezeul cel Bun, Singurul Stăpân al tuturor.

Singurul Căruia Îi sunt supuse toate lucrurile,Singurul Care face tot ce vrea în cer şi pe pământşi Care este mai mare decât toţi (Deut 32, 39; Mc

12, 32).

3. După cum soarele sau aerul cuprinde în sinetoată lumina şi toată umbra, toate fiinţele şi lucrurile,toate zilele şi evenimentele de pe pământ,


tot aşa Dumnezeu îi cuprinde în Sine Însuşi, în pu-terea şi în cunoştinţa Lui, pe toţi oamenii, cu toate gân-durile şi planurile lor cunoscute sau necunoscute şi cutoate acţiunile lor,

fie din umbră, fie din lumină.Şi nimic nu poate trece şi nu se poate petrece în

afară de El.

4. Dumnezeu este ori Izvorul, ori martorul fiecăruilucru.

Ochiul credinţei pătrunzătoare vede cu toată limpe-zimea lucrarea dreptăţii sau a bunătăţii Lui,

a îngăduinţei sau a răbdării Sale,a iertării sau a pedepsei,a dragostei sau a mâniei lui Dumnezeu;le vede neîncetat şi pretutindeni.

5. Dumnezeu lucrează, în mare, la fel, cu fiecareom, cu fiecare popor, cu fiecare generaţie,

în fiecare loc şi în acelaşi timp,după neschimbatele legi ale caracterului Său veşnic.

6. Numai în mic El lucrează altfel, de fiecare datăşi cu fiecare.

Dar El nu Se grăbeşte, cum nici nu întârzie. Ci so-seşte şi plăteşte exact la timp (Eccl 3, 11).

Dumnezeu nici nu face nedreptate nimănui, ci îi dăfiecăruia exact cum şi cât merită (Mt 20, 13).

7. Dumnezeu nici nu apreciază nici mai mult, nicimai puţin decât la adevărata sa valoare pe orice om şiorice faptă.


El fiind drept şi cunoscând totul exact, nu se înşalăîn nimic.

Dumnezeu nici nu se abate de la Cuvântul Său şinici nu-Şi schimbă niciodată calea Sa, nemaiavând cesă schimbe, căci Adevărul Lui este veşnic.

8. Dumnezeu nu este mărginit nici în mic şi nici înmare,

nici de timp, nici de spaţiu, nici de posibilităţi,ci – depăşind infinitul mic, depăşind infinitul mare

şi controlând totul – pentru Dumnezeu nu este nimicnepătruns nicăieri şi nicicând.

Iată, din cunoaşterea acestor taine izvorăşte paceacelui credincios, adâncă, înaltă, veşnică şi liniştită,

ca a lui Dumnezeu.

9. Eşti dus în exil undeva departe şi trebuie să lucrezisau să suferi între oameni necunoscuţi sau vrăjmaşi sauîntre primejdii şi necazuri ori lipsuri şi greutăţi mari?

Nu te descuraja! Tatăl tău Cel Ceresc este şi acolomai mare decât toţi.

El ştie de tine şi te va salva la timp.Dar ai grijă să ştii şi tu de El!

10. Eşti chinuit sau închis undevasau eşti supravegheat de superiori aspri şi nemi-

loşi?Nu te teme, nu te nelinişti, nu te descuraja;Tatăl tău Cel Ceresc este mai mare şi acolo.Ei nu-ţi vor putea face decât ceea ce este îngăduit

de Tatăl; cu nimic mai mult şi cu nimic mai greu [decâtîngăduie El],


ci numai atâta cât socoteşte Tatăl că este necesar şică este potrivit pentru tine.

11. Supune-te deci şi rabdă cu încrederea neclintităcă Tatăl Ceresc vrea aşa. Fiindcă El ştie că aşa este sprebinele tău.

Dacă te vei gândi bine şi dacă vei avea cugetulsincer, vei recunoaşte că pe drept şi spre bine ţi se fa-ce astfel.

Sau dacă vei fi răbdător, vei recunoaşte pe urmă.

12. Conducătorii unui popor sunt creierul acestuipopor, după cum învăţătorii îi sunt mintea,

după cum vitejii îi sunt puterea lui;şi tot aşa, credincioşii acelui popor sunt conştiinţa sa.

13. Când creierul unui popor este bun, iar mintealui e sănătoasă, atunci tot drumul lui este drept, toatefaptele sale sunt cumpătate şi toate mădularele lui suntmulţumite.

14. Când vitejii unui popor sunt veghetori, puternicişi uniţi, atunci hotarele sale şi pâinea sa sunt asigurate.

15. Când conştiinţa unui popor este curată şi trează,când ea este preţuită şi ascultată, atunci toată viaţa saeste luminoasă şi fericită.

Căci atunci este pus totul sub ascultarea de voia luiDumnezeu.

Dar vai de omul şi de poporul în care aceste lucrurisunt răsturnate, sau înăbuşite, sau nesocotite.


16. Tatăl şi Fiul sunt Una,dar nu numai Una, ci Unul, ca două lumini îm-

preunate.Păstrându-Şi deplin Persoana Sa, Fiul Era şi Este to-

tuşi Unul cu Tatăl. O, ce Taină Dumnezeiască este Asta:Unul, pentru că nici într-o zi şi în nici o lucrare

n-au fost şi nu sunt despărţiţi. Ci într-o deplină unitate,totdeauna şi pretutindeni.

Unul, pentru că întru totul sunt la fel, Hristos fiindLumină şi Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Ade-vărat şi de Aceeaşi Fiinţă cu Tatăl, Cel binecuvântat înveci.

Unul, pentru că oricine Îl cinsteşte pe Tatăl, Îl cin-steşte pe Fiul în acelaşi timp.

Şi tot aşa, oricine Îl tăgăduieşte pe Fiul, Îl tăgă-duieşte şi pe Tatăl!

17. Tatăl este Veşnicul Spirit Unic, Izvorul tuturorCauzelor, Creatorul Spiritului şi al Materiei, Pricinatuturor evenimentelor şi explicaţia tuturor acestora.

Tatăl este Cel care a dat fiinţă la tot ce este nevăzutşi la tot ce nu se poate vedea,

la tot ce se poate bănui şi la tot ce nici măcar nu sepoate.

18. Tatăl este Înţelepciunea Care le-a conceputforma şi felurimea tuturor,

şi Iubirea Care le-a dat viaţa şi Care le întreţinecăldura şi lumina,

şi Puterea Care le-a imprimat şi le păstrează ordi-nea şi mişcarea,


şi Viaţa Care le îndrumă şi le controlează supune-rea, armonia şi marginile tuturor nemărginirilor lor.

19. Iar ceea ce a făcut şi face Tatăl a făcut şi face înacelaşi fel, în acelaşi timp şi în aceeaşi măsură şi Fiul,întocmai (In 5, 19).

Ascultarea desăvârşită de Tatăl şi unirea desăvâr-şită cu El L-a făcut pe Fiul Său Iisus Hristos nu numaiUna, ci chiar Unul şi Acelaşi cu El,

un Dumnezeu Tainic, Unic şi Binecuvântat în veci(Rom 9, 5).

20. Adevărul cel mai simplu este şi cel mai greu deprimit pentru toţi oamenii, din orice loc şi timp ar fi ei.

Dar pentru oamenii care au o inimă îngâmfată, Ade-vărul este de o mie de ori mai greu de primit; e chiar cuneputinţă.

Hristos este Adevărul. Cheia acestui adevăr esteiubirea, iar cheia iubirii este lacrima.

De aceea sunt fericiţi cei ce plâng.Amin.


22. ADEVĂRUL şI INIMILE

1. Ascultând Adevărul, inimile smerite se pleacăînaintea Lui în tăcere şi în respect, recunoscându-L.

Inimile curate se apleacă înaintea Lui cu uimire şicu admiraţie.

Inimile bune I se apleacă şi Îl primesc în linişte şiîn blândeţe.

Inimile înţelepte Îl adâncesc cu grijă şi preţuire,primindu-L conştiente şi pătrunzându-se deplin de El,

şi descoperindu-L, I se închină pe totdeauna şi pli-ne de frumuseţe.

2. Inimile rele, fiind pline de prostie şi de inferio-ritate, dispreţuiesc Adevărul

şi-L resping fără să-L cerceteze;iar inimile trufaşe nu-L pot suferi nicidecum.

3. Unele inimi se ridică direct şi pe faţă împotrivaAdevărului şi caută cu ură să-L nimicească de oriundeşi prin orice mijloace,


fără judecată şi fără amânare.De aceea, aceste inimi sunt cele mai asemănătoare

cu a diavolului.Ce cumpliţi şi vinovaţi sunt oamenii care sunt gata

oricând să ia pietre pentru a ucide lumina şi adevărulcare le osândesc păcatul şi orbia lor!

4. Lumea cea de azi, ca şi cea din trecut, Îl urăştede moarte pe Hristos şi Adevărul Său.

Urăşte Calea Lui, urăşte Cuvântul Lui, urăşte lu-crarea Lui, pentru că El mărturiseşte despre ea şi desprefaptele ei că sunt rele;

şi de aceea lumea îi urăşte şi pe credincioşii luiHristos.

5. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a purtat ura lu-mii în toată existenţa Sa pe pământ şi a simţit-o mereutot mai dureros.

A cunoscut-o şi a prezis că ura aceasta va dăinuipână la sfârşitul veacurilor omenirii, nu numai îm-potriva Lui, ci şi împotriva acelora care Îl vor urmape El în lume,

purtând aceeaşi mărturie ca şi El.

6. Dar, pentru ca să iasă la iveală cât este de ne-dreaptă şi de nemărginită această ură, Iisus i-a întrebatpe vrăjmaşii Săi:

Pentru care din lucrările pe care le-am făcut arun-caţi voi cu pietre în Mine?

Ce anume în purtarea Mea, în cuvintele Mele şi înfaptele Mele aţi putut vedea voi vrednic de ură şi deosândă?


Spuneţi!Dar ce muţi vor rămâne în Ziua Lui toţi cei ce va

trebui să-I răspundă!

7. Dar Iisus întreabă la fel şi astăzi:Pentru ce anume îi duşmăniţi voi pe cei credincioşi

ai Mei? Pentru ce îi urâţi, îi prigoniţi, îi închideţi?Sunt ei oare înşelători, sunt hoţi, sunt lacomi, min-

cinoşi, răzbunători şi nedrepţi?Sunt ei criminali, sau nesupuşi stăpânirii voastre,

sau sunt ei urzitori de rele împotriva altora?Sau sunt ei vrăjmaşi celorlalţi oameni (I Ptr 4,

15-16)?Nu sunt de nici unul din aceste feluri!Atunci de ce aruncaţi mereu cu toate pietrele voas-

tre în ei şi de ce-i urâţi?Şi aceştia vor rămâne la fel.

8. Nimeni din vrăjmaşii Domnului nu vor şti sărăspundă pentru ce-L urăsc azi, cum n-au ştiut să răs-pundă de ce Îl urau pe El ieri.

Dar îi urăsc şi pe ai Lui cu o ură tot aşa de neîm-păcată ca şi pe El.

Îi urăsc fără temei, după cum L-au urât şi pe Dom-nul lor (In 15, 25).

9. Totdeauna neascultarea de Cuvântul lui Dumne-zeu aduce păcatul.

Păcatul totdeauna întinează şi strică cugetul.Cugetul stricat totdeauna rătăceşte credinţa şi

strâmbă judecata.


