TITLU CAPITOL 1 - ftoub.roftoub.ro/dmdocuments/1.1 A.A. Vasiliev.pdf · 310 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN sursele armene susþin cª acesta avea o ascendenþª pur armeanª, sursele

1TITLU CAPITOL

309EPOCA ICONOCLASTÃ (717-867)

Capitolul VI

Epoca macedoneanã (867-1081)

Istoria dinastiei macedonene cuprinde douã perioade, inegale ca importanþã ºi duratã.Prima perioadã se întinde între anii 867 ºi 1025 � anul morþii împãratului Vasile al II-lea;a doua, mai scurtã, între anii 1025 ºi 1056 � anul când a murit împãrãteasa Teodora, ultimulmembru al dinastiei.

Prima perioadã a fost epoca cea mai strãlucitã din existenþa politicã a Imperiului. În adoua jumãtate a secolului al X-lea ºi la începutul celui de-al XI-lea, conflictul în Orient ºiîn nord cu arabii, bulgarii ºi ruºii a fost încununat de un strãlucit succes al armatei bizantine,ºi asta în pofida unor eºecuri la sfârºitul secolului al IX-lea ºi în prima parte a secoluluial X-lea. Acest triumf al Imperiului bizantin a fost deosebit sub împãraþii Nichifor Phokasºi Ioan Tzimiskes, atingând punctul culminant în vremea domniei lui Vasile al II-lea. Întimpul sãu, miºcãrile separatiste din Asia Micã au fost suprimate; influenþa bizantinã înSiria a fost consolidatã; Armenia a fost parþial anexatã Imperiului ºi parþial redusã lavasalitate; Bulgaria a fost transformatã într-o provincie bizantinã; iar Rusia, dupã ce aprimit creºtinismul de la Bizanþ, a intrat în relaþii religioase, politice, comerciale ºi culturalemai strânse cu Imperiul. Acesta a fost momentul de maximã autoritate ºi glorie al Imperiului.Opera legislativã considerabilã, manifestatã în publicarea unui cod gigantic, cel al Basilicalelor,ºi a unui numãr de Novele celebre, orientate împotriva extinderii dãunãtoare a mariiproprietãþi funciare, precum ºi progresul intelectual, asociat cu numele patriarhului Fotie ºial lui Constantin Porfirogenetul, adaugã ºi mai multã glorie ºi însemnãtate primei perioadea dinastiei macedonene.

Dupã 1025, când personalitatea puternicã a lui Vasile al II-lea a dispãrut de pe scenaistoriei, Imperiul a intrat într-o perioadã de anarhie ºi frecvente revoluþii de palat, care aucondus cãtre perioada de tulburãri dintre anii 1056 ºi 1081. Odatã cu preluarea puterii decãtre primul dintre Comneni, care a uzurpat tronul în 1081, Imperiul ºi-a recãpãtat forþa.Ordinea internã a fost restabilitã, iar activitatea artisticã ºi intelectualã a înflorit din noupentru o perioadã.

Originea dinastiei

Chestiunea originii fondatorului dinastiei macedonene a prilejuit exprimarea multor opiniicontradictorii, în principal pentru cã izvoarele diferã foarte mult asupra acestui subiect. Întimp ce sursele greceºti vorbesc de originea armeanã sau macedoneanã a lui Vasile I, iar

310 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

sursele armene susþin cã acesta avea o ascendenþã pur armeanã, sursele arabe îl considerãslav. Pe de o parte, numele, acceptat în mod obiºnuit, de �macedoneanã� este aplicat acesteidinastii; pe de altã parte, unii savanþi încã îl considerã pe Vasile armean, iar alþii, în specialistoricii ruºi dinainte de deceniul opt al secolului al XIX-lea, vorbesc despre el ca despre unslav. Majoritatea cercetãtorilor îl considerã pe Vasile un armean care s-a stabilit în Macedoniaºi vorbesc despre dinastia lui ca despre dinastia armeanã. Dar, având în vedere faptul cãexistau mulþi armeni ºi slavi în populaþia Macedoniei, ar putea fi corect sã presupunem cãVasile a avut o origine mixtã armeano-slavã1. Potrivit unui istoric care a dedicat un studiuspecial epocii lui Vasile I, familia sa ar fi putut avea obârºie armeanã; ea s-a unit mai târziuprin legãturi de cãsãtorie cu slavii, care erau foarte numeroºi în aceastã parte a Europei(Macedonia), ºi progresiv a devenit foarte slavizatã2. O denumire mai exactã a dinastieimacedonene din punctul de vedere al componenþei etnografice ar fi aceea de armeano-slavã.În ultimii ani, cercetãtorii au reuºit sã determine cã Vasile I s-a nãscut în oraºul macedoneanCharioupolis3.

Viaþa lui Vasile anterior alegerii sale pe tron a fost foarte neobiºnuitã. A venit laConstantinopol ca un tânãr anonim pentru a-ºi încerca norocul, iar aici a atras atenþiacurtenilor prin statura sa înaltã, forþa sa imensã ºi abilitatea de a îmblânzi cei mai sãlbaticicai. Zvonurile despre tânãrul Vasile au ajuns la urechile lui Mihail al III-lea. Acesta l-a luatla curte, iar mai târziu a fost complet dominat de noul sãu favorit, proclamat curândco-împãrat ºi încoronat cu diadema imperialã în biserica Sfânta Sofia. Vasile a rãsplãtitfoarte brutal aceste favoruri ale împãratului: când a remarcat cã împãratul devenise suspiciosfaþã de el, a ordonat propriilor oameni sã-l asasineze pe binefãcãtorul sãu, iar apoi s-aproclamat împãrat (867-886). Dupã el, tronul a trecut la fiii sãi, Leon al VI-lea Filosofulsau Înþeleptul (886-912)4 ºi Alexandru (886-913)*. Fiul lui Leon, Constantin al VII-leaPorfirogenetul, a rãmas indiferent faþã de problemele statului, consacrându-ºi timpul opereiliterare, în mijlocul celor mai învãþaþi oameni ai vremii. Puterea administrativã era în

1. Vezi A.A. Vasiliev, �The Origin of Emperor Basil the Macedonian�, Vizantiyskiy vremennik,XII (1906), 148-165 [în rusã]. [Pentru informaþii suplimentare cu privire la fondatorul dinastieimacedonene, vezi: Gyula Moravcsik, �Sagen und Legenden über Kaiser Basileios I.�,Dumbarton Oaks Papers, 15 (1961), 59-126; Norman Tobias, Basil I, Founder of the MacedonianDynasty: A Study of the Political and Military History of the Byzantine Empire in the NinthCentury, Lewiston NY, Edwin Mellen Press, 2007 � n. trad.]

2. A. Vogt, Basile I et la civilisation byzantine à la fin du IXe siècle, 21, n. 3. Vezi N. Adonz,�L�âge et l�origine de l�empereur Basile I (867-886), Byzantion, IX (1934), 223-260 (originearmeanã); Sirarpie der Nersessian, Armenia and the Byzantine Empire, 20: �Originea armeanãa lui Vasile I este acum îndeobºte acceptatã�.

3. A. Papadopoulos-Kerameus, Fontes historiae Imperii Trapezuntini, 79. Vezi N.A. Bees, �Eineunbeachtete Quelle über die Abstammung des Kaisers Basilios I., des Mazedoniers�, Byzantinisch--neugriechische Jahrbücher, IV (1923), 76.

4. A. Vogt, �La jeunesse de Leon VI le Sage�, Revue Historique, CLXXIV (1934), 389-428.[Pentru informaþii suplimentare cu privire la împãratul tetragam, vezi: C. Mango, �TheLegend of Leo the Wise�, Zbornik Radova Vizantolo�kog Instituta, 6 (1960), 59-93; ShaunTougher, The Reign of Leo VI (886-912): Politics and People, Leiden/New York, Brill, 1997� n. trad.]

* Pentru informaþii suplimentare despre figura acestui împãrat bizantin, vezi: P. Karlin-Hayter,�The Emperor Alexander�s Bad Name�, Speculum, 44 (1969), 4, 585-596 (n. trad.)

311EPOCA MACEDONEANÃ (867-1081)

mâinile socrului sãu, abilul ºi energicul amiral Roman Lecapenos (919-944)5. În 944, fiii luiRoman Lecapenos l-au obligat pe tatãl lor sã abdice ºi sã se retragã într-o mãnãstire,autoproclamându-se împãraþi. Ei au fost detronaþi în 945 de cãtre Constantin Porfirogenetul,care a guvernat independent între anii 945 ºi 959*. Fiul sãu, Roman al II-lea, a domnit doarpatru ani (959-963), la moartea sa lãsând-o pe vãduva Teofano cu doi fii minori, Vasile ºiConstantin. Aceasta s-a cãsãtorit cu capabilul general Nichifor Phokas, care a fost proclamatîmpãrat (Nichifor al II-lea Phokas, 963-969)**. Guvernarea sa a încetat în momentul în carea fost asasinat, iar tronul a fost ocupat de cãtre Ioan Tzimiskes (969-976)***, care arevendicat titlul imperial pentru cã se cãsãtorise cu Teodora, sorã a lui Roman al II-lea ºifiicã a lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul. Numai dupã moartea lui Ioan Tzimiskes ceidoi fii ai lui Roman al II-lea, Vasile al II-lea, supranumit Bulgaroctonul (�omorâtor albulgarilor�, 976-1025)****, ºi Constantin al VIII-lea (976-1028), au devenit conducãtori aiImperiului. Puterea administrativã era concentratã în principal în mâinile lui Vasile al II-lea, întimpul cãruia Imperiul a atins apogeul puterii ºi strãlucirii sale. Odatã cu moartea sa a începutperioada de declin pentru dinastia macedoneanã***** . Dupã moartea lui Constantin al VIII-lea,

5. O pãrere extrem de favorabilã asupra personalitãþii ºi activitãþii lui Roman Lecapenos, încartea lui S. Runciman The Emperor Romanus Lecapenus and His Reign, 238-245. [Pentruo dezbatere cu privire la legitimitatea intruziunii lui Roman I în dinastia macedoneanã,vezi: Otto Kresten & Andreas E. Müller, Samtherrschaft, Legitimationsprinzip undkaiserlischer Urkundentitel in Byzanz in der ersten Hälfte des 10. Jahrhunderts, Wien,Verlag der Österreichischen Akademie der Wissenschaften, 1995 � n. trad.]

* O monografie excelentã dedicatã împãratului Constantin al VII-lea este cea semnatã deArnold Toynbee, Constantine Porphyrogenitus and His World, London/New York, OxfordUniversity Press, 1973 (n. trad.).

** În afara celebrei monografii semnate de Gustave Schlumberger (Un empereur byzantin audixième siècle: Nicéphore Phocas, Paris, 1923) ºi a numeroaselor ediþii ale Relatio delegatione constantinopolitana a lui Liutprand de Cremona, vezi: Le dit de l�empereurNicéphore II Phocas et de son épouse Théophano, Introduction, textes slaves, traduction etcommentaires par Émile Turdeanu, Thessalonique, Association Hellénique d�Études Slaves,1976; R. Morris, �The two faces of Nikephoros Phokas�, Byzantine and Modern GreekStudies, 12 (1988), 83-115; Nikjforov Fwkav «(El) NikfoÀr» ek twn L�ontov touDiakçnou, KedrjnoÀ, Abou�l Mahacen, Zwnar�, Ibn El Athir, Gluk�, Aboulfeda, k.�.,2 t., IstorikÐ Mel�tj Iw�nnj Melisse°dj kai Poulcer°av Zabol�a-Melisse°dj,AqÐna, Ekdçseiv Bergina, 2001 (n. trad.).

*** Dincolo de impozanta lucrare a lui Gustave Schlumberger dedicatã sfârºitului de secol XXºi, implicit, basileului Ioan I Tzimiskes (L�épopée byzantine à la fin du dixième siècle,vol. I, Paris, 1896), vezi: V. T�pkova-Zaimova, �Les frontières ocidentales des territoiresconquis par Tzimiscès�, Recherches de géographie historique, 2 (1975), 113-118; NicoleThierry, �Un portrait de Jean Tzimiskès en Cappadoce�, Travaux et Mémoire, 9 (1985),475-484; Nicola Cariello, Bisanzio, Roma e Kiev al tempo dell�imperatore GiovanniTzimisce: Antologia di documenti (969-976), Roma, 2008 (n. trad.).

**** Pentru informaþii complementare despre ultimul împãrat-general, Vasile al II-lea Bulgaroctonul,pe lângã volumul II al lucrãrii lui Gustave Schlumberger (L�épopée byzantine à la fin dudixième siècle, Paris, 1900), vezi: Catherine Holmes, Basil II and the Governance ofEmpire (976-1025), Oxford/New York, Oxford University Press, 2005 (n. trad.).

***** Aceastã perioadã (1028-1056) este prezentatã excelent de cãtre Gustave Schlumberger(L�épopée byzantine à la fin du dixième siècle, vol. III, Paris, 1905. Complementar, vezi


vârstnicul senator Roman Argyros s-a cãsãtorit cu fiica lui Constantin, Zoe, a devenitîmpãrat ºi a guvernat în perioada 1028-1034. Zoe i-a supravieþuit, iar la vârsta de aproape56 de ani s-a cãsãtorit cu amantul ei, Mihail Paflagonianul, care a fost proclamat împãrat lainsistenþa soþiei sale, guvernând sub numele de Mihail al IV-lea Paflagonianul între anii 1034ºi 1041. În timpul domniei sale ºi al scurtei domnii a nepotului sãu, Mihail al V-leaKalaphates (1041-1042), altã figurã secundarã ºi nesemnificativã, în Imperiu a fost multãagitaþie ºi nemulþumire violentã, care s-a încheiat prin detronarea ºi orbirea lui Mihail al V-lea.Pentru aproape douã luni, Imperiul bizantin a fost guvernat prin neobiºnuita combinare aautoritãþii în mâinile Zoei, vãduvã pentru a doua oarã, ºi ale surorii sale mai tinere,Teodora. În acelaºi an (1042), Zoe s-a cãsãtorit pentru a treia oarã ºi noul ei soþ a fostproclamat împãrat. A guvernat sub numele de Constantin al IX-lea Monomahul între anii1042 ºi 1055. Zoe a murit înaintea celui de-al treilea soþ al ei, dar Teodora i-a supravieþuitlui Constantin Monomahul ºi a devenit unic suveran al Imperiului dupã moartea acestuia(1055-1056). Dupã domnia Irinei, celebra restauratoare a cinstirii icoanelor la sfârºitulsecolului al VIII-lea ºi începutul celui urmãtor, domnia Zoei ºi a Teodorei marcheazã ceade-a doua ºi ultima situaþie de guvernare femininã. Fiecare dintre ele a ocupat tronul cabasilissa (împãrãteasã a romanilor) autocratã ºi suveranã. Cu puþin înainte de moartea sa,Teodora a cedat solicitãrilor partidului de la curte ºi l-a desemnat drept succesor al ei pevârstnicul patrician Mihail Stratiotikos. Acesta a urcat pe tron dupã moartea Teodorei în1056. Teodora a fost ultimul suveran al dinastiei macedonene, care ocupase tronul pentru operioadã de 189 de ani.

Afacerile externe ale împãraþilor macedoneni

Relaþiile bizantine cu arabii ºi Armenia

Problema principalã a politicii externe a lui Vasile I, fondatorul dinastiei macedonene, a fostlupta cu lumea musulmanã. Condiþiile erau deosebit de favorabile pentru mari reuºite înacest conflict, pentru cã, în vremea sa, Imperiul întreþinea relaþii paºnice cu Armenia înrãsãrit, cu Rusia ºi Bulgaria în nord ºi cu Veneþia ºi împãratul occidental în vest. La acesteavantaje s-au adãugat disensiunile interne din califatul oriental, provocate de influenþacrescândã a turcilor la curtea arabã, secesiunea Egiptului, unde dinastia independentã aTulunizilor s-a afirmat în anul 868, rãzboaiele civile dintre arabii nord-africani ºi situaþiadificilã a Umayyazilor spanioli în mijlocul populaþiei locale creºtine. Astfel, situaþia luiVasile era foarte favorabilã pentru o luptã victorioasã cu arabii orientali ºi occidentali. Însã,deºi a luptat împotriva arabilor aproape fãrã întrerupere pe toatã durata domniei lui Vasile I,Imperiul nu a profitat pânã la capãt de condiþiile externe favorabile.

Campania militarã victorioasã declanºatã la începutul deceniului al ºaptelea, în parteaorientalã a Asiei Mici, împotriva adepþilor sectei pavlicienilor s-a încheiat prin ocuparea de

Speros Vryonis Jr., �Byzantine djmokrat°a and the Guilds in the Eleventh Century�, DumbartonOaks Papers, 17 (1963), 287-314; Stefano Caruso, �Michele IV Paflagone in una fonteagiografica italo-greca�, 261-284, în Studi albanologici, balcanici, bizantini e orientali inonore di Giuseppe Valentini SJ (Studi albanesi, Studi e Testi, VI), Firenze, Leo S. Olschki,1986; Michael Angold, The Byzantine Empire, 1025-1204: A Political History, SecondEdition, London/New York, Longman, 1997, 15-114 (n. trad.).


cãtre împãrat a oraºului lor principal, Tephrike. Aceastã cucerire nu a însemnat numaiextinderea teritoriului bizantin, ci l-a pus totodatã pe Vasile în contact direct cu arabiiorientali. Dupã mai multe lupte încrâncenate, conflictele dintre cele douã pãrþi au îmbrãcatforma unor obiºnuite ciocniri anuale, fãrã prea mari consecinþe. Victoria era uneori departea bizantinilor, alteori de partea arabilor, dar, în final, frontiera bizantinã în Asia Micãs-a mutat considerabil spre est.

Mult mai importante au fost relaþiile lui Vasile cu arabii occidentali, care în acelmoment deþineau cea mai mare parte a Siciliei ºi ocupaserã câteva centre importante înItalia meridionalã. Situaþia tulbure din Italia a provocat intervenþia împãratului occidental,Ludovic al II-lea, care a ocupat importantul oraº Bari. Vasile I a încheiat cu acest suverano alianþã pentru o acþiune combinatã care sã-i expulzeze pe arabii occidentali din Italia ºiSicilia. Însã aceastã alianþã nu a reuºit ºi a fost curând dizolvatã. Dupã moartea luiLudovic al II-lea, populaþia a predat oraºul Bari funcþionarilor bizantini.

Între timp, arabii au ocupat importanta insulã strategicã Malta, la sud de Sicilia, iar în878 au ocupat prin asalt Siracusa, dupã un asediu de nouã luni. O interesantã relatare aasediului Siracusei a fost scrisã de un martor ocular, monahul Teodosie, care locuia în acelmoment acolo ºi care, dupã cucerirea oraºului, a fost întemniþat de arabi la Palermo. El arelatat cã, în timpul asediului, foametea s-a dezlãnþuit în oraº, iar locuitorii au fost obligaþisã mãnânce iarbã, piei de animale, oase din pãmânt amestecate cu apã ºi chiar cadavre.Aceastã foamete a provocat o epidemie care a cauzat moartea unei mari pãrþi a populaþiei6.Dupã pierderea Siracusei, dintre toate centrele importante din Sicilia, Imperiul bizantin maicontrola doar oraºul Tauromenium sau Taormina, pe coasta orientalã a insulei. Aceastãpierdere a fost un moment de cotiturã în politica externã a lui Vasile. Proiectele sale pentruun atac general împotriva arabilor nu mai puteau fi realizate. Ocuparea cetãþii Tarentum, înItalia meridionalã, de cãtre detaºamentele bizantine ºi înaintarea victorioasã a acestora îninteriorul provinciei sub comanda generalului lor, Nichifor Phokas, în timpul ultimilor aniai domniei lui Vasile poate fi consideratã o consolare relativã dupã eºecul de la Siracusa.

În pofida rezultatului negativ al alianþei occidentale împotriva arabilor, Vasile a încercato altã alianþã cu regele armean A�ot Bagratidul (Bagratuni), cu scopul de a-i înfrânge pearabii orientali. Vasile a murit chiar în timp ce aceastã alianþã se închega. În ciuda pierderiiSiracusei ºi a campaniilor nefericite împotriva arabilor, Vasile a reuºit întru câtva extindereaposesiunilor bizantine în Asia Micã ºi a restaurat autoritatea bizantinã pierdutã în Italiameridionalã. Un cercetãtor recent al perioadei domniei sale a afirmat: �Bãtrânul Vasileputea sã moarã în pace. El împlinise, atât în Orient, cât ºi în Occident, o misiune militarãfoarte însemnatã, care era în acelaºi timp ºi o misiune civilizatoare. Imperiul lãsat de Vasileera mai puternic ºi mai impunãtor decât acela pe care-l moºtenise�7.

Relaþiile paºnice menþinute de Vasile cu toþi vecinii, cu excepþia arabilor, au fost rupte întimpul succesorului sãu, Leon al VI-lea Înþeleptul (886-912). A izbucnit un rãzboi cu bulgarii,care s-a încheiat cu victoria celor din urmã. În timpul acestui rãzboi, ungurii (maghiarii)ºi-au fãcut pentru prima datã apariþia în istoria bizantinã. Cãtre sfârºitul domniei lui Leon,ruºii se aflau în proximitatea Constantinopolului. Armenia, aliatul Imperiului bizantin,expusã invaziilor arabe neîntrerupte, nu a primit ajutorul pe care-l aºtepta de la Bizanþ. Pe

6. Qeodos°ou MonacoÂ toÂ ka± grammatikoÂ �pistolÑ prèv L�onta Di�konon per± tÒvhAlðsewv SurakoÀsjv, ed. Hase, 180-181; ed. C. Zuretti, 167. Vezi A.A. Vasiliev,Byzantium and the Arabs, II, 59-68 [în rusã].

7. Vogt, Basile Ier, 337; cf. Cambridge Medieval History, IV, 54.


lângã toate acestea, chestiunea celei de-a patra cãsãtorii a împãratului a provocat puternicedezordini interne. Ca rezultat al acestor complicaþii interne ºi externe, problema conflictuluicu Islamul a devenit mai complexã ºi mai dificilã pentru Imperiu.

În general, în timpul lui Leon al VI-lea, campaniile împotriva arabilor au fost ineficiente.În ciocnirile militare de la frontierele orientale, arabii erau câteodatã la fel de victorioºiprecum bizantinii. Nicio parte nu a obþinut foarte mult din aceste ciocniri. În vest,musulmanii au ocupat oraºul Rhegium (Reggio), pe litoralul italian al strâmtorii Messina,dupã care strâmtoarea a intrat complet în mâinile arabilor. În 902 au cucerit Tauromeniumsau Taormina, ultimul important punct fortificat al Siciliei bizantine. Dupã cucerirea acestuioraº, Sicilia era, am putea zice, în întregime în mâinile arabilor, deoarece oraºele mai micicare încã aparþineau bizantinilor au fost neînsemnate pentru istoria ulterioarã a Imperiului.Politica orientalã a lui Leon al VI-lea, în a doua jumãtate a domniei sale, a fost absolutindependentã de relaþiile cu arabii sicilieni.

Începutul secolului al X-lea a fost marcat de operaþiunile intense ale flotei musulmane.Încã de la sfârºitul secolului al IX-lea, piraþii cretani întreprindeau repetate raiduri pecoastele Peloponesului ºi în insulele Mãrii Egee. Aceste raiduri maritime ale arabilor audevenit chiar mai periculoase atunci când flota sirianã ºi cea cretanã au început sã acþionezeîmpreunã. Atacul flotei musulmane asupra Tesalonicului, comandat de un renegat grec,Leon de Tripolis, în 904, este cea mai celebrã acþiune militarã a arabilor în aceastãperioadã. Oraºul a fost ocupat numai dupã un lung ºi dificil asediu, dar, la câteva zile dupãcãderea lui, cuceritorii au plecat cu un mare numãr de prizonieri ºi prãzi bogate, navigândspre rãsãrit, cãtre Siria. Doar dupã acest dezastru guvernul bizantin a început fortificareaTesalonicului. O descriere detaliatã a raidului arab asupra oraºului a fost fãcutã de IoanKaminiates, un preot care a fost martor ºi a trãit toate suferinþele asediului8.

Operaþiunile navale de succes ale arabilor i-au constrâns pe împãraþii bizantini sãacorde mai multã atenþie îmbunãtãþirii propriei flote. Rezultatul a fost cã, în 906, amiralulbizantin Himerios a obþinut o victorie strãlucitã asupra arabilor în Marea Egee. În 911,marea expediþie navalã a lui Leon al VI-lea împotriva alianþei dintre arabii orientali ºi ceicretani, condusã de acelaºi Himerios, s-a sfârºit printr-o catastrofã completã pentruImperiu. În analiza detaliatã pe care a fãcut-o despre componenþa acestei expediþii,Constantin Porfirogenetul vorbeºte de prezenþa a 700 de ruºi9.

Astfel, în timpul domniei lui Leon al VI-lea, lupta bizantinilor cu arabii a eºuat complet:în vest, Sicilia a fost definitiv pierdutã; în Italia meridionalã, trupele bizantine nu au reuºitsã realizeze nimic dupã revocarea lui Nichifor Phokas; la frontiera orientalã, arabii înaintauîncet, dar perseverent; pe mare, flota bizantinã a suferit câteva înfrângeri grave.

În ciuda animozitãþii religioase faþã de arabi ºi a ciocnirilor militare cu aceºtia, documenteleoficiale se referã la ei în termeni foarte amicali. Astfel, patriarhul Constantinopolului dinaceastã perioadã, Nicolae Misticul, i-a scris �celui mai ilustru, onorabilului ºi preaiubitului�emir al insulei Creta cã �cele douã puteri ale întregului univers, puterea saracinilor ºi ceaa romanilor, se disting ºi strãlucesc precum cei doi mari aºtri de pe bolta cereascã. Chiar ºi

8. De excidio Thessalonicensi narratio, ed. I. Bekker, Corpus Scriptorum Historiae Byzantinae,487-600. Vezi Vasiliev, Byzantium and the Arabs, II, 143-153 [în rusã]; A. Struck, �DieEroberung Thessalonikes durch die Sarszenen im Jahre 904�, Byzantinische Zeitschrift, XIV(1905), 535-562; O. Tafrali, Thessalonique des origines au XIVe siècle, 143-156.

9. De Cerimoniis aulae byzantinae, II, 44; ed. Bonn, 651.


numai pentru acest motiv, trebuie sã trãim în comun precum fraþii, deºi suntem diferiþi prinobiceiuri, moravuri ºi religie�10.

În timpul îndelungatei domnii a lui Constantin al VII-lea Porfirogenetul (913-959) ºiRoman I Lecapenos (919-944), Imperiul bizantin nu a putut lupta eficace cu arabii pânã lasfârºitul celui de-al treilea deceniu al secolului al X-lea, pentru cã toate forþele sale eraumobilizate în rãzboiul împotriva bulgarilor. Din fericire pentru Imperiu, califatul trecea lamomentul respectiv printr-o perioadã de dezintegrare ºi lupte intestine, apãrând câtevadinastii independente. Totuºi, poate fi menþionatã o operaþiune de succes a flotei bizantine:în 917, piratul renegat Leon de Tripolis, care în 904 capturase Tesalonicul, a suferit oînfrângere zdrobitoare la Lemnos11.

Dupã campania împotriva bulgarilor, atât în armata bizantinã, cât ºi în cea arabã, s-audistins generali foarte capabili. Domesticul grec Ioan Kourkouas a fost, potrivit cuvintelorcronicarului, �al doilea Traian sau Belizarie� ºi cuceritorul a �câteva mii de oraºe�. Chiari-a fost dedicatã o lucrare specialã, care nu s-a pãstrat12. Geniul sãu a adus un nou �începutla frontiera orientalã�; odatã cu el pãrea sã existe �un nou spirit în politica orientalãimperialã, un spirit de luptã cu îndrãznealã�13. La rândul lor, arabii aveau un capabilconducãtor în persoana lui Sayf-al-Dawla, un membru al dinastiei independente a Hamdanizilor,care guverna Alepul. Curtea sa a devenit un centru al activitãþii literare înfloritoare ºidomnia sa a fost numitã de contemporani �Epoca de Aur�. Cãtre mijlocul secolului al X-lea,Kourkouas a obþinut numeroase victorii în Armenia arabã ºi a ocupat multe oraºe înMesopotamia superioarã. În 933, Melitene a fost capturatã de Kourkouas, iar în 944 Edessaa fost obligatã sã renunþe la o preþioasã relicvã, icoana fãcãtoare de minuni a Mântuitorului(mandilion, tè mand°lion), care a fost transportatã cu mult fast la Constantinopol. A fostultimul triumf al lui Kourkouas. Aceste succese au fãcut din el �eroul momentului�14, darpopularitatea sa alarma guvernul ºi a fost destituit din funcþie. În acel moment, RomanLecapenos a pierdut tronul, iar în lunile urmãtoare fiii sãi au fost ºi ei detronaþi. ConstantinPorfirogenetul a devenit singur suveran. �Era sfârºitul unei epoci; noi actori defilau pescenã.�15

Epoca lui Roman Lecapenos a fost de mare importanþã pentru politica orientalã bizantinã.Dupã trei secole de defensivã, sub conducerea lui Roman I ºi Ioan Kourkouas, Imperiul aîntreprins o ofensivã ºi a început sã triumfe. Frontiera era într-o situaþie foarte diferitã decea din momentul urcãrii pe tron a lui Roman. Provinciile de frontierã erau relativneameninþate de raidurile arabe. În ultimii 12 ani ai domniei lui Roman, invadatoriimahomedani nu au trecut frontiera decât de douã ori. Roman l-a numit comandant peKourkouas, �cel mai strãlucit soldat pe care Imperiul îl produsese de mai multe generaþii.El a insuflat un nou spirit armatelor imperiale ºi le-a condus victorioase adânc în þarainfidelilor. [�] Ioan Kourkouas a fost primul dintr-o serie de mari cuceritori ºi, fiind

10. Epistola, I, ed. J.P. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 28. Vezi J. Hergenröther, Photius,Patriarch von Konstantinopel, II, 600; Vasiliev, Byzantium and the Arabs, apendice, 197 [înrusã].

11. Vasiliev, Byzantium and the Arabs, apendice, 219 [în rusã].12. Theophanes Continuatus, Historia, ed. Bonn, 427-428.13. Runciman, Romanus Lecapenus, 69, 135, 241-249.14. Ibidem, 145. O bogatã colecþie de izvoare arabe privitoare la Sayf-al-Dawla, la M. Canard,

Sayf al Daula.15. Runciman, Romanus Lecapenus, 146.


primul, este demn de mare cinste. O parte a acestor elogii trebuie sã-i revinã lui RomanLecapenos, Imperiul datorând discernãmântului sãu serviciile lui [Kourkouas] ºi cunoscândsub guvernarea sa aceºti 20 de ani glorioºi�16.

Ultimii ani ai lui Constantin Porfirogenetul au fost marcaþi de bãtãlii disperate cuSayf-al-Dawla ºi, deºi grecii au fost înfrânþi în mai multe dintre aceste ciocniri, dezno-dãmântul luptei a fost înfrângerea arabilor în Mesopotamia septentrionalã ºi trecereaEufratului de cãtre armata bizantinã. În aceºti ani de conflict, Ioan Tzimiskes, viitorulîmpãrat, s-a distins printr-o conducere capabilã. Însã marea expediþie navalã organizatãîmpotriva arabilor cretani în 949 s-a sfârºit printr-o înfrângere completã ºi pierderea anumeroase ambarcaþiuni. Printre combatanþii bizantini care au participat la aceastã campanieerau ºi 629 de ruºi17. Conflictele regulate între greci ºi musulmani în vest, în Italia ºi Sicilia,nu au influenþat cursul general al evenimentelor.

Cuceririle orientale ale lui Ioan Kourkouas ºi Ioan Tzimiskes, care au extins frontiereleImperiului dincolo de Eufrat, au inaugurat o strãlucitã perioadã de victorii bizantine asupramusulmanilor. În cuvintele istoricului francez Rambaud, �toate eºecurile lui Vasile I eraurãzbunate; drumul cãtre Tars, Antiohia, Cipru ºi Ierusalim era deschis. [�] Înainte demoartea sa, Constantin putea fi fericit pentru cã în timpul domniei sale atâtea acþiuniînsemnate fuseserã duse la bun sfârºit pentru cauza lui Hristos. El a deschis perioadacruciadelor atât pentru Orient, cât ºi pentru Occident, atât pentru eleni, cât ºi pentru franci[pentru naþiunile Europei Occidentale]�18.

În timpul scurtei domnii a lui Roman al II-lea (959-963), energicul ºi capabilul generalNichifor Phokas, viitorul împãrat, a ocupat insula Creta, distrugând astfel cuibul piraþilorarabi, care terorizaserã populaþia insulelor ºi coastelor Mãrii Egee. Prin recucerirea Cretei,Imperiul a recâºtigat un important punct strategic ºi comercial în Marea Mediteranã19.Nichifor Phokas a fost la fel de victorios în rãzboiul ce a urmat cu Sayf-al-Dawla în Orient.Dupã un asediu dificil, a reuºit sã ocupe temporar Alepul, reºedinþa Hamdanizilor.

Succesele împãraþilor Nichifor Phokas, Ioan Tzimiskes ºi Vasile al II-lea Bulgaroctonulconstituie cele mai strãlucite pagini ale istoriei militare a Imperiului în conflictul sãu cuIslamul. În timpul domniei sale de ºase ani (963-969), Nichifor Phokas ºi-a concentratatenþia spre Orient, deºi ea a fost solicitatã în anumite momente de acþiunile ostile alebulgarilor, care au devenit mai ameninþãtoare din cauza intervenþiei prinþului rus Sviatoslav.De asemenea, unele din forþele împãratului au fost angajate în confruntãrile cu împãratulgerman Otto cel Mare în Italia. În Orient, dupã cucerirea Tarsului, trupele bizantine aucontinuat cu ocuparea Ciliciei, în timp ce flota a reuºit sã rãpeascã arabilor importantainsulã Cipru. În legãturã cu ocuparea Tarsului, Y"qût, geograf arab din secolul al XIII-lea,relateazã o povestire interesantã bazatã pe relatãrile refugiaþilor. El spune cã, sub zidurileTarsului, Nichifor Phokas a ordonat ca douã stindarde sã fie ridicate drept embleme,una pentru �pãmântul romanilor�, cealaltã pentru �pãmântul Islamului�, ºi a poruncitcrainicilor sã anunþe cã în jurul primului stindard trebuie sã se adune toþi cei ce dorescdreptatea, obiectivitatea, securitatea bunurilor, a vieþii de familie, a copiilor, drumuribune, legi drepte ºi tratament blând, iar în jurul celui de-al doilea, toþi cei care doresc

16. Runciman, Romanus Lecapenus, 146-150.17. Despre aceastã expediþie, vezi Vasiliev, Byzantium and the Arabs, II, 279-286 [în rusã].18. L�Empire grec au dixième siècle. Constantin Porphyrogénete, 436.19. A.M. Shepard, The Byzantine Reconquest of Crete (A.D. 960), 1121-1130.


adulterul, legislaþia opresivã, violenþa, tirania, rechiziþionarea pãmânturilor ºi confiscareaproprietãþii20.

