Felicitare

Regrete şi recunoştinţă

Pacea eternă

În vizită la veteranul Petru Caracaci

„Suntem la o oră de bilanţ”

Seminar cu tinerii specialişti

Cei patru ani de şcoală

Felicitare

Deacum n-o să mai fim mici. Urmele noastre neatinse de nimeni, au rămas în trecut, în amintirea zilelor de ieri, în incinta zilelor de azi. Nimic nu ne mai trece prin gînd decît clipele sfîşiate de timp, ce s-au scurs fără întoarcere din ceasul vieţii noastre... Plîng copacii, plînge iarba, plînge izvorul căci cu toţii ne petrec într-o lume versatilă, necunoscută, dar aşteptată şi simţită în adîncul sufletelor noastre. Nimic nu putem întoarce, totul este ireversabil şi fără să se oprească şi plîng inimile noastre că nu putem să mai fim alături de voi, dragi profesori, aşa cum am fost acum 12 ani.

Privim cuvintele înaripate; ele primesc viaţă veşnică cînd le rostiţi; privim cum vîntul vă numără fiecare fir de păr temut de ani şi mîinile care caută prin timpul ce ne cuprinde pe noi toţi, cei care vă iubim. Nu vom uita niciodată acel surăs cald ce ne întîlnea în pragul şcolii, acel sprijin puternic care stăpînesc tulpinele sufletelor noastre. Cuvintele ni se usucă nu numai pe buze, dar şi în gînd ele sînt multe fiindcă ne-aţi învăţat să simţim şi pentru aceasta vă mulţumim. Astăzi, cînd viitorul ne bate la uşă, noi, absolvenţii, întoarcem cea din urmă privire spre a vedea ce lăsăm în urmă. Vă lăsăm pe voi, scumpi profesori, dar în schimb luăm cele mai supreme valori omeneşti ce-aţi educat în noi: cinstea, omenia, înţelepciunea. Ne-aţi învăţat mai mult decît era pecetluit în cărţi ... ne-aţi învăţat a trăi. Acum 12 ani în urmă ne-aţi primit copii, iar azi zburăm din acest cuib al cunoştinţelor – oameni! Vă mulţumim! Vă mulţumim că aţi semănat în noi cunoştinţe şi că în prezent avem roade ... Iubiţi profesori, aţi avut mare răbdare ca să ne pregătiţi de viitor, ne-aţi susţinut şi încurajat mai mult decît credeţi. Foarte curînd ne vom despărţi de şcoală şi de Dvs, spre a urca o nouă treaptă – cea a maturităţii. Dar oriunde ne-ar arunca soarta, vă vom rămîne profund recunoscători, mereu datori pentru că ne-aţi ajutat să fim cine suntem. Vă dorim, dragi profesori, sănătate, fericire, mult noroc, mari realizări şi mari succese, elevi dotaţi. Plecăm în viaţă, dar veţi rămîne drept rezele noastre călăuzitoare.

Ganţa Ina, cl. a XII real

În acest număr:

o o o o o

Mai

2009

L T Varniţa

Un om informat este un om puternic, o comunitate informată - o comunitate puternică

Lunar de informaţie, opinie şi cultură. nr.27

Au rămas în urmă cele mai zgomotoase zile, cele mai zbuciumate ore, de luptă cu necunoscutul, însă soarele de mai le-a încălzit şi le-a copt pe toate: şi succesele şi regretele şi împlinirile şi nereuşitele. La fine de an şcolar Vă felicităm, dragi elevi cu cea mai frumoasă sărbătoare – cea a ultimului clopoţel şi vă dorim multă sănătate, o vacanţă interesantă şi o nouă revenire, iar absolvenţilor succese la BAC şi un frumos început în Marele Mîine. Tînăra Generaţie