Iar omul cu credinţă rătăcită şi cu judecată strâmbănumeşte binele rău şi răul îl numeşte bine.

Numeşte adevărul minciună, iar minciuna o nu-meşte adevăr.

Numeşte virtutea păcat, iar păcatul virtute.

10. Când răsturnarea adevărului se întâmplă înmulţime, atunci are loc decăderea şi stricăciunea în ma-să a unui întreg popor sau a mai multora.

Şi duce sigur la prăbuşirea şi nimicirea întregilormulţimi bolnave de neascultarea de Dumnezeu.

11. Din starea blestemată a neascultării de Dum-nezeu, cum să mai poată judeca bine o gloată sau unindivid?

Cu o minte blestemată, cum să mai poată gândidrept, sănătos şi ordonat?

Şi cu o limbă blestemată, cum să nu hulească, să numintă şi să nu blesteme?

O, ce stare nefericită este neascultarea de Dum-nezeu!

12. Meritul celor credincioşi este că ei se desprinddintr-o stare de neascultare, se smulg dintr-o astfel dementalitate vrăjmaşă lui Dumnezeu, se despart cu grabăşi groază de ceata celor ce se împotrivesc lui Dumnezeu

şi, înspăimântaţi de păcatul acestora şi de felulacesta nebunesc de a gândi,

fug de sub blestemul care îi aşteaptă pe cei răi, sal-vându-se în echilibrul unei raţiuni sănătoase


şi în credinţa unei inimi smerite.Aceasta este salvarea lor veşnică.

13. Pe toate celelalte lucruri, Dumnezeu le-a făcutdoar cu Cuvântul Său şi după chipul dorinţelor Sale,

dar pe om l-a făcut chiar cu mâinile Lui şi chiardupă propriul Său Chip.

Adică l-a făcut după felul şi după forma însuşirilorSale Dumnezeieşti.

Ce origine nobilă are omul! Ce gânduri înalte artrebui să-l însufleţească!

14. Înfăţişarea de afară, trupească, a omului estenumai închipuirea, numai icoana, numai simbolul celorsufleteşti din lăuntrul lui.

Trupul omului este doar vasul în care îşi aduce în-tr-o clipă rodul veşnic sufletul lui, partea aceea ce estenemuritoare în om – suflare dată lui de Dumnezeu dinEl Însuşi.

15. Făcându-l după Chipul Său, adică dându-i ace-leaşi înfăţişări nevăzute ca ale Sale,

şi insuflându-i Duhul Său cel Sfânt,Dumnezeu l-a făcut pe om de o natură asemă-

nătoare cu a Lui: veşnică şi liberă.Adam înseamnă: cel după chipul lui Dumnezeu.

16. Făcându-i cunoscută voia Sa, Dumnezeu i-aarătat omului drumul ascultării şi i-a făcut făgăduinţeleprin care omul ar putea ajunge una cu Creatorul său.


Robul, una cu Stăpânul – şi făptura, una cu Făcă-torul Său.

O, ce destin divin avea omul!

17. Dar toţi oamenii s-au abătut (Rom 3, 12)…şi prin păcat şi-au pierdut– fiecare om în parte şi toată omenirea la un loc –toate însuşirile şi toate darurile date la început de

Dumnezeu.Păcatul a stricat dintr-o dată tot Chipul desăvârşit

al lui Dumnezeu din om.Adam înseamnă şi: cel din ţărâna pământului.Omul putea să se facă după chipul lui Dumne-

zeu, dar a ales mai degrabă să se facă după chipulpământului.

18. De aceea a trebuit să vină apoi iarăşi Fiul luiDumnezeu, Hristos Iisus, Cel de-o Fiinţă cu Tatăl, prinCarele toate s-au făcut.

Pentru ca, într-o fire omenească, să trăiască sfin-ţenia şi ascultarea desăvârşită, aducând Jertfa Sa dato-rită Căreia omul să poată fi reabilitat, răscumpărat dinblestemul în care căzuse, eliberat din stăpânirea diavo-lului şi de sub puterea păcatului şi a morţii.

19. Astfel omul – întreagă omenirea – a putut că-păta din nou şi pe totdeauna, prin ascultarea şi sfinţenialui în Hristos, ceea ce pierduse prin neascultarea şi că-derea sa.

O, ce har negrăit de mare avem noi în Scumpulnostru Mântuitor!


20. Părtăşia cu Hristos este împrumutarea şi conti-nuarea în noi a însuşirilor Sale, ca a sevei din viţă înmugur.

Aceasta este dobândirea firii Dumnezeieşti.Iar aceasta înseamnă îndumnezeirea noastră, a

omului, a oamenilor.Saltul salvator este ca din cel mai adânc întuneric

la cea mai strălucită lumină.Slavă veşnică lui Dumnezeu, Singurul Care a făcut

totul pentru noi!Amin.


O, lângă Tine, DoamneO, lângă Tine, DoamneO, lângă Tine, DoamneO, lângă Tine, Doamne

O, lângă Tine, Doamne,mi-e totul fericit,dar fără Tine totulmi-e greu şi chinuit.Când Tu eşti lângă mine,nici anii nu-mi ajung,dar când îmi eşti departe,şi-un ceas îmi pare lung...

Când sunt cu Tine, Doamne,tot trupul meu e-n har,dar fără Tine sufărcu orice mădular.Cu Tine trec prin noapteadurerii ca prin sori,dar fără Tine, ziuami-e negură şi nori.

O, apără-mi iubireade orice despărţiri,înlătură-mi şi teamade negre presimţiri,alungă-mi şi-ndoialac-aş mai cădea din har,ca pacea mea să n-aibănici umbre, nici hotar...


23. CREATORI şI CREAŢII

1. Spune Cuvântul Sfânt aşa: „Sunteţi dumnezei“,toţi!… Adică toţi sunteţi creatori,

pentru că, mai mult sau mai puţini voi toţi creaţi.Creaţi gânduri şi creaţi cărţi,creaţi caractere şi creaţi exemple.Ce mare har este acesta – dar şi ce mare răspundere!

2. La început, fiecare avem în jurul nostru un pus-tiu întunecos, avem o inimă necredincioasă sau o casăpustie şi întunecată de păcat,

sau nişte vecini necredincioşi, sau nişte elevi încăneformaţi,

sau propria noastră viaţă plină de haos sau dedezordine,

întocmai aşa cum era totul înainte de-a veni luminadin care s-a creat totul.În acest haos, noi trebuie să ne începem munca di-

vină a creaţiei noastre.


3. Răspundem fiecare de ceea ce creăm acolo – dupăvoia noastră, după puterea noastră şi după chipul nostru.

Familia ta pe care o întemeiezi va fi până departeaşa cum o creezi tu.

Societatea ta şi cultura ta vor merge adesea dupăfelul pe care i l-ai creat tu.

Şcoala ta, mersul tău, viaţa ta, literatura ta şi ca-racterele celor formaţi de tine prin această muncă şivoinţă a ta vor purta timp îndelungat, multe din acesteapoate pe totdeauna,

pecetea pusă peste ele de creaţia ta.

4. Tu porţi răspunderea întreagă şi veşnică pentrutot ceea ce ai creat şi pentru toate urmările imprimatelor, în lumea şi în sufletele la care ai lucrat,

pentru că tu poţi face în jurul tău o lume fericităsau nefericită, prin voinţa ta.

Simte-ţi deci marea ta răspundere totdeauna pentrutot ceea ce creezi.

5. Începe şi tu totdeauna cu începutul începutu-lui. Adică cu tine însuţi, cu lumina care trebuie să sefacă în tine.

Începe cu ceea ce a făcut şi Dumnezeu în cel dintâirând, adică fă lumină!

Cheamă lumina, primeşte-L pe Hristos în tine, căciEl este lumina sufletului tău. Şi lasă-L să despartă acoloîn adâncul fiinţei tale

lumina de întuneric şi apele de uscat.Să facă rânduială în propria ta viaţă.


6. Desparte de la început apele de uscat şi binelede rău, cele de sus de cele de jos, cele curate de celenecurate.

Numeşte-le pe fiecare după numele lor adevărat şinu le amesteca.

Pentru ca nimic să nu mai rămână în nedumerire şiîn necunoştinţă, adică în haos.

7. Fă în fiecare zi tot ce faci în aşa fel, ca la sfâr-şitul zilei să te poţi uita peste tot ceea ce ai făcut şi săpoţi vedea că toate sunt bune,

aşa cum a făcut şi Dumnezeu (Fac 1, 31).

8. Caută să creezi numai gânduri înalte, numai cărţifolositoare, numai fapte şi exemple vrednice de urmat,

caractere cinstite,copii credincioşi...Numai aşa te vei putea odihni bine şi tu la sfârşitul

fiecărei zile;şi la sfârşitul tuturor ostenelilor tale să guşti ferici-

rea şi mulţumirea deplină.

9. Tu faci lucrări dumnezeieşti de creator atuncicând aduci minunea luminii acolo unde a stăpânit atâtde îndelungat îngheţul apăsător al nopţii şi al întuneri-cului (Fac 1, 4).

Şi când faci rânduială acolo unde a domnit înainteîndelungă vreme numai nelegiuirea, dezbinarea şi hao-sul (Fac 1, 10);

şi când lucrezi curăţie şi frumuseţe acolo unde nufuseseră decât gunoaie şi urâciuni.


10. Când deschizi drumuri noi în locuri nemaicu-noscute şi nepătrunse până atunci, pe care oamenii sămeargă spre dragoste şi spre fericire (Rom 15, 20-21),

tu faci o muncă divină, de creator.Când creezi gânduri luminoase, cărţi originale, lu-

crări rodnice, caractere nobile şi oameni noi, tu faci omuncă dumnezeiască; când faci credincioşi adevăraţi şisuflete convertite,

opere folositoare şi fapte binecuvântate,da, tu faci atunci lucruri dumnezeieşti, eşti un crea-

tor ca Dumnezeu.În acest înţeles a fost scris: „Sunteţi dumnezei“.

11. Nici o altă fiinţă din tot Universul, afară deDumnezeu şi de om, n-are o astfel de putere.

Şi fiindcă creezi liber, creezi adică aşa cum vrei tu,cum doreşti tu, cum îţi alegi tu.

De aceea vei şi purta tu singur şi pe veşnicie toatărăspunderea pentru tot ce ai creat.

Atât faţă de Creatorul tău, cât şi faţă de creaturiletale.

Nu uita aceasta nici o clipită.

12. Adevărul este Hristos în Sfânta Sa Biserica vie.Şi în Sfânta Sa Scriptură. Pentru că în acestea este şirămâne Cuvântul lui Dumnezeu, Cel Unul, Adevărat şiViu!

Iar Cuvântul Său este Fiul Său, Iisus Hristos.

13. Adevărul este ceea ce Este. Adică realitateaadâncă. Aceea care nu se schimbă. Aceea care nu piere.


Aceea care nu se învecheşte. Aceea care nu scade. Ace-ea care nu se contrazice.

Aceea pe care suntem fiecare datori să o primim şisă o urmăm.

14. Adevărul este ceea ce este Etern Înalt, EternCurat, Etern Statornic, Etern Frumos, Etern Valabil;

şi aceasta este în Sfânta Biserică vie, fiindcă ea esteTrupul lui Hristos,

şi în Sfânta Scriptură, care este Cuvântul lui Dum-nezeu – Sfânta Descoperire pe înţelesul nostru a ceea cedepăşeşte orice înţelegere şi pricepere a noastră.

