TRAIAN DORZ

fara album

- POEZII -

http://www.resursecrestine.ro/poezii/index-autori/traian-dorz/fara-album

1

CUPRINS

Acel ce pururi are grijă ......................................................... 5Acela ce doreşte slava .......................................................... 6Adeseori .................................................................... 7Adeseori în rugă .............................................................. 8Ajută-ne să Te iubim ........................................................... 9Al cui e soarele? ............................................................. 10Alături am purtat ............................................................ 11Am tot strigat ............................................................... 12Aproape, ca o seară… ......................................................... 13Aştepţi să vină Domnul… ....................................................... 14Au trecut .................................................................. 15Binecuvantat e-acela .......................................................... 16Binecuvantati parintii ......................................................... 17Bizuiți-vă pe Domnul .......................................................... 18Blandul Pastor .............................................................. 19Bucuria nu-i deplină .......................................................... 20Bucurie ................................................................... 21Ca o mare furtunoasa... ........................................................ 22Cand anii trec... ............................................................. 23CAND ANII TREC... .......................................................... 24Cand nu mai ai nevoie ......................................................... 25Cand trebuie o jertfa .......................................................... 26Cand voi ajunge tarmul ........................................................ 27Carte sfanta ................................................................ 28Cat de neuitata esti ........................................................... 30Cat pacatul m-a purtat... ....................................................... 32Ce ma inveti Tu? ............................................................. 33Ce mult ne stapaneste Astazi .................................................... 34Ce mult se-ndreptateste omul... ................................................... 35Chiar dacă ar fi ............................................................. 36Copil iubit ................................................................. 37Cu câtă înţelepciune .......................................................... 39Cu ce ramâi? ............................................................... 40Cu ce-ai ramas din flacari? ..................................................... 41Cu suflet alb ................................................................ 42Cum de trec iute toate ......................................................... 43Cum să nu Te cânt... .......................................................... 44Cum zorii cheama ziua ........................................................ 45Cuteaza si priveste! ........................................................... 47Da și Nu... ................................................................. 48Dacă încă-odată ............................................................. 49Dacă s-a făcut minunea ........................................................ 50De ce te-ai despartit ........................................................... 51De crezi cu-adevărat .......................................................... 52De dorul Tău, Isus iubit ........................................................ 53De nu primești .............................................................. 54De soare am nevoie ........................................................... 55De-atâţia ani ................................................................ 56Din adevăr şi din iubire ........................................................ 58

2

Din linistea iubirii ............................................................ 59Doamne, ce sărac e-acela ....................................................... 60Doamne-n ceasul focului ....................................................... 61Doreşte-ţi călăuză... ........................................................... 62Dragostea care nu doare ....................................................... 63E cineva,canta .............................................................. 64E mult mai greu ............................................................. 65E mult prea scumpă .......................................................... 66Eu m-am nascut sa nu mor niciodata ............................................... 67Eu n-am vrut să scriu versuri .................................................... 69Eu nu ştiu cum... ............................................................. 72EU NU STIU, DOAMNE ....................................................... 73Fii binecuvântat Isuse! ......................................................... 74Fii larg la inimă ............................................................. 75Gîndiţi-vă, prieteni ........................................................... 76Ia jugul lui Cristos ........................................................... 77In prag de jerfa .............................................................. 78În trecerea grăbită ........................................................... 82În zadar străluce luna ......................................................... 83Isus e calea ................................................................. 84Isus iubit .................................................................. 85Isuse-nvaţă-mă .............................................................. 86Iubeşte-ţi crucea ta ........................................................... 87Iubire, haidem împreună ....................................................... 88Lucrul care trebuieste ......................................................... 89Mă rog să-Ţi fiu ............................................................. 90Mai curat decît zăpada ........................................................ 91N-am drept să stau ........................................................... 92N-am să uit ................................................................. 93Nimeni n-o să poată spune ...................................................... 95Nimic nu-i mai frumos pe lume ................................................... 96Noi ştim c-avem un rost pe lume .................................................. 97Nu alunga pe nimeni .......................................................... 98Nu eşti învins! ............................................................... 99Nu lasa la nimeni ........................................................... 100Nu poţi cuprinde marea ....................................................... 101Nu ştim de ce .............................................................. 102Nu Te duce de la noi ......................................................... 103Nu te-ndoi ................................................................ 104Nu ti-a fost prieten .......................................................... 105O OM ................................................................... 106O om... ................................................................... 108O trâmbiță cerească ......................................................... 110O viaţă ai! ................................................................ 111O, apără-ţi steagul ........................................................... 112O, creşte-mi iubirea .......................................................... 113O, om!... .................................................................. 114O, păcătosule căzut... ......................................................... 116O, pînă cînd?... ............................................................. 117O, suflete... ................................................................ 118Păcatul nu se iartă ........................................................... 119Până n-ai ajuns ............................................................. 120

3

Până nu-ţi zideşti căldura ...................................................... 121Pastorul sufletului meu ....................................................... 122Pe cărarea mântuirii ......................................................... 123Pe cine crezi? .............................................................. 124Pe noi ne apără ............................................................. 125Plange datornicul ........................................................... 126Preaiubitul meu e Unul ....................................................... 127Privesc la fratele ce tace ....................................................... 128Rămîi tînăr totdeauna ........................................................ 129Ridică-ţi ochii .............................................................. 130S-au dus pierind milenii ....................................................... 131Să nu ne fie teamă ........................................................... 132Sa nu poata spune nimeni ..................................................... 133Să nu-ţi uiţi legământul! ...................................................... 134Să-mi fac din fiecare zi ........................................................ 135Sărută, mamă, fruntea ........................................................ 136Sculaţi-vă de tineri .......................................................... 137Sfsiat de chinuri ............................................................ 138Si Duhul, şi Mireasa... ........................................................ 140Si iar Te naşti .............................................................. 141Slavă, slavă, slavă Ţie! ........................................................ 142Slăvit Isus ................................................................ 143Taina crucii ............................................................... 144Te-am mintit .............................................................. 145Tinereţe .................................................................. 146Tu, cel ce-auzi .............................................................. 148Tu-mi esti, Isuse dulce ........................................................ 149Un tren lung ne pare viața... .................................................... 150Undeva.... ................................................................. 151Vine încet amurgul .......................................................... 152Voi numai de viaţa asta ....................................................... 153Vreţi voi părinţi? ........................................................... 154

4

Acel ce pururi are grijă

Acel ce pururi are grijă

de orişicine-i în necaz

îţi numără şi ţie paşii

şi lacrimile pe obraz

:::Să nu pierzi la necaz credinţa

şi nici nădejdea când ţi-e greu

nici dragostea când eşti la bine

-că-n ele-L pierzi pe Dumnezeu

El ştie cât să-ţi lase lupta

de greutăţi şi de-ndoieli

la timp îţi va trimite harul

prin care sufletul să-ţi speli

El ştie cât să-ţi lase-n lume

viaţa-n bine să-ţi răsfeţi

Şi să ţi-l ia când e să-ţi piardă

comoara veşnicei vieţi

El ştie când e de mustrare

nevoie spre-ndreptarea ta

şi ştie-n falcăra-ncercării

cât poţi să stai-şi când s-o ia

Să-I mulţumeşti de tot ce Domnul

îţi dă în viaţă-n de-orice fel

pe El Il ai când ai credinţa

Nădejdea şi iubirea-n El

5

Acela ce doreşte slava

Acela ce doreşte slava

să ştie c-are de luptat

cu eul lui, cu duhul lumii

şi cu păcatul nencetat,

Să lupte să învingă lumea

’nălţându-se mereu mai sus

şi acolo îngenunchiat la Cruce

să-şi ia putere din Isus

Orice cădere să-l ridice

mai hotărât ,mai înţelept

mai veghetor făcandu-i duhul

mai sfântă flacăra din piept

Trecând biruitor prin toate

mereu cu adevăru-ncins

curând ajunge starea în care

nimica nu-I de neânvins

Să poată o dată şi el spune

senin, înalt şi fericit

precum Isus a spus la urmă :

-curaj căci Eu am biruit

Acel ce caută mântuirea

luptând statornic şi aprins

ţinându-şi la Hristos privirea

-ajunge odată de neânvins

6

Adeseori

Adeseori ispite grele

în calea vieţii mele vin

zdrobind odihna vieţii mele

şi-a zilei liniştit senin

Atunci alerg la rugăciune

şi prin Hristos din nou primesc

tărie să le înving pe toate

şi iarăşi pacea-mi regăsesc

Adeseori dureri amare

adânc încearcă viaţa mea

şi dreapta-ncrederii cărare

aşa de greu o pot ţinea

Adeseori puteri duşmane

spre mine năvălesc cumplit

lăsându-mi viaţa numai rane

şi sufletul adânc zdrobit

O sfânt liman al rugăciunii

ce scut nedespărţit îmi eşti

ce liniştire, ce putere

şi ce adăpost îmi dăruieşti !

7

Adeseori în rugă

Adeseori în rugă

când eu smerit plângeam

nu Te vedeam Isuse

dar Te simţeam

Adeseori când singur

eu suspinam zdrobit

nu Te-am văzut cu mine

dar Te-am simţit

Prin focul jertfei încă

când Doamne m-ai trecut

nu Te-am simţit eu numai,

ci Te-am văzut !

Iar azi când împreună

cu Tine merg în sus

ce limpede, ce-aevea

Te văd , Isus !

8

Ajută-ne să Te iubim

Ajută-ne să Te iubim

cerescul nostru Tată

chiar dacă ar fi să nu primim

în veci nici o răsplată

Să credem în puterea Ta

adânc cum ni se spune

chiar dacă nu ne-ai asculta

nicicând vreo rugăciune

Să ţinem sus Cuvântul Tău

în orice grea încercare

chiar dacă ne-ar lovii cel rău

c-o ură tot mai mare

Să nu ne îndoim deloc

în nici o grea ispită

să-avem când vom iesii din foc

fiinţa srălucită

Ca astfel zilnic preaschimbati

din bine în mai bine

s-ajungem slava înfiaţi

având un chip cu tine

9

Al cui e soarele?

Al cui e soarele de-a pururi

Al cui pământul pentru veac?

- Cine-a venit aici puternic

Şi cine n-a plecat sărac.

Cine-i pe lumea asta veşnic

Şi ce-i aici netrecător?

- Ce oare e mai slab ca viaţa

Ce zboară oare mai uşor?

Ce-i mai supus ca omu’-n lume

La trecere şi la dureri?

Ce zi nu poate să ne-aducă

Sfârşitul unei triste seri?

Cine-a putut opri vreodată

Vreun timp şi soare pentru el?

- Cine-a putut scăpa pe lume

De putrezirea de vreun fel?

A cui averi n-au fost trecute

Şi-a cui locaş nu s-a mutat?

- A cui tărie n-a fost frântă

şi-a cui putere n-a-ncetat?

...Sărmane călător, ia seama

La câţi au fost şi nu mai sunt,

Aceiaşi soartă te aşteaptă

Nu-ţi crede raiul pe Pământ

10

Alături am purtat

Alături am purtat povara

aceleiaşi slavite cruci

deşi, necunoscut şi tainic

tu altfel ţi-a fost dat s-o duci

Aceeaşi înspinată creangă

a-ncununat şi fruntea ta,

deşi tăcut şi singuratec,

de tine nimeni nu ştia

Eu din răsplata suferinţei

ceva şi-n lume mi-am primit

dar tu purtând-o neştiută

chiar şi de-aceasta te-ai lipsit

O, Mâine când în cer Stăpânul,

va răsplăti pe drept ce-am dat

- răbdarea ta necunoscută

va străluci mai minunat.

11

Am tot strigat

Am tot strigat, de când tot strig

îmi e şi greu să tot mai spun

dar strig, căci ştiu că vine ziua

să ştiţi că n-am fost eu nebun.

Am tot chemat, de când tot chem

şi ură poate că-mi purtaţi

dar chem, căci ştiu că vine ziua,

când veţi striga înspăimântaţi.

Am tot mustrat, de când tot mustru

e tot mai gol în jurul meu

dar tot nu tac, căci vine ziua

cu blestemul lui Dumnezeu.

Am tot venit şi tot mai vin

să spun că încă mai e har

să spun, căci ştiu că vine ziua

cu plâns şi ţipăt în zadar.

Am tot înştiinţat şi mai

răbdaţi-mi să vă-nştiinţez

căci ştiu ce-aproape este ziua

cu-nfricoşatul morţii crez.

Veţi face şi-acum tot ce vreţi,

cum aţi făcut şi pân-acum

dar scumpul mântuirii preţ

amar se va plăti cu scrum.

12

Aproape, ca o seară…

Aproape, ca o seară,

Grăbită ca un ceas,

Cumplită ca o fiară

Ţi-e moartea la un pas.

Subţire ca o aţă,

Uşoară ca un nor,

Se scurge a ta viaţă

Sărmane călător

O, stai, te-ngrozeşte

De tot ce ai în drum..

Ce noapte te pândeşte

De Dincolo de-Acum

Trezeşte-te şi-L cere

Pe Domnu-n ajutor

Cu ultima-ţi putere

Sărmane călător.

Doar Jertfa Crucii Sale,

Doar Scumpul sânge al Său

e-un preţ iertării tale

şi sufletului tău

Primește-L şi-L urmează

Cu întregul vieţii dor

Căci ziua ta-nserează

Sărmane călător…

13

Aştepţi să vină Domnul…

Aştepţi să vină Domnul şi tot deşert vorbeşti,

Aştepţi să vină noaptea şi tot pierdut trăieşti.

Să vină învierea şi tot nepregătit,

Să vină judecata şi tot nepocăit.

Să vină veşnicia cu focul inamic,

Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ce-aştepţi tu de la Domnul sau de la moartea Sa?

Ce-aştepţi de la-nviere sau judecata grea?

Ce-aştepţi în veşnicie? Ce crezi c-ai să primeşti?

Când toate bat la ușă, tu nici nu te gândeşti.

O, viaţa ta se pierde zadarnic pic cu pic,

Iar plâns şi pocăinţă, nimic, nimic, nimic.

Ascultă înştiinţarea, ascult-o măcar azi,

‘Nainte de-a ajunge în veşnicul necaz.

Întoarce-te la Domnul cât este timp şi har,

De mâine poate totul pe veci va fi-n zadar.

O, iată secerişul, tu n-ai dat nici un spic,

Şi n-ai în veşnicie, nimic, nimic, nimic.

14

Au trecut

Au trecut ca norii anii

Vremea i-a mânat spre munţi

Peste tâmple cern castanii

Floarea perilor cărunţi.

Tot mai mult rămâne-n urmă

Şi-nainte mai puţin,

Prin a lumii nouă turmă

Eşti strein, tot mai strein..

Cei porniţi cu tine-odată

Pe-al vieţii drum, s-au dus,

Tu cu zarea-nsingurată

Lâncezeşti dup-un apus.

- Tot nu vezi nimicnicia

Celor după care alergi?

Tot nu crezi în veşnicia

Locului spre care mergi?

- Dacă este după moarte

Viaţa-n care n-ai crezut,

Ce vei face-n veci departe

Şi pe veci de veci pierdut?

15

Binecuvantat e-acela

Binecuvântat e-acela care-ascultă de chemare

Ce-nţelege când e vremea şi prilejul de-ascultare.

Binecuvântat e-acela care nu se ruşinează

Ci-ngenunche şi se roagă orişicine ar fi să-l vadă

Binecuvântat e-acela ce are-o inimă umilă

Care pentru cei ce sufăr, simte dragoste, nu silă.

Binecuvântat e-acela ce dă-n veci şi-n veac nu cere

Care pentru-a lumii slavă simte scârbă,nu plăcere

Binecuvântat e-acela care ştie să aline

În tăcere şi-n răbdare nestrigatele suspine

Binecuvântat e-acea care umblă-n părtăşie

Şi e fraţilor lumină, dragoste şi bucurie

Binecuvântat e-acela care zilnic face bine

Şi-n răbdare îşi adună cel de mâine pentru sine

Binecuvântat e-acela care ştie a-L pătrunde

Pe Hristos, sub orice feţe şi cuvinte S-ar ascunde

16

Binecuvantati parintii

Binecuvantati parintii

toata viata pe pamant

e porunca si povata

si dorinta Celui Sfant .

Binecuvantati parintii

dragoste sa le-aratati

caci atunci veti fi-n viata

si voi binecuvantati .

Binecuvantati parintii

chiar si cand va este greu

caci atunci cand faceti astfel

ascultati pe Dumnezeu .

Binecuvantati parintii

si-i iubiti si-i ajutati

caci orcat de mult le-ati face

n-ati platit ce datorati .

Binecuvantati parintii

chiar si-atunci cand nu mai sant

cu iubire si cu lacrimi

nu uitati al lor mormant . F

Fericiti vor fi copiii

ce parintii si-i cinstesc

fericiti vor fi parintii

ce copii-n Domnu-si cresc .

17

Bizuiți-vă pe Domnul

O, noi ne-am bizuit pe Domnul

De aceea nu ne-a biruit

Nici vântul, când vuia puternic,

Nici valul, când izbea cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul

De aceea, când zdrobiți păream,

Spre fericita izbăvire

Deplin încrezători priveam.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul

De aceea-n nopți de suferinți

Crezând, noi pregăteam prin lacrimi

Cântarea marii biruinți.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul

De aceea-n liniște am privit

Și am stat neclătinați în fața

Asupritorului cumplit.

O, noi ne-am bizuit pe Domnul

De aceea azi cântăm așa,

Și veșnic vom slăvi și-n ceruri

Măreață, biruința Sa.

Bizuiți-vă pe Domnul

Cei răscumpărați de El,

Căci în El au biruința

Câți se bizuiesc pe El.

18

Blandul Pastor

Odată L-am văzut trecând

Cu turma pe Păstorul blând,

Mergea cu dânsa la izvor,

Blândul Păstor, blândul Păstor!

Pe-o oaie ce căzuse jos

A ridicat-o El frumos,

Şi-a dus-o-n braţe iubitor,

Blândul Păstor, Blândul Păstor!

Iar mai târziu L-am întâlnit,

De cuie şi de spini rănit,

Ca să-Ţi deschid, ai tot bătut

Să intri si la mine!

Dar lumea-mi spuse să nu viu,

Că viaţa Ta-i amară,

Am vreme colo, mai târziu...

Si Te-am lăsat afară!

Iar astăzi, singur mă-nfior

De-a mele fapte rele, Isuse,

şi Te-aştept cu dor

În noaptea vieţii mele!

Mai vino iar, Isuse blând,

Mai bate iar o dată!

Te-aştept cu sufletul plângând...

Şi uşa-i descuiată!