„A fost război, ecoul lui

ş-acuma mai este viu...” G.Vieru

Cum spunea Rebreanu: „ Războiul se face pentru pace”. Deci preascumpă e valoarea ei de se pune pe un cîntar cu mii de oameni decedaţi cu mii de suflete jertfite şi vieţi facturate. Spre eterna pace, omenirea merge încă din cele mai veche timpuri. Noţiunea de o pace absolută şi veşnică ne este încă străină nouă, oamenilor de azi. Mai avem o cale lungă pînă ce vom putea stabili pe pămînt o atmosferă umplută din plin cu sirop de pace multaşteptată. Şi totuşi noi luptăm pentru a dovedi să atingem măcar pe o secundă, să simţim măcar dintr-o suflare acel moment cînd pacea v-a ieşi predominantă definitiv. Pentru fiecare din noi acest cuvînt este definit diferit şi apreciat în felul său.

Fie că unii doresc pace sufletească, alţii pace interietnică, alţii pace familială însă cu toţi de bună seamă avem nevoie de ea. Astăzi cînd lumea, e în permanentă perfecţionare şi fiecare stat se strădiue să predomine, oricare om tinde spre a fi primul în orice mod. Azi cînd merge goana după bani avuţii, după proslăvire şi statut, noi am început să uităm ce mai înseamnă pacea atît sufletească cît şi globală. Prea

mulţi dintre noi nu acordă destoinică atenţie acestui extrem de important factor pentru supraveţuire. Doar acel om ce stătea în aşteptare atunci cînd i se împuşcă copii la război, ce stătea ore întregi în amorţita tăcere,

rugînduse, doar cel om ce a sacrificat tot pentru pace, uite doar acel om ştie adevăratul ei preţ. Doar el ştie cum e să visezi la un pic de pace ca la un pic de apă pe timp de secetă. Doar el ştie pentru ce florile de pe mormintele iubiţilor muriţi nu v-or ofeli nicicînd, 9 mai ziua cînd am primit Victoria în lacrimi de bucurie iar împreună cu ele şi Pacea. E ziua în care fiecare dintre noi ar trebui să-şi amintească că pentru noi au trăit, au luptat, au jertfit şi au murit. Deci, fie că zvonul slăvii acelor căziţi să mai fie purtat încă o dată în întreaga lume pe unde de amintiri. Ei au luptat pentru eterna pace şi pentru că azi să avem caldă lumină de la soare ci nu de la bombele ce exploadează. Amintiţi-vă şi gîndiţi-vă!

Savenco Ecaterina, cl. a VIII-a „B”

9 mai – Ziua Internaţională a Comemorării ostaşilor căzuţi în cel de-al doilea război mondial. 9 mai – această zi va rămîne pentru veci în sufletele fiecăruia dintre noi. Această zi am comemorat-o şi noi, elevii clasei a VIII-a „B”. Împreună cu clasa am vizitat unul dintre veteranii ce au luptat pentru poporul nostru, Petru Caracaci. Cu sufletul plin de bucurie şi amintiri el ne-a povestit multe momente, printre care şi tragice şi victorioase. Desigur, elevii cointeresaţi, au luat un mic interviu de la domnul Caracaci, care cu mare plăcere a dat răspuns la toate întrebările. Am venit la domnul Petru pentru a-i acorda un mic ajutor şi anume nişte produse alimentare. Cred că noi, elevii Liceului Teoretic Varniţa am făcut o faptă bună ce ar trebui să devie tradiţie în satul nostru.