15. Ca tot ceea ce este din Dumnezeu, SfântaScriptură nu poate fi desfiinţată.

Nu poate fi nici nimicită, nici dezminţită,nici de oameni, nici de întâmplări, nici de timp.Ea este adevărul.

16. Sfânta Biblie nu poate fi dezminţită nici în în-tregimea ei, nici în vreo parte mare sau mică din ea (Mt24, 34-35).

Nu poate fi desfiinţată, nici deformată – nici de ră-utatea oamenilor, nici de răstălmăcirile lor,

nici de ştiinţa, nici de prostia lor. Nici de descope-ririle, nici de acoperirile lor.

Ea este mai presus de toate astea.

17. Sfânta Scriptură este Cartea Realităţilor Uni-versale.


Ea cuprinde toată Ştiinţa, toată Arta şi toată Tehni-ca şi Gândirea omenirii, depăşindu-le nespus de mult petoate acestea.

Biblia cuprinde tot ceea ce poate descoperi vreo-dată geniul uman. Dar încă şi mai mult. Pentru că eaeste alcătuită de geniul Divin.

18. Ceea ce ştiinţa a descoperit abia acum sau nicin-a descoperit încă, Sfânta Scriptură proclama de miide ani.

În ea sunt arătate şi spuse, cu veacuri înainte, ade-văruri la care ştiinţa ajunge târziu, după muncă şi mun-că – şi în măsură atât de jalnic de neînsemnată.

Dar toate acestea le vezi numai când le vine vre-mea să se împlinească. Abia atunci bagi de seamă că eles-au spus cu mult înainte; dar ştiinţa, înaintând încet,ajunge cu greu şi târziu la etape pe care credinţa le-aatins, în zborul ei, cu uşurinţă.

Şi le-a depăşit de mii de ani.

19. O, de când spune Biblia că atomul (pe care ni-meni nu-l poate vedea) este nevăzuta materie din caresunt plămădite toate lucrurile care se văd (Evr 11, 3)!

Atunci unde este adevărata ştiinţă?

20. O, de mii de ani spune Biblia că pământul esteun glob spânzurat pe nimic (Iov 26, 7).

Ce luminaţi şi ce luminoşi sunt cei ce cred! Ce în-ţelepciune este cea a lui Dumnezeu!

Binecuvântat să fie Cel ce ne-a revelat-o!Amin.


24. ŞTIINŢA şI NEşTIINŢA

1. De mii de ani vorbeşte Sfânta Scriptură despre oenergie a cărei declanşare şi căldură va topi, va arde şiva nimici într-o clipă nu numai pământul cu tot ce estepe el, dar şi atmosfera şi ionosfera, putând atinge,printr-o explozie în lanţ, chiar şi planetele celelalte (IIPtr 3, 10-12; Isaia 51, 6)…

2. Această energie poate nici nu s-a putut descoperiîncă. Nu s-a arătat fiindcă poate nu i-a sosit încă vre-mea nici păcatului, nici pedepsei pe care le va pedepsiea. Sau poate mijlocul acesta chiar există,

dar n-a sosit încă vremea nici a omului, nici a luiDumnezeu ca să facă aceasta.

3. Descoperirile noi vin ca să adeverească acummărturia ştiinţei că datele istorice cuprinse în SfântaScriptură sunt adevărate.

Deşi, multe veacuri, învăţaţii lumii le-au crezutbasme.


Tot aşa, nu va trece nici în viitor nici o iotă din Bi-blie fără ca să se împlinească. Dar numai la vremea sa(Mt 5, 18).

4. Scriptura nu poate fi desfiinţată niciodată, căci,într-adevăr, cine oare ar putea-o desfiinţa?

Cine oare poate avea tăria să răstoarne rânduieliledin Univers aşezate pe temelii veşnice?

Cine ar putea schimba ordinea planetelor, rotaţiaanotimpurilor, mersul vremii şi rânduiala lucrurilor sta-tornicite de la început?

Scriptura este şi mai de neclintit decât toate aces-tea; şi atunci cine oare ar putea-o desfiinţa?

5. Dar cine să desfiinţeze Scriptura? Omul? O, zi-lele lui sunt ca iarba: atât de slab e omul, ca floarea depe câmp: când trece un vânt peste ea sau peste el, numai este.

Nici locul care îl cuprindea nu-l mai cunoaşte (Ps103, 15-16).

„Chiar dacă s-ar înălţa omul până la ceruri şi capuli-ar ajunge până la nori, va pieri pe totdeauna ca murdă-ria lui, şi cei ce-l vedeau vor zice: «Unde este?»“ (Iov20, 5-10).

Iată Omul! Nimic nu-i mai neputincios ca el.Toată istoria oamenilor şi a omenirii, toate cimiti-

rele şi toate ruinele omeneşti sunt dovezile acestui tristşi înţelept adevăr.

6. Atunci cine oare va putea fi să desfiinţezeScriptura?


Nu există o astfel de putere în afară de puterea luiDumnezeu! Dar El nu Se poate tăgădui singur.

Deci Scriptura va dăinui până şi după ce va trececerul şi pământul acesta (Mt 24, 35).

Şi până după ce se vor sfârşi veacurile acestea,mai mult va dăinui ea în Etern şi Etern.Căci Cuvântul lui Dumnezeu este veşnic ca El.

7. Există oameni a căror viaţă este curată ca luminasoarelui care merge mereu crescând până la miezul zilei(In 8, 12).

Cuvintele pe care le spun aceşti oameni binecuvân-taţi sunt şi ele tot limpezi, calde, pătrunzătoare şi vii calumina soarelui.

Lucrurile pe care le fac ei sunt şi ele puternice şiminunate.

Şi mai ales chemarea deosebită pe care o au ei şicare emană din toată fiinţa şi trăirea lor,

în întregime străbătute totdeauna de adevăr,le dă harul să fie totdeauna crezuţi şi primiţi mai

presus de orice îndoială.

8. Oamenii curaţi ca lumina şi preţioşi ca adevărulnu-şi întinează buzele cu minciuni, nici nu-şi coboarăcinstea la nimicuri,

nici nu se înjosesc cu promisiuni neţinuteşi nici nu vorbesc fără rost.De aceea ei sunt cinstiţi ca adevărul şi necesari ca

lumina.


9. Fiecare vorbă a oamenilor cinstiţi şi necesarieste spusă cu greutate şi cu miez,

şi fiecare pas al lor este făcut drept şi plin,şi fiecare faptă a lor este luminoasă şi folositoare.Astfel de oameni sunt unici,dar dureros de rari.

10. Astfel de oameni, când sunt, nu pot să rămânănecunoscuţi.

Cinstea lor frumoasă este cunoscută de toţi. Auto-ritatea lor spirituală se impune tuturor, neforţată denimeni,

dar simţită şi apreciată de toţi aceia care le cunoscviaţa şi purtarea plină totdeauna de lumină şi demnitate.

11. Pe astfel de oameni nimeni n-are voie să-i dis-preţuiască (I Tim 4, 12).

Nimeni n-are voie să-i bănuiască şi să-i contrazică,fiindcă vorba lor este totdeauna în afară de orice

bănuială, după cum viaţa lor este în afară de orice com-promis.

12. Oamenii de adevăr şi de sfinţenie ştiu valoareacuvântului, dar ştiu şi măsura lui.

Cinstea lor, curăţia lor, demnitatea lor sfântă şitoată preţuirea lor trebuie puse mai presus de oriceîndoială.

Cum poţi să zici că un astfel de om huleşte, cândspune un adevăr?

Numai oamenii de nimic pot fi în stare de astfel debatjocuri.


13. Cum poţi să-l bănuieşti pe un astfel de trimis allui Dumnezeu,

care are atât de înalte în el conştiinţa Adevărului şiscârba minciunii?

Amândouă acestea, la trimişii lui Dumnezeu, suntcu mult mai presus decât teama ruşinii sau decât atrac-ţia ispitei.

14. Orice om care pe aceşti rari oameni îi cu-noaşte bine, dar îi contrazice, nu poate fi decât unprost înfumurat.

Cu toţii ştim că lucrurile stau aşa.Dar ştim că astfel de oameni sunt aşa de puţini pe

lumea asta, încât cei mai mulţi dintre noi poate nicin-au întâlnit încă nici unul.

15. N-am întâlnit noi, poate,dar mulţi i-au întâlnit totuşi.I-au întâlnit, dar, asemenea iudeilor de demult,

mulţi nu i-au recunoscut.Au crezut că acel Om rar este tot un om la fel cu ei

şi la fel ca alţii.Numai prea târziu au văzut că nu era aşa.

16. Unii l-au dispreţuit, alţii l-au înfruntat.Şi toţi au nesocotit cuvintele lui, fără să înţeleagă

timpul petrecut împreună cu el.I-au răpit vremea scumpă cu lucruri nefolositoare

şi cu certuri de vorbe fără rost.


Cuvintele lui erau aşchii de aur, dar pe multe dintreele nu le-a strâns nimeni.

17. L-au chinuit cu învinuiri nedrepte, l-au rănit cuvorbe otrăvite şi l-au împiedicat astfel de la o lucrare şide la o învăţătură din care un nesfârşit număr de oameni– şi chiar aceia înşişi –

ar fi putut câştiga atât de mult.

18. Oamenii aleşi, de felul profeţilor, poartă asupralor un semn dumnezeiesc după care pot fi recunoscuţi,

dar numai acei cu cugetul curat şi cu inima smerităpot vedea şi recunoaşte semnul acesta, ca să le arateadevărata preţuire.

Însă şi astfel de suflete sunt rare.

19. În urmă îi văd toţi, dar înainte îi pot vedea nu-mai cei smeriţi şi iubitori.

Adică numai cei foarte, foarte puţini, după cum totpuţini L-au cunoscut şi pe Hristos, Domnul lor.

Dar aceştia au un câştig veşnic din clipa petrecutăcu ei, căci aceasta este clipa Taborului lor.

20. Omul niciodată nu trebuie să se prefacă.Nici animale nu te mai cred dacă tu doar te prefaci,

dar nu faci.Dacă numai te prefaci că le dai mâncare, dar nu

le dai,dacă numai te prefaci că mergi cu ele, dar nu mergi.


Dacă numai te prefaci că eşti, dar nu eşti, îndată ni-meni nu te mai crede.

Prefăcătoria este totdeauna minciună şi înşelăciune.Oricine iubeşte adevărul, urăşte prefăcătoria.O, Dumnezeule al credincioşiei, izbăveşte-ne de

orice prefăcătorie şi de orice prefăcuţi.Amin.


Întinde-Ţi MânaÎntinde-Ţi MânaÎntinde-Ţi MânaÎntinde-Ţi Mâna

Întinde-Ţi Mâna Albăcând trec pe lângă iad,şi calea-mi luminează,Iisuse, să nu cad.

Întinde-Ţi Mâna Dulcecând ceasul mi-e amar,puterile răbdăriisă le recapăt iar.

Întinde-Ţi Mâna Dragăcând sunt departe dusşi-ajută-mi legământulpe care Ţi l-am pus.

Întinde-Ţi Mâna Sfântăprin valuri mari când trec,deasupra lor mă ţine,Iisus, – să nu mă-nec.

Întinde-Ţi Mâna Tarecând tremur printre lei,să-ntorc cu biruinţădin luptele cu ei.

Întinde-Ţi Mâna, Doamne,mereu pe calea mea,în tot dealungul lumii,pân’ am să trec din ea!