19

Bucuria nu-i deplină

Bucuria nu-i deplină

decât lângă Dumnezeu

numai harul Lui lumină

cerul inimii mereu

Bucuria nu-i curată

decât când e în Hristos,

numai ea-i despovărată

de lumesc şi păcătos

Bucuria nu-i senină

decât când e în Duhul Sfânt,

atunci flacăra-i divină

umple sufletul de-avânt

Bucuria nu-i întreagă

decât lângă cei iubiţi,

numai strângerea lor dragă

ne lumină fericiţi

Bucuria nu-i frumoasă

Decât în culesul plin

când din munca dureroasă

îţi strângi roadele senin

Bucuria nu-i cerească

decât sus pe-acel Tabor

unde lupta nelumească

ţi-o sfârşeşti biruitor.

20

Bucurie

Când vii tu bucurie a sufletului meu

Şi inima şi ochii de lacrimi umezesc..

Naintea ta adie spre mine-a ta mireasmă

Şi m-aş deschide întregul adânc să te cuprind.

Această adiere preadulce de la tine,

E ca ivirea zilei de praznic aşteptat.

Isuse, Tu eşti întreaga-mi bucurie

Şi n-are lumea alte să-mi poată fi la fel ..

- Nu-i pe pământ comoară de care-ar fi legată

Viaţa mea vreodată asemeni ca de ea

Nici mai adânc lipsită,

nici mai cu drag aproape

cum poate fi de Tine,

şi cum mi-a fost mereu.

O, lângă Tine-n clipa adâncă-a rugăciunii

Sau în trăirea muncii cu lacrimi şi sudori

Sau în vâltoarea luptei cu opintiri sporite

Smulgând plătite roade cu orice pas împins,

Sau în purtări de sarcini cu renunţări durute

- eu gust din plin aroma cereştilor grădini !

Fii binecuvântată adâncă bucurie

Comoară luminoasă a sufletului meu.

21

Ca o mare furtunoasa...

Ca o mare furtunoasă Doamne mi-a fost viaţa

Numai rane mi-a fost trupul, numai lacrimi faţa

Numai singuratici paşii, numai rece locul

Numai în cuptorul crucii mi-a fost dulce focul.

Ţine-mă mereu dulce Dumnezeu

Lângă sânul Tău

Până voi gusta fericire mea

La lumina Ta.

Nu e rod mai sfânt ca rodul arderii-n răbdare

Pentru slava şi izbânda vieţii viitoare

Şi nu-i stare mai cerească în această lume

Decât cu Hristos pe cruce pentru sfântu-I Nume.

Fie cât de furtunoasă şi de grea viaţa

Vrem să trecem drepţi prin toate către cer cu faţa

Fericiţi mărturisindu-L pe Hristos prin cruce

Nu-i alt drum mai drept spre ceruri să ne poată duce.

22

Cand anii trec...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul

Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.

Şi undeva în cale stă neştiut mormântul

Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă

Dă-ne să umblăm

Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie

Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă

Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.

Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă

Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare

Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ

Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare

Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul

O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.

Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul

Ca să învii cu ele din orice ţintirim.

23

CAND ANII TREC...

Când anii trec ca norii şi oamenii ca vântul

Viaţa noastră curge cu timpul ce-l trăim.

Şi undeva în cale stă neştiut mormântul

Şi nimeni nu cunoaşte în care ţintirim.

Doamne-n calea dreaptă minte înţeleaptă

Dă-ne să umblăm

Ca în veşnicie sfânta-mpărăţie

Dulce s-o gustăm.

Când viaţa ni-i-nainte ne pare-atât de lungă

Că nu ştim cum ar trece mai grabnic anii mei.

Când viaţa ni-i în urmă am vrea să tot ne-ajungă

Dar nu ne mai ajunge şi-o plângem singurei.

Când unicele lucruri le-avem cu-ndestulare

Iubire, tinereţe, şi soţi, şi legământ

Le risipim în patimi, şi-n râs, şi-n nepăsare

Când le-am pierdut, zadarnic le mai plângem preţul sfânt.

Când anii trec ca norii şi stările ca vântul

O, suflet scump grijeşte-ţi avutul cel sublim.

Oriunde mori, iubirea s-o ţii şi legământul

Ca să învii cu ele din orice ţintirim

24

Cand nu mai ai nevoie

Când nu mai ai nevoie

de-ai tăi părinţi sărmani

să nu uiţi c-ai avut-o

de ei atâţia ani.

Când nu mai ai nevoie

de fraţii din trecut,

adu-ţi aminte câtă

odată ai avut.

Când nu mai ai nevoie

de soţul tău slăbit,

adu-ţi aminte câtă

în viaţă te-a-nsoţit.

Când nu mai ai nevoie

de prietenul căzut,

să nu uiţi câtă vreme

nevoie ai avut.

Când nu mai ai nevoie

de-un binefăcător

să nu uiţi niciodată

de câte-i eşti dator.

Când crezi că n-ai vreodată

nevoie de Hristos

atunci ai cel mai grabnic

şi cel mai dureros.

25

Cand trebuie o jertfa

Când trebuie o jertfă eu mă gândesc la Tine,

iubirea mea cerească, frumos şi drag copil -

şi simt că Tu eşti preţul izbânzilor divine

şi-aştept să vină-altarul, să-l văd cerându-Ti-l.

Când gloatele sărmane tânjesc spre dezrobire

şi pentru-a lor salvare se cere-un preţ amar,

eu ştiu că Tu eşti preţul,frumoasa mea iubire,

Tu ai să arzi ca alţii s-ajungă stări de har.

Când gurile flămânde vor leşina-n pustie

şi pentru-a lor viaţă se cere dat un preţ,

eu ştiu că Tu eşti preţul, iubire scumpă mie,

şi-ai să Te frângi pe Tine să scapi a lor vieţi.

26

Cand voi ajunge tarmul

Cînd voi ajunge Ţărmul spre care mă îndrepţi,

eu ştiu, Isuse dulce, că ai să mă aştepţi

va fi o dimineaţă cu-ntregul cer senin

şi peste toată zarea un curcubeu divin.

Din raze şi din roze vor iriza minuni

cu unduiri de cîntec şi sclipăt de cununi

vor miresma cuprinsul grădinile din rai

şi-o să se-audă numai al lacrimilor grai..

Cu faţa strălucită de Chipul Tău Divin,

Îmi voi pleca genunchii, spre Tine-aşa să vin

şi din genunchi veşmîntul şi talpa să-Ţi sărut

spunîndu-Ţi ce dator sunt de tot ce mi-ai făcut.

Să nu mai spună nimeni c-am suferit cîndva,

Sau c-am sădit vreo floare sau c-am rodit ceva,

sau c-aş avea vreun merit, sau ceva de primit

O, clipa asta fi-va răsplătită înmiit.

27

Carte sfanta

Carte sfanta,mana sfanta te-a adus in a mea cale

Cate lacrimi semanat-am eu pe paginile tale!

Cat am plans pe-a tale file cand m-am regasit in tine

ruinat,pierdut in moarte,dar rascumparat,pe mine.

Am aflat cum prin pacate

eu eram pierdut si-n moarte

Am aflat chemarea dulce,

sa las caile desarte...

Am aflat iubirea care

astfel,n-a mai fost vreodata

aratata pentru mine

ca a bunului sfant Tata.

Am aflat de marea jertfa

data pentru-a mea scapare

pe Isus Mantuitorul

scumpul vietii mele Soare.

Si-am aflat lumina,

calea

si-adevarul vietii mele

si,unite cu prigoane,cate bucurii in ele.

Eram singurel pe lume,

fara sora, fara frate,

dar apoi,ce fericire,

le-am aflat in tine toate.

Carte sfanta,

mana sfanta

mi te-a pus la capataie

de la-ntaia mea cantare,

de la lacrima dintaie.

Si-azi cuvantul Sfant al vietii

mi-este-ndemn si indrumare

mangaiere,-ntelepciune,

intarire si mustrare.

Domnul meu,din tine-mi spune

sa ma-nvete-n tot ce-i bine.

Maine-osanda sau rasplata

mi-o va spune tot din tine.

28

Fii cu mine si ma-nvata

si ma mustra

si ma-ndeamna,

ca sa-nvat ce-nseamna moartea

si viata ce inseamna...

Ca sa-nvat ce-nseamna clipa...

s-o rascumpar ma invata

si traind in curatie

sa am vesnica viata.

Mai unit sa fiu cu Domnul,

mai cu ravna-n calea stramta

Tu,comoara vietii mele,

Carte sfanta,carte sfanta.

29

Cat de neuitata esti

Cat de neuitata esti...dar ce departe-i

azi a ta caldura,Casa Prieteniei!...

Dulcea ta-ncapere,scumpa grija Martei,

dragostea lui Lazar,inima Mariei.

Cum era acolo zambetul in soare,

cum ningeau ciresii straturi de petale

asternand pe drumuri albele covoare

pentru bucuria revenirii Tale...

Unde-i primavara dulce de-altadata

cand peste portita inflorea scumpia,

cand umbla prin casa Marta ocupata,

cand vorbeai cu Lazar,cand canta Maria.

Cum era hotarul plin atunci de floare

si intreg cuprinsul plin de tinerete,

plin era de cantec pana-n larg de zare

numai bucurie,numai frumusete.

Cand urcai cu sotii calea pe colina,

Te-nsoteau cu raze lacrimile serii

si-Ti zambea casuta alba din gradina

cu infiorarea sfant-a revederii.

Iar in fata casei sa-Ti deschida poarta

aratand in zambet toata bucuria

Te-asteptau iubitii:bucuroasa Marta,

prieteneste Lazar,lacrimand Maria.

Si-n casuta alba ca o sarbatoare

de induiosarea intalnirii plina

raspandea miresme busuiocu-n floare

prin fereastra larga care da-n gradina.

Cum au fost de scumpe clipele acele,

cat de neuitate si de fericite,

si-astazi vai,Isuse,n-a ramas din ele

numai amintirea umbrelor iubite.

S-a sfarsit frumoasa,dulcea lor poveste

s-a plecat portita,s-a uscat scumpia,

dus demult e Lazar,Marta nu mai este,

plange-n casa goala singura Maria.

30

Cand Te vei re-ntoarce vei gasi Isuse

din ruini graindu-Ti neuitata soapta...

Caci cand si credinta si nadejdea-s duse

Dragostea ramane,plange si asteapta.

31

Cat pacatul m-a purtat...

Cât păcatul m-a purtat

cincisprezece toamne,

toţi mereu m-au lăudat

nimeni nu s-a supărat,

nimeni Doamne!

Cât la cel rău i-am slujit

cincisprezece toamne,

toată lumea m-a iubit

nimeni nu m-a prigonit

nimeni Doamne!

Cât de lume mi-a plăcut

cincisprezece toamne,

orice rele-aş fi făcut

nimeni nu m-ar fi-abătut,

nimeni Doamne!

Cât trecură ca un fum

cincisprezece toamne,

nimeni nu mi-a stat în drum

să mă strige ca acum

nimeni Doamne!

Dar de când mă port să-Ţi plac

(trei ori patru toamne)

bine caut mereu să fac

şi tot nu mă are-n plac

nimeni Doamne!...

O, mereu de-aş fi-un pribeag

toate-a vieţii toamne,

ura tuturor o trag,

mi-e de-ajuns că mă ai drag

azi Tu Doamne!...

32

Ce ma inveti Tu?

Ce ma inveti tu soare cand incalzesti la fel

Pe cei ce cred in Domnul,sau nici nu cred in El?

Ce ma inveti tu ploaie varsandu-ti stropii tai

Cu binecuvantare la fel spre buni si rai?

Ce ma inveti tu floare inmiresmand tacut

La fel si-n locul vested ca-n locul cel placut?

Ce ma inveti tu paine cand dai acelas sat

Si celor fara vina si celor vinovati?

Ce ma inveti tu umbra cand dai racoarea ta

Si cui se-nvredniceste si cui n-ar merita?

Ce ma inveti fantana cand dai al apei har

Si nu-ntrebi ca-nsetatul e frate sau talhar?

Ce ma-nvatati voi toate,ce vreti sa-mi spuneti voi?

-De vrei sa intri-n viata sa faci si tu ca noi!

33

Ce mult ne stapaneste Astazi

Ce mult ne stăpâneşte Astăzi

de parcă nici n-a fost vreun ieri

şi parcă nici n-ar fi vreun mâine

ci-i numai Astăzi-de-dureri

sau numai Astăzi-de-plăcere

de încântare şi belşug

uităm de Ieri cel ca un leagăn

şi Mâine, cel ca un coşciug...

Uităm de Ieri, uităm de Mâine

cum n-ar fi fost sau n-ar mai fi

şi stăm robiţi de Astăzi numai

de parcă-i Timpul tot, o zi.

Uităm, uităm... Dar şi-Astăzi trece

ca alte zile mii şi mii

ce pierdem azi, sau credem veşnic

sunt mâini păreri de rău târzii.

...O, nu fi prea robit de Astăzi

nici prea zdrobit, nici prea-ncântat

Prezentu-i scurt, iar Viitorul

necunoscut şi neaşteptat.

Ci pleacă-ţi inima, mai bine,

smerindu-ţi-o spre Dumnezeu

că-n El e liniştea deplină

dincolo de uşor sau greu.

34

Ce mult se-ndreptateste omul...

Ce mult se-ndreptăţeşte omul că n-a ucis şi n-a furat

Că n-a aprins la nimeni casa, că strâmb spre nimeni n-a jurat

Că n-a nedreptăţit pe nimeni luând ce nu era al lui.

Oricând s-ar măsura cu alţii, ca el pe lume nimeni nu-i.

Se poate,n-a ucis cu parul, se poate,n-a furat comori,

Dar cu cuvântul şi cu ura el n-a ucis, de-atâtea ori?

Se poate n-a prădat avutul cel pământesc al nimănui,

Dar n-a furat el de la Domnul când dezbina lucrarea Lui?

Se poate, n-a făcut păcate cum face orice vinovat

Dar când putea să facă-un bine şi nu-l făcea, n-a fost păcat?

Când el vedea că alţii sufăr bolnavi şi singuri şi trecea

Şi-ar fi putut să facă-un bine dar n-a făcut, el ce făcea?

Când va veni Hristos în slavă la judecata Lui

Atunci nu de păcate-o să ne-ntrebe, ci de-ale dragostei porunci

Nu pentru rele-o să ne-alunge, ci pentru binele ştiut

Putând la semeni a le face, dar noi trecând, nu l-am făcut.

O, nu te-ndreptăţi pe tine că n-ai aprins şi n-ai furat

Că este decât toate-acestea un mai amar şi greu păcat:

Acela de-a nu face bine când ştii şi poţi trăind mereu

Mulţi credincioşi o să-i alunge, pentru acesta, Dumnezeu.

35

Chiar dacă ar fi

Chiar dacă ar fi să-ndur din greu

dureri şi lanţuri şi ruşine,

ajută-mi, Dumnezeul meu,

să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să fiu răpit

şi-n noapte dus de mâini haine

oricât închis şi chinuit

să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să mi se ia

tot ce am mai drag pe lângă mine

sărac şi gol de-aş rămânea

să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să zac flămând

bolnav şi uitat la uşi străine

lovit şi alungat, nicicând

să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să ştiu că mor

departe dus în zări străine

tânjind de-al casei mele dor

să nu pot să mă las de Tine

Chiar dacă ar fi să fiu ucis

de cei cu mâini de sânge pline

pân-la sfârşit să spun deschis

să nu mă pot lăsa de Tine

Iar pentru toate acestea sus,

tot ce-mi doresc eu de la Tine

e ca să văd atunci, Isus,

căci nici Tu nu Te laşi de mine

36

Copil iubit

Copil iubit cu ochi senini

Tu vii din nou printre străini

în peşteră pe paie reci

Tu iarăşi capul Ţi-l apleci.

-Dar astăzi magii nu mai vin

şi nici păstori să-Ţi cânte lin,

Copil iubit cu ochi senini

Tu vii străin printre străini...

Copil iubit cu chipul blând

Te naşti şi azi ca oarecând

de mii de ani în chip sărman

Tu vii în lume an de an.

Şi ştii că cei ce-Ţi cântă azi

scuipa-vor mâine-al Tău obraz

şi totuşi Tu Copil preablând

cobori ca anii rând pe rând.

Demult, cu suflet plin de dor

Te-ai coborât de mila lor-

în ieslea rece-ai fost culcat,

şi nimeni nu s-a-nduioşat.

L-ai Tăi Isuse ai venit,

ei, neştiind Te-au răstignit.

Iar Tu cu suflet plin de dor

iertând, cereai iertarea lor.

Copil iubit, ceresc hoinar,

azi baţi la uşi închise iar.

O, Te-am văzut Copil iubit

din mii de praguri izgonit,

la mii de uşi ai aşteptat

dar în zadar!-Erai uitat.

Azi tot mai mulţi Te-aruncă-afar?

ceresc şi sfânt şi drag hoinar!

Şi totuşi, iar, sub chip sărman

cobori la oameni an de an

cu bine răul să-l plăteşti

să chemi, să ierţi şi să iubeşti;

să-mparţi avutul Tău divin

acelor ce la Tine vin,

murind pe cruce între hoţi

s-arăţi cât îi iubeşti, pe toţi!

37

Copil, ceresc şi sfânt copil

ascuns sub chipul cel umil,

Tu baţi la toţi, dar toţi se-nchid

mai reci ca piatra lor din zid...

-O, mâine şi ei uşa Ta

pe veci închisă-o vor afla.

Azi plângi Tu starea-n care zac

dar mâine ei vor plânge-n veac.

38

Cu câtă înţelepciune

Cu câtă-nţelepciune s-ar cere să păşim

când nu ştim calea clipei de-ajungem s-o sfârşim

Cu câtă lepădare de tot ce parc-avem

Când nu ştim lângă toate cât încă mai suntem

Cu câtă pocăinţă spre orişice păcat

Când nu ştim dacă mâine mai poate fi iertat

Cu câtă deslipire de tot ce întâlnim

Când nu știm niciodată napoi de mai venim

Cu câtă dărnicie spre tot ce-am mai putea

Când nu ştim dacă mâine vom fi sau vom pleca

Cu câtă grabă sfântă spre al mântuirii dar

Când nu ştim dacă mâine nu poate fi-n zadar

39

Cu ce ramâi?

Cu ce rămâi din toate

Spre câte-n lume-alergi

Cu tine-n veşnicie

Ce iei să duci când mergi?

Cu ce rămâi din banii

Pe care-i strângi zgârcit

Când moartea o să-ntrebe

Tu pentru ce-ai trăit?

Ce ce rămâi din câte

podoabe cauţi şi-mbraci

Când mulţi n-aveau nici zdrenţe

Ci tremurau săraci?

Cu ce rămâi din slava

Deşartă ce ţi-ai strâns

Când o să vină focul!

Cu scrâşnete şi plâns?