Ocuparea Ciliciei ºi a Ciprului i-a deschis lui Nichifor drumul spre Siria, ºi acesta aînceput sã acþioneze pentru realizarea visului sãu: cucerirea Antiohiei, inima Siriei. Dupão descindere preliminarã în Siria, Nichifor a asediat Antiohia, iar când a fost evident cãasediul va dura timp îndelungat, împãratul ºi-a pãrãsit armata ºi a revenit în capitalã. Înabsenþa lui, în ultimul an al domniei sale (969), soldaþii bizantini au cucerit Antiohia ºi auluat prãzi imense, împlinind astfel marea sa ambiþie. �Astfel au recucerit soldaþii creºtinimarele oraº al Antiohiei, gloriosul Theoupolis [numele dat oraºului de cãtre Iustinian celMare], acel vechi rival al Bizanþului în Orient, oraºul marilor patriarhi ºi al marilor Sfinþi,al sinoadelor ºi ereziilor.�21 Curând dupã cãderea Antiohiei, trupele bizantine au cuceritîncã un important centru sirian, oraºul Alep, reºedinþa Hamdanizilor. Existã un interesanttext al acordului dintre generalul bizantin ºi guvernatorul Alepului22. Acest tratat delimiteazãfoarte exact frontierele ºi indicã numele provinciilor siriene cedate împãratului bizantin,precum ºi ale acelora asupra cãrora urma sã devinã suzeran. Primul între centrele cuceriteera Antiohia. Oraºul Alep (Haleb, în arabã) a devenit un stat vasal Imperiului. Populaþiamusulmanã trebuia sã plãteascã impozit Bizanþului, în timp ce creºtinii din provinciile vasaleerau exceptaþi de la orice obligaþie fiscalã. Suveranul Alepului (emir) a consimþit sã acordeajutor împãratului în cazul unui rãzboi cu nemahomedanii din acele provincii. De asemenea,s-a angajat sã ofere protecþie caravanelor comerciale bizantine, care puteau intra pe teritoriulsãu. A fost garantatã creºtinilor reconstruirea bisericilor distruse. De asemenea, a fostgarantatã libertatea de convertire de la creºtinism la mahomedanism sau invers.

Tratatul a fost încheiat dupã moartea lui Nichifor Phokas, asasinat la sfârºitul anului969. Niciodatã musulmanii nu au fost supuºi unei umilinþe atât de mari. Cilicia ºi o parte aSiriei cu Antiohia le-au fost rãpite ºi o mare parte a teritoriului lor a fost plasatã subsuzeranitatea Imperiului.

Yahy" de Antiohia, istoric arab din secolul al XI-lea, scrie cã populaþia musulmanã eraconvinsã cã Nichifor Phokas ar fi cucerit întreaga Sirie ºi alte provincii. Acest cronicar aconsemnat cã �incursiunile lui Nichifor deveniserã o plãcere pentru soldaþii sãi, fiindcãnimeni nu îi ataca sau li se opunea; el mãrºãluia încotro dorea ºi distrugea orice voia, fãrãa întâlni niciun musulman sau pe oricine altcineva care sã-l abatã din drum sau sã-lîmpiedice sã facã ceea ce dorea. [�] Nimeni nu îi putea rezista�23. Istoricul grec al vremii,Leon Diaconul, a scris cã, dacã Nichifor nu ar fi fost asasinat, ar fi fost capabil sã�stabileascã graniþele Imperiului lor [grec] în rãsãrit pânã în India, iar în vest pânã lamarginile lumii� � cu alte cuvinte, Oceanul Atlantic24.

20. Geographiches Wörterbuch, ed. Wüstenfeld, III, 527. Vezi V. Barthold, Transactions of theOriental College, I (1925), 476 [în rusã].

21. G. Schlumberger, Un empereur byzantin au dixième siècle. Nicéphore Phocas, 723.22. În lucrãrile lui Kamal-al-Din, istoric arab din secolul al XIII-lea. Vezi G. Freytag, Regnum

Saahd-Aldaulae in oppido Halebo, 9-14. Traducerea în limba latinã, Leon Diaconul,Historiae, ed. Bonn, 391-394.

23. Histoire de Yahya-ibn-Said d�Antioche, ed. ºi trad. I. Kracikovski ºi A.A. Vasiliev, PatrologiaOrientalis, XVIII (1924), 825-826 (127-128); ed. L. Cheikho, 135.

24. Historiae, V, 4; ed. Bonn, 81.


În Occident, politica lui Nichifor Phokas a fost o catastrofã. În timpul domniei sale,ultimele centre care mai aparþineau Imperiului în Sicilia au fost cucerite de musulmani,astfel încât Sicilia a cãzut cu totul în mâinile lor. Principala problemã a lui Ioan Tzimiskes(969-976), care i-a succedat lui Phokas, era sã menþinã cuceririle din Cilicia ºi Siria. Înprimii ani de domnie nu a putut participa personal la operaþiunile militare de la frontieraorientalã, pentru cã rãzboaiele cu ruºii ºi bulgarii, dar ºi insurecþia lui Bardas Phokas,necesitau deplina atenþie. A fost victorios în rãzboaiele de pe frontul septentrional ºi areuºit suprimarea rebeliunii lui Bardas Phokas. Complicaþiile italiene au fost rezolvateprin cãsãtoria prinþesei bizantine Teofano cu moºtenitorul tronului german, viitorul împãratOtto al II-lea. Numai atunci a fost posibil ca Ioan Tzimiskes sã se întoarcã spre problemeleorientale.

Campaniile sale împotriva musulmanilor orientali au fost încununate de mare succes. Unizvor interesant pentru ultima sa campanie este scrisoarea adresatã de el aliatului sãu A�otal III-lea, rege al Armeniei, pãstratã în lucrãrile istoricului armean Matei din Edessa25.Aceastã scrisoare demonstreazã cã împãratul, propunându-ºi ca obiectiv final eliberareaIerusalimului din mâinile musulmanilor, a întreprins o adevãratã cruciadã. A plecat cuarmata sa din Antiohia, a intrat în Damasc ºi, îndreptându-se cãtre sud, a înaintat înPalestina, unde oraºele Nazaret ºi Cezareea s-au predat de bunãvoie împãratului; chiar ºiIerusalimul a început sã implore milã. �Dacã pãgânii africani care locuiau acolo�, a scrisîmpãratul în epistola adresatã lui A�ot, �nu s-ar fi refugiat de teama noastrã în fortãreþelede pe litoral, noi am fi intrat, cu ajutorul lui Dumnezeu, în sfântul oraº al Ierusalimului ºine-am fi rugat lui Dumnezeu la Locurile Sfinte�26. Însã, înainte de a ajunge în faþaIerusalimului, Ioan Tzimiskes ºi-a îndreptat forþele înspre nord, de-a lungul coastei, cucerindmulte oraºe în drumul sãu. În aceeaºi scrisoare, împãratul mai spune: �Astãzi Feniciaîntreagã, Palestina ºi Siria sunt eliberate de sub jugul musulman ºi recunosc autoritateagrecilor bizantini�27. Desigur, aceastã scrisoare conþine multe exagerãri. Când este confruntatãcu mãrturia informaþiilor autentice oferite de istoricul creºtin arab Yahy" de Antiohia, esteevident cã rezultatele campaniei palestiniene au fost mult mai puþin notabile. Dupã toateprobabilitãþile, armata bizantinã nu a mers mult mai departe dincolo de frontierele Siriei28.

Când soldaþii bizantini au revenit în Antiohia, împãratul a plecat spre Constantinopol,unde a murit la începutul anului 976. Un cronicar bizantin a scris: �Toate naþiunile erauîngrozite din pricina atacurilor lui Ioan Tzimiskes; el a extins pãmântul romanilor; saraciniiºi armenii au fugit, iar perºii se temeau de el; oameni din toate pãrþile îi ofereau daruri,implorându-l sã facã pace cu ei; a înaintat pânã departe la Edessa ºi fluviul Eufrat, iar

25. E. Dulaurier, �Chronique de Matthieu d�Édesse�, Bibliothèque historique arménienne,16-24; Hr. Kuciuk-Ioannesov, �The Letter of Emperor John Tzimiskes to the Armenian KingAshot III�, Vizantiyskiy vremennik, X (1903), 93-101 [în rusã].

26. Dulaurier, �Chronique de Matthieu d�Édesse�, Bibliothèque historique arménienne, 20;Kuciuk-Ioannesov, �The Letter of Emperor John Tzimiskes to the Armenian King Ashot III�,Vizantiyskiy vremennik, X (1903), 98 [în rusã].

27. Dulaurier, �Chronique de Matthieu d�Édesse�, Bibliothèque historique arménienne, 22;Kuciuk-Ioannesov, �The Letter of Emperor John Tzimiskes to the Armenian King Ashot III�,Vizantiyskiy vremennik, X (1903), 100 [în rusã].

28. Vezi Barthold, Transactions of the Oriental College, I (1925), 466-467 [în rusã]. El considerãcã întreaga istorisire a invadãrii Palestinei þine de domeniul fanteziei.


pãmântul s-a umplut de armatele bizantine; Siria ºi Fenicia au fost cãlcate de caii romaniºi a obþinut mari victorii; sabia creºtinului tãia precum o secure�29. Totuºi, aceastã ultimãcampanie a lui Ioan Tzimiskes nu a reuºit anexarea provinciilor cucerite pentru cã armata luis-a întors în Antiohia, care a devenit principala bazã pentru forþele militare bizantine dinOrient în ultima parte a secolului al X-lea.

Sub succesorul lui Ioan Tzimiskes, Vasile al II-lea (976-1025), circumstanþele eraunefavorabile pentru o politicã orientalã agresivã. Insurecþiile ameninþãtoare ale lui BardasSkleros ºi Bardas Phokas în Asia Micã ºi rãzboiul neîntrerupt cu bulgarii necesitau întreagasa atenþie. Dupã ce rebeliunile au fost reprimate, împãratul a participat frecvent la conflictulcu musulmanii, chiar dacã rãzboiul bulgar nu încetase. Posesiunile siriene ale Imperiuluierau grav ameninþate de califul Egiptului, iar oraºul vasal Alep a fost ocupat de mai multeori de armata inamicului. Prin apariþia sa în Siria, uneori inopinatã, Vasile al II-lea a reuºitfrecvent sã restabileascã influenþa bizantinã în aceastã provincie, dar nu a putut face noicuceriri semnificative. La începutul secolului al XI-lea, un tratat de pace a fost încheiat întreîmpãrat ºi califul egiptean al-Hakim din dinastia Fatimizilor. De-a lungul domniei lui Vasilenu au mai fost alte confruntãri serioase cu arabii orientali. În acest timp, Alepul s-a eliberatde vasalitatea faþã de Imperiul bizantin.

Deºi între Vasile ºi califul al-Hakim erau stabilite relaþii paºnice oficiale, ultimul apromovat uneori o politicã de crudã persecuþie a creºtinilor, care neîndoielnic l-a întristatmult pe Vasile ca împãrat creºtin. În 1009, al-Hakim a ordonat distrugerea bisericii SfântuluiMormânt ºi a Golgotei din Ierusalim. Relicvele bisericii ºi bogãþiile au fost confiscate,monahii au fost exilaþi ºi pelerinii persecutaþi. Istoricul arab contemporan Yahy" de Antiohiaspune cã executantul severei voinþe a lui al-Hakim �a dorit chiar sã distrugã SfântulMormânt ºi sã-l ºteargã de pe faþa pãmântului; el a sfãrâmat în bucãþi cea mai mare partea acestuia ºi l-a distrus�30. Creºtini ºi evrei îngroziþi s-au îmbulzit la cancelariile musulmane,promiþând sã-ºi renege credinþa ºi sã îmbrãþiºeze Islamul. Decretul lui al-Hakim ce ordonadistrugerea sanctuarului a fost contrasemnat de ministrul sãu creºtin.

Aparent, Vasile al II-lea nu a fãcut nimic pentru apãrarea creºtinilor persecutaþi ºi asanctuarelor lor. Dupã moartea lui al-Hakim (1021) s-a instalat o perioadã de toleranþã faþãde creºtini ºi, în anul 1023, patriarhul Ierusalimului, Nichifor, a fost trimis la Constantinopolsã anunþe cã bisericile ºi proprietãþile le-au fost restituite creºtinilor, cã biserica SfântuluiMormânt ºi toate bisericile distruse în Egipt ºi Siria fuseserã reconstruite ºi cã, în general,creºtinii erau în siguranþã în provinciile aflate sub autoritatea califului31. Desigur, acesteistorisiri ale restaurãrii sanctuarelor într-o perioadã de timp atât de scurtã sunt exagerate.

În Occcident, arabii sicilieni ºi-au continuat raidurile asupra Italiei meridionale, iarguvernul bizantin, preocupat sã rezolve alte probleme, nu a putut întreprinde nimic împotrivalor. Intervenþia împãratului german Otto al II-lea (înrudit cu tronul bizantin) în afacerileitaliene s-a încheiat, dupã câteva succese, cu o înfrângere severã din partea arabilor. Cãtresfârºitul domniei, Vasile al II-lea a început sã proiecteze o mare expediþie pentru recucerireaSiciliei, însã a murit în timpul pregãtirilor.

29. George Hamartolos, Continuator, ed. E. Muralt, 865.30. V. Rosen, The Emperor Basil Bulgaroctonus, 46 [în originalul arab]; în limba rusã, 48;

Annales Yahia Ibn Said Antiochensis, ed. L. Cheikho, 196.31. Vezi Barthold, Transactions of the Oriental College, I (1925), 477 [în rusã]. Cel mai bun

izvor pentru acest eveniment este Yahy³.


Anarhia care s-a instalat dupã moartea lui Vasile i-a încurajat pe musulmani sã iniþiezeo serie de miºcãri ofensive, care au fost deosebit de victorioase în împrejurimile Alepului.Situaþia s-a ameliorat întru câtva pentru Imperiu graþie tânãrului ºi înzestratului generalGeorgios Maniakes, care a reuºit sã ocupe Edessa, la începutul deceniului trei al secoluluial XI-lea, capturând ºi a doua sa relicvã, scrisoarea apocrifã a lui Iisus Hristos adresatã luiAbgar, regele Edessei32. Dupã cucerirea acestui oraº, împãratul Roman al III-lea le-a propusun tratat de pace musulmanilor. Primele douã clauze ale acestuia, privind oraºul Ierusalim,meritã o atenþie specialã. Mai întâi, creºtinii urmau sã primeascã dreptul de a-ºi reconstruitoate bisericile distruse, iar biserica Sfântului Mormânt trebuia sã fie restauratã pe cheltuialatrezoreriei imperiale. A doua dispoziþie era aceea cã împãratul trebuia sã-ºi pãstreze dreptulde a-l numi pe patriarhul Ierusalimului. Ca urmare a dezacordurilor asupra mai multorclauze ale tratatului, negocierile au trenat multã vreme. Califul se pare cã nu s-a opus celordouã solicitãri. În 1036, când acordul final a fost încheiat, împãratului i s-a acordat dreptulde a restaura biserica Sfântului Mormânt pe cheltuiala sa33, iar în 1046 cãlãtorul persanNasir-i-Khusraw, care a vizitat biserica reclãditã, a descris-o ca pe cea mai spaþioasãconstrucþie, cu o capacitate de 8.000 de persoane; edificiul, a consemnat el, a fost construitcu cea mai avansatã mãiestrie, cu marmurã coloratã, cu ornamente ºi sculpturi; interiorulera împodobit peste tot cu icoane ºi brocarturi bizantine lucrate în aur. Legenda consemnatãde acest cãlãtor persan spunea cã împãratul însuºi a venit la Ierusalim, dar în secret, astfelîncât nimeni sã nu-l recunoascã. Persanul relateazã: �În zilele în care al-Hakim domneapeste Egipt, caesar-ul grec a venit astfel la Ierusalim. Atunci când al-Hakim a primit ºtireadespre aceastã sosire, a trimis dupã unul dintre paharnicii sãi ºi i-a zis: «Este un om cu unastfel de chip ºi de o astfel de condiþie pe care-l vei gãsi ºezând în moscheea Sfântului Oraº;deci, mergi tu ºi apropie-te de el ºi spune-i cã al-Hakim te-a trimis la dânsul, ca nu cumvasã creadã cã eu, al-Hakim, nu am ºtiut de venirea lui; dar spune-i sã fie bucuros, pentru cãnu am vreo intenþie rea faþã de el»�34.

Încercãrile Imperiului de a recuceri Sicilia nu au dus la rezultate precise, în pofidafaptului cã Georgios Maniakes a fost victorios în mai multe bãtãlii. Este interesant de ºtiutcã expediþia sicilianã din aceastã perioadã includea drujina (compania) varego-rusã, care eraîn serviciul Imperiului. Celebrul erou dintr-o saga scandinavã, Harald Haardraade, aparticipat la aceastã campanie. La mijlocul secolului al XI-lea, Imperiul bizantin se confruntacu un nou inamic, turcii selgiucizi, care au jucat un rol important în urmãtoarea perioadã aistoriei bizantine.

Astfel, în timpul dinastiei macedonene, în pofida perioadei de tulburãri care a urmatmorþii împãratului Vasile al II-lea, eforturile lui Ioan Kourkouas, Nichifor Phokas, IoanTzimiskes ºi Vasile al II-lea au extins frontierele orientale ale Imperiului pânã la Eufrat, iarSiria, cu Antiohia, era din nou parte a teritoriului bizantin. Aceasta a fost cea mai strãlucitãperioadã din istoria relaþiilor bizantine cu musulmanii orientali.

În aceeaºi perioadã, raporturi foarte importante ºi animate s-au dezvoltat între Imperiuºi Armenia. Acest teritoriu fusese de mai multe secole mãrul discordiei între Roma ºi

32. Pentru o discuþie despre prima relicvã din Edessa, icoana fãcãtoare de minuni a Mântuitorului,vezi supra, p. 315.

33. Yahy³, Annales, ed. Cheikho, 270-271; Ibn-al-Athir, ed. Tornberg, IX, 313. Vezi Barthold,Transactions of the Oriental College, I (1925), 477-478 [în rusã].

34. Nasir-i-Khusrau, A Diary of a Journey through Syria and Palestine, trad. Guy le Strange,59-60.


Persia. Vechiul lor conflict pentru acest stat tampon a condus în cele din urmã la împãrþireaArmeniei între ele la sfârºitul secolului al IV-lea. Partea occidentalã, mai redusã teritorial,cu oraºul Theodosioupolis (actualul Erzurum), a fost ocupatã de Imperiul roman; parteaorientalã, mai extinsã, a revenit perºilor sasanizi ºi a fost cunoscutã în Orient ca Persarmenia.Potrivit unui istoric, divizarea politicã a Armeniei �în douã pãrþi, orientalã ºi occidentalã,a provocat o rupturã culturalã în viaþa poporului armean, datoratã diferenþei dintre dominaþiabizantinã ºi cea iranianã�35. Iustinian cel Mare a introdus importante reforme civile ºimilitare în Armenia cu scopul de a distruge unele dintre cutumele locale care supravieþuiserãºi de a transforma Armenia într-o provincie imperialã obiºnuitã.

În secolul al VII-lea, dupã cucerirea Siriei ºi înfrângerea Persiei, arabii au ocupatArmenia. Izvoarele armene, greceºti ºi arabe oferã relatãri contradictorii asupra acestuieveniment. Mai târziu, armenii au încercat sã profite de afacerile tulburi ale califatului, caredeturnau frecvent atenþia arabilor de la problemele armene, ºi au fãcut mai multe încercãride a înlãtura noul jug. Aceste încercãri de revoltã au fost pedepsite de cãtre arabi prindevastãri teribile. N. Marr a apreciat cã, la începutul secolului al VIII-lea, Armenia eracomplet ruinatã de cãtre arabi: �Feudalii locali au fost exterminaþi cu cea mai mare cruzimeºi realizãrile glorioase ale arhitecturii creºtine au fost distruse. Pe scurt, rodul tuturoreforturilor civilizatoare ale secolelor precedente a fost anulat�36.

La mijlocul secolului al X-lea, când avea cea mai mare nevoie de ajutor armean în luptalui cu Imperiul bizantin, califul arab i-a conferit suveranului armean A�ot, din familiaBagratizilor, titlul de �Prinþul Prinþilor�. Administrarea înþeleaptã a acestui conducãtor aprimit aprecieri generale ºi, cãtre sfârºitul secolului al IX-lea, califul i-a conferit titlul derege. Prin acest act, un nou regat armean, condus de dinastia Bagratizilor, era definitivîntemeiat. Când veºtile despre acest eveniment au ajuns la Vasile I, cu puþin înainte demoartea sa, împãratul s-a grãbit sã-i acorde o onoare similarã noului rege al Armeniei,trimiþându-i o coroanã regalã ºi încheind cu el un tratat de prietenie ºi alianþã. Într-oepistolã, Vasile îl numea pe A�ot �fiul sãu iubit� ºi îl asigura cã, dintre toate statele,Armenia va rãmâne totdeauna cel mai apropiat aliat al Imperiului37. Acest fapt demonstreazãlimpede cã atât împãratul, cât ºi califul au încercat sã-ºi asigure alianþa lui A�ot Bagratidulîn lupta unuia împotriva celuilalt38.

Anarhia care s-a instalat dupã moartea lui A�ot i-a forþat pe musulmani sã intervinã întreburile interne ale Armeniei ºi abia în timpul domniei lui A�ot al II-lea �cel de Fier�, înprima jumãtate a secolului al X-lea39, teritoriul armean a fost într-o oarecare mãsurãeliberat de arabi, cu ajutorul armatei bizantine ºi cu asistenþa regelui Iviriei (Georgia,Gruzia). A�ot însuºi a vizitat curtea lui Roman I Lecapenos la Constantinopol, fiindu-iacordatã o primire triumfalã. El a fost primul suveran care ºi-a asumat titlul de ºahinºah(�Regele Regilor�) al Armeniei. În a doua jumãtate a secolului al X-lea, succesorul sãu,A�ot al III-lea, a transferat capitala oficialã a regatului sãu în fortãreaþa Ani, unde, în

35. N. Adonz, Armenia in the Epoch of Justinian, 3-4 [în rusã].36. �The Caucasian Cultural World and Armenia�, Journal of the Ministry of Public Instruction,

LVII (1915), 313-314 [în rusã]; vezi Barthold, Transactions of the Oriental College, I (1925),467 [în rusã].

37. Ioan Catolicos, Histoire d�Arménie, trad. A.J. Saint-Martin, 126.38. Vasiliev, Byzantium and the Arabs, 83-84 [în rusã]; J. Laurent, L�Arménie entre Byzance et

l�Islam depuis la conquête arabe jusqu�en 886, 282-283; Grousset, Histoire de l�Arménie(Paris, 1947), 394-397.

39. Asupra acestei perioade, vezi Runciman, Romanus Lecapenus, 125-133, 151-174.


perioada urmãtoare, au fost construite multe edificii superbe. Oraºul care s-a dezvoltat aicia devenit un bogat centru de civilizaþie. Pânã la primul rãzboi mondial, ruinele cetãþii Anise aflau în interiorul graniþelor Rusiei, savantul rus N. Marr dedicându-le multã atenþie.Excavaþiile sale au dus la descoperiri excepþionale, de cea mai mare importanþã nu doarpentru istoria Armeniei ºi a civilizaþiei popoarelor caucaziene în general, ci ºi pentru oînþelegere mai clarã a influenþei bizantine în Rãsãritul creºtin.

Noile agitaþii din Armenia, legate de invaziile turcilor selgiucizi, l-au obligat pe Vasile al II-leasã-ºi asume comanda imediat ce rãzboiul bulgar s-a încheiat. Ca rezultat, o parte a Armeniei afost anexatã Imperiului, iar o alta a fost supusã legãturilor de vasalitate. Aceastã nouã expansiunea Imperiului în rãsãrit, pentru care capitala i-a acordat lui Vasile o primire triumfalã, a fostultima victorie militarã a domniei active ºi glorioase a vârstnicului basileus40. În deceniul patrual secolului al XI-lea, sub Constantin al IX-lea Monomahul, Ani, noua capitalã a Armeniei, afost ocupatã de Imperiu. Aceasta a însemnat sfârºitul domniei Bagratizilor (Bagratuni). Ultimulmembru al dinastiei a fost invitat sã vinã la Constantinopol, unde a primit, în locul regatuluipierdut, proprietãþi funciare în Capadocia, o pensie ºi un palat pe Bosfor. Totuºi, Imperiulbizantin nu ºi-a putut menþine dominaþia în Armenia, pentru cã poporul era foarte nemulþumitatât de politica administrativã, cât ºi de cea religioasã a guvernului central. Mai mult decât atât,majoritatea trupelor bizantine care ocupau Armenia au fost dislocate ºi rechemate în Europapentru a-l apãra pe Constantin Monomahul mai întâi împotriva insurecþiei lui Leon Tornikios,iar apoi împotriva patzinakilor (pecenegilor). Turcii, profitând de situaþia existentã, auefectuat incursiuni repetate în Armenia ºi au cucerit-o progresiv.

Relaþiile Imperiului bizantin cu bulgarii ºi ungurii

În timpul împãraþilor macedoneni, relaþiile cu Bulgaria au fost extrem de însemnate pentruImperiu. Deºi în timpul regelui Simeon Bulgaria a devenit un adversar redutabil al Imperiuluibizantin, ameninþând chiar capitala ºi puterea imperialã, suveranii din dinastia macedoneanãau supus complet acest regat ºi l-au transformat într-o provincie bizantinã.

În timpul domniei lui Vasile I au fost menþinute relaþii paºnice cu Bulgaria. Imediat dupãmoartea lui Mihail al III-lea, negocierile privind restabilirea armoniei dintre Bisericilegreacã ºi bulgarã au ajuns la un final fericit. Regele Boris a mers pânã acolo încât l-a trimispe fiul sãu, Simeon, spre a fi educat la Constantinopol. Aceste relaþii amicale au fost foarteprofitabile pentru ambele pãrþi. Eliberat de neliniºtile în privinþa frontierelor nordice, Vasileîºi putea mobiliza toate forþele în conflictul cu arabii orientali în inima Asiei Mici ºi cumusulmanii occidentali în Italia. La rândul sãu, Boris avea nevoie de pace pentru organizareainternã a regatului, care adoptase creºtinismul de curând.

Dupã urcarea pe tron a lui Leon al VI-lea (886), pacea cu Bulgaria a fost denunþatãimediat din cauza unei dispute privind anumite obligaþii tradiþionale, care prejudiciau în celmai înalt grad comerþul bulgar. În acea perioadã, Bulgaria era guvernatã de celebrul sãurege Simeon, fiul lui Boris. �Pasiunea pentru cunoaºtere l-a condus la recitirea cãrþilor[autorilor] antici�41, iar în domeniul culturii ºi educaþiei el a adus mari servicii regatului

40. J. Laurent, Byzance et les Turcs Seldjoucides dans l�Asie occidentale jusqu�en 1081, 16-18.Asupra detaliilor acestei expediþii în Armenia ºi asupra relaþiilor lui Vasile cu Abasgia ºiIviria, vezi G. Schlumberger, L�Épopée byzantine à la fin du dixième siècle, II, 498-536;Grousset, Histoire de l�Arménie, 547-580.

41. Nicolai Mystici, Epistola, XX; ed. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 133.


sãu. Ambiþioasele sale proiecte politice urmau sã fie realizate în dauna Imperiului bizantin.Leon al VI-lea, conºtient de faptul cã era incapabil sã îi opunã suficientã rezistenþã luiSimeon, deoarece armata bizantinã era angajatã în campaniile arabe, a apelat pentruajutor la barbarii unguri. Aceºtia din urmã au consimþit sã invadeze subit Bulgaria dinsprenord pentru a-i distrage atenþia lui Simeon de la frontierele bizantine.

Acesta a fost un eveniment foarte important în istoria Europei. La sfârºitul secolului alIX-lea, pentru prima datã, un nou popor, ungurii (maghiarii; sursele bizantine îi numescfrecvent �turci�, iar sursele occidentale se referã la ei ca la �avari�)42, s-a implicat înrelaþiile internaþionale ale statelor europene � sau, dupã cum spune C. Grot, aceasta a fost�prima apariþie a ungurilor în arena rãzboaielor europene ca aliaþi ai uneia dintre naþiunilecele mai civilizate�43. Simeon a fost înfrânt de cãtre unguri în câteva bãtãlii de început, însãa demonstrat multã abilitate în gestionarea acestei situaþii dificile, încercând sã câºtige timpprin negocieri cu Imperiul bizantin, în timpul cãrora a reuºit sã-i atragã de partea sa pepecenegi. Cu ajutorul acestora, i-a înfrânt pe unguri ºi i-a forþat sã se deplaseze spre nord,spre locul viitorului lor stat, pe valea Dunãrii Mijlocii. Dupã aceastã victorie, Simeon ºi-aîndreptat atenþia spre Imperiul bizantin. O victorie decisivã asupra trupelor bizantine l-aadus chiar sub zidurile capitalei. Împãratul înfrânt a reuºit sã negocieze un tratat de pace,potrivit cãruia s-a angajat sã se abþinã de la orice acþiune ostilã împotriva bulgarilor ºi sã-itrimitã anual bogate daruri lui Simeon.

Dupã asediul arab ºi devastarea Tesalonicului în 904, Simeon a devenit foarte dornic sãanexeze regatului sãu acest important oraº. Leon al VI-lea a reuºit sã previnã realizareaacestui proiect numai prin cedarea cãtre bulgari a altor teritorii ale Imperiului. Piatra dehotar aºezatã între Bulgaria ºi Imperiul bizantin în 904 se poate vedea încã. Ea poartã ointeresantã inscripþie privind acordul între cele douã puteri44, pe marginea cãruia istoriculbulgar Zlatarski a comentat: �Potrivit acestui acord, toate þinuturile slave ale Macedonieisudice ºi Albaniei meridionale actuale, care aparþinuserã pânã la acel moment Imperiuluibizantin, acum [în anul 904] au devenit parte a regatului bulgar; cu alte cuvinte, prin acesttratat Simeon a unit sub sceptrul bulgar toate acele triburi slave din Peninsula Balcanicã,ceea ce a dat naþionalitãþii bulgare cea mai importantã caracteristicã�45. De la încheiereatratatului pânã la sfârºitul domniei lui Leon al VI-lea, între Bulgaria ºi Imperiul bizantin nus-au mai produs alte ciocniri.

42. Problema originii ungurilor este foarte complicatã. Este dificil de determinat dacã sunt deorigine fino-ugricã sau turcicã. Vezi. J.B. Bury, History of the Eastern Empire, III, 492;Cambridge Medieval History, IV, 194-195; G. Moravcsik, �Zur Geschichte der Onoguren�,Ungarische Jahrbücher, X (1930), 86, 89; C.A. Macartney, The Magyars in the NinthCentury, 176-188 (în special). Nu am consultat o carte a lui J. Szinnyei, Die Herkunft derUngarn, ihre Sprache und Urkultur.

43. Moravia and the Magyars from the Ninth until the Beginning of the Tenth Centuries, 291.44. F.I. Uspenski, �The Boundary Stone between Byzantium and Bulgaria under Simeon�,

Transactions of the Russian Archeological Institute at Constantinople, III (1898), 184-194 [înrusã].

45. �Accounts of the Bulgarians in the Chronicle of Simeon Metaphrastes and Logothete�,Sbornik za narodni umotvoreniia, nauka i knijnina, XXIV (1908), 160 [în bulgarã]. Deasemenea, vezi Zlatarski, A History of the State of Bulgaria in the Middle Ages, I (2), 339-342[în bulgarã].


În perioada dintre moartea lui Leon al VI-lea ºi moartea lui Simeon al Bulgariei în anul927, între Imperiu ºi Bulgaria a fost o stare aproape continuã de rãzboi, Simeon strãduindu-secu hotãrâre sã cucereascã Constantinopolul. Zadarnic patriarhul Nicolae Misticul i-a adresatepistole disperate, scrise �nu cu cernealã, ci cu lacrimi�46. Uneori, patriarhul încerca sã-ldescurajeze pe Simeon, ameninþându-l cã Imperiul bizantin va încheia o alianþã cu ruºii,pecenegii, alanii ºi turcii occidentali, adicã maghiarii sau ungurii47. Simeon era conºtientînsã cã alianþele proiectate nu vor putea fi realizate ºi, drept urmare, ameninþãrile nu au avutniciun efect asupra sa. Armata bulgarã a repurtat mai multe victorii asupra bizantinilor.Pierderile grecilor au fost deosebit de grave în 917, când trupele bizantine au fost anihilatepe râul Achelous, în apropiere de Anchialos (în Tracia). Istoricul Leon Diaconul a vizitatlocul bãtãliei la sfârºitul secolului al X-lea ºi a consemnat: �Chiar ºi acum se pot vedeamormane de oseminte aproape de Anchialos, acolo unde armata romanã, fugind în dezordine,a fost tãiatã în bucãþi într-un mod ruºinos�48. Dupã bãtãlia de pe Achelous, calea spreConstantinopol i se deschidea lui Simeon. În 918, armatele bulgare erau mobilizate înSerbia49. În 919, energicul ºi abilul amiral Roman Lecapenos a devenit împãrat. Între timp,bulgarii ºi-au croit drum cãtre sud pânã la Dardanele50, iar în 922 au ocupat Adrianopolul(Odrin). De aici, trupele lor au pãtruns, pe de o parte, pânã în Grecia centralã, iar pe de altãparte, pânã sub zidurile Constantinopolului, pe care ameninþau sã-l ocupe în orice moment.Palatele împãratului din suburbii au fost incendiate. Între timp, Simeon a încercat sã încheieo alianþã cu arabii africani în vederea unui asediu comun al capitalei. Tracia ºi Macedonia,cu excepþia Constantinopolului ºi Tesalonicului, erau în mâinile forþelor bulgare. Excavaþiileefectuate lângã Aboba, în nord-estul Bulgariei, de cãtre Institutul Rus de Arheologie de laConstantinopol au scos la ivealã mai multe coloane destinate marii biserici de lângã palatulregal; interesul lor istoric rezidã în inscripþiile care înºirã numele oraºelor bizantineocupate de Simeon. Parþial, acesta îºi fundamenta dreptul de a se intitula �împãrat albulgarilor ºi grecilor� ºi pe stãpânirea celei mai mari pãrþi a teritoriului bizantin dinPeninsula Balcanicã.

În 923 sau 924 a avut loc celebra întrevedere dintre Roman Lecapenos ºi Simeon subzidurile capitalei. Împãratul, care a ajuns primul, a coborât din corabia imperialã, iarSimeon a venit dinspre uscat. Cei doi monarhi s-au salutat reciproc ºi au avut o conversaþie;cuvântarea lui Roman a fost pãstratã51. Un fel de armistiþiu a fost încheiat, cu condiþii nufoarte aspre, deºi Roman era obligat la plata unui tribut anual. Cu toate acestea, Simeon afost constrâns sã se retragã din faþa Constantinopolului, pentru cã a prevãzut marele pericol

46. Nicolai Mystici, Epistola, V; ed. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 45.47. Nicolai Mystici, Epistola, XXIII; ed. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 149-152.48. Historiae, VII, 7; ed. Bonn, 124.49. Asupra Serbiei ºi Bizanþului în prima jumãtate a secolului al X-lea, vezi C. Jireåek, Geschichte

der Serben, I, 199-202; F. �i�iæ, Geschichte der Croaten, I, 127-129, 140-143; S. Stanojeviæ,History of the Serbian People (ediþia a III-a, 1926), 52-53 [în sârbã].

50. Zlatarski, Bulgaria in the Middle Ages, I (2), 412 (în anul 920) [în bulgarã]; Runciman,Romanus Lecapenus, 87 (în anul 919); cf. Runciman, A History of the First BulgarianEmpire, 163 (Dardanelele nu sunt menþionate).

51. Theophanes Continuatus, Historia, ed. Bonn, 408-409; Symeon Magister, ed. Bonn, 737-738.Vezi Zlatarski, Bulgaria in the Middle Ages, I (2), 464-469, în special p. 467, n. 1 (suntindicate izvoarele) [în bulgarã]; Runciman, First Bulgarian Empire, 169-172; Runciman,Romanus Lecapenus, 90-93, 246-248 (în anul 924).


reprezentat de recent întemeiatul regat sârbesc, care purta negocieri cu Imperiul bizantin,ºi, de asemenea, pentru cã nu obþinuse rezultate satisfãcãtoare în negocierile cu arabii. Maitârziu, el a început sã organizeze o nouã campanie împotriva Constantinopolului, dar amurit în toiul pregãtirilor (927).

Teritoriul bulgar a cunoscut o expansiune extraordinarã în timpul lui Simeon. S-a extinsde pe þãrmurile Mãrii Negre pânã pe coasta Adriaticii ºi de la Dunãrea Inferioarã pânã înTracia centralã ºi Macedonia, pânã la Tesalonic. Pentru aceste realizãri, numele lui Simeoneste important în contextul primei încercãri de înlocuire a dominaþiei greceºti cu hegemoniaslavã în Peninsula Balcanicã.