25. FAŢA şI FĂŢĂRNICIA

1. Faţă are omul cinstit; făţărnicia o are omul fără cinste.Nici copiii nu te mai cred dacă tu doar zici, dar

nu faci.Dacă îi înveţi într-un fel, dar ei văd că tu nu faci

cum spui, ci faci altfel, toţi te vor socoti un mincinos. şinici unul nu-ţi va mai da ascultarea lui de bunăvoie şicu bucurie.

Şi cine face răul merită să fie dispreţuit.

2. Dacă se va vedea la tine nepotrivire între vorbăşi faptă,

între ce zici că eşti şi ce văd că faci,nici cei mai neştiutori oameni nu te vor crede.Atunci cum să te mai creadă oamenii care judecă, vă-

zând că tu propovăduieşti într-un fel, dar faci într-altul?

3. Cum să mai creadă oamenii cuvântul tău despreînfrânare, când ei văd că tu eşti un desfrânat – în mân-care, în băutură şi în celelalte?


Cum să asculte vorba ta despre sfinţenie, când eivăd la tine nelegiuire în purtarea ta şi în familia ta?

Înainte de a mătura curtea vecinului, caută să facicurată curtea ta.

4. Cum să urmeze oamenii credinţa ta, când azi vădcă ai una, iar mâine alta? Pe care să ţi-o urmeze?

Cum să asculte alţii învăţătura ta, dacă tu umbli dinrătăcire în rătăcire, când aşa, când alt fel?

Faptele omului strigă mai tare decât vorbele lui.

5. Cum să asculte oamenii sfatul tău despre blânde-ţe, când ei văd că tu eşti un nervos, un supărăcios, crudşi nerăbdător?

Cum să asculte şi să se ţină alţii de cuvinteletale despre iubire şi despre bunătate, când ei văd cătu trăieşti în duşmănie, în clevetire şi în certuri, înneascultare şi nesupunere faţă de fraţii tăi şi de fa-milia ta?

Dacă tu nu faci faptele lui Dumnezeu, cum să tecreadă oamenii că eşti fiul Lui?

6. Omule, oricine ai fi, tu eşti un învăţător al altora!Şi oricât de neînsemnat ai fi tu, tot este cineva să ia

un exemplu de la tine.Faţă de acela, tu ai o mare şi veşnică răspundere de

ce-l înveţi.

7. Eşti răspunzător faţă de Dumnezeu şi faţă deconştiinţa ta de orice cuvânt şi învăţătură pe care o veida altora. Şi pe care o aud alţii de la tine.


Dar de pilda pe care o dai semenilor tăi eşti de omie de ori şi mai răspunzător!

8. Dacă nu faci tu însuţi ceea ce spui, atunci fii mă-car cinstit: nu pretinde că ai dreptul a-i învăţa pe alţii.

Şi nu te supăra dacă, făcând totuşi aşa, în loc să fiiascultat, vei fi dispreţuit.

Fiindcă dacă tu nu faci, nimeni nu trebuie să tepoată nici crede.

9. Nu poţi fi obligat să crezi totdeauna vorbele cui-va, dar lucrările lui eşti obligat să le crezi.

Vorbele unui om sunt adesea ceea ce nu este elsau sunt ceea ce ar trebui să fie...Dar faptele omului sunt totdeauna ceea ce este

omul.

10. De cuvintele cuiva poţi să nu ţii seamă,dar de lucrările lui nu poţi să nu ţii.Cu atât mai mult este adevărat lucrul acesta când

este vorba de Hristos.Lucrările Sale sunt materializarea, sunt întruparea

Cuvintelor Sale.Atât unele, cât şi altele sunt adevăruri.

11. Crezând Cuvântul lui Dumnezeu, crezi în lu-crările Sale. Şi crezând lucrările Sale, crezi CuvântulSău.

Pentru că fiecare cuvânt al Lui se întrupează latimpul său

într-o lucrare, într-un eveniment, într-o împlinire.


Nici un Cuvânt al lui Dumnezeu nu rămâne fărăîmplinire.

Fiecare ban al Domnului are acoperirea în aur.

12. Profeţiile lui Hristos devin istoria,făgăduinţele Lui devin realitateaşi fiecare Cuvânt al Său devine trup, adică eveni-

ment – la vremea rânduită împlinirii sale –după cum fiecare mugur bun de pom devine rodşi fiecare boboc devine o floare – la vremea lui.

13. Făgăduinţele Domnului sigure de astăzi vor firealitatea sigură de mâine.

Căci nimic nu este mai sigur din cer şi de pe pă-mânt decât împlinirea Cuvântului dumnezeiesc (Ps 102,25-27; Lc 16, 17; I Ptr 1, 25).

14. Dacă credeţi Istoria şi Realitatea, Trecutul şiPrezentul, atunci voi credeţi chiar Cuvântul lui Dum-nezeu,

fiindcă tocmai profeţiile Sale le-au lucrat acestea.

15. Dacă credeţi faptele, voi credeţi tocmai Cu-vântul, căci ele sunt în El.

Şi dacă credeţi în prezentul acesta, care era viitorulieri, voi trebuie să credeţi şi în viitorul de azi, care esteprezentul de mâine.

16. Viitorul va fi sigur, absolut şi exact, întocmaiaşa cum ni-l înfăţişează înştiinţările Cuvântului luiHristos.


Va fi numai întruparea înştiinţărilor Lui. După cumboabele care sunt acum în saci sunt holdele verzi dinprimăvara viitoare

şi pâinea din toamna care îi va urma.

17. Lucrările lui Hristos sunt una şi aceeaşi cu cu-vintele Lui.

Nu veţi avea nici o dezvinovăţire dacă nu le veţi crede.Iar crezând lucrările lui Hristos, veţi ajunge să cre-

deţi în El.Dar numai dacă veţi fi sinceri.Şi veţi gândi înţelept.

18. După ce a trăit în mijlocul oamenilor plin dehar şi de adevăr

şi după ce a umblat din loc în loc, făcând bine,şi după ce a făcut toate lucrările pe care Tatăl I le

dăduse să le facă,– acum Hristos este slăvit,iar mâine va veni ca Judecător al tuturor celor ce au

crezutori n-au crezut lucrările, Cuvintele şi existenţa Lui.

19. Hristos, după ce a propovăduit tuturor Evan-ghelia împărăţiei lui Dumnezeu

şi după ce a dat tuturor oamenilor o pildă şi o po-runcă să calce pe urmele Lui,

acum este Împăratul VeşnicCare a întemeiat o Împărăţie Veşnică, a cărei temelie

este Dragostea şi ai cărei moştenitori vor fi cei ce iubesc.


20. Hristos, după ce Şi-a dat viaţa ca preţ de răs-cumpărare pentru păcatele şi mântuirea întregii lumi,

acum, scăpat pe totdeauna din mâinile oamenilor,are soarta veşnică a tuturor oamenilor în Mâinile Lui.

O, binecuvântate Mâini ale Mântuitorului nostruiubit, ocrotiţi dulce şi fericiţi pe totdeauna părtăşianoastră cu El

în dragoste şi cântare.Amin.


26. ÎNCREDEREA şI SIGURANŢA

1. Mântuitorul nostru Iisus Hristos S-a înălţat la ce-ruri şi şade de-a Dreapta Măririi, în locurile preaînalte,ajungând cu atât mai presus de îngeri cu cât a moştenitun nume mult mai minunat decât al lor (Evr 1, 3-4)

şi S-a făcut, pentru toţi cei ce-L ascultă, Urzitorulunei mântuiri veşnice (Evr 5, 9).

Acolo a pregătit El un loc pentru cei ce-L iubesc şiÎl urmează (In 14, 2).

O, minunat Mântuitor, ce fericiţi vor fi cei ce voravea parte de acestea!

2. Hristos îi mântuieşte în chip desăvârşit pe toţicei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că tră-ieşte pururea ca să mijlocească pentru ei (Evr 7, 25).

Şi iarăşi va veni, cu mărire, să judece viii şi morţiişi să aducă mântuirea celor ce-L aşteaptă (In 14, 3;Fapte 1, 11; I Tes 1, 10; II Tes 1, 10; Apoc 1, 7).

Căci El este Biruitorul nemaibiruit niciodată.


3. Voi, copii ai lui Hristos,credincioşi ai lui Hristos,vestitori ai lui Hristos,slujitori binecuvântaţi ai lui Hristos, fiţi fericiţi şi

fiţi siguri că în curând şi voi veţi scăpa din mâinileoamenilor.

După ce veţi mai suferi cât mai este rânduit să su-feriţi spre deplina voastră curăţire, în curând voi vă veţiînălţa Acolo unde nu mai este suferinţă, pentru că îm-părăţeşte pe veci numai bucuria.

4. După ce şi vouă vă vor mai face oamenii ceea ceîncă le este îngăduit lor de Dumnezeul vostru ca să văfacă, spre binele vostru şi spre slava Lui,

– veţi scăpa şi voi din mâinile tuturor.O, ce eliberare strălucită va fi asta!

5. Să fim siguri că vom scăpa şi noi,fiindcă Cel Atotputernic este Mântuitorul nostruşi Cuvântul Său este făgăduinţa noastră,iar Numele Său este temelia pe care ne-am zidit în-

credereaşi siguranţa noastră neclintită.

6. Deci să nu ne temem niciodată şi de nimeni, înafară de Dumnezeu!

Să privim doar la slava de care vor fi urmate sufe-rinţele noastre de acum.

Şi la nimic altceva. Nimic nu-i mai sigur ca asta.


7. Puneţi-vă toată nădejdea în harul pe care vi-l vaaduce Hristos la Venirea Lui.

Şi în nimeni altcineva.Oricât ar fi de puternici oamenii – şi oricât ar fi de

înverşunaţi unii dintre ei împotriva voastră – voi să nuvă clătinaţi nicicând.

Victoria finală va fi a lui Hristos. Şi va fi a voastră(I Cor 15, 22-28).

8. O, voi, toţi prizonierii, chinuiţii, prigoniţii şiameninţaţii,

– în curând veţi scăpa cu toţii din mâinile oameni-lor care vă nedreptăţesc;

şi nu moartea vă va scăpa din mâinile lor, ci Hris-tos Însuşi, după cum a promis.

Măreţule Eliberator – slavă veşnică Ţie! Vino pen-tru cei ce Te aşteaptă!

9. Gândiţi-vă, fraţii mei, ce fericit va fi în curândcântecul nostru de biruinţă în cinstea lui Iisus Biruitorul,

când după ce El Îşi va fi supus pe orice vrăjmaşiai Săi,

va zdrobi pe însuşi satana chiar sub picioarelenoastre (Rom 16, 20).

10. Noi, fiind scăpaţi pe totdeauna din puterea şimâinile tuturor oamenilor, vom intra cu toată faţa scăl-dată de lumină

în Ierusalimul Ceresc ca nişte biruitori,


în bucuria Tatălui Ceresc şi în cântările îngerilorLui nenumăraţi.

Cine îşi poate măcar închipui acum sărbătoareaaceasta spre care mergem noi (Evr 12, 22)?

11. Sunt unele locuri potrivnice lui Dumnezeu,cum sunt şi unele vremuri potrivnice.

În astfel de locuri şi în astfel de vremuri, oamenii şidemonii au putere împotriva adevărului, se unesc îm-potriva lui

şi au izbândă în lupta contra lui Hristos.Dar ce blestemată este o astfel de izbândă!

12. Oriunde au fost locuri şi vremuri potrivnice luiHristos, totdeauna izbânzile oamenilor şi ale demonilorîmpotriva lui Dumnezeu au adus numai nenorocire şiprăpăd

peste toţi şi toate cele ce au dus această luptă încontra lui Hristos.