Cu ce rămâi din câtă

Grăsime-mpovărezi

Sau din frumuseţea care

Găteşti şi subţiezi?

Cu ce rămâi în urma

Cumplitului pârjol

Când toate-arzând, pleca-vei

Sărac, nebun şi gol?

Când Domnul o să vină

Cu slavă sau cu munci

Când tot ce-ai azi pieri-va

Cu ce rămâi atunci?

40

Cu ce-ai ramas din flacari?

Cu ce-ai rămas din flăcări, mai bun decât erai

Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare?

Sfârşind cu tine însuţi eroica-nfruntare?

Cu ce-ai rămas din toate? Ce-ai ars şi ce mai ai?

Ce-ai limpezit în tine, din câte ce aveai?

Ce-ai lepădat din toată zadarnica strânsură?

Cât ai ales ce-i aur, cât ai lăsat ce-i zgură;

Cât ai avut 'nainte; şi-acuma ce mai ai?

Nu anii suferinţei urcaţi cu-atâta vai,

Nici perii albi, nici plânsul, nici pierderile grele,

Ci câtă-nţelepciune, şi tâlc ai scos din ele

Aceasta-i întrebarea; ce-ai ars şi mai ai?

Căci dacă tot acela te-ntorci precum erai,

Când ai intrat în marea şi ultima-ncercare,

Zadarnic-a fost jertfa şi chinurile-amare

Nimic n-aveai 'nainte şi azi nimic nu ai!

41

Cu suflet alb

Cu suflet alb de nevinovăţie,

înfioraţi de-atîtea frumuseţi,

vin tinerii ca să-Ţi aducă Ţie,

Isuse, zorii altei tinereţi.

Isus iubit, ca roua-mbelşugată

venim ca să-Ţi aducem Ţie-n dar

în orice piept o jertfă ne-nfricată

şi-n orice sîn un crin pe-al Tău altar.

Venim din văi de moarte şi ruine,

cu ochi scăldaţi în haru-Ţi minunat,

că noi şi sfinte bucurii în Tine

şi-o nouă fericire ne-am aflat.

Din toate cele patru părţi de lume

suim spre Tine mii şi mii de mii,

avînd pe buze-acelaşi dulce Nume

şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii.

Sub crucea Ta aducem fiecare

potirul alb al crinilor din noi,

să-l umpli Tu cu sfînta-nflăcărare

şi să ne-arunci în lupta Ta apoi.

Să ne jertfeşti deplin şi tuturora

pămîntul pentru Cer să-l cucerim,

privind cu ochii-n lacrimi aurora

Cerescului dorit Ierusalim.

Să biruim şi moarte şi urgie

ştiind că în curînd noi vom purta

pe frunte-n fericita veşnicie

cununi de slăvi şi sărutarea Ta.

42

Cum de trec iute toate

Cum de trec iute toate ce-n lume-acum le vezi

Mai slabe sunt ca umbra, oricât de tari le crezi

Mai mici sunt ca nimica, chiar cei ce par mai tari

Şi tu treci ca o umbră, oricât de veşnic pari.

Ca visul scurs sfârşeşte şi viaţa ta de-acum

Un an dintr-o viaţă e cât un pas pe-un drum

Ştii paşii tăi din urmă, dar nu ştii câţi mai sunt

Şi vine unul care sfârşeşte-ntr-un mormânt.

O, nu-i urî pe-aceia ce-ţi prea tot spun mereu

Că vine grabnic moartea, să vii la Dumnezeu

Ci-mpacă-te cu Domnul acum cât mai trăieşti

Căci mâine nu-i nici urmă din tot ce pari că eşti.

43

Cum să nu Te cânt...

Cum să nu Te cânt Isuse,

Cum să nu Te cânt,

Cum să nu-Ţi slăvesc cu lacrimi

Numele Tău Sfânt.

C-am strigat spre Tine Doamne

Şi m-ai ascultat

Bucuria şi lumina

Fericit mi-ai dat!

Cum să tac, o cum, că-mi vine

Lumii-ntregi să spun

Cât de bun ai fost cu mine

Cât, o cât de bun!

Unde-i lacrima şi glasul,

Inima de-ajuns

Ca să-Ţi pot slăvi iubirea

Care mi-a răspuns!

Până-n veci voi spune Doamne

Cât de-adevărat

Ţi-e Cuvântul şi Iubirea

Ce m-au ascultat.

44

Cum zorii cheama ziua

Cum zorii cheamă ziua

şi-amurgul cheamă luna,

Cum vulturul-nălţimea

cum muntele furtuna,

Cum dorul revederea...

- aşa Te chem într-una

să fiu cu Tine,Doamne

al Tău pe totdeauna

în jertfă şi-n iubire

cu Tine să fiu una

să-mi fii pe veşnicie

şi capul şi cununa.

În ochii mei aprinde

din ochii Tăi lumină

în graiul meu aşează

vorbirea Ta divină -

pe faţa mea coboară

lumina Ta senină

fă-mi paşii totdeauna

cărarea Ta s-o ţină

iar mâinile cu lucrul

din via Ta, mi-mbină

cu pacea Ta adâncul

şi gândul mi-l alină

viaţa mea să fie

pe veci de pace plină

precum pe munte seara

e linişte deplină...

Întregile-mi dorinţe

într-una să-mi revină:

- să fiu în Tine una

ca ramul în tulpină...

Fiinţa mea în Tine

deplin să se-ntregească

din moartea firii mele

viaţa Ta să crească,

pe faţa mea lumina

blândeţii să zâmbească

iubirea Ta din mine

pe toti să-i cucerească

credinţa să m-aprindă,

nădejdea mă-ntărească

şi Adevăru-n mine

45

deplin să strălucească

ca ochii Tăi Isuse

cu drag să ma privească.

Acei ce-or să mă vadă

de Tine să dorească

cei ce mă vor cunoaşte

să vrea să Te cunoască

toţi cei ce-or să m-audă

Cuvântul să-ţi primească,

viaţa mea, dorinţa

de cer sa le-o trezească

- pe urma mea spre Tine

s-ajungă să păşească

şi Ţie-a lor iubire

întreagă s-o jertfească

o inimă fierbinte

din toţi să Te iubească...

Iar când veni-va clipa

ce veşnic o să crească

lumina slavei Tale

din toţi să strălucească.

46

Cuteaza si priveste!

Cuteaza si priveste de unde stai zdrobit

spre Golgota,la Pretul iertarii,Rastignit!

-in starea ta pierduta e singurul mijloc

e singura salvare din moarte si din foc.

Cuteaza si asculta Cuvantul lui Cristos

si-ntoarcete din drumul pierdut si mincinos,

zdrobit de pocainta sub crucea Lui sa cazi

-e singura salvare din starea ta de azi.

Cuteaza si te smulge din mreaja ce te-a prins

pacatul te tareste spre iadul cel nestins

cu graba si cu groaza asculta-l pe Cristos

-e singura salvare spre locul luminos.

Cuteaza si te lupta sa nu fi iar legat

ferestete de locul in care-ai lunecat.

Ucide pofta care te-ndeamna iar placut

-e singura salvare de unde stai cazut.

Cuteaza si zdrobeste-l pe sarpele misel

caci altfel te zdrobeste,pe vesnicie,el;

Lipestete putermic si strans langa Cristos

-e singura salvare din moartea cea de jos.

Cuteaza si priveste tu care vrei sa mori

prapastia si focul spre care te cobori!

iar daca te-ngrozeste abisul fioros

cat poate fi salvare,alearga la Cristos.

47

Da și Nu...

Da și nu, nu și da

Nu se pot înmănunchea

Nu poți fi și da și nu.

Când iubirea spune: "Hai"

Lenea-ți poruncește: "Stai"

Când Isus vrea să lucrezi

Lenea-ți spune să mai șezi

Iad și Rai, Rai și iad

N-au același drum și vad

Pe Isus dacă-L ai

Scapi de iad și mergi în Rai!

Daca-L ai pe Domnu-n care

Nu poți fi și rău și blând

Dacă-I dai iubirea ta

Spune-I totdeauna "DA"!!!

Amin

48

Dacă încă-odată

Dacă încă-odată mai asculţi Cuvântul

Care până-acuma nu L-ai preţuit

Preţuieşte-L astăzi dulce ascultându-L

Poate-n cea din urmă dată ţi-e vestit.

Dacă încă-odată îţi mai vezi părinţii

Şi azi le mai poţi încă spune un cuvânt

Spune-l al iubirii şi-al recunoştinţei

Poate-i cel din urmă, până la mormânt.

Dacă încă-odată poţi să faci un bine

Celui ce te-aşteaptă să-l hrăneşti şi-mbraci

Fă-l cu bucurie, fericit spre-oricine

Poate-i cel din urmă ce mai poţi să-l faci.

Dacă încă-odată fraţii te mai cheamă

Să-ţi îndrepţi purtarea şi să-ntorci la toţi

Nu-i urî, ascultă-i, prinde-o sfântă teamă

Poate-i cea din urmă dacă când mai poţi.

Dacă încă-odată Domnu-n uşă-ţi bate

Şi mai stă şi-aşteaptă încă să-I descui

Inima-ti deschide dragostei curate

Poate-i cea din urmă cercetare-a Lui.

49

Dacă s-a făcut minunea

Dacă s-a făcut minunea

Înnoirii vieţii tale,

Asta trebuie s-o vadă

Orişicine, pe-orice cale

Dacă-n inima ta-i pacea

Şi-n ea Duhul Sfânt se ţine

Asta trebuie s-o vadă

Pe-orice cale, orişicine.

Dacă tu-L urmezi pe Domnul

Şi ţii calea voii Sale

Asta trebuie s-o vadă

Orişicine pe-orice cale.

Dacă tu ai pentru semeni

Gânduri de iubire pline,

Asta trebuie s-o vadă

Pe-orice cale orişicine.

Dac-ai rupt-o cu trecutul

De păcate şi greşale

Asta trebuie s-o vadă

Orişicine, pe-orice cale

Căci dac-ai aflat pe Domnul

Şi-I cunoşti Cuvântul bine

Vai de tine când n-o vede

Pe-orice cale, orişicine.

50

De ce te-ai despartit

De ce te-ai despartit de frati, rupand a lor unire,

Cum ai putut sa te desparti de-ntaia ta iubire?

Cum ai putut cand tu stiai cuvantul ce te leaga

Asa cum ai primit sa stai viata ta intreaga?

De ce-ai fost slab si n-ai luptat in ceasul de ispita

De ce-ai pierdut, de ce-ai uitat Comoara pretuita?

Asa de fara pret era trairea ta-n credinta

De te-ai putut lasa de ea cu-atata usurinta?

De ce-ai putut sa uiti de-acei ani scumpi de-nflacarare

Pe Domnul tau, pe fratii tai, si-a vietii noi carare?

De ce i-ai parasit pe frati rupand a lor unire

Cum ai putut sa te desparti de-a Domnului iubire?

51

De crezi cu-adevărat

De crezi cu-adevărat o viaţă

de veci promisă de Cristos,

de ai cu-adevărat în faţă

un viitor pe veci frumos,

Atunci dă-ţi timpul şi iubirea,

privind spre moarte ca spre-un steag,

şi-mbrăţişează-ţi pătimirea

cum ţi-l săruţi pe cel mai drag.

De crezi cu-adevărat o plată

nebănuită la Isus,

de crezi că-n ceruri te aşteaptă

ce nu-i pe lume grai de spus...

Atunci primeşte-a' Lui sudalme

cum ai primi un mir plăcut,

şi-ntinde-ţi faţa către palme,

cum ai întinde-o spre-un sărut!

De crezi cu-adevărat Cuvîntul

lui Dumnezeu netrecător,

atunci jertfeşte-te purtîndu-l

înflăcărat şi-ncrezător.

Atunci ocările duşmane

primeşte-le-n al slavei schimb,

şi `nalţă-ţi fruntea către rane,

cum ai `nălţa-o către-un nimb...

52

De dorul Tău, Isus iubit

De dorul Tău, Isus iubit

În dragostea Ta arse

Şi inima spre Răsărit

Şi faţa ni-s întoarse.

Isus, Isus şi Te-aşteptăm

Cum crinii-aşteaptă rouă

Privind spre ceruri Te chemăm

Cu mâinile-amândouă.

Treci peste anii viitori

Isuse drag, şi vină

Ne du mai sus, mai sus de zori

Spre ţara de lumină.

Şi-n clipa când ni-I cununa

Cu-a slavei Tale taine

Schimbaţi, ca Tine vom purta

A păcii albe haine.

Iar noi iubit şi drag Isus

Ţi-om da cu braţe pline

Toţi crinii dorului nespus

Şi-ai dragostei de Tine.

Şi Ţi-i vom presăra în drum

Cu-o veşnică-nchinare

Precum îţi preamărim acum

A dragostei cântare.

În zorii fiecărei luni

Vom strânge cu uimire

Din pomii veşnicei minuni

Noi roduri de iubire

Şi-Ţi vom cânta Isus iubit

De drag o veşnicie

Că Te-am chemat şi Te-am dorit

Cât nimenea nu ştie.

53

De nu primești

-după II Corinteni 3:18-

De nu primești nimic străin

în duhul tău și-n minte,

lumina gândului senin

îți va luci-n cuvinte.

De nu-ți pătezi cu nici un rău

a cugetului unde,

tot mai adânc lăuntrul tău

sfințirea-l va pătrunde.

De nu-ți arunci nepăsător

clipita niciodată,

cu rod etern strălucitor

duci viața ta-ncărcată.

De nu-ți lași frații-ndurerați

să plece sau s-aștepte,

mereu mai drept ai să străbați

cărările-nțelepte.

De nu-ți lași duhul ispitit

să cadă-n neascultare,

în chip curat și liniștit

te-mbraci spre sărbătoare.

De nu te-abați din legământ,

ci-l ții în gând și-n faptă,

nu știe minte și cuvânt

ce slavă te așteaptă.

54

De soare am nevoie

De soare am nevoie

ori pot şi fără el-

dar fără de nădejde

nu pot în nici un fel.

De apă am nevoie

ori pot şi fără ea,

dar fără de iubire

în veci nu voi putea.

De pâine am nevoie

ori pot şi mai flămând,

dar de-Adevăr mi-e foame

mereu în primul rând.

De aer am nevoie

ca-n viată să rămâi,

dar de Hristos am pururi

nevoie mai întâi.

Să am chiar lumea-ntreagă

din toate,ce folos

când sunt pe veşnicie

departe de Hristos.

Dar dacă sunt cu Domnul

nimic de n-aş avea,

am tot ce fericeşte

pe veci viaţa mea.

55

De-atâţia ani

De-atâţia ani stă Domnul tău,

în pragul casei tale

iar tu-L respingi şi-alungi mereu

cu multele-ţi greşale!

Aşteaptă haru-n uşa ta

iertarea Lui să-ţi deie

tu nu-L primeşti, Îl laşi aşa

de-atâţia ani să steie.

Te-aşteaptă fericirea-n prag

să-ţi umple viaţa-ntreagă

tu gol şi trist suspini pribeag

păcatul greu te leagă.

Iertarea stă şi pacea vrea

în viaţa ta să vină

să-ţi umple-ntreagă viaţa ta

cu cântec şi lumină.

Dar tu te împietreşti mereu,

ah, nu-ţi e teamă oare

că s-o sfârşi şi harul Său

şi lunga Sa răbdare?

C-aceasta poate-n uşa ta

e ultima-I bătaie

şi că apoi va mai urma

doar veşnica văpaie?

Ah, nu te temi c-această zi

sfârşitul o să-ţi fie

şi noaptea care va veni

va fi pe veşnicie?

Când glasul Lui te cheamă iar

iubitul meu, ascultă,

primeşte al iertării har

căci vina ta e multă.

Căci va veni un ceas amar

şi-o vreme de obidă

când uşa marelui Său har

pe veci o să se-nchidă.

56

Iar tu vei rămânea pe veci

în focul de afară,

în plânsul nesfârşit să-ţi treci

a vecilor povară.

Dar chinul cel mai greu şi-amar

va fi încredinţarea

c-a fost şi pentru tine-un har

dar I-ai respins chemarea...

57

Din adevăr şi din iubire

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez

În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.

Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau

Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.

Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart

Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.

Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar

Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări

Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări

Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos

Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

58

Din linistea iubirii

Din linistea iubirii, din darul ei nestins,

mereu cu alte lacrimi,chemam acelasi plans.

Si din suspinu-atator adancuri ce-nfior,

mereu cu alte canturi, chemam acelasi dor!

Naltati din slava-n slava, spre-al cerurilor prag,

mereu, cu alte daruri, chemam un Nume drag.

Asa, Isuse pana in clipa care plin,

va fi intreg pamantul, de chipul Tau Divin!

Si pana-n clipa-n care, cu sufletul uimit,

privi-voi maretia Maretului Sfarsit.

Si slava fara seaman, a Altui Inceput,

din care tot ce-i zbucium, va fi necunoscut!

59

Doamne, ce sărac e-acela

Doamne, ce sărac e-acela

care pâinea lui nicicând

nu şi-o-mparte ca s-aline

foamea unui mai flămând.

Doamne, cât de orb e-acela

ce se uită numa-n jos

şi nu vede-n veci lumina

mântuirii lui Hristos.

Doamne, cât de surd e-acela

lângă care-atâta har

cântă, cheamă şi suspină

şi se roagă în zadar.

Doamne, cât de rob e-acela

care-i lacom şi-i zgârcit

care-şi poate-nchide mâna

dinspre semenul lipsit.

Doamne, ce-ngheţat e-acela

care n-are-n sânul lui

nici o rază de iubire

spre durerea nimănui.

Doamne, ce pierdut e-acela

ce se vrea necredincios

căci râzând calcă-n picioare

harul său de la Hristos.

60

Doamne-n ceasul focului

Doamne-n ceasul focului

dă-mi tăria locului

buzele să-mi sângere

dar să nu scot plângere,

mâinile să-mi scapere

dar să nu se apere,

să fiu dus mormântului

credincios Cuvântului,

să trec pragul Cerului

cu răbdarea fierului

căci în veci de veci voi vrea

să-mi rămână dragostea.

Doamne, paşii inimii

în iubire ţine-mi-i

legământul lacrimii

treacă-mi focul patimii,

drumul biruinţilor

să-l urmez părinţilor,

frumuseţea paşilor

să mi-o las urmaşilor

şi lumina traiului

s-o duc rază raiului

căci în veac şi-n veac voi vrea

să-mi rămână dragostea.

Doamne, las trecutului

aurul avutului

şi las viitorului

strălucirea zborului;

plata biruinţilor

toată-o dau părinţilor;

slava-ncununaţilor

dă-o toată fraţilor;

premiul fruntaşului

dă-l întreg urmaşului

mie-n veci şi-n veci voi vrea

să-mi dai numai dragostea.