Lui Simeon i-a succedat docilul Petru, care, prin cãsãtorie, s-a înrudit cu împãratulbizantin. Tratatul de pace care a fost semnat cu Imperiul i-a recunoscut titlul regal, precumºi patriarhatul bulgar întemeiat de Simeon. Aceastã pace a durat aproape patru decenii.Dupã lunga serie de strãlucite victorii bulgare, termenii acestei pãci, foarte satisfãcãtoripentru Bizanþ, �ascundeau cu greu faptul cã puterea bulgarã era în declin�52. Acest tratat areprezentat un real succes al politicii înþelepte ºi energice a lui Roman Lecapenos. �BulgariaMare� din timpul lui Simeon era sfâºiatã în bucãþi de conflictul intern din timpul domnieilui Petru. În relaþie cu prãbuºirea puterii politice a Bulgariei, în 934 ungurii ºi pecenegii auinvadat Tracia ºi au înaintat pânã la Constantinopol. Ei au reapãrut în Tracia în 943. RomanLecapenos a încheiat cu ei o pace pe o perioadã de cinci ani, care a fost reînnoitã dupãcãderea lui ºi prelungitã pe toatã durata domniei lui Constantin Porfirogenetul53. Mai târziu,în a doua jumãtate a secolului al X-lea, ungurii au invadat Peninsula Balcanicã în mai multerânduri. Declinul puterii bulgare a fost foarte profitabil pentru Imperiul bizantin. NichiforPhokas ºi Ioan Tzimiskes au continuat sã se rãzboiascã aproape neîntrerupt cu bulgarii ºi aufost ajutaþi, la invitaþia lui Nichifor Phokas, de prinþul rus Sviatoslav. Totuºi, când victoriilerepurtate de armatele ruse în Bulgaria l-au adus pe Sviatoslav chiar la frontierele Imperiului,împãratul a devenit foarte agitat, nu fãrã motiv, pentru cã trupele ruse au avansat ulterioratât de mult în teritoriul bizantin, încât un cronicar rus relateazã cã Sviatoslav �aproapeatinsese zidurile Þarigradului (Constantinopolului)�54. Ioan Tzimiskes ºi-a îndreptat forþeleîmpotriva ruºilor, sub pretextul apãrãrii Bulgariei de atacul teribil al noilor cuceritori. L-aînfrânt pe Sviatoslav, a cucerit Bulgaria orientalã ºi a capturat întreaga dinastie bulgarã.Aºadar, anexarea Bulgariei rãsãritene a fost desãvârºitã în timpul lui Ioan Tzimiskes.

Dupã moartea sa, bulgarii au profitat de complicaþiile interne în Imperiu ºi s-au rãzvrãtitîmpotriva dominaþiei bizantine. Remarcabilul conducãtor al acestei perioade a fost Samuel,energicul suveran al Bulgariei occidentale independente ºi, probabil, fondatorul unei noidinastii, �unul dintre cei mai eminenþi suverani ai Primului Imperiu bulgar�55. Pentru multtimp, conflictul dintre Vasile al II-lea ºi Samuel s-a derulat în defavoarea Imperiului bizantin,

52. Runciman, Romanus Lecapenus, 100.53. Vezi J. Marquart, Osteuropäische und ostasiatische Streifzüge, 60-74 (asupra invaziei din

934); Runciman, Romanus Lecapenus, 103-108.54. Laurentian Chronicle, înainte de anul 971.55. Vezi aprecierea entuziastã a activitãþii lui Samuel la Zlatarski, Bulgaria in the Middle Ages,

I (2), 742-743 [în bulgarã]. Asupra lui Samuel, vezi ºi Runciman, First Bulgarian Empire,241-243. Statutul Bulgariei occidentale ºi orientale la acel moment este discutabil ºi constituieo problemã foarte dificilã. Recent, s-a emis ipoteza cã Ioan Tzimiskes a cucerit întregulImperiu bulgar, atât partea rãsãriteanã, cât ºi cea occidentalã, ºi numai dupã moartea sa, întimpul tulburãrilor interne din Bizanþ, Samuel s-a revoltat în partea apuseanã ºi a reuºit sãîntemeieze acest imperiu slavo-macedonean. Vezi S. Anastasijeviæ, �A Hypothesis of Western


în principal pentru cã forþele acestuia erau angajate în rãzboaiele orientale. Samuel a cuceritmulte noi provincii ºi s-a autoproclamat rege al Bulgariei. Abia la începutul secoluluial XI-lea norocul a început sã-i surâdã lui Vasile. Atât de crudã a fost lupta sa cu bulgarii,încât i s-a dat numele de Bulgaroctonul (�omorâtorul bulgarilor�). Când Samuel i-a vãzutpe cei 14.000 de bulgari orbiþi de Vasile al II-lea ºi trimiºi înapoi în patria lor, nu asupravieþuit ºocului produs de aceastã priveliºte cumplitã. În 1014, dupã moartea sa, Bulgariaera prea slabã pentru a rezista în faþa bizantinilor ºi a fost cuceritã curând de Imperiu. În1018, primul regat bulgar a încetat sã mai existe, fiind transformat într-o provincie bizantinãcondusã de un guvernator imperial. Totuºi, într-o oarecare mãsurã, îºi pãstra autonomia internã.

Rebeliunea bulgarã care a izbucnit împotriva Imperiului cãtre jumãtatea secoluluial XI-lea, sub conducerea lui Petru Delianos, a fost reprimatã ºi a avut ca rezultat suprimareaautonomiei bulgare. În perioada dominaþiei bizantine, districtele populate de bulgari au fostprogresiv penetrate de cultura elenã. Totuºi, poporul bulgar ºi-a conservat naþionalitatea,care a atins o forþã deosebitã atunci când s-a constituit al doilea regat bulgar în secolul al XII-lea.

Potrivit unui istoric austriac, �cãderea regatului bulgar în 1018 este unul dintre evenimentelecele mai importante ºi decisive ale secolului al XI-lea ºi, în general, ale Evului Mediu.Imperiul roman (bizantin) era încã o datã consolidat ºi extins de la Adriatica la MareaNeagrã, de la Dunãre la extremitatea sudicã a Peloponesului�56.

Imperiul bizantin ºi Rusia

În timpul dinastiei macedonene s-au dezvoltat relaþii foarte animate între Rusia ºi Bizanþ.Potrivit Cronicii ruse, în timpul lui Leon al VI-lea Înþeleptul, în anul 907, prinþul rus Oleg aapãrut sub zidurile Constantinopolului cu o numeroasã flotã. Dupã ce a devastat împrejurimilecapitalei ºi a masacrat un mare numãr de oameni, Oleg l-a obligat pe împãrat sã iniþiezenegocieri ºi sã semneze un acord final. Deºi nicio sursã bizantinã, occidentalã sau orientalãcunoscutã pânã azi nu menþioneazã aceastã expediþie sau numele lui Oleg, relatarea cronicaruluirus, chiar însumând ºi detalii legendare, este bazatã pe evenimente istorice reale. Este foarteprobabil ca acest acord preliminar din 907 sã fi fost confirmat în 911 printr-un tratat formal,care, potrivit autorului vechii Cronici ruse, acorda ruºilor importante privilegii comerciale57.

Bulgaria�, Bulletin de la Société Scientifique de Skoplje, III (1927), 1-12 [în sârbã]; înfrancezã, Mélanges Uspenski. Vezi ºi I. Ivanov, �The Origin of the Family of the TsarSamuel�, Volume in Honor of V.N. Zlatarski, 55 [în bulgarã].

56. K.R. von Höfler, Abhandlungen aus dem Gebiete der slavischen Geschichte, I, 229.57. Vezi G. Ostrogorsky, �L�expédition du prince Oleg contre Constantinople�, Annales de

l�Institut Kondakov, XI (1940), 47-62. Ostrogorsky a demonstrat încã o datã cã expediþia luiOleg a fost un fapt istoric real. Doresc sã subliniez declaraþia mea, pentru cã, în prezent,studierea istoriei vechi a Rusiei trece din nou printr-o perioadã criticã. Un val de criticismexagerat s-a abãtut peste minþile câtorva savanþi occidentali. Ei îl considerã pe Oleg o figurãde legendã, conducând o campanie �legendarã� împotriva Constantinopolului. Istoria realã aRusiei se presupune a fi început în anul 941, odatã cu expediþia prinþului Igor împotrivaConstantinopolului; anterior acestei date, totul este considerat o legendã ºi tradiþie amestecatã cuficþiune. Vezi H. Grégoire, �La légende d�Oleg et l�expédition d�Igor�, Bulletin de la classe deslettres de l�Académie Royale de Belgique, XXIII (1937), 80-94. Ar fi deplasat sã înºir aicinumele susþinãtorilor acestor idei. Vezi ºi Vasiliev, �The Second Russian Attack on Constantinople�,Dumbarton Oaks Papers, VI (1951), 161-225.


Celebra istorie a lui Leon Diaconul, o sursã nepreþuitã pentru a doua jumãtate a secoluluial X-lea, conþine un pasaj foarte interesant cãruia nu i se acordã atenþia cuvenitã, deºi, înprezent, trebuie considerat drept singurul indiciu descoperit în sursele greceºti asupratratatelor lui Oleg. Acest indiciu este ameninþarea adresatã lui Sviatoslav, pe care LeonDiaconul o pune în gura lui Ioan Tzimiskes: �Sper cã n-ai uitat înfrângerea suferitã de tatãltãu, Igor, care, denunþând tratatele întãrite prin jurãmânt (t�v �nçrkouv spond�v), a venitpe mare cãtre oraºul imperial cu o mare armatã ºi numeroase ambarcaþiuni�58. Aceste�tratate întãrite prin jurãmânt� încheiate cu Imperiul bizantin înainte de domnia lui Igortrebuie sã fi fost acordurile cu Oleg pe care le menþioneazã cronicarul rus. Ar putea fiinteresant sã comparãm referinþa menþionatã mai sus cu relatãrile din izvoarele bizantinedespre prezenþa trupelor auxiliare ruseºti în armata bizantinã încã de la începutul secoluluial X-lea ºi cu clauza corespunzãtoare a tratatului din anul 911 (dupã cum consemneazã înCronica rusã), care îngãduie ruºilor, dacã doresc, sã slujeascã în armata împãratului bizantin59.

În 1912, un savant evreu din America, Schechter, a editat ºi tradus în limba englezãfragmentele pãstrate ale unui interesant text medieval evreiesc asupra relaþiilor chazaro--ruso-bizantine din secolul al X-lea. Valoarea acestui document este deosebit de maredeoarece menþioneazã numele lui �Helgu [Oleg], Regele Rusiei� ºi conþine câteva mãrturiinoi despre el, precum relatarea expediþiei sale nereuºite asupra Constantinopolului60.Dificultãþile cronologice ºi topografice pe care le prezintã textul sunt încã în stadiulinvestigaþiei preliminare; deci este prematur sã avansãm o judecatã definitivã asupra acestuidocument fãrã îndoialã interesant. În orice caz, publicarea acestui text a determinat o nouãîncercare de reexaminare a cronologiei lui Oleg oferite de vechile cronici ruseºti.

În timpul lui Roman Lecapenos, capitala a fost atacatã de douã ori de prinþul rus Igor.Numele sãu s-a pãstrat nu numai în cronicile ruseºti, ci ºi în izvoarele greceºti ºi latineºti.Prima sa campanie din 941 a fost întreprinsã cu numeroase ambarcaþiuni, care au navigatcãtre coasta bithynianã a Mãrii Negre pânã la Bosfor. Aici, ruºii au devastat litoralul ºi auînaintat de-a lungul þãrmului asiatic al strâmtorii pânã la Chrysopolis (actualul Scutari/Üsküdar, în faþa Constantinopolului), dar expediþia s-a sfârºit printr-o înfrângere completãa lui Igor. Un mare numãr de vase ruseºti au fost distruse de focul grecesc, iar resturile floteilui Igor s-au retras cãtre nord. Prizonierii ruºi capturaþi de greci au fost executaþi.

58. Historiae, VI, 10; ed. Bonn, 106. Vezi Rambaud, L�empire grec au dixième siècle, 374;A. Kunik, On the Report of the Toparchus Gothicus, 87 [în rusã]; M. Suzumov, �On theSources of Leo the Deacon and Scylitzes�, Vizantiyskoe obozrenie, II (1916), 1, 165 [în rusã].

59. Vasiliev, Byzantium and the Arabs, II, 166-167 [în rusã].60. S. Schechter, �An Unknown Khazar Document�, Jewish Quarterly Review, N.S. III (1912-1913),

181-219; numele Helgu, 217-218. Vezi P.C. Kokovþov, �A New Jewish Document on theKhazars and the Khazaro-Russo-Byzantine Relations in the Tenth Century�, Journal of theMinistry of Public Instruction, XLVIII (1913), 150-172 [în rusã]; Kokovþov, �A note on theJudeo-Khazar Manuscripts at Cambridge and Oxford�, Comptes-rendus de l�Académie deSciences de l�Union des Républiques Soviétiques Socialistes, 1926, 121-124 [în rusã]. O nouãinterpretare a acestei scrisori este oferitã de V.A. Moºin, �Again on the Newly DiscoveredKhazar Document�, Publications of the Russian Archeological Society in the Kingdom ofSerbs, Croats and Slovenes, I (1927), 41-60 [în rusã]; autorul contestã numele lui Oleg ºiatribuie datele acestui document evenimentelor ulterioare din anii 943-945. O nouã traducereîn limba rusã a acestui document a fost oferitã de Kokovþov, A Hebrew-Khazar Correspondenceof the Tenth Century, XXVI-XXXVI, 113-123.


Forþele lui Igor pentru a doua campanie, în 944, au fost mult mai importante decât celeale expediþiei precedente. Cronicarul rus relateazã cã Igor a organizat o mare armatã de�varegi, ruºi, poliani, slavi, krivici, tiverieni ºi pecenegi�61. Împãratul bizantin, înspãimântatde aceste pregãtiri, a trimis elita aristocraþiei sale (boierii) la Igor ºi la pecenegi, oferindu-ledaruri scumpe ºi promiþând sã-i plãteascã lui Igor un tribut similar celui primit de Oleg. Cutoate acestea, Igor s-a pus în miºcare cãtre Constantinopol, dar când a atins malurileDunãrii ºi-a consultat drujina (compania) ºi a decis sã accepte condiþiile propuse de Imperiuºi sã revinã la Kiev. În anul urmãtor, grecii ºi ruºii au negociat un tratat ale cãrui clauze aufost mai puþin favorabile ruºilor decât cele oferite lui Oleg. Acordul de pace era menit sãdureze �atâta vreme cât soarele va strãluci ºi lumea va dura, în secolele prezente ºi înveacurile ce vor urma�62.

Relaþiile amicale stabilite prin acest tratat au fost exprimate mai concret sub Constantinal VII-lea Porfirogenetul, în 957, atunci când marea prinþesã rusã Olga (Elga) a ajuns înConstantinopol ºi i s-a oferit o primire grandioasã de cãtre împãrat, împãrãteasã ºimoºtenitorul tronului. Primirea Olgãi a fost descrisã în detaliu într-un document oficialcontemporan, celebra lucrare din secolul al X-lea Despre ceremoniile curþii bizantine (Deceremoniis aulae byzantinae)63. Relaþiile lui Nichifor Phokas ºi Ioan Tzimiskes cu prinþulrus Sviatoslav au fost discutate în legãturã cu rãzboaiele bulgare.

ªi mai importante au fost relaþiile lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul cu prinþul rusVladimir, al cãrui nume este strâns legat de convertirea Rusiei la creºtinism. În deceniulnouã al secolului al X-lea, situaþia împãratului ºi a dinastiei sale pãrea foarte criticã. BardasPhokas, liderul rebeliunii împotriva lui Vasile, a câºtigat de partea sa aproape întreaga AsieMicã ºi s-a apropiat de capitalã; în acelaºi timp, provinciile nordice ale Imperiului erau înpericol de a fi invadate de bulgarii victorioºi. Vasile a apelat pentru ajutor la prinþul nordicVladimir ºi a reuºit sã încheie o alianþã cu el, sub condiþia ca Vladimir sã-i trimitã în ajutor6.000 de soldaþi � ajutor pentru care urma sã primeascã mâna surorii împãratului, Ana � ºisã promitã acceptarea creºtinismului ºi convertirea propriului popor. Cu ajutorul acestuiregiment auxiliar rus, aºa-numita �drujina (compania) varego-rusã�, insurecþia lui BardasPhokas a fost reprimatã ºi conducãtorul acesteia ucis. Însã, dupã câte s-ar pãrea, Vasile nuera dornic sã-ºi respecte promisiunea de a aranja cãsãtoria surorii sale Ana cu Vladimir.Atunci, prinþul rus a asediat ºi ocupat importantul oraº bizantin Cherson (Chersonesos sauKorsun), în Crimeea, obligându-l pe Vasile sã cedeze ºi sã-ºi împlineascã promisiuneainiþialã. Vladimir a fost botezat ºi s-a cãsãtorit cu prinþesa bizantinã Ana. Nu se ºtie cânds-a petrecut cu exactitate convertirea Rusiei la creºtinism, dacã aceasta a avut loc în 988 sau989. Unii cercetãtori acceptã prima datã; alþii pe ultima. Relaþii paºnice ºi prieteneºti s-au

61. Polianii, krivicii ºi tiverienii (tiverþii) sunt triburi aparþinând ramurii orientale a slavilorrãsãriteni, care s-au stabilit pe vãile râului Nipru ºi ale afluenþilor acestuia, precum ºi pe vãileNistrului.

62. Cronica Laurentina, înainte de anul 945 (la încheierea tratatului); A. ªahmatov, The Story ofthe Current Times, I, 60 [în rusã]; în englezã, S.H. Cross, Russian Primary Chronicle,160-163. Existã o vastã literaturã despre tratatele dintre Bizanþ ºi Rusia, în special în limba rusã.Vezi Vasiliev, Byzantium and the Arabs, II, 164-167, 246-249, 255-256 [în rusã]; J. Kulischer,Russische Wirthschaftsgeschichte, I, 20-30; K. Bartova, �Igor�s Expedition on Tsargrad in941�, Byzantinoslavica, VIII (1939-1946), 87-108 [în rusã].

63. Constantin Porfirogenetul, De Cerimoniis aulae byzantinae, II, 15; ed. Bonn, 594-598. Deasemenea, vezi Cross, Russian Primary Chronicle, 168-169.


stabilit între Rusia ºi Imperiul bizantin ºi ele au durat o perioadã de timp considerabilã.Ambele state s-au angajat liber în ample activitãþi comerciale reciproce.

Potrivit unui izvor, în timpul domniei lui Constantin Monomahul, în 1043, �negustoriisciþi� (ruºi) din Constantinopol ºi cei greci au avut un diferend, în cursul cãruia unul dintrenobilii ruºi a fost ucis64. Este foarte probabil cã acest incident a fost invocat de Rusia capretext pentru o nouã campanie împotriva Imperiului bizantin. Marele principe rus Iaroslavcel Înþelept l-a trimis pe fiul sãu cel mare, Vladimir, cu o mare armatã ºi flotã numeroasãcãtre þãrmurile bizantine. Flota rusã a fost aproape complet distrusã de forþele imperiale cuajutorul focului grecesc. Resturile armatei lui Vladimir s-au grãbit sã se retragã65. Aceastãexpediþie a fost ultima întreprinsã de ruºi împotriva Constantinopolului în Evul Mediu.Schimbãrile etnografice care s-au petrecut în stepele din sudul Rusiei actuale, la mijloculsecolului al XI-lea, din cauza apariþiei tribului turcic al polovþilor, au anulat posibilitateaunor relaþii nemijlocite între Rusia ºi Imperiul bizantin.

Problema pecenegã

În secolul al XI-lea, patzinakii (în izvoarele greceºti) sau pecenegii (în cronicile ruseºti) auexercitat o influenþã enormã asupra destinului Imperiului pentru o bun\ perioadã de timp.A existat chiar un moment, puþin înainte de prima cruciadã, când pecenegii au jucat, pentrusingura datã în existenþa lor istoricã scurtã ºi barbarã, un rol considerabil în istoria mondialã.

Imperiul bizantin îi cunoscuse pe pecenegi de foarte multã vreme. Cândva, în cursulsecolului al IX-lea, aceºtia se stabiliserã pe teritoriul Valahiei (Munteniei) moderne, la nordde Dunãrea Inferioarã, ºi în câmpiile Rusiei sudice actuale, astfel cã teritoriul lor seîntindea de la Dunãrea de Jos pânã pe malurile Niprului ºi, uneori, chiar dincolo de acestrâu. La vest, frontiera dintre teritoriul lor ºi regatul bulgar a fost fixatã definitiv, însã la estnu putea avea limite stabile, pentru cã pecenegii erau obligaþi constant sã se deplaseze sprevest de alte triburi nomade barbare, în special de cãtre uzi ºi cumani sau polovþi. Pecenegii,uzii ºi cumanii erau de origine turcicã ºi, prin urmare, înrudiþi cu turcii selgiucizi, care auînceput sã ameninþe posesiunile bizantine din Asia Micã în secolul al XI-lea. Dicþionarul saulexiconul cuman care s-a pãstrat pânã astãzi demonstreazã convingãtor cã limba cumanilorsau polovþilor este strâns înruditã cu alte limbi turcice, iar diferenþa dintre ele este numaicea dintre dialecte. Aceastã înrudire dintre pecenegi ºi turcii selgiucizi a fost de o mareînsemnãtate pentru evenimentele istorice ulterioare.

Suveranii bizantini i-au considerat pe pecenegi drept cel mai important vecin nordic,pentru cã erau elementul esenþial pentru pãstrarea echilibrului în relaþiile Imperiului curuºii, ungurii ºi bulgarii. Constantin Porfirogenetul a acordat multã atenþie pecenegilor înlucrarea sa Despre administrarea imperiului (De administrando Imperio), scrisã în secolulal X-lea ºi dedicatã fiului sãu, Roman, care urma sã-i succeadã pe tronul bizantin. Împãratulliterat îl avertizeazã pe fiul sãu în primul rând sã menþinã relaþii paºnice ºi amicale cupecenegii în beneficiul Imperiului; pentru cã, atâta vreme cât pecenegii rãmân prieteni ai

64. Georgii Cedreni, Historiarum compendium, ed. Bonn, II, 551.65. Izvoarele principale: Mihail Psellos, Chronographia, ed. C. Sathas, Bibliotheca Graeca

Medii Aevi, IV, 143-147; ed. E. Renauld, II, 8-13; Georgii Cedreni, Historiarum compendium,ed. Bonn, II, 551-555. Vezi V.G. Vasilievski, Works, I, 303-308 [în rusã]; Schlumberger,L�Épopée byzantine, III, 462-476.


Imperiului, nici ruºii, nici ungurii ºi nici bulgarii nu vor putea sã atace teritoriul bizantin.De asemenea, din multele lucruri consemnate de Constantin în aceastã operã reiese evidentcã pecenegii au servit ºi ca intermediari în relaþiile comerciale ale provinciilor bizantine dinCrimeea (thema Cherson) cu Rusia, Chazaria ºi alte state învecinate66. Deci, în secolulal X-lea, pecenegii au fost extrem de importanþi pentru Imperiul bizantin, atât din punct devedere politic, cât ºi economic.

În a doua jumãtate a secolului al X-lea ºi în prima parte a secolului al XI-lea, condiþiiles-au schimbat. Bulgaria rãsãriteanã a fost cuceritã de Ioan Tzimiskes, iar Vasile al II-lea acontinuat cucerirea pânã când întreaga Bulgarie a fost adusã sub dominaþie bizantinã.Pecenegii, care anterior erau separaþi de Imperiul bizantin prin regatul bulgar, acum audevenit vecini direcþi ai Imperiului. Aceºti noi vecini erau atât de puternici, numeroºi ºiagresivi, încât Imperiul a fost incapabil sã opunã rezistenþa necesarã la atacul lor, provocatde presiunea din spate a polovþilor. Teofilact al Bulgariei, scriitor bisericesc din secolulal XI-lea, a vorbit despre incursiunile pecenegilor, pe care el i-a numit sciþi: �Invazia loreste o sclipire de fulger; retragerea lor este ºi grea, ºi uºoarã în acelaºi timp: grea dinpricina prãzilor bogate ºi rapidã prin viteza retragerii lor grabnice. [�] Cel mai teribil lucrudespre ei este cã sunt mai mulþi ca albinele primãverii ºi încã nu ºtie nimeni câte mii sau zecide mii numãrã; numãrul lor este dificil de calculat�67. Totuºi, pânã spre mijlocul secoluluial XI-lea, s-ar pãrea cã Imperiul nu a avut niciun motiv sã se teamã de pecenegi. Ei audevenit periculoºi numai atunci când, la mijlocul aceluiaºi secol, au trecut Dunãrea.

V.G. Vasilievski, primul dintre cercetãtori care a lãmurit importanþa istoricã a pecenegilor,în 1872, a scris în privinþa înaintãrii lor în teritoriul bizantin: �Acest eveniment, care ascãpat atenþiei tuturor lucrãrilor istorice moderne, a avut o importanþã enormã pentru istoriaumanitãþii. Consecinþele lui au fost aproape la fel de importante precum trecerea Dunãrii decãtre goþii apuseni, care au inaugurat aºa-numita migraþiune a popoarelor�68.

Constantin Monomahul (1042-1055) a desemnat pentru aºezarea pecenegilor anumiteprovincii bulgare ºi le-a acordat trei fortãreþe pe malul Dunãrii. A devenit obligaþiacoloniºtilor pecenegi sã apere frontierele Imperiului de atacurile celor înrudiþi cu ei carerãmãseserã de cealaltã parte a fluviului, precum ºi împotriva campaniilor principilor ruºi.

Însã pecenegii de pe malurile nordice ale Dunãrii avansau stãruitor cãtre sud. În primaperioadã a incursiunilor lor, aceºtia au traversat Dunãrea în numãr mare (unele izvoarevorbesc despre 800.000 de persoane)69 ºi au coborât pânã la Adrianopol, în timp ce unelemici detaºamente au ajuns în faþa capitalei. Totuºi, trupele lui Constantin Monomahul aufost capabile sã reziste acestor hoarde ºi sã le provoace înfrângeri dureroase. Însã, spresfârºitul domniei lui Constantin, a fost mai dificil sã se opunã înaintãrii pecenegilor.Expediþia organizatã de împãrat cãtre sfârºitul domniei sale s-a încheiat cu anihilareacompletã a armatei bizantine. �În noaptea groaznicã a masacrului, regimentele bizantinezdrobite au fost distruse de barbari aproape fãrã nicio rezistenþã; numai un mic numãrdintre ei au scãpat cumva ºi au ajuns la Adrianopol. Toate câºtigurile aduse de victoriileprecedente au fost pierdute.�70

66. Constantin Porfirogenetul, De administrando Imperio, 64-74; ed. Moravcsik-Jenkins, 48-56.67. Oratio in Imperatorem Alexium Comnenum, ed. Migne, Patrologia Graeca, CXXVI, 292-293.68. Vasilievski, �Byzantium and the Patzinaks�, Works, I, 7-8 [în rusã].69. Georgii Cedreni, Historiarum compendium, ed. Bonn, 585.70. Vasilievski, �Byzantium and the Patzinaks�, Works, I, 24 [în rusã].


Aceastã înfrângere completã a fãcut imposibilã pentru Imperiu începerea unei noiconfruntãri cu pecenegii, iar împãratul a fost obligat sã cumpere pacea cu un preþ foartescump. Darurile lui generoase i-au determinat pe pecenegi sã promitã cã vor trãi paºnic înprovinciile lor din nordul Balcanilor. De asemenea, Imperiul a acordat prinþilor pecenegititluri aulice bizantine. Astfel, în ultimii ani ai dinastiei macedonene, în special în timpul luiConstantin Monomahul, pecenegii erau cel mai periculos inamic al Imperiului în nord.

Raporturile cu Italia ºi Europa Occidentalã

În aceastã perioadã, evenimentele din Italia au constat, în principal, în campanii încununatede succes împotriva arabilor în Sicilia ºi Italia meridionalã. Spre jumãtatea secoluluial IX-lea, Republica San Marco (Veneþia) s-a eliberat complet de sub dominaþia bizantinã ºia devenit stat independent. Imperiul ºi acest nou stat s-au tratat reciproc ca douã guverneindependente în toate afacerile diplomatice care au apãrut ulterior, precum, spre exemplu,în timpul lui Vasile I. În secolul al IX-lea, interesele lor au coincis în multe privinþe, înspecial în privinþa miºcãrii agresive a arabilor occidentali ºi a slavilor adriatici.

Din timpul domniei lui Vasile I s-a pãstrat o interesantã corespondenþã cu Ludovic al II-lea.Din schimbul epistolar al acestor doi suverani reiese cã erau angajaþi într-o aprinsã disputãîn jurul adoptãrii ilegale a titlului imperial de cãtre Ludovic al II-lea. Astfel, chiar ºi în adoua jumãtate a secolului al IX-lea, efectele încoronãrii din anul 800 erau încã evidente.Deºi unii istorici au susþinut cã epistola lui Ludovic al II-lea cãtre Vasile I este apocrifã71,istoricii mai recenþi nu împãrtãºesc aceastã opinie72. Tentativa lui Vasile de a constitui oalianþã cu Ludovic al II-lea a eºuat. Ocuparea de cãtre bizantini a oraºelor Bari ºi Tarentumºi operaþiunile încununate de succes ale lui Nichifor Phokas împotriva arabilor în Italiameridionalã au sporit influenþa bizantinã în acest teritoriu spre sfârºitul domniei lui Vasile.State italiene reduse teritorial, precum ducatele de Napoli, Beneventum, Spoleto, principatulde Salerno ºi altele, ºi-au schimbat frecvent atitudinea faþã de Imperiul bizantin în funcþie dederularea campaniei bizantine împotriva arabilor. Ignorând schisma recentã cu BisericaOrientalã, papa Ioan al VIII-lea a iniþiat negocieri intense cu Vasile I, pentru cã intuisecreºterea ameninþãrii arabe la adresa Romei. Strãduindu-se sã încheie o alianþã politicã cuImperiul de Rãsãrit, papa ºi-a arãtat disponibilitatea de a face multe concesii. Unii cercetãtorimerg pânã acolo încât explicã absenþa unui împãrat în Occident pentru trei ani ºi jumãtate,dupã moartea lui Carol cel Pleºuv (877), prin faptul cã Ioan al VIII-lea a amânat deliberatîncoronarea suveranului occidental pentru a evita sã rãneascã sentimentele împãratuluibizantin, al cãrui ajutor era atât de necesar Romei73.

În timpul domniei lui Leon al VI-lea, posesiunile bizantine din Italia au fost divizateîn douã theme: Calabria ºi Longobardia. Thema Calabria era tot ceea ce mai rãmãsesedin vasta themã Sicilia, pentru cã, prin cãderea Siracusei ºi Taorminei, Sicilia era înîntregime în mâinile arabilor. Ca urmare a succesului repurtat de armatele bizantine în

71. Vezi, de exemplu, M. Amari, Storia dei Musulmani di Sicilia, I, 381; (ediþia a II-a, 1933), I,522-523; A. Kleinclausz, L�Empire Carolingien: ses origines et ses transformations, 443 º.u.

72. J. Gay, L�Italie Méridionale et l�Empire Byzantin, 84, 87, 88; L.M. Hartmann, GeschichteItaliens im Mittelalter, III (I), 306-307; F. Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IXe

siècle, 220-221.73. A. Gasquet, L�Empire byzantin et la monarchie franque, 459-460.


Italia, Leon al VI-lea a separat definitiv Longobardia de thema Kephallenia sau a InsulelorIonice, constituind o themã independentã, cu un strateg propriu. Din cauza permanenteistãri de conflict, în care forþele bizantine nu au fost întotdeauna victorioase, frontiereleCalabriei ºi Longobardiei s-au modificat frecvent. În secolul al X-lea, odatã cu creºtereainfluenþei bizantine în Italia meridionalã, s-a constatat o înmulþire notabilã a numãrului demãnãstiri ºi biserici greceºti, dintre care unele au devenit mai târziu centre culturaleînsemnate.

În cursul aceluiaºi secol, Imperiul bizantin ºi Italia au fost martorii ascensiunii unuiputernic rival în persoana suveranului german Otto I, încoronat cu diadema imperialã laRoma de cãtre papa Ioan al XII-lea, în 962. El este cunoscut în istorie drept fondatorul�Sfântului Imperiu roman de naþiune germanã�. Dupã ce-ºi asumase titlul imperial, Otto s-astrãduit sã devinã stãpânul întregii Italii. Desigur, aceasta era o lezare directã a intereselorbizantine, îndeosebi în Longobardia. Negocierile dintre Otto ºi împãratul oriental NichiforPhokas, care în acel moment visa la o alianþã ofensivã cu împãratul german îndreptatãîmpotriva musulmanilor, progresau foarte lent, iar Otto a întreprins brusc o incursiunenereuºitã în provinciile bizantine din sudul Italiei.

Pentru alte negocieri cu împãratul oriental, suveranul german l-a trimis la Constantinopolpe legatul sãu, Liutprand, episcop de Cremona, care mai înainte, în timpul lui ConstantinPorfirogenetul, fusese ambasador la curtea bizantinã. Populaþia de pe malurile Bosforuluinu l-a întâmpinat cu respectul cuvenit, acesta fiind expus unei mari umilinþe ºi multorinsulte. El a descris mai târziu aceastã a doua ºedere la curtea constantinopolitanã sub formaunui opuscul maliþios, care contrasta flagrant cu descrierea elogioasã fãcutã dupã prima savizitã în capitala orientalã. Din cea de-a doua prezentare, cunoscutã în mod obiºnuit subtitlul Relatare despre legaþia constantinopolitanã (Relatio de legatione constantinopolitana),reiese cã Imperiul bizantin a continuat vechile dispute în jurul titlului de basileus însuºit desuveranul occidental. Liutprand i-a acuzat pe bizantini cã sunt vulnerabili ºi indolenþi,justificând revendicãrile suveranului sãu. Într-un capitol al lucrãrii sale, a scris: �Cuislujeºte Roma, despre a cãrei eliberare faci atâta zgomot? Cãtre cine plãteºte oraºulimpozite? Iar în trecut acest strãvechi oraº nu slujea curtezanelor? Iar atunci când toþi erauadormiþi sau chiar neputincioºi, suveranul meu, cel mai august împãrat, a eliberat Roma dinaceastã ruºinoasã robie�74. Când a devenit conºtient de faptul cã grecii prelungeau intenþionatnegocierile ca sã câºtige timp pentru organizarea unei expediþii în Italia, interzicându-i întretimp sã þinã legãtura cu împãratul sãu, Liutprand a depus toate eforturile pentru a pãrãsiConstantinopolul, reuºind acest lucru numai dupã mari dificultãþi ºi o lungã întârziere.

Ruptura între cele douã imperii era împlinitã ºi Otto I a invadat provincia Apulia.Totuºi, noul împãrat bizantin Ioan Tzimiskes a modificat radical politica bizantinã înprivinþa Italiei. Nu numai cã a încheiat un tratat de pace cu suveranul german, dar a ºiconsolidat relaþiile cu acesta prin aranjarea cãsãtoriei între fiul ºi moºtenitorul lui Otto,Otto al II-lea, ºi prinþesa bizantinã Teofano. Astfel, în sfârºit, între cele douã imperii s-aîncheiat o alianþã. Atacurile arabe asupra sudului Italiei, împotriva cãrora succesorul luiIoan Tzimiskes, Vasile al II-lea, nu a putut face nimic pentru cã atenþia îi era absorbitã dedezordinile interne din Imperiul bizantin, l-au obligat pe tânãrul împãrat Otto al II-lea(973-983) sã organizeze o campanie împotriva arabilor. Într-una dintre bãtãlii a fostînfrânt ºi a murit la scurt timp. Din acest moment, înaintarea germanã în themelebizantine italiene a încetat pentru multã vreme.

74. Legatio, capitolul XVII.


La sfârºitul secolului al X-lea, în Italia bizantinã s-a aplicat o reformã administrativã.Fostul strateg al Longobardiei a fost înlocuit de catepanul Italiei, care-ºi avea reºedinþa laBari. Atât timp cât diferitele regate italiene erau angajate în conflicte unele cu altele,catepanul bizantin a fost capabil sã se ocupe de dificila problemã a apãrãrii litoraluluimeridional al Italiei împotriva saracinilor.