Ce bine ar fi fost chiar şi pentru ei înşişi să nu fibiruit!

13. Prin roadele care le urmează, împotrivirile faţăde Hristos se răzbună pe chiar societatea şi uneori petoată generaţia care a cunoscut şi care a înfăptuit acesteîmpotriviri.

Căci cine se ridică împotriva Adevărului, acela seumple de minciună în clipa când alungă Adevărul dinviaţa lui.

Şi cine se goleşte de Dumnezeu se umple de satana.


14. Cine luptă contra înfrânării, acela ajunge bân-tuit de desfrânare.

Cine nesocoteşte credinţa cade în pustiirea ne-credinţei,

cu toate urmările ei de cruzimi, de violenţă, de te-roare, de trădări, de suspiciuni şi de nesiguranţă.

Căci fiecare ispăşeşte prin ceea ce a păcătuit.

15. În atmosfera necredinţei, omul nu mai are bu-curia familiei,

nici odihna liniştii,nici siguranţa libertăţii şi nici chiar a vieţii sale.Iar fără de acestea, o existenţă omenească nu mai

este o bucurie, ci un blestem şi o povară.Vai de societatea care angajează lupta contra lui

Hristos,care Îl alungă pe Hristos din preocupările ei,

înlăturându-L din minţi şi din suflete.În curând acolo va domni satana, răvăşind şi pus-

tiind totul.

16. Unde lipseşte Hristos, în locul ordinii va venidezordinea,

iar în locul dreptăţii şi al respectului se va aşeza ci-omagul şi sabia,

căci fiara nu va mai cunoaşte o altă autoritate cares-o facă să asculte.

Şi cine ştie peste câte generaţii viitoare se vor în-tinde pustiirile păcatului unei singure astfel de grele şivinovate împotriviri!


17. Numai după ce trimisul lui Dumnezeu se în-toarce înapoi la El, sus în Cer,

numai după ce el nu mai este,– abia atunci cei care l-au auzit,văzând cu ochii lor adevărurile spuselor lui,îşi aduc aminte şi se încredinţează că tot ce a spus

omul acela era adevărat.Dar prea târziu.Căci urmările neascultării de profeţi sunt totdeauna

grozave.

18. Contemporanii profetului ucis abia apoi văd fă-rădelegea pe care au săvârşit-o

şi, încredinţându-se de solia lui, încep abiaatunci să-şi dea seama ce valoare mare avea el, acelape care ei nu l-au cunoscut şi n-au vrut să-l ascultela vremea sa.

Lumina venită însă prea târziu poate arăta mai binedoar mărimea dezastrului.

19. Când această constatare o fac cei care au as-cultat solia alesului lui Dumnezeu, bucuria şi mulţumi-rea cu care este răsplătită ascultarea lor sunt nebănuiteşi strălucite – dar numai în cer, fiindcă virtutea ascul-tării e răsplătită cu slava cea veşnică.

Când o fac cei neascultători, regretul lor va fi tot lafel: nebănuit şi veşnic.

20. Când află adevărul spuselor profetului sfânt,remuşcarea acelora care nu l-au crezut şi nu l-au ascul-


tat, ca şi urmările neascultării lor sunt o parte din pe-deapsa veşnică pe care,

pe merit şi pe dreptate,o primesc împotrivitorii trimisului ceresc.Dumnezeul nostru Bun, Te rugăm, izbăveşte-i pe

toţi oamenii de împietrirea şi de osânda împotrivirii faţăde Tine şi de ai Tăi!

Amin.


Suflet scump…Suflet scump…Suflet scump…Suflet scump…

Suflet scump, la tinedragostea mea vine,de-a ta sărbătoare,cu-n sărut şi-o floare!

Fii cu drag supusDomnului Iisus,să slujeşti frumosDomnului Hristos,ca să fii mereudrag lui Dumnezeu...

Zorii să-ţi promităcale fericită,dimineaţa-ţi fienumai bucurie.

Soarele să-ţi spunănumai ziuă bună,munca roditoare,casa-n sărbătoare...

Seara să-ţi aratenumai zări curate,nopţile să-ţi culcenumai somnul dulce.

Iar la Judecată,cerul, ca răsplată,pentru slujba bună,soarele cunună.


27. AMINTIRILE şI UITAREA

1. Revenind la locurile începutului credinţei noastre,revederea acestor locuri, după ani de luptă şi de jertfă,

ne aduce totdeauna o mare înviorare inimii şi odulce mângâiere sufletului nostru.

Să nu le uităm pe acestea niciodată!

2. În locurile începutului nostru cu Dumnezeu re-găsim atâtea amintiri duioase şi atâtea fiinţe iubite!

Acolo ne îmbărbătăm totdeauna credinţa şi ne în-viorăm iarăşi puterile sleite de luptele, de hărţuielile şide păcatele printre care am trecut.

Când întoarcem de acolo, parcă venim de la o baiefericită prin care ne-am trecut sufletul.

3. În locurile neuitate ne aducem aminte cu bucuriede multele ispite pe care le-am biruit prin harul Dom-nului Iisus,

de fiorul primelor noastre rugăciuni,de bucuria primelor adunări frăţeşti,


de emoţia primelor mărturisirişi de dulceaţa primelor cântări şi izbânzi…O, ce mângâietoare sunt acestea la întristări şi la

bătrâneţe!

4. Cu cât trec anii şi cu cât se tot înmulţesc în urmăvalurile noastre biruite, cu atât ceea ce ne leagă de locu-rile scumpe este tot mai sfânt şi mai drag,

căci tot ce am adunat după aceea a început acolo.Iar aceasta n-o vom putea uita niciodată. Fericit

este acela care nu poate să uite ceea ce nu trebuie să sepoată uita.

5. O, cât de dulci şi de frumoase, cât de scumpe şide sfinte ne sunt toate neuitatele noastre amintiri dinumblarea noastră cu Domnul nostru iubit şi cu fraţiinoştri iubiţi, de la început…

Să-I mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentruaceste amintiri sfinte şi să ne străduim a le înmulţi şi ale înfrumuseţa neîncetat.

6. Dă-mi, Doamne, bucuria să fiu adăugat la po-porul meu în Împărăţia Ta, cu fraţii mei şi cu surorilemele din aceeaşi familie, de acelaşi duh şi din ace-eaşi Lucrare

cu care Te-am slujit împreună, am muncit împreu-nă şi am luptat împreună pe pământ,

cu care am suferit aducându-Ţi jertfa aceleiaşi iu-biri Ţie, Doamne Iisuse, pe pământ.

Aceasta este unica mea rugăminte înainte de a veni.


7. O, Domnul meu, eu Te rog, fă ca atunci, împre-ună cu mine, să fie acolo şi toţi acei de după mine pecare i-am iubit şi i-am dorit atât de mult în viaţa aceastadin lume, fiindcă numai împreună cu ei aş fi cu adevă-rat fericit lângă Tine şi lângă înaintaşii mei sfinţi.

Te rog, nici unul dintre ai mei să nu lipsească,Doamne, de la Masa fericită a Răsplătirii cereşti,

pentru ca fericirea noastră să fie într-adevăr deplină.Şi toate, chiar toate dorinţele noastre să fie împlinite.

8. Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul nostru,după Cuvântul Tău Cel Sfânt şi după sfânta Ta fă-

găduinţă adevărată şi veşnică,ai venit în lume să-i înalţi pe toţi cei smeriţi şi să-i

smereşti pe toţi cei trufaşi.Toată lucrarea Ta e plină de dovezile acestui fapt.Ajută-ne să vedem aievea înălţarea tuturor smeri-

ţilor Tăi şi smerirea tuturor trufaşilor satanei.

9. Atâtea nume smerite de oameni şi cetăţi care arfi rămas într-o veşnică uitare, înmormântate în mareaegală a gloatei, au fost înălţate dintr-o dată,

prin alegerea şi lucrarea puterii lui Hristos,până la cea mai înaltă răspundere şi slavă neui-

tată în veci.Dar tot prin lucrarea puterii Lui, toate numele oa-

menilor şi ale popoarelor trufaşe şi tirane au fost prăbu-şite pe totdeauna în dispreţul lui Dumnezeu şi al oame-nilor.

Căci asta face Dumnezeu.


10. O dată înălţaţi lângă numele lui Hristos, uniidin smeriţii Lui de cândva s-au arătat, prin lupta şi sta-tornicia lor, vrednici de locul în care au fost puşi.

Şi au început să-şi capete strălucirea lor personală,sfârşind viaţa şi lupta lor într-o lumină veşnică şi vred-nică de Hristos…

Aceştia merită toată admiraţia şi dragostea noastrăîn Hristos.

11. Alţii, prin josnicia lor, dovedindu-se nevrednici,s-au prăbuşit în ruşinea şi în păcatele nevredniciei lor,

în trădări şi în pierzare,rămânând nume de ocară, de spaimă sau de pildă

rea pe totdeauna.Aceştia merită toată osânda lui Dumnezeu şi a veş-

niciei.

12. Tot aşa a fost şi cu localităţile!…Câte cetăţi neînsemnate au devenit dintr-o dată

cunoscute în lumea întreagă numai pentru că acolos-a născut cineva care a devenit un nume înălţat întreoameni.

Din pricina numelui unui sfânt a rămas neuitată oţară.

13. Cu cât omul sfânt, născut sau trăit într-o ce-tate, a fost mai vrednic de respect prin viaţa şi lucru-rile sale, cu atât mai mare preţuire capătă satul saupoporul său.

Cinstea pe care o face un astfel de fiu unei locali-tăţi rămâne neuitată cât dăinuieşte numele aceluia.


Şi toţi urmaşii lui din locul şi neamul acela se vor fălimereu cu faima înaintaşului lor cinstit de Dumnezeu.

14. Betania a rămas şi va rămâne veşnic în aminti-rea tuturor credincioşilor Domnului cu aureola duioasăşi sfântă a dragostei şi prieteniei dumnezeieşti care I s-aarătat acolo lui Iisus de o singură familie.

Şi tu poţi face ca din pricina ta să fie neuitată ceta-tea ta, familia ta, numele tău,

dacă pe toate acestea le legi prin fapte puternice denumele lui Hristos, ca ei.

15. Numele Betania înseamnă „Casa mângâierii“sau „Casa Prieteniei“. Poate tocmai în prevestirea tutu-ror acelor mişcătoare întâmplări care urma să se pe-treacă acolo în timpul Mântuitorului.

Şi toate acestea, numai din pricină că acolo trăiaunişte suflete care aveau faţă de Domnul Hristos o pre-ţuire şi o purtare cu totul alta decât a celorlalţi oamenidin zilele şi locurile lor.

O, ce pildă vrednică de urmat!

16. Aşa este şi cu un popor, ca şi cu o familie.Câte localităţi scumpe nu avem pe întinsul hotare-

lor noastre, toate amintindu-ne despre acei oameni maridin pricina cărora vom preţui şi iubi totdeauna şi cetă-ţile unde au trăit ei.

17. Poartă-te totdeauna şi cu toţi în aşa fel, încât înamintirea tuturor să rămână petrecerea la tine ceva deneuitat.


Atunci, din pricina ta, chiar şi numele satului tăuva fi iubit şi preţuit ca numele Betaniei neuitate.

18. Faima cetăţii în care ai stat o vreme pe pământ,făcând binele şi trăind spre slava şi bucuria lui

Hristos,va dăinui mereu, îndemnând şi pe alţii la o astfel de

trăire vrednică şi curată.Ori de câte ori vor auzi oamenii numele satului tău,

îşi vor aminti de tine.