Mocanaş Alina, cl. a VIII-a „B”

Sună foarte mîndru – ABSOLVENT. Cu totul deosebit în felul său, acest titul ne urmăreşte deocamdată de un an de zile, cam exagerat, însă fără îndoială, plin de mister şi nostalgie. Cu fericire în ochi şi în suflet fac şi eu parte din promoţia de absolvenţi ai anului 2009, în număr de 29. Inspirăm ultimile clipe ale vieţii de liceu, ascultăm cu atenţie ultimile sfaturi părinteşti ale profesorilor. Vă mulţumim cu plecăciune şi Vă zîmbim copilăresc ca să rămînem mereu în memoria Dumneavoastră, veseli şi optimişti. Recunoaştem că a fost dificil. Cu 12 ani în urmă am păşit pentru prima dată pragul şcolii, puţin speriaţi şi cu amărăciune că a sfîrşit viaţa de ştrengar. Anii de şcoală au fost extrem de interesanţi, şi chiar în clipele grele am primit o mîină de ajutor din partea prietenilor, profesorilor şi părinţilor. Din fericire, şi cu puţină părere de rău la moment am ajuns absolvenţi, elevi încă doi paşi şi vom deveni studenţi. Dar totuşi înainte de admitere la facultate avem de întîmpina în cale un eveniment major: examenul de BAC. Emoţiile sunt maxime însă le conservăm pînă după examene.

Scopul principal este acum să ne concentrăm toate capacităţile, să repetăm materialul şi în timpul examenului să demonstrăm munca profesorilor şi stăruinţa noastră pentru obţinerea rezultatelor excelente. Desigur că cel mai mare merit în educaţia şi dezvoltarea noastră intelectuală îl ocupă mult stimaţii profesori. Ei au observat potenţialul interior al fiecăruia ne-au descoperit talentele şi au depus o trudă imensă ca să devenim tineri erudiţi şi culţi. Plecăciuni şi mulţumiri iată ce merită profesorii cu adevărat. Iar continuarea studiilor şi alegerea corectă a viitoarei profesii, cred că va fi o fericire pentru scumpii profesori şi părinţi. Tot mai greu şi mai dureros îmi amintesc de aceşti ani frumoşi şi clipe de neuitat. Marşuri turistce, serate, ore demonstrative, concursuri, olimpiade şi Gala Lauriaţilor... sunt doar unele evenimente, sărbători care s-au înrădăcinat în suflet şi fiorii acestor minute emoţionante le simt şi acum. Mulţumesc nespus colegilor, care mi-au devenit prieteni adevăraţi. Vreau să confirm că atmosfera ce a dominat la noi la

lecţii, la recreaţii şi serate mi-a făcut viaţa mai frumoasă, mai optimistă. În crearea personalităţii liceul ocupă un loc important. Liceul din Varniţa este „cel mai super”. Căci ne-a învăţat să muncim şi să exploarăm necunoscutul. Am învăţat să fim mai buni, atenţi, străduitori, să iubim şi să preţuim tot ce ne înconjoară. Am recunoscut seriozitatea vieţii şi nu iutăm nicicînd acel copil din suflet, naiv şi zîmbitor. Acum conştientizăm că viaţa nu este un lucru simplu şi elementar, ci o enigmă ce cheamă a fi rezolvată, o luptă ce trebuie cîştigată, un scop ce trebuie atins, un adevăr pentru a fi descoperit. Vom reveni cu drag la liceu pentru a ne întîlni cu profesorii cărora le datorăm totul.

Lupu Iuliana, cl. a XII-a real

Vacanţa de Paşti a finisat şi ziua de 28 aprilie a început cu un frumos seminar raional cu tinerii specialişti la tema „Evaluarea” care s-a desfăşurat în incinta Liceului Teoretic Varniţa. În scopul urmăriri diferitor metode de evaluare a elevilor, în liceu au avut loc două lecţii demonstrative realizate de către profesoara de limbă engleză Beşleaga Diana (în clasa a VI-a „A”) la tema „Vestimentaţia”, Pascari Natalia (în clasa a II-a”B”) la tema „Primăvara”. Ambele lecţii au fost realizate cu succes şi profesorii apreciaţi cu calificativul „Foarte bine”

ceea ce ne vorbeşte de competenţa şi profesionalitatea lor. Lecţiile demonstrative au fost continuate cu un seminar la aceiaşi temă dirijat (coordonat) de către d-na Muntean Ludmila şi d-na Simonov. Tinerii specialişti s-au încadret activ şi efectiv la diferite discuţii însoţite de un set de materiale şi suporturi didactice. Aducem sincere mulţumiri administraţiei liceului şi profesorilor Beşleaga Diana şi Pascari Natalia şi tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui minuat seminar.