Fiul prinþesei Teofano, Otto al III-lea (983-1002), educat într-un spirit de reverenþã profundãfaþã de Imperiul bizantin ºi cultura clasicã, a fost contemporan ºi rudã cu Vasile al II-lea, dar ºidiscipol al celebrului erudit Gerbert, devenit mai târziu papa Silvestru al II-lea. Otto al III-leanu a fãcut un secret din aversiunea faþã de grosolãnia germanã ºi a visat la o restaurare aImperiului antic, cu vechea Romã drept capitalã. Potrivit lui James Bryce, �nimeni cuexcepþia sa nu dorea sã facã din oraºul celor ºapte coline stãpâna lumii, reducând Germania,Lombardia ºi Grecia la statutul legal de provincii supuse. De asemenea, nimeni altcineva nua uitat prezentul pentru a trãi în lumina ordinii antice; niciun alt suflet nu a fost într-atât desedus de acest misticism fervent ºi de aceastã reverenþã faþã de gloriile trecutului, pe care sefundamenta ideea Imperiului medieval�75. Deºi prestigiul vechii Rome a fost considerabil înimaginaþia lui Otto, totuºi, în principal, el era atras de Roma orientalã, de magnificenþafeericã a acelei curþi, unde se nãscuse ºi fusese educatã mama sa. Numai pe urmelesuveranilor bizantini putea Otto al III-lea sã spere la restabilirea tronului imperial la Roma.S-a intitulat imperator romanorum ºi s-a referit la viitoarea monarhie universalã ca la Orbisromanum. Acest tânãr entuziast, ale cãrui proiecte utopice promiteau sã provoace agitaþie ºisã creeze dificultãþi în viaþa Imperiului bizantin, a murit subit la începutul secolului al XI-lea,la vârsta de 22 de ani (1002).

Dacã la începutul secolului al XI-lea provinciile bizantine din sudul Italiei erau protejatede atacurile arabe prin intervenþia flotei veneþiene, curând ele au devenit expuse pericoluluidin partea unui nou ºi formidabil inamic, normanzii, care, mai târziu, au început sãameninþe Imperiul Oriental. Primul detaºament numeros de normanzi a ajuns în Italia laînceputul secolului al XI-lea, la invitaþia lui Meles, care s-a rãzvrãtit împotriva dominaþieibizantine. Totuºi, normanzii ºi forþele aliate ale lui Meles au fost înfrânþi lângã Cannae, locatât de celebru în istorie de la victoria lui Hannibal în timpul celui de-al doilea rãzboi punic.Vasile al II-lea datora parþial succesul sãu în aceastã bãtãlie cu normanzii soldaþilor ruºi careslujeau în armata bizantinã. Victoria de la Cannae a consolidat poziþia Bizanþului în sudulItaliei în aºa mãsurã încât, în deceniul patru al secolului al XI-lea, împãratul Mihail al IV-leaPaflagonianul a pregãtit o expediþie pentru recucerirea Siciliei din mâinile arabilor. Expediþiaa fost condusã de Georgios Maniakes. Din armata sa fãceau parte eroul scandinav HaraldHaardraade ºi drujina (compania) varego-rusã. Deºi aceastã campanie a fost victorioasã ºia reuºit, printre altele, ocuparea Messinei, totuºi, recucerirea Siciliei nu a fost realizatã, înprincipal pentru cã Georgios Maniakes a fost revocat atunci când a fost suspectat cã nutreaproiecte ambiþioase76.

În perioada de conflict dintre Bizanþ ºi Roma, care s-a încheiat cu schisma Bisericilor înanul 1054, normanzii s-au aflat de partea Romei ºi au început sã avanseze, lent, dar

75. J. Bryce, The Holy Roman Empire, 148.76. Despre Harald în armata lui Georgios Maniakes, vezi V.G. Vasilievski, �The Varangian-Russian

and Varangian-English Company (druzina) in Constantinople�, Works, I, 289-290 [în rusã];R.M. Dawkins, �Greeks and Northmen�, Custom is King: Essays Presented to Dr. R.R. Marett,45-46.


constant, în Italia bizantinã. La sfârºitul acestei perioade, adicã pe la mijlocul secoluluial XI-lea, s-a distins printre normanzii din Italia un comandant capabil ºi energic, RobertGuiscard, ale cãrui acþiuni majore s-au desfãºurat în perioada ce a urmat dinastiei macedonene.

Evoluþii sociale ºi politice

Probleme religioase

Evenimentul capital în viaþa bisericeascã a Imperiului bizantin în timpul dinastiei macedonene afost scindarea definitivã a Bisericii creºtine în cea Ortodoxã rãsãriteanã ºi cea Catolicã apuseanã,care s-a produs la jumãtatea secolului al XI-lea, dupã dispute ce au durat aproape douã secole.

Prima acþiune a lui Vasile I în domeniul problemelor ecleziastice a fost depunereapatriarhului Fotie ºi restabilirea lui Ignatie, care fusese depus în timpul lui Mihail al III-lea.Prin aceastã mãsurã, Vasile a sperat sã-ºi consolideze poziþia pe tronul care nu-i aparþinealegitim. El a crezut cã prin restabilirea lui Ignatie atingea un dublu scop: menþinerearelaþiilor paºnice cu pontiful ºi câºtigarea sprijinului poporului bizantin, din care o mareparte, dupã cum bine ºtia, era partizanã a depusului Ignatie. În epistolele adresate papei,atât Vasile, cât ºi Ignatie îi recunoºteau autoritatea ºi influenþa în problemele BisericiiRãsãritene. Spre exemplu, împãratul scria: �Pãrinte spiritual ºi dumnezeiesc preot pontif!Grãbeºte desãvârºirea Bisericii noastre ºi, prin împiedicarea nedreptãþii, dã-ne mulþimeabinefacerilor, anume unitatea adevãratã ºi comuniunea spiritualã neviciatã de vreun conflictsau vreo schismã, o Bisericã Una în Hristos ºi o turmã ascultãtoare unui singur pãstor�.Ignatie a trimis papei o scrisoare plinã de umilinþã, solicitând ca episcopul roman sã-ºitrimitã vicarii la Constantinopol. În ultima parte a scris: �Cu ei [vicarii] vom organiza bineºi în chip potrivit Biserica noastrã, pe care noi am primit-o prin providenþa dumnezeiascãmanifestatã prin mijlocirea Sfântului Petru ºi prin solicitarea ºi intervenþia voastrã�77.Aceste scrisori indicã un moment de triumf aparent al papalitãþii în Rãsãrit, dar pontifulNicolae I nu a trãit pentru a fi martor la aceastã victorie, deoarece scrisorile adresate lui dinBizanþ au ajuns dupã moartea sa ºi au fost primite de succesorul sãu, Adrian al II-lea.

La conciliile romane ºi, mai târziu, la cel de la Constantinopol din 869, în prezenþalegaþilor pontificali, Fotie a fost depus ºi anatemizat împreunã cu partizanii sãi. Sinodulconstantinopolitan din 869 a fost recunoscut de Biserica Apuseanã ca Sinod Ecumenic, fiindconsiderat astfel pânã azi.

În propria viaþã bisericeascã, Imperiul a cedat papei în toate privinþele. Atitudineaîmpãratului a fost diferitã în privinþa problemelor religioase din Bulgaria, unde clerul latintriumfase la sfârºitul domniei lui Mihail al III-lea. În pofida indignãrii papei ºi a opoziþieilegaþilor papali, Vasile I a reuºit sã obþinã expulzarea preoþilor latini din Bulgaria, regelebulgar Boris intrând din nou în relaþie cu Biserica Rãsãriteanã. Acest eveniment a exercitato mare influenþã asupra destinului istoric ulterior al poporului bulgar.

În timpul exilului sãu, în care a fost supus la mari privaþiuni, Fotie, deºi depus ºiexcomunicat, a continuat sã beneficieze de admiraþia partizanilor sãi, care i-au rãmas loialipe durata patriarhatului lui Ignatie. Vasile însuºi a recunoscut în scurtã vreme cã atitudinea

77. J. Mansi, Sacrorum Conciliorum Nova et Amplissima Collectio, XVI, 47, 49. Vezi A. Lebedev,A History of the Separation of the Churches in the Ninth, Tenth and Eleventh Centuries (ediþiaa II-a, 1905), 117, 120 [în rusã]; Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IXe siècle, 136 º.u.


lui faþã de Fotie a fost greºitã ºi a încercat sã o corecteze. A început prin a-l rechema pe Fotieºi a-l readuce la curtea bizantinã, unde acestuia i s-a încredinþat educaþia copiilor împãratului.Mai târziu, când Ignatie a murit la o vârstã foarte înaintatã, Vasile i-a oferit lui Fotie scaunulpatriarhal. Reinstalarea lui Fotie a marcat începutul unei noi politici faþã de papã.

În 879, la Constantinopol a fost convocat un sinod. În ceea ce priveºte numãrul ierarhilorparticipanþi ºi, în general, fastul cu care a fost organizat, el a depãºit chiar unele dintreSinoadele Ecumenice. Potrivit unui istoric, acest sinod �a fost, în ansamblu, un evenimentîntr-adevãr grandios, aºa cum nu se mai vãzuse de pe timpul Sinodului de la Calcedon�78.Legaþii pontifului Ioan al VIII-lea au participat la sinod ºi au fost obligaþi nu numai sãconsimtã la absolvirea lui Fotie ºi la restabilirea comuniunii cu Biserica Romei, ci ºi sãasculte, fãrã a protesta, citirea Simbolului niceo-constantinopolitan, fãrã adaosul filioque,atât de larg rãspândit în Apus. La ultima sesiune a acestui sinod, legaþii au exclamat: �Dacãcineva refuzã sã-l recunoascã pe Fotie ca Sfânt Patriarh ºi nu acceptã sã fie în comuniune cuel, soarta lui va fi asemenea cu a lui Iuda ºi nu va fi socotit printre creºtini!�. Un istoriccatolic a scris cã �elogiile adresate lui Fotie au constituit declaraþiile preliminare alesinodului, iar sesiunile acestuia s-au încheiat cu glorificarea patriarhului�79. De asemenea,acest sinod a declarat cã papa este un patriarh precum toþi ceilalþi, cã nu posedã o autoritateasupra întregii Biserici ºi, în consecinþã, cã nu este necesar ca patriarhul Constantinopoluluisã primeascã confirmarea pontifului roman. Foarte înfuriat, Ioan al VIII-lea a trimis unlegat la Constantinopol sã insiste pentru anularea oricãrei hotãrâri adoptate de sinod care nuconvenea papei. De asemenea, legatul trebuia sã obþinã anumite concesii în privinþa Bisericiibulgare. Vasile ºi Fotie au refuzat sã cedeze în vreuna dintre aceste chestiuni ºi au mers chiarpânã acolo încât l-au arestat pe legat. Pânã de curând s-a crezut cã, atunci când ºtirea despreacest act de sfidare a ajuns la Ioan al VIII-lea, acesta l-a anatemizat pe Fotie într-oceremonie solemnã în bazilica Sfântul Petru, în prezenþa unei mari pãrþi a turmei sale,þinând în mâini Sfânta Evanghelie. Aceasta a fost aºa-numita a doua schismã a lui Fotie.Totuºi, investigaþiile recente întreprinse de Amann, Dvornik ºi Grumel au demonstrat cã adoua schismã a lui Fotie nu a existat ºi cã nici Ioan al VIII-lea, nici succesorii sãi nu l-auanatemizat pe Fotie80. Dacã relaþiile dintre Imperiu ºi Roma nu au încetat complet, ele audevenit totuºi ocazionale ºi vagi. Fotie nu a ocupat scaunul patriarhal pânã la sfârºitul vieþii,pentru cã a fost obligat sã-l pãrãseascã în 886, când elevul sãu, Leon al VI-lea, i-a succedatlui Vasile I. Fotie a murit cinci ani mai târziu. Pe toatã durata vieþii sale îndelungate, a avutun rol considerabil atât în viaþa religioasã, cât ºi în cea intelectualã a Imperiului bizantin.

De asemenea, domnia lui Vasile I a fost marcatã de o serie de încercãri în vederearãspândirii creºtinismului printre popoarele pãgâne ºi heterodoxe. Probabil în timpul sãu,Imperiul s-a strãduit sã-i converteascã pe ruºi la creºtinism, însã puþinã luminã a fostproiectatã asupra acestui subiect. Un izvor afirmã cã Vasile i-a convins pe ruºi �sã ia partela Botezul binefãcãtor�81 ºi sã-l accepte pe arhiepiscopul hirotonit de Ignatie. Este dificil dedeterminat la care ruºi se referã autorul acestui izvor. Convertirea celei mai mari pãrþi atriburilor slave stabilite în Pelopones s-a petrecut în timpul lui Vasile I; slavii pãgâni au

78. Hergenröther, Photius, II, 462.79. Hergenröther, Photius, II, 524. Vezi Dvornik, Les Slaves, Byzance et Rome au IXe siècle, 187.80. Vezi remarcabila sintezã asupra acestei chestiuni a lui H. Grégoire, �Du nouveau sur le

patriarche Photius�, Bulletin de la classe des lettres de l�Académie Royale de Belgique, XX(1934), 36-53; Dvornik, The Photian Schism, 202-236.

81. Theophanes Continuatus, Historia, ed. Bonn, 342-343.


rãmas în munþii Taygetos. De asemenea, este cunoscut faptul cã Vasile i-a obligat pe evreiidin Imperiu sã accepte creºtinismul.

Depunerea lui Fotie de cãtre Leon al VI-lea poate fi explicatã prin teama acestuia din urmãde influenþa politicã crescândã a patriarhului ºi a partidului sãu, precum ºi prin dorinþa lui Leonde a-l ridica pe fratele sãu, ªtefan, pe scaunul patriarhal. Prin aceastã a doua mãsurã, a speratsã obþinã autoritate nelimitatã în treburile bisericeºti ale Imperiului; personalitatea puternicã a luiFotie s-ar fi opus tendinþei împãratului de a controla problemele ecleziastice. Sub succesorii luiLeon, s-a constatat un efort notabil de reconciliere cu Biserica Romei prin concesii reciproce.

Dificultãþile ecleziastice ale Imperiului bizantin s-au agravat la începutul secolului al X-lea,în timpul patriarhatului lui Nicolae Misticul, rudã ºi discipol al lui Fotie ºi cel mai remarcabildintre succesorii sãi. Potrivit unui istoric, �trãsãturile cele mai nobile ale lui Fotie erauîntruchipate de elevul sãu, Nicolae Misticul, care, mai mult decât oricine altcineva, se strãduiasã urmeze exemplul ideal al patriarhului reprezentat de Fotie�82. Acest patriarh a lãsat ofoarte interesantã colecþie de scrisori, nepreþuitã din punct de vedere istoric ºi ecleziastic.

Între Leon ºi Nicolae Misticul au apãrut divergenþe puternice în chestiunea celei de-apatra cãsãtorii a împãratului, cãreia patriarhul i se opunea vehement pe temeiul cã eracontrarã tuturor canoanelor bisericeºti83. Împotriva acestora, împãratul l-a obligat pe un

82. Hergenröther, Photius, III, 655.83. Vezi un important articol asupra celor patru cãsãtorii ale lui Leon Înþeleptul la Charles Diehl,

Figures byzantines (ediþia a IV-a, 1909), I, 181-215; traducere în limba englezã de H. Bell,Byzantine Portaits, 172-205. [În a doua jumãtate a secolului XX, bibliografia în chestiuneatetragamiei împãratului Leon al VI-lea a fost completatã în primul rând prin publicarea ediþiilorcritice ale izvoarelor directe: P. Karlin-Hayter, Vita Euthymii Patriarchae CP. (Bibliothèquede Byzantion, 3), Bruxelles, Éditions de Byzantion, 1970, 267 p.; Nicholas I, Patriarch ofConstantinople: Miscellaneous Writings, Greek text and English translation by L.G. Westerink(Corpus Fontium Historiae Byzantinae, 20), Washington, DC, Dumbarton Oaks Center forByzantine Studies, 1981, XXIV + 175 p. Aceste douã izvoare principale au fost completate deeditarea criticã a unor corespondenþe: R.J.H. Jenkins, Basil Laourdas, �Eight Letters of Arethason the Fourth Marriage of Leo the Wise�, hElljnik�, 14 (1956), 293-372; R.J.H. Jenkins,�Three Documents concerning the Tetragamy�, Dumbarton Oaks Papers, 16 (1962), 229-241;P. Karlin-Hayter, �Texts for the Historical Study of the Vita Euthymii�, Byzantion, XXVIII(1958), 363-389; P. Karlin-Hayter, �New Arethas Texts for the Historical Study of theVita Euthymii�, Byzantion, XXXI (1961), 2, 273-307; P. Karlin-Hayter, �New ArethasDocuments III�, Byzantion, XXXII (1962), 1, 117-127; P. Karlin-Hayter, �New ArethasDocuments IV�, Byzantion, XXXII (1962), 2, 387-487; P. Karlin-Hayter, �New ArethasDocuments V�, Byzantion, XXXIV (1964), 1, 49-67. Din literatura secundarã dedicatã acestuisubiect, vezi: N. Oikonomides, �La dernière volonté de Léon VI au sujet de la tétragamie(mai 912)�, Byzantinische Zeitschrift, 56 (1963), 46-52; P. Karlin-Hayter, �Le Synode àConstantinople de 886 à 912 et le rôle de Nicolas le Mistique dans l�affaire de la tétragamie�,Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, XIX (1970), 59-101; Nicholas G. Itsines,Patriarch Nicholas Mysticos and the Fourth Marriage of Leo VI the Wise (doctoral dissertation),Fordham University, 1973; J.L. Boojamra, �The Eastern Schism of 907 and the Affair of theTetragamia�, The Journal of Ecclesiastical History, XXV (1974), 2, 113-133; N. Oikonomides,�Leo VI and the Nartex Mosaic of Saint Sophia�, Dumbarton Oaks Papers, 30 (1976),151-172; N. Oikonomides, �Leo VI�s Legislation of 907 forbidding Fourth Marriages:An Interpolation in the Procheiros Nomos (IV, 25-27)�, Dumbarton Oaks Papers, 30 (1976),173-193 � n. trad.]


preot sã oficieze ritualul cãsãtoriei sale cu Zoe, care a devenit astfel cea de-a patra sa soþie(primele trei au decedat într-o succesiune rapidã). Dupã ce nunta a fost oficiatã în absenþapatriarhului, Leon însuºi a aºezat coroana imperialã pe capul Zoei; acest fapt i-a oferit luiNicolae Misticul ocazia sã declare cã împãratul a fost pentru Zoe �atât mire, cât ºi episcop�84.Patriarhii rãsãriteni, atunci când au fost chestionaþi asupra acestei probleme, s-au exprimat înfavoarea încuviinþãrii celei de-a patra cãsãtorii a lui Leon85. Aceastã cãsãtorie a provocat multãconfuzie în rândul populaþiei Imperiului. Recalcitrantul Nicolae Misticul a fost depus ºi exilat.La sinodul constantinopolitan s-a decis sã se acorde împãratului o dispensã, fãrã a se desface ceade-a patra cãsãtorie. Dupã lungi deliberãri, demnitatea patriarhalã i-a fost acordatã lui Euthymios.

Sinodul nu a restabilit armonia în Imperiu. Clerul bizantin s-a scindat în douã grupãri.Prima, care s-a raliat lui Nicolae Misticul, a fost împotriva confirmãrii celei de-a patra cãsãtoriia împãratului ºi l-a denunþat pe noul patriarh Euthymios. Cealaltã, o partidã minoritarã, aaprobat decizia sinodului privind cãsãtoria împãratului ºi îl recunoºtea pe Euthymios dreptconducãtor legitim al Bisericii. Disensiunea dintre aceste douã partide s-a propagat din capitalãîn provincii ºi pretutindeni s-a dezlãnþuit o luptã înverºunatã între nicolaiþi ºi euthymiþi. Uniicercetãtori considerã acest conflict drept o continuare a animozitãþii anterioare dintre fotieni(sau fotinieni) ºi ignatieni, care fusese potolitã doar pentru o scurtã perioadã de timp86. Înfinal, împãratul a înþeles cã numai energicul ºi experimentatul Nicolae Misticul putearemedia situaþia ºi, puþin înainte de moartea sa (912), Leon al VI-lea l-a rechemat peNicolae din exil, l-a depus pe Euthymios ºi l-a reaºezat pe primul pe scaunul patriarhal87.

În interesul pãcii religioase în Imperiu, Nicolae Misticul s-a strãduit sã restabileascãrelaþii amicale cu Roma, relaþii care fuseserã deteriorate din cauza aprobãrii papale a celeide-a patra cãsãtorii a lui Leon. În perioada regenþei lui Zoe, care a guvernat în timpulminoratului fiului sãu, Constantin al VII-lea Porfirogenetul, Nicolae Misticul a fost privatde influenþã. Însã, în 919, când guvernarea a fost transferatã socrului lui Constantin, RomanI Lecapenos, iar Zoe a fost obligatã sã îmbrãþiºeze viaþa monahalã, Nicolae Misticul ºi-arecãpãtat influenta sa poziþie anterioarã. Evenimentul major al ultimilor ani ai patriarhatuluisãu a fost convocarea, în 920, a unui sinod la Constantinopol, la care au participat atâtnicolaiþi, cât ºi euthymiþi. Ei au compus Tomul de unire (é tçmov tÒv �nðsewv), aprobatde întreaga adunare. Acest act a proclamat cã a patra cãsãtorie este �neîndoielnic nelegitimãºi nulã, pentru cã a fost interzisã de Bisericã ºi este intolerabilã într-un teritoriu creºtin�88.Tomul nu conþinea nicio referinþã directã la cãsãtoria a patra a lui Leon al VI-lea Înþeleptul.Ambele pãrþi au fost satisfãcute de decizia sinodului. Este probabil ca, dupã cum a presupusDrinov, reconcilierea dintre nicolaiþi ºi euthymiþi sã fi fost precipitatã de �teroarea generatãîn rândul populaþiei bizantine de victoriile armatelor bulgare�89. Dupã sinod a avut loc un

84. Epistola, XXXII; ed. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 197.85. Eutychii Alexandrini patriarchae, Annales; ed. L. Cheikho, B. Carra de Vaux, H. Zayyat, II,

74; ed. Migne, Patrologia Graeca, CXI, 1145.86. N. Popov, The Emperor Leo VI the Wise, 160 [în rusã].87. Un izvor important asupra celei de-a patra cãsãtorii a lui Leon ºi pentru istoria generalã a

perioadei este Vita Euthymii: Ein Anecdoton zur Geschichte Leo�s des Wiesen A.D. 886-912,ed. C. de Boor; alãturi de textul grec, C. de Boor este ºi autorul unui studiu valoros asupraacestei Vita din punct de vedere istoric.

88. Popov, Leo VI, 184 [în rusã]; cf. Mansi, Amplissima collectio conciliorum, XVIII, 337-338.89. The Southern Slavs and Byzantium in the Tenth Century, 21 [în bulgarã]; republicat în Works

of M.S. Drinov, ed. V.N. Zlatarski, I, 365-520 [în bulgarã].


schimb de scrisori cu papa, care a consimþit sã trimitã în capitalã doi episcopi pentru acondamna conflictele provocate de a patra cãsãtorie a lui Leon. Astfel, între Biserica Romeiºi cea a Constantinopolului a fost restabilitã comunicarea directã. Istoricul bisericesc rusA.P. Lebedev a rezumat consecinþele acestei perioade: �Patriarhul Nicolae a ieºit deplinînvingãtor în acest nou conflict între Bisericile Constantinopolului ºi Romei. Biserica romanãa trebuit sã cedeze în faþa Bisericii constantinopolitane ºi sã-ºi condamne propriile acte�90.Dupã moartea lui Nicolae Misticul în anul 925, Roman Lecapenos a câºtigat controlulcomplet asupra Bisericii ºi, cum a afirmat Runciman, �cezaropapismul a ieºit încã o datãvictorios�91.

Din punct de vedere ecleziastic, personalitatea împãratului Nichifor Phokas a fost extremde interesantã. Acest soldat foarte capabil, al cãrui nume este asociat cu cele mai strãlucitepagini ale istoriei militare bizantine, dedicase mult timp ºi atenþie, în special înainte deurcarea sa pe tron, idealurilor monahale. El chiar purta o cãmaºã din pãr ºi pãstra legãturistrânse cu Sfântul Atanasie Athonitul, celebrul fondator al marii mãnãstiri de la MunteleAthos. Viaþa Sfântului Atanasie relateazã cã odatã, într-un acces de înflãcãrare religioasã,Nichifor i-ar fi mãrturisit lui Atanasie visul sãu sfânt de a abandona toatã deºertãciunealumeascã pentru a se dedica slujirii lui Dumnezeu92. Istoricul bizantin Leon Diaconul a scriscã Nichifor dovedea �o tãrie de neclintit în închinarea sa nocturnã ºi în rugãciunile cãtreDumnezeu; el aratã sentimente foarte înalte în cântãrile sale bisericeºti ºi nu avea vreoînclinaþie spre deºertãciune�93. Nichifor Phokas era pe jumãtate soldat, pe jumãtate eremit94.Mulþi bizantini au fost foarte surprinºi când împãratul aplecat spre ascezã s-a cãsãtorit cutânãra ºi frumoasa Teofano, vãduva împãratului Roman al II-lea, care avea o reputaþie foartedubioasã. Urme ale acestui sentiment pot fi gãsite în inscripþia gravatã pe sarcofagul luiNichifor, care spune cã acest împãrat �a învins toate, cu excepþia femeii�95.

Cea mai importantã dispoziþie ecleziasticã a lui Nichifor a fost celebra novelã din 964 cuprivire la mãnãstiri ºi instituþiile filantropice asociate acestora. În timpul dinastiei macedonene,proprietatea funciarã monasticã luase proporþii neobiºnuite ºi se extindea continuu în daunaproprietãþilor þãrãnimii libere, apãrate de mai mulþi împãraþi ai acestei dinastii. Încã dinaintede perioada iconoclastã, înainte de sfârºitul secolului al VII-lea ºi începutul celui de-al VIII-lea,Biserica Rãsãriteanã se aflase deja în posesia unor proprietãþi funciare enorme. Acest lucrui-a împins pe unii cercetãtori sã compare posesiunile Bisericii Rãsãritene cu averea funciarãsimilarã a Bisericii Apusene din epoca regilor franci, care se lamentau vãzându-ºi trezoreriagolitã prin transferul proprietãþilor lor în mâinile clerului. Împãraþii iconoclaºti ai secoluluial VIII-lea au dus o campanie împotriva mãnãstirilor. Unele au fost închise, iar posesiunilelor confiscate de trezorerie. Aceastã reformã a fost concomitentã cu secularizarea analoagãa proprietãþilor ecleziastice în regatul franc occidental, în timpul celebrului majordomCarol Martel. Dupã înfrângerea iconoclasmului ºi ridicarea dinastiei macedonene, numãrulmãnãstirilor ºi întinderea proprietãþilor lor funciare au început sã creascã foarte rapid.

90. Separation of the Churches (ediþia a II-a, 1905), 325 [în rusã].91. Runciman, Romanus Lecapenus, 70, 243.92. Vie de Saint Athanase l�Athonite, ed. L. Petit, Analecta Bollandiana, XXV (1906), 21.93. Historiae, V, 8; ed. Bonn, 89.94. Schlumberger, Nicéphore Phocas, 366.95. Un epitaf al lui Ioan, episcop de Melitene, pentru Nichifor Phokas. Este publicat în ediþia de

la Bonn a lui Leon Diaconul, Historiae, 453, ºi în ediþia lui Cedrenus, Historiarum compendium,II, 378. Vezi K. Krumbacher, Geschichte des byzantinischen Litteratur, 368.


Novela lui Roman I Lecapenos exprimase deja intenþia de a limita, într-o oarecare mãsurã,extinderea proprietãþilor funciare ale mãnãstirilor. Un pas decisiv în aceastã direcþie a fostfãcut de Nichifor Phokas în 964, când ºi-a publicat novela.

Aceastã novelã declarã cã, din moment ce �boala evidentã� a excesivei cupiditãþi a ajunssã fie larg rãspânditã în mãnãstiri ºi în �alte instituþii sfinte� ºi dat fiind cã �achiziþia unorproprietãþi imense, de mai multe mii de acri, ºi a numeroase livezi de pomi fructiferi� nupoate fi consideratã drept o poruncã a Apostolilor sau o tradiþie a Pãrinþilor, împãratuldoreºte �sã dezrãdãcineze rãul ambiþiei urât de Dumnezeu� ºi, pentru a-ºi atinge acest scop,interzice întemeierea de noi mãnãstiri, înzestrãrile ºi donaþiile pentru întreþinerea vechilormãnãstiri, a spitalelor ºi azilurilor, dar ºi darurile în favoarea mitropoliþilor ºi episcopilor96.

Acest decret aspru, care trebuie sã fi provocat multã nemulþumire în rândurile populaþieireligioase, deºi neaplicat pânã la capãt, nu a putut rãmâne în vigoare prea multã vreme.Vasile al II-lea a abrogat novela lui Nichifor Phokas �ca pe o lege jignitoare ºi neplãcutã nunumai bisericilor ºi azilurilor, ci ºi lui Dumnezeu Însuºi�97. El a restabilit legile în privinþamãnãstirilor din timpul lui Vasile I ºi Leon al VI-lea Înþeleptul, adicã Basilicalele ºi novelalui Constantin Porfirogenetul. Una dintre raþiunile abolirii de cãtre Vasile a novelei luiNichifor Phokas a fost convingerea cã aceastã lege a provocat mânia lui Dumnezeu împotrivaImperiului spre sfârºitul secolului al X-lea, atunci când complicaþiile interne ºi externe auadus Imperiul în pragul ruinei.

Nichifor Phokas a fãcut un pas important în consolidarea organizãrii ecleziastice bizantineîn Apulia ºi Calabria, provinciile Italiei meridionale, acolo unde influenþa papalã ºi apuseanãdevenise foarte vizibilã în a doua jumãtate a secolului al X-lea, în special dupã încoronarearegelui german Otto I ºi dupã creºterea puterii lombarde în partea sudicã a Italiei. Prinpatriarhul sãu, Nichifor Phokas a interzis ritul latin în Apulia ºi Calabria ºi a dispusrespectarea ritualului bisericesc bizantin. Aceastã mãsurã a fost una dintre multele cauzecare au sporit înstrãinarea papalitãþii faþã de Imperiul bizantin. În ultimii ani ai domniei luiNichifor, papa a început sã i se adreseze cu titlul de �împãrat al grecilor�, în timp ce titlulde �împãrat al romanilor�, un titlu oficial al suveranilor bizantini, a fost transferat lui Ottoal Germaniei. De asemenea, este interesant de remarcat iniþiativa lui Nichifor Phokas de avenera drept martiri pe toþi soldaþii cãzuþi în lupta cu necredincioºii. Aceastã încercare a fostcontestatã vehement de patriarh ºi episcopi, iar împãratul a fost obligat sã renunþe la acestproiect.

Numele lui Nichifor Phokas ºi Ioan Tzimiskes sunt asociate cu începutul unei noiperioade în viaþa Muntelui Athos, celebru pentru mãnãstirile sale. Eremiþii se retrãseserã peacest munte încã de la începutul monahismului, în secolul al IV-lea, iar câteva mãnãstirimici ºi sãrãcãcioase s-au întemeiat aici în jurul secolului al VII-lea. În perioada agitaþiiloriconoclaste din secolul al VIII-lea, regiunile inaccesibile ale Muntelui Athos au servit dreptrefugiu pentru mulþi dintre persecutaþii închinãtori la icoane, care au adus cu ei numeroaseobiecte liturgice, relicve ºi manuscrise. Viaþa pe Muntele Athos nu era sigurã însã din cauzaraidurilor maritime repetate ale arabilor, în cursul cãrora mulþi monahi au fost uciºi sau luaþi

96. K.E. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 292-296; V.G. Vasilievski, �Materialsfor the Internal History of Byzantium: Measures in Favor of Peasant Landownership�, Journalof the Ministry of Public Instruction, CCII (1879), 224 º.u. [în rusã]; J. ºi P. Zepos, Jusgraeco-romanum, I, 249-252.

97. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 303; V.G. Vasilievski, Journal of the Ministryof Public Instruction, CCII (1879), 220 [în rusã]; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 259.


prizonieri. Pânã la jumãtatea secolului al X-lea, Muntele Athos trecuse prin mai multeperioade de devastare. În timpul lui Nichifor Phokas, aºezãmintele monahale athonite audevenit mult mai puternice, în special când Sfântul Atanasie a întemeiat prima maremãnãstire cu organizare cenobiticã ºi o nouã rânduialã (typikon, în greacã, numele obiºnuitpentru pravilele monahale în Imperiul bizantin), care a influenþat viaþa viitoare a mãnãstirii.Eremiþii (anahoreþii) din Muntele Athos, neacceptând introducerea monahismului de tipcenobitic, i-au adresat lui Ioan Tzimiskes, succesorul lui Nichifor Phokas, o plângereîmpotriva lui Atanasie, acuzându-l pe acesta de distrugerea vechilor rânduieli ale SfântuluiMunte (cum este numit Athosul în typikon-ul lui Atanasie). Tzimiskes a investigat aceastãplângere ºi a confirmat vechea regulã athonitã, care tolera existenþa simultanã a anahoreþilorºi a cenobiþilor. Urmând exemplul Sfântului Atanasie, au fost întemeiate multe mãnãstirinoi, ale grecilor ºi ale altora. În timpul lui Vasile al II-lea exista deja o mãnãstire ivireanãsau georgianã; emigranþi din Italia au întemeiat douã mãnãstiri, una romanã, iar altaamalfitanã. Episcopul Porfirie Uspenski, un profund cercetãtor rus al Rãsãritului creºtin, asusþinut cã, în momentul morþii vârstnicului Atanasie (cãtre anul 1000 d.Hr.), la MunteleAthos erau 3.000 de �diferiþi monahi�98. Încã din secolul al XI-lea a existat o lavrã ruseascãpe acest munte. Numele de Sfântul Munte pentru Muntele Athos, ca denumire oficialã,apare pentru prima datã în al doilea set de reguli (typikon) promulgat de împãratul Constantinal IX-lea Monomahul, spre mijlocul secolului al XI-lea99. Administrarea mãnãstirilor a fostîncredinþatã unui consiliu al stareþilor (egumeni), prezidat de primul dintre ei, protos-ul (dela grecescul pròtov, �primul�). Acest consiliu era cunoscut sub numele de protaton.Astfel, în timpul dinastiei macedonene, Muntele Athos a devenit un centru cultural foarteînsemnat, nu numai pentru Imperiul bizantin, ci pentru lumea întreagã.

Problema schismei Bisericilor, care s-a acutizat în secolul al IX-lea, a fost definitivîncheiatã la jumãtatea secolului al XI-lea. Deºi cauzele principale ale acestei rupturi au fostde ordin doctrinar, ruptura finalã a fost neîndoielnic acceleratã de schimbarea situaþiei dinItalia la jumãtatea secolului al XI-lea. În pofida interdicþiilor lui Nichifor Phokas, influenþaBisericii romane a continuat sã pãtrundã în organizarea bisericeascã a Apuliei ºi Calabriei.La jumãtatea secolului al XI-lea, scaunul pontifical era ocupat de Leon al IX-lea, ale cãruipreocupãri nu erau limitate doar la cele ecleziastice, ci se întindeau ºi în zona intereselorpolitice. Miºcarea cluniacensã, care a cuprins cercuri largi ale clerului apusean european,s-a dezvoltat sub directa protecþie a papei. Scopul acestei miºcãri a fost reformarea Bisericii,ridicarea moralitãþii, întãrirea disciplinei ºi eliminarea moravurilor ºi obiceiurilor profanecare pãtrunseserã în viaþa bisericeascã (precum simonia, concubinajul clerului, învestituratemporalã etc.). De fiecare datã când susþinãtorii acestei miºcãri pãtrundeau într-o provincie,plasau viaþa ei spiritualã sub directa dependenþã de papã. Progresul remarcabil fãcut demiºcarea cluniacensã în sudul Italiei a indignat profund Biserica Rãsãriteanã. Leon al IX-leaera convins cã avea ºi o bazã politicã solidã pentru intervenþia în problemele Italiei meridionale.De exemplu, în schimbul epistolar dintre papã ºi patriarhul Constantinopolului (MihailCerularie), papa s-a referit la celebra Donaþie a lui Constantin (Donatio Constantini), careacorda episcopului Romei o autoritate nu numai spiritualã, ci ºi temporalã. Totuºi, în ciudacomplicaþiilor diverse apãrute între Rãsãrit ºi Apus, o rupturã între Biserici nu era previzibilã

98. History of Athos, III (1), 154 [în rusã].99. History of Athos, III (1), 93, 170-171 [în rusã]; P. Meyer, Die Haupturkunden für die

Geschichte der Athosklosters, 153.