61

Doreşte-ţi călăuză...

Doreşte-ţi călăuză pe Dumnezeu oriunde

De-a Lui priviri curate nici gândul nu-ţi ascunde

De ochii Lui niciunde să n-ascunzi a ta cale

Că doar atunci mergi bine cu toate ale tale.

Doreşte-ţi călăuză Cuvântul Sfânt în viaţă

Curata Lui poruncă mereu s-o ai în faţă

Şi aspra Lui mustrare iubeşte-o totdeauna

Aşa-ţi păstrezi credinţa, aşa-ţi câştigi cununa.

Doreşte-ţi călăuză frăţească ascultare

Mai mare ca şi tine să-l crezi pe fiecare

Pe toţi mai buni ca tine priveşte-i cu iubire

Aşa-ţi păstrezi curată frumoasa lor unire.

Doreşte-ţi călăuză pe Duhul Sfânt prin lume

Că doar atunci în ceruri te-nscrii cu noul nume

Şi doar atunci tu sameni spre-o veşnică rodire

Iar cerul o să-ţi facă o veşnică primire.

62

Dragostea care nu doare

Dragostea care nu doare

n-are roadă numai floare

n-are lacrimi, ci-nșelare

n-are viață - numai pare.

Dragostea care nu plânge

nu se-aprinde, ci se stinge,

nu se-nalță, ci coboară,

nu învie, ci omoară!

Dragostea ce nu-i fierbinte

nu te crede, ci te minte,

nu e-n soare, ci e-n ceață,

nu-ncălzește, ci îngheață.

Dragostea ce nu-i curată

nu trezește, ci îmbată,

nu rămâne, ci trădează,

nu-nălbește, ci-ntinează.

Numai Dragostea Divină

nu te arde, ci te-alină,

nu te lasă, ci te ține

orice trece și-orice vine.

Numai dragostea frumoasă

legământul nu și-l lasă

și cununa nu-și desparte

nici în viață, nici în moarte!

63

E cineva,canta

Isuse,Isuse,asculta acum

departe,pe dealuri,prin vai,pe campie,

un cantec de lacrimi,de jertfa si drum

e cineva,canta prin zarea pustie.

E cineva,canta...E unul,sant doi,

sant sute,sant mii,sant multimim fara zare

si canta prin soare,prin noapte si ploi

un imn de iubire,de har si chemare.

E cantecul meu de dragoste,strans

din primul fior de grea sfasiere

din ziua cand Tie Isuse Ti-am plans

intaia iubire si-ntaia durere.

Asculta-l cum creste mereu mai aprins,

mereu mai puternic,mereu mai fierbinte

o Oaste,o tara,o lume-a cuprins,

o nalta,o-ncanta si-o poarta-nainte.

Asculta-i Isuse...e imnul slavit

din ziua cand haru-Ti veni peste mine

si-n care-adevarul a rupt stralucit

tristetea traita departe de tine.

Asculta-l Isuse,e-ntregu-mi avut,

puterea,avantul si sfanta iubire,

comoara-mi intreaga,intaiu-mi nascut

adus pentru Tine suprema jertfire.

Asculta-l Isuse in ceasul ceresc

cand harfa se sfarma pe culmi de extaze,

cand lutul apune,cand ochii privesc

uimiti,vesnicia de slava si raze.

64

E mult mai greu

E mult mai greu acum s-asculţi

decât să faci ce-ţi place

dar vai cum plâng atât de mulţi

ce nu mai pot desface.

Să-mi fie orişicât de greu

eu am s-ascult de Dumnezeu

căci cei ce râd de El acum

amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu acum muncind

decât să te laşi lenei

dar vai câţi zac acum scrâşnind

în muncile gheenei.

Să-mi fie orişicât de greu

eu voi munci cu Dumnezeu

căci cei ce lenevesc acum

amar vor plânge-odată-n scrum.

E mult mai greu să urci în sus

decât s-alergi în vale

dar ce frumos e la Isus

iar fără El, ce jale...

Să-mi fie orişicât de greu

eu voi urca spre Dumnezeu

căci cei ce prea petrec acum

amar vor plânge-odată-n scrum.

65

E mult prea scumpă

E mult prea scumpă viaţa asta

ca s-o petreci nepăsător;

e mult prea scumpă orice clipă

s-o laşi să treacă fără spor.

E mult prea scump Cuvîntul Vieţii

să-l poţi uita şi-un ceas măcar;

e mult prea scumpă rugăciunea

să-i poţi nesocoti vreun har.

E mult prea scumpă adunarea

să nu faci totul pentru ea;

e mult prea scumpă-mbrăţişarea

să-ţi pară vreo iertare grea.

E mult prea scumpă răsplătirea

statorniciei la sfîrşit,

să-ţi par-acum prea grea-ncercarea

pe care-o ai de suferit.

E mult prea scumpă mîntuirea

să nu-i dai totul pe pămînt,

şi pacea inimii şi slava

statornicului legămînt.

E mult prea scumpă veşnicia

s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum;

E mult prea scump Cristos şi Raiul

să nu dai tot să-L ai acum.

66

Eu m-am nascut sa nu mor niciodata

Eu m-am nascut sa nu mor niciodata

Si daca totusi, zilnic, moare-n mine

O particica, Doamne pentru Tine

E ca sa-mbrac adevarata viata!

Caci Tu ai vrut sa fiu,Parinte-asa,

Nu pentru ca sunt eu, nespusa piatra rara,

Ci pentru ca-n fiinta mea precara

Ai pus un strop din maiestatea Ta.

Eu m-am nascut sa fiu o marturie,

Caci litera nu are-n ea putere,

Ci Duhul Tau, nepotolit se cere

Sa locuiasca-ntr-o-ntrupare vie.

Dar ca s-ajung doritul tau exemplu

Iti daruiesc intreaga mea faptura,

S-o curatesti de tot ce este zgura

Si s-o preschimbi in stralucitu-Ti Templu.

Eu m-am nascut sa plang cu cel ce plange

Si sa-mi iubesc si fratii si dusmanii,

Dar teama-mi e ca zilele si anii

Sa ii ajung pe toti, nu mi-ar ajunge.

Caci scurta e umblarea pamanteasca

Si-n trupul meu e mare neputinta

Dar stiu ca ai sa-ti Tii fagaduinta

Si-o sa-mplinesti tot ce o sa-mi lipseasca.

Eu m-am nascut sa stiu ce-i rau si bine,

Si mii de ani am cautat raspunsul

Dar tot atat m-am intalnit cu plansul...

Pana-ntr-o zi, cand am sosit la Tine.

Si cand mi-ai spus cuvintele nespuse

Ce-au impletit durerea cu dojana,

Tamaduind in mine toata rana

Tu m-ai atras de partea Ta, Isuse.

Eu m-am nascut sa aflu-n mine pretul

Ce s-a platit in locul meu pe cruce

Si-oriunde-n lume pasii ma vor duce

Sa-ti fiu pe totdeauna cantaretul.

67

Prin orice biruinte si infrangeri

Struneste-mi harfa cum iti place tie,

Cand voi ajunge-n sfanta-Mparatie

Sa pot canta in corul Tau de ingeri...

68

Eu n-am vrut să scriu versuri

Eu n-am vrut să scriu versuri,

poeme și cântări

ce gâdilă urechea

și inima o-nmoaie,

ci-am vrut să rup zăvoare,

am vrut să sparg cărări

spre cer și libertate,

din iad și din noroaie.

Am vrut să-mbrac oștire

cu număr nesfârșit

din fiecare carte

să-mi plece o coloană

de luptători cu suflet

și braț nebiruit

pornind să spargă încă

o linie dușmană.

Din orice gând să-mi iasă

o sabie țintind

în cuib viclean de șarpe,

în inima de iudă

și-n mâna de satană

69

ce umblă uneltind

să fure munca celui

ce plânge și asudă.

N-am vrut să strig cuvinte,

ci-am vrut să trag săgeți

puternice și multe

cu negreșită țintă

am vrut să sun alarme,

am vrut să rup peceți

am vrut să-mpiedic răul

să fure și să mintă.

Cântarea-i numai forma

sub care-mi ies plecând

ostașii-acestei lupte

de-un suflet și-o credință

ce oricâți sunt, să meargă

coloane, rând pe rând,

să lupte-n orice parte

spre-aceeași biruință.

...O, dragi cântări a-mele,

plecați cum v-am dorit

70

în linii largi de luptă

pe-ntins din zare-n zare

și nu mai stați din drumul

viteaz și strălucit

decât când o să sune

Cereasca Încetare.

Luptați să nu ajungeți

în mână la vrăjmaș

și-ajunse, nu-i dați sprijin

în lupta lui vicleană,

păstrați-vă și scutul

și spada de ostaș

nălțând Solia Sfântă

și-n tabăra dușmană.

Plecați-mi, rânduri sfinte,

mai multe an cu an,

mai îndrăzneț, mai sigur,

mai ager în mișcare

cu fiece săgeată

sa-nfrângeți un dușman.

Așa să vă găsească

Hristos pe fiecare!

71

Eu nu ştiu cum...

Eu nu ştiu cum Te-ai îndurat

De m-ai ales şi m-ai chemat,

Căci eu nimic n-am făptuit

Să fiu iertat şi miluit!

Ce oare să-Ţi fi arătat,

Că n-am avut decît păcat?

Cum oare Tu la un tîlhar

I-ai dăruit atîta har?

Cum oare-atît Te-ai aplecat

Şi din adînc m-ai ridicat?

O, Doamne, ştiu: Tu m-ai primit

Şi m-ai ales, căci m-ai iubit!

Pe tot întinsul viitor

Doresc să-Ţi fiu ascultător,

Recunoştinţă arătînd

Iubirii Tale orişicînd.

Căci, Doamne, tot ce Tu mi-ai dat

E numai har nemeritat!

72

EU NU STIU, DOAMNE

EU NU STIU, DOAMNE

de TRAIAN DORZ

Eu nu stiu, Doamne, unde inca

imi vei mai duce pasii mei,

dar stiu ca Tu-mi vei fi oriunde

lumina sfanta pentru ei.

Eu nu stiu, Doamne, ce ispite

vor mai mai veni in calea mea,

dar stiu ca-n Tine biruinta

si ocrotire voi avea.

Eu nu stiu, Doamne, de cati prieteni

mai pot fi inca parasit,

dar stiu ca Tu vei fi cu mine

Insotitor nedespartit.

Eu nu stiu, Doamne, cate lacrimi

au sa mai planga ochii mei,

dar stiu ca tu vei fi-alinare

si mangaiere pentru ei.

Eu nu stiu, Doamne, cate jertfe

mai trebuie s-aduc din greu,

dar stiu ca Tu-mi vei da putere

sa-mi sui deplin calvarul meu.

Eu nu stiu, Doamne, cate rane

voi mai primi de la ai mei,

dar stiu ca Tu-mi vei da rabdare

si rugaciune pentru ei.

Eu nu-mi stiu, Doamne, viitorul,

dar stiu ca el e-n mana Ta;

ajuta-mi sa nu uit aceasta

ca linistit sa-Ti pot urma.

73

Fii binecuvântat Isuse!

Fii binecuvântat Isuse,

În veci fii binecuvântat

Căci ai lucrat în viaţa noastră

În chip atât de minunat.

Eram căzuţi în fărdelege

Mergeam din ce în ce mai jos

- Tu ne-ai scăpat şi-abia acuma

Vedem din ce adânc ne-ai scos.

Din văi de chin şi de tristeţe

Mereu în jurul Tău ne-aduni

Noi Te urmăm şi-abia acuma

Vedem pe ce-nălţimi ne sui.

Abia acum gustăm dulceaţa

Şi harul noii Tale vieţi

Când Tu ne porţi din slavă-n slava

Atâtor mii de frumuseţi.

O, când ne-mpărtăşeşti în Tine

De-un har atât de minunat

Cântăm plângând de bucurie

- Isuse fii binecuvântat!

74

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,

fă binele cu pas tăcut.

Că n-ai făcut, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,

îndreaptă-te cînd eşti mustrat.

Că nu asculţi, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,

oriunde te-ar chema Isus.

Că nu te-ai dus, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi că prea te-ai dus.

Fii răbdător pînă la moarte,

oricît de-adînc ai fi brăzdat.

Că n-ai răbdat, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,

chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.

Că n-ai iubit, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate

tot răul pe nedrept purtat.

Că n-ai iertat, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă

şi pentru tot ce n-ai văzut.

Că n-ai crezut, vei plînge-odată,

dar n-ai să plîngi c-ai prea crezut.

75

Gîndiţi-vă, prieteni

Gîndiţi-vă, prieteni,

ce har vă este dat,

ce veşnică-ndurare:

iertarea de păcat.

Ce largă bunătate

v-arată Dumnezeu,

cînd prin Cristos vă iartă

întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,

ce mare preţ a dat

Cristos ca să v-aducă

iertarea de păcat.

Ce mare-i preţul jertfei

ce-a dat-o Dumnezeu,

ca vouă să vă ierte

întreg păcatul greu.

Gîndiţi-vă, prieteni,

că dacă nu-L primiţi,

viaţă şi iertare

în veci nu mai găsiţi.

Şi dacă nu vă-ntoarceţi

acum la Dumnezeu,

în veci pe voi rămîne

păcatul vostru greu.

76

Ia jugul lui Cristos

Ia jugul lui Cristos pe umăr

şi trage lîngă El arînd,

chiar dacă sameni numa-n lacrimi

şi umbli numai sîngerînd...

Cristos cel sfînt te va cunoaşte

în sărăcie şi-n belşug,

că mulţi au stat cu El la mese,

dar prea puţini au tras la jug!

Ia-I sarcina şi-o du alături

şi simte-o apăsînd din greu

cum ai răspunde doar tu singur

de tot ce are Dumnezeu.

Cristos cel sfînt te va cunoaşte

odată-n cerul Lui de sus

nu după haina ce-ai purtat-o,

ci după sarcina ce-ai dus.

Ia-ţi crucea ta - şi-I mergi pe urme

tăcînd şi mulţumind ca El,

iubeşte, roagă-te şi rabdă

urmînd dumnezeiescu-I fel.

Cristos cel sfînt te va cunoaşte

nu după numele ce-ţi pui,

ci după rănile-ndurate

sub crucea ta şi Crucea Lui.

77

In prag de jerfa

Să vă binecuvânteze, dragii mei, în veci iubirea,

Facă Domnul să vă fie ea de-a pururi moştenirea.

Să vă fie hrana voastră, să vă fie băutura,

Să vă fie întotdeauna şi răcoarea şi căldura,

Să vă fie perna nopţii de odihnă minunată,

Şi ogorul muncii voastre, şi sămânţa semănată,

Şi recolta ostenelii, şi răsplata ei deplină,

Să vă fie pururi umbră şi de-a pururea lumină,

Să vă binecuvânteze şi amurgul şi aurora,

Domnul să v-o dăruiască fericită tuturora.

Mulţumesc de orice dată când vă amintiţi de mine,

Şi de gândurile voastre, toate de iubire pline.

Văd în orice faptă a voastră şi de fiecare dată

Duioşia şi frum’seţea de iubire adevărată.

Părtăşia fericită a aceleaşi credinţe

Gata la aceleaşi jertfe, pentru aceleaşi năzuinţe.

Şi-nţelegerea înaltă, care numai Duhul poate

S-o descopere în taina unor cugete curate,

Pentru preţul, pentru rostul jertfei pururi necesare

În lucrarea mântuirii sufletelor din pierzare.

N-a fost niciodată altfel, pe Gologota însângerată,

Dragostea sub cea mai-naltă formă, jertfa-i arătată.

Căci n-a fost o mai înaltă formă în care să se arate

Adâncimea şi-nălţimea dragostei nemăsurate.

Şi noi n-am fi aflat altfel unde am fost şi-n ce pierzare

Dacă am fi rămas aceaşi după aşa răscumpărare.

De atunci aceasta-i calea, fiecare biruinţă

Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de umilinţă.

Şi cu cât amploarea luptei şi-ai îzbânzii e mai mare,

Cu atăt mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.

Nu-n acelaş’ timp sunt date, nici la fel nu-s totdeauna,

Însă în vreun fel se cere, fiecare să dea una.

Sunt chemaţi s-aducă jerftă în vreo formă toţi aceia

Ce-o iubesc, şi-n măsura contopirii cu ideea.

Unora se cere jertfă, osteneli şi dăruire

Altora-s cerute lacrimi, rugăciune şi slujire.

Dar sunt unii puşi să aducă jertfa vieţii personale

Cea mai-naltă dintre toate, cea mai grea şi aspră cale.

Rugul, jertfa, chinul, moartea, ce cuvinte-nfricoşate,

Însă trebuie, se cere, fără aceasta nu se poate.

Astfel ve-ţi putea-nţelege, de ce trebuie să fie

Unii întristaţi, ca alţii să aibe-n schimb o bucurie,

78

De ce trebuie ca unii să aibe măinile legate

Pentru ca să poată alţii, să lucreze-n libertate,

De ce trebuie ca singuri să stea unii-n depărtare

Pentruca ceilalţi să aibă har mai mult în adunare.

Şi cu cât pentru o lucrare e mai multă jertfă dată,

Cu cât jertfa-i mai totală, şi cu cât e mai curată,

Şi cu cât e de iubire şi dureri mai mistuită,

Cu atăta-i mai plăcută, cu atăta-i mai primită,

Şi cu-atâta va atrage dupa ea un har mai mare,

Peste câmp întins de lucru şi de luptă din lucrare.

Jertfă, ce cuvânt, ce taină cutremurător de mare,

N-o rostiţi cu uşurinţă, n-o chemaţi cu nepăsare.c

N-o doriţi prea mult, n-o cereţi prea grăbit că nu-i uşuoară.

Mii de doruri sunt în suflet care nu doresc să moară,

Mii de rădăcini viaţa în fiinţa noastră are.

Lupta-i surpaomenească, crâncenă şi-ngrozitoare.

Mulţi ajunşi sub rugul jertfei, tremurând privesc Calvarul,

Câţi poate oare să-i suporte flăcările arzând şi jarul?

Câţi pot suporta-n tăcere demn şi-nalt sacrificarea,

Pentruca să fie asemeni preţul cu răscumpărarea?

Cine n-are aici dorinţe cu nădejde de-mplinire,

Spre a putea fără regrete să se ducă la jertfire?

Pentru câţi e mai înaltă, mai presus acea chemare

Care cere categoric totul fără ezitare,

Decât setea de viaţă, decât lucrurile scumpe,

De la cari cu atâta trudă sufletul se poate rupe?

Dacă atunci sub vechea stare, când slujeau cerinţei Legii,

Jertfe nedesăvârşite apăreau ca sacrilegii.