Beşleaga Diana, profesor de limbi moderne

„Ce tristă-i rîndunica În casa ei cît bobul„

Au trecut primii patru ani, îmi amintesc parcă mai ieri intram în curtea şcolii cu inima cît un purice, cu paşi prudenţi ca niciodată, aveam o frică să nu mă

absoarbă torentul de elevi nerăbdători să păşească pragul şcolii. Apoi a apărut Ea, înaltă cu buzele cireşii şi faţa brăzdată de grijile şcolii, doamna Pîslari Claudia, cea ce mi-a călăuzit patru ani paşi fragili şi neputiincioşi prin grădina Cărţii şi Ştiinţei.

Temerile mele se mai spulberasă un pic după ce îmi încredinţase cel mai emoţionant moment al careului festiv „Primul Sunet”. Ţineam cu mîinile tremurînde acel clopoţel gigant, la un moment mi-am dat seama că doamna învăţătoare şi clădirea înaltă într-un scurt timp îmi vor deveni a doua mamă şi a doua casă. În primele zile de şcoală nu încetam să mă uimesc de memoria Dumneaiei, ne cheamă pe fiecare pe nume fără a comite o mică eroare. Eram mulţi şi diferiţi, fiecare cu povestioarele despre fraţi şi surori, jucării lăsate acasă, despre căţelul şi pisica ce-i aşteaptă pe pragul casei. Numai doamna Claudia ştie cîtă iarnă-n plete i-au adus toate obrăzniciile şi necumenţenia noastră, cîţi nervi irosiţi pentru fiecare faptă necugetată, şi totuşi n-a contenit nici o clipă să ne iubească, să ne încurajeze, să ne dea sfaturi, să ne formeze ca oameni. Şi acum la acest sfîrşit de an vă aduc la picioare cel mai frumos buchet de flori în semn de imensă recunoştinţă dorindu-vă mulţi ani înainte şi multă dragoste, respect de la elevii dumneavoastre.

Serbova Alina, cl. a IV-a „A”

Redactor-şef Gorobîc Dumitru, reporteri: Graur Cristina, Ojovan Victoria, Antoci Cristina, procesare computerizată: Gorobîc Dumitru, fotoreporter: Ştefaniuc Iulian, coordonator: Bejenari Maria. Adresa noastră: str. 31 August 24, L/T Varniţa, tel. (265) 46 235, e-mail: ltvarnita@mail.ru

„Prima învăţătoare” Pentru primul cuvînt citit, Pentru primul vers rostit. Vă voi fi mereu, datoare, Scumpă, doamnă – învăţătoare. Pentru noi aţi retrăit, Ca o mamă ne-aţi iubit, Dragă, scumpă învăţătoare, La mai mult şi la mai mare!

Becciv Mariana, cl. a IV-a „A”

„Patru ani de şcoală” Cum păsările toamna Ce pleacă trist, ţipînd Se duc anii de şcoală. Şi nu se întorc nicicînd. Cum tîul primăvara. Curge repede – suspinînd Se duc anii de şcoală, Se duc rînd pe rînd Suflete-s îndurerate Inimile-s întristate Patru ani au plecat Ani de şcoală, ani de neuitat!

Becciv Mariana, cl. a IV-a „A”

„Anii de şcoală” În aceşti ani frumoşi de şcoală, Ne-am învăţat a scrie, a citi. A compune texte interesante A recita mii de poezii. Iubita noastră învăţătoare, Ne-a ajutat din răsputeri. Pentru aceasta o mulţumim Şi sccese îi dorim.

Valcu Tatiana, cl. a IV-a „A”