în viitorul apropiat, mai ales cã împãratul bizantin Constantin al IX-lea Monomahul eradispus sã caute o soluþie paºnicã la aceastã problemã.

La Constantinopol au fost trimiºi legaþi pontificali, printre ei aflându-se ºi foartearogantul cardinal Humbert. Aceºtia, dar în special Humbert, s-au manifestat insolent ºiarogant faþã de patriarh, obligându-l astfel sã refuze sã continue negocierile cu ei. Deasemenea, patriarhul a refuzat sã facã orice concesie Romei. Apoi, în vara anului 1054,legaþii au depus pe altarul Sfintei Sofia o bulã de excomunicare care proclama anatemaasupra patriarhului �Mihail ºi a partizanilor sãi, vinovat de sus-menþionatele erori ºiobrãznicii, [�] împreunã cu toþi ereticii, împreunã cu diavolul ºi îngerii sãi�100. În replicãla aceastã acþiune, Mihail Cerularie a convocat un sinod în care i-a excomunicat pe legaþiiromani ºi pe toþi cei care, împreunã cu ei, veniserã �în oraºul pãzit de Dumnezeu ca untunet, ca o furtunã, ca o foamete sau, ºi mai bine, ca niºte porci sãlbatici, pentru a rãsturnaadevãrul�101.

Astfel s-a produs schisma definitivã dintre Bisericile Rãsãriteanã ºi Apuseanã în anul1054. Atitudinea celor trei patriarhi orientali faþã de aceastã rupturã a fost extrem deimportantã pentru Mihail Cerularie. Prin patriarhul Antiohiei, el i-a anunþat pe patriarhiiIerusalimului ºi Alexandriei despre separarea Bisericilor, însoþind ºtirile cu explicaþiilecuvenite. În ciuda raritãþii izvoarelor asupra acestui subiect, se poate afirma cu certitudinecã cei trei patriarhi orientali au rãmas loiali Ortodoxiei ºi l-au susþinut pe patriarhul dinConstantinopol102.

Pentru patriarhul constantinopolitan, schisma din 1054 a putut fi consideratã o marevictorie care l-a fãcut complet independent de pretenþiile papalitãþii din Apus. Autoritatea saa sporit considerabil în lumea slavã ºi în cele trei patriarhate orientale. Însã, pentru viaþapoliticã a Imperiului, aceastã rupturã a fost fatalã întrucât a distrus definitiv orice posibilitatede viitoare înþelegere politicã durabilã între Imperiu ºi Occident, care a rãmas sub puternica

100. Migne, Patrologia Latina, CXLIII, 1004.101. Lebedev, Separation of the Churches, 347 [în rusã].102. Vezi L. Bréhier, Le Schisme oriental du XIe siècle, 232-241. [Perspectiva abordãrii acestui

subiect, în special în mediile ecleziastice romano-catolice ºi ortodoxe, a depãºit faza agresivãdin prima jumãtate a secolului XX (vezi lucrãrile lui A. Michel, M. Jugie, E. Amann,T.M. Popescu, D. Stãniloae). Astfel, înainte, dar mai ales dupã momentul ridicãrii anatemelor dinanul 1054 prin citirea declaraþiei comune de cãtre papa Paul al VI-lea ºi patriarhul ecumenicAtenagora I la 7 decembrie 1965, evaluarea acestui important subiect în mediile ecleziasticea încetat sã mai aibã o mizã polemicã. În acest sens, vezi: Y. Congar, Neuf cents ans après:notes sur le �Schisme oriental�, Chevetogne, Éditions de Chevetogne, 1954, 95 p.;S. Runciman, The Eastern Schism: A Study of the Papacy and the Eastern Churches during theEleventh and Twelfth Centuries, London, Oxford University Press, 1955, 188 p. (versiuneaîn limba francezã: Le Schisme d�Orient: la papauté et les Églises d�Orient, XIe-XIIe siècles,traduit de l�anglais par Hugues Defrance, Paris, Les Belles Lettres, 204 p.); Mahlon H.Smith, �And taking Bread��. Cerularius and the Azyme Controversy of 1054 (Théologiehistorique, 47), Paris, Éditions Beauchesne, 1978, 188 p.; J.H. Erickson, �Leavened andUnleavened: Some Theological Implications of the Schism of 1054�, St. Vladimir�sTheological Quarterly, 14 (1970), 3, 155-176 (republicat în John H. Erickson, The Challengeof Our Past: Studies in Orthodox Canon Law and Church History, Crestwood NY, St.Vladimir�s Seminary Press, 1991, 133-155); Ioan I. Icã Jr., �950 de ani de la MareaSchismã: interpretãri ºi documente�, Revista Teologicã, SN, XIV (2004), 3, 8-41 (I); 4,79-113 (II) � n. trad.]


influenþã a papalitãþii. ªi a fost fatalã pentru cã Imperiul bizantin a avut uneori nevoiedisperatã de ajutor occidental, în special atunci când a apãrut ameninþarea turcilor rãsãriteni.Aprecierea lui Bréhier asupra consecinþelor acestei rupturi a fost urmãtoarea: �Aceastãschismã, fãcând sterile toate eforturile de reconciliere între Imperiul din Constantinopol ºiApus, a pregãtit terenul pentru prãbuºirea Imperiului�103.

Ruptura finalã din 1054 a fost resimþitã imediat doar în cercurile oficiale ale clerului ºiguvernului. Marea masã a populaþiei a reacþionat foarte calm la aceastã separare ºi, pentruo perioadã, chiar a ignorat divergenþele de doctrinã dintre Constantinopol ºi Roma. AtitudineaRusiei faþã de acest eveniment a fost interesantã. Mitropoliþii ruºi ai secolului al XI-lea,numiþi sau confirmaþi de Constantinopol, au acceptat cât se poate de natural punctul devedere bizantin, însã masa poporului rus nu avea vreun motiv de nemulþumire faþã deBiserica Romanã ºi nu putea gãsi erori în învãþãturile ei. De exemplu, un prinþ rus dinsecolul al XI-lea a apelat la papã pentru ajutor împotriva unui uzurpator, iar apelul sãu nua stârnit surprindere sau proteste104.

Legislaþia împãraþilor macedoneni ºi relaþiile sociale ºi economicedin Imperiu

Procheiron ºi Epanagoga. Epoca dinastiei macedonene a fost una de activitate legislativãintensã. Vasile I a dorit sã creeze un cod general de drept greco-roman sau bizantin, care sãconþinã, într-o dispunere cronologicã, actele legislative vechi ºi noi. Cu alte cuvinte, aintenþionat sã restaureze opera legislativã a lui Iustinian, prin adaptarea la noile condiþii, ºisã o completeze, adãugându-i legile publicate ulterior. Cele patru pãrþi ale Codexului luiIustinian, scrise în mare parte în limba latinã ºi foarte voluminoase, erau studiate de regulãnumai în versiunile greceºti prescurtate sau în expuneri, extrase ºi comentarii ale originaluluilatin. Multe dintre acestea, deºi utilizate pe scarã largã, erau foarte inexacte ºi mutilaufrecvent textele originale. Vasile I a intenþionat sã elimine legile vechi abrogate de noveleulterioare ºi sã introducã o serie de legi noi. Noþiunile ºi expresiile latineºti menþinute înnoul cod au fost explicate în limba greacã, deoarece aceasta a fost limba lucrãrii legislativea lui Vasile. Împãratul însuºi a caracterizat aceastã încercare de reformã în domeniul juridicdrept o �purificare a legilor vechi� (�nak�qarsiv tòn palaiòn nçmwn)105.

ªtiind cã realizarea codului proiectat putea dura multã vreme, Vasile a publicat întretimp o lucrare mai redusã intitulatã Procheiron (é prçceirov nçmov), un manual de ºtiinþejuridice. Acesta trebuia sã furnizeze oamenilor interesaþi de lucrãrile legislative o prezentaresuccintã a legilor prin care era guvernat Imperiul. Prefaþa Procheiron-ului se referã la acestelegi ca la unele ce instituie dreptatea în Imperiu, �singura � potrivit lui Solomon � prin careo naþiune este înãlþatã�(Pilde 14, 34)106. Procheiron-ul era subîmpãrþit în 40 de titluri (tituli)

103. �The Greek Church�, Cambridge Medieval History, IV, 273. De asemenea, vezi J. Gay, Lespapes du XIe siècle et la chrétienté, 166-167; M. Jugie, �Le Schisme de Michel Cérulaire�,Échos d�Orient, XXXVI (1937), 440-473.

104. Asupra acestui subiect existã multe informaþii interesante în lucrarea lui B. Leib, Rome, Kievet Byzance à la fin du XIe siècle, 18-19, 51, 70.

105. Imperatorem Basilii Constantini et Leonis Prochiron, ed. K.E. Zachariä von Lingenthal, par. 3,10; E. Freshfield, A Manual of Eastern Roman Law, 51; Zepos, Jus graeco-romanum, II, 117.

106. Zachariä von Lingenthal, par. 4.


ºi conþinea principalele norme de drept civil, precum ºi o listã completã de pedepse pentrudiferite crime ºi delicte. Izvorul sãu principal, în special pentru primele 21 de secþiuni, aufost Instituþiile lui Iustinian. Alte pãrþi ale Codexului lui Iustinian erau folosite într-un gradmai redus. Atât de uzualã era recurgerea la versiunile greceºti revizuite ºi abreviate aleacestui cod mai vechi, încât chiar ºi compilatorii Procheiron-ului le-au utilizat mai multdecât originalele latine. Procheiron-ul se referã la Ecloga lui Leon ºi Constantin ca la o�subminare a bunelor legi care a fost inutilã pentru Imperiu� ºi declarã cã �ar fi neînþeleptsã fie menþinutã în vigoare�107. Totuºi, în ciuda acestei judecãþi aspre, Ecloga împãraþilorisaurieni era, se pare, atât de practicã ºi de popularã, încât Procheiron-ul a folosit mareparte din conþinutul ei, mai ales în ultimele 19 titluri. Potrivit preambulului la Procheiron,toate persoanele interesate de studierea mai aprofundatã a dreptului în vigoare aveau ladispoziþie codul mai voluminos al celor 60 de cãrþi, compilat ºi acesta în timpul lui Vasile108.

Cãtre sfârºitul domniei lui Vasile, un nou volum de legi a fost compilat ºi publicat subtitlul de Epanagoga (Ó �panagogÐ, �introducere�). Mai mulþi cercetãtori au considerat înmod oarecum eronat aceastã lucrare legislativã un simplu Procheiron revizuit ºi adãugit109 .Potrivit prefeþei sale, Epanagoga era o introducere la cele 40 de volume de legi vechi�purificate�110, compilate în timpul lui Vasile; de asemenea, aceastã lucrare era divizatã ºiea în 40 de titluri. Nu este sigur ce reprezentau aceste douã colecþii � una în 60 de cãrþi pecare o menþioneazã Procheiron-ul, cealaltã în 40 de cãrþi, menþionatã de Epanagoga.Probabil nu au fost gata pentru publicare în timpul lui Vasile, dar constituiau fundamentulBasilicalelor, publicate de cãtre succesorul sãu, Leon al VI-lea. Unii savanþi cred cãEpanagoga nu a fost publicatã niciodatã, rãmânând doar în stadiul de proiect111, în timp cealþii susþin cã aceastã lucrare a fost o lege publicatã oficial112.

Epanagoga diferã foarte mult de Procheiron. În primul rând, prima sa parte conþinecapitole în întregime noi ºi foarte interesante despre autoritatea imperialã, despre putereapatriarhului, despre prerogativele altor funcþionari civili sau ecleziastici, care oferã oimagine foarte clarã a fundamentelor structurii publice ºi sociale a Imperiului ºi a relaþiilordintre Bisericã ºi Stat113. În al doilea rând, materialele împrumutate din Procheiron în

107. Zachariä von Lingenthal, par. 9; Freshfield, A Manual of Eastern Roman Law, 51; Zepos,Jus graeco-romanum, II, 116.

108. În secolul al XII-lea a apãrut Ecloga ad Prochiron mutata, adresatã supuºilor elenofoni dinregatul normand al Siciliei. Vezi K.E. Zachariä von Lingenthal, Geschichte des griechisch--römischen Rechts (ediþia a III-a, 1892), 36; E. Freshfield, A Manual of Later Roman Law �the Ecloga ad Prochiron mutata, I; Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, IV, 35.Autorul acestui cod a trãit între secolele X-XII. [Pentru informaþii suplimentare în legãturãcu Procheiron-ul, vezi: S.N. Trwi�nov, Oi pjg�v tou BuzantinoÀ dika°ou, AqÐna,1986, 103-107 � n. trad.]

109. Vogt, Basile Ier, 134; Cambridge Medieval History, IV, 712.110. Collectio librorum juris graeco-romani ineditorum, ed. Zachariä von Lingenthal, 62; Zepos,

Jus graeco-romanum, II, 237.111. Zachariä von Lingenthal, Geschichte des griechisch-römischen Rechts, 22.112. V. Sokolski, �Concerning the Nature and Meaning of the Epanagoge�, Vizantiyskiy vremennik,

I (1894), 26-27 [în rusã]. De asemenea, vezi G. Vernadski, �The Tactics of Leo the Wise andthe Epanagoge�, Byzantion, VI (1931), 333-335.

113. Vezi G. Vernadski, �Die kirchlich-politische Lehre der Epanagoge und ihr Einfluss auf dasrussische Leben im XVII. Jahrhundert�, Byzantinisch-neugriechische Jahrbücher, VI(1928), 121-125. [Pentru informaþii suplimentare în legãturã cu Epanagoga, vezi: J. Scharf,


Epanagoga sunt aranjate într-o nouã ordine. Este aproape sigur cã patriarhul Fotie aparticipat la compilarea Epanagogei, iar influenþa sa este evidentã mai ales în definirearaporturilor dintre puterea imperialã ºi puterea patriarhalã, precum ºi în soluþionareaproblemei poziþiei ocupate de cãtre patriarhul ecumenic al Noii Rome în raport cu toþiceilalþi patriarhi, care urmau sã fie consideraþi doar ierarhi locali. Pe urmele Procheiron-ului,introducerea la Epanagoga se referã la Ecloga împãraþilor iconoclaºti ca la �clevetireaisaurienilor, menitã a se opune învãþãturii divine ºi a distruge legile binefãcãtoare�114. Deºiaceastã parte din Epanagoga vorbeºte despre abrogarea completã a Eclogei, ea foloseºtetotuºi unele din materialele sale.

Poate fi menþionat aici faptul cã Epanagoga, împreunã cu un numãr de alte colecþiijuridice bizantine, a fost tradusã în limba slavã, iar multe extrase din ea se pot gãsi încodurile slave ºi în Cartea Regulilor (aºa-numita Kormceaia Kniga) sau Codul administrativ,menþionat cel mai devreme în secolul al X-lea. Ideile exprimate în Epanagoga au exercitato mare influenþã asupra istoriei viitoare a Rusiei. De exemplu, documentele privind speþapatriarhului Nikon, în timpul þarului Aleksei Mihailovici (secolul al XVII-lea), conþin citatedirecte din decretele Epanagogei referitoare la autoritatea împãratului115.

Procheiron-ul ºi Epanagoga, împreunã cu lucrarea de �purificare a dreptului vechi�,reprezintã împliniri ale guvernãrii lui Vasile I. Am putea spune cã, întorcându-se laelementele oarecum neglijate ale dreptului roman, Vasile a reînviat dreptul lui Iustinian ºil-a adaptat vieþii timpului sãu, adãugându-i legile mai târzii cerute de noile condiþii socialeºi economice.

Basilicalele ºi Tipoukeitos. Împlinirile lui Vasile în sfera dreptului au fãcut posibilãpublicarea Basilicalelor (t� basilik�), cel mai complet monument al dreptului greco-romansau bizantin, de cãtre fiul ºi succesorul sãu, Leon al VI-lea Înþeleptul. În Basilicale, toatepãrþile Codexului lui Iustinian sunt reformulate ºi combinate într-un singur cod redactat înlimba greacã. O comisie de jurisconsulþi competenþi a fost numitã în acest scop. NumeleBasilicalelor nu deriva, cum incorect s-a presupus iniþial, de la numele lui Vasile I, în timpulcãruia fusese pregãtit mult material pentru realizarea lor, ci de la termenul grecesc basileus,însemnând �monarh, împãrat�; deci, traducerea adecvatã a titlului ar fi cea de �Legiimperiale�.

Compilaþia lui Leon al VI-lea, subîmpãrþitã în 60 de cãrþi, a urmãrit scopul fixat deVasile I: a cãutat sã reînvie opera legislativã a lui Iustinian, omiþând legile care cãzuserã îndesuetudine ºi erau inaplicabile în condiþiile modificate ale vieþii bizantine. Deci, Basilicalelenu reprezintã o traducere completã ºi literalã a Codexului lui Iustinian, ci o adaptare aacestuia la noile condiþii de viaþã. Unele novele ºi alte documente juridice publicate dupãIustinian, inclusiv chiar unele din novelele lui Vasile I ºi Leon al VI-lea, au fost folosite ca

�Photios und die Epanagoge�, Byzantinische Zeitschrift, XLIX (1956), 385-400; J. Scharf,�Quellenstudien zum Prooimion der Epanagoge�, Byzantinische Zeitschrift, LII (1959), 68-81;S.N. Trwi�nov, Oi pjg�v tou BuzantinoÀ dika°ou, AqÐna, 1986, 100-103 � n. trad.]

114. Zachariä von Lingenthal, ed., Collectio librorum juris, 62; Zepos, Jus graeco-romanum, II,237.

115. G. Vernadski, �Die kirchlich-politische Lehre der Epanagoge und ihr Einfluss auf dasrussische Leben im XVII. Jahrhundert�, Byzantinisch-neugriechische Jahrbücher, VI (1928),127-142. Autorul vorbeºte despre influenþa ideilor din Epanagoga asupra epocii patriarhilorFilaret (1619-1631) ºi Nikon (1652-1658).


surse pentru Basilicale116. Niciun manuscris nu a conservat integral textul Basilicalelor, dardiferite manuscrise au prezervat fragmente, astfel încât existã mai mult de douã treimi dinîntreaga lucrare.

Pentru reconstituirea cãrþilor pierdute ale Basilicalelor, este foarte importantã o lucraredin secolele XI-XII, Tipoukeitos (TipoÀkeitov)117, atribuitã unui jurisconsult bizantin,Patzes118. Cartea este o tablã de materii a Basilicalelor, oferind rubricile ºi indicând cele maiimportante capitole ale fiecãrui titlu, precum ºi pasaje analoage în toate cãrþile. Tipoukeitosnu a fost încã publicat integral119.

Totuºi, codul clasic restaurat al Basilicalelor, adaptat atent la condiþiile existente, a rãmasîncã artificial ºi inadecvat. De aceea, multe pãrþi ale Eclogei au rãmas în vigoare chiar ºi dupãapariþia Basilicalelor, fiind revizuite ºi adãugite de mai multe ori. Cu toate acestea, Basilicalelesunt o realizare colosalã în domeniul jurisprudenþei ºi culturii bizantine, ocupând locul aldoilea imediat dupã Corpus Juris Civilis. Ele reprezintã încã o carte pecetluitã cu ºapte peceþi*,

116. Vezi edictul (proemium [lat.; prooimion, gr. � n. trad.]) descoperit în preambulul Basilicalelor,în Basilicorum Libri LX, ed. G. Heimbach, I, xxi-xxii; ed. I.D. Zepos, I (1896), 3. Dataexactã a apariþiei Basilicalelor nu a fost determinatã definitiv (între anii 886 ºi 892, mai exactîn anul 888, 889 sau 890). Vezi G. Heimbach, �Ueber die angebliche neueste Redaction derBasiliken durch Constantinus Porphyrigeneta�, Zeitschrift für Rechtsgeschichte, VIII (1869),417; Heimbach, Basilicorum Libri LX, VI. Prolegomena et Manuale Basilicorum continens,111; P. Collinet, �Byzantine Legislation from the Death of Justinian (565) to 1453�, CambridgeMedieval History, IV, 713. [Pentru informaþii suplimentare în legãturã cu Basilicalele, vezi:H.J. Scheltema, N. van der Wal, D. Holwerda (ed.), Basilicorum libri LX (Text, 8 vol.;Scholia, 9 vol.), Groningen, 1953-1988; A. Schminck, �Frömmigkeit ziere das Werk: ZurDatierung der 60 Bücher Leons VI�, Subseciva Groningana, III (1989), 90-93; H.J. Scheltema,�Über die Natur der Basiliken�, Tijdschrift voor Rechtsgeschiedenis, XXIII (1955), 287-310;N. van der Wal, �Der Basilikentext und die griechischen Kommentare des sechsten Jahrhunderts�,Synteleia Vincenzo Arangio-Ruiz, vol. II, Napoli, 1964, 1158-1165 � n. trad.]

117. Titlul este derivat din cuvintele greceºti T° poÂ ke²tai, în limba latinã quid ubi invenitur?118. Despre autorul lucrãrii Tipoukeitos, vezi TipoÀkeitov sive Librorum LX Basilicorum

Summarium prefatio, în Studi e testi, XXV; G. Ferrari, în Byzantinische Zeitschrift, XXVII(1927), 165-166. P. Collinet a susþinut cã Tipoukeitos este o lucrare a unui autor anonim(Cambridge Medieval History, IV, 722). Vezi ºi P. Noailles, �Tipucitus�, Mélanges de DroitRomain dédiés à Georges Cornil, II, 175-196; A. Berger, �Tipoukeitos: The Origin of aName�, Traditio, III (1945), 394-402. Berger a scris: �Dacã ne amintim de enciclopediilemoderne cunoscute sub numele Who�s Who, putem traduce titlul lucrãrii lui Patzes prin: Ceeste ºi unde� (p. 400). Studiu foarte folositor.

119. Un rezumat al cãrþilor I-XII, ed. C. Ferrini ºi J. Mercati; un sumar al cãrþilor XIII-XXIII,în Librorum LX Basilicorum Summarium; Books XIII-XXIII, ed. F. Dölger, în Studi e testi,LI. Câteva articole de Ferrini asupra manuscriselor ºi reconstituirii Basilicalelor, în Opere diContardo Ferrini, I, 349-363. [Între timp, ºi ultimele cãrþi ale lucrãrii Tipoukeitos au fosteditate de St. Hoermann ºi E. Seidl (Studi e testi, CVII, cãrþile XXIV-XXXVIII, Roma,1943; Studi e testi, CXCIII, cãrþile XXXIX-LX, Roma, 1957) � n. trad.]

* Referindu-se la lipsa unor studii serioase dedicate acestei lucrãri, A.A. Vasiliev parafrazeazãtextul din Apoc. 5, 1-4, unde Sfântul Apostol Ioan vorbeºte despre cartea pecetluitã cu ºaptepeceþi ce se aflã în mâna dreaptã a Celui ce ºade pe tron, nimeni nefiind gãsit vrednic sã odeschidã ºi sã se uite în ea (n. trad.).


iar un studiu ºtiinþific ºi exhaustiv al acesteia va revela, fãrã îndoialã, noi orizonturi ºiperspective largi120.

Cartea Eparhului. Dupã toate probabilitãþile, trebuie sã datãm în epoca lui Leon al VI-leaun document interesant, �o comoarã nepreþuitã pentru istoria internã a Constantinopolului�121,aºa-numita Carte a Eparhului sau Carte a Prefectului, descoperitã la Geneva de cãtrecercetãtorul elveþian Nicole, la sfârºitul secolului al XIX-lea122. Datarea acestui documentnu a fost stabilitã definitiv. Este posibil sã fi fost compilat în timpul lui Leon al VI-lea saumai târziu, în secolul al X-lea, poate chiar în timpul lui Nichifor Phokas (dupã 963)123.

Titlul de eparh sau prefect al Constantinopolului a fost aplicat în Imperiul bizantinguvernatorului capitalei; acesta fusese învestit cu o autoritate aproape nelimitatã ºi ocupa,am putea spune, cel mai înalt rang pe scara birocraþiei bizantine. Prima sa obligaþie eraaceea de a menþine ordinea publicã ºi securitatea în capitalã, iar în acest scop avea ladispoziþia sa un corp numeros de angajaþi, cunoscuþi drept secretum-ul eparhului. În afarãde aceste îndatoriri, avea drept de jurisdicþie asupra corporaþiilor ºi asociaþiilor meºteºu-garilor ºi comercianþilor din capitalã. Cartea Eparhului proiecteazã o luminã asupra acestuiaspect al vieþii constantinopolitane, aproape deloc atins de izvoarele anterioare. Ea enumerãdiferitele categorii de meºteºugari ºi comercianþi, oferind o descriere a organizãrii internea asociaþiilor acestora, a atitudinii administraþiei faþã de ele etc. Lista corporaþiilor din acestdocument este deschisã de o organizaþie care, potrivit concepþiei moderne, nu ar fi inclusãîn categoria generalã a asociaþiilor comerciale sau de meºteºugari, anume corporaþia notarilor(o³ taboull�rioi, tabularii), cãrora, printre altele, li se pretindea sã cunoascã cele 60 decãrþi ale Basilicalelor. Dupã aceasta urmeazã ghilda bijutierilor, producãtorilor de mãtase,

120. Vezi rândurile introductive ale studiului lui Lawson despre Basilicale: aceastã lucrare ocupãlocul central în dreptul bizantin, însã, cu toate acestea, este cunoscutã doar specialiºtilor:F.H. Lawson, �The Basilica�, The Law Quarterly Review, XLVI (1930), 486 [studiul acestacontinuã cu o a doua parte publicatã în The Law Quarterly Review, XLVII (1931), 536-556 �n. trad.]; A.A. Vasiliev, �Justinian�s Digest�, Studi bizantini e neoellenici, V (1939), 734.Informaþii foarte utile despre Basilicale se gãsesc în A. Albertoni, Per una esposizione deldiritto bizantino, 43, 55-57.

121. F.I. Uspenski, �The Eparch of Constantinople�, Transactions of the Russian ArcheologicalInstitute at Constantinople, IV, 2 (1890), 90 [în rusã].

122. Le Livre du préfet ou l�édit de l�empereur Léon le Sage sur les corporations de Constantinople,ed. J. Nicole. Pentru alte ediþii, vezi bibliografia.

123. În 1935, istoricul grec A.P. Christophilopoulos a stabilit data exactã: între 1 septembrie 911ºi 11 mai 912: Tè �parcikèn Bibl°on L�ntov ToÂ SofoÂ ka± a³ suntecn°ai �n Buzant°û,13. În recenzia sa asupra cãrþii, G. Mickwitz a declarat cã autorul grec a rezolvat controversa:Byzantinisch-neugriechische Jahrbücher, XII (1936), 369. De asemenea, vezi Mickwitz, DieKartellfunktionen der Zünfte, 205. Însã Christophilopoulos ºi-a fundamentat concluzia pedescrierea eronatã prezentatã de Papadopoulos-Kerameus asupra unui manuscris grecescpãstrat în Constantinopol. Potrivit lui Papadopoulos-Kerameus, acest manuscris cuprindeaCartea Prefectului, dar acum ºtim cã nu este adevãrat. El conþinea unele decrete alearhitectului palestinian Iulian Ascalonites. Astfel, descoperirea lui Christophilopoulos trebuiesã fie respinsã. Vezi D. Gkines, �Tè �parcikèn Bibl°on ka± o³ nçmoi HIoulianoÂ toÂHAskalwn°tou�, HEpetjr°v hEtaire°av Buzantinòn Spoudòn, XIII (1937), 183-191, înspecial 183-185. Textul grec al manuscrisului, 187-191.


þesãtorilor de mãtase, producãtorilor de in, producãtorilor de cearã, de sãpun, a pielarilorºi a brutarilor. Lista comercianþilor oferitã de Cartea Eparhului vorbeºte de schimbãtori debani, comercianþi cu produse de mãtase ºi veºminte, negustori de mãtase neprelucratã,vânzãtori de parfumuri, cearã ºi sãpun, bãcani, mãcelari, vânzãtori de porci, peºte, cai ºipâine, precum ºi cârciumari. Fiecare corporaþie se bucura de un monopol, fiind prevãzutepedepse severe pentru cei care încercau sã se îndeletniceascã cu douã ocupaþii, chiar dacãacestea erau înrudite. Viaþa internã a ghildelor, organizarea ºi munca acestora, concesiuneapieþelor, regularizarea preþurilor ºi profitului, exportul ºi importul din ºi în capitalã, precumºi multe alte probleme au fost reglementate sub supravegherea foarte strictã a guvernului.Libertatea comerþului ºi libera producþie erau necunoscute în Imperiul bizantin. EparhulConstantinopolului era singurul înalt funcþionar care avea dreptul de a interveni personal sauprin reprezentanþii lui în viaþa ghildelor ºi de a reglementa producþia sau comerþul acestora124.Prezentarea asociaþiilor bizantine pe care o descoperim în acest izvor oferã informaþii pentruo comparaþie interesantã cu ghildele medievale din Europa Occidentalã.

Din perioada de domnie a lui Leon al VI-lea existã peste 100 de novele, care furnizeazãmaterial bogat asupra istoriei interne a Imperiului bizantin la sfârºitul secolului al IX-lea ºiînceputul celui de-al X-lea, ºi care nu au fost studiate ºi utilizate adecvat125.

�Puternicul� ºi �sãracul�. Lucrãrile legislative ale lui Vasile I ºi Leon al VI-lea, însecolele IX-X, au produs un reviriment temporar în domeniul literaturii juridice, care s-amanifestat, pe de o parte, prin apariþia a numeroase comentarii ºi interpretãri ale Basilicalelor(asemenea comentarii sunt cunoscute sub numele de scholia), iar pe de altã parte, prinpublicarea de diverse colecþii prescurtate ºi manuale. De asemenea, secolul al X-lea a fostmarcat de o tendinþã extrem de interesantã în opera legislativã a împãraþilor bizantini, careau fost constrânºi sã exprime, prin intermediul unui numãr de novele, reacþia lor faþã de unadintre cele mai acute probleme din viaþa economicã ºi socialã a acestei perioade, anumeproblema dezvoltãrii excesive a marii proprietãþi funciare în detrimentul major al miciiproprietãþi þãrãneºti ºi al comunitãþilor rurale libere.

124. Existã o vastã literaturã despre Cartea Eparhului; ea este indicatã de Ostrogorsky, Geschichtedes byzantinisches Staates, 177, n. 3. Cel mai bun studiu este cel al lui A. Stöckle, Spätromischeund byzantinische Zünfte, 147-148 (asupra datãrii). În limba rusã, P.V. Bezobrazov, Vizantiyskiyvremennik, XVIII (1911), 33-36; de asemenea, apendicele la traducerea în ruseºte a luiG.F. Hertzberg, Geschichte der Byzantiner. [Pentru informaþii suplimentare în legãturã cuCartea Eparhului, vezi: S.N. Trwi�nov, Oi pjg�v tou BuzantinoÀ dika°ou, AqÐna,1986, 135-137 � n. trad.]

125. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 65-226; Zepos, Jus graeco-romanum, I,54-191. Vezi ºi H. Monnier, Les nouvelles de Léon le Sage [Bordeaux-Paris, 1923 � n.trad.]; C.A. Spulber, Les nouvelles de Léon le Sage [Cernãuþi, 1934 � n. trad.]. Deasemenea, vezi observaþiile lui Ostrogorsky, Geschichte des byzantinischen Staates, 172.[Este vorba despre o colecþie de 113 novele redactate de împãratul Leon al VI-lea ºi adresate,în mare parte, lui Stylianos Zaoutzes. Dacã luãm în calcul faptul cã Zaoutzes a murit în anul899, înseamnã cã novelele au fost publicate înainte de aceastã datã. Nu este foarte evidentdacã au fost publicate într-un corp unitar sau pe rând, în funcþie de apariþia situaþiilorconcrete care le-ar fi generat. Pentru informaþii suplimentare în legãturã cu acest subiect,vezi: P. Noailles, A. Dain (eds.), Les nouvelles de Léon le Sage, Paris, 1944; M.Th. Fögen,�Legislation und Kodification des Kaisers Leon VI�, Subseciva Groningana, III (1989),23-35 � n. trad.]


În epoca dinastiei macedonene, clasa �puternicilor� (dunato°) sau a magnaþilor devenisedin nou foarte importantã. La cealaltã extremã a scãrii sociale se afla clasa �sãracilor�(p�njtev), care poate fi comparatã cu populaþia sãracã (pauperes) a Europei Occidentalemedievale, precum ºi cu orfanii (siroti) perioadei moscovite din istoria Rusiei. Sãraciisecolului al X-lea din Imperiul bizantin erau acei mici proprietari rurali ºi membriicomunelor organizate pe care impozitele apãsãtoare ºi alte diverse îndatoriri îi obligau sãapeleze pentru protecþie la puternicii magnaþi ºi sã plãteascã pentru aceastã protecþie preþullibertãþii ºi independenþei lor.

Extinderea puternicilor în secolul al X-lea, care apare ca fiind subitã la o primã vedere,poate fi explicatã parþial prin efectele insurecþiei lui Toma din deceniul trei al secolului alIX-lea. Aceastã explicaþie este valabilã mai ales pentru Asia Micã, unde numãrul marilorproprietari funciari a atins proporþii considerabile în secolul al X-lea. Caracterul sever ºidurabil al acestei insurecþii a provocat ruina unui numãr însemnat de mici proprietari,obligându-i sã-ºi transfere proprietatea vecinilor lor bogaþi. Însã aceasta a fost numai unadintre multiplele cauze ale dezvoltãrii marilor proprietãþi. În ansamblu, problema extinderiimarii proprietãþi funciare în Imperiul bizantin în secolele IX-X nu a fost încã suficientelucidatã.

Suveranii dinastiei macedonene, cel puþin cei care s-au succedat începând cu Roman ILecapenos (919-944) ºi sfârºind cu Vasile al II-lea, care a murit în 1025, au susþinut cu tãriecauza micilor proprietari ºi a comunitãþilor rurale împotriva abuzurilor celor puternici.Raþiunile trebuie cãutate în creºterea excesivã a marii proprietãþi. Puternicii, care dispuneaude un numãr mare de ºerbi ºi de proprietãþi funciare imense, puteau cu uºurinþã organiza ºisubvenþiona armate compuse din oamenii dependenþi de ei ºi, astfel, erau capabili sãconspire împotriva conducerii de la centru. Împãraþii, prin eforturile lor de a zdrobi forþacelor puternici ºi a susþine interesele þãrãnimii mici ºi comunei þãrãneºti, îºi apãrau înacelaºi timp tronul ºi propria putere, serios ameninþate în secolul al X-lea, mai ales în AsiaMicã.

De asemenea, împãraþii erau constrânºi sã apere ºi aºa-numitele �proprietãþi militare�.Chiar în timpul lui Roman Lecapenos, se obiºnuise sã se distribuie proprietãþi funciaresoldaþilor la frontierele Imperiului, iar uneori chiar în interiorul Imperiului, cu condiþia caaceºtia sã continue sã serveascã în armatã. Aceste distribuiri de loturi au supravieþuit pânãîn secolul al X-lea, deºi practica a cãzut în declin. ªi aceste proprietãþi militare au fostameninþate în secolele IX-X de cei puternici, care se strãduiau sã le achiziþioneze, la fel cumprocedaserã cu micile proprietãþi þãrãneºti. Împãraþii din aceastã perioadã au fãcut încercãride a proteja aceste fiefuri militare.