Dacă se alegea făptura, cea fără cusur şi pată

Ca să fie la-nălţimea pentru care-i destinată.

O, cu atât mai mult acuma, jertfa după noua Lege

N-o mai poate alege omul, însuşi Dumnezeu o alege.

Nu după omeneşti criterii, nici pe merite aparente,

Ci după cu totul alte tainice considerente.

Şi fiindcă pe măsura unei astfel de cerinţe

Într-un imn desăvârşirea nu sunt pe pământ fiinţe.

Destinânduşi-le jertfe însuşi El le curăţeşte.

El fiind Cel care aduce, El fiind Cel care primeşte.

Căci doar El e-n stare o jertfă să dea astfel curăţită

Încât ea să corespundă şi să poată fi primită.

Iată atunci aici e rostul, flăcării mistuitoare

Care trebuie să facă slujba cea curăţitoare,

Care trebuie sa ardă până la străfund fiinţa

Ca să poată face jertfa deopotrivă cu cerinţa.

Şi findcă atâta zgură încă în aur se găseşte,

79

Trebuie ca el să ardă până când se lămureşte.

Arderea aceasta în lupte, zvârcoliri şi suferinţă

Îi un drum greu, pe care nimeni n-a trecut cu uşurinţă.

Dar există în lucrarea asta de purificare

Un hotar la care chinul şi durerea iţi dispare.

Este un hotar la care încetează în totul firea,

Încetează mărginitul, începând nemărginirea.

Simţurile pier acolo, piere orice raţiune

Înghiţită de lumină, strălucirea le supune.

Nu mai sunt dorinţi, nici temeri, sentimente şi obligaţii,

Piere orice noţiune de afecţiuni, de timp, de spaţii,

Piere tot cum niciodată n-ar fi fost nici amintirea

Şi-ţi rămâne numai una, una singură, iubirea.

De-atunci piatra nu răneşte, de-atunci cuiul nu mai doare,

Nu dor pumnii, nu ard spinii, toate, toate sunt uşuoare.

Nu dor oasele zdrobite, ţi se pare că-s străine,

Străină-ţi pare carnea ruptă, ruptă fără să suspine,

Şi străină-ţi pare lutul care-ţi inchidea făptura

Mai degrabă aştepţi să ardă ca să-i cadă legătura.

Simţi cum pierde greutatea, simţi cerească uşurare

Simţi o tot mai fericită şi măreaţă transformare.

Dacă mai revi pe lume iarăşi după această stare,

Curăţită-n suferinţă, faţa ta-i strălucitoare.

Căci acolo sus pe munte, aşteptând supus tăierea,

Preţul a fost dat, chiar dacă n-a mai trebuit junghierea.

Prin totala resemnare şi acceptarea jertfirii,

Prin deplina dăruire, prin supunerea iubirii,

Prin senina renunţare, la viaţă şi la toate,

Tu plătita-i preţul morţii, restul-i fără însemnătate.

Coborând-napoi Calvarul luminată-ţi va fi faţa,

Întălnirea cu veciia ţi-a desăvârşit viaţa.

Pentru restul de trăire porţi pecetea nemuriri,

Mai trăieşti ca mărturie a-ndurării şi iubirii.

Îndurării şi iubirii viaţa ce-o mai ai e dată,

Altfel înţelege viaţa cel care a murit odată

Şi-altfel înţelege moartea cel ce mai trăieşte iară’

Ştie ce-i deşertăciune şi cunoaşte ce-i comoară.

Şi cu orice rând de oameni, cât va fi pe lume Harul

Necesară va fi jertfa, necesar va fi Calvarul.

Urmând calea marei jertfe şi-nmulţind răscumpăraţii,

Se impune un preţ de jertfă fiecărei generaţii.

Altora urmând noi astăzi calea ce de sănge-i udă

Secerăm cântând ogorul semănat de ei cu trudă.

80

Şi la rândul nostru-n lacrimi facem slujba semănării,

Ca să aibe alţii-n urmă bucuria recoltării.

Căci mereu aceasta-i calea, fiecare biruinţă

Cere preţul ei de jertfe, de dureri, de nevoinţă.

Şi cu cât amploarea luptei şi a izbânzii e mai mare,

Cu atât mai multe jertfe şi mai grele-s necesare.

Şi invers, cu cât mai mare şi mai scumpă-i jertfa dată,

Cu atât lucrarea-ntreagă e mai binecuvântată.

Te rugăm Isuse, Doamne, dăruieşte turmei Tale

Har şi binecuvântare şi-ajutor pe-a jertfei cale.

Dă-i tu suflete de jertfă, suflete de rugăciune,

Curăţia şi lumina fă mereu s-o încunune.

Şi dă-i suflete sfinţite, ca să poată fi în stare

Să-Ţi dea jertfa necesară când o ceri pentru lucrare,

Ca să meargă turma-Ţi sfântă din putere în putere

Săvârşind cu bine slujba care voia Ta o cere.

Domnul să vă dea şi vouă dragii mei la toţi tărie

Partea care vă revine s-o împliniţi cu bucurie.

Zi de zi făcând lucrarea, mai plăcută, mai frumoasă,

Să urcaţi fără abateri pe cărarea cunoscută.

Şi cât nu se cere altfel să-I daţi jertfe de iubire

Ostenind pentru izbânda opereii de mântuire.

Iar dacă v-ar cere Domnul, să puteţi să-I daţi jertfirea,

Şi sub cea mai-naltă formă, pentru slava Lui, jertfirea.

81

În trecerea grăbită

În trecerea grăbită prin lume, către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzînd,

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecînd.

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adînciri în vis,

Fă-ţi timp pentru cîntare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lîng-un izvor,

Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă cînd mergi cu slăbănogi,

Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stînd singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrîni,

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru cîini.

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,

Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Cristos,

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,

Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate cîte-un pic,

Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi cînd nu faci nimic.

Fă-ţi timp lîngă Cuvîntul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plîngi;

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strîngi.

82

În zadar străluce luna

În zadar străluce luna pentru cine doarme dus

În zadar te duci să sameni dacă soarele-a apus

Şi-n zadar se află omul când e timpul prea târziu

Şi-n zadar cânţi pocăinţă la un capăt da sicriu.

În zadar îţi sună glasul către surdul înrăit

În zadar araţi lumina către orbul cel voit

În zadar spui de iertare celor care n-o doresc

Şi-n zadar arunci iubirea celor ce-o dispreţuiesc.

În zadar te crezi mai mare când zideşti pe cei nedrepţi

Vine repede şi pumnul ce ţi se va pune-n piept

Şi-n zadar te crezi puternic împotriva lui Hristos

Chiar 'napoia ta-i acela ce-o să te trântească jos.

În zadar s-a dat pe cruce preţul sângelui divin

Pentru cei ce ce-L tot alungă, pentru cei ce tot nu vin

Şi-n zadar vor plânge veşnic în adânc cei ce-au ajuns

Cui nu i-a răspuns la Domnul, nici El nu-i va da răspuns.

83

Isus e calea

Mii de drumuri, prin păcate

Duc la moarte şi La iad

Şi-n prăpastia pierzării,

Zilnic mii şi sute cad.

Dar spre ceruri la viaţă,

Doar o cale duce-n sus

Calea mântuirii una,

Una singură: ISUS.

Toţi acei ce caută altă

Cale spre-a ajunge-n cer

Rătăcesc, se pierd

Şi-n noaptea

Morţii şi durerii, pier.

84

Isus iubit

Isus iubit, a noastră tinereţe

sub Crucea Ta ca jertfă Ţi-am adus;

din strălucirea Sfintei Tale feţe

Tu-mbrac-o-n slava zărilor de sus.

E singurul dar ce-Ţi putem aduce

în schimbu-atîtor veci de frumuseţi

ce ne-ai gătit prin Jertfa de pe Cruce

în cerul nesfîrşitei tinereţi.

Condu-ne Tu pe drumuri de lumină

spre culmi cereşti de har să năzuim

şi-aprinde-n noi dorinţa Ta divină

din slăvi în slăvi spre Tine să păşim.

În ochi ne dă lumina fericirii,

în piept puteri de jertfă să ne-aduci,

în duh şi-n glas chemările iubirii

şi-apoi în lumea urii să ne pui;

Te vom mărturisi la-ntreaga lume

cu-avînt şi cu curaj nebiruit,

muri-vom pentru dulcele Tău Nume

tot fericiţi precum am şi trăit.

85

Isuse-nvaţă-mă

Isuse-nvaţă-mă de-acum

cântarea viitoare,

desprinde-mi ochii de pe drum

să pot privi la soare

şi scapă-mi sufletul, pe rând,

de orişice povară...

ca liber să pot fi intrând

în mult dorita-mi Ţară.

Isuse-ajută-mă să-mi pot

mai larg deschide mintea,

spre Rugul Sfânt, venind, să scot

grăbit încălţămintea...

ca inima să mi-o sfinţesc,

mai blând plecat sub cruce,

ca la intrare să primesc

Sărutul Tău cel dulce...

Primeşte-mă, Isus, zâmbind

cu-o dragoste duioasă,

cu ai primi-un copil venind

de prea departe-acasă ...

că prea rănit şi obosit

mă-ntorc din lunga-mi cale,

primeşte-mă, Isus Iubit,

la Inima Ta moale...

86

Iubeşte-ţi crucea ta

Iubeşte-ţi crucea ta şi-o poartă,

oricât de aspră ţi-ar părea,

căci şi cea mai amară soartă

cândva ţi-o îndulceşti cu ea.

Când va veni singurătatea

şi prea din greu ţi-o vei purta

ca de-al soţiei sân prea-dulce

lipeşte-te de crucea ta.

Când, cu puterile sleite,

nici s-o târăşti n-ai mai putea,

prin cele mai fierbinţi ispite,

mergi apărat de cruce ta.

Când se va năpusti furtuna,

şi nici un scut nu vei avea,

cu-ncredere, întotdeauna

te-adăposteşti sub crucea ta.

Prăpăstii când o să te-afunde

şi nici un pod nu vei avea,

ea peste ele-ţi va fi punte,

şi-ai să le treci pe crucea ta.

Iar când vei merge spre cunună,

Hristos ieşi-va-n calea ta,

spunându-ţi: "Bine, slugă bună!",

şi-n schimbul crucii ţi-o va da.

87

Iubire, haidem împreună

Iubire, haidem împreună

să ducem crucea mai frumos

c-atuncea spinii ni-s cunună

și cerul cel mai cu Hristos!

Fii tânără mereu și tare

și-ajută-mă să pot și eu

cu cât sunt vremi mai de-ncercare

să stau mai lângă Dumnezeu

Să nu pot fi fără de tine,

în nici un loc și-n nici un ceas,

cu tine eu și tu cu mine,

să tragem în același pas.

Tu m-ai plătit cu răni amare

și eu la fel cu ani de chin,

din raza crucii sfințitoare

ni-i tors același sfânt destin.

Tu poți să faci ce vrei cu mine,

iar eu cu tine pot la fel

căci Taina Tatălui ne ține

un singur duh și gând în El.

Hai, dulce dragoste-mpreună

și la sfârșit ca la-nceput.

căci spinii ne vor fi cununa

și suferințele sărut.

88

Lucrul care trebuieste

MARTA:

Invatatorule,iata a lucrului greu

apasa in totul pe umarul meu:

-Pe sora Maria zadarnic astept

ea sta doar si-asculta

si nu este drept!

Vezi,eu pentru Tine fac cu bucurie

tot ce-a Ta cinstire azi imi cere mie.

Dar si ei esti oaspet,spune-i ca si ea

sa-mi ajute-n lucru,ea de ce sa stea?

Daca-i drept ce-mi spune ea ca ma iubeste

vreau sa-i vad iubirea cat ii pretuieste.

Si a ei e casa,nu-i numai a mea

spune-i sa-mi ajute,ea de ce sa stea?

MARIA:

O Isuse Doamne,vreau atat de mult

sa raman cu Tine,lasa-ma s-ascult!

Inima-mi intreaga asta a-asteptat

lasama sa-mi satur sufletu-nsetat!

Celelalte zile,sora Marta stie,

tot ce-mi cere dansa fac cu bucurie.

Dar in clipa asta,sa-Ti stau la picioare

este-a mea dorinta unica si mare.

Voi lucra in urma iarasi fericita

tot ce o sa-mi ceara sora mea iubita,

dar nu ma trimite,lasa-ma putin

sa ascult,sa-mi satur sufletul deplin!

DOMNUL:

Marta,scumpa Marta,cat de iubitoare

si neostenita-i inima ta mare!

Fapta ta-i frumoasa,pretul i-l socot

dar o Marta,Martanu e asta tot!

E frumoasa ravna si dorinta mare

de-a fi pentru Mine pururea-n lucrare

dar ades din asta dragostea lipseste

si-asta-i Marto,lucrul care trebuieste!

Dragostea smerita,blanda si tacuta

chiar cand nu lucreaza Mie Mi-e placuta!

Inima mariei asta dovedeste,

si-asta-i Marto,lucrul care trebuieste!

89

Mă rog să-Ţi fiu

Mă rog să-Ţi fiu un vas ales de Tine,

să foloseşti din plin viaţa mea

spre slava Ta, spre tot ce este bine,

să fiu al Tău întreg pe veci aş vrea.

Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă

numai de dragul Tău cît voi trăi,

viaţa mea de Tine să se strîngă

şi numai voia Ta s-o ştiu grăi.

Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară

şi preţiosul meu Mărgăritar,

să-Ţi pot purta şi eu a Ta povară,

să-Ţi fiu şi eu alături pe Calvar.

Ajută-mă, căci făr' a Ta putere

şi fără harul Tău nimic nu pot;

nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,

ci numai Tu şi Harul Tău e Tot.

90

Mai curat decît zăpada

Mai curat decît zăpada,

Tu îl faci mare pe-acel

Ce Ţi se predă, Isuse,

Cu tot sufletul din el.

Mai frumos ca orice cîntec

Faci Tu drumu-ngust şi sfînt,

Al aceluia ce-şi ţine

Al Tău dulce legămînt.

Mai curat decît cristalul

Faci Tu Duhul orişicui

Îţi încredinţează Ţie

Toate gîndurile lui.

Mai de preţ ca orice aur

Faci Tu viaţa celui blînd,

Care umblă şi lucrează

Binefăcători, tăcînd.

Mai slăvit ca orişicine

Îl vei face Tu pe-acel

Care-a semănat mai bine,

Cu un crin şi cu un miel.

O, Isuse, o, Isuse,

Fă-mă şi pe mine-aşa,

Căci aşa doresc să-mi vină

Sufletul 'naintea Ta.

91

N-am drept să stau

N-am drept să stau, nici să privesc în urmă,

cât am un steag şi un duşman înrăit —

nu-n perii albi şi-n viaţa ce se curmă,

ci-n jertfa mea se-arată cât am trăit.

Vrăjmaşii vin năvală ne-ntreruptă,

hotarul lor se-ntinde an de an

şi rând pe rând cei buni căzură-n luptă

cu fruntea sus, cu faţa la duşman.

Tot mai grăbiţi trec anii înainte

şi-s tot mai rari vitejii luptători;

în loc de fraţi îmbrăţişăm morminte,

jelim pe steaguri fără luptători.

N-am drept să stau, nu m-ar primi la moarte

nici în pământ şi nici în cer ai mei,

de n-aş lupta să treacă mai departe

solia lor, cum au adus-o ei.

N-am drept să stau, o torţă-mi fac fiinţa,

arzând, s-arăt pericolul străin,

să pot trezi eroic conştiinţa

în toţi ai mei câţi sunt şi câţi mai vin.

Când voi vedea că-nfrânt păcatul zace

şi-ai mei uniţi că merg desăvârşit,

abia atunci voi şti şi eu că-n pace

am drept să merg spre-odihnă, liniştit.

92

N-am să uit

N-am să uit, Isuse Doamne, niciodată

din ce greu, prin ce minune m-ai scăpat,

n-am să uit iubirea Ta nemăsurată,

bunătatea Ta şi grija-Ţi minunată,

c-am fost orb şi dintre morţi m-ai înviat!

N-am să uit cînd durerea era mare,

şi-am strigat să nu mă laşi, că nu mai pot,

n-am să uit cum mi-ai răspuns, cu ce-ndurare,

cum în noaptea cea mai neagră de-ntristare

mi-ai umplut de strălucire cerul tot...

N-am să uit cum ai răspuns Tu rugăciunii

cînd credeam că sunt mai singur şi uitat,

cînd cei dragi nu mai ştiau că sunt, nici unii,

cînd tînjeam de dorul soarelui şi-al lumii,

n-am să uit, Isuse Doamne, niciodat'...

Cît aş vrea să-Ţi pot aduce-o mulţumire

mai curată decît roua de pe crin

şi să-Ţi cînt un dulce cîntec de iubire,

revărsat în stări de har şi fericire,

din potirul sfînt al rugăciunii plin!

– Cît aş vrea să pot să-Ţi cînt ca altădată

cînd era senin-senin tot cerul meu,

pînă nu plînsesem încă niciodată,

pînă n-aveam inima împovărată

– recunoscător eu Ţi-aş cînta mereu!

Dar acum, cînd după ani de pătimire,

eu îmi reamintesc de bunătatea Ta,

vreau să-Ţi cînt un cîntec numai mulţumire,

dar, Isuse, Te rog iartă că-n neştire

mă trezesc că-mi scaldă lacrimi faţa mea.

O, mai dă-mi, Isuse Doamne-o primăvară

fără nori, fără plîns şi fără chin

şi dă-mi glasul fericit de-odinioară

să-Ţi aduc întreaga inimii comoară

în potirul sfînt al rugăciunii plin.

Şi-acest cuvînt doresc să-ţi fie-o mărturie

pentru toţi cîţi vor mai suferi cîndva

ca să creadă-n Tine, Doamne, cu tărie

93

şi să strige către Tine din urgie

ca să-Ţi cînte-apoi ca mine slava Ta.

94

Nimeni n-o să poată spune

Nimeni n-o să poată spune

că el n-a putut să vină

că el n-a ştiut Cuvântul

şi el n-a putut să-l ţină

... căci la fel de călduros

ne-a chemat pe toţi Hristos.

Nimeni n-are să se poată

dezvinovăţi pe sine

că el n-a avut prilejul

a iubi şi-a face bine

... căci la fel de luminos

ne-a vorbit la toţi Hristos.

Nimeni n-are să-ndrăznească

a grăi că-n neputinţă

a fost viaţa pământească

a trăi-o prin credinţă

... căci la fel de generos

ne-a dat har la toţi Hristos.

De aceea nemurirea

va da celor drepţi cununa

căci ei au voit sfinţirea

şi-au iubit cărarea bună

...cinste celui credincios

ce dă tot, pentru Hristos.