19. Oricând oamenii îşi vor aminti de tine, se vorsimţi îndemnaţi şi ei să-L slujească mai curat, mai fier-binte, mai cu dragoste pe Domnul Iisus, dacă tu ai trăitfrumos pentru Iisus.

Iar pentru toate faptele bune făcute de alţii sub în-demnul pildei tale, în Ziua Judecăţii vei avea şi tu oparte de merit înaintea lui Dumnezeu.

20. Odată Domnul nostru Iisus Hristos le spuseseucenicilor Săi că, pentru a fi cu adevărat vrednici dedragostea şi de împărăţia Sa, ei trebuie să facă lucrurineobişnuite… (Mt 5, 47).

Ceva care n-a mai fost făcut.Ceva care arată nu numai o noutate, ci mai ales o

neobişnuită iubire, sau răbdare, sau bunătate faţă deDomnul Iisus şi pentru El.

Acestea le poate face numai un suflet neobişnuit.Doamne Iisuse, fă-ne astfel de suflete pentru Tine!Amin.


28. OBIşNUIT şI NEOBIşNUIT

1. Dintr-o iubire neobişnuită, un suflet iubitor deHristos va şi face lucruri neobişnuite pentru El.

Dar neobişnuite vor fi nu numai unele fapte ale lui,din când în când, ci neobişnuit va fi întreg felul lui de ase purta.

Tot ce va izvorî zilnic din inima şi din trăirea unuiastfel de suflet va fi neobişnuit.

2. Toată trăirea unui suflet scump lui Hristosva fi cu totul altfel decât trăirea obişnuită a celor-

lalţi oameni.Chiar şi felul în care salută sau răspunde la salut

este un alt fel decât al altora.Chiar şi din felul cum deschide sau cum închide o

uşă poţi vedea adesea cum este un om neobişnuit.

3. Dar din felul cum umblă şi vorbeşte nu numai cuprietenii, ci mai ales cu străinii şi cu duşmanii săi, sevede cel mai bine omul neobişnuit.


Căci trebuie neapărat să se vadă acel chip neo-bişnuit, dar ceresc,

izvorât din dragostea şi pilda lui Hristos, al robu-lui Său.

4. Maria era aceea care a făcut acel lucru neobiş-nuit pentru Iisus nu numai spre a-şi arăta respectul şirecunoştinţa ei pentru Binefăcătorul său,

ci şi dovedindu-şi încredinţarea puternică pe care oavea ea despre Misiunea Mântuitoare a Domnului Iisus,

când El Se apropia de cutremurătoarea ei împlinire.Căci pe când noi, toţi oamenii, ne naştem ca să

trăim, El Se născuse ca să moară.După Maica Domnului, singură ea pare că mai în-

ţelesese asta.

5. Sufletele care ard într-o neobişnuită iubire curatăpentru Hristos sunt înştiinţate mai dinainte de către Du-hul Sfânt, de multe ori, despre cele ce se vor întâmpla.

Ele presimt mai ales apropierea marilor încercări,precum spune Sfântul Pavel când zice: „…Duhul Sfântmă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lan-ţuri şi necazuri“ (Fapte 20, 23).

6. Aşa, în tăcerea iubirii ei evlavioase şi adânci,Maria a fost înştiinţată de Duhul Sfânt despre patimileMântuitorului care se apropiau şi despre moartea Lui.

Iar durerea ei adâncă şi ascunsă a făcut atunci acellucru neobişnuit tocmai în vederea morţii Sale. Lucrudespre care se va vorbi mereu cu cutremur şi cu duioşie

– şi pe care Mântuitorul Însuşi l-a arătat în toată


strălucita frumuseţe şi iubire din care a izvorât (Mt 26,7-13; Mc 14, 3-9).

7. Suflete al meu, tu ce lucru neobişnuit ai făcutsau faci, spre a fi vrednic să se pomenească, în cinstealui Iisus Hristos, Mântuitorul tău, că tu l-ai făcut? Estedragostea ta o dragoste neobişnuită?

Sau este o biată dragoste obişnuită – ori nici atât?Ce lucru frumos faţă de El ai făcut sau faci tu?Ce faci tu chiar în vederea morţii celor preaiubiţi

ai tăi?Ce ai făcut tu cu totul deosebit de alţii, spre a-ţi

arăta dragostea, credinţa, nădejdea, răbdarea, ascul-tarea ta în chip neobişnuit faţă de Lucrarea Domnu-lui?

Şi faţă de cei preaiubiţi ai Lui?

8. Acela pe care îl iubeşte Domnul îşi duce adeseaviaţa numai în osteneli, în strâmtorări şi în lovituri fărănumăr.

În primejdii de moarte... în necazuri, în privegheri,în foame şi sete,

în posturi şi lipsuri, în frig şi în apărarea grijii alto-ra (II Cor 11, 23-28).

Dar tocmai prin acestea se arată dragostea sa neo-bişnuită pe care o aşteaptă o laudă la fel de mare.

9. Câtă lipsă au toţi cei iubiţi ai Domnului de oputere şi de o răbdare neobişnuită,

de o dragoste şi o credinţă neobişnuită,spre a putea trece biruitori prin toate luptele lor!


Şi spre a-şi împlini slujba atât de slăvită, dar atât degrea pe care o au ei pentru Hristos!

Dumnezeu le dă partea Sa,dar oare noi le-o dăm pe-a noastră?

10. Sufletele mari, bătute de cele mai năprasnicevânturi, au cea mai mare nevoie de rugăciunea lor şi dea altora.

Au mai ales nevoie de rugăciunea stăruitoare şifierbinte a celor mai apropiaţi de ei.

De a acelora cu care alcătuiesc o familie, o unitate şio părtăşie frăţească în Domnul (I Cor 12, 27; Rom 12, 5).

11. Când vezi pe fratele tău că se îmbolnăveşte şicade în vreo neputinţă,

sau în vreo ispită,sau în vreo nenorocire, sau în vreun păcat,atunci trimite îndată la Iisus, ca surorile lui Lazăr.Trimite cele mai fierbinţi rugăciuni, cele mai curate

lacrimi, cele mai stăruitoare chemări. El sigur va veni –şi va face minunea.

12. Adu la cunoştinţa Domnului totdeauna îngrijo-rările şi temerile tale, dorinţele şi durerea ta pentru fraţi(Flp 4, 6).

Trimite-I Domnului rugăciunile tale necurmate (ITes 5, 7).

Trimite-I postul tău (Mt 17, 21).Trimite-I milosteniile tale (Fapte 10, 4).Trimite-I lacrimile mâhnirii tale (I Sam 1, 10)– şi nu-L lăsa pe Domnul până ce Se va hotărî să vină!


13. Când acela pe care îl iubeşti deosebit ajunge săfie într-o stare rea, fă tot şi cheamă-L degrab pe Dom-nul în ajutor.

Dacă ai o credinţă puternică şi o rugăciune stăru-itoare, fierbinte şi răbdătoare pentru el, Domnul te vaasculta.

Afară numai de cazul când,tocmai spre binele veşnic al tău sau al sufletului

iubit,Domnul Dumnezeu găseşte că e atunci mai bine

altfel.

14. Suflete al meu, nu-i uita pe cei iubiţi ai Dom-nului care au parte de multe dureri pe pământ, spre a searăta în ei şi prin ei slava lui Hristos!

Căci şi ei sunt oameni ca şi noi, iar multele lovituripot să-i obosească şi să-i copleşească uneori şi pe ei.

Pot să-i facă uneori să se clatine, sau să tremure,sau să slăbească!

Pentru întărirea celor ce-i întăresc pe cei mulţi tre-buie să ne rugăm cel mai mult.

15. Să nu-i judecăm pe cei ce poartă cele mai marisarcini în Lucrarea Domnului – nici să nu-i vorbim de rău.

Ci să ne rugăm pentru ei, gândindu-ne la răspundereace-o au înaintea Domnului; să-L chemăm pe Domnul înajutorul lor ori de câte ori ne aducem aminte de ei.

Domnul va veni totdeauna şi-i va izbăvi cu siguranţă.Chiar dacă noi îi vom fi îngropat.Căci dragostea Lui nu-i va uita. Legământul cre-

dincioşiei Lui nu se schimbă (Rom 3, 3).


16. Pentru acei care trăiesc spre slava Domnului,moartea nu mai există!

Nici nenorociri nu mai există.Nici osândă nu mai există (Rom 8, 33-35; In 3, 18).Nu mai există decât har ceresc şi un bine veşnic în

toate.Tot ce se întâmplă în viaţa celor ce-L iubesc pe Dum-

nezeu este şi va fi până la moarte spre slava lui Dumnezeu.Şi pentru o tot mai mare fericire a lor.

17. Boala, dacă va veni, îl va scăpa pe cel credin-cios dintr-o mare primejdie în care era să cadă.

Sau de la o mare ispită în care era să se arunce.Sau de la un mare rău spre care mergea sigur!Sau îi va înălţa mai adânc răbdarea.Nici o nenorocire nu i se întâmplă celui neprihănit.

18. Pentru cel iubitor de Dumnezeu, suferinţa nu-idecât un mijloc de sfinţire

sau un prilej să-L mărturisească celorlalţi bolnavipe Hristos.

Poate că unii vor fi ajunşi acolo, în suferinţa undeeste omul lui Dumnezeu, tocmai pentru ca să audă de lael chemarea lui Hristos;

sau omul lui Dumnezeu va fi pregătit tocmai prinboala aceasta pentru o misiune viitoare. Pentru o marelucrare viitoare a Domnului.

Şi aceasta este şcoala lui pregătitoare.

19. Să fii încredinţat mai dinainte că, în orice felţi-ar veni încercarea aceasta, nu-ţi va fi spre nici un rău,dacă tu Îl iubeşti pe Dumnezeu.


Va fi numai spre o şi mai mare slavă pe care o veiaduce tu lui Dumnezeu după ce vei trece cu bine prinsuferinţă şi vei înţelege că într-adevăr a fost spre bineletău, că ţi-a trimis-o Domnul.

20. Încredinţează-ţi şi tu soarta în Mâinile Dom-nului şi Mântuitorului tău şi nu ţi-o mai lua din acestebinecuvântate, iubitoare şi puternice Mâini niciodată.

Iubeşte-L pe Domnul cu toată puterea ta şi apoinu te mai teme de nimic. Fiindcă tot ce va veni va fispre slava lui Dumnezeu, pe care nu vei mai şti cumsă o lauzi, pentru lumina şi biruinţa în care va sfârşirăbdarea ta.

Marele nostru Dumnezeu, Te rugăm, ajută-ne!Amin.


Ceasul suferinţei...Ceasul suferinţei...Ceasul suferinţei...Ceasul suferinţei...

Ceasul suferinţei e un ceas ceresc,o, de-aş şti mai bine cum să-l preţuiesc!

Ceasul rugăciunii e un ceas divin,o, de-aş şti oriunde să-l cuprind din plin!

Ceasul aşteptării e un ceas frumos,o, de-aş şti să-l umplu cu plăcut folos!

Ceasul întâlnirii e un ceas slăvit,o, de-ar fi întruna cald şi fericit!

Ceasu-mbrăţişării e un ceas de har,o, de-aş şti să-i dărui tot,ca pe-un altar!

Ceasul morţii este ceasul meu sublim,o, de-aş şti mai bine cum să ne-ntâlnim!

Ceasul Veşniciei este neclintit,fericit cel cărui îi va fi nuntit...