Mãsurile adoptate de suveranii din dinastia macedoneanã pentru apãrarea proprietãþiiþãrãneºti ºi militare au fost în realitate foarte simple. Ei le interziceau celor puternici sãcumpere pãmânturile comunitãþilor rurale sau sã achiziþioneze loturile militare ºi þãrãneºti.Campania administraþiei în aceastã direcþie a fost iniþiatã prin publicarea unei novele în 922de cãtre Roman I Lecapenos, co-regentul lui Constantin Porfirogenetul. Aceastã novelãpropunea trei reglementãri: (1) la orice vânzare ºi concesiune temporarã sau ereditarã debunuri imobile, adicã pãmânturi, clãdiri, podgorii etc., dreptul de preempþiune aparþineaþãranilor ºi comunitãþii lor libere; (2) celui puternic nu i se permitea sã dobândeascã prinnicio metodã proprietatea celui sãrac: prin donaþie, testament, protecþie, cumpãrare, arendãsau schimb; (3) loturile militare înstrãinate prin orice strategie în ultimii 30 de ani ºi celecare erau pe punctul de a fi înstrãinate erau restituite proprietarilor iniþiali fãrã vreodespãgubire a deþinãtorilor.


Teribilele calamitãþi care s-au abãtut asupra Imperiului la scurt timp dupã publicarea în922 a novelei au supus aceste directive ale lui Roman unei dificile încercãri. Îngheþurilepremature, foametea cumplitã ºi epidemia de ciumã au fãcut soarta þãranilor foarte grea.Puternicii au profitat de situaþia disperatã a þãranilor ºi le-au cumpãrat proprietãþile lapreþuri foarte scãzute sau pe neînsemnate cantitãþi de hranã. Aceastã violare evidentã a legiide cãtre cei puternici l-a obligat pe Roman sã publice, în 934, o a doua novelã în carecondamna aspru aviditatea nemiloasã a clasei bogate, declarând cã ei erau �pentru satelenefericite precum o ciumã sau o cangrenã, care a pãtruns în trupul satului, aducându-l maiaproape de dispariþia finalã�126. Aceastã novelã a prevãzut ca þãranii de la care cei puternicicumpãraserã ilegal pãmânturile, în timpul anului de foamete sau dupã aceea, sã îºi poatãrãscumpãra proprietãþile la preþul cu care le vânduserã; noii proprietari urmau sã fieînlãturaþi imediat dupã ce plata era fãcutã de þãran. Dupã o remarcã succintã despreoperaþiunile victorioase ale armatei bizantine, novela conþinea urmãtoarea afirmaþie finalã:�Dacã am obþinut acest succes în lupta noastrã cu duºmanii externi, cum nu vom putea sã-izdrobim pe duºmanii noºtri interni ºi lãuntrici ai naturii, ai omului ºi ai bunei rânduieli, prindorinþa noastrã legitimã de libertate ºi aplicarea inflexibilã a prezentei legi?�127.

Însã acest decret al lui Roman nu a reuºit sã previnã dezvoltarea marii proprietãþi ºidisoluþia micilor comunitãþi ºi proprietãþi þãrãneºti. Într-o novelã ulterioarã, ConstantinPorfirogenetul a constatat oficial cã legile mai vechi nu erau respectate. În timpul domnieilui Constantin al VII-lea, restricþiile care-i vizau pe bogaþi le-au depãºit în severitate pe celeale lui Roman. Nichifor Phokas, care a urcat pe tron prin cãsãtoria sa cu vãduva lui Romanal II-lea, era un membru al clasei celor puternici ºi, destul de firesc, înþelegea ºi favorizainteresele acestei clase mai mult decât oricare dintre predecesorii sãi. În cuvintele luiV.G. Vasilievski, novela lui Nichifor Phokas �indicã neîndoielnic o oarecare reacþie în domeniullegislativ în favoarea clasei celor puternici, chiar dacã vorbeºte doar de o tratare la fel decorectã a ambelor pãrþi�128. Aceastã novelã a declarat cã �vechii legislatori au considerattoþi suveranii drept campioni ai dreptãþii, numindu-i o binefacere generalã ºi egalã pentrutoþi�, susþinând cã predecesorii lui Nichifor Phokas s-au abãtut de la acest ideal primordial.�Ei au neglijat complet sã se preocupe de prosperitatea celor puternici ºi nu le-au permisnici mãcar sã rãmânã în posesia a ceea ce deja achiziþionaserã.�129 Prin abrogarea mãsuriloranterioare, Nichifor Phokas a dat curs liber ilegalitãþilor ºi dezvoltãrii clasei celor puternici.

Cel mai ferm adversar al clasei puternicilor a fost Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Doilideri ai familiilor puternicilor din Asia Micã, Bardas Phokas ºi Bardas Skleros, au organizato rebeliune împotriva împãratului ºi aproape au reuºit sã-l detroneze. Numai intervenþiadetaºamentelor auxiliare ruseºti trimise de prinþul Vladimir a prevenit cãderea împãratului.Prin urmare, nu este surprinzãtor cã Vasile al II-lea i-a considerat pe marii proprietari dreptcei mai periculoºi adversari ai sãi, fiind foarte aspru ºi lipsit de scrupule în tratamentulaplicat acestora. Odatã, trecând prin Capadocia, Vasile ºi întreaga sa armatã au fost somptuos

126. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 247; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 210.127. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 252; V.G. Vasilievski, �Materials for

the Internal History of Byzantium�, Journal of the Ministry of Public Instruction, CCII(1879), 188 [în rusã]; Works, IV, 281 [în rusã]; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 214.

128. Vasilievski, �Materials for the Internal History of Byzantium�, Journal of the Ministry ofPublic Instruction, CCII (1879), 206 [în rusã]; Works, IV, 302 [în rusã].

129. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 297; Zepos, Jus graeco-romanum, I,253-254.


întreþinuþi pe proprietãþile imense ale lui Eustatie Maleinos. Suspectând cã gazda sa ar puteafi un rival ºi temându-se cã ar putea încerca sã meargã pe urmele lui Phokas ºi Skleros,împãratul l-a luat ostatic în capitalã ºi l-a obligat sã rãmânã acolo pânã la sfârºitul zilelorsale. Dupã moartea lui Maleinos, vastele proprietãþi ale acestuia au fost confiscate. Unincident similar este relatat chiar în novelã. Istorisirea spune cã împãratul a auzit cã unanume Philokales din Asia Micã, þãran sãrac prin naºtere, devenise celebru ºi bogat,dobândise un rang înalt în serviciu, ocupase satul în care trãia ºi îl transformase înproprietatea sa, schimbându-i pânã ºi numele. Vasile a ordonat ca toate edificiile somptuoasecare-i aparþineau lui Philokales sã fie complet distruse ºi rase din temelii, iar pãmântul sãfie restituit sãracilor. Prin directivele împãratului, Philokales însuºi a fost readus la condiþiade þãran modest130. Nu încape nicio îndoialã cã familiile Phokas, Skleros ºi Maleinos saupersoane precum Philokales erau numai câteva exemple din clasa marilor proprietari funciaridin Asia Micã.

Celebra novelã din 996 a abolit prescripþia de 40 de ani ce proteja drepturile celorputernici care dobândiserã ilegal proprietãþile þãrãneºti ºi care încercau �sã prelungeascãacest termen fie prin daruri, fie prin violenþã, pentru a obþine proprietatea finalã asupra aceea ce achiziþionaserã de la sãraci prin mijloace necinstite�131. Proprietãþile achiziþionatede cei puternici de la comunitãþile rurale anterior datei la care fusese emisã prima lege a luiRoman rãmâneau în posesia celor puternici numai dacã aceºtia puteau proba drepturile lorde proprietate prin mãrturie scrisã sau printr-un numãr suficient de martori. Novela adeclarat cã nevoile trezoreriei nu puteau lua în considerare nicio prescripþie; aºadar statul�putea sã-ºi revendice drepturile pânã în epoca lui Caesar Augustus�132. De asemenea,problema fiefurilor militare i-a constrâns pe suveranii macedoneni sã emitã mai multe novele.

Pe lângã novela din 996, Vasile al II-lea a emis un decret privind impozitul allelengyon,însemnând �garanþie mutualã� (�lljl�ggion). Cel mai devreme la începutul secoluluial IX-lea (dupã cum aratã o scurtã menþiune asupra acestui aspect într-unul din izvoare)133,împãratul Nichifor I a emis dispoziþii conform cãrora vecinii bogaþi ai sãracilor erauresponsabili de achitarea integralã a impozitelor acestora. Allelengyon-ul ca impozit nu erao dispoziþie ineditã. El reprezenta o continuare � dar ºi o transformare � a sistemului romantârziu a obligaþiei epibole (vezi în legãturã cu împãratul Anastasius): �Sistemul de achitarea impozitului allelengyon a impus sarcini excesiv de apãsãtoare asupra þãrãnimii, ceea ceexplicã îndeajuns de ce calitatea de membru al comunitãþii rurale era socotitã împovãrãtoareºi de ce un þãran prefera, în mod obiºnuit, sã deþinã o proprietate separatã�134. Ordinele lui

130. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 310; Vasilievski, �Materials�, Journalof the Ministry of Public Instruction, CCII (1879), 217 [în rusã]; Works, IV, 314-315 [înrusã]; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 265.

131. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 308; Vasilievski, �Materials�, Journalof the Ministry of Public Instruction, CCII (1879), 215-216 [în rusã]; Vasilievski, Works, IV,312-313 [în rusã]; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 263.

132. Zachariä von Lingenthal, Jus graeco-romanum, III, 315; Vasilievski, �Materials�, Journalof the Ministry of Public Instruction, CCII (1879), 220 [în rusã]; Vasilievski, Works, IV, 317[în rusã]; Zepos, Jus graeco-romanum, I, 269.

133. Theophanes, Chronographia, ed. de Boor, 486; Bury, Eastern Roman Empire, III, 214.134. G. Ostrogorsky, �Agrarian Conditions in the Byzantine Empire in the Middle Ages�, Cambridge

Economic History, I, 202-203. Problema conexiunii dintre epibole ºi allelengyon este încãdiscutabilã. Vezi F. Dölger, Beiträge zur Geschichte der byzantinischen Finanzverwaltung


Nichifor I au stârnit atât de multã urã faþã de împãrat, încât succesorii sãi se pare cã au fostconstrânºi sã renunþe la acest impozit. În timpul lui Vasile al II-lea, când necesitãþilefinanciare pentru susþinerea rãzboiului bulgar au devenit foarte mari ºi crescuse considerabildorinþa de a da celor puternici o loviturã grea, împãratul a restabilit legea care îi fãcearesponsabili pe proprietarii bogaþi de impozitele celor sãraci, în caz cã aceºtia din urmã erauincapabili sã le achite. Dacã aceastã dispoziþie, atât de puternic apãratã de Vasile al II-lea,ar fi rãmas în vigoare vreme îndelungatã, ar fi putut sfârºi prin a-i ruina pe puterniciideþinãtori ecleziastici ºi seculari de proprietãþi. Însã allelengyon-ul a fost aplicat cu rigoaredoar o scurtã perioadã de timp. În prima jumãtate a secolului al XI-lea, Roman al III-leaArgyros, care a obþinut tronul prin cãsãtoria cu Zoe, fiica lui Constantin al VIII-lea,impulsionat de interesul sãu pentru bunãstarea celor puternici ºi de dorinþa sa de a descoperio cale de reconciliere cu clerul înalt ºi aristocraþia funciarã, a abrogat detestatul allelengyon.

În concluzie, decretele împãraþilor macedoneni din secolul al X-lea, deºi au limitatîntr-o oarecare mãsurã abuzurile celor puternici, au avut rezultate efective modeste. Însecolul al XI-lea, celebrele novele au fost uitate ºi abandonate progresiv. Acelaºi secol a fostmartorul unei schimbãri radicale în politica internã a împãraþilor bizantini, care au începutsã favorizeze ºi sã protejeze deschis marea proprietate, accelerând larga dezvoltare aservituþii. Totuºi, comunitãþile þãrãneºti libere ºi micii proprietari nu au dispãrut în întregimedin Imperiu. Aceste instituþii au persistat ºi vor fi discutate în legãturã cu perioadele maitârzii.

Administraþia provincialã

Administraþia provincialã a Imperiului în secolul al IX-lea ºi în timpul dinastiei macedonenea fost marcatã de dezvoltarea sistemului themelor, discutat într-un capitol anterior. Aceastãdezvoltare s-a manifestat, pe de o parte, prin fragmentarea progresivã a themelor mai vechiºi, în consecinþã, prin creºterea numãrului themelor, iar pe de altã parte, prin ridicarea lastatutul de themã a districtelor care anterior purtaserã alte nume, precum clisurae.

Cele douã exarhate, care sunt considerate de istorici adevãratele precursoare ale themelor,se înstrãinaserã de Imperiu: exarhatul cartaginez sau african a fost cucerit de arabi lajumãtatea secolului al VII-lea, în timp ce exarhatul de Ravenna a fost ocupat în primajumãtate a secolului al VIII-lea de cãtre longobarzi, care au fost curând obligaþi sã cedezeregelui franc Pepin cel Scurt teritoriile cucerite ale acestui exarhat. La rândul sãu, Pepin l-apredat papei în 754, punând astfel bazele faimosului stat pontifical medieval. În secolulal VII-lea, Imperiul bizantin a avut, pe lângã exarhate, cinci districte militare, care nupurtau încã numele de theme. La începutul secolului al IX-lea sunt menþionate 10 theme:cinci asiatice, patru europene ºi una maritimã. Pe baza informaþiilor furnizate de lucrãrilegeografului arab Ibn-Khurd³dhbeh, din secolul al IX-lea, ºi de alte surse, istoricii estimeazãcã în secolul al IX-lea existau 25 de districte militare, însã nu toate erau theme. Între eleerau incluse douã clisurarchiae, un ducatus ºi douã archontatus. Tratatul ceremonial care

besonders des 10. und 11. Jahrhunderts, 129-130. De asemenea, vezi G. Brãtianu, Étudesbyzantines d�histoire économique et sociale, 197-201. [Pentru informaþii suplimentare legatede acest tip de impozitare, vezi: A. Segré, �L�allelengye�, Aegyptus, V (1924), 185-201; P.Lemerle, The Agrarian History of Byzantium from the Origins to the Twelfth Century,Galway, 1979, 78-80 � n. trad.]


stabilea ordinea la curte, redactat de Philotheos, mareºalul curþii (atriclines), în 899, darinserat în mod obiºnuit în aºa-numita carte Despre ceremoniile curþii bizantine (De ceremoniisaulae byzantinae) din timpul lui Constantin Porfirogenetul, enumerã 25 de theme135. Înlucrarea sa Despre theme (De Thematibus) (secolul al X-lea), Constantin Porfirogenetul oferão listã de 29 de theme: 17 asiatice, inclusiv 4 theme maritime, ºi 12 europene, incluzând aicithema sicilianã, o parte a acesteia din urmã constituind thema Calabria, în secolul al X-lea,dupã cucerirea arabã a Siciliei propriu-zise. De asemenea, printre cele 12 theme europene seafla ºi thema Cherson (Korsun), în Crimeea, întemeiatã probabil cel mai devreme în secolulal IX-lea, numitã frecvent �Klimata� sau �Klimata goticã�. Lista publicatã de V. Bene�eviå ºiatribuitã domniei lui Roman Lecapenos, înainte de anii 921-927, indicã 30 de theme136. Însecolul al XI-lea, numãrul lor a crescut la 38137. Majoritatea acestora erau conduse de unguvernator militar, strategos. Din cauza numeroaselor modificãri ale numãrului themelor ºi aabsenþei izvoarelor referitoare la dezvoltarea istoricã a sistemului lor de organizare, cunoaºtereaacestui important aspect al vieþii bizantine este încã foarte limitatã ºi inexactã.

Ar trebui spus ceva ºi despre clisurae ºi clisurarhi. Termenul clisura, care pânã astãziînseamnã în limba greacã �trecãtoare montanã�, a desemnat în epoca bizantinã o �fortãreaþãde frontierã� cu o porþiune din teritoriul învecinat sau, mai general, o �micã provincie�guvernatã de un clisurarh, a cãrui autoritate nu era la fel de mare precum cea a unuistrategos ºi care, dupã toate probabilitãþile, nu cumula responsabilitãþile militare cu celecivile. Unele dintre clisurae, de pildã cele ale Seleuciei ºi Sevastiei în Asia Micã ºi altecâteva, au crescut în importanþã, fiind transformate în theme.

Strategii aflaþi în fruntea themelor aveau un mare numãr de subordonaþi. Cel puþin întimpul lui Leon al VI-lea Înþeleptul, strategii themelor orientale, inclusiv ai themelormaritime, au primit mijloace de trai precise din partea trezoreriei imperiale, în timp cestrategii themelor occidentale erau întreþinuþi din veniturile districtelor respective, ºi nu decãtre trezorerie.

Organizarea themelor a atins cel mai înalt stadiu al dezvoltãrii sale în timpul dinastieimacedonene. Dupã aceastã perioadã, sistemul a intrat treptat în declin, parþial din cauzacuceririlor reuºite de turcii selgiucizi în Asia Micã, parþial din cauza schimbãrilor care ausurvenit în viaþa bizantinã în perioada cruciadelor.

O perioadã de agitaþii (1056-1081)

Împãraþii

Încã din 1025, dupã moartea lui Vasile al II-lea Bulgaroctonul, Imperiul a intrat într-operioadã de agitaþii, de schimbãri frecvente ale unor suverani mediocri ºi de început de declin.Împãrãteasa Zoe a reuºit sã ridice pe tron pe fiecare dintre cei trei soþi ai sãi. În 1056, odatã

135. J.B. Bury, The Imperial Administrative System in the Ninth Century, with a Revised Text of theKletorologion of Philotheos, 146-147.

136. V. Bene�eviå, �Die byzantinischen Ranglisten nach dem Kletorologion Philothei�, Byzantinisch--neugriechische Jahrbücher, V (1926), 118-122; cu privire la datare, 164-165.

137. Vezi N. Skabalanovici, The Byzantine State and Church in the Eleventh Century, 193-230[în rusã].


cu moartea împãrãtesei Teodora, sora Zoei, dinastia macedoneanã se stingea definitiv. S-ainstalat o perioadã de grave dezordini, care a durat 25 de ani (1056-1081). Ea s-a încheiatodatã cu urcarea pe tron a lui Alexios Comnenul, fondatorul celebrei dinastii a Comnenilor.

Aceastã perioadã, caracterizatã prin frecvente schimbãri la tron, care a fost ocupat în ceamai mare parte de împãraþi incapabili, a fost una semnificativã în istoria Imperiului bizantin,pentru cã în aceºti 25 de ani s-au dezvoltat în Imperiu condiþiile ce au provocat cruciadeleîn Occident.

În cursul acestei perioade, adversarii externi ai Imperiului bizantin au exercitat presiunedin toate direcþiile: normanzii erau activi în vest, pecenegii ºi uzii în nord, iar turciiselgiucizi în est. La sfârºit, teritoriul Imperiului bizantin a fost considerabil restrâns.

O altã trãsãturã distinctivã a perioadei a fost conflictul purtat de elementul militar ºinumeroasa aristocraþie funciarã (în special cea din Asia Micã) împotriva administraþieicentrale birocratice. Acest conflict între provincii ºi capitalã s-a încheiat, dupã un numãr defluctuaþii, cu victoria armatei ºi a proprietarilor funciari, care a fost o victorie a provinciilorasupra capitalei. Alexios Comnenul s-a aflat în fruntea partidei victorioase.

Toþi împãraþii perioadei de tulburãri din secolul al XI-lea au fost de origine greacã. În1056, bãtrâna împãrãteasã Teodora a fost forþatã de cãtre partidul de la curte sã-l aleagãdrept succesor pe vârstnicul patrician Mihail Stratiotikos. Teodora a murit la scurt timpdupã ce a fãcut alegerea, iar Mihail Stratiotikos, candidatul partidului de la curte, a rãmaspe tron pentru aproape un an (1056-1057). Împotriva lui s-a constituit o opoziþie, condusã dearmata din Asia Micã, ce l-a proclamat împãrat pe generalul Isaac Comnenul, reprezentantal unei mari familii a aristocraþiei funciare, celebrã pentru lupta sa împotriva turcilor*. Afost prima victorie a partidului militar asupra guvernului central în timpul acestei perioadeagitate. Mihail Stratiotikos a fost obligat sã abdice ºi sã-ºi petreacã restul zilelor ca simplucetãþean.

Victoria partidului militar a fost de scurtã duratã. Isaac Comnenul a guvernat doar întreanii 1057 ºi 1059, dupã care a renunþat la tron ºi a intrat în monahism. Motivele abdicãriisale nu sunt încã foarte clare. Este posibil ca Isaac Comnenul sã fi fost victima uneiconspiraþii abile a celor nemulþumiþi de guvernarea sa independentã ºi activã. Se ºtie cã aconsiderat interesele trezoreriei ca fiind prioritare ºi, pentru a-i spori veniturile, a confiscatproprietãþile dobândite ilegal de cãtre marii proprietari seculari ºi ecleziastici ºi a redusretribuþiile înalþilor funcþionari**. Este probabil ca Mihail Psellos, celebrul savant ºi om destat, sã fi fost implicat în aceastã conspiraþie împotriva lui Isaac Comnenul.

Lui Isaac i-a urmat Constantin al X-lea Ducas (1059-1067). Acest înzestrat finanþist ºiapãrãtor al ideii de justiþie echidistantã ºi-a dedicat întreaga atenþie problemelor guvernãrii

* Pentru interpretarea acestui moment, vezi: Speros Vryonis Jr., The Internal History ofByzantium during the �Time of Troubles� (1057-1081), unpublished Ph.D. dissertation, HarvardUniversity, 1956, 26-49; M.D. Spadaro, �La deposizione di Michele VI: un episodio diconcordia discors fra Chiesa e militari?�, Jahrbuch der Österreichischen Byzantinistik, 37(1987), 153�171; J. Shepard, �Isaac Comnenus� Coronation Day�, Byzantinoslavica, 38(1977), 22-30 (n. trad.).

** Pentru mai multe detalii legate de reformele primului împãrat din familia Comnenilor, vezi:Speros Vryonis Jr., The Internal History of Byzantium during the �Time of Troubles�(1057-1081), unpublished Ph.D. dissertation, Harvard University, 1956, 50-65; E. Stãnescu,�Les réformes d�Isaac Comnène�, Revue des études sud-est européennes, 4 (1966), 35-69(n. trad.).


civile. Armata ºi chestiunile militare l-au interesat foarte puþin. Domnia sa poate ficonsideratã ca o reacþie a administraþiei civile împotriva elementului militar, care triumfaseîn timpul lui Isaac Comnenul, sau ca o reacþie a capitalei împotriva provinciilor. A fost�vremea nefericitã de dominaþie a birocraþilor, retorilor ºi erudiþilor�138. Înaintãrile ameninþã-toare ale pecenegilor ºi uzilor dinspre nord ºi ale turcilor selgiucizi dinspre est nu justificaucaracterul antimilitar al administraþiei lui Constantin. Imperiul avea nevoie urgentã de unsuveran care sã poatã organiza rezistenþa necesarã în faþa inamicului. Chiar un pacifist alsecolului al XI-lea precum Mihail Psellos a scris: �Armata este coloana vertebralã astatului roman�139. Ca atare, o puternicã opoziþie s-a format împotriva împãratului. Atuncicând el a murit, în 1067, autoritatea imperialã a fost trecutã, pentru câteva luni, soþiei sale,Evdokia Makrembolitissa. Partidul militar a constrâns-o sã se cãsãtoreascã cu capabilul generalRoman Diogenes, capadocian de origine. El a urcat pe tron ca Roman al IV-lea Diogenes ºia domnit între anii 1067 ºi 1071*.

Urcarea sa pe tron marcheazã a doua victorie a partidului militar. Domnia de patru ania acestui împãrat-soldat s-a sfârºit foarte tragic, el fiind capturat ºi devenind prizonier alsultanului turc. Atunci când s-a primit vestea despre captivitatea împãratului, în capitalã s-aprodus o mare agitaþie. Dupã câteva ezitãri, a fost proclamat un nou împãrat: fiul EvdokieiMakrembolitissa ºi al lui Constantin Ducas, primul ei soþ, ºi discipolul lui Mihail Psellos.Acesta este cunoscut în istorie ca Mihail al VII-lea Ducas, supranumit Parapinakes140. Evdokia

138. Gelzer, Abriss der byzantinischen Kaisergeschichte, 1006.139. K. Sathas, Bibliotheca Graeca Medii Aevi, IV, 58. [Pentru alte informaþii despre basileul

Constantin al X-lea, vezi: Speros Vryonis Jr., The Internal History of Byzantium during the�Time of Troubles� (1057-1081), unpublished Ph.D. dissertation, Harvard University, 1956,66-88 � n. trad.]

* Pentru mai multe informaþii despre activitatea acestui împãrat, vezi: Speros Vryonis Jr., TheInternal History of Byzantium during the �Time of Troubles� (1057-1081), unpublished Ph.D.dissertation, Harvard University, 1956, 89-110; Semavi Eyice, Malazgirt savaºini kaybeden:IV. Romanos Diogenes (1068-1071), Ankara, Türk tarih Kurumu Basimevi, 1971; SperosVryonis Jr., �The Greek and Arab Sources on the Battle of Mantzikert, 1071 A.D.�, înSperos Vryonis Jr. (ed.), Byzantine Studies: Essays on the Slavic World and the EleventhCentury, New Rochelle NY, 1992, 125-140; S. Vryonis Jr., �The Greek and Arabic Sourceson the Eight Day Captivity of the Emperor Romanos IV in the Camp of the Sultan Arslanafter the Battle of Mantzikert�, în C. Sode & Sarolta Takács (eds.), Novum Millennium: Studieson Byzantine History and Culture Dedicated to Paul Speck, Aldershot/Burlington, Ashgate, 2001,439-450; S. Vryonis Jr., �Michael Psellus, Michael Attaleiates: the Blinding of Romanus IVat Kotyaion (29 June 1072) and His Death on Proti (4 August )�, în J. Herrin et alii (eds.),Porphyrogenita: Essays on the History and Literature of Byzantium and the Latin East inHonour of Julian Chrysostomides, Aldershot/Burlington, Ashgate, 2003, 3-14 (n. trad.).

140. Supranumele acestui împãrat îºi avea originea în faptul cã, din cauza slabelor recolte cares-au înregistrat în timpul domniei sale, cu o nomisma (moneda bizantinã de aur) se vindea nuun întreg medimnus (mãsurã) de pâine, ci un pinakion, aºa cum era numit un sfert demedimnus. [Pentru activitatea împãratului Mihail al VII-lea Ducas, elogiat excesiv de cãtreMihail Psellos, vezi: Speros Vryonis Jr., The Internal History of Byzantium during the�Time of Troubles� (1057-1081), unpublished Ph.D. dissertation, Harvard University, 1956,111-150; A. Tuilier, �Michel VII et le pape Grégoire VII: Byzance et la réforme grégorienne�,în XVe Congrès International d�études byzantines (Athènes, 5-11 septembre 1976): Rapportset co-rapports, IV, Athènes, 1980, 350-364; A.A. Djmosq�nouv, MicaÐl Z@ DoÀkav(1071-1078). O an°kanov autokr�torav, AqÐna, 2005 � n. trad.]


a aflat protecþie îmbrãcând veºmântul monahal. Când Roman a fost eliberat de sultan ºi arevenit în capitalã, a gãsit tronul ocupat de un nou suveran ºi, deºi îi fuseserã date asigurãriîn privinþa securitãþii personale înainte de întoarcerea sa, a fost orbit în mod barbar ºi amurit la scurt timp dupã aceea.

Mihail al VII-lea Ducas Parapinakes (1071-1078) iubea literele, disputele savante ºicompunerea de versuri, nefiind absolut deloc aplecat spre activitatea militarã. El a restabilitregimul birocratic al tatãlui sãu, Constantin Ducas, care era nepotrivit pentru situaþia externãa Imperiului. Noile succese ale turcilor ºi pecenegilor impuneau ca Imperiul sã fie condus deun împãrat-soldat sprijinit de armatã, singurul capabil sã-l salveze de la ruinã. În aceastãprivinþã, �purtãtorul de cuvânt al nevoilor populare, care oferea speranþe pentru împlinirealor�141, a fost strategul uneia dintre themele Asiei Mici, Nichifor Botaniates*. Acesta a fostproclamat împãrat în Asia Micã ºi l-a obligat pe Parapinakes sã îmbrace veºmântul monahalºi sã se retragã în mãnãstire. Abia dupã aceea a intrat în capitalã ºi a fost încoronat de cãtrepatriarh. A rãmas pe tron între anii 1078 ºi 1081, dar, din cauza vârstei înaintate ºi a slãbiciuniifizice, a fost incapabil sã se ocupe de dificultãþile interne sau externe. În acelaºi timp, mareaaristocraþie funciarã din provincii nu i-a recunoscut drepturile la tron ºi astfel, în diferiteregiuni ale Imperiului, au apãrut mai mulþi pretendenþi care îºi disputau aceste drepturi. Unuldintre ei, Alexios Comnenul, un nepot al fostului împãrat Isaac Comnenul, care era înrudit ºicu familia Ducas, a demonstrat multã abilitate în exploatarea condiþiilor existente pentru a-ºiatinge scopul, tronul. Botaniates a abdicat ºi s-a retras la mãnãstire, intrând mai târziu înmonahism. În 1081, Alexios Comnenul a fost încoronat împãrat ºi a pus capãt acestei perioadede anarhie. Intronizarea acestui prim suveran din dinastia Comnenilor, în secolul al XI-lea,marcheazã încã o victorie a partidului militar ºi al marilor proprietari funciari.

Era foarte natural ca, în timpul acestor schimbãri frecvente de suverani ºi al lupteicontinue în ascuns sau pe faþã pentru tron, politica externã a Imperiului sã sufere mult, iarBizanþul sã coboare de pe înalta poziþie pe care o ocupase în lumea medievalã. Acest declina fost accelerat de condiþiile externe periculoase ºi complicate provocate de operaþiunilevictorioase ale principalilor inamici ai Imperiului: turcii selgiucizi în est, pecenegii ºi uziiîn nord ºi normanzii în vest.

Turcii selgiucizi

Imperiul bizantin îi cunoscuse pe turci de multã vreme. Proiectul unei alianþe turco-bizantinea existat încã din a doua jumãtate a secolului al VI-lea. De asemenea, turcii au slujit înBizanþ ca mercenari, precum ºi în garda imperialã142. Erau numeroºi în rândurile armatei

141. Skabalanovich, Byzantine State and Church, 115 [în rusã].* Pe lângã monografia în neogreacã de la începutul secolului XX semnatã de G.P. Begleres �

G.P. BeglerÐv,hO aÇtokr�twr toÂ Buzant°ou Nikjfçrov é Botanei�tjv (prwtoprçedrovka± doÁx hEll�dov ka± PeloponnÐsou), HAqÐnaiv, 1916 �, informaþii suplimentare despreîmpãratul Nichifor al III-lea pot fi consultate în: Speros Vryonis Jr., The Internal History ofByzantium during the �Time of Troubles� (1057-1081), unpublished Ph.D. dissertation,Harvard University, 1956, 151-171; B. Leib, �Nicéphore III Botaniates (1078-1081) et Maried�Alanie�, în Actes du VIe Congrès International d�études byzantines (Paris, 27 juillet � 2août 1948), I, Paris, 1950, 129-140 (n. trad.).

142. Vezi Constantin Porfirogenetul, De cerimoniis aulae byzantinae, ed. Bonn, 661. Harun-ibn-Yahya(în secolul al IX-lea), în M. de Goeje, Bibliotheca geographorum arabicorum, VII, 121, 124.


arabe de la frontiera orientalã a Imperiului ºi au luat parte activ la cucerirea ºi jefuireacetãþii Amorion în 838. Dar aceste relaþii ºi conflicte cu turcii au avut consecinþe minore saunule pentru Imperiu pânã în secolul al XI-lea. Odatã cu apariþia turcilor selgiucizi la graniþaorientalã, în prima jumãtate a secolului al XI-lea, condiþiile s-au schimbat143.

Selgiucii sau selgiucizii erau descendenþii prinþului turc Selgiuk, care a fost în serviciulunui han din Turkestan în jurul anului 1000. Din stepele kîrgîze, Selgiuk a emigrat cu tribulsãu în Transoxiana, lângã Buhara, unde el ºi poporul sãu au îmbrãþiºat Islamul. Într-o scurtãperioadã de timp, forþa selgiucizilor a sporit în aºa mãsurã încât doi dintre nepoþii luiSelgiuk au fost capabili sã conducã hoardele turcice sãlbatice în atacurile împotriva Khorasanului(Khurasan).

Miºcarea ofensivã a selgiucizilor în Asia Occidentalã a deschis o nouã epocã în istoriamusulmanã, dar ºi bizantinã. În secolul al XI-lea, califatul nu mai era un întreg unitar.Spania, Africa ºi Egiptul duseserã de multã vreme o viaþã politicã independentã de califuldin Bagdad. De asemenea, Siria, Mesopotamia ºi Persia erau divizate între suverani autonomiºi diferite dinastii independente. Dupã cucerirea Persiei la mijlocul veacului al XI-lea,selgiucizii au pãtruns în Mesopotamia ºi au intrat în Bagdad. De acum înainte, califulBagdadului s-a aflat sub protecþia selgiucizilor, ai cãror sultani nu ºi-au avut reºedinþa laBagdad, dar ºi-au exercitat autoritatea în acest important oraº prin intermediul unui general.La scurt timp dupã aceea, când forþa turcilor selgiucizi a sporit datoritã sosirii noilor triburiturcice, ei au cucerit întreaga Asie Occidentalã, din Afganistan pânã la graniþele Imperiuluibizantin în Asia Micã, precum ºi califatul egiptean al Fatimizilor.

De la jumãtatea secolului al XI-lea, selgiucizii au devenit un factor esenþial în istoriaImperiului bizantin, pentru cã au început sã ameninþe provinciile de graniþã din Asia Micãºi din Caucaz. În deceniul patru al secolului al XI-lea, Constantin al IX-lea Monomahul aanexat Imperiului Armenia ºi noua sa capitalã, Ani. Drept urmare, Armenia nu a mai fostun stat-tampon între Imperiu ºi turci; când ea a fost atacatã, teritoriul bizantin a fost atacat.Mai mult decât atât, turcii au avut succes în acest atac. De asemenea, trupele turceºti auavansat ºi în Asia Micã.

În timpul domniei foarte active � deºi foarte scurt\ � a lui Isaac Comnenul, frontieraorientalã a fost bine apãratã împotriva atacurilor selgiucizilor. Dar, dupã cãderea sa, politicaantimilitarã a lui Constantin Ducas a slãbit puterea militarã a Asiei Mici ºi a facilitatînaintarea turcilor în provinciile bizantine. Potrivit unui istoric, este probabil ca guvernul sãfi perceput �nenorocirile acestor provincii insubordonate ºi arogante� cu oarecare satisfacþie.�Rãsãritul, ca ºi Italia, plãtea un preþ foarte mare pentru greºelile administraþiei centrale.�144

Sub Constantin al X-lea Ducas ºi sub domnia urmãtoare de ºapte luni a soþiei sale, EvdokiaMakrembolitissa, al doilea sultan selgiucid, Alp Arslan, a cucerit Armenia ºi a devastat oparte a Siriei, Cilicia ºi Capadocia. În Cezareea, capitala Capadociei, turcii au jefuit

Descrierea Constantinopolului fãcutã de Harun-ibn-Yahya este inseratã în lucrarea arabã degeografie a lui [Ahmad � n. trad.] Ibn-Rustah (din secolul al X-lea): A.A. Vasiliev, �Harun-ibn--Yahya and his Description of Constantinople�, Annales de l�Institut Kondakov, V (1932),156, 158; Marquart, Osteuropäische und ostasiatische Streifzüge, 216, 219, 227.

143. Vezi P. Wittek, �Von der byzantinischen zur türkischen Toponymie�, Byzantion, X (1935),12-53; Wittek, �Deux chapitres de l�histoire des Turcs de Roum�, Byzantion, XI (1936),285-302.