95

Nimic nu-i mai frumos pe lume

Nimic nu-i mai frumos pe lume,

Nimic nici mai statornic nu-i

Ca bucuria muncii sfinte

Ca rodul strâns la vremea lui.

Când Dumnezeu ca un Prieten

Veghează peste cortul tău

Cine-ar putea să te-ameninţe

Şi ce-ar putea să-ţi facă rău?

Când cel nenorocit se roagă

Spre binecuvântarea ta

Cine-ar putea s-o-ndepărteze

Ca Dumnezeu să nu ţi-o dea?

Când orbului îi eşti vedere

Şi şchiopului îi eşti picior

Când eşti orfanului părinte

Şi slabului ocrotitor.

Când ţi-e cuvântul tău ca roua

Când eşti ca ploaia aşteptat,

Nimic nu-i mai frumos ca urma

Ce-o lasă pasul tău curat.

Atunci lumina ta va creşte

Ca soarele spre-al zilei miez,

Atunci pe-ai tăi crescând şi-n număr

Şi-n vrednicie ai să-i vezi.

Atunci urcuşul vieţii tale

Va fi ca drumul cel uşor

Încununat cu bucurie

Spre-un drept şi singur viitor.

Atunci prin tine-nbogăţire

Mulţimi în veac te vor cinsti

Şi cine-ar ştii în veşnicie

Pe cât întins vei străluci!

96

Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume

şi ştim c-avem un veşnic Ţel:

vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume

slăvit în cel mai dulce fel.

Slăvit să fie Cristos

de toţi şi sus şi jos

acum şi-n veacul nesfîrşit

să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie

vestită celor care pier

şi vrem pămîntul tot să ştie

iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă

avem de suferit nevoi;

răstignitorii Lui ne-aşteaptă

cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă

durerea ce-o avem de dus,

cît inima de El ni-e strînsă,

noi vom învinge cu Isus...

97

Nu alunga pe nimeni

Nu alunga pe nimeni

din uşa ta nicicând

— ai fost şi tu vreodată

sau ai să fii flămând.

Nici nu-ţi închide mâna

spre-un semen zdrenţuit —

ai fost şi tu vreodată

sau ai să fii lipsit.

Nici nu mustra pe nimeni

necruţător pe drum —

şi tu-ai greşit vreodată

sau mai greşeşti şi-acum.

Nu judeca pe altul

prea aspru, ci tăcut,

gândeşte şi tu câte

păcate ai făcut.

98

Nu eşti învins!

Nu eşti învins cît timp credinţa

nu ţi-ai schimbat şi nu ţi-ai stins:

– credinţa iarăşi te ridică,

poţi fi căzut, dar nu învins!

Nu eşti înfrînt cît timp nădejdea

şi ţelul ei îţi este sfînt:

– nădejdea iarăşi te-ntăreşte,

poţi fi trîntit, dar nu înfrînt!

Nu eşti zdrobit cît ai iubirea

curată şi de neclintit:

– iubirea iarăşi te înalţă,

poţi fi călcat, dar nu zdrobit!

Nu eşti departe pînă duhul

şi rugăciunea nu ţi-s reci:

– prin ele eşti mereu aproape,

dar fără ele, dus pe veci!

Nu rătăceşti cît timp ţii gîndul

şi inima la ce-ai primit:

– cînd inima ţi-e-n altă parte,

chiar stînd cu-ai tăi, eşti rătăcit!

Nu mori cînd inima-ncetează

– ci cînd de Cer ai ochii rupţi,

cînd nu mai arzi şi nu mai sîngeri,

cînd nu mai plîngi şi nu mai lupţi!

Biruitori, eroi şi vrednici

sunt numai cei ce neclintit

duc legămîntul pîn' la jertfă

şi lupta pînă la sfîrşit!

99

Nu lasa la nimeni

Nu lasa la nimeni pilda rea in lume

Caci dupa aceasta multi au sa se-adune

Caci va fi cautata calea de-unde vine

Se va sti odata c-a-nceput cu tine.

Nu da nimanuia un prilej de-ocara

Cineva ti-l vede si-l va duce-n tara

Iar cand multi pieri-vor in a lui rusine

Are sa se afle c-a-nceput cu tine.

Nu da-n nici o mana cartea blestemata

Caci ea o sa piarda o intinsa gloata

Iar cand se vor spune multele-i ruine

Are sa se vada c-a-nceput cu tine.

Nu-nvata pe nimeni calea dezbinarii

Ca pe multi va-nghite valul ne-ascultarii

Iar cand Judecata Dreapta se va tine

Ea o sa arate c-a-nceput cu tine.

Stai si te-ngrozeste de rasplata dreapta

Care orice umblet si cuvant ti-asteapta

Seamana iubirea si-o sa vezi cat bine

Pentru-o lume-ntreaga a-nceput cu tine.

15 August 1983

100

Nu poţi cuprinde marea

Nu poţi cuprinde mare

Oricât te-ntinzi şi vrei

dar te va prinde-odată

sub el, un val al ei.

Nu poţi opri furtuna

oricât te-mpotriveşti

dar te va smulge-odată

vreun vânt, oricine eşti.

Nu poţi să ţii pământul

sub palmă cât ai vrea

dar el doar sub o palmă

pe veci te va ţinea.

Nu poţi să-ngropi Lumina

sub nici un oboroc,

nu poţi opri nici noaptea

nici soarele pe loc.

Nu poţi să-nfrângi Lucrarea

lui Dumnezeu cum vrei

dar vei fi frânt odată

şi tu de mersul ei.

Şi vei vedea ce veşnic

ce-amar şi dureros

e plânsul celor care

se luptă cu Hristos.

101

Nu ştim de ce

Nu şti de ce ne treci adesea

prin fier şi oţet şi fier,

dar ştim că tot ce nu ştim astăzi

vom şti odat-acolo-n cer.

Nu ştim de ce suntem adesea

prea slabi, prea reci şi prea săraci,

dar ştim că Tu vrei mai datornici

şi mai puternici să ne faci.

Nu ştim de ce ne dai adesea

dureri şi lacrimi şi amar,

dar ştim că-n toate de-orice dată

se-ascunde-un nou şi dulce har.

Nu ştim de ce ne ceri adesea

slujiri şi jertfe şi poveri,

dar ştim c-o binecuvîntare

ne dai prin tot ce Tu ne ceri.

Nu ştim de ce ne duci adesea

în loc de chin ori de noroi,

dar ştim că-n orice loc e-o slujbă

pe care Tu o ceri de la noi.

Nu ştim de ce ne-opreşti adesea

să nu ne ducem unde vrem,

dar ştim că drumul fără Tine

ajunge cel mai greu blestem.

102

Nu Te duce de la noi

Gadareni suntem Isuse

plini de patimi şi nevoi

suntem inimi desupuse

Te-am gonit, dar o, Isuse

nu Te duce de la noi!

Plini suntem de fapte rele

şi-al păcatului noroi,

gemem sub necazuri grele,

nu ne părăsi în ele

nu Te duce de la noi!

Nu Te duce, fără Tine

suntem orbi, flămânzi şi goi,

ia-ne tot ce-avem mai bine

toate n-au un preţ cât Tine

nu Te duce de la noi!

N-asculta pe-aceia care

şi-azi Te-alungă iar-napoi;

Arse-n dor de vindecare

plâng atâtea răni amare

nu Te duce de la noi!

Mii de inimi chinuite

vars-al lacrimii şuvoi,

cer cuvintele-Ţi iubite,

nu le părăsi zdrobite

nu Te duce de la noi!

Doamne, oastea Ta umilă

duce greutăţi puhoi.

Le vom duce fără silă

dar ascultă-ne, ai milă

nu Te duce de la noi.

103

Nu te-ndoi

Nu te-ndoi, ci crede

Că după orice nor

E-un soare şi mai dulce,

E-un rod şi mai cu spor.

Nu norul este veşnic

Ci soarele e-acel

Ce-nvinge şi rămâne

Atotputernic el.

Nu te uita la tine

Că eşti atât de slab

Nici la vrăşmaşul care

Te-ar nimici degrab’.

Nu te-ndoi, ci crede

Că dincolo de tot

Veghează Dumnezeul

Puternic Savaot.

Căci nici un păr nu-ţi cade,

Că nici o clipă nu-i,

Că nu-i nici o-ncercare

Decât prin voia Lui.

Că dacă crezi puternic

Nimica nu-i spre rău

Ci totul se va-ntoarce

Spre-un şi mai bine-al tău.

Nu te uita la ziduri

La porţile de fier,

La ura ce scrâşneşte,

Ci uită-te la cer…

Nu te-ndoi, ci crede

Că-n ceasul cel mai greu

Clipită de clipită

Veghează Dumnezeu!

104

Nu ti-a fost prieten

Nu ti-a fost prieten duhul lumi,

Te-a amagit de azi pe maine,

Si dupa ani de amagire,

Nimic nu ti-a lasat in maini.

Nu ti-a fost nici copilaria

Prieten credincios,

Curand sa dus senina catre alti,

Si gol te-a parasit plangand.

Nu ti-a fost prieten cu credinta,

Nici tineretea cat ai vrut,

Nici sanatatea ,nici norocul,

Un singur prieten ai avut.

Dar pe acela ,unul singur,

L-ai pretuit cel mai putin,

L-ai ascultat cel mai din urma,

Si l-ai privit cel mai strain.

Si totusi inca el asteapta,

Ca-n sfintele-ti pareri de rau,

Sa pretuiesti a lui iubire,

Cat mai asteapta-n pragul tau.

Deschide-i singurului prieten,

Plangandu-ti vina ta amar,

Caci daca si el se va duce,

Poti plange-n veac va fi-nzadar.

105

O OM

O, om!... ce mari răspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

– de tot ce spui în scris sau grai,

de pilda ce la alţii-o dai,

căci ea mereu spre iad sau rai

pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui

în viaţa ta, în toată

căci gândul care-l scrii sau spui

s-a dus ... şi-n veci nu-l mai adui

dar vei culege roada lui

ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă! – vorba ta,

mergând din gură-n gură,

va veseli sau va-ntrista,

va curăţi sau va-ntina,

rodind sămînţa pusă-n ea

de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! – cuvântul scris

e-un leac sau e-o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ai zis

rămâne-n urmă-un drum deschis

înspre infern sau paradis

spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! – viersul tău

rămâne după tine

îndemn spre bine sau spre rău,

spre curăţie sau desfrâu,

lăsând în inimi rodul său

de har sau de ruşine!

Arăţi o cale! – calea ta

în urma ta nu piere,

E calea bună sau e rea,

va prăbuşi sau va `nălţa,

vor merge suflete pe ea ...

spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! – viaţa ta

e una, numai una,

106

oricum ai fi tu nu uita:

cum ţi-o trăieşti vei câştiga

ori fericire-n veci prin ea

ori chin pe totdeauna!...

O, om! ... ce mari răspunderi ai

tu vei pleca din lume!

Dar ce scrii azi, ce spui în grai,

ce laşi prin pilda care-o dai,

pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai

sau iad o sa-i îndrume.

O, nu uita! ... fii credincios

cu grijă şi cu teamă!

– să laşi în urmă luminos

– un grai, un gând, un drum frumos! –

Căci pentru toate, ne-ndoios,

odată, vei da seamă! ...

107

O om...

O om!...ce mari raspunderi ai

de tot ce faci pe lume!

De tot ce spui in scris sau grai,

de pilda ce la altii-o dai,

caci ea mereu spre iad sau rai

pe multi o sa-i indrume!

Ce grija trebuie sa pui

in viata ta,in toata!

Caci gandul care-l scrii sau spui

s-a dus...si-n veci nu-l mai aduni

dar vei culege roada lui

ori viu,ori mort,odata.

Ai spus o vorba!-vorba ta

mergand din gura-n gura,

va veseli sau va-ntrista,

va curati sau va-ntina,

rodind samanta pusa-n ea

de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant!-cuvantul scris

e-un leac sau o otrava!

Tu vei muri,dar tot ce-ai scris

ramane-n urma-un drum deschis

inspre infern sau paradis

spre-ocara sau spre slava.

Canti o cantare!-versul tau

ramane dupa tine

indemn spre bine sau spre rau,

spre curatie sau desfrau,

lasand in inimi rodul sau

de har sau de rusine.

Arati o cale!-calea ta

in urma ta nu piere,

E calea buna sau e rea,

va prabusi sau va-nalta,

vor merge suflete pe ea,

spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata!-viata ta

e una,numai una,

oricum ar fi tu nu uita:

108

cum ti-o traiesti vei castiga

ori fericire-n veci prin ea,

ori chin pe totdeauna...

O om!...ce mari raspunderi ai.

Tu vei pleca din lume!

Dar ce scrii azi,ce spui in grai,

ce lasi prin pilda care-o dai,

pe multi,pe multi mereu spre rai

sau iad o sa-i indrume.

O,nu uita!...fii credincios

cu grija si cu teama!

Sa lasi in urma luminos

un grai,un gand,un drum frumos!

ca pentru toate,ne-ndoios,

odata,vei da seama!...

109

O trâmbiță cerească

--după Ezechiel 33:2-6 --

O trâmbiță cerească

ce sună-nflăcărat,

un strigăt de chemare

spre cel Adevărat.

Aceasta fie Oastea Sa

și El va fi slăvit de ea,

viața ei fiind Hristos,

El, Țelul ei cel luminos.

Un sunet de trezire

din somnul ucigaș,

un semn de îngrozire

vicleanului vrăjmaș.

Semnal de-avânt puternic

spre Ținta de atins,

îndemn și-mbărbătare

spre cel prea greu cuprins.

...Cu sunet clar vestește

și cheamă curajos,

din moarte ne trezește

spre slujba lui Hristos.

110

O viaţă ai!

O viaţă ai, o scurtă şi unică viaţă

şi orice-apus de soare îi poate fi hotar

– o ultimă răscruce, o ultimă povaţă

şi-o ultimă chemare, o ultimă chemare

îţi poate fi-orice har!

Un suflet ai, un singur şi veşnic suflet numa'

şi-n orice clipă Domnul ţi-l poate cere iar,

răscrucea ta din urmă, povaţa ta de-acuma

şi ultima-ţi chemare, şi ultima-ţi chemare

e poate-aceasta chiar.

Un Dumnezeu e numai – şi-o unică salvare

şi unica-ţi speranţă e-n unicul Său har

e poate ceasul ultim, e poate clipa mare

şi pasul fără care, şi pasul fără care

ai plînge-n veci amar.

Cristos e-a ta Viaţă, Cristos e-a ta Lumină.

Cristos e-a ta salvare, Cristos e-acel Hotar

din care-nvii spre slavă sau mori pe veci spre vină

– prilejul cel din urmă, prilejul cel din urmă

e poate-acesta chiar.

111

O, apără-ţi steagul

O, apără-ţi steagul cu orişice preţ,

că-n el e izbânda şi ţinta credinţei

- cât steagul se 'nalţă şi arde măreţ

luptăm şi răzbatem crezând biruinţei.

O, apără-ţi steagul — oricine-i acel

ce-l ţine şi 'nalţă în fruntea oştirii

că-n steag e nădejdea; luptând pentru el

păstrezi cu toţi fraţii tăria unirii.

O, apără-ţi steagul! Cât steagul e sus

în el stă izbânda aprinsă şi tare,

cât steagul se pierde, puterea s-a dus:

ne pierdem cu toţii şi ţara ne moare.

O, apără-ţi steagul! Netrebnic e-acel

ce steagu-şi trădează, lovind purtătorul;

tu steagul să-ţi aperi — să mori pentru el.

— Păstrând unitatea, salvezi viitorul.

O, apără-ţi steagul, căci orice vrăjmaş

în steag dă cu pietre şi-n cel care-l ţine;

de steag să te-alături, nicicând să nu-l laşi

Când steagul ţi-l aperi, te aperi pe tine.

Hristos ne e Steagul, Biserica scut

Unirea puterea şi dragostea ţel.

Când aperi pe-acestea ţi-e Cerul avânt

şi-o veşnică slavă te-aşteaptă în el.

112

O, creşte-mi iubirea

O, creşte-mi iubirea în inima mea,

Isuse, Isuse, mereu Te-aş ruga:

îmi umple cu harul pe care-l aştept

şi ochii şi graiul şi inima-n piept.

O, creşte-mi iubirea, Isuse iubit,

să fiu de-a' ei haruri deplin copleşit;

revarsă-mi-o-n suflet cu val după val,

ca rîul ce creşte de dă peste mal.

O, creşte-mi iubirea, iubite Isus,

în starea şi locul în care m-ai pus.

Să port pretutindeni belşugu-i de har,

şi-a ei revărsare să n-aibă hotar.

O, creşte-mi iubirea cu rodu-i sfinţit,

chiar numai cu ură de-aş fi răsplătit;

să nu pot, Isuse, trăi fără ea:

– o, creşte-mi iubirea în inima mea.

113

O, om!...

O, om!... Ce mari răspunderi ai

De tot ce faci pe lume

- De tot ce spui în scris sau grai,

De pilda ce la alţii-o dai

Căci ea mereu spre Iad sau Rai

Pe mulţi o să-i îndrume.

Ce grijă trebuie să pui

În viaţa ta, în toată

Căci gândul care-l scrii sau spui

S-a dus... şi-n veci nu-l mai adui

Dar vei culege roada lui

Ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă - vorba ta,

Mergând din gură-n gură,

va veseli sau va-ntrista,

Va curăţi sau va-ntina,

Rodind sămânţa pusă-n ea

De dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt - cuvântul scris

E-un leac sau e-o otravă!

Tu vei muri, dar tot ce-ia zis

Rămâne-n urmă-un drum deschis

Înspre Infern sau Paradis

Spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare - versul tău

Rămâne după tine

Îndemn spre bine sau spre rău,

Spre curăţie sau desfrâu

Lăsând în inimi rodul său

De har sau de ruşine.

Arăţi o cale - calea ta

În urma ta nu piere

E calea bună sau e rea

Va prăbuşi sau va-nălţa

Vor merge suflete pe ea

Spre Rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă - viaţa ta

E una, numai una

Oricum ar fi, tu nu uita

114

Cum ţi-o trăieşti vei câştiga

Ori fericirea-n veci prin ea

Ori chin pe totdeauna.

O, om!... Ce mari răspunderi ai!

Tu vei pleca din lume

Dar ce scrii azi, ce spui în grai

Ce laşi prin pilda care-o dai,

Pe mulţi, pe mulţi mereu spre Rai

Sau Iad o să-i îndrume.

O, nu uita!... Fii credincios

Cu grijă şi cu teamă!

- Să laşi în urmă luminos

Un grai, un gând, un drum frumos!

Căci pentru toate ne-ndoios

Odată vei da seamă!

115

O, păcătosule căzut...