29. MARTA şI MARIA

1. Marta, ca stăpână a casei cum era, avea o zifoarte grea şi încărcată ori de câte ori venea Domnul lacasa ei.

Cât de mult ar fi dorit şi ea să poată sta ca Maria,să asculte cuvintele pline de dulceaţă şi de lumină careieşeau din gura Domnului! Dar datoria de a îngriji dehrana oaspeţilor ei iubiţi,

de spălarea picioarelor sau a schimburilor lorera pentru Marta o grijă scumpă, prin împlinirea

căreia se arăta marea ei dragoste faţă de Nepreţuitul lorOaspe.

Ce minunată este dragostea ostenitoare pentruDomnul şi pentru fraţi!

2. Trebuie să ne gândim cât de grea era o astfel dezi pentru Marta, care dorea să fie de folos Domnului.

Domnul venea cu încă doisprezece după El. Celpuţin cu doisprezece; uneori, desigur, cu şi maimulţi!...


Şi toţi veneau de pe drumuri lungi – flămânzi, obo-siţi, prăfuiţi...

Binecuvântată fie sora care se gândeşte la toateacestea şi le împlineşte.

3. Pentru cel puţin treisprezece bărbaţi deci trebuiapregătită mâncare.

Trebuia cărată apa de spălat picioarele, şi mâinile,şi feţele lor.

Trebuia spălate rufele lor.Trebuia făcute aşternuturi, să odihnească...Fericit este sufletul care nu uită primirea oaspeţilor

cu bucurie.

4. Toate datoriile ospeţiei, Marta le ştia dinainte şitoate acestea le făcea pentru Domnul cu dragă inimă şicu bucurie, mai totdeauna singură, fiindcă sora ei carear fi putut-o ajuta

– pierdută în bucuria venirii Domnului şi răpită defericirea ascultării de El –

nici nu-şi mai aducea aminte că este pe pământ.Şi că mai sunt şi alte lucruri de făcut, decât să as-

culte minunatele cuvinte ale lui Dumnezeu.

5. Atunci Maria nu vedea şi nu mai auzea nimicdecât pe Domnul şi Mântuitorul ei.

Uita de orice altceva.Nici umblarea neliniştită, nici osteneala surorii ei,

Marta, care îşi pierduse răbdarea de când tot alerga sin-gură după toate,

Maria nu le mai vedea...


Ce scumpe sunt, dar ce rare, sufletele care uită to-tul pentru Iisus!

6. Odată, când Marta, obosită şi îngrijorată, n-a maiputut să-şi mai stăpânească inima întristată că nu termi-na mai repede, ca să poată sta şi ea să-L asculte peDomnul, i-a zis Domnului:

„...Zi-i surorii mele să-mi ajute!“ (Lc 10, 40).Iar atunci, Domnul Iisus a mustrat blând, la Marta,

numai ceea ce ea se ostenea şi se frământa să facă mai

mult decât era nevoie.

7. Domnul mustra doar ceea ce era un strop de is-pită a firii pământeşti şi care o făcea pe Marta (cum fa-ce uneori şi pe multe surori ale noastre),

ca, dintr-o oarecare dorinţă de laudă,să gătească mai mult şi mai bine decât era nevoie,să pregătească mai frumos şi mai mult chiar decât

erau modestele pretenţii ale Domnului. Şi necesarul lor.Şi poate şi mai mult decât erau posibilităţile casei

Martei, de unde Domnul n-aştepta, trupeşte, decât aşade puţin!

8. Dar mustrarea Domnului, pentru Marta, a fostatât de prietenească şi de iubitoare, atât de delicată şi dedreaptă,

iar Marta a simţit atât de dreaptă şi caldă blân-deţea şi bunătatea inimii Domnului, încât gândulDomnului s-a împlinit deplin – şi ea a înţeles noul şimarele adevăr că:


9. Atunci când sunt clipe unice şi fericite,când ai în casa ta oaspeţi atât de aleşi şi de rari,– mai însemnat lucru decât orice este să te foloseşti

mai mult sufleteşte de acest prilej rar!Să pregăteşti în grabă ce poţi, dar să foloseşti cât

mai mult timp apoi pentru partea sufletească, dând as-cultare cuvintelor lui Dumnezeu.

De aceea Iisus o iubea pe Marta...

10. Dumnezeu a făcut timpul prin Hristos, căcieste scris: „prin El au fost făcute şi veacurile“ (Evr1, 2)!

Şi Dumnezeu a măsurat mai dinainte durata tim-pului, pentru a încăpea în el exact atâtea evenimentecâte a rânduit El să se întâmple.

De aceea se spune mereu: „la plinirea vremii“ (Gal4, 4; Ef 1, 10). Sau: „când a sosit ceasul“... (Mc 14, 41;In 13, 1).

11. Dumnezeu a rânduit şi numărul zilelor noastremai dinainte de a fi vreuna din ele, după cum este scris:„...şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi eraurânduite, mai înainte de-a fi fost vreuna din ele“ (Ps139, 16).

Ce mare lucru este să ni le ştim număra fiecare câtmai bine!

12. Domnul Dumnezeu a pregătit toate faptelebune în care noi să umblăm tot timpul acestei vieţi, zide zi, după cum de asemenea este scris: „am fost zi-


diţi în Hristos pentru faptele bune pe care le-a pregă-tit Dumnezeu mai dinainte, ca noi să umblăm în ele“(Ef 1, 5-6; 2, 10).

Fericit este cel ce umblă în toate. Fiecare faptă trecutăse duce la Dumnezeu să spună cum am umblat în ea.

13. De împlinirea întocmai, la vremea sa, a oricăruilucru mai depind foarte multe altele, care vor sfârşiatunci sau vor începe atunci,

după cum în pânza unui ţesător iscusit, fiecare firîşi are locul său în care să se întâlnească cu alt fir, sprea-şi împlini acolo rostul lui. După planul celui ce a urzitţesătura.

14. Câte rugăciuni stăruitoare I-am făcut şi noiDomnului şi Îl zoream pe Domnul să facă acum şi ime-

diat minunea pe care i-o ceream.Minunea de care credeam noi că, dacă nu se face

întocmai aşa şi întocmai atunci, totul va fi pierdut. Căzadarnic va mai veni Domnul s-o facă apoi, cu o zi maitârziu!...

Şi totuşi n-a fost aşa cum gândeam noi.Domnul a făcut bine că a mai zăbovit atuncisau că a rezolvat acel lucru în cu totul alt fel de

cum ceream sau gândeam noi.Căile Domnului sunt nespus mai fericite pentru noi

decât ale noastre.

15. După ce totul a trecut, după ce lucrurile s-au li-niştit

şi mintea noastră a putut gândi aşezat la toate,


am băgat de seamă totdeauna că Domnul a lucratmai bine decât am fi crezut şi gândit noi (Ef 3, 20),

în toate lucrurile noastre.

16. Suflete al meu, nu te nelinişti niciodată cândstrigi cu putere şi Domnul nu-ţi răspunde!

Nu deznădăjdui niciodată când trimiţi stăruitor du-pă Domnul – iar El zăboveşte să vină.

Când te rogi fierbinte, iar Domnul nu-ţi ascultă în-dată rugăciunea ta şi nu se grăbeşte să ţi-o împlinească,tocmai întârzierea Lui este răspunsul cel mai potrivitpentru binele tău. Să crezi asta!

17. Rabdă totul, liniştindu-te prin încredinţarea căDomnul ştie mai bine când răbdarea îşi va fi făcut lu-crarea ei (Evr 12, 11).

Sau când pocăinţa ta sau lacrimile tale vor fi împli-nit lucrarea lor,

sau durerea, sau ispăşirea, sau pedeapsa...Multe mai au încă de făcut câte o lucrare în noi.

18. Fiecare dintre acestea îşi au de făcut câte cevaîn viaţa noastră.

Şi numai Domnul Singur ştie tainica legătură nevă-zută dintre tot ce se întâmplă şi ceea ce s-a întâmplat.Sau are încă să se întâmple.

Numai Domnul Singur ştie când lucrarea fiecăruiaeste împlinită şi vremea fiecăruia i-a sosit. Sau i-a trecut.

După aceea, după ce i-ai înfăţişat Domnului cum secuvine rugăciunea ta, aşteaptă cu încredere şi cu răbda-re, căci roada răbdării tale va fi totdeauna bucuria.


19. Dar şi zăbovirea îşi are vremea ei.„O aşteptare prea mult amânată îmbolnăveşte ini-

ma“, – spune înţeleptul (Prov 13, 12).O zăbovire prea mult îndelungată veştejeşte dra-

gostea, usucă nădejdea şi zbuciumă credinţa sufletului!Dumnezeu ştie bine aceasta – şi are toată grija la

timp.

20. Nu zăbovi nici tu, niciodată prea mult şi la nicio datorie a ta.

Nu zăbovi când familia ta te aşteaptă cu un ban, cuo pâine, cu un cuvânt iubitor, cu o dovadă de atenţie şide iubire.

Nu zăbovi faţă de soţul tău, faţă de copiii tăi, faţăde părinţii tăi.

Dar mai ales nu zăbovi cu împlinirea datoriilor talepe care le ai faţă de Domnul tău, faţă de familia ta şifaţă de cei cărora le datorezi prima iubire.

Doamne Iisuse, binecuvântează aceste bune dorinţeale sufletului nostru!

Amin.


30. GRABĂ şI ZĂBAVĂ

1. Nu zăbovi ceasuri întregi, sau zile întregi, sauluni întregi, sau ani întregi faţă de cei care aşteaptăgraba ta.

Căci cu durere, ei vor fi siliţi să-şi refacă viaţa fără ti-ne. Iar locul tău, chiar dacă vei mai întoarce vreodată la ei

după ce ai zăbovit prea mult,nu va mai fi poate niciodată apoi cum a fost întâi.Nici în inima lor, nici în casa ta;şi ceea ce aţi pierdut, şi tu, şi ei, nu va mai putea fi

recâştigat poate niciodată.

2. Nu zăbovi când fraţii tăi te aşteaptă, te cheamă,te roagă cu lacrimi să revii la deplina unitate şi părtăşie,unde trebuie să te grăbeşti.

La deplina umblare şi trăire în aceeaşi credinţă şiînvăţătură.

Nu zăbovi faţă de ei.Şi nu sta cu străinul, departe de casa şi de vatra

frăţietăţii tale, lăsându-i pe ai tăi să te aştepte şi să stea


cu inima îndurerată ani de zile din pricina îndelungiitale zăboviri!

Căci prea târziu, în zadar te vei grăbi.

3. Nici întoarcerea ta să nu fie cu atâta încetineală,încât, după munci istovitoare, abia să se vadă că ai maifăcut un pas.

Căci aceasta va dovedi mai mult sila ta faţă de eidecât dragostea ta.

Şi ceea ce plăteşti cu o prea multă aşteptare nu temai bucură când soseşte.

4. Chiar dacă, până la urmă, ai reuşi să te întorcipână la ai tăi, timpul lor prea îndelungat pierdut

şi eforturile lor prea mari făcute pentru întoarce-rea ta

vor scădea nespus de mult din bucuria întoarceriişi vor pierde nespus de mult din folosul ei.

5. Durerea prea îndelungată pe care le-ai produs-ofraţilor care te-au tot aşteptat,

stăruinţele lor şi timpul lor cheltuit pentru tinepeste măsură de mult

nu se poate să nu atârne greu cândva în faţa luiDumnezeu, spre paguba ta!

De aceea, nu zăbovi nici o clipă. Ci grăbeşte-te întoate.