144. C. Neumann, Die Weltstellung des byzantinischen Reiches von den Kreuzzügen, 107; înlimba francezã, 104.


principalul sanctuar al oraºului, biserica Sfântului Vasile cel Mare, unde erau pãstratemoaºtele Sfântului145. Un cronicar bizantin a scris despre domnia lui Mihail Parapinakes(1071-1078): �Sub acest împãrat, aproape întreaga lume, pe uscat ºi pe apã, cotropitã decãtre necredincioºii barbari, a fost distrusã ºi depopulatã, pentru cã toþi creºtinii fuseserãmãcelãriþi de aceºtia, toate locuinþele ºi aºezãrile cu bisericile lor au fost devastate în întregRãsãritul, nimicite complet ºi ºterse de pe faþa pãmântului�146.

Partidul militar a gãsit un soþ pentru Evdokia în persoana lui Roman Diogenes. Noulîmpãrat a condus mai multe campanii împotriva turcilor ºi a obþinut unele succese în primelebãtãlii. Armatei lui, constituitã din soldaþi de diferite etnii � slavi macedoneni, bulgari, uzi,pecenegi, varegi ºi franci (nume ce era aplicat în aceastã perioadã tuturor etniilor europenedin Occident) �, i-au lipsit antrenamentul ºi o organizare solidã, astfel încât nu a fostcapabilã sã opunã o rezistenþã serioasã mobilitãþii deosebite a cavaleriei turceºti ºi atacurilorde tip nomadic, rapide ºi îndrãzneþe. Cel mai puþin demnã de încredere parte a armateibizantine era cavaleria uºoarã a uzilor ºi pecenegilor, care, în cursul conflictelor cu turcii,resimþea imediat o înrudire de trib cu aceºtia din urmã.

Ultima campanie a lui Roman Diogenes s-a sfârºit cu bãtãlia fatalã din anul 1071, lângãMantzikert (Manazkert, actualul Melazgherd), în Armenia, la nord de lacul Van. Puþinînainte de luptã, detaºamentul uzilor, împreunã cu comandantul lor, a trecut de parteaturcilor. Acest fapt a provocat o mare neliniºte în rândurile armatei lui Roman Diogenes. Înmomentul decisiv al bãtãliei, unul dintre generalii bizantini a rãspândit zvonul cã armataimperialã a fost înfrântã. Soldaþii au fost cuprinºi de panicã ºi au cãutat sã se salveze prinfugã. Roman, care s-a luptat eroic pe toatã durata bãtãliei, a fost capturat de turci ºi, lasosirea sa în tabãra inamicã, a fost întâmpinat cu mari onoruri de Alp Arslan.

Învingãtorul ºi învinsul au negociat o pace �eternã� ºi un tratat de alianþã ale cãruiclauze principale, dupã cum au fost indicate de izvoarele arabe, erau: (1) Roman Diogenesobþinea eliberarea prin achitarea unei rãscumpãrãri; (2) Bizanþul trebuia sã plãteascã untribut anual substanþial lui Alp Arslan; (3) Bizanþul trebuia sã restituie toþi captivii turci147.La revenirea sa în Constantinopol, Roman a gãsit tronul ocupat de Mihail al VII-lea Ducas;Roman a fost orbit de cãtre adversarii sãi ºi a murit la scurt timp dupã aceasta.

Bãtãlia de la Mantzikert a avut consecinþe importante pentru Imperiu. Deºi, potrivittratatului, Imperiul bizantin nu a cedat probabil niciun teritoriu lui Alp Arslan148, pierderilesale erau foarte mari, pentru cã armata care a apãrat frontierele Asiei Mici a fost completdistrusã, iar Imperiul era incapabil sã reziste viitoarelor înaintãri ale turcilor. Situaþiajalnicã a Imperiului a fost agravatã ºi mai mult de administraþia antimilitarã slabã a lui

145. Michaelis Attaliotae, Historia, 94; Joannis Scylitzae, Historia, 661.146. HAnonÀmou, SÀnoyiv CronikÐ; Sathas, Bibliotheca Graeca Medii Aevi, VII, 169. Despre

devastãrile turceºti din secolul al XI-lea, înainte de 1071, vezi ºi Chronique de Michel leSyrien, trad. Chabot, III, 158-165.

147. Vezi G. Weil, Geschichte der Chalifen, III, 115-116; J. Laurent, �Byzance et les TurcsSeldjoucides en Asie Mineure, leur traités antérieurs à Alexis Comnène�, Buzant°v, II(1911-1912), 106-126. Un articol excelent de G. Cahen, �La campagne de Mantzikert d�aprèsles sources musulmanes�, Byzantion, IX (1934), 613-642.

148. J. Laurent, Byzance et les Turcs Seldjoucides dans l�Asie occidentale jusqu�en 1081, 95:tratatul �impunea probabil ºi o cesiune teritorialã�, însã nu cunoaºtem clauzele detaliate aleacestei înþelegeri (p. 95, n. 1). De asemenea, vezi Cahen, �La campagne de Mantzikert�,Byzantion, IX (1934), 637-638.


Mihail al VII-lea Ducas. Înfrângerea de la Mantzikert a fost o loviturã mortalã datãdominaþiei bizantine în Asia Micã, o parte esenþialã a Imperiului bizantin. Dupã 1071 nu maiexista o armatã bizantinã care sã reziste turcilor. Un cercetãtor merge atât de departe încâtafirmã cã, dupã aceastã bãtãlie, întreg statul bizantin a fost în mâinile turcilor149. Un altistoric numeºte bãtãlia �ceasul morþii marelui Imperiu bizantin� ºi declarã cã, �deºiconsecinþele sale, în toate aspectele lor cele mai oribile, nu au fost resimþite imediat, parteade est a Asiei Mici, Armenia ºi Capadocia � provincii care au fost patria atâtor împãraþi ºisoldaþi celebri ºi care constituiau forþa principalã a Imperiului � au fost definitiv pierdute ºiturcii ºi-au instalat corturile lor nomade pe ruinele gloriei romane strãvechi. Leagãnulcivilizaþiei a cãzut pradã barbariei islamice ºi brutalizãrii complete�150.

În anii ce s-au scurs între catastrofa din 1071 ºi urcarea pe tron a lui Alexios Comnenulîn 1081, turcii au profitat de situaþia vulnerabilã a Imperiului ºi de lupta internã între partide,care cereau frecvent ajutor, ºi au pãtruns ºi mai adânc în viaþa Bizanþului. Detaºamenteizolate turceºti au ajuns pânã în provinciile occidentale ale Asiei Mici. Trupele turce carel-au ajutat pe Nichifor Botaniates sã-ºi ocupe tronul l-au însoþit pânã la Niceea ºi Chrysopolis(astãzi Scutari).

Mai mult, dupã moartea lui Roman Diogenes ºi Alp Arslan, nici turcii ºi nici Imperiulnu s-au considerat obligaþi de tratatul negociat de aceºti suverani. Turcii au folosit oriceocazie pentru a prãda provinciile bizantine din Asia Micã ºi, potrivit unui cronicar bizantindin epocã, au intrat în aceste provincii nu ca briganzi pasageri, ci ca stãpâni definitivi151.Totuºi, aceastã mãrturie este exageratã, cel puþin pentru perioada anterioarã anului 1081.Dupã cum a afirmat J. Laurent, �în 1080, la ºapte ani dupã prima lor apariþie pe malurileBosforului, turcii nu se stabiliserã încã undeva; nu întemeiaserã niciun stat; ei fuseserãîntotdeauna simpli tâlhari rãtãcitori ºi dezordonaþi�152. Succesorul lui Alp Arslan a încredinþatcomanda militarã în Asia Micã lui Süleyman-ibn-Kutulmuº, care a ocupat partea centralã aAsiei Mici ºi a întemeiat, mai târziu, Sultanatul de Rum sau din Asia Micã153. Deoarececapitala sa, Iconium (actualul Konia), era cel mai frumos ºi prosper oraº bizantin din AsiaMicã, acest stat al selgiucizilor este numit adesea Sultanatul de Iconium154. Din poziþia sacentralã în Asia Micã, noul sultanat s-a extins cãtre Marea Neagrã în nord ºi coastamediteraneanã în sud ºi a devenit un periculos rival pentru Imperiu. Trupele turceºti aucontinuat sã se deplaseze mai departe cãtre vest, iar forþele Imperiului bizantin nu erausuficient de puternice pentru a li se opune.

Miºcarea de înaintare a selgiucizilor ºi probabil înaintarea ameninþãtoare a uzilor ºipecenegilor dinspre nord cãtre capitalã l-au constrâns pe Mihail al VII-lea Ducas Parapinakes,în prima parte a domniei, sã solicite ajutorul occidental prin trimiterea unui mesaj papei

149. A. Gfrörer, Byzantinische Geschichten, III, 791.150. Gelzer, Abriss der byzantinischen Kaisergeschichte, 1010.151. Joannis Scylitzae, Historia, ed. Bonn, 708.152. Laurent, Byzance et les Turcs, 13-26, 97 (în special n. 3), 110-111.153. Termenul Rum, care nu este altceva decât o formã coruptã a cuvântului romani, a fost folosit

de scriitorii musulmani pentru a-i desemna pe grecii bizantini ºi posesiunile lor; de asemenea,Rum era folosit ºi pentru a indica Asia Micã.

154. Pentru aceastã perioadã timpurie, Iconium este indicat drept capitalã de izvoarele orientale;izvoarele greceºti indicã Niceea drept reºedinþã a lui Süleyman: Laurent, Byzance et lesTurcs, 8 (n. 1), 11 (n. 1); Laurent, �Byzance et l�origine du sultanat de Roum�, MélangesCharles Diehl, I, 177-182.


Grigorie al VII-lea, promiþând sã rãsplãteascã asistenþa pontificalã prin realizarea uniriiBisericilor. Grigorie al VII-lea a reacþionat favorabil ºi a trimis o serie de mesaje principilorEuropei Apusene ºi �tuturor creºtinilor� (ad omnes christianos), în care declara cã �pãgâniiexercitau o mare presiune asupra Imperiului creºtin ºi devastaserã tot pânã la zidurileConstantinopolului, cu nemaiauzitã cruzime�155. Apelurile lui Grigorie nu au avut rezultatepalpabile ºi niciun ajutor nu a fost trimis din Apus. Între timp, papa a fost implicat în lungaºi teribila ceartã pentru învestiturã cu regele german Henric al IV-lea. În momentul urcãriipe tron a lui Alexios Comnenul, a fost evident cã înaintarea spre vest a selgiucizilor era ceamai periculoasã ameninþare pentru Imperiu.

Pecenegii

Cãtre sfârºitul perioadei macedonene, pecenegii deveniserã cei mai periculoºi dintre adversariinordici ai Imperiului bizantin. Administraþia imperialã le-a dat permisiunea de a se stabiliîn regiunile de la nord de Balcani ºi le-a acordat titluri aulice bizantine mai multor prinþipecenegi. Dar aceste mãsuri nu au oferit o soluþie realã problemei pecenege, în primul rândpentru cã pecenegii nu s-au putut adapta vieþii sedentare ºi, apoi, pentru cã noi hoarde depecenegi ºi uzi, înrudiþi cu ei, veneau continuu de dincolo de Dunãre, îndreptându-ºiîntreaga atenþie spre sud, unde puteau efectua raiduri în teritoriul bizantin. Isaac Comnenula reuºit sã se opunã cu succes înaintãrii pecenegilor, �care se târâserã afarã din peºterilelor�156. El a restabilit autoritatea bizantinã la Dunãre ºi, de asemenea, a putut sã opunã orezistenþã puternicã atacurilor turcilor.

În timpul lui Constantin Ducas, uzii au apãrut la Dunãre. �A fost o adevãratã migraþie;un întreg trib, numãrând 600.000 de persoane, cu toate bunurile ºi averile lor, s-a îngrãmãditpe malul stâng al fluviului. Toate eforturile de a împiedica trecerea lor au fost zadarnice.� 157

Regiunea Tesalonicului, Macedonia, Tracia ºi chiar Grecia au devenit þintele unei teribiledevastãri. Un istoric bizantin contemporan aprecia chiar cã �întreaga populaþie a Europei segândea (în acel moment) la perspectiva emigrãrii�158. Când aceastã ameninþare teribilã afost înlãturatã, masele populare au atribuit salvarea unui ajutor supranatural. Unii dintre uziau intrat chiar în serviciul împãratului ºi au primit de la guvern anumite proprietãþi funciareîn Macedonia. Pecenegii ºi uzii care au slujit în armata bizantinã au jucat un rol importantîn fatala bãtãlie de la Mantzikert.

Noua politicã financiarã a lui Mihail al VII-lea Ducas Parapinakes, care, la sfatulprimului-ministru, a redus darurile în bani trimise în mod obiºnuit oraºelor de la Dunãre,a stârnit frãmântare printre pecenegii ºi uzii din regiunile dunãrene. Ei au constituit oalianþã cu nomazii de pe celãlalt mal al fluviului, au ajuns la un acord cu unul dintregeneralii bizantini, care s-a rãzvrãtit împotriva împãratului, ºi, împreunã cu alte triburi,probabil inclusiv slavi, s-au deplasat cãtre sud, au devastat regiunea Adrianopol ºi au asediatConstantinopolul, care a suferit mult din cauza lipsei proviziilor. În acest moment critic,Mihail Parapinakes, sub presiunea atacurilor selgiucizilor ºi pecenegilor, a adresat cerereasa de ajutor papei Grigorie al VII-lea.

155. Migne, Patrologia Latina, CXLVIII, 329.156. Joannis Scylitzae, Historia, ed. Bonn, 645.157. Vasilievski, �Byzantium and the Patzinaks�, Works, I, 26 [în rusã].158. Michaelis Attaliotae, Historia, 84.


Se pare cã abilitatea diplomaþiei bizantine a reuºit sã semene discordie între forþele aliatecare încercuiau capitala. Asediul a fost ridicat ºi acestea s-au întors pe malurile Dunãrii cuprãzi bogate. Cãtre sfârºitul acestei perioade, pecenegii au fost participanþi activi în luptapentru tronul bizantin dintre Nichifor Botaniates ºi Alexios Comnenul.

Problema uzo-pecenegã nu a fost rezolvatã în perioada tulbure care a precedat epocadinastiei comnene. Aceastã ameninþare turcicã dinspre nord, care, din când în când, a pusîn pericol capitala însãºi, a fost transmisã dinastiei Comnenilor.

Normanzii

Cãtre sfârºitul perioadei dinastiei macedonene, normanzii au apãrut în Italia ºi, profitând dedificultãþile interne ale Imperiului bizantin ºi de ruptura cu Roma, au început sã înainteze cusucces pe teritoriul posesiunilor Imperiului din Italia meridionalã. Guvernul oriental nu aputut face nimic împotriva acestei ameninþãri, pentru cã toate forþele sale erau implicate înlupta cu turcii selgiucizi, care, împreunã cu pecenegii ºi uzii din nord, pãreau a fi aliaþiinaturali ai normanzilor. Ca sã folosim cuvintele lui Neumann, �Imperiul s-a apãrat în Italiafolosind numai braþul lui stâng�159. O armã puternicã a normanzilor în lupta lor cu Imperiulbizantin a fost flota, care într-o perioadã ulterioarã a fost de mare ajutor forþelor terestrenormande. La mijlocul secolului al XI-lea, normanzii aveau un conducãtor foarte capabil înpersoana lui Robert Guiscard, �care, de la un ºef de briganzi, s-a ridicat la rangul unuifondator de Imperiu�160.

Principalul obiectiv al lui Robert Guiscard era cucerirea Italiei meridionale bizantine.Deºi Imperiul bizantin se confrunta cu multe ºi mari dificultãþi, lupta în Italia în deceniilecinci ºi ºase ale secolului al XI-lea a continuat cu victorii alternante. Robert a cuceritBrindisi, Tarentum ºi Reggio (Rhegium); totuºi, câþiva ani mai târziu, primele douã oraºeau fost recucerite de trupele bizantine trimise la Bari, care includeau ºi varegi printreefectivele lor. Într-o perioadã mai târzie a acestei lupte, succesul a fost de partea normanzilor.

Robert Guiscard a asediat Bari, care a fost în acea perioadã centrul principal al dominaþieibizantine în Italia meridionalã ºi unul dintre cel mai bine fortificate oraºe din peninsulã.Numai prin metode ingenioase, în secolul al IX-lea, musulmanii au reuºit sã ocupe Baripentru o perioadã scurtã de timp. În acelaºi secol, oraºul a opus o rezistenþã înverºunatãîmpãratului occidental Ludovic al II-lea. Asedierea oraºului Bari de cãtre Robert a fost oîntreprindere militarã dificilã, susþinutã puternic de flota normandã, care a supus portul uneiblocade. Asediul a durat trei ani ºi s-a încheiat în primãvara lui 1071, când cetatea Bari a fostsilitã sã se supunã lui Robert161.

Cãderea oraºului Bari a însemnat sfârºitul dominaþiei bizantine în Italia meridionalã.Din aceastã bazã importantã din Apulia, Robert a putut rapid sã cucereasc\ definitivultimele mici posesiuni bizantine în regiunile din interiorul Italiei. De asemenea, aceastãcucerire a Italiei meridionale a eliberat forþele lui Robert pentru reconquista Siciliei de lamusulmani.

Cucerirea sudului Italiei de cãtre normanzi nu a distrus complet influenþa bizantinã.Admiraþia pentru Imperiul Oriental, pentru tradiþiile ºi splendoarea sa a continuat sã se

159. Neumann, Die Weltstellung des byzantinischen Reiches, 103; în limba francezã, 100.160. Neumann, Die Weltstellung des byzantinischen Reiches, 102; în limba francezã, 99.161. Asupra izvoarelor: Gay, L�Italie Méridionale, 536, n. 3.


resimtã foarte puternic peste tot în Occident. Imperiul Apusean al lui Carol cel Mare sau celal lui Otto al Germaniei reprezentau în multe privinþe o reflectare a obiceiurilor, ideilor ºicondiþiilor de viaþã exterioare din Orient, consacrate de multe secole. Cuceritorii normanziai Italiei meridionale, precum Robert Guiscard, trebuie sã fi simþit o ºi mai mare fascinaþiepentru Imperiul bizantin.

Robert, duce de Apulia, care se considera succesor legitim al împãraþilor bizantini, amenþinut organizarea administrativã bizantinã în regiunile cucerite. Astfel, descoperim cãdocumentele normande menþioneazã thema Calabria, precizând cã oraºele erau guvernatede strategi sau exarhi ºi cã normanzii aspirau sã obþinã titluri bizantine. Limba greacã s-apãstrat în serviciul liturgic al bisericilor din Calabria, iar în anumite regiuni era chiarfolositã ca limbã oficialã în perioada normandã. În general, cuceritori ºi cuceriþi convieþuiaufãrã a se amesteca, pãstrându-ºi propria limbã, propriile moravuri ºi obiceiuri.

Proiectele ambiþioase ale lui Robert Guiscard au mers mai departe de teritoriile limitateale Italiei sudice. Deplin conºtient de slãbiciunea internã a Imperiului bizantin ºi de gravelelui probleme externe, cuceritorul normand a început sã viseze cã va uzurpa coroana imperialãa basileului.

Cãderea oraºului Bari, în primãvara anului 1071, ºi bãtãlia fatalã de la Mantzikert, înluna august a aceluiaºi an, au arãtat cã 1071 a fost una dintre cele mai importante date dinîntreg cursul istoriei bizantine. Italia meridionalã a fost definitiv pierdutã în vest, iar în estdominaþia Imperiului în Asia Micã era condamnatã. Redus teritorial ºi privat de izvorul sãuvital principal, Asia Micã, Imperiul Oriental a intrat într-o perioadã de evident declinîncepând cu a doua jumãtate a secolului al XI-lea. În ciuda unui oarecare reviriment subComneni, Imperiul ceda treptat importanþa sa politicã, dar ºi economicã, statelor EuropeiOccidentale.

Împãratul Mihail al VII-lea Ducas Parapinakes a înþeles pe deplin creºterea ameninþãriidin partea lui Robert asupra Imperiului ºi a dorit sã o îndepãrteze prin mijlocirea uneicãsãtorii între cele douã case regale. Fiul împãratului s-a logodit cu fiica lui Robert. Daraceasta nu a însemnat ameliorarea situaþiei existente ºi, dupã depunerea lui Mihail, normanziiºi-au reluat ostilitãþile împotriva Imperiului. În momentul urcãrii pe tron a Comnenilor, eise pregãteau deja sã-ºi transfere atacurile militare din Italia cãtre coasta rãsãriteanã aMãrii Adriatice. Perioada de tulburãri, ce s-a caracterizat printr-o disputã internã aproapeneîntreruptã ºi a avut ca efect reculul puterii imperiale pe toate frontierele, atât în Asia, câtºi în Europa, a lãsat noii dinastii a Comnenilor o moºtenire politicã foarte grea.

Cultura, învãþãmântul, literatura ºi arta

Epoca dinastiei macedonene, marcatã de o activitate intensã în domeniul afacerilor externeºi interne, a fost ºi o perioadã de dezvoltare remarcabilã în sfera învãþãmântului, literaturii,culturii ºi artei. Aceastã epocã a fost martora celor mai evidente manifestãri ale trãsãturilorcaracteristice ale culturii bizantine, exprimatã în dezvoltarea unei relaþii mai intime întreelementele profane ºi cele teologice sau în reconcilierea înþelepciunii antice pãgâne cu noileidei ale creºtinismului, în dezvoltarea cunoaºterii generale ºi enciclopedice ºi, în sfârºit, înlipsa originalitãþii ºi geniului creator. În cursul acestei perioade, Universitatea din Constantinopola fost încã o datã un centru de culturã, educaþie ºi literaturã în jurul cãruia s-au adunat celemai importante forþe culturale ale Imperiului.


Împãratul Leon al VI-lea Înþeleptul, un discipol al lui Fotie, deºi nu a fost înzestrat cumare geniu literar, a scris mai multe omilii, imnuri bisericeºti ºi alte lucrãri. Cel mai maremerit al sãu a fost acela cã s-a strãduit sã susþinã atmosfera intelectualã creatã de Fotie,astfel cã, în cuvintele unui istoric, �ºi-a asigurat un loc de cinste în istoria culturii bizantineîn general ºi a culturii bisericeºti în particular�162. Leon i-a sprijinit ºi protejat pe toþioamenii de culturã ºi litere; în timpul sãu, �palatul imperial a fost transformat uneori într-onouã Academie ºi un nou Gimnaziu�163.

Cea mai remarcabilã personalitate a miºcãrii culturale din secolul al X-lea a fost împãratulConstantin al VII-lea Porfirogenetul, care a contribuit mult la progresul intelectual alBizanþului, nu numai prin protejarea culturii, ci ºi prin multe scrieri originale. Constantina lãsat toate treburile domniei în sarcina lui Roman Lecapenos, dedicându-ºi cea mai mareparte a timpului domeniului care îl interesa. A reuºit sã devinã inima unei intense miºcãriºtiinþifice ºi literare, la care a contribuit din plin printr-o participare activã. A scris mult, i-aconvins ºi pe alþii sã scrie ºi a încercat sã ridice nivelul de culturã al poporului. Numele sãueste asociat cu construcþia multor edificii somptuoase; era pasionat de artã ºi muzicã ºi acheltuit sume mari de bani pentru compilarea de antologii din scriitorii antici.

S-au pãstrat un mare numãr de lucrãri din epoca lui Constantin al VII-lea, din secolulal X-lea. Unele dintre ele au fost redactate de Constantin însuºi, altele cu contribuþia sa, întimp ce altele, sub forma antologiilor de texte antice ºi a enciclopediilor cu excerpte desprediferite subiecte, au fost compilate la sugestia sa. Printre lucrãrile personale se înscrie ºibiografia panegiricã a bunicului sãu, Vasile I. O altã lucrare, Despre administrarea Imperiului(De administrando Imperio), dedicatã fiului ºi succesorului sãu, conþine informaþii interesanteºi valoroase despre geografia statelor strãine, despre relaþiile Imperiului bizantin cu naþiunilevecine ºi despre diplomaþia bizantinã. Primele capitole ale acestei lucrãri sunt dedicatepopoarelor nordice, pecenegii, ruºii, uzii, chazarii, ungurii (turcii), care � în specialprimele douã � au jucat un rol dominant în viaþa economicã ºi politicã a secolului al X-lea.De asemenea, trateazã despre arabi, armeni, bulgari, dalmaþi, franci, italienii meridionali,veneþieni ºi alte câteva popoare. Lucrarea menþioneazã ºi numele cascadelor de pe Nipru,redate în douã limbi, slavonã ºi rusã, adicã scandinavã. Este unul dintre cele mai importantefundamente pe care se sprijinã teoria originii scandinave a primilor principi �ruºi�. Lucrareaa fost compusã în anii 948-952 (sau 951) ºi redactatã în altã manierã decât textul modernpublicat. Bury, care a scris un studiu special asupra acestui tratat, îl considerã un mozaic164.Totuºi, transmite o imagine impresionantã a puterii politice, diplomatice ºi economice aImperiului în secolul al X-lea165. De asemenea, multã informaþie geograficã se gãseºteîntr-o a treia lucrare a lui Constantin, Despre theme (De Thematibus), bazatã parþial pe

162. Popov, Leo VI, 232 [în rusã].163. Ibidem.164. J.B. Bury, �The Treatise De administrando Imperio�, Byzantinische Zeitschrift, XV (1906),

517-577; G. Manojloviæ din Zagreb a publicat în sârbo-croatã patru studii interesante asupraacestui tratat: Publications of the Academy of Zagreb, CLXXXII, CLXXXVI-VII (1910-1911).Autorul a sintetizat cele patru studii în limba francezã la Congresul Internaþional de StudiiBizantine de la Belgrad din anul 1927; vezi Compte-rendu du Congrès (1929), 45-47.

165. Avem la dispoziþie o nouã ediþie criticã a lucrãrii De administrando Imperio, semnatã deG. Moravcsik, cu o traducere englezã de R. Jenkins (1949). [Pentru mai multe detalii legatede împãratul Constantin al VII-lea ºi opera sa, vezi: P. Lemerle, Byzantine Humanism: theFirst Phase, Canberra, 1986, 309-346 � n. trad.]


lucrãrile geografice din secolele V-VI. Tot în vremea sa a fost compilatã ampla lucrareDespre ceremoniile curþii bizantine (De ceremoniis aulae byzantinae). În principal, aceastaera o descriere detaliatã a codului complicat al vieþii la curtea imperialã ºi aproape cã poatefi consideratã o carte a �regulilor de la curte�. A fost compilatã în special pe baza arhiveloroficiale de la curte din diferite perioade, iar informaþiile descoperite aici despre botezul,cãsãtoria, încoronarea, înmormântarea împãraþilor, despre diverse servicii religioase, primireaambasadorilor strãini, despre echiparea expediþiilor militare, despre funcþii ºi titluri ºi multealte aspecte ale vieþii sunt un nepreþuit izvor pentru studierea nu doar a vieþii de la curte, ciºi a vieþii sociale a întregului Imperiu. Ceremonialul curþii bizantine, care provenea ºi s-adezvoltat din ceremoniile curþii în Imperiul roman târziu din epoca lui Diocleþian ºiConstantin cel Mare, a pãtruns mai târziu în viaþa de curte din Europa Occidentalã ºi astatelor slave, inclusiv Rusia. Chiar ºi unele dintre ceremoniile curþii otomane din secolulXX poartã urmele influenþei bizantine. De asemenea, lui Constantin i se datoreazã descriereadetaliatã a transferului triumfal al icoanei fãcãtoare de minuni a Mântuitorului de la Edessala Constantinopol, în anul 944. Tradiþia popularã pretindea cã aceastã icoanã fusese iniþialtrimisã de Hristos prinþului Edessei.

Din cercul literaþilor ºi savanþilor adunaþi în jurul lui Constantin fãceau parte ºi istoriculIosif Genesios, autorul unei istorii a perioadei cuprinse între domniile lui Leon al V-lea ºiLeon al VI-lea (813-886), ºi Teodor Daphnopates, care a scris o lucrare istoricã ce nu s-apãstrat, câteva scrisori diplomatice, mai multe predici la sãrbãtorile creºtine ºi o serie debiografii. La solicitarea împãratului, Constantin din Rodos a redactat o descriere poeticã abisericii Sfinþilor Apostoli, care este deosebit de valoroasã pentru cã oferã o imagine aacestui celebru lãcaº distrus mai târziu de cãtre turci.

Printre enciclopediile care au apãrut în epoca lui Constantin s-a numãrat ºi celebracolecþie a Vieþilor Sfinþilor, compilatã de Simeon Metafrastul. De asemenea, primei jumãtãþia secolului al X-lea îi aparþine Anthologia Palatina, compilatã de Constantin Kephalas.Numele sãu derivã de la singurul manuscris, Codex Palatinus, care se pãstreazã astãzi laHeidelberg (Germania). Ipoteza unor cercetãtori care-l identificã pe Constantin Kephalas cuConstantin din Rodos trebuie consideratã improbabilã. Anthologia Palatina este o amplãcolecþie de poeme scurte din perioada pãgânã ºi creºtinã, stând mãrturie pentru gustulliterar rafinat din secolul al X-lea166.

Epoca lui Constantin Porfirogenetul a fost martora compilãrii celebrului Lexicon al luiSuidas. Nu existã informaþii despre viaþa ºi personalitatea autorului acestui lexicon, careeste cea mai bogatã sursã în ceea ce priveºte explicarea termenilor, a numelor proprii,precum ºi alte lucruri de interes general. Articolele literare ºi istorice privind lucrãrile carenu au supravieþuit au o valoare considerabilã. În ciuda multor insuficienþe, �Lexiconul luiSuidas este un document admirabil al efortului de compilare al savanþilor bizantini într-oepocã în care activitatea literarã în restul Europei se afla în declin complet. El constituie onouã mãrturie care demonstreazã în ce mãsurã Imperiul bizantin, cu toate dificultãþileinterne ºi externe, a conservat ºi dezvoltat ceea ce a supravieþuit din cultura anticã�167.

Altã personalitate eminentã a perioadei dinastiei macedonene a fost Arethas, arhiepiscopde Cezareea, în prima parte a secolului al X-lea. Cultura vastã ºi interesul sãu profund

166. Vezi Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, 727; Montelatici, Storia dellaletteratura byzantina, 120, 125.

167. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, 568. Asupra studiilor recente, vezibibliografia.


pentru lucrãrile literare ecleziastice ºi profane s-au reflectat în lucrãrile personale. Comentariulsãu la Apocalipsã, redactat în limba greacã, primul care este cunoscut, însemnãrile saledespre Platon, Lucian ºi Eusebiu ºi, în sfârºit, colecþia valoroasã de scrisori, pãstratãîntr-unul din manuscrisele moscovite ºi încã nepublicatã, indicã faptul cã Arethas deCezareea era o personalitate distinsã a miºcãrii culturale a secolului al X-lea168.

Patriarhul Nicolae Misticul, bine-cunoscut pentru rolul sãu activ în viaþa ecleziasticã aacestei perioade, a lãsat o colecþie valoroasã de peste 150 de scrisori. Ea conþine epistoleadresate emirului arab al Cretei, lui Simeon al Bulgariei, papilor, împãratului RomanLecapenos, episcopilor, monahilor ºi diferiþilor funcþionari ai administraþiei civile. Ele neoferã o documentaþie foarte bogatã pentru istoria politicã ºi internã a secolului al X-lea.

Leon Diaconul, contemporan al lui Vasile al II-lea ºi martor ocular al evenimentelor dinrãzboiul bulgar, a lãsat o istorie în 10 cãrþi, care acoperã perioada anilor 959-975 ºi conþinerelatãri ale campaniilor arabe, bulgare ºi ruse ale Imperiului. Aceastã istorie este ºi maivaloroasã între toate deoarece constituie singurul izvor grec contemporan ce trateazã despreepoca strãlucitã a lui Nichifor Phokas ºi Ioan Tzimiskes. Opera lui Leon Diaconul estenepreþuitã ºi pentru primele pagini ale istoriei ruse, datoritã informaþiilor bogate despreSviatoslav ºi rãzboiul sãu împotriva grecilor.

A fost deja menþionatã monografia lui Ioan Kaminiates, un preot din Tesalonic, desprecucerirea arabã a Tesalonicului în anul 904, la care Kaminiates a fost martor ocular.

Printre cronicarii acestei perioade trebuie menþionat ºi continuatorul anonim al luiTeofan (Theophanes Continuatus), care descrie evenimentele din anii 813-961 pe bazalucrãrilor lui Genesios, ale lui Constantin Porfirogenetul ºi ale continuatorului lui GeorgeHamartolos. Problema identitãþii autorului acestei compilaþii este încã nesoluþionatã169.

Grupul cronicarilor secolului al X-lea este în mod obiºnuit reprezentat de patru nume:Leon Gramaticianul, Teodosie de Melitene, continuatorul anonim al lui George Hamartolos,Simeon Logothetes ºi Magister, aºa-numitul Pseudo-Simeon Magister. Dar aceºtia nu suntscriitori originali; toþi sunt copiºti, abreviatori sau corectori ai cronicii lui Simeon Logothetes,al cãrei text grecesc integral este încã inedit. Totuºi, a fost publicatã o versiune a acestuiaîn vechea slavonã, astfel încât ne putem forma o imagine destul de bunã asupra textului grecnepublicat170.

168. Despre Arethas ºi mediul sãu, vezi câteva informaþii foarte interesante în M.A. ªanguin,�Byzantine Political Personalities of the First Half of the Tenth Century�, Vizantiyskiy sbornik(1945), 228-236 [în rusã]. [Pentru informaþii suplimentare despre Arethas al Cezareei, vezi:L. Westerink (ed.), Scripta minora, 2 vol., Leipzig, 1968-1972; P. Lemerle, Humanism:the First Phase, Canberra, 1986, 237-280; S.B. Koug�av, hO Kaisare°av HAr�qav ka±tèn �rgon aÇtoÂ, HAqÐnaiv, 1913; A. Meschini, Il Codice vallicelliano di Areta, Padua,1972 � n. trad.]

169. S.P. ªestakov din Kazan este convins cã autorul Continuãrii lui Teofan a fost Teodor Daphnopates.Vezi, de exemplu: �The Question of the Author of the Continuation of Theophanes�,Compte-rendu du deuxième Congrès international des études byzantines (1929), 35-45 [înrusã]. Vezi H.G. Nickles, �The Continuatio Theophanis�, Transactions of the AmericanPhilological Association, LXVIII (1937), 221-227. [Pentru informaþii suplimentare legate decontinuatorul Cronicii lui Teofan, vezi: H. Hunger, Die hochsprachliche profane Literaturder Byzantiner, vol. I, München, 1978, 339-343; A. Kazhdan, �Iz istorii vizantiiskoi hronografiiX v. 1�, Vizantiyskiy vremennik, XIX (1961), 76-96 � n. trad.].

170. Aceastã problemã complicatã a fost pentru prima datã elucidatã, în 1895, de Vasilievski ºi afost recent discutatã mai amãnunþit ºi explicatã limpede de Ostrogorsky: Vasilievski, �The


De asemenea, secolului al X-lea îi aparþine o foarte interesantã personalitate în istorialiteraturii bizantine, Ioan Kyriotes, cunoscut în mod obiºnuit cu supranumele Geometres.Punctul culminant al activitãþii sale literare a fost atins în epoca lui Nichifor Phokas, IoanTzimiskes ºi Vasile al II-lea. Primul dintre aceºtia a fost eroul sãu favorit. A lãsat o colecþiede epigrame ºi poeme ocazionale, o lucrare versificatã despre ascetism (Paradisul) ºi câtevaimnuri despre Sfânta Fecioarã. Epigramele ºi poemele sale ocazionale sunt strâns legate deevenimentele politice importante ale perioadei, precum dispariþiile lui Nichifor Phokas ºiIoan Tzimiskes, insurecþia lui Bardas Skleros ºi Bardas Phokas (în poemul sãu Rebeliunea),rãzboiul bulgar etc. Toate acestea prezintã mare interes pentru oricare cercetãtor al epociirespective. Un poem asupra cãlãtoriei sale de la Constantinopol la Selymbria, prin regiuniledevastate de rãzboi, oferã o descriere pateticã ºi extrem de puternicã a suferinþelor ºi ruineipopulaþiei rurale171. Krumbacher avea fãrã îndoialã dreptate când afirma cã Ioan Geometreseste unul dintre scriitorii remarcabili ai literaturii bizantine172. Multe dintre poemele salemeritã a fi traduse în limbile moderne. Lucrãrile sale în prozã, de naturã retoricã, exegeticãºi oratoricã, sunt mai puþin interesante decât poemele sale.