O, păcătosule căzut

în mlaştina pieirii

Isus te poate ridica

pe Stânca mântuirii.

Ridică-te atât cât poţi

suspină-amar şi-L cheamă:

Isuse Doamne — sunt pierdut

coboară-Te şi ia-mă!

O, ia-mă de aici pe braţ

şi scoate-mă din tină

de rele spală-mi viaţa mea

şi scoate-o la lumină.

— El lângă tine-i dragul meu

nu-i nimeni mai aproape,

aşteaptă doar chemarea ta

să vină să te scape.

Şi de-ai avea pe suflet tu

păcate cu grămada,

prin jertfa Lui ai fi spălat

mai alb decât zăpada.

116

O, pînă cînd?...

De-atîta vreme-auzi şi tu chemarea

Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,

Şi tot n-asculţi, nici plînsul, nici cîntarea

Şi nu-ţi îndrepţi nici gîndul, nici cărarea:

O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?

Văzut-ai şi tu lucrurile care

Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,

Dar tu mereu rămîi în nepăsare,

În cea mai rea, în cea mai tristă stare.

O, pînă cînd, o, pînă cînd aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,

Că mergi spre focul iadului dintîi,

Şi totuşi tu rămîi pe căi deşarte,

Rămîi în foc, în chin, în plîns şi-n moarte!

O, pînă cînd, o, pînă cînd rămîi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă

De-atîta vreme şi astăzi Dumnezeu!

Cunoşti chemarea sfîntă şi-nţeleaptă,

Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:

O, pînă cînd, o, pînă cînd în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă

Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.

O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,

O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:

O, pînă cînd, o, pînă cînd mai stai?

Curînd solia morţii-o să te cheme

Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.

E vremea hotărîrilor supreme,

E azi a mîntuirii tale vreme!

O, pînă cînd, o, pînă cînd nu vrei?...

117

O, suflete...

O, suflete ce-n rău apuci,

de-ai şti tu-n ce adânc te duci.

De-ai şti-n ce-adânc cădea-vei greu

când umbli fără Dumnezeu.

În tina greului păcat

în moarte tu te-ai scufundat.

Nu vezi tu oare cum de sus

te cheamă harul lui Isus?

Întoarce azi la El-napoi

şi las-al relelor nevoi!

El pentru tine S-a jertfit,

cu ce iubire te-a iubit!

— Poţi tu urechea să-ţi înfunzi

la glasul Lui să nu răspunzi?

Poţi tu să-ţi ´coperi ochii tăi

şi să mai mergi pe rele căi?

Poţi tu când azi aşa duios

te cheamă harul lui Hristos,

şi-l al iubirii dulce prag

te-aşteaptă El cu-atâta drag?

Poţi oare tu să nu te-apleci?

— Ah, cum vei plânge-n veci de veci!

118

Păcatul nu se iartă

Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește

Și cineva odată și-odată-l ispășește.

Păcatul e-o glumire, atât de grea și mare

Că fără ispășire, el n-are-n veci iertare.

Păcatele acelui ce la Hristos le duce

Îi sunt iertate numai în jertfa de pe cruce.

Hristos le ispășește, de-aceea sunt iertate,

În alt fel nu-i iertare în veci pentru păcate,

Păcatele acelui ce pe Hristos nu-L caută,

În veci de veci nu află iertarea așteptată.

Ci ele toate, toate, rămân să le plătească,

Pe veci, acela care n-a vrut să se căiască.

Nu va-nșelați, nu este în veci de veci iertare,

Pentru păcatul celui ce-n necredință moare.

Păcatul nu se iartă, păcatul se plătește:

Ori Dumnezeu pe cruce, ori cel ce-l făptuiește.

Veniți acum la Domnul cu orișice păcate,

Ce Fiul ispășește, de Tatăl sunt iertate.

Dar cel ce acum nu-ntoarce, iertarea s-o primească,

În iad le duce toate, pe veci să ispășească.

Amin

119

Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,

Teme-te, şi mergi mereu!

- Orice lene poate face

Să te pierzi de Dumnezeu.

Până n-ai sfârşit lucrarea

Câtă ţi s-a rânduit

Teme-te de odihnire

Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate

Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,

Teme-te ce-ţi poate face

Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul

Care-ţi trebuia cules,

Teme-te căci lenevirea

Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul

Crucii tale cu Hristos

Teme-te şi mergi cu grijă:

- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte

Fericit la sfinţii drepţi,

Teme-te mereu şi luptă

- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

120

Până nu-ţi zideşti căldura

Până nu-ţi zideşti căldura

Inimii la temelii,

Zidurile se dărâmă

Vetrele-ţi rămân pustii.

Până nu-ţi îngraşi cu lacrimi

Glia-n care-ai semănat,

Ne-ncolţită-ţi stă sămânţa

În pământul dezgheţat.

Până nu-ţi uzi cu sudoarea

Frunţii tale-orice răsad,

Florile uscate-ţi pică

Roadele necoapte-ţi cad.

Până nu-ţi îngropi comoara

Ce te ţine mai legat,

Aripile-ţi zac lăsate

Duhu-ţi geme subjugat.

Până nu-ti jertfeşti fiinţa

Pe al slujbei tale altar

Orice flacără se stinge

Orice-avânt recade iar.

Frate, nu-ţi cruţa fiinţa

Ci jertfeşte-o curajos

Dacă vrei să nalţi statornic

Templu vrednic de Hristos.

121

Pastorul sufletului meu

Pastorul sufletului meu , cu dor nepotolit Te caut

pe Tine sufletu-mi doreste, o, unde poti fi tu aflat?

Nu caut pastorii laudati, nici staulele omenesti

pe Tine sufletu-mi Te cauta, o, unde oare Te gasesti?

Nici turme mari eu nu doresc, nici laudate mari pasuni,

Pe Tine , drag Pastor, Te caut, o, unde turma Tu-ti aduni?

O, unde esti? Iti strig plangand doritul Nume si ascult,

As vrea sa-aud, sa-Ti sorb Cuvantul, sa-mi tot vorbesti, mai mult, mai mult!

Lasati-ma, chemari lumesti, s-alerg pe dealuri si pe vai,

Sa-L caut, sa-L aflu, sa ma satur de glasul Lui, de ochii Sai.

Azi te-am aflat, o, drag Isus, cat Te-am cautat si Te-am dorit,

ce fericit ca-n clipa asta, pot sta la sanul Tau iubit!

122

Pe cărarea mântuirii

Pe cărarea mântuirii

Munţii-s nalţi, urcuşu-i lung,

Calea-i strâmtă, calea-i strâmtă

- Mulţi pornesc, puţini ajung.

Pe cărarea mântuirii

Crucea-i grea, dar bine-i sus,

Uşa-i strâmtă, uşa-i strâmtă

- Dar ce plată-i la Isus!

Pe cărarea mântuirii

Vânturi mari şi nori te-ncing

Lupta-i cruntă, lupta-i cruntă

- Mulţi încep, puţini înving.

Pe cărarea mântuirii

Mersu-i greu dar trecător

Viaţa-i aspră, viaţa-i aspră

- Dar e harul ajutor!

Pe cărarea mântuirii

Mulţi promit, puţini s-aleg

Fericiţi sunt, fericiţi sunt

Cei ce suie drumu-ntreg!

123

Pe cine crezi?

Pe cine crezi că pui în lanţuri,

Pe cine crezi că mergi să vinzi,

Pe cine-l ameninţi cu moartea

Şi casa cui crezi tu c-aprinzi?

A cui credinţă sau iubire

Sau curăţie pângăreşti?

Pe cine-nşeli, pe cine judeci

Pe cine furi şi chinuieşti?

Cui faci tu răul, cui crezi tu oare

Că poţi cum vrei să-i faci un rău?

—O, ţie, numai ţie singur

Căci tot ce faci e doar al tău!

Asupra ta v-antoarce Mâine

Tot răul care-l săvârşeşti

vai, vei vedea cu groază-aceasta

Mult mai curând de cum gândeşti!

124

Pe noi ne apără

Pe noi ne apără Acelaşi

Slăvit şi Sfînt Biruitor

Care-a purtat prin mii de lupte,

nebiruit, pe-al Său popor.

El ne e Stîlp de flăcări noaptea

şi ziua ne e Stîlp de nor,

El, Cel nebiruit de nimeni,

e-al tuturor Biruitor!

Pe noi ne-ndrumă tot Acelaşi

Învăţător adevărat

Care-a-ndrumat întotdeauna

frumos pe cei ce L-au urmat.

Cuvîntul Lui ne e lumină,

şi Duhul Lui, îndemn curat.

El, Cel neînvăţat de nimeni,

pe toţi doar El ne-a învăţat.

Pe noi ne sprijineşte-Acelaşi

Stăpîn Puternic şi Slăvit,

Care-a ţinut mereu statornici

pe toţi acei ce I-au slujit.

Puterea Lui ne dă tărie,

şi Harul Lui tot ce-am dorit.

El, Cel nesprijinit de nimeni,

pe toţi doar El ne-a sprijinit.

Pe noi ne mîntuie Acelaşi

Slăvit Mîntuitor Divin

ce-a mîntuit pe toţi aceia

ce-ascultă glasul Lui şi vin.

Al Lui Sfînt Sînge ne sfinţeşte,

şi Trup, în Pîine şi în Vin.

El, Cel nemîntuit de nimeni,

ne mîntuie pe toţi deplin.

Pe noi ne va-nvia Acelaşi

ce-i Viu în veci şi mai presus,

Care-a-nviat pe toţi cei care

viaţa jertfă I-au adus.

Viaţa Lui ne dă viaţa;

El Duhul Lui în noi a pus;

El, Cel ce-i înviat de Tatăl,

ne va-nvia pe toţi, Isus!

125

Plange datornicul

Rugaciunea mea Stapane

in tarziul miez de noapte

catre Tine se ridica,

plansa-n lacrime si-n soapte.

Pleaca-ti milostiv urechea

si suspinul meu asculta:

- nu mai pot plati Stapane datoria mea,

cea multa.

Apasat de-a ei povara rugaciunea mi se curma

mai ingaduie-ma Doamne

si plati-voi tot pe urma.

De pe crucea Ta Isuse glasul Tau coboara-n vale:

"fiule, iertata-i toata datoria vinei tale".

O, Tu mi-ai iertat Isuse datoria mea cea mare

cand pe Golgota viata Tu Ti-ai dat rascumparare.

Peste toata datoria sufletului care plange

Tu ai scris atunci IERTARE

cu sudoare si cu sange.

Insa sluga pacatoasa

care plange-acum fierbinte

chiar si dup-aceasta Doamne,

a pacatuit nainte.

Tu iertasi pe-al tau datornic

mila cand veni sa-Ti ceie

el pe-al sau de gat il stranse

cel din urma ban sa-i deie!

Te-ndurasi cand el venit-a indurarea Ta s-o ceara

dar el sfasie pe altul, fara mila ca o fiara!

Eu am fost acel datornic

care plange-acum fierbinte

si-asternutul meu cu lacrimi

de cainta-l ud Parinte.

O, te rog pentru-ndurarea si iubirea Ta cea mare

Scrie si peste aceasta datorie grea:IERTARE !

126

Preaiubitul meu e Unul

Preaiubitul meu e Unul

Fără seamăn pe pământ

Glasul Lui e armonia

Cântec este-al Lui Cuvânt.

Orice loc pe unde trece

De miresme-alese-i plin

Câmpu-i mai frumos pe-acolo

Cerul este mai senin.

Dulcea Lui înfăţişare

Este-ntreagă farmec sfânt

Mii de primăveri vin parcă

Toate-o dată pe pământ.

Preaiubitul meu e Unul

Nimenea asemeni nu-i

Cât aţi da de L-aţi cunoaşte

Ca să fiţi şi voi ai Lui!

127

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace

cînd mulţi îi spun în faţă: tu!

El poate îndura ocara,

el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plînge

cînd i se fură tot ce-avu.

El poate duce nedreptatea,

el poate dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce

cu rău, cui răul i-l făcu.

El poate iertător să rabde,

el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă

de blestematul ce-l bătu.

El poate, paşnic, să se roage,

el poate dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace

spre slava care şi-o ceru.

El poate, Doamne, să Te vadă,

el poate dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine

cînd mă gîndesc la ce-ai spus Tu.

De ce eu nu privesc la Tine,

de ce el poate şi eu nu!?

128

Rămîi tînăr totdeauna

Rămîi tînăr totdeauna cu al inimii fior

ca să-i poţi pe toţi cei tineri înţelege iubitor.

Rămîi milostiv de-a pururi în al inimii afund

ca să poţi simţi frăţeşte lacrimile ce se-ascund.

Rămîi liniştit oriunde plin de-ncredere luptînd

ca să poţi fi-mbărbătare inimilor tremurînd.

Rămîi mulţumit prin toate necerînd şi necîrtind

ca să fii un frîu la cele ce prea vor şi prea se-ntind.

Rămîi bun cu orice semen, bine ori la cine fă-i

ca să poţi vedea odată cîştigaţi vrăjmaşii tăi.

Rămîi vrednic pîn' la moarte înfrînat şi credincios

ca să poţi în veşnicie sta la dreapta lui Cristos.

129

Ridică-ţi ochii

Ridică-ţi ochii şi priveşte

că-n tot ce este-n jurul tău

te copleşeşte bunătatea

şi dragostea lui Dumnezeu.

Şi totuşi tu, pe El lumina,

şi viaţa ta pe veşnicii,

pe El ce-ţi poate da iertarea,

tu nu-L asculţi

— de ce nu vii?

Când se cutremură pământul

când guri de moarte se deschid

când plăgi şi lipsuri şi necazuri

atâtea mii de vieţi ucid:

— acestea toate ţie-ţi strigă

să-ntorci din căile pustii,

Pe-Acel ce poate să te scape

tu nu-L asculţi

— de ce nu vii?

Atâtea tainice-adevăruri

răsar din locul lor ascuns,

şi la-ntrebări înfiorate

îţi dau cu-adevărat răspuns

— dar când puterea Lui cea tare

ţi-ncearc-a vieţii temelii,

tu nu-nţelegi ce-ţi spune oare

sau te prefaci,

— de ce nu vii?

130

S-au dus pierind milenii

S-au dus pierind milenii,si altele-or sa vina

Tu ai ramas Acelas...si-asa vei fi oricand

Cantara-Ti veci de aur din harfe de lumina

Si alti veci o sa vina cantarea-Ti reluand.

T-au preamarit profetii,vizionari prin ere,

Te-au admirat artistii crein desavarsiri,

Te-au admirat eroii tecand prin inviere

Si Tu ramai Neapusul eternelor iubiri.

Candva,prin vesnicie,s-a ridicat din vina

Un fir de praf pe-o clipa voin sa-ti stea vrasmas

Dar neputinta-l duse uitarii,si senina

Nemarginirea-Ti curge pe-al ei etern fagas.

Ca valurile marii se nasc si pier popoare

Cresc noi puteri in locul aceloe ce-au pierit

Si toate-s pentru Tine nici cat un praf in soare

Manate in nimicul cu chip acoperit.

Prin toata existenta ne-ai aratat iubirea

In mii si mii de feluri vadind acelas har

Si n-am putut sa-i credem atatnemarginirea

Ca-n clipa cea eterna a jertfei,pe calvar.

Iubiri tot mai inalte prin veci tot mai lumina

De dupa vesnicie si dupa infinit

In valuri nesfarsite vor trece si-or sa vina

Si Tu vei fi de-a pururi mai nou si mai numit.

Veni-vor alte graiuri,veni-vor alte ere

Veni-vor alte forme de tot mai preafrumos,

Canta-Ti vor noul nume etern din sfere-n sfere

Dar pentru clipa noastra ramai:ISUS CRISTOS

131

Să nu ne fie teamă

Să nu ne fie teamă cînd mergem cu Cristos!

Cît umbli în lumină să nu te temi de nime`,

mergi cu curaj pe cale atunci cînd mergi frumos,

lumina ta va-nvinge prin orice-ntunecime.

Rămîi pe brazda dreaptă, cu ochii către Ţel,

şi-apasă plugul cinstei cît mai adînc să are;

în Dumnezeu te-ncrede, cu tine este El,

şi grîul tău va umple cereştile grînare.

Nu renunţa la luptă, oricît de singur pari,

mai sunt şi-au să mai vină cu mii de sute fraţii;

cad cei ce n-au dreptate, oricît ar fi de tari;

biruitori la urmă rămîn nevinovaţii.

Înalţă steagul Crucii, ea-i semnul cel ne-nvins,

dar mîini nevinovate şi gînd curat să-l poarte;

de vei cădea în luptă, rămîi cu braţu-ntins,

veni-vor alţii-n urmă să-l ducă mai departe.

Sfîrşitul va fi mare, frumos şi strălucit;

Isus Biruitorul e-Acela ce te cheamă:

tu vei fi-nvingătorul, oricît vei fi trîntit.

Rămîi deci şi te luptă, şi n-avea nici o teamă!

132

Sa nu poata spune nimeni

Sa nu poata spune nimeni ca la-i anselat vreodata ,

ai spre toti antodeauna toata inima curata .

Sa nu poata spune nimeni ca din vina ta suspina

ai spre toti antodeauna bunatatea cea mai fina .

Sa nu poata spune nimeni ca tu l-ai dus la pierzare

ai spre toti antodeauna cea mai sfanta anfranare .

Nu uita, nu uita, unde-i fi, unde-i sta fii smerit,

fii cinstit, cum Isus ti-a poruncit doar asa vei putea fi oriunde fericit.

133

Să nu-ţi uiţi legământul!

Să nu-ţi uiţi legământul, să nu ţi-l uiţi, îţi spun

că-ai să-l regreţi odată plângând ca un nebun

şi-ai să străbaţi pustiuri topindu-ţi ochii goi;

dar dragostea zdrobită în veci n-o-nvii 'napoi.

Să nu-ţi uiţi datoria spre Sfântul Dumnezeu,

că nu-i o altă vină s-o ispăşeşti mai greu

şi-ai să boceşti odată cu sufletul arzând;

dar vremea ta trecută n-o mai întorci nicicând.

Să nu-ţi uiţi aşteptarea acelor ce te plâng,

că ai s-o simţi ca jarul arzându-ţi sânul stâng

şi-ai ocoli pământul să poţi afla pe-acel

ce ţi-ar ierta păcatul, să poţi să scapi de el.

Să nu uiţi niciodată ce-i unic şi divin,

căci toată viaţa-n urmă ţi-o vei 'neca-n venin,

dorindu-ţi orice moarte, pe zi de mii de ori —

nici suportându-ţi viaţa, şi nici putând să mori.

...Ci ţine-ţi legământul şi dragostea frumos;

aşa să mergi cu ele în faţa lui Hristos.

Când mulţi se duc în Iadul amarelor mustrări,

tu 'nalţă-ţi legământul spre veşnice cântări.