Întoarce-te şi spune-le celor care mai sunt cu tine(şi tot la fel ca tine): Haidem să ne întoarcem la cei cene aşteaptă şi cărora le suntem atât de datori!


Am zăbovit destul, ne-au aşteptat destul.Ce fericită este totdeauna sosirea la timp!Si ce dureroasă este totdeauna zăbovirea de la sosire!

7. De ce mai zăboviţi departe de Domnul, în păca-te, în fărădelegi, în nimicuri pierzătoare,

când vremea este atât de scurtă,când viaţa este atât de trecătoare,când lumea este atât de vicleană şi satana atât de

tâlhar,iar mântuirea atât de scumpă?Nu mai zăboviţi, ci sculaţi-vă şi haideţi şi vă în-

toarceţi la Domnul, Care vă aşteptă şi vă iubeşte.

8. Până încă ziua aceasta nu se va sfârşi, întoarce-teşi tu, suflete scump care tot nu te-ai întors încă la Dum-nezeu.

Întoarce-te până mai eşti încă aşteptat, până nu s-aînchis uşa Lui şi ochii tăi,

până când nu-i pierdut totul, întoarce-te!Şi aşa ai zăbovit prea mult, prea mult!

9. Gândeşte-te ce bucurie va fi în toată lumea în-toarcerea ta la Domnul în mijlocul celor care te iubesc,te cheamă şi te aşteaptă.

Să-ţi pară rău din tot sufletul tău pentru timpul ză-bovit.

O, cât de rău îţi va părea odată pentru că nu te-aigrăbit şi n-ai venit mai demult la Dumnezeu!


10. Întoarce-te în aşa fel, încât, prin tot ce vei adu-ce şi vei fi între fraţii şi semenii tăi, să-i poţi măcar înparte despăgubi de ceea ce i-ai întristat sau i-ai făcut săpiardă cât ai zăbovit departe de ei.

Nu-i nici o bucurie mai mare ca o întoarcere adevă-rată şi la timp, acolo unde ai fost atât de mult şi atât dedemult aşteptat.

Grăbeşte-te şi vino!

11. Nu cât sunt oamenii de răi trebuie să ne mirămnoi, ci cât de nespus de bun este Dumnezeu!

Nu cum pot fi oamenii de nepăsători, de vrăjmaşi,de neascultători, de vinovaţi faţă de Dumnezeu, ci cum– cu toate că sunt aşa – Dumnezeu mai are totuşi atâtabunătate, răbdare, milă şi iubire faţă de ei!

Într-adevăr, cât de nespus de bun este El!

12. În câte rânduri, până s-ajungă la aruncareapietrelor asupra Domnului, câte cuvinte grele, uneorimai grele ca pietrele, nu I-au aruncat ei în faţă luiDumnezeu!

De câte ori nu L-au alungat, L-au batjocorit, L-auinsultat şi s-au lepădat de El!

Iar El S-a întors din nou şi din nou la ei, cu o nouăiubire, cu un nou har,

cu o nouă minune şi cu noi chemări ale bunătăţiiLui,

încercând neîncetat cu dragoste să le deschidăinima!

O, cât de nespus de bun este Dumnezeu!


13. Chiar prin aceste rânduri, Hristos Se întoarcedin nou şi spre tine

şi cu o nouă dovadă de iubire te cheamă să tetrezeşti şi să te întorci la El, primind cu grabă, princredinţa în El, mântuirea ta şi viaţa veşnică (Fapte26, 18).

Vei mai zăbovi oare şi acum?

14. E poate ultima Lui întoarcere la tine. Şi estepoate ultima Lui chemare pentru tine.

Nu-L respinge pe Domnul tău, pe Mântuitorul tău,şi nu căuta să ridici şi tu altă piatră contra Lui sau con-tra alor Lui.

Fiindcă după ce pleacă El nu-ţi mai vin decât moar-tea şi satana.

15. Ridică o singură piatră: piatra cea mai mare dinlume, adică piatra necredinţei de peste intrarea inimiitale.

Şi lasă-L pe Domnul Iisus să intre în inima ta şi înviaţa ta cu mântuirea şi cu lumina Lui.

Căci ziua intrării acesteia a Domnului în inima ta şiîn casa ta va fi cea mai fericită zi pentru tine şi pentru aităi, pe vecii vecilor.

16. Cât de scurtă este totuşi o zi! Şi cât de măsuratesunt marginile ei şi ceasurile pe care le are ea!

Priveşte ceasul şi ascultă bătăile lui, ca să vezi ceneînduplecat şi nemaiîntors îţi trece cu ele fiecare minutşi fiecare an din viaţa ta – şi din ocaziile tale!


Grăbeşte-te, căci se poate, peste o zi, să fie preatârziu – pe veşnicie.

Pentru mulţi care puteau veni ieri – astăzi s-a sfâr-şit totul.

17. Cât de lungă şi cât de scurtă este totuşi o zi!Cât de mult şi cât de puţin poţi face totuşi în ea!Cât de mult, când este vorba de rău,şi cât de puţin, când este vorba de bine!Cât de mult, când este vorba de viaţă,şi cât de puţin, când este vorba de moarte!

18. Ce mare preţ are o zi pentru mântuirea şi ferici-rea noastră veşnică

şi totuşi pe ce nimicuri vinovate,şi pe ce deşertăciuni pierzătoare,şi pe ce scopuri nelegiuitene-o aruncăm prea mulţi dintre noişi prea multe dintre zilele noastre!

19. Nu sunt oare numărate ceasurile dintr-o zi?Nu sunt numărate oare zilele dintr-o viaţă?De ce atunci oare ne purtăm cu ele ca şi cum ar fi

nenumărate?

20. Nici din ziua noastră nu ştim câte ceasuri maiputem avea şi nici din viaţa noastră, câte zile.

De ce atunci să nu cugetăm cu seriozitate la acestlucru?


De ce nu învăţăm să ne numărăm bine ceasurile zi-lelor şi zilele vieţii,

spre a căpăta o inimă înţeleaptă, cu care să le folo-sim mântuitor, în locul inimii nebune care ni le risipeşteîn nevrednicie (Ps 90, 12)?

O, Dumnezeule al Înţelepciunii, nu ne lăsa să trăimca şi cum nimic din ce se întâmplă n-ar fi adevărat!

Grăbeşte-ne şi nu ne lăsa să zăbovim niciodată.Amin.


Te-ai dus tu, TinereţeTe-ai dus tu, TinereţeTe-ai dus tu, TinereţeTe-ai dus tu, Tinereţe

Te-ai dus tu, Tinereţe, prietenul meu dragce mi-ai păşit alături pe-al mântuirii pragşi mi-ai rostit alături frumosul legământ:prin orice vânt şi valuri să lupt pân’ la mormânt...

Te-ai dus, Curaj eroic, tu, fratele meu dragce mi-ai jurat alături, pe Sfântul Crucii Steag,tu, ce-mi purtai şi scutul, şi sabia viteaz,înflăcărându-mi braţul prin anii până az’...

Te-ai dus şi tu, Dor Dulce,şi Glas Înalt,– v-aţi dus...frumoşii zori de-atuncea s-au prefăcut apus.Prin luptele-ndârjite,prin munca peste rând,nici n-am ştiut să-mi număr grăbiţii ani trecând.

În jurul meu se-nşiră morminte de eroi,s-au dus toţi cei ce-odată luptau la cot cu noi;frumoasele lor nume sunt sori şi cruci acum,– dar Oastea cea frumoasă urmează sfântu-i drum.

...Frumoasă Tinereţe, frumos Curaj şi Dor,voi m-aşteptaţi Acolo s-ajung biruitor;– rugaţi-vă puternic, – cei ce-am rămas napois-ajungem la cunună biruitori – ca voi!...


CUPRINS

Avuţia cea mai mare ............................................ 5

Iisus Hristos ............................................................... 7

Moştenire minunată ............................................. 8

1. Singura Avuţie ...................................................... 9

2. Bunăcuviinţa şi evlavia ...................................... 16

Harul dulcelui Iisus ........................................... 23

3. Conştiinţa şi mustrarea ..................................... 24

4. Învăţătorul şi ucenicul ....................................... 33

O, binecuvântaţi genunchii ................................ 41

5. Înaintaşii şi urmaşii ........................................... 43

6. Vindecarea şi moartea ....................................... 49

Suntem în drum .................................................. 56

7. Osteneala şi lenea ............................................... 57

8. Porunca şi ascultarea ......................................... 64

Din câmpul cel cu stele ...................................... 71


9. Taina şi înţelesul ................................................. 72

10. Adevărul şi mărturisirea .................................. 79

Pe toate zilele vieţii ............................................ 85

11. Arătarea şi ascunderea ..................................... 86

12. Aur şi zgură ....................................................... 93

Din locul unde sufăr… ...................................... 99

13. Statornicie şi schimbare ................................. 100

14. Cinste şi ruşine ................................................ 107

Din toate de pe lume ........................................ 113

15. Laudă şi mustrare ........................................... 114

16. Lucrul şi nelucrarea ........................................ 120

Ce grea e lupta sfântă ...................................... 127

17. Darea şi primirea ............................................ 128

18. Mântuirea şi păcatul ....................................... 135

O, ce frumoasă eşti! ......................................... 141

19. Adevăr şi înşelare ............................................ 142

20. Ascultare şi părtăşie ........................................ 148

Tu eşti mereu cu mine ...................................... 154

21. Măreţia şi bunătatea ....................................... 155

22. Adevărul şi inimile .......................................... 161


O, lângă Tine, Doamne .................................... 168

23. Creatori şi creaţii ............................................ 169

24. Ştiinţa şi neştiinţa ............................................ 175

Întinde-Ţi Mâna ............................................... 182

25. Faţa şi făţărnicia ............................................. 183

26. Încrederea şi siguranţa ................................... 189

Suflet scump… ................................................. 196

27. Amintirile şi uitarea ........................................ 197

28. Obişnuit şi neobişnuit ..................................... 203

Ceasul suferinţei... ........................................... 210

29. Marta şi Maria ................................................ 211

30. Grabă şi zăbavă ............................................... 218

Te-ai dus tu, Tinereţe ....................................... 225

Cuprins .................................................................. 226


Colecţia «CUGETĂRI NEMURITOARE»

cuprinde:

1. Prietenul tinereţii mele (publicat)

2. Mărgăritarul ascuns (publicat)

3. Piatra scumpă (publicat)

4. Lumina iubitului fiu (publicat)

5. Calea bunului urmaş (publicat)

6. Avuţia sfântului moştenitor (publicat)

7. Păşunile dulci

8. Săgeţile biruitoare

9. Cununile slăvite

10. Poruncile iubirii

11. Răsplata ascultării

12. Strălucirea biruinţei

13. Crucea mântuitoare

14. Eterna iubire

15. Mărturisirea strălucită

16. Porţile Veşniciei

17. Numele biruitorului

18. Garanţia netrecătoare


19. Lupta cea bună

20. Alergarea stăruitoare

21. Credinţa încununată

22. La Ţărmul întâlnirii

23. La capătul veşnic

24. La strălucirea viitoare

25. Întâi să fim

26. Dorim să fim

27. Acum să facem

28. Semănaţi Cuvântul Sfânt (neterminat)

Tehnoredactare computerizată,machetare şi copertă:

Editura «Oastea Domnului»

Tiparul executat la Tipografia «Oastea Domnului», Sibiu

Broşat la POLSIB SA, Sibiu

Spiritual

Cn 06 - traian dorz - avutia sfantului mostenitor