În timpul domniei lui Nichifor Phokas a fost compilat dialogul lui Pseudo-Lucian,Philopatris. S-a afirmat cã acesta reprezintã o �formã bizantinã a umanismului� ºi, pentrusecolul al X-lea, reveleazã �o renaºtere a spiritului grecesc ºi a gusturilor clasice�173.

Unul dintre cei mai importanþi poeþi bizantini, Hristofor de Mytilene, care abia recenta devenit cunoscut, a trãit în prima jumãtate a secolului al X-lea. Lucrãrile sale scurte,scrise în principal în trimetrul iambic, sub forma epigramelor sau cuvântãrilor cãtre

Chronicle of Logothetes in Slavonic and Greek�, Vizantiyskiy vremennik, II (1895), 78-151 [înrusã]; Ostrogorsky, �A Slavonic Version of the Chronicle of Symeon Logothete�, Annales del�Institut Kondakov, V (1932), 17-36. Vezi ºi un scurt, dar foarte bun rezumat în limba francezãdespre aceastã chestiune, semnat de Ostrogorsky, �L�Expédition du Prince Oleg contreConstantinople en 907�, Annales de l�Institut Kondakov, XI (1939), 50. [Pentru informaþiisuplimentare legate de cronicarul Simeon Logothetes, vezi: J. Darrouzès, Épistoliers byzantinsdu Xe siècle, Paris, 1960, 99-163; H. Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur derByzantiner, vol. I, München, 1978, 354-357; A. Kazhdan, �Hronika Simeona Logofeta�,Vizantiyskiy vremennik, XV (1959), 125-143; W. Treadgold, �The Chronological Accuracy ofthe Chronicle of Symeon the Logothete for the years 813-845�, Dumbarton Oaks Papers, 33(1979), 157-197 � n. trad.]

171. Vezi Migne, Patrologia Graeca, CVI, 956-959; Vasilievski, Works, II, 121-122 [în rusã].172. Vezi Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, 734. Rãposatul filolog polonez

J. Saidak a lucrat pe scrierile lui Ioan Geometres, în special pe imnurile sale închinateFecioarei: Saidak, �Que signifie Kuriðtjv Gewm�trjv?�, Byzantion, VI (1931), 343-353.Vezi ºi succintul articol despre Ioan Geometres semnat de Saidak în lucrarea sa LiteraturaBizantyñska, 725-726. [Pentru informaþii suplimentare despre poetul Ioan Geometres, vezi:A.R. Littlewood (ed.), The Progymnasmata, Amsterdam, 1972; F. Scheidweiler, �Studienzu Johannes Geometres�, Byzantinische Zeitschrift, XLV (1952), 277-319 � n. trad.]

173. S. Reinach, �Le christianisme à Byzance et la question du Philopatris�, în Cultes, mythes etreligions (ediþia a III-a, 1922), I, 368, 391. [Pentru informaþii suplimentare despre dialogulPhilopatris, vezi: Lucian, vol. VIII, ed. ºi trad. M.D. Macleod, Cambridge/London, 1967,416-465; H. Hunger, Die hochsprachliche profane Literatur der Byzantiner, vol. II, München,1978, 149-151; R. Anastasi, �Sul testo del Philopatris e del Charidemus�, Siculorumgymnasium, XX (1967), 111-117 � n. trad.]


diferite persoane, inclusiv împãraþi contemporani, se disting prin stilul graþios ºi ironiasubtilã174.

În secolul al X-lea, când civilizaþia bizantinã traversa o perioadã de dezvoltare formidabilã,reprezentanþii Occidentului barbar veneau la Bosfor, dornici sã se instruiascã. Dar lasfârºitul secolului al X-lea ºi începutul celui de-al XI-lea, când întreaga atenþie a Imperiuluiera absorbitã de campaniile care l-au ridicat pe culmea faimei militare, activitatea intelectualãºi creatoare a intrat oarecum în declin. Vasile al II-lea îi trata pe savanþi cu dispreþ. AnnaComnena, o scriitoare din secolul al XII-lea, a remarcat cã �de la domnia lui VasilePorfirogenetul (Vasile al II-lea Bulgaroctonul) pânã la cea a lui (Constantin) Monomahul,deºi învãþãmântul a fost neglijat de majoritatea poporului, nu a decãzut complet, iar maitârziu a început sã strãluceascã din nou�175. Persoane izolate au continuat sã lucreze asiduuºi sã-ºi petreacã nopþile aplecate asupra cãrþilor, la lumina lãmpilor176. Învãþãmântul superiorsubvenþionat serios de guvern a fost revitalizat la jumãtatea secolului al XI-lea, sub ConstantinMonomahul, când un grup de savanþi, în fruntea cãrora se afla tânãrul Constantin Psellos,au stârnit interesul împãratului pentru proiectele lor ºi au exercitat o puternicã influenþã lacurte. Au început dispute aprinse privind natura reformelor învãþãmântului superior. În timpce o facþiune dorea o ºcoalã de drept, cealaltã cerea o ºcoalã de filosofie, adicã o ºcoalã deculturã generalã. Agitaþia a crescut constant ºi a îmbrãcat chiar forma demonstraþiilor destradã. Împãratul a gãsit o soluþie de ieºire din aceastã situaþie prin organizarea unei facultãþide filosofie ºi a unei ºcoli juridice. A urmat întemeierea Universitãþii în anul 1045. S-apãstrat novela care abordeazã chestiunea întemeierii ºcolii de drept. În cadrul departamentuluide filosofie, condus de celebrul savant ºi scriitor Psellos, se preda filosofia ºi se urmãreaoferirea unei vaste culturi generale. ªcoala de drept era un fel de gimnaziu sau de academiejuridicã.

Administraþia bizantinã a resimþit o mare nevoie de funcþionari instruiþi ºi experimentaþi,în mod deosebit juriºti. În absenþa ºcolilor juridice speciale, tinerii deprindeau ºtiinþadreptului de la juriºti practicanþi, notari, jurisconsulþi, care în puþine cazuri deþineau ocunoaºtere profundã ºi vastã în acest domeniu. ªcoala juridicã fondatã în timpul luiConstantin Monomahul era menitã sã satisfacã aceastã nevoie urgentã. Liceul era condus deIoan Xiphilinos, contemporan celebru ºi prieten al lui Psellos. Ca ºi mai înainte, învãþãmântulera gratuit. Profesorii primeau salarii mari de la guvern, veºminte de mãtase, cele necesaretraiului ºi daruri de Paºti. Toþi cei care doreau sã se înscrie la ºcoala juridicã o puteau face,indiferent de condiþia socialã sau financiarã, cerându-li-se sã aibã o pregãtire suficientã.Novela în legãturã cu întemeierea academiei juridice oferã o percepþie asupra viziuniiguvernului despre educaþie ºi ºtiinþa juridicã. ªcoala de drept a secolului al XI-lea avea

174. Vezi Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Litteratur, 737-738; Montelatici, Storiadella letteratura bizantina, 128-130; Die Gedichte des Christophoros Mytilenaios, ed.E. Kurtz. [Pentru informaþii suplimentare legate de poetul Hristofor de Mytilene, vezi:E. Follieri, I calendari in metro innografico di Cristoforo Mitileneo, 2 vol., Bruxelles,1980; E. Follieri, �Le poesie di Cristoforo Mitileneo come fonte storica�, Zbornik radovaVizantolo�kog Instituta, VIII (1964), 2, 133-148 � n. trad.]

175. Anna Comnena, Alexiada, V, 8; ed. A. Reifferscheid, I, 177-178; trad. de E.A.S. Dawes,132. Vezi G. Buckler, Anna Comnena. A Study, 262. De asemenea, vezi Mihail Psellos,Chronography, ed. Sathas, Bibliotheca Graeca Medii Aevi, IV, 19; ed. E. Renauld, I, 19.

176. Vezi F. Fuchs, Die höheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, 24-25.


scopuri practice evidente, pentru cã se aºtepta sã pregãteascã funcþionari competenþi,familiarizaþi cu legile Imperiului177.

Conducãtorul ºcolii de filosofie, Constantin Psellos, cunoscut mai ales sub numele sãude monah, Mihail, s-a nãscut în prima jumãtate a secolului al XI-lea. Graþie excelentei saleeducaþii, cunoºtinþelor vaste ºi abilitãþii sale remarcabile, a devenit foarte apreciat decontemporanii sãi ºi una dintre personalitãþile cele mai influente ale Imperiului. A fostinvitat la curte ºi a primit funcþii importante ºi titluri înalte. În acelaºi timp, a predatfilosofie ºi retoricã unui mare numãr de studenþi. Într-una din scrisorile sale, Psellos scria:�I-am fermecat pe celþi [popoarele Europei Occidentale] ºi arabi; ºi au venit la glorianoastrã cei de pe douã continente; Nilul irigã pãmântul egiptenilor, iar limba mea [irigã]spiritul lor. [�] Un popor mã numeºte luminã a înþelepciunii, altul [mã numeºte] un astru,al treilea mã onoreazã cu cele mai frumoase nume�178. Urmând exemplul prietenului sãuXiphilinos, conducãtorul academiei de drept, a îmbrãcat veºmântul monahal sub numele deMihail ºi a petrecut o vreme într-o mãnãstire. Însã viaþa monahalã solitarã nu se potriveacaracterului lui Psellos. A pãrãsit mãnãstirea ºi a revenit în capitalã, recãpãtându-ºiimportanta funcþie de la curte. Cãtre sfârºitul vieþii, a avansat pânã la înalta funcþie deprim-ministru. A murit cãtre sfârºitul secolului al XI-lea, probabil în 1078179.

Trãind în aceastã perioadã de frãmântare ºi declin a Imperiului, însoþitã de frecventeschimbãri la tron ce însemnau adesea modificãri în politicã, Psellos a demonstrat o mareabilitate de a se adapta la condiþiile schimbãtoare de viaþã. Pe durata serviciului sãu,desfãºurat sub nouã împãraþi, a continuat sã avanseze în rang ºi sã-ºi sporeascã influenþa.Psellos nu a ezitat sã linguºeascã, sã se umileascã ºi sã ofere mitã pentru a-ºi asigurabunãstarea. Nu se poate spune cã deþinea calitãþi morale foarte înalte, deºi în aceastãprivinþã nu era diferit de un mare numãr de persoane din aceastã perioadã agitatã ºi dificilã.

Totuºi, era înzestrat cu numeroase calitãþi care-l situeazã mult deasupra contemporanilorsãi. Era un om foarte educat, care cunoºtea multe, citea enorm ºi lucra asiduu. A realizatmulte în timpul vieþii ºi este autorul a numeroase lucrãri de teologie, filosofie (în care îlurma pe Platon), ºtiinþe naturale, filologie, istorie ºi drept, a câteva poezii, a unei serii decuvântãri ºi a unei vaste corespondenþe. Istoria sa, relatând evenimentele de la moartea luiIoan Tzimiskes pânã în ultimii ani ai vieþii lui Psellos (976-1077), este un izvor foartepreþios pentru istoria secolului al XI-lea, în ciuda subiectivitãþii manifestate de autor.Întreaga sa activitate literarã ni-l descoperã pe Psellos ca pe un reprezentant al culturiiprofane impregnate de elenism. Este foarte evident cã nu era prea modest în opiniile despresine. În cronografia sa a scris: �M-au asigurat cã graiul meu a fost înfrumuseþat cu flori

177. F. Fuchs, Die höheren Schulen von Konstantinopel im Mittelalter, 24-25. Conþine informaþiidetaliate despre aceste douã ºcoli superioare.

178. Sathas, Bibliotheca Graeca Medii Aevi, V, 508.179. Renauld, Michel Psellos: Chronographie ou Histoire d�un siècle de Byzance, 976-1077, I,

ix. [Pentru informaþii suplimentare despre viaþa ºi activitatea lui Mihail Psellos, vezi:Cronografia: Un veac de istorie bizantinã (976-1077), traducere în limba românã de RaduAlexandrescu, Iaºi, Editura Polirom, 1998; H. Hunger, Die hochsprachliche profaneLiteratur der Byzantiner, vol. I, München, 1978, 372-382; G. Weiss, Oströmische Beamteim Spiegel der Schriften des Michael Psellos, München, 1973; L. Benakis, �Michael Psellos�Kritik an Aristoteles�, Byzantinische Zeitschrift, LVI (1963), 213-227; C. Chamberlain,�The Theory and Practice of Imperial Panegyric in Michael Psellus�, Byzantion, LVI (1986),16-27 � n. trad.]


chiar ºi în cele mai simple exprimãri; ºi, fãrã niciun efort, dulceaþa naturalã picurã dinel�180. În alt loc, Psellos a declarat cã împãratul Constantin al IX-lea �îi admira excesivelocinþa, iar urechile lui erau mereu receptive la graiul sãu�; cã Mihail al VI-lea �îl admiraprofund ºi gusta, cum se cuvenea, mierea care curgea de pe buzele sale�; cã împãratulConstantin al X-lea �s-a îndestulat din cuvintele sale precum dintr-un nectar�; cã Evdokia�îl considera un dumnezeu�181. Istoricii sunt încã în dezacord în judecãþile lor asuprapersonalitãþii ºi activitãþii lui Psellos. Totuºi, el a ocupat incontestabil un loc la fel de înaltîn viaþa culturalã bizantinã a secolului al XI-lea precum Fotie în secolul al IX-lea ºiConstantin Porfirogenetul în secolul al X-lea182.

Epoca dinastiei macedonene, în special secolul al X-lea, este consideratã perioadadezvoltãrii poeziei epice ºi a cântecelor populare bizantine, al cãror erou principal a fostVasile Digenis Akritas. Viaþa intensã de la frontiera orientalã, cu ostilitãþi aproape permanente,oferea un câmp vast pentru fapte curajoase ºi aventuri periculoase. Vasile Digenis Akritas,eroul acestor provincii de frontierã, a lãsat cea mai profundã ºi durabilã impresie înmemoria poporului. Se pare cã adevãratul nume al acestui erou epic era Vasile; Digenis ºiAkritas sunt doar supranume. Numele �Digenis� poate fi tradus ca �nãscut din douãpopoare� ºi îºi avea originea în faptul cã tatãl sãu era arab mahomedan, iar mama lui,grecoaicã creºtinã. În mod obiºnuit, numele Digenis era purtat de toþi copiii nãscuþi dinpãrinþi de rase diferite. Akritas (plural Akritai) era un termen care îi desemna, în timpulperioadei bizantine, pe apãrãtorii frontierelor extreme ale Imperiului, de la termenul grecescakra (�kra), însemnând �graniþã�. Uneori, akritai se bucurau de un oarecare grad deindependenþã faþã de administraþia centralã ºi sunt comparaþi cu comiþii din Europa Apuseanã(stãpâni ai provinciilor de frontierã, ai mãrcilor) ºi cu cazacii ucraineni (ukraina însemnând,de asemenea, �graniþã�) din istoria Rusiei.

Eroul epic Digenis Akritas ºi-a dedicat toatã viaþa luptei cu musulmanii ºi cu apelatai.Ultimul termen, care îi desemna la origine pe �cei care împrãºtie turmele�, iar mai târziupe �tâlhari�, era aplicat la frontiera orientalã a Imperiului bizantin briganzilor de munte,�acei indivizi curajoºi, puternici în trup ºi spirit, pe jumãtate hoþi ºi pe jumãtate eroi�183,care nu recunoºteau nici autoritatea împãratului, nici pe cea a califului ºi devastau pãmânturileambilor suverani. Pe timp de pace, creºtinii ºi musulmanii îºi uneau eforturile împotrivaacestor tâlhari, iar pe timp de rãzboi, fiecare parte se strãduia sã câºtige sprijinul acestoroameni îndrãzneþi. Rambaud a declarat cã, în regiunile de frontierã, �cineva se simþeadeparte de Imperiul bizantin ºi ar fi putut avea impresia cã nu se afla în provinciile uneimonarhii luminate, ci în mijlocul anarhiei feudale din Apus�184.

180. Renauld, Michel Psellos: Chronographie ou Histoire d�un siècle de Byzance, 976-1077, I,139; Sathas, Bibliotheca Graeca Medii Aevi, IV, 123-124.

181. E. Renauld, Étude de la langue et du style de Michel Psellos, 432-433; Renauld, Psellos:Chronographie, I, xiv-xv.

182. J. Hussey, �Michael Psellus�, Speculum, X (1935), 81-90; Hussey, Church and Learning inthe Byzantine Empire, 867-1185, 73-88; M. Jugie, �Michael Psellus�, Dictionnaire dethéologie catholique, XIII (1936), 1149-1158; V. Valdenberg, �The Philosophical Ideas ofMichael Psellus�, Vizantiyskiy sbornik (1945), 249-255 [în rusã].

183. A.N. Veselovski, �The Poem of Digenes�, Vestnik Evropy (1875), 753 [în rusã]. [Acest poemepic a fost tradus ºi în limba românã: Dighenis Akritas, traducere de N.I. Pintilie ºi NikosGaidagis, prefaþã ºi note de Nicolae-ªerban Tanaºoca, Bucureºti, Editura Univers, 1974 � n.trad.].

184. Rambaud, Études sur l�histoire byzantine, 73.


Pe baza diferitelor indicii gãsite pretutindeni în poemul lui Digenis Akritas, se poateafirma cã evenimentul real pe care se întemeiazã s-a petrecut la jumãtatea secolului al X-lea,în Capadocia ºi în regiunile Eufratului. În epopee, Digenis sãvârºeºte acþiuni importante ºifapte de arme pentru cauza creºtinilor ºi pentru Imperiu; în concepþia sa, Ortodoxia ºiRomania (Imperiul bizantin) sunt inseparabile. Descrierea palatului lui Digenis oferã oimagine mai clarã a magnificenþei ºi opulenþei ce se putea constata printre marii proprietarifunciari din Asia Micã, atât de dispreþuiþi de Vasile al II-lea Bulgaroctonul. Totuºi, s-aafirmat cã prototipul originar al lui Digenis Akritas nu a fost un creºtin, ci un campionsemilegendar al Islamului, Sayyid Battal Ghazi*, al cãrui nume este legat de bãtãlia de laAkroinon din anul 740. Numele lui Digenis a rãmas popular chiar ºi în ultimii ani aiImperiului bizantin. Teodor Prodromos, poet din secolul al XII-lea, când a încercat sã îiprezinte elogiul cuvenit împãratului Manuel Comnenul, nu a putut gãsi un titlu mai bunpentru el decât �noul Akritas�185.

Potrivit lui Bury, �dupã cum Homer reflectã toate aspectele primei faze a civilizaþieigreceºti, dupã cum Cântecul Nibelungilor oglindeºte civilizaþia germanilor în perioadamigraþiilor, tot aºa ciclul Digenis prezintã o imagine pãtrunzãtoare a lumii bizantine din AsiaMicã ºi a vieþii de frontierã�186. Acest poem a supravieþuit Imperiului bizantin. Pânã astãzi,oamenii din Asia Micã ºi din Cipru cântã despre acest celebru erou bizantin187. În apropierede Trebizonda, cãlãtorilor încã le este arãtat mormântul sãu, care, potrivit tradiþiei populare,se crede cã îi protejeazã pe nou-nãscuþi de farmecele rele. Prin conþinutul sãu, poemulseamãnã foarte mult cu celebrele poeme epice ale Europei Occidentale, precum Cântecul luiRoland din epoca lui Carol cel Mare sau Cidul, ambele avându-ºi originea în lupta dintrecreºtinism ºi mahomedanism.

Poemul lui Digenis Akritas se pãstreazã în mai multe manuscrise, cel mai vechi datânddin secolul al XIV-lea188. Studierea sa a intrat recent într-o nouã fazã prin cercetãrile

* Figura rãzboinicului pentru credinþã (ghazi) Abd Allah al-Battal din perioada dinastieiUmayyazilor, remarcat în rãzboaiele purtate împotriva bizantinilor, a fost preluatã de literaturaturcã, ce l-a plasat însã într-o altã perioadã istoricã, cea a dinastiei Abbasizilor. Acest motivepic apare în douã lucrãri romanþate: una de origine arabã (Dhat al-Himma), iar cealaltã deorigine turcã (Battalnama). Pentru informaþii suplimentare în legãturã cu acest subiect, vezi:M. Canard, �Les expéditions des Arabes contre Constantinople dans l�histoire et dans lalégende�, Journal Asiatique, 208 (1926), 61-121; H. Grégoire, �L�Épopée byzantine et sesrapports avec l�épopée turque�, Bulletin de la Classe des lettres et des sciences morales etpolitiques de l�Académie Royale de Belge, XVII (1931), 463-481; M. Canard, �Delhemma,Sayyid Battal et �Omar-an-No�man�, Byzantion, XII (1937), 183-188; M. Canard, �Lesprincipaux personnages du roman de chevalerie arabe Dat al-Himma wa-l-Battal�, Arabica, 8(1961), 2, 158-173; H.A.R. Gibb et alii (eds.), The Encyclopaedia of Islam, New Edition,vol. I, Leiden, E.J. Brill, 1986, 1103-1104 (al-Battal); John Renard, Islam and the HeroicImage, Macon, Mercer University Press, 1999 (n. trad.).

185. Bibliothèque grecque vulgaire, ed. E. Legrand, I, 83 (v. 180), 96 (v. 546). Cf. PoèmesProdromiques en grec vulgaire, ed. D.C. Hesseling ºi H. Pernot, 55 (v. 164); E. Jeanselme &L. Oeconomos, �La satire contre les higoumènes�, Byzantion, I (1924), 328.

186. J.B. Bury, Romances of Chivalry on Greek Soil, 18-19.187. Câteva cântece �acritice� au fost publicate de S. Kyriakides, O Dig�njv Akr°tav (1926),

119-150.188. Vezi D.C. Hesseling, La plus ancienne rédaction du poème épique sur Digenis Akritas, 1-22.


concludente iniþiate de H. Grégoire ºi strãlucit finalizate de colaboratorii sãi M. Canard ºiR. Goossens. Este aproape sigur cã prototipul istoric al lui Digenis a fost Diogenes,tourmarches al themei Anatolicilor, în Asia Micã, care a murit în 788, luptând împotrivaarabilor. Multe dintre elementele poemului dateazã din secolul al X-lea, când trupelebizantine s-au instalat pe Eufrat, iar mormântul lui Digenis a fost identificat în jurul anului940, lângã Samosata. Conexiuni foarte interesante au fost stabilite între epopeea bizantinãºi poemele epice arabe ºi turceºti, ba chiar ºi cu Povestea celor o mie ºi una de nopþi.Aceastã epopee, cu fundalul sãu istoric ºi ramificaþiile sale în sfera poemelor epice orientale,se prezintã ca una dintre cele mai fascinante probleme ale literaturii bizantine189.

Poemele epice bizantine, sub forma baladelor populare, s-au reflectat în monumenteleepice ruseºti, iar epopeea lui Digenis Akritas are locul sãu distinct aici. În literatura vecherusã figureazã Viaþa ºi faptele lui Digenis Akritas; aceastã lucrare a fost cunoscutã ºi deistoricul rus Karamzin (începutul secolului al XIX-lea), care a considerat-o iniþial un basmrusesc. A avut o importanþã considerabilã în dezvoltarea literaturii vechi ruseºti, pentru cãliteratura ºi viaþa veche rusã au fost profund afectate de influenþa bizantinã, atât secularã,cât ºi ecleziasticã. Este interesant de notat cã versiunea ruseascã a poemului despre Digenisconþine câteva episoade care nu au fost încã identificate în versurile greceºti190.

Viaþa artisticã ºi intelectualã a Imperiului în vremurile dificile ºi tulburi a continuat sãse dezvolte urmând coordonatele epocii macedonene. Activitatea lui Mihail Psellos, deexemplu, a fost neîntreruptã. Chiar ºi numai acest fapt dovedeºte cã viaþa culturalã aImperiului nu a încetat sã existe. Psellos a fost favorizat de suveranii mediocri ai acesteiperioade la fel de mult ca ºi de reprezentanþii casei macedonene.

Mihail Attaleiates se distinge între scriitorii notabili ai acestei perioade. S-a nãscut înAsia Micã, dar mai târziu s-a stabilit la Constantinopol, unde a ales o carierã de jurist.Lucrãrile sale care s-au pãstrat aparþin domeniului istoriei ºi jurisprudenþei. Istoria sa,cuprinzând perioada anilor 1034-1079, bazatã pe experienþa personalã, oferã o imaginefidelã a epocii ultimilor suverani macedoneni ºi a anilor perioadei agitate. Stilul lui MihailAttaleiates poartã deja urmele renaºterii artificiale a clasicismului, care a devenit atât derãspândit sub Comneni. Tratatul juridic al lui Mihail, inspirat în întregime din Basilicale,s-a bucurat de mare popularitate. Scopul sãu a fost sã editeze un foarte succint manual de

189. În 1942, H. Grégoire a publicat un excelent rezumat în greaca modernã al studiilor dedicatepoemului în Digenis Akritas: The Byzantine Epic in the History of Poetry. Pentru cã aceastãlucrare indispensabilã este redactatã în neogreacã ºi accesibilã unui numãr restrâns de cititori,o traducere englezã sau francezã ar fi foarte utilã. Printre numeroasele studii ale lui Grégoireasupra acestui subiect, vreau sã semnalez douã care sunt extrem de folositoare ca introducere:�Le tombeau et la date de Digenis Akritas� ºi �Autour de Digenis Akritas�, ambele înByzantion, VI (1931) 481-508; VII (1932), 287-320. [Pentru informaþii suplimentare legatede acest poem epic, vezi: H.-G. Beck, Geschichte der byzantinischen Volksliteratur, München,1971, 63-97; H. Grégoire, Autour de l�épopée byzantine, London, 1975; N. Oikonomides,�L�épopée de Digénis et la frontière orientale de Byzance aux Xe et XIe siècles�, Travaux etmémoires, VII (1979), 375-397 � n. trad.]

190. Vezi un foarte important studiu asupra acestui subiect semnat de M. Speranski, �Digenis�Deeds�, Sbornik Otdeleniia Russkogo Iazîka i Slovesnosti, XCIX, 7 (1922) [în rusã]; înlimba francezã, P. Pascal, �Le Digenis slave ou la Geste de Devgenij�, Byzantion, X(1935), 301-334.


drept accesibil tuturor. Informaþii foarte preþioase asupra vieþii culturale a Imperiului bizantinîn secolul al XI-lea se gãsesc în statutul compus de Mihail pentru mãnãstirea ºi azilul desãraci pe care le-a întemeiat. Acest statut conþine un inventar al bunurilor azilului ºi alemãnãstirii, care includea, printre altele, o listã a cãrþilor pe care le-a donat biblioteciimãnãstirii.

Epoca dinastiei macedonene a fost de mare importanþã pentru istoria artei bizantine.Perioada de la jumãtatea secolului al IX-lea pânã în secolul al XII-lea, inclusiv perioadadinastiei urmãtoare a Comnenilor, este caracterizatã de cercetãtori drept a doua epocã deaur a artei bizantine, prima fiind cea a lui Iustinian cel Mare. Criza iconoclastã a eliberatarta bizantinã de influenþele ecleziastice ºi monastice restrictive ºi a arãtat noi tendinþe,strãine de domeniul religiei. Aceste noi tendinþe au dus la revenirea tradiþiei primelormodele alexandrine, la dezvoltarea ornamentaþiei, împrumutatã de la arabi ºi înruditãîndeaproape cu ornamentaþia Islamului, precum ºi la substituirea subiectelor bisericeºti cumotive istorice ºi profane, care erau tratate cu mai mult realism. Însã creaþiile artistice dinperioada dinastiei macedonene nu s-au limitat la simpla imitare sau copiere a acestorsubiecte, ci au introdus ceva propriu lor, original.

Stilul grec reînviat al perioadelor macedoneanã ºi comnenã a dat ceva mai mult decât graþiafizicã a manierei elenistice a secolului al IV-lea; el ºi-a însuºit o parte importantã agravitãþii ºi forþei secolelor precedente. Aceste calitãþi ºi-au pus amprenta asupra stiluluimedieval bizantin. Influenþa lor a eliminat formele stângace ale secolului al VI-lea, care aumai fost vãzute doar în centrele religioase ale provinciilor îndepãrtate, unde nu se simþeaputerea capitalei. A rezultat un amestec de demnitate ºi graþie, moderaþie ºi echilibru, unrafinament nederanjant, care au devenit caracteristicile artei bizantine în perioada maturitãþiisale. Aceste opere au îmbinat armonia ºi emoþia religioasã; au avut o seriozitate pe carelucrãrile perioadei elenistice nu au avut-o. Este poate exagerat sã afirmãm cã, în ultimelesale secole, arta bizantinã a fost sistematic ºi progresiv elenizatã, deºi este cert cã oorientalizare profundã ºi completã nu mai era posibilã191.

Celebrul istoric austriac al artei J. Strzygowski a încercat sã demonstreze o teorie strânslegatã de perioada dinastiei macedonene. Dupã opinia sa, urcarea pe tron a primului suveranal acestei dinastii, armean de origine, a marcat o nouã etapã în istoria artei bizantine, anumeperioada influenþei directe a artei armene asupra creaþiilor artistice ale Bizanþului. Cu altecuvinte, în locul vechii teorii cã Armenia s-a aflat sub puternica influenþã a artei bizantine,Strzygowski a încercat sã demonstreze exact contrariul. Este adevãrat cã influenþa armeanãs-a resimþit puternic în timpul dinastiei macedonene ºi cã mulþi artiºti ºi arhitecþi armeni aulucrat în Bizanþ. Biserica Nouã, construitã de Vasile I, este posibil sã fi fost realizatã dupãun plan armean; atunci când, în secolul al X-lea, cupola Sfintei Sofia a fost distrusã de unseism, lucrarea de restaurare a fost încredinþatã unui arhitect armean, constructor alcatedralei din Ani, în Armenia. Deºi în teoriile lui Strzygowski, dupã cum a spus C. Diehl,sunt �multe lucruri ingenioase ºi seducãtoare�, ele nu pot fi acceptate în întregime192.

Vasile I a fost un mare constructor. A ridicat Noua Bisericã, Nea Ekklesia, eveniment lafel de important în politica edilitarã a lui Vasile I precum construirea Sfintei Sofia în cea a

191. O.M. Dalton, East Christian Art, 17-18.192. J. Strzygowski, Die Baukunst der Armenier und Europa. Vezi Charles Diehl, Manuel d�art

byzantin, I, 476-478; Dalton, East Christian Art, 34-35.


lui Iustinian. A construit un nou palat* , Kainourgion, pe care l-a decorat cu mozaicurideosebite. De asemenea, Vasile I a renovat ºi împodobit Sfânta Sofia ºi biserica SfinþilorApostoli. Sfânta Sofia, avariatã de cutremurul din 989, a fost þinta interesului împãraþilordin secolele X-XI.

Sub împãraþii macedoneni au apãrut pentru prima datã ºcolile imperiale de meºteriiconari, care nu numai cã au produs un mare numãr de icoane ºi au decorat pereþiibisericilor, dar s-au ocupat ºi de ilustrarea manuscriselor. În timpul lui Vasile al II-lea aapãrut celebrul Menologium de la Vatican sau Menologiu, cu frumoase miniaturi � ilustraþiiexecutate de opt miniaturiºti, ale cãror nume sunt consemnate pe margine193. De asemenea,acestei epoci îi aparþin multe alte miniaturi interesante, originale ºi fin executate.

Centrul principal al evenimentelor artistice a fost oraºul Constantinopol, însã ºi provinciilebizantine ale acestei perioade au pãstrat importante monumente ale artei, precum: atestata�bisericã din Skripu� (anul 874), în Beotia; un grup de biserici la Muntele Athos, datânddin secolul al X-lea sau de la începutul celui de-al XI-lea; Sfântul Luca din Stiris, înPhocida (începutul secolului al XI-lea); Nea Moni în Chios (mijlocul secolului al XI-lea);biserica mãnãstirii din Daphni, în Attica (sfârºitul secolului al XI-lea). În Asia Micã,numeroasele biserici capadociene, tãiate în stâncã, au pãstrat un mare numãr de frescefoarte interesante, multe dintre ele aparþinând secolelor IX-XI. Descoperirea ºi studiereaacestor fresce capadociene, care �reveleazã o bogãþie surprinzãtoare a picturii murale�194,sunt strâns asociate cu numele lui G. de Jerphanion SJ care ºi-a dedicat aproape întreagaviaþã minuþioasei investigaþii a Capadociei, �o nouã provincie a artei bizantine�195.

Influenþa artei bizantine din perioada macedoneanã s-a întins dincolo de frontiereleImperiului. Cele mai recente picturi în faimoasa Santa Maria Antica din Roma, atribuitesecolelor IX-X, pot fi puse alãturi de cele mai remarcabile creaþii ale Renaºterii macedonene196.Sfânta Sofia din Kiev (1037), în Rusia, precum ºi multe alte biserici ruseºti aparþin, deasemenea, acestei tradiþii �bizantine� din epoca împãraþilor macedoneni.

Cea mai strãlucitã perioadã a dinastiei macedonene (867-1025) a fost ºi cea mai valoroasãepocã a istoriei artei bizantine, din punctul de vedere al vitalitãþii ºi originalitãþii artistice.În perioada urmãtoare, mãcinatã de tulburãri, precum ºi în epoca dinastiei Comnenilor,începând cu 1081, se observã apariþia unei arte total diferite, mai sãracã ºi mai rigidã.

* În realitate nu este vorba despre construirea unui nou palat imperial în Constantinopol, dupãcum lasã A.A. Vasiliev sã se înþeleagã, ci despre ridicarea unei noi aripi în Marele Palat, careincludea: camere rezidenþiale (Kainourgion ºi Pentakoubouklon), Noua Bisericã (Nea Ekklesia),cu mai multe capele, ºi un teren de polo (Tzykanisterion), un sport în care împãratul VasileI excela. Vezi: Alexander P. Kazhdan et alii (eds.), The Oxford Dictionary of Byzantium, II,New York/Oxford, Oxford University Press, 1991, 869-870 (Great Palace); III, 1624(Pentakoubouklon); III, 1939-1940 (Sports); III, 2137 (Tzykanisterion) (n. trad.).

193. Vezi Sirarpie der Nersessian, �Remarks on the Date of the Menologium and the Psalterwritten for Basil II�, Byzantion, XV (1940-1941), 104-125.

194. Dalton, East Christian Art, 250.195. Diehl, Manuel d�art byzantin, II, 567-579. Vezi G. de Jerphanion, Une nouvelle province de

l�art byzantin. Les églises rupestres de Cappadoce, I, partea I, cu un album cu ilustraþiideosebite; Diehl (Manuel d�art byzantin [ediþia a II-a, 1925-1926], II, 908-909) nu a pututfolosi aceastã lucrare.

196. Diehl, Manuel d�art byzantin, II, 585.


Valorile bizantine, care au fost aduse (în timpul lui Vasile al II-lea) în Armenia, au fostprogresiv pierdute; în schimb au fost preluate cele ale turcilor selgiucizi. Acasã domneaacel spirit de imobilitate care-ºi gãseºte expresia în ceremonii ºi parade, spiritul unuiAlexios Comnenul ºi al curþii sale. Toate acestea s-au reflectat în arta secolului care aprecedat invazia cruciaþilor din Apus. Izvoarele progresului au secãtuit; nu a mai existato putere creatoare organicã; singura schimbare posibilã era acum o acceptare pasivã aforþelor externe. Fervoarea religioasã a fost absorbitã de preocupãri formale. Cadrul liturgic,prin controlul picturii, a avut ca rezultat producerea manualelor ºi ghidurilor de picturã,în care tiparul de urmat era trasat cu exactitate; compoziþia a devenit stereotipã; chiar ºiculorile au fost prestabilite197.

197. Dalton, East Christian Art, 18-19.