134

Să-mi fac din fiecare zi

Să-mi fac din fiecare zi

o zi de sufletesc folos,

ducînd oricui ar suferi

un strop din Harul lui Cristos.

– Atunci mi-aş face orice zi

o zi de sufletesc folos.

Să-mi fac din fiecare pas

un umblet binecuvîntat,

spre cel căzut şi cel rămas,

spre-a-l ridica dintr-un păcat.

– Atunci mi-aş face orice pas

un umblet binecuvîntat.

Să-mi fac din fiecare gînd

cuiva un dar mîntuitor

punînd pe-o rană sîngerînd

un sfînt balsam alinător.

– Atunci mi-aş face orice gînd

cuiva un dar mîntuitor.

Să-mi fac din fiecare stări

un har să-I cînt lui Dumnezeu,

să-I laud marile-ndurări

ce-mbelşugat îmi dă mereu.

– Atunci din fiecare stări

L-aş preamări pe Dumnezeu.

135

Sărută, mamă, fruntea

Sărută, mamă, fruntea

fierbinte şi-asudată.

Sărutul tău alină

durerea dintr-odată.

Sărută, mamă, rana

ce ustură şi doare.

Sărutul tău aduce

la toate vindecare.

Sărută, mamă, ochii

închişi de suferinţă.

Sărutul tău coboară

o sfîntă uşurinţă.

Sărută, mamă, gura

ce plînge-ndurerată,

căci toată supărarea

îi trece dintr-odată.

Sărută, mamă, faţa

cu lacrimi de durere,

căci ca sărutul mamei

nu-i leac, nici mîngîiere.

Sărută, mamă, somnul,

ce-n leagăn se frămîntă.

Sărutul rugăciunii

dă pacea cea mai sfîntă.

Sărută, mamă, dulce,

căci faţa ta durută

şi inima ta frîntă

doar Domnul le sărută.

136

Sculaţi-vă de tineri

Sculaţi-vă de tineri spre Slava Viitoare,

Veniţi lîngă Izvorul Etern şi vă spălaţi,

Vă răcoriţi obrajii de febră trecătoare.

Vă-nseninaţi privirea spre calea ce o luaţi.

Lăsaţi dormind ispita în putrede culcuşuri,

Desprinşi tăcut uitaţi-o silind către 'nălţimi,

Mai larg vă va fi cerul cu fiece urcuşuri

Şi-n calea luminoasă urma-vă-vor mulţimi.

Nu regretaţi nici una din cele părăsite,

Şi nu rîvniţi nici una din cele ce-ntîlniţi,

Cînd sufletul vi-l umplu doar cele strălucite

Veţi însemna cu soare momentul ce-l trăiţi.

Uitaţi ce sunteţi astăzi, gîndiţi ce veţi ajunge

La capătul credinţei sfîrşite curajos,

Cînd cea din urmă noapte spre Slavă-o veţi străpunge

Ajunşi pe neaşteptate în faţa lui Cristos.

137

Sfsiat de chinuri

Sfasiat de chinuri grele

Si cu ochi secati de plans

M-ai gasit atunci Isuse

Cand la sanul Tau m-ai strans

M-amagise rau pacatul

In prapastii fara fund

Si de fata Ta Isuse

Ma facuse sa m-ascund

Sa n-aud a Ta chemare

Glasul Tau sa nu-l ascult

Ma dusese-n departare

Tot mai mare, tot mai mult

Cand eram in fund de vale

Plin de rani si chinuit

Mi-a parut c-aud pe culme

Gasul Tau, Pastor iubit...

Ma chemai duios pe nume

Peste groapa fara fund

Si-asteptai din clipa-n clipa

Din adancuri sa-Ti raspund

Eu cuprins de-a mortii teama

Si cu ochi de lacrimi plini

Am strigat :"Aici sunt Doamne,

Plin de rane, mor in spini"

Ti-ai facut cu mana cale

Printre spini si printre stanci

Si te-ai coborat la mine

Pana-n fund de vai adanci

Mana Ta de cui strapunsa

Dintre spini m-a ridicat

Si ale mele rani, cu mila

Mi le-ai uns si le-ai legat

Binecuvantata fie

Doamne, bunatatea Ta

Unde-as fi eu oare astazi

Daca mila-Ti nu venea?

138

Da-mi putere scump Isuse

S-ascult numai glasu-Ti bland

Si mergand pe-a Ta carare

Fa sa nu mai cad nicicand.

139

Si Duhul, şi Mireasa...

Şi Duhul, şi Mireasa zic: "Vino! vino! vino!

Cât te aşteaptă Tatăl cu haină de lumină

Şi cât te cheamă Domnul cu dragoste de mamă

O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.

Vino, vino, vino suflete-aşteptat

Până nu se-apleacă ziua spre-nnoptat

Pănă nu se duce Cel ce te-a chemai

Până te mai iartă sângele curat.

Şi fraţii, şi Cuvântul zic :"Vino, vino, vino

Şi pune-ţi legământul pe calea cea divină

Căci Domnul te aşteaptă să scapi de-a morţii teamă

O, vino! vino! vino! că nu mult te mai cheamă.

Şi moartea, şi viaţa zic :"Vino! vino! vino!

Căci harul şi prilejul nu mult au să mai ţină

Cât încă poţi întoarce, ia azi chemarea-n seamă

O, vino! vino! vino! că nu mult te mai chemă.

140

Si iar Te naşti

Şi iar Te naşti, din nou, Isuse

şi iarăşi vii ca alte dăţi

în lumea urii neapuse

cărarea păcii s-o arăţi.

Spre-a Tale zări de pace pline

pe-ai urii fii îi vei chema,

dar vai, îndemnul spre mai bine

aşa de greu îl vor urma.

Din slava dragostei nespuse

cobori în lumea Ta să-i iei,

cu drag îi chemi spre ea, Isuse,

dar ei se sfâşie-ntre ei.

O, Doamne lumea-i astăzi plină

de patimi şi de farisei

mai vine şi mai stă-ntre ei!

Mai vii, chiar dacă sfântu-Ţi Nume

din nou un an îl vor huli...

-Ce dragoste Te-aduce-n lume

cu ce putere-o poţi iubi!

Cobori la ei şi-i chemi la Tine

cu milă-i chemi, de ei Ţi-e dor

-O, dac-ar şti ei Cine vine

Şi Cine-aşteaptă-n uşa lor!...

Dar vii căci dintre ei Isuse

câţiva primi-vor scumpu-Ţi Har

în taina inimii supuse...

Şi pentru ei, cu drag vii iar.

141

Slavă, slavă, slavă Ţie!

Slavă, slavă, slavă Ţie

Bun şi blînd şi sfînt Păstor

Care-aduci cu bucurie

Mîntuirea tuturor.

Slavă Ţie ce din jalea

Morţii ne-ai eliberat

Şi ne duci la cer pe calea

Unui unic har curat.

Slavă Ţie care-o turmă

Nesfîrşită-Ţi pregăteşti,

Ca mărirea cea din urmă

Peste ea să străluceşti.

Slavă Ţie-n fericirea

Unui veşnic viitor

Cînd pe toată nesfîrşirea

Va fi-o turmă şi-un Păstor!

142

Slăvit Isus

Slăvit Isus – ce grabnic vine

răsplata Zilei de Apoi

şi nu noi Te-aşteptăm pe Tine,

ci Tu, tot Tu, ne-aştepţi pe noi!

Iubim tot praf şi tot ruine

şi vrem în pămînteşti nevoi

nu noi să Te slujim pe Tine,

ci Tu să ne slujeşti pe noi.

O, Doamne, cu adînci suspine

întoarce-ne dinspre noroi

şi fă-ne să dorim de Tine

aşa cum Tu doreşti de noi.

Revarsă-n noi în toţi divine

simţiri cereşti şi gînduri noi.

Nu noi să vrem să fim prin Tine,

ci Tu să vrem să fii prin noi.

Fă ale noastre inimi pline

de-al dragostei ceresc şuvoi;

nu noi să ne vestim prin Tine,

ci Tu să Te vesteşti prin noi.

Căci doar atunci e cel mai bine

cînd suntem unul şi nu doi,

cînd şi noi suntem una-n Tine,

cum şi Tu unul eşti în noi.

143

Taina crucii

Verticală ce coboară şi, întors, uneşte Sus

Şi Orizontală care-încercui Răsărit şi Apus

Linie de Coborâre de la Slavă spre Noroi,

Trăsătură de unire largă între noi şi noi.

Coborâre luminoasă de la cer pân’ la Atom

Legătura îmbrăţişării dulce între om şi om

Punte de eterne-abisuri ocolind desăvârşit

Este Linia şi cercul, şi Sfârşit şi Nesfârşit.

Este Unul şi Mulţimea, este Clipă şi Etern

Sabie cerească-ntinsă din ´Nălţime spre Infern

Taină şi Simbol şi Jertfă, Stâncă de nezguduit

Semn de teamă şi putere, Steag în veci nebiruit.

Cheie care cele patru margini ale lumii-nchizi

Braţul Milei şi Dreptăţii care mântui sau ucizi

Viu Izvor al mântuirii pentru vii şi pentru morţi

- Cruce, slavă cui te poartă, slavă Celui care-l porţi.

144

Te-am mintit

Cand cu-a mele buze negre

Al Tau Nume l-am rostit

O, de cate ori Isuse

Te-am mintit.

Te minteam atunci cand mila

Aratam la cel lipsit

Caci pe-ascuns cu rautate

l-am vorbit!

Te-am mintit atunci Isuse

mila Ta cand o cerseam

caci pe altul fara mila

prigoneam.

Te minteam in fata lumii

cand ma inchinam smerit

caci cu mana cealalta

l-am lovit!

O, de-atatea ori in viata

Cand smerit sa par voiam

eram doar de ochii lumii,

Te minteam!

Dar de-atatea ori in viata

Cand in Fata Ta privesc,

am vazut ca Tu stii bine

ca mintesc...

Astazi lacrimile-amare

ce le vars necontenit

vor putea sa spele oare

ce-am mintit?

145

Tinereţe

Tinereţe, leagăn dulce,

care legeni omenirea,

Pîn' la tine nu-mi ajunge

nici condeiul, nici gîndirea.

Cine te-a trăit odată,

nimic n-are mai de preţ

decît dulcea amintire

a trecutei tale vieţi.

Nu e grai să poată spune,

nici condei să poată scrie,

tinereţe, tinereţe,

viaţa ta de poezie...

Viaţa ta – grădină sfîntă –

cu flori mii, în mii de feţe,

e fermecător de dulce,

tinereţe, tinereţe...

Tinereţe! O, ce dulce

e viaţa ta de vis,

cînd tu faci întotdeauna

ceea ce Isus a zis...

Cînd în ritmul cald al slovei

şi-n al notei picur dulce

tu slăveşti cu heruvimii

Jertfa sfîntă de pe cruce,

şi mireasma ta din suflet

– zări de sfinte dimineţe –

Răspîndeşte lumii pacea,

sfîntă eşti tu, tinereţe...

Şi nepreţuit de scumpă

eşti atuncea cînd îţi pui

focul dragostei la crucea

lui Isus şi-n slujba Lui.

Cînd Îl cînţi în mii de chipuri

şi-L slăveşti în mii de feţe,

ce-i mai dulce decît tine,

tinereţe, tinereţe?...

Cînd Îl cînţi cu glas de înger

şi-L înalţi mai sus de soare,

tinereţe, tinereţe,

cine te-ar întrece oare?...

Chip sublim cu raze sfinte,

146

ce străluce-n mii de feţe,

mult mai mult decît frumoasă...

tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, viaţă sfîntă,

zi de vară, cer senin,

cînd însemn aceste rînduri,

cîte-n minte nu-mi mai vin?...

Cînd cîntam cu glas de înger

pe sub bolta de jugaştri,

cu mînuţe-mpreunate

şi cu ochii mici, albaştri,

străbăteam frunzişul verde,

floarea albă ca şi crinii,

şi cîntam pe cînd, din ramuri,

flori ningeau din crengi mălinii,

aninîndu-se ca roua,

în a mele bucle creţe...

... O! Viaţa ta cea dulce,

tinereţe, tinereţe...

Tinereţe, floarea vieţii,

roi de dulci şi mîndre clipe,

tu dai visului putere

şi dai gîndului aripe...

Tu m-ai înălţat încetul, sus,

cu mult mai sus de stele...

... Tinereţe, tinereţe,

cuibul versurilor mele...

O, ce dulce şi senină e viaţa tinereţii

Atunci cînd Stăpîn îi este

Domnul morţii şi al vieţii...

Înger sfînt, cu harfă dulce,

care cîntă-n mii de feţe,

E viaţa ta senină,

Tinereţe, tinereţe...

147

Tu, cel ce-auzi

Tu, cel ce-auzi Cuvântul

oare te gândeşti acum

că-n curând aici în lume

vei sfârşi al vieţii drum?

Gându-acesta ce te-ncearcă

vrea să facă să-nţelegi

ce viaţă te aşteaptă

după moartea ce-ţi alegi.

Dac-aici tu cauţi slava

Celui care te-a creiat,

după moartea trecătoare

vei fi viu cu-adevărat.

Însă dacă ţie-n viaţă

glasul Lui ţi-a fost străin

după azi, te-aşteaptă tristă

noaptea veşnicului chin!

Ah, alege nemurirea

fericită cu Hristos

până n-ai s-ajungi în chinuri

de-unde-n veci să nu fii scos.

148

Tu-mi esti, Isuse dulce

Tu-mi esti Isuse dulce, al inimii izvor

Tu-mi daruiesti cantarea cu har si cu fior,

Tu-mi re-noiesti prisosul de aur incercat,

Tu, - alfel prospetimea demult mi-ar fi secat...

Tu-mi esti izvor de lacrimi, Isuse-n ochii mei,

Tu-mi dai a prospetimii si-a zarilor scantei,

Tu-mi esti cutremur tainic al gandului miscat,

Tu, - altfel duiosia demult mi-ar fi secat.

Tu-mi esti izvor de ganduri Isuse-n duhul meu,

Tu-mi imprumuti din Tine frumosul mult si greu,

Tu-mi potrivesti cuvantul inalt si inspirat,

Tu, - altfel limpezimea de mult mi-ar fi secat.

Slavit fii Tu, Isuse, eternul meu izvor,

cu tot ce sunt Te laud, Te cant si te ador.

Tu-mi curgi tot raul vietii cu haruri incarcat,

Tu, - altfel frumusetea de mult mi-ar fi secat.

149

Un tren lung ne pare viața...

Un lung tren ne pare viața, ne trezim în el mergând,

Fără să ne dăm noi seama unde ne-am suit și când.

Fericirile sunt halte, unde stăm câte-un minut;

Până când să ne dăm seama, sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații lungi, de nu se mai sfârșesc,

și în ciuda noastră parcă tot mai multe se ivesc.

Arzători de nerabdare înainte tot privim,

să ajungem mai degrabă la vreo țintă ce-o dorim.

Ne trec zilele și anii, clipe scumpe și dureri,

noi trăim hrăniți de visuri și-nsetați după plăceri.

Mulți copii voioși se urcă, câți în drum n-am întâlnit!...

Iar câte-un bătrân coboară trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea să ne coborâm și noi;

ce n-am da, atunci, o clipă să ne-ntoarcem înapoi?

Dar, pe când, privind în urmă, plângem timpul ce-a trecut,

sună-n Gara Veșniciei; am trăit și n-am știut!...

150

Undeva....

Undeva-ntr-o odaita lacrimile nu mai curg,

Undeva-ntr-o odaita cineva nu se mai roaga ,

Nu mai sta-n genunchi si-n taina, nu mai canta in amurg

Dragostea candva fierbinte, nu-i curata, nici intreaga.

Undeva nu se mai canta astazi psalmi minunati,

Undeva sub praf uitata zace Biblia iubita,

Imprejurul unei mese nu se mai aduna frati,

La o usa incuiata sta iubirea neprimita.

Candva cum curgea aicea caldul lacrimei izvor,

Candva cum veghea iubirea la fereastra luminata,

Cum sunau de cald si dulce psalmii sfantului fior,

Cum era aceasta Carte de cu drag si mult cautata.

Nicicand n-am crezut c-aceasta usa va avea zavor,

Nicicand n-am crezut c-aceasta casa va ajunge muta,

C-o sa ajunga sec de lacrimi al iubirii cald izvor,

Focul stins, calea pustie, vatra rece si tacuta,

O,cum a putut fi harul si de-aicea alungat,

Alungati iubitii oaspeti, dragostea indepartata,

Curatia pangarita, legamantul sfant calcat?

- Vinovata odaita, cum vei arde tu odata!

151

Vine încet amurgul

Vine încet amurgul ca o ceaţă deasă

Şi un văl tot mai rece peste ani îţi lasă

Tainele tăcerii spun ciudate şoapte:

Tu aici n-ai casă. Unde dormi la noapte?

Unde dormi la noapte?

Vine încet plecarea ca o judecată

Un vârtej la capăt are calea lată

Dacă de la ceruri au să te alunge,

Unde te vei duce, unde vei ajunge?

Unde vei ajunge?

Vine încet sfârşitul ca o despărţire

Ori spre întuneric, ori spre strălucire

Vine viaţa care veşnic nu va trece

Dacă n-ai pe Domnul unde-o vei petrece?

Unde-o vei petrece?

152

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta

vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi

cum n-aţi avea decât viaţă

—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte

pe el puneţi întregul preţ

de parcă sunteţi numai trupul

—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul

ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi

dar oare numai Astăzi este

—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate

nepăsători şi îndrăzneţi

dar oare nu este-o răsplată

—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

153

Vreţi voi părinţi?

Vreţi voi, părinţi, să fie copiii voştri sfinţi?

– Scăldaţi-i nu în apă, ci-n lacrime fierbinţi.

Hrăniţi-i nu cu pîinea aceasta de pămînt,

ci cu puterea dulce a sfîntului Cuvînt.

Vreţi voi să vă asculte în totul şi mereu?

– Dar ascultaţi voi oare aşa de Dumnezeu?

Vreţi voi ca ei să fie copii ai firii noi?

– Dar viaţa voastră cum e, şi ce văd ei la voi?

Îi vreţi cu-mbrăcămintea smeriţi şi cumpătaţi,

Şi cu umblări curate? – Dar voi cum vă purtaţi?

Cînd voi umblaţi ca lumea şi vă purtaţi aşa,

– voi veţi purta osînda de creşterea lor rea.

Cădeţi mai bine-n lacrimi, cu-amar să vă rugaţi

să vi se ierte vina, şi viaţa v-o schimbaţi.

Abia atunci vor creşte şi-ai voştri fii frumos

cu sufletul şi trupul, urmaşi ai lui Cristos